Schimbarea modului de gandire…

Ca idee de principiu sunt de acord cu motiunea de cenzura initiata de Opozitie pentru ca sa-l dea jos pe Ponta. Insa problema care mi se pare mie importanta si care ar putea sa para prea teoretica (dar de fapt ne priveste direct pe toti) e alta.

Se discuta daca partidele noastre isi respecta sau in ce masura isi respecta propria ideologie. Nu cumva Ponta e cam prea la dreapta esicherului politic decat ar trebui sa fie un social-democrat? Cei de stanga e normal sa-si puna o astfel de intrebare. Insa chestiunea se pune si pentru PNL: in ce masura isi respecta PNL propria ideologie? Eu, cel putin eu, nu am auzit pe cineva din PNL sa vorbeasca vreodata precum Milton Friedman sau Bastiat. In schimb am vazut un PNL care s-a iubit profund, cam prea profund, cu PSD si din a caror ciocnire erotico-politica s-a nascut USL… Avem un partid cu adevarat liberal? Daca ne uitam mai atent la felul in care atat D-soara. Gorghiu, dar si Presedintele Iohannis, pun problema schimbarea lui Ponta nu ar fi decat rezolvarea pozitiva a unei chestiuni de imagine politica a tarii noastre in exterior, dosarul lui Ponta fiind trimis in judecata. Departe de mine sa neg lucrul asta. Dar de aici ar rezulta, pe cale de consecinta logica, faptul ca nu se urmareste decat o schimbare de forma. Nu o schimbare de fond. Din pacate, lucrul acesta este intarit si de largul consens pe Codul Fiscal intre PNL si PSD, consens pe care D-soara. Gorghiu il vedea drept necesar si sanatos, nu-i asa?, intr-o democratie. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi daca nu cumva PNL mai are nostalgia USL-ului…

Noi vorbim si-i criticam pe altii ca nu pot sa dezvolte o societate democratica. Dar noi? Noi putem? PNL ar fi trebuit sa vina cu initiative si solutii liberale atat in ceea ce priveste fiscalitatea, dar si dezvoltarea generala a societatii noastre. Iar pentru asta trebuie sa afirmi ideile si principiile liberale in societate. Eu, pe blog, am tot scris, de pilda, despre Milton Friedman, am dat si citate, am cerut parerea cititorilor blogului. La PNL nu prea vad astfel de atitudini.

PNL ar trebui sa fie pentru economia de piata libera, pentru o fiscalitate redusa, pentru stimularea initiativei private, pentru libertate, pentru privatizari reusite, de succes. Intrebarea pe care nu se poate sa nu ti-o pui este daca intr-adevar PNL este pentru asa ceva sau nu… Ca nu e foarte clar.

Sunt si din cei care spun ca PNL e macinat, de fapt, de conflicte interne. Sa nu uitam ca actualul PNL este PNL+PDL, deci e vorba de fuziunea dintre cele doua partide. Deci in PNL ar fi un conflict intre PNL si PDL. PDL nu a avut o coerenta ideologica fiind trecut peste noapte de la Stanga la Dreapta esicherului politic de catre Traian Basescu. In ce masura PDL si-a insusit valorile liberale este o tema de discutie interesanta. Si le-a insusit?

In Romania se pune inca un foarte mare accent pe imagine, lucru ce induce o superficialitate si un formalism demne de o cauza mai buna. Ne intereseaza daca ceva „da bine”, cum se spune in popor, dar numai sub aspectul formei, nu al fondului, care ramane mai intotdeauna neclar. Aceasta stare de lucruri conduce la populism sau la USL-ul care a castigat cu o foarte larga si comoda majoritate alegerile.

Adevarul este ca electoratul nu stie la ce sa se astepte daca PNL va castiga urmatoarele alegeri. Te-ai putea gandi ca ar fi la fel cum a fost cu PDL… Un Catalin Predoiu premier, ar sugera lucrul asta. Totusi, o imagine prea clara nu poti sa ai. „Guvernul meu” – expresia facuta celebra de Dl. Iohannis – nu-mi spune mare lucru.

Pe un astfel de fundal politic, se reliefeaza un partid precum UNPR, despre care iarasi nu stim prea multe, nici macar sub aspectul definirii ideologice. Un partid care a sustinut Guvernul Boc iar dupa aceasta a mers intr-o alianta cu PSD.

Intr-o asemenea situatie cuvintele Cetateanului Turmentat raman cat se poate de actuale: „Da’ eu cu cine votez?”.

Chiar asa, cu cine votam?

Ca toti promit milionul magic de locuri de munca!

Iata ce spune D-soara. Gorghiu pe Facebook:

„Marți dimineață, înainte să dezbatem moțiunea de cenzură în Parlament, ieșim în stradă, în număr mare, să ne facem auzit mesajul de solidaritate cu România. Prim-ministrul trimis în judecată alege să sacrifice reputația României ca să-și prelungească șederea la Palatul Victoria. Noi alegem România! Marți, de la ora 9.30, în Parcul Izvor, le cerem partidelor din Parlament să-și reprezinte alegătorii, nu propriile interese politice. Va fi un miting pentru demnitate, pentru o Românie europeană, pentru normalitatea pe care Victor Ponta și complicii lui politici ne-au furat-o. Vă așteptăm alături de noi!

29

SEP

Alege între România și Ponta

Today 9:30 AM · Parcul Izvor · Bucharest”

Si iata ce spune profesorul Cristian Preda, europarlamentar:

„E o idee foarte proastă să organizezi, în ziua în care se dezbate moțiunea de cenzură, un miitng. Strada și Parlamentul au logici diferite: reprezentarea și presiunea populară sunt separate în democrații. PNL greșește dacă preia instrumentele stângii radicale. Un miting putea fi organizat înainte de ziua cu pricina. De altfel, ideea că, marți la 9h30 dimineața, cetățenii lasă totul baltă ca să dea cu pietre-n guvernul Ponta e naivă.”

Demna de remarcat este si aceasta postare a D-lui. profesor Preda:

„Ion Iliescu nu știe că există partid socialiste care și-au ales liderii prin votul tuturor militanților și chiar al simpatizanților: ultimul caz e cel al laburiștilor britanici, acum fix două săptămâni. „Doar Ceaușescu s-a gândit la așa ceva”, a zis fostul președinte, când a aflat că PSD vrea să-și aleagă șeful prin votul direct al membrilor. În loc să ofere informații despre partidele-surori, nu doar lui Iliescu, ci și publicului larg, Liviu Dragnea mimează anti-comunismul, atacându-l pe fostul șef al statului: „eu nu știu ce voia Ceaușescu, nu l-am cunoscut în mod direct”. Încă o dovadă că social-democrații români nu se pot desprinde de comunism altfel decât prin glume de doi bani… Candidatura lui Dragnea ilustrează, de altfel, disprețul față de justiție al stângii românești. Un premier trimis în judecată a fost înlăturat de la șefia PSD, pentru a-i face loc unui condamnat în primă instanță.”

Un editorial interesant si cu talc

Iata ce scrie si maestrul Ion Cristoiu pe blogul sau:

Moțiunea de cenzură a PNL- Un text scris cu picioarele. Cu picioarele lui Cătălin Predoiu, nu ale Alinei Gorghiu!

Se arata ca:

„Marți, 29 septembrie 2015, în hăuliturile miilor de protestatari, plătiți de Vasile Blaga din sutele de milioane de euro care au ajuns de la ANRP în pușculița PDL-istă și au rămas acolo, pentru că PNL e Formațiunea Politică a Binomului SRI-DNA și, prin urmare, se bucură de imunitate cînd e vorba de prădarea țării, se va citi și se va supune la vot Moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Ponta.

Momentul votului nu constituie nici o problemă.
O problemă, o mare problemă reprezintă însă citirea Moțiunii de cenzură.

Textul Moțiunii numără cu greu două file de text.
De la un capăt la altul textul e o înșiruire de zbierete strigătoare la cer.
Cine va citi Moțiunea va trebui să se înarmeze cu o trompetă și o tobă.
Va citi cu trompeta cîteva rînduri.
După care va bate toba.
Frazele sunt puse una lîngă alta fără o minimă logică, de parcă textul a fost scris cu picioarele.
Cu picioarele lui Cătălin Predoiu, nu ale Alinei Gorghiu.

Iată un exemplu de gîngăveală a minții în stilul lui Farfuridi din O scrisoare pierdută:
„Am cerut convocarea Parlamentului pentru a discuta despre cum vrem, dar în primul rând despre cum doresc românii să arate România, mâine. Constatăm cu toții că suntem singura țară din lume în care există un prim-ministru inculpat trimis în judecată, aflat încă în funcție.”

Observați ruptura logică.
După ce spune că a cerut convocarea Parlamentului pentru a discuta cum vor românii să arate România de mîine, Moțiunea trece imediat la Victor Ponta.

Mulți analiști susțin că Moțiunea de cenzură nu va reuși să răstoarne Guvernul Victor Ponta.
Deși și eu sunt convins de asta, nu mă aventurez într-o profeție privind soarta Moțiunii de cenzură.
Nu știu dacă Moțiunea depusă de PNL va reuși sau nu să teacă de votul Parlamentului.
Știu însă sigur că Moțiunea de cenzură reușește o premieră postdecembristă:
Să compromită iremediabil instrumentul democratic numit Moțiunea de cenzură.

O moțiune de cenzură împotriva unui Guvern trebuie să vizeze slăbiciuni de esență ale felului în care Guvernul respectiv administrează țara.
Se presupune că autorii Moțiunii de cenzură cer demiterea întregului Guvern.
Moțiunea de cenzură a PNL vizează nu Guvernul Ponta, ci un singur om din Guvernul Ponta:
Premierul.

Textul Moțiunii nu cere demisia întregului Guvern.
Textul Moțiunii de cenzură cere demisia doar a premierului Victor Ponta:
„Așadar, stimați parlamentari, dragi români, Victor Ponta trebuie să plece din fruntea Guvernului, pentru că..”

Urmează niște bla-bla-uri patetice ca o ceapă, luate de pe Facebook-urile Alinei Gorghiu și al lui Cătălin Predoiu despre nenorocirile întruchipate de prezența lui Victor Ponta în fruntea Guvernului.
Nici un cuvînt despre Guvernul Ponta, despre celelalte partide care alcătuiesc Coaliția majoritară.
De unde tragem concluzia că activitatea Guvernul e excelentă din punctul de vedere al Moțiunii de cenzură.

Disocierea între Victor Ponta și ceilalți miniștri se manifestă și în apelurile adresate lui Gabriel Oprea și Liviu Dragnea nu să plece de la Guvernare, cum ne-am aștepta de la o Moțiune de cenzură, ci să se desolidarizeze de Victor Ponta:
„Domnule Gabriel Oprea, vrem să ne spuneți tuturor, acum, care este interesul național care reclamă menținerea lui Victor Ponta cu prețul decredibilizării acestei țări. Puneți în balanță promisiunea făcută lui Ponta și interesul acestui popor. Ce alegeți?!
Domnule Liviu Dragnea, vorbeați recent de resetarea clasei politice, de o nouă politică. Sprijinindu-l pe Ponta, nu faceți decât să vindeți iluzii românilor.”

Ce vor Liberalii prin Moțiunea de cenzură?
Să plece Victor Ponta, dar să rămînă Guvernul Coaliției PSD-UNPR, ALDE!
Pentru că Guvernului nu i se poate reproșa nimic.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

O lege care trebuie neaparat retrasa!!

As incepe foarte direct prin a spune ca mari personalitati ale culturii romane precum Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu, Emil Cioran, Radu Gyr, Petre Tutea si altii nu pot fi dati afara din cultura romana. Tot asa cum, de pilda, admiratia si respectul pentru maresalul Antonescu nu pot fi izgonite din inima multor romani. De asemenea lupta anticomunista, cea din munti, cu semnificatii profunde pentru sufletul romanesc, nu poate fi separata de Miscarea Legionara, de membri acestei Miscari.

Ce s-a intamplat? Klaus Iohannis a promulgat Legea 217/2015, supranumita si „Legea antilegionari”, initiatorii acesteia fiind: Crin Antonescu, Andrei Gerea si George Scutaru (o afacere liberala!?) consiliati, din cate inteleg, de Alexandru Florian, reprezentantul Institutului „Elie Wiesel”. Inainte de a se promulga aceasta lege, pe sest, adica sa fii pus in fata faptului implinit si fara nicio dezbatere publica,, eu nu cred ca se citea la noi „Mein Kampf” de Hitler. Pe cand acum, fiind atat de intens dezbatuta problema, aceasta Lege face in realitate o propaganda nemaipomenita cartii lui Hitler! Avea nevoie Romania de asa ceva? Eu nu cred. Legea aceasta are efecte adverse periculoase, iar cei care spun ca este un atentat la libertate nu gresesc. Legea porneste de la premise fundamental gresite! Spre exemplu, ca interzicerea manifestarilor extremiste de natura legionara sau chiar neonazista in spatiul public (foarte mare atentie: in spatiul public, subliniez asta!!) ar fi solutia pentru ca ele sa dispara din societate. Legea, bineinteles, da si pedepse penale: inchisoare sau amenda. Trebuie spus ca mult mai periculos ar fi daca astfel de manifestari, de natura extremista, se vor face in spatiul privat, unde e libertate prin definitie si nu poti sa interzici. Spre exemplu, nu e atat de periculos sa gasesti Mein Kampf (carte pe care eu nu am citit-o si nici nu intentionez, nu ma trage inima s-o citesc) la orice chiosc si altceva este (atentie mare!!) ca aceasta carte sa circule pe sub mana, ca ceva interzis: e mult, mult mai periculos daca circula pe sub mana, ca ceva interzis!!
Nu e deloc periculos sa gasesc la orice chiosc opera completa a lui Cioran – inclusiv lucrarile care contin idei legionare, fata de care pot sa am rezerve si o parere crtica – decat sa fie interzis si atunci marea majoritate va cauta sa citeasca aproape in exclusivitate doar lucrarile lui cu idei legionare!!

Exact la fel se pune problema si cu comunismul. Pot sa condamn comunismul, dar asta nu inseamna sa interzic pe piata lucrarile lui Marx sau Engels, sau altii, chiar si Stalin.

In fond, e treaba fiecaruia ce viziuni sau conceptii are, dar a atenta la libertate are intotdeauna efecte nocive, toxice sau chiar mortale.

De ce in lege nu se face referire la comunism? Pentru ca evreii au fost mari comunisti, poate cei mai mari comunisti! Ei, neamul iudeu, nu vor sa-si asume aceasta responsabilitate si nu vor sa recunoasca faptul ca au contribuit la producerea unor crime impotriva umanitatii prin promovarea la scara mondiala a comunismului!! Se pare ca cei de la „Elie Wiesel” si Alexandru Florian uita lucrul acesta.

In privinta Holocaustului – daca prin holocaust intelegem uciderea in masa a unor grupuri mari de oameni din motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om – provocat de nazisti (trebuie subliniat lucrul asta, pentru ca mai e si celalalt Holocaust, cel comunist, la care evreimea a contribuit din plin si si-a patat mainile cu sange!!) as dori sa spun ca eu nu-l neg, si chiar mai mult: il condamn!! Dar daca in ceea ce a determinat acest Holocaust impotriva evreilor e amestecat un singur evreu, mai putem vorbi de Holocaust…? Deoacere adevarul este ca noi nu stim inca care au fost cauzele. De pilda, cauzele ascensiunii lui Hitler, cum a putut ajunge el la Putere in Germania acelor ani. Pana nu vom sti tot adevarul, pana la capat, despre evenimentele acelor ani, care au condus in Europa la ivirea a doua mari curente totalitare, cu caracter criminal: fascismul/nazismul si comunismul (in acesta din urma fiind implicati din belsug evrei), nu putem avea certitudinea Holocaustului, ci doar a unor crime impotriva umanitatii provocate de nazisti. Mie mi se impune sa cred ca evreimea nu a avut niciun amestec cu nazismul, dar a demonstrat cineva, oare, ca nu au fost evrei care sa sprijine acest curent si chiar pe Hitler? Adevarurile unanim acceptate nu inseamna ca sunt adevaruri pana la capat.

De asemenea eu condamn si Holocaustul comunist, la care evreimea de extrema stanga a participat! Aici lucrurile sunt foarte clare: evreii au fost calaii sau au facut parte din grupul calailor!!

Asa ca eu sunt impotriva oricarei forme de totalitarism. Dar si impotriva ipocriziei, fie ea si iudaice!

Iar daca ii condamn pe evreii extremisti, am toata stima pentru cei moderati, care-si vad lungul nasului.

In final, un articol interesant aparut in Cotidianul:

Iată de ce Legea 217/2015, antilegionară, nu condamnă comunismul: Directorul Institutului „Elie Wiesel” este fiul odiosului ideolog stalinist Radu Florian

Se arata ca:

„Klaus Iohannis a promulgat în aceste zile Legea 217/2015, supranumită „Legea antilegionari”, prin care oricine face o apreciere la adresa lui Constantin Noica sau Mircea Vulcănescu riscă 3 ani de închisoare. Iniţiatorii acestei legi sînt Crin Antonescu (!!!), ministrul Andrei Gerea şi George Scutaru, fost consilier al lui Iohannis, actualmente client al DNA. Fie-le numele uitat!

Ce surprinde în mod absolut este că, din toţi cei aproape 600 de parlamentari, nu a existat nici măcar unul care să voteze împotriva acestui act normativ. La fel s-a întîmplat şi la Cotroceni, unde Klaus Iohannis, atît de grijuliu în privinţa Codului fiscal, nu s-a gîndit nici măcar o clipă la consecinţele acestei aberaţii legislative. Parcă toţi vor să se pună bine cu cineva care dă certificate de bună purtare!

Dintre cei trei parlamentari ce au iniţiat Proiectul Legii 217/2015, cel mai mult surprinde Crin Antonescu, care este profesor de istorie şi ar fi trebuit să fie ceva mai prudent, ştiind că faptele istorice nu pot fi „îngurgitate” oricum, ci necesită o cercetare atentă, astfel încît Adevărul istoric să nu fie acoperit de interese străine de o cercetare obiectivă. L-am avut invitat într-o emisiune TV pe Crin Antonescu şi mi s-a părut că este ceva mai „dezgheţat” în opinii, din moment ce am putut discuta despre Heidegger, pe care, într-o anumită perioadă, unii l-au considerat simpatizant al ideologiei fasciste doar pentru că a fost numit rector în vremea lui Hitler (în mod penibil, într-o intervenţie telefonică, Antonescu a spus că Heidegger era „hitlerist cu acte în regulă”, confundînd, probabil, „Sein und Zeit” cu „Mein Kampf”)!

Nu aveam speranţe de la George Scutaru, pe care Klaus Iohannis l-a vrut consilier prezidenţial şi care ulterior a ajuns să fie cercetat pentru fapte de corupţie. L-am auzit de cîteva ori vorbind şi mi-am dat seama că limitele gîndirii sale se opresc la uşa unei biblioteci comunale dezafectate. Pe Andrei Gerea, ministrul Economiei, nici măcar nu mi-l imaginam să fie în stare să emită o opinie în materie de istorie, nicidecum să-i treacă prin minte să iniţieze o astfel de lege.

În privinţa lui Klaus Iohannis, ce să mai spunem? Atunci cînd a fost vorba despre patrimoniul organizaţiei fasciste Deutsche Volksgruppe, Iohannis a declarat Forumul Democratic German, ca fiind succesorul acestuia, astfel încît tot patrimoniul organizaţiei declarate ca fiind nazistă să treacă la Forumul Democratic German, pe care-l conducea chiar Iohannis, organizaţie în numele căreia a cîştigat toate mandatele de primar al Sibiului. Adăugăm faptul că nimic din patrimoniul legionarilor nu a trecut în patrimoniul vreunei organizaţii născute după Revoluţie, deşi Mişcarea legionară nu a fost inclusă între organizaţiile naziste la Nürnberg, aşa cum a fost Deutsche Volksgruppe!

Înainte de a sublinia cîteva lucruri periculoase, chiar ilegale din această lege, care încalcă şi Constituţia României şi Carta Drepturilor Omului, precum şi legislaţia Uniunii Europene, este nevoie să fac precizarea că nu am absolut nimic în comun cu vreo organizaţie de tip fascist, nu mi-a trecut prin cap să neg vreodată holocaustul, pe care-l consider cea mai mare crimă din existenţa omenirii, şi nu am făcut vreodată propagandă pentru vreuna din chestiunile la care face referire Legea 2017/2015.

Toate aceste precizări sînt necesare pentru că am observat în spaţiul public tendinţa extrem de periculoasă de a eticheta pe cineva că este antisemit, fascist, legionar, rasist sau xenofob numai pentru faptul că opiniile sale contrazic opiniile altora, iar acest lucru nu este deloc în regulă.

„Legea antilegionari” nu conţine nici măcar o dată cuvîntul „comunism”

Primul lucrul care a trezit reacţii împotriva acestei legi a fost faptul că ea nu condamnă comunismul, alături de celelalte doctrine incriminate: fascism şi legionarism. Comunismul a căzut în România în urma unei Revoluţii sîngeroase, şeful statului comunist fiind condamnat la moarte şi executat sub acuzaţie de „genocid”, iar aceste fapt este menţionat explicit în actuala lege! Să înţelegem din această observaţie că autorii acestei legi consideră legitim comunismul, din moment ce acest cuvînt nu figurează niciodată în Legea 217/2015, iar sentinţele date în timpul comunismului reprezintă baza juridică a sancţiunilor propuse?

Andrei Pleşu a sintetizat foarte corect această lipsă a legii: „Un fapt e cert: dacă e nevoie de condamnarea fascismului, e inadmisibil să nu vorbim, în textul legii cu pricina, şi despre sîngeroasa catastrofă simetrică, aceea a comunismului”. Pleşu a taxat şi formularea lui Andrei Muraru, alt consilier al preşedintelui Iohannis, pe care a numit-o cu blîndeţe „un comentariu neinspirat”, în care acesta spunea: „Păi Ceauşescu a fost încadrat (la fel ca, de pildă, unii membri ai guvenului Antonescu) la rubrica ”genocid”! Care va să zică e o ţintă proeminentă a legii!” Reacţia lui Andrei Pleşu merită, de asemenea, adusă în prim-plan: „Să nu uităm că procesul lui Ceauşescu a fost calificat drept neîntemeiat juridic. Dar procesele orchestrate de ”tribunalele populare” din anii `40-50 erau?”. Şi, într-adevăr, aceasta este marea problemă a acestei legi, că permite presupuneri de genul formulate de Andrei Muraru (care a fost -culmea! – director al Institutului de cercetare a crimelor comunismului), ceea ce, ca principiu, anulează din start orice lege! Şi un copil de grădiniţă ştie că un principiu de drept spune clar: ceea ce legea nu interzice, este permis, deci exprimările de genul celei formulate de Muraru nu pot duce decît la demisia sa urgentă pentru că tocmai acest personaj trebuia să-i atragă atenţia Preşedintelui că nu e bine să promulge această lege aberantă.

Dar, adevăratul motiv pentru care această lege nu conţine cuvîntul comunism este acela că reprezentantul Institutului „Elie Wiesel”, care a contribuit decisiv la redactarea acestei legi, este Alexandru Florian, fiul unuia dintre cei mai odioşi propagandişti ai comunismului, Radu Florian! Şi, ca atîţia alţi fii de nomenclaturişti, ar face orice pentru ca nimeni să nu aducă vorba despre originile educaţiei sale comuniste.

Răutatea cu care acest Alexandru Florian vorbeşte despre Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica sau Petre Ţuţea te face să crezi că dumnealui urăşte din rărunchi cultura românească şi este total complice tăcerea intelectualilor care, cu excepţia lui Andrei Pleşu, acum tac de parcă ar sta cineva cu pistolul la tîmpla lor!

