Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

De ce fac bancile profit in Romania?

Era o chestie foarte interesanta pe care o invatam in liceu la geometrie analitica la capitolul „Separarea planului in regiuni”. Era vorba de „Aplicatii in programarea liniara”:

„Productia unei intreprinderi, a unei unitati agricole, transportul marfurilor etc. care altadata se faceau oarecum empiric, ridica astazi probleme de planificare in asa fel, incat tinand seama de conditiile de lucru, posibilitatile de aprovizionare etc. sa se ajunga pe totalul intreprinderii, unitatii agricole etc. la realizarea unui plan cu minimum de cheltuieli si cu venituri cat mai mari”

Gh. D. Simionescu – Geometrie analitica – Manual pentru anul III liceu, sectia reala si licee de specialitate – Editura didactica si pedagogica – Bucuresti, 1976

Erau probleme foarte interesante: apeland la cunostinte elementare de geometrie analitica rezolvai probleme economice destul de complexe si de un interes practic evident. S-ar putea sa para simplu, s-ar putea sa para o joaca, numai ca rezultatul respectiv era unul obtinut pe niste baze stiintifice, prin calcul matematic. Trebuie sa-ti insusesti tehnica, desigur. Si sa ne gandim ca, economic vorbind, important este sa eviti pierderile, pagubele. Deci chestia asta se invata si este necesar, desigur, exercitiul.

Ganditi-va ce inseamna sa se bage altul peste tine – ca nu asa ci asa si sa facem si asa, si de ce ai facut asa, fa asa. Ordin? Ordin! Ordin de la Partid? Ordin de la Partid! Vorba lui Anton Pann – „Tu il inveti de bine si el te invata pe tine”! Sa ne amintim cum dadea Ceausescu indicatii pretioase si tot activul de partid lua, umil, notite. Spunea tov. Ceausescu ca trebuie facut asa – atunci ce tot nu-ntelegi, fa asa! Si in felul asta a ajuns tara vai de capul ei, a cazut si regimul comunist, a fost impuscat si „Geniul Carpatilor”!

Strainii nu pot sa inteleaga cum de pleaca oameni pregatiti din Romania si ajung bine acolo in Occident sau in State, profesori pe la mari universitati, manageri de succes etc, iar in tara lucrurile sa evolueze spre dezastruos…

Unii, in zilele noastre, nu inteleg de ce fac bancile profit. Imi pare ca e o campanie impotriva bancilor demna de o cauza mai buna, desigur. Ca fac profit pe seama saracului cetatean, pe seama romanului de rand care e la mana acestor institutii care-l jecmanesc continuu. Sa fie asta o reverberatie a celebrei miscari Occupy Wall Street?

Insa toate acestea nu raspund la intrebarea pusa. Raspunsul e unul foarte simplu: bancile fac profit pentru ca sunt institutii private, au un management performant, au un personal cu o calificare foarte buna in domeniu si nu in ultimul rand pentru ca sunt banci straine. Evidentiam faptul ca sunt insitutii private, dar un lucru tot atat de important si care deriva din asta este ca nu mai sunt supuse ingerintelor factorului politic autohton!

Sa ne gandim cum era in anii ’90, cand bancile nu erau private, cand factorul politic se amesteca fara nicio problema in chstiuni care nu-l priveau, fara niciun fel de competenta, profesionalism in domeniu. S-a incercat crearea unui sistem bancar din banci romanesti. Nu stiu cum s-a facut dar acele banci, care incepusera sa functioneze totusi, au sfarsit prin a da faliment. Sa ne gandim cum s-au dat credite de catre Bancorex, mai toate prin telefonul rosu, din care s-au cumparat vrute si nevrute – nimic folosit din ce s-a cumparat – imensa majoritate a acestor credite dovedindu-se neperformante, ceea ce a dus Bancorexul in faliment. Astfel de orori nu s-au intamplat pentru ca n-ar fi fost oameni de specialitate, oameni capabili care lucrau in acele banci. Ci s-au intamplat datorita amestecului nefast al politicului, care a reusit o „performanta”, cu ghilimelele de rigoare, fireste: sa duca totul de rapa!! La aceste lucruri, pe care le-am trait cu totii nimeni, in ziua de astazi, nu pare sa se gandeasca serios, sa reflecteze serios.

As dori sa mai spun cateva cuvinte despre risc. Bancile nu sunt scutite de asa ceva. Ati vazut ce s-a intamplat cu Lehaman Brothers? Too big to fail? Ei, uite ca o asemenea banca, un asemenea colos a reusit sa se prabuseasca! De aceea riscurile sunt foarte mari si pentru o banca. Mai mult, sa ne gandim ca o banca trebuie sa aiba grija de securitatea depozitelor, adica a banilor oamenilor care i-au depus acolo. Ganditi-va ce inseamna sa vezi ca banii pe care i-ai muncit si i-ai depus la o banca nu mai sunt pentru ca banca a intrat in faliment! Ma uitam la un Joc de Putere al lui Rares Bogdan cum acesta spunea, dadea sfaturi prietenesti bancilor, s-o lase mai moale cu profiturile. Ca sa intre in faliment? Stau si eu si ma intreb…

Era si domnul deputat de la PNL, Daniel Zamfir, daca nu ma insel, care a gasit nimerit sa-l intrebe pe un reprezentant al bancilor intrat in direct daca e dispus sa imparta riscul cu clientul bancii. Aici trebuie, cred, spus urmatorul lucru: nu e acelasi risc cel al bancii cu cel al clientului. Daca, spre exemplu, o banca acorda un credit unui client pentru ca acesta sa-si poata dezvolta o afacere, iar afacerea acestuia sfarseste pana la urma prost si pierderile incep sa fie mari, a cui e vina? A bancii sau a acelui client care, sa spunem, a gresit in felul in care si-a plasat banii? Banca nu e un profesor care sa-l invete pe acela cum sa-si plaseze banii sau cum sa-si conduca propriul business. Si atunci pentru ce banca trebuie sa-si imparta riscul cu clientul? Pentru ce banca trebuie sa-si asume riscul clientului si ce ar insemna asta? In felul acesta ajungem la ce s-a intamplat cu Bancorex in anii ’90 – banca ajunge la faliment. De aceea banca trebuie sa se asigure ca-si va putea recupera banii cu dobanda, care reprezinta profitul bancii sau, daca doriti, plata pentru serviciile de creditare, pentru a putea evita colapsul.

Domnul Daniel Zamfir e unul din initiatorii legii darii in plata. Mie mi se pare ceva foarte bizar legat de aceasta lege. E adevarat ca in perioada de boom economic, pana sa vina criza in 2008, foarte multi oameni au luat credite de la banci. S-au luat credite, cel putin aici la noi, chiar si in conditiile in care se marise binisor rata dobanzii. De ce nu s-a marit mai mult pentru a stopa acest fenomen negativ? Dar chiar si marita, romanii luau credite intr-o veselie prosteasca. Sunt oameni care, cu aceste credite si-au cumparat plasma si tot felul de aparatura electronica, erau oameni cu sute de mii de lei vechi datori la banci… Dom’ne, dar tu chiar nu te intrebi cum ii vei da inapoi din salariul ala amarat pe care il ai? Asa stand lucrurile, unii au ramas atarnati la banci cu niste sume frumusele care trebuiesc date inapoi… Totusi, intr-o emisiune anterioara, din cate am inteles, reprezentantii bancilor au spus ca putini sunt cei in aceasta situatie, mare majoritate care au luat credite isi platesc ratele fara problema. Putini insa au probleme!

Legea darii in plata spune asa, din cate am inteles: dai casa bancii si scapi de datoriile respective. Deci in felul asta se sterg niste datorii si omul devine curat. Dar vad ca nimeni nu a pus problema: ce sa faca banca cu un imobil (cladire, teren etc)? Sa-l revand apoi la un pret mai mare ca sa-si scoata banii? Dar o banca nu e un jucator pe piata imobiliara. Or, in felul asta fortezi banca sa devina un jucator pe o piata straina de esenta ei. Initiatorul legii spune, daca am inteles eu bine, ca, de fapt, chestiunea e alta: sa-i dea posibilitatea celui ce are datorii sa negocieze cu banca. Dar atunci – mai ales dandu-se o asemenea lege – banca ajunge sa fie la mana celui ce are datorii la aceasta. Daca e lege si daca n-am alta cale, va trebui sa accept conditiile pe care mi le pune datornicul, altminteri ma trezesc cu un teren sau o casa cu care n-am ce face. Pentru ca o banca nu opereaza cu terenuri sau cu case. In felul asta e foarte probabil sa se intample ceea ce s-a intamplat in anii ’90 la Bancorex. Toata lumea va putea lua credite din moment ce toata lumea va putea negocia de pe o pozitie de superioritate cu o banca, avand legea de partea cetateanului. Ce s-a inatmplat cu Bancorex stie, de asemenea, toata lumea. Creditele au devenit neperformante si banca a luat-o la vale! De asemenea, ar trebui sa fie foarte clar ca a implementa zicerea potrivit careia bancile s-o lase mai moale cu profiturile – adica a determina o scadere in profitul unei banci – inseamna a impinge o banca pe panta foarte alunecoasa a falimentului.

Interesant ca astfel de propuneri vin din partea PNL… Daca ar fi venit de la PSD nu m-ar fi mirat prea tare…

Ce facem, ne intoarcem la anii ’90?

Cei care spun ca bancile s-o lase mai moale cu profiturile ar trebui sa se gandeasca ca sistemul bancar, bancile din Romania au rezistat cu succes celei mai mari crize de la Marea Criza din ’29-’33, intr-o tara, precum a noastra, care nu dovedeste performante economice deosebite. Nici un nivel de incredere prea ridicat pentru investitii.

Va dati seama ce ar insemna sa se prabuseasca bancile in Romania?

februarie 13, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Legea defaimarii. Despre cum trebuie scris…

Mediafax

Deputaţii jurişti au adoptat ”Legea defăimării”: Dragnea a obţinut majorarea amenzilor până la 100.000 de lei, după ce în octombrie declarase că le va diminua

Deputaţii din Comisia Juridică şi din cea pentru Drepturile Omului au adoptat marţi ”Legea defăimării”, iniţiată de liderul PSD, Liviu Dragnea, mărind la propunerea preşedintelui PSD cuantumul amenzilor până la 100.000 de lei pentru cei care aduc atingere imaginii unui grup sau unei comunităţi.

Legea iniţiată de Liviu Dragnea prevede că în cadrul Consiliului Naţional pentru Combarerea Discriminării se va înfiinţa Departamentul pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei care va avea rol de prevenire şi sancţionare a defăimării sociale, definită ca ”fapta sau afirmaţia prin care o persoană este pusă în situaţie de inferioritate pe temeiul apartenenţei sale la un grup social”.

Deputaţii jurişti au decis ca sancţiunile aplicate de acest Departament să fie cele prevăzute în Ordonanţa Guvernului 137/2000, adoptând un amendament depus chiar de Liviu Dragnea.

”(1) Contravenţiile prevăzute la art. 2 alin. (2), (4), (5) si (7), art. 6-9, art. 10, art. 11 alin. (1), (3) şi (6), art. 12, 13, 14 şi 15 se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizică, respectiv cu amenda de la 2.000 lei la 100.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate”, se arată la Articolul 26 al Ordonanţei de Guvern menţionate.

În varianta adoptată de Senat proiectul prevedea că defăimarea socială s-ar putea sancţiona cu amendă de la 1.000 la 30.000 lei, dacă vizează o persoană fizică, respectiv cu amendă de la 2.000 la 60.000 de lei, dacă vizează un grup social.

Preşedintele interimar al PSD, Liviu Dragnea, anunţa în octombrie că va elimina, în Camera Deputaţilor, criteriul defăimării pe criterii de apartenenţă politică şi de avere din Legea defăimării pe care a iniţiat-o, pentru a elimina riscurile de „interpretare greşită”, şi că va diminua cuantumul amenzilor.

Dragnea susţinea atunci că a urmărit cu foarte mare atenţie toate observaţiile care au apărut în spaţiul public şi a precizat că „această lege nu a fost gândită ca un mijloc de cenzură”, ci ca un mijloc legal pentru „demnitatea umană”.

Legea a trecut în Comisiile comune din Camera Deputaţilor cu 17 voturi ”pentru” şi 5 ”împotrivă”.

Deputaţii PNL au votat împotriva acestei legi, argumentând că reprezintă ”un pumn în gură dat ziariştilor din România”.

”Noi considerăm că este vorba despre o reglementare excesivă. Sunt suficiente prevederi în vigoare, mai ales în Codul Civil, care dau posibilitatea celor care se consideră lezaţi în demnitate să genereze o acţiune la o instanţă competentă, nu era necesară o astfel de supra-reglementare. Mai mult decât atât, această lege, dacă va deveni lege, poate fi intitulată (…) o reglementare a cenzurii pe Facebook, de asemenea, un pumn în gură dat ziariştilor din România”, a declarant deputatul PNL Gabriel Andronache.

Iniţiativa legislativă a trecut de Senat şi urmează să intre la vot în plenul Camerei Deputaţilor, care este for decizional.

Potrivit proiectului adoptat de Senat, persoana care se consideră vizată de defăimarea socială poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare defăimării sau anularea situaţiei create prin discriminare, în termen de 3 ani de la data săvârşirii faptei sau „de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei”, mai prevede proiectul.

Iniţiativa legislativă vizează înfiinţarea unui departament special în cadrul Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, dar şi obligaţia ca radioul şi televiziunea publică să includă programe de promovare a toleranţei, profesorii să urmeze cursuri pe această temă, iar unităţile de învăţământ să adopte un „plan anual pentru implementarea acţiunilor privind combaterea discriminării”.

Consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti vor fi însărcinate anual cu elaborarea unui plan privind respectarea drepturilor omului, combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup şi nivelul administraţiei publice locale.

Iniţiativa legislativă vizează nu numai instituţiile publice. Astfel, orice angajator cu cel puţin 50 de angajaţi va include în Regulamentul de organizare şi funcţionare un set de reguli privind respectarea drepturilor omului, combaterea discriminării şi promovarea demnităţii umane şi toleranţei faţă de diferenţele de grup.

În ceea ce priveşte impactul asupra bugetului de stat a legii propuse, în expunerea de motive, Liviu Dragnea susţine că finanţarea Departamentului pentru Promovarea Demnităţii Umane şi Toleranţei pentru o perioadă de 5 ani se ridică la 2.993.060, sumă care include finanţarea a 10 posturi în cadrul departamentului, chirie, cheltuieli cu mobilier, birotica şi echipamente.

Mai multe ONG-uri au cerut Camerei Deputaţilor să respingă proiectul de lege privind defăimarea socială.”

Interesant este ca avem de la cine invata cum sa scriem, daca enormitatea asta de lege va fi adoptata. Exista, desigur, persoane care au experienta indelungata a diplomatiei, spre exemplu Dl. Adrian Nastase:

Ministrii spun lucruri traznite

„De curand, un secretar de stat din guvernul tehnocrat, constient de faptul că, in actualul executiv, nu se iau decizii importante, a solicitat ca stenogramele ședințelor de Guvern  să fie publicate.

