Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Sa vorbim putin despre democratie…

Cititorii blogului au ridicat aceasta problema: ce e democratia? In general, ideea lor era ca democratia se reduce la majority rule – regula majoritatii. Dupa parerea mea, democratia nu inseamna doar asta. Ar trebui sa aiba si alte ingrediente, ca sa zic asa. De exemplu, increderea cetatenilor si o cat mai clara delimitare ideologica din partea partidelor politice.

Gandindu-ma la acest subiect m-am apucat sa caut ce spun sondajele despre increderea cetatenilor nostri. In cine au incredere romanii? Dupa parerea mea, intr-o societate democratica, intr-o democratie consolidata ar trebui ca increderea in Parlament – institutie eminamente democratica deoarece alegerile se fac prin votul direct, nemijlocit al cetatenilor – ar trebui sa fie una ridicata, in orice caz peste 50%. Conform Constitutiei noastre, art. 61, al. 1:

„Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.”

Pe cale de consecinta ar rezulta ca daca cetatenii au o slaba incredere in Parlament, atunci au o slaba incredere in reprezentantii lor si o slaba incredere in legile votate in Parlament.

Dar sa vedem ce spun doua sondaje de anul trecut, deci relativ recente…

Agerpres

Sondaj Inscop: Armata, Biserica și Jandarmeria rămân în topul încrederii românilor

„Armata, Biserica și Jandarmeria sunt instituțiile interne în care românii au cea mai mare încredere, arată Barometrul INSCOP-ADEVĂRUL despre România, realizat de Inscop Research la comanda cotidianului „Adevărul”.

Foto: (c) www.inscop.ro

Potrivit unui comunicat transmis marți AGERPRES, clasamentul instituțiilor interne este condus de Armată cu 74,3% încredere multă și foarte multă (75% în februarie 2015) exprimată de cei care au formulat o opinie, urmată de Biserică cu 62,3% încredere multă și foarte multă (64% în februarie 2015).

Pe poziția a treia se află Jandarmeria, care se bucură de aprecierea a 62% dintre români (62,5% în februarie 2015). Urmează DNA cu 61,4% încredere multă și foarte multă (58,9% în februarie 2015).

Conform cercetării sociologice, Președinția se situează pe poziția a cincea cu 50,6% încredere multă și foarte multă (față de 51,4% în luna februarie), iar SRI pe poziția a șasea, beneficiind de încrederea a 50,3% dintre cetățeni (față de 48,8% în februarie).

Urmează, Înalta Curte de Casație și Justiție cu 49% încredere multă și foarte multă (față de 48,7% în luna februarie), SIE cu 47,8% (față de 46,1% în februarie), Poliția cu 47,1% (față de 45,5% în februarie), Banca Națională a României cu 44,5% (față de 47,3% în luna februarie), universitățile cu 41,5% (față de 41,4% în luna februarie) și ANI cu 39,8% (față de 42,2% în luna februarie).

Barometrul arată că, măsurat pentru prima dată în topul încrederii în instituții, ANAF-ul beneficiază de aprecierea a 37,9% dintre români.

Primăriile contabilizează 34,3% încredere multă și foarte multă față de 38,1% în luna februarie.

În clasamentul încrederii în instituții urmează presa cu 34% (față de 37% în luna februarie), Curtea Constituțională — 33,8% (față de 36,5% în luna februarie), organizațiile societății civile cu 30% (față de 29,7% în luna februarie), Guvernul cu 23,8% (față de 23,4% în februarie) și consiliile județene, care sunt cotate cu 21,8% încredere multă și foarte multă față de 25,5% de luna februarie.

Clasamentul este încheiat de sindicate cu 19,1% (față de 21,6% în luna februarie), patronate cu 15,5% (față de 19,5% în luna februarie), bănci cu 14,1% (față de 15,9% în luna februarie), Parlament cu 12,6% (față de 17,5% în februarie) și partide politice care înregistrează 6,5% în aprilie (față de 9,9% în februarie).

Sondajul a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului „Adevărul”, în perioada 23 — 30 aprilie 2015. Volumul eșantionului a fost de 1.085 de persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani. Eroarea maximă admisă a datelor este de plus/ minus 3%, la un grad de încredere de 95%. Metoda folosită a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondenților.

AGERPRES/(AS — autor: Mihaela Tudorache, editor: Andreea Rotaru)”

Ziare.com

In cine au romanii incredere: Presedintia da, Parlamentul ba – sondaj INSCOP (Video)

Increderea romanilor in Presedintie a crescut, iar increderea in Biserica a scazut – releva un sondaj INSCOP.

In cine au romanii incredere: Iohannis a crescut in top – pe ce loc se afla Ciolos sondaj INSCOP

Potrivit cercetarii sociologice, institutiile interne in care romanii au cea mai mare incredere sunt Pompierii, Armata si Jandarmeria, in timp ce topul institutiilor internationale este condus de NATO, ONU si UE.

Topul increderii in institutiile politice

Topul increderii in institutiile politice este condus de Presedintie cu 51,2% incredere multa si foarte multa (fata de 46,3% in septembrie), iar la polul opus se afla Parlamentul, cu 12,8% incredere multa si foarte multa (10,9% in septembrie) si partidele politice cu 8,6% (7,6% in septembrie).

Pe locul al doilea in topul increderii se situeaza Primaria – 37,6% fata de 36,3% in septembrie 2015, urmata de Curtea Constitutionala cu 32,8% incredere multa si foarte multa (fata de 35,1% in septembrie 2015).

Urmeaza Guvernul, care se bucura de increderea a 30,9% dintre cei intervievati (25,2% in septembrie) si Consiliul Judetean cu 22,9% (20,6% in septembrie).

Topul increderii in institutiile executive

In ceea ce priveste topul increderii in institutiile executive, prima pozitie este ocupata, in luna noiembrie, de Pompieri (institutie masurata pentru prima oara in sondajele INSCOP) cu 77,5% incredere multa si foarte multa.

Urmeaza Armata cu 75,4% (fata de 73,8% in septembrie) si Jandarmeria cu 65,8% (fata de 63,7% in septembrie). Pe pozitia a patra se situeaza DNA cu un capital de incredere de 61,2% (fata de 60% in septembrie). Urmeaza SRI cu 51,3% (50,3% in septembrie), SIE cu 50,9% (48% in septembrie), Politia cu 48,9% (51,7% in septembrie), BNR cu 46,7% (49,5% in septembrie), ICCJ cu 46,2% (42,7% in septembrie), ANAF cu 40,7% (41,9% in septembrie) si ANI cu 37,1% (36,6% in septembrie).

Topului increderii in institutii sociale si private

Topului increderii in institutii sociale si private este condus de Biserica cu 56,3% incredere multa si foarte multa (fata de 61,2% in luna septembrie).

Pe locul al doilea se situeaza universitatile, care se bucura de increderea a 43% dintre cei intervievati (fata de 44,6% in luna septembrie). Clasamentul este incheiat de presa – 35,7% incredere multa si foarte multa (fata de 34,5% in luna septembrie), organizatiile societatii civile – 30,2% incredere multa si foarte multa (fata de 30,5% in luna septembrie), patronate cu 19,7% (fata de 18,7% in luna septembrie), sindicate cu 18,6% (fata de 21,2% in luna septembrie) si banci cu 17,6% (fata de 17,8% in luna septembrie).

Clasamentul institutiilor internationale

Cercetarea mai arata ca primul loc in clasamentul institutiilor internationale este ocupat de NATO – cu 55,7% (fata de 57,6% luna septembrie).

Pe locul secund se situeaza ONU cu 54,8% incredere multa si foarte multa (56,6% in septembrie 2015), iar locul al treilea este ocupat de Uniunea Europeana cu 50,5% (52,7% in septembrie 2015).

Pe locul al patrulea se situeaza Parlamentul European cu 45,6% (47,8% in septembrie), Comisia Europeana cu 43,5% (45,7% in septembrie). Topul este incheiat de Banca Mondiala cu 33,8% (41% in septembrie) si de Fondul Monetar International cu 29,5% (33,9% in septembrie 2015).

Barometrul INSCOP – ADEVARUL despre Romania a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevarul in perioada 26 noiembrie – 2 decembrie 2015. Volumul esantionului a fost de 1.071 de persoane si este reprezentativ pentru populatia Romaniei de 18 ani si peste. Eroarea maxima admisa a datelor este de plus/ minus 3%, la un grad de incredere de 95%. Metoda folosita a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondentilor.”

Ceea ce te frapeaza de la bun inceput e faptul ca romanii au incredere, in mod majoritar, in institutiile de forta. Observati increderea foarte mare in Armata, mai mare decat cea in Biserica!! Apoi o incredere foarte mare in Jandarmerie, in DNA, SRI si SIE! Increderea in SRI e mai mare decat cea in Politie!!! Romanii au de asemenea o mare incredere in ONU!! Increderea in ONU e mai mare decat cea in Uniunea Europeana, va dati seama…? De asemenea, foarte interesant, increderea in Biserica era in scadere…

Sa vedem unde se afla Parlamentul… In primul sondaj, Parlamentul e cotat cu 12,6% incredere, in al doilea doar 12,8% dintre cetateni au incredere in Parlament! De observat ca peste 50% dintre cetateni au incredere in Presedintie! Increderea in partidele politice: 8,6% (7,6% in septembrie) – extrem de redus!

Ce ar rezulta de aici? Ar rezulta o structura (in functie de increderea cetatenilor) de felul urmator: Presedintia si institutiile de forta!

In primul articol se arata:

„În clasamentul încrederii în instituții urmează presa cu 34% (față de 37% în luna februarie), Curtea Constituțională — 33,8% (față de 36,5% în luna februarie), organizațiile societății civile cu 30% (față de 29,7% în luna februarie), Guvernul cu 23,8% (față de 23,4% în februarie) și consiliile județene, care sunt cotate cu 21,8% încredere multă și foarte multă față de 25,5% de luna februarie.

Clasamentul este încheiat de sindicate cu 19,1% (față de 21,6% în luna februarie), patronate cu 15,5% (față de 19,5% în luna februarie), bănci cu 14,1% (față de 15,9% în luna februarie), Parlament cu 12,6% (față de 17,5% în februarie) și partide politice care înregistrează 6,5% în aprilie (față de 9,9% în februarie).”

In al doilea:

„Topului increderii in institutii sociale si private este condus de Biserica cu 56,3% incredere multa si foarte multa (fata de 61,2% in luna septembrie).

Pe locul al doilea se situeaza universitatile, care se bucura de increderea a 43% dintre cei intervievati (fata de 44,6% in luna septembrie). Clasamentul este incheiat de presa – 35,7% incredere multa si foarte multa (fata de 34,5% in luna septembrie), organizatiile societatii civile – 30,2% incredere multa si foarte multa (fata de 30,5% in luna septembrie), patronate cu 19,7% (fata de 18,7% in luna septembrie), sindicate cu 18,6% (fata de 21,2% in luna septembrie) si banci cu 17,6% (fata de 17,8% in luna septembrie).”

Pe mine m-a frapat increderea redusa in organizatiile societatii civile, presa, consilii judetene s.a., de exemplu: patronate, sindicate – adica in institutiile democratice ale tarii.

Eu stau si ma gandesc daca ia cineva in serios lucrurile acestea. Clasa noastra politica – care a votat intr-o veselie noul Cod Fiscal ce muta povara fiscala dintr-o parte in alta si ii pune si pe cei care nu au venituri sa plateasca bir la stat, care a votat Legea Antifumat, acuma vad ca se discuta despre reintroducerea uniformelor scolare etc – ia in serios ce spun sondajele astea, dincolo de aspectul electoral?

Apropo de reintroducerea uniformelor scolare (la noi invatamantul este covarsitor majoritar de stat), am auzit-o, intr-un Joc de Putere a lui Rares Bogdan, pe Adriana Saftoiu care vedea pozitiva o astfel de masura, din cate am inteles eu. De ce? Vorbea de copilul dansei (sa-i dea Dumnezeu multa sanatate!) spunand ca, daca am inteles bine, uniforma l-ar constientiza pe copil ca face parte dintr-o comunitate si ca ii imprima solidaritatea cu ceilalti copii. Deci solidaritatea prin uniforma! Eu stau si ma intreb: ce facem, infiintam din nou organizatiile de pionieri? Sau un Scout Movement made in Romania? Iar astfel de idei vin din partea unui om ce se doreste a fi de centru-dreapta, daca nu ma insel eu cumva…

Isi pune cineva problema daca este bine ca romanii, in proportii majoritare, au ajuns sa aiba o incredere mare in Presedinte si insitutiile de forta ale statului si nu, spre exemplu, in organizatiile societatii civile si in Parlament? Observati increderea redusa in patronate, sindicate, banci… Daca, de pilda, ai o incredere atat de redusa in banci atunci si apetitul pentru a demara o afacere e foarte redus. Lucrul acesta e negativ pentru ca nu poate conduce la dezvoltarea clasei mijlocii si intareste etatismul. La fel si increderea in patronate si sindicate, redusa fiind, intareste etatismul. Cu alte cuvinte, e mai bun un loc de munca la stat decat in mediul privat sau sa incepi sa faci ceva pe cont propriu. In scoli, prin reintroducerea uniformelor scolare – gandindu-ma la ce spunea Adriana Saftoiu – mi-e teama ca incepem sa promovam in randul copiilor colectivismul. Nu le spunem, de exemplu, ca asa este frumos, cu uniforma, ci ca in felul asta se intareste solidaritatea cu ceilalti.

Asa cum se prezinta lucrurile la ora actuala lucrurile nu se prezinta in termeni pozitivi. Partidele ar trebui sa ia in seama increderea foarte scazuta de care se bucura in randul populatiei.

Practic vorbind, sondajele arata o neincredere a populatiei nu doar in democratie, dar si in economia de piata libera. Nu se promoveaza in societate asa cum ar trebui libera initiativa, mai pe larg spus liberalismul. PNL ce face? Doarme?

Observati increderea mare in SRI si SIE. Deci SRI si SIE – prietenii poporului! E bine asa ceva? Lucrul acesta, mi se pare, arata o scadere a increderii in capacitatile proprii ale individului. Sa nu uitam ca pe vremea lui Traian Basescu, puterea SRI a sporit, fara sa se fi reformat. Ciudat e ca si increderea populatiei pare a fi sporit in astfel de institutii. E mai mare increderea in SRI si SIE decat cea in Inalta Curte de Casatie si Justitie sau in Curtea Constitutionala. Nu mi se pare un lucru pozitiv! Si este uluitor cum desupra tuturor, la capitolul incredere, troneaza ARMATA!!

De notat si acest aspect:

Ziare.com

In cine au romanii incredere: Iohannis a crescut in top – pe ce loc se afla Ciolos sondaj INSCOP

Presedintele Klaus Iohannis conduce in topul increderii in personalitatile publice, fiind urmat de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, si de premierul Dacian Ciolos.

Potrivit unui sondaj INSCOP dat joi publicitatii, 59,8% dintre respondenti afirma ca au incredere multa si foarte multa in presedintele Klaus Iohannis (fata de 58,6% in luna septembrie), iar guvernatorul BNR Mugur Isarescu este cotat cu 40,4%, incredere multa si foarte multa (fata de 41,6% in septembrie).

Premierul Dacian Ciolos, masurat pentru prima data in analizele sociologice INSCOP Research, se situeaza pe pozitia a treia cu 32,6% incredere multa si foarte multa.

Romanii le acorda ambasadorului Romaniei in SUA, George Maior, 29,8% incredere, si directorului SIE, Mihai-Razvan Ungureanu, 21,8% incredere, in crestere fata de luna septembrie cand inregistra 20,3%.

Cata incredere au romanii in Iohannis si Ciolos – sondaj

Presedintele Senatului, Calin Popescu-Tariceanu, se bucura de incredere multa si foarte multa din partea a 21,4% dintre subiectii sondajului (fata de 18,4% in septembrie), iar fostul premier Victor Ponta se afla pe pozitia a saptea cu 20,2% incredere multa si foarte multa, fata de 22,8% in septembrie.

Ponta este urmat de copresedintele PNLAlina Gorghiu cu 18,6% (fata de 16,8% in septembrie), vicepremierul Vasile Dincu cu 17,3% (si el masurat pentru prima data), liderul MP, Traian Basescu, cu 16,3% (fata de 15,5% in septembrie), presedintele interimar PNL Bucuresti, Catalin Predoiu, cu 16% (fata de 15,8% in septembrie), presedintele PSD, Liviu Dragnea, cu 14,1% (fata de 16% in septembrie), presedintele PSRO, Mircea Geoana, cu 13,3% (fata de 15,6% in septembrie), copresedintele PNL Vasile Blaga cu 12,2% (fata de 13,2% in septembrie) si presedintele M10, Monica Macovei, cu 12,2% (fata de 12,8% in septembrie).

Topul increderii este incheiat de primarul suspendat al Capitalei, Sorin Oprescu, cu 9,8% (fata de 13,9% in septembrie), liderul UNPR, Gabriel Oprea, cu 8,9% (fata de 21,7% in septembrie), presedintele UDMR, Kelemen Hunor, cu 5,5% (fata de 4,1% in septembrie) si europarlamentarul Laszlo Tokes cu 4,3% (fata de 3,2% in septembrie).

Topul increderii: George Maior, peste Victor Ponta si Mircea Geoana peste Catalin Predoiu – sondaj Inscop

Barometrul „Adevarul despre Romania” a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului „Adevarul”, in perioada 26 noiembrie – 2 decembrie. Volumul esantionului a fost de 1.071 persoane chestionate la domiciliu, care au implinit 18 ani, eroarea maxima admisa a datelor fiind de a 3%, la un grad de incredere de 95%.”