Alexandru Florian vrea execuţia publică a marilor intelectuali, dar îşi apără tatăl stalinist

Cine crede însă că directorul Institutului „Elie Wiesel” Alexandru Florian este exponentul unei moralităţi totale se înşală, căci, în timp ce pune la zid tot grupul de mari intelectuali români din perioada interbelică, atunci cînd vine vorba de tatăl său, stalinistul Radu Florian, îl apără în faţa celor care l-au criticat!

În nr. 226 din iunie 2014 al revistei „Observator cultural”, Alexandru Florian a scris un articol imens, în care, practic, încearcă lamentabil să-l prezinte pe tatăl său, propagandistul stalinist Radu Florian, ca pe un mare disident anticomunist! În acelaşi timp, îi pune la punct pe Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Dinescu sau Mircea Mihăieş care „îl denigrau numai pentru că a fost şi a rămas de stînga”! Acest intransigent „călău” al lui Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica sau Petre Ţuţea mărturiseşte în articol că aştepta de la opinia publică să-i ia apărarea tatălui său, deşi acum se revoltă cînd cineva ia apărarea marilor intelectuali români din perioada interbelică: „Mărturisesc că, de cîte ori aflam de vreuna dintre manifestările detractorilor săi, speram ca, în numele solidarităţii de breaslă, al sincerităţii sau corectitudinii, se va gasi un fost student sau coleg care să dea o replică normală. Nu a fost să fie”. Deci, cînd e vorba de tatăl lui, criticii sînt detractori şi ar vrea o solidaritate de breaslă cu stalinistul, dar cînd e vorba de cei mai mari intelectuali ai României, aceştia trebuie puşi la zid, iar cei care sînt solidari cu ei trebuie băgaţi la puşcărie!

Dar să trecem în revistă o parte din „monitorizarea” făcută chiar de către Alexandru Florian în articolul citat:

– „Invitat la Serata muzicală a lui Iosif Sava, Gabriel Liiceanu, nemulţumit de faptul că sub îndrumarea lui Radu Florian se editase „Ideea care ucide”, o antologie de articole legionaroide din presa interbelică semnate Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Radu Gyr, Petre Tutea s.a., punea sentinţa: „La Facultatea de filozofie, prin anii ‘60, era un profesor de socialism ştiinţific, Radu Florian, care acum conduce un institut de politologie… [care] scoate o revistă sau o colecţie [!] care se numeşte „Idei care ucid”… Cine face asta? Radu Florian era cel care ne învaţa pe noi despre «etapa violentă» şi «etapa paşnică» a luptei de clasă. Prin minţile noastre de copii de 18-19 ani el făcea să treacă «idei care ucid» şi care efectiv ucideau. E chemat un asemenea om să publice textele care au ucis de partea cealaltă? Nu cred”.

– „Într-o emisiune TV, la începutul anului 1997, Vladimir Tismăneanu se arată şi el sincer îngrijorat de faptul că statul cheltuieşte bani de la buget pentru a ţine în funcţie, la un institut academic, un director ce editează o revistă deschisă valorilor stîngii democrate. El propunea mesianic, probabil în numele libertăţii de exprimare, ca astfel de oameni să facă institute private pentru a-şi mediatiza ideile sau concepţiile”.

– „În noiembrie 2003, „România literară” publică un articol semnat Mircea Mihăieş, în care autorul spune, de o manieră categorică, fără să mă cunoască, că sînt „fiul unuia dintre cele mai sinistre personaje din aparatul filozofiei de partid bolşevic”.

– „La sfîrşitul discuţiilor [de la CNSAS], Mircea Dinescu declara presei: „el [Radu Florian] considera că a făcut doar lucruri bune, că s-a ocupat mai mult de Învăţămînt şi Sănătate şi, în opinia lui, Securitatea nu a făcut ceva rău după 1965“.

Alexandru Florian face referire în acel articol la dosarul de urmărire al tatălui său de către Securitate şi face o sinteză corectă, însă concluzia pe care o trage este halucinantă: „A fost considerat un potenţial analist politic ce ar putea furniza informaţii dincolo de Cortina de fier. A trecut rînd pe rînd drept evreu complotist, marxist liberal şi tendenţios, gata de un complot antiromânesc pus la cale cu sprijinul Occidentului. Şi asta numai pentru că a vrut să gîndească singur”!

Adăugăm aici o caracterizare a lui Radu Florian, făcută de Vladimir Tismăneanu pe site-ul contriburors.ro, care, fiind şi el evreu, nu poate fi bănuit de vreo nuanţă de antisemitism: „Ion Ianoşi găseşte alibiuri pentru un Radu Florian, ideolog al PCR specializat în discursul de tip “eurocomunist”. Ce materie predă Radu Florian la Facultatea de Filosofie? Din cîte ştiu (şi ştiu bine), era vorba de socialism ştiinţific. Că nu repeta stupid lozincile oficiale, e adevărat. Radu Florian era un apologet al fundamentelor bolşevismului, nu trebuia să cînte osanale conjuncturale. El era un zelot pe lungă durată, cum s-a văzut şi după 1989”.

Cîtă ipocrizie! Cînd e vorba de tatăl lui, Alexandru Florian scrie că instituţiile statului comunist au greşit, dar cînd e vorba de sentinţele judecătoreşti ale aceloraşi instituţii de stat faţă de marii intelectuali, acestea sînt bune şi, conform legii pe care Florian a promovat-o alături de cei trei senatori inconştienţi, ele trebuie să fie baza interzicerilor, a scoaterii din manuale, din planul de edituri şi chiar din viaţa publică! Pe deasupra, în baza aceloraşi sentinţe date de justiţia stalinistă, oricine scrie pozitiv despre Noica, Cioran, Eliade, Vulcănescu trebuie băgat la puşcărie!

Şi acestui personaj lamentabil ni se impune prin Legea 215/2015 să-i ascultăm peroraţiile ca şi cum în gura lui ar sta toată înţelepciunea lumii? Alexandru Florian, în acelaşi articol, îl cita pe tatăl lui care, la rîndul său, îl cita pe Hegel: „Ceea ce în genere pune în mişcare lumea este contradicţia“! Şi atunci, de ce nu manifestă aceeaşi înţelegere şi faţă de marii intelectuali români pe care-i vrea scoşi din spaţiul public, aşa cum face cu stalinistul său tată? Sau contradicţia hegeliană este bună numai pentru a-i spăla păcatele tatălui său?

Legea Antonescu-Iohannis îngrădeşte libertatea exprimării libere a opiniilor

Să vedem însă care sînt, pe fond, aberaţiile acestei legi. Două articole duc la îngrădirea libertăţii de expresie, încălcînd unul dintre drepturile fundamentale garantate atît de Constituţia României, cît şi de toate documentele europene ce rezidă din Carta Drepturilor Omului: LIBERTATEA CONŞTIINŢEI. Iată textul art. 29 din Constituţia noastră:

Aliniatul 1 al art. 29 al Constituţiei nu lasă loc de interpretări: „libertatea gîndirii şi a opiniilor nu pot fi îngrădite SUB NICI O FORMĂ”, iar al. 2 al aceluiaşi articol GARANTEAZĂ această libertate a conştiinţei. Mai mult chiar, la al. 1 se precizează că NIMENI NU POATE FI CONSTRÎNS SĂ ADOPTE O OPINIE CONTRARĂ CONVINGERILOR SALE.

În ciuda acestor prevederi constituţionale foarte clare, Legea Antonescu-Iohannis interzice oricărui cetăţean să judece cu mintea lui evenimente consemnate în unele hotărîri judecătoreşti din perioada stalinistă, chiar dacă istoria a condamnat acea perioadă neagră, definită ca adevăratul genocid împotriva poporului român! Iată două dintre articolele acestei legi neconstituţionale:

Această lege, după cum se vede, este un atac la libera exprimare, căci presupune că orice referire la vreuna dintre persoanele care au fost acuzate de genocid, crime de război poate fi considerată ca infracţiune, deşi în sentinţele tribunalelor populare din perioada stalinistă întîlnim nenumărate cazuri de condamnări care ulterior s-au dovedit a fi false, cum este aceea a lui Nechifor Crainic! În sentinţă se invoca infracţiunea de „crimă de război”, sentinţa fiind ulterior anulată.

De asemenea, legea interzice promovarea ideilor „fasciste, legionare sau xenofobe”, însă nu ne spune care sînt aceste idei şi ce organism stabileşte dacă o anumită idee se încadrează în tiparele textului de lege! În acest fel se deschide uşa către posibile abuzuri, căci oricine poate să facă la fel ca în perioada stalinistă, acuzîndu-şi vecinii sau cunoştinţele că ar avea simpatii fasciste sau legionare doar pentru, că, de exemplu, ar spune că vrea o Românie care să strălucească ca soarele de pe cer sau, pur şi simplu, fără să dea vreun exemplu!

Sigur că numai un dezaxat mintal ar fi de acord cu promovarea unor ideologii fasciste, criminale, însă faptele la care s-ar deda un asemenea personaj îşi găsesc sancţiunile în Codul penal! De ce mai era nevoie de încă o lege, destul de ambiguă, care să facă referire la astfel de chestiuni, mai ales că acest act normativ lasă locul unor interpretări abuzive?

Totul pare a se lămuri în art. 6, al. a al acestei legi, articol reprodus mai sus, în care se spune că „negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident” a holocaustului ori a efectelor acestuia poate duce la condamnarea cuiva pînă la 3 ani de închisoare! Din punct de vedere juridic, un asemenea articol este inaplicabil, căci, potrivit Constituţiei şi Cartei Universale a Drepturilor Omului nimeni nu poate fi acuzat pentru opiniile sale, ci pentru faptele săvîrşite! Ca să nu mai spunem că acea sintagmă „minimalizarea în mod evident” este atît de evazivă, încît orice opinie poate fi încadrată în acest „concept” arbitrar! Ce poate să însemne „minimalizare” şi, mai ales „în mod evident”, dacă nu după „bunul-plac” al cuiva?

Între toate articolele Legii 217/2015 este unul care reprezintă un adevărat pericol la adresa democraţiei! Este vorba despre art. 2, al. a, în care se defineşte „organizaţia cu caracter fascist”, legiuitorul scriind că din această categorie ar face parte „orice grup format din trei sau mai multe persoane”! Iar acestea sînt condamnate nu numai pentru că ar promova ideile fasciste, ci şi pentru „recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice”!

Se vede cu ochiul liber că sub incidenţa acestui articol se încadrează perfect şi Revoluţia din decembrie 1989, precum şi orice miting, grevă sau protest! Lipsa de rigoare a acestor formulări nu face altceva decît să permită abuzul. Iată conţinutul acestui articol:

Dar consecinţa cea mai gravă a acestei legi este faptul că, potrivit art. 2, al. c, ea legitimează sentinţele judecătoreşti din perioada stalinistă, pe care în aceşti 25 de ani excepţionalul serial „Memorialul durerii” le-a prezentat ca fiind abuzive, ducînd la distrugerea intelectualităţii româneşti, generînd consecinţe ireparabile asupra identităţii noastre naţionale! Trebuie remarcat că, în timp ce se dau aceste sentinţe judecătoreşti, Radu Florian, tatăl lui Alexandru Florian, iniţiatorul acestei legi, preda, încă din 1949, socialismul ştiinţific, făcînd acest lucru fără întrerupere pînă în 1989! Iată cum sună şi acest articol 2, al. c din lege:

Deci, „orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română ori străină sau prin orice hotărîre recunoscută în România potrivit legii” pentru crime de război sau genocid este considerată de această lege VINOVATĂ! În multe dintre sentinţele din anii ’50, acuzaţiile erau de crimă de război sau uneltire contra statului, ori, după cum am văzut în art. 2 lit. a, şi schimbarea ordinii constituţionale este considerată acţiune de tip fascist! În lipsa unor definiţii clare a termenilor, care să nu lase loc interpretărilor excesive, Corneliu Coposu şi toţi deţinuţii politici pot fi încadraţi între persoanele vizate de lege şi, deci, excluse din orice discuţie publică! Ştie, însă, legiuitorul acestei legi pentru ce a fost condamnat tot lotul Noica? Ce are atît de periculos între coperţile ei cartea „Povestiri despre om” a lui Noica, eseu care este, de fapt, o carte despre „Fenomenologia spiritului” a lui Hegel, şi care a fost proba condamnării întregului lot Noica, astfel încît acei intelectuali să fie puşi la zid şi după căderea comunismului?

Tipul de gîndire promovat de Alexandru Florian poate genera antisemitism

Oricine poate constata că în România nu există nici cel mai mic pericol pentru constituirea unor reale organizaţii de tip fascist sau ca doctrina hitleristă să cîştige teren. Cu toate acestea, o lege de felul acesteia promovată de Alexandru Florian, în cîrdăşie cu Crin Antonescu, Andrei Gerea şi George Scutaru, poate să provoace naşterea unui antisemitism ce ar putea deveni necontrolabil.

Este acelaşi efect ca într-o ceartă dintre doi prieteni, în care este de ajuns ca unul să-l înjure pe celălalt de mamă pentru a se ajunge la crimă! A-i pune astăzi la zid pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Petre Ţuţea sau Mircea Vulcănescu poate fi mai mult decît o înjurătură de mamă, iar reacţia oricărui om întreg la minte este să se întrebe ce se ascunde, de fapt, în spatele unei asemenea campanii total neproductive? Mai ales cînd îl auzi pe un Alexandru Florian care spune că orice carte a acestor mari scriitori şi filosofi români poate să fie editată doar cu o etichetă pe care să scrie „scriitori fascişti”!

Înainte de orice discuţie, ar trebui să ne întrebăm dacă o asemenea lege există în Germania, Franţa sau SUA şi vom constata că acolo nici nu s-ar putea deschide o asemenea dezbatere, darămite să se legifereze un asemenea document absurd, căci oamenii sănătoşi la cap nu au nevoie de o lege pentru a condamna holocaustul, crimele petrecute în lagărele naziste la adresa atîtor sute de mii de evrei fiind puse la zid în orice ţară civilizată.

Dar această lege nu are nimic de-a face cu holocaustul, chiar dacă acesta este subiectul ei aparent, ci doar o formă prin care holocaustul să devină pretext pentru parvenirea unor cetăţeni evrei neputincioşi să iasă la suprafaţă prin alte calităţi! Poate părea dură formularea noastră, însă, văzînd zelul cu care unii îşi construiesc „opera” pe seama victimelor holocaustului, nu putem să nu constatăm că tema aceasta dureroasă este exploatată de nişte impostori şi transformată într-o afacere personală profitabilă! Altfel, ce legătură are acest Alexandru Florian cu holocaustul sau genocidul, cînd chiar tatăl său a susţinut ideologic genocidul comunist şi pe Nicolae Ceauşescu, cel condamnat de o instanţă română pentru acest fapt?

În lumea civilizată se discută şi se cercetează atent holocaustul, uneori contestînd mărturiile unor victime ale acestui flagel criminal. Însuşi Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru pace, este în centrul unor cercetări de acest fel, fiindu-i contestată chiar prezenţa în lagărele de la Auschwitz şi Buchenwald! Acest subiect de cercetare nu ne-a interesat niciodată, considerînd că însuşi domnul Elie Wiesel este în măsură să lămurească toate semnele de întrebare puse asupra domniei sale, din moment ce beneficiază de susţinerea preşedintelui american Barack Obama sau al cancelarei germane Angela Merkel, iar notorietatea sa uriaşă îi permite să-şi facă cunoscute opiniile în orice publicaţie de pe planetă.

Totuşi, în faţa unei legi atît de periculoase, ne întrebăm cum a fost posibilă aprobarea ei în Parlament şi promulgarea de către Preşedintele Iohannis, din moment ce ea poate duce la trimiterea unor oameni în puşcărie doar pentru că Alexandru Florian ar spune că sînt simpatizanţi ai legionarilor?

Holocaustul, ca orice alt eveniment din istorie, este un subiect de cercetare şi, ca orice altă cercetare, poate să nască diverse controverse. Legea 217/2015, practic, interzice astfel de cercetări dacă ele nu consacră ce vrea Alexandru Florian! Şi atunci îl întrebăm: cum se caracterizează opinia evreului Samuel Jakubowits, supravieţuitor din lagărul de la Buchenwald, care crede că acel Lázár Wiesel, născut la 4 octombrie 1928, cu care a împărţit camera în lagăr, nu este acelaşi cu Elie Wiesel, despre care ştim că este născut în 20 octombrie 1928? Iată fotografia care a născut numeroase controverse în presa occidentală, în care cei doi apar la doar cîţiva metri distanţă în spaţiul acela inuman din lagărul de la Buchenwald:

Şi iată şi documentul din care aflăm că şi Samuel Jakubowits era tot din Maramureş şi avea nr. matricol A 5763:

Acest Samuel Jakubowits s-a întîlnit în urmă cu cîţiva ani cu Elie Wiesel chiar în lagărul Buchenwald şi spune că Elie Wiesel nu este acelaşi cu acel Lázár Wiesel alături de care apare în fotografie!

Samuel Jakubowits mai vorbeşte şi despre faptul că în fotografiile de acum (v. supra) ale lui Elie Wiesel pe mîna lui nu apare tatuajul specific deţinuţilor din lagărele de concentrare! De altfel, după dezvăluirile lui Jakubowits, în presa internaţională au apărut multe articole în care s-a pus întrebarea: „Where is the tattoo, mr. Wiesel?”. Iată una dintre fotografiile prezentate ca exemplificare într-un articol apărut acum cîţiva ani:

Nu am deschis acest subiect pentru a-l lămuri, ci pentru a demonstra că nimic specific cercetării nu este considerat în lume ca fiind interzis, nici măcar un astfel de subiect extrem de delicat care vizează una dintre cele mai cunoscute persoane despre care s-a spus că este supravieţuitor al holocaustului! În mod cert, Elie Wiesel are explicaţii faţă de astfel de aserţiuni şi numai o cercetare corectă, ştiinţifică poate lămuri semnele de întrebare puse de unii contestatari. Nu are rost să mai reproducem aici opinile unor evrei despre Elie Wiesel, care-l consideră – cu scuzele de rigoare – un „impostor”, care ar fi transformat holocaustul într-o afacere personală! Însă aceste opinii există şi nimeni, în Franţa, Germania sau SUA, nu a fost băgat în puşcărie pentru că le-a publicat în vreo revistă.

Nu în România au apărut astfel de articole şi nu la noi s-a încumetat cineva să facă astfel de anchete, ci în ţări unde libertatea de expresie este garantată şi respectată. De aceea, repetăm întrebarea: a îndrăznit cineva să propună o astfel de lege în acele ţări? Ori, la noi, simpla părere că Noica este cel mai mare filosof român, alături de Blaga, te poate băga în puşcărie! Vă daţi seama ce ni s-ar întîmpla nouă dacă, bazîndu-ne pe mărturia lui Jakubowits, am nega faptul că Elie Wiesel a fost deţinutul din fotografia făcută în lagărul de la Buchenwald?

Avînd în faţă toate aceste argumente, ar fi cazul ca, la iniţiativa cuiva, Curtea Constituţională să fie sesizată pentru ca această lege neconstituţională să fie abrogată căci aduce atingere gravă libertăţilor de expresie garantate de Constituţie! Altfel, nimeni să nu se mai mire dacă, abia odată cu aplicarea ei, se va naşte un val antisemit pe care acum nu-l poate sesiza nimeni în spaţiul public de la noi. Căci n-o să fie românii atît de tîmpiţi, încît să arunce în foc cărţile lui Eliade, Noica sau Cioran şi o să citească maculatura lui Alexandru Florian sau a bolşevicului său tată, Radu Florian, profesor de socialism între 1949-1989!

P.S. Numai cuvinte de laudă pentru fosta noastră colegă Oana Stănciulescu (de la „Evenimentul zilei” din perioadele sale bune) pentru atitudinea din dialogul de acum cîteva zile cu Alexandru Florian de la Realitatea TV.

Ion Spânu Publicat Miercuri, 12 august 2015″

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Cea mai buna solutie, dupa parerea mea, este ca o astfel de lege sa fie retrasa. Caracterul fals al fundamentarii acestei legi se vede de la o posta! Sa comparam tara noastra cu Ungaria, unde putem vorbi de ascensiunea rapida a unui partid de extrema dreapta, fascista: Jobbik. Nu mai vorbesc de faptul ca si partidul D-lui. Viktor Orban mi se pare aproape de extrema dreapta maghiara… In Romania nu vezi asa ceva. Si apoi cati il citesc pe Mircea Eliade, Cioran…? Si pentru ce a fost nevoie de aceasta lege, care sa genereze toata nebunia asta, care lucreaza in favoarea extremismului si antisemitismului? Iar daca bustul Maresalului, din curtea bisericii ctitorite de el insusi, ar fi fost tot acolo, credeti ca lucrul asta ar fi condus la o crestere a extremismului in Romania? Eu nu cred. Eu as dori sa le spun celor de la „Elie Wiesel” urmatorul lucru: sa nu cumva sa trebuiasca sa facem o statuie de 30 de metri Maresalului, ca sa putem potoli spiritele!! Si asta numai datorita acestei legi!! De aceea retragerea legii trebuie facuta imediat!! In Romania trebuie sa se respecte libertatea, n-au sens astfel de legi! Treaba fiecaruia ce face, ce crede, cum crede, ce idei are, ce citeste etc!! Aceasta este calea sigura pentru a se evita extremismul.

Tinerii!

Chiar nu am nicio problema legata de implicarea mai activa a tinerilor in politica. Fara indoiala ca e un lucru bun, de dorit. Cu toate acestea nu pot sa imi ascund o nemultumire… As dori mai multa profunzime in gandire din partea tineretului nostru si nu repetarea propagandistica a unor clisee. Iata, de pilda, ce spune Alina Gorghiu pe Facebook:

„Sunt întrebată de ce nu am exprimat un punct de vedere referitor la noul Cod fiscal, propus de guvernarea PSD. Răspunsul este simplu, sunt un om serios, nu cred în iluzii. Atât timp cât nu există o proiecție a veniturilor bugetare, avem de-a face cu un nou număr de magie propagandistică: ni se arată ceea ce dorim să vedem și ni se ascunde realitatea. Adevărul este că PSD va compensa orice măsură liberală (dacă nu rămâne, cel mai probabil, la stadiu de promisiune) cu zece de împovărare a populației și a mediului de afaceri.

Nu doresc să contribui la strategia lui Victor Ponta, maestru în iluzionismul politic, de a deplasa atenția de la faptul ca nu se gândește să-și dea demisia din pricina deficitului imens de credibilitate, la care a contribuit și cazul de corupție în care sunt implicați prietenii și rudele Prim-ministrului. Realitatea este că Victor Ponta a predat cheile Palatului Victoria consultanților săi de imagine, așa cum prietenii domniei sale au devenit gestionarii afacerilor cu fonduri de stat.

PNL va prezenta, în curând, programul său de guvernare care se susține pe trei coloane principale: taxe mici, eliminarea birocrației și creșterea sancțiunilor pentru evaziune. PSD, ca partid socialist, nu are specializarea politică necesară pentru a face reforme fiscale, care să reziste în timp, nici acum, nici altă dată. Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie.

PS: Premierul a uitat și azi să ne spună unde este milionul de locuri de muncă nou înființate și cele 10 miliarde de euro investiții noi.”

Recomand citirea integrala si in original a intregii postari.

Primul lucru care sare in evidenta este ca accentul cade pe crediblitate: „Victor Ponta, maestru în iluzionismul politic, de a deplasa atenția de la faptul ca nu se gândește să-și dea demisia din pricina deficitului imens de credibilitate, la care a contribuit și cazul de corupție în care sunt implicați prietenii și rudele Prim-ministrului”. Credibilitatea pare a fi noul motto al Administratiei Prezidentiale: cuvantul in jurul caruia pare a gravita noua doctrina, cea a Presedintelui Iohannis. Desi nu mi se pare foarte clar daca – presupunand adevarata afirmatia – „deficitul imens de credibilitate” (observati cuvantul imens!!) ar fi si unul real. Sau daca intr-adevar Ponta ar stau rau la capitolul credibilitate. Sau daca lucrul acesta ar avea vreo importanta, vreo semnificatie in legatura cu credibilitatea pe care ar avea-o PSD, daca deficitul de credibilitate pe care l-ar avea Ponta s-ar repercuta negativ asupra credibilitatii intregului PSD. Ca mie nu mi se par tocmai clare aceste aspecte. Pentru ca PSD pare a fi o forta redutabila pe scena politica a tarii. Nu mai vorbesc de faptul ca Opozitiei ii e foarte greu sa schimbe Guvernul, intrucat nu are majoritate in Parlament.