Minunat. Am fi aflat despre discutiile din guvern – spre exemplu, cine s-a opus propunerii de abrogare, prin ordonanta de urgentă a literei f) din articolul 96.

Probabil ca reprezentantul guvernului a constatat că stenogramele sedintelor guvernului american, ale guvernului rus, ale guvernului german, ale guvernului ungar sunt publice si nu a dorit ca România să rămână mai prejos…

Poate părea amuzant dar este, de fapt, simplu – diminuarea suveranitatii face ca România să nu mai aibă secrete de protejat.

Iată stirea de presă: „Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Social este în discuții cu reprezentanții Guvernului privind posibilitatea ca, pe viitor, stenogramele ședințelor de Guvern să fie făcute publice, a declarat, marți, Mihai Lisețchi, secretar de stat în cadrul ministerului.”

„Guvernul și ministerele ar trebui să fie un exemplu pentru celelalte
instituții publice în ceea ce privește gradul de transparență. Credem
că se impune o transparentizare mai mare a acțiunilor luate în
ședințele de Guvern. Mai nou, memorandumurile aprobate de Guvern sunt
publicate și suntem în discuții și cu privire la publicarea
stenogramelor”, a spus Lisețchi, în cadrul summitului afacerilor
publice, organizat marți de Asociația Registrului Român de Lobby.

Genial…”

„Ministrii spun lucruri straznite” – hai sa fim seriosi, asta nu se poate considera o defaimare. Era si o emisiune parca: „Copiii spun lucruri traznite”. E clar ca e o gluma! ;) Apoi observati finalul – „Genial”, urmat de puncte de suspensie!! Genial! :D

Domnule Dragnea (trebuie spus ca domnia sa e un infractor, un condamnat penal cu suspendare care conduce cel mai mare partid din Romania, PSD), va rog sa-mi permiteti sa va intreb: nu credeti ca va jucati cu focul?

E si o parte buna in toata povestea asta: PNL nu a mai votat la unison cu PSD! In sfarsit! Mai bine mai tarziu decat niciodata!

Totusi, eu nu inteleg o chestie in lumina unei asemenea legi. De exemplu, daca eu spun despre ISIS ca e o organizatie terorista – punand deci un grup social intr-o pozitie de inferioritate (sau nu fac lucrul asta…?) – inseamna ca incalc legea asta (sau nu o incalc)? Pentru ce se doreste a se da o asemenea lege? Nu cumva se doreste ca, pana la urma sa primim si noi, sa avem si noi probleme, imigranti sirieni, irakieni sau afgani? Si sa nu cumva sa se spuna ca… Sa apara in presa ca asa si pe dincolo cu astia…

In rest, presa nu defaimeaza. Ea ori exprima realitati – aratand, spre exemplu, coruptia din clasa politica -, ori foloseste figuri de stil, caracteristice genului jurnalistic.

Daca legea asta inseamna sa nu spui despre ala ca e hot, cand, de fapt, el e hot, cred ca ne umplem de un sublim ridicol. Dar ce sa mai zicem de ce spunea Viorel Catarama: cum ca partidele noastre (citez din memorie) sunt de fapt niste organizatii mafiote…? Adica sa nu spun asa, cand, de fapt, asa e… Adica toate sunt bune si frumoase – nu cumva sa zicem ceva ca o incasam de la domnii infractori care ne conduc! Este literalmente ridicol ca PSD da asemenea legi. Adica ce poti invata de la un pesedist? Ce e munca, cinstea, corectitudinea? Rad si curcile!!

Dar daca cineva, sa zicem, ar spune: „licheaua aia socialista de Schulz!”. Omul asa simte, asa spune – este sincer! Adica legea asta ce ma invata? Sa-mi ascund sentimentele, sa nu fiu sincer, sa fumez tigara in WC-ul liceului, sa nu ma prinda doamna, pardon, tovarasa directoare sau sa nu ma toarne vreun coleg binevoitor? Eu pot sa apreciez un om – chiar daca e rau – dar care e sincer. Legea asta, tipic socialista, desigur (de notat printre altele intruziunea in treburile sectorului privat), ce ma invata? Cum sa mint! Una sa spun, alta sa gandesc, precum pe vremea defunctului PCR! Totusi, nu mi se pare absurd… Pot sa inteleg fratietatea asta in cuget si-n simtiri ale PSD, ale D-lui. Dragnea personal, cu Alexandru Visinescu

Vor din nou sa ne bage pe toti la gratii.

Imbecilii!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

februarie 10, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 260 comentarii

Sa vorbim putin despre democratie…

Cititorii blogului au ridicat aceasta problema: ce e democratia? In general, ideea lor era ca democratia se reduce la majority rule – regula majoritatii. Dupa parerea mea, democratia nu inseamna doar asta. Ar trebui sa aiba si alte ingrediente, ca sa zic asa. De exemplu, increderea cetatenilor si o cat mai clara delimitare ideologica din partea partidelor politice.

Gandindu-ma la acest subiect m-am apucat sa caut ce spun sondajele despre increderea cetatenilor nostri. In cine au incredere romanii? Dupa parerea mea, intr-o societate democratica, intr-o democratie consolidata ar trebui ca increderea in Parlament – institutie eminamente democratica deoarece alegerile se fac prin votul direct, nemijlocit al cetatenilor – ar trebui sa fie una ridicata, in orice caz peste 50%. Conform Constitutiei noastre, art. 61, al. 1:

„Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.”

Pe cale de consecinta ar rezulta ca daca cetatenii au o slaba incredere in Parlament, atunci au o slaba incredere in reprezentantii lor si o slaba incredere in legile votate in Parlament.

Dar sa vedem ce spun doua sondaje de anul trecut, deci relativ recente…

Agerpres

Sondaj Inscop: Armata, Biserica și Jandarmeria rămân în topul încrederii românilor

„Armata, Biserica și Jandarmeria sunt instituțiile interne în care românii au cea mai mare încredere, arată Barometrul INSCOP-ADEVĂRUL despre România, realizat de Inscop Research la comanda cotidianului „Adevărul”.

Foto: (c) www.inscop.ro

Potrivit unui comunicat transmis marți AGERPRES, clasamentul instituțiilor interne este condus de Armată cu 74,3% încredere multă și foarte multă (75% în februarie 2015) exprimată de cei care au formulat o opinie, urmată de Biserică cu 62,3% încredere multă și foarte multă (64% în februarie 2015).

Pe poziția a treia se află Jandarmeria, care se bucură de aprecierea a 62% dintre români (62,5% în februarie 2015). Urmează DNA cu 61,4% încredere multă și foarte multă (58,9% în februarie 2015).

Conform cercetării sociologice, Președinția se situează pe poziția a cincea cu 50,6% încredere multă și foarte multă (față de 51,4% în luna februarie), iar SRI pe poziția a șasea, beneficiind de încrederea a 50,3% dintre cetățeni (față de 48,8% în februarie).

Urmează, Înalta Curte de Casație și Justiție cu 49% încredere multă și foarte multă (față de 48,7% în luna februarie), SIE cu 47,8% (față de 46,1% în februarie), Poliția cu 47,1% (față de 45,5% în februarie), Banca Națională a României cu 44,5% (față de 47,3% în luna februarie), universitățile cu 41,5% (față de 41,4% în luna februarie) și ANI cu 39,8% (față de 42,2% în luna februarie).

Barometrul arată că, măsurat pentru prima dată în topul încrederii în instituții, ANAF-ul beneficiază de aprecierea a 37,9% dintre români.

Primăriile contabilizează 34,3% încredere multă și foarte multă față de 38,1% în luna februarie.

În clasamentul încrederii în instituții urmează presa cu 34% (față de 37% în luna februarie), Curtea Constituțională — 33,8% (față de 36,5% în luna februarie), organizațiile societății civile cu 30% (față de 29,7% în luna februarie), Guvernul cu 23,8% (față de 23,4% în februarie) și consiliile județene, care sunt cotate cu 21,8% încredere multă și foarte multă față de 25,5% de luna februarie.

Clasamentul este încheiat de sindicate cu 19,1% (față de 21,6% în luna februarie), patronate cu 15,5% (față de 19,5% în luna februarie), bănci cu 14,1% (față de 15,9% în luna februarie), Parlament cu 12,6% (față de 17,5% în februarie) și partide politice care înregistrează 6,5% în aprilie (față de 9,9% în februarie).

Sondajul a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului „Adevărul”, în perioada 23 — 30 aprilie 2015. Volumul eșantionului a fost de 1.085 de persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani. Eroarea maximă admisă a datelor este de plus/ minus 3%, la un grad de încredere de 95%. Metoda folosită a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondenților.

AGERPRES/(AS — autor: Mihaela Tudorache, editor: Andreea Rotaru)”

Ziare.com

In cine au romanii incredere: Presedintia da, Parlamentul ba – sondaj INSCOP (Video)

Increderea romanilor in Presedintie a crescut, iar increderea in Biserica a scazut – releva un sondaj INSCOP.

In cine au romanii incredere: Iohannis a crescut in top – pe ce loc se afla Ciolos sondaj INSCOP

Potrivit cercetarii sociologice, institutiile interne in care romanii au cea mai mare incredere sunt Pompierii, Armata si Jandarmeria, in timp ce topul institutiilor internationale este condus de NATO, ONU si UE.

Topul increderii in institutiile politice

Topul increderii in institutiile politice este condus de Presedintie cu 51,2% incredere multa si foarte multa (fata de 46,3% in septembrie), iar la polul opus se afla Parlamentul, cu 12,8% incredere multa si foarte multa (10,9% in septembrie) si partidele politice cu 8,6% (7,6% in septembrie).

Pe locul al doilea in topul increderii se situeaza Primaria – 37,6% fata de 36,3% in septembrie 2015, urmata de Curtea Constitutionala cu 32,8% incredere multa si foarte multa (fata de 35,1% in septembrie 2015).

Urmeaza Guvernul, care se bucura de increderea a 30,9% dintre cei intervievati (25,2% in septembrie) si Consiliul Judetean cu 22,9% (20,6% in septembrie).

Topul increderii in institutiile executive

In ceea ce priveste topul increderii in institutiile executive, prima pozitie este ocupata, in luna noiembrie, de Pompieri (institutie masurata pentru prima oara in sondajele INSCOP) cu 77,5% incredere multa si foarte multa.

Urmeaza Armata cu 75,4% (fata de 73,8% in septembrie) si Jandarmeria cu 65,8% (fata de 63,7% in septembrie). Pe pozitia a patra se situeaza DNA cu un capital de incredere de 61,2% (fata de 60% in septembrie). Urmeaza SRI cu 51,3% (50,3% in septembrie), SIE cu 50,9% (48% in septembrie), Politia cu 48,9% (51,7% in septembrie), BNR cu 46,7% (49,5% in septembrie), ICCJ cu 46,2% (42,7% in septembrie), ANAF cu 40,7% (41,9% in septembrie) si ANI cu 37,1% (36,6% in septembrie).

Topului increderii in institutii sociale si private

Topului increderii in institutii sociale si private este condus de Biserica cu 56,3% incredere multa si foarte multa (fata de 61,2% in luna septembrie).

Pe locul al doilea se situeaza universitatile, care se bucura de increderea a 43% dintre cei intervievati (fata de 44,6% in luna septembrie). Clasamentul este incheiat de presa – 35,7% incredere multa si foarte multa (fata de 34,5% in luna septembrie), organizatiile societatii civile – 30,2% incredere multa si foarte multa (fata de 30,5% in luna septembrie), patronate cu 19,7% (fata de 18,7% in luna septembrie), sindicate cu 18,6% (fata de 21,2% in luna septembrie) si banci cu 17,6% (fata de 17,8% in luna septembrie).

Clasamentul institutiilor internationale

Cercetarea mai arata ca primul loc in clasamentul institutiilor internationale este ocupat de NATO – cu 55,7% (fata de 57,6% luna septembrie).

Pe locul secund se situeaza ONU cu 54,8% incredere multa si foarte multa (56,6% in septembrie 2015), iar locul al treilea este ocupat de Uniunea Europeana cu 50,5% (52,7% in septembrie 2015).

Pe locul al patrulea se situeaza Parlamentul European cu 45,6% (47,8% in septembrie), Comisia Europeana cu 43,5% (45,7% in septembrie). Topul este incheiat de Banca Mondiala cu 33,8% (41% in septembrie) si de Fondul Monetar International cu 29,5% (33,9% in septembrie 2015).

Barometrul INSCOP – ADEVARUL despre Romania a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevarul in perioada 26 noiembrie – 2 decembrie 2015. Volumul esantionului a fost de 1.071 de persoane si este reprezentativ pentru populatia Romaniei de 18 ani si peste. Eroarea maxima admisa a datelor este de plus/ minus 3%, la un grad de incredere de 95%. Metoda folosita a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondentilor.”

Ceea ce te frapeaza de la bun inceput e faptul ca romanii au incredere, in mod majoritar, in institutiile de forta. Observati increderea foarte mare in Armata, mai mare decat cea in Biserica!! Apoi o incredere foarte mare in Jandarmerie, in DNA, SRI si SIE! Increderea in SRI e mai mare decat cea in Politie!!! Romanii au de asemenea o mare incredere in ONU!! Increderea in ONU e mai mare decat cea in Uniunea Europeana, va dati seama…? De asemenea, foarte interesant, increderea in Biserica era in scadere…

Sa vedem unde se afla Parlamentul… In primul sondaj, Parlamentul e cotat cu 12,6% incredere, in al doilea doar 12,8% dintre cetateni au incredere in Parlament! De observat ca peste 50% dintre cetateni au incredere in Presedintie! Increderea in partidele politice: 8,6% (7,6% in septembrie) – extrem de redus!

Ce ar rezulta de aici? Ar rezulta o structura (in functie de increderea cetatenilor) de felul urmator: Presedintia si institutiile de forta!

In primul articol se arata:

„În clasamentul încrederii în instituții urmează presa cu 34% (față de 37% în luna februarie), Curtea Constituțională — 33,8% (față de 36,5% în luna februarie), organizațiile societății civile cu 30% (față de 29,7% în luna februarie), Guvernul cu 23,8% (față de 23,4% în februarie) și consiliile județene, care sunt cotate cu 21,8% încredere multă și foarte multă față de 25,5% de luna februarie.

Clasamentul este încheiat de sindicate cu 19,1% (față de 21,6% în luna februarie), patronate cu 15,5% (față de 19,5% în luna februarie), bănci cu 14,1% (față de 15,9% în luna februarie), Parlament cu 12,6% (față de 17,5% în februarie) și partide politice care înregistrează 6,5% în aprilie (față de 9,9% în februarie).”

In al doilea:

„Topului increderii in institutii sociale si private este condus de Biserica cu 56,3% incredere multa si foarte multa (fata de 61,2% in luna septembrie).

