Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

De ce Cristian Popescu Piedone ar avea prima sansa la Primaria Sector 4…

Mediafax

Candidatura lui Cristian Popescu Piedone pentru Primăria Sectorului 4, contestată din nou la instanţă. Candidatura pentru Consiliul Local al Sectorului 4, respinsă

Candidatura lui Cristian Popescu Piedone la Primăria Sectorului 4 a fost contestată din nou la instanţa, Judecătoria Sectorului 4 urmând să pronunţe o sentinţă, miercuri, decizia nefiind definitivă.

Fostul primar al sectorului 4 Cristian Popescu Piedone şi-a depus sâmbătă candidatura pentru Primăria sectorului 4 cu 5.600 de semnături din partea Partidului Puterii Umaniste. Noile semnături au fost strânse după ce judecătorii de la Tribunalul Bucureşti i-au respins candidatura, precizând că au fost îndeplinite condiţiile legale pentru un număr de doar 2.550 de semnături din totalul de 5.076 pe care Piedone le-a prezentat.

Ulterior hotărârii, Cristian Popescu Piedone a anunţat, pe Facebook, că nu renunţă la candidatura pentru un nou mandat de primar al Sectorului 4 şi va iniţia o nouă campanie de strângere de semnături, afirmând că există doar două variante. „Să mă omoare sau să mă lase să mă supun judecăţii la vot”, a notat fostul edil pe pagina sa de Facebook.

Astfel, după depunerea noii candidaturi, mai multe persoane, rude sau chiar victime ale tragediei din clubul Colectiv şi avocatul Gheorghe Piperea, au contestat din nou candidatura lui Piedone. Judecătoria Sectorului 4 a dezbătut plângerile miercuri dimineaţă, urmând ca la ora 18.00 să pronunţe o decizie. Hotărârea va putea fi contestată la Tribunalul Bucureşti.

Biroul Electoral al Sectorului 4 a respins lista candidaţilor PPU-SL pentru Consiliul Local, deschisă de Cristian Popescu Piedone, pe motiv că acesta s-a înscris în partid după ce au fost strânse semnăturile necesare depunerii listei.

„Lista PPU(sl) a fost admisă în primă fază de biroul electoral al Sectorului 4 fără mine. Partidul a început să strângă semnături cu mult timp înainte, iar eu, fiind cap de listă, cum am ajuns acolo… O aberaţie. Am făcut contestaţie la Judecătoria Sectorului 4 şi în decursul zilei de mâine se va pronunţa. Nu este nicio problemă. Intrarea mea în partid a fost pe 20 aprilie, iar pe 21 am fost şi desemnat ca şi candidat. Rămâne la opţiunea partidului până în ultima zi pe cine pune pe liste la consilii”, a declarat pentru MEDIAFAX Cristian Popescu Piedone.

Biroul electoral a admis însă candidatura lui Cristian Popescu Piedone la Primăria Sectorului 4, din partea PPU-SL. Aceasta a fost însă contestată, din nou, la instanţa, Judecătoria Sectorului 4 urmând să pronunţe o sentinţă, miercuri, decizia nefiind însă definitivă.

Iniţial, magistraţii Tribunalului Bucureşti i-au respins candidatura, admiţând contestaţia formulată de avocatul Gheorghe Piperea, car a susţinut că semnăturile de susţinere nu sunt valabile. Ulterior, Cristian Popescu Piedone a strâns alte semnături şi şi-a depus candidatura.

Piedone este urmărit penal după tragedia din Colectiv. De altfel, el a demisionat în noimebrie 2015 din funcţia de primar al Sectorului 4, pe fondul protestelor declanşate de tragedie, şi susţinea că se retrage din viaţa politică.”

In primul rand as dori sa fac niste remarci de ordin general. Mie mi se pare ca avem cea mai slaba campanie electorala de la Revolutie incoace: se discuta orice, numai despre Bucuresti (ma refer acum doar la Capitala) nu. La televiziunile de stiri nu prea vezi discutandu-se despre proiecte – ar trebui invitati candidatii si sa prezinte cetatenilor ce proiecte au, cum vad dezvoltarea orasului, ce ar mai trebui facut… Or, asa ceva nu prea vezi…

Acuma, revenind la titlul postarii si la explicatia cuvenita, va rog sa cititi bine articolul Mediafax prezentat mai sus. Tribunalul Bucuresti i-a respins initial listele cu semnaturi si deci candidatura. Piedone ce face? Reface listele de semnaturi si le prezinta din nou!!! Observati determinarea lui: „„Să mă omoare sau să mă lase să mă supun judecăţii la vot”, a notat fostul edil pe pagina sa de Facebook.”. Stiti ce spune cetateanul de rand, omul obisnuit care locuieste in Sectorul 4? Spune: „Uite-l, dom’ne, cum munceste! Vrea sa munceasca!”.

Daca ai intreba la intamplare un bucurestean cine e primarul de la Sectorul 4, sansele sa-l indice pe Piedone sunt foarte mari. Cine n-a auzit de Piedone? Tot Bucurestiul si nu numai!! Cred ca sunt foarte putini cei care nu au auzit de el…

Acuma haideti sa va intreb altceva: ati auzit de candidatul PNL la Primaria Sector 4? Am dat search pe Google si n-am obtinut un raspuns clar: ar fi trebuit sa-mi apara poza respectivului si cu ceva date despre acesta. Nici vorba de asa ceva. Iata un articol Mediafax de acum mai bine de o luna de zile:

PNL: Cine sunt candidaţii pentru primăriile de sector. Predoiu: I-am ales pe cei care au cele mai mari şanse de creştere

Comisia de unificare a PNL a validat luni candidaţii la primăriile de sectoare, cu excepţia sectorului 6, unde liberalii aşteaptă „o cercetare calitativă de anvergură”, a declarat preşedintele PNL Bucureşti, Cătălin Predoiu, afirmând că sondajele au fost doar „o bază a deciziei politice”.

„Astăzi, comisia de unificare a PNL a hotărât candidaţii la funcţia de primar de sector. (…) La primăria Sectorului 1, Alexandru Nazare, la primăria Sectorului 2, Dan Cristian Popescu, la primăria Sectorului 3 vom merge cu Florin Ştefan Vasile, la primăria Sectorului 4 cu Răzvan Sava, iar la primăria Sectorului 5 cu Ovidiu Raeţchi”, a anunţat preşedintele PNL Bucureşti, Cătălin Predoiu, la finalul şedinţei.

Cătălin Predoiu a afirmat că la sectorul 6 liberalii aşteaptă „o cercetare calitativă de anvergură care se va finaliza în zilele următoare”, urmând ca decizia să fie luată lunea viitoare.

Preşedintele PNL Bucureşti a afirmat că PNL nu îl va susţine pe Ştefan Florescu în această cursă, aşa cum s-a vehiculat anterior.

„Aş dori să precizez fără echivoc faptul că nu vom merge la Sectorul 6 cu domnul Florescu. Dezavuez orice speculaţiei pe această temă. Nici nu s-a pus problema şi nici nu se va pune problema să mergem la Sectorul 6 cu domnul Ştefan Florescu”, a precizat Predoiu.

Cât priveşte posibilitatea ca PNL să susţină un candidat tehnocrat pentru primăria Sectorului 6, Predoiu a răspuns că în discuţiile pe care le vor avea în partid liberalii vor pleca de la „soluţiile existente în partid”.

Întrebat dacă Răzvan Mironescu ar putea fi susţinut de PNL, Predoiu a afirmat că nu exclude nicio variantă venită din partid, însă se aşteaptă rezultatele cercetării calitative comandate de PNL.

El a subliniat că pentru desemnarea candidaţilor nu s-a avut în vedere doar clasamentul, ci şi potenţialul de creştere al acestora şi durata perioadei în care şi-au desfăşurat campania.

„Toate sondajele au arătat faptul că toţi candidaţii care au fost luaţi în calcul pentru fiecare sector s-au aflat umăr la umăr, marja de eroare, şi s-a avut în vedere nu numai clasamentul, ci şi rezerva de creştere pentru viitor, de asemenea, perioada de când şi-au făcut campanie. Unii au început campania de câteva luni, alţii relativ recent, de trei, patru săptămâni şi faptul că ei sunt plasaţi umăr la umăr arată că există un potenţial de creştere mai mare în cazul celor care şi-au început recent campania”, a explicat liderul liberal.

Preşedintele PNL Bucureşti a afirmat că sondajele comandate au fost doar „o bază a deciziei politice”, afirmând că aceste cifre trebuie văzute în dinamica loc.

„În fiecare sector am ales candidaţii care au cele mai mari şanse de creştere”, a conchis Predoiu.

PNL: Candidaţii pentru mai multe sectoare, validaţi în funcţie de decizii politice – surse

Astfel PNL l-ar susţine pe Alexandru Nazare în cursa pentru Sectorul 1, în locul Dianei Tuşa, care a fost mai bine plasată în sondaje.

La Sectorul 2 cei din PNL vor să meargă pe mâna lui Cristian Popescu, primul în rezultatele cercetărilor sociologice comandate de liberali.

La Sectorul 3, liberalii din comisia de unificare ar lua în calcul să îl valideze pe Florin Ştefan Vasile, nume vehiculat recent pentru această cursă electorală.

PNL va miza la Sectorul 4 pe actualul primar interimar al Capitalei, Răzvan Sava, în vreme ce la Sectorul 5 Ovidiu Reţchi ar urma să fie susţinut de liberali în încercarea de a câştiga sectorul care a aparţinut fostului lider PSD Marian Vanghelie.

Comisia de unificare poartă încă discuţii pentru a stabili pe cine ar putea susţine în cursa pentru Primăria Sectorului 6, decizia fiind posibil să fie amânată, potrivit unor surse din rândul liberalilor.

Liderul PNL Bucureşti, Cătălin Predoiu, a explicat duminică seara că există sectoare în care scorurile sunt „extrem de strânse” între candidaţii PNL, iar o decizie finală va fi luată pe baza trendului de creştere pe care îl prezintă un anumit candidat. „Sunt unii care îşi fac campanie de câteva luni şi alţii doar de o lună şi deja le suflă în ceafă”, a explicat Predoiu.

Liderul PNL Bucureşti a mai spus că situaţia cea mai grea este la Sectorul 3, acolo unde actualul primar, Robert Negoiţă, stă mai bine decât orice candidat. ”Acolo vom găsi un candidat care nu are mamă, nu are tată şi care nu are ce pierde”, a spus Predoiu.

Conform cifrelor din sondajele interne ale PNL, intrate în posesia MEDIAFAX, cea mai strânsă luptă în PNL este la Sectorul 1, acolo unde Diana Tuşa este cotată la 35%, în timp ce Alexandru Nazare este cotat la 30%.

La Sectorul 2, liberalii şi-au măsurat candidaţii în raport cu actualul primar, Neculai Onţanu (UNPR). Dacă în luptă ar intra deputatul Cristian Popescu şi Neculai Onţanu, liberalul ar obţine 32%, în timp ce actualul primar ar lua 50%. În acelaşi timp, dacă liberalul Adrian Neacșu ar fi contracandidatul lui Onţanu, acesta ar obţine 29%, în timp ce actualul primar şi-ar păstra procentul de 50%.

În Sectorul 3, liberalii au măsurat patru candidaţi: Florin Alexe, Eugen Nicolăescu, Cristian Tudorache sau Inocenţiu Voinea, dar fiecare ar obţine sub 20%. Lupta este dominată însă de actualul primar, Robert Negoiţă, care ar obţine 75%.

La Sectorul 4, clasamentul candidaţilor PNL este strâns. Marius Rogin ar obţine 34%, Honorius Prigoană ar obţine 33%, în timp ce actualul primar interimar al Capitalei, Răzvan Sava ar obţine 32%. Având în vedere diferenţele mici între candidaţi, decizia va fi luată de conducerea PNL, inclusiv pe baza altor date din sondajul extins.

În Sectorul 5, cel mai bine plasat candidat PNL este deputatul Ovidiu Raeţchi, cotat la 28%. Din sondajul PNL a fost eliminat social-democratul Cristian Rizea, cel care a anunţat că se retrage din cauza problemelor cu DNA. Liberalii l-au măsurat, în schimb, pe primarul suspendat al Sectorului 5, Marian Vanghelie, iar acesta ar obţine 33%.

La Sectorul 6, Ştefan Florescu este cotat la 29%, în timp ce deputatul Răzvan Mironescu este cotat la doar 20%. În acelaşi timp, candidatul PSD, Gabriel Mutu, este cotat la 21%.”

Eu, cel putin eu, de acest Razvan Sava n-am auzit… Ca primar interimar al Capitalei n-am auzit sa se remarce prin ceva deosebit. In loc ca PNL sa se ocupe de campania electorala, sa-l vedem pe Dl. Sava, sa-i creasca vizibilitatea, sa-l cunoastem mai bine, vad ca PNL doarme-n papuci, cum se spune. Insa partea frumoasa este ca n-am putut afla nici de pe saitul lor care e candidatul PNL la Primaria Sector 4 – v. aici. Pentru ca s-ar putea sa nu fie Razvan Sava. Totusi, din acest articol inteleg ca a ramas Razvan Sava, dar s-ar putea, totusi, sa ma insel…

Cum a tratat PNL desemnarea candidatului pentru Primaria Generala, se stie: o bataie de joc de la un cap la altul. Hai s-o spunem pe sleau: este inadmisibil cum trateaza actuala conducere problema alegerilor locale, cel putin cele din Capitala!

Sunt dezbateri care aduc in discutie urmatoarea tema: cum e posibil ca oamenii sa aleaga din nou personaje precum Radu Mazare sau Piedone. Dar care sa fie oare alternativa? Niste candidati inexistenti? Vreau sa vad ca oamenii astia depun efort, ca vor sa castige o batalie electorala – uitati-va la atitudinea lui Piedone!! – dar asa ceva nu se prea vede. Ei candideaza din partea unui partid politic. Dar si partidul e ca si inexistent sau onor conducerea face niste gafe incredibile sau se balbaie de-ti sta mintea-n loc!

Iata de ce oameni ca Mazare sau Piedone ar avea prima sansa!

Interesant este numele sau – Piedone – care te duce cu gandul, desigur, la actorul Bud Spencer, protagonistul seriilor din anii ’70 cu comisarul Piedone. Intorcandu-ma acum la Piedone al nostru, chiar seamana cu actorul care l-a interpretat pe comisarul Piedone. Il tin minte de pe cand era inspector si mergea prin piete sa-i prinda pe aia acolo cu ocaua mica. Cristian Popescu Piedone a stiut sa-si construiasca in timp o imagine specifica, inconfundabila si a stiut sa capteze simpatia oamenilor. El este urmarit penal cu privire la tragicele evenimente intamplate la Clubul Colectiv, unde nu s-au respectat normele de siguranta la incendiu cand s-a autorizat clubul, dar nu e condamnat de vreo instanta. Trebuie sa admitem prezumtia de nevinovatie in cazul sau. In jurul acestei chestiuni impresia mea este ca unii au vrut sa creeze o perceptie publica in sensul ca singurul vinovat sau, daca nu, atunci vinovatul principal pentru ceea ce s-a intamplat la Colectiv ar fi Piedone. Iata insa ca lucrurile nu stau chiar asa de simplu si nu-l avem doar pe Piedone in toata Primaria Sector 4, ca si cum cladirea Primariei ar gazdui un singur om…

Dar ceea ce este izbitor e contrastul dintre el si ceilalti candidati la Primaria Sector 4. Chiar incepe sa ma deranjeze prestatia foarte slaba a PNL in aceasta campanie electorala. Nici cea a PSD nu e una grozava, ba dimpotriva! Cel putin, la Sectorul 4, nu vad nici la PSD un candidat cu notorietate, in care sa poti avea incredere si care sa fie sustinut cum trebuie de catre partid, organizatia locala. Poate ma insel, dar acestea sunt perceptiile mele.

Partea cea mai proasta este ca, la acest moment, nu vad din partea vreunui partid un candidat despre care sa pot spune, cu inima impacata, ca ar fi mai bun decat Piedone. Desigur, s-ar putea sa existe un astfel de candidat. Dar in Bucuresti, la ora actuala, vezi mai multe corturi electorale decat candidati. Un candidat trebuie sa se manifeste – nu prea vezi asa ceva, decat cu unele exceptii: spre exemplu, Piedone se manifesta, e vizibil. Eu cred ca un candidat veritabil ar trebui sa strabata cartierele sectorului, sa discute cu oamenii, sa-si prezinte echipa, proiectele. Da, de ce nu?, sa mearga la gurile de metrou si sa se prezinte oamenilor, iar dupa aceea sa mearga la televiziunile de stiri sa-si prezinte proiectele. Nu vezi o dezbatere aplicata pe problemele Bucurestiului, lucru ce nu e in regula. Inseamna ca nu prea sunt idei si proiecte de dezvoltare, iar daca exista, totusi, astfel de proiecte, atunci iti vine sa spui ca ar fi nerealiste.

DE citit si…

Romania Libera

Candidatura lui Piedone, RESPINSĂ definitiv. Reacţia fostului edil al Sectorului 4

„UPDATE: Cristian Popescu Piedone afirmă, ca reacţie la respingerea definitivă a candidaturii sale, că se va implica în campania electorală din sectorul 4 pentru a se asigura că locuitorii vor alege un primar care să se pună în slujba lor, el rămânând ”primarul de suflet” şi cel al ”familiei”.

”De astăzi, voi rămâne doar primarul de suflet al locuitorilor Sectorului 4 şi primarul familiei mele, întrucât justiţia a decis că nu pot candida, din cauza unui viciu de procedură al partidului pe care l-am ales în grabă să îl reprezint. Respect această decizie, însă nu renunţ. Vă sunt dator Dvs, celor care m-aţi susţinut, să merg mai departe, să vă pot privi în ochi şi după 5 iunie, pentru că v-aţi pus încrederea în mine. Îmi sunt dator mie, pentru munca mea din ultimii opt ani, pentru sutele de nopţi şi de zile petrecute pe străzile sectorului, să nu stau deoparte. Sunt născut şi crescut în Sectorul 4, voi trăi aici toată viaţa, copiii mei trăiesc aici, şi pentru ei, precum şi pentru copiii şi nepoţii Dvs, atât cât îmi mai stă în putere, trebuie să lupt. Singurul mod în care mai pot face ceva pentru sectorul nostru şi oamenii din el este să ne asigurăm, împreună, că vom alege un primar care să se pună în slujba lor, aşa cum mi-am dat silinţa să fac şi eu”, a scris Cristian Popescu Piedone pe Facebook joi seară, după decizia instanţei.

===

Tribunalul Bucureşti a respins definitiv, joi seara, candidatura lui Cristian Popescu Piedone la Primăria Sectorului 4. Aceeaşi decizie a fost luată şi în primă instanţă, la Judecătoria Sectorului 4, magistraţii precizând că propunerea de candidatură trebuia să fie semnată şi să provină de la conducerea organizaţiei municipiului Bucureşti a partidului.

„Întrucât intimatul a candidat la funcţia de primar al sectorului 4 din municipiul Bucureşti, municipiu care nu face parte din niciun judeţ, neexistând o organizaţie judeţeană a partidului, instanţa reţine că propunerea de candidatură trebuia să fie semnată şi să provină de la conducerea organizaţiei municipiului Bucureşti, cum de altfel este reglementat şi în Statutul Partidului Puterii Umaniste. Analizând dosarul de candidatură depus de intimat reiese că propunerea de candidatură a fost formulată de Preşedintele Filialei Sector 4 Bucureşti al partidului Puterii Umaniste şi nu de către Filiala Municipiului Bucureşti”, au explicat magistraţii, potrivit Mediafax.

Piedone este urmărit penal după tragedia din Colectiv. De altfel, el a demisionat în noimebrie 2015 din funcţia de primar al Sectorului 4, pe fondul protestelor declanşate de tragedie, şi susţinea la aceea vreme că se retrage din viaţa politică.”

Sper ca Sectorul 4 sa aiba parte de un primar mai bun…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 27, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

De ce are Valeriu Zgonea dreptate…

Aratam inca de la sfarsitul lui iunie 2015 ca PSD are nevoie de o schimbare la varf, o schimbare innoitoare a imaginii sale, atat pe plan intern, dar si pe plan extern. Lucrul acesta se impunea de mai multa vreme si ar fi foat benefic pentru PSD. Sa ne gandim ca acest partid nu reuseste din 2004 sa mai castige alegerile prezidentiale, iar faptul ca a avut acces in ultima vreme la guvernare se datoreaza aliantei cu liberalii, cea din USL. De aceea schimbarea se impune pentru ca trebuie sa vii cu ceva nou in fata electoratului, in special in fata tinerei generatii. PSD n-a venit cu ceva nou: a venit cu acelasi tip de lider cu care ne-a obisnuit de mai multa vreme precum Dl. Ponta. Rezultatul a fost ca a pierdut alegerile. Acum, toata pesedimea sau aproape toata il tine in brate pe Liviu Dragnea.

N-am absolut nimic personal cu Dl. Dragnea. Dansul conduce inca PSD. Problema D-lui. Dragnea poate fi formulata in termeni simpli si clari: dansul e condamnat definitiv la doi ani cu suspendare in Dosarul „Referendumul” in aprlie 2016. S-a invocat de catre unii caracterul politic al acestui proces, dar nu s-au oferit demonstratii convingatoare in acest sens. Nu e deloc clar de ce Liviu Dragnea trebuia indepartat in felul acesta din viata politica – pentru ca asta ar fi fost scopul unui proces politic. Cert este ca, in momentul de fata, PSD este condus de un infractor, lucru dezastruos din punctul de vedere al imaginii. Iata ce scria pe FaceBook, Dl. Valeriu Zgonea, Presedintele Camerei Deputatilor:

„Cu respect față de sutele de mii de membri PSD,

Am fost mereu un om de stânga. De peste 20 de ani, mi-am dedicat viața principiilor și valorilor social-democrate. Am luptat împreună, am câștigat împreună și am suferit împreună de multe ori. Împreună am dus campanii chiar împotriva unora care astăzi sunt în partidul nostru (PD, PRM, PDL etc) și ne dau lecții despre ce înseamnă să fii social-democrat. Care ne spun nouă că trebuie să înălțăm ziduri cât mai înalte, care să ne apere de realitatea de afară.

Eu cred că acest lucru este profund greșit. Și că social-democrația înseamnă tocmai să dărâmăm zidurile dintre noi și oameni. Să fim aproape de ei și să găsim soluții la problemele lor.

Acesta este motivul pentru care am acceptat, anul trecut, să fac echipă cu Liviu Dragnea. Pentru că amândoi am fost de acord să venim în fața Congresului cu o promisiune fermă, din suflet: modernizarea stângii din România. Și reașezarea ei pe trei principii fundamentale: decență, integritate și responsabilitate. Să dăm un semnal clar pentru întreaga clasă politică că e timpul să se schimbe și că PSD – cel mai mare și important partid din România, va fi vârful de lance al acestei schimbări.

Acea promisiune să știi că o respect, Liviu!

O respect, pentru că, în acești 20 de ani de când sunt în partid, i-am cunoscut pe mulți dintre sutele noastre de mii de membri. Și pot spune că aceștia sunt oameni muncitori , responsabili și decenți.

Nu trebuie să permitem NICIODATĂ ca acestor oameni să li se pună o etichetă pe care nu o merită.

NU trebuie sa fie în defensivă atunci când cer votul oamenilor care văd în noi speranța unui viitor mai bun!

Nici să li se bată obrazul pentru ceea ce NU au făcut !

Nu accept ca munca acestor oameni să fie călcată-n picioare de adversarii politici, care ne pot specula problemele, atunci când noi le permitem să apară.

PSD e un partid de oameni onesti si serioși, care nu merită să ducă povara unei imagini afectate de problemele unor lideri, indiferent cine sunt aceștia. Acesta este dreptul lor. Și nu o abstracție.

A fi lider înseamnă a avea responsabilitate dincolo de orice altceva. Iar în PSD, spre deosebire de alte partide, un lider are responsabilitatea destinului politic a peste jumătate de milion de suflete. Cărora trebuie să le insufle încredere și speranță. Nicidecum să le arunce în spate propriile sale probleme.
Acesta este crezul pe care și eu și Liviu l-am împărtășit atunci când am venit în fața Congresului.

Este un crez de care eu mă voi ține până la capăt! Sper și cred că, după toată emoția de vineri, te vei ține și tu, Liviu!