Un al doilea aspect scos in evidenta este acesta: „PNL va prezenta, în curând, programul său de guvernare care se susține pe trei coloane principale: taxe mici, eliminarea birocrației și creșterea sancțiunilor pentru evaziune„. La care eu ma intreb: cresterea sanctiunilor pentru evaziune va face sa creasca credibilitatea PNL? Sau n-are importanta? Sau e un cliseu folosit pentru a fi politically correct, deci ar fi mai mult formal?

Ce se intampla? Cand vorbim de evaziune fiscala, care la noi in tara e mare, ar trebui sa ne punem intrebarea daca avem cultura platirii taxelor si impozitelor si care este nivelul acesteia. Ceea ce am observat eu este ca in dezbaterile publice se face confuzia intre cultura platirii taxelor si impozitelor si filozofia fiscala. Trebuie sa spunem ca vorbim de doua lucruri diferite. De exemplu, afirmatia ca taxele si impozitele trebuie sa fie mici (dar cat de mici?) tine de ceea ce s-ar putea chema filozofia fiscala. Platirea taxelor si impozitelor este o chestiune de ordin cultural.

Platirea taxelor si impozitelor este nemijlocit legata de sectorul privat, in general vorbind are legatura doar cu ceea ce e privat. Este un lucru ce frizeaza absurdul, in cel mai bun caz nepotrivit, in orice caz o contradictie, ca Statul sa-si plateasca siesi taxe si impozite. Romania a fost o tara comunista in care au trait in comunism cateva generatii. In comunism totalitatea mijloacelor de productie era in mana Statului, apartinea de Stat. Sectorul privat a fost in cea mai mare parte anihilat. Situatia aceasta a durat o jumatate de secol. Statul modern roman, inceput cu Unirea Principatelor sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a fost inlocuit in 1947 cu Statul comunist, care a inversat raporturile existente pana atunci in societate. Intr-o societate comunista, cum a fost in Romania aproape jumatate de secol, nu se putea vorbi de o cultura a platirii taxelor si impozitelor si nici de formarea unei asemenea culturi. Repercursiunile acestei stari de fapt se vad si astazi. Insa acest lucru, aceste consecinte ale fostului regim comunist, nu se produc doar in virtutea unei inertii istorice. Chestiunea fundamentala, cred eu, legata de dezvoltarea unei culturi a platirii taxelor si impozitelor trebuie conexata de dezvoltarea sectorului privat in Romania. Aceasta mi se pare a fi chestiunea esentiala. Drept consecinta aceasta problema nu poate fi rezolvata in exclusivitate doar pe calea punitiva legala. Or, jocul pe care ni-l propune D-na. Gorghiu este unul axat pe pedepse! Cu alte cuvinte, se pune un accent major pe masurile de represiune, nu pe dezvoltarea sectorului privat. Taxele mici si eliminarea birocratiei sunt aspecte pozitive care ar ajuta, desigur, sectorul privat. Insa dezvoltarea sectorului privat este un lucru mult mai amplu decat ar parea la prima vedere. Trebuie aratat, dupa parerea mea, un lucru: taxele mici si eliminarea birocratiei nu-l ajuta neaparat pe cetatean, ci ajuta sectorul privat. Eliminarea birocratiei ar putea insemna masive disponibilizari de personal, lucru care nu stiu cat i-ar ajuta pe acei cetateni care ar urma sa fie disponibiliziati. De asemenea taxele mici ma duc cu gandul la diminuarea rolului statului in economie, la diminuarea drastica a ajutoarelor sociale. Si atunci problema esentiala ar fi cum poti sa faci ca in zonele sarace sau in cele defavorizate sa creasca sectorul privat si sa fie capabil sa asigure locuri de munca bine platite, cum poate sa creasca nu numai cantitativ dar si calitativ acest sector privat. „Filozofia” D-nei. Gorghiu, de scolarita superficiala: „Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie”, nu explica si felul cum s-ar putea realiza aceste lucruri.

O alta problema care trebuie studiata, iar efortul ar trebui sa fie al intregii clase politice si nu numai, este problema Statului. La intrebarea „cum e Statul?”, raspunsul e unul foarte simplu: asa cum il arata, cum il defineste, cum il descrie Constitutia. Problema fundamentala aici este ca noi, cu un asemenea Stat, asa cum e el descris de Constitutie, nu am ajuns prea departe, de pilda ramanem una din cele mai sarace tari din Europa. In Romania exista la ora actuala diferente foarte mari de dezvoltare intre regiunile sale istorice. Cum s-a ajuns, ca sa dau un alt exemplu, cu un asemenea stat ca milioane de romani sa plece peste granita ca sa-si gaseasca de lucru? Cum s-a ajuns la o situatie demografica negativa, cu consecinte, inclusiv economice, negative? In privinta colectarii taxelor si impozitelor acest Stat prezinta evidente dificutati. De ce oare? Legat de ceea ce spuneam mai sus, acest Stat ar trebui sa conduca la dezvoltarea sectorului privat in tara noastra, la depasirea efectelor crizei economice. Or, nu prea se vad astfel de aspecte pozitive, nici macar in ceea ce priveste absorbtia fondurilor europene. De asemenea circula idei anacronice in raport cu Constitutia, ca spre exemplu cea formulata recent de Dl. Crin Antonescu si anume ca regimul Iohannis se va transforma intr-unul prezidential, de autoritate… De unde rezulta ca avem o conceptie foarte slaba despre Stat, despre rolul sau in societate. Cand auzi persoane publice foarte cunoscute, mai ales cineva care a fost si candidat la presedintia Romaniei, vorbind in felul acesta, nu se poate sa nu te intrebi daca astfel de conceptii sunt reminscente ale unor vremuri revolute. Gandim, poate fara sa vrem, poate pentru faptul ca ne e mai comod asa, in termeni ce frizeaza totalitarismul. Ar trebui sa ne dea de gandit lucrul acesta.

As dori sa spun cateva cuvinte despre chestiunea Culturii. Am urmarit dezbaterile privind timbrul de carte. Nu cred ca e cineva de acord cu scumpirea cartilor. Insa faptul grav care trebuie semnalat este ca in Romania, din cate am inteles, nu se mai prea citeste. Viata culturala este in declin. In perioada interbelica existau cenacluri literare in care erau promovate tinerele talente, oameni care ulterior au ajuns mari scriitori. Chestiunea nu este numai cat costa o carte sau ca pe vremea comunismului o carte buna o puteai cumpara cu 5 lei, ca aveam peretii tapetati cu carti, ci si pepinierele in care se nasc noile talente literare. Nu prea mai avem asa ceva, iar interesul publicului pentru cultura ramane, din pacate, unul scazut. Tindem sa avem nu numai o populatie imbatranita, dar si una abrutizata. O reforma morala cu o populatie abrutizata nu prea vad sa aiba sanse de reusita. Insa aceasta tendita spre abrutizare are si implicatii economice dintre cele mai negative. De observat rezultatele slabe la examenele de bacalaureat, dezinteresul tinerei generatii pentru cultura, elevatie, invatatura, dominata doar de un spirit materialist si mercantil. Nu prea mai vad nici pe la televizor ca sa fie promovate emisiunile culturale, doar asa numitele televiziuni de stiri. Sincer, as dori sa-l vad pe Dl. Nicolae Manolescu intr-o dezbatere culturala, literara, comentand, de pilda, tendintele literare ale inceputului de secol. Sau o dezbatere culturala despre cinematografia inceputului de sec. XXI, despre tendintele care apar in filmografie. Insa astfel de lucruri, din pacate, nu prea le vedem si nici nu intereseaza multa lume, doar „publicul de specialitate”. Noi suntem intr-un impas cultural evident. Nu ma refer, cum poate ar putea crede unii, la implicarea statului in cultura. Ci, ca sa fiu mai clar, reformulez punctul meu de vedere printr-o intrebare: noi mai avem oare la ora actuala un cenaclu literar precum Sburatorul lui Eugen Lovinescu? Am dat un exemplu. De Sburatorul stim si astazi, a ramas viu in mintea noastra, a generatiilor de azi. Sa ne gandim la Marin Preda, care a luat parte la sedintele cenaclului Sburatorul. Uitati-va, va rog, ce viata culturala aveam in perioada interbelica! Si ce calitate inalta avea! Comparati-o cu cea de acum! Asta ca sa vedem unde se afla acum Romania!

Revin la aspectul economic. Stiti cat e la noi forta de munca vulnerabila – este vorba de lucratori pe cont propriu si lucratori familiali neremunerati, ca procent din totalul ocuparii fortei de munca? Dupa datele puse la dispozitie de Banca Mondiala, aceasta este de 31,8%!! Pentru comparatie cu alte tari – aici. Suntem deasupra Bulgarei, Ungariei si chiar a Rusiei!! Chiar si Serbia are un procent mai mic decat al nostru… Venezuela e la acelasi nivel cu noi, Mexicul ne e vecin. Ecuador… ei, nici chiar asa: in Ecuador este de 51,2%!! America Latina scrie pe noi. Un regim prezidential, asta ne mai lipseste… In asemenea conditii noi vorbim de „creșterea sancțiunilor pentru evaziune”… In cazul lucratorilor independenti – v. aici – procentul pentru tara noastra este de 32,7%, Mexicul este aproape de noi, ceva mai sus ca procent. Venezuela si Ecuador ne depasesc. La niveluri mai joase, dar apropiate de noi sunt Serbia, Brazilia, Italia, Argentina. In SUA procentul este de 6,8%!! In privinta lucratorilor salariati – v. aici, in Romania procentul este de 67,3%. In SUA procentul este de 93,2%!! Aici Ungaria, Bulgaria, Rusia, Polonia si chiar si Serbia sunt inaintea noastra!! Nu mai vorbesc de Franta, Germania sau Norvegia! La capitolul lucratori in familie – v. aici – din acest grup de tari: Romania, Ecuador, Serbia, Mexic, Brazilia, Polonia , Italia, Venezuela, Bulgaria, Spania, Republica Ceha, Argentina, Germania, Franta, Ungaria, Norvegia, Rusia, SUA, tara noastra e pe primul loc, urmeaza celelalte tari in ordinea de mai sus. Procentul la noi este de 12,6%, deci cel mai mare din acest grup de tari!! In Ecuador, a doua clasata, sa zicem asa, procentul este de 9%, deci o diferenta de 3,6% fata de noi, care suntem pe primul loc…

Stau si ma intreb daca se uita cineva din Guvern, din PNL pe aceste statistici… In asemenea conditii e aproape (spun asa pentru ca vreau sa fiu optimist totusi) imposibil sa combati evaziunea fiscala. Daca cineva crede ca prin „creșterea sancțiunilor pentru evaziune” se poate combate evaziunea intr-o asemenea structura a fortei de munca, eu cred ca se insala… Daca luam, de pilda, forta de munca vulnerabila, procentul s-a situat in intervalul 33,7-31,8% in perioada 2005-2012, deci s-a mentinut practic la un nivel constant. Or, procentul asta e foarte mare, sunt foarte multi oameni care pot fi incadrati ca fiind forta de munca vulnerabila, definita ca mai sus. Sau intr-o tara in care lucratorii salariati reprezinta 67% din forta de munca e foarte greu sa combati evaziunea. Evaziunea fiscala se poate combate clar si precis intr-o tara unde procentul asta ar fi in jur de 90%. Bunaoara in SUA, Germania, Franta sau Norvegia se poate combate evaziunea in conditii optime.

Chestiunea care se pune ar fi daca s-a evaluat ce consecinte are impactul declinului cultural, de care vorbeam mai sus, asupra economiei nationale, scaderea gradului de pregatire profesionala. Sa ne gandim ca avem si asa un numar foarte mare de asa zisi lucratori independenti… Educatia populatiei este un aspect foarte important in special in ceea ce priveste viitorul. Pentru ca sa poti sa ai realizari in plan economic, stiintific, etc lucrurile acestea nu le poti face cu o populatie needucata. La noi cultura ar trebui sprijinita de catre sectorul privat, prin donatii, de catre stat, orice sprijin e binevenit. Sectorul privat ar putea vedea acest sprijin si ca pe o investitie in viitor. O degradare a fortei de munca nu are cum sa ajute sectorul privat, ba chiar il pune in pericol si poate fi generatoare de crize economice severe! Sa ne gandim la tarile dezvoltate care au si o cultura mare, bine aspectata in multe domenii.

Investitiile straine directe – aici, intrari nete reprezentau in 2012 un procent de doar 1,55% din PIB pentru tara noastra. Capitalizarea de piata a companiilor listate (% din PIB) – v. aici – in tara noastra a fost de doar 9,4% in 2012, un procent iarasi foarte mic. In USD reprezinta aproape 16 miliarde $ pentru Romania. Sa facem o comparatie cu Franta: 1,8233 trilioane $!! In Polonia: 177,73 miliarde! In SUA 18,6683 trlioane $!! La capitolul credite bancare neperformante – v. aici – in 2012, din grupul de tari enumerate mai sus, Romania se afla pe locul doi: 18,24% din totalul creditelor globale. In SUA stiti cat e? 3,3%!! Mexicul, Argentina stau bine la capitolul asta, cu un procent mic de credite neperformante.

Acestea arata ca forta de munca disponibila exista din belsug in Romania. Capitalul, in schimb, e redus, foarte redus in comparatie cu alte tari si, pe cale de consecinta, foarte scump… Pe de alta parte, data fiind structura fortei de munca de la noi, nu trebuie sa ne mire procentul ridicat al creditelor neperformante. Eu de asta si spuneam in postarea precedenta ca este necesar sa vedem cum se poate crea la noi o serioasa piata de capital si cum putem folosi, cum poate cetateanul folosi cat mai eficient sectorul bancar.

Am scris aceste randuri si cu gandul de a indemna la o dezbatere serioasa, cum bine spunea Dl. Iohannis in campanie. Trebuie sa-i critic pe tinerii nostri aspiranti in politica pentru ca nu vad ca ii trage inima sa aprofundeze problemele. Totusi, cu idei de genul: „Dacă vrei să cumperi carne intri la măcelărie, nu te duci la cofetărie.”, nu se poate dezbate serios o problema, nicio problema.

Motive…

Iata doua articole interesante din Adevarul, semnate Iulia Marin, care vorbesc despre motive atat din punctul de vedere a ceea ce se numeste votul negativ, dar si din punctul de vedere al votului pentru un anumit candidat:

33 de motive pentru care votez cu Klaus Iohannis

Se arata, la inceput, ca:

„Nu o să votez niciodată pe nimeni pentru cum vorbeşte la televizor, pentru cum „dă pe sticlă” sau pentru cum „face spectacol”. Nici nu aş avea cum să-l votez pentru aşa ceva pe Iohannis, pentru că nu bifează nimic din toate astea. Pe de altă parte, pentru că el candidează la alegerile prezidenţiale şi nu la vreo funcţie de moderator TV, iată câteva argumente.”

60 de motive pentru care nu votez cu Victor Ponta

Acum e „procuror ceausist”…

Iata ca deja avem si un alt duel la orizont: cel intre Elena Udrea si Monica Macovei:

Pagina de Politica

Udrea, atac la Macovei înaintea turului II: Seamănă cu Victor Ponta!

Se arata, printre altele, ca:

„Preşedintele PMP a reacţionat pe pagina de Facebook faţă de un interviu recent acordat de Monica Macovei, în care aceasta din urmă reconfirmă că va vota în turul II cu Klaus Iohannis.

Pasajul care a deranjat-o pe şefa PMP este următorul:

Monica Macovei: „Nu stiu daca Traian Basescu stia ce face Cocos, dar categoric pune o umbra asupra dnei Udrea, care are de raspuns la multe intrebari referitoare la bani. In declaratia de avere apar sume cu multe zero-uri primite de la dl Cocos. Nu poti sa spui ca nu stii nimic. Inteleg ca dl Cocos avea contracte si cu Victor Ponta. E ciudat ca dna Udrea a luat scorurile cele mai mari in judetele rosii, ale lui Ponta.”

Interviul integral pentru pentru ziare.com, aici.

Cele mai dure pasaje din replica Elenei Udrea:

„Monica Macovei încearcă să manipuleze electoratul, mințind cu neruşinare atunci când spune că am primit la divorț sume de bani provenite din presupusa mită din dosarul Microsoft. Aşa cum s-a dovedit, banii despre care ar putea fi vorba sunt şi acum blocaţi într-un cont în Elveţia şi nu au intrat niciodată în posesia fostului meu soţ (…)

Doamna Macovei sugerează că aş fi avut o înţelegere cu Ponta şi de aceea aş fi obţinut scoruri bune în judeţe care sunt predominant roşii, gândindu-se probabil la modul în care și-a obținut ea semnăturile pentru a putea candida. În realitate, eu am fost singura care s-a bătut constant cu PSD şi cu Victor Ponta, în timp ce Klaus Iohannis a stat ca o floricică tăcuta, preferând să intre pe uşa din dos în turul doi

(…) Monica Macovei începe să semene cu Victor Ponta: a dobândit o obsesie pentru mine. Ea şi jurnalista care i-a luat interviul mi-au pomenit numele de mai multe ori decât lui Klaus Iohannis, candidatul pe care înţeleg că-l susţine şi căruia i-a făcut jocurile în turul I.”

Postarea integrală, în continuare.

„Pe parcursul întregii campanii electorale, m-am ferit să răspund atacurilor Monicăi Macovei și ale susţinătorilor săi. Atacuri justificate de o frustrare care o macină de mult pe această Doamnă, dar și de obiectivul lor unic, de a obține un scor mai mare decât al meu. Am considerat că, fiind doar două femei înscrise în competiţia electorală, ar fi culmea să ne certăm între noi, ca să aibă de ce să se bucure toţi misoginii politicii româneşti. Am făcut asta, deşi ştiam că Monica Macovei fusese distribuită de către Vasile Blaga și alții, mai puțin la vedere, în rolul de candidat care să ia din voturile mele.
Având în vedere interviul pe care l-a dat unei jurnaliste de Serviciu, din categoria „Robert Turcescu” și care, evident că a scris zeci de editoriale pline de venin la adresa mea în ultimul timp, vreau să fac câteva precizări:

1. Monica Macovei încearcă să manipuleze electoratul, mințind cu neruşinare atunci când spune că am primit la divorț sume de bani provenite din presupusa mită din dosarul Microsoft. Aşa cum s-a dovedit, banii despre care ar putea fi vorba sunt şi acum blocaţi într-un cont în Elveţia şi nu au intrat niciodată în posesia fostului meu soţ.

2. Doamna Macovei sugerează că aş fi avut o înţelegere cu Ponta şi de aceea aş fi obţinut scoruri bune în judeţe care sunt predominant roşii, gândindu-se probabil la modul în care și-a obținut ea semnăturile pentru a putea candida. În realitate, eu am fost singura care s-a bătut constant cu PSD şi cu Victor Ponta, în timp ce Klaus Iohannis a stat ca o floricică tăcută, preferând să intre pe uşa din dos în turul doi.

3. Mi se pare şocant atacul Monicăi Macovei – care s-a prezentat tot timpul ca un reprezentant şi susţinător al Justiţiei independente – la adresa procurorului-şef al DIICOT, Alina Bica. Este o presiune clară pe care o exercită asupra doamnei Bica şi cred că CSM-ul ar trebui să se sesizeze.

4. Se dovedeste că Monica Macovei are o gândire care nu a evoluat din comunism şi până acum. Cum să spui că e normal ca serviciile secrete să fileze şi să asculte procurorii pentru a vedea ce fac? Nu este aceasta o presiune exercitată asupra procurorilor? Nu este aceasta o încălcare a intimităţii persoanei? Tot normal i se pare doamnei Macovei şi publicarea acelor fotografii pe un site neasumat?

5. Monica Macovei începe să semene cu Victor Ponta: a dobândit o obsesie pentru mine. Ea şi jurnalista care i-a luat interviul mi-au pomenit numele de mai multe ori decât lui Klaus Iohannis, candidatul pe care înţeleg că-l susţine şi căruia i-a făcut jocurile în turul I.

Ea şi susţinătorii săi (la vedere sau oculţi) să ştie că, de acum înainte, nu voi mai accepta să fiu atacată şi voi riposta. Ceea ce a fost din partea mea o dovadă de bun-simţ în campania electorală a fost interpretată ca o slăbiciune şi îi asigur că nu e cazul.
Deci, mai răsfirați, băieți şi fete, mai răsfirați…””

Si Cristian Preda se mira de ce s-a cerut excluderea lui din PMP… Asta dupa ce a criticat-o destul de dur pe Elena Udrea si a sustinut-o pe Monica Macovei, dusmana Elenei Udrea…

Ultimul sondaj

SONDAJ de ultimă oră: Iohannis – 50%, Ponta 50%. Candidatul ACL confirmă în direct la TV

Se arata ca:

„Conform unui sondaj realizat de CCSCC, la comanda Institutului Liberal Brătianu, Victor Ponta ar fi în picaj, în timp ce Klaus Iohannis recuperează serios.

Conform CCSCC, citat de stiripresurse.ro, Victor Ponta și Klaus Iohannis sunt la egalitate perfectă (50% – 50%), situație pe care nu am mai întâlnit-o în niciun sondaj dat publicității în turul II al alegerilor din 2014.

În sondajul CCSCC, Klaus Iohannis are 38% la încredere, în timp ce Victor Ponta are doar 36%. O altă dată importantă este prezența la vot, care se aproximează că va fi de 55%.

Consultați AICI întreg sondajul CCSCC.

În urmă cu câteva minute, în direct la Digi 24, candidatul ACL Klaus Iohannis a confirmat acest sondaj:

„ În sondajele noastre, la ACL, apare o diferență de sub 1%, practic suntem la egalitate. Toate sondajele noastre din ultimele zile arată această realitate. Se joacă! Și mâine, și poimâine și vom vedea duminică la vot!”

 

E foarte posibil… Se pare ca se anunta o lupta mai stransa decat ne-am astepta. Ramane de vazut, desigur.

De la „prietenie” la dezgust?!

Stiri pe surse

AUDIO. Interviu: Crin Antonescu: Ponta e adevaratul continuator al lui Traian Basescu

Se arata ca:

„Fostul presdinte PNL Crin Antonescu a acordat un interviu vineri seara exprimandu-si parerea pe larg despre noul USL, despre Victor Ponta si Calin Popescu Tariceanu, dar si despre protestele care au loc in acest moment in mai multe orase din tara impotriva lui Victor Ponta.

In interviul acordat Realitatii TV Crin Antonescu critica dur noul USL pe care il caracterizeaza ca fiind o „caricatura comunistoida”, si un mod in care o „interlopi politici” vor sa isi ascunda identitatea si tendintele totalitare. El il ataca de asemenea pe Victor Ponta pe care il numeste „adevaratul continuator” al lui Traian Basescu. Crin Antonescu il califica si pe fostul sau coleg de partid Calin Popescu Tariceanu ca fiind „un valet”, „un pitic” pe care Ponta il ia de mana pentru ca ii este frica sa mearga in lupta singur.

Cat despre proteste, Antonescu subliniaza ca sustine orice miscari democratice de protest chiar daca nu este de acord cu cauza pe care o sustin. O face din principiu, pentru ca este un drept castigat cu greu, a spus el.

In final lansat informatia pe care multi o asteptau demult, a lasat sa se inteleaga cu cine va vota. Noul USL se pare ca l-a convins sa il sustina totusi pe Klaus Iohannis.”

Nu spun ca n-ar avea dreptate Antonescu, dar parca pana mai ieri se pupa cu Ponta. A, trebuia sa pun ghilimelele unde trebuie, I’m sorry…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre unele chestiuni… controversate

Despre diferenta dintre Stanga si Dreapta politica de la noi

Dl. profesor Cristian Preda are pe blogul sau o postare interesanta:

Diferența dintre dreapta și stânga

Se arata ca:

„Vasile Blaga, 14 iunie 2013: “Colegii din Partidul Comunist Chinez împărtăşesc aceleaşi valori cu noi privind construcţia unui partid”.
Victor Ponta, 2 septembrie 2014: “Admir Partidul Comunist Chinez pentru felul în care şi-a condus poporul pe calea socialistă”.
În ciuda aparentei lor apropieri, cele două declarații ne îngăduie să înțelegem diferența dintre dreapta și stânga, așa cum e configurată ea în România: cine se revendică de la dreapta are în minte construcția organizațională și valorile, cine se revendică de la stânga se gândește la partidul-care-conduce și poporul-care-se-lasă-condus.
E, desigur, doar o întâmplare faptul că PCC e referința care le îngăduie liderilor politici români să se exprime atât de clar…”

Pentru cei care nu stiu, Vasile Blaga este presedintele PDL, partid care face parte din PPE (Partidul Popular European) si considerat, la noi, partid de dreapta!

Este interesant si comentariul, este doar unul singur pana acum, la aceasta postare:

„Freedom { 09.03.14 at 9:42 AM }

Pai, n-au scos steagul UE din Parlament si l-au pus pe al republicii Chineze cand a venit primul ministru al Chinei in Romania?
Nu l-au primit ei cu covor rosu si aplauze indelungate ca pe Ceausescu la Plenara? nu incheia bine fraza si izbucnea ropotul de aplauze.
Pe Angela Merkel va amintiti cum au intampinat-o?
Cu stegarul PNL in fruntea manifestantilor de bine si cu ovatii de bine: “iesi afar’ din tara baba ordinara…”
In 2012 cine urla pe stadion :” nu ne da noua Merkel lectii, sa si-l ia pe Basescu sa-i dea o bucata de pamant in germania, sa ne lase….”

Ps
Eu va amintesc ca in perioada 2007-2012 erau pline forumurile de comentarii de genul : Romania trebuie sa se orienteze spre China…..
n-avem nevoie de axa Bucuresti Londra Washington…
Pai unele astea sunt din invataturile lui Nastase catre epigoni ca aia din 2012 cu ” trebuie sa trecem la economia nationalista, nu sa ne mai vindem tara “, altele din cuget, muget si simtiri.
Acum Blaga este si el de “adevarata dreapta” langa cei care-i turnau laturi in cap ,nu mai este “fsn-istul” , “vamesul de clisura” , “cainele Vasile din Modrogan”, “socialistul care a trecut intr-o noapte de la socialisti la populari”…
Spiritele marete se aduna pana la urma in cuget ,muget si simtiri marete!
Spre comunism in zbor !”

PNL este acum, dupa ce a fost in alianta cu PSD (in USL, alianta considerata de Stanga), aliatul PDL. Dl. Preda cred ca nu a citit ce a scris D-na. Alina Gorghiu pe blog sau:

Scuze publice din partea premierului Ponta

Se arata ca:

„Declarațiile iresponsabile ale premierului Victor Ponta nu mai sunt o surpriză. Însă cea legată de admirația sa pentru Partidul Comunist este jignitoare și inacceptabilă. PNL solicită premierului retractarea declarației și prezentarea de scuze în mod public. Este inacceptabil modul în care șeful Guvernului României tratează cu atâta lejeritate o chestiune sensibilă și controversată.

Este imposibil să uităm că Partidul Comunist Chinez este responsabil de trimiterea, în ultima jumătate de veac, a peste 50 de milioane de oameni în lagărele și închisorile din China. Sau masacrul din Piața Tiananmen din iunie 1989 și represaliile care au urmat, în care au fost ucise și întemnițate mii de persoane, evenimente legate direct de deciziile Partidul Comunist Chinez. Astăzi, organizațiile pentru apărarea drepturilor omului identifică Partidul Comunist Chinez drept responsabil pentru violarea constantă a drepturilor omului în China.”

Faceti, va rog, stimati cititori diferenta intre ce spunea Vasile Blaga (om de dreapta) si Victor Ponta (om de stanga), pe de o parte, si aceasta postare a D-nei. Gorghiu (o liberala), apropiata de stilul lui Vladimir Tismaneanu!! La mijloc sunt comentariile lui Freedom, desigur! Acuma, zau asa, D-na Gorghiu mi se pare mai de dreapta decat toata Dreapta noastra!! Deci, inca o data:

„Vasile Blaga, 14 iunie 2013: “Colegii din Partidul Comunist Chinez împărtăşesc aceleaşi valori cu noi privind construcţia unui partid”.

Victor Ponta, 2 septembrie 2014: “Admir Partidul Comunist Chinez pentru felul în care şi-a condus poporul pe calea socialistă”.

Alina Gorghiu: „Declarațiile iresponsabile ale premierului Victor Ponta nu mai sunt o surpriză. Însă cea legată de admirația sa pentru Partidul Comunist este jignitoare și inacceptabilă. PNL solicită premierului retractarea declarației și prezentarea de scuze în mod public. […]

Este imposibil să uităm că Partidul Comunist Chinez este responsabil de trimiterea, în ultima jumătate de veac, a peste 50 de milioane de oameni în lagărele și închisorile din China. Sau masacrul din Piața Tiananmen din iunie 1989 și represaliile care au urmat, în care au fost ucise și întemnițate mii de persoane, evenimente legate direct de deciziile Partidul Comunist Chinez. Astăzi, organizațiile pentru apărarea drepturilor omului identifică Partidul Comunist Chinez drept responsabil pentru violarea constantă a drepturilor omului în China.„

Diferentele sunt destul de clare…

Vizita premierului Victor Ponta in China

Chestiunea cu vizita premieurlui in China e una controversata… L-am urmarit pe maestrul Ion Cristoiu, la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, de pe Realitatea, si mi se pare ca are dreptate: nu prea stim ce s-a semnat, ce s-a discutat, cu cine, cum, cu ce … Am citit si editorialul dansului:

Despre cum îl pupă-n fund, dar prin pantaloni, Reporter virtual pe ministrul Ioan Rus

Se arata ca:

„După cum am recunoscut, Reporter virtual e unul dintre site-urile urmărite de mine din sfert în sfert de oră. Pentru a-l putea accesa prompt, am cale directă spre el de pe toate mijloacele mele de existență electronică.

Interesul nutrit față de acest site, la care lucrează, printre alții, și un elev strălucit al fostei școli Evenimentul zilei, Adrian Halpert, se explică nu numai prin informațiile din lumea presei, dar și printr-o pîndă mărturisită de acest site pentru a descoperi și a da în gît infracțiunile de pe ogorul presei noastre mai mult decît independente.

Ziare și televiziuni de prestigiu au fost surprinse în flagrant delict de lipsă de profesionalism.
Ocupați cu paiul din ochii altora, confrații de la Reporter virtual par a nu vedea bîrna din ochiul propriului site.
Miercuri, 3 septembrie 2014, mi-au căzut privirile asupra unui titlu:
Ce-au făcut Ponta și miniștrii săi în camera de hotel a lui Rus de la Beijing.

Dacă vrea cineva să se convingă de  decăderea presei noastre la nivelul prostituției din porturi fără vapoare, îi recomand să parcurgă corespondențele celor care l-au însoțit pe Victor Ponta în China. Par toate dictate de Anca Alexandrescu după ideile lui Mirel Palada! Nici o știre deosebită de cele date pe vremuri de Agerpres despre vizitele lui Ceaușescu. Nici un comentariu, nu neapărat critic, dar măcar lucid, profesionist, despre rezultatele vizitei, despre ce s-a putut ghici dincolo de chinezăriile gazdelor.

Se înțelege că titlul din Reporter virtual m-a făcut să tresar.
Să știi că aștia de la Reporter virtual au aflat din trei surse despre vreo infracțiune comisă de Ponta și miniștrii săi în camera de hotel a lui Rus! Ca, de exemplu, să fi violat în grup pe una dintre tovarășele desemnate de Partidul Comunist Chinez să-le reamintească Înalților Oaspeți dintr-o țară membră NATO, pe parcursul vizitei, cea zis Mao despre caracterul agresiv al Alianței.

Trecînd la conținut, am simțit nevoia să mă frec la ochi. Nici Gazeta de perete a Ministerului Transporturilor n-ar fi putut publica acest text:
„Premierul Victor Ponta a făcut o dezvăluire neașteptată în avionul care aducea delegația României din China.
Potrivit decenews.ro, Ponta a povestit cum într-una din serile petrecute în China, ministrul Transporturilor Ioan Rus i-a telefonat rugându-l să vină în camera lui împreună cu ceilalți miniștri din delegație – Liviu Dragnea, Constantin Niță și Daniel Constantin. Rus a fost destul de insistent, așa încât în final Guvernul s-a reunit în „formulă restrânsă” în camera de hotel a ministrului Transporturilor.
„Surpriza” pe care o pregătise Rus a fost aceea că pusese o masă cu zacuscă, slănină, ceapă și salam. Evident, nu lipsea nici pălinca, a mai povestit Ponta.”

S-o recunoaștem!
Această piftie jurnalistică, reprodusă otova de Reporter virtual, e un soi de pupat în fund prin pantaloni și nu direct, ca să bată nu bată la ochi.

NB: Tocmai postasem textul, întrebîndu-mă în continuare dacă nu cumva Reporter Virtual are vreo promisiune de publicitate de stat de la Ioan Rus, cînd ce-mi văd ochii? Același text, numai că nițel coafat, apare și-n Gândul, pe prima pagină!
Să aibă Ioan Rus atît de multă publicitate?!”

Cam putine informatii din partea presei referitoare la o asemenea vizita, atat de importanta. S-a dezbatut, in mai multe randuri, foarte mult miza economica a acestei vizite iar concluzia a fost ca nici nu prea se vede si nici n-are cum… Dl. profesor Mircea Cosea chiar spunea ca e un exercitiu de imagine pentru Victor Ponta in vederea alegerilor prezidentiale. La Jocurile de Putere concluzia a fost ca s-au dus acolo sa faca o plimbare de 4 zile in China, un fel de minivacanta. Parerea mea este insa alta… Aceasta vizita in China pe care a facut-o delegatia guvernamentala romana condusa de Victor Ponta a avut un alt sens, alte conotatii. Cateodata mai mergi asa pe la cineva, cu care esti prieten, asa de prietenie, la un „ce mai faci?”. Ideea este ca in situatia actuala in care Rusia a agresat si agreseaza Ucraina, si  s-a apropiat ingrijorator de mult de granitele noastre, invadand Crimeea, Romania are nevoie de sprijinul Chinei. Este ceva asemanator cu invazia Cehoslovaciei de catre sovietici, din 1968. Pe de alta parte, China este, impreuna cu Rusia, in BRICS si s-ar putea simti deranjata de intentiile agresive ale Moscovei care nu-si mai respecta angajamentele din tratatele internationale la care este parte. Poate ca in aceeasi cheie ar trebui vazut si faptul ca British Petroleum vinde gaze Chinei in valoare de $ 20 de miliarde… Imi amintesc de faptul ca Vladmir Putin se dusese in China sa incheie un contract mare acolo tot pentru livrari de gaze… De asemenea sa nu uitam ca a avut loc la Bucuresti Forumul economic China – Europa Centrala si de Est (de vazut si acest articol). Ceea ce a spus premierul chinez, Dl. Li Keqiang:

„„Am ascultat prezentarea premierului Ponta despre economia României. Cred că România va deveni un tigru al Europei şi, dacă toţi tigrii se vor reuni şi vor colabora, se va dezvolta o piaţă uriaşă”, a spus premierul Chinei în deschiderea Forumului economic şi comercial China-Europa Centrală şi de Est.”

deci chestia asta ca „daca toti tigrii se vor reuni” ar putea avea si alte semnificatii. Politice. Suportul politic dat de China Romaniei are cu siguranta o influenta puternica asupra Moscovei. Lucrurile acestea survin in conditiile in care in NATO e o situatie mai speciala, ca sa nu-i spun ciudata, si ma refer la interesele Germaniei si Frantei in relatiile cu Federatia Rusa, care ar sugera un usor dezacord fata de pozitia SUA referitoare la Rusia. Importuri de gaze, livrari de armament, nave militare, pozitii de director general la Gazprom… De aceea cine isi inchipuie ca Victor Ponta s-a dus de capul lui in China se insala. Mie mi se pare ca aceasta vizita a fost aprobata de Presedintele Basescu si, chiar mai mult decat atat, aprobata de Washington!!

Enigma Iohannis…

Klaus Iohannis este candidatul ACL (PDL si PNL) pentru alegerile prezidentiale ce vor avea loc anul acesta in noiembrie. Chestiunea foarte ciudata cu acest om este ca, cel putin pana in prezent, dar nici pe viitor nu-l vad sa devina hiperactiv, da impresia unei absente decat a unei prezente… Maestrul Cristoiu spunea ca nu stim nimic despre el si ca intre el, despre care nu stim nimic, si Ponta, il prefera pe Ponta pentru ca pe Ponta il stim ca pe un cal breaz. M-a pus pe ganduri chestia asta… Un candidat la alegerile prezidentiale trebuie sa fie in primul rand prezent… Victor Ponta este premier, deci e clar… Prezent, adica ar trebui sa-l vezi pe la toate televiziunile in tot felul de dezbateri, in care sa-si expuna conceptiile. Ar trebui sa-l vezi in mijlocul oamenilor, vorbindu-le, nu? Trebuie sa spui oamenilor care e conceptia ta, cum vezi problemele cu care se confrunta Romania, care ar fi caile de solutionare… Doar vrei sa ajungi Presedinte, nu? Oamenii trebuie sa cunoasca cum gandesti, ce pareri politice ai. Sunt atatea teme de discutat: absorbtia fondurilor europene si dezvoltarea tarii, CNA (Consiliul National al Audiovizualului), politica externa si atatea altele ca mi-ar lua o postare intreaga (si inca una mare!!) daca m-as pune sa le enumar pe toate. Or, acest om a reusit „performanta” sa mearga la un miting, la care erau mai multi reprezentnati ai ACL si multime multa, sa stea vreo doua minute si sa plece fara sa spuna macar un sigur cuvant. Crin Antonescu „a abdicat” in favoarea lui Iohannis, sustinandu-l. Antonescu era candidatul PNL la prezidentiale. L-au pus in fata pe Iohannis, dar cu atitudinea pe care o are acesta tare mi-e teama ca-l favorizeaza pe Victor Ponta. Iar in politica nimic nu e intamplator, dupa cum spunea cineva… Dupa parerea mea, nici Elena Udrea si nici Monica Macovei nu vor putea sa-i puna probleme serioase lui Ponta. Prima face parte dintr-un partid mic, a doua candideaza ca independenta, deci nu are sustinerea unui partid mare. Pe cand Klaus Iohannis este candidatul Dreptei, nu oricare candidat. ACL, din cate am inteles eu, s-a format tocmai pentru a unifica cele doua mari partide de Dreapta de la noi, PNL si PDL, pentru a putea castiga confruntarea cu un partid gigant, PSD. Si atunci inactivitatea candidatului Iohannis nu poate lucra decat in favoarea lui Victor Ponta. Ar fi absurd ca Iohannis, prin atitudinea pe care o are, sa urmareasca a o favoriza, de exemplu, pe Elena Udrea, reprezentanta unui partid mic, pentru ca sa ajunga in turul II. Monica Macovei, prin gestul sau de a candida, sfidand hotararea ACL cu privire la candidatura lui Iohannis, nu a facut altceva decat sa se autoexcluda din PDL. Ea, practic, in felul asta a parasit PDL pe care ar fi trebuit sa-l paraseasca mai demult, lucru remarcat si de Cristian Preda. E greu de crezut ca ea poate avea sanse reale, in asemenea conditii, ca sa ajunga in turul II la alegeri. E clar ca Iohannis e cap de serie nr. 1, ca sa ma exprim ca-n tenis, al candidatilor din partea Opozitiei. Iar prin acest stil, foarte putin activ, nu-i pune probleme lui Victor Ponta. In asemenea conditii Victor Ponta chiar ca poate castiga alegerile mancand floricele sau popcorn, dupa cum a si spus… Ajunsi in acest punct trebuie sa spunem cate ceva…

Despre declinul societatii civile…

Nu trebuie sa copiezi modelul lui Traian Basescu, cum incearca Elena Udrea. Nu trebuie sa fii Presedinte jucator. Dar, totusi, nu se poate sa creezi perceptia unei absente, propria ta absenta, cand esti implicat intr-o lupta electorala. Insa aici mai e si un alt aspect. Desemnarea lui Iohannis drept candidat s-a facut in pripa si s-ar putea ca omul sa nu fie pregatit pentru o cursa electorala. Imi amintesc de Emil Constantinescu, cand a candidat pentru prima data. Nu avea experienta. Totusi, Emil Constantinescu se bucura chiar in 1992 de o anumita notorietate. Era destul de cunoscut. Era un membru important al societatii civile, fondator si vicepresedinte al Aliantei Civice. S-a implicat in formarea Conventiei Democrate. La Iohannis nu se vede o astfel de activitate, care sa-l consacre in spatiul public. Interesant este ca PNL l-a adus pe Iohannis, primar meritoriu al Sibiului, in atentia opiniei publice la nivel national in 2009, propunandu-l pentru functia de premier. Insa candidatul la functia de Presedinte era cu totul altcineva. Cel putin de cand s-a format USL, toata lumea stia ca cel care va candida va fi Crin Antonescu. Si acum Crin Antonescu nu mai candideaza. PNL nu a reusit sa pregateasca un om si sa-l popularizeze din vreme, cu mai mult timp inainte, pentru ca sa candideze la functia de Presedinte al Romaniei. Putea fi si din provincie, precum Iohannis, desigur. Dar cred ca se mai poate observa un fenomen. Ingrijorator. Decaderea societatii civile… Acest fenomen ar trebui sa ne puna pe ganduri. Societatea civila a inceput sa decada dupa esecul Conventiei Democrate si fenomenul s-a accentuat sub Traian Basescu. Nu e deloc bine! Trebuie sa avem o societate civila activa, o intelectualitate activa, care sa dezbata liber problemele, sa genereze idei in mod liber. Am ajuns sa avem doar lideri politici aroganti si nu mai avem oameni care sa dezbata idei societale pe intelesul tuturor. Acum totul tine de partizanatul politic. Totul e politic, inregimentat intr-un partid sau altul. Si uitam, din pacate, ca Democratia nu inseamna numai partide politice, nu se reduce numai la aspectul partinic. Am ajuns sa avem, fata de anii ’90, o mare multime de oameni care nu mai merg sa voteze… Actuala Putere vrea sa oblige oamenii prin ordonante sau legi, sub sanctiuni grele, sa mearga la vot… Am ajuns sa lovim in oameni si sa cautam sa le restrangem libertatea in loc sa-i intelegem… Ne mai si miram de ce nu se mai duc la vot… Acest absenteism este tocmai consecinta declinului societatii civile, care ar trebui refacuta. Unde mai e Alianta Civica, Grupul pentru Dialog Social? Observati ca nici nu mai exista, nu se mai manifesta… Si noi ne miram ca oamenii nu se duc la vot…? Nu cred ca avem nevoie de discursuri interminabile gen Fidel Castro, de care amintea Dl. Cristoiu. Ci avem nevoie tocmai de o societate civila vie! Care sa fie motorul Democratiei romanesti.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Explicatiile lui Dragnea…

Mediafax

Dragnea: Dacă nu se adoptă proiectul ca primarii să-şi aleagă partidul, administraţia va fi blocată

Se arata ca:

„Vicepremierul Liviu Dragnea a declarat, luni, la Baia Mare, că, dacă nu va fi adoptat proiectul prin care primarii să poată opta în două săptămâni pentru un partid, se va ajunge la un blocaj generalizat în administraţie, arătând că PNL şi PDL au mult tupeu şi ipocrizie să acuze acest proiect.

“Acest proiect de act normativ dă şansa primarilor şi consilierilor să decidă dacă sunt de acord să respecte deciziile luate de unii lideri politici de la Bucureşti în spatele uşilor închise sau să decidă dacă vor să respecte voinţa cetăţenilor care i-au ales. Este o opţiune democratică”, a afirmat Dragnea.

El a arătat că, în ultimele zile, din ce în ce mai mulţi primari au trimis semnale foarte clare că nu sunt de acord cu deciziile luate la centru şi că sunt probleme din ce în ce mai multe cu majorităţile din consiliile locale şi judeţene.

“Sunt proiecte care încep să fie blocate, sunt acte care trebuie adoptate în consilii locale şi judeţene care nu mai pot fi adoptate, pentru că majorităţile au fost furate şi s-a ajuns la situaţii absurde”, a precizat Dragnea, dând exemplu situaţia de la Botoşani.

Dragnea a mai spus că sunt foarte multe proiecte europene care sunt blocate din această cauză şi că sunt din ce în ce mai mulţi primari nemulţumiţi că sunt obligaţi să nu respecte voinţa cetăţenilor.

“Nu putem lăsa ca PNL şi PDL să blocheze ţara doar pentru că aşa a decis un grup de politicieni, să inventeze o nouă structură politică. Riscăm ca, în perioada următoare, să apară un blocaj generalizat în administraţia locală, cu efecte directe şi grave asupra comunităţilor locale”, a mai susţinut Dragnea.

El a mai arătat că reprezentanţii PDL şi PNL acuză absurd acest proiect de lege, deoarece ei au promovat un proiect identic în 2006, pe vremea Alianţei DA.

“Chiar este nevoie de foarte mult tupeu şi ipocrizie să acuzi intenţia de a se adopta un act normativ identic cu un act normativ pe care l-ai iniţiat şi adoptat tu acum câţiva ani”, a mai spus Dragnea. El a precizat că este vorba despre un proiect iniţiat de Eugen Nicolăescu, Mihăiţă Calimente, Rareş Mănescu şi promulgat în 2006 de Traian Băsescu şi care prevedea posibilitatea aleşilor locali să-şi aleagă un partid în termen de 45 de zile.

Liviu Dragnea a mai arătat că, în uma apariţiei acestui proiect, nu este obligatoriu ca primarii sau aleşii să vină la PSD, el susţinând că nu se va întâmpla acest lucru, chiar putând să plece primari de la PSD.

“Nu este obligatoriu ca primarii sau aleşii să vină la PSD. Doamne fereşte! Nici nu se va întâmpla lucrul acesta, dar este obligatoriu să limpezim situaţia din administraţia locală. E obligatoriu ca anul 2015 să nu fie plin de blocaje, cum se întâmplă acum în Bucureşti, unde PNL şi PDL conduc”, a adăugat ministrul Dezvoltării.

Vicepremierul Liviu Dragnea a declarat, vineri, la Suceava, că în prezent foarte mulţi aleşi locali activează pentru alte partide şi propune ca pentru o perioadă de două săptămâni să existe posibilitatea ca aleşii locali să îşi aleagă partidul fără să îşi mai piardă mandatul, precizând că este necesară o Ordonanţă de Urgenţă în acest sens.”

Dragnea: Primarii nu sunt obligaţi să opteze pentru un partid, ca în 2006; mulţi vor fi independenţi

Se arata ca:

„Vicepremierul şi ministrul Administraţiei, Liviu Dragnea, a declarat, joi, că aleşii locali nu vor fi obligaţi să opteze pentru un partid politic, cum s-a întâmplat în 2006, şi s-a arătat convins că mulţi dintre ei vor alege să fie independenţi.

Dragnea a prezentat principalele prevederi ale ordonanţei de urgenţă, adoptate joi de Guvern, care permite migraţia aleşilor locali pentru 45 de zile fără ca aceştia să-şi piardă mandatul a fost adoptată, joi, de Guvern.

Astfel, pentru anul 2014, prin derogare de la prevederile unor article din Statutul aleşilor locali, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţe, primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali şi consilierii judeţeni precum şi candidaţii care au fost declaraţi supleanţi îşi pot exprima în scris şi o singură dată opţiunea cu privire la partidul politic sau organizaţia minorităţii naţionale din care doresc să facă parte sau să devină independenţi, fără ca aleşii locali respectivi să-şi piardă calitatea dobândită în urma alegerilor.

Opţiunea va fi depusă prin secretarul unităţii teritoriale pentru care au candidat aleşii locali.

Secretarii unităţilor teritoriale au termen ca în 10 zile de la exprirarea celor 45 de zile să comunice situaţia centralizatoare la instituţia prefectului.

Candidaţii de listă care nu au fost aleşi şi au fost declaraţi supleanţi, în caz de vacanţă a mandatelor, vor ocupa poziţiile vacntate cu condiţia confirmării în formă scrisă de conducerea judeţeană a partidului de care aparţin.

Ministrul Administraţiei a arătat că termenul iniţial de 10 zile pentru exprimarea opţiunii a fost extins la 45 de zile pentru a nu pune o presiune pe aleşi din punctul de vedere al procedurilor administrative.

Liviud Dragnea a subliniat că faţă de un actul normativ similar adoptat în 2006, de data aceasta aleşii locali nu sunt obligaţi să opteze pentru un partid politic sau să devină independenţi.

„Acea prevedere noi am considerat-o atunci şi acum propunere nedemocratică, pentru că obliga un ales alocal să facă demersul ăsta, iar dacă nu-şi exprima opţiunea în termenul celor 45 de zile, acesta îşi pierdea mandatul”, a spus Dragnea.

El a afirnmat că prevederile ordonanţei nu ar fi putut fi adoptate sub formă de lege de către Parlament, deoarece se apropie campania electorală şi ar fi existat riscul ca în aceste condiţii reglementările să fie adoptate abia anul viitor în condiţiile unui „blocaj” al administraţiei locale.

Vicepremierul Dragnea a susţinut că blocajul din administraţia locală este principalul motiv pentru care s-a adoptat ordonanţa de urgenţă.

„Nu ne putem permite să asistăm pasiv la efectele produse de ruperea USL şi la blocajul generalizat pe care PNL-PDL l-au produs în ţară”, a declarat Liviu Dragnea.

El a dat în acest sens exemple din ţară unde primarii PDL şi PNL ar bloca adoptarea unor proiecte importante pentru comunităţile locale, susţinând că peste 30% din localităţile din ţară, unde PSD sau PNL nu au singure majoritate în consiliile locale, se confruntă cu aceste probleme.

Drganea a admis că numărul aleşilor locali la nivelul ţăriii este mai mic decât al aleşilor celorlalte partide, dar s-a declarat „în principiu” împotriva traseismului politic.

Vicepremierul a mai susţinut că oricum fondurile guvernamentale nu sunt alocate pe criterii politice, ci în funcţie de prioritizarea investiţiilor, iar, în opnia sa, foarte mulţi dintre aleşii locali vor decide să fie independenţi.”

Dragnea: Înţelegem reproşul Ambasadei SUA, ţinem cont, dar menţinem ideea deblocării administraţiei

Se arata ca:

„Vicepremierul Liviu Dragnea a declarat, joi, că înţelege reproşul Ambasadei SUA în legătură cu aprobarea OUG care permite migraţia aleşilor locali pentru 45 de zile fără ca aceştia să-şi piardă mandatul, dar a precizat că Guvernul menţine ideea deblocării funcţionării administraţie publice.

Această afirmaţie a fost făcută de vicepremierul Liviu Dragnea la finalul şedinţei în care Guvernul a aprobat ordonanţa de urgenţă care permite aleşilor locali şi judeţeni să demisioneze din partidul sub sigla căruia au candidat, fără să-şi piardă mandatul, 45 de zile.

„Am înţeles ceea ce reproşează Ambasada SUA, ne-am asumat lucrul ăsta, ţinem cont de ceea ce a spus, numai că în continuare ideea de a debloca administraţia publică locală din România ne-o menţinem„, a spus Liviu Dragnea.

Jurnaliştii au insistat pe această temă şi chiar i-au citit lui Liviu Dragnea comunicatul Ambasadei SUA.

„Acordăm atenţie foarte mare oricăror opţiuni şi oricăror comunicate din partea partenerilor americani, dar explic încă o dată, nu este absolut nedemocratic în interiorul acestei ordonanţe„, a răspuns Dragnea.

Ambasada SUA a remis, joi, agenţiei MEDIAFAX un comunicat prin care îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu momentul ales de Guvern pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă care va permite aleşilor locali ca în termen de zece zile să îşi poată alege partidul din care fac parte fără a-şi pierde mandatul.

”Am auzit argumente pro şi contra ordonanţei propuse cu privire la aleşii locali. Suntem îngrijoraţi în legătură cu momentul ales. Ne-am exprimat în trecut îngrijorarea privind legiferarea unor chestiuni complexe prin ordonanţe de urgenţă şi credem că măsurile de acest fel ar trebui discutate în cadrul unui proces legislativ deschis şi transparent care permite organizarea unei dezbateri la care să poată participa liber toate partidele politice, societatea civilă şi toate părţile interesate”, se arată în document.”

Argumentele D-lui. Dragnea nu sunt convingatoare si voi incerca sa arat de ce e asa. Domnia sa invoca „blocajul generalizat pe care PNL-PDL l-au produs în ţară”. Este adevarat ca alegerile locale cat si cele parlamentare au fost castigate de USL – alianta compusa din trei partide: PSD, PNL, PC. Oamenii au votat deci USL, nu unul din cele trei partide componente. USL a dat premierul si a format Guvernul. Chestiunea este ca USL s-a dizolvat in februarie 2014 si astfel aceasta oferta politica a disparut. USL nu mai traieste, cum credea PSD la alegerile europarlamentare. Si lucrul acesta este evident din moment ce unul din partidele componente a dorit sa se implice intr-un alt proiect politic. E clar de asemenea ca disparitia acestei oferte politice – USL – a lasat un gol, ca sa zic asa, in viata politica a tarii. S-a format o alta alianta, dupa disparitia USL, USD – Uniunea Social-Democrata, dar pentru scurt timp numita asa, dupa care denumirea s-a schimbat, ca sa nu se faca confuzie cu acest USD, in Alianta Electorala PSD-UNPR-PC. Dupa cum se poate usor constata, e cu totul altceva decat USL, liberalii nu figureaza in aceasta Alianta. Cu alte cuvinte, avem o alta oferta politica. Intr-o asemenea situatie, pentru ca sa nu apara eventuale blocaje precum cele semnalate de Liviu Dragnea, ar fi trebuit declansate neaparat alegeri anticipate, atat locale cat si parlamentare, care ar fi putut avea loc concomitent cu cele prezidentiale, programate in acest an in noiembrie. Asa ar fi fost democratic – ca electoratul, pus in fata altei oferte electorale, sa-si exprime prin vot optiunea, dar si onest fata de cetatenii acestei tari. Ori mergi pana la capat – asta insemnand in cazul de fata anul 2016, data alegerilor viitoare la termen, locale si parlamentare – cu alianta sau partidul de guvernamant, adica iti duci guvernarea pana la capat, ori, daca nu se poate, atunci exista posibilitatea democratica si onesta a alegerilor anticipate. Regula asta, care ar fi trebuit sa fie respectata, nu se respecta in Romania. Pentru ca numai in felul asta lucrurile devin clare in teritoriu si nu mai trebuie niciun fel de ordonanta „de urgenta” care sa le clarifice.

Pe de alta parte, atat USL cat si actuala Alianta Crestin-Liberala (ACL), de pe partea Dreapta a esicherului politic, au mentinut si mentin confuzia ideologica. Sa luam, de pilda, USL. Totusi, nu se poate sa avem caractere politice de genul: penelistul pesedist sau social-democrat, caci, spre exemplu, Calin Popescu-Tariceanu sau Mircea Diaconu ce sunt daca nu asemenea caractere politice? Tocmai lucrurile acestea provoaca grave confuzii si stau la baza acestor aliante care se pot si desface oricand si astfel pot crea blocaje, fara indoiala. Un liberal, un guvern liberal, ar trebui sa sustina, de exemplu, libertatea economica, taxe si impozite mici, privatizarile pe care ar trebui sa le si faca. Iar Alianta Crestin-Liberala ce e? Care e fundamentul doctrinar al acestei Aliante? Greu de spus. Nici macar Dl. Iohannis, liberal, si candidat la presedintie din partea respectivei Aliante, nu doreste sa ne spuna pentru ca domnia sa apare foarte putin in public si pleaca, pe urma, foarte repede. Si apoi daca esti crestin-democrato-liberal, in asemenea conditii deci, ne mai miram de migratia politica a alesilor nostri? Sau libelaro-social-democrat, de ce ne mai miram ca un liberal e sustinut de PSD in alegerile europarlamentare? Ba chiar s-a spus ca ar fi si un experment pesedist. Tocmai astfel de lucruri stau la baza migratiei politice. Pentru ca inseamna ca nu esti inca format din punct de vedere politic.

Iata ce spune Cristian Tudor Popescu in editorialul sau din Gandul:

Dreptul omului de a fi curvă

„De câte ori îmi îngădui iluzia că voi apuca să trăiesc măcar un an, măcar o zi în altă Românie decât Republica Socialistă România, au grijă urmaşii lui Ceauşescu să mă trezească cu un ghiont în cap.

Statele Unite criticau dur în anii `80 regimul comunist din România pentru încălcarea sistematică a drepturilor omului.Ceauşescu a răspuns cu renunţarea trufaşă la Clauza naţiunii celei mai favorizate, înainte ca americanii să ne-o retragă. Dă-i dracului de imperialişti, cu poporul meu fac ce vreau eu!

Victor Ponta nu încalcă drepturile omului. Dimpotrivă, el îi mai dăruieşte încă unul: dreptul omului de a fi curvă.

Când am inventat cuvântul traseist, în vara anului 2000, scriam despre cazul unui politician care schimbase trei partide într-un timp record, cerând de fiecare dată o maşină mai scumpă şi o funcţie pe măsură. Fireşte, m-am inspirat din femininul traseistă, femelă care iese la drumul mare pentru a presta sex în serie pe bani. Sau, pentru corectitudine politică, un mascul care face acelaşi lucru.

În ambele situaţii e vorba de sentimente esenţiale pentru fiinţa umană, dragostea şi opţiunea politică, pe care traseismul le batjocoreşte până la desfiinţare. Ponta face o ofertă clară primarilor: aţi fost la putere, aţi ajuns în opoziţie, veniţi la PSD că să fiţi din nou la putere. Prin lege, prin legea pe care o fac eu, aveţi dreptul să n-aveţi principii, să n-aveţi caracter, să fiţi scutiţi de ruşine. Adică să fiţi ca mine, premierul României, mâine, cu ajutorul vostru, preşedinte.

Ca şi lui Ceauşescu, puţin îi pasă lui Ponta de proteste. Ca şi lui Ceauşescu, puţin îi pasă de ce zice Washingtonul cu privire la acest act de cherem antidemocratic.

E posibilă dictatura în democraţie? Bineînţeles, a demonstrat-o T. Băsescu, acum e rândul lui Ponta să ne arate cum se face. Şi sunt prea vechi că să mai cred că îl vor putea opri câţiva jurnalişti sau opoziţia.

Singura forţă care i-ar putea stă în cale este America. Ambasada SUA îşi manifestă îngrijorarea faţă de actul arbitrar, autocratic al guvernului în prag de alegeri prezidenţiale. E puţin.

La această ticăloşie de tip totalitar, precum şi la cele care urmează cât de curând, America ar trebui să reacţioneze cu o premieră: să propună excluderea României din NATO, lăsându-ne românaşi liberi şi independenţi sub Ponta, cum eram sub Ceauşescu.”

Da, numai ca aici ar trebui sa se puna capat unor fenomene precum pesederizarea, cederizarea, care ce vor sa spuna ele de fapt? Spre exemplu, sa luam ordonanta „de urgenta” a lui Dragnea: el (PSD adica) vrea sa aiba cati mai multi primari. Pesederizarea, cederizarea au urmarit aceleasi deziderate: sa aiba cat mai multi membri. De observat ca accentul cade pe cantitate. Ca la Partidul Comunist, care numara vreo 4 milioane de membri, un veritabil partid stat. Aceasta memorie a comunismului, nedisparuta inca, si inradacinata in societatea romaneasca, se manifesta acum prin fenomenele descrise mai sus, indiferent ca e vorba de Stanga sau Dreapta politica. Sunt tot un fel de pecereuri. Or, intr-o democratie si o tara libera nu ar trebui ca lucrurile sa stea asa! Important, spre exemplu, nu ar fi ca toti sa fie pesedisti, ci sa ai in partid oameni de buna calitate. Sa atragi tocmai astfel de oameni. Un jurnalist se intreba, apropo de lupta anticoruptie, cum de ajung in functii publice importante, in posturi de conducere doar oameni care au „schelete in dulap”? Chiar nu exista „fara schelete”? Un raspuns ar fi ca partidele noastre pun accent pe cantitate si nu pe calitate. Cand e vorba de calitate, intervine, de pilda, calitatea de fin, calitatea de nas etc. Auzeam pe cineva care se intreba cum de a ajuns monstrulica acela de Mirel Palada in functia de purtator de cuvant al Guvernului. Pai, cine stie al carui var, fin cumnat, etc este… Asa e la romani – PCR, adica Pile, Cunostinte, Relatii -, din pacate, si lucrurile acestea ar trebui neaparat schimbate. Eu ma uit, spre exemplu, la Mirel Palada, la intoleranta pe care o manifesta fata de presa, fata de opiniile si optiunile altora. D-le. Palada, nu e obligatoriu ca toti sa fim pesedisti!! Nu e obligatoriu ca toti sa fim inregimentati in PSD!! Acest aspect totalitar isi targe seva din comunism si se manifesta la toate partidele politice romanesti. Toleranta este unul din fundamentele Democratiei si ale Libertatii! Or, la noi se induce, de catre politicieni, o ura fata de altii care au alte optiuni decat cele ale lor, care se reflecta in societate. Este amintirea urii de clasa, practicata de comunisti.

La noi nu cred ca ai sa vezi vreodata, cel putin intr-un viitor apropiat, un Partid al Facturilor, cum spunea Costi Rogozanu. Adica un partid care sa fie apropiat de cetatean, de problemele lui, spre exemplu de facturile pe care cetateanul obisnuit trebuie sa le plateasca. Asa cum e la ora actuala clasa noastra politica si felul in care gandesc oamenii importanti din aceasta tara, e departe de cetatean. Primeaza mai putin chiar si interesul de partid, fata de cel de casta politica. La noi sunt foarte multe aspecte antidemocratice, combinate cu conceptii comuniste si ceausiste.

Un alt aspect antidemocratic, care chiar submineaza democratia mai grav decat coruptia, este minciuna. Vedeti, cand Ponta a spus ca nici nu va participa la dezbaterile dinaintea primului tur de scrutin si ca va sta la televizor, sa urmareasca ce-si vor spune Elena Udrea si Monica Macovei, mancand popcorn, a fost, in felul lui sincer… Eu imi amintesc cand PDL promitea 800 de km. de autostrada inainte de alegeri si nu s-au facut nici macar vreo 50 km., si nici ceea ce s-a facut nu s-a terminat. Or, de aici rezulta slaba consistenta a ofertei politice. Nici nu ma mira ca Iohannis tace, intr-un fel si dansul e sincer… Tace pentru ca n-are ce sa spuna, n-are ce sa comunice electoratului. Pentru ca s-au cam epuizat minciunile din tolba de minciuni. Or, lucrul asta e foarte grav pentru democratia romaneasca, si anume faptul ca oferta politica e bazata pe minciuna. Asa cum ni s-a spus ca va curge lapte si miere daca vom intra in UE. Nu s-a facut niciun referendum in acest sens. In schimb s-a facut o propaganda desantata in favoarea integrarii, fara sa se explice romanilor ce inseamna asta. Asa cum nu se explica nici acum ce ar insemna daca am intra in Zona Euro si ce consecinte vor fi. Ni se spune doar ca „asa e bine”. Domnilor politicieni, Democratia nu poate functiona asa si dumneavoastra o subminati in felul asta. Democratia presupune dezbatere, in orice caz mai multa dezbatere decat propaganda. Propaganda pusa in prim-plan nu e o caracteristica a Democratiei, ci a regimurilor totalitare, ganditi-va, spre exemplu, la Goebbels, un maestru al propagandei. Pe cand dezbaterea e caracteristica Democratiei, e unul din lucrurile fundamentale ale Democratiei. Ca sa fiu mai clar: de exemplu, nu este democratic sa folosesti cu precadere propaganda ca sa determini sustinerea din partea oamenilor (in procente record, de, sa zicem, 90%) in favoarea integrarii in Uniunea Europeana sau Zona Euro. Democratic este sa dezbati problema, sa arati si ce e bun si ce e rau, ca sa se poata trage o concluzie adevarata. Goebbles a pus la punct si a folosit propaganda nazista pentru ca Partidul Nazist si Hitler sa fie sustinuti politic de catre germani in proportii absolut majoritare. Aceasta este o practica totalitara, folosita si de catre comunisti, pentru spalarea creierului cetatenilor. Dezbaterea te face sa gandesti! Tocmai pentru ca nu s-a facut nicio dezbatere serioasa s-a ajuns acum ca un jurnalist de marca precum CTP sa se intrebe si sa conchida:

„E posibilă dictatura în democraţie? Bineînţeles, a demonstrat-o T. Băsescu, acum e rândul lui Ponta să ne arate cum se face. Şi sunt prea vechi că să mai cred că îl vor putea opri câţiva jurnalişti sau opoziţia.”

Iar Romania e tara membra a Uniunii Europene…  Sa luam sub lupa din nou USL-ul. Foarte multi dintre cetateni, dintre cei care au votat USL, nu inteleg nici pana astazi de ce s-a destramat aceasta alianta. De ce unul din partidele componente, PNL, a trecut intr-un alt proiect politic. Ca doar ieri se pupau si azi se-njura. Nu a fost nicio explicatie clara din partea politicienilor. Imi amintesc de faptul ca Sorin Frunzaverde spunea, dupa ce plecase din PDL la PNL, ca doreste sa construiasca un mare partid de Dreapta in Romania. Crin Antonescu, cand s-a despartit de Ponta, a actionat parca la un ordin. Daca era vorba de Pactul de Coabitare semnat intre Ponta si Basescu, daca nu era de acord cu asa ceva, de ce nu s-a despartit atunci, imediat? Nu se poate sa nu te intrebi: atunci despre ce e vorba? Nici Traian Basescu nu a fost perceput ca un democrat, dimpotriva. Nici Ponta. Or, dupa cat se vede, slefuirea Romaniei pentru a ajunge o tara democratica, libera si prospera merge inainte dar intampina si dificultati… Actualele arestari nu sunt altceva decat retezarea unor asperitati. Insa nici nu poti sa realizezi aceasta mare opera abdicand, ca sa zic asa, de la principiile de baza ale Democratiei. Dimpotriva, intorsi din lumea principiilor pe Pamant ar trebui sa fim capabili sa realizam aceasta mare opera: transformarea spirituala a fiintei intregii noastre natiuni. Pentru ca sa putem transforma aceasta tara intr-una care sa mearga spre progres si civilizatie. Sensul nu este doar unul de ordin moral, ci si de ordin psihic, desigur.

Explicatiile lui Dragnea au totusi un merit: ne arata destul de exact unde ne aflam inca.

Update

Gandul

Statul de drept, suspendat 45 de zile. Protest în Bucureşti şi în marile oraşe faţă de ORDONANŢA TRASEIŞTILOR

Se arata ca:

„Aproximativ 200 de persoane au participat în Bucureşti, în Piaţa Universităţii, la un protest faţă de ordonanţa traseiştilor. Manifestările au fost anunţate de comunitatea „Uniţi Salvăm” care a mobilizat anul trecut peste 10.000 de oameni pentru a protesta faţă de legea care permitea exploatarea cu cianuri a aurului de la Roşia Montană. Protestul „Spunem NU traseismului politic” a început la ora 16.00, în Piaţa Universităţii.

La evenimentul creat pe Facebook îşi anunţaseră prezenţa aproape 1.500 de persoane.

„Ordonanţa de urgenţă care dă liber la cumpărarea primarilor de către partidul dominant a trecut! Printr-o suspendare temporară a legii migraţiei politice, primarii locali au un ragaz de 45 zile să se mute la care dă mai mult, indiferent de votul cetăţenilor.E un fel de baba oarbă cu viitorul nostru, un joc al corupţiei care confirmă lozinca pe care am strigat-o şi toamna trecută, şi în iarna lui 2012: ‘Toate partidele, aceeaşi mizerie!’ E modul Guvernului Ponta de a sărbători un an de la 27 august 2013, când a trimis Parlamentului Legea Specială pentru Distrugerea Roşiei Montane”, se arată în mesajul postat pe Facebook de „Uniţi Salvăm”.

Guvernul a adoptat joi, într-o şedinţă extraordinară, ordonanţa prin care se legalizează, pentru 45 de zile, migraţia aleşilor locali. Astfel, în această perioadă, primarii, consilierii locali şi judeţeni pot trece de la un partid la altul, fără a-şi pierde mandatul.

Ambasada SUA la Bucureşti şi-a exprimat îngrijorarea faţă de momentul ales pentru adoptarea acestui act normativ. O reacţie similară a venit din partea Ambasadei Marii Britanii.”

Guvernul Ponta, ameninţat de o moţiune de cenzură

Se arata ca:

„Alianţa Creştin-Liberală va iniţia o moţiune de cenzură, a anunţat preşedintele PNL, Klaus Iohannis.

Liderul liberal, Klaus Iohannis, a declarat, duminică, la Iaşi, într-o conferinţă de presă, că PNL şi PDL vor iniţia o moţiune de cenzură în sesiunea parlamentară care începe luni, tema acesteia urmând să fie discutată în şedinţa de luni a ACL.

„Vom veni cu moţiune de cenzură, S-a discutat acest lucru la întâlnirea comună a grupurilor parlamentare PNL-PDL de la Iaşi şi răspunsul este da, vom avea moţiune de cenzură în această sesiune. Tema va fi discutată mâine (n.r. – luni) în şedinţa ACL şi vom detalia”, a declarat, duminică, la Iaşi, într-o conferinţă de presă, liderul liberal, Klaus Iohannis, citat de corespondentul Mediafax.

La rândul său, liderul PDL, Vasile Blaga, a spus că moţiunea de cenzură este un semnal politic clar al ACL la adresa guvernării PSD.

Întrebat dacă moţiunea ar putea avea ca temă ordonanţa privind migraţia aleşilor locali, Blaga a spus că acest lucru urmează să fie discutat, dar dacă aceasta va fi tema moţiunii de cenzură atunci „şi PSD-iştii ar trebui să o voteze”.

Blaga a mai spus că una dintre iniţiativele pe care ACL le va promova în viitoarea sesiune parlamentară vizează reducerea TVA-ului cu cinci la sută, şi anume de la 24 la 19 la sută. Potrivit lui Blaga, această reducere s-ar face în două etape, 2 la sută de la 1 ianuarie 2015 şi 3 la sută de la 1 ianuarie 2016.

„Reducerea CAS este binevenită, dar trebuie şi alte măsuri pentru angajatori astfel încât aceştia să investească şi să creeze locuri de muncă”, a spus Blaga.

Liderul liberal Klaus Iohannis a spus că printre iniţiativele care vor fi puse pe masă de către ACL se referă la gratuitatea primei intabulări şi la votul prin corespondenţă, la cea din urmă motivând că sunt prea puţine secţii de votare în străinătate şi că astfel s-ar da şansa unei participări decente a românilor la vot oriunde ar fi aceştia în ziua scrutinului.

Declaraţiile au fost făcute în conferinţa de presă susţinută de către liderii ACL după şedinţa comună a grupurilor parlamentare.”

„Latura bună” a ordonanţei traseiştilor, în varianta lui Vasile Blaga: „Desparte bărbaţii de curve”

Se arata ca:

„Liderul PDL, Vasile Blaga, a declarat, duminică, la Iaşi, că legea migraţiei aleşilor locali aprobată de PSD are „poate şi latura bună”, pentru că „desparte bărbaţii de curve”, el întrebând dacă Ponta va putea câştiga cu „a doua categorie” prezidenţialele din toamnă.

Vasile Blaga a declarat că legea care permite migraţia aleşilor locali reprezintă un exemplu tipic de atac al PSD la statul de drept, liderul democrat-liberal susţinând că „poate are şi latura bună” acest proiect, transmite corespondentul MEDIAFAX.

„Poate are şi latura bună: desparte bărbaţii de curve. Cu a doua categorie crede Ponta că va câştiga Preşedinţia?”, a întrebat Vasile Blaga, afirmaţia sa stârnind aplauze în rândul celor câteva sute de membri şi simpatizanţi PNL şi PDL, participanţi la întâlnirea cu liderii ACL.

Liderul democrat-liberal a spus că ACL nu a fost făcută nici pentru Iohannis, nici pentru Blaga, ci reprezintă vehiculul de care România avea nevoie, întrucât separat nici PDL, şi nici PNL nu ar fi învins PSD.

„Ne luptăm cu caracatiţa pesedistă. Uitaţi-vă la tinerii din PSD, sunt mult mai răi decât cei bătrâni. Ponta l-a primit la el în birou pe Adrian Duicu şi a mers să-l apere pe Nicolescu la Argeş. Ponta va suspenda şi Codul Penal vreo două ore, numai să-i salveze pe baronii săi. În ianuarie şi ai lui vor vrea să scape de el. Vom pune moţiune e cenzură şi îl vom da jos pe Ponta. Muncim serios şi îi creăm lui Ponta condiţii să mânânce floricele şi în turul doi”, a afirmat Vasile Blaga.

Totodată, Vasile Blaga i-a invitat pe democrat-liberali şi pe liberali să lase toate orgoliile la o parte în această perioadă şi să se concentreze pe alegerile prezidenţiale din toamnă.

Liderul PDL, Vasile Blaga, a participat, duminică, alături de candidatul ACL la Preşedinţie, Klaus Iohannis, la Teatrul Naţional din Iaşi, la o întâlnire cu membrii şi simpatizanţii ACL, cu participarea majorităţii liderilor PNL şi PDL.

Tot duminică, la Iaşi, are loc o întâlnire comună a grupurilor parlamentare PNL şi PDL, pentru a stabili priorităţile legislative ale ACL în viitoarea sesiune parlamentare, care începe luni. La şedinţă sunt aşteptaţi peste o sută de senatori şi deputaţi ai PNL şi PDL.

OUG ce permite migraţia aleşilor locali pentru 45 de zile fără ca aceştia să-şi piardă mandatul a fost adoptată, joi, de Guvern.

Premierul Victor Ponta a declarat, joi, la începutul şedinţei Guvernului, că îşi asumă OUG privind migraţia primarilor, pentru că trebuie făcută dreptate, el precizând şi că termenul în care aleşii locali îşi pot alege partidul va fi de 45 de zile.

Iniţial, proiectul de act normativ prevedea un termen de 10 zile în care aleşii locali să-şi poată alege partidul.

Dacă ordonanţa va intra în vigoare la 1 septembrie, odată cu depunerea la Parlament, aleşii locali vor putea opta pentru un partid până la jumătatea lunii octombrie, cu două săptămâni înainte de primul tur al alegerilor prezidenţiale.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Dinu Patriciu…

… a fost una din figurile emblematice ale capitalismului romanesc de dupa Revolutia din 1989. A apartinut perioadei romantice a capitalismului romanesc postdecembrist. A fost o perioada mai putin de constructie, cat mult mai mult de acumulare. Aceasta acumulare de capital s-a facut cu sprijin politic aproape in exclusivitate. Dinu Patriciu ca si multi altii nu a facut nici el exceptie. Cu toate acestea, de la o avere fabuloasa, estimata in 2007 la 3 miliarde de euro, a ajuns in 2014 la doar 250 de milioane de euro. De unde rezulta ca e mai importanta constructia decat acumularea propriu-zisa, care se poate consuma relativ usor. Acest lucru este foarte important pentru sectorul privat si, in general vorbind, pentru economia romaneasca, deoarece prin acumulare, dar fara constructie, ai un sector privat slab, lucru care se poate observa privind la PIB-ul Romaniei. Sectorul privat este cel care trebuie sa creeze si sa asigure locuri de munca productive in economia romaneasca. Or, lui Dinu Patriciu i se poate reprosa ca a investit prea putin in aceasta economie. El a vandut si a castigat. Pentru el. In anii ’90 si la inceputurile lui 2000 stiam prea putin despre economia capitalista si poate ca nu aveam inca oameni bine pregatiti, consultanti financiari, specialisti in marketing, economisti care sa inteleaga economia capitalista etc. Eu cred ca acum lucrurile s-au cam schimbat, din fericire, in bine si am acumulat o experienta (inclusiv cea legata de criza economica si financiara actuala) pe care am putea, cred eu, s-o folosim cu succes. In felul acesta ar putea sa urmeze o perioada fecunda de constructie, care ar implica acumulari si mai mari dar, spre deosebire de cele din trecut, si durabile, care ar putea da stabilitate economiei romanesti. Mediul de afaceri, impreuna cu sectorul privat cred ca au obligatia sa se gandeasca la aceste aspecte. Pentru ca nu putem tot timpul sa asteptam sa ne imbogateasca statul, adica statul sa imparta pomeni uriase unora si minuscule altora – asa ceva nu poate fi un modus vivendi in societate. Mai pe scurt, daca nu incercam sa construim, ne cam paste esecul… Un esec care se va rasfrange asupra intregii societati romanesti. Si atunci ce vom mai face?

Dinu Patriciu a fost un liberal si, ca orice liberal postdecembrist, a simpatizat cu PSD-ul. Nu spun ca n-ar exista si exceptii, desigur. Chiar imi amintesc cum spunea ca sponsorizeaza „partidele simpatice”. La noi, dupa Revolutie, capitalismul s-a dezvoltat (asa cum s-a dezvoltat) sub auspiciile politice ale Stangii, adica ale comunistilor reformati, actualul PSD (indiferent de denumirile din trecut). De aceea oportunitatea in afaceri trebuia gasita tocmai in aceasta zona a spectrului politic, cea aflata la stanga esicherului politic. Insa la noi Stanga s-a dovedit a fi capabila de acumulare si mult mai putin capabila de constructie. De aceea ar trebui sa avem o Dreapta politica care sa fie capabila sa construiasca. Din pacate, si trebuie s-o spunem deschis, NU prea avem o asemenea Dreapta… Dinu Patriciu era arhitect de profesie… Dar, vedeti cum e…? E invers: omul de afaceri trebuie sa fie jucatorul (pe piata), clasa politica ar trebui sa fie arhitectul, care sa faca, sa fie capabila sa faca un proiect viabil, dupa care sa se poata juca si castiga, beneficiind de lucrul acesta intreaga societate. Or, in arhitectura actuala din societatea romaneasca se produc mai mult pierderi decat castiguri, fragilizand foarte mult economia in ansamblul ei. Si atunci, la urma urmei, sigur ca te-ai putea intreba: daca am niste bani, de ce sa-i tin in tara? Merita? N-ar fi mai bine, oare, sa ma duc in alta parte cu ei, sa traiesc in alta parte? De asta si spun ca trebuie facut ceva aici, trebuie sa incepem sa construim aici. Or, lucrul acesta nu se poate fara un plan de constructie, iar pentru un astfel de plan e nevoie de un arhitect, ca sa zic asa. Este necesar, nu si suficient. Ar mai trebui capacitati oamenii bine pregatiti, valorosi din tara asta, si aratam mai sus printr-un exemplu – dar se pot da si altele, desigur – ca avem astfel de oameni, insa noi nu ne folosim bine resursele (in acest caz cele umane). Un capitalism care s-a format doar prin acumulare, de multe ori pe langa lege, intrucat fiind sub auspiciile Stangii conceptiile acesteia se opun capitalismului, nu-si foloseste, nu-si valorifica bine resursele. Iar partea proasta este ca, din acest punct de vedere, noi ne aflam inca si acum in aceeasi situatie ca in urma cu peste 20 de ani, sau cel putin foarte aproape… Este tragic – nu cred ca exagerez daca spun asa – ca ceea ce se numeste la noi Dreapta politica nu reuseste sa vina in sprijinul capitalismului. Dimpotriva, chiar. Justitiarismul promovat de aceasta Dreapta, are deseori accente anticapitaliste, daca nu e chiar anticapitalist de-a binelea. Insa si in trecut, sub CDR, Dreapta a facut prea putin pentru capitalism, de unde si rezulta ca este incapabila de constructie. Capitalismul format prin acumulare nu trebuie distrus. El trebuie sa fie indreptat sa construiasca, pentru a fi si eficient. Numai acumularea nu poate conduce spre eficienta. Din cauza asta si rezulta ineficienta per ansamblu a economiei romanesti, comparativ cu alte economii europene, mult mai dezvoltate. Asa se si explica cresterile foarte mici de PIB pe care le inregistreaza tara noastra. Insuficiente, desigur. Pracitic, noi cream multe insuficiente, ca sa reiau o formula a lui Milton Friedman, in loc sa construim si sa cream eficienta si un modus vivendi pentru societatea romaneasca.

Gandul

DINU PATRICIU A MURIT. Mesajul familiei omului de afaceri

Se arata ca:

„Dinu Patriciu a murit de cancer, la Londra. Avea 64 de ani

DINU PATRICIU, afacerist, politician şi unul dintre cei mai bogaţi oameni din România, a murit la vârsta de 64 de ani. Patriciu suferea de o boală gravă progresivă şi a murit într-o clinică din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.

La scurt timp, familia a transmis un mesaj anunţând detalii despre funeralii. Dinu Patriciu avea de mai mulţi ani probleme cu sănătatea, iar la sfârşitul lui 2012 a suferit un transplant de ficat, fiind diagnosticat cu ciroză.

De profesie arhitect, Dan Costache Patriciu este cel care a înfiinţat în România prima societate comercială, în 1990. Era vorba despre un cabinet de arhitectură care a primit numărul 1, ca societate comercială: S.C. Alpha Construcţii şi Investiţii Imobiliare S.A.

A devenit cunoscut în România mai ales ca politician şi om de afaceri în domeniul petrolier, după preluarea de la stat a rafinăriei Petromidia Năvodari, o afacere rămasă controversată până azi.

Petromidia a devenit ulterior Rompetrol Rafinare, companiei vândută pentru 2 miliarde de dolari către Kaz Munai Gaz, vândută în proporţie de 75%.

În 2010 avea să fie unul dintre protagoniştii filmului documentar „Kapitalismului – reţeta noastră secretă”, realizat în 2010 de regizorul Alexandru Solomon. În film, Patriciu spunea că „există această mitologie că poţi să ai succes numai dacă furi”. După ce a vizionat documentarul, Patriciu a spus că este „un tabloid cu poze alb-negru” şi că nu-i rămâne decât  „să râd trist de mine însumi”.

Ca politician, Patriciu figurează ca membru fondator al PNL, în 1990.

Partidul Naţional Liberal este de altfel şi cel care îl trimite în Parlament, în prima legislatură, 1990 – 1992, ca deputat de Timiş. La scurt timp, un conflict cu liberalii îl deterimină ca împreună cu Călin Popescu Tăriceanu şi Viorel Cataramă să provoace o sciziune formând, în iulie 1990 PNL – Aripa Tânără, formaţiune pe care a şi condus-o.

În 1996, Patriciu a candidat la funcţia de primar general al municipiului Bucureşti, ca reprezentant al PL ’93.

A fost deputat timp de trei mandate, 1990 – 1992 (PNL), 1992 – 1996 (PL 93), 2000 – 2003 (PNL). Şi-a dat demisia în 2003, retrăgându-se oficial din viaţa politică, dar rămânând sponsor al PNL, al PSD şi apropiat al premierului Alianţei DA, Călin Popescu Tăriceanu.

Este de notorietate conflictul său cu preşedintele Traian Băsescu, pe seama căruia Dinu Patriciu a pus şi reţinerea sa pentru 24 de ore, din mai 2005.

Dinu Patriciu a dezvoltat afaceri în media şi publicitate.

Avere de 250 de milioane de euro, în februarie 2014

Averea omului de afaceri Dinu Patriciu a scăzut dramatic, conform ultimei ediţii a Top 300 Capital Cei mai bogaţi români. Astfel, Patriciu avea, în februarie 2014,  o avere estimată la doar 250 de milioane de euro, după ce în 2007 fusese cel mai bogat om din România cu o avere estimată la peste 3 miliarde de euro.

Şase ani i-au trebuit lui Dinu Patriciu ca să spulbere cele aproximativ două miliarde de euro încasate pe Rompetrol şi să cadă de pe locul întâi în Top 300 (ediţia din 2007) pe locul 17 (ediţia actuală), scrie Capital.ro.

La momentul respectiv, potrivit sursei citate, se ştia că Patriciu nu a vrut să-şi plătească datoriile, că avea procese civile şi penale, şi avea datorii de minimum 100 de milioane de euro. Mai mult, în februarie 2014 se afla în plin proces de divorţ.

Teoretic, Patriciu deţinea şi DP Holding şi Marexin. Activele imobiliare ar mai valora, probabil, aproximativ 400 de milioane de euro (câte mai sunt în Germania şi cele câteva din România), potrivit Capital.ro.

Patriciu deţinea active imobiliare în Germania, Suedia sau Polonia, evaluate la circa 1,1 miliarde de euro în mijlocul crizei. În România, portofoliul imobiliar al lui Dinu Patriciu cuprindea Romană Offices, Cubic Center şi Evo Center (în Pipera), Băneasa Business Center, Cascade Offices (Buzeşti) sau Floreasca 2 Business Center. Totodată, omul de afaceri a deţinut împreună cu fondul AIG/Lincoln clădirea de birouri Lakeview din Floreasca vândută în anul trecut fondului NEPI, potrivit Mediafax.ro.

Ce se întâmplă cu dosarul penal al lui Patriciu

Dinu Patriciu avea şi un dosar penal pe rol, Dosarul Rompetrol, în care omul de afaceri era acuzat, printre altele, de delapidare şi spălare de bani. Anul trecut, în 24 octombrie, dosarul a fost trimis spre soluţionare la instanţa supremă, după ce judecătorii de la Curtea de Apel Bucureşti (CAB) şi-au declinat competenţa în acest caz.

Acuzaţiile penale aduse lui Patriciu vor fi clasate, plângerile sale continuă dacă vor moştenitorii

Decizia a fost luată după ce CAB s-a autosesizat în legătură cu competenţa judecării apelului în dosarul Rompetrol, având în vedere că Sorin Roşca Stănescu, unul dintre inculpaţii din dosar, este senator. Potrivit surselor gândul, dosarul nu se închide odată cu moartea lui Dinu Patriciu, ci continuă cu ceilalţi inculpaţi.

Omul de afaceri Dinu Patriciu a fost achitat, la 28 august 2012, de Tribunalul Bucureşti în dosarul Rompetrol, în care procurorii au cerut pedeapsa maximă, de 20 de ani de închisoare, pentru infracţiuni printre care delapidare, spălare de bani şi manipularea pieţei.

Totodată, instanţa i-a achitat şi pe ceilalţi 11 inculpaţi din dosar, printre care Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş şi Gabriela Anghelache.

În septembrie 2006, omul de afaceri Dinu Patriciu a fost trimis în judecată în dosarul Rompetrol, pentru delapidare, spălare de bani şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni. El era învinuit şi de manipularea pieţei prin tranzacţii sau ordine de tranzacţionare care dau sau ar putea da semnale false sau care induc în eroare în legătură cu cererea, oferta sau preţul instrumentelor financiare şi care menţin, prin acţiunea uneia sau a mai multor persoane acţionând împreună, preţul unuia sau al mai multor instrumente financiare, la un nivel anormal ori artificial, coroborate cu prevederile unui articol din Legea 297 din 2004 privind piaţa de capital. O altă infracţiune imputată lui Patriciu a fost cea de dezvăluire de informaţii privilegiate, dar şi de iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat.

Alături de el, în acest caz mai sunt inculpaţi Alexandru Bucşă, Petrică Grama, Florin Iulian Aldea, Cerasela Elena Rus, Claudiu Simulescu, Sorin Ştefan Roşca Stănescu, Sorin Pantiş, Victor Eros, Paul Gabriel Miclăuş, Elena Albu şi Gabriela Victoria Anghelache.”

De ce a murit Dinu Patriciu. „Era slăbit, tras la faţă, nu mai avea pic de masă musculară. Era de nerecunoscut”

Se arata ca:

„Dinu Patriciu a murit la 64 de ani, la Spitalul Royal Free din Londra, ca urmare a unei suferinţe grave. În ultimii ani ai vieţii sale acesta a fost în repetate rânduri internat, din cauza stării lui de sănătate precare. Potrivit apropiaţilor, afaceristul a aflat în urmă cu câteva luni că suferea de cancer limfatic, asta după ce în urmă cu un an şi opt luni a suferit un transplant de ficat.

„Era slăbit, tras la faţă, nu mai avea pic de masă musculară. Era de nerecunoscut”. Asta este imaginea cu care jurnalistul Sorin Roşca Stănesscu a rămas de la ultima întâlnire pe care a avut-o cu Dinu Patriciu, în urmă cu două săptămâni. Acesta a declarat pentru gândul că omul de afaceri a fost diagnosticat în urmcă cu câteva lui cu cancer limfatic. „Starea lui de sănătate s-a agravat în ultima perioadă. A murit din cauza unei infecţii pulmonare”, a mai precizat Roşca Stănescu.

Medicul curant: „A fost un altruist. Nu s-a îngrijit aşa cum a trebuit”

Pe de altă parte, medicul curant al lui Patriciu, Mihai Voiculescu, a spus pentru gândul că „o boală cronică hepatică l-a înfrânt”. „Familia doreşte să păstreze discreţia în ceea ce priveşte starea de sănătate a acestuia din ultima perioadă. Cert este că o boală cronică hepartică a fost cea care l-a înfrânt. A fost un altruist. Nu s-a îngrijit aşa cum a trebuit. A avut grijă mai mult de ceilalţi din jurul lui decât de el”, a mai spus medicul.

În ultmii ani de viaţă, Dinu Patriciu a fost diagnosticat cu ciroză hepatică, boală din cauza căreia a fost supus unui transplant de ficat, la sfârşitul anului 2012, la o clinică din Milano. La un an şi opt luni după ce a suferit un transplant de ficat, Dinu Patriciu a murit pe un pat de spital din Londra.

Cancerul limfatic, boala care l-a răpus pe omul de afaceri, este o afecţiune rară. La nivel mondial există, conform statisticilor oficial, în jur de un milion de persoane care suferă de aceast tip de cancer. Nu se cunosc cauzele exacte care duc la apariţia acestei boli, dar oncologii spun că afecţiunea este provocată de bolile autoimune sau de infecţii grave.

Potrivit specialiştilor, cancerului limfatic este asimptomatic, iar trei sferturi din persoanele diagnosticate cu această boală află abia atunci când este prea târziu. Depistat în formă incipientă, cancerul limfatic răspunde foarte bine la tratamentul clasic pentru cancer, respectiv: chimioterapie, radioterapie.

Transplantul de ficat a fost făcut la Milano

“Medicii români îl puteau opera pe Dinu Patriciu şi aici. Avem pregătirea necesară chiar şi pentru cele mai complexe cazuri. A fost alegerea lui să plece în străinătate şi să se opereze la Milano. Toţi pacienţii au libertatea de a alege unde vor să se opereze. Şi la noi în România au existat cazuri, puţine, ce-i drept, în care pacienţi străini au venit şi au făcut un transplant de ficat. Diferenţa dintre un pacient român şi unul străin este că statul decontează integral intervenţia pentru român, în timp ce străinul trebuie să suporte intergral operaţia”, a declarat pentru gândul prof. dr. Irinel Popescu, şeful Clinicii de Chirurgie şi Transplant Hepatic de la Institutul Clinic Fundeni, primul medic român care a făcut un transplant de ficat la noi în ţară.

Astfel, dacă s-ar fi operat în România, Dinu Patriciu nu ar fi trebuit să scoată niciun ban din buzunar, dar acesta a preferat să plece la Milano. Transplantul de ficat în clinica din Italia l-a costat 150.000 de euro. “Preţurile diferă în funcţie de spitalul şi ţara unde te operezi. De regulă, costurile unui transplant de ficat se ridică între 100.000 şi 300.000 de euro”, a spus prof. dr. Irinel Popescu.

În România, anul trecut, s-a înregistrat un record în ceea ce priveşte transplantul hepatic în cele două centre existente la noi în ţară: Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Sfânta Maria. 122 de persoane au primit şansa la o viaţă nouă. “În primele şase luni ale acestui an s-au înregistrat 66 de transplanturi de ficat la Institutul Clinic Fundeni şi 8 la Sfânta Maria. Cele două centre existente la noi în ţară sunt arhisuficiente pentru numărul de donatori existenţi”, a mai spus prof. dr. Popescu.

Ultimii trei ani şi i-a petrecut prin spitalele din Germania, Milano şi Anglia

Medicul curant al lui Patriciu, Mihai Voiculescu, a declarat pentru Mediafax, că omul de afaceri a murit la Spitalul Royal Free din Londra, cel mai probabil din cauza unei infecţii după transplantul de ficat.

„Dinu Patriciu a decedat într-un spital din Londra, cu o posibilă infecţie posttransplant, fiind exclusă orice culpă medicală. Dinu Patriciu a decedat în Spitalul Royal Free Hospital din Londra, unde mergea frecvent la control pentru monitorizarea stării de după transplant”, a spus profesorul dr. Mihai Voiculescu, prieten de peste 30 de ani cu omul de afaceri şi cel care de peste 20 de ani îl îngrijea pentru diverse probleme medicale.

Profesorul Voiculescu a precizat că problemele hepatice ale lui Dinu Patriciu au apărut în ultimii trei ani, timp în care au fost făcute mai multe investigaţii la Spitalul AKH din Viena, la Spitalul Niguarda din Milano, dar şi la Londra.

„Întrucât starea sănătăţii nu era bună, am început pregătirea pentru transplant. În urmă cu un an şi jumătate, Dinu Patriciu a fost supus unei intervenţii de transplant hepatic în spitalul din Milano. Problemele de serviciu însă l-au determinat să-şi monitorizeze starea de sănătate într-un spital din Londra, respectiv Royal Free Hospital. Este posibil, pe stare imunologică scăzută să fi dezvoltat o infecţie. Ceea ce pot să spun este că a beneficiat de cea mai bună îngrijire şi este exclusă orice culpă medicală”, a precizat prof. Voiculescu.

Supravieţuitor al unui transplant hepatiC: “În primele două luni aveam dureri de nesuportat, îmi venea să mor”

Potrivit medicilor în chirurgia ficatului, rata de supravieţuire în cazul unei persoane care a suferit un transplant de ficat diferă în funcţie de mai mulţi factori: vârstă, stilul de viaţă pe care l-a avut înainte de transplant, dar şi cel pe care îl adoptă după operaţie. Statisticile arată că la un an după operaţia de transplant, rata de supravietuire e de 92%. La cinci ani ajunge la 80%, iar la 10 ani, poate sa scadă la 60-75%.