Pe locul al doilea se situeaza universitatile, care se bucura de increderea a 43% dintre cei intervievati (fata de 44,6% in luna septembrie). Clasamentul este incheiat de presa – 35,7% incredere multa si foarte multa (fata de 34,5% in luna septembrie), organizatiile societatii civile – 30,2% incredere multa si foarte multa (fata de 30,5% in luna septembrie), patronate cu 19,7% (fata de 18,7% in luna septembrie), sindicate cu 18,6% (fata de 21,2% in luna septembrie) si banci cu 17,6% (fata de 17,8% in luna septembrie).”

Pe mine m-a frapat increderea redusa in organizatiile societatii civile, presa, consilii judetene s.a., de exemplu: patronate, sindicate – adica in institutiile democratice ale tarii.

Eu stau si ma gandesc daca ia cineva in serios lucrurile acestea. Clasa noastra politica – care a votat intr-o veselie noul Cod Fiscal ce muta povara fiscala dintr-o parte in alta si ii pune si pe cei care nu au venituri sa plateasca bir la stat, care a votat Legea Antifumat, acuma vad ca se discuta despre reintroducerea uniformelor scolare etc – ia in serios ce spun sondajele astea, dincolo de aspectul electoral?

Apropo de reintroducerea uniformelor scolare (la noi invatamantul este covarsitor majoritar de stat), am auzit-o, intr-un Joc de Putere a lui Rares Bogdan, pe Adriana Saftoiu care vedea pozitiva o astfel de masura, din cate am inteles eu. De ce? Vorbea de copilul dansei (sa-i dea Dumnezeu multa sanatate!) spunand ca, daca am inteles bine, uniforma l-ar constientiza pe copil ca face parte dintr-o comunitate si ca ii imprima solidaritatea cu ceilalti copii. Deci solidaritatea prin uniforma! Eu stau si ma intreb: ce facem, infiintam din nou organizatiile de pionieri? Sau un Scout Movement made in Romania? Iar astfel de idei vin din partea unui om ce se doreste a fi de centru-dreapta, daca nu ma insel eu cumva…

Isi pune cineva problema daca este bine ca romanii, in proportii majoritare, au ajuns sa aiba o incredere mare in Presedinte si insitutiile de forta ale statului si nu, spre exemplu, in organizatiile societatii civile si in Parlament? Observati increderea redusa in patronate, sindicate, banci… Daca, de pilda, ai o incredere atat de redusa in banci atunci si apetitul pentru a demara o afacere e foarte redus. Lucrul acesta e negativ pentru ca nu poate conduce la dezvoltarea clasei mijlocii si intareste etatismul. La fel si increderea in patronate si sindicate, redusa fiind, intareste etatismul. Cu alte cuvinte, e mai bun un loc de munca la stat decat in mediul privat sau sa incepi sa faci ceva pe cont propriu. In scoli, prin reintroducerea uniformelor scolare – gandindu-ma la ce spunea Adriana Saftoiu – mi-e teama ca incepem sa promovam in randul copiilor colectivismul. Nu le spunem, de exemplu, ca asa este frumos, cu uniforma, ci ca in felul asta se intareste solidaritatea cu ceilalti.

Asa cum se prezinta lucrurile la ora actuala lucrurile nu se prezinta in termeni pozitivi. Partidele ar trebui sa ia in seama increderea foarte scazuta de care se bucura in randul populatiei.

Practic vorbind, sondajele arata o neincredere a populatiei nu doar in democratie, dar si in economia de piata libera. Nu se promoveaza in societate asa cum ar trebui libera initiativa, mai pe larg spus liberalismul. PNL ce face? Doarme?

Observati increderea mare in SRI si SIE. Deci SRI si SIE – prietenii poporului! E bine asa ceva? Lucrul acesta, mi se pare, arata o scadere a increderii in capacitatile proprii ale individului. Sa nu uitam ca pe vremea lui Traian Basescu, puterea SRI a sporit, fara sa se fi reformat. Ciudat e ca si increderea populatiei pare a fi sporit in astfel de institutii. E mai mare increderea in SRI si SIE decat cea in Inalta Curte de Casatie si Justitie sau in Curtea Constitutionala. Nu mi se pare un lucru pozitiv! Si este uluitor cum desupra tuturor, la capitolul incredere, troneaza ARMATA!!

De notat si acest aspect:

Ziare.com

In cine au romanii incredere: Iohannis a crescut in top – pe ce loc se afla Ciolos sondaj INSCOP

Presedintele Klaus Iohannis conduce in topul increderii in personalitatile publice, fiind urmat de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, si de premierul Dacian Ciolos.

Potrivit unui sondaj INSCOP dat joi publicitatii, 59,8% dintre respondenti afirma ca au incredere multa si foarte multa in presedintele Klaus Iohannis (fata de 58,6% in luna septembrie), iar guvernatorul BNR Mugur Isarescu este cotat cu 40,4%, incredere multa si foarte multa (fata de 41,6% in septembrie).

Premierul Dacian Ciolos, masurat pentru prima data in analizele sociologice INSCOP Research, se situeaza pe pozitia a treia cu 32,6% incredere multa si foarte multa.

Romanii le acorda ambasadorului Romaniei in SUA, George Maior, 29,8% incredere, si directorului SIE, Mihai-Razvan Ungureanu, 21,8% incredere, in crestere fata de luna septembrie cand inregistra 20,3%.

Cata incredere au romanii in Iohannis si Ciolos – sondaj

Presedintele Senatului, Calin Popescu-Tariceanu, se bucura de incredere multa si foarte multa din partea a 21,4% dintre subiectii sondajului (fata de 18,4% in septembrie), iar fostul premier Victor Ponta se afla pe pozitia a saptea cu 20,2% incredere multa si foarte multa, fata de 22,8% in septembrie.

Ponta este urmat de copresedintele PNLAlina Gorghiu cu 18,6% (fata de 16,8% in septembrie), vicepremierul Vasile Dincu cu 17,3% (si el masurat pentru prima data), liderul MP, Traian Basescu, cu 16,3% (fata de 15,5% in septembrie), presedintele interimar PNL Bucuresti, Catalin Predoiu, cu 16% (fata de 15,8% in septembrie), presedintele PSD, Liviu Dragnea, cu 14,1% (fata de 16% in septembrie), presedintele PSRO, Mircea Geoana, cu 13,3% (fata de 15,6% in septembrie), copresedintele PNL Vasile Blaga cu 12,2% (fata de 13,2% in septembrie) si presedintele M10, Monica Macovei, cu 12,2% (fata de 12,8% in septembrie).

Topul increderii este incheiat de primarul suspendat al Capitalei, Sorin Oprescu, cu 9,8% (fata de 13,9% in septembrie), liderul UNPR, Gabriel Oprea, cu 8,9% (fata de 21,7% in septembrie), presedintele UDMR, Kelemen Hunor, cu 5,5% (fata de 4,1% in septembrie) si europarlamentarul Laszlo Tokes cu 4,3% (fata de 3,2% in septembrie).

Topul increderii: George Maior, peste Victor Ponta si Mircea Geoana peste Catalin Predoiu – sondaj Inscop

Barometrul „Adevarul despre Romania” a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului „Adevarul”, in perioada 26 noiembrie – 2 decembrie. Volumul esantionului a fost de 1.071 persoane chestionate la domiciliu, care au implinit 18 ani, eroarea maxima admisa a datelor fiind de a 3%, la un grad de incredere de 95%.”

Si cititi, va rog, si acest articol al lui Cristian Preda:

„Despre felul cum președinții și prim-miniștrii români au fost comparați cu Ceaușescu:

A fost suficient ca presedintele Klaus Iohannis sa-si puna o caciula de blana…
ziare.com|De Cristian Preda

Ce observam? O incredere foarte mare in Presedinte fata de ceilalti oameni politici si personalitati publice. E cu mult mai mare increderea romanilor in Presedinte decat in premier sau in liderii partidelor politice, cu toate ca, prin Constitutie, Presedintele are puteri limitate. Presedintele, la noi, nu e sef de guvern, nu conduce Executivul, desi e parte a Puterii Executive. Desi lucrurile stau asa, increderea in premier e aproape la jumatate fata de cea in Presedinte.

Asa se si explica asocierea legata de gesturi dintre fostul dictator, Nicolae Ceausescu, si presedintii postdecembristi ai Romaniei. Pentru ca increderea populatiei in Presedinte e una foarte mare in comparatie cu cea in ceilalti oameni politici. Atunci, in mod logic: „A fost suficient ca presedintele Klaus Iohannis sa-si puna o caciula de blana…”.

Si atunci nu se poate sa nu te intrebi daca increderea asta atat de mare in Presedinte, coroborata cu increderea mare in institutiile de forta ale statului, nu e, de fapt, increderea intr-un dictator, ce apare astfel in mentalul colectiv al romanilor.

Nu se poate sa nu te ingrijoreze ce se intampla! Pentru ca noi nu reusim sa consolidam nici democratia si nici libertatile individului. Chiar si la mine pe blog, vorbind despre libertate, cineva mi-a spus de anarhie. Atunci eu ce sa zic: nu anarhie, militarism, dictatura? De aceea, zic eu, libertatea trebuie promovata mai puternic, spre a putea construi o societate moderna, democratica, cu o democratie functionala, in care drepturile si libertatile individului sa fie respectate cu adevarat. Si pentru asta sustin stimularea mediului de afaceri, a sectorului privat, a reformelor economice liberale – pentru ca acestea reprezinta cai de modernizare a societatii, in care individul sa se poata dezvolta in mod liber. Nu intoarcerea la comunism, de fapt la un etatism desuet, care nu va aduce tarii prosperitate, ci doar frustrari sau va adanci frustrarile existente.

Mai ales ca nu vad cum etatismul poate sa convinga pe cineva cand nu vad de ani de zile vreo intreprindere de stat care sa performeze cu adevarat. Nu mai vorbesc de faptul ca odata cu caderea comunismului s-a demonstrat faptic lipsa de viabilitate a sistemului comunist. Cu toate acestea, ciudat si interesant in acelasi timp, societatea se cantoneaza (pare-se mai mult subiectiv) – iar aceste sondaje confirma- intr-o formula perimata, desueta, asteptand ce? Ca in felul acesta sa ploua cu carnati, vorba lui Tanase?

Iata, spre exemplu, ce putem citi:

Capital

Capital TV. Irimescu: „Distrugerea CAP-urilor şi IAS-urilor egalează cele două războaie mondiale”

Se arata ca:

„Desfiintarea structurilor agregate a produs în agricultura românească efecte negative pe care le resimţim şi astăzi.

„Pagubele rezultate din distrugerea CAP-urilor şi IAS-urilor (cooperative agricole de producţie şi întreprinderi agricole de stat – n.r.) egalează daunele din cele două războaie mondiale”, a declarat ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, la emisiunea Capital TV, transmisă vineri de B1 şi moderată de Claudiu Şerban.

Irimescu a povestit că în 1997 a participat la o conferinţă internaţională de profil, unde a fost întrebat: „a fost un cataclism în România, cum se face că din 7 milioane de bovine, câte erau în 1989, au mai rămas jumătate?”.

Ministrul a dat exemplul companiei agricole de la Curtici, unde specialistul Dimitrie Muscă „a avut un CAP şi l-a menţinut, iar acum acesta reprezintă una dintre cele mai performante ferme din România”.

De asemenea, Irimescu a arătat că în alte ţări interesele agricultorilor locali sunt protejate. El a spus că „în Cehia nu s-au distrus CAP-urile” şi a relatat un caz din Franţa, unde un parlamentar german a încercat să cumpere teren agricol, dar a fost refuzat de autorităţi, pentru că acolo „reglementările sunt astfel concepute încât să fie sigur că noul proprietar va face agricultură”.

Ministrul crede că problema fărâmiţării terenurilor poate fi rezolvată „pe măsură ce vom avea cadastru”.”

Ma deranjeaza ca am ramas tot la CAP-uri si IAS-uri, cand au trecut 26 de ani de atunci. De asemenea, ma deranjeaza ca se identifica efecte si nu cauze. Sa vedem, de pilda, cine era la Putere cand s-au distrus si ce viziune s-a avut atunci in vedere. Din ce cauza nu s-a putut crea o agricultura performanta si altfel? De ce nu am gandit altfel asocierea in agricultura? De ce nu se spune altfel: nu distrugerea CAP-urilor si IAS-urilor (desi ramane intrebarea: de ce trebuiau distruse?), ci incapacitatea cronica de a gasi solutii dupa Revolutie „egaleaza cele doua razboaie mondiale”? Uitati-va cum noi tot la CAP-uri si IAS-uri am ramas, cum nu putem iesi, conceptual vorbind, dintr-o formula economica socialista… Dar nimeni nu mai vorbeste de faptul ca atunci cand erau active, nedistruse, CAP-urile si IAS-urile, nu se gasea de mancare in galantare! De asta de ce nu vorbeste nimeni? Si care sunt solutiile cu care venim? Tot CAP-uri si IAS-uri, aceeasi organizare comunista a economiei care a condus la un dezastru economic si social?

Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.

februarie 6, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

Asistentii sociali sau omul de afaceri?

Eu chiar nu inteleg de ce unii (unii de la noi) acrediteaza (sau incearca sa acrediteze) ideea ca ar fi mai benefic pentru Romania daca, de pilda, Hillary Clinton ar ajunge Presedinte al SUA si nu Donald Trump… Stateam si ma gandeam: cat de putin credit i se acorda in zilele noastre unui om de afaceri… De ce nu un om de afaceri?

Bun, sa vedem cum ar sta treaba cu Hillary. Dansa provine din Partidul Democrat ca si Barack Hussein Obama II. De aceea ne putem gandi ca politica D-nei. Clinton se va inscrie in aceeasi linie cu cea a D-lui. Obama, urmand, de fapt, linia Partidului Democrat, daca se poate spune asa. Eu chiar nu vad de ce a fost o astfel de politica benefica Europei… Prin faptul ca se interceptau ilegal convorbiri telefonice si e-mail-uri private? Sa ne uitam in ce stare e Uniunea Europeana, care inca nu si-a revenit dupa Marea Criza si care, acum, se confrunta cu o noua mare criza, cea a imigrantilor din Orientul Mijlociu si Africa, resuscitand, din pacate, extrema asa zisa de dreapta, fascista si neonazista!! Economic vorbind, lucrurile lancezesc in mod periculos in Europa! Iar Uniunea Europeana este pe cale de destramare – lucrul asta, neverosimil pe vremea lui George W. Bush il aud acum tot mai frecvent! In Romania nu se mai fac investitii, privatizari nici vorba. Situatia economica este tot intr-o lancezeala periculoasa! Se vorbeste tot mai mult de rezolvarea chestiunilor de ordin social, dar nimeni nu vorbeste din ce bani. Am avut un Presedinte pe vremea caruia s-au taiat salarii si pensii fara sa se faca vreo restructurare sau vreo reforma. A inflorit in schimb mafia retrocedarilor! Se ascultau telefoane fara mandat! Despre Binomul SRI-DNA se vorbeste tot mai mult ca despre o politie politica prezidentiala. Se speculeaza ca oricine poate fi ascultat si, daca e nevoie, daca se decide sus asa ceva, arestat. Din cauza asta statul e blocat, functionarii nu mai semneaza nimic de frica – mai bine dai statul in judecata, ca oricum nu plateste nimeni pentru asta!