Pentru că PSD este o familie, în care principiul de bază este solidaritatea. Dar o solidaritate cu valorile și principiile de stânga, și nu una împotriva justiției.

Viața ne-a demonstrat că ori de câte ori am fost duplicitari și pasivi față de dorințele oamenilor, lumea ne-a sancționat și am pierdut alegerile.

Și nu e drept ca viitorul Partidului Social Democrat să fie periclitat din cauza unor interese personale / de grup.

Avem o șansă istorică : să recâștigăm alegerile locale si parlamentare. Și să guvernăm din nou țara în interesul oamenilor.

Vom câstiga alegerile locale pentru că am demonstrat seriozitate și performanță în ceea am facut în administrația locală. Dar putem pierde definitiv încrederea oamenilor în marele proiect PSD.
2016 este anul victoriei sau al înfrângerii definitive pentru PSD.

Depinde de noi toți ce ne dorim și ce alegere facem …”

Dl. Zgonea are dreptate in ceea ce priveste atitudinea sa fata de Dl. Dragnea. Insa PSD tinde sa se umple de tot ridicolul: Rovana Plumb ii cere demisia lui Zgonea. Adica „imparatul e gol” dar lui, lui Zgonea, i se cere demisia? De parca Valeriu Zgonea ar fi fost condamnat definitiv de catre Justitie, nu Dragnea!!! Nu sunt convingatoare nici explicatiile maestrului Cristoiu:

SRI a decis să-l sacrifice pe Valeriu Zgonea, obligîndu-l să se autodeconspire prin acţiunea sa făţişă de destabilizare a PSD

„Reacţia liderilor PSD la condamnarea cu suspendare a lui Liviu Dragnea n-a fost deloc surprinzătoare.
Dosarul Referendumului a fost şi este văzut nu numai de membrii PSD, dar şi de electoratul PSD, căruia trebuie să-i adăugăm electoratul PNL tradiţional, într-un cuvînt, de tot electoratul anti-Traian Băsescu, drept răzbunarea Sistemului care l-a susţinut pe fostul Preşedinte. Oricît ar părea de ciudat, demisia lui Liviu Dragnea ar fi fost sancţionată de electoratul anti-Băsescu, deja convins – după opinia mea în chip incorect – că Sistemul e al lui Traian Băsescu şi după încheierea mandatului.

Acestei convingeri i se adaugă alta, la fel de importantă:
Convingerea electoratului PSD că Sistemul – alcătuit din SRI, DNA şi ICCJ, avînd drept nucleu conducător SRI – şi-a pus în cap să scoată învingător la locale, PNL, zis și Partidul Meu.

Şi cum Partidul Meu e în derută, după Diversiunea Marian Munteanu, în care SRI, după ce le-a vîrît pe gît liderilor PNL pe fostul Lider al Pieții Universității, a șters putina în fața unui scandal pe care nu-l prevăzuse, electoratul PSD şi-a dat seama că Sistemul şi-a concentrat toate energiile, dar mai ales, banii negri, obţinuţi prin puşculiţele care sunt Infractorii de faţadă, pe destabilizarea PSD, care stă bine în sondaje.

Agitaţia lui Marian Vanghelie de a fi candidat nu e străină de tîrgul făcut cu Binomul SRI-DNA.
Circulă zvonuri şi în legătură cu o candidatură a lui Sorin Oprescu.
Dacă Sorin Oprescu va candida, indiscutabil el va candida la ordin, pentru a rupe din electoratul PSD în favoarea lui Cătălin Predoiu.

Ar fi posibile două explicaţii:

  1. Sorin Oprescu a încheiat şi el un tîrg, ca tot românul.
  2. Sorin Oprescu e omul Lor. Arestarea a venit în clipa în care nu s-a mai înţeles cu Ei la bani, cum s-a mai întîmplat și-n alte cazuri, deja notorii.

Valeriu Zgonea, preşedinte executiv al PSD, preşedinte al Camerei Deputaţilor din partea PSD, e singurul lider care i-a cerut demisia lui Liviu Dragnea.
Mai mult, el a purces la o serie de operaţiuni menite a destabiliza PSD.
Scrisoarea adresată lui Liviu Dragnea e o provocare ordinară, de tip SRI.
Ea trebuie să lase impresia unui PSD în brambureală internă, prin nimic deosebit de PNL.

Rezultatul unui partid la alegerile locale depinde și de imaginea de partid unit, gata să administreze țara. PSD lăsa pînă acum această impresie. Spasmele lui Valeriu Zgonea țintesc imaginea de partid cu probleme interne. Intervenția de la ședința conducerii, Scrisoarea adresată lui Liviu Dragnea n-au avut drept țintă preluarea conducerii de către el, Valeriu Zgonea, nici afirmarea în fața funcționarilor de la Ambasada americană din România, cum s-a spus, ci destabilizarea PSD acum, în debutul campaniei electorale. La ordin, Valeriu Zgonea provoacă PSD. Urmărește chiar o acțiune de demitere a sa de la șefia Camerei Deputaților. El știe că așa ceva PSD n-ar forța parlamentară s-o facă. Da, dar el știe că liderii PSD pot pica în capcana de a porni o acțiune inutilă, acțiune care ar adînci imaginea de partid în derivă.

Orice om normal se întreabă:
Ce l-a apucat?
E nebun?
Valeriu Zgonea riscă să fie disprețuit și urît de tot electoratul PSD, ba chiar şi de cel anti-Băsescu.
Şi avînd în vedere că tupeul SRI de a ne dicta el pe cine să alegem şi pe cine nu, tupeu care a transformat creierele cu cizme din judeţe în Stăpîni ai judeţelor, Epoleţii ţinînd să ia locul buletinului de vot, prestaţia lui Valeriu Zgonea stîrneşte repulsie.
Şi a oamenilor cinstiţi, a celor care mai cred că democraţia înseamnă vot şi nu şantaj securistic.

Cine a urmărit activitatea lui Valeriu Zgonea din ultimul an şi-a dat seama că:

  1. Omul e un Bulă al PSD şi al clasei politice, un Bulă care se exprimă însă pe facebook.Ca orice Bulă veritabil, Valeriu Zgonea n-are o clipă conștiința ridicolului pe care-l emană cotidian. E convins că tot ceea ce face stîrnește admirația. De aceea, indiferent de ce se scrie despre el, Valeriu Zgonea continuă să să fie penibil.
    Cînd vine vorba de Valeriu Zgonea, toată lumea pufneşte în rîs.
    Liderii PSD sunt, de regulă, urîţi.
    Valeriu Zgonea a reuşit rara performanţă de a fi dispreţuit.
  2. Omul e un zelos colaborator al SRI.
    Nu ştiu dacă e ofiţer acoperit.
    Cred mai degrabă că e un oportunist care lustruiește cu limba epoleții sergenților majori mesianici.
    Cred că vrea şefia PSD în schimbul slujirii fără cusur a SRI.

În ceea ce se numeşte literatura obsedantului deceniu, proza apărută la noi în anii ’70, despre abuzurile staliniste ale deceniului 1950-1960, atrage atenţia un personaj odios.
Stalinismul s-a definit în PCR prin şedinţele de demascare şi autodemascare.

Strălucit descrisă de Petru Dumitriu în Nopţile de iunie, o astfel de şedinţă, care dura cîte o întreagă noapte, avea drept punct principal excluderea din partid a unui membru de partid, de regulă, cadru de conducere dintr-o întreprindere, șef de echipă, inginer șef, chiar director, uneori chiar secretarul de partid, căzut victimă bătăliilor din partid.
Orice şedinţă de acest fel avea, în cea mai mare parte a ei, ceea ce se numea Demascarea.
Rînd pe rînd, prieteni, colegi de muncă, chiar şi membrii ai familiei, se ridicau şi-l acuzau pe cel pus în discuție de Tovarășii veniți de la Centru de tot felul de crime la adresa democraţiei populare.
Omul intra în şedinţă inginer șef și liber şi ieşea din ea, duşman de clasă şi în cătuşe.
Şedinţe de acest fel erau numeroase într-o întreprindere.

La toate aceste şedinţe de demascare se remarca prin balele de ură pe care le scotea împotriva Victimei, prin lozincile în care vorbea, prin invocarea Uniunii Sovietice și a luptei de clasă, un tip.
Era, de regulă, un muncitor leneş, un lucrător prost, un infect și un semianalfabet.
N-avea nici o cale firească de a parveni şi, atunci, ca să parvină, îmbrăţişa o profesie.
Cea de a face pe plac Șefilor de la Centru veniți să controleze şedinţele de demascare.
Uneori, în cazul unui cadru de conducere iubit, stimat de colectiv, era greu să găseşti pe cineva care să se tonul demascărilor în şedinţă.
De fiecare dată, Tovarăşii de la Centru se linişteau, zicînd:
– Nu-i nimic, îl avem pe tovarăşul X. Ne bazăm pe el.
Și tovarășul X n-aștepta nici să i se spună să demaște. Din debutul ședinței își dădea seama ce doreau tovarășii de la Centru.

Cred că un astfel de personaj e în PSD Valeriu Zgonea.
Toată activitatea de pînă acum îl dezvăluie un zelos desăvîrşit în preocuparea de a face pe plac Binomului SRI-DNA.
Ca preşedinte al Camerei Deputaţilor e cel care ascunde cele peste 20 de modificări la Codul Penal cerute de CCR.

Aceste modificări ar reduce puterea Binomului SRI-DNA asupra democraţiei româneşti, pentru că ar aduce procurorii DNA în hotarele Constituţiei.
Se înţelege al cui joc îl face Valeriu Zgonea refuzînd să îndeplinească exigenţele CCR.
Nu de mult, cînd Raportul MCV a criticat în chip nedrept Parlamentul, Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, a lăudat această critică, demascînd Parlamentul.
Pentru SRI, să ai un om în fruntea Camerei Deputaților e o realizare uriașă.
Pînă acum, Valeriu Zgonea a făcut jocurile SRI fără să bată la ochi.
Acum le face pe față, fără a se mai ascunde.

De ce-l sacrifică SRI punîndu-l să se autodemaște?
În practica Serviciilor există momente cînd un agent sau colaborator e sacrificat.
E vorba de obiective cruciale pentru Servicii.
SRI a decis să-l sacrifice pe Valeriu Zgonea, obligîndu-l să se autodeconspire prin acţiunea sa făţişă de destabilizare a PSD.
E cea mai bună dovadă că la SRI domneşte disperarea.
Sergenţii majori mesianici văd cum e pe cale să eşueze Operaţiunea lor de a vota în locul românilor, de a înlocui Epoleţii cu Buletinul de vot.

N.B. Se înțelege că orice ieșire publică a liderilor PSD împotriva lui Valeriu Zgonea face jocul SRI.
Cel de a crea imaginea unui PSD șfîșiat de luptele interne acum, în debutul campaniei electorale.”

In realitate, cel care destabilizeaza partidul nu e nimeni altul decat Liviu Dragnea. Nu stiu daca va mai amintiti de celebrul Congres cu vrajitoare, de acum cativa ani… In 2010 Adrian Nastase nu era condamnat. Credeti ca n-ar fi putut sa revina la sefia PSD? Dar nici nu a candidat pentru functia de presedinte al partidului si asta doar pentru faptul ca avea dosare in cercetarea Justitiei. Iar acum unul care e condamnat, e aparat de multi (zic multi caci nu vreau sa cred ca e vorba de o imensa majoritate din PSD) membri PSD ca sa ramana in continuare in functia de presedinte al partidului si sa-i reprezinte!!! Cel care trebuie sa plece, in viziunea unor pesedisti, e cel care a aratat derapajul in care se afla tot acest partid, e vorba de Dl. Zgonea. Uitati-va cat de pe dos e gandirea unora din PSD! Ramanerea in functia de presedinte al partidului a D-lui. Dragnea, aduce prejudicii partidului, in special in ceea ce priveste relatiile sale externe. Dar si pe plan intern – lucru ce nu trebuie neglijat, pentru ca in niciun caz nu sporeste performantele electorale ale partidului. Dimpotriva, le diminueaza.

Nici vorba de neconstitutionalitate in gestul lui Klaus Iohannis!

Iata si atitudinea Presedintelui, expusa in aceasta scurta postare de pe FaceBook:

„Liviu Dragnea ar trebui să se retragă. Pentru sănătatea sistemului politic românesc, nu este în regulă ca un mare partid politic să fie condus de un lider condamnat penal prin sentință definitivă. I-am comunicat această opinie.”

Domnul Iohannis, ca mediator intre stat si societate, a facut ceea ce trebuie! PSD e cel mai mare partid politic din Romania, este un partid ce a dat un comisar european, are reprezentare in Parlamentul European si poate ajunge partid de guvernamant. Ganditi-va ca poate sa dea premierul, dar sa fie condus de un condamnat penal! Lucrul acesta aduce prejudicii Statului Roman, in relatiile externe ale Romaniei. Dl. Dragnea ar trebui sa-si dea demisia din toate functiile politice, publice pe care le detine. Evident, Dl. Dragnea ar putea sa revina in politica dupa ce expira perioada de condamnare. Insa din pacate pentru domnia sa, mentinerea sa in functiile pe care le detine in prezent, inseamna automat un prejudiciu adus statului si o plasare a Romaniei in afara valorilor euroatlantice. Romania e tara membra a UE si NATO, pe cale de consecinta impartaseste aceleasi valori cu celelalte state membre in cele doua organizatii. In caz contrar, riscul e de reducere a increderii in Romania din partea partenerilor nostri intr-un moment politic extern tensionat si dificil.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 25, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Situatia politica actuala pe plan intern. Scurta analiza

Identificam doi factori principali care influenteaza sau determina mersul lucrurilor: cei interni si cei externi. Sa-i luam pe fiecare in parte.

Factorii interni

Aici e o problema foarte interesanta, cred eu, care tine de evolutia postdecembrista a societatii romanesti.

Daca te uiti pe un manual de stiinte politice, vei vedea ca o societate democratica ar trebui sa aiba cinci partide, corespunzatoare celor cinci orientari, curente politice: stanga, centru-stanga, centru, centru-dreapta si dreapta. Ce e mai mult de cinci, intra in zona extremismului.

Care au fost partidele principale ale socetatii noastre post-decembriste? Evident: PSD (FSN, FDSN, PDSR), PNTCD, PNL (desi a suferit in trecut si sciziuni) la care se adauga UDMR si PRM din zona, hai s-o numim asa, nationalista. In afara de acestea existau, desigur, si alte partide. Societatea noastra e definita consitutional ca fiind pluralista si pluripartista.

Acestea fiind spuse, trebuie remarcata ideea pe care a avut-o Dan Amedeo Lazarescu in trecut si anume dupa ce CDR a pierdut alegerile, ca aceasta alianta sa fie pastrata in continuare, lucru ce ar fi dat posibilitatea conservarii PNTCD pe scena politica. Pentru ca dupa alegerile din 2000, PNTCD a disparut practic din marea politica, fiind macinat mai apoi si de lupte interne. Alegerile legislative din 2000 au condus la cresterea brusca a PRM si astfel majoritatea voturilor a fst obtinuta de PDSR si, pe locul doi, PRM. PNL a obtinut un scor modest, dar a reusit sa supravietuiasca. PNTCD nu a mai intrat in Parlament.

Este foarte limpede ca situatia in 2000, dupa alegeri, nu era una care sa poata fi numita normala. Dupa parerea mea, este meritul lui Corneliu Vadim Tudor ca a inteles, dupa 2000, ca PRM trebuie sa faca mai multi pasi inapoi spre a nu compromite integrarea Romaniei in UE si NATO. Astfel, de-a lungul vremii, mai multi dintre membri marcanti ai PRM au fost, practic, izgoniti de acolo si directionati, daca se poate spune asa, catre PSD. Pana la urma, PRM a inceput sa decada: la alegerile din 2004 obtine in jur de 13% din voturi, iar la cele din 2008 usor peste 3%… La alegerile din 2012, PRM are usor peste 1%… In toata aceasta perioada PNTCD a disparut practic, cum spuneam si mai sus, din marea politica, ne mai avand procentul necesar de a intra in Parlament.

Evident, alegerile legislative din 2000 au aratat in mod limpede un dezechilibru in societate, lucru pe undeva usor de inteles, Romania fiind o tara in tranzitie care avea si are in continuare nevoie de reforme. Numai ca ceea ce s-a intamplat pe termen lung, releva un dezechilibru cu consecinte politice ce nu mi se par deloc faste pentru societate. In locul continuarii CDR, asa cum propusese seniorul liberal, s-a optat pentru o inginerie socio-politica: cresterea unui alt partid: PD. PD, se cunoaste, era un partid social-democrat, ca si PSD si rupt din masivul FSN – deci e de-un trunchi comun cu PSD. Pentru ca PD nu a fost primit in Internationala Socialista, ei au luat decizia sa treaca – peste noapte, cum se spune – la centru-dreapta esicherului politic, urmand inscrierea ulterioara in PPE, unde e si PNTCD. Practic, in locul PNTCD si a traditiilor sale, inclusiv cea anticomunista, a aparut PD. PNTCD a avut lideri batrani, in PD toti tineri. Tineri, tineri, dar ancorati si ei (poate nu toti), la randul lor, in trecutul comunist si in fosta Securitate. PNTCD-ul lui Coposu era cu totul altceva. Ideologic vorbind, crestin-democratia a inceput sa incapa in PD, PNTCD mergand spre uitare. Insa acest PD s-a adaptat foarte greoi noii sale ideologii, de dreapta. Ganditi-va, totusi, la reformele pe care le-a facut CDR sub conducerea PNTCD – chiar daca nu au fost placute, chiar daca nu au fost, unele, aprobate de catre oamenii obisnuiti – si la ce a facut PD, sub Traian Basescu: NICIO REFORMA!!!!!! Iar dezamagirea mea legata de PD si de Basescu e una foarte mare. N-au facut altceva decat sa taie salarii si pensii, au marit TVA, dar reforme de substanta nu s-au facut. Coruptia a inflorit mai mult decat pe vremea PDSR-ului in 2000-2004, Mafia, zisa a PDSR, punandu-se imediat la dispozitiile noii Puteri. Mai mult s-a incercat sa se loveasca in PSD, in adversarii politici.

La ora actuala au disparut, practic, din politica mare doua partide: PNTCD si PRM, lucru care influenteaza si determina situatia actuala din punct de vedere politic.

Inca de pe vremea lui Basescu se vorbea de sistemul bipartit, ca in SUA. Deci o copiere a sistemului american. Insa trebuie sa se stie ca pentru bipartism ai nevoie de o Constitutie corespunzatoare, precum Constitutia SUA sau de un regim politic corespunzator unui astfel de sistem, precum Monarhia Britanica. Insa chiar si in SUA exista mai multe partide, nu doar doua. Cele doua principale – Partidul Republican si Partidul Democrat – sunt, desigur, cele mai cunoscute. Insa se vede ca nici macar in SUA bipartismul nu prea functioneaza. Ce se intampla? Sistemul bipartit presupune existenta a doua partide – unul de Stanga si unul de Dreapta –  sau poate mai bine, mai exact spus – un partid la Putere si unul in Opozitie. Societatea insa e diversa. Vorbeam mai sus de cele cinci orientari politice, la care se adauga si inca doua, desigur: extrema stanga si extrema dreapta. Bipartismul inseamna ca cele doua blocuri sa cuprinda si elemente de extrema. In SUA, lucrul asta a condus la aparitia unui tip de Presedinte, situat mult mai la stanga, precum Obama sau aparitia acestui personaj exotic d.p.d.v politic: Donald Trump despre care nu stim prea multe, nu stim foarte exact, foarte clar ce linie politica are pana la urma si care e pozitia sa in relatiile internationale – deci o incertitudine.

Sistemul bipartid in Romania ar fi insemnat doua partide mari – PSD si PNL, caci PDL (fost PD) nu mai avea sanse de supravietuire, fiind incorporat in PNL in care se afla si acum in proces de fuziune. Iar consecintele se vad si nu sunt deloc grozave: electoratul crestin-democrat nu are un partid in care sa se regaseasca, iar cel nationalist asijderea. De asemenea, trecerea PNL in PPE, facea ca cei care adera la valorile ALDE (formatiunea europeana din care a facut, pana atunci, parte PNL) sa nu se mai poata regasi intr-un astfel de partid – de aceea si schisma din PNL, cu Calin Popescu-Tariceanu, infiintandu-se ALDE (formatiunea romaneasca cu acelasi nume ca cea europeana) si in mod tradtional mai apropiata de social-democrati.

Asa cum inca la pedisti nu s-au format inca in randurile membrilor, a oamenilor, a simpatizantilor, veritabile valori de dreapta, asa si la liberali – la PNL ma refer – nu s-au format inca veritabile valori de dreapta, ceea ce face ca situatia in PNL sa fie neclara. De asemenea, in situatia aceasta, in PNL ar trebui sa incapa si persoane cu vederi, iata, mai nationaliste – pentru ca nu mai au un partid, sau crestin-democrate pentru ca nici ele nu mai au un partid suficient de puternic ca sa-si faca auzita vocea in societate. Or, astfel de lucruri sunt, desigur, daunatoare PNL.

Ca solutie, ar trebui reactivate PNTCD si PRM pentru ca exista un electorat crestin-democrat care trebuie sa aiba un partid care sa-l reprezinte si un electorat mai nationalist, care de asemenea ar trebui sa aiba un partid, o platforma politica care sa-l reprezinte in societate.

Bipartismul nu e conform Constitutiei Romaniei si experimentarea sa nu a condus decat la ce avem astazi si nu a putut conduce nici la crearea unei majoritati in stare sa schimbe Constitutia. Iar o societate libera e una pluralista si pluripartista – tendinta pe care o observam si in SUA, desi avem, istoric vorbind, cele doua mari partide principale. Dar si acolo s-a simtit nevoia si a altor partide – sa ne gandim la Tea Party, ca sa dau doar un singur exemplu, cel de pe partea dreapta a esicherului politic american.

La noi partide noi n-au prea aparut, desi poti sa-ti faci un partid doar cu trei membri. Totusi avem si partide mai noi, ca de exemplu M10 Monicai Macovei si Miscarea Populara a fostului Presedinte, Traian Basescu. Insa sunt prea slabe. Sanse mai mari le are Miscarea Populara ce are acum oportunitatea de a mai castiga din electoratul liberal de dreapta, desi nu e clar daca se va intampla lucrul asta. S-ar putea ca o parte din acest electorat sa se orienteze la alegerile locale catre un independent. Insa deocamdata e prematur sa vorbim de aceste doua partide pentru ca au aparut de curand si trebuie vazuta evolutia lor in timp.

De asemenea, la acest capitol trebuie sa vorbim si de inadecvari, de gravele inadecvari politice existente in partidele noastre. Iata doua articole interesante:

Napoca News

Paradoxul social-democraților clujeni. Propun primar un afacerist local controversat

„În România ideologiile, crezurile de stânga sau dreapta, sunt doar vorbe în vânt și demagogie crasă. Sunt doar acoperiri mincinoase pentru a înșela oamenii, a se vedea votați și a se îmbogății rapid politicienii prin furtul din banul public. Recent, pentru a nu știu câta oară, filiala clujeană a PSD dovedește că nu are nimic în comun cu social-democrația. Când spui social-democrat te gândești la manualul de științe politice: ideologie a unui partid al celor mulți și săraci, care propune un proiect de sprijinire și emancipare în favoarea celor cu venituri mici sau care au nevoie de ajutor. În general social-democrații sunt cei care promovează politicieni proveniți din sfera muncitorilor, agricutorilor și intelectualilor din clasa mijlocie, care oferă programe pentru îmbunătățirea calității vieții celor săraci și numeroși, care nu au acces la resurse și educație. În Cluj-Napoca asistăm la un paradox ce întrece orice demagogie politică: PSD a propus candidat un om de afaceri prosper și controversat, pe Octavian Buzoianu, arhicunoscut de clujeni ca cel care a fost șeful fabricii de bere Ursus, când aceasta a fost transformată din brand de Cluj în viitoare întreprindere transbordată peste Carpați, unde se face berea cu apă de câmpie. Nu știu ce a fost în capul social-democraților clujeni, dar să susții un patron de hotel de lux la primărie din partea unui partid de stânga e ca și cum ai propune un preot șef peste un club de noapte. Octavian Buzoianu nu e candidat independent, el a mai fost consilier din partea unui partid de dreapta Alianța pentru România între anii 2001-2004. Deci e ”vechi, cariat și putred” ca tot eșafodajul politicii post-decembriste.