Si cititi, va rog, si acest articol al lui Cristian Preda:

„Despre felul cum președinții și prim-miniștrii români au fost comparați cu Ceaușescu:

A fost suficient ca presedintele Klaus Iohannis sa-si puna o caciula de blana…
ziare.com|De Cristian Preda

Ce observam? O incredere foarte mare in Presedinte fata de ceilalti oameni politici si personalitati publice. E cu mult mai mare increderea romanilor in Presedinte decat in premier sau in liderii partidelor politice, cu toate ca, prin Constitutie, Presedintele are puteri limitate. Presedintele, la noi, nu e sef de guvern, nu conduce Executivul, desi e parte a Puterii Executive. Desi lucrurile stau asa, increderea in premier e aproape la jumatate fata de cea in Presedinte.

Asa se si explica asocierea legata de gesturi dintre fostul dictator, Nicolae Ceausescu, si presedintii postdecembristi ai Romaniei. Pentru ca increderea populatiei in Presedinte e una foarte mare in comparatie cu cea in ceilalti oameni politici. Atunci, in mod logic: „A fost suficient ca presedintele Klaus Iohannis sa-si puna o caciula de blana…”.

Si atunci nu se poate sa nu te intrebi daca increderea asta atat de mare in Presedinte, coroborata cu increderea mare in institutiile de forta ale statului, nu e, de fapt, increderea intr-un dictator, ce apare astfel in mentalul colectiv al romanilor.

Nu se poate sa nu te ingrijoreze ce se intampla! Pentru ca noi nu reusim sa consolidam nici democratia si nici libertatile individului. Chiar si la mine pe blog, vorbind despre libertate, cineva mi-a spus de anarhie. Atunci eu ce sa zic: nu anarhie, militarism, dictatura? De aceea, zic eu, libertatea trebuie promovata mai puternic, spre a putea construi o societate moderna, democratica, cu o democratie functionala, in care drepturile si libertatile individului sa fie respectate cu adevarat. Si pentru asta sustin stimularea mediului de afaceri, a sectorului privat, a reformelor economice liberale – pentru ca acestea reprezinta cai de modernizare a societatii, in care individul sa se poata dezvolta in mod liber. Nu intoarcerea la comunism, de fapt la un etatism desuet, care nu va aduce tarii prosperitate, ci doar frustrari sau va adanci frustrarile existente.

Mai ales ca nu vad cum etatismul poate sa convinga pe cineva cand nu vad de ani de zile vreo intreprindere de stat care sa performeze cu adevarat. Nu mai vorbesc de faptul ca odata cu caderea comunismului s-a demonstrat faptic lipsa de viabilitate a sistemului comunist. Cu toate acestea, ciudat si interesant in acelasi timp, societatea se cantoneaza (pare-se mai mult subiectiv) – iar aceste sondaje confirma- intr-o formula perimata, desueta, asteptand ce? Ca in felul acesta sa ploua cu carnati, vorba lui Tanase?

Iata, spre exemplu, ce putem citi:

Capital

Capital TV. Irimescu: „Distrugerea CAP-urilor şi IAS-urilor egalează cele două războaie mondiale”

Se arata ca:

„Desfiintarea structurilor agregate a produs în agricultura românească efecte negative pe care le resimţim şi astăzi.

„Pagubele rezultate din distrugerea CAP-urilor şi IAS-urilor (cooperative agricole de producţie şi întreprinderi agricole de stat – n.r.) egalează daunele din cele două războaie mondiale”, a declarat ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, la emisiunea Capital TV, transmisă vineri de B1 şi moderată de Claudiu Şerban.

Irimescu a povestit că în 1997 a participat la o conferinţă internaţională de profil, unde a fost întrebat: „a fost un cataclism în România, cum se face că din 7 milioane de bovine, câte erau în 1989, au mai rămas jumătate?”.

Ministrul a dat exemplul companiei agricole de la Curtici, unde specialistul Dimitrie Muscă „a avut un CAP şi l-a menţinut, iar acum acesta reprezintă una dintre cele mai performante ferme din România”.

De asemenea, Irimescu a arătat că în alte ţări interesele agricultorilor locali sunt protejate. El a spus că „în Cehia nu s-au distrus CAP-urile” şi a relatat un caz din Franţa, unde un parlamentar german a încercat să cumpere teren agricol, dar a fost refuzat de autorităţi, pentru că acolo „reglementările sunt astfel concepute încât să fie sigur că noul proprietar va face agricultură”.

Ministrul crede că problema fărâmiţării terenurilor poate fi rezolvată „pe măsură ce vom avea cadastru”.”

Ma deranjeaza ca am ramas tot la CAP-uri si IAS-uri, cand au trecut 26 de ani de atunci. De asemenea, ma deranjeaza ca se identifica efecte si nu cauze. Sa vedem, de pilda, cine era la Putere cand s-au distrus si ce viziune s-a avut atunci in vedere. Din ce cauza nu s-a putut crea o agricultura performanta si altfel? De ce nu am gandit altfel asocierea in agricultura? De ce nu se spune altfel: nu distrugerea CAP-urilor si IAS-urilor (desi ramane intrebarea: de ce trebuiau distruse?), ci incapacitatea cronica de a gasi solutii dupa Revolutie „egaleaza cele doua razboaie mondiale”? Uitati-va cum noi tot la CAP-uri si IAS-uri am ramas, cum nu putem iesi, conceptual vorbind, dintr-o formula economica socialista… Dar nimeni nu mai vorbeste de faptul ca atunci cand erau active, nedistruse, CAP-urile si IAS-urile, nu se gasea de mancare in galantare! De asta de ce nu vorbeste nimeni? Si care sunt solutiile cu care venim? Tot CAP-uri si IAS-uri, aceeasi organizare comunista a economiei care a condus la un dezastru economic si social?

Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.

februarie 6, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Asistentii sociali sau omul de afaceri?

Eu chiar nu inteleg de ce unii (unii de la noi) acrediteaza (sau incearca sa acrediteze) ideea ca ar fi mai benefic pentru Romania daca, de pilda, Hillary Clinton ar ajunge Presedinte al SUA si nu Donald Trump… Stateam si ma gandeam: cat de putin credit i se acorda in zilele noastre unui om de afaceri… De ce nu un om de afaceri?

Bun, sa vedem cum ar sta treaba cu Hillary. Dansa provine din Partidul Democrat ca si Barack Hussein Obama II. De aceea ne putem gandi ca politica D-nei. Clinton se va inscrie in aceeasi linie cu cea a D-lui. Obama, urmand, de fapt, linia Partidului Democrat, daca se poate spune asa. Eu chiar nu vad de ce a fost o astfel de politica benefica Europei… Prin faptul ca se interceptau ilegal convorbiri telefonice si e-mail-uri private? Sa ne uitam in ce stare e Uniunea Europeana, care inca nu si-a revenit dupa Marea Criza si care, acum, se confrunta cu o noua mare criza, cea a imigrantilor din Orientul Mijlociu si Africa, resuscitand, din pacate, extrema asa zisa de dreapta, fascista si neonazista!! Economic vorbind, lucrurile lancezesc in mod periculos in Europa! Iar Uniunea Europeana este pe cale de destramare – lucrul asta, neverosimil pe vremea lui George W. Bush il aud acum tot mai frecvent! In Romania nu se mai fac investitii, privatizari nici vorba. Situatia economica este tot intr-o lancezeala periculoasa! Se vorbeste tot mai mult de rezolvarea chestiunilor de ordin social, dar nimeni nu vorbeste din ce bani. Am avut un Presedinte pe vremea caruia s-au taiat salarii si pensii fara sa se faca vreo restructurare sau vreo reforma. A inflorit in schimb mafia retrocedarilor! Se ascultau telefoane fara mandat! Despre Binomul SRI-DNA se vorbeste tot mai mult ca despre o politie politica prezidentiala. Se speculeaza ca oricine poate fi ascultat si, daca e nevoie, daca se decide sus asa ceva, arestat. Din cauza asta statul e blocat, functionarii nu mai semneaza nimic de frica – mai bine dai statul in judecata, ca oricum nu plateste nimeni pentru asta!

Criza din Orientul Mijlociu inca nu e rezolvata. Nici cea din Ucraina. Sanctiunile economice impuse Rusiei nu-l clintesc nicidecum pe Vladimir Putin, transformat in dictator. S-a ajuns la una din cele mai periculoase situatii pe plan international, ce poate degenera intr-un razboi! A inflorit, in schimb, terorismul. Puternic, brutal. Secerand vieti nevinovate! Uitati-va la ce tragedie s-a ajuns in aceasta criza a imigrantilor: mii de copii pierduti de catre parinti!!

Asa ca nu vad cum ne-a fericit Obama si cum ne va ferici D-na. Clinton daca va ajunge Presedintele SUA…

Donald Trump e un prosper om de afaceri. Deci cunoaste ce inseamna business-ul. Inclusiv disciplina pe care o incumba mediul de afaceri. Faptul a face show-uri nu ma deranjeaza. El s-a prezentat ca un bun negociator – ar trebui sa luam in considerare lucrul asta, pentru ca in afaceri lucrurile se desfasoara pe baza de negociere libera. Sa nu uitam ca e un om de afaceri prosper. I s-a rastalmacit declaratia potrivit careia ar inchide granitele SUA pentru musulmani. Dar el a mai adaugat ceva: pana ne lamurim cum sta treaba. Mie mi se pare logic! Pentru ca SUA a fost afectata de atentate teroriste, iar situatia din Europa nu poate sa-i faca pe americani optimisti. A zis despre Hillary ca ar fi o femeie slaba. Vi se pare un om puternic, capabil sa se descurce intr-o situatie atat de tensionata si de incurcata cum e cea de acum pe plan international? A fost intrebat intr-un show umoristic despre locurile de munca din SUA – a raspuns ca el le creeaza. Cum? Creandu-le! Una e sa tot vorbesti despre crearea de locuri de munca si altceva e s-o si faci efectiv! A spus ca va reduce cheltuielile statului. Bun, ce te intereseaza: cat cheltuieste statul sau sa ai un loc de munca, eventual si bine platit? Ce te intereseaza mai mult: cat cheltuieste statul sau sa ai oportunitati in termeni reali sa-ti deschizi un mic business? In legatura cu Iranul mi-a placut un lucru: el nu a spus ca ar dori sa anuleze acordul cu Iranul ci sa negocieze. El doreste sa negocieze la nivelul Statelor Unite, nu sub nivelul Statelor Unite, cum se face in prezent. Era vorba, daca retin exact, ca Iranul sa elibereze doi americani, dar, in schimb, America sa elibereze vreo 40 de iranieni. Omul asta a spus clar: ii place sa negocieze, dar hai sa vedem cum stau lucrurile: doi americani care n-au facut nimic contra a mult mai multi iranieni care au facut ceva certat cu legea in SUA… Ar fi corect?

Ma uitam la dezbaterile de pe Realitatea, la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan. Erau unii care il priveau cu teama pe omul asta, pe Trump. Nu prea inteleg de ce. Probabil felul sau prea intempestiv… Dar omul a vorbit ca un barbat! A spus verde in fata cum vede lucrurile. Nu mi s-a parut fascist. Va rog sa-mi dati un exemplu de declaratie fascista facuta de Dl. Trump. Cea cu musulmanii? Am inteles. Atunci va rog sa-mi explicati cum ar trebui sa fie pozitia Romaniei la amenintarea ISIS ca va ajunge sa cucereasca Balcanii. Ce ar trebui sa faca Romania? Sa deschida granitele pentru a dovedi intreg mapamondului ca nu e tara fascista?

Sau problema, adevarata problema, e faptul ca Dl. Trump e un om de afaceri? Iar in viziunea Democratilor trebuie sa fim cu totii asistenti sociali! Insa uitati-va bine, cu asistenta asta sociala, cu tot felul de intruniri politice unde numai de Europa sociala se vorbeste, la care si PPE, desigur, achieseaza, cum arata de fapt Europa, Uniunea Europeana: se afla in situatia dezolanta de a fi pe punctul de a se destrama! Iar lancezeala asta socio-economica, combinata cu frustrari adanci si nemultumiri e terenul fertil pe care progreseaza extremismul!

Bun, deci in Romania – ca si cum am fi un stat din State :) – unii o sustin pe Hillary. Nu pe Bernie Sanders, pe Hillary ;) . Apropo de Sanders, unii comneteaza cam asa: ce socialist democrat e Sanders, aici in Europa ar fi luat drept conservator!! :lol: Ca sa fac si eu un spirit, Sanders nu numai ca nu e socialist, e de-a dreptul comunist! :) Dar de ce nimeni, dar NIMENI, nu a comentat declaratia lui Marco Rubio, daca nu ma insel, potrivit careia Obama a incalcat Constitutia Statelor Unite! Cum de astfel de lucruri se trec sub tacere, dar de Sanders comentam ca nu ar fi socialist ci conservator, asa ca e mai buna Hillary din partea democratilor! Ce fel de analiza, ce se doreste obiectiva, e asta? Sau unora le e frica ca daca… vor plati ca nu s-a respectat si nu se respecta Constitutia nici in Romania? ;)

E uluitor cum se comenteaza aici faptul ca Romania nu e inca inclusa in programul Visa Waiver!! Ca si cum Romaniei i se face o nedreptate si prin asta ar trebui sa se inteleaga: ca si cum Romania ar avea dreptul la asa ceva. Eu am impresia ca dorim sa ne integram in Statele Unite ale Americii! :) Ma uitam ce ratoiala, intr-un Joc de Putere a lui Rares Bogdan, la SUA, la Ambasada Americii la Bucuresti. Ca noi suntem romani si avem, dom’le, orgoliu! Cu alte cuvinte, trageam la raspundere America pentru ca nu ne da dreptul – dreptul nostru legitim, sa fie clar – de a calatori fara viza oriunde vrea inimioara noastra in SUA!! Dar nimeni nu comenteaza ca Romaniei i s-a incalcat sistematic un drept cu adevarat legitim: acela de a fi in Spatiul Schengen? Asta nu se comenteaza si nici nu vad pe cineva revoltat ca ni s-a incalcat un drept cu adevarat. In schimb suntem revoltati nevoie mare ca nu putem merge in SUA fara niciun fel de viza!!! Se pregateste populatia pentru noul soc economico-social: integrarea Romaniei in Statele Unite in caz ca se destrama Uniunea Europeana? Bine, daca e asa… atunci sa ne perfectionam cunostintele de limba engleza… Mai mult decat atat: vrem sa vedem mai multe investitii americane in Romania! Asta mi-a amintit ca in anii ’90 unii ziceau ca sa vina, dom’ne, americanii si sa cumpere toata Romania! Bun, atunci sa vedem si mai multe investii romanesti in SUA, spre o integrare cat mai completa, nu? Lasand gluma la o parte, va amintiti de filmul Nea Marin miliardar? Gluma, gluma, dar va dati seama ce soc ar fi asta!!! Atat pentru noi cat si pentru ei!! Bun, experimente se fac in lumea asta…

februarie 4, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 65 comentarii

E in regula…?

In chestiunea asta a alegerilor primarilor intr-un singur tur sau in doua tururi de scrutin e ceva… ce ma deranjeaza. Cum am aratat si aici, PNL a votat la unison cu PSD, de parca ar fi tot in USL, pentru alegerile intr-un singur tur de scurtin. Pe 20 iulie 2015 legea a fost promulgata de catre Presedinte. Trebuie spus ca, la noi, Presedintele nu are drept de veto: el poate trimite legea inapoi in Parlament o singura data. Daca Parlamentul sustine legea in varianta initiala, Presedintele trebuie s-o promulge asa cum e. Ca sa vina anul acesta, deci la numai cateva luni de la promulgare, D-na. Andreea Paul cu comunicatul potrivit caruia:

„Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin. E nevoie de legitimitate și reprezentativitate politică la următoarele alegeri locale.”

In felul acesta, urmand o asemenea procedura, orice lege poate fi schimbata de catre premier prin ordonanta de urgenta. In Jocul de Putere a lui Rares Bogdan, dansa a sustinut ca „s-a gresit”. Ei, ce sa-i faci, s-a gresit. Mai greseste omu’, nu-i asa? De aceea, in viziunea dumneaei, greseala trebuia indreptata pentru ca „asa doresc cetatenii” (am citat din memorie). Dar era clar de la bun inceput ca un singur tur de scrutin avantajeaza partidele mari, in principal PSD. Pentru ca PSD are tot interesul sa-si patreze structura administrativa din teritoriu intacta. Si nu era pentru prima data cand PNL – partid de opozitie si de centru-dreapta – era la unison cu PSD, asta dupa ruperea USL. Pe mine m-a mirat postarea intempestiva a D-nei. Andreea Paul care contesta o lege votata si de PNL. Apelul pare a fi unul disperat. Care ar fi explicatia?

Pare a fi vorba nu neaparat de sondajele de opinie din ultima vreme ci de o interventie de ultim moment. PNL necesita in interior, dupa parerea mea, clarificari ideologice. De asemenea el este compus din vechiul PNL, cel uselist, si fostul PDL, din care facea parte si D-na. Paul, si se afla acum in proces neterminat inca de fuziune. Pare a fi o balbaiala cauzata de acest lucru. S-a votat initial la fel ca si PSD – vechiul PNL nu a avut o problema in acest sens. Fractiunea pedelista nu a ripostat pentru ca in proces de fuziune fiind trebuie sa faci concesii. Insa dupa cateva luni a intervenit, dupa ce legea s-a votat. Acuma fractiunea vechiului PNL ar trebui sa faca o concesie. Balbaieli in toata regula.