Criza din Orientul Mijlociu inca nu e rezolvata. Nici cea din Ucraina. Sanctiunile economice impuse Rusiei nu-l clintesc nicidecum pe Vladimir Putin, transformat in dictator. S-a ajuns la una din cele mai periculoase situatii pe plan international, ce poate degenera intr-un razboi! A inflorit, in schimb, terorismul. Puternic, brutal. Secerand vieti nevinovate! Uitati-va la ce tragedie s-a ajuns in aceasta criza a imigrantilor: mii de copii pierduti de catre parinti!!

Asa ca nu vad cum ne-a fericit Obama si cum ne va ferici D-na. Clinton daca va ajunge Presedintele SUA…

Donald Trump e un prosper om de afaceri. Deci cunoaste ce inseamna business-ul. Inclusiv disciplina pe care o incumba mediul de afaceri. Faptul a face show-uri nu ma deranjeaza. El s-a prezentat ca un bun negociator – ar trebui sa luam in considerare lucrul asta, pentru ca in afaceri lucrurile se desfasoara pe baza de negociere libera. Sa nu uitam ca e un om de afaceri prosper. I s-a rastalmacit declaratia potrivit careia ar inchide granitele SUA pentru musulmani. Dar el a mai adaugat ceva: pana ne lamurim cum sta treaba. Mie mi se pare logic! Pentru ca SUA a fost afectata de atentate teroriste, iar situatia din Europa nu poate sa-i faca pe americani optimisti. A zis despre Hillary ca ar fi o femeie slaba. Vi se pare un om puternic, capabil sa se descurce intr-o situatie atat de tensionata si de incurcata cum e cea de acum pe plan international? A fost intrebat intr-un show umoristic despre locurile de munca din SUA – a raspuns ca el le creeaza. Cum? Creandu-le! Una e sa tot vorbesti despre crearea de locuri de munca si altceva e s-o si faci efectiv! A spus ca va reduce cheltuielile statului. Bun, ce te intereseaza: cat cheltuieste statul sau sa ai un loc de munca, eventual si bine platit? Ce te intereseaza mai mult: cat cheltuieste statul sau sa ai oportunitati in termeni reali sa-ti deschizi un mic business? In legatura cu Iranul mi-a placut un lucru: el nu a spus ca ar dori sa anuleze acordul cu Iranul ci sa negocieze. El doreste sa negocieze la nivelul Statelor Unite, nu sub nivelul Statelor Unite, cum se face in prezent. Era vorba, daca retin exact, ca Iranul sa elibereze doi americani, dar, in schimb, America sa elibereze vreo 40 de iranieni. Omul asta a spus clar: ii place sa negocieze, dar hai sa vedem cum stau lucrurile: doi americani care n-au facut nimic contra a mult mai multi iranieni care au facut ceva certat cu legea in SUA… Ar fi corect?

Ma uitam la dezbaterile de pe Realitatea, la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan. Erau unii care il priveau cu teama pe omul asta, pe Trump. Nu prea inteleg de ce. Probabil felul sau prea intempestiv… Dar omul a vorbit ca un barbat! A spus verde in fata cum vede lucrurile. Nu mi s-a parut fascist. Va rog sa-mi dati un exemplu de declaratie fascista facuta de Dl. Trump. Cea cu musulmanii? Am inteles. Atunci va rog sa-mi explicati cum ar trebui sa fie pozitia Romaniei la amenintarea ISIS ca va ajunge sa cucereasca Balcanii. Ce ar trebui sa faca Romania? Sa deschida granitele pentru a dovedi intreg mapamondului ca nu e tara fascista?

Sau problema, adevarata problema, e faptul ca Dl. Trump e un om de afaceri? Iar in viziunea Democratilor trebuie sa fim cu totii asistenti sociali! Insa uitati-va bine, cu asistenta asta sociala, cu tot felul de intruniri politice unde numai de Europa sociala se vorbeste, la care si PPE, desigur, achieseaza, cum arata de fapt Europa, Uniunea Europeana: se afla in situatia dezolanta de a fi pe punctul de a se destrama! Iar lancezeala asta socio-economica, combinata cu frustrari adanci si nemultumiri e terenul fertil pe care progreseaza extremismul!

Bun, deci in Romania – ca si cum am fi un stat din State :) – unii o sustin pe Hillary. Nu pe Bernie Sanders, pe Hillary ;) . Apropo de Sanders, unii comneteaza cam asa: ce socialist democrat e Sanders, aici in Europa ar fi luat drept conservator!! :lol: Ca sa fac si eu un spirit, Sanders nu numai ca nu e socialist, e de-a dreptul comunist! :) Dar de ce nimeni, dar NIMENI, nu a comentat declaratia lui Marco Rubio, daca nu ma insel, potrivit careia Obama a incalcat Constitutia Statelor Unite! Cum de astfel de lucruri se trec sub tacere, dar de Sanders comentam ca nu ar fi socialist ci conservator, asa ca e mai buna Hillary din partea democratilor! Ce fel de analiza, ce se doreste obiectiva, e asta? Sau unora le e frica ca daca… vor plati ca nu s-a respectat si nu se respecta Constitutia nici in Romania? ;)

E uluitor cum se comenteaza aici faptul ca Romania nu e inca inclusa in programul Visa Waiver!! Ca si cum Romaniei i se face o nedreptate si prin asta ar trebui sa se inteleaga: ca si cum Romania ar avea dreptul la asa ceva. Eu am impresia ca dorim sa ne integram in Statele Unite ale Americii! :) Ma uitam ce ratoiala, intr-un Joc de Putere a lui Rares Bogdan, la SUA, la Ambasada Americii la Bucuresti. Ca noi suntem romani si avem, dom’le, orgoliu! Cu alte cuvinte, trageam la raspundere America pentru ca nu ne da dreptul – dreptul nostru legitim, sa fie clar – de a calatori fara viza oriunde vrea inimioara noastra in SUA!! Dar nimeni nu comenteaza ca Romaniei i s-a incalcat sistematic un drept cu adevarat legitim: acela de a fi in Spatiul Schengen? Asta nu se comenteaza si nici nu vad pe cineva revoltat ca ni s-a incalcat un drept cu adevarat. In schimb suntem revoltati nevoie mare ca nu putem merge in SUA fara niciun fel de viza!!! Se pregateste populatia pentru noul soc economico-social: integrarea Romaniei in Statele Unite in caz ca se destrama Uniunea Europeana? Bine, daca e asa… atunci sa ne perfectionam cunostintele de limba engleza… Mai mult decat atat: vrem sa vedem mai multe investitii americane in Romania! Asta mi-a amintit ca in anii ’90 unii ziceau ca sa vina, dom’ne, americanii si sa cumpere toata Romania! Bun, atunci sa vedem si mai multe investii romanesti in SUA, spre o integrare cat mai completa, nu? Lasand gluma la o parte, va amintiti de filmul Nea Marin miliardar? Gluma, gluma, dar va dati seama ce soc ar fi asta!!! Atat pentru noi cat si pentru ei!! Bun, experimente se fac in lumea asta…

februarie 4, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 65 comentarii

E in regula…?

In chestiunea asta a alegerilor primarilor intr-un singur tur sau in doua tururi de scrutin e ceva… ce ma deranjeaza. Cum am aratat si aici, PNL a votat la unison cu PSD, de parca ar fi tot in USL, pentru alegerile intr-un singur tur de scurtin. Pe 20 iulie 2015 legea a fost promulgata de catre Presedinte. Trebuie spus ca, la noi, Presedintele nu are drept de veto: el poate trimite legea inapoi in Parlament o singura data. Daca Parlamentul sustine legea in varianta initiala, Presedintele trebuie s-o promulge asa cum e. Ca sa vina anul acesta, deci la numai cateva luni de la promulgare, D-na. Andreea Paul cu comunicatul potrivit caruia:

„Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin. E nevoie de legitimitate și reprezentativitate politică la următoarele alegeri locale.”

In felul acesta, urmand o asemenea procedura, orice lege poate fi schimbata de catre premier prin ordonanta de urgenta. In Jocul de Putere a lui Rares Bogdan, dansa a sustinut ca „s-a gresit”. Ei, ce sa-i faci, s-a gresit. Mai greseste omu’, nu-i asa? De aceea, in viziunea dumneaei, greseala trebuia indreptata pentru ca „asa doresc cetatenii” (am citat din memorie). Dar era clar de la bun inceput ca un singur tur de scrutin avantajeaza partidele mari, in principal PSD. Pentru ca PSD are tot interesul sa-si patreze structura administrativa din teritoriu intacta. Si nu era pentru prima data cand PNL – partid de opozitie si de centru-dreapta – era la unison cu PSD, asta dupa ruperea USL. Pe mine m-a mirat postarea intempestiva a D-nei. Andreea Paul care contesta o lege votata si de PNL. Apelul pare a fi unul disperat. Care ar fi explicatia?

Pare a fi vorba nu neaparat de sondajele de opinie din ultima vreme ci de o interventie de ultim moment. PNL necesita in interior, dupa parerea mea, clarificari ideologice. De asemenea el este compus din vechiul PNL, cel uselist, si fostul PDL, din care facea parte si D-na. Paul, si se afla acum in proces neterminat inca de fuziune. Pare a fi o balbaiala cauzata de acest lucru. S-a votat initial la fel ca si PSD – vechiul PNL nu a avut o problema in acest sens. Fractiunea pedelista nu a ripostat pentru ca in proces de fuziune fiind trebuie sa faci concesii. Insa dupa cateva luni a intervenit, dupa ce legea s-a votat. Acuma fractiunea vechiului PNL ar trebui sa faca o concesie. Balbaieli in toata regula.

O alta ipoteza ar fi ca a intervenit in ultimul moment Cotroceniul, care nu doreste sa se implice direct in scandal. Iata ce scrie maestrul Cristoiu:

O nouă enigmă postdecembristă: De ce-a așteptat Dacian Cioloș să se facă o majoritate împotriva celor două tururi înainte de a anunța consultările cu partidele politice?

Se arata ca:

„Duminică, 31 ianuarie 2016, pe la prînz, Agerpres difuza ştirea potrivit căreia Dacian Cioloş va avea luni, 1 februarie 2016, întîlniri cu reprezentanţii partidelor parlamentare pentru a discuta propunerea PNL, formulată ca un soi de ultimatum dat Guvernului, de modificare prin Ordonanţă de Urgenţă a Legii alegerilor locale.

Luni, 18 ianuarie 2016, intraţi în panică după sondajele de opinie din ultimul timp, liderii PNL, întruniţi de urgenţă, cer public lui Dacian Cioloş să modifice Legea alegerilor locale, în vigoare din iunie 2015, astfel încît scrutinul să se desfăşoare în două tururi.

Marţi, 19 ianuarie 2016, premierul Dacian Cioloş a respins propunerea PNL aducînd drept argument faptul că Legea electorală a fost stabilită printr-un acord politic.

Drept răspuns, PNL a iniţiat presiuni la adresa lui Dacian Cioloş, trecînd la ameninţări.
Divizia Presă a Binomului SRI-DNA – Poliţia politică prezidenţială, după un moment de şovăială, avîndu-şi cauza în realitatea că nu fusese dat încă un Ordin pe Unitate, după ce l-a primit, s-a năpustit asupra lui Dacian Cioloş cerîndu-i să satisfacă pretenţiile Liberalilor.

Pe reţele sociale, controlate de Servicii, s-a declanşat un uragan Pro-Ordonanţă de Urgenţă.
A doua zi după declaraţia lui Dacian Cioloş salutam refuzul premierului de a scoate cu mîna lui castanele din foc ale PNL.
Subliniam însă că Legea electorală fiind rezultatul unui Acord politic, trebuie să se treacă neîntîrziat la consultări cu partidele politice.
Dacă majoritatea sînt pentru modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă, nimic mai simplu decît să se dea o Ordonanţă de urgență.
Nu de alta, dar ea ar fi concretizarea tehnică a unui Acord politic.

Atît miercuri, 20 ianuarie 2016, cît şi în zilele următoare, am scris că aceste consultări trebuie convocate de Klaus Iohannis.
Prin Constituţie, preşedintele e obligat să rezolve ca mediator crizele politice.
Propunerea PNL a declanşat o criză politică.
Doar preşedintele o poate rezolva.
Spre uimirea mea, Klaus Iohannis s-a dat deoparte, lăsîndu-l în prim-plan pe Dacian Cioloş.
La rîndu-i, Dacian Cioloş n-a zis o clipă, în public, că preşedintele are responsabilitatea de a rezolva Criza şi nu el.
Că premierul e un fel de spălător pe picioare al preşedintelui ştiam.
Dar chiar şi spălătorul pe picioare cutează să-i spună Stăpînului să mute laba mai încolo ca să-l spele mai bine.
Dacian Cioloş putea să apeleze la formula: Îl voi ruga pe Preşedinte, la prima întîlnire, să preia iniţiativa în ce priveşte Acordul politic.

Sînt deja două întrebări:
1) De ce a evitat Klaus Iohannis să se implice lăsîndu-l pe Dacian Cioloş să rezolve Criza?
2) De ce n-a apelat Dacian Cioloş la Preşedinte?

Au trecut de la propunerea PNL nu mai puţin de 13 zile.
Consultările puteau fi programate dacă nu pe 19 ianuarie 2016, atunci pe 20, sigur.
De ce le-a programat Dacian Cioloş abia luni, 1 februarie 2016, printr-un anunţ făcut duminică, 31 ianuarie?

Un posibil răspuns:
Premierul nu poate să nu ţină cont de poziţia marii majorităţi a partidelor parlamentare.
Sîmbătă însă, UNPR a anunţat că e pentru alegeri într-un singur tur.
Mai înainte, ALDE anunţase aceeaşi poziţie.
UNPR o scăldase.
Cum UDMR a anunţat mai demult refuzul celor două tururi, putem spune că duminică, 31 ianuarie 2016 Dacian Cioloş avea deja în faţă o majoritate parlamentară împotriva celor două tururi.

PNL a rămas singur.
E drept MP s-a pronunţat pentru două tururi. Cum însă MP nu e considerat partid parlamentar (Dacian Cioloș nu l-a invitat la consultări), putem spune că discuţiile lui Dacian Cioloş cu partidele politice au deja un rezultat.

Doar PNL e pentru cele două tururi.
De ce a anunţat Dacian Cioloş întîlnirile de-abia pe 31 ianuarie 2016?
Pentru ca să se facă deja o majoritate anti-Ordonanța de Urgență?”

Asta, in limbaj sportiv, ar veni cam asa: Iohannis e Presedintele Antrenor, Dacian Ciolos e Premierul Jucator. De elaborarea tacticii si strategiei se ocupa Antrenorul. Dacian Ciolos, elevul lui Klaus Iohannis, trebuie sa joace niste meciuri cu partidele parlamentare. Show-ul va incepe pe 1 februarie. PSD joaca tare: Liviu Dragnea a si anuntat ca va boicota alegerile daca se va da o ordonanta de urgenta pentru ca alegerile sa se desfasoare intr-un singur tur. Cine va fi, in acest caz, Angelique Kerber si cine Serena Williams? :) Liviu Dragnea pare a nu se fi temut prea tare de „sahul” dat de Cotroceni, cum sugera Dl. Cristoiu…

De fapt, toata tarasenia asta are o fractura de logica… In definitiv de ce sa se fi temut Liviu Dragnea, cand PSD are legea de partea sa? Dragnea a ocolit bine amenintarea si s-a plasat pe o pozitie avantajoasa si tare. Cel mai prost a cazut PNL, desi acum are dreptate: alegerile ar trebui sa se desfasoare in doua tururi de scrutin. Insa cum va explica PNL pana la urma ca vor sa incalce o lege deja promulgata, la care au contribuit prin vot, prin fortarea premierului de a da o ordonanta de urgenta care sa contrazica legea? Iar daca vor ajunge la guvernare – sa presupunem ca vor avea majoritatea in parlament dupa alegerile legislative – vor adopta oare acest stil: se va da o lege si daca se va constata ca „s-a gresit” – doar omul e sus pus greselii, cum zice o vorba sugubeata –  vor veni cu o ordonanta de urgenta care sa incalce legea? Foarte interesant!

In ceea ce-l priveste pe Dacian Ciolos, el va trebui sa joace sub supravegherea Antrenorului ce pare un fel de Boris Becker ingrijorat putin, dar impenetrabil. Nu stim ce i-a spus elevului sau inainte de meci. Cum nu putem sa stim daca Ciolos va putea coagula un acord politic. Adevarul e ca Ciolos e intr-o situatie ingrata. Joaca el pentru a-l scuti pe Presedinte sa fie intr-o situatie ingrata. Rezolvarea prin amenintari mai mult sau mai putin voalate cu ajutorul Binomului nu prea tine: trebuie sa si ofere ceva PSD-ului! Pentru ca nu e vorba doar de Liviu Dragnea aici. PSD nu poate fi de acord cu demantelarea retelei sale de primari si consilieri din teritoriu, lucru ce s-ar putea intampla daca alegerile s-ar desfasura in doua tururi de scrutin – sansele Opozitiei ar creste destul de mult si urmeaza alegerile legislative. In felul acesta puterea, autoritatea si legitimitatea lui Liviu Dragnea in partid ar putea deveni imense, sustinerea organizatiilor din teritoriu ar fi una totala! Si atunci Liviu Dragnea nu numai ca n-ar ceda, dar nici n-ar putea sa cedeze.

Deci care ar fi propunerea pe care Liviu Dragnea nu ar putea s-o refuze?

Greu de spus… Pentru ca PSD pare deja angajat intr-o lupta pana la capat. Lui Iohannis, pana la urma urmei, ii e egal. Chiar daca alegerile se vor desfasura intr-un singur tur de scrutin, pe el il afecteaza mai putin lucrul asta si nici n-are ce sa faca fiind o lege votata in Parlament. Totusi, influenta sa va scadea in teritoriu daca PSD va castiga autoritar alegerile. De aici se vede greseala (si nu e singura) pe care a facut-o PNL…

Un alt aspect ar fi acela ca desfasurarea alegerilor in doua tururi de scrutin sa fie ceva cerut de partenerii si aliatii nostri, mergand pe ideea schimbarii sau innoirii clasei politice. Posibil sa i se fi pus in vedere chiar lui Iohannis lucrul asta! Poate ca acest aspect ar putea indupleca partidele care sustin actualmente alegerile intr-un sigur tur…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

februarie 1, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cine va mai anima sahul romanesc?

Parerea mea este ca suntem prea prinsi de lucruri gen alegerile de primari in doua sau intr-un singur tur de scrutin, chestiuni fiscale si altele de genul asta, dar uitam multe alte lucruri importante, poate chiar mai importante.

Vestea mortii marii maestre, D-na. Elisabeta Polihroniade, m-a indurerat. Dumnezeu s-o odihneasca in pace!

As dori sa evidentiez aici unul din cele mai importante lucruri pe care le-a facut D-na. Polihroniade in decursul prodigioasei sale cariere: popularizarea sahului in Romania! Un lucru, cred eu, necesar si deosebit de important din punct de vedere cultural. Din pacate, tara noastra trece printr-un declin cultural – lucru ce ar trebui sa se constituie intr-un semnal de alarma – dovedit si prin faptul ca nu mai avem o revista de sah. In trecut era Revista Romana de Sah – remarcabila din multe puncte de vedere. Nu doar pentru faptul ca erau prezentate, cu analize, partide de la diverse concursuri internationale, dar aceasta revista organiza concursuri de probleme de sah, cu participare internationala. Din pacate, dupa Revolutie, Revista Romana de Sah a disparut. Au mai aparut altele, dar s-au stins repede. E marele merit al D-nei. Polihroniade ca a incercat si a reusit pentru o perioada mai lunga de timp revitalizarea Revistei Romane de Sah prin revista Gambit. Din pacate si aceasta revista a disparut. De asemenea dansa a avut carti de sah publicate care s-au bucurat de succes in randul iubitorilor acestui deosebit de frumos sport care se ingemaneaza cu arta.

Or, ceea ce constat eu acum este ca nici revista de sah nu mai avem si nici nu se prea publica carti de sah. Mare pacat! Viata intelectuala are de suferit! Sunt atatea carti de sah extraordinare, scrise de mari maestrii celebri – in alte parti se publica, la noi nu. E un dezinteres ingrozitor, lucru ce ar trebui sa dea de gandit Federatiei Romane de Sah. Si e mare pacat mai ales pentru generatia tanara, pentru ca nu e deloc stimulata sa se aplece asupra acestui extraordinar joc si sa-l cunoasca in profunzime. In Italia exista celebra L’Italia Scacchistica – v. si aici – revista care dateaza din 1911 si care apare si online. Spuneti-mi, poate ca nu sunt eu la curent – mai avem o revista de sah in Romania pe care s-o putem gasi atat online cat si la un chiosc de ziare? Ne plangem de dezinteresul pentru elevatie al tineretului, dar nici nu prea facem ceva ca sa dezvoltam acest interes. As dori sa evidentiez aici acest superb sait – Chessgames – pentru iubitorii sahului! Cu toate acestea, nu mi se pare suficient intrucat contributia noastra nu prea se vede… Din cate vad eu, pe saitul Federatiei noastre au mai aparut cateva reviste, dar local. Avem saituri de sah, ceea ce e bine, dar nu e suficient. As dori sa vad ca se publica mai mult, inclusiv carti de probleme de sah. Poate ca Federatia ar trebui sa se gandeasca la un sait sau la o sectiune pe saitul sau in genul Chessgames, sa se poata rejuca partidele chiar acolo, pe sait. Ar trebui sa fie o informare, inclusiv partide cu analize, din ceea ce se intampla in sahul international.

Sigur, D-na. Polihroniade avea o varsta venerabila, dar nu prea vad tineri care sa se dedice cu pasiune popularizarii sahului in Romania. Slaba implicare… Si nu vad implicarea celor cu dare de mana in sustinerea sahului in Romania. In Statele Unite, de exemplu, sahul a fost sustinut de oameni bogati, dar iubitori ai acestui joc – de pilda Jacqueline Piatigorsky, nascuta Rothschild, cu celebra Piatigorsky Cup, care a promovat mari talente precum Bobby Fischer, Tigran Petrosian, Paul Keres, Boris Spasski si altii. Deschideti, va rog, saitul de pe Wikipedia al Cupei Piatigorsky si veti vedea mari nume ale sahului mondial. Bine, imi veti spune, Rothschild… Dar eu nu cred ca asta, doar asta e problema. E vorba si de bunavointa. Eu n-as crede ca in Romania nu putem gasi oameni care sa sustina aparitia unei reviste nationale de sah, cum a fost Revista Romana de Sah, care sa sustina, sa finanteze si sa promoveze concursuri internationale serioase, cum a fost odata Marele Turneu International al Romaniei, unde venea elita sahului mondial. Este si rusinos: pe vremea comunismului se putea, acum, in libertate, nu se mai poate… Ca de tara corupta, azi, ne stiu toti! Stau si ma intreb: de ce nu se gandeste nimeni la lucrurile acestea? E o enigma pentru mine faptul ca nimeni nu se gandeste la un lucru atat de frumos precum promovarea sahului la noi in tara, popularizarea lui, organizarea de mari turnee in Romania, lucru ce ar imbunatati, fara indoiala, imaginea tarii noastre in lume.

Cei care totusi depun eforturi merita, desigur, remarcati.

As dori sa evidentiez un sait romanesc dedicat istoriei sahului de la noi din tara. Din fericire exista asa ceva! Un sincer BRAVO!! E vorba de saitul STERE.ro. Puteti vedea aici  un omagiu adus marii maestre Elisabeta Polihroniade si o trecere amanuntita in revista a carierei sale (inclusiv cu fotografii!). Insa asa cum aflam de pe saitul Federatiei, in decembrie 2015 STERE.ro implinise doi ani de la lansare. Deci in 2013 a fost lansat. Destul de tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata!

Speram sa vedem facandu-se mai mult si mai bine!

ianuarie 30, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Despre Geniul Poporului Roman

Canticul plugariului

Arde-te-ar focul pamant

Si te-ar bate Domnul sfant!

Caci imi esti dusman cumplit!

Ce-am semanat n-au iesit.

Semanat-am grau de vara,

Au iesit numai negara.

Semanat-am orz, ovas,

Au iesit mohor de șes.

Semanat-am popusoi,

Au iesit iarba-n fușoi.

Stau in camp si ma gandesc

Cu ce o sa vietuiesc?

N-am letcaie la chimir

Sa ma pot plati de bir

Si de foi si de soldat

Si de Iuda blăstemat.

Vai s-amar de biet roman

Cand e domnul rau stapan!

N-are loc in tara lui

Si-i ca pleava campului!

 

Aceasta poezie n-a fost scrisa de un mare poet roman. Nici nu se stie cine a facut aceste versuri… Aceasta doina de demult a fost facuta de un taran din Moldova. Ea este cuprinsa in culegerea de Poezii populare ale romanilor a lui Vasile Alecsandri – o carte aparuta la Biblioteca pentru Toti, Editura Minerva, 2007, Bucuresti. Am dat pe aceasta carte mai putin de 3 lei… Nu, nu e scrisa nici de Mihai Eminescu, nici de Nichita Stanescu, nici de Lucian Blaga, de nici un alt mare poet al nostru. Dar cel care a scris-o mustea de GENIU!! Si nu e de mirare, ca atat Eminescu, Nichita sau Blaga s-au intors parca intr-un act de profunda smerenie, parca recunoscandu-si nevrednicia, la poezia populara, cea a taranului, a unui simplu plugar care nu avea carte…

Poezia aceasta descrie intr-un mod atat de viu o drama existentiala: cand pamantul nu mai rodeste, amenintand existenta omului. Desigur, aceste versuri sunt de foarte demult. Seceta e cumplita. Si nu tine de vointa omului. Recoltele slabe au fost germenul unor mari revolutii in Europa – atat Revolutia Franceza dar si cea de la 1848… De aceea sa nu ne miram de finalul poeziei. Ma gandeam ca poezia dateaza din perioada respectiva – probabil sfarsitul sec. XVIII – inceputul sec. XIX… Dar sa ne gandim la faptul ca seceta – ca un veritabil Cavaler al Apocalipsei – a afectat Romania si in sec. XX. Ma gandesc, desigur, la cumplita seceta din 1946… 1946, va dati seama…? Nu mai suntem nici in sec. XVIII, nici in sec. XIX, ci in 1946!!! Cand pamantul crapat de atata uscaciune releva un peisaj selenar unde nu mai crestea nimic, nici macar un fir de iarba!!

Am facut o lege a alegerilor locale cat se poate de proasta, am facut un Cod Fiscal deosebit de defectuos. Toata lumea discuta despre aceste lucruri. Unii, nu putini, dupa cate bag eu sama, ii bestelesc pe guvernanti si pe parlamentari. Dar sa privim cu ochii larg deschisi tara aceasta si sa-i simtim mirosul de buna mireasma a profundei sale poezii. Cum e aceasta poezie a unui plugar ce nu stia carte – O OPERA DE ARTA IN ADEVARATUL SENS AL CUVANTULUI!!

Si sa admir aceasta supunere infiorata la invatatura pamantului, cum ar zice Albert Camus.

Curg dezbaterile la televiziunile de stiri. Oameni politici importanti sunt invitati. Incep contrazicerile, puncte de vedere pro si contra, care fac sarea si piperul dezbaterii. Dar printre atatea lucruri proaste pe care le facem, de ce n-am face si unul bun? Sa descoperim, sa redescoperim GENIUL acestui popor atat de incercat de soarta!

Acest taran ce nu stia carte, care a facut aceasta poezie, este mai european decat multi europeni! El a descris o situatie ce a afectat puternic Europa in vremea respectiva si care si-a pus amprenta asupra societatii, determinand schimbari politico-sociale adanci. Nu e doar o drama personala, ci a intregii societati. Acum nu cred ca ne mai dam bine seama, dar pe vremea aceea faptul ca taranul – individul, mai general spus – era intre cer si pamant, nu era o vorba goala. Felul in care el descrie drama pe care o traieste, punand-o in versuri, exceleaza prin sinceritate. Si daca ma gandesc bine, poezia e inca actuala… Observati ce tragedie descrie acest plugar:

„Vai s-amar de biet roman

Cand e domnul rau stapan!

N-are loc in tara lui”

Si-i ca pleava campului!”

As dori sa atrag atentia ca poezia aceasta nu e una „patriotica” scrisa pe vremea lui Ceausescu. Pe atunci nici nu se auzise de comunism.

Ea descrie drama unui popor.

Uluitor e ca putem s-o integram perfect in spatiul european!

ianuarie 26, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 16 comentarii

24 ianuarie din zilele noastre

Pe 24 ianuarie sarbatorim Mica Unire. Fara indoiala, un eveniment deosebit de important din Istoria patriei noastre. Un eveniment cu semnificatii profunde, care trebuie cinstit DE CATRE TOTI ROMANII.