PSD Cluj nu a ieșit din păcate din sfera amatorismului ”afaceriștilor” de carton și a infaturării universitare golite de sens, marca Ioan Rus sau Vasile Dâncu. PSD Cluj ar trebui să-și schimbe denumirea în Partidul Îmbogățirii Patronilor și atunci ar avea sens și logică propunerea să te reprezinte un afacerist local, frate al candidatului PNȚ. Dacă nu iese ”social-democratul”, atunci lasă că poate intră ”țărănistul” lui Maniu în consiliul local? În Cluj-Napoca politica se face tot în interesul magnaților, nu al clujenilor.Sincer, mai bine rămânea Aurelia Cristea candidat de la PSD, chiar dacă cu legea anti-fumat plămădită într-o manieră ”fascistă” a iritat majoritatea fumătorilor, care se simt în România cum minoritățile persecutate în cel de-al doilea război mondial. Aurelia Cristea, ca tipul de femeie de succes din societatea post-decembristă, cred că obținea, măcar mai multă simpatie decât un afacerist local, acuzat de adevărații social-demcorați clujeni că e doar marioneta lui Rus și Dâncu. Șmecheriile de culise de la PSD Cluj prin înlăturarea Aureliei în favoarea Buzoianului, dovedește că partidul e condus de o subțire minoritate politică, nu de o majoritate specifică unui partid de stânga. Octavian Buzoianu vrea să ajungă primarul Clujului, dar nu știe lucruri elementare despre gospodărirea orașului. La ultima conferință de presă dădea colț în colț când a fost întrebat de un jurnalist cât costă un bliet de autobuz sau cu ce număr de autobuz se ajunge din centru în cartierul Zorilor. Eu mă gândesc serios: ce-l mână pe un afacerist local, multimilionar în euro să candideze la primărie pe un salariu de 6000 de lei/lună? Dorința de putere, de a aface mai mulți bani prin trafic de influență pentru hotelul său și slava deșartă? Răspunsul acesta…poate îl știți voi?

Ionuț Țene

Evenimentul Zilei

Parodia cu Marian Munteanu este doar începutul sfârșitului

Autor: Mircea Marian

Mulţi liberali îmi scriu zilele acestea, pe Facebook, şi mă întreabă supăraţi: de ce vă legaţi doar de noi? De ce nu scrieţi nimic de Gabi Firea şi de ceilalţi pesedişti sau de candidaţii cu dosare penale? Răspunsul e simplu.

În primul rând, pentru că nu poţi să te prefaci că nu vezi spectacolul în care candidaţii PNL se suie pe scenă şi se fac singuri de râs. Buşoi, care-şi făcea campanie pe drama de la Colectiv. Ludovic Orban, care se jura că e cinsitit şi, în acelaşi timp, cerea mită de la un om de afaceri înhăţat deja de către DNA. Marian Munteanu, un farsor. În declaraţii, era un antisemit şi un filo-legionar, dar mă îndoiesc că Munteanu avea vreun ideal, în afară de acela de a-i fi lui bine.

În al doilea rând, Firea nu a făcut greşeli majore în această campanie. A stat la televizor, şi-a luat pop-corn şi cola şi s-a uitat la tâmpeniile făcute de liberali. Da, aş fi scris despre dânsa sau despre afacerile familiei ei, dar primii care trebuiau să o monitorizeze, care să vadă circuitul banilor în Voluntari, pentru că aveau acces la informaţii, erau liberalii din consiliile locale şi judeţene. Prin 2013, poate vă mai aduceţi aminte că preşedintele Consiliului Judeţean Ilfov, liberalul Marian Petrache, a avut o dispută dură cu doamna Firea, pe atunci colega sa de la conducerea USL Ilfov. Bătălia era pe controlul asupra sumelor uriaşe alocate pentru canalizarea judeţului – zeci sau sute de milioane de euro. A fost evident că PSD şi PNL se luptau să controleze contractele pentru lucrări de infrastructură – uitaţi-vă puţin peste dosarul cumnatului lui Ponta, Iulian Herţanu, care s-a „ocupat” de canalizarea din Comarnic, ca să înţelegeţi ce sume sunt în joc şi ce potlogării se fac. După un timp, Petrache şi Firea s-au împăcat şi de atunci nu s-a mai spus un cuvânt despre soarta reţelei de apă-canalizare din acest judeţ. În această campanie, nu am auzit nici o critică de la Petrache spre familia Firea sau invers. Sunt nuanţe care, poate, scapă majorităţii alegătorilor, dar, până la urmă, electoratul îşi dă seama de marele blat care există între PSD şi PNL.

Deci, prietenilor liberali care-mi reproşează că am fost prea dur cu partidul lor şi nu m-am uitat atent la puşcăriabilii care candidează din partea PSD sau a asociaţilor acestui partid, le spun că singuri s-au băgat sub reflectoare. Dar întreb şi eu: a avut vreun lider liberal vreo opoziţie la candidatura lui Cristian Popescu Piedone? Măcar o declaraţie legată de considerentele morale ale acestei candidaturi. A reacţionat Asociaţia Colectiv, iar avocatul Piperea este cel care a convins instanţa să respingă candidatura lui Piedone. Răzvan Sava, care candidează din partea PNL la sectorul 4, n-a mieunat un cuvânt. Dar blatului de la sectorul 3, dintre primarul Robert Negoiţă şi co-preşedintele PNL Florin Alexe, i s-a opus cineva din PNL? Acest blat are binecuvântarea conducerii formaţiunii liberale, în frunte cu doamna Gorghiu.

Parodia cu Marian Munteanu a fost, de fapt, nuca de pe coliva acestui partid. Sărac în idei, populist, cu tendinţe de stânga tot mai accentuate, PNL putea spera la un singur lucru: să-i ducă preşedintele Iohannis în spate şi să-i scoată cu bine din alegeri. Nu se întâmplă asta, pentru că Iohannis este exact ca partidul – sărac în idei, populist şi cu tendinţe stângiste – plus o indolenţă şi o aroganţă complet năucitoare. Tot ce a ştiut să facă PNL a fost să se asocieze cu PSD ca să ucidă partidele mici, care aveau potenţial să erodeze din electoratul liberalilor. Atât. Iar rezultatul final este că liberalii au dat Bucureştiul pe mâna PSD. Unde nu va câştiga direct un candidat PSD, o să regretăm, pentru că vor lua primăria personaje de tip Piedone sau Vanghelie, nişte pesedişti de facto, dar din soiul cel mai rapace şi mai obraznic. Cât era de greu celor din PNL să pună structura lor de partid în spatele unui independent credibil, nu a vreunui caraghios? Nu au vrut, pentru că preferă un primar de la PSD, cu care se vor înţelege la bani, în locul unuia cinstit. Alegerile acestea vor avea efectul bulgărelui de zăpadă. Efectul va fi multiplicat la generale. PSD, chiar dacă Dragnea va fi condamnat cu executare, nu se va mai duce în jos prea mult. PNL, dacă pierde mai toate reşedinţele de judeţ, mai puţin câteva oraşe din Ardeal, va intra pe tobogan. Îşi merită soarta. Din punctul meu de vedere, pentru modul în care au distrus liberalismul în România – iar eu sunt, din păcate, un liberal – merită să ajungă acolo unde se află şi PNŢCD-ul.”

Iar daca va ajunge ca PNTCD o sa ne blagosloveasca PSD cu oameni precum Ponta, Dragnea, precum Buzoianu sau personaje cu accente „fasciste” precum Aurelia Cristea si altii ca domnia ei. Insa cele doua articole arata foarte bine inadecvarea in care se gasesc cele doua partide mari ale Romaniei de azi: PSD si PNL. Lasand la o parte discutia despre ce serviciu strain l-a recrutat pe cutare sau pe cutare, totusi intr-o democratie partidele trebuie sa-si respecte ideologia. In primul articol se arata o dubla inadecvare – atat in ceea ce-l priveste pe Octavian Buzoianu, dar si in ceea ce o priveste pe Aurelia Cristea. Totusi, nu merge sa fii social-democratul liberal sau social-democratul „fascist” (hai sa-i pun ghilimelele de rigoare, desi…), tot asa cum nu merge sa fii liberalul pesedist sau liberalul social-democrat. Insa iarasi este interesant si semnificativ faptul ca si in PSD pot sa apara forme si exprimari politice extremiste, chiar si fasciste, ceea ce nu ar trebui sa se intample.

Factorii externi

Tara noastra a fost, de-a lungul vremurilor, la confluenta unor Imperii – Imperiul Otoman, Imperiul Tarist, Imperiul Habsburgic – sau la intalnirea unor curente – ca de exemplu pangermanismul si panslavismul. Este deci in logica geopolitica a regiunii ca sa avem ramificatii atat la Est – de exemplu Federatia Rusa – cat si la Vest – de exemplu Germania sau Franta si, desigur, SUA. Aici e foarte greu sa faci o analiza pentru ca ar trebui sa stii daca un politician e racolat in slujba unei Puteri straine, iar daca da, in slujba careia si ce rol are. La fel si pentru oamenii din presa.

Parerea mea este ca in mai toate partidele intalnim aceste doua tendinte divergente reprezentate prin: Federatia Rusa sau Turcia pe de o parte, si Occidentul pe de alta parte. Si nici nu poti sa fii sigur daca cineva care a sustinut pozitia SUA in trecut, nu lucreaza acum, dupa ce nu mai e Presedintele Romaniei – ma gandesc, desigur, in primul rand, la fostul Presedinte, Dl. Basescu – pentru rusi, platit fiind de acestia: lucrurile astea se pot intampla dar pot fi si doar simple aparente.

Ceea ce mi se pare insa clar – mergand pe ideea D-lui. Gustave d’Eichtal care mi se pare actuala si acum – este ca si acum e vorba de doua lumi (v. mai multe in Inorogul – Caiete masonice, Centrul National de Studii Francmasonice, Bucuresti 2001 – minunatul studiu al Corneliei Bodea – Confederatia dunareana- un deziderat masonic?). Iar aceasta realitate nu trebuie ignorata. O lume e cea a Uniunii Europene, impreuna cu SUA, o alta lume e cea a Rusiei, impreuna cu Turcia. Iar jocul, geopolitic vorbind, se desfasoara si acum in aceste coordonate. Dl. D’Eichtal a intuit inca de atunci lucrurile. Si cert este ca Romania nu apartine lumii Rusiei si a Turciei. Ideea sa era cea a unei Confederatii Dunarene, care ar fi cuprins si statele slave (cele europene, desigur, nu Rusia), delimitand cele doua lumi, si reducand influenta Rusiei si a Turciei in Europa, contrabalansand fortele Rusiei si ale Turciei la Marea Neagra. Si se mai observa ca, in zilele noastre, protectia Austriei a fost inlocuita cu Uniunea Europeana si, drept consecinta, Viena cu Bruxelles-ul. Asta politic vorbind. In plan militar avem NATO, condus de SUA. Dar lucrurile se desfaoara pe acelasi calapod, daca se poate spune asa, cel sugerat de Dl. Eichtal, si anume (mare atentie!!!) forma Imperiului Habsburgic sau, daca doriti, Austro-Ungar. Sa nu uitam ca Romania face parte din Uniunea Europeana si NATO, deci apartine spatiului euroatlantic. Insa Rusia si Turcia – iata, prin panotomanismul lui Erdogan, apropo de constructia unei mari moschei la Bucuresti – pot sa influenteze treburile interne, inclusiv prin intermediul coruptiei. Jocul geopolitic e cam acelasi de atunci, din prima jumatate a sec. XIX, liniile sunt cam aceleasi. Insa e si o deosebire si, de ce nu?, un castig: faptul ca Turcia e in NATO. Totusi, Turcia nu e o tara europeana. Asa ca amestecul in treburile interne ale Romaniei din partea Federatiei Ruse trebuie privite in acest cadru si in contextul noii Puteri de la Kremlin, antireformiste si kaghebiste, cu accente extrem de agresive, totalmente neprietenoase, condusa de Vladimir Putin si de cercul oligarhic din jurul acestui, care trag Rusia in jos, dar se bucura, totusi, de o nesperata popularitate in randul populatiei rusesti.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 22, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 45 comentarii

Plictiseala…

Zile ploioase. Scaderi bruste de temperatura. Astenie de primavara… Ma incearca o stare de plictis, desi poate n-ar trebui: se intampla lucruri interesante. Insa a inceput sa ma plictiseasca nationalismul asta scos de la naftalina, demn de o cauza mai buna. Cum merg lucrurile prost in tarisoara, cum rasare si nationalismul! Pe mine nu ma mai mira: ideea de romanizare a Romaniei, cum spune Lucian Boia, e inca prezenta. Nationalismul a fost promovat in societatea romaneasca inca din sec. al XIX-lea, lucru ce nu e prea greu de constatat. A fost promovat de catre politicienii romani. De aceea n-ar trebui sa ne mire excesele la care s-a ajuns in perioada interbelica. Comunistii au dat si ei destul de repede la o parte internationalismul in favoarea nationalismului ajungandu-se la ceea ce s-a numit national-comunismul ceausist. Nationalismul, cu atat mai putin cel extrem, n-are nimic in comun cu vocatia apostolica a Ortodoxiei. Pentru ca eu nu vad cum poti sa ai o asemenea vocatie si sa fii nationalist in acelasi timp. Cu atat mai putin nu vad cum poti sa fii ortodox dar sa manifesti ura fata de alti semeni de-ai tai, determinata de un nationalism agresiv… De aici rezulta ca Nationalismul si Ortodoxia au fost contopite tot in diverse creuzete politice, in scopuri politice. Insa lucrurile n-au stat de la inceput asa si se cunoaste mai putin (ma intreb: oare de ce?) despre deschiderea manifestata de Ortodoxia noastra fata de Occident…

Cum nu merg bine lucrurile in tarisoara, cum altii sunt de vina. Strainii, care nu stau in banca lor, nu v-ati prins? Care sug sangele bietului roman. E ciudat ca noi nu stam sa analizam lucrurile, sa vedem de ce nu merg sau care sunt limitele si cum le putem depasi. Un discipol al adevarului asa ar face. Nu, noi incepem sa ne supraevaluam in mod ciudat totusi… Daca suntem atat de mari si tari, atunci de ce nu ne trag boii? De ce ni s-au innecat corabiile? Apelul la cultura primara a omului de rand spune altfel: altii sunt de vina! Ca noi si traditiile noastre… Eeeeeee, traditiile noastre ancestraleee…!! Asa a ajuns sa ma plictiseasca placa asta veche!!! Si uite-asa prinde teoria consipratiei, cu planuri diabolice, clocite in exterior, desigur, de distrugere a Romaniei s.a.m.d. Bineinteles ca trebuie sa fie clocite in exterior, deoarece romanul – etnicul pur, taranul adica – e bun, e frumos, are toate calitatile date de puritatea virtutii etc, etc… Strainii-s rai cu bietul roman!! Se tot repeta aceasta placa plictisitoare…

Chestiunea interesanta in legatura cu Marian Munteanu nu rezida neaparat in mult controversata sa filiatie intelectuala cu legionarismul. Imi pare mai degraba ca nationalismul sau daca doriti ultranationalismul actual isi are radacinile atavice in national-comunismul lui Ceausescu, mult mai aproape de oamenii generatiei noastre. Ciudat e ca dupa ce au murit atat Adrian Paunescu cat si Corneliu Vadim Tudor – iata „samanta dupa ce a murit aduce multa roada” – asistam la scoaterea de la naftalina a nationalismului pe scena politica, lucru ce s-ar dori, nu-i asa, o renastere a acestuia… Poate pentru ca e vazut ca o cale simpla de obtinere a Puterii, prin coagularea in jurul acestuia a maselor largi de oameni. Fara indoiala, observam aici un primitivism politic, o lipsa pregnanta de cultura politica si de cultura in general. Lucru ce ne duce cu gandul la amestecul fostei Securitati, in somaj de mai multa vreme. Nationalism mult, solutii putine – formula prin care se poate obtine repede Puterea. E ca si cum ai spune ca e mult mai usor sa coagulezi mase largi de oameni cu ajutorul nationalismului si prin acesta, desi nu propui nicio solutie, decat prin liberalism, care propune solutii.

Insa e foarte interesant ca acest nationalism actual nu e conturat ca fiind o reactie la ceva. Nationalismul sec. al XIX-lea era pus in slujba realizarii idealului national de unire a Principatelor si mai apoi de consolidare a Statului Roman. Pentru realizarea Marii Uniri de la 1918 aveai nevoie de nationalism. Nationalismul pe vremea legionarilor a fost excesiv si a fost rezultatul promovarii puternice de aproape un secol al acestui curent in societate. Totusi, inca de atunci nu era foarte clar acest nationalism: era indreptat impotriva hortysmului, impotriva nazismului, impotriva comunismului? El a preluat teza nazista si a fost impotriva evreilor, desi Israelul nu fusese constituit pe atunci iar evreii nu se vede cum ar fi putut sa reprezinte o Putere in stare sa ameninte Romania. In vremea comunismului, nationalismul a fost o reactie la internationalism? Inteleg nationalismul ca o reactie la stapanirea habsburgica, pe vremuri in Ardeal. Pot sa inteleg un nationalism ca o reactie la pangermanism sau la panslavism.

Mie mi-e neclar daca, de exemplu, Miscarea Legionara a fost impotriva comunismului. Cum se explica atunci uciderea prefectului Manciu, un fruntas liberal, de catre Corneliu Zelea-Codreanu? Si a altor asasinate infaptuite de legionari, care nu au fost indreptate impotriva unor comunisti. Aratati-mi un comunist asasinat in mod expres, ca sa zic asa, de legionari? Sau celebra Rebeliune Legionara, indreptata impotriva evreilor – deci impotriva unui grup etnic, dar asta nu inseamna ca a avut un caracter anticomunist. Si apoi ce nationalism mai e acela cand legionarii se lipesc, pana la urma, de nazismul german? Daca vorbim despre nationalism, fie el si in forma agresiva, cum se explica aprecierile lui Vintila Horia, acuzat de filiatie legionara, la adresa lui Hitler? Inclusiv aprecierile lui Cioran la adresa romanilor nu denota nationalism… Interesant este cum acest nationalism sfarseste pana la urma, in mod ineluctabil, printr-o negare a sa, ramanand doar un extremism cumplit.

Nationalismul actual e conturat ca o reactie la ce anume? La Uniunea Europeana si valorile acesteia? Totusi, la noi nu se manifesta pregnant reactii la Uniunea Europeana, de respingere a acesteia. Astfel de atitudini le putem intalni, de pilda, in Franta sau Marea Britanie. In general vorbind, in UE exista si astfel de reactii.

Am citit un editorial al lui Cristian Preda, care pledeaza pentru laicitate in Ziare.com:

Cand religia inunda politica

Unul nu vrea mega-moschee, altul e impotriva mega-catedralei. Unuia nu ii place Norvegia, fiindca acolo educatia copiilor nu se face ca la penticostalii plecati dintre romani. Pentru altul, problema cea mai mare e Germania, intrucat aduce toti musulmanii pe capul UE. Ce sa mai zici despre Belgia? E un stat laic esuat, decreteaza analistul.

Citeste toate textele scrise de Cristian Preda pentru Ziare.com

Cam astea ar fi ideile proaspete aduse in spatiul public de la noi, in ultimele luni. Ah, era sa uit de decizia inginerilor politehnisti de a-i acorda, la initiativa Ecaterinei Andronescu, un doctorat onorific patriarhului, fiindca a pastrat „credinta stramoseasca”.

Intr-un regim ca al nostru, orice opinie, inclusiv cea religioasa, e libera. De multe ori, insa, religia e prezenta doar pentru a fi investita in politica. Asta duce la derive de tot rasul.

De pilda, deputatul Bogdan Diaconu, care zice ca s-a saturat de „Europa necrestina, birocratica, corporatista si, mai nou, musulmana” vrea sa-l suspende pe Klaus Iohannis, fiindca presedintele ar fi „vasalul Turciei”, dupa ce a confirmat acordul, negociat ani de zile, privind construirea unei moschei la Bucuresti.

Toleranta are, cum se stie, limite: opinia, oricat de libera, nu trebuie sa treaca frontiera care ne separa de barbarie. Deunazi, granita a fost violata. Un grup de muzica, Taxi, a lansat un cantecel, aratandu-si dezacordul cu ideea Catedralei Mantuirii Neamului, iar mai multe figuri publice inganau refrenul. Intre ele, marele nostru scriitor Mircea Cartarescu. Un ipochimen a iesit din anonimat arzand un volum semnat de autorul Solenoidului. Asta e barbarie.

Cand religia inunda politica, retorica poate avea efecte neprevazute. Amicul Traian Ungureanu, un rafinat intelectual conservator, a devenit un critic constant al Angelei Merkel, pe care a numit-o recent „Uber Islamizatoarea Europei”: frazele in care el cerea, dupa atentatele de la Bruxelles, ca toata elita europeana sa demisioneze, au incantat galeria dreptei democratice, care e tot mai sceptica atunci cand vine vorba despre UE.

Mai putin subtili decat TRU, colegii sai din PNL au ajuns sa sustina la Primaria Capitalei un nostalgic al civismului de tip legionar, Marian Munteanu, pe care Vladimir Tismaneanu il descrie, foarte precis, ca adept al „trairismului securist”. Am cerut public ca penelistii sa retraga rusinoasa candidatura, dar ei zic ca e „alegerea perfecta”.

La randul lor, socialistii romani din PE, care pupau moaste cu Ponta-n campanie, critica multiculturalismul belgian, dar se arata surprinsi ca Laurentiu Rebega, ales in 2014 pe aceeasi lista cu ei, a adunat, la Sinaia, toti apucatii extremei drepte, inclusiv asociatii lui M. Munteanu din „Grupul pentru Romania”, precum actorul Florin Zamfirescu sau caraghiosul cunoscut ca „stegarul dac”. Sedusi de Marine le Pen, extremistii europeni sunt sustinuti de aparatorii ortodoxiei de la Kremlin si sunt cei mai radicali critici ai tolerantei.

Pe plan strict local, pesedistii recurg la referinta religioasa fara vreo jena: fiind „mandra ca e ortodoxa”, Gabi Firea zice ca merita sa fie aleasa la primarie intrucat „orice femeie face curat dupa mai multi barbati”. Dezavuat de protestele din noiembrie si fortat sa demisioneze, Popescu-Piedone anunta ca va candida totusi, la sectorul 4, fiindca e si el „un bun ortodox” si vrea sa-si „repare onoarea de om”.

Cum se vede din aceste exemple, manipularea opiniei religioase anuleaza diferentele dintre stanga si dreapta, dintre moderatie si extremism. Cred ca se cuvine sa reasezam laicitatea si toleranta in centrul vietii noastre publice.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).

Totusi, pare mai degraba, din cele scrise, ca politica inunda religia. Pentru ca politicienii cauta sa se foloseasca de religie pentru a obtine voturi. Auziti aici: Gabriela Vranceanu-Firea e „mandra ca e ortodoxa”. Mai, frate, soro, dar ne rupem in mandrii!!:)😆 Stai si te intrebi cum de au ajuns cu totii, acesti politicieni, atat de credinciosi, atat de piosi… Mai, sa fie!, cum spune romanul… Daca ii asculti ai impresia ca pana acum au trait in manastire. Ce nu face politicianul pentru ca sa obtina voturi…? Auziti, faza dura:

„De pilda, deputatul Bogdan Diaconu, care zice ca s-a saturat de „Europa necrestina, birocratica, corporatista si, mai nou, musulmana” vrea sa-l suspende pe Klaus Iohannis, fiindca presedintele ar fi „vasalul Turciei”, dupa ce a confirmat acordul, negociat ani de zile, privind construirea unei moschei la Bucuresti.”,

Totusi, nu spune ca s-ar fi saturat de Uniunea Europeana, ci de „Europa necrestina, birocratica, corporatista si, mai nou, musulmana”. Interesant este ca formatiunea politica a D-lui. Bogdan Diaconu se considera, totusi, una democrata… De asemenea interesant, semnificativ si demn de remarcat e faptul ca nu auzi din partea Bisericii Ortodoxe Romane astfel de fraze, in schimb le auzi la… Bogdan Diaconu… In ceea ce priveste PSD si Ecaterina Andronescu, acestia fac astfel de gesturi pentru ca se tem ca pot pierde electoratul din mediul rural, caz in care s-ar prabusi din punct de vedere politic. Din aceasta cauza pesedistii n-au vazut cu ochi buni nici PNTCD, care pana la urma a fost anihilat. Daca electoratul sarac, ce-i adevarat, din mediul rural s-ar orienta catre alte optiuni politice, PSD ar pierde foarte mult. Iar „aparatorii ortodoxiei de la Kremlin” n-au nimic de a face cu Ortodoxia, ci cu mentinerea la Putere a regimului Putin si a ghemului de interese oligarhice din jurul acestuia.

Citesc o stire de ultima ora pe Romania Libera:

Marian Munteanu renunţă la candidatura pentru Primăria Capitalei. Cătălin Predoiu, noul candidat al PNL

„UPDATE: Surse din PNL afirmă că noul candidat al PNL la Primăria Capitalei va fi Cătălin Predoiu, al patrulea candidat lansat de liberali la alegerile locale din Bucureşti. Decizia va fi validată într-o nouă şedinţă a Biroului Politic Naţional al PNL care va avea loc joi, la ora 16.00. Liberalii vor trebui să strângă semnături pentru candidatura lui Cătălin Predoiu până la începutul săptămânii viitoare, în condiţiile în care termenul limită pentru înscrierea în cursă expiră marţi, la 26 aprilie.

=====

Conducerea PNL a decis retragerea candidaturii lui Marian Munteanu în cursa pentru Primăria Capitalei. După şedinţa partidului, Marian Munteanu a anunţat că lipsa unităţii din partid l-a determinat să se retragă. El a spus că, în urma discuţiilor cu liderii PNL şi ca urmare a tensiunilor interne, a decis să se retragă din cursa electorală, pentru a nu afecta „unitatea echipei” PNL pe Bucureşti.

„Cred că a fost o săptămână deosebită faţă de multe altele. Mi-aş fi dorit să pot să vă prezint ideile care stau la baza proggramului meu de bună guvernare a Bucureştiului. Cele mai multe acuzaţii au fost lipsite de substanţă. Această campanie care a fost desfăşurată într-un spirit de agresivitate nemainîntâlnită m-au forţat să dau răspunsuri de la colmniile venite din aproape toate direcţiile. Nimic din ceea ce s-a spus nu este de natură a mă incrimina în mod real”, au fost primele declaraţii ale lui Marian Munteanu după şedinţa PNL.

Acesta a recunoscut totodată că în partid „au fost unii care s-au demobilizat, alţii au dat credit unor anumite alegaţii, unor anumite acuzaţii. S-a ajuns până acolo încât unii candidaţi s-au desolidarizat de candidatura mea. Am avut discuţii în ultimele două zile cu liderii partidului, cu reprezentanţi din sectoare, în încercarea de a găsi o formulă eficientă. Din păcate, a fost dificil să identificăm o formulă de unitate. Nu se pot câştiga lupte fără unitate, solidaritate şi loialitate reciprocă. (…) În consecinţă, am consimţit în urma acestor discuţii să-mi retrag candidatura, am acceptat această chestiune şi sunt convins că PNL va găsi o soluţie pentru a păstra unitatea acestei echipe, a organizaţiei la Bucureşti şi pentru a oferi bucureştenilor un proiect bun, util şi câştigător”, a spus Munteanu.

Marian Munteanu este al treilea candidat lansat de PNL în competiţia pentru Primăria Capitalei, după Ludovic Orban şi Cristian Buşoi. El a fost desemnat candidat al PNL la PMB marţi, 12 aprilie, la doar o zi distanţă după ce Ludovic Orban a anunţat că se retrage din cursa electorală şi din funcţiile deţinute în partid din cauza anchetei DNA.

Decizia PNL a fost luată cu majoritate largă de voturi, singurul care s-a abţinut fiind preşedintele de onoare al partidului, Mircea Ionescu Quintus. Seniorul liberal a criticat conducerea partidului pentru că nu a avut un plan de rezervă în cazul retragerii lui Orban şi nu a nominalizat pe cineva din interiorul partidului, cu atât mai mult cu cât prim-vicepreşedintele PNL Adriana Săftoiu şi-a arătat disponibilitatea de a-şi asuma candidatura.

Mediafax aminteşte că această candidatură a stârnit un val de critici din partea societăţii civile, mai multe ONG-uri solicitând retragerea acestuia, pe motiv că este incompatibil cu valorile europene şi democratice şi a dat dovadă de simpatii faţă de mişcarea legionară, de care nu s-a dezis niciodată. Contestaţiile s-au intensificat ulterior, chiar candidaţi ai PNL la sectoarele din Capitală delimitându-se de Marian Munteanu.”

Asta nu inseamna ca PNL nu ramane dator cu raspunsuri fata de atitudinea sa politica, pe care trebuie sa le dea electoratului liberal. PNL a gresit destul de mult in aceasta campanie pentru alegerile locale si mi-e teama ca s-ar putea sa achite electoral o nota de plata care sa nu-i pice bine pentru balbele din ultima vreme.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 20, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Despre mesajul Presedintelui Romaniei

Sunt aproape convins ca doar citind titlul postarii, va ganditi ca e vorba despre mesajul legat de candidatura lui Marian Munteanu. Tin sa va dezamagesc, nu e vorba despre asa ceva. Cu toate acestea vom consemna si acest lucru care isi are importanta sa:

Mediafax

Iohannis se distanţează de Marian Munteanu – nu l-a propus şi nu l-a susţinut pentru candidatura la Primărie

Preşedintele Klaus Iohannis nu l-a propus şi nu l-a susţinut pe Marian Munteanu pentru a fi desemnat candidat la Primăria Capitalei, decizia aparţinând conducerii PNL, a precizat vineri Administraţia Prezidenţială.

„Preşedintele României nu a propus, susţinut şi nu a impus conducerii PNL candidatura domnului Marian Munteanu. Preşedintele nu este implicat în niciun fel în această desemnare. Decizia susţinerii domnului Munteanu aparţine strict conducerii PNL în urma propriilor evaluări”, a precizat Administraţia Prezidenţială pentru MEDIAFAX.

Precizarea vine în contextul în care au existat speculaţii potrivit cărora preşedintele Klaus Iohannis a avut luni o întâlnire cu o delegaţie PNL, înainte de desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat PNL la Bucureşti.”

Presedintele a facut bine ca a pus capat controversei privind ipotetica sa implicare in nominalizarea de catre PNL a lui Marian Munteanu. Inteleg ca si Rares Bogdan spune ca „nu a avut nici cea mai mica implicare in desemnarea candidaturii lui Marian Munteanu de catre PNL” – v. aici. Astfel de precizari trebuiau, desigur, facute si e bine ca s-au facut.

Unii spun despre Klaus Iohannis ca e un tip care nu vorbeste, nu comunica asa cum ar trebui. Insa sunt lucruri interesante pe care le putem afla de pe saitul Presedintiei pe care nu le prea vad comentate si chiar ma intreb de ce… Spre exemplu, mesajul de mai jos care cred ca a trecut aproape neobservat, ignorat de multi ca ceva plictisitor. Va asigur ca nu e asa!

Mesajul Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, transmis în cadrul conferinţei „Disintegration and Integration in Central-Eastern Europe. Borders, Identities, Communities: The Road to Reconciliation and Partnership in Central and Eastern Europe” (limba română și limba engleză)

14 aprilie 2016

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis joi, 14 aprilie a.c., un mesaj în cadrul conferinţei cu tema „Disintegration and Integration in Central-Eastern Europe. Borders, Identities, Communities: The Road to Reconciliation and Partnership in Central and Eastern Europe”, desfăşurată la Berlin. Mesajul a fost prezentat de către doamna Iulia Huiu, Consilier de Stat.

Vă prezentăm în continuare textul mesajului:

„Doresc să încep prin a vă mulţumi pentru asigurarea cadrului necesar unei dezbateri solide pe teme referitoare la viitorul nostru şi al Europei. Sunt mulțumit de faptul că această conferinţă reuneşte experți, profesori şi cercetători din toată Europa şi doresc să îmi exprim recunoştinţa pentru importanta dumneavoastră contribuţie la încurajarea eforturilor intelectuale în găsirea unor răspunsuri comune la provocări curente.

Uniunea Europeană traversează o perioadă critică, confruntându-se cu o serie de crize şi provocări care afectează însăşi fundaţia proiectului european. Din acest punct de vedere, nu există o separaţie între Europa Centrală şi de Est şi restul Europei. Suntem supuşi cu toţii aceloraşi tipuri de presiuni care pun sub semnul întrebării nu doar soliditatea Uniunii Europene, dar şi capacitatea noastră de a reacţiona şi a ne adapta.

Cele mai pesimiste scenarii referitoare la viitorul Uniunii Europene iau în considerare o posibilă destrămare a acestui proiect. Pentru noi, un astfel de scenariu este inacceptabil. Astfel de provocări ne amintesc de ce am construit proiectul european, de ce ne-am dorit să facem parte din el, dar şi că există ceva mai puternic ce ne ţine împreună: valorile şi credinţele noastre fundamentale, angajamentul nostru de a respecta democraţia şi libertatea, pacea şi securitatea, de a le oferi cetăţenilor noştri o viaţă sigură şi prosperă.

Trebuie să lucrăm împreună pentru a răspunde în mod eficient la crizele care afectează Uniunea Europeană. Pentru România nu există altă alternativă decât aceea de a fi membrul unei Uniuni Europene puternice şi am încredere că opinia noastră este împărtăşită şi de celelalte state din Europa Centrală şi de Est. România şi cetăţenii săi au luat decizia fermă de a face parte din familia europeană şi au susţinut întotdeauna, cu multă încredere, proiectul european. Integrarea europeană a fost una din cele mai importante obiective naţionale din istoria noastră post-comunistă şi suntem direct interesaţi de succesul acestui proiect, care generează prosperitate şi dezvoltare.

Consider că trebuie să susţinem proiectul european. Momentele şi circumstanţele nefavorabile nu trebuie să slăbească încrederea noastră în beneficiile pe termen lung oferite de apartenenţa la Uniunea Europeană. Provocările cu care ne confruntăm în prezent necesită un răspuns comun, coordonat și cuprinzător, dar care să ia în considerare şi particularitățile fiecărui stat membru.

Într-o perioadă în care extremismul, rasismul, radicalismul şi-au făcut din nou apariţia, trebuie să lucrăm împreună pentru a creşte încrederea publică în instituţiile şi politicile europene, să întărim instituţiile, practicile şi valorile democratice şi să luptăm împotriva euroscepticismului. Putem să depăşim aceste dificultăţi prin mai multă unitate, solidaritate şi  un parteneriat mai strâns.

Permiteţi-mi să vă mulţumesc din nou pentru organizarea acestei dezbateri şi pentru că aţi creat un cadru în care putem să împărtăşim cunoştinţe, competenţe şi idei care pot să conducă la acţiuni concrete.”


 

On Thursday, April 14, the President of Romania, Mr. Klaus Iohannis, has conveyed a message at the conference on „Disintegration and Integration in Central-Eastern Europe. Borders, Identities, Communities: The Road to Reconciliation and Partnership in Central and Eastern Europe”, that took place in Berlin, Germany. The message was presented by Ms. Iulia Huiu, State Advisor.

You can find the text of the message below:

„First of all, thank you for providing the framework and the opportunity for a solid debate on issues that concern our future and Europe’s future. I am pleased that this conference is able to bring together experts, professors, academics from different parts of Europe, and I particularly want to acknowledge your contribution to encouraging intellectual efforts and to finding common answers to the most current questions.

The European Union is going through a critical time, facing a series of crises and challenges which have an impact on the foundation of this project itself. From this point of view, there is no separation between Central and Eastern Europe on one hand, and the rest of Europe on the other. We are all under the same kind of pressure that questions the solidity of the Union, our capacity to react and to adapt.

The more pessimistic scenarios address even the dissolution of the European Union. For us, this is unacceptable. These challenges are the ones which could remind us why we built the European project, why we wanted to be part of it, and there is something more powerful that keeps us together: our fundamental values and believes, our commitment to democracy and freedom, to peace and security, to providing our citizens a safe and prosperous life.

We must work together to respond effectively to the crises that concern the European Union. For Romania there is no other alternative than being member within a strong European Union, and I trust our view is shared by the other Center and Eastern European countries as well. Romania and the Romanian citizens made a powerful choice to be part of the European family and have strongly supported the European project. European integration was one of the most important national objectives in our post-communist history, and we are directly interested in its success, as an access to prosperity and development.

I believe we must stand for the European project. The unfavorable moments and circumstances must not weaken our trust in the long-terms benefits of the European Union. The challenges that we are facing now require a shared, coordinated and comprehensive answer, which, however, must not neglect the reality and particularities of each member state.

In a time when extremism, populism, racism, radicalism have started to resurface, we must work together to elevate the public trust in the European institutions and policies, to strengthen democratic institutions, practices and values and to fight against the euro-skepticism.  We can overcome these difficulties with more unity, more partnership, more solidarity.

Allow me to thank you again for organizing this debate and for offering the space to share knowledge, expertise and ideas that can lead to actions.””

Acest mesaj este important! Se recunoaste de la cel mai inalt nivel in stat ca Uniunea Europeana traverseaza o perioada plina de probleme. O perioada tulbure si complicata. Dar importanta mesajului consta in faptul ca Presedintele afirma atasamentul si sustinerea Uniunii Europene, spunand raspicat: „Pentru România nu există altă alternativă decât aceea de a fi membrul unei Uniuni Europene puternice şi am încredere că opinia noastră este împărtăşită şi de celelalte state din Europa Centrală şi de Est”. Insa e foarte interesant faptul ca Presedintele ne informeaza prin acest mesaj, la modul clar, ca exista „scenarii pesimiste” care iau in calcul dezintegrarea Uniunii Europene. De observat ca Presedintele vorbeste de provocari, apoi de crizele care afecteaza Europa si apoi de efectele acestora in spatiul european:

„Într-o perioadă în care extremismul, rasismul, radicalismul şi-au făcut din nou apariţia, trebuie să lucrăm împreună pentru a creşte încrederea publică în instituţiile şi politicile europene, să întărim instituţiile, practicile şi valorile democratice şi să luptăm împotriva euroscepticismului. Putem să depăşim aceste dificultăţi prin mai multă unitate, solidaritate şi  un parteneriat mai strâns.”

Aici trebuie spus ca de la caderea monarhiilor absolutiste in Europa, un proiect mai bun decat o Europa Unita nu exista. Acest proiect s-a conturat inca din 1850 (daca nu chiar mai demult) cand Giuseppe Mazzini, cel care a condus revolutia antihabsburgica din Italia, a intemeiat la Londra Comitetul Central Democratic European, din care au facut parte si lideri ai emigratiei pasoptiste, iar subordonat acestuia s-a mai constituit si un Comitet al Europei Rasaritene, obiectivul fiind: „eliberarea popoarelor de sub jugul strain si realizarea unei Europe Unite” (v. Inorogul – Caiete masonice – Centrul national de studii francmasonice, Bucuresti, 2001 – lucrarea Liberalismul maghiar si francmasoneria in Transilvania pana la 1918 de Stefania Mihailescu). Uniunea Europeana de azi este expresia celei mai democratice formule gasite pana in prezent. Si se vede ca e cea mai viabila, daca pot sa ma exprim astfel, formula. Guvernarile autoritariste, totalitare au esuat, pornind de la Napoleon Bonaparte incoace. Totalitarismul din prima jumatate a sec. XX a condus la divizarea Europei prin Cortina de Fier si la Razboiul Rece, lucru care de asemenea nu s-a dovedit a fi viabil. A fost o perioada in care Romania a dovedit slabiciuni, cea mai mare fiind, dupa parerea mea, acceptarea deliberata a Dictaturii Carliste. O asemenea conducere autoritara s-a dovedit de asemenea neviabila. Nu toata lumea a fost de acord cu un asemenea tip de guvernamant. Iar pe plan european nu s-a militat suficient pentru democratie si libertate, lasandu-se loc patrunderii marxismului si promovarii acestuia. Iata de ce e relevant ce spune Dl. Iohannis:

„Într-o perioadă în care extremismul, rasismul, radicalismul şi-au făcut din nou apariţia, trebuie să lucrăm împreună pentru a creşte încrederea publică în instituţiile şi politicile europene, să întărim instituţiile, practicile şi valorile democratice şi să luptăm împotriva euroscepticismului. Putem să depăşim aceste dificultăţi prin mai multă unitate, solidaritate şi  un parteneriat mai strâns.” (subl. mea)

Este important ca se indentifica pericolul si se arata explicit: „din nou”. Iar cei care promoveaza extremismul, populismul, rasismul, radicalismul n-au in mod evident un proiect durabil, serios si care sa fie in interesul popoarelor Europei.

De asemenea este semnificativ faptul ca Presedintele a subliniat:

„Uniunea Europeană traversează o perioadă critică, confruntându-se cu o serie de crize şi provocări care afectează însăşi fundaţia proiectului european. Din acest punct de vedere, nu există o separaţie între Europa Centrală şi de Est şi restul Europei. Suntem supuşi cu toţii aceloraşi tipuri de presiuni care pun sub semnul întrebării nu doar soliditatea Uniunii Europene, dar şi capacitatea noastră de a reacţiona şi a ne adapta.”

Insa exista vreo separatie din alte puncte de vedere…?

Pe mine ma ingrijoreaza Brexitul si reactia pe care ar putea-o provoca in randul Marii Loji Mama cu sediul la Londra… Si ma gandesc la experienta trecutului, tot in ani tulburi… Mai exact iata la ce ma refer:

„Gerard Serbanesco afirma ca regele, pentru a da satisfactie legionarilor, a decis inchiderea lojilor. Cum a fost luata aceasta decizie? Au fost masonii de acord, s-au opus? Acest fapt este redat in memoriile lui Argetoianu sau relatarile lui Pangal. Noi amanunte vin din partea Marelui Comandor Colts, dar si din partea agentiei Radio Presse.Astfel, au emis trei ipoteze:

  1. Pangal a pretins ca a fost chemat de rege cerand acceptarea inchiderii lojii, dand astfel satisfactie legionarilor. Pangal spunea ca regele avea deja decretul, totul fiind pregatit. Totusi, regele i-a lasat lui Pangal ragazul necesar pentru alegerea momentului dizolvarii. La intrevederea amintita, cei doi au fost de comun acord in luarea deciziei.

  2. A doua ipoteza se formuleaza din stirile publicate in 22.I.1937 la Cluj in „Ofensiva romana”:   „Inainte cu 4 zile loja centrala a francmasoneriei de rit scotian din Londra a hotarat desfiintarea organizatiei trimitand instructiuni tuturor organizatiilor filiale sau afiliate de pe intreg pamantul. Marii maestri ai organizatiei au motivat acest fapt, prin confuzia pe care opinia publica mondiala o facea intre organizatia lor si francmasoneria de rit oriental care era condusa de la Paris si la conducerea careia se aflau oameni in solda internationalismului si marxismului […]. Cum lumea in multe cazuri a confundat cele 2 masonerii, lojile scotiene au preferat sa se desfiinteze singure pentru a lamuri astfel echivocul si confuzia”.    De aici reiese ca directiva de intrare in adormire a Marii Loji Nationale din Romania apartinea Lojii Mama cu sediul la Londra, ceea ce nu exclude deplinul acord al suveranului si al lui Pangal cu privire la momentul „autodizolvarii”

  3. A treia ipoteza a fost emisa de Ilustrul Frate Suveran si Mare Comandor Colts care il acuza pe fratele J. Pangal de docilitate servila datorata si unei inclinari asupra curentului de dreapta. Fratele Colts declara ca Pangal insusi a decis inchiderea lojilor.” (v. Inorogul – Caiete masonice – Centrul national de studii francmasonice, Bucuresti, 2001 – lucrarea: Masoni romani intre precepte si politica (1918-1938) de Diana Fotescu)

Si atunci, daca lucrurile au stat asa, mai ales in ipoteza nr.2, pentru ce au capitulat in felul asta in fata internationalismului si marxismului, adica in fata comunismului? Cum a fost posibil, mai baieti, sa faceti asa ceva… ? Si atunci stau si eu si ma intreb ce se va intampla in fata unui eventual Brexit… Este clar ca acum, invatand din greselile trecutului, este inadmisibil sa capitulam in fata extremismului, populismului, rasismului si radicalismului – adica sa ne dam concursul la efectuarea unor alte experimente malefice si periculoase!! Si e foarte bine ca Presedintele a accentuat si a subliniat ca trebuie sa luptam impotriva acestor dificultati!

Europa Centrala si de Est trebuie sa reprezinte un factor de stabilitate si trebuie sa militeze activ in favoarea Uniunii Europene pe calea democratiei si a libertatii.

Recomand citirea integrala si in orginal a tuturor articolelor.

aprilie 16, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Alina Gorghiu a votat ca Ana Birchall…

Iata ce spune D-na. Alina Gorghiu pe FaceBook:

Un succes al #PNL în Parlament: legea dării în plată a fost adoptată! Le oferim românilor care nu-și mai pot plăti creditele ipotecare un instrument pentru a ieși din impas.

Si iata ce spune si D-na. Ana Birchall, deputat PSD:

Am votat astăzi în plenul Camerei Deputaţilor pentru adoptarea Legii dării în plată

„Am votat astăzi în plenul Camerei Deputaţilor pentru adoptarea Legii dării în plată.

Refuzul mai multor bănci de a se aşeza la masa dialogului cu proprii clienţi a arătat o poziţie de forţă care cu siguranţă nu a ajutat la soluţionarea problemelor celor aflaţi în imposibilitatea de a-şi mai achita ratele lunare bancare devenite sufocante din cauza fluctuaţiilor cursului de schimb valutar.

Pe tot parcursul anului trecut, în şedinţele din cadrul Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci, reprezentanţii sistemului bancar şi-au luat angajamentul că vor veni cu oferte către clienţii îndatoraţi, pentru ca aceştia să îşi poată plăti ratele dublate sau triplate peste noapte. În realitate, puţine bănci au venit cu astfel de oferte care să împartă povara creditelor, aşa cum au promis.

În calitate de iniţiatoare a mai multor proiecte de lege care vin în sprijinul românilor sufocaţi de datorii, aşa cum este Legea insolvenţei persoanelor fizice şi proiectul privind conversia creditelor în lei, am susţinut de mai multe ori că este nevoie de o implicare a Legislativului în această problemă, pentru a se putea ajunge la o împărţire echitabilă a poverii între bănci şi clienţi. Mă bucur că prin votul nostru de astăzi am reuşit să adoptăm încă un instrument legal pentru românii cu credite ipotecare. Toate aceste instrumente legale vin în sprijinul românilor sufocaţi de datorii, astfel încât ei să poată alege cea mai buna soluţie pentru a ieşi din această situaţie.”

In ultima vreme ne-am obisnuit ca PNL si PSD, intr-o fratie demna de o cauza mai buna, sa voteze la fel, desi sunt sau ar trebui sa fie doua partide net diferite, chiar opuse din punct de vedere ideologic. O asa infratire intre partide ca cea intre PNL si PSD nu cred ca s-a mai vazut pe mapamond. Ceea ce arata ce avem noi: de fapt avem tot USL. Sau, poate mai bine zis, USL functioneaza fara niciun fel de probleme in continuare. Din aceasta ciorba politica nu putea sa lipseasca un condiment. Sarea si piperul il da PDL, aflat acum in PNL. Dupa ce PNL a fost vreme indelungata aliatul PSD-ului.

Insa trebuie sa spunem ca tocmai acest lucru arata disfunctionalitatile democratiei noastre. Si mai arata de ce democratia de la noi nu prea e eficienta. USL nu a fost o solutie. A fost o reactie la Traian Basescu. Dar USL, daca doriti, a fost si un fel de barometru politic: el a aratat, inclusiv prin popularitatea de care s-a bucurat in randul oamenilor, ca democratia de la noi schioapata. Ar trebui sa ne ingrijoreze faptul ca aceasta, iata, schioapata in continuare. Iar desemnarea surpriza a lui Marian Munteanu drept candidatul PNL la Primaria Capitalei parca vine sa confirme acest lucru. Nu ar fi de dorit sa se intample asa, dar nu ma mira cum si-a incheiat maestrul Cristoiu ultimul editorial (v. aici si aici):

„Tare mă tem că Marian Munteanu va fi primar al Capitalei.