O alta ipoteza ar fi ca a intervenit in ultimul moment Cotroceniul, care nu doreste sa se implice direct in scandal. Iata ce scrie maestrul Cristoiu:

O nouă enigmă postdecembristă: De ce-a așteptat Dacian Cioloș să se facă o majoritate împotriva celor două tururi înainte de a anunța consultările cu partidele politice?

Se arata ca:

„Duminică, 31 ianuarie 2016, pe la prînz, Agerpres difuza ştirea potrivit căreia Dacian Cioloş va avea luni, 1 februarie 2016, întîlniri cu reprezentanţii partidelor parlamentare pentru a discuta propunerea PNL, formulată ca un soi de ultimatum dat Guvernului, de modificare prin Ordonanţă de Urgenţă a Legii alegerilor locale.

Luni, 18 ianuarie 2016, intraţi în panică după sondajele de opinie din ultimul timp, liderii PNL, întruniţi de urgenţă, cer public lui Dacian Cioloş să modifice Legea alegerilor locale, în vigoare din iunie 2015, astfel încît scrutinul să se desfăşoare în două tururi.

Marţi, 19 ianuarie 2016, premierul Dacian Cioloş a respins propunerea PNL aducînd drept argument faptul că Legea electorală a fost stabilită printr-un acord politic.

Drept răspuns, PNL a iniţiat presiuni la adresa lui Dacian Cioloş, trecînd la ameninţări.
Divizia Presă a Binomului SRI-DNA – Poliţia politică prezidenţială, după un moment de şovăială, avîndu-şi cauza în realitatea că nu fusese dat încă un Ordin pe Unitate, după ce l-a primit, s-a năpustit asupra lui Dacian Cioloş cerîndu-i să satisfacă pretenţiile Liberalilor.

Pe reţele sociale, controlate de Servicii, s-a declanşat un uragan Pro-Ordonanţă de Urgenţă.
A doua zi după declaraţia lui Dacian Cioloş salutam refuzul premierului de a scoate cu mîna lui castanele din foc ale PNL.
Subliniam însă că Legea electorală fiind rezultatul unui Acord politic, trebuie să se treacă neîntîrziat la consultări cu partidele politice.
Dacă majoritatea sînt pentru modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă, nimic mai simplu decît să se dea o Ordonanţă de urgență.
Nu de alta, dar ea ar fi concretizarea tehnică a unui Acord politic.

Atît miercuri, 20 ianuarie 2016, cît şi în zilele următoare, am scris că aceste consultări trebuie convocate de Klaus Iohannis.
Prin Constituţie, preşedintele e obligat să rezolve ca mediator crizele politice.
Propunerea PNL a declanşat o criză politică.
Doar preşedintele o poate rezolva.
Spre uimirea mea, Klaus Iohannis s-a dat deoparte, lăsîndu-l în prim-plan pe Dacian Cioloş.
La rîndu-i, Dacian Cioloş n-a zis o clipă, în public, că preşedintele are responsabilitatea de a rezolva Criza şi nu el.
Că premierul e un fel de spălător pe picioare al preşedintelui ştiam.
Dar chiar şi spălătorul pe picioare cutează să-i spună Stăpînului să mute laba mai încolo ca să-l spele mai bine.
Dacian Cioloş putea să apeleze la formula: Îl voi ruga pe Preşedinte, la prima întîlnire, să preia iniţiativa în ce priveşte Acordul politic.

Sînt deja două întrebări:
1) De ce a evitat Klaus Iohannis să se implice lăsîndu-l pe Dacian Cioloş să rezolve Criza?
2) De ce n-a apelat Dacian Cioloş la Preşedinte?

Au trecut de la propunerea PNL nu mai puţin de 13 zile.
Consultările puteau fi programate dacă nu pe 19 ianuarie 2016, atunci pe 20, sigur.
De ce le-a programat Dacian Cioloş abia luni, 1 februarie 2016, printr-un anunţ făcut duminică, 31 ianuarie?

Un posibil răspuns:
Premierul nu poate să nu ţină cont de poziţia marii majorităţi a partidelor parlamentare.
Sîmbătă însă, UNPR a anunţat că e pentru alegeri într-un singur tur.
Mai înainte, ALDE anunţase aceeaşi poziţie.
UNPR o scăldase.
Cum UDMR a anunţat mai demult refuzul celor două tururi, putem spune că duminică, 31 ianuarie 2016 Dacian Cioloş avea deja în faţă o majoritate parlamentară împotriva celor două tururi.

PNL a rămas singur.
E drept MP s-a pronunţat pentru două tururi. Cum însă MP nu e considerat partid parlamentar (Dacian Cioloș nu l-a invitat la consultări), putem spune că discuţiile lui Dacian Cioloş cu partidele politice au deja un rezultat.

Doar PNL e pentru cele două tururi.
De ce a anunţat Dacian Cioloş întîlnirile de-abia pe 31 ianuarie 2016?
Pentru ca să se facă deja o majoritate anti-Ordonanța de Urgență?”

Asta, in limbaj sportiv, ar veni cam asa: Iohannis e Presedintele Antrenor, Dacian Ciolos e Premierul Jucator. De elaborarea tacticii si strategiei se ocupa Antrenorul. Dacian Ciolos, elevul lui Klaus Iohannis, trebuie sa joace niste meciuri cu partidele parlamentare. Show-ul va incepe pe 1 februarie. PSD joaca tare: Liviu Dragnea a si anuntat ca va boicota alegerile daca se va da o ordonanta de urgenta pentru ca alegerile sa se desfasoare intr-un singur tur. Cine va fi, in acest caz, Angelique Kerber si cine Serena Williams? :) Liviu Dragnea pare a nu se fi temut prea tare de „sahul” dat de Cotroceni, cum sugera Dl. Cristoiu…

De fapt, toata tarasenia asta are o fractura de logica… In definitiv de ce sa se fi temut Liviu Dragnea, cand PSD are legea de partea sa? Dragnea a ocolit bine amenintarea si s-a plasat pe o pozitie avantajoasa si tare. Cel mai prost a cazut PNL, desi acum are dreptate: alegerile ar trebui sa se desfasoare in doua tururi de scrutin. Insa cum va explica PNL pana la urma ca vor sa incalce o lege deja promulgata, la care au contribuit prin vot, prin fortarea premierului de a da o ordonanta de urgenta care sa contrazica legea? Iar daca vor ajunge la guvernare – sa presupunem ca vor avea majoritatea in parlament dupa alegerile legislative – vor adopta oare acest stil: se va da o lege si daca se va constata ca „s-a gresit” – doar omul e sus pus greselii, cum zice o vorba sugubeata –  vor veni cu o ordonanta de urgenta care sa incalce legea? Foarte interesant!

In ceea ce-l priveste pe Dacian Ciolos, el va trebui sa joace sub supravegherea Antrenorului ce pare un fel de Boris Becker ingrijorat putin, dar impenetrabil. Nu stim ce i-a spus elevului sau inainte de meci. Cum nu putem sa stim daca Ciolos va putea coagula un acord politic. Adevarul e ca Ciolos e intr-o situatie ingrata. Joaca el pentru a-l scuti pe Presedinte sa fie intr-o situatie ingrata. Rezolvarea prin amenintari mai mult sau mai putin voalate cu ajutorul Binomului nu prea tine: trebuie sa si ofere ceva PSD-ului! Pentru ca nu e vorba doar de Liviu Dragnea aici. PSD nu poate fi de acord cu demantelarea retelei sale de primari si consilieri din teritoriu, lucru ce s-ar putea intampla daca alegerile s-ar desfasura in doua tururi de scrutin – sansele Opozitiei ar creste destul de mult si urmeaza alegerile legislative. In felul acesta puterea, autoritatea si legitimitatea lui Liviu Dragnea in partid ar putea deveni imense, sustinerea organizatiilor din teritoriu ar fi una totala! Si atunci Liviu Dragnea nu numai ca n-ar ceda, dar nici n-ar putea sa cedeze.

Deci care ar fi propunerea pe care Liviu Dragnea nu ar putea s-o refuze?

Greu de spus… Pentru ca PSD pare deja angajat intr-o lupta pana la capat. Lui Iohannis, pana la urma urmei, ii e egal. Chiar daca alegerile se vor desfasura intr-un singur tur de scrutin, pe el il afecteaza mai putin lucrul asta si nici n-are ce sa faca fiind o lege votata in Parlament. Totusi, influenta sa va scadea in teritoriu daca PSD va castiga autoritar alegerile. De aici se vede greseala (si nu e singura) pe care a facut-o PNL…

Un alt aspect ar fi acela ca desfasurarea alegerilor in doua tururi de scrutin sa fie ceva cerut de partenerii si aliatii nostri, mergand pe ideea schimbarii sau innoirii clasei politice. Posibil sa i se fi pus in vedere chiar lui Iohannis lucrul asta! Poate ca acest aspect ar putea indupleca partidele care sustin actualmente alegerile intr-un sigur tur…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

februarie 1, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cine va mai anima sahul romanesc?

Parerea mea este ca suntem prea prinsi de lucruri gen alegerile de primari in doua sau intr-un singur tur de scrutin, chestiuni fiscale si altele de genul asta, dar uitam multe alte lucruri importante, poate chiar mai importante.

Vestea mortii marii maestre, D-na. Elisabeta Polihroniade, m-a indurerat. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

As dori sa evidentiez aici unul din cele mai importante lucruri pe care le-a facut D-na. Polihroniade in decursul prodigioasei sale cariere: popularizarea sahului in Romania! Un lucru, cred eu, necesar si deosebit de important din punct de vedere cultural. Din pacate, tara noastra trece printr-un declin cultural – lucru ce ar trebui sa se constituie intr-un semnal de alarma – dovedit si prin faptul ca nu mai avem o revista de sah. In trecut era Revista Romana de Sah – remarcabila din multe puncte de vedere. Nu doar pentru faptul ca erau prezentate, cu analize, partide de la diverse concursuri internationale, dar aceasta revista organiza concursuri de probleme de sah, cu participare internationala. Din pacate, dupa Revolutie, Revista Romana de Sah a disparut. Au mai aparut altele, dar s-au stins repede. E marele merit al D-nei. Polihroniade ca a incercat si a reusit pentru o perioada mai lunga de timp revitalizarea Revistei Romane de Sah prin revista Gambit. Din pacate si aceasta revista a disparut. De asemenea dansa a avut carti de sah publicate care s-au bucurat de succes in randul iubitorilor acestui deosebit de frumos sport care se ingemaneaza cu arta.

Or, ceea ce constat eu acum este ca nici revista de sah nu mai avem si nici nu se prea publica carti de sah. Mare pacat! Viata intelectuala are de suferit! Sunt atatea carti de sah extraordinare, scrise de mari maestrii celebri – in alte parti se publica, la noi nu. E un dezinteres ingrozitor, lucru ce ar trebui sa dea de gandit Federatiei Romane de Sah. Si e mare pacat mai ales pentru generatia tanara, pentru ca nu e deloc stimulata sa se aplece asupra acestui extraordinar joc si sa-l cunoasca in profunzime. In Italia exista celebra L’Italia Scacchistica – v. si aici – revista care dateaza din 1911 si care apare si online. Spuneti-mi, poate ca nu sunt eu la curent – mai avem o revista de sah in Romania pe care s-o putem gasi atat online cat si la un chiosc de ziare? Ne plangem de dezinteresul pentru elevatie al tineretului, dar nici nu prea facem ceva ca sa dezvoltam acest interes. As dori sa evidentiez aici acest superb sait – Chessgames – pentru iubitorii sahului! Cu toate acestea, nu mi se pare suficient intrucat contributia noastra nu prea se vede… Din cate vad eu, pe saitul Federatiei noastre au mai aparut cateva reviste, dar local. Avem saituri de sah, ceea ce e bine, dar nu e suficient. As dori sa vad ca se publica mai mult, inclusiv carti de probleme de sah. Poate ca Federatia ar trebui sa se gandeasca la un sait sau la o sectiune pe saitul sau in genul Chessgames, sa se poata rejuca partidele chiar acolo, pe sait. Ar trebui sa fie o informare, inclusiv partide cu analize, din ceea ce se intampla in sahul international.

Sigur, D-na. Polihroniade avea o varsta venerabila, dar nu prea vad tineri care sa se dedice cu pasiune popularizarii sahului in Romania. Slaba implicare… Si nu vad implicarea celor cu dare de mana in sustinerea sahului in Romania. In Statele Unite, de exemplu, sahul a fost sustinut de oameni bogati, dar iubitori ai acestui joc – de pilda Jacqueline Piatigorsky, nascuta Rothschild, cu celebra Piatigorsky Cup, care a promovat mari talente precum Bobby Fischer, Tigran Petrosian, Paul Keres, Boris Spasski si altii. Deschideti, va rog, saitul de pe Wikipedia al Cupei Piatigorsky si veti vedea mari nume ale sahului mondial. Bine, imi veti spune, Rothschild… Dar eu nu cred ca asta, doar asta e problema. E vorba si de bunavointa. Eu n-as crede ca in Romania nu putem gasi oameni care sa sustina aparitia unei reviste nationale de sah, cum a fost Revista Romana de Sah, care sa sustina, sa finanteze si sa promoveze concursuri internationale serioase, cum a fost odata Marele Turneu International al Romaniei, unde venea elita sahului mondial. Este si rusinos: pe vremea comunismului se putea, acum, in libertate, nu se mai poate… Ca de tara corupta, azi, ne stiu toti! Stau si ma intreb: de ce nu se gandeste nimeni la lucrurile acestea? E o enigma pentru mine faptul ca nimeni nu se gandeste la un lucru atat de frumos precum promovarea sahului la noi in tara, popularizarea lui, organizarea de mari turnee in Romania, lucru ce ar imbunatati, fara indoiala, imaginea tarii noastre in lume.

Cei care totusi depun eforturi merita, desigur, remarcati.

As dori sa evidentiez un sait romanesc dedicat istoriei sahului de la noi din tara. Din fericire exista asa ceva! Un sincer BRAVO!! E vorba de saitul STERE.ro. Puteti vedea aici  un omagiu adus marii maestre Elisabeta Polihroniade si o trecere amanuntita in revista a carierei sale (inclusiv cu fotografii!). Insa asa cum aflam de pe saitul Federatiei, in decembrie 2015 STERE.ro implinise doi ani de la lansare. Deci in 2013 a fost lansat. Destul de tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata!

Speram sa vedem facandu-se mai mult si mai bine!

ianuarie 30, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Despre Geniul Poporului Roman

Canticul plugariului

Arde-te-ar focul pamant

Si te-ar bate Domnul sfant!

Caci imi esti dusman cumplit!

Ce-am semanat n-au iesit.

Semanat-am grau de vara,

Au iesit numai negara.

Semanat-am orz, ovas,

Au iesit mohor de șes.

Semanat-am popusoi,

Au iesit iarba-n fușoi.

Stau in camp si ma gandesc

Cu ce o sa vietuiesc?

N-am letcaie la chimir

Sa ma pot plati de bir

Si de foi si de soldat

Si de Iuda blăstemat.

Vai s-amar de biet roman

Cand e domnul rau stapan!

N-are loc in tara lui

Si-i ca pleava campului!

 

Aceasta poezie n-a fost scrisa de un mare poet roman. Nici nu se stie cine a facut aceste versuri… Aceasta doina de demult a fost facuta de un taran din Moldova. Ea este cuprinsa in culegerea de Poezii populare ale romanilor a lui Vasile Alecsandri – o carte aparuta la Biblioteca pentru Toti, Editura Minerva, 2007, Bucuresti. Am dat pe aceasta carte mai putin de 3 lei… Nu, nu e scrisa nici de Mihai Eminescu, nici de Nichita Stanescu, nici de Lucian Blaga, de nici un alt mare poet al nostru. Dar cel care a scris-o mustea de GENIU!! Si nu e de mirare, ca atat Eminescu, Nichita sau Blaga s-au intors parca intr-un act de profunda smerenie, parca recunoscandu-si nevrednicia, la poezia populara, cea a taranului, a unui simplu plugar care nu avea carte…

Poezia aceasta descrie intr-un mod atat de viu o drama existentiala: cand pamantul nu mai rodeste, amenintand existenta omului. Desigur, aceste versuri sunt de foarte demult. Seceta e cumplita. Si nu tine de vointa omului. Recoltele slabe au fost germenul unor mari revolutii in Europa – atat Revolutia Franceza dar si cea de la 1848… De aceea sa nu ne miram de finalul poeziei. Ma gandeam ca poezia dateaza din perioada respectiva – probabil sfarsitul sec. XVIII – inceputul sec. XIX… Dar sa ne gandim la faptul ca seceta – ca un veritabil Cavaler al Apocalipsei – a afectat Romania si in sec. XX. Ma gandesc, desigur, la cumplita seceta din 1946… 1946, va dati seama…? Nu mai suntem nici in sec. XVIII, nici in sec. XIX, ci in 1946!!! Cand pamantul crapat de atata uscaciune releva un peisaj selenar unde nu mai crestea nimic, nici macar un fir de iarba!!

Am facut o lege a alegerilor locale cat se poate de proasta, am facut un Cod Fiscal deosebit de defectuos. Toata lumea discuta despre aceste lucruri. Unii, nu putini, dupa cate bag eu sama, ii bestelesc pe guvernanti si pe parlamentari. Dar sa privim cu ochii larg deschisi tara aceasta si sa-i simtim mirosul de buna mireasma a profundei sale poezii. Cum e aceasta poezie a unui plugar ce nu stia carte – O OPERA DE ARTA IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI!!

Si sa admir aceasta supunere infiorata la invatatura pamantului, cum ar zice Albert Camus.

Curg dezbaterile la televiziunile de stiri. Oameni politici importanti sunt invitati. Incep contrazicerile, puncte de vedere pro si contra, care fac sarea si piperul dezbaterii. Dar printre atatea lucruri proaste pe care le facem, de ce n-am face si unul bun? Sa descoperim, sa redescoperim GENIUL acestui popor atat de incercat de soarta!

Acest taran ce nu stia carte, care a facut aceasta poezie, este mai european decat multi europeni! El a descris o situatie ce a afectat puternic Europa in vremea respectiva si care si-a pus amprenta asupra societatii, determinand schimbari politico-sociale adanci. Nu e doar o drama personala, ci a intregii societati. Acum nu cred ca ne mai dam bine seama, dar pe vremea aceea faptul ca taranul – individul, mai general spus – era intre cer si pamant, nu era o vorba goala. Felul in care el descrie drama pe care o traieste, punand-o in versuri, exceleaza prin sinceritate. Si daca ma gandesc bine, poezia e inca actuala… Observati ce tragedie descrie acest plugar:

„Vai s-amar de biet roman

Cand e domnul rau stapan!

N-are loc in tara lui”

Si-i ca pleava campului!”

As dori sa atrag atentia ca poezia aceasta nu e una „patriotica” scrisa pe vremea lui Ceausescu. Pe atunci nici nu se auzise de comunism.

Ea descrie drama unui popor.

Uluitor e ca putem s-o integram perfect in spatiul european!

ianuarie 26, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 16 comentarii

24 ianuarie din zilele noastre

Pe 24 ianuarie sarbatorim Mica Unire. Fara indoiala, un eveniment deosebit de important din Istoria patriei noastre. Un eveniment cu semnificatii profunde, care trebuie cinstit DE CATRE TOTI ROMANII.

Ieri, 24 ianuarie, a fost o zi foarte frumoasa. Era soare si gerul parca nici nu se simtea. Aer curat. O zi de iarna tocmai buna pentru o plimbare, mai ales ca era si duminica. Mi-am zis sa fac si eu cativa pasi prin oras. Zis si facut! Mica Unire s-a serbat la Iasi, nu la Bucuresti. Inteleg ca unii, de exemplu prof. Adrian Niculescu, insista ca Mica Unire sa fie serbata la Bucuresti, pentru ca aici s-a consfintit evenimentul. Desi consacrarea Micii Uniri s-a facut la Bucuresti, aici nu s-a prea serbat… Si lucrul asta nu mi se pare in regula. Daca Dl. Iohannis a fost la Iasi, de ce premierul, Dl. Ciolos, n-a serbat la Bucuresti? Sau daca a serbat, nu prea s-a auzit si nici nu prea s-a vazut…

In schimb s-a vazut altceva. Chiar foarte vizibil!! Am auzit de mitingul organizat, chiar in Piata Victoriei, de cadrele militare disponibilizate din Armata. Mi-am zis sa merg sa vad si eu ce se intampla. Si ce sa vezi… ? In 24 ianuarie, ziua in care serbam Mica Unire, Piata Victoriei era plina de colonei Dogaru!! N-am vazut demult un miting mai anticapitalist si antiamerican. Era acolo un tovaras, ca domn nu pot sa-l numesc, ce vorbea cu insufletire despre cat de rai sunt americanii, dand exemplu faptul ca cel care l-a accidentat mortal pe Teo Peter, un militar american, a fost facut scapat. Daca faceam noi asa, veneau si ne bombardau ca pe, ca pe… Ca el cat castiga ca mecanic de locomotiva si altii arunca cu bani fara sa-i intrebe nimeni nimic si altele asemanatoare.

M-am invartit acolo putin si pe urma am plecat. Jandarmii erau la vreo 200 m distanta. E adevarat, nu au fost violente care sa necesite interventia Jandarmeriei. Totusi, stau si ma intreb: de ce s-a dat de catre Primaria Capitalei aprobarea pentru un astfel de miting intr-o asa zi mare ca cea de 24 ianuarie? Si de ce nimeni nu a serbat la Bucuresti Mica Unire?

Sigur, 24 ianuarie ne duce actualmente cu gandul la unirea cu Republica Moldova. Spre deosebire de ceea ce s-a intamplat in 1859, in Republica Moldova sunt oameni – preponderent socialisti si comunisti – controlati de Kremlin, care se opun unirii cu Romania, atata vreme cat sunt controlati de o putere ce nu doreste unirea Rep. Moldova cu Romania. Pe de alta parte, mai e si problema Transnistriei de care n-am prea auzit sa se vorbeasca, cel putin la noi, in ultima vreme. Si n-am auzit ca rusii sa-si retraga baza militara din Transnistria.

Insa eu stau si ma uit la noi, la ce se intampla in Romania. Cum e posibil sa fie admis un miting care ataca fatis valorile noastre euroatlantice si pe principalul nostru aliat – SUA – care ne ofera, inclusiv prin cadrul NATO, garantii de securitate? Sigur, e libertate si trebuie sa admitem ca unii oameni gandesc si asa, desi gandesc foarte rau. Insa un astfel de miting nu avea ce cauta pe 24 ianuarie! Nu numai in Bucuresti, dar oriunde in tara asta: nu avea ce cauta un astfel de miting! Dar daca inca la noi se mai intampla chiar si acum astfel de lucruri si sunt astfel de oameni ce sustin valori contrare libertatii, ce sa mai zic de Republica Moldova? Ba chiar, pe cale de consecinta logica, se poate spune: cu atat mai mult in Republica Moldova! Iar daca noi nu cinstim cum se cuvine Unirea, ne mai miram ca, in Rep. Moldova, o doresc doar 22%, cum am inteles ca arata ultimile sondaje (serioase) si vreo 53% nu o doresc (v. ultimul Joc de Putere al lui Rares Bogdan)?

Iar noi ar fi trebuit sa avem deja un plan de integrare a Rep. Moldova in cazul unirii cu Romania. Deoarece imi dau seama ca, in cazul unei eventuale uniri, dificultati vor exista. Ar fi foarte trist sa constat ca noi tot vorbim de unirea cu Rep. Moldova dar nu suntem pregatiti pentru asa ceva. Populatia din Romania doreste in proportii covarsitor majoritare Unirea cu Rep. Moldova, iar clasa politica trebuie sa tina seama de acest deziderat national, de aspiratiile nationale legitime si firesti ale poporului roman!

Constat insa cu tristete ca, in zilele noastre, nu prea suntem la inlatimea acestei mari zile de 24 ianuarie. Iar ceea ce s-a petrecut ieri in Piata Victoriei demonstreaza acest lucru, de fapt a fost o subminare a acestei mari zile si a semnificatiei sale profunde in Istoria poporului roman. Nesanctionata de catre cineva.

ianuarie 25, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Cote obligatorii de gen. Adica de sex…

Dupa parerea mea, un om ar trebui sa promoveze, ar trebui promovat pe baza competentelor sale. Nu stiu daca lucru asta se poate numi chiar meritocratie, dar daca doriti sa-l numiti asa e in regula, nu ma supar.

In felul acesta se poate adauga valoare intr-o anumita activitate. De exemplu, sa presupunem ca un om e negru, dar e capabil sa aduca profit companiei si altul, un alb, nu aduce profit. Cine ar trebui promovat? Sa nu-l promovez pe cel negru doar pe motive de rasa?

Am fost si sunt pentru emanciparea femeii. Am si scris despre asta aici. Nu neg rolul foarte important jucat de femeie in societate. Si cred ca motanii trebuie sa acorde doamnelor pisici respectul cuvenit.

Nu sunt misogin.

Inteleg ca e o initiativa legislativa propusa sau sprijinita de D-na. Andreea Paul pentru promovarea femeii in societate. Cu alte cuvinte sa fie cote obligatorii de gen. Asta inseamna, de exemplu, ca in Parlament sa fie obligatoriu 50% femei sau in consiliile locale, judetene sa existe pentru postul de consilieri un procent obligatoriu de femei. Iata si postarea de pe blogul dansei:

Țările cu reprezentare politică echilibrată de gen sunt mai puțin corupte și au un PIB pe locuitor mai mare

Se arata ca:

„Dacă dăm mai multă putere femeilor, dăm mai multă putere societății. Suntem prea săraci ca să mai excludem jumătate din populația României în decizia publică. Egalitatea de șanse nu mai este demult atributul stângii sau al dreptei, ci ține de drepturile fundamentale ale omului. Tradiția și modernitatea se pot ține de mână. Conservatorismul nu mai este o scuză, la fel ca în cazul violenței domestice sau al hărțuirii sexuale, unde legea vine cu sancțiuni și cu soluții pentru educația sexuală. Educația politică este necesară, iar formarea conștiințelor se face din școala primară și prin lege.

România este pe ultimul loc în Europa din punctul de vedere al reprezentării de gen și pe locul rușinos 113 în lume. Legea pe care o propunem în favoarea reprezentării mai echilibrate de gen, de cel puțin 30% bărbați și femei, la alegerile locale și parlamentare produce rezultate mai bune în dezvoltarea umană și pentru calitatea vieții la nivel local și central. Țările care au rezolvat această problemă sunt mai puțin corupte și au un PIB pe locuitor mai mare. 15 state au legiferat cotele de gen în Europa și 88 în lume.

Meritocrația se împletește foarte bine cu cotele de gen, nu se exclud una pe alta. Faptul că acum avem 90% decidenți bărbați nu are nicio legătură cu competențele. Peste 70% din absolvenții de studii superioare în științele guvernanței (educație, sănătate, drept, economie, administrație publică, științe politice, comunicare etc.) sunt femei. În totalul absolvenților de studii superioare în general 54% sunt femei și 46% bărbați. Aceste talente umane nu mai trebuie irosite. Nu sunt de vină votanții că avem atât de puține femei, ci partidele politice care decid listele de candidați. La ultimele alegeri ponderea candidatelor în total candidați s-a suprapus cu ponderea aleselor în total aleși. Așadar, e nevoie de o lege prin care listele electorale, care nu includ cel puțin o treime bărbați și o treime femei, să fie respinse.

Mi-aș fi dorit să nu fie nevoie de o lege, dar istoria ne-a dovedit că ea se impune. Nu-mi doresc niciun parlament cu 90% femei și 10% bărbați. Propunerea noastră de lege, susținută de peste 150 de parlamentari, domni și doamne din toate partidele politice, ne protejează de aceste aberații în reprezentarea politică de gen. Sper să scăpăm cât mai mulți și cât mai repede de complexele nocive ale misoginiei.”

Ceea ce nu inteleg este urmatorul lucru: promovam femeia pentru ca este femeie sau promovam un om pentru ca este competent? Eu nu cred ca in Romania femeia este impiedicata de catre legislatia in vigoare sa participe la viata politica, sa-si asume responsabilitati sau sa detina functii de conducere etc. Exista exemple, exemple reale care demonstreaza acest lucru.

„Nu-mi doresc niciun parlament cu 90% femei și 10% bărbați.” – de aici se vede ca felul in care sunt stabilite aceste cote obligatorii nu are niciun fundament stiintific. Si, de fapt, intreaga teorie a cotelor obligatorii de gen e nejustificata la noi. Pentru ca la noi legislatia nu impune persecutii la adresa femeii.

De fapt e vorba de promovari pe criterii de sex: pentru ca e femeie, de aceea o promovam! Asta e ideea principala. In detrimentul competentei! Proasta, neproasta, buna sau ne-buna ( :lol: ), trebuie sa fie acolo, in Parlament, pentru ca e femeie! Si in felul acesta care e valoarea care se adauga? Niciuna! Doar un populism demn de o cauza mai buna.

Andreea Paul spunea ca e o propunere de directiva europeana (Viviane Reding, din cate am inteles, ar fi sustinatoarea infocata) ca sa existe cote obligatorii de gen pentru companiile listate la bursa. Deci statul, prin lege, sa-ti impuna cate femei sa ai in conducerea companiei. Dupa cum se vede, fascismul, comunismul e la el acasa in Europa. Asta n-ar fi de miare, am avut doar nume ilustre: Mussolini, Ceausescu etc. Ceea ce e ingrozitor e ca intre un barbat competent si o femeie de o competenta indoielnica eu trebuie s-o aleg pe EA in conducere ca sa indeplinesc cota de gen si sa respect legislatia. Bine ca nu s-a votat o asemenea directiva! Pentru ca o asemenea directiva nu ma lasa sa-mi maximizez profitul si ma obliga sa actionez in defavoarea propriilor mei angajati!

Un raspuns pentru domnul consilier Iulian Fota

In ultimul Joc de Putere al lui Rares Bogdan, Dl. Fota a pus o problema: cum se poate realiza unirea cu Republica Moldova?

Ca sa raspundem la aceasta intrebare, sa vedem ce o impiedica sa se realizeze. Si aici trebuie analizat cum e statul din Republica Moldova si spre ce se indreapta preferintele electoratului.

Dl. Fota are o viziune oarecum catastrofica, domnia sa crezand ca unirea Romaniei cu Republica Moldova va atrage un razboi intre Romania si Rusia. Interesant este ca pana sa ajungem la Rusia cu analiza, sunt mai aproape alte cauze care impiedica unirea.

Care ar fi acestea?

In primul rand si in primul rand e vorba de situatia interna din Republica Moldova. Care are o viata politica dominata de socialisti si comunisti, de fapt de comunisti care sunt pro rusi. Dl. Fota a pus bine problema: intai trebuie sa vrea ei, moldovenii! Insa acolo sunt oameni precum Renato Usatîi, Igor Dodon si Vladimir Voronin de asemenea…

Subordonati Kremlinului.

E de ajuns sa ne uitam pe structura Parlamentului si sa privim la rezultatul recentelor alegeri ca sa ne dam seama. Partidul Socialistilor, Partidul Comunistilor si Partidul Democrat, al lui Marian Lupu si al lui Vlad Plahotniuc, care de fapt e tot socialist. Care, de fapt, e tot comunist. Astea sunt pe primele locuri.

De ce voteaza populatia asa? Dar la noi de ce populatia voteaza majoritar cu PSD? ;) Atat in Romania cat si in Republica Moldova in mediul rural se voteaza puternic cu stanga. Vi-l imaginati pe Dorin Chirtoaca avand succes la tara, in Republica Moldova? Lui Mihai Ghimpu, presedintele Partidului Liberal din Rep. Moldova, i-au spart capul, in altercatiile politice care au avut loc ieri… La noi nu prea se intampla astfel de lucruri pentru ca intervine legea! Insa uitati-va cum in fruntea PSD e un condamnat penal cu suspendare, cu un dispret total fata de lege si fata de democratie! Cu toate acestea PSD e votat in proportii majoritare in mediul rural. Mai trist este ca PNL ii tine hangul.

Republica Moldova nu e un stat esuat. Nici Romania nu e un stat esuat.

Si atunci eu va intreb si ma intreb: cum s-ar putea numi astfel de state, ca Romania, Republica Moldova, unde populatia voteaza majoritar partide comuniste?

Sa lasam putin Moscova in pace.

Stau si va intreb si ma intreb: cum s-ar putea numi astfel de state, ca Romania, Republica Moldova, unde nu se fac reforme in sensul economiei de piata libera?

In Romania de azi tinerii vor sa lucreze in sectorul de stat, nu in cel privat, pentru ca lefurile sunt mai mari in sectorul de stat fata de cel privat.

Si atunci se mai pune o intrebare: astfel de state, bazate pe structuri oligarhice (in Romania, e adevarat, acestea au mai slabit, dar nu de tot!) de tip comunistoid se pot oare unii?

Daca in Republica Moldova unirea cu Romania ar fi sustinuta si dorita de populatie, cred ca ar deveni in scurt timp realitate. Ar fi necesar un referendum in care oamenii sa-si exprime in mod liber dorinta. Spun liber pentru ca nu trebuie sa fie sub nicio forma cum au facut rusii in Crimeea: referendum de unire cu trupele ruse acolo. Ci liber! Atunci rusii nu vor mai avea nimic de obiectat si unirea se va realiza!

Cel mai greu lucru este realizarea efectiva a unirii. Odata realizata unirea, restul va veni de la sine.

ianuarie 21, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

Amalgam

Pe teme economice

Avem o economie cu o competitivitate foarte scazuta, cresterile economice, desi exista in ultima vreme, sunt mici… Ma gandeam la ce spunea Milton Friedman despre profit, vazand in obtinerea profitului lucrul cel mai important. Voi pune aici un articol (pentru ca vreau sa-l am pe blog!) din 1970 – v. aici:

„The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits

by Milton Friedman

The New York Times Magazine, September 13, 1970. Copyright @ 1970 by The New York Times Company.

When I hear businessmen speak eloquently about the „social responsibilities of business in a free-enterprise system,” I am reminded of the wonderful line about the Frenchman who discovered at the age of 70 that he had been speaking prose all his life. The businessmen believe that they are defending free en­terprise when they declaim that business is not concerned „merely” with profit but also with promoting desirable „social” ends; that business has a „social conscience” and takes seriously its responsibilities for providing em­ployment, eliminating discrimination, avoid­ing pollution and whatever else may be the catchwords of the contemporary crop of re­formers. In fact they are–or would be if they or anyone else took them seriously–preach­ing pure and unadulterated socialism. Busi­nessmen who talk this way are unwitting pup­pets of the intellectual forces that have been undermining the basis of a free society these past decades.

The discussions of the „social responsibili­ties of business” are notable for their analytical looseness and lack of rigor. What does it mean to say that „business” has responsibilities? Only people can have responsibilities. A corporation is an artificial person and in this sense may have artificial responsibilities, but „business” as a whole cannot be said to have responsibilities, even in this vague sense. The first step toward clarity in examining the doctrine of the social responsibility of business is to ask precisely what it implies for whom.

Presumably, the individuals who are to be responsible are businessmen, which means in­dividual proprietors or corporate executives. Most of the discussion of social responsibility is directed at corporations, so in what follows I shall mostly neglect the individual proprietors and speak of corporate executives.

In a free-enterprise, private-property sys­tem, a corporate executive is an employee of the owners of the business. He has direct re­sponsibility to his employers. That responsi­bility is to conduct the business in accordance with their desires, which generally will be to make as much money as possible while con­forming to the basic rules of the society, both those embodied in law and those embodied in ethical custom. Of course, in some cases his employers may have a different objective. A group of persons might establish a corporation for an eleemosynary purpose–for exam­ple, a hospital or a school. The manager of such a corporation will not have money profit as his objective but the rendering of certain services.

In either case, the key point is that, in his capacity as a corporate executive, the manager is the agent of the individuals who own the corporation or establish the eleemosynary institution, and his primary responsibility is to them.

Needless to say, this does not mean that it is easy to judge how well he is performing his task. But at least the criterion of performance is straightforward, and the persons among whom a voluntary contractual arrangement exists are clearly defined.

Of course, the corporate executive is also a person in his own right. As a person, he may have many other responsibilities that he rec­ognizes or assumes voluntarily–to his family, his conscience, his feelings of charity, his church, his clubs, his city, his country. He ma}. feel impelled by these responsibilities to de­vote part of his income to causes he regards as worthy, to refuse to work for particular corpo­rations, even to leave his job, for example, to join his country’s armed forces. Ifwe wish, we may refer to some of these responsibilities as „social responsibilities.” But in these respects he is acting as a principal, not an agent; he is spending his own money or time or energy, not the money of his employers or the time or energy he has contracted to devote to their purposes. If these are „social responsibili­ties,” they are the social responsibilities of in­dividuals, not of business.

What does it mean to say that the corpo­rate executive has a „social responsibility” in his capacity as businessman? If this statement is not pure rhetoric, it must mean that he is to act in some way that is not in the interest of his employers. For example, that he is to refrain from increasing the price of the product in order to contribute to the social objective of preventing inflation, even though a price in crease would be in the best interests of the corporation. Or that he is to make expendi­tures on reducing pollution beyond the amount that is in the best interests of the cor­poration or that is required by law in order to contribute to the social objective of improving the environment. Or that, at the expense of corporate profits, he is to hire „hardcore” un­employed instead of better qualified available workmen to contribute to the social objective of reducing poverty.

In each of these cases, the corporate exec­utive would be spending someone else’s money for a general social interest. Insofar as his actions in accord with his „social responsi­bility” reduce returns to stockholders, he is spending their money. Insofar as his actions raise the price to customers, he is spending the customers’ money. Insofar as his actions lower the wages of some employees, he is spending their money.

The stockholders or the customers or the employees could separately spend their own money on the particular action if they wished to do so. The executive is exercising a distinct „social responsibility,” rather than serving as an agent of the stockholders or the customers or the employees, only if he spends the money in a different way than they would have spent it.

But if he does this, he is in effect imposing taxes, on the one hand, and deciding how the tax proceeds shall be spent, on the other.

This process raises political questions on two levels: principle and consequences. On the level of political principle, the imposition of taxes and the expenditure of tax proceeds are gov­ernmental functions. We have established elab­orate constitutional, parliamentary and judicial provisions to control these functions, to assure that taxes are imposed so far as possible in ac­cordance with the preferences and desires of the public–after all, „taxation without repre­sentation” was one of the battle cries of the American Revolution. We have a system of checks and balances to separate the legisla­tive function of imposing taxes and enacting expenditures from the executive function of collecting taxes and administering expendi­ture programs and from the judicial function of mediating disputes and interpreting the law.

Here the businessman–self-selected or appointed directly or indirectly by stockhold­ers–is to be simultaneously legislator, execu­tive and, jurist. He is to decide whom to tax by how much and for what purpose, and he is to spend the proceeds–all this guided only by general exhortations from on high to restrain inflation, improve the environment, fight poverty and so on and on.

The whole justification for permitting the corporate executive to be selected by the stockholders is that the executive is an agent serving the interests of his principal. This jus­tification disappears when the corporate ex­ecutive imposes taxes and spends the pro­ceeds for „social” purposes. He becomes in effect a public employee, a civil servant, even though he remains in name an employee of a private enterprise. On grounds of political principle, it is intolerable that such civil ser­vants–insofar as their actions in the name of social responsibility are real and not just win­dow-dressing–should be selected as they are now. If they are to be civil servants, then they must be elected through a political process. If they are to impose taxes and make expendi­tures to foster „social” objectives, then politi­cal machinery must be set up to make the as­sessment of taxes and to determine through a political process the objectives to be served.

This is the basic reason why the doctrine of „social responsibility” involves the acceptance of the socialist view that political mechanisms, not market mechanisms, are the appropriate way to determine the allocation of scarce re­sources to alternative uses.

On the grounds of consequences, can the corporate executive in fact discharge his al­leged „social responsibilities?” On the other hand, suppose he could get away with spending the stockholders’ or customers’ or employees’ money. How is he to know how to spend it? He is told that he must contribute to fighting inflation. How is he to know what ac­tion of his will contribute to that end? He is presumably an expert in running his company–in producing a product or selling it or financing it. But nothing about his selection makes him an expert on inflation. Will his hold­ ing down the price of his product reduce infla­tionary pressure? Or, by leaving more spending power in the hands of his customers, simply divert it elsewhere? Or, by forcing him to produce less because of the lower price, will it simply contribute to shortages? Even if he could an­swer these questions, how much cost is he justi­fied in imposing on his stockholders, customers and employees for this social purpose? What is his appropriate share and what is the appropri­ate share of others?

And, whether he wants to or not, can he get away with spending his stockholders’, cus­tomers’ or employees’ money? Will not the stockholders fire him? (Either the present ones or those who take over when his actions in the name of social responsibility have re­duced the corporation’s profits and the price of its stock.) His customers and his employees can desert him for other producers and em­ployers less scrupulous in exercising their so­cial responsibilities.

This facet of „social responsibility” doc­ trine is brought into sharp relief when the doctrine is used to justify wage restraint by trade unions. The conflict of interest is naked and clear when union officials are asked to subordinate the interest of their members to some more general purpose. If the union offi­cials try to enforce wage restraint, the consequence is likely to be wildcat strikes, rank­-and-file revolts and the emergence of strong competitors for their jobs. We thus have the ironic phenomenon that union leaders–at least in the U.S.–have objected to Govern­ment interference with the market far more consistently and courageously than have business leaders.

The difficulty of exercising „social responsibility” illustrates, of course, the great virtue of private competitive enterprise–it forces people to be responsible for their own actions and makes it difficult for them to „exploit” other people for either selfish or unselfish purposes. They can do good–but only at their own expense.

Many a reader who has followed the argu­ment this far may be tempted to remonstrate that it is all well and good to speak of Government’s having the responsibility to im­pose taxes and determine expenditures for such „social” purposes as controlling pollu­tion or training the hard-core unemployed, but that the problems are too urgent to wait on the slow course of political processes, that the exercise of social responsibility by busi­nessmen is a quicker and surer way to solve pressing current problems.

Aside from the question of fact–I share Adam Smith’s skepticism about the benefits that can be expected from „those who affected to trade for the public good”–this argument must be rejected on grounds of principle. What it amounts to is an assertion that those who favor the taxes and expenditures in question have failed to persuade a majority of their fellow citizens to be of like mind and that they are seeking to attain by undemocratic procedures what they cannot attain by democratic proce­dures. In a free society, it is hard for „evil” people to do „evil,” especially since one man’s good is another’s evil.

I have, for simplicity, concentrated on the special case of the corporate executive, ex­cept only for the brief digression on trade unions. But precisely the same argument ap­plies to the newer phenomenon of calling upon stockholders to require corporations to exercise social responsibility (the recent G.M crusade for example). In most of these cases, what is in effect involved is some stockholders trying to get other stockholders (or customers or employees) to contribute against their will to „social” causes favored by the activists. In­sofar as they succeed, they are again imposing taxes and spending the proceeds.

The situation of the individual proprietor is somewhat different. If he acts to reduce the returns of his enterprise in order to exercise his „social responsibility,” he is spending his own money, not someone else’s. If he wishes to spend his money on such purposes, that is his right, and I cannot see that there is any ob­jection to his doing so. In the process, he, too, may impose costs on employees and cus­tomers. However, because he is far less likely than a large corporation or union to have mo­nopolistic power, any such side effects will tend to be minor.

Of course, in practice the doctrine of social responsibility is frequently a cloak for actions that are justified on other grounds rather than a reason for those actions.

To illustrate, it may well be in the long run interest of a corporation that is a major employer in a small community to devote resources to providing amenities to that community or to improving its government. That may make it easier to attract desirable employees, it may reduce the wage bill or lessen losses from pilferage and sabotage or have other worthwhile effects. Or it may be that, given the laws about the deductibility of corporate charitable contributions, the stockholders can contribute more to chari­ties they favor by having the corporation make the gift than by doing it themselves, since they can in that way contribute an amount that would otherwise have been paid as corporate taxes.

In each of these–and many similar–cases, there is a strong temptation to rationalize these actions as an exercise of „social responsibility.” In the present climate of opinion, with its wide spread aversion to „capitalism,” „profits,” the „soulless corporation” and so on, this is one way for a corporation to generate goodwill as a by-product of expenditures that are entirely justified in its own self-interest.

It would be inconsistent of me to call on corporate executives to refrain from this hyp­ocritical window-dressing because it harms the foundations of a free society. That would be to call on them to exercise a „social re­sponsibility”! If our institutions, and the atti­tudes of the public make it in their self-inter­est to cloak their actions in this way, I cannot summon much indignation to denounce them. At the same time, I can express admiration for those individual proprietors or owners of closely held corporations or stockholders of more broadly held corporations who disdain such tactics as approaching fraud.

Whether blameworthy or not, the use of the cloak of social responsibility, and the nonsense spoken in its name by influential and presti­gious businessmen, does clearly harm the foun­dations of a free society. I have been impressed time and again by the schizophrenic character of many businessmen. They are capable of being extremely farsighted and clearheaded in matters that are internal to their businesses. They are incredibly shortsighted and muddle­headed in matters that are outside their businesses but affect the possible survival of busi­ness in general. This shortsightedness is strikingly exemplified in the calls from many businessmen for wage and price guidelines or controls or income policies. There is nothing that could do more in a brief period to destroy a market system and replace it by a centrally con­trolled system than effective governmental con­trol of prices and wages.

The shortsightedness is also exemplified in speeches by businessmen on social respon­sibility. This may gain them kudos in the short run. But it helps to strengthen the already too prevalent view that the pursuit of profits is wicked and immoral and must be curbed and controlled by external forces. Once this view is adopted, the external forces that curb the market will not be the social consciences, however highly developed, of the pontificating executives; it will be the iron fist of Government bureaucrats. Here, as with price and wage controls, businessmen seem to me to reveal a suicidal impulse.

The political principle that underlies the market mechanism is unanimity. In an ideal free market resting on private property, no individual can coerce any other, all coopera­tion is voluntary, all parties to such coopera­tion benefit or they need not participate. There are no values, no „social” responsibilities in any sense other than the shared values and responsibilities of individuals. Society is a collection of individuals and of the various groups they voluntarily form.

The political principle that underlies the political mechanism is conformity. The indi­vidual must serve a more general social inter­est–whether that be determined by a church or a dictator or a majority. The individual may have a vote and say in what is to be done, but if he is overruled, he must conform. It is appropriate for some to require others to contribute to a general social purpose whether they wish to or not.

Unfortunately, unanimity is not always feasi­ble. There are some respects in which conformity appears unavoidable, so I do not see how one can avoid the use of the political mecha­nism altogether.

But the doctrine of „social responsibility” taken seriously would extend the scope of the political mechanism to every human activity. It does not differ in philosophy from the most explicitly collectivist doctrine. It differs only by professing to believe that collectivist ends can be attained without collectivist means. That is why, in my book Capitalism and Freedom, I have called it a „fundamentally subversive doctrine” in a free society, and have said that in such a society, „there is one and only one social responsibility of business–to use it resources and engage in activities designed to increase its profits so long as it stays within the rules of the game, which is to say, engages in open and free competition without deception or fraud.””

Insa pentru asta – obtinerea profitului si maximizarea lui – trebuie cel putin doua lucruri:

  1. sa ai posibilitatea sa realizezi asta si
  2. sa ai competenta s-o faci

Intr-o intreprindere de stat n-ai posibilitatea

Cazul Bodnariu

Romania Libera

Patriarhia Română, preocupată de cazul Bodnariu

Se arata ca:

„Patriarhia Română susţine că, în cazul Bodnariu, rolul familiei trebuie să rămână prioritar în creşterea copiilor şi consideră că o analiză obiectivă a autorităţilor din Norvegia ar putea duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut.

„Patriarhia Română a luat act cu îngrijorare de situaţia critică în care se află familia Bodnariu din Norvegia din cauza separării forțate a celor cinci copii de părinții lor, în urma deciziei autorităților locale norvegiene. Considerăm că, independent de motivele legale invocate de autorităţi, rolul părinţilor, respectiv al familiei, trebuie să rămână prioritar în creşterea şi educarea copiilor, fapt care nu exclude cooperarea cu statul”, se arată într-un comunicat de presă citat de Mediafax.

Potrivit sursei citate, o analiză obiectivă a cazului familiei Bodnariu de către factorii responsabili din Norvegia ar puta duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut. „Biserica susţine permanent familia ca fiind cadrul natural pentru nașterea, creșterea şi educarea copiilor în spiritul valorilor fundamentale pentru cultura şi civilizaţia europeană de sorginte creştină”, a precizat Patriarhia Română.

Copiii familiei românului Marius Bodnariu, inginer IT, şi soţiei sale norvegiene Ruth, asistentă medicală, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie, după ce cele două fete, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi. De asemenea, părinţii ar fi suspectaţi de îndoctrinarea religioasă a copiilor. Cei cinci copii au fost plasaţi în trei familii-surogat, iar de curând a fost deschisă procedura adopţiei internaţionale pentru ei, potrivit reprezentanţilor familiei.

La solicitarea MAE, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a dispus efectuarea unei anchete sociale în urma căreia a decis să propună părţii norvegiene integrarea copiilor în familia biologică extinsă a tatălui, în România. Întreaga documentaţie pusă la dispoziţie de ANPDCA a fost transmisă, în regim de urgenţă, prin intermediul Ambasadei României la Oslo, tuturor autorităţilor norvegiene relevante (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale, Serviciul local de Protecţie a Copilului), precum şi avocatului care reprezintă familia, pentru a fi utilizată în cadrul procedurii judiciare aflate pe rolul instanţelor locale.

O delegaţie parlamentară formată din membri ai Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării intenționează să facă o vizită în Norvegia în perioada 18-22 ianuarie pentru a discuta cazul familiei Bodnariu.”

În Norvegia, copii din 11 familii de români au fost preluați de Barnevernet, afirmă Mircea Dolha

Se arata ca:

„Deputatul Mircea Dolha ( PNL), vicepreședinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor, a declarat, sâmbătă că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii au fost preluați de către Barnevernet, însă doar șapte au fost de acord să discute cu membrii delegației parlamentare care urmează să se deplaseze la Oslo săptămâna viitoare.

„Știm că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii ar fi fost preluați de Barnevernet, iar dintre acestea doar șapte familii se vor întâlni cu noi, printre care se află și familiile Nan și Bodnariu. Nu știm încă motivul refuzului celorlalte patru familii care nu doresc să se întâlnească cu delegația din România”, a spus Mircea Dohla, potrivit Agerpres.

Deputatul liberal a susținut că, în cazul care Barnevernet va dovedi că familiile n-au respectat legislația norvegiană, vinovații trebuie să răspundă.

„Dacă se constată că au fost făcute greșeli, atunci să se aplice legile regatului norvegian și cei vinovați să fie trași la răspundere, dar drepturile copiilor să fie respectate. Să rămână împreună, nu despărțiți, să nu fie trimiși în locuri necunoscute. Pot fi încredințați unor aparținători ai familiei sau chiar repatriați, să poată să-și vadă periodic părinții biologici”, a precizat Mircea Dolha.

El a subliniat că delegația parlamentară așteaptă dovezi convingătoare privind situația copiilor preluați de autoritățile norvegiene.

„Avem nevoie de explicații cât mai convingătoare asupra celor două cazuri cunoscute. Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut. Și este și meritul acestei comisii parlamentare. Barnevernet a făcut foarte bine că începe să dea aceste lămuriri și era și mai bine dacă o făcea mai demult pentru a nu se ajunge în situația de a lăsa să planeze diverse suspiciuni asupra procedurilor sale și să nu mai fie necesară deplasarea unei delegații parlamentare a Comisiei pentru comunitățile de români aflate în afara granițelor României din Camera Deputaților în Norvegia”, a punctat Mircea Dolha.”

Voi ce parere aveti de chestiunea asta?

Norvegia nu e o tara membra UE. Intr-un fel ii inteleg: ei n-au vrut sa faca parte din Uniunea Europeana. Ca n-au nevoie de asa ceva. E vorba de o tara dezvoltata, PIB-ul/loc. e foarte ridicat. De asemenea n-am auzit ca vreun norvegian sa cauzeze sau sa faca vreo problema in Romania. Eu cel putin inteleg ca nordicii sunt mai aparte decat altii. Inteleg si faptul ca un om care se duce intr-o tara straina trebuie sa respecte legislatia din acea tara. Insa iata ce se intampla: astia iti fura copilul. Din punctul lor de vedere e ok. Nu e vorba doar de cazul Bodnariu – observati ca sunt 11 familii puse in aceeasi situatie! Ce a facut pana acum Statul Roman, Ministerul de Externe? Bine ca macar acum s-au gandit sa faca ceva.

Mie mi se pare ca Ministerul de Externe ar trebui sa faca pe saitul sau atentionari de calatorie sau sedere cu privire la anumite tari si sa recomande cetatenilor romani sa le ocoleasca pe cat posibil. Printre aceste tari s-ar putea afla foarte bine si Norvegia! Eu am impresia ca oamenii acestia, romani ce traiesc acolo, habar nu au avut de incalcarile grave ale drepturilor omului – practica curenta in Norvegia. Auziti:

„Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut.”

Pe de alta parte, daca asa sunt nordicii, n-are atunci dreptate Angela Merkel ca a permis sa intre in Germania atat de multi imigranti din Orientul Mijlociu si Africa? D-na. Merkel a si spus ca daca Germania nu-i primeste atunci nu e tara dansei. Aluzia la crimele nazismului e destul de limpede. Si cum poti sa le scoti rasismul si nazismul din cap? Ganditi-va cat de inedit este ca o germanca sa fie violata de un sirian! Nu e violata de un finlandez, ci de un sirian sau libanez! ;) De Anul Nou, la Koln, baietii astia imigranti se uitau dupa fete. Le-au mai acostat pe cate unele, le-au pipait pe fund, pe picioare… ;)

Imigrantii acestia au sosit si in Suedia. Adevarul e ca traim vremuri interesante si… cel putin ciudate…

Ziare.com

Politiei suedeze i s-a interzis sa ofere descrierea infractorilor, ca sa nu fie acuzata de rasism

Se arata ca:

Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste.

Politistii din Stockholm au primit un mail intern, in care sunt instruiti sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate, anunta The Independent, care citeaza site-ul de stiri Speisa.

Jurnalistii de la Svenska Dagbadet au vazut acest email, iar in acesta se mentioneaza ca referirile la nicio persoana – indiferent ca a fost implicata intr-un accident in trafic sau ca e acuzata de crime – nu ar trebui sa mai contina informatiile mentionate mai sus.

Interdictia, datata cu 15 septembrie, este deja aplicata.

Informatiile apar in contextul in care a iesit la iveala faptul ca politia suedeza nu a facut publice multe cazuri de agresiuni sexuale care au avut loc la doua festivaluri de muzica din Stockholm, in august 2014 si 2015, acestea avand ca autori in majoritate tineri refugiati veniti in Suedia fara parinti.

Politia suedeza, in centrul unui imens scandal – Recunoaste ca nu a facut publice agresiuni sexuale ale azilantilor

Politia a demarat deja o ancheta interna, iar zilele trecute s-a facut si o prima aestare legata de agresiunile sexuale – un minor in varsta de 15 ani. Nu s-a specificat insa daca acesta este sau nu refugiat si nici tara de origine.”

Adica de ce „sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate”? Adica sa-i acopere pe infractori? De ce acesti imigranti trebuie derobati astfel de responsabilitate?

De observat ca romanii nu fac nimic in comparatie cu acesti imigranti. Romania e o tara membra a UE, insa romanii ce au mers la munca in interiorul UE au fost prezentati in repetate randuri aproape in exclusivitate la modul negativ! O campanie orchestrata excelent ca sa faca o propaganda cat mai negativa romanilor si Romaniei. Uitati-va la acesti imigranti care nu sunt din spatiul UE: primiti masiv, uitati-va ce fac. Concluzia: „Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste„, iar Romania nu e primita in Spatiul Schengen!

Interesant este ca trebuie si noi sa-i primim pe acesti imigranti.

DE notat acest apel din partea PNL

Iata ce scrie Andreea Paul:

Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin

Se arata ca:

„Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin. E nevoie de legitimitate și reprezentativitate politică la următoarele alegeri locale.

Alegerea primarilor dintr-un singur tur înseamnă favorizarea partidelor mari. Or competiția și competența trebuie stimulată la nivelul administrației publice locale. Consider că această solicitare făcută pe ultima suta de metri trebuie asumată și decisă rapid de către actualul Guvern. Dacă în 3-4 săptămâni nu se corectează actuala legislație pentru alegerile locale, va rămâne în vigoare prevederea alegerilor dintr-un singur tur.

Ar fi fost bine să reușim în Parlament această corecție, dar PNL care a depus deja un proiect de lege pentru alegerile locale din două tururi este minoritar în prezent, iar PSD majoritar.”

Update

Referitor la ultimul punct al Amalgamului trebuie sa vedem un punct de vedere critic. Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu:

PNL îi cere lui Dacian Cioloș să se sinucidă de trei ori!

Se arata ca:

„Conducerea PNL, reunită luni, 18 ianuarie 2016, după viscolul în timpul căruia Guvernul lui Dacian Cioloş a fost plecat din ţară, nu înainte de a o închide cu cheia, a decis să înainteze Guvernului tehnocrat propunerea de a modifica, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, Legea alegerilor locale, astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin şi nu în unul.

Reamintim pentru cei pe cale de a fi traşi din nou pe sfoară de Partidul Meu al lui Klaus Iohannis.
Legea a fost votată la Senat şi la Camera Deputaţilor de o majoritate din care a făcut parte şi PNL.
Pe 20 iulie 2015, Legea a fost promulgată de Klaus Iohannis.
Graba în votare şi promulgare şi-a avut temeiul în decizia CCR ca orice lege electorală să fie promulgată cu un an înainte de scrutin.

Alegerile locale din 2016 n-aveau cum fi împinse pînă-n toamnă.
Prin urmare, potrivit Constituției, dar și Comisiei de la Veneția, finele lui iulie 2015 era ultimul termen pînă la care Legea alegerilor locale putea fi promulgată.
La vremea respectivă, am fost un critic al negustoriei dintre PSD şi PNL prin care Parlamentul a votat alegerea primarilor într-un singur tur.

PNL a cerut ca preşedinţii Consiliilor judeţene să fie aleşi de Consiliu şi nu direct, ca pînă acum.
PSD a acceptat asta (cu greu, deoarece baronii PSD îşi bazau puterea pe votul popular) impunînd alegerea primarilor dintr-un singur tur.
Eu am considerat că alegerea în două tururi are patru mari avantaje:

  1. Dă o şansă partidelor mici, care pot negocia voturile între cele două tururi și prin asta pot dovedi electoratului lor că și ele contează.
  2. Prin implicarea în rezultatele turului doi a partidelor mici, o parte a electoratului realiza că votul său n-a fost zadarnic.
  3. Pune capăt uneia dintre realitățile postdecembriste care au dus la osificarea vieții politice, la corupție și la apariția baronilor locale: Mandatele nesfîrşite ale unor primari.
  4. Grație negocierilor dintre cele două tururi se crea posibilitatea ca în fruntea unor primării să vină oameni tineri.

PNL avea interesul unui singur tur de scrutin, luînd în calcul capitalul electoral al primarilor PDL în funcţie.
PNL a votat Legea.
PNL n-a contestat-o la CCR.
PNL nu i-a cerut lui Klaus Iohannis s-o retrimită Parlamentului spre reexaminare.
Din 20 iulie 2015 nu numai partidele, dar şi instituţiile de forţă ale României au activat pe baza acestei legi.
Deoarece pentru PNL cel mai mare pericol îl constituiau primarii de forţă ai PSD, Binomul SRI-DNA, pus în slujba Partidului Meu al Jupînului de la Cotroceni a declanşat Operațiunea de Poliție politică: Scoaterea din joc a primarilor PSD cu mari șanse de a fi realeși din primul tur pentru a face cale liberă unor pițifelnici din PNL.

A anunţat Sorin Oprescu că va candida pentru al treilea mandat? De îndată Binomul l-a înhăţat. Numai prin scoaterea din joc a lui Sorin Oprescu avea cît de cît șanse bila de popice Cristian Bușoi. Acum, cînd e sigur că Sorin Oprescu nu va mai candida, se constată pe neaşteptate că dosarul făcut de DNA are vicii de procedură.

Măi să fie!
Exact slăbiciunile pentru care automat orice judecător din lume îţi respinge Dosarul.
Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.

Proaspăt întoarsă din vacanță, Alina Gorghiu apelează, cum o face și Protectorul ei de la Cotroceni, la Mișcarea de stradă din 3 noiembrie 2015, acest 23 August 1944 al Regimului Iohannis.
Distinsa susține că protestatarii au cerut și scrutin în două tururi.
Mai întîi că protestarii cu pricina erau agitatorii MP și ai Partidului Metrou al Monicăi Macovei, cei mai activi de altfel.
Apoi, dacă asta a susținut Strada, ar fi fost normal ca PNL să se pună în mișcare pentru a modifica Legea încă din 4 noiembrie 2015 și nu să aștepte pînă în 18 ianuarie 2016, cînd sondajele dau un eșec binemeritat pentru PNL.

Între timp însă a apărut şi s-a afirmat Mişcarea Populară a lui Traian Băsescu.
Alături de ALDE, MP se anunţă drept formaţiunea care va muşca din electoratul de Dreapta în primul tur.
Prin urmare, acum, la un an de la publicarea Legii în Monitorul Oficial, Scrutinul cu două tururi nu mai convine PNL.
Şi atunci PNL a socotit să ceară lui Dacian Cioloş modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă.

Triplă sinucidere pentru Dacian Cioloş:
1) Desemnat premier al unui Guvern însărcinat cu asigurarea unor alegeri corecte, Dacian Cioloş, dacă dă Ordonanţa, devine principalul acuzat de crearea climatului pentru alegeri incorecte. Ce alegeri corecte sînt acelea în care unul dintre competitori schimbă după un an regulile jocului pentru că altfel nu cîştigă scrutinul?
2) Acceptînd propunerea PNL, Dacian Cioloş devine brusc din şeful Guvernului tehnocrat şeful Guvernului PNL. Comedia cu fustiţa tehnocrată ia sfîrşit. Guvernul se demască drept ceea ce e: Un Guvern PNL sub acoperire.
3) Guvernul Dacian Cioloş sfidează sloganul Un alt fel de politică.

Şmecherii cu alegerile astfel organizate încît să convină doar unui partid se întîlnesc cu duiumul în postdecembrism.
Prin Un alt fel de politică s-a înţeles curmarea acestor şmecherii.
Iată-le asumate de către Dacian Cioloş!

Marele, adevăratul şah e dat însă lui Liviu Dragnea.
Dacă se dă Ordonanţa de urgenţă, PSD e obligat să depună Moţiune de cenzură.
A nu face asta înseamnă pentru PSD sinucidere electorală curată.
Dacă PSD depune Moţiune de cenzură, Liviu Dragnea încalcă înţelegerea în schimbul căreia Procesul de la ICCJ i se amînă la infinit.
Prin urmare, Liviu Dragnea are de ales între propria sinucidere şi sinuciderea PSD.

N.B. Nu exclud posibilitatea ca Legea să fie modificată prin Ordonanță de Urgență.
Asta numai și numai dacă e de acord și PSD.
Dacă PSD refuză, a da o Ordonanță de urgență la somarea de către Partidul Meu al lui Klaus Iohannis nu înseamnă altceva decît încălcare grosolană a condiției de alegeri libere și corecte!”

Mie mi se pare o imoralitate sau, daca doriti, o lipsa de elementara etica din partea PNL ce nu face bine societatii romanesti: dupa ce ai votat si tu, impreuna cu adversarii tai politici, legea alegerii primarilor intr-un singur tur de scrutin, sa vii acum, dupa doar cateva luni, si sa ceri, cu lacrimi in ochi, desigur, premierului sa dea o ordonanta de urgenta s-o schimbe: primarii sa fie votati in doua tururi de scrutin…

Dar de asta ce parere aveti:

„Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.”?

Asta apropo de ce fel de stat avem…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

ianuarie 18, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

Analiza pe Rusia. Belarus, Ucraina, Republica Moldova, Siria

Eu cred ca ar trebui, noi toti: SUA cat si UE, sa constientizam ca trebuie sa facem fata unui pericol poate chiar mult mai mare decat teroristii. Din pacate, acest pericol se numeste Rusia sau, mai exact, Vladimir Putin.

Ceea ce doreste Putin prin Uniunea Euroasiatica este refacerea fostului Imperiu Sovietic prin care Rusia sa se proslaveasca pe ea insasi cu titlul pompos de Mare Putere.  Pentru aceasta, Rusia are nevoie de state care sa faca parte din sfera ei de influenta. Modelul pe care il propune acestor state: democratia de fatada cu o Opozitie mica, anemica si usor de intimidat, deci o democratie formala iar in realitate o mana forte care sa le conduca. Iar acea mana forte sa fie omul sau, al Kremlinului. Modelul dorit de Rusia este cel actual din Belarus.

Desi un nostalgic al comunismului, cum sunt multi cei din generatia sa si de varsta sa, totusi Putin isi da seama ca nu mai poate fi inviat comunismul in Rusia. Voi incerca sa fiu mai clar. In Rusia sunt multi nostalgici, poate mai multi decat in fostele tari comuniste din Estul Europei. Insa elita sau mai bine zis oligarhii, intelegand prin elita in mod fortat (si poate nedrept) pe cei care poseda puterea politica si economica, aceia nu numai ca nu mai sunt comunisti, dar nu mai au nici idealuri comuniste. Imbogatiti dupa 1989, cu averi colosale, acesti oligarhi nu mai sunt comunisti. Comunisti erau cei vechi, care aveau si idealurile corespunzatoare. Putin isi da seama de aceasta realitate si atunci se gandeste sa propuna societatii un alt model – de aici teoriile lui Dughin. Un sistem democratic in Rusia ar elimina actuala oligarhie care conduce tara.  Rusia nu e nici imperiu, adica nu e un tar care conduce. De aceea solutia lui Putin e o conducere fascista care nu poate fi decat de tip autoritar. Un astfel de sistem doreste Rusia sa impuna si in tarile care se afla in sfera ei de influenta. Cu alte cuvinte Rusia doreste sa-si planteze un om acolo si sa fie sigura ca omul respectiv nu mai poate fi schimbat. De aceea democratia trebuie sa fie de fatada si alegerile trebuie castigate de cine trebuie, adica de omul Kremlinului.

Revolutia Portocalie din Ucraina a insemnat un lucru cu adevarat inedit in Spatiul Ex-Sovietic, controlat de Rusia. A demonstrat ca democratia si apropierea unei foste republici sovietice de Occident si SUA e un lucru posibil. Esecul ei s-a datorat unor reforme slabe si unei slabe sustineri din partea Occidentului, dar un pas important a fost facut. Totusi revenirea fortelor pro ruse la Putere, prin Viktor Ianukovici, omul Moscovei, a aratat ca Rusia are suficienta influenta acolo. Evident ca prin restrangerea drepturilor si libertatilor cetatenilor, Ianukovici a ajuns sa fie indeparatat de la Putere printr-o revolta populara. La fel cum s-a intampat si-n Georgia, cand omul rusilor a fost indepartat, Rusia a reactionat dur, in acest caz ocupand ilegal Crimeea si tinand sub tensiunea razboiului pana acum, in ciuda Acordurilor de la Minsk, Estul Ucrainei.

Daca Romania nu ar fi intrat in NATO si UE, lucru care nu a convenit Rusiei, care s-a exprimat vocal ca extinderea NATO spre Est e privita ca o amenintare la adresa securitatii sale, tara noastra ar fi avut un statut incert. Ar fi domnit mizeria si o coruptie generalizata in care am fi fost invatati de catre politicieni ca cetateanul trebuie sa-si respecte obligatiile fata de stat, nu statul fata de cetatean (statul putand si sa abuzeze pe seama cetateanului). Deci, cu alte cuvinte, ar fi fost o democratie de fatada si un dictator care ar fi controlat tot, inclusiv drepturile legitime ale cetatenilor si care ar fi fost aservit, de fapt, Moscovei.

Ceea ce se intampla in Republica Moldova, la ora actuala, e semnificativ in acest sens. Revolutia Portocalie din Ucraina a dat un imbold si Republicii Moldova, iar fortele pro occidentale sprijinite de tara noastra si de Vest au reusit sa castige teren in societate. Parerea mea este ca Vlad Filat, singurul mare corupt din Republica Moldova, dar de fapt unul din putinii pro occidentali a fost parasit atat de noi cat si de Occident. Lupta anticoruptie promovata nesabuit de Vest in mica Republica Moldova a avut efecte din cele mai proaste: nu se mai poate intari un front politic pro occidental! Evident, fortele adversare unei astfel de orientari politice, extrem de corupte, au prins un avant demn de o cauza mai buna, tinzand sa destablizeze intreaga tara, inclusiv pozitia Presedintelui Nicolae Timofti, cu consecinte geopolitice incalculabile. De aici se vede o mare eroare, facuta inclusiv de Administratia Obama, de a renunta atat de usor si de superficial la Vlad Filat… Iar serviciile noastre secrete nu l-au mai sprijinit. Insa ceea ce s-a intamplat, cu ordin de peste Ocean (e parerea mea!) e o eroare care complica inutil lucrurile in Republica Moldova. E nevoie de un om dedicat cauzei pro occidentale si cu experienta. Filat era un astfel de om. Din pacate si la noi televiziunile de stiri, dupa ce ani de zile l-au luat in brate, brusc au inceput sa-l prezinte drept coruptul nr. 1 din Republica Moldova. Inainte de asta, cu putina vreme, Romania isi retrasese sprijinul financiar fata de Republica Moldova.

Chestiunea Siriei seamana cu cea din Republica Moldova. Siria are o insemnatate foarte mare pentru Rusia. Nu atat din cauza petrolului sau a nu stiu carei resurse minerale. E vorba de un alt „aur” la care Rusia nu va renunta niciodata decat, probabil, daca va fi fortata prin razboi s-o faca. E vorba de accesul la Marea Mediterana prin bazele militare de la Latakia si Tartus. Bashar al-Assad e omul rusilor. Acuma Putin spune ca a facut mult rau – Bashar al-Assad ramane in continuare omul rusilor. Putin vorbeste de alegeri in Siria si ca e important ca sirienii sa poata sa voteze – trebuie gasit un inlocuitor, favorabil Moscovei, pentru Bashar al-Assad. Iar Rusia va avea grija ca alegerile sa se desfasoare de asa maniera incat sa castige cine trebuie. In ceea ce priveste recentul atentat de la Istanbul era de asteptat sa fie retinuti trei cetateni rusi – stiti incidentul cu avionul rusesc, cand la provocarea rusilor, fortele aeriene turce au deschis focul si o racheta turca aer-aer a lovit avionul rusesc…

Mediafax

ATENTATUL de la Istanbul: Poliţia turcă a reţinut trei cetăţeni ruşi, într-un raid împotriva grupării Stat Islamic

Se arata ca:

Poliţia din oraşul turc Antalya a reţinut trei cetăţeni ruşi, într-un raid împotriva unor presupuşi militanţi ai grupării teroriste Stat Islamic, în urma atentatului de marţi de la Istanbul, relatează agenţia Anadolu, citată de Associated Press în pagina online.

Potrivit agenţiei turce de presă Anadolu, forţele antiteroriste au efectuat raidurile miercuri, la o zi după ce un atacator sinucigaş din cadrul grupării Stat Islamic a detonat o bombă în cartierul istoric Sultanahmet din Istanbul, omorând zece cetăţeni străini, majoritatea turişti germani.

Anadolu a precizat că suspecţii ar fi avut contacte cu luptători ai grupării Stat Islamic din zone de conflict şi au oferit sprijin logistic organizaţiei.

Potrivit autorităţilor ruse, mii de cetăţeni ruşi sunt suspectaţi că au plecat în Siria pentru a se alătura grupării jihadiste Stat Islamic.

Zece persoane, dintre care nouă germani, au fost ucise şi 15 au fost rănite, marţi, în atacul sinucigaş cu bombă, în centrul turistic al Istanbulului, potrivit autorităţilor turce atacatorul fiind un bărbat care are legături cu Siria. Dintre cele 15 persoane rănite, două se aflau în stare gravă.

Explozia puternică, auzită de la câţiva kilometri distanţă, a avut loc în jurul orei locale 10.15 (10.15, ora României), la Sultanahmet – unde se află Muzeul Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră, ambele atracţii turistice majore, în partea europeană a metropolei.

Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a condamnat, la Ankara, un atac „terorist”. El a afirmat că o persoană de origine siriană este autorul, evocând primele elemente ale anchetei.

Premierul turc Ahmet Davutoglu a afirmat că gruparea Statul Islamic (SI) se află în spatele atacului sinucigaş de la Istanbul.” (subl. mea)

Si ar fi o naivitate sa credem ca Rusia n-ar avea oameni (citeste: ofiteri superiori sub acoperire) in cadrul Statului Islamic, care controleaza o mare parte din Vestul Siriei si care, in cazul unor alegeri, va avea un cuvant greu de spus. Dar asta ar fi varianta optimista pentru Siria. Varianta pesimista as numi-o dupa numele provinciei in care s-a aplicat deja: „Varianta Transnistria”. E aplicabila in Siria in cazul in care nu se poate ajunge la alegeri sau daca Rusia nu le va putea castiga. Ce se intampla? Cand Hillary Clinton era Secretar de Stat, discutiile cu Putin au vizat impartirea influentei in Siria dupa modelul Biletelului de Servetel de la Ialta. Putin dorea sa stie cat la suta va fi influenta Rusiei si cat la suta influenta americana in cazul unei forme de guvernamant bazata pe democratie. Hillary a declarat ca nu poate da un astfel de raspuns. In cazul in care nu se ajunge la alegeri (sa zicem ca din cauza luptelor) sau alegerile nu sunt castigate de cine trebuie, adica de omul Kremlinului – n-are importanta daca e siit sau sunit -, atunci Rusia va forta divizarea Siriei. Probabil va prelua controlul zonei alawite din Vestul tarii pentru ca sa-si pastreze controlul la Mediterana, mult mai important pentru rusi decat resursele, dupa cum am aratat mai sus. Daca alegerile au loc si daca va castiga omul Kremlinului, atunci Rusia ar renunta la Bashar al-Assad, he will be the bad guy.

Rusia va incerca sa submineze democratia si increderea in tarile foste comuniste si foste satelit ale URSS. Exportul de coruptie in Europa e doar un ingredient al afacerii si nimic mai mult. Iar ceea ce se intampla la ora actuala in Europa – nemultumiri, criza „refugiatilor” si problemele economice lasate in coada de peste – ii este un lucru favorabil. Este adevarat ca si Rusia trebuie sa se confrunte cu criza datorata sanctiunilor economice impuse de Vest si scaderii puternice a pretului petrolului. Insa lucrul asta nu-i va schimba planurile, desi e posibil insa sa ne gandim ca Vladimir Putin a raspuns agresiv, cu masuri de retorsiune. Observati ce linistita si buna e relatia Rusiei cu Belarus. Eu nu cred ca putem dori pacea pacatosilor. De aceea si in Belarus va trebui sa aiba loc o Revolutie Portocalie iar Vestul nu trebuie sa renunte la o asemenea idee! Si, oricum, mai bine un corupt pro occidental, care mai apoi se poate retrage linistit, decat unul pro rus. E posibil ca Rusia sa atace Alianta Nord-Atlantica. Iar Rusia va incerca sa submineze increderea statelor in soliditatea Aliantei prin subminarea pe calea propagandei, pe cale politica etc a Articolului 5 al Tratatului – „Toti pentru unul si unul pentru toti”: daca va fi atacata, de exemplu, Estonia, vor sari oare toti s-o apere? Sanctiunile economice la adresa Rusiei sunt un lucru bun, nu si suficient. E posibil ca Putin sa reziste. Rusia va actiona, asa cum a facut-o in Muntenegru, in Serbia.

Evenimentele din Republica Moldova. Scurta recapitulare

M-am gandit ca nu strica o recapitulare scurta ca sa fixam ideile…

Gandul

Mutare SURPRIZĂ la Chişinău. Preşedintele Timofti trece peste capul lui Plahotniuc şi vine cu propriul candidat de premier

Se arata ca:

Preşedintele Nicolae Timofti l-a propus drept candidat pentru postul de premier pe Ion Păduraru, secretarul general al Preşedinţiei de la Chişinău. Omul de afaceri Vlad Plahotniuc şi Partidul Democrat din Republica Moldova nu au renunţat la nominalizarea oligarhului la postul de premier, chiar dacă preşedintele Nicolae Timofti a respins-o miercuri, cerând un alt nume. Joi, mai mulţi parlamentari din coaliţia creată în jurul lui Plahotniuc au anunţat că îşi retrag semnăturile de susţinere, astfel că preşedintele Timofti a venit cu un nou ultimatum: renumărarea semnăturilor de susţinere a coaliţiei majoritare în Parlament, până la ora 21.00. În replică, Partidul Democrat susţine că nu există niciun temei legal pentru aşa ceva, că nu există semnături retrase oficial şi ameninţă că dacă Timofti nu acceptă nominalizarea lui Plahotniuc, se vor declanşa alegeri anticipate.

Preşedintele Nicolae Timofti l-a propus drept candidat pentru funcţia de premier pe Ion Păduraru, secretarul general al Preşedinţiei, conform site-urilor de ştiri de la Chişinău. Păduraru este de profesie avocat. Mutarea lui Timofti are rolul de a trage de timp, Păduraru fiind un candidat de sacrificiu, pentru că el ar trebui asumat de majoritatea parlamentară creată în jurul lui Plahotniuc.

„Am reieşit din faptul că alianţa majoritară nu a întrunit numărul necesar de voturi. Din numărul de 56 s-au retras şapte. Am cerut reconfirmarea semnăturilor, iar acest lucru nu s-a întâmplat. Aşa că am decis. Domnul Ion Păduraru îndeplineşte toate condiţiile de integritate. O să aibă de muncit foarte mult. Am convenit să formeze Guvernul din oameni pricepuţi, competenţi, din domeniile pe care le vor administra. Sper că parlamentarii o să-i acorde votul de încredere”, a declarat Timofti, conform Unimedia.

Liderul PD, Marian Lupu, a declarat că nominalizarea lui Păduraru nu este pe placul coaliţiei. El susţine că se afla în drum spre Preşedinţie, cu o altă propunere de premier în loc de Vlad Plahotniuc, însă a aflat pe drum că preşedintele Timofti îl nominalizează pe Păduraru.

Seara zilei de joi a prins Chişinăul într-un blocaj politic. Coaliţia majoritară din Parlament, coagulată în jurul nominalizării controversatului oligarh Vlad Plahotniuc la postul de premier, nu a cedat la refuzul preşedintelui Nicoale Timofti faţă de candidatura afaceristului. Nominalizarea pentru postul de premier a rămas şi joi tot Vlad Plahotniuc. În cursul zilei însă, şapte parlamentari liberal-democraţi, din partidul fostului premier Streleţ, au anunţat că îşi retrag semnăturile de susţinere pentru coaliţia din jurul PD şi al lui Plahotniuc.

Prin urmare, după-amiază, preşedintele Nicolae Timofti a reacţionat la insistenţa Coaliţiei Plahotniuc printr-o eschivă: a cerut renumărarea semnăturilor de deputaţi care susţin coaliţia parlamentară majoritară.

„Luând în considerare declaraţiile făcute astăzi, 14 ianuarie a.c., în spaţiul public de către unii deputaţi, semnatari ai Declaraţiei de susţinere a domnului Vladimir Plahotniuc la funcţia de prim-ministru, prin care respectivii deputaţi au anunţat că îşi retrag semnăturile de pe Declaraţia menţionată, preşedintele Republicii Moldova, domnul Nicolae Timofti, solicită majorităţii parlamentare constituite recent dintr-un număr de 56 de deputaţi, reconfirmarea pe parcursul zilei de astăzi, 14 ianuarie a.c., până la ora 21.00, a semnăturilor acordate în susţinerea unui candidat la funcţia de prim-ministru, în vederea întrunirii condiţiilor de formalizare a majorităţii parlamentare, potrivit Hotărârii Curţii Constituţionale de pe data de 29 decembrie 2015”, arată un comunicat al Preşedinţiei de la Chişinău.

Seara, Partidul Democrat i-a răspuns preşedintelui Timofti printr-o scrisoare, în care arată că nu există un temei legal pentru solicitarea sa de renumărare a semnăturilor pentru sprijinul Coaliţiei majoritare care îl susţine pe Plahotniuc, gestul echivalând cu o solicitare de renumărare a voturilor pentru numirea sa ca preşedinte. Formaţiunea arată că a fost depus la Preşedinţie un document care reiterează poziţia coaliţiei de nominalizare a lui Plahotniuc chiar joi şi că nu există semnături retrase oficial din Coaliţie, ci doar vorbe în spaţiul public.

„La acest moment, nu există nici un temei juridic de a revedea decizia majorităţii luate, o decizie semnată şi reconfirmată prin documente care au fost înaintate şefului statului. Mai mult, apreciem că solicitarea de reconfirmare a semnăturilor, pornind de la zvonul unor ezitări neconfirmate, ar putea să ne aducă la o situaţie absurdă similară cu o eventuală solicitare a Preşedintelui ţării de a reconfimra şi voturile deputaţilor, pentru alegerea sa, în 16 martie 2012”, arată PD în scrisoare.

PD arată că declaraţiile de retragere a susţinerii, făcute de unii deputaţi, sunt doar vorbe lansate în spaţiul public.

„Dacă Preşedintele Nicolae Timofti nu îşi va onora obligaţiile care îi revin, potrivit Constituţiei Republicii Moldova, Partidul Democrat din Moldova va constata că declanşarea alegerilor anticipate în Republica Moldova a fost realizată cu bună ştiinţă de către şeful statului, la dorinţa şi insistenţa grupurilor de interese politice şi economice, îndeplinind solicitările partidelor care solicită expres acest lucru. Acest lucru va produce un blocaj instituţional care riscă să se transforme într-o criză politică profundă”, mai arată partidul lui Plahotniuc.

Proteste la Chişinău, împotriva lui Plahotniuc

La Chişinău au avut loc proteste împotriva lui Vlad Plahotniuc. Sute de manifestanţi mobilizaţi de Alianţa DA au strigat împotriva oligarhului moldovean şi au mers la sediul Preşedinţiei din Chişinău.

Manifestanţii au scandat sloganuri precum „Jos mafia!”, „Timofti e cu noi!”, „Jos Plahotniuc”, „La închisoare, această guvernare!”, „Noi n-am uitat, miliardul l-aţi furat!”, conform ProTV Chişinău.

Sute de poliţişti au format cordoane în faţa clădirii. Protestatarii aşteptau şi după căderea întunericului o decizie a preşedintelui Nicolae Timofti.

Scrisoarea lui Plahotniuc către Timofti: Semnez o declaraţie de integritate

Candidatul PD la funcţia de prim-ministru, Vlad Plahotniuc, i-a trimis joi o scrisoare preşedintelui Nicolae Timofti, prin care l-a asigurat că suspiciunile privind integritatea sa sunt neîntemeiate şi că este gata să semneze o declaraţie de integritate, imediat după desemnarea sa pentru funcţia de premier.

Scrisoarea a fost publicată de Today.md, iar autenticitatea sa a fost confirmată pentru Realitatea.md de către democratul Sergiu Sîrbu:

Noua coaliţie majoritară din Parlamentul Republicii Moldova a anunţat miercuri seara că oligarhul Vlad Plahotniuc rămâne propunerea de premier, în ciuda faptului că preşedintele Nicolae Timofti a refuzat să-l desemneze prim-ministru, invocând faptul că acesta are probleme de integritate, fiind suspendat de Parlament din aceste motive.

La Chişinău circulă scenariul suspendării preşedintelui Timofti, însă o informaţie lansată de apropiatul lui Plahotniuc, Renato Usatîi, cum că Parlamentul se reuneşte joi în şedinţă extraordinară, pentru această suspendare, a fost dezminţită de Parlament.

Miercuri, preşedintele Nicolae Timofti a respins propunerea ca Plahotniuc să fie desemnat prim-ministru. El îşi motivează decizia prin faptul că asupra lui Plahotniuc există suspiciuni de lipsă de integritate şi prin faptul că i s-a acordat deja un vot de neîncredere în Parlament, ca prim-vicepreşedinte al Parlamentului, fiind acuzat de implicare în activităţi ilegale.

Timofti citează dispoziţii ale Curţii Constituţionale din Moldova, care arată că „orice mandat politic trebuie să se bazeze pe standarde ridicate în materie de integritate” şi că „este contrară principiilor statului de drept numirea în funcţii de conducere a persoanelor asupra cărora planează dubii de integritate”.

„Făcând uz de dreptul său constituţional de a evalua calităţile, competenţa, experienţa şi capacitatea candidatului la funcţia de prim-ministru, şeful statului informează majoritatea parlamentară şi opinia publică despre decizia sa de a respinge candidatura domnului Vladimir Plahotniuc la funcţia de prim-ministru”, se menţionează în comunicat.

Timofti a dat termen majorităţii parlamentare să vină cu o nouă propunere de candidat la funcţia de prim-ministru, până joi 14 ianuarie, la ora 12.00.

Cine este Vlad Plahotniuc, oligarhul care controlează o bună parte din Moldova

Omul de afaceri Vlad Plahotniuc, lider al Partidului Democrat din Republica Moldova, a fost nominalizarea acestui partid pentru funcţia de prim-ministru. Alianţa parlamentară creată în jurul acestui partid, care deţine o majoritate parlamentară, a anunţat că îl susţine pe Plahotniuc, a anunţat Marian Lupu, liderul PD.

„Am adus la cunoştinţă şefului statului decizia Biroului permanent al partidului de a-l desemna pe domnul Vlad Plahotniuc la funcţia de prim-ministru. Domnul preşedinte ne-a spus că are timp până mâine să se gândească”, a declarat Marian Lupu, conform Unimedia.

Vlad Plahotniuc deţine mai multe afaceri în Moldova, cea mai importantă fiind Finpar Invest, şi controlează trustul de presă General Media Grup, care deţine printre alte posturi radio şi tv şi postul Publika TV. Conform unor dezvăluiri ale RISE Moldova, Plahotniuc controlează sau influenţează mai multe numiri şi decizii din sistemul de justiţie sau al serviciilor secrete, precum şi decizii politice la nivel înalt.

În afacerile sale sunt implicaţi oameni precum soţul unei judecătoare sau fiul unui fost şef al Serviciului de Protecţie şi Pază din Moldova. Prin firmele sale, Plahotniuc deţine mai multe hoteluri şi restaurante din Chişinău, mai arată investigaţia RISE Moldova.