Ieri, 24 ianuarie, a fost o zi foarte frumoasa. Era soare si gerul parca nici nu se simtea. Aer curat. O zi de iarna tocmai buna pentru o plimbare, mai ales ca era si duminica. Mi-am zis sa fac si eu cativa pasi prin oras. Zis si facut! Mica Unire s-a serbat la Iasi, nu la Bucuresti. Inteleg ca unii, de exemplu prof. Adrian Niculescu, insista ca Mica Unire sa fie serbata la Bucuresti, pentru ca aici s-a consfintit evenimentul. Desi consacrarea Micii Uniri s-a facut la Bucuresti, aici nu s-a prea serbat… Si lucrul asta nu mi se pare in regula. Daca Dl. Iohannis a fost la Iasi, de ce premierul, Dl. Ciolos, n-a serbat la Bucuresti? Sau daca a serbat, nu prea s-a auzit si nici nu prea s-a vazut…

In schimb s-a vazut altceva. Chiar foarte vizibil!! Am auzit de mitingul organizat, chiar in Piata Victoriei, de cadrele militare disponibilizate din Armata. Mi-am zis sa merg sa vad si eu ce se intampla. Si ce sa vezi… ? In 24 ianuarie, ziua in care serbam Mica Unire, Piata Victoriei era plina de colonei Dogaru!! N-am vazut demult un miting mai anticapitalist si antiamerican. Era acolo un tovaras, ca domn nu pot sa-l numesc, ce vorbea cu insufletire despre cat de rai sunt americanii, dand exemplu faptul ca cel care l-a accidentat mortal pe Teo Peter, un militar american, a fost facut scapat. Daca faceam noi asa, veneau si ne bombardau ca pe, ca pe… Ca el cat castiga ca mecanic de locomotiva si altii arunca cu bani fara sa-i intrebe nimeni nimic si altele asemanatoare.

M-am invartit acolo putin si pe urma am plecat. Jandarmii erau la vreo 200 m distanta. E adevarat, nu au fost violente care sa necesite interventia Jandarmeriei. Totusi, stau si ma intreb: de ce s-a dat de catre Primaria Capitalei aprobarea pentru un astfel de miting intr-o asa zi mare ca cea de 24 ianuarie? Si de ce nimeni nu a serbat la Bucuresti Mica Unire?

Sigur, 24 ianuarie ne duce actualmente cu gandul la unirea cu Republica Moldova. Spre deosebire de ceea ce s-a intamplat in 1859, in Republica Moldova sunt oameni – preponderent socialisti si comunisti – controlati de Kremlin, care se opun unirii cu Romania, atata vreme cat sunt controlati de o putere ce nu doreste unirea Rep. Moldova cu Romania. Pe de alta parte, mai e si problema Transnistriei de care n-am prea auzit sa se vorbeasca, cel putin la noi, in ultima vreme. Si n-am auzit ca rusii sa-si retraga baza militara din Transnistria.

Insa eu stau si ma uit la noi, la ce se intampla in Romania. Cum e posibil sa fie admis un miting care ataca fatis valorile noastre euroatlantice si pe principalul nostru aliat – SUA – care ne ofera, inclusiv prin cadrul NATO, garantii de securitate? Sigur, e libertate si trebuie sa admitem ca unii oameni gandesc si asa, desi gandesc foarte rau. Insa un astfel de miting nu avea ce cauta pe 24 ianuarie! Nu numai in Bucuresti, dar oriunde in tara asta: nu avea ce cauta un astfel de miting! Dar daca inca la noi se mai intampla chiar si acum astfel de lucruri si sunt astfel de oameni ce sustin valori contrare libertatii, ce sa mai zic de Republica Moldova? Ba chiar, pe cale de consecinta logica, se poate spune: cu atat mai mult in Republica Moldova! Iar daca noi nu cinstim cum se cuvine Unirea, ne mai miram ca, in Rep. Moldova, o doresc doar 22%, cum am inteles ca arata ultimile sondaje (serioase) si vreo 53% nu o doresc (v. ultimul Joc de Putere al lui Rares Bogdan)?

Iar noi ar fi trebuit sa avem deja un plan de integrare a Rep. Moldova in cazul unirii cu Romania. Deoarece imi dau seama ca, in cazul unei eventuale uniri, dificultati vor exista. Ar fi foarte trist sa constat ca noi tot vorbim de unirea cu Rep. Moldova dar nu suntem pregatiti pentru asa ceva. Populatia din Romania doreste in proportii covarsitor majoritare Unirea cu Rep. Moldova, iar clasa politica trebuie sa tina seama de acest deziderat national, de aspiratiile nationale legitime si firesti ale poporului roman!

Constat insa cu tristete ca, in zilele noastre, nu prea suntem la inlatimea acestei mari zile de 24 ianuarie. Iar ceea ce s-a petrecut ieri in Piata Victoriei demonstreaza acest lucru, de fapt a fost o subminare a acestei mari zile si a semnificatiei sale profunde in Istoria poporului roman. Nesanctionata de catre cineva.

ianuarie 25, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Cote obligatorii de gen. Adica de sex…

Dupa parerea mea, un om ar trebui sa promoveze, ar trebui promovat pe baza competentelor sale. Nu stiu daca lucru asta se poate numi chiar meritocratie, dar daca doriti sa-l numiti asa e in regula, nu ma supar.

In felul acesta se poate adauga valoare intr-o anumita activitate. De exemplu, sa presupunem ca un om e negru, dar e capabil sa aduca profit companiei si altul, un alb, nu aduce profit. Cine ar trebui promovat? Sa nu-l promovez pe cel negru doar pe motive de rasa?

Am fost si sunt pentru emanciparea femeii. Am si scris despre asta aici. Nu neg rolul foarte important jucat de femeie in societate. Si cred ca motanii trebuie sa acorde doamnelor pisici respectul cuvenit.

Nu sunt misogin.

Inteleg ca e o initiativa legislativa propusa sau sprijinita de D-na. Andreea Paul pentru promovarea femeii in societate. Cu alte cuvinte sa fie cote obligatorii de gen. Asta inseamna, de exemplu, ca in Parlament sa fie obligatoriu 50% femei sau in consiliile locale, judetene sa existe pentru postul de consilieri un procent obligatoriu de femei. Iata si postarea de pe blogul dansei:

Țările cu reprezentare politică echilibrată de gen sunt mai puțin corupte și au un PIB pe locuitor mai mare

Se arata ca:

„Dacă dăm mai multă putere femeilor, dăm mai multă putere societății. Suntem prea săraci ca să mai excludem jumătate din populația României în decizia publică. Egalitatea de șanse nu mai este demult atributul stângii sau al dreptei, ci ține de drepturile fundamentale ale omului. Tradiția și modernitatea se pot ține de mână. Conservatorismul nu mai este o scuză, la fel ca în cazul violenței domestice sau al hărțuirii sexuale, unde legea vine cu sancțiuni și cu soluții pentru educația sexuală. Educația politică este necesară, iar formarea conștiințelor se face din școala primară și prin lege.

România este pe ultimul loc în Europa din punctul de vedere al reprezentării de gen și pe locul rușinos 113 în lume. Legea pe care o propunem în favoarea reprezentării mai echilibrate de gen, de cel puțin 30% bărbați și femei, la alegerile locale și parlamentare produce rezultate mai bune în dezvoltarea umană și pentru calitatea vieții la nivel local și central. Țările care au rezolvat această problemă sunt mai puțin corupte și au un PIB pe locuitor mai mare. 15 state au legiferat cotele de gen în Europa și 88 în lume.

Meritocrația se împletește foarte bine cu cotele de gen, nu se exclud una pe alta. Faptul că acum avem 90% decidenți bărbați nu are nicio legătură cu competențele. Peste 70% din absolvenții de studii superioare în științele guvernanței (educație, sănătate, drept, economie, administrație publică, științe politice, comunicare etc.) sunt femei. În totalul absolvenților de studii superioare în general 54% sunt femei și 46% bărbați. Aceste talente umane nu mai trebuie irosite. Nu sunt de vină votanții că avem atât de puține femei, ci partidele politice care decid listele de candidați. La ultimele alegeri ponderea candidatelor în total candidați s-a suprapus cu ponderea aleselor în total aleși. Așadar, e nevoie de o lege prin care listele electorale, care nu includ cel puțin o treime bărbați și o treime femei, să fie respinse.

Mi-aș fi dorit să nu fie nevoie de o lege, dar istoria ne-a dovedit că ea se impune. Nu-mi doresc niciun parlament cu 90% femei și 10% bărbați. Propunerea noastră de lege, susținută de peste 150 de parlamentari, domni și doamne din toate partidele politice, ne protejează de aceste aberații în reprezentarea politică de gen. Sper să scăpăm cât mai mulți și cât mai repede de complexele nocive ale misoginiei.”

Ceea ce nu inteleg este urmatorul lucru: promovam femeia pentru ca este femeie sau promovam un om pentru ca este competent? Eu nu cred ca in Romania femeia este impiedicata de catre legislatia in vigoare sa participe la viata politica, sa-si asume responsabilitati sau sa detina functii de conducere etc. Exista exemple, exemple reale care demonstreaza acest lucru.

„Nu-mi doresc niciun parlament cu 90% femei și 10% bărbați.” – de aici se vede ca felul in care sunt stabilite aceste cote obligatorii nu are niciun fundament stiintific. Si, de fapt, intreaga teorie a cotelor obligatorii de gen e nejustificata la noi. Pentru ca la noi legislatia nu impune persecutii la adresa femeii.

De fapt e vorba de promovari pe criterii de sex: pentru ca e femeie, de aceea o promovam! Asta e ideea principala. In detrimentul competentei! Proasta, neproasta, buna sau ne-buna ( :lol: ), trebuie sa fie acolo, in Parlament, pentru ca e femeie! Si in felul acesta care e valoarea care se adauga? Niciuna! Doar un populism demn de o cauza mai buna.

Andreea Paul spunea ca e o propunere de directiva europeana (Viviane Reding, din cate am inteles, ar fi sustinatoarea infocata) ca sa existe cote obligatorii de gen pentru companiile listate la bursa. Deci statul, prin lege, sa-ti impuna cate femei sa ai in conducerea companiei. Dupa cum se vede, fascismul, comunismul e la el acasa in Europa. Asta n-ar fi de miare, am avut doar nume ilustre: Mussolini, Ceausescu etc. Ceea ce e ingrozitor e ca intre un barbat competent si o femeie de o competenta indoielnica eu trebuie s-o aleg pe EA in conducere ca sa indeplinesc cota de gen si sa respect legislatia. Bine ca nu s-a votat o asemenea directiva! Pentru ca o asemenea directiva nu ma lasa sa-mi maximizez profitul si ma obliga sa actionez in defavoarea propriilor mei angajati!

Un raspuns pentru domnul consilier Iulian Fota

In ultimul Joc de Putere al lui Rares Bogdan, Dl. Fota a pus o problema: cum se poate realiza unirea cu Republica Moldova?

Ca sa raspundem la aceasta intrebare, sa vedem ce o impiedica sa se realizeze. Si aici trebuie analizat cum e statul din Republica Moldova si spre ce se indreapta preferintele electoratului.

Dl. Fota are o viziune oarecum catastrofica, domnia sa crezand ca unirea Romaniei cu Republica Moldova va atrage un razboi intre Romania si Rusia. Interesant este ca pana sa ajungem la Rusia cu analiza, sunt mai aproape alte cauze care impiedica unirea.

Care ar fi acestea?

In primul rand si in primul rand e vorba de situatia interna din Republica Moldova. Care are o viata politica dominata de socialisti si comunisti, de fapt de comunisti care sunt pro rusi. Dl. Fota a pus bine problema: intai trebuie sa vrea ei, moldovenii! Insa acolo sunt oameni precum Renato Usatîi, Igor Dodon si Vladimir Voronin de asemenea…

Subordonati Kremlinului.

E de ajuns sa ne uitam pe structura Parlamentului si sa privim la rezultatul recentelor alegeri ca sa ne dam seama. Partidul Socialistilor, Partidul Comunistilor si Partidul Democrat, al lui Marian Lupu si al lui Vlad Plahotniuc, care de fapt e tot socialist. Care, de fapt, e tot comunist. Astea sunt pe primele locuri.

De ce voteaza populatia asa? Dar la noi de ce populatia voteaza majoritar cu PSD? ;) Atat in Romania cat si in Republica Moldova in mediul rural se voteaza puternic cu stanga. Vi-l imaginati pe Dorin Chirtoaca avand succes la tara, in Republica Moldova? Lui Mihai Ghimpu, presedintele Partidului Liberal din Rep. Moldova, i-au spart capul, in altercatiile politice care au avut loc ieri… La noi nu prea se intampla astfel de lucruri pentru ca intervine legea! Insa uitati-va cum in fruntea PSD e un condamnat penal cu suspendare, cu un dispret total fata de lege si fata de democratie! Cu toate acestea PSD e votat in proportii majoritare in mediul rural. Mai trist este ca PNL ii tine hangul.

Republica Moldova nu e un stat esuat. Nici Romania nu e un stat esuat.

Si atunci eu va intreb si ma intreb: cum s-ar putea numi astfel de state, ca Romania, Republica Moldova, unde populatia voteaza majoritar partide comuniste?

Sa lasam putin Moscova in pace.

Stau si va intreb si ma intreb: cum s-ar putea numi astfel de state, ca Romania, Republica Moldova, unde nu se fac reforme in sensul economiei de piata libera?

In Romania de azi tinerii vor sa lucreze in sectorul de stat, nu in cel privat, pentru ca lefurile sunt mai mari in sectorul de stat fata de cel privat.

Si atunci se mai pune o intrebare: astfel de state, bazate pe structuri oligarhice (in Romania, e adevarat, acestea au mai slabit, dar nu de tot!) de tip comunistoid se pot oare unii?

Daca in Republica Moldova unirea cu Romania ar fi sustinuta si dorita de populatie, cred ca ar deveni in scurt timp realitate. Ar fi necesar un referendum in care oamenii sa-si exprime in mod liber dorinta. Spun liber pentru ca nu trebuie sa fie sub nicio forma cum au facut rusii in Crimeea: referendum de unire cu trupele ruse acolo. Ci liber! Atunci rusii nu vor mai avea nimic de obiectat si unirea se va realiza!

Cel mai greu lucru este realizarea efectiva a unirii. Odata realizata unirea, restul va veni de la sine.

ianuarie 21, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

Amalgam

Pe teme economice

Avem o economie cu o competitivitate foarte scazuta, cresterile economice, desi exista in ultima vreme, sunt mici… Ma gandeam la ce spunea Milton Friedman despre profit, vazand in obtinerea profitului lucrul cel mai important. Voi pune aici un articol (pentru ca vreau sa-l am pe blog!) din 1970 – v. aici:

„The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits

by Milton Friedman

The New York Times Magazine, September 13, 1970. Copyright @ 1970 by The New York Times Company.

When I hear businessmen speak eloquently about the „social responsibilities of business in a free-enterprise system,” I am reminded of the wonderful line about the Frenchman who discovered at the age of 70 that he had been speaking prose all his life. The businessmen believe that they are defending free en­terprise when they declaim that business is not concerned „merely” with profit but also with promoting desirable „social” ends; that business has a „social conscience” and takes seriously its responsibilities for providing em­ployment, eliminating discrimination, avoid­ing pollution and whatever else may be the catchwords of the contemporary crop of re­formers. In fact they are–or would be if they or anyone else took them seriously–preach­ing pure and unadulterated socialism. Busi­nessmen who talk this way are unwitting pup­pets of the intellectual forces that have been undermining the basis of a free society these past decades.