Chiar și dacă toți ceilalți candidați ar fi arestați preventiv cu o zi înainte de scrutin!”

Cam asa se intampla cand partidele nu mai tin cont de propriile lor ideologii, cand nu mai exista moderatie, cand toate promoveaza acelasi lucru. Dintr-o astfel de situatie se poate ivi un Marian Munteanu in Romania, un Donald Trump in SUA si cine stie ce se mai poate ivi, ce surprize mai pot aparea pe scena politica.

De asemenea, pornind tot de la USL, de la aceasta unire a tuturor fortelor politice de la noi pentru „binele cetateanului”, nu trebuie sa ne mire promovarea, deocamdata voalata, a legionarismului in societate, dar care poate fi realizata si in termeni mult mai agresivi. Este de asemenea un lucru ce ar trebui sa ne ingrijoreze! La noi se observa simptomele unei alterari a liberalismului, lucru ce nu e de bun augur.

Se vorbeste ca Romania, fata de alte tari europene, nu are partide extremiste. Sper ca lucrurile sa ramana asa si in continuare. Sper ca sa nu ajungem intr-un astfel de stadiu… In acest sens putem vorbi si de modificarile aduse Legii Sigurantei Nationale. Iata ce am citit in Revista 22:

Presedintele Iohannis: Vor exista doua noi pachete de legi ale securitatii nationale

Presedintele Klaus Iohannis sustine o declaratie de presa la Palatul Cotroceni, in urma consultarilor cu partidele pe tema legilor securitatii nationale.

Iohannis a declarat ca actualele legi sunt invechite si trebuie modernizate. Noul pachet de legi trebuie sa impace nevoia de securitate a cetateanului cu protectia drepturilor civile si a vietii private.

Presedintele a mai spus ca, in urma discutiei cu premierul si cu partidele, s-a ajuns la concluzia ca e nevoie de 2 pachete legislative. Primul va fi format din trei legi: legea de combatere a terorismului, legea care clarifica situatia cartelelor prepay si legea cybersecurity. Al doilea pachet contine mai multe legi care sunt inca in faza de elaborare.

Cititi cele mai importante declaratii ale presedintelui: (conform Hotnews)

Prevederi legale sint invechite, inadaptate sau greu de aplicat. Daca vorbim de legislatia in domeniul securitatii nationale, nu ma refer doar la legi despre combaterea terorismului sau servicii secrete, ci si la legi despre organizarea armatei.

Toate aceste legi trebuie actualizate. Alte legi trebuie create, fiindca sint domenii deloc reglementate…

In toate discutiile am subliniat ca e nevoie de actualizarea legilor, e nevoie de consultare atat in zona politica, cat si cu zona societatii civile, ca e nevoie de o abordare care duce la largi majoritati.

E nevoie de o abordare ce are nevoie de profesionalizare in acest domeniu...

E foarte important in acest domeniu sa intelegem ca pe de o parte avem drepturile civile care trebuie garantate, pe de alta parte avem nevoie de securitate, mai ales securitatea cetateanului.

Intregul complex de legi trebuie elaborat astfel incat sa fie garantate drepturile si libertatile, dar si cetateanul sa fie linistit ca statul face tot ce poate pentru a-i garanta securitatea.

Am vazut cu totii atentatele teroriste si aceasta este zona pe care nu si-o doreste nimeni. Aici asteapta cetateanul de la stat, de la servicii sa faca tot ce se poate face pentru a preveni. 

Pentru a putea face aceste lucruri e nevoie de o legislatie actuala, clara, stabila, care creeaza predictibilitate in domeniu.

Din discutiile cu premierul si cu partidele s-au desprins cateva chestiuni. Putem vorbi de doua pachete legislative

Primule format din trei legi: e in procedura avansata in Guvern imbunatatirea Legii de combatere a terorismului; a doua lege in proceduri este Legea care clarifica situatia cartelelor prepay. A treia e legea cybersecurity.

Premierul m-a asigurat ca aceste trei legi vor parcurge intreaga procedura astfel ca la sfarsitul lunii mai vor putea fi trimise in Parlament ca initiative legislative. Din discutiile cu partidele, e fezabil sa fie votate in aceasta sesiune parlamentara. In cursul lunii iunie ele pot fi trecute prin ambele camere. Aceste lucruri au fost acceptate de toti.

Al doilea pachet e mult mai mare. Contine legi care nu sunt inca in faza atat de avansata. Unele au o gandire la baza, altele au un prim draft, altele nu au nici un draft. Pentru acest al doilea pachet am propus grupurilor parlamentare o alta abordare.

Am propus o comisie speciala la Parlament, care impreuna cu specialisti din Guvern si institutiile vizate sa elaboreze proiectele de legi, astfel incat in 2017 majoritatea acestor legi sa poata fi actualizate.

Acest demers are cateva avantaje certe: in aceasta comisie speciala, partidele vor trimite oameni care se pricep in doemniul securitatii nationale. Acesti oameni vor fi dintre cei care cu mare probabilitate se vor regasi in viitorul parlament. In acest fel avem o mare sansa sa rezolvam doua lucruri: profesionalizarea parlamentarilor si crearea unei continuitati intre Parlamente.

Nu putem sa elaboram legi bune pentru o perioada scurta. Securitatea nationala e un domeniu sensibil. Cei care se ocupa trebuie sa fie foarte buni cunoscatori. Asa vom avea sansa unei legislatii imbunatatite, asumate de o mare parte din clasa politica, acceptate de societatea civila.

Ce am discutat nu s-a referit la continutul acestor legi, nu am discutat detalii. Acest lucru il fac specialistii. Noi am discutat calendarul si modul de abordare a intregii legislatii. Avem primul pachet care va fi elaborat destul de repede, dand institutiilor un cadru in care sa actioneze ferm.

Cu aceasta ocazie am atins o chestiune foarte importanta, numita controlul parlamentar. 

Am pornit discutia de la comisiile care controleaza serviciile secrete si am reusit sa ajungem la o discutie foarte serioasa pe controlul parlamentar. Cu totii ne dorim un Parlament puternic, care elaboreaza legi clare si care exercita efectiv si eficient controlul parlamentar. 

Acesta e un lucru pe care mi-l doresc foarte mult. Am speranta ca viitorul Parlament va face exact acest lucru.”

 

***

 

Presedintele Klaus Iohannis a avut consultari cu partidele politice, ieri si astazi, pe tema legilor sigurantei nationale. PNL si PSD au anuntat ieri ca vor participa la elaborarea de catre Guvern a unor noi legi in acest domeniu.”

 

De observat formulari precum:

E foarte important in acest domeniu sa intelegem ca pe de o parte avem drepturile civile care trebuie garantate, pe de alta parte avem nevoie de securitate, mai ales securitatea cetateanului.„,

Noul pachet de legi trebuie sa impace nevoia de securitate a cetateanului cu protectia drepturilor civile si a vietii private.

Asa este, insa mai trebuie tinut cont de ceva: de libertatile cetateanului. Pentru ca securitatea cetateanului nu trebuie sa-i umbreasca, sa-i afecteze libertatea acestuia. Pentru ca daca printr-o astfel de lege va fi constransa, limitata libertatea individului, fenomenul asta coroborat cu simptomele vietii politice de la noi, pe care le-am descris mai sus, conduc societatea spre fascism. Mai mult sau mai putin moderat. Dar tot fascism se numeste. Or, asta inseamna ca semanam semintele totalitarismului in societate – un pericol foarte mare pentru societatea noastra!!

Cateva cuvinte in ceea ce priveste combaterea terorismului…

Daca vorbim de terorism si despre lupta impotriva acestuia, parerea mea este ca fenomenul n-are cum sa se combata in fe;lul acesta – legea care clarifica situatia cartelelor prepay si legea cybersecurity. Pentru ca terorismul e o forma de lupta asimetrica. O actiune terorista nu reprezinta un raspuns simetric la o alta actiune. Or, legile de mai sus adopta un sistem de lupta simetric, cu un raspuns simetric. Ca sa ma fac mai clar inteles, teroristii vor adopta alte modalitati de a-si duce la indeplinire cu succes, subliniez: cu succes, actiunile lor devastatoare, dupa cum putem constata. Si in trecut problema terorismului a fost una politica si poti sa-ti dai seama numai uitandu-te la doua exemple: Organizatia pentru Eliberarea Palestinei si celebrul Carlos. Lucrurile sunt clare, mi se pare de prisos sa intru in detalii. Problema terorismului actual e, pana la urma, tot una politica. In primul rand tine de greselile de abordare pe care le-au facut Occidentul si SUA fata de lumea musulmana si tratarea cu superficialitate a unor lucruri, de exemplu primirea in decursul timpului a unui numar enorm de imigranti musulmani, complet straini de cultura europeana – deci pe cale de consecinta neputand s-o aprecieze, lucru ce s-a reflectat in integrarea lor greoaie uneori, deseori imposibila intr-o societate occidentala. Acum Vestul suporta consecintele. Putem adauga escul Primaverii Arabe, esecul reformelor in Libia, esecul din Siria al SUA care nu a reusit sa-l indeparteze pe Bashar al-Assad, consolidand astfel pozitia Rusiei in regiune. Vorbim de cartele prepay, dar uitati-va cum musulmani care s-au nascut si au crescut in Vest merg nestingheriti in Siria sa lupte alaturi de ISIS!!! Iar cand se introrc, se intorc antrenati de acolo, ca sa faca aici un prapad. Si atunci despre ce vorbim? Romania a fost acuzata intr-un cotidian german ca ar fi vandut o mare cantitate de arme mici ce ar fi putut ajunge pe mana teroristilor. Insa sa ne gandim ca cel mai recent atentat, cel de la Bruxelles, a fost cu bomba!! Iar retelele teroriste profesioniste precum ISIS sau Al-Qaeda, vor stii sa-si procure cele necesare si sa-si inoveze logistica pentru a comite noi atentate teroriste.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 15, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Marian Munteanu…

Trebuie discutat putin despre aceasta desemnare dubioasa petrecuta in PNL: Marian Munteanu e propus drept candidat al partidului la alegerile pentru functia de Primar General al Bucurestiului.

Dupa ce candidatul PNL, Dl. Ludovic Orban, membru vechi al PNL, a fost indepartat securistic din cursa pentru Primaria Generala, iata ca soarele rasare pe ulita PNL-ului odata cu aparitia D-lui. Marian Munteanu. Dl. Orban avea totusi o legatura cu aceasta functie, fiind in perioada 2004-2007 viceprimar general al Bucurestiului, de asemenea el a mai fost si consilier local la Sectorul 3, ceva mai demult (v. aici si aici). O experienta in administratia Capitalei conteaza foarte mult intr-o asemenea functie de anvergura, precum cea de Primar General al Bucurestiului. Pentru ca sa poti face fata cu succes intr-o asemenea functie grea, trebuie sa stii cu ce se mananca lucrul asta, ca sa ma exprim popular. Nu mai vorbesc de faptul ca dansul are si o experienta ca ministru al Transporturilor, lucru ce poate fi un avantaj: a condus un minister dificil iar experienta in conducere conteaza.

Cu un sfert de veac in urma…

Se poate spune ceva similar despre Dl. Marian Munteanu? Dansul revine in prim-planul opiniei publice dupa o absenta indelungata. Insa nu asta ar fi principala problema… Domnia sa nu a fost nimic altceva decat liderul Ligii Studentilor din anii ’90 si nimic mai mult. Nu are o experienta de partid si nu stiu daca se poate spune ca ar avea, in general vorbind, o experienta politica. O experienta cat de cat in administratie, nici atat! Interesant este si cum doreste domnia sa sa conduca Primaria: cu bucurestenii. Iar daca s-ar intampla sa aiba dificultati cu Consiliul General ar scoate oamenii in strada!!!! A declarat asta la Antena 3. Astfel de declaratii exprima un populism demn de o cauza mai buna. Ciudat este ca nu se discuta (ca n-am prea auzit) despre proiectele necesare Capitalei. Si eu stiu sa spun ca facem in limitele fondurilor disponibile si ca trebuie luptat impotriva coruptiei pentru ca sa recuperam banii si sa-i folosim „in interesul bucurestenilor” (expresie standard).

O greseala mare a PNL este ca nu a numit, in locul D-lui. Orban, un om din PNL, cum ar fi fost si firesc. Eu nu cred ca in PNL nu s-ar fi gasit si alti oameni capabili pentru o asemenea functie importanta. Chestia asta cu telefonul, vorbit cu Marian Munteanu, apoi facut repede-repede membru PNL, pune intregul partid intr-o lumina nefavorabila. Tot jocul asta, de la Busoi la Munteanu, trecand prin intermediarul Ludovic Orban, nu se poate sa nu-ti lase multe semne de intrebare.

Marian Munteanu

Se discuta despre ideologia D-lui. Munteanu. In loc sa discutam despre proiecte pentru Bucuresti, discutam despre ce ideologie ar avea Dl. Munteanu… Dar chiar asa, ce ideologie imbratiseaza Dl. Marian Munteanu? Intr-un fel e evident ca daca ar fi fost liberal, ar fi fost membru al PNL… Totusi, recunosc, o asemenea asertiune nu e valida intotdeauna. Insa, obiectiv vorbind, nu prea putem trage o concluzie in aceasta privinta. La Dl. Ludovic Orban, de atata amar de ani in PNL, lucrurile erau destul de clare, si anume ca e liberal. N-a plecat in formatiunea D-lui. Tariceanu ci a ramas alaturi de PNL. Despre Dl. Marian Munteanu nu se poate spune mai nimic in aceasta privinta. Iar lucrul asta constituie din nou o bila neagra pentru PNL!

Sa vedem ce spun si altii, de exemplu Dl. Ion Cristoiu:

Marian Munteanu – un pîrț al lui Klaus Iohannis pe care liderii PNL l-au votat fără să-și ducă mîna la nas!

„În cei 26 de ani de gazetărie, rar mi-a fost dat să văd o unanimitate a unui punct de vedere asupra unei decizii politice aşa cum se întîmplă în aceste ore şi în aceste zile după desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL la Primăria generală a Capitalei.
Cu mici excepţii, date de unul sau doi deliranţi semidocți cu acces la site-urile şi ziarele cît de cît serioase, toţi cei care s-au pronunţat asupra candidaturii şi-au exprimat o singură stare de spirit:
Uluiala!
Acea uluială care te cuprinde văzînd în plină stradă un academician doctor docent cu părul alb spunînd vorbe porcoase unei tinere decente întîlnite întîmplător.

Să ne lămurim.
Nimeni nu l-a contestat pe Marin Munteanu în sine.
Toţi l-au contestat în ipostaza de candidat al PNL.
Şi drept argumente au fost invocate o mie şi una de găuri pete din personalitatea lui Marian Munteanu.
De la ambiguitatea din 1990 pînă la strania legătură cu Virgil Măgureanu.
De la faptul c-a fost scos de la naftalină pînă la faptul că împărtăşeşte o ideologie cu vădite conotaţii legionare.

În sine, aceste pete negre sînt lipsite de importanţă.
Marian Munteanu poate face ce vrea.
Poate împărtăşi orice credinţă.
Poate, de exemplu, să susţină în public că la orele de Fizică, pe lîngă descoperirile ştiinţifice profesorul trebuie să le spună elevilor că ele, acele descoperiri, au fost făcute numai şi numai pentru că autorii l-au avut pe Dumnezeu în suflet.
Poate, de exemplu, să susţină, chiar şi la Realitatea Tv, sub privirile încîntate ale lui Rareş Bogdan, înfăşurat în Tricolor, că un funcţionar trebuie să ţină cont că România e creştină.
E drept, noi ăştia, cei care nu suntem vizitați de Duhul Sfînt, credeam că un funcţionar trebuie să ţină cont că România e o ţară europeană, în care funcţionarul se află în serviciul Publicului şi nu invers.
Repet, libertatea de expresie, unul dintre cele mai mari cîştiguri ale democraţiei, permite afirmarea oricărei opinii, a oricărei teze.

Ceea ce a uluit pînă la buimăcire pe toată lumea a fost desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL.
Marian Munteanu a vrut să candideze la Preşedinţie, în 2000, din partea PNR, formațiune condusă de Virgil Măgureanu.
N-a tresărit nimeni atunci la decizia luată de PNR.
Au fost tresăriri la acceptarea de către Marian Munteanu a condiţiei de candidat al lui Virgil Măgureanu.
N-a tresărit, deoarece PNR era un partid mic, în căutare disperată de lovituri mediatice şi, în plus, avea o platformă naţionalistă.

Dacă Marian Munteanu ar fi fost desemnat să candideze la Primărie din partea unui partid naţionalist-extremist minuscul sau din partea PRM, n-ar fi tresărit nimeni.
S-ar fi înţeles legătura dintre partidul respectiv şi Marian Munteanu.
Marian Munteanu e practicantul unui naţionalism delirant, a unui naționalism de cădelniță și tămîie, de camilafcă și barbă neîngrijită, altfel spus, un naționalism peste care s-au turnat ciubere de agheasmă: România e Grădina Maicii Domnului; România e o bucățică de Rai; România e ținta străinilor hrăpăreți, care vor s-o stoarcă de bogății; România e Noul Ierusalim.

S-a spus şi s-a scris că Marian Munteanu împărtăşeşte ideologia legionară.
Ca om care a studiat Mişcarea legionară şi pe Corneliu Zelea Codreanu în biblioteci şi arhive, îmi permit să spun că o asemenea afirmaţie jigneşte Mişcarea legionară.
Mişcarea legionară, cel puţin la nivelul scriitorilor și filosofilor care i-au fost teoreticieni, avea o doctrină coerentă.
Din discursul legionar al lui Marian Munteanu lipsesc elementele care au adus succesul politic al Mişcării:
Lupta împotriva corupţiei, promovarea Onoarei, pariul pe tineri, dispreţul faţă de politicianism.

Din doctrina legionară, Marian Munteanu a reţinut doar clișeele repetate papagalicește de legionarul semidoct.
Un asemenea personaj, anti-occidental, anti-democratic, anti-modern, anti-european e desemnat candidatul unui partid care se pretinde modern, european, care vrea să conducă o țară membră a Uniunii Europene și a NATO.

Biroul Politic Național al PNL cuprinde peste o sută de lideri ai partidului.
Unii aparțin PDL, alți PNL.
Amîndouă partidele au fost partide de guvernămînt, au dat candidați la președinție și președinți și premieri.
Marian Munteanu a fost desemnat în unanimitate (cu excepţia lui Mircea Ionescu Quintus, care s-a abţinut) de către cei peste o sută de membri ai Conducerii PNL.
Printre cei care l-a votat s-au aflat foşti miniştri, foşti demnitar, actuali parlamentari.
Într-un cuvînt, oameni care au condus o ţară şi nu un schit.

Cum de n-a întrebat nimeni de ce Marian Munteanu și nu un lider PNL?
Cum de n-a invocat nimeni biografia mai mult decît suspectă a lui Marian Munteanu?
Cum de n-a zis nimeni nimic la propunerea lansată de Alina Gorghiu?
Răspunsul e simplu.
Alina Gorghiu a adus în Biroul Politic ordinul dat de Klaus Iohannis.
Ce l-a apucat pe preşedintele României ca să impună un asemenea personaj unui partid, nenorocindu-l?
E o întrebare al cărui răspuns nu mă interesează.
Pentru că ar fi un răspuns ca şi cel dat întrebărlor:
De ce face Klaus Iohannis voiaje de lux împreună cu consoarta pe banii statului?
De ce pleacă Klaus Iohannis vineri la prînz şi vine la serviciu abia luni la prînz, cînd bugetarii, ca şi el, au făcut deja şase ore de lucru la program?
Vorba lui Stelian Tănase:
De chichi!

Întrebarea, întrebarea care merită luată în seamă, e următoarea:
Ce fel de partid e acela care votează fără să-şi ducă mîna la nas orice pîrţ al lui Klaus Iohannis?!”

Vehement mi s-a parut a fi si Dl. Cristian Preda, aceasta postare de pe FaceBook:

„În 2012, când era divizată, dreapta i-a susținut la Primăria Bucureștiului pe S. Prigoană (candidat PDL) și pe S. Oprescu (propus de PNL, alături de aliații săi din USL). Acum, dreapta unită îl propune pe Marian Munteanu. Mă simt insultat auzind că MM e prezentat drept liberal. Am scris sute de pagini despre liberalism și realizez că ecoul lor în PNL e nul. Regret, pe de altă parte, că nu am ascultat sfaturile care mi-au fost date acum câteva luni, de a mă prezenta ca independent la Primăria Bucureștiului. Am fost convins că PNL va prezenta un candidat foarte solid și credibil. M-am înșelat amarnic. Ce au făcut Predoiu, Gorghiu and co. e o bătaie de joc.”

si aceasta:

„Lansez aici un apel către conducerea PNL. Îi invit să retragă candidatura lui Marian Munteanu, care nu are legătură nici cu profilul de centru-dreapta asumat de cei care au votat de-a lungul timpului cu formațiuni liberale, nici cu doctrina PPE, familia europeană la care au aderat peneliștii. Candidatura lui Munteanu e o eroare la fel de mare ca și propunerea regelui Mihai drept prezidențiabil în 1992. După seria Bușoi, Orban, Munteanu, e preferabil ca PNL să nu aibă un candidat propriu, fiindcă ridicolul i-a copleșit. Doar scuzele prezentate electoratului bucureștean îi pot salva. Dacă Munteanu e retras, voi vota cu PNL la Consiliul General. Dacă nu, voi vota și împotriva lui Munteanu, și împotriva candidaților PNL în consilii. Îi rog pe toți cei care sunt de acord cu mine să difuzeze acest mesaj.”

Totusi, e foarte ciudata atitudinea PNL… Daca nu e bun un candidat asupra caruia planeaza o suspiciune privind fapte de coruptie, e bun unul asupra caruia planeaza suspiciuni ca ar fi un admirator al Miscarii Legionare, un antieuropean, antioccidental si fost colaborator al lui Virgil Magureanu? Observati ce spune si Cristian Preda: „Mă simt insultat auzind că MM e prezentat drept liberal”…

Iar adversarii PNL vor folosi, banuiesc, in campanie aceste slabiciuni pentru a lovi in PNL. PNL nu a dat, cel putin pana acum, din cate stiu, explicatii convingatoare privind suspiciunile referitoare la activitatea si orientarea ideologica a noului candidat. De asemenea nici Dl. Munteanu nu a raspuns convingator la astfel de indoieli legate de activitatea sa si crezurile sale politice.

… si astazi…

Insa ceea ce se intampla este uluitor si nu degeaba a scris Dl. Cristoiu despre „partul” prezidential… Pentru ca desemnarea lui Marian Munteanu drept candidatul PNL la Primaria Bucurestiului pare a se inscrie in acelasi gen de actiuni precum decorarea cu Ordinul National Steaua Romaniei a D-lui. Octav Bjoza, admirator infocat al Miscarii Legionare, promovarea Oanei Stanciulescu in conducerea TVR. Insa acest trend ciudat nu trebuie atribuit doar PNL-ului sau doar Presedintelui. Ci si Stangii politice si va invit sa cititi aici un articol recent si reiau titlul unui articol din Gandul: „Mândrii români ai lui Victor Ponta îşi explică de ce Iohannis este un pericol: „Una e să te nască mă-ta în altă ţară, alta e să vii aici şi iei cetăţenie”” si citez din inceputul articolului:

Cum îl văd votanţii PSD pe Klaus Iohannis? Cu un Victor Ponta care le-a stimulat mândria că sunt români şi ortodocşi, alegătorii social-democraţi adunaţi la Craiova, la lansarea la apă a candidatului lor, sunt categorici: Iohannis nu e bun „pentru că nu e român”.”

Observati ce vremuri traim… Rares Bogdan vrea sa aduca un tricolor mare cat toate zilele in studio!!:) Pentru ca-si iubeste tara: „de-aia, ma, c-o iubesc!!”, dupa cum a si declarat. Ma mir ca n-a zis ca va veni imbracat in port popular. Dar, mai bine, sa nu-i dau idei…:)

Mai avem putin si reluam Festivalul National Cantarea Romaniei?:)

Trebuie sa vedem si care e punctul de vedere al PNL:

Romania Libera

PNL: Nu sunt probe că Marian Munteanu ar fi apropiat de extrema dreaptă

„PNL susține că nu există probe care să ateste că Marian Munteanu, recent nominalizat drept candidat la Primărie, ar fi „apropiat de extrema dreaptă”.

„Un mit care a fost cultivat cu multă migală în primăvara anului 1990 a fost cel al așa-zisei apropieri a dlui. Marian Munteanu de extrema dreaptă. Referitor la acest aspect, PNL nu poate să nu constate că și acum, ca și în zilele triste ale mineriadelor, lipsesc probele care să susțină aceste acuzații”, menționează un comunicat al PNL.

Din acest motiv, PNL solicită celor care întrețin acest discurs „plin de neadevăr” să aducă probe „care ar putea, eventual, să susțină acuzele pe care i le aduc domniile lor”.

PNL amintește că Marian Munteanu a participat la Revoluția din decembrie 1989, la organizarea Ligii Studenților, a fost primul președinte al Alianței Civice și lider al Pieței Universității.

„Prin ce a făcut în ultimii 25 de ani, ca lider respectat al societății civile și ca antreprenor, dl Marian Munteanu a fost și este un susținător consecvent al cursului României către modelul democratic de dezvoltare a societății și către economia liberă de piață.   Dl. Marian Munteanu a susținut mereu și susține cu consecvență integrarea europeană și euro-atlantică a țării noastre. În ultimii ani domnia sa a avut multe ocazii de a călători în țări occidentale unde a fost un avocat al României și al colaborării țării noastre cu marile țări democratice ale lumii”, subliniază PNL.

Acest partid solicită liderilor societății civile „să țină cont de faptul că o campanie electorală locală deschisă și corectă, care să ajute cu adevărat cetățeanul în formarea deciziei de vot, nu poate fi organizată decât dacă organizațiile aflate în afara jocului politic își vor asuma în mod corect rolul lor”.

„Aici nu este vorba numai despre dl. Marian Munteanu, ci despre modul în care trebuie să facem și să înțelegem politica. În ceea ce îl privește pe candidatul PNL este o realitate istorică faptul că adevărul a învins mereu”, conchide PNL.”

Mediafax

PNL îl apară pe Munteanu, acuzând societatea civilă de afirmaţii false în stil fesenist şi propagandă

PNL acuză societatea civilă de afirmaţii nefondate la adresa candidatului partidului pentru Primăria Capitalei, Marian Munteanu, susţinând că ONG-urile dau dovada ”unui discurs propagandistic des întâlnit în jocul politicianist” şi de partizanat ”vădit” pentru un candidat şi pentru un partid.

”În puţinele zile trecute de la desemnarea dlui Marian Munteanu drept candidat al PNL la Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, membrii PNL au constatat faptul că în spaţiul public au început din nou să circule aceleaşi acuzaţii lipsite de temei care acum un sfert de secol încercau să păteze imaginea Pieţei Universităţii. De această dată, aceste acuze nu mai vin din partea partidului condus de Ion Iliescu şi nici din partea presei feseniste, ci din partea unor organizaţii şi persoane care aparent consideră că deţin monopolul asupra ideii de scietate civilă. De fapt, aceste persoane sunt cei mai noi politicieni ai României şi susţin în mod deschis acţiunea unui partid politic care participă la alegerile locale din Bucureşti”, acuză PNL prin intermediul unei scrisori deschise.

Liberalii spun că apropierea lui Marian Munteanu de extrema dreaptă este ”un mit care a fost cultivat cu multă migală în primăvara anului 1990”.

”PNL nu poate să nu constate că şi acum, ca şi în zilele triste ale mineriadelor, lipsesc probele care să susţină aceste acuzaţii’‘, arată liberalii, solicitând oficial celor ce aduc aceste acuzaţii ”să aibă decenţa şi deontologia de a-şi proba spusele în mod concret, prezentând opiniei publice vorbe şi fapte ale dlui. Marian Munteanu care ar putea, eventual, să susţină acuzele pe care i le aduc domniile lor”.

PNL îl apară pe Marian Munteanu, susţinând că ”nu există nimic în activitatea sa care să justifice alte acuze ce i se aduc, anume acelea de a fi anti-occidental”, ci, din contra, candidatul PNL ”a fost şi este un susţinător consecvent al cursului României către modelul democratic de dezvoltare a societăţii şi către economia liberă de piaţă”.

În opinia liberalilor, asemenea acuzaţii sunt ”parte a unui discurs propagandistic des întâlnit în jocul politicianist”.

”De fapt, nici partizanatul vădit pentru un candidat şi pentru un partid politic şi nici susţinerea de acuzaţii fără dovezi la adresa altor candidaţi şi altor partide politice nu ar trebui să facă parte din activismul specific societăţii civile. PNL solicită tuturor liderilor societăţii civile să ţină cont de faptul că o campanie electorală locală deschisă şi corectă, care să ajute cu adevărat cetăţeanul în formarea deciziei de vot, nu poate fi organizată decât dacă organizaţiile aflate în afara jocului politic îşi vor asuma în mod corect rolul lor”, subliniază PNL.

”Încheiem această Scrisoare deschisă lansând un apel la adevăr. În cursul vieţii sale dl. Marian Munteanu a mai văzut ce înseamnă să fie acuzat fără dovezi şi chiar să fie ţinut în închisorile regimului fesenist din motive politice, sub acuzaţii false. Acele timpuri ar fi trebuit să rămână mult în urmă. Acum România este în anul 2016, dar iată că adevărul rămâne la fel de important. Apelul PNL de astăzi are tocmai acest înţeles: haideţi să facem o campanie electorală în care să putem dovedi tot ceea ce spunem despre contracandidaţii noştri! Altfel, arătăm lipsă de respect faţă de electorat şi faţă de noi înşine. Aici nu este vorba numai despre dl. Marian Munteanu, ci despre modul în care trebuie să facem şi să înţelegem politica. În ceea ce îl priveşte pe candidatul PNL este o realitate istorică faptul că adevărul a învins mereu”, concluzionează liberalii.

Un grup de şapte ONG-uri, printre care IPP şi SAR, face apel la PNL să retragă candidatura lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei pe motiv că acesta „a avut şi are simpatii pentru curente de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată”.

„Semnatarii, organizaţii de drepturile omului dar nu numai, fac apel către conducerea Partidului Naţional Liberal să retragă candidatura lui Marian Munteanu pentru Primăria Municipiului Bucureşti considerând această nominalizare o ofensă adusă valorilor democratice ale societăţii în care trăim”, se arată în apelul lansat joi de Coaliţia Antidiscriminare.

Reprezentanţii societăţii civile mai spun că Munteanu „a avut şi are simpatii pentru curente de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată”, promovând un discurs cu elemente ortodox-fundamentaliste, incompatibil cu valori democratice şi constituţionale.

„Doar cu aceste motive în minte, şi cu îngrijorarea că prin promovarea unei astfel de persoane într-o asemenea candidatură unde poate să îşi expună ideile nocive ce pot să producă tulburări ireparabile în straturile sociale, etnice, confesionale şi nu numai din societate românească cerem PNL retragerea sprijinului politic pentru Marian Munteanu”, se mai arată în apel.

Apelul este semnat, în numele Coaliţiei Antidiscriminare, de Institutul pentru Politici Publice, Societatea Academică din România, Centrul FILIA, Romani Criss – Centrul Romilor pentru Interventie Socială şi Studii, Agenţia de Dezvoltare Comunitară “Împreună”, ACCEPT şi Euroregional Center for Public Initiative.

Asemenea explicatii pot sau nu sa fie convingatoare. Insa mie mi se pare ca Mircea Ionescu Quintus a avut si are dreptate:

Mircea Ionescu Quintus: Marian Munteanu trebuie să aibă o reacţie. PNL are un plan de rezervă

Preşedintele de onoare al PNL Mircea Ionescu Quintus a declarat, joi, pentru MEDIAFAX, cu privire la solicitarea ONG-urilor de a-l retrage pe Marian Munteanu, că cel care ar trebui să aibă o reacţie este Marian Munteanu şi că, în cazul retragerii acestuia, PNL are un plan de rezervă.

„Nu mă interesează atitudinea ONG-urilor, mă interesează atitudinea domnului Marian Munteanu pentru că spre el se îndreaptă această poziţie”, a declarat preşedintele de onoare al PNL Mircea Quintus Ionescu, solicitat să comenteze apelul celor şapte ONG-uri de a-l retrage pe Marian Munteanu din cursa electorală.

Întrebat ce atitudine ar trebui să aibă Marian Munteanu, Mircea Ionescu Quintus a afirmat că acest lucru îl priveşte pe Munteanu şi că „este hotărârea dânsului”.

Întrebat dacă PNL ar trebui să îşi asume în continuare candidatura lui Marian Munteanu, preşedintele de onoare al PNL a spus că liberalii şi-au asumat candidatura lui Munteanu şi că acum „este treaba ONG-urilor şi a lui Marian Munteanu”.

„Noi ne-am asumat-o, că au intervenit acele ONG-uri este treaba lor şi a domnului Munteanu cât este el de legat sau nu de această societate civilă”, a mai spus Quintus.

Preşedintele de onoare al PNL a mai spus că dacă Marian Munteanu îşi va retrage candidatura partidul are un plan de rezervă, afirmând că îşi va impune punctul de vedere de data aceasta.

„De data asta, însă, pot să vă spun că dacă se întâmplă ceva suntem pregătiţi cu un plan de rezervă, dar Doamne fereşte să se întâmple ceva. Dacă cumva domnul Marian Munteanu ar dori să se retragă, o ipoteză care mi se pare foarte îndepărtată, noi avem imediat ce pune la loc. De data asta îmi impun şi eu punctul de vedere”, a declarat Mircea Quintus, afirmând că liberalii vor alege un candidat din partid.

Un grup de şapte ONG-uri, printre care IPP şi SAR, face apel la PNL să retragă candidatura lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei pe motiv că acesta „a avut şi are simpatii pentru curente de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată”.

Seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că decizia sa de a se abţine la vot în cazul candidaturii lui Marian Munteanu este un vot împotriva „greşelii” conducerii care nu a avut un plan de rezervă, el precizând că BPN va trebui să-şi asume un eventual eşec.

„Votul meu nu l-a privit pe Marian Munteanu, ci a fost un vot împotriva greşelii conducerii PNL care trebuia să aibă mai multe soluţii de rezervă pentru situaţia retragerii domnului Ludovic Orban , care a avuut o atitudine corectă. (…) Doream să candideze unul dintre membrii PNL”, a declarat, miercuri, preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus.

Seniorul liberal a mai spus că un partid politic nu are voie să ajungă în astfel de situaţii fără a avea un plan de rezervă. „Un partid politic nu poate fi luat prin surprindere. Nu s-a gândit nimeni la un plan B , la un plan C. Este o greşeală a conducerii PNL. Eu am avut trei propuneri de candidatură, este vorba despre trei dinstinse doamne, din BPN, nu le mai spun numele. Una dintre ele este Adriana Săftoiu, a mai declarat el. Întrebat dacă s-a gândit şi la copreşedintele PNL Alina Gorghiu, Quintus a spus că nu.”

Dl. Quintus a avut dreptate de la bun inceput. Si se vede ce inseamna un om ce are o vasta experienta in politica. Domnia sa le-a dat, practic, solutia liberalilor, dupa ce Dl. Orban si-a anuntat retragerea: candidatul trebuie sa fie bucurestean si trebuie sa fie din PNL. Or, aceste doua directii trebuiau urmate de catre PNL, nu ce s-a intamplat ulterior. De asemenea se vede experienta D-lui. Quintus si prin faptul ca s-a abtinut de la vot in cazul candidaturii lui Marian Munteanu. Sunt de acord cu dansul ca a propus femei la candidatura pentru Primarie. Regretabil intr-adevar daca PNL a fost luat prin surprindere – se vad clar carente la nivelul conducerii acestui partid.

Interesant si acest articol:

Cum poate pierde PNL Bucureştiul cu Marian Munteanu. Detaliul esenţial pe care liberalii l-au uitat

Prin alegerea lui Marian Munteanu drept candidat la Primăria Capitalei, liberalii riscă să-şi piardă cel mai puternic aliat pe care l-au câştigat în ultimii ani, informează Gândul.

Facebook-ul unde românii s-au mobilizat, fără precedent, la alegerile prezidenţiale, contribuind decisiv la alegerea lui Klaus Iohannis preşedinte, a avut o reacţie organică de respingere a lui Marian Munteanu. Profilul fostului lider al Pieţei Universităţii nu vine în întâmpinarea aşteptărilor enunţate pe reţelele de socializare, unde nu este un teren fertil pentru un discurs mai apropiat celui legionar şi pro-Biserică.

De aminintit că în urmă cu cinci luni, după tragedia din Colectiv, pe Facebook s-a răspândit un amplu curent de sancţiune faţă de poziţia BOR în cazul tragediei. Revenind, după nominalizarea lui Munteanu, pe reţelele de socializare, s-au viralizat, cu o viteză similară perioadei prezidenţialelor, materiale referitoare la declaraţiile, din 1993, ale fostului lider al Pieţei Universităţii cu privire la asemănările dintre Mişcarea pentru România, o organizaţie condusă de acesta între 1992 şi 1995, şi Mişcarea Legionară, cât şi fotografia în care apare ţinându-se de mână cu Virgil Măgureanu.

 “A fost o reacţie fizică la un personaj toxic, e o reacţie normală pentru că internetul e un mediu reactiv”, este de părere specialistul în marketing online şi comunicare, Vlad Tăuşance, în timp ce specialistul în comunicare politică, Antonio Momoc, consideră că Marian Munteanu provine “dintr-o zonă destul de dubioasă ideologic” şi nu o mai reprezintă, astăzi, societatea civilă, iar oamenii de pe Facebook “au sancţionat chestiunea asta”.

Practic, ce se reproşează PNL-ului?

Faptul că “se preferă un discurs radical de dreapta” prin susţinerea lui Marian Munteanu, punctează Antonio Momoc. Iar dovadă stau “toate declaraţiile lui pro-legionare, toate portretele lui puse pe site-uri legionare care deja circulă pe internet”,  adaugă Vlad Tăuşance.

De asemenea, un alt motiv de reproş este ignorarea Facebook-ului care, în viziunea lui Momoc,  “reprezintă cel mai bine spiritul Colectiv şi ceea ce a cerut strada” atât la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, cât şi după tragedia din Clubul Colectiv, din 30 octombrie 2015.

Momoc: “Reacţiile au fost destul de anti-PNL”. Tăuşance: “Marian Munteanu nu are ce să căute în online de acum înainte” 

Specialistul în comunicare politică, Antonio Momoc, este de părere că anunţul privind candidatura lui Marian Munteanu din partea PNL la Primăria Generală a Capitalei a suscitat reacţii anti-PNL pe Facebook.

Citeşte continuarea pe Gândul. „

Insa FaceBook-ul nu poate fi considerat un indicator clar in aceasta privinta. Nu putem trage concluzia ca PNL va pierde alegerile dupa unele reactii de pe FaceBook. De exemplu s-ar putea constitui usor pe FaceBook un grup foarte numeros de sustinatori ai D-lui. Marian Munteanu. Daca Dl. Munteanu provine “dintr-o zonă destul de dubioasă ideologic”, cred ca acelasi lucru se poate spune si despre cei de pe FaceBook, cei la care face referire articolul… Mie nu mi-e clar ce ideologie ar avea acesti utilizatori ai FaceBook-ului, daca ar avea una sau daca sunt inca formati sa aiba una… Dar nu trebuie uitat un lucru: Dl. Munteanu nu deloc prost. De asemenea dansul e un bun comunicator. Candidatura dumnealui a aparut in ultimul moment, ca sa zic asa. Dansul nu a avut timp sa comunice cu acesti utilizatori ai FaceBook-ului. Probabil ca multi dintre acestia nici macar nu erau in proiect in 1990. Sunt oameni foarte tineri, unii chiar copii, care nu au avut cum sa-l cunoasca pe Marian Munteanu, mai ales ca dansul a lipsit o perioada indelungata din viata publica. Altceva ar putea fi cand incepi sa cunosti omul. Dl. Marian Munteanu a dovedit inca de atunci, din 1990 ca stie sa capteze, ca sa zic asa, masele, simte ce vor oamenii, altfel nu ajungea sa fie un lider al Pietei Universitatii. Dar in perioada recenta dansul nu s-a implicat in miscarile Pietei, de exemplu cele de protest la adresa lui Traian Basescu. Oamenii tineri n-au cum sa-l cunoasca. Insa oamenii tineri de azi n-au cunoscut dictatura comunista, n-au trait-o de aceea ma intreb daca ei inteleg spiritul de atunci al Pietei Universitatii. Marian Munteanu, evident tanar pe atunci, a fost un tanar iesit din comunism, cum eram, pe-atunci, cu totii. Generatia de azi, tinerii de azi – au trecut totusi 25 de ani – nu au iesit din comunism, de aceea perceptiile asupra anumitor lucruri ar putea sa fie diferite. Ei, spre exemplu, nu stiu si nu inteleg ce inseamna incalcarea libertatii de constiinta, impunerea prin forta si arestari a ateismului in societate. N-au trait astfel de vremuri, in care drepturile si libertatile individului au fost calcate in picioare. Ei nu stiu ce inseamna ca un regim politic sa-ti interzica sa mergi la biserica sau ce inseamna sa-ti interzica anumite lecturi din motive politice (cum era, de exemplu, cazul lui Cioran sau Eliade), pentru ca nu era o literatura potrivita cu regimul politic de atunci, cu comunismul.

Tinerii de azi ar trebui sa mediteze mult mai serios la faptul ca la Revolutie s-a luptat si s-a murit pentru LIBERTATE!!

Insa asupra lui Marian Munteanu e intr-un fel logic sa planeze tot felul de banuieli intrucat s-a clasat Dosarul Revolutiei. In chip straniu. De ce oare? Ca sa nu mai stim adevarul? Iar legatura sa stranie cu Virgil Magureanu il apropie (poate fara voia dumnealui) in chip straniu de zona fostei Securitati.

Interesant este si acest editorial aparut in DW:

PNL provoacă o furtună politică

„Nici nu a fost bine propus, și candidatul PNL la primăria Capitalei, Marian Munteanu, fostul lider al studenților din Piața Universității, a devenit obiectul unor puternice contestații.

Societatea românească își contenește emoțiile greu și nu pare capabilă să-și modereze reacțiile. E un exces în judecată și în expresie, care alterează dezbaterea și nu mai lasă nicio șansă unei conversații decente. Deunăzi cineva spunea că Gabriel Liiceanu și Ana Blandiana sunt legionari sau naziști pentru că au o viziune conservatoare despre Europa și despre vocația ei culturală. Ce-i drept, lumea s-ar putea să-i dezmintă, iar centralitatea europeană, în numele căreia ei vorbesc, să se fi dizolvat demult într-o lume lipsită de centru. În realitate, Estul e nostalgic, dar nutrește o nostalgie lucidă și resemnată știind că nu-i mai rămâne nimic altceva decât contemplarea trecutului. Fiecare rămâne loial idealului său din tinerețe și poate că e singura datorie importantă față de sine. Și nu e o datorie ușoară, căci, cum spunea Cioran: ”Câtă resemnare și cât curaj ne trebuie pentru a nu ne sfărâma sau dizolva, pentru a ne păstra figura și identitatea!”. E însă nostalgia o formă de intoleranță?

De ieri începând am aflat din zeci și sute de comentarii din presa clasică și cea electronică că Marian Munteanu este legionar sadea și că dă expresie unei etnocrații violente. Și nimeni nu pare să aibă nici cea mai mică îndoială. Discursul curge senin fără teama că așează pe cineva fără temei sub semnul unei acuzații penale. Căci a spune despre cineva că e prost nu are nicio consecință, dar a afirma ritos că e legionar riscă să provoace o sesizare a Parchetului. Când Ion Iliescu spunea că în Piața Universității sunt legionari, el făcea o judecată istorică și ideologică, el căuta să deslușească o genealogie politică, pe când acuzatorii de astăzi fac, de-a dreptul, un denunț penal.

Între ”legionarii” de azi există cu siguranță diferențe mari. Gabriel Liiceanu (legionar și el în versiunea Iliescu, legionar și azi în versiunea stângii ”civice”) este de fapt un anti-naționalist care s-a scuturat cu energie de fiece vecinătate potențial contaminatoare. În cazul său nu e numai un denunț răuvoitor, ci și o stupidă neadecvare. Marian Munteanu, în schimb, este un naționalist, dar unul lecuit, care vine în prelungirea unor decepții istorice. Primul îl ține pe Cioran la căpătâiul patului, cel de-al doilea pe Țuțea. Dar dacă Cioran a devenit un sceptic, Țuțea a sfârșit în dezamăgire. Nici într-un caz, nici într-altul legionarismul nu mai e posibil. De altfel întreaga discuție despre naționalism este viciată de analogii ilicite, lipsite total de simțul proporțiilor și care sfârșesc prin a banaliza experiențele criminale fără egal ale secolului trecut. Dacă Crin Antonescu va fi fost un soi de Hitler, așa cum sugera un raport Expert Forum, în 2012, atunci ce am mai putea înțelege din istorie? În orice caz, atunci cand rapoartele de la care finanțatorii așteaptă o descriere exactă și probă devin o specie a pamfletului, dezbaterea politică rațională nu poate avea loc. Românii își fac singuri mari deservicii autoportretizându-se în culori înfricoșătoare. Și exact la fel se întâmplă și acum când mai înainte de a vedea cine este el astăzi și ce vrea, Marian Munteanu a devenit obiectul unei diabolizări fără precedent.

Dar în ambianța aceasta frenetică în care denunțătorii arogă, cu stranie siguranță de sine, o certă superioritate morală, discuția și critica nu sunt cu adevărat posibile. Adevărata problemă este că nu îl poți critica convingător pe Marian Munteanu (în sensul unei examinări raționale) până când ambianța nu e curățată de toxinele acestei violențe dogmatice. Multă lume a ales, de altfel, să tacă, sau să rostească ceva vag și aluziv, tocmai din acest motiv.

Aș remarca deocamdată doar ironia situației: Monica Macovei & Co au pledat cu asiduitate pentru candidați ”curați” și ”cinstiți” și, iată, acum când tocmai s-a ivit unul, primii care protestează sunt chiar ea și partizanii săi câți au rămas. Au pledat de asemenea pentru boicotarea partidelor și cultivarea ”societății civile”, iar acum, când apare un candidat care vine el însuși din ”societatea civilă” tot ei se revoltă ca de un sacrilegiu. Atunci când scriam cu insistență ca problema politicii românești este că ocultează diferența dintre stânga și dreapta, refuzând să abordeze marile probleme care se pun în fața lumii noastre, ni se răspundea că prioritatea priorităților este combaterea corupției și că dezbaterile doctrinare sunt un lux pe care nu ni-l putem permite. Or, iată că Marian Munteanu candidatul susținut de PNL, destituie și el doctrinele și ne anunță că singurul lucru important este integritatea. Se află aici o simetrie, ca în oglindă, care explică oarecum răbufnirea aceasta de violență la început de campanie.”

Articolul este bun, el arata faptul ca problema doctrinara, mai bine zis ideologica, nu prea conteaza, ceea ce nu e in regula: „Or, iată că Marian Munteanu candidatul susținut de PNL, destituie și el doctrinele și ne anunță că singurul lucru important este integritatea.”. Articolul face distinctia necesara intre acuzatia de legionarism adusa lui Gabriel Liiceanu sau Anei Blandiana – in acest caz trebuie sa scriem „legionarism”, cu ghilimelele de rigoare, desigur – sau exagerarea potrivit careia Crin Antonescu „va fi fost un soi de Hitler, așa cum sugera un raport Expert Forum, în 2012” si ceea ce se spune despre Marian Munteanu, doar si pentru faptul ca atat Liiceanu cat si Ana Blandiana nu candideaza, iar Crin Antonescu s-a retras intr-un con de umbra si nici dansul nu candideaza. Una este sa-l citesti, sa-l studiezi pe Cioran si alta e o atitudine politica de natura sa te apropie de Miscarea Legionara sau fascism – ceea ce unii ii reproseaza D-lui. Munteanu. Eu n-as trece chiar atat de repede peste ceea ce i se reproseaza lui Marian Munteanu, avand in vedere promovarea acestuia pe posturile de televiziune si candidatura sa la Capitala. Eu nu-l acuz, insa solicit explicatii in continuare din partea PNL si din partea dansului pentru ca e normal ca atat PNL cat si dansul sa explice cu mai multa claritate si concretete astfel de lucruri electoratului, mai ales celui liberal. De observat ca Mircea Ionescu Quintus, cum aratam mai sus, s-a abtinut de la vot, lucru care arata ca mutarea cu Marian Munteanu ar fi una cel mult interesanta, daca nu chiar indoielnica, dar in niciun caz cea mai buna…

Ramane, totusi, intrebarea: de ce Marian Munteanu? E vorba de o nostalgie a anilor ’90? Aici PNL nu a clarificat deloc lucrurile.