„Nominalizarea lui Plahotniuc vine doar să confirme obsesia acestuia de a-şi supune ultimul centimetru de libertate din Moldova. Convingerea mea este că domnului Preşedinte Nicolae Timofti, care a demonstrat că interesele ţării nu sunt subiect de tîrguială şi că nicio formă de şantaj şi presiune nu va avea efect asupra deciziilor sale, îi revine, din nou, misiunea să salveze viitorul Republicii Moldova de interese josnice care nu au nimic comun cu dorinţele oamenilor pentru o viaţă mai bună şi în siguranţă aici, acasă”, a scris pe Facebook Maia Sandu, fostul ministru al Educaţiei din Moldova, tehnocrat care la un moment dat a fost vehiculată ca propunere pentru funcţia de premier.”

COMPROMIS la Chişinău. Preşedintele Timofti îl desemnează premier pe noul om al Coaliţiei Plahotniuc

Se arata ca:

Preşedintele Moldovei Nicolae Timofti a anunţat că îl desemnează la funcţia de premier pe Pavel Filip, noua propunere a coaliţiei majoritare din Parlament, care a renunţat până la urmă la nominalizarea oligarhului Vlad Plahotniuc. Ion Păduraru, candidatul desemnat de preşedintele Moldovei Nicolae Timofti la postul de prim-ministru, a anunţat că se retrage din cursă, la mai puţin de 24 de ore după anunţul desemnării sale. El şi-a motivat gestul prin faptul că majoritatea parlamentară a nominalizat deja o altă propunere de premier, iar preşedintele Timofti o va lua în considerare, ca pe o soluţie de compromis. Vineri, coaliţia majoritară din Parlamentul de la Chişinău, grupată în jurul Partidului Democrat al lui Vlad Plahotniuc, a anunţat că nu este de acord cu propunerea preşedintelui Timofti şi a venit cu o nouă propunere de premier, în loc de Plahotniuc – Pavel Filip.

Timofti a acceptat soluţia de compromis cu Partidul Democrat şi coaliţia parlamentară care are majoritatea în Parlamentul de la Chişinău şi a acceptat noua propunere de premier, pe ministrul Comunicaţiilor Pavel Filip (PDM).

Timofti şi-a explicat gestul de a desemna un alt candidat, pe Păduraru, în condiţiile în care PD susţine că avea deja noua nominalizare, pe Pavel Filip, spunând că joi seară coaliţia parlamentară creată în jurul lui Plahotniuc mai număra doar 44 de susţinători şi că în aceste condiţii (coaliţia a refuzat să renumere oficial semnăturile de susţinere), l-a nominalizat pe Păduraru.

„Asta e situaţia, aşa e în politică”, a spus preşedintele Timofti, explicând că astăzi coaliţia şi-a înregistrat din nou semnăturile, în număr de 55.

Timofti a anunţat din greşeală că premierul pe care urma să îl desemneze era Vlad Filat, creând rumoare printre jurnaliştii prezenţi, dar s-a corectat imediat.

Am primit semnăturile de la 55 de deputaţi care îl susţin pe domnul Filat…, îmi cer scuze… pe domnul Filip”, a spus Nicolae Timofti, conform Unimedia.

Ion Păduraru s-a retras din cursă cu scurt timp înainte de anunţul lui Timofti. El şi-a motivat decizia prin faptul că majoritatea parlamentară a desemnat deja un alt nume pentru funcţia de premier, pe Pavel Filip, astfel că a considerat că nu are rost să demareze negocierile cu partidele parlamentare.

„În dimineaţa acestei zile şefului statului i-a fost înaintată o declaraţie semnată de 55 de deputaţi. Nu cred că ar fi corect să existe o confruntare între mine şi majoritatea parlamentară. La ora actuală eu nu mai am statutul de prim-ministru desemnat. Candidatura propusă de majoritatea parlamentară este una de compromis şi preşedintele ţării urmează să ia o decizie în acest sens. În situaţia în care există o majoritate declarată, nu a mai avut rost să iniţiez negocierile cu fracţiunile parlamentare. Este o situaţie clară de confuzie. Nu are sens să propun liste de candidaţi şi să elaborez programe”, a declarat Ion Păduraru, conform Unimedia.

Vineri, o nouă majoritate parlamentară, formată de 55 de deputaţi, şi-a înregistrat declaraţia la Preşedinţia Republicii Moldova pentru susţinerea candidatului propus de Partidul Democrat (PDM) Pavel Filip, pentru funcţia de premier. Filip este ministrul Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei şi membru al PDM.

Joi seară, preşedintele Nicolae Timofti l-a propus drept candidat pentru postul de premier pe Ion Păduraru, secretarul general al Preşedinţiei de la Chişinău. Omul de afaceri Vlad Plahotniuc şi Partidul Democrat din Republica Moldova nu au renunţat la nominalizarea oligarhului la postul de premier, chiar dacă preşedintele Nicolae Timofti o respinsese miercuri, cerând un alt nume. Liderul PD Marian Lupu a declarat însă că anunţul lui Timofti privindu-l pe Păduraru a venit chiar în timp ce el se afla în drum spre Preşedinţie, cu o nouă propunere de premier – Pavel Filip.

Joi, mai mulţi parlamentari din coaliţia creată în jurul lui Plahotniuc au anunţat că îşi retrag semnăturile de susţinere, astfel că preşedintele Timofti a venit cu un ultimatum: renumărarea semnăturilor de susţinere a coaliţiei majoritare în Parlament, până la ora 21.00. În replică, Partidul Democrat a susţinut că nu există niciun temei legal pentru aşa ceva, că nu există semnături retrase oficial şi a ameninţat că dacă Timofti nu acceptă nominalizarea lui Plahotniuc, se vor declanşa alegeri anticipate.

Coaliţia formată în jurul PD-ului lui Plahotniuc a insistat cu nominalizarea acestuia joi, Plahotniuc scriindu-i chiar o scrisoare preşedintelui Timofti în care spunea că dacă îl desemnează, va completa o declaraţie de integritate.”

Apropo de Siria…

Armata rusă are toată Siria la discreţia ei. Acord exploziv făcut public abia acum

Se arata ca:

Administraţia de la Kremlin şi regimul Bashar al-Assad au semnat în secret un acord prin care armata rusă poate desfăşura orice operaţiuni militare pe teritoriul Siriei, în scopul apărării intereselor comune, informează The Washington Post.

Acordul de şapte pagini, semnat în secret pe 26 august 2015, oferă Rusiei posibilitatea de a avea prezenţă militară nestingherită pe teritoriul Siriei.

Documentul, ţinut secret până acum, a fost publicat pe site-ul Guvernului Rusiei joi seară.

„Acordul are rolul de a apăra suveranitatea, integritatea teritorială şi securitatea Federaţiei Ruse şi a Republicii Arabe Siriene”, precizează documentul bilateral.

„Documentul este valabil pe termen nelimitat”, a transmis Guvernul Rusiei. Personalul militar rus şi echipamentele pot intra în Siria oricând doresc, fără a fi supuse verificărilor, notează The Washington Post.

În virtutea acestui document, Rusia a trimis avioane militare şi personal la baza aeriană Hmeimim, situată în regiunea siriană Latakia. Aviaţia militară rusă efectuează din septembrie 2015 raiduri aeriene pe teritoriul Siriei, pentru ajutarea Administraţiei Bashar al-Assad.”

… si de Putin

Un important scriitor rus, critic la adresa lui Vladimir Putin, a fost găsit MORT la Moscova

Se arata ca:

Analistul şi jurnalistul rus Vladimir Pribilovski, în vârstă de 59 de ani, cunoscut pentru criticile aduse preşedintelui Vladimir Putin, a fost găsit mort în apartamentul său din Moscova.

Anunţul morţii lui Vladimir Pribilovski a fost făcut de colegul şi istoricul Iuri Felştinski, pe Facebook. Acesta a adăugat că, pentru moment, nu există mai multe informaţii despre decesul scriitorului.

În 2007, poliţia rusă a percheziţionat locuinţa lui Vladimir Pribilovski, de unde au ridicat mai multe calculatoare şi materiale electronice legate de cartea sa, „Corporaţia: Rusia şi KGB în era preşedintelui Putin”.

În urmă cu şase ani, Vladimir Pribilovski a semnat o petiţie a opoziţiei, intitulată „Putin trebuie să plece”, scrie rferl. org.”

Breaking News

Romania Libera

R. Moldova: criza politică se agravează, PLDM trece în opoziţie

Se arata ca:

„Partidul Liberal Democrat din Republica Moldova (PLDM) va trece în opoziţie şi nu va susţine candidatura lui Pavel Filip la funcţia de prim-ministru, a anunţat sâmbătă preşedintele interimar al liberal-democraţilor, Valeriu Streleţ, după reuniunea Consiliului Naţional Politic al formaţiunii, transmite Moldpres, citată de Agerpres.

În cadrul reuniunii s-a decis că, până la viitorul congres al PLDM, care va avea loc pe 20 martie, formaţiunea va începe un proces detaliat de evaluare a situaţiei interne şi de promovare a unor principii de lustraţie internă, potrivit lui Streleţ.

Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a semnat vineri după-amiaza decretul privind desemnarea noului candidat al majorităţii parlamentare declarate, Pavel Filip, la funcţia de premier. Conform prevederilor Constituţiei moldoveneşti, candidatul desemnat la funcţia de prim-ministru are la dispoziţie 15 zile pentru a cere votul de încredere al parlamentului asupra programului şi componenţei guvernului.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

ianuarie 16, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

Reflectii la porunca: Sa nu furi. De ce Binomul SRI-DNA nu poate sa rezolve problema?

Un aspect ar fi ca omul a furat din vremi imemoriale. Sigur, furtul este si pedepsit. Prin legi. Dar porunca aceasta are si un alt aspect important. Nu pot sa ma fur pe mine insumi… Asta ar contrazice logica elementara. Daca fur, atunci fur ce-i al altuia. Sau altul ar putea sa fure ce-i al meu. De unde se vede ca porunca aceasta se refera la ceea ce noi numim in zilele noastre proprietate privata. De aceea cinstea, inca din vremurile de demult, a fost legata de proprietatea privata. Si de aceea respectul fata de proprietatea privata e legat de ceea ce se numeste cinste, om cinstit. In Faptele Apostolilor, la capitolul 5, se arata urmatorul lucru:

„1. Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina.
2. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a pus-o la picioarele apostolilor.
3. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei?
4. Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută nu era în stăpânirea ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu.
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică mare i-a cuprins pe toţi care au auzit.
6. Şi sculându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară, l-au îngropat.
7. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind ce se întâmplase.
8. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât? Iar ea a zis: Da, cu atât.
9. Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la uşă şi te vor scoate afară şi pe tine.
10. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul ei.
11. Şi frică mare a cuprins toată Biserica şi pe toţi care au auzit acestea.”

Este foarte interesant de observat ca Sf. Petru nu-i neaga lui Anania dreptul de proprietate asupra tarinei. Ii spune: „Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută nu era în stăpânirea ta?”. Daca, de exemplu, Anania ar fi spus: „Nu o vand, dom’ne!”, ar fi fost cinstit: e tarina lui si nu doreste s-o vanda – e dreptul lui intrucat e proprietatea lui. Vina lui a fost ca vanzand-o „a dosit din pret”, mintind si el si femeia lui. Ca sa se inteleaga mai bine despre ce e vorba trebuie citit si capitolul 4, cu referire la viata de obste, din care voi spicui putin:

„32. Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.
33. Şi cu mare putere apostolii mărturiseau despre învierea Domnului Iisus Hristos şi mare har era peste ei toţi.
34. Şi nimeni nu era între ei lipsit, fiindcă toţi câţi aveau ţarini sau case le vindeau şi aduceau preţul celor vândute,
35. Şi-l puneau la picioarele apostolilor. Şi se împărţea fiecăruia după cum avea cineva trebuinţă.
36. Iar Iosif, cel numit de apostoli Barnaba (care se tâlcuieşte fiul mângâierii), un levit, născut în Cipru,
37.Având ţarină şi vânzând-o, a adus banii şi i-a pus la picioarele apostolilor.”

De unde se poate vedea marea sfintenie in care s-a intemeiat viata de obste – de unde si exprimarea din zilele noastre: avutul obstesc, dar e cu totul altceva. De observat ca lui Anania, Sf. Petru i-a zis: „N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu”. Deci viata de obste era in Dumnezeu intemeiata.

Referitor la Romania, multa lume isi da cu parerea, multa lume sufera de frustrari. Cati nu spun: „Pai, dom’ne, astia tot aresteaza si tot se fura”. N-am prea vazut o analiza a acestui subiect. Si parca nimeni nu remarca un lucru care s-a intamplat pe vremea comunismului.

Comunismul a abolit proprietatea privata. Aceasta, in comunism, se reducea la lucruri marunte. Evident ca si proprietatea intelectuala a fost cat se poate de marginalizata. Dar ce a pus in loc? In loc s-a pus ceea ce se chema: proprietatea intregului popor! Dar cu o astfel de proprietate, a intregului popor, cum ramane cu porunca ce spune: sa nu furi?

Ca sa intelegem bine realitatile actuale, tranzitia, comunismul, ca sa ne intelegem bine istoria recenta, ar trebui sa ne detasam putin.

Va dati seama ce alienare a insemnat asta?

Daca proprietatea privata ar fi fost abolita doar o zi si ar fi provocat alienarea societatii, dar aproape 50 de ani… Si abolita cu brutalitate, cu arestari si oameni inchisi, cu ani grei de temnita… Iar dupa aproape 50 de ani sa vii sa restabilesti ceea ce s-a abolit. Adica o noua alienare a societatii.

Asta ar fi una din problemele majore, nu doar ale Romaniei, ci ale intregului Est fost comunist. In Vest nu s-a intamplat asa ceva. Nu a fost comunism, nu s-a abolit proprietatea privata. La noi, pe langa problema aceasta a cinstei in societate, e problema alienarii grave a intregii societati. Caci intreaga societate a cunoscut comunismul si efectele sale. Sigur, si in Occident se fura. Si in Occident furtul este pedepsit. Insa la noi problema este agravata de aceasta alienare bazata pe instabilitatea valorilor. Iar Tranzitia este desfasurarea in timp a acestei alienari. De aici si neputinta individului, care conduce si la neputinta institutilor de forta. Chestiunea intr-o astfel de situatie consta in faptul ca e foarte dificil sa actionezi pentru ca nu stii cum s-o faci si nu stii ce consecinte poate dezvolta o anumita actiune care pare buna. In Vest cel putin n-au fost distorsionate sau diluate sau chiar abolite (desi poate s-a vrut si acolo asa ceva) valori.  Aceste treceri de la ceva al altceva diametral opus pe care le-a cunoscut Estul in mai putin de 50 de ani, aceasta stare de instabilitate, a condus si la o instabilitate a valorilor in societate.  Chestiunea aceasta nu poate fi rezolvata prin mijloace punitive, cu ajutorul institutilor de forta.

Daca viata de obste descrisa in Faptele Apostolilor ar putea sa-i conduca pe unii la ideea de comunism, totusi comunismul era ateu. Intr-o societate in care proprietatea e a intregului popor, se mai poate si „dosi pretul tarinei”, se mai poate si mintii… Pe cand in viata de obste descrisa in Faptele Apostolilor: „N-ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu”. A intemeia sfintenia pe ceva ce nu e sfant, bazandu-se pe pedepse – asta e cea mai mare alienare pe care comunismul a produs-o in societate. De asemenea, in ceea ce se spune la capitoul 5 din Faptele Apostolilor, se vede ca nu Sf. Petru i-a omorat pe Anania si Safira. Nu le-a spus nici macar: „Mori pentru asta!”. Pe cand comunismul s-a dedat la crime facute de oameni, lideri, activisti si alte unelte de-ale lor.

In capitolul 4. se arata: „Iar inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte.”. Dar lucrul asta era liber consimtit de acea multime. E vorba de „inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut” – comunismul a fost impus cu brutalitate si celor ce nu au crezut in aceasta idee. Nu a fost ceva liber consimtit. E de observat cum atunci cand omul/oamenii traieste/traiesc in Dumnezeu, adica duc o viata in Hristos, se desfiinteaza porunca vechi-testamentara „sa nu furi”: „şi nici unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau de obşte”. Una e a crede in Dumnezeu si altceva e a trai in Dumnezeu. In El toti viem, dar viata in Hristos e totusi altceva. In El toti viem, dar nu toti oamenii traiesc in Hristos, nu toti oamenii sunt mladitele lui Hristos. Si un traficant de droguri viaza in Dumnezeu, asta nu inseamna ca duce o viata in Hristos, cu toate acestea Dumnezeu nu-l omoara pentru faptele sale, desi ar putea s-o faca. Pentru ca al Lui este tot. Asta nu inseamna ca nu-l judeca sau ca nu-l va judeca. Insa Dumnezeu nu e grabnic nici sa judece si nici sa pedepseasca, pentru ca El este deasupra judecatii si pentru ca El „nu vrea moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu”. Iar viata de obste descrisa in capitolul 4. din Faptele Apostolilor arata simbolic lucrul asta: ca a lui Dumnezeu sunt toate.

Deci chestiunea care se pune este: cum poti sa rezolvi cu ajutorul institutilor de forta o asa mare alienare cand, de fapt, totul nu e al nostru ci al lui Dumnezeu?

Iar efectele comunismului, inclusiv aceasta mare alienare societala, se simt si astazi.

ianuarie 11, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 181 comentarii

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 33 de alți urmăritori