The discussions of the „social responsibili­ties of business” are notable for their analytical looseness and lack of rigor. What does it mean to say that „business” has responsibilities? Only people can have responsibilities. A corporation is an artificial person and in this sense may have artificial responsibilities, but „business” as a whole cannot be said to have responsibilities, even in this vague sense. The first step toward clarity in examining the doctrine of the social responsibility of business is to ask precisely what it implies for whom.

Presumably, the individuals who are to be responsible are businessmen, which means in­dividual proprietors or corporate executives. Most of the discussion of social responsibility is directed at corporations, so in what follows I shall mostly neglect the individual proprietors and speak of corporate executives.

In a free-enterprise, private-property sys­tem, a corporate executive is an employee of the owners of the business. He has direct re­sponsibility to his employers. That responsi­bility is to conduct the business in accordance with their desires, which generally will be to make as much money as possible while con­forming to the basic rules of the society, both those embodied in law and those embodied in ethical custom. Of course, in some cases his employers may have a different objective. A group of persons might establish a corporation for an eleemosynary purpose–for exam­ple, a hospital or a school. The manager of such a corporation will not have money profit as his objective but the rendering of certain services.

In either case, the key point is that, in his capacity as a corporate executive, the manager is the agent of the individuals who own the corporation or establish the eleemosynary institution, and his primary responsibility is to them.

Needless to say, this does not mean that it is easy to judge how well he is performing his task. But at least the criterion of performance is straightforward, and the persons among whom a voluntary contractual arrangement exists are clearly defined.

Of course, the corporate executive is also a person in his own right. As a person, he may have many other responsibilities that he rec­ognizes or assumes voluntarily–to his family, his conscience, his feelings of charity, his church, his clubs, his city, his country. He ma}. feel impelled by these responsibilities to de­vote part of his income to causes he regards as worthy, to refuse to work for particular corpo­rations, even to leave his job, for example, to join his country’s armed forces. Ifwe wish, we may refer to some of these responsibilities as „social responsibilities.” But in these respects he is acting as a principal, not an agent; he is spending his own money or time or energy, not the money of his employers or the time or energy he has contracted to devote to their purposes. If these are „social responsibili­ties,” they are the social responsibilities of in­dividuals, not of business.

What does it mean to say that the corpo­rate executive has a „social responsibility” in his capacity as businessman? If this statement is not pure rhetoric, it must mean that he is to act in some way that is not in the interest of his employers. For example, that he is to refrain from increasing the price of the product in order to contribute to the social objective of preventing inflation, even though a price in crease would be in the best interests of the corporation. Or that he is to make expendi­tures on reducing pollution beyond the amount that is in the best interests of the cor­poration or that is required by law in order to contribute to the social objective of improving the environment. Or that, at the expense of corporate profits, he is to hire „hardcore” un­employed instead of better qualified available workmen to contribute to the social objective of reducing poverty.

In each of these cases, the corporate exec­utive would be spending someone else’s money for a general social interest. Insofar as his actions in accord with his „social responsi­bility” reduce returns to stockholders, he is spending their money. Insofar as his actions raise the price to customers, he is spending the customers’ money. Insofar as his actions lower the wages of some employees, he is spending their money.

The stockholders or the customers or the employees could separately spend their own money on the particular action if they wished to do so. The executive is exercising a distinct „social responsibility,” rather than serving as an agent of the stockholders or the customers or the employees, only if he spends the money in a different way than they would have spent it.

But if he does this, he is in effect imposing taxes, on the one hand, and deciding how the tax proceeds shall be spent, on the other.

This process raises political questions on two levels: principle and consequences. On the level of political principle, the imposition of taxes and the expenditure of tax proceeds are gov­ernmental functions. We have established elab­orate constitutional, parliamentary and judicial provisions to control these functions, to assure that taxes are imposed so far as possible in ac­cordance with the preferences and desires of the public–after all, „taxation without repre­sentation” was one of the battle cries of the American Revolution. We have a system of checks and balances to separate the legisla­tive function of imposing taxes and enacting expenditures from the executive function of collecting taxes and administering expendi­ture programs and from the judicial function of mediating disputes and interpreting the law.

Here the businessman–self-selected or appointed directly or indirectly by stockhold­ers–is to be simultaneously legislator, execu­tive and, jurist. He is to decide whom to tax by how much and for what purpose, and he is to spend the proceeds–all this guided only by general exhortations from on high to restrain inflation, improve the environment, fight poverty and so on and on.

The whole justification for permitting the corporate executive to be selected by the stockholders is that the executive is an agent serving the interests of his principal. This jus­tification disappears when the corporate ex­ecutive imposes taxes and spends the pro­ceeds for „social” purposes. He becomes in effect a public employee, a civil servant, even though he remains in name an employee of a private enterprise. On grounds of political principle, it is intolerable that such civil ser­vants–insofar as their actions in the name of social responsibility are real and not just win­dow-dressing–should be selected as they are now. If they are to be civil servants, then they must be elected through a political process. If they are to impose taxes and make expendi­tures to foster „social” objectives, then politi­cal machinery must be set up to make the as­sessment of taxes and to determine through a political process the objectives to be served.

This is the basic reason why the doctrine of „social responsibility” involves the acceptance of the socialist view that political mechanisms, not market mechanisms, are the appropriate way to determine the allocation of scarce re­sources to alternative uses.

On the grounds of consequences, can the corporate executive in fact discharge his al­leged „social responsibilities?” On the other hand, suppose he could get away with spending the stockholders’ or customers’ or employees’ money. How is he to know how to spend it? He is told that he must contribute to fighting inflation. How is he to know what ac­tion of his will contribute to that end? He is presumably an expert in running his company–in producing a product or selling it or financing it. But nothing about his selection makes him an expert on inflation. Will his hold­ ing down the price of his product reduce infla­tionary pressure? Or, by leaving more spending power in the hands of his customers, simply divert it elsewhere? Or, by forcing him to produce less because of the lower price, will it simply contribute to shortages? Even if he could an­swer these questions, how much cost is he justi­fied in imposing on his stockholders, customers and employees for this social purpose? What is his appropriate share and what is the appropri­ate share of others?

And, whether he wants to or not, can he get away with spending his stockholders’, cus­tomers’ or employees’ money? Will not the stockholders fire him? (Either the present ones or those who take over when his actions in the name of social responsibility have re­duced the corporation’s profits and the price of its stock.) His customers and his employees can desert him for other producers and em­ployers less scrupulous in exercising their so­cial responsibilities.

This facet of „social responsibility” doc­ trine is brought into sharp relief when the doctrine is used to justify wage restraint by trade unions. The conflict of interest is naked and clear when union officials are asked to subordinate the interest of their members to some more general purpose. If the union offi­cials try to enforce wage restraint, the consequence is likely to be wildcat strikes, rank­-and-file revolts and the emergence of strong competitors for their jobs. We thus have the ironic phenomenon that union leaders–at least in the U.S.–have objected to Govern­ment interference with the market far more consistently and courageously than have business leaders.

The difficulty of exercising „social responsibility” illustrates, of course, the great virtue of private competitive enterprise–it forces people to be responsible for their own actions and makes it difficult for them to „exploit” other people for either selfish or unselfish purposes. They can do good–but only at their own expense.

Many a reader who has followed the argu­ment this far may be tempted to remonstrate that it is all well and good to speak of Government’s having the responsibility to im­pose taxes and determine expenditures for such „social” purposes as controlling pollu­tion or training the hard-core unemployed, but that the problems are too urgent to wait on the slow course of political processes, that the exercise of social responsibility by busi­nessmen is a quicker and surer way to solve pressing current problems.

Aside from the question of fact–I share Adam Smith’s skepticism about the benefits that can be expected from „those who affected to trade for the public good”–this argument must be rejected on grounds of principle. What it amounts to is an assertion that those who favor the taxes and expenditures in question have failed to persuade a majority of their fellow citizens to be of like mind and that they are seeking to attain by undemocratic procedures what they cannot attain by democratic proce­dures. In a free society, it is hard for „evil” people to do „evil,” especially since one man’s good is another’s evil.

I have, for simplicity, concentrated on the special case of the corporate executive, ex­cept only for the brief digression on trade unions. But precisely the same argument ap­plies to the newer phenomenon of calling upon stockholders to require corporations to exercise social responsibility (the recent G.M crusade for example). In most of these cases, what is in effect involved is some stockholders trying to get other stockholders (or customers or employees) to contribute against their will to „social” causes favored by the activists. In­sofar as they succeed, they are again imposing taxes and spending the proceeds.

The situation of the individual proprietor is somewhat different. If he acts to reduce the returns of his enterprise in order to exercise his „social responsibility,” he is spending his own money, not someone else’s. If he wishes to spend his money on such purposes, that is his right, and I cannot see that there is any ob­jection to his doing so. In the process, he, too, may impose costs on employees and cus­tomers. However, because he is far less likely than a large corporation or union to have mo­nopolistic power, any such side effects will tend to be minor.

Of course, in practice the doctrine of social responsibility is frequently a cloak for actions that are justified on other grounds rather than a reason for those actions.

To illustrate, it may well be in the long run interest of a corporation that is a major employer in a small community to devote resources to providing amenities to that community or to improving its government. That may make it easier to attract desirable employees, it may reduce the wage bill or lessen losses from pilferage and sabotage or have other worthwhile effects. Or it may be that, given the laws about the deductibility of corporate charitable contributions, the stockholders can contribute more to chari­ties they favor by having the corporation make the gift than by doing it themselves, since they can in that way contribute an amount that would otherwise have been paid as corporate taxes.

In each of these–and many similar–cases, there is a strong temptation to rationalize these actions as an exercise of „social responsibility.” In the present climate of opinion, with its wide spread aversion to „capitalism,” „profits,” the „soulless corporation” and so on, this is one way for a corporation to generate goodwill as a by-product of expenditures that are entirely justified in its own self-interest.

It would be inconsistent of me to call on corporate executives to refrain from this hyp­ocritical window-dressing because it harms the foundations of a free society. That would be to call on them to exercise a „social re­sponsibility”! If our institutions, and the atti­tudes of the public make it in their self-inter­est to cloak their actions in this way, I cannot summon much indignation to denounce them. At the same time, I can express admiration for those individual proprietors or owners of closely held corporations or stockholders of more broadly held corporations who disdain such tactics as approaching fraud.

Whether blameworthy or not, the use of the cloak of social responsibility, and the nonsense spoken in its name by influential and presti­gious businessmen, does clearly harm the foun­dations of a free society. I have been impressed time and again by the schizophrenic character of many businessmen. They are capable of being extremely farsighted and clearheaded in matters that are internal to their businesses. They are incredibly shortsighted and muddle­headed in matters that are outside their businesses but affect the possible survival of busi­ness in general. This shortsightedness is strikingly exemplified in the calls from many businessmen for wage and price guidelines or controls or income policies. There is nothing that could do more in a brief period to destroy a market system and replace it by a centrally con­trolled system than effective governmental con­trol of prices and wages.

The shortsightedness is also exemplified in speeches by businessmen on social respon­sibility. This may gain them kudos in the short run. But it helps to strengthen the already too prevalent view that the pursuit of profits is wicked and immoral and must be curbed and controlled by external forces. Once this view is adopted, the external forces that curb the market will not be the social consciences, however highly developed, of the pontificating executives; it will be the iron fist of Government bureaucrats. Here, as with price and wage controls, businessmen seem to me to reveal a suicidal impulse.

The political principle that underlies the market mechanism is unanimity. In an ideal free market resting on private property, no individual can coerce any other, all coopera­tion is voluntary, all parties to such coopera­tion benefit or they need not participate. There are no values, no „social” responsibilities in any sense other than the shared values and responsibilities of individuals. Society is a collection of individuals and of the various groups they voluntarily form.

The political principle that underlies the political mechanism is conformity. The indi­vidual must serve a more general social inter­est–whether that be determined by a church or a dictator or a majority. The individual may have a vote and say in what is to be done, but if he is overruled, he must conform. It is appropriate for some to require others to contribute to a general social purpose whether they wish to or not.

Unfortunately, unanimity is not always feasi­ble. There are some respects in which conformity appears unavoidable, so I do not see how one can avoid the use of the political mecha­nism altogether.

But the doctrine of „social responsibility” taken seriously would extend the scope of the political mechanism to every human activity. It does not differ in philosophy from the most explicitly collectivist doctrine. It differs only by professing to believe that collectivist ends can be attained without collectivist means. That is why, in my book Capitalism and Freedom, I have called it a „fundamentally subversive doctrine” in a free society, and have said that in such a society, „there is one and only one social responsibility of business–to use it resources and engage in activities designed to increase its profits so long as it stays within the rules of the game, which is to say, engages in open and free competition without deception or fraud.””

Insa pentru asta – obtinerea profitului si maximizarea lui – trebuie cel putin doua lucruri:

  1. sa ai posibilitatea sa realizezi asta si
  2. sa ai competenta s-o faci

Intr-o intreprindere de stat n-ai posibilitatea

Cazul Bodnariu

Romania Libera

Patriarhia Română, preocupată de cazul Bodnariu

Se arata ca:

„Patriarhia Română susţine că, în cazul Bodnariu, rolul familiei trebuie să rămână prioritar în creşterea copiilor şi consideră că o analiză obiectivă a autorităţilor din Norvegia ar putea duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut.

„Patriarhia Română a luat act cu îngrijorare de situaţia critică în care se află familia Bodnariu din Norvegia din cauza separării forțate a celor cinci copii de părinții lor, în urma deciziei autorităților locale norvegiene. Considerăm că, independent de motivele legale invocate de autorităţi, rolul părinţilor, respectiv al familiei, trebuie să rămână prioritar în creşterea şi educarea copiilor, fapt care nu exclude cooperarea cu statul”, se arată într-un comunicat de presă citat de Mediafax.

Potrivit sursei citate, o analiză obiectivă a cazului familiei Bodnariu de către factorii responsabili din Norvegia ar puta duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut. „Biserica susţine permanent familia ca fiind cadrul natural pentru nașterea, creșterea şi educarea copiilor în spiritul valorilor fundamentale pentru cultura şi civilizaţia europeană de sorginte creştină”, a precizat Patriarhia Română.

Copiii familiei românului Marius Bodnariu, inginer IT, şi soţiei sale norvegiene Ruth, asistentă medicală, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie, după ce cele două fete, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi. De asemenea, părinţii ar fi suspectaţi de îndoctrinarea religioasă a copiilor. Cei cinci copii au fost plasaţi în trei familii-surogat, iar de curând a fost deschisă procedura adopţiei internaţionale pentru ei, potrivit reprezentanţilor familiei.

La solicitarea MAE, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a dispus efectuarea unei anchete sociale în urma căreia a decis să propună părţii norvegiene integrarea copiilor în familia biologică extinsă a tatălui, în România. Întreaga documentaţie pusă la dispoziţie de ANPDCA a fost transmisă, în regim de urgenţă, prin intermediul Ambasadei României la Oslo, tuturor autorităţilor norvegiene relevante (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale, Serviciul local de Protecţie a Copilului), precum şi avocatului care reprezintă familia, pentru a fi utilizată în cadrul procedurii judiciare aflate pe rolul instanţelor locale.

O delegaţie parlamentară formată din membri ai Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării intenționează să facă o vizită în Norvegia în perioada 18-22 ianuarie pentru a discuta cazul familiei Bodnariu.”

În Norvegia, copii din 11 familii de români au fost preluați de Barnevernet, afirmă Mircea Dolha

Se arata ca:

„Deputatul Mircea Dolha ( PNL), vicepreședinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor, a declarat, sâmbătă că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii au fost preluați de către Barnevernet, însă doar șapte au fost de acord să discute cu membrii delegației parlamentare care urmează să se deplaseze la Oslo săptămâna viitoare.

„Știm că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii ar fi fost preluați de Barnevernet, iar dintre acestea doar șapte familii se vor întâlni cu noi, printre care se află și familiile Nan și Bodnariu. Nu știm încă motivul refuzului celorlalte patru familii care nu doresc să se întâlnească cu delegația din România”, a spus Mircea Dohla, potrivit Agerpres.

Deputatul liberal a susținut că, în cazul care Barnevernet va dovedi că familiile n-au respectat legislația norvegiană, vinovații trebuie să răspundă.

„Dacă se constată că au fost făcute greșeli, atunci să se aplice legile regatului norvegian și cei vinovați să fie trași la răspundere, dar drepturile copiilor să fie respectate. Să rămână împreună, nu despărțiți, să nu fie trimiși în locuri necunoscute. Pot fi încredințați unor aparținători ai familiei sau chiar repatriați, să poată să-și vadă periodic părinții biologici”, a precizat Mircea Dolha.

El a subliniat că delegația parlamentară așteaptă dovezi convingătoare privind situația copiilor preluați de autoritățile norvegiene.

„Avem nevoie de explicații cât mai convingătoare asupra celor două cazuri cunoscute. Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut. Și este și meritul acestei comisii parlamentare. Barnevernet a făcut foarte bine că începe să dea aceste lămuriri și era și mai bine dacă o făcea mai demult pentru a nu se ajunge în situația de a lăsa să planeze diverse suspiciuni asupra procedurilor sale și să nu mai fie necesară deplasarea unei delegații parlamentare a Comisiei pentru comunitățile de români aflate în afara granițelor României din Camera Deputaților în Norvegia”, a punctat Mircea Dolha.”

Voi ce parere aveti de chestiunea asta?

Norvegia nu e o tara membra UE. Intr-un fel ii inteleg: ei n-au vrut sa faca parte din Uniunea Europeana. Ca n-au nevoie de asa ceva. E vorba de o tara dezvoltata, PIB-ul/loc. e foarte ridicat. De asemenea n-am auzit ca vreun norvegian sa cauzeze sau sa faca vreo problema in Romania. Eu cel putin inteleg ca nordicii sunt mai aparte decat altii. Inteleg si faptul ca un om care se duce intr-o tara straina trebuie sa respecte legislatia din acea tara. Insa iata ce se intampla: astia iti fura copilul. Din punctul lor de vedere e ok. Nu e vorba doar de cazul Bodnariu – observati ca sunt 11 familii puse in aceeasi situatie! Ce a facut pana acum Statul Roman, Ministerul de Externe? Bine ca macar acum s-au gandit sa faca ceva.

Mie mi se pare ca Ministerul de Externe ar trebui sa faca pe saitul sau atentionari de calatorie sau sedere cu privire la anumite tari si sa recomande cetatenilor romani sa le ocoleasca pe cat posibil. Printre aceste tari s-ar putea afla foarte bine si Norvegia! Eu am impresia ca oamenii acestia, romani ce traiesc acolo, habar nu au avut de incalcarile grave ale drepturilor omului – practica curenta in Norvegia. Auziti:

„Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut.”

Pe de alta parte, daca asa sunt nordicii, n-are atunci dreptate Angela Merkel ca a permis sa intre in Germania atat de multi imigranti din Orientul Mijlociu si Africa? D-na. Merkel a si spus ca daca Germania nu-i primeste atunci nu e tara dansei. Aluzia la crimele nazismului e destul de limpede. Si cum poti sa le scoti rasismul si nazismul din cap? Ganditi-va cat de inedit este ca o germanca sa fie violata de un sirian! Nu e violata de un finlandez, ci de un sirian sau libanez! ;) De Anul Nou, la Koln, baietii astia imigranti se uitau dupa fete. Le-au mai acostat pe cate unele, le-au pipait pe fund, pe picioare… ;)

Imigrantii acestia au sosit si in Suedia. Adevarul e ca traim vremuri interesante si… cel putin ciudate…

Ziare.com

Politiei suedeze i s-a interzis sa ofere descrierea infractorilor, ca sa nu fie acuzata de rasism

Se arata ca:

Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste.

Politistii din Stockholm au primit un mail intern, in care sunt instruiti sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate, anunta The Independent, care citeaza site-ul de stiri Speisa.

Jurnalistii de la Svenska Dagbadet au vazut acest email, iar in acesta se mentioneaza ca referirile la nicio persoana – indiferent ca a fost implicata intr-un accident in trafic sau ca e acuzata de crime – nu ar trebui sa mai contina informatiile mentionate mai sus.

Interdictia, datata cu 15 septembrie, este deja aplicata.

Informatiile apar in contextul in care a iesit la iveala faptul ca politia suedeza nu a facut publice multe cazuri de agresiuni sexuale care au avut loc la doua festivaluri de muzica din Stockholm, in august 2014 si 2015, acestea avand ca autori in majoritate tineri refugiati veniti in Suedia fara parinti.

Politia suedeza, in centrul unui imens scandal – Recunoaste ca nu a facut publice agresiuni sexuale ale azilantilor

Politia a demarat deja o ancheta interna, iar zilele trecute s-a facut si o prima aestare legata de agresiunile sexuale – un minor in varsta de 15 ani. Nu s-a specificat insa daca acesta este sau nu refugiat si nici tara de origine.”

Adica de ce „sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate”? Adica sa-i acopere pe infractori? De ce acesti imigranti trebuie derobati astfel de responsabilitate?

De observat ca romanii nu fac nimic in comparatie cu acesti imigranti. Romania e o tara membra a UE, insa romanii ce au mers la munca in interiorul UE au fost prezentati in repetate randuri aproape in exclusivitate la modul negativ! O campanie orchestrata excelent ca sa faca o propaganda cat mai negativa romanilor si Romaniei. Uitati-va la acesti imigranti care nu sunt din spatiul UE: primiti masiv, uitati-va ce fac. Concluzia: „Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste„, iar Romania nu e primita in Spatiul Schengen!

Interesant este ca trebuie si noi sa-i primim pe acesti imigranti.

DE notat acest apel din partea PNL

Iata ce scrie Andreea Paul:

Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin

Se arata ca:

„Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin. E nevoie de legitimitate și reprezentativitate politică la următoarele alegeri locale.

Alegerea primarilor dintr-un singur tur înseamnă favorizarea partidelor mari. Or competiția și competența trebuie stimulată la nivelul administrației publice locale. Consider că această solicitare făcută pe ultima suta de metri trebuie asumată și decisă rapid de către actualul Guvern. Dacă în 3-4 săptămâni nu se corectează actuala legislație pentru alegerile locale, va rămâne în vigoare prevederea alegerilor dintr-un singur tur.

Ar fi fost bine să reușim în Parlament această corecție, dar PNL care a depus deja un proiect de lege pentru alegerile locale din două tururi este minoritar în prezent, iar PSD majoritar.”

Update

Referitor la ultimul punct al Amalgamului trebuie sa vedem un punct de vedere critic. Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu:

PNL îi cere lui Dacian Cioloș să se sinucidă de trei ori!

Se arata ca:

„Conducerea PNL, reunită luni, 18 ianuarie 2016, după viscolul în timpul căruia Guvernul lui Dacian Cioloş a fost plecat din ţară, nu înainte de a o închide cu cheia, a decis să înainteze Guvernului tehnocrat propunerea de a modifica, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, Legea alegerilor locale, astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin şi nu în unul.

Reamintim pentru cei pe cale de a fi traşi din nou pe sfoară de Partidul Meu al lui Klaus Iohannis.
Legea a fost votată la Senat şi la Camera Deputaţilor de o majoritate din care a făcut parte şi PNL.
Pe 20 iulie 2015, Legea a fost promulgată de Klaus Iohannis.
Graba în votare şi promulgare şi-a avut temeiul în decizia CCR ca orice lege electorală să fie promulgată cu un an înainte de scrutin.

Alegerile locale din 2016 n-aveau cum fi împinse pînă-n toamnă.
Prin urmare, potrivit Constituției, dar și Comisiei de la Veneția, finele lui iulie 2015 era ultimul termen pînă la care Legea alegerilor locale putea fi promulgată.
La vremea respectivă, am fost un critic al negustoriei dintre PSD şi PNL prin care Parlamentul a votat alegerea primarilor într-un singur tur.

PNL a cerut ca preşedinţii Consiliilor judeţene să fie aleşi de Consiliu şi nu direct, ca pînă acum.
PSD a acceptat asta (cu greu, deoarece baronii PSD îşi bazau puterea pe votul popular) impunînd alegerea primarilor dintr-un singur tur.
Eu am considerat că alegerea în două tururi are patru mari avantaje:

  1. Dă o şansă partidelor mici, care pot negocia voturile între cele două tururi și prin asta pot dovedi electoratului lor că și ele contează.
  2. Prin implicarea în rezultatele turului doi a partidelor mici, o parte a electoratului realiza că votul său n-a fost zadarnic.
  3. Pune capăt uneia dintre realitățile postdecembriste care au dus la osificarea vieții politice, la corupție și la apariția baronilor locale: Mandatele nesfîrşite ale unor primari.
  4. Grație negocierilor dintre cele două tururi se crea posibilitatea ca în fruntea unor primării să vină oameni tineri.

PNL avea interesul unui singur tur de scrutin, luînd în calcul capitalul electoral al primarilor PDL în funcţie.
PNL a votat Legea.
PNL n-a contestat-o la CCR.
PNL nu i-a cerut lui Klaus Iohannis s-o retrimită Parlamentului spre reexaminare.
Din 20 iulie 2015 nu numai partidele, dar şi instituţiile de forţă ale României au activat pe baza acestei legi.
Deoarece pentru PNL cel mai mare pericol îl constituiau primarii de forţă ai PSD, Binomul SRI-DNA, pus în slujba Partidului Meu al Jupînului de la Cotroceni a declanşat Operațiunea de Poliție politică: Scoaterea din joc a primarilor PSD cu mari șanse de a fi realeși din primul tur pentru a face cale liberă unor pițifelnici din PNL.

A anunţat Sorin Oprescu că va candida pentru al treilea mandat? De îndată Binomul l-a înhăţat. Numai prin scoaterea din joc a lui Sorin Oprescu avea cît de cît șanse bila de popice Cristian Bușoi. Acum, cînd e sigur că Sorin Oprescu nu va mai candida, se constată pe neaşteptate că dosarul făcut de DNA are vicii de procedură.

Măi să fie!
Exact slăbiciunile pentru care automat orice judecător din lume îţi respinge Dosarul.
Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.

Proaspăt întoarsă din vacanță, Alina Gorghiu apelează, cum o face și Protectorul ei de la Cotroceni, la Mișcarea de stradă din 3 noiembrie 2015, acest 23 August 1944 al Regimului Iohannis.
Distinsa susține că protestatarii au cerut și scrutin în două tururi.
Mai întîi că protestarii cu pricina erau agitatorii MP și ai Partidului Metrou al Monicăi Macovei, cei mai activi de altfel.
Apoi, dacă asta a susținut Strada, ar fi fost normal ca PNL să se pună în mișcare pentru a modifica Legea încă din 4 noiembrie 2015 și nu să aștepte pînă în 18 ianuarie 2016, cînd sondajele dau un eșec binemeritat pentru PNL.

Între timp însă a apărut şi s-a afirmat Mişcarea Populară a lui Traian Băsescu.
Alături de ALDE, MP se anunţă drept formaţiunea care va muşca din electoratul de Dreapta în primul tur.
Prin urmare, acum, la un an de la publicarea Legii în Monitorul Oficial, Scrutinul cu două tururi nu mai convine PNL.
Şi atunci PNL a socotit să ceară lui Dacian Cioloş modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă.

Triplă sinucidere pentru Dacian Cioloş:
1) Desemnat premier al unui Guvern însărcinat cu asigurarea unor alegeri corecte, Dacian Cioloş, dacă dă Ordonanţa, devine principalul acuzat de crearea climatului pentru alegeri incorecte. Ce alegeri corecte sînt acelea în care unul dintre competitori schimbă după un an regulile jocului pentru că altfel nu cîştigă scrutinul?
2) Acceptînd propunerea PNL, Dacian Cioloş devine brusc din şeful Guvernului tehnocrat şeful Guvernului PNL. Comedia cu fustiţa tehnocrată ia sfîrşit. Guvernul se demască drept ceea ce e: Un Guvern PNL sub acoperire.
3) Guvernul Dacian Cioloş sfidează sloganul Un alt fel de politică.

Şmecherii cu alegerile astfel organizate încît să convină doar unui partid se întîlnesc cu duiumul în postdecembrism.
Prin Un alt fel de politică s-a înţeles curmarea acestor şmecherii.
Iată-le asumate de către Dacian Cioloş!

Marele, adevăratul şah e dat însă lui Liviu Dragnea.
Dacă se dă Ordonanţa de urgenţă, PSD e obligat să depună Moţiune de cenzură.
A nu face asta înseamnă pentru PSD sinucidere electorală curată.
Dacă PSD depune Moţiune de cenzură, Liviu Dragnea încalcă înţelegerea în schimbul căreia Procesul de la ICCJ i se amînă la infinit.
Prin urmare, Liviu Dragnea are de ales între propria sinucidere şi sinuciderea PSD.

N.B. Nu exclud posibilitatea ca Legea să fie modificată prin Ordonanță de Urgență.
Asta numai și numai dacă e de acord și PSD.
Dacă PSD refuză, a da o Ordonanță de urgență la somarea de către Partidul Meu al lui Klaus Iohannis nu înseamnă altceva decît încălcare grosolană a condiției de alegeri libere și corecte!”

Mie mi se pare o imoralitate sau, daca doriti, o lipsa de elementara etica din partea PNL ce nu face bine societatii romanesti: dupa ce ai votat si tu, impreuna cu adversarii tai politici, legea alegerii primarilor intr-un singur tur de scrutin, sa vii acum, dupa doar cateva luni, si sa ceri, cu lacrimi in ochi, desigur, premierului sa dea o ordonanta de urgenta s-o schimbe: primarii sa fie votati in doua tururi de scrutin…

Dar de asta ce parere aveti:

„Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.”?

Asta apropo de ce fel de stat avem…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

ianuarie 18, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 33 de alți urmăritori