Fara indoiala, anii au trecut, omul imbatraneste. Totusi, cum trebuie sa-l vedem azi pe Marian Munteanu: mai este oare tanarul din prima poza sau domnul cu aer conservator din ultima?

Numai uitandu-te la prima poza si parca respiri azi aerul tare de LIBERTATE  al inceputului anilor ’90!

Iar daca tot ne intoarcem la anii ’90, tocmai acest aer tare de LIBERTATE nu trebuie sa-l uitam ci sa ni-l reimprospatam mereu in memorie!

DE citit si…

… acest editorial al maestrului Cristoiu:

Marian Munteanu – acest Dan Diaconescu care se crede Petrache Lupu, spălat cu limbuța la Antena 3!

Se arata ca:

„Marian Munteanu, desemnat candidat al PNL pentru Primăria Capitalei marţi, 12 aprilie 2016, a fost miercuri, 13 aprilie 2016, invitatul lui Mihai Gâdea la Sinteza zilei de pe Antena 3.
Cu o seară înainte, imediat după desemnare, Marian Munteanu a fost invitatul lui Rareş Bogdan la Jocuri de putere, de pe Realitatea Tv.
Bogdan Tiberiu Iacob, un excelent scocioritor prin arhive, a descoperit o emisiune a lui Rareş Bogdan cu Marian Munteanu ținută pe 16 februarie 2016.
Cu aproape două luni înainte de a fi binecuvîntat drept candidatul PNL, Rareş Bogdan, printre altele ziarist, se angajează să-i fie lui Marian Munteanu, candidat la Primăria Bucureştilor, chibiţ electoral:
„În cazul în care totuşi vă hotărîţi să intraţi în bătălia pentru primăria capitalei sau într-o bătălie politică, pentru dvs., eu voi intra în luptă exact cum am intrat pentru preşedintele Iohannis în 2014, cînd am fost pe baricade cu steagul în mînă!”

Descoperirea lui Bogdan Iacob nu m-a surprins. Dezgroparea mediatică a cadavrului social-politic Marian Munteanu e o Operaţiune începută de anul trecut, avînd, ca de obicei cînd vine vorba de Operaţiuni, avînd în Realitatea Tv un Pluton şi în Rareş Bogdan, un locotenent. Cei care nu ştiu cine conduce România, convinşi, în naivitatea lor, că o conduce Poporul, vor fi rămas surprinşi la cultivarea furibundă a lui Marian Munteanu de către un post tv, ştiind că fostul lider al Pieţei Universităţii, compromis iremediabil prin candidatura în numele lui Virgil Măgureanu, dispăruse de 15 ani din spaţiul public. Rareş Bogdan l-a invitat de numeroase ori pe post de Guru al Naţiunii. Stînd picior peste picior, scăldat în privirile aprinse ale lui Rareş Bogdan, Marian Munteanu a debitat enormităţi de bodegă pe post de soluţii pentru Salvarea ţării, căzute sub călcîiul străinilor.

La emisiunea din 16 februarie 2016, care l-a entuziasmat pe Rareș Bogdan atît de tare, încît s-a angajat pe post de chibiț electoral, Marian Munteanu a vorbit și de o nouă Constituție. Printre altele, Constituția lui Marian Munteanu prevede obligativitatea tinerilor între 18 şi 34 de ani de a face parte din Miliţiile populare, instituirea unei Autorităţi Morale Naţionale şi impunerea a două zile naţionale.

De ce-am scris aceste rînduri?

Nu pentru a-l mustra pe Rareş Bogdan, pentru c-a renunţat la profesia de jurnalist în favoarea celei de codoş electoral (o să-l mustre viaţa, veţi vedea!), ci pentru a scoate în evidenţă importanţa emisiunii de la Antena 3.

Unul dintre cele mai importante partide ale ţării scoate un ins dintr-o grotă a Evului Mediu şi-l propune României secolului XXI drept candidat la Primăria Capitalei. Apariţiile sale la Realitatea tv, inclusiv cea din seara desemnării, n-aveau nici o legătură cu jurnalistica.

De marţi seara pînă miercuri seara, în spaţiul mediatic se dezlănţuie o furtună de întrebări ridicate de decizia PNL.

Emisiunea de la Antena 3 de miercuri seara avea toate datele de a fi una memorabilă.

Se ivea, în fine, posibilitatea ca Marian Munteanu să răspundă întrebărilor puse de opinia publică:

1) Cum de a candidat în numele lui Virgil Măgureanu?

2) Dacă mai împărtăşeşte sau nu credinţele legionare?

3) Cum a ajuns PNL, partid cu cel puţin 100 de posibili candidaţi la Primăria Bucureştilor, să opteze pentru un ins dispărut din spaţiul public de 15 ani.

  1. Ce Proiect are pentru București?

Cel puţin aşa socoteau naivii.

Naivii telespectatori care mai cred că avem o presă independentă, pusă în slujba interesului public şi nu a intereselor oculte.

Alţii, ca mine, care ştiam că Antena 3 face parte, ca şi Realitatea tv, din Maşinăria mediatică pusă în mişcare cînd vine vorba de o Operaţiune, s-au uitat la Sinteza zilei pentru a vedea cum e spălat cu limba dată cu săpun candidatul impus de Klaus Iohannis marelui partid PNL, zis şi Partidul Meu, Partidul Proprietate privată a lui Klaus Iohannis.

După primele zece minute mi-am dat seama că nu era o emisiune de lămurire a unor enigme din personalitatea lui Marian Munteanu, aşa cum ar fi cerut profesia de jurnalist, ci o emisiune de spălare a lui Marian Munteanu de tot ceea ce se scrisese şi se zisese în restul presei.

Din start, Mihai Gâdea a amintit că Marian Munteanu, Eroul pe care el îl admira de cînd era mic şi, în provincie fiind auzea vorbindu-se în jur de Piața Universității, a fost, de marţi seara, pînă la ora emisiunii, victima unei campanii de defăimare duse de propaganda băsistă.

Înainte de a se trece la primele întrebări, Mihai Gâdea a evocat împreună cu Marian Munteanu întîlnirea lor de la Washington, la care a fost Alina Gorghiu şi Dan Mihalache.

Se înţelege că, puse sub acest semn, întrebările erau gen, Cum de-aţi putut fi atît de erou? sau Ce-are cu dumneavoastră propaganda băsistă? sau Nu-i așa că vă iubiți Țara?

În cei 20 de ani de televiziune, am întîlnit emisiuni electorale în care invitatul plătise la casierie. Cum la unele se nimerise să pic şi eu ca musca-n lapte, cînd candidatul delira cu o promisiune fantasmagorică, îl întrebam Cum o să faceţi?

Au fost cazuri – am aflat după – cînd invitatul s-a supărat rău după emisiune, reproşîndu-i moderatorului că el a plătit ca să se simtă bine.

Sînt sigur că acest sentiment l-a stăpînit pe Marian Munteanu pe tot parcursul emisiunii.

Instalat la măsuţa lui Mihai Gâdea, Marian Munteanu le-a ținut celor din jur, în frunte cu doi generali, unul prezentat drept General SRI! Discursuri despre cum vede el salvarea țării.

Despre Marian Munteanu s-a spus că e un naționalist.

Numărîndu-mă printre cei preocupați de redarea demnității naționale la un Popor deseori umilit de Puterile Protectoare, am vrut să văd dacă Marian Munteanu are vreo soluție de tip naționalist.

O soluție însă care să țină cont că ne aflăm în 2016 și nu în Evul Mediu.

Marian Munteanu n-are nici o soluție. N-are nici o idee. Spusele sale la Sinteza zilei îmi aminteau de tipii care mă opresc pe stradă pentru a-mi prezenta teoriile lor despre situațiunea României.

La orice bodegă din marginea Șoselei Naționale poți auzi, după un țoi de țuică, teorii de acest fel mult mai interesante.

Ce mai încolo și încoace!

Un Dan Diaconescu care se crede Petrache Lupu!

Cu excepţia lui Radu Soviani, singurul ziarist de acolo, nimerit din greșeală la un exercițiu de lins în direct, toţi cei din platou, în frunte cu Mihai Gâdea, îl ascultau înmărmuriţi de fericire.

Le vorbea Marian Munteanu!

Şi Marian Munteanu, ştiind c-a plătit la casierie, altfel spus ştiind c-a venit la o emisiune în care să se simtă bine, turuia întruna, turuia teoriile sale de luptător al lui Hristos.

A fost un moment cînd nu s-a simţit bine.

Cel în care Radu Soviani l-a întrebat cînd şi de cine a fost contactat de la PNL pentru a i se propune funcţia de candidat.

Aici, Marian Munteanu a început să se bîlbîie, să se contrazică, să se foiască, să transpire abundent, lăsînd impresia că nu mai ţine minte întîmplări petrecute cu două zile în urmă.

O situaţie explicabilă.

Marian Munteanu e candidatul PNL cu mult înainte de 12 aprilie 2016, cu mult înainte de 16 februarie 2016, încă de pe vremea cînd Realitatea tv a purces la Operaţiunea Mediatică Dezgroparea mortului.

Fireşte, Mihai Gâdea, dîndu-şi seama că Marian Munteanu s-ar putea supăra, a intervenit imediat pentru a-l salva, abătînd discuția de la acest subiect.

Desemnarea lui Marian Munteanu putea să pară la un moment dat drept semnul unei derute a PNL după accidentul cu Ludovic Orban.

Participarea la Operațiune, alături de Realitatea tv, a Antenei 3, post pentru care a făcut campanie publicitară Klaus Iohannis, ne spune să momentul Marian Munteanu ține de un Plan.

Un conceput de sergenții majori mesianici fie și pentru că și așa n-au treabă, dat fiind că teroriștii nu ne deranjează, iar spionii sunt de prostia celor de la Black Cube.

Tare mă tem că Marian Munteanu va fi primar al Capitalei.

Chiar și dacă toți ceilalți candidați ar fi arestați preventiv cu o zi înainte de scrutin!”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 14, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 95 comentarii

A constata e una, a veni cu solutii viabile e altceva…

Mediafax

Cioloş: Peste 50% din comunele din România nu-şi pot acoperi cheltuielile de funcţionare

Se arata ca:

Peste 50% din comunele din România nu-şi pot acoperi cheltuielile de funcţionare din veniturile proprii, ceea ce are consecinţe grave asupra dezvoltării economice locale, a afirmat premierul Dacian Cioloş, care a subliniat totodată că în an electoral, Guvernul nu şi-a propus să facă „minuni”.

„La nivelul administraţiei publice locale avem costuri foarte ridicate pentru a menţine administraţii locale ale unor localităţi mici care au capacitate financiară şi instituţională slabă, cu consecinţe grave asupra dezvoltării economice locale. Astfel, peste 50% din comunele din România, în momentul de faţă, nu-şi pot acoperi cheltuielile de funcţionare cu propriile venituri pe care le pot degaja, ca să nu mai vorbim de proiecte de investiţii pentru dezvoltare”, a spus Cioloş, luni, în Parlament, la „Ora Premierului”.

Şeful Executivului a atras atenţia şi asupra faptului că programele europene destinate dezvoltării locale se suprapun şi nu sunt utilizate eficient, iar în ceea ce priveşte transferul de fonduri de la bugetul de stat nu sprijină „durabil şi obiectiv” cele mai sărace comunităţi.

„De multe ori, fondul de rezervă al Guvernului este un instrument principal de echilibrare, dar nu pe criterii obiective a nevoilor de finanţare a diferitelor comunităţi locale”, a arătat prim-ministrul.

Dacian Cioloş a amintit că este un an electoral şi de aceea Guvernul nu şi-a propus „să facă minuni” cu reforma administraţiei publice locale.

„Dat fiind faptul că este an electoral, nu ne-am propus să facem minuni cu această reformă, în schimb vrem să punem în dezbatere şi să creem cadru juridic şi oportunităţi pentru a veni cu câteva soluţii la problemele pe care le-am ridicat înainte şi anume faptul că avem multe localităţi de dimensiuni mici care nu reuşesc să-şi acopere cheltuielile de funcţionare şi să aibă resurse de finanţare pentru investiţii, programe de dezvoltare”, a spus Cioloş.

Premierul a precizat că ia în calcul două variante de rezolvare a acestei situaţii, respectiv prin fuziune voluntară(pe baza criteriilor care ţin de populaţie, distanţa de centru administrativ teritorial etc..) şi o a doua variantă, care poate fi complementară la prima, vizează consolidarea şi stimularea cooperării intercomunale pornind şi de la exemplul grupurilor de acţiune locală care ar putea fi scheletul, baza acestor cooperări intercomunale întărite, mai bine structurate, cooperări care să fie susţinute şi din punct de vedere bugetar mai ales pentru proiecte de investiţii sau pentru proiecte de îmbunătăţirea funcţionării administrative”, a spus prim-ministrul.

Şeful Executivului a mai precizat că procesul de descentralizare va continua, în beneficiul cetăţenilor, şi totodată se vor implementa mecanisme de transparenţă decizionlă şi de participare cetăţenească.”

Premierul Ciolos porneste de la o constatare. O constatare simpla. Problema, in schimb, e una complexa, complicata. Insa eu as face de la bun inceput distinctia intre o reforma administrativa si o chestiune de ordin economic.

O reforma administrativa vizeaza, in principal, cresterea eficientei in ceea ce priveste actul administrativ. O administrare a unei localitati care sa se arate mai eficienta sau pentru a reduce ineficienta. Evident, ne putem gandi la asa ceva. Chestiunea ar fi sa gasim solutia optima. Numai ca aici avem si o alta problema: una de ordin economic si care nu se manifesta doar la noi. In tarile dezvoltate sunt orase mari care nu-si pot acoperi costurile si, pe cale de consecinta, nu se pot intretine singure, ca sa zic asa. Chestiunea principala e legata de ceea ce se produce in localitatea respectiva – deci de productivitatea muncii de acolo – si de variatia costurilor. Mi se pare ca multa lume isi inchipuie ca aceste curbe – productivitatea (productia raporata la numarul de lucratori), costurile medii (costul raportat la productie) – sunt liniare, insa lucrurile nu stau deloc asa. Spre exemplu, productivitatea muncii poate sa scada odata cu cresterea numarului de lucratori, iar costurile medii, de exemplu costul variabil mediu, poate creste odata cu cresterea productiei. De aceea chiar si orase mari, unde se realizeaza un volum mare al productiei la o productivitate mare, se pot afla in situatia de a nu mai face fata costurilor.

Aceste precizari, cred eu, trebuie facute pentru a intelege bine fenomenul. Revenind acum la localitatile mici, comunele de care vorbea Dl. Ciolos, cred ca trebuie mai intai sa vedem ce anume se produce acolo, ca sa putem avea o baza de discutie serioasa. Fondurile europene nu reprezinta neaparat un motor de dezvoltare. In conditiile in care productia de acolo, din respectiva localitate, e in vecinatatea lui zero, fondurile europene se pot transforma in subventii de subzistenta, mai ales in localitatile unde cultura antreprenoriatului reprezinta o terra incongnita.

Citeam pe Wikipedia despre orasul Saginaw, Michigan. Va recomand aceasta lectura, interesanta cred eu. Vom vedea ca la inceputul sec. XX s-au facut in Saginaw, un oras mic, reforme administrative – ceea ce acum s-ar numi descentralizare, pentru cresterea eficientei adminitratiei locale. Prima reforma a fost facuta in 1913, cu ocazia schimbarii Constitutiei Statului Michigan in anul 1908. A doua, in anul 1935, cu efect din 1936. Deci s-au adus imbunatatiri administrative. Insa expansiunea si cresterea economica au fost legate de altceva, si anume de industria de automobile, de implanturile industriale facute acolo de catre General Motors. Interesant este ca in anii ce au urmat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, in statul Michigan s-a adoptat o lege care i-a dezavantajat: s-a facut foarte dificil ca orasele sa-si extinda teritoriul catre asezarile mici din vecinatatea lor, desi acestor orasele mai mici li s-a dat posibilitatea sa furnizeze aceleasi servicii, ca si cum ar fi fost incorporate intr-un oras mare. Consecinta neintentionata a fost ca orasele mici precum Saginaw au inceput sa sufere o scadere a populatiei, oamenii mutandu-se suburbii. Odata cu scaderea populatiei, dar si a implanturilor industriale de acolo, situatia economica si sociala s-a deteriorat – a inceput sa creasca ingrijorator criminalitatea. De unde se vede ca esentiale in cresterea si dezvoltarea acestui orasel au fost implanturile industriale care au permis oamenilor de acolo sa produca subansamble pentru industria auto. Deci a existat o productie acolo. Iar declinul a insemnat deteriorarea conditiilor economice.

Revenind acum la ce spune Dl. Ciolos:

„Şeful Executivului a atras atenţia şi asupra faptului că programele europene destinate dezvoltării locale se suprapun şi nu sunt utilizate eficient, iar în ceea ce priveşte transferul de fonduri de la bugetul de stat nu sprijină „durabil şi obiectiv” cele mai sărace comunităţi.”,

se vede ca nu te poti baza, in ceea ce priveste acoperirea costurilor din surse proprii – ca am inteles ca asta e ideea -, doar pe programe europene si transfer de fonduri de la bugetul de stat. O reforma administrativa ar putea, totusi, sa mareasca eficienta in ceea ce priveste folosirea acestor instrumente. Asta nu inseamna ca e indeajuns. De asemenea, cred ca trebuie aratat ca insuficienta dezvoltare a unei culturi antreprenoriale la noi, mai ales in mediul rural, reprezinta inca o greutate in solutionarea unei asemenea probleme. De aceea combaterea coruptiei, ca sa iau acest exemplu, ar trebui sa fie insotita si de dezvoltarea antreprenoriatului satesc. Avem nevoie de firme in mediul rural, care sa inceapa sa produca, sa puna produsele pe piata si astfel sa inceapa sa se dezvolte. Altminteri banii europeni si cei veniti de la buget risca sa fie cheltuiti intr-un mod cu totul suboptimal. Pe de alta parte, o dezvoltare industriala in mediul urban, presupune o migratie a populatiei din mediul rural in cel urban. De aceea lucrul acesta trebuie echilibrat cu un aport de capital in mediul rural, pentru a sustine o agricultura performanta.

O alta chestiune care trebuie pusa neaparat este dezvoltarea infrastructurii la noi in tara. Aceasta a fost lasata efectiv de izbeliste incepand din 2008, de la inceperea crizei economice. Modernizarea si dezvoltarea infrastructurii (rutiere, navale, aeriene) ar trebui sa fie un obiectiv strategic de prim rang la noi. De observat la Saginaw cate autostrazi majore deservesc aceasta localitate, in numar de 9. Si nu numai!! Uitati-va si la numarul de aeroporturi: doua care sunt principale si alte trei mai mici! In alta ordine de idei: desi un orasel mic – populatie estimata la sub 50.000 locuitori in 2014, uitati-va cate statii de televiziune si de radio avem in Saginaw…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 13, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Un partid prost condus: PNL!

Ceea ce i s-a intamplat ieri lui Ludovic Orban, candidatul PNL in alegerile pentru functia de Primar general al Bucurestiului, arata in primul rand slabiciunea sau mult mai bine zis incompetenta actualei conduceri a PNL.

Ati vazut cu totii la televizor: dupa o ploaie zdravana, Ludovic Orban venea agale, pe jos, la DNA, unde fusese chemat. In tot acest timp mai era candidatul PNL. Fusese asaltat de reporteri dar a facut declaratii seci. Dupa ce a iesit de pe usa DNA, nu mai era candidatul PNL: a spus cu subiect si predicat ca-si da demisia din functiile pe care le are si renunta la candidatura. Foarte neplacut, e adevarat. Totusi, Ludovic Orban a procedat corect si e de salutat lucrul asta: atata vreme cat e invinuit, nu doreste sa pateze imaginea partidului si sa-i scada sansele in alegeri.

Mediafax

Se arata ca:

Procurorii DNA au anunţat că prim-vicepreşedintele PNL, Ludovic Orban, este cercetat sub control judiciar pentru folosirea influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, acesta solicitându-i unui om de afaceri 50.000 de euro pentru campania electorală din vara anului 2016.

„La data de 1 martie 2016, inculpatul Orban Ludovic, prim–vicepreşedinte al unui partid, a contactat un om de afaceri pe care îl cunoştea, solicitându-i sprijin financiar pentru campania electorală pentru alegerile locale din vara anului 2016, în care Orban Ludovic candidează la funcţia de primar al municipiului Bucureşti”, au anunţat procurorii DNA într-un comunicat de presă.

Ulterior, la data de 20 martie, Ludovic Orban i-ar fi cerut omului de afaceri 50.000 de euro, „cu precizarea că va trebui să remită banii unor persoane pe care le-a menţionat, cu funcţii de decizie în cadrul a două posturi de televiziune, pentru a fi promovată imaginea candidatului. Inculpatul Orban Ludovic a precizat că are nevoie de suma solicitată în aproximativ una – două săptămâni”, mai arată DNA.

Potrivit procurorilor, omul de afaceri a acceptat să îi dea suma cerută lui Ludovic Orban „în considerarea funcţiei de conducere pe care Orban Ludovic o deţine în cadrul unui partid şi a potenţialului de intervenţie al acestuia în domenii de interes în afacerile controlate de acest om de afaceri”.

La ieşirea din sediul DNA, Orban a declarat că are calitatea de inclulpat şi că „este legat de ceva petrecut mai de curând. PNL a susţinut permanent lupta împotriva corupţiei, în toate ocaziile solicitările formulate de DNA şi nu voi face nicio excepţie în acest caz”.

Totodată, acesta a spus că nu vrea să pericliteze şansa partidului de a câştiga alegerile la Primăria Capitalei.

„Nu am încasat niciun leu. Deodamdată nu am dezamăgit pe nimeni. Instanţa decide dacă o persoană este sau nu nevinovată. Cariera nu mi s-a oprit aici. Eu nu mă joc cu viaţa politică şi cu activitatea publică. Atâta timp cât sunt implicat intr-un proces de natură penală nu pot să mă prezint în faţa cetăţenilor să le cer votul. Mă simt într-un fel neîndreptăţit dar nu pun în niciun fel la îndoiala activitatea pe care o desfăşoară DNA”, a mai spus liberalul.

Ludovic Orban a anunţat că îşi dă demisia din funcţiile de conducere pe care le deţine la nivelul Camerei Deputaţilor şi PNL. De asemenea, liberalul a spus că se retrage din cursa pentru Primăria Capitalei.”

Insa ceea ce i s-a intamplat lui Ludovic Orban, arata un amatorism jalnic al conducerii PNL doar si prin faptul ca Orban a solicitat bani – el, candidatul, a solicitat bani – pentru campania sa electorala. Acest lucru nu trebuia sa se intample – de unde se vede sprijinul scazut din partea partidului, daca nu chiar a fost lasat singur, precum spunea Rares Bogdan. Dar daca PNL trateaza in felul acesta alegerile locale, e de-a dreptul jalnic. Din cate am inteles, in Bucuresti, PNL, in sondajele de opinie, era creditat cu sansa a doua, dupa PSD. Intr-adevar, oricat de manipulatoare ar fi sondajele de opinie, totusi ele scot in evidenta un PNL ce nici nu vrea sa ajunga sa castige niste alegeri, un PNL indoielnic, de loc secund. Ori acest lucru graieste de asemenea destul de limpede despre incompetenta demna de o cauza mai buna a actualului tandem Blaga – Gorghiu. Care ar trebui sa-si dea demisia. Este inadmisibil: au votat mai de fiecare data – cu exceptia Legii Antidefaimare – la unison cu PSD, s-au eschivat in orice moment sa preia guvernarea, spre exemplu dupa tragedia de la Clubul Colectiv – nu s-a vazut nicio intentie de a prelua fraiele guvernarii. Iar acum se comporta de parca nu ar dori sa castige aceste alegeri.

De asemenea este absolut inadmisibil, cred eu, ca partidul sa nu aiba un inlocuitor pentru candidatul sau la Primaria capitalei. Se poate intampla, Doamne fereste, ceva: trebuie sa ai un inlocuitor. La PNL e dupa cum vrea fiecare: ala vrea, ala nu vrea. Nu e stabilita persoana care sa-l inlocuiasca pe Orban – lucru ce ar fi trebuit facut de mai multa vreme.

De aici se vede ca felul in care este condus acest partid lasa mult de dorit.

Sigur, s-ar putea discuta daca mai trebuie mentinuta o conducere bicefala, ca acum: cu cineva de la PNL si altcineva de la PDL. Evident, s-ar putea pune in discutie daca aceasta fuziune – dintre PNL si PDL –  reprezinta ceva viabil. Insa ceea ce observam e o Alina Gorghiu care de regula e de acord cu PSD, folosind discursul anticoruptie pentru a masca lucrul asta. Dupa parerea mea, ea nu are convingeri liberale, dar nu numai ea ci mai multi din PNL. E o parere pe care mi-am format-o in urma declaratiilor, luarilor de pozitie, atitudinilor dumneaei. Pe de alta parte, Vasile Blaga e inexistent, e ca si cum n-ar fi.

Nu pot sa fiu multumit de ceea ce se intampla la PNL!

Pe de alta parte, trebuie spus ca, daca ne luam dupa ce spune DNA, e ceva in neregula cu controlul judiciar impus lui Ludovic Orban. Sunt de acord cu cei care spun ca nu inteleg acuzatiile care i se aduc lui Orban. Concret: ce a facut? Deoarece faptul ca i-ar fi cerut cuiva bani nu poate fi o vina. Eu cred ca inca mai sunt liber in tara asta ca sa cer cati bani vreau eu oricui poftesc. Ludovic Orban a precizat ca nu a bagat vreun ban in buzunar. Intr-adevar, daca exista o astfel de suspiciune si dovezi care s-o sustina, ar fi fost altceva. Dar pentru ca a cerut bani pentru campanie – cred ca niciun om de buna credinta nu poate sa identifice in acest lucru vreo vina. Amestecul DNA in chestiuni politice trebuie curmat imediat! Dupa parerea mea, PNL ar trebui sa solicite CSM sa verifice si sa anchetze daca nu cumva e vorba de vreun abuz din partea DNA sau de un exces de zel regretabil. Pentru ca este inadmisibil si condamnabil sa aduci acuzatii cuiva pe ceea ce ar fi putut sa se intample dar nu s-a intamplat niciodata sau pe faptul ca respectiva persoana nu a facut nimic altceva decat sa ceara ceva.

De fapt, de aici rezulta ca cineva i-a copt-o, cum se spune, lui Orban. Adica a fost un interes de eliminare a sa din cursa pentru Primaria generala a capitalei si de a lovi politic, pe aceasta cale, in PNL. Reactia PNL, extrem de slaba din pacate. Suparator de slaba!

Repet, daca cineva de la DNA a gresit, trebuie pedepsit in termeni drastici! Consecinta a ceea ce s-a intamplat stimuleaza tendintele antisistem in Romania, lucru profund nociv prin faptul ca poate sa conduca la aparitia de partide extremiste:

Nicuşor Dan despre retragerea lui Orban: E clar că nu mai putem alege la Primărie tot un om de partid

Se arata ca:

Candidatul USB la Primăria Capitalei afirmă că retragerea liberalului Ludovic Orban din cursa pentru funcţia de edil, ca urmare a anchetei DNA, demonstrează faptul că bucureştenii nu trebuie să-şi mai dea votul unui reprezentant al partidelor.

”După ce ultimii 5 din 7 primari din Bucureşti au ajuns la DNA pentru corupţie, astăzi a venit rândul şi unuia dintre candidaţi. Pentru mine este foarte clar că nu mai putem alege la Primărie tot un politician, tot un om de partid. Avem nevoie de oameni ca noi, oameni din rândurile societăţii, nu din rândul partidelor politice. Este singura soluţie ca să oprim risipa şi jaful din bugetul Capitalei. A venit timpul să salvăm Bucureştiul de politicieni!”, a scris Nicușor Dan pe Facebook.

Declaraţia vine în contextul în care prim-vicepreşedintele PNL Cătălin Predoiu a admis vineri că au existat unele discuţii între partid şi Nicuşor Dan. Public, candidatul USB a cerut PNL să-l retragă pe Ludovic şi i-a invitat pe susţinătorii PNL să-l voteze.

Procurorii DNA au anunţat că prim-vicepreşedintele PNL Ludovic Orban este cercetat sub control judiciar pentru folosirea influenţei în scopul obţinerii unor foloase necuvenite, acesta solicitându-i unui om de afaceri 50.000 de euro pentru campania electorală din mai 2016.

„La data de 1 martie 2016, inculpatul Orban Ludovic, prim–vicepreşedinte al unui partid, a contactat un om de afaceri pe care îl cunoştea, solicitându-i sprijin financiar pentru campania electorală pentru alegerile locale din vara anului 2016, în care Orban Ludovic candidează la funcţia de primar al municipiului Bucureşti”, au anunţat procurorii DNA într-un comunicat de presă.

Ludovic Orban a anunţat că îşi dă demisia din funcţiile de conducere pe care le deţine la nivelul Camerei Deputaţilor şi PNL şi se retrage din cursa pentru Primăria Capitalei.”

Atitudinea „extraterestra”, cum spune Cristian Preda, afisata de Nicusor Dan – mai pe romaneste spus: atitudine impotriva partidelor politice – ne sugereaza ca in Romania sunt interese ale unora pentru discreditarea partidelor politice, pentru a promova un trend antisistem. Iar DNA, prin ceea ce a facut, a pus umarul, poate fara sa vrea, la construirea unui astfel de trend ciudat. Multi se intreaba cum de in Romania nu exista partide extremiste precum, sa zicem, celebrul de-acuma Front National al Marinei Le Pen. Or, in felul asta, cu atitudini impotriva partidelor, atitudini ce mai sunt si stimulate de catre DNA prin actiunile sale, cum a fost cea impotriva lui Ludovic Orban – amestec politic evident, zic eu, poate fara sa doreasca asta, se pot naste si in Romania partide „cinstite”, care „nu incalca legea”, dar extremiste!! Nu se poate sa nu te intrebi daca nu cumva exista interese din exterior pentru initierea si mentinerea unui astfel de trend si-n Romania…

Interesant mai e si un alt efect, pot sa apara din nou in prim-planul scenei politice, cu ocazia alegerilor locale din Bucuresti, „batranii” Calin Popescu-Tariceanu si Traian Basescu.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 12, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Panama Papers…

Iata ca a aparut un nou scandal, cel legat de paradisurile fiscale: Panama Papers. Insa el aduce in atentie un lucru de care se stia deja. De exemplu, nu se stia oare de paradisurile fiscale? Eu am vazut la televizor ca sunt precis identificate si, chiar mai mult decat atat, exista evaluari, din cate am inteles, a sumelor de bani depuse acolo, in toate aceste paradisuri fiscale, care variaza, ce-i drept, intre 18,5 si 24 trilioane de $. Lucrurile se stiau de multa vreme. Se poate pune intrebarea: de ce s-au dezvaluit lucruri din paradisul fiscal panamez?

Insa eu cred ca trebuie sa privim cu o anumita circumspectie ce s-a intamplat.

In primul rand, trebuie observat, cred eu, ca nu e vorba de o actiune a Justitiei. Intre altele fie spus paradisurile fiscale nu reprezinta ceva ilegal si nu inseamna ca daca o firma este inregistrata acolo sau daca cineva isi depune banii acolo, aceste lucruri ar fi neaparat ilegale. Deci nu e vorba, spuneam, de o actiune a Justitiei. Ci de scurgeri de informatii de la firma Mossack Fonseca spre un cotidian german: Süddeutsche Zeitung. Se pune intrebarea: in ce scop s-a realizat aceasta scurgere de informatii si de catre cine? Nu stim de catre cine. Scopul nu este clar. Frapeaza cantitatea enorma de informatii: 11,5 milioane de documente intinse pe o perioada de 40 de ani. Fenomenul actual de democratizare a informatiei face ca si oamenii obisnuiti sa mai afle cate ceva. De asemenea, e un material important, zic eu, pentru istorici: cei care se ocupa cu studiul istoriei contemporane ar trebui sa fie fericiti! Insa scopul unei astfel de actiuni nu e deloc clar. Pe langa firme, intlanim sportivi renumiti si, cel mai important, piesa de rezistenta, cum se spune, sefi de state si de guverne cu conturi in Panama.

Totusi, efectul dezvaluirilor, cel putin pana acum, ramane searbad. Doar premierul Islandei, in urma unor viguroase proteste populare, si-a dat demisia, desi nu e deloc clar faptul ca ar fi incalcat legea! Aspectul e unul interesant! In Romania, daca premierul Islandei ar fi primar in anumite localitati ale tarisoarei, oamenii – in ciuda dezvaluirilor si evidentei – l-ar fi votat si a doua, ba chiar si a treia oara!:) Reactii similare celei din Islanda in tari precum Rusia, China, Emiratele Arabe sau Arabia Saudita sunt foarte putin probabile. Nici in restul Europei nu prea vad o asemenea reactie a cetatenilor: sa iasa in strada pentru ca seful de stat sau de guvern are conturi in Panama si sa-i ceara demisia. Deci efectul in plan politic e unul destul de slab…

In al doilea rand trebuie sa ne intrebam in legatura cu legalitatea unei asemenea scurgeri de informatii. O rezolvare pe cale ilegala a contradictiei dintre opacitate si transparenta nu mi se pare de dorit. Secretul bancar trebuie respectat intrucat e un drept al celui ce isi are banii depusi la banca respectiva: sunt banii lui si e dreptul lui de a-si dezvalui conturile sau nu. Insa problema pare a fi alta…

Mie mi se pare ca evaluarea contabila a sumelor depuse in paradisurile fiscale se poate face cat se poate de exact. Spuneam ca dezvaluirile nu reprezinta o actiune a Justitiei. E important, pentru ca o firma privata isi plateste taxele si impozitele catre stat in tara unde isi desfasoara activitatea. Spre exemplu, eu am o parere buna despre Fiscul german. Eu n-as crede ca o firma germana sau, mai general spus, o firma care activeaza legal in Germania nu-si plateste taxele si impozitele catre statul german. Faptul ca un patron german isi deschide o firma si in alta tara decat Germania sau ca are conturi si in alta parte decat in Germania mi se pare un lucru cat se poate de firesc. In caz contrar, prin faptul ca e german, ca are deci aceasta cetatenie, ar fi condamnat sa activeze doar in Germania si sa aiba conturi numai si numai in Germania. Or, acest lucru ar fi monstruos si contraproductiv si ar incalca libertatea economica si libera circulatie a capitalului. Deci faptul ca un om de afaceri german – ca sa raman la acest exemplu, dar poate fi orice om de afaceri din orice alta tara – isi deschide o firma in Panama sau ca are bani in conturile dintr-o banca panameza nu reprezinta un lucru ilegal. Intrebarea care se pune totusi e urmatoarea: daca presupunem activitati ilegale ale unei firme germane pe teritoriul german, in speta evaziune fiscala, ce a pazit atunci Fiscul german? Din moment ce evaluam exact – cu o probabilitate foarte buna – sumele depuse in toate paradisurile fiscale (inteleg ca cel panamez nici nu ar fi cel mai mare), atunci Fiscul din tara respectiva poate determina usor evaziunea fiscala si ii poate trage la raspundere pe evazionisti. Or, povestea cu paradisul fiscal din Panama e de mai bine de 40 de ani… Presupunerea din start a unor activitati ilegale in plasarea capitalurilor in paradisuri fiscale nu mi se pare dreapta, incalcand prezumtia de nevinovatie.

Pe langa contradictia dintre opacitate si transparenta, mai constatam una. Despre ce e vorba? E vorba de cheltuielile din ce in ce mai mari pe care le fac statele, in special in domeniul social, si nevoia sectorului privat de a activa intr-un mediu economic cu taxe si impozite mici, care sa permita capitalului sa lucreze. Daca cineva isi inchipuie ca Panama nu beneficiaza de pe urma libertatii economice si acumularii capitalurilor private, eu cred ca greseste. Iata ce ne spune Wikipedia:

„Panama has the second largest economy in Central America[9] and is also the fastest growing economy and largest per capita consumer in Central America. In 2013, Panama ranked 5th among Latin American countries in terms of the Human Development Index, and 59th in the world.[10] Since 2010, Panama remains the second most competitive economy in Latin America, according to the World Economic Forum‘s Global Competitiveness Index. Covering around 40 percent of its land area, Panama’s jungles are home to an abundance of tropical plants and animals – some of them to be found nowhere else on the planet.[11]

Si mi se pare ca e mai bine decat cum era pe vremea generalului Manuel Noriega… Sa vedem si cum arata Panama City:

Panama City

Panama City

Parca nu arata chiar atat de rau. Nu stiu… dar impresia mea – si ma intristeaza lucrul asta – este ca parca am incepe sa plangem dupa regimuri de dictatura, dupa dictatori… Ma intristeaza si ma nelinisteste o asemenea tendinta negativa! Si e si nejustificat! Panama a ajuns o tara bine aspectata din punct de vedere economic, dintr-o tara slab-dezvoltata si macinata de o dictatura dura! De observat ca Panama e o stea printre tarile din America Latina, cu o economie in continua dezvoltare: a doua cea mai competitiva economie din America Latina! Uitati-va ce oras frumos e Panama City! E de vazut o comparatie cu Cuba lui Fidel Castro si vom observa o tara cu un PIB per capita mult mai redus fata de Panama, o tara comunista si mai saraca, desi inegalitatile sunt mai mici…

Eu cred ca ar mai trebui spus un lucru: asemenea dezvaluiri in presa, din surse anonime, ascund si un pericol. Observam prezenta pe lista persoanelor implicare in scandalul Panama Papers a unor sefi de state si de guverne. Lucrul asta ar putea sa genereze noi paradisuri fiscale, dar in state precum Federatia Rusa, China, Emiratele Arabe sau Arabia Saudita. Iar in astfel de tari, probabilitatea de a se scurge informatii inopinante catre presa e aproape nula. Se poate deschide, spre exemplu, un paradis fiscal la Irkutsk. Iar mutarea – mutarea nu repatrierea – unor importante capitaluri catre Federatia Rusa, in zone izolate, dar unde te-ai putea bucura de o deplina libertate si siguranta economica, poate avea efecte geopolitice importante si nu intotdeauna bune… Nu stiu de ce, dar parca e mai bun paradisul fiscal din Niue… Sa ne gandim ce inseamna un paradis fiscal la Irkutsk cu un capital financiar privat de vreo 2-3 trilioane $ sub regimul neprietenos al lui Vladimir Putin…

Pe de alta parte, referitor la Romania (ca au si de-ai nostri bani pe acolo, prin Panama) aud sintagma: „sa ramana banii aici”. Sa ramana aici ca sa fie cheltuiti de stat. Dar statul nostru se dovedeste pe zi ce trece tot mai neperformant. Si as spune ca nu e vorba doar de Romania. In mai toate tarile UE taxele si impozitele sunt mari, dar performantele economice sunt slabe. Cresterile economice sunt slabe si in multe din statele UE problemele economice generate de criza economica nu s-au rezolvat. Aceste aspecte sunt trecute cu vederea. In schimb se da vina pe paradisurile fiscale, ca si cum acestea ar fi cauza si nu consecinta unui mediu economic ce nu prea progreseaza… Statul da vina pe altii, numai pe el insusi nu. La noi cel putin in loc sa se puna problema unor reforme care sa restructureze statul, a unor reforme in spiritul libertatii, inclusiv economice, vedem arestari pe banda rulanta si… cam atat. De ce nu incercam sa gandim constructiv, sa fie puse la lucru aceste capitaluri aici? Ca nu prea se vede…

In schimb se vede un etatism pagubos demn de o cauza mai buna.

Varful de lance!😉

Andreea Paul

Iata ce spune Andreea Paul:

Care este soluția în ‘dosarele Panama’?

Se arata ca:

În scandalul ‘dosarului Panama’ soluția este transparența fiscală și interzicerea tuturor tranzacțiilor financiare ale statelor membre cu țările netransparente. Are România curajul să vină cu această propunere în Uniunea Europeană? Are curajul Uniunea Europeană să trântească taurul evaziunii fiscale de coarne? A sosit timpul să aibă! Soluția trebuie să fie europeană. Ideal ar fi un acord global.

Recentul scandal al dosarelor Panama demonstrează încă o dată că economia subternă este peste tot, că este nedreaptă față de cetățeni și față de companiile care plătesc corect taxele. Economia subterană este enormă și foarte costisitoare. Economia subterană este o capcană socială. Varietatea metodelor de spălare a banilor depinde de imaginația celor care fac uz de astfel de operațiuni, Practic, cei mai buni jucători sunt aceia care știu toate regulile jocurilor și care fac aceste reguli.
Conturile off-shore parchează peste 18,5 trilioane de dolari, din ultimele estimări disponibile. În Uniunea Europeană, economia subterană a fost estimată de OECD la aproximativ 3,4 trilioane de euro, în anul 2015, din care 46 de miliarde de euro doar în România. Veniturile cu multe zerouri obținute din economia subterană sunt adeseori parcate sau ascunse în paradisurile fiscale opace.
Soluții există pentru aceste economii paralele, pentru sistemele bancare paralele sau din umbră, pentru tranzacțiile financiare ascunse la nivel global în paradisurile fiscale. În Uniunea Europeană se putea cere transparența fiscală obligatorie a paradisurilor fiscale și pâna acum, dar nu s-a vrut. La fel la nivelul instituțiilor globale. Nici nu mă mir că nu s-a vrut, când văd premieri și oficiali de prim rang implicați în afacerile din paradisurile fiscale.
Standardele internaționale nu revolvă singure problema, ci obligația de transparență fiscală, de comunicare obligatorie între paradisurile fiscale, jurisdicții diferite și celelalte state.
Legislația noastră nu interzice în niciun fel înființarea de către cetăteni/rezidenți români a unor companii în Panama sau în oricare alt paradis fiscal. Prin acest termen înțelegem state fără impozit pe profit/venit sau cu impozite foarte mici și lipsite de transparență fiscală. În România au fost înregistrate aproximativ 1500 de societăți cu participare străină la capital provenit din state precum Insulele Virgine Britanice (383), Panama (236), Insulele Bermude (200), Gibraltar (69), Seychelles (48) etc, conform ultimelor date oficiale ale ONRC.
În România nu avem nici măcar obligația de a raporta autoritătilor fiscale înființarea unor astfel de companii sau BNR-ului astfel de conturi deschise afară. E timpul ca legiuitorul român să fie interesat de introducerea unor astfel de obligații de raportare. Pe plan internațional, sunt state care au implementat astfel de obligații de raportare, cunoscute ca CFC rules – Controlled Foreign Corporations. OECD a venit la sfârșitul anului trecut cu recomandări clare pentru aplicarea eficientă a acestor reguli. SUA au aplicat acordul FATCA: http://www.andreeapaul.ro/stadiul-negocierilor-si-al-punerii-in-aplicare-a-acordului-bilateral-de-colaborare-pentru-implementarea-prevederilor-fatca/
Consider obligatorie analiza modului în care fondurile au fost acumulate în astfel de companii off-shore:
– Se poate pune problema de profituri exportate prin prețuri de trasfer dacă fondurile au fost obținute de la companii românești afiliate sau dacă companiile au fost interpuse pe un lanț tranzacțional, în scop fiscal exclusiv.
– Se mai poate pune problema și cu privire la realitatea tranzacțiilor, în special dacă vorbim de consultanță și de comisioane plătite de firme românești. ANAF poate face controale pentru a verifica respectarea legislației, la nivelul companiilor românești care au avut relații comerciale cu companii din Panama sau din alte paradisuri fiscale.
– Se poate pune problema modului în care sunt folosite de către cetățeni/rezidenți români fondurile din astfel de companii. Banii folosiți sau retrași în scop personal trebuiau declarați în România și se datora impozit pe dividend. Dacă nu au fost declarați, vorbim atât de impozite, dobânzi si penalități, cât și de evaziune fiscală.
– De asemenea, persoanele ar trebui urmărite unde au rezidența fiscală. De exemplu, sunt oameni mari de afaceri, români care vin des prin România, dar care declară că sunt rezidenți fiscal în Monaco. A urmărit cineva de la fisc câte zile stau în România într-un an?
Pe data de 5 aprilie am cerut audierea parlamentară a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor și a ANAF în legătură cu acțiunile naționale care se impun în urma dezvăluirilor din ‘dosarele Panama’ în Comisia de buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților. Aceste două instituții sunt direct responsabile pentru monitorizarea tranzacțiilor financiare suspecte și fiscale. Colegii mei au acceptat și au votat în unanimitate. Foarte probabil, săptămâna viitoare, marți, vor avea loc aceste audieri.”

Fiti atenti la aceast text:

„De exemplu, sunt oameni mari de afaceri, români care vin des prin România, dar care declară că sunt rezidenți fiscal în Monaco. A urmărit cineva de la fisc câte zile stau în România într-un an?”

Fiscul sa urmareasca cate zile sta un om in Romania? Andreea Paul e membra a PNL, prim-vicepresedinte al PNL, din cate inteleg. Nu doar la dansa, dar si la alti liberali constat foarte putin liberalism. Eu urmaresc ce scrie dansa pe blog si sunt multe articole interesante, date statistice interesante. Insa textul de mai sus pare izvorat mai degraba din gandirea fostei Securitati decat dintr-o gandire liberala. In general vorbind, eu nu prea vad la PNL-ul actual o atitudine si o gandire liberala, nu mai vorbesc de una autentica. Recunosc, sunt putin contrariat de fenomenul asta. Mai ales ca se manifesta la oameni tineri de la care am alte pretentii. Pentru ca despre cei batrani ai putea sa spui ca au reflexe securistoide, comunistoide. Dar ma contrariaza, pentru ca s-ar putea sa ma insel… Cei batrani au cunoscut ce inseamna sa suferi din lipsa de libertate… Un liberal sa ceara transparentizare totala? In loc sa militeze pentru pastrarea secretului bancar, pentru apararea dreptului de proprietate… „Consider obligatorie analiza modului în care fondurile au fost acumulate în astfel de companii off-shore” – asta pare sinonim cu anularea libertatii economice. Daca statul incepe sa controleze modul in care se fac tranzactiile intre firmele private, inca un pas si se ajunge la planificarea economica facuta de stat. Pe cand un nou Comitet de Stat al Planificarii? Eu nu vad la PNL sustinerea unor reforme economice cu adevart liberale, apararea proprietatii private. De ce nu spune, de exemplu, ca toata aceasta scurgere de informatii poate fi, cel mai probabil, ilegala? In schimb ii acorda un excesiv credit de buna-credinta, nejustificat.

Totusi, nu mi se pare normal ca niciun liberal (sper sa ma insel) sa nu apere paradisurile fiscale. Nu se poate ca liberalii sa vada doar ceva rau in aceste paradisuri fiscale. Am vazut, inclusiv la noi, dezbateri mult mai echilibrate pe aceasta tema, fara condamnarea a priori a acestora. Si la CNN am vazut puncte de vedere echilibrate in care se arata ca un paradis fiscal nu e neaparat ceva rau.

Nu prea vad la PNL o sustinere a diminuarii fiscalitatii, a diminuarii rolului statului in economie, o sustinere pentru atragerea de investitii si capital privat.

Spune:

„Conturile off-shore parchează peste 18,5 trilioane de dolari, din ultimele estimări disponibile. În Uniunea Europeană, economia subterană a fost estimată de OECD la aproximativ 3,4 trilioane de euro, în anul 2015, din care 46 de miliarde de euro doar în România. Veniturile cu multe zerouri obținute din economia subterană sunt adeseori parcate sau ascunse în paradisurile fiscale opace.”

Si care e solutia? Asta:

De exemplu, sunt oameni mari de afaceri, români care vin des prin România, dar care declară că sunt rezidenți fiscal în Monaco. A urmărit cineva de la fisc câte zile stau în România într-un an?” ?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 6, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 71 comentarii

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 34 de alți urmăritori