Unde are dreptate Viktor Orban…

Are dreptate cand spune ca, prin activarea Articolului 7 in cazul Ungariei va fi lovit poporul maghiar. Nu el sau grupul de interese pe care il reprezinta si care cred ca nu gresim daca il consideram transpartinic.

La fel, daca s-ar intampla ca sa fie activat Articolul 7 si in ceea ce priveste Romania, nu Liviu Dragnea sau Tariceanu vor fi cei loviti. Ci poporul roman. In ceea ce-l priveste pe Dragnea si grupul de interese pe care-l reprezinta, nu doar ca nu i-ar atinge o astfel de sanctiune, dar le-ar si conveni situatia. Lor le-ar conveni cel mai mult ca Romania sa iasa din UE. Sunt oameni foarte bogati si, intr-un astfel de caz, ar scapa de bataile de cap cu statul de drept, cu MCV-ul, care-i vizeaza in mod direct.

Daca se va activa Articolul 7 la adresa Ungariei, aceasta tara va fi afectata, inclusiv economic. In general vorbind, activarea Arricolului 7 impinge tara respectiva spre periferia UE. UE este o uniune de state suverane. Dar Articolul 7 presupune ca tara respectiva – observati abuzul de limbaj: tara, nu regimul din tara respectiva – e nefrecvenrabila sau putin frecventabila de catre celelalte state membre.
Lui Dragnea, Tariceanu, acestora , le-ar conveni. Deoarece pentru o tara de periferie nu mai are atata relevanta statul de drept sau MCV. Pe de alta parte, nici nu se pot impinge, de catre Bruxelles, lucrurile prea departe pentru ca asta ar insemna fracturarea unei Uniuni Europene care deja sufera fisuri. Destul de serioase.
Insa trebuie inteles prin sintagma „tara de periferie” in urma activarii Articolului 7 ceea ce trebuie sa se inteleaga: adica o tara care, cel putin oficial, este ocolita. Inseamna, cu alte cuvinte, ca Bruxellesul recomanda ocolirea unei astfel de tari, care mai poate suferi decaderi din drepturi si sanctiuni financiare.
Pe de alta parte, e adevarat ca atragerea de investitii straine nu tine neaparat de birocratia de la Bruxelles. Dar investitorii straini nu vor fi incurajati sa vina in tara respectiva. O astfel de situatie, in cazul Ungariei ar plasa aceasta tara exact in bratele Rusiei. Ar fi un impuls care ar devia Ungaria de la traiectoria sa europeana catre cea euroasiatica. Daca in cazul Poloniei, inclusiv din motive istorice, nu se pune asa problema, o schimbare de traiectorie spre Rusia fiind putin probabila, in cazul Ungariei nu doar ca se pune problema, dar mi-e teama ca un astfel de lucru se va intampla cu o probabilitate vecina cu siguranta, cu atat mai mult cu cat nu prea se observa o implicare a Statelor Unite in Europa. In asemenea conditii Ungaria ar putea devia semnificativ de la parcursul european si nord-atlantic. Si cum sa nu se intample lucrul asta cand nu mai respecta valorile europene si nord-atlantice?

Din pacate, Ungaria a ajuns o tara in care a crescut foarte mult, peste limitele admisibile date de valorile europene, extrema dreapta, cu precadere, as zice eu, in randul tineretului. Politic vorbind, lucrul acesta a facut ca centrul de greurate al politicii budapestane sa se mute foarte la dreapta esicherului politic, spre zona conservatoare si ultraconservatoare. Din declaratii, Orban pare a se situa pe o pozitie crestin-democrata. Totusi, abordarile sale sunt de ordin conservator. E o situatie foarte greu de schimbat datorita unei scaderi dramatice si, dupa cum se vede, de lunga durata a Stangii maghiare. E o situatie dificila si e greu de spus daca sanctionarea Ungariei prin activarea Articolului 7 va aduce imbunatatiri, va ameliora, va indrepta situatia. Cu atat mai mult cu cat nu vedem o replica solida data de social-democratii maghiari lui Viktor Orban si al sau Fidesz si extremei drepte, Jobbik.

Previziuni pentru anul viitor…

Atrageam aici atentia asupra faptului ca „cel mai mare pericol ce ar putea sa pandeasca economia romaneasca in 2014 este ca sa ajunga din nou in recesiune in urma acestor masuri: noi taxe si impozite, crescute, si Codul Insolventei„. Lucrul acesta imi este intarit si de recenta analiza facuta de Wall Street Journal care arata ca oficialii romani s-au angajat pentru a mentine deficitul bugetar sub 3% din PIB anul viitor,  sa nu creasca cheltuielile bugetare, sa nu relaxeze politica de prudenta fiscala.

Dar exista si un alt pericol. Politic. Relatiile din USL, intre social-democrati si liberali, nu sunt dintre cele mai fericite – iata aici un exemplu – si incepe sa fie o problema daca USL ar mai putea fi o solutie politica viabila pentru societatea romaneasca. Felul asta ipocrit in care a mers PSD-ul, in frunte cu „onorabilul” domn Ponta, nu poate sa functioneze mult timp pentru ca sa se poata numi o solutie pe termen lung, mai ales ca USL nu-si duce la indeplinire angajamentele si viziunea pentru care a fost votat de electorat.  Astfel de lucruri se rasfrang, in mod negativ, si asupra PNL si e foarte probabil ca PNL sa nu accepte chiar orice…

Pe de alta parte, Opozitia nu da semnale de crestere!! Lucru ce nu este imbucurator pentru ca, in situatia data, favorizeaza absenteismul, sa nu spun extremismul. Miscarea Populara nu are sanse, cel putin acum. Dar nu cred ca va avea sanse nici in 2016… PDL impreuna cu PPDD raman principalele forte de Opozitie. Dar as spune, mai degraba, ca PDL reprezinta principala forta de opozitie intrucat de la PPDD au plecat destui. Totusi, nici PDL nu da semnale de crestere si ma refer mai mult la o crestere semnificativa ca intentie de vot, in sondaje… Traian Basescu este la ultimul mandat, care va expira anul viitor fara sa mai poata candida. Tot anul viitor sunt alegeri pentru Parlamentul European, dar in care atat PSD cat si PNL vor trebui sa mearga separat (adica nu sub umbrela USL!!) intrucat fac parte din familii politice diferite…

Dupa parerea mea, cel mai rau lucru, dar foarte probabil, care se poate intampla la noi din punct de vedere politic este o grava criza politica odata cu expirarea celui de-al doilea mandat al lui Traian Basescu!

Ipocrizia pesedista s-ar putea sa nu faca o casa buna cu PNL. Pe de alta parte, nu se vede vreun inceput de alianta intre PNL si PDL, dar, desigur, lucrul asta – o alianta – nu e neaparat necesar. Pe de alta parte situatia paradoxala consta in faptul ca exista un dezechilibru politic evident: USL, fara a tine cont de disensiunile interne, care se vor agrava (cel putin spre asa ceva se tinde), ar putea sa castige detasat alegerile, orice alegeri iar Traian Basescu este inca pentru multi capul tuturor rautatilor. Ceva nu e in regula… Nu stiu, dar ceva  nu-mi place…  Pe de alta parte toata ideea asta cu descentralizarea – ideea cheie a unei eventuale noi Constitutii – vine de la pesedistul Dragnea, nicidecum de la liberali. Si asta in conditiile in care descentralizarea ar trebui sa fie o initiativa liberala… Cert este ca sunt foarte multe incongruente si stau si ma intreb daca toate acestea pot sa conduca spre o formula politica stabila. N-as prea crede. Adica, spre exemplu, nu mai e Basescu, dar Curtea Constitutionala sa ramana basista? Vreau sa spun ca sunt contradictii si contraste prea mari pentru ca situatia sa evolueze spre stabilitate politica.

Mai ales in cel de-al doilea mandat, Traian Basescu a reusit sa tina in mana sa situatia politica, nu intotdeauna inspirat, nu intotdeauna bine, in niciun caz pe placul populatiei, majoritatii politicienilor, dar a reusit s-o tina, desi a exercitat o prea mare presiune asupra Guvernului, asupra populatiei, asupra intregii clase politice. Basescu n-a fost un Presedinte care sa nici nu se simta, cum se spune. Dimpotriva!! A reusit sa tina in sah, prin sahuri permanente date cu ajutorul DNA, intreaga clasa politica, lucru ce i-a atras din partea multora o ura teribila!! A reusit sa-si impuna influenta asupra CCR pentru a ramane in continuare la Putere si i-a reusit. Pe cand acum vine momentul in care ne vom desparti de Basescu in calitate de Presedinte. Iar lucrul acesta va scoate la iveala o situatie politica deloc fericita: un USL care pare supus unui proces de dezagregare, un PDL care nu convinge si, referitor la populatie, un numar cat mai mare de nemultumiti de actuala clasa politica, un numar tot mai mare de absenteisti, care arata un lucru mult mai grav, si anume ca foarte multi cetateni nu se mai simt reprezentati de aceasta clasa politica.

Pana acum a existat un vinovat de serviciu pentru tot si toate, in persoana lui Traian Basescu, pe care puteai sa-l urasti, dar asupra caruia nu puteai, nu aveai cum sa actionezi cu succes, si s-a vazut lucrul asta si la referendumul esuat de anul trecut. Un astfel de vinovat de serviciu va disparea la anul. Problema este ca, in aceste conditii, situatia politica s-ar putea sa evolueze spre una de criza, pana cand lucrurile se vor aseza in matca lor fireasca, dar lucrul asta va lua ceva timp. De aceea bine ar fi ca o eventuala criza politica sa se rezolve pozitiv repede, dar cine sa managerieze o astfel de situatie asa de bine?

Lucrurile sunt neclare, dar nici optimisti nu putem sa fim.