Un caz fericit de transplant de ficat este al canadianului Howard Dell, atlet şi actor, care a decis să se stabilescă în România. La aproximativ 5 ani de la transplant participă la competiţii sportive şi continuă să joace în filme şi seriale. Într-un interviu acordat gândul în acest an, canadianul a vorbit despre ce presupune o astfel de operaţie şi despre cât de greu i-a fost în perioada de recuperare. „Transplantul de ficat este un iad, în primele două luni aveam dureri de nesuportat, îmi venea să mor”, îşi aminteşte de acele clipe grele Howard Dell.

La 6 luni de la operaţie participa la o competiţie sportivă destinată celor care au suferit transplanturi, unde a câştigat competiţia de atletism, stabilind un nou record. „La astfel de competiţii nu poţi participa la mai puţin de un an de la transplant, dar eu am minţit în formular. După ce am câştigat, m-au dus direct la spital. Am insistat însă să vin la ceremonia de premiere, care era la doua zi. Aveam încă brăţara de la spital la mână”, spune sportivul. În cei aproximativ cinci ani de la transplant, Howard Dell a câştigat numeroase astfel de competiţii.

Ce presupune transplantul de ficat

Transplantul hepatic reprezintă tratamentul final al bolilor hepatice în stadii terminale, precum şi al afecţiunilor hepatice fulminante. Transplantul reprezintă singurul remediu pentru stadiile abansate de ciroză, boală cu care a fost diagnosticat şi Dinu Patriciu.

Medicul este cel care decide dacă boala de ficat este atât de avansată încât singurul tratament este transplantul. Odată stabilit acest lucru, pacientul în cauză intră pe o listă de aşteptare. Pentru transplantul de ficat sunt acceptaţi şi donatori vii, nu doar cei aflaţi în moarte cerebrală. Potrivit legislaţiei în vigoare de la noi din ţară, donator viu poate să fie un membru al familiei sau o altă persoană care să aibă aceaşi grupă sanguină ca şi pacientul, dar care să nu fi solicitat bani pentru lobul de ficat pe care îl donează.

Odată găsit un donator compatibil, persoana în cauză este chemată la spital şi este supusă unei serii de teste şi analize. Acestea sunt o parte a pregătirii de rutină pentru operaţie şi sunt concepute şi pentru a descoperi orice infecţii care nu pot fi imediat depistate. Pacientul va trece printr-un examen fizic general şi i se vor recolta probe de urină şi de sânge. Va face o radiografie toracică şi o electrocardiograma. În cazul în care analizele ies perfect, pacientul intră în sala de operaţie.

După intervenţie persoana va fi mutată în unitatea de terapie intensivă şi conectată la un aparat de respiraţie artificială. Dacă totul merge bine, aparatul poate fi eliminat treptat peste 24-48 de ore. Pacientul care a primit un lob de ficat va sta între trei şi zece zile la terapie intensivă, iar apoi va fi mutat în secţia de transplant şi i se va permite să plece acasă după cel mult patru săptămâni de la operaţie.

După intervenţie, persoana care a fost supusă unui transplant va trebui să vină periodic la medic, pentru controale. În primele trei luni de la externare se recomandă să treacă pe la spital o dată sau de două ori pe săptămână. Scopul vizitei este de a monitoriza evoluţia stării de sănătate şi de a detecta orice potenţiale complicaţii. La fiecare vizită, funcţia hepatică va fi evaluata cu atenţie şi veti fi examinati clinic si imagistic, astfel încât orice complicaţii să fie identificate şi tratate, iar medicaţia imunosupresoare este riguros dozată şi controlată. Odată ce evolutia devine stabila, frecvenţa vizitelor va scădea.

Stilul de viaţă adoptat după transplant joacă un rol esenţial în reuşita tratamentului. După trei luni de la operaţie pacientul îşi poate relua activităţile cotidiene de dinainte de intervenţie. Dieta trebuie să includă fructe, legume, cereal integrale, lapte şi produse lactate sărace în grăsimi sau alte surse de calciu,carne slabă, peşte, păsări sau alte surse de proteine. Se vor evita prăjiturile şi biscuiţii între mese. Hidratarea este şi ea esenţială în astfel de situaţii. Pacienţilor le este recomandat să bea doi litri de apă zilnic.

În ceea ce priveşte activitatea fizică, este important să se efectueze exerciţii de rutină pentru a redobândi tonusul muscular slăbit de o lungă perioadă de boală. Ciclismul, înotul, precum şi mersul pe jos sunt activităţi recomande persoanelor care au suferit un transplant de ficat. La trei luni după intervenţie pot fi reluate şi alte sporturi, dar mai întâi se va cere sfatul medicului.”

Dumnezeu sa-l ierte!

Dar pentru ca astazi avem si o nastere, va propun sa cititi acest editorial al Alinei Gorghiu:

La 150 de ani de la nașterea lui Ion I. C. Brătianu

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Sunteti convinsi ca stiti ceva despre…?

Daca ar fi sa dau note gazetelor romanesti pentru articolele aparute in ultima perioada, Evenimentul Zilei ar primi nota 10! Iata, spre exemplu, un editorial foarte interesant al D-lui. Cristoiu:

ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Sunteți convinși că știți ceva despre Klaus Iohannis?!

„Luni seara, la ediţia specială a Jocurilor de putere de pe Realitatea tv, am avut posibilitatea să-i pun cîteva întrebări lui Crin Antonescu, beneficiar al unei intervenţii prin telefon. Prima şi cea mai importantă întrebare a fost dacă el, Crin Antonescu, garantează sută la sută pentru candidatul la Preşedinţie Klaus Johannis. După cum era de aşteptat, răspunsul lui Crin Antonescu a fost de bun simţ. A zis ceva în genul, n-am cum să garantez pentru Klaus Johannis. N-a invocat învăţătura românească potrivit căreia nu poţi garanta nici pentru fratele tău, d-apoi pentru un străin. Sigur e că în acest sens a răspuns Crin Antonescu. Printre altele, presa trăieşte din încăierări.

De la încăierările între doi cerşetori beţi, pînă la încăierările dintre bărbaţii politici. De aceea, multe din întrebările puse de jurnalişti unui politician de top ţintesc descoperirea unei seminţe de vrajbă între acesta şi un alt politician.

Nu de asta l-am întrebat eu pe Crin Antoenscu, deşi, ca om care a văzut multe la viaţa lui, sînt convins că între Crin Antonescu şi Klaus Johannis nu e nici o fărîmă din amiciţia invocată de primarul Sibiului la interviul acordat Andrei Miron luni seara, la Realitatea Tv.

L-am întrebat pe Crin Antonescu despre Klaus Johannis pornind de la adevărul care a scăpat şi scapă presei noastre, în cea mai mare parte căzută în limbă după falnicul Klaus Johannis.

Răsfăţat al jurnaliştilor şi jurnalistelor care pînă nu demult îi căutau în coarne lui Traian Băsescu, înfăţişat în emisiuni tv, pe site-uri, pe bloguri, pe facebook şi pe SMS-uri drept un Mesia al Dreptei Româneşti, intrat în Ierusalimul Bucureştilor nu pe spinarea asinului, ci pe bancheta automobilului, Klaus Johannis e, deocamdată, pentru opinia publică un portret.

Să recapitulăm:

După ce în toamna lui 2009, a fost plimbat de Dan Voiculescu prin spaţiul mediatic românesc, împotriva lui Traian Băsescu,  mai ceva ca Sfintele Moaşte într-o procesiune împotriva secetei, Klaus Johannis a dispărut din prim planul politicii românești.

A fost readus de Crin Antonescu în februarie 2013, cînd a fost propulsat numai și numai prin voința fostului lider PNL în funcţia de prim-vicepreşedinte al PNL. Acum cînd știu despre Complotul prin care Klaus Iohannis l-a dat jos pe Crin Antonescu din ipostaza de candidat la Președinție mă fac să surîd amar rîndurile publicate de mine în Evenimentul zilei din 21 februarie 2013 sub titlul ”Klaus Johannis la un nou rol: cel de bulan al lui Crin Antonescu”.

Klaus Iohannis s-a pricopsit peste noapte cu o funcție pentru care alții se luptă s-o capete ani întregi.

O funcţie pe care a exercitat-o stînd şi tăcînd chitic la Sibiu. A trecut fix un an.

A venit februarie 2014 și, cu asta, Criza Radu Stroe.

Crin Antonescu merge la Sibiu și-l aduce pe Klaus Johannis la Bucureşti drept desemnatul de către PNL pentru postul de Ministru de Interne şi viceprim-ministru în locul lui Daniel Chiţoiu.

Teoretic, USL s-a rupt din cauza lui Klaus Jonannis.

Crin Antonescu a cerut trecerea prin Parlament a noii structuri a Guvernului cu un Klaus Johannis vicepremier.

Victor Ponta, deşi asta era floare la ureche pentru majoritatea USL, a refuzat.

De ce a refuzat Victor Ponta un lucru atît de simplu?

De ce s-a cramponat Crin Antonescu de formula Klaus Johannis ministru de Interne şi vicepremier cu Finanţele?

Istoria va arăta, cînd va veni momentul, cauzele din spatele cortinei.

Practic, USL s-a rupt pentru că îi expirase termenul şi pentru că era o alianţă contranaturii, gen fier de lemn.

Circula zvonul că de fapt Klaus Johannis e cel care s-a încăpăţînat să ceară cele două posturi.

Ar fi bine s-o ştim de la Crin Antonescu, pentru că adevărul acestui zvon ne-ar dezvălui un Klaus Johannis mult mai ambiţios decît credem noi.

În campania electorală pentru europarlamentare, Klaus Johannis s-a implicat tîrziu, abia spre final.

La un moment dat Crin Antonescu l-a luat cu el la emisiunile electorale, pentru a-i convinge pe români de realitatea unui tandem: Crin Antonescu – preşedinte, Klaus Johannis – premier.

Mai mult, cum pusese pariul cu 20%, Crin Antonescu,  beneficiind de acceptul lui Klaus Johannis, şi-a liniştit camarazii de partid declarînd la ultima sa apariţie (cea de la Realitatea TV) că demisia sa din postul de preşedinte al PNL nu va afecta stabilitatea PNL, deoarece funcţia de preşedinte va fi preluată de Klaus Johannis, iar cea de candidat va fi păstrată de el, Crin Antonescu.

Formula părea benefică PNL şi celor doi.

Era limpede că demisia lui Crin Antonescu deschidea succesiunea în PNL, moment primejdios, pentru că în jurul fotoliului bîzîia  ca un bărzăun Călin Popescu Tăriceanu.

În acelaşi timp, dificultăţile campaniei pentru prezidențiale  cereau eliberarea lui Crin Antonescu de bătăile de cap ale şefiei PNL.

Înainte de scrutin România a cunoscut un fenomen ciudat.

Deşi nimeni din PNL nu pusese problema candidaturii lui Klaus Johannis la preşedinţie, toate sondajele Caselor PSD-iste se întreceau în a-l prezenta pe Klaus Johannis drept cel mai bine plasat în sondaje.

Din cînd în cînd, cîte-o fătucă din presa găsea de cuviinţă să-l întrebe pe Klaus Johannis dacă va candida la Preşedinţie.

Omul lui Crin Antonescu, pentru că pînă la urmă Crin Antonescu ne-a făcut cunoştinţă cu el, tresărea la această întrebare, ca un cal ajuns brusc în faţa unei porţi.

Într-un comentariu de pe Evz.ro, Dan Andronic ne-a reamintit o astfel de secvență, petrecută pe 13 martie 2014:

”Klaus Iohannis: «Candidatul PNL pentru Preşedinţie este clar Crin Antonescu, pe care-l voi sprijini şi care va fi preşedintele României». Întrebat ce va face dacă îi vor cere colegii din PNL să candideze pentru Preşedinţie, Johannis a răspuns: «Nu mi se va cere şi nu voi candida». ». 2 Iunie 2014 – Klaus Iohannis: «Nu m-a rugat nimeni să fac aşa ceva (n.a. să candideze la preşedinţia României), dar eu i-am rugat pe colegii din partid să dezbată în organizaţiile lor această chestiune, după care probabil vom avea intern o fază de armonizare şi congresul poate ajunge în situaţia să ia o decizie»(…)“.

E drept, ici-colo, în presa anti-PSD, se invoca posibilitatea unei preluări de către Klaus Johannis a ştafetei de la Crin Antonescu.

Era însă vorba de un moment fixat eventual pentru toamnă.

Repet, înaintea scrutinului din 25 mai 2014, nu se punea problema unei candidaturi a lui Klaus Johannis la Preşedinţie:

1) Crin Antonescu sacrificase prea multe pentru a-și permite să renunțe la candidatură.

2) Klaus Johannis nu reuşise să ajungă nici măcar Ministru de Interne.

3) Klaus Johannis exista în politica de la Bucureşti exclusiv ca pupilul lui Crin Antonescu.

Într-o săptămînă, totul s-a dat peste cap.

Nu se mai pune acum problema ca primarul Sibiului să ajungă Ministru de Interne sub conducerea lui Victor Ponta.

Acum se pune problema ca primarul Sibiului să ajungă unul dintre cei mai puternici oameni din România:

1) Preşedinte al PNL.

2) Preşedinte al Marelui Partid rezultat din fuziunea PNL-PDL.

3) Preşedinte al României.

Într-o săptămînă numai, cel adus de mînă de Crin Antonescu în politica mare de la București din provincia Sibiului a reuşit să devină preşedinte interimar al PNL şi, evident, pretendent la postura de candidat la Preşedinţie.

Numai că noi ăştia, muritorii, nu ştim mai nimic despre Klaus Johannis.

Și nu e în regulă.

E ca și cum Crin Antonescu ar fi venit în vizită la noi, aducînd cu el un necunoscut pentru noi, Klaus Iohannis, pe care ni l-a prezentat drept amicul lui.

Cît a durat vizita mare lucru n-am aflat despre amicul amicului nostru, deoarece a tăcut tot timpul.

La plecare, Crin Antonescu ne-a spus însă că ni-l lasă pe Klaus Iohannis să stea la noi, în casă, pentru totdeauna.

Crin Antonescu a plecat.

Iar noi, ne uităm la necunoscutul pe care ni l-a lăsat pe cap și ne întrebăm neliniștiți:

Dar dacă ne ia nevasta?!” (subl. mea)

Chestiunea este ca dupa acel „despre” poate urma orice nume. Altceva ar fi fost daca Dl. Cristoiu ar fi propus o dezbatere pe tema: ” Sunteti convinsi ca stiti ceva despre candidatul la presedintia Romaniei?”. Sau cat anume stim, cat anume stie cetateanul obisnuit? Spre exemplu, cat anume stim despre Traian Basescu? Suntem convinsi ca stim ceva? Sa ne amintim de alegerile prezidentiale din 2004 (v. si aici). Initial ideea era alta: Stolojan – Presedinte, Basescu – premier. Ca la un moment dat, brusc, Dl. Stolojan sa se retraga din cauza unor probleme de sanatate, lucru ce l-a impresionat mult pe Basescu: chiar a si inceput sa planga in fata camerelor de luat vederi. Si uite asa Basescu a devenit candidatul Aliantei DA la presedintie. Si a castigat alegerile. Este interesant sa ne uitam pe repartizarea de atunci a voturilor pe judete si vom observa ca au fost cateva judete – fiefuri ale PSD, as zice eu – care in turul I au votat Adrian Nastase si in turul II electoratul, in majoritatea lui, s-a indreptat spre Basescu, diferenta de voturi intre candidati, la scrutinul din 12 decembrie, fiind de doar 245.374 voturi. Daca ne uitam la judetele locuite de maghiari – Mures, Harghita, Covasna, Satu Mare, Salaj – in acestea s-a votat, majoritar, in turul II cu Adrian Nastase (v. aici si aici)!! La alegerile din 2009 (v. si aici) situatia a fost mai complicata (v. aici si aici), diferenta de voturi intre cei doi candidati – Basescu si Geoana – fiind si mai mica decat in 2004, dar totusi in favoarea lui Basescu, dar trebuie spus ca Basescu a castigat si primul tur de scrutin. Evident, au existat acuzatii de fraudare a alegerilor… Nu stiu de ce, dar intrebarea aceasta: „sunteti convinsi ca stiti ceva despre…”, ma duce cu gandul la o eventuala fraudare a alegerilor… Sper sa nu se intample asa. Insa mai e ceva ce se poate intampla, adica nu e vorba numai de o posibila fraudare – ca sa iasa cine trebuie – ci ar putea exista si tradari. Tot pentru ca sa iasa cine trebuie (?!!!). Am retinut declaratia D-lui. Ponta, despre cum a votat din 1990 incoace:

Gandul

De ce l-a votat Ponta pe Antonescu la prezidenţiale în 2009

„Premierul Victor Ponta a declarat, joi, că în 2009 l-a considerat pe Crin Antonescu, pentru primul tur al prezidenţialelor, schimbarea de care avea nevoie România, iar despre Mircea Geoană, al cărui şef de campanie era în acel an, preşedintele PSD a spus: „L-am votat în turul 2”.

Întrebat despre faptul că a votat, din 1990 încoace, mai mult candidaţi de dreapta, Ponta a răspuns: „Asta cu dreapta, hai sa fim serioşi. La prezidenţiale oamenii votează în primul rând candidatul”.

Întrebat de ce nu l-a votat pe Geoană în primul tur, fiind şef de campanie al acestuia, Ponta a răspuns: „L-am şi votat în turul 2, dar în turul 1 l-am votat pe Crin Antonescu, am considerat că e schimbarea de care avea nevoie România”.

Ponta, fost şef de campanie al lui Mircea Geoană, a declarat, joi, că mulţi dintre cei cu care a votat la prezidenţiale din ’90 până acum nu au câştigat, dar important este mersul la vot, el afirmând că în 2009 a votat în primul tur cu Crin Antonescu, apoi cu Mircea Geoană.

Premierul Ponta, şef de campanie al lui Geonă în 2009, a făcut declaraţia la evenimentul în care Tineretul Social Democrat premiază câştigătorii concursului Olimpiada de Comunicare Politică.

El a spus că în 1990 a votat la prezidenţiale cu Ion Raţiu, care nu a câştigat, în 1992 cu Emil Constantinescu – nu a câştigat, în 1996 tot cu Constantinescu – câştigător, în 2000 cu Mugur Isărescu – nu a câştigat, în 2004 cu Adrian Năstase – nu a câştigat.

Ponta a spus că în 2009 a votat în primul tur cu Crin Antonescu, iar în al doilea cu Mircea Geoană, ambii pierzând.

„S-ar putea ca de data asta să iasă cel pe care îl votez eu”, a spus Ponta, subliind însă că participarea la vot este cel mai important lucru.” (subl. mea)

Chestiunea este ca daca se fac jocuri de culise e si mai rau: mai are atunci sens sa ne intrebam daca stim ceva despre candidati? Nu pot fi de acord, pentru ca nu este democratic!

Scoaterea in fata a lui Iohannis seamana cu cea a lui Traian Basescu: amandoi primari. Daca Victor Ponta va fi candidatul PSD, va semana cu Adrian Nastase: amandoi premieri! Interesant mi se pare insa un lucru: Iohannis nu are notorietate. Doar ca primar al unui oras de provincie, fara sa fi avut functii in Stat, sau functii inalte intr-un partid, e greu sa ai notorietatea necesara pentru a putea castiga alegeri la nivel national. Spre exemplu, sa-l luam pe Mircea Geoana: a fost ambasadorul Romaniei in SUA, a fost ministru de Externe, a fost seful celui mai mare partid politic din Romania: PSD. E clar ca in asemenea conditii Geoana avea notorietate la nivel national. Nu acelasi lucruri se pot spune despre Iohannis… El are deocamdata o notorietate la nivel local. Pe de alta parte, Crin Antonescu nu putea fi candidatul USL si, pe urma, candidatul Dreptei. De aici si retragerea sa, inteleg asta…  Pe de alta parte, PNL nu a stralucit deloc la Sibiu, la alegerile europarlamentare. Sa vedem si alte pareri. Iata, de pilda, ce spune Vasile Dancu intr-un interviu pe care l-a pus si pe blogul sau:

„[…]

Iohannis, greu de asimilat în PNL

Să nu uităm un lucru: Iohannis nu ar fi ușor de asimilat, chiar de către peneliști. A fost adus de Crin pentru că avea încredere mare și imagine bună, nu pentru că ar fi dus bătălii liberale de două decenii. Dacă se va ajunge la scandal și ar fi debarcat Crin, Iohannis ar putea avea același destin. La pierdere, bătălia este irațională și se dă pe găști, iar răzbunarea este un mecanism care funcționează destul de frecvent ca formă de a resorbi o tensiune acumulată.

ZIUAnews: Care sunt plusurile și minusurile lui Iohannis?

Vasile Dâncu: Iohannis nu a trecut testul politicii mari, a politicii bucureștene, cred că de asta și încearcă să vină la București. Este respectat pentru că Sibiul arată bine, iar el este votat masiv, dar până să ajungi politician central este o cale destul de lungă. Cred că are calități, dar vine un pic cam târziu în București. A realizat ceva la Sibiu și nu cred că mai are energia de a se lupta pentru a câștiga acest rol național. Ca să câștigi România – nu Sibiul! – prin alegeri, în lupta electorală dură și murdară, de multe ori, îți trebuie o mare voință de putere. Este un administrator bun, dar nu cred că știe să lucreze în condiții de fragmentare a puterii, boicot și luptă cu opoziția internă și externă partidului său. Este un om serios dar, pentru politica dâmbovițeană, aceasta nu este o valoare. Nu te respecta nimeni pentru aceasta, ba chiar asta ar putea deveni un handicap. Nu știu dacă știe să facă echipe, și nici dacă poate mobiliza un partid care nu este ușor de pus în rețea, atât activiști, cât și militanți.

ZIUAnews: Dar ale lui Victor Ponta?

Vasile Dâncu: Ponta este atât de cunoscut, încât orice aș spune nu ar fi nou. Să-l laud nu se face, ne cunoaștem de 15 ani, și am luptat împreună când făceam politică, iar acum avem o relație foarte bună. Să-l critic, ar fi și mai absurd, este atacat din toate părțile pentru orice, pentru fiecare pas, gest sau respirație. Ba, aș putea spune totuși un lucru: trece printr-o mare transformare acum, una în bine. Face trecerea de la luptătorul singuratic care vrea să câștige fără să rămână dator nimănui, la omul care caută motivarea echipei pentru ultima luptă. Cred că a trecut prin momente de deznădejde care i-au subțiat timiditatea și orgoliul prin care încerca să scape de ideea că a cere ajutorul este o slăbiciune. […]”

Atata vreme cat USL a avut un candidat la presedintie, in persoana D-lui. Antonescu, un om care are notorietate la nivel national, PDL, dupa alegerile parlamentare, a venit cu Dl. Catalin Predoiu, dar a popularizat foarte, foarte slab aceasta candidatura. Este clar ca Predoiu n-ar fi avut nicio sansa in fata USL, cu atat mai putin un candidat al PMP. MRU a fost de asemenea popularizat foarte slab, numai ca Forta Civica este un partid politic prea mic… De Iohannis se cam vorbea, dar fara prea multa convingere, ca ar putea fi candidat la presedintie. De unde rezulta un marketing politic defectuos pe partea dreapta a esicherului politic. O lipsa totala de convingere in elaborarea unei strategii electorale.  Ar fi putut aduce in prim-planul electoratului oameni noi, cu alte idei, chiar si Iohannis, pentru a spera la un rezultat bun. Nu s-a intamplat lucrul acesta.

ANALIZA lui Dâncu, prezent la întâlnirea din Poiană a PSD: procurorii pot scoate alegătorii la vot. „Asistăm la un paradox. Anchetele DNA aţâţă electoratul PSD”

„Prezent la şedinţa de campanie a PSD de la Braşov, sociologul Vasile Dâncu a explicat pentru Gândul că sondajele pe care le-a văzut recent arată mai degrabă că anchetele procurorilor DNA pot avea efectul invers asupra electoratului social-democrat care se va mobiliza împotriva „agresiunii la adresa aşa-numiţilor baroni”.

Sociologul Vasile Dâncu, directorul IRES, susţine că anchetele DNA din ultimele săptămâni împotriva unora dintre baronii PSD ar avea un efect contrar asupra electoratului, ale cărui intenţii de vot în favoarea candidaţilor social-democraţi depăşesc în prezent 40%. Retras din prim-planul PSD de mai mulţi ani, Vasile Dâncu l-a însoţit astăzi pe Liviu Dragnea la întâlnirea pe care acesta a avut-o, în calitate dde şef al campaniei PSD, cu liderii filialelor judeţene ale partidului, la Poiana Braşov.

„Deocamdată asistăm la un paradox, ceea ce se întâmplă la ora actuală în urma acestei aşa-zise campanii a DNA este că PSD-ul a ajuns la un scor la care n-a fost niciodată înainte de alegeri, cel puţin de când măsor eu, de vreo 15 ani, este la peste 40% la intenţia de vot, consolidat la 42% de ceva vreme. Iar asta ar putea însemna că asemenea anchete mai degrabă aţâţă electoratul PSD, stabilizează oarecum o atitudine de frondă, o atitudine de mobilizare internă datorită acestei agresiuni, cum o resimt membrii PSD-ului, împotriva aşa-numiţilor baroni. Nu sunt sigur însă că acesta fi efectul electoral al campaniilor anticorupţie în general, nu ne putem da seama în acest moment. Mulţi analişti presupun că asta ar demobiliza electoratul, dar nu avem siguranţa acestui lucru. declarat Vasile Dâncu pentru gândul. Sociologul spune că reacţii similare se pot constata şi în cazul electoratului PNL, al PDL şi al altor partide cu membri acuzaţi şi anchetaţi de DNA.

În ceea ce priveşte prezenţa la urne, Vasile Dâncu anticipează pentru europarlamentare o participare de 32-35%, „care este una bună, pentru că sunt motive ca toate tipurile de electorat, toate segmentele de electorat ale tuturor partidelor să câştige în mobilizare”. În aceste condiţii, câştigătorul detaşat , în opinia sa, va fi PSD. „Eu cred că, pe o prezenţă mică la vot, electoratul PSD are o prezenţă mai bună la vot şi PSD-ul câştigă. Iar asta poate însemna că această  – hai să-i spunem – campanie anticorupţie nu are influenţa anticipată asupra mobilizării”, şi-a argumentat Dâncu prognoza.

În opinia directorului IRES, pe lângă stabilirea reprezentanţilor României din Parlamentul European pentru următorii cinci ani, europarlamentarele din 25 mai au o miză extrem de importantă – reconfigurarea scenei politice înaintea prezidenţialelor: „PSD-ul are o miză esenţială, s-a rupt USL-ul şi PSD-ul are de demonstrat ceva. PNL-ul care a plecat din USL trebuie să ajungă la 20% cel puţin,  asta e miza internă pentru Crin Antonescu pentru a fi  un candidat viabil care eventual să intre într-o coaliţie pentru prezidenţiale. Pe dreapta, toate partidele au motive să-şi mobilizeze la maximum electoratul, vorbim de PDL care vrea să arate că poate şi fără Traian Băsescu, partidele cele mai mici, Mişcarea Populară şi Forţa Civică şi celelalte vor să intre şi ele în clasament . Deci, vor fi alegeri cum n-au mai fost, niciodată n-au fost nişte alegeri europarlamentare care să aibă o asemenea miză, este o miză de reconfigurare a scenei politice din România”, crede Dâncu.” (subl. mea)

Or, Dreapta nu a facut nimic pentru ca sa contracareze un asemenea efect paradoxal!! Un efect care ajuta PSD! Foarte slab jucat! ” Nu sunt sigur însă că acesta fi efectul electoral al campaniilor anticorupţie în general, nu ne putem da seama în acest moment. ” – ba putem fi siguri!! Si Dreapta trebuia sa tina cont de un asemenea efect, care o defavorizeaza puternic din punct de vedere electoral. De aceea „solutia” Iohannis mi se pare mai mult una de circumstanta, fortuita, la repezeala, pentru ca trebuie sa aiba si Dreapta un candidat si nimic mai mult.  Eu cred ca lucrul asta ar trebui sa dea mai mult de gandit…

Cat despre intrebarea „Sunteti convinsi ca stiti ceva despre…?”, ramane, desigur, deschisa. Mai sus puneam dupa cuvantul „despre” numele lui Traian Basescu. Dar… sa va pun si eu o intrebare de un milion de puncte: sunteti convinsi ca stiti ceva despre… Adrian Nastase? 😀

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

In ce calitate…?

Maestrul Ion Cristoiu are un articol interesant pe blog despre Elena Udrea. Cerandu-i pe aceasta cale permisiunea sa-l copiez aici la mine pe blog, pentru a ma face inteles mai bine in legatura cu ceea ce vreau sa spun, ma voi incumeta sa-l public si pentru faptul ca vreau sa-l am pe blog. Bineinteles ca indic sursa, si chiar il recomand a fi citit integral si in original:

Gîndul de la ora 12

A lucrat-o Traian Băsescu pe Elena Udrea?

„— O apăraţi pe Elena Udrea, îmi spune, cu o undă de reproş, o doamnă întîlnită la bibliotecă.
— Nu, n-o apăr pe Elena Udrea.
Apăr, aşa cum am făcut-o întreaga viaţă de ziarist, victima lucrăturilor pe faţă.
Am mers mai departe.

Pentru cititorii acestui blog trebuie să mă explic însă.
Să mă explic.

Era în octombrie 2005.
Traian Băsescu devenise rapid cel mai puternic om din România post-decembristă. Presă, public, structuri îi şedeau la picioare, fie din admiraţie, fie din slugărnicie.

La dreapta sa era Elena Udrea.
La Jurnalul naţional, unde aveam comentariul zilnic (pe vremea aia Marius Tucă nu era drogat de dragostea față de Dan Voiculescu) îl tocam pe Traian Băsescu mai ceva decît o fac acum cu un alt atotputernic al clipei: Victor Ponta.

Elena Udrea era şi ea ţinta pamfletelor mele.
Şi, deodată, sesizez cum se pune la cale o lucrătură împotriva Elenei Udrea.

Întreaga presă, în frunte cu Evenimentul zilei, condus la vremea respectivă de Cornel Nistorescu, angajează o campanie de plecare a ei de la Cotroceni.

Motivul era cusut cu aţă albă.
Era vorba de nu ştiu ce afaceri ale fostului soţ înainte ca ea să ajungă la Cotroceni şi de care era limpede că nu era responsabilă.

Urmare a acestei campanii comandate, angajînd toţi ofiţerii sub acoperire din presă, Elena Udrea şi-a dat demisia de la Cotroceni.

Am scris şi publicat în Jurnalul naţional un comentariu în care denunţam împuţiciunea mediatică.
Mai mult, am invitat-o la interviul de pe Antena 3, pe care-l făceam în fiecare duminică după-amiaza.

Și ca urmare a acestui interviu poate, unii şi-au schimbat părerea despre Elena Udrea. Eu sigur mi-am schimbat-o.

Au trecut de atunci 9 ani.
Elena Udrea a avut o carieră spectaculoasă.
Am mai întîlnit-o din cînd în cînd absolut întîmplător.

Am mai avut interviuri.
Dînd curs obiceiului meu de a nu mă amesteca în tărîțele  politicii, m-am păstrat la distanţă.

Deşi e mult mai mică decît mine, n-o tutuiesc.
Aşa cum nu tutuiesc nici un politician.

Am urmărit însă destinul Elenei Udrea cu atenţie de comentator politic.
A făcut multe lucruri bune.
A făcut şi greşeli.
Greşelile i le-am taxat sever, ca, de exemplu, chestia cu pictorialul  în care se dădea vampă.

Am avut obiecţii şi-n chestiunea implicării sale în fruntea PMP.
Mărturie stau comentariile din Evz.

Au venit europarlamentarele.
Spre deosebire de sondaje, de Elena Udrea şi de mulţi jurnalişti, eu n-am pariat pe 10% la scrutin.
Ştiam că slaba participare la urne va da cuvîntul exclusiv maşinăriilor de partid.
PMP, partid de trei luni doar, n-a avut această maşinărie.

A obţinut însă 6%. Un rezultat senzaţional dacă ne gîndim că fostul partid de guvernămînt s-a prăbuşit de la 29% la 12%, iar PPPD, de la 14% la 3%.

Spre uluirea mea, luni şi marţi, acest scor a fost denunţat de o armată de jurnalişti ca fiind o catastrofă.
Una de care era responsabilă numai și numai Elena Udrea.

Că unii jurnalişti puteau crede că un partid precum PMP putea obţine un scor uriaş nu conţine nimic suspect.
Dar ca toţi repetau în scris şi oral cîteva propoziţii, aceleaşi, fără nuanţe, fără acceptarea dialogului, mi s-a părut suspect.
Şi pentru că hăituirea Elenei Udrea era o nedreptate i-am sărit în ajutor.
Nu eu,  ci Adevărului necesar.

Scopul campaniei comandate era limpede:
Elena Udrea voia să fie prezentă la negocierile de unificare a Dreptei.

Anumite forțe considerau că prezența Elenei Udrea ar fi compromis măreața construcție.
Făcută pulbere psihologic de această campanie nedreaptă, pusă și-n fața observației Nu-i oportun să mergi acum, după ce toată lumea te înjură, Elena Udrea  a stat în banca ei.

Mai mult a ieșit din spațiul public.
Miercuri seara se anunțase la Realitatea Tv, la ora 20. N-a mai venit.
Pun pariu că va fi lăsată-n pace de ofițerii sub acoperire din presă.

Ca de atîtea ori în ultimi ani, mă întreb, văzînd astfel de campanii de presă la ordin:
Cine dă ordine anumitor jurnalişti?
În cazul de faţă, cine a lucrat-o pe Elena Udrea:

1. Liderii PDL și PNL?
2. Serviciile secrete?
3. Traian Băsescu?
4. Toți?

Dvs ce credeți?”

Mie mi-a atras atentia urmatoarea propozitie: „Elena Udrea voia să fie prezentă la negocierile de unificare a Dreptei.”. Pun o intrebare simpla: in ce calitate? Ca la negocierile/discutiile intre PNL si FC au fost presedintii celor doua formatiuni politice. La cele intre PNL si PDL, la fel. Elena Udrea in ce calitate sa fie prezenta? Ea nu este in conducerea PMP, cel putin din cate am putut afla acum de pe saitul PMP – aici. M-am uitat si pe Wikipedia (in engleza)  – aici, si n-am aflat ca ar fi in conducerea PMP. Ea nu e nimic altceva decat un simplu deputat PMP. Nu e oare cam putin pentru ca sa fii prezent la negocierile de unificare a Dreptei? Asta ar fi o prima intrebare. Iar a doua remarca ar fi legata de faptul ca nu am auzit sa inceapa discutii, spre exemplu intre PMP si PNL sau PMP si PDL etc. Insa Dl. Cristoiu ne intreaba ce credem… In lumina celor spuse mai sus rezulta ca:

1. Elena Udrea nu a fost prezenta la negocierile de unificare a Dreptei pentru ca nu are calitatea necesara pentru a fi prezenta la asemenea discutii si negocieri, nefacand parte din structurile de conducere ale PMP, si

2. PMP nu a antamat (cel putin din cate stiu…) negocieri, discutii cu celelalte partide de pe partea dreapta a esicherului politic in vederea unificarii Dreptei. Dimpotriva, din cate inteleg, PNL si PDL isi exprima rezerve fata de includerea PMP la negocieri… Si apoi ar fi anormal, daca s-ar deschide discutii si cu PMP, ca la acestea sa participe atotprezenta Elena Udrea, care a sarit si cu parasuta, nu?, si sa nu participe atotabsentul presedinte al respectivei formatiuni, Eugen Tomac, omul de care nu cred ca a auzit multa lume…

Din 1 si 2 rezulta clar motivul pentru care Elena Udrea nu a fost prezenta la negocierile de unificare a Dreptei. Cu alte cuvinte nu e vorba ca ar fi lucrat-o cineva: ea nu avea ce cauta acolo. Eu am inteles de la maestrul Cristoiu ca Antonescu e un fel de Othello, de Regele Lear, dar asta nu inseamna ca Elena Udrea ar fi un fel de Mahatma Gandhi feminin, sa-i lumineze acolo, pe cei de la masa negocierilor, cu darul intelepciunii sale. De ce nu a mai venit la Realitatea TV? Dar care-i legatura? La Realitatea TV putea sa vina foarte bine!

Bineinteles, recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Unificarea Dreptei. Prime impresii…

Lasand la o parte faptul ca afilierea PNL la PPE seamana ca doua picaturi de roua cu ceea ce a facut, zice-se Traian Basescu, cand a trecut peste noapte PDL-ul de la Stanga la Dreapta – de unde se vede ca aceeasi Forta (ghici, ghicitoarea mea care e aceasta!! 🙂 ) care a lucrat atunci, lucreaza si acum – eu cred ca exista in fata Dreptei o problema ce se anunta complicata. Dar sa vedem mai intai ce spune presa:

HotNews

VIDEO PNL si PDL vor fuziona si vor avea un candidat unic la presedintie. Fuziunea ar putea avea loc dupa prezidentiale

Se arata, printre altele, ca:

„PNL si PDL vor fuziona si vor avea un candidat unic la presedintie, au anuntat miercuri liderii celor doua partide, Crin Antonescu si Vasile Blaga, dupa prima runda de discutii pentru unificarea dreptei.

Crin Antonescu a precizat ca cele doua partide vor stabili „in timpul cel mai scurt” numele candidatului comun la presedintie, dar a mentionat ca fuziunea ar putea sa nu fie atat de rapida: „Ca va fi inainte de alegerile prezidentiale sau dupa, vom vedea”.

„Exista fuziuni simple, prin absorbtie, in care un partid mult mai mic fuzioneaza cu un partid mult mai mare, si unele mai complicate, cand partidele sunt de marime egala, si atunci sigur ca asta dureaza mult mai mult”, a explicat Antonescu.

Vasile Blaga a precizat in schimb ca, desi cele doua partide vor functiona ca o alianta pana vor ajunge la o fuziune, aceasta nu va fi si „pe hartie”. „N-o sa incheiem o intelegere scrisa, pentru ca mergem pe incredere, lucrand la o fuziune pas cu pas”, a spus el.

Intrebati daca se va negocia si cu celelalte partide de dreapta, respectiv PMP, Blaga a precizat: „Daca si altii vor vrea sa se alature pe parcurs acestui proiect cu atat mai bine”, adaugand ca si PNL si PDL au „libertatea de a face fuziuni prin absorbtie”.”

Si acum sa revenim la problema de care vorbeam mai sus.

USL, din care, alaturi de PSD, a facut parte si PNL nu mai exista din februarie 2014!! Cum vor explica cetateanului ca doua partide, cu aceiasi actori politici, care au fost adversare inversunate inca de pe vremea Aliantei DA, care s-a si destramat datorita adversitatii dintre PNL si PDL, continuand apoi cu Referendumul de demitere al Presedintelui, cand PNL si PDL s-au aflat pe pozitii net contrare, se imbratiseaza acum ca doi indragostiti care se grabesc sa ajunga cat mai repede in pat? Cum il vor face pe cetateanul obisnuit sa inteleaga ca PNL, care a fost umar la umar, camarad, cu PSD, intre cei doi lideri – Ponta si Antonescu – parand a fi si o relatie personala foarte buna, acum, brusc, e adversarul inversunat al PSD, iar Antonescu spune despre Ponta ca e „mai nefrecventabil si infinit mai periculos decat Basescu”? Cum va intelege cetateanul, unul din acele milioane de cetateni care a votat pentru demiterea Presedintelui, ca PNL fuzioneaza cu PDL? Cu partidul care l-a sprijinit pe Traian Basescu. Ca sa castigi, democratic, niste alegeri trebuie sa-i convingi pe cetateni sa te voteze. Cu ce convinge Dreapta acum? Cu o retorica antiPonta, in conditiile in care PNL l-a sustinut pana nu demult (au trecut doar vreo cateva luni) pe Victor Ponta? Pai, retorica antiPonta la PNL il face sa para precum PDL, care a obtinut un scor mai mic la alegerile europarlamentare.

Sorin Frunzaverde

Cum o sa inteleaga omul, cetateanul obisnuit, ca fiind unul din cei care ai luptat impotriva „procurorului ceausist”, Monica Macovei, n-asa?, cot la cot cu PSD, cand ai luptat impotriva „haosului administrativ”, „vrajbei politice” si „statului politienesc”, acum te arunci in bratele fostului inversunat adversar, care, in campanie, cel putin in Bucuresti, a popularizat-o nespus pe Monica Macovei, colaboratoarea lui Traian Basescu!

Sa vedem si alte pareri, spre exemplu cea a D-lui. Cristian Preda:

Ziare.com

PSD e la scor maxim. PMP nu e in situatia de a impune prezidentiabilul dreptei Interviu cu Cristian Preda

Se arata, printre altele, ca:

„Cum vedeti viitorul dreptei?

Ar trebui sa se constituie UMP, adica Uniunea pentru Majoritatea Prezidentiala, pentru ca la toamna ne paste riscul de a repeta ce a fost la europene, adica un candidat de stanga si sase-sapte candidati de dreapta. De aceea, UMP ar trebui constituita acum, nu intre cele doua tururi.

PSD are scorul pe care il avea in vremea lui Adrian Nastase, scorul maxim din 1992 incoace. Cu 37% in 2000, dar cu o dreapta divizata, PSD a castigat prezidentialele, in timp ce in 2004, cu acelasi scor, a pierdut in fata unui candidat unic sustinut de opozantii la PSD.

Si cine sa fie prezidentiabilul?

Se pot gasi mai multe nume care sa intre intr-o asemenea analiza, cum s-a gasit si in 1992 candidatul CDR sau in 2004 cel al Aliantei DA. PMP nu a desemnat un candidat. Cred ca putem sa participam la un front comun, cu un scor bun, dar nu suntem orbi sa nu vedem ca PDL a facut scor dublu, ca PNL a facut tot scor dublu fata de noi. Am vazut raportul de forte, nu suntem in situatia de a spune „dati-va la o parte ca avem noi solutia”.

UMP trebuie constituita in jurul candidatului sau trebuie ca dupa constituire sa dea candidatul?

Dupa ce partidele se pun de acord, proiectia liderilor anuntati va fi foarte clara. Publicul va identifica mai clar candidatii. De exemplu, una e sa te cheme Predoiu si sa fii sustinut de PDL si altceva e ca acelasi Predoiu sa fie vazut de public drept potential candidat al acestei constructii comune. La fel cu MRU sau cu oricare alt prezidentiabil.

Daca de la inceput spun „candidatul va fi cutare”, risc sa blochez perceptia unui front anti-PSD. Toata lumea a realizat despre ce e vorba. Suntem in situatia 2000-2004, cu PSD la cel mai inalt scor si nici PDL, nici PNL, nici noi n-am atins tinta fixata.

Dupa cele intamplate intre PDL si PMP va puteti aseza in jurul aceleiasi mese pentru o constructie comuna?

Eu da. N-am atacat PDL in campanie si voi respecta acest comportament in continuare. Cred ca multi colegi isi doresc acest UMP. Vom vedea. Am remarcat ca din 2012 incoace PDL nu a sustinut explicit niciuna dintre pozitiile clare ale presedintelui si acesta a fost un motiv al crearii PMP. Dar nimeni nu spune ca PDL nu a facut lucruri bune, de exemplu blocand la CCR lucruri pe care Traian Basescu nu le-a putut bloca.

Si in perspectiva prezidentialelor, nu numai ca politician, ci si ca politolog, care considerati ca trebuie sa fie strategia viitorului candidat: strategia Udrea – il batem pe Ponta cu armele lui in mocirla sau strategia Lazaroiu – pe Ponta il bati prin contrast, nu prin asemanare?

Pe Ponta trebuie sa-l surprindem, asa cum Traian Basescu si Emil Constantinescu au facut-o, fiecare in felul lui, in confruntarea cu pesedistii acelor vremuri. Trebuie sa iei initiativa, sa conduci jocul, nu sa fii reactiv.

Si asta se face prin definirea unei misiuni fundamentale, a unei idei-forta – de ce vrei sa invingi stanga? Constantinescu a impus ideea alternantei la putere, Basescu a impus independenta Justitiei. Faptul ca vedem PSD la 37% cu 5 luni inainte, nu cu doua saptamani inainte e un mare avantaj.

Spuneti ca PSD este acum la maximum ca in 2004. Deci Traian Basescu lasa PSD la fel de puternic cum l-a avut la inceputul mandatului. E un esec politic?

Asta e democratia, urci si cobori. E un fapt pe care, ca democrat convins, il respect. E ironia istoriei noastre ca PSD sa fie iar la 37%. Intrebarea e: ii batem acum sau stam doi ani si cu Cotroceni, si cu Palatul Victoria, si cu Parlamentul la ei?

Ca sa ii bateti trebuie sa mobilizati electoratul pasiv. Deocamdata nu pare ca reusiti. PMP+PDL = PDL inainte de ruptura. Cum captati in afara acestui bazin?

Trebuie sa incercam acest UMP si atunci vom raspunde electoratului de centru dreapta dezamagit ca nu suntem uniti.

Ce facem cu figurile uzate, polarizante, Blaga, Udrea, chiar Basescu. Daca ei nu fac pasul inapoi, fara o improspatare, oare electoratul nehotarat face pasul inainte?

Nu cred ca e posibila acum o majoritate daca incepem sa taiem capete. PSD va folosi orice fisura. Ca sa-l invingem pe Ponta, avem nevoie de solidaritate, nu de macel. „

Aceasta Uniune pentru Majoritatea Prezidentiala ar fi fost poate solutia cea mai buna. O Uniune simpla, fara complicatii si controverse ideologice (precum trecerea PNL de la ALDE la PPE), fara fuziuni greu de explicat cetateanului simplu, mai ales ca au trecut doar cateva luni de cand USL nu mai e. De fapt, daca stai sa te gandesti bine, nici nu era necesara trecerea PNL de la ALDE la PPE. Important ar fi urmatorul lucru: sa invingi candidatul USL la prezidentiale. Atunci logic ar fi fost sa te concentrezi doar asupra acestui scop si, deocamdata, nimic mai mult. Alte lucruri, mai ales cele complicate, disipa inutil energia necesara atingerii scopului, mai ales ca timpul pana la prezidentiale e foarte scurt. Intr-un timp atat de scurt nu poti sa construiesti proiecte politice viabile pentru Romania. Ar mai fi timp pana la alegerile legislative din 2016.

O alta problema este ca nici Stanga si nici Dreapta nu au inca un candidat (din partea PDL era Catalin Predoiu, ramane de vazut daca se va mai mentine varianta aceasta in noile conditii create recent). Impresia mea este ca PSD asteapta miscarea Dreptei, apoi va muta si el. Insa hai odata! Bine, pentru asta ar mai fi ceva vreme… Insa cineva trebuie sa inceapa! Zau asa, dar ambii dau impresia de neseriozitate. Cat te gandesti la o mutare? Consumi prea mult din timpul de gandire! Insa ideea e alta: fiecare vrea sa-l surprinda pe celalalt!! PSD a sugerat subtil o candidatura surpriza: Mircea Diaconu! Dar mutarea aceasta are rolul de a testa reactia adversarului si de-al deruta. Ramane de vazut replica Dreptei. Ideea amanarii cred ca este urmatoarea: numele candidatului nu trebuie spus prea repede pentru a nu da posibilitatea adversarului de a-l ataca din vreme!

Deocamdata avem de a face cu un joc neclar, complicat…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.