Departe de mine sa contest importanta Summitului celor Trei Mari de la Bucuresti. Si eu cred ca e un lucru extrem de pozitiv faptul ca Bucurestiul gazduieste acest Summit, fapt ce contribuie la cresterea vizibilitatii si importantei Romaniei pe plan international. Este o lovitura de PR, cum se spune, foarte buna.
Nu cred ca are rost sa pun aici articolele pe care le-am citit si pe care, cu siguranta, cred, le-ati lecturat si Dvs., stimati cititori ai blogului. Insa ceea ce am constatat eu este ca se folosesc foarte multe vorbe pentru a descrie acest Summit, iar, pe de alta parte, limbajul folosit de distinsii analisti, dar si de catre participantii la Summit, este cumva, daca se poate spune asa, cel „de lemn”, care aproape ca te adoarme cu monotonia sa binecunoscuta. Intentia mea nu este ca sa critic neaparat acest lucru. Ci sa arat cum mi se pare mie acest lucru. Si anume ca nu prea vedem lucruri concrete. Am inteles, sunt idei, sunt – asa se zice – strategii, sunt proiecte pe hartie, cum se spune. As dori sa vad ca se concretizeaza ceva. As dori sa vad finantari concrete din partea BERD si BEI, din partea Comisiei Europene.. Prin finantari concrete inteleg ca se dau bani pentru imediata punere in practica a proiectelor. Daca nu toate – inteleg ca nu se poate, ca nu putem merge de-a valma, cum se spune -, dar macar cateva, sa vad ca se incepe.
Se folosesc foarte multe vorbe, dar vedem extrem de putine (chiar deloc?!) proiecte care sa se concretizeze intr-un orizont de timp rezonabil.
Acest Summit are si o dimensiune de business. Daca asa stau lucrurile, as dori sa vad, la sfarsitul acestuia, care vor fi proiectele ce se vor concretiza impreuna cu finantarea de rigoare. Cu alte cuvinte: proiectul asta, finantat de banca X, cu incepere din data de, termen de predare in data de, proiectul cutare, la fel, finantat de BEI, sa zicem, porneste in data de, termen de realizare pana in data de, si tot asa cu inca vreo doua trei proiecte. Macar sa vedem 4-5 proiecte care sa aiba finantare clara cu data de incepere clara si data de finalizare clara. Ca sa fiu eu si mai clar, sa dau un exemplu concret: un proiect de realizare a unei autostrazi Gdansk-Constanta – finantat de, sa zicem, BERD, cu data de incepere stabilita clar si de finalizare, la fel, clar. Altminteri tare ma tem ca ramanem, in continuare, la un nivel abstract de interconectivitate. Si vom avea, de fapt, discutii abstracte, in care operam cu notiuni abstracte, fara o valoarea practica.
Totusi, in Declaratia Comuna vedem un inceput si speram ca initiativele si proiectele sa se concretizeze in scurt timp. As dori sa vad, in acest sens, pana la urmatorul Summit progrese concrete si mai putine vorbe. Europa de Est are nevoie de dezvoltare, nu de vorbe goale si ar fi bine sa constientizam mai mult lucrul asta. Pentru ca sa realizam cu adevarat asa ceva este imperios necesar sa ne miscam repede!!
De asemenea este de notat si de apreciat sprijinul Statelor Unite, reafirmat prin mesajul Presedintelui Donald Trump. Lucru ce se constituie intr-o premisa importanta a succesului I3M. De asemenea putem vorbi de sprijinul Comisiei Europene. De aceea eu cred ca aceasta Initiativa ar trebui sa se transforme rapid intr-o poveste de succes, care sa contribuie cu adevarat la dezvoltarea Estului Europei si la reducerea decalajelor fata de tarile dezvoltate din Vest.
Un lucru important l-a aratat Jean-Claude Juncker si trebuie sa deschidem un articol Mediafax:
„Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat marţi, la Palatul Cotroceni, unde participă la Summitul celor Trei Mări, că Europa începe „să rămână fără suflare” pentru că nu respiră cu cei „doi plămâni, de est şi de vest”.
„Europa trebuie să respire cu doi plămâni, de Est şi de Vest. Dacă acest lucru nu se întâmplă, Europa rămâne fără suflare şi am impresia că Europa noastră începe să rămână fără suflare, aşa ca trebuie să punem accent pe cooperare, să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”, a declarat, marţi, la Palatul Cotroceni, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
Juncker i-a cerut preşedintelui României, Klaus Iohannis, să încurajeze „noi căi de comunicare între cei doi plămâni” ai continentului.
„Domnule preşedinte, sprijnim Iniţiativa celor Trei Mări şi vă încurajăm să deschideţi noi căi de comunicare între cei doi plămâni ai continentului, dar şi între Nord şi Sud”, a precizat preşedintele Comisiei Europene.
La rândul său, şeful statului, Klaus Iohannis a declarat că trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală.
„În cadrul acestei iniţiative ne-am propus să prioritizăm transportul, energia şi piaţa digitală. Am avut dreptate, deoarece aici este cea mai mare oportunitate de a dezvolta interconectivitatea. Cred că este un potenţial pe care putem şi ar trebui să îl exploatăm pe deplin, în strânsă cooperare cu partenerii din comunitatea euro-atlantică şi instituţiile financiare europene şi internaţionaantici”, a afirmat, preşedintele marţi la Palatul Cotroceni, în discursul său din cadrul sesiunii plenare a summit-ul iniţiativei cel Trei Mări.
Preşedintele Klaus Iohannis găzduieşte, marţi, la Palatul Cotroceni, cel de-al treilea Summit al Iniţiativei celor Trei Mări, la care participă preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, nouă preşedinţi de stat, dar şi Secretarul Energiei din SUA, Rick Perry.
Marţi are loc Sesiunea Plenară a Summitului, moderată de preşedintele Klaus Iohannis.
Ulterior, şeful de stat român va susţine declaraţii de presă, alături de preşedintele Croaţiei, Kolinda Grabar-Kitarović, de prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki, şi de Rick Perry, Secretarul Energiei al SUA.
Iniţiativa celor Trei Mări este o platformă politică flexibilă şi informală, la nivel prezidenţial, reunind cele 12 state membre ale Uniunii Europene aflate între Marea Baltică, Adriatică şi Marea Neagră – Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Primele două Summituri ale Iniţiativei au avut loc la Dubrovnik, în 2016, şi Varşovia, în 2017.”
Poate pentru prima data Jean-Claude Juncker face, in mod public, o distinctie clara intre Europa de Vest si cea de Est, referindu-se la acestea ca la cei doi „plamani” ai Uniunii Europene. Ideea te duce cu gandul la deja celebra formula, a „Europei in doua viteze”. Si iata ca acum, poate pentru prima data, s-a spus care sunt cele doua viteze: Europa de Vest si Europa de Est (fosta comunista). Spune ca trebuie „să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”. Cu alte cuvinte, in prezent, nu avem o limba comuna ” pentru Est şi pentru Vest”. N-am mai auzit spus atat de clar lucrul asta. Cred ca e pentru prima oara – sa ma corectati daca gresesc – cand Dl. Juncker spune, in mod transant, aceste lucruri. Absolut de acord cu ce a afirmat Dl. Iohannis si anume ca „trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală”. Cresterea competitivitatii si sporirea dezvoltarii Europei de Est e un element strategic necesar pentru a evita o falie economica si sociala intre aceasta si Europa de Vest. Fara indoiala ca o Uniune Europeana fracturata in felul acesta nu e de dorit – cred ca asta a si dorit sa sublinieze Dl. Juncker. Daca potentialul enorm al Europei de Est ramane neexplorat si nevalorificat falia aceasta se va adanci, efectele vor fi cat se poate de nocive pentru intreaga Uniune Europeana. Cuvantul de ordine si noul concept lansat la Bucuresti de catre Dl. Juncker, in relatiile europene Est-Vest, este cooperarea. Semn ca la acest capitol lucrurile nu stau deloc intr-un mod fericit. Dar in ceea ce priveste Romania, tara noastra trebuie sa ia masuri serioase si responsabile pe plan intern in vederea dezvoltarii sale durabile. In caz contrar tindem catre un esec. Dezvoltarea infrastructurii este pilonul de baza al I3M, de aceea ar trebui, daca dorim intr-adevar sa avem succes, sa mergem in concordanta si sa punem accent, pe plan intern, pe dezvoltarea infrastructurii de transport, energetice, digitale. Nu prea se vede si nu prea am vazut, cel putin in ultimii 10 ani un asemenea lucru, dimpotriva situatia s-a inrautatit pe anumite componente (ca sa dau doua exemple: infrastructura rutiera, de cale ferata). Lucrurile ar trebui reparate si nu e tarziu pentru asta. Astfel de Forumuri sunt, fara teama de a gresi, binevenite. Mai trebuie sa vedem si efortul propriu pentru realizarea unor obiective atat de ambitioase.
Initiativa celor Trei Mari (I3M) este un lucru deosebit de serios, pentru ca este, de fapt, vorba de dezvoltarea Europei de Est, printr-un efort comun al statelor participante, care ar trebui sa se realizeze cu succes. Distonanta intre politicile interne si ceea ce se discuta – proiecte, politici – la un asemenea forum ingreuneaza daca nu chiar fac imposibil succesul.
Pe de alta parte, ma gandesc la faptul ca organizam, cu succes, Summituri si Forurmuri internationale, ceea ce, desigur, nu-i rau. Insa nu valorificam. Spre exemplu, daca va mai amintiti, a avut loc la Bucuresti in urma cu vreo 5 ani Forumul economic China-Europa Centrala si de Est. Stau si ma intreb daca am valorificat, in interesul tarii noastre, o relatie economica cu China. Si daca da, cat am valorificat? Noi tot semnam declaratii comune privind „aprofundarea cooperării bilaterale în noile circumstanţe” – observati cat de abstract suna! – dar nu valorificam mare lucru. Spre deosebire de polonezi, care cu mult mai putine vorbe si gesturi emfatice au valorificat intr-un mod cat se poate de pragmatic o relatie cu China in privinta constructiei de autostrazi.
Cam la fel par a suna lucrurile si la acest Summit. Repet, nu-i neg deloc importanta. Doar ca tare imi e ca totul se va reduce la organizarea acestuia cu succes si nimic mai mult. In rest, lucrurile vor balti ca si pana acum, fara sa vedem ceva concret. Ca se concretizeaza ceva in interesul tarii noastre.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Orice om de afaceri, patron de firma, in general spus sectorul privat, cauta sa obtina maximul de profit cu un minimum de resurse. Unii numesc asta lacomie. Altii cresterea productivitatii muncii. Insa ar trebui sa se inteleaga faptul ca nu intotdeauna putem sa obtinem un profit cat mai mare (ca si cum ar fi vorba de un sir care tinde catre infinit) cu un minimum de resurse sau cu o zgarcenie maxima.
Trebuie sa intelegem ca exista si riscuri. Dar care om de afaceri nu-si asuma riscuri? Un proverb englezesc spune: „niciun risc, niciun castig”. Numai ca exista si riscuri serioase care trebuie bine evaluate.
Dar ceea ce as dori sa spun este ca rolul unei inspectii nu este numai de a da amenzi sau de a inchide societati comerciale in cazul nerespectarii unor norme (in cazul tragediei de la Clubul Colectiv e vorba, desigur, de norme legale). Ci este si de a constientiza pe patronii, managerii din societatile comerciale de riscurile pe care le prespune nerespectarea acestor norme.
In cazul tragediei de la Clubul Colectiv, patronii nu au constientizat riscurile. Dar, ca sa fim fair, ar trebui sa aratam ca nu le-au constientizat nici autoritatile care ar fi trebuit de asemenea sa isi dea seama de importanta unor lucruri.
Reactia societatii civile, cum am aratat in postarea anterioara, este una viguroasa, dar mai mult emotionala. Este, desigur, de inteles, dar nu prea cred ca, in felul acesta, se vor rezolva problemele. Insa este necesar ca societatea civila sa protesteze.
Desigur, cei vinovati trebuie trasi la raspundere. Insa important este sa ne dam mai bine seama de realitati, de posibilitatile noastre, pentru a fi constienti de necesitatea perfectionarii activitatii noastre. In definitiv si la urma urmei, nu putem trai mai bine daca nu perfectionam activitatile noastre. Si asta intra in responsabilitatea noastra. Aceasta este una din problemele fundamentale ale Romaniei la ora actuala. Este o problema pe care Occidentul a inteles-o mai repede si mult mai bine. De aceea s-a si putut perfectiona si ajunge la un nivel de trai superior fata de cel din Est.
Fara constientizarea clientului orice audit sau inspectie nu-si atinge scopul. E o munca de mantuiala. Cel care produce ceva sau pune in opera o lucrare trebuie sa fie in primul rand constient de necesitatea respectarii regulilor pentru ca sa obtina un rezultat de calitate superioara. Trebuie sa fie constient ca e necesara imbunatatirea activitatii sale. Or, de cele mai multe ori, trebuie s-o recunoastem, un patron sau un manager e pus in fata unui standard, dar nu-i intelege ratiunea, utilitatea. El e ocupat sa faca bani, n-are nevoie de „prostii din astea” – asta e atitudinea care exprima tocmai lipsa de intelegere a utilitatii unui standard. El trebuie sa vanda. Si atat. Atat stie: are un contract, trebuie sa-l onoreze, trebuie sa-si ia banii de pe urma prestarii activitatilor contractuale.
Constientizarea imbunatarii activitatii trebuie sa se vada si din partea Statului. Uitati-va ce se intampla pe Sibiu-Orastie, uitati-va ce contract s-a semnat cu Bechtel etc.
Concluzia pe care o tragem este ca, la noi, in etapa actuala de dezvoltare a tarii noastre, nivelul de constientizare al perfectionarii e inca unul redus. Si e dificil de spus daca o diminuare a rolului statului in economie ar conduce la o mai mare constientizare din partea actorilor economici si a tuturor factorilor implicati. Romania ramane in urma datorita acestui nivel de constientizare redus.
Reactiile emotionale, cum sunt cele ale strazii, de asemenea nu garanteaza o crestere a nivelului de constientizare. Procesul acesta e unul lung si dificil. Romania pierde foarte mult din pricina asta, lucrand sub capacitatea sa reala, multe din posibilitatile sale reale fiind in felul acesta obturate.
De ce este necesar, economic vorbind, sa constientizam ca trebuie sa perfectionam activitatea? Voi relua o idee a lui Milton Friedman: daca admitem irationalitatea maselor, intr-un stat totalitar (comunist) ratiunea conducatoare in economie este Statul. Intr-o Lume Libera vorbim de societati comerciale private in care ratiunea conducatoare este data de management. O alta problema fundamentala, la noi, o reprezinta managementul. La noi nu este perfectionat. Instrumente financiare precum banci sau fonduri europene ar fi, insa acestea nu reprezinta totul. La noi, si mai mult decat probabil nu numai la noi, exista o probabilitate mai mare de derapaje, cum a fost cel de la Clubul Colectiv sau ce se intampla pe Sibiu-Orastie, ca sa dau numai doua exemple insa acestea sunt foarte numeroase, datorita unui management mai slab ce determina situatii ce tind spre derapaje si probabil inclusiv coruptie.
Am vrut in aceasta postare sa evidentiez aceste doua aspecte:
constientizare
management
pe care trebuie sa le luam in considerare cand facem o analiza obiectiva a situatiei reale. Altminteri indiferent cate localuri se vor inchide, cate arestari se vor face, lucrurile nu se vor misca cine stie ce. Evident, nu e vorba numai de localuri sau cluburi. Noi trebuie sa urmarim prin activitatile de audit si inspectie pe care le desfasoara autoritatile de stat cu atributii in domeniu cat si organismele private acreditate RENAR in acest scop, cele doua lucruri de mai sus. Daca nu reusim sa constientizam mai mult si sa contribuim la perfectionarea managementului nu avem decat formalism, heirupism si treaba facuta de mantuiala. Or, in felul acesta, trebuie s-o spunem clar si deschis, activitatile de audit/inspectie nu adauga valoare sau adauga, in realitate, o valoare foarte redusa, lucruri care nu sunt in regula. Iar aceste activitati de audit/inspectie trebuie sa nu aiba legatura cu politicul, dar nici sa fie abuzive. Nu trebuie sa blocheze activitatea economica, ci s-o incurajeze si s-o stimuleze.
Marele pericol este acela de a nu face altceva prin aceste activitati de inspectie decat de a da amenzi sau de a inchide localuri sau, ca sa ma exprim la modul general, organizatii ce desfasoara activitati comerciale. De a nu face altceva decat asta si nimic mai mult. Un alt mare pericol este sa cadem prada reactiilor emotionale necontrolate, pierzand cu totul din vedere esentialul si agravand o situatie in loc de a rezolva pozitiv o situatie.
Cu parere de rau trebuie sa remarc un lucru: consensul de care vorbea PNL in frunte cu D-soara. Gorghiu, consensul intre Putere si Opozitie, vrand sa spuna abordarea consensuala a problemelor, arata incapacitatea PNL de a dezvolta o politica si o viziune liberala. Cu alte cuvinte, acest consens e un fel de USL. Rodul acestui consens, acestor negocieri a fost adoptarea de catre Parlament a noului Cod Fiscal.
„Codul Fiscal a fost votat, ieri, de Parlament, liderii politici punând accentul pe scăderea TVA de la 24% la 20%. Consultanții fiscali atrag însă atenția că legea conține o serie de majorări de taxe și impozite.
Nu e singura minciună a liderilor politici: Victor Ponta, care nu a votat Codul Fiscal, a afirmat că l-a votat în iunie, fapt contrazis de lista de vot și chiar de contul de Facebook al premierului. Ponta pregătește o ordonanță pentru a avea ultimul cuvânt în privința Codului Fiscal.
Proiectul noului Cod Fiscal, reexaminat în urma cererii şefului statului, a trecut de Parlament, urmând să fie transmis preşedintelui spre promulgare. Camera Deputaţilor, forul legislativ decizional, a aprobat, ieri, legea cu 279 voturi „pentru”, 8 „împotrivă” şi 5 abţineri.
Prin votul de ieri, deputații au decis că reducerea TVA la 20% se va aplica din 2016, dar au amânat pentru 2017 alte măsuri de relaxare fiscală din varianta votată în luna iunie – eliminarea “taxei pe stâlp” şi a supraaccizei, plafonarea bazei de calcul a contribuţiilor de asigurări de sănătate la cinci salarii medii.
După votul final, liderii politici au pus accentul pe efectele pozitive ale actului normativ, invocând în special reducerea TVA. „În doi-trei ani România va deveni mult mai atractivă şi va genera şi creştere economică”, a estimat președintele PSD, Liviu Dragnea, care a coordonat negocierile politice care au dus la votul de ieri.
Firmele de apartament, supraimpozitate
Afirmațiile de la nivel politic sunt pus sub semnul întrebării de consultanții fiscali care atrag atenția că legea conține și creșteri de taxe, chiar dacă unele sunt în formă mascată. „Noul Cod Fiscal accentuează tendința din ultimii ani de mutare a impozitării de la societăți către persoane fizice, tendință regăsită în creșterea taxelor plătite de persoanele fizice pentru locuințele deținute și de către persoanele fizice ce desfășoară activități independente, profesii libere sau ce obțin venituri din drepturi de autor”, afirmă consultantul fiscal Adrian Bența.
O prevedere controversată vizează locuințele, în special cele care sunt și sedii de firme. Impozitul pe clădiri va fi diferenţiat în funcţie de scopul utilizării acesteia și nu ca în prezent când este 0,1% din valoarea clădirii. Dacă o clădire nu este utilizată în activități economice impozitul este între 0,08% şi 0,2%, în funcţie de decizia Consiliului Local. În cazul în care se desfășoară activități economice, inclusiv activități independente, impozitul crește semnificativ, fiind între 0,2% și 1,3% din valoarea locuinței, explică Adrian Bența, care adaugă că impozitul poate crește. „Acest procent de până la 13 ori pleacă de la faptul că locuința a fost evaluată printr-un raport de evaluare în ultimii 5 ani. În cazul în care nu există această reevaluare, procentul de impozitare este de 2% din baza impozabilă stabilită de Guvern, având astfel o creștere de 20 de ori, creștere obligatorie chiar dacă și-ar dori o primărie să reducă impozitul local”, a explicat Adrian Bența.
Câștigători și perdanți
Mai mult, a fost reintrodusă în Codul fiscal prevederea potrivit căreia consiliile locale au posibilitatea de a majora la 500% impozitul pe clădirile şi terenurile neîngrijite, aceasta aplicându-se de la 1 ianuarie 2016. Parlamentul nu a stabilit criteriile de încadrare în categoria clădirilor şi terenurilor neîngrijite, lăsându-le la latitudinea autorităților locale.
Pe de altă parte, vor fi avantajați cei care dețin mai multe imobile, prin eliminarea taxelor existente în prezent – majorare cu 65% pentru prima casă în afara celei de domiciliu, cu 150% pentru a doua și 300% pentru a treia.
Cele peste 600.000 de PFA-uri (persoane fizice autorizate) vor plăti impozite mai mari. „Se reține obligația plății contribuției la asigurările sociale-pensii în procent de 10,5%, plafonată superior la nivelul de 5 ori salariul mediu pe economie, pe lângă impozitul pe venit de 16%, respectiv contribuția la sănătate de 5,5%. Nici pentru această contribuție de sănătate nu s-a mai aplicat plafonarea superioară așa cum s-a dorit inițial”, explică consultantul fiscal Dragoș Pătroi.
Noul Cod fiscal extinde aplicarea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate (CASS) de 5,5% la toate veniturile. “Impozitul pe dividende nu mai scade de la 16% la 5% dar CASS se va aplica și pentru dividende. La ora actuală, persoanele care au contracte de muncă nu plătesc CASS pentru venituri din dividende. Plafonarea CASS la cinci salarii medii a fost amânată cu un an de zile”, menționează consultantul fiscal Gabriel Biriș.
O nouă minciună a lui Ponta
Pe de altă parte, bătălia politică pentru Codul Fiscal pare departe de final. Liderul PSD, Liviu Dragnea, care a coordonat negocierile politice pe Codul Fiscal, i-a luat fața premierului Ponta, ieșind, ieri, să anunțe votarea actului normativ. Dragnea a demonstrat, în acest fel, că în calitate de lider PSD, are cuvântul decisiv în privința a ceea ce se întâmplă în Parlament. De asemenea, liberalii au punctat și ei la capitolul imagine, copreședintele PNL, Alina Gorghiu, ieșind, ieri, să salute faptul că Puterea și Opoziția au negociat Codul Fiscal. „Este un moment de mulţumire pentru PNL pentru acest Cod Fiscal, este un Cod Fiscal rezultat în urma unor consultări care s-au făcut la iniţiativa PNL şi care au dat roade”, a menționat Gorghiu.
Premierul Victor Ponta, care a inițiat Codul Fiscal, pare marele înfrânt la nivel politic. El a întârziat, ieri, la Parlament și nu a votat Codul Fiscal, sosind exact în momentul în care Liviu Dragnea își asuma victoria de la tribuna Legislativului.
„Eu am votat Codul Fiscal în luna iunie, păi ăla este codul, dacă l-a votat toată lumea. Eu am vorbit despre lucrurile importante, cancanurile politice până mâine le uitaţi şi dumneavoastră”, a fost explicația deputatului Ponta pentru lipsa de la vot, în cazul unui proiect pe care l-a inițiat. Și de data aceasta premierul a mințit: deputatul Victor Ponta nu apare pe lista celor care au votat Codul Fiscal în 24 iunie. Explicația este simplă – în acel moment Ponta se afla la tratament în Turcia. De altfel, în ziua votului, Ponta a și postat pe Facebook, afirmând că „Regret că nu pot fi astăzi la acest vot istoric, dar le mulțumesc anticipat tuturor colegilor care vor participa și vor susține acest nou Cod Fiscal”.
Premierul nu pare să fi abandonat lupta intenționând să emită o ordonanță de urgență, prin care să modifice Codul Fiscal, pentru a avea ultimul cuvânt în materie, afirmă surse parlamentare. „Sunt foarte optimist, şi ministrul de Finanţe, că acele măsuri care s-au amânat pentru 1 ianuarie 2017, nu toate deodată, evident, pot fi devansate şi mesajul meu pentru mediul de afaceri este că acest Guvern îşi va încheia mandatul cu toate acele măsuri în funcţiune”, a declarat Ponta, după ce Camera Deputaţilor, for legislativ decizional, a aprobat Codul fiscal.
Taxe şi impozite care cresc:
CAS pentru venituri din activităţi independente;
CASS pentru dividende, dobânzi, drepturi de autor;
Impozitul pe clădiri datorat de persoane fizice pentru spaţii cu destinaţie comercială.
Taxe și impozite care scad:
TVA va scădea în 2016 de la 24% la 20%;
Impozitul pe clădiri pentru locuinţe, la persoane fizice, pentru mai multe imobile deţinute;
Se elimină impozitul pe construcţii special pentru construcţiile din agricultură.
Măsuri amânate pentru 2017
Reducerea impozitului pe dividende de la 16% la 5%;
Eliminarea taxei pe stâlp;
Reducerea accizei la carburanți;
Plafonarea bazei de calcul a contribuţiilor de sănătate la 5 salarii medii pe economie.”
Deci scade TVA, care este o taxa platita de consumator in schimb cresc alte taxe si impozite – asta se numeste „relaxare fiscala” in viziunea consensului sus amintit.
Chestiunea principala este ca, atat Puterea cat si Opozitia, nu doresc sa faca reforme: privatizarea intreprinderilor de stat care inregistreaza pierderi uriase si care nu-si platesc obligatiile catre stat, diminuarea numarului de functionari publici. Cum nu sunt bani, de undeva Guvernul trebuie sa faca rost de bani. Si atunci toata povara cade pe PFA-uri ( pe persoanele fizice autorizate). Acest simulacru de relaxare fiscala liberala imi provoaca lehamite, mai ales ca nu are cum sa rezolve problema.
Insa este aici si un aspect politic important.
Eu cred ca in Romania – o tara care nu prea are repere morale si ideologice – nu prea se intelege un lucru: Democratia nu inseamna neaparat scandal asa cum nu inseamna nici neaparat consens. Ce a castigat PNL dintr-un asemenea consens? PNL s-a pus, pur si simplu, la caruta PSD, sa fie tractat de catre PSD, ceea ce mi se pare o grava eroare strategica. Nu se poate sa tratezi problema asa: daca PSD zice asta, tu ce sa mai zici? Daca nu ai ce sa mai zici – fara scandal, subliniez asta – atunci cum mai ai pretentia de a mai castiga alegerile? Repet, nu trebuie sa faci scandal. Poti sa nu fii de acord si fara scandal. Insa PNL ce a facut? A zis PSD asa, atunci PNL a negociat si, in final, a zis ca si PSD. PNL pare sa fi uitat ca nu mai e in USL.
La acestea trebuie adaugat ca nu se atrag investitii straine si ca investitiile publice au ajuns la un minimum istoric.
Dar ca sa vedem whole picture, imaginea de ansamblu, va invit sa cititi aceste doua articole ale D-lui. Florin Citu, pentru ca e vorba nu numai de politica fiscala, dar si de politica monetara:
„Ministerul de Finante intr-un comunicat de presa prezinta selectiv si cu un ton pozitiv o ultima analiza a agentiei de rating Fitch. Nu spun ca cei de la Fitch au dreptate in estimarile pe care le fac. Sunt estimari liniare, bazate pe trecut. Dar nici nu pot sa fiu de acord cu modul in care prezinta guvernul aceasta informatie. De parca ar avea ceva de ascuns. Eu sper ca nu are. Planul de relaxare fiscale impreuna cu mentinerea dinamicii cheltuielilor publice mai mici sau egale cu PIB nominal nu pune in pericol economia pe termen lung.
Ministerul de finante:Agenția de rating Fitch a reconfirmat rating-ul aferent datoriei guvernamentale a României pe termen lung, în valută și în monedă locală, la BBB-/BBB, cu perspectivă stabilă.
Reconfirmarea rating-ului și perspectivei stabile a României e susținută de situația foarte bună a finanțelor publice, țara noastră poziționându-se favorabil comparativ cu statele din regiune cu același rating, cu o proiecție a deficitului bugetar pentru 2015 de -1,8% din PIB, sub nivelul de -2,5% înregistrat în cazul statelor cu rating BBB și cu un nivel al datoriei publice de 40,6% din PIB, de asemenea sub nivelul de 43,1% aferent statelor cu același rating În același timp, un alt factor de susținere a reafirmării ratingului și perspectivei pentru România îl reprezintă așteptările pozitive privind creșterea economică în următorii trei ani.
Astfel, agenția Fitch a crescut prognoza proprie privind creșterea economică a României pentru perioada 2015 – 2017, estimând o creștere economică reală în medie cu 3,5% comparativ cu prognoza anterioară de 2,8%.
Fitch consideră că această evoluție pozitivă va fi susținută în următoarea perioadă de cererea internă, amplificată de relaxarea fiscală la nivelul consumului privat, precum și de o revenire a investițiilor din sectorul privat.
În același timp, agenția apreciază că sectorul bancar din România este stabil, în ciuda volatilității mediului extern, băncile din România fiind bine capitalizate, calitatea activelor bancare îmbunătățindu-se ca urmare a măsurilor de reducere a creditelor neperformante.
Agenția de rating a menționat câțiva factori care ar putea conduce, în mod individual sau colectiv, la acțiuni de îmbunătățire a rating-ului acordat României, respectiv continuarea procesului de consolidare fiscal bugetară, care să ducă la o evoluție în scădere a deficitelor bugetare, o reducere susținută a nivelului datoriei externe, un ritm mai accelerat al creșterii economice, precum și convergența progresivă a veniturilor către nivelul statelor cu rating superior.
Fitch, partea care conteaza: “However, the Fiscal Code proposed by the government represents a material pro-cyclical loosening of fiscal policy and increases uncertainty around the public finances. The fiscal code includes significant tax cuts over 2016-17, including lowering the standard rate of VAT to 19% from 24%, reducing various excise duties and changes to tax on dividends, which could lower government revenues by around 2.4% of GDP by 2017. This follows the cut in VAT on food products to 9% in June 2015, which will add around 0.3% of GDP to the 2015 deficit. Broad political backing in parliament for the Fiscal Code means Fitch attaches a high probability to it being incorporated in the 2016 budget, and we have reflected it in our baseline.
Our latest forecasts are for the budget deficit to increase to 3.3% and 3.0% of GDP for 2016 and 2017, respectively. This would represent a partial reversal of the track record of fiscal consolidation under its prior IMF programme and under the European Commission’s Excessive Deficit Procedure (EDP) in 2009-13, in which the budget deficit was cut from 8.9% of GDP in 2009. Although Fitch would regard the implementation of the Fiscal Code as a negative credit development due to its impact on public finances, it is not necessarily incompatible with an investment grade rating. Under Fitch’s baseline gross general government debt should remain under 45% of GDP over the medium to long term.
However, risks lie predominately on the downside. The Fiscal Code coincides with Romania’s electoral calendar, ahead of parliamentary elections expected in late 2016. Some upward pressure on public expenditures also appears probable. This could come in the form of sharp increases in public wages (as some politicians have recently suggested) and defence spending.
Recent criminal charges against Prime Minister (PM) Victor Ponta led to his resignation as leader of the Social Democrat party in July 2015 and increase political uncertainty. He has rejected calls by President Klaus Iohannis for him to resign as PM. With charges yet to be resolved by Romania’s National Anti-Corruption Directorate, there is a risk of increased political tension between the ruling coalition parties leading up to parliamentary elections in late 2016. However, early elections are not our base case. ” (tot comunicatul este aici – https://www.fitchratings.com/site/fitch-home/pressrelease?id=989811 )”
Retinem ca Fitch, celebra agentie de rating, atrage atentia: „However, the Fiscal Code proposed by the government represents a material pro-cyclical loosening of fiscal policy and increases uncertainty around the public finances” – „Oricum, Codul Fiscal propus de Guvern reprezinta o relaxare fiscala pro-ciclica a politicii fiscale si creste incertitudinile asupra finantelor publice”. De asemenea se arata: „The Fiscal Code coincides with Romania’s electoral calendar, ahead of parliamentary elections expected in late 2016. Some upward pressure on public expenditures also appears probable. This could come in the form of sharp increases in public wages (as some politicians have recently suggested) and defence spending.” – „Codul Fiscal coincide cu calendarul electoral din Romania, in vederea alegerilor parlementare din 2016. O anumita crestere a presiunii asupra cheltuielilor publice apare de asemenea probabila. Aceasta poate veni sub forma unor cresteri bruste a salarilor publice (in sectorul de stat, n.m.) si a cheltuielilor pentru Aparare”. De asemenea mai arata ca acuzatiile penale aduse lui Victor Ponta sporesc incertitudinile.
Celalalt articol m-a pus si mai serios pe ganduri…
„Nu exista inflatie fara bani. Nu exista bule fara bani. Politica monetara prociclica are puterea sa destabilizeze economia prin stimularea perioadei de “boom” si accentuarea perioadei de “bust”.
In 2015 masa monetara in sens restrans a ajuns sa aiba o dinamica anuala de 26% fata de 9% cat era la sfarsitul lui 2014. Tot in 2015 dinamica anuala a creditelor pentru consum in lei a crescut de la 2% la 30%. Ca sa va faceti o idee in 2008 creditele pentru consum in lei cresteau cu 40% pe an.
Istoria se repeta, politica monetara prociclica stimuleaza consumul finantat prin credit. Sa vedem daca si de data aceasta totul se termina la fel ca in 2008/2009.
Creditele pentru consum in lei reprezinta 30% din total credite in lei. Creditele ipotecare in lei reprezinta doar 14% din total credite lei.”
Aici trebuie sa retinem bine ce stimuleaza politica monetara (cea a BNR): stimularea consumului pe baza de credit!! Si observati ca se inregistreaza din nou o crestere brusca a creditelor pentru consum facute de populatie, cu o crestere a dinamicii masei monetare in sens restrans.
Cum mi se pare mie? Evident, lucrul e legat de noul Cod Fiscal. PFA sunt multi in Romania, foarte multi. Guvernul n-are bani, dar, din motive populiste si electorale nu vrea sa faca reforme, in schimb vrea sa mareasca salariile celor din sectorul de stat, care inregistreaza pierderi mari. Cum sarcina asta cade pe umerii populatiei, aceasta este impinsa, printr-o politica monetara deliberata dusa de BNR, sa faca noi si mai mari credite la banci!! Pentru ca sa poata sustine cu acesti bani politica Guvernului reprezentata de Codul Fiscal. Acest lucru nesanatos si antieconomic poate impinge tara intr-o noua criza economica si inca destul de repede.
„Istoria se repeta, politica monetara prociclica stimuleaza consumul finantat prin credit. Sa vedem daca si de data aceasta totul se termina la fel ca in 2008/2009.”
Ce trebuie sa retinem de aici? Ca nu numai Codul Fiscal propune o abordare pro-ciclica, dar si politica monetara dusa de BNR. O astfel de abordare pro-ciclica vatama economia nationala. Iar lucrul asta se face cu buna stiinta in Romania. Din motive ce nu au legatura cu realitatile economice, nici macar cu ideologiile partidelor (lucru ce submineaza Democratia), ci din motive populiste, pentru a atrage cat mai multe voturi.
„Dezindustrializarea deformează o națiune și tu ca stat nu mai poți susține protecția socială. Mafia imobiliară s-a reunit cu mafia fierului vechi, cu unii lichidatori și au distrus industria românească. Dacă există industrie, există și transporturi și servicii, în amonte și în aval, există locuri de muncă și trai decent.
Investigarea tuturor capacităților de producție din România și salvarea locurilor de muncă actuale, impulsionarea creării de noi locuri de muncă cu capital românesc, ar trebui să fie primul obiectiv al Ministerului Economiei. Sunt adversara numărul unu a închiderii oricărei capacități românești de producție. In acest sens:
Cer ca procedurile de insolvență să fie extinse la cel puțin 8 ani pentru a putea fi efectiv salvate capacitățile de producție rămase, așa cum recomandă bunele practici internaționale și cu atât mai mult cu cât la insolvența persoanelor fizice, restructurarea individuală este posibilă în 5 ani.
Cer protecție juridică pentru evitarea riscului reputațional. Brandurile românești sunt călcate în picioare pe parcursul procedurilor de restructurare și nimeni nu răspunde.
Cer ca politica de reindustrializare a țării să fie pe primul loc, iar politica monetară și investițională speculativă pe locul doi. Nu întâmplător, cancelarul Merkel a cerut reindustrializarea țării. Doamna Merkel a cerut schimbarea ordinii mondiale: nu investiții speculative, ci productive. Nu economie paralelă, ci economie reală susținută de politica monetară și de piața de capital.
Actualul guvern merge exact în direcția inversă interesului românilor și marchează un record negativ de investiții în ultimii 12 ani, insolvențe pe bandă rulantă, închideri de capacități de producție foarte greu de repornit ulterior și adâncirea găurilor negre în companiile de stat. În ansamblu, rezultatul net este îngrijorător: PSD cu Ponta a generat un nivel mai mic al investițiilor în economia românească în anul 2014 decât PSD cu Năstase în anul 2002, conform datelor oficiale ale INS.”
„Sunt adversara numărul unu a închiderii oricărei capacități românești de producție” – capacitatile de productie nu trebuie inchise, ci trebuie privatizate. Privatizate corect, cinstit, profitabil pentru economia romaneasca si pentru romani. Chestiunea principala este ce faci cu o unitate de productie care nu mai functioneaza deloc! Extinderea procedurilor de insolventa la 8 ani nu poate rezolva problema. Si nu trebuie deloc facuta confuzia intre persoanele fizice (PFA) si intreprinderile de stat cu pierderi! Trebuie vazut mult mai repede ce faci cu aceste unitati de productie. Si e vorba de intreprinderile de stat care inregistreaza pierderi uriase!! Aceste pierderi in mod necesar sunt suportate de noi toti, de toata economia romaneasca. Problema majora este ca o economie slaba nu poate suporta pierderi mari, cum e cazul la noi. Reindustrializarea tarii nu ar trebui sa insemne neaparat mentinerea unor capacitati productive care produc pierderi. Ar putea sa insemne si crearea de altele noi, profitabile. In felul asta si bugetul statului ar avea de castigat. In legatura cu privatizarea, in regimul Basescu, din care D-na. Andreea Paul a facut parte, n-am vazut nimic. Dupa ce a venit Ponta la guvernare, am vazut acel simulacru sau, mult mai bine zis, acea bataie de joc care s-a numit privatizarea Oltchim, cu Dan Diaconescu in rolul principal. Nu s-a prea vazut nici cresterea capitalului romanesc. Cred ca, dimpotriva, s-a vazut scaderea lui…
„Nu întâmplător, cancelarul Merkel a cerut reindustrializarea țării.” – se refera la Germania? Hai sa ne lamurim si cu D-na. Merkel! Dansa nu conduce Romania si, din cate stiu, Romania nu e un stat vasal Germaniei. Nu cred ca mai suntem in Evul Mediu. Cine e D-na. Merkel sa ceara sa se faca sau sa nu se faca ceva in Romania? Si chiar as intreba-o – pentru ca eu cred ca ar trebui sa ne informeze exact – pe stimata D-na. Andreea Paul de cand Romania face ce-i spune D-na. Merkel? De cand politica de forta si dictat a Germaniei asupra Romaniei? Romania are un Presedinte ales democratic, are un Guvern ce s-a constituit tot democratic, prin alegeri libere. Si atunci nu inteleg de ce trebuie sa induram tot felul de umilinte, ba sa ne mai umilim si noi, inutil.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Ceea ce nu prea se remarca in legatura cu Omar Hayssam este faptul ca el face parte din panoplia investitorilor strategici (sa pun ghilimelele de rigoare?) postdecembristi ce provin din zone „misto” (sau cum zic americanii: „very cute” 🙂 ) , in cazul nostru Orientul Mijlociu, impreuna cu un Zaher Iskandarani, zis si Printul Banatului, si Fathi Taher (v. de exemplu aici, aici, aici, aici, aici). In ceea ce-l priveste pe Taher, parca n-am auzit sa fie asa probleme… In schimb la Zaher…
„Zaher Iskandarani a fost trimis în judecată într-un nou dosar, în care este acuzat de tentativă de înşelăciune şi fals în înscrisuri, după ce două firme controlate de acesta prin interpuşi a întocmit 13 contracte de creditare false, pentru a nu plăti taxe şi impozite de peste 42 de milioane de lei.
Procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Timişoara i-au trimis în judecată, în stare de libertate, pe Zaher Iskandarani, Sarah Riyad şi Jamil Fadi, pentru tentativă de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Alături de aceştia vor fi judecaţi Radu Bogdan Nărămzoiu, pentru două infracţiuni de înşelăciune în forma tentativei şi două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, Stoiana Găman şi Dana Claudia Gheorghian, pentru două infracţiuni de complicitate la tentativă de înşelăciune şi două infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
În acelaşi dosar a fost trimis în judecată şi lichidatorul judiciar Liviu Ionel Trifa, acesta fiind acuzat de două infracţiuni de complicitate la tentativă de înşelăciune.
Procurorii arată, în rechizitoriul trimis instanţei, că în anul 2007, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş a obligat două societăţi comerciale controlate de Zaher Iskandarani, prin persoane interpuse, să plătească impozite şi taxe datorate bugetului de stat în valoare de 21.194.909 de lei şi respectiv 21.457.950 de lei.
Procurorii au menţionat că Zaher Iskandarani a fost condamnat definitiv, în aprilie 2014, la cinci ani de închisoare pentru infracţiuni comise în cadrul celor două firme pe care le controla indirect. Iskandarani a primit pedeapsa în dosarul de contrabandă cu ţigări în care a fost judecat pentru că a prejudiciat statul cu aproximativ două milioane de lei. În acelaşi dosar au fost condamnate, la câte trei ani de închisoare cu executare, alte două persoane de origine arabă.
Procurorii susţin că, pentru a încerca eludarea plăţii celor peste 42 de milioane de lei datorate statului, inculpaţii au încercat, la început prin acţiuni în justiţie, anularea celor două decizii de impunere.
După ce solicitările au fost respinse, inculpaţii au cerut intrarea în insolvenţă a celor două firme, Liviu Ionel Trifa fiind desemnat de către instanţa de judecată în calitate de lichidator judiciar.
Procurorii susţin că Trifa a fost cooptat şi propus de către administratorul celor două societăţi, în virtutea relaţiilor pe care le avea cu Zaher Iskandarani. Trifa s-ar fi ocupat anterior de evidenţa contabilă a celor două societăţi comerciale.
După desemnarea lui Trifa ca lichidator judiciar, inculpaţii au întocmit în fals 13 contracte de creditare, prin şapte dintre acestea susţinându-se în mod nereal că una dintre firme datora lui Radu Bogdan Nărămzoiu suma de 2,4 milioane de lei, lui Zaher Iskandarani – 2,15 milioane de lei şi lui Fadi Jamil 28 de milioane de lei, sumă defalcată în trei contracte în valoare de 20 de milioane, 1,4 milioane, patru milioane şi 2,6 milioane de lei.
„Celelalte şase contracte întocmite în fals atestau în mod nereal că cealaltă societate comercială datora inculpatului Nărămzoiu Radu Bogdan suma de 2.375.000 lei, inculpatului Sarah Riyad suma de 15.145.000 lei (defalcată în trei contracte în sumă de 12.545.000 lei, 200.000 şi 2.400.000 lei) şi mamei naturale a inculpatului Iskandarani Zaher, care nu fusese niciodată în România, suma totală de 15.682.500 lei (defalcată în trei contracte de 11.222.500 lei, 960.000 lei şi 3.500.000 lei)”, au scris procurorii în actul de sesizare a instanţei.
Toate aceste contracte ar fi fost introduse artificial în contabilitatea celor două firme, de către Stoiana Găman, la solicitarea lui Iskandarani.
Ulterior, membrii grupării infracţionale s-au folosit de lichidatorul judiciar Liviu Ionel Trifu pentru a inversat ordinea de creanţă în tabelele de creanţă întocmite şi depuse în procedurile de insolvenţă a celor două firme, susţin procurorii.
„Această modalitate a prezentat instanţei de judecată, investită cu supravegherea operaţiunilor de lichidare a patrimoniului celor două societăţi comerciale, falsa aparenţă (contrară realităţii) a unor drepturi preferenţiale şi privilegiate ale inculpaţilor Iskandarani Zaher, Fadi Jamil, Sarah Riyad şi Nărămzoiu Radu Bogdan, care deveneau beneficiarii sumelor rezultate din vânzarea activelor înaintea instituţiilor statului. Această împrejurare era posibilă datorită sumei ce trebuia plătită lor, net superioară valorii activelor, organele fiscale fiind practic înlăturate de la posibilitatea de a-şi recupera sumele datorate de cele două firme”, se mai arată în rechizitoriu.
Astfel, cu aprobarea instanţei de judecată, în cadrul procedurii insolvenţei uneia dintre firme, s-a procedat la vânzarea la licitaţie a tuturor activelor la un preţ net inferior valorii reale. Licitaţia a fost însă fictivă şi la aceasta au participat apropiaţi ai lui Iskandarani şi fiul acestuia, care a şi fost desemnat câştigător.
Dosarul va fi judecat de magistraţii Tribunalului Timiş.
Procurorii au pus sechestru asigurător pe un cont bancar deschis pe numele uneia dintre firme, pentru a putea fi recuperat prejudiciul de 42.652.859 de lei, reprezentând impozite şi taxe datorate bugetului statului de cele două societăţi comerciale.
În această cauză, procurorii au fost sprijiniţi de Serviciul Român de Informaţii.
Sirianul Zaher Iskandarani a fost dat în urmărire naţională în 6 aprilie, după ce nu a fost găsit pentru a fi încarcerat ca urmare a condamnării lui definitive la cinci ani de închisoare pentru contrabandă cu ţigări.
Prin decizia din 4 aprilie a Curţii de Apel Bucureşti, Zaher Iskandarani şi ceilalţi doi condamnaţi, precum şi SC Alchool Banat Industry SRL Timişoara, prin lichidatorul judiciar, au fost obligaţi să plătească ANAF aproape 1,9 milioane de lei, plus dobânzile aferente acestei sume.”
In legatura cu Hayssam, subiectul discutat este aducerea in tara a lui Mohammad Munaf:
„Omar Hayssam, aflat în Penitenciarul Mărgineni, unde ispăşeşte o pedeapsă de 23 de ani de închisoare, din care 20 pentru răpirea celor trei jurnalişti români în Irak, spune că odată cu aducerea lui Mohammad Munaf în România ”momentul adevărului se apropie inevitabil”.
Omar Hayssam a postat, vineri, pe Facebook, un mesaj semnat ”echipa de apărare”, în care reacţionează faţă de aducerea în ţară a lui Mohammad Munaf.
”Munaf a ajuns în ţară! În sfârşit. Mi-e greu să mă bucur cu toată inima, e vorba de un cunoscut al meu, un apropiat adus să ispăşească nevinovat o sentinţă nedreaptă… Mi-e greu să nu mă bucur, văzând că momentul adevărului se apropie inevitabil, iar adevărul îmi este fără îndoială favorabil. Văd că multă lume se bucură, iar în ceea ce îi priveşte pe unii mă întreb dacă bucuria lor e sinceră sau lucidă…Salut acţiunea autorităţilor române! Eficienţa dovedită a aparatului de stat este benefică pentru reputaţia patriei mele şi mesajul clar că nimeni nu se poate sustrage justiţiei şi rigorilor legii nu poate fi interpretat decât cu solidaritate şi mândrie naţională. Vorbesc în cunoştinţa de cauză şi, deşi sunt într-o poziţie ironică rostind acestea, nu există niciun dram de sarcasm sau nesinceritate în cele afirmate. Cum nimic nu este întămplător în această lume, iar dreptatea şi adevărul sfârşesc întotdeauna prin a se afirma răspicat, am un sentiment de bine. Speranţa mi-e mai vie, detenţia mai usoară. Cred că voi fi liber, la fel şi Mohammed Munaf. Faptul ca este închis este trist, dar necesar pentru a-i schimba statutul de fugar, urmărit de eterna suspiciune a vinovăţiei şi de anatema terorismului. Ca să cureţi o rană trebuie să o deschizi. Dar durerea e preţul necesar vindecării”, spune Hayssam.
Mohammad Munaf, condamnat definitiv, în anul 2008, la zece ani de închisoare în dosarul răpirii celor trei jurnalişti români în Irak (Marie Jeanne Ion, Ovidiu Ohanesian şi Sorin Mişcoci), a fost adus, joi, în România şi se află în prezent în custodia Poliţiei Române, a anunţat Administraţia Prezidenţială.
Conform sursei citate, autorităţile române au finalizat joi demersurile în cazul lui Mohammad Munaf, cetăţean irakian şi american, cu aducerea în ţară a acestuia.
„Mohammad Munaf, condamnat definitiv, în anul 2008, de Curtea de Apel Bucureşti la 10 ani de închisoare, pentru acte de terorism împotriva unor cetăţeni români, se află în prezent în custodia Poliţiei Române. Acest lucru a fost posibil ca urmare a cooperării tuturor instituţiilor statului român, sub coordonarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării. Felicit Serviciul Român de Informaţii, Ministerul Afacerilor Interne, precum şi celelalte instituţii din cadrul sistemului naţional de prevenire şi combatere a terorismului, care şi-au adus contribuţia pe dimensiunea externă, pentru ampla operaţiune desfăşurată în această perioadă, în cooperare cu parteneri interni şi externi. Efortul autorităţilor române a făcut posibil ca unul dintre principalii vinovaţi în dosarul răpirii celor trei jurnalişti români în Irak, în anul 2005, să îşi ispăşească pedeapsa în România, conform sentinţei judecătoreşti. Reafirm încă o dată sprijinul ferm al României pentru lupta împotriva terorismului”, spune preşedintele Klaus Iohannis, în mesajul transmis, joi, de Administraţia Prezidenţială.
Mohamad Munaf a fost localizat în Orientul Mijlociu, în urma unei ample operaţiuni, a declarat Ovidiu Marincea, consilier al directorului SRI, Eduard Hellvig.
„Mohamad Munaf a fost localizat în Orientul Mijlociu şi, în urma unei operaţiuni ample cu parteneri interni şi internaţionali, am reuşit să îl aducem în România pentru a ispăşi pedeapsa cu închisoarea la care a fost condamnat în 2008”, a spus consilierul directorului SRI.
Munaf – care era dat în urmărire internaţională de şapte ani – a fost introdus într-un centru de reţinere şi arest preventiv al Poliţiei Române, informa instituţia.
În aprilie 2008, Mohammad Munaf, care are cetăţenie irakiană şi americană, a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la zece ani de închisoare pentru răpirea jurnaliştilor români Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian în Irak. Decizia a rămas definitivă în 16 mai 2008, în condiţiile în care Munaf nu a făcut recurs la instanţa superioară. Astfel, atunci împotriva lui Mohammad Munaf a fost emis mandatul de executare a pedepsei.
În condiţiile în care Munaf nu se afla în România, acesta a fost dat în urmărire internaţională.
Mohammad Munaf a fost ghid pentru Marie Jeanne Ion, Sorin Mişcoci şi Ovidiu Ohanesian, răpiţi, în 28 martie 2005, la Bagdad. Munaf a fost luat ostatic alături de aceştia timp de 55 de zile şi a fost arestat de armata americană, după eliberarea lor, fiind bănuit de complicitate în răpirea românilor, alături de alte cinci persoane.
Cei trei ziarişti români au fost răpiţi în apropierea cartierului Jami’a, în timp ce se aflau în maşina condusă de Mohammad Munaf, care era ghidul lor.
În urma unui proces în Irak, în primă instanţă, Munaf (având dublă cetăţenie irakiană şi americană, fiind rezident şi căsătorit în România, la momentul organizării răpirii românilor) a fost condamnat la moarte prin spânzurare, decizia fiind contestată de acuzat. Astfel, Curtea Federală de Casaţie irakiană a decis, în 29 ianuarie 2008, că hotărârea de condamnare la moarte prin spânzurare a lui Munaf şi a celorlaltor cinci acuzaţi a avut la bază vicii de procedură (inclusiv transcriere greşită a numelor) şi erori în aplicarea legii şi a stabilit anularea acesteia. Astfel, Curtea a anulat decizia de condamnare la moarte.
La scurt timp de la eliberarea jurnaliştilor români, Ministerul Public susţinea că, din audierea preliminară a suspecţilor reţinuţi la Bagdad, a rezultat că întreaga operaţiune de răpire a jurnaliştilor a fost iniţiată, înfiinţată şi coordonată de către Omar Hayssam şi Mohammad Munaf. Totodată, din declaraţiile date în calitate de martor de către persoanele reţinute în Bagdad a rezultat că răpirea ar fi fost planificată în România, preciza Ministerul Public.
În 5 aprilie 2005, Omar Hayssam a fost reţinut şi, deşi Preşedinţia anunţa atunci că este acuzat de implicare în răpirea celor trei jurnalişti, el a fost arestat preventiv pentru infracţiuni economice, într-un alt dosar.
Ulerior, în iunie 2005, preşedintele de atunci Traian Băsescu spune că Omar Hayssam voia să iasă din România şi că îşi transferase averea pe numele lui Mohammad Munaf, al soţiei acestuia şi al doctorului Mohamad Yassin, care a plecat la Bagdad în 29 aprilie, pentru a contacta autorităţile irakiene.
La aproape un an şi o lună de la plasarea lui în arest, instanţa a acceptat să îl elibereze pe Hayssam, din motive medicale, la propunerea procurorului Ciprian Nastasiu, cel care ceruse şi arestarea sirianului. Eliberarea a fost cerută pe motiv că starea de sănătate a lui Hayssam s-a degradat, după operaţia pentru cancer la colon. Hayssam a fost operat în 17 ianuarie 2006, la Spitalul Penitenciar Rahova.
În 30 iunie 2006, Hayssam a fugit din România la bordul unei nave. Fuga acestuia a determinat revocarea din funcţii a şefilor SRI, SIE şi DGIPI, Radu Timofte, Gheorghe Fulga şi Virgil Ardelean, dar şi a procurorului general al României Ilie Botoş, în 20 iulie 2006.
Omar Hayssam a fost adus în România în iulie 2013, după şapte ani de la fuga sa din ţară. El este încarcerat în Penitenciarul Mărgineni din judeţul Dâmboviţa, fiind condamnat definitiv, în trei dosare, la 20 de ani, 16 ani şi, respectiv, trei ani, pentru răpirea celor trei jurnalişti, înşelăciune în cazul „Volvo” şi fraude în cauza „Foresta Nehoiu”. În total, Omar Hayssam are de executat 23 de ani şi patru luni de închisoare, prin contopirea pedepselor.”
Maestrul Ion Cristoiu are de asemenea un articol pe tema asta:
„Deși redactat într-o limbă de lemn menită a-l face invidios pînă și pe Iosif Vissarionovici Stalin, Declarația Președinției despre aducerea în țară a lui Muhammad Munaf, condamnat pentru acte de terorism în 2008, felicită Serviciul Român de Informații „pentru contribuția pe dimensiunea externă, pentru ampla operațiune desfășurată în această perioadă, în cooperare cu parteneri interni și externi”.
Spre deosebire de mulți confrați, n-am fost nedumerit de invocarea SRI.
Așa cum a dezvăluit Traian Băsescu pe Facebook, Operațiunea Aducerea lui Mohammad Munaf în țară a fost declanșată cu ani în urmă.
Ca și în cazul lui Nicolae Popa, al lui Omar Hayssam, principalul temei al efortului l-a reprezentat necesitatea de a demonstra forța statului român.
Problema aducerii lui Mohammad Munaf în țară s-a pus chiar din 2005, cînd – așa cum arată documentele WikiLeaks, publicate într-un număr anterior al cristoiublog.ro – Autoritățile române, în frunte cu președintele Traian Băsescu, s-au dat peste cap să-i convingă pe americani să ni-l prede.
Ca orice Mare aliat al unei țări mici, America ne-a dat cu flit.
În aceste condiții, după pronunțarea sentinței definitive, s-a format la SRI o echipă specială, care nu putea fi condusă decît de Florian Coldea, cel mai bun ofițer de informații român pe lumea arabă, cel care a condus și Operațiunea aducerea în țară a lui Omar Hayssam, echipă avînd drept misiune rezolvarea problemei Muhammad Munaf. Ca și în cazul Nicolae Popa, ca și în cazul Omar Hayssam, președintele Traian Băsescu, cel care a cerut SRI Operațiunile de aducere în țară a unor condamnați definitiv, a dat și el o mînă de ajutor intervenind în plan internațional.
De ce a fost atît de importantă aducerea lui Mohammad Munaf?
Nu numai pentru că astfel s-a demonstrat existența unui braț lung al legii românești, dar și pentru că încă din 2005, cînd au fost dovezi clare ale implicării decisive a lui Munaf în prima răpire, cea regizată de Omar Hayssam, manipulat să creadă că, eliberîndu-i în cele din urmă pe jurnaliști, va veni pe un cal alb în România și va fi iertat de toate dosarele penale. Ca jurnalist care m-am documentat în stil american despre Afacerea jurnaliștilor și am publicat, în 2005, aproape o sută de pagini de manuscris, cu documente, inclusiv provenite de la Bagdad, pot depune mărturie că Muhammad Munaf e cel care a mers în Piața din Bagdad pentru a căuta irakieni dispuși s-o facă pe teroriștii, e cel care a ținut legătura cu Hayssam pentru a-i spune cum decurge Operațiunea.
Mult mai important, Munaf deține cheia transformării unei comedii a Răpirii în ceea ce s-a numit Răpire adevărată. Eu îl suspectez chiar c-a fost, la ordin, unul din complicii celei de a doua răpiri, Operațiunea cu nume de cod Hîrtia de muște, deoarece Aliații voiau să stîrnească agitație în celulele teroriste adevărate prin apariția unei celule false. Despre astfel de Operațiuni ne dezvăluie amănunțit filmul Spy Game, tradus la noi, Spioni de elită, din 2001, cu Robert Redford și Brad Pitt. Pentru că celulele organizațiilor teroriste autentice tăceau în spațiul comunicării telefonice, CIA pune la cale un așa-zis atac terorist atribuit unei organizații noi, necunoscute. Alarmate celulele tradiționale se apucă să schimbe telefoane întrebîndu-se cine sînt autorii. Bun prilej pentru Agenție să localizeze organizațiile reale.
Aducerea lui Mohammad Munaf ar putea înlesni aflarea adevărului despre cea de-a doua Răpire, cea reală, deoarece prima, așa cum arată și Rechizitoriul în Dosarul Omar Hayssam, a fost doar teatrală.
În plus, deși Rechizitoriul pe baza căruia Omar Hayssam a fost condamnat îl desemnează pe Moahammad Muanf drept trimisul lui Omar la Bagdad, pentru a asigura comedia răpirii, la procesul lui Omar lipsește confruntarea cu Munaf. Poate acum se găsesc temeiurile legale pentru o redeschidere a dosarului.
Memoriile foștilor directori ai CIA (adevărate bestselluri cînd apar, spre deosebire de memoriile șefilor de Servicii românești care nu apar niciodată, deoarece aceștia habar n-au ce fac subordonații și, deci, le e imposibil să scrie ceva despre vreo Operațiune a Serviciului) au toate drept leitmotiv următoarea tînguire:
Cînd Agenția are un eșec, scrie toată lumea. Cînd are un succes, nu scrie nimeni.
Regula s-a aplicat cu strălucire la succesul care a fost pentru SRI Operațiunea Aducerea în țară a condamnatului definitiv Muhammad Munaf.
Practic, lovitura dată de SRI în domeniul său constituțional de activitate a apărut opiniei publice drept un fapt banal, dintre cele cărora presa abia dacă le dedică niște rînduri la rubrica Știri pe scurt.
Un Serviciu secret într-o democrație își trage forța din imaginea de instituție care justifică din plin banii alocați de la buget, ba chiar din imaginea de mîndrie stîrnită în cetățeni la gîndul că țara dispune de ofițeri de informații în stare să-i concureze pe cei de la CIA, FSB, Mossad.
Din acest punct de vedere, un succes precum aducerea lui Mohammad Munaf trebuia să devină un moment mediatic de excepție.
N-a fost așa.
Și asta nu numai din cauza regulii invocate de directorii CIA în privința raportului dintre succese și insuccese.
A fost un dezastru de comunicare publică și din vina felului în care a fost comunicată aducerea lui Muhammad Munaf.
Declarația lui Klaus Iohannis, postată pe site-ul Președinției, e o mostră de comunicare publică de tip stalinist folosită în 2015, anul în care nici măcar un primar de cătun dintr-un colț uitat al Planetei, nu-și mai poate permite să nu comunice.
E vorba, potrivit titlului, de o Declarație a Președintelui României.
Din cîte s-a vîzut duminică seara la tv, Klaus Iohannis e viu.
Păi, dacă e viu nu putea să iasă el în persoană și să spună textul scris de alții dar învățat pe de rost?
Nu neapărat de dragul lui, ci de dragul celor care au reușit să-l aducă în țară pe Mohammad Munaf, condamnat printr-o sentință definitivă cu șapte ani în urmă.
Dacă ar fi ținut o conferință de presă, așa cum sînt sigur ar fi făcut Traian Băsescu, succesul Operațiunii ar fi devenit un eveniment mediatic.
Dacă aș fi din conducerea SRI, m-aș gîndi cu groază la cum n-ar face nimic Președintele în cazul unui eșec spectaculos al Serviciului, cînd ar fi nevoie mai mult ca niciodată ca cineva cu putere de influență asupra opiniei publice să sară în apărarea SRI.
Nu numai Klaus Iohannis e responsabil de eșecul de comunicare a unui succes al SRI, dar și SRI însuși.
În 1975, presa americană a dezvăluit una dintre cele mai ambițioase Operațiuni ale CIA:
Proiectul Azorian, desfășurat în 1974, care consta în recuperarea de pe fundul Oceanului Pacific al unui submarin nuclear sovietic scufundat în 1968.
Deși la vremea respectivă CIA a susținut că informațiile din presă erau scurgeri fără voința Agenției, date recente arată că însăși Agenția făcuse astfel ca să ajungă informațiile în presă, deoarece Operațiunea era un succes.
De ce s-a apelat la această formulă?
CIA nu-și putea permite să deconspire oficial Operațiunea.
Scandalul mediatic produs, adăugat senzaționalului tipic informației interzise, a făcut ca Operațiunea de succes a CIA să intre în conștiința opiniei publice americane.
Desigur, SRI nu-și putea permite să transmită oficial toate informațiile despre Operațiunea Aducerea lui Mohammad Munaf.
Asta nu înseamnă că anumite informații nu puteau fi lăsate să se scurgă – controlat – în presă despre culisele Operațiunii.
Nici Președintele și nici SRI n-au dovedit minimă inteligență în materie de comunicare a unui succes al SRI.
Cînd va fi un insucces, nu va fi nevoie de nici o comunicare. Așa cum arată directorii CIA, insuccesul se comunică de la sine în astfel de cazuri.” (subl. mea)
Interesant este ca Taher, din cate inteleg, nu are probleme de genul asta. Zaher a sters-o, Hayssam e incarcerat! E ciudat ca un om de afaceri, chiar implicat in afaceri ce sfidau legea, recurge la o astfel de actiune: punerea la cale a rapirii unor jurnalisti intr-o zona de conflict si de foarte mare potential terorist precum Irakul… Despre Mohammad Munaf lucrurile sunt si mai complicate deoarece, din cate inteleg, el este un irakian care a emigrat in Romania, apoi in SUA, obtinand cetatenia americana in 1990. Cu toate acestea el a stat in Romania pana in 2004 cu nevasta si cei trei copii ai sai. Demn de remarcat este si faptul ca atat Hayssam cat si Munaf au fost adusi in tara dupa o lunga perioada de timp, vreo 7 ani… La aducerea in tara a lui Omar Hayssam, Basescu a declarat ritos: „Romania a efectuat o operatiune neautorizata pe teritoriul unui alt stat”, iar Ponta i-a intors replica sustinand: „Cand lucrezi cu iresponsabili trebuie sa-ti asumi si aceste riscuri” si a mai spus ca o parte din consilierii prezidentiali „au incercat sa deturneze politic pentru miscarea lor de doi bani o chestiune importanta pentru stat” (v. aici).
Intrebarile raman si acum. Interesant este insa si altceva: cine au fost investitorii strategici in Romania, dupa Revolutie… Oamenii acestia au invartit pe aici sume mari de bani, au avut afaceri, legaturi politice la nivel inalt… Totusi, cred ca e imposibil sa nu te intrebi daca activitatea lor economica si comerciala nu e legata si de cea de spionaj. Eu cred ca este o intrebare pe care orice om responsabil din tara asta si-o pune. Mai trebuie remarcat ceva: SRI nu a putut preveni actiunea de rapire a celor trei jurnalisti la vremea respectiva! S-ar putea sa fie doar o impresie ca America ne da cu flit. Eu nu m-as hazarda sa fac o astfel de afirmatie pana nu stim exact cum au stat lucrurile. Nici din documentele Wikileaks publicate de Ion Cristoiu nu rezulta lucrul acesta, ca America ne-ar fi dat cu flit:
„Sebastian Ghiță, încă în libertate, și Dan Voiculescu, în pușcărie, și-au dat mîna pentru a declanșa, prin televiziunile lor, România Tv și Antena 3, o campanie tiribombistă menită a dovedi că aducerea lui Mohammad Munaf în țară, pentru a-și ispăși pedeapsa dată prin sentința Curții de Apel București, îl face pe Traian Băsescu să tremure de frică. Nevolnici, guriste și guriști, fătuce și estropiați atît din personalul celor două televiziuni, cît și din afară se întrec în a trăncăni despre cît de tare s-a zbătut Traian Băsescu pentru ca Muhammad Munaf să nu fie adus în țară.
Documentele dovedesc însă contrariul.
Potrivit cablogramelor trimise de Ambasada Americii la București în 2006 și 2007 Departamentului de stat al SUA, interceptate și date publicității de WikiLeaks, Autoritățile române, în frunte cu Traian Băsescu, s-au dat peste cap pentru ca americanii să ni-l dea pe Mohammad Munaf.
Răspunsul american la solicitările îndreptățite ale aliatului român – răspunsuri ce s-ar putea rezuma în formula No sau Niet – ne arată încă o dată nenorocirea pentru o țară ca România de a fi într-o alianță asimetrică cu o Mare Putere a clipei istorice.
Redau mai jos cablogramele deconspirate de Wikileaks împreună cu urarea adresată lui Sebastian Ghiță să mai rămînă în libertate și angajaților săi, ca și ai celor ai lui Dan Voiculescu, să meargă la un curs, fie și scurt, de alfabetizare profesională.
UNCLAS SECTION 01 OF 02 BUCHAREST 000017 / 2006 Tags: Răpirea jurnaliştilor; Mohammad Munaf; Omar Hayssam; Subiect: Cererea Ministerului Român de Justiţie privind audierea lui Munaf din Irak.
Ministrul Justiţiei a trimis Ambasadei din Bucureşti, pe 29 decembrie, o solicitare pentru asistenţă legală în legătură cu două cazuri care îl implică pe Mohammad Munaf, ţinut în custodie în Irak Aceasta este prima scrisoare primită vizând stabilirea unui singur canal de comunicare pentru cererile care se referă la asistenţa legală a SUA în privinţa cazului Munaf.
Pe scurt, în documentul oficial din partea Ministerului Justiţiei este recunoscută custodia oficială a Irakului asupra lui Munaf, dar se cere ajutor SUA pentru o videoconferinţă în care să fie audiat Munaf cu privire la acuzaţia de terorism şi în calitate de martor în cazul Omar Hayssam. Ministerul Justiţiei susţine menţinerea acuzaţiilor de terorism la adresa lui Munaf, acuzând că răpirea celor trei jurnalişti români a lezat interesele de stat ale României.
Rezolvarea favorabilă a dosarului înregistrat cu numărul 6595/2/2006 şi 33970/2/2005 la Curtea de Apel Bucureşti depinde în mare măsură de modul în care autorităţile irakiene rezolvă solicitările autorităţilor judiciare din România
Având în vedere că Mohamad Munaf are cetăţenie americană şi este în custodia trupelor SUA din cadrul Forţelor Multinaţionale ale Colaliţiei din Irak, susţinere autorităţilor SUA este esenţială pentru a finaliza cererea pentru asistenţă legală lansată de Curtea de Apel Bucureşti.
Ministerul Justiţiei a informat Ambasada că, la data de 14 noiembrie 2006, Ministerul irakian de Justiţie şi-a exprimat verbal acordul în vederea audierii lui Munaf prin videoconferinţă. Prin urmare, la 23 noiembrie 2006, având susţinerea Ambasadei SUA din Bagdad şi al Comandantului american al Forţelor Multinaţionale, conexiunea video a fost stabilită, având loc prima rundă de audieri. Din cauza unor motive procedurale, audierea a fost amânată pentru data de 14 decembrie 2006, când, din păcate, nu a putut avea loc, Ambasada SUA din Bagdad informând Ministerul Justiţiei că „lipseşte acordul autorităţilor irakiene” (acord, care a fost exprimat doar verbal).
Ministerul român de Justiţie a solicitat Ambasadei de la Bucureşti să continue să susţină în faţa autorităţilor competente, cererea României pentru a avea de câştig de cauză în acest complex caz de terorism.
Ambasadei de la Bucureşti i se cere să ofere informaţii cu privire la poziţia autorităţilor americane referitor la audierea lui Mohammad Munaf. În cazul unui răspuns afirmativ, Ambasada trebuie să comunice data celor două audieri, precum şi informaţii de contact ale unor oficiali SUA care vor oferi suport tehnic
Pentru a informa corect Ambasada, Ministerul român de Justiţie a informat: Începând cu luna decembrie 2005, autorităţile române au trimis Irakului 5 cereri pentru asistenţă legală în cazul lui Mohammad Munaf. Acele cereri se referă la audierea lui Munaf şi a altor 6 persoane de către o comise rogatorie obişnuită sau prin videoconferinţă: Al Qasir Salam (născut la data de 05.12.1971), Al Salmani Omar Jassam (născut la 03.01.1970 în Bagdad), Al Slemani Abdel Jabbar (născut la 07.01.1956 în Bagdad), Al Amin Youssef (născut la 06.10.1971 în Bagdad), Al Giuburi Ibrahim (născut la 01.12.1969 în Bagdad) şi Samarai Hakim (născut la 07.01.1956 în Bagdad)
Se cere audierea lui Munaf pentru că acesta este pârât în dosarul numărul 6595/2/2006 şi martor în cel 33970/2/2005
In dosarul numărul 6595/2/2006, Mohammad Munaf este în curs de judecare, iar în celălalt cetăţeanul sirian Omar Hayssam, având în vedere că cele două dosare s-au despărţit de motive procedurale.
În ceea ce priveşte procesul lui Munaf, care este acuzat de acte de terorism, Ministerul român de Justiţie ar dori să sublinieze că România şi-a exprimat în mod dorinţa ca acet caz să fie judecta în cadrul sistemului juridic român.
Trebuie subliniat faptul că, în nici un moment, autorităţile române nu au renunţat la exercitarea jurisdicţiei asupra acţiunilor întreprinse de Munaf, având la bază drepturile legale la nivel internaţional, şi fiind justificată daunele aduse intereselro de stat ale României.
S E C R E T SECTION 01 OF 02 BUCHAREST 000104 / 2006
Tags: Mohammad Munaf; Irak Subiect: Solicitarea secretarului de stat Adrian Vieriţă de a se întâlni cu însărcinatul cu afaceri şi cu consilierii politici în funcţie în data de 30 ianuarie, pentru a discuta plângerea depusă de Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului în numele lui Mohammad Munaf, cu cetăţenie româno-americană, care a fost condamnat la moarte anul trecut, pentru răpirea din 2005 a 3 jurnalişti români în Irak
Vieriţă a afirmat că nota verbală primită de la comisie a solicitat României, ca stat partener la Protocolul Opţional încheiat la Convenţia Internaţională a Drepturilor Civile şi Politice, să “adopte toate măsurile necesare pentru a asigura” protecţia lui Munaf şi a familiei sale de pagube ireparabile. El a subliniat că guvernul român nu s-a conformat solicitărilor cuprinse în notă de a informa comisia, până la data de 22 ianuarie, asupra demersurilor întreprinse pentru a proteja “viaţa, siguranţa şi integritatea personală” a lui Munaf.
Oficialul român s-a folosit de prilejul întâlnirii cu diplomaţii americani pentru a le transmite acestora, în linii mari, poziţia ţării noastre faţă de plângerea Comisiei ONU. El a subliniat faptul că deciziile guvernului român sunt în conformitate cu protocoalele şi convenţiile internaţionale care au ca scop abolirea pedepsei cu moartea. De asemenea, Vieriţă a observat că, pentru a răspunde solicitărilor primite, trebuie clarificată chestiunea juridicţiei României asupra lui Munaf în orice moment anterior reţinerii sale.
Preşedintele Traian Băsescu a subliniat că interesul pentru extrădarea lui Munaf în România este deosebit de mare, deoarece acesta urmează să participe ca martor în procesul complicelui său, omul de afaceri cu cetăţenie româno-siriană, Omar Hayssam.
UNCLAS BUCHAREST 000157
Tags: Mohammad Munaf Subiect: Scrisoarea (prezentată integral), datată 2 februarie 2007, din partea Departamentului de drept internaţional din cadrul Ministerului Justiţiei prin care se solicită asistenţă în cazul Mohammad Munaf.
UNCLAS BUCHAREST 001686
TAGS: răpirea jurnaliştilor, Mohammad Munaf, Irak, SUA SUBIECT: Demersurile Guvernului României şi Ambasadei din Bagdad pentru obţinerea accesului la Mohammmad Munaf şi la alţi cetăţeni irakieni implicaţi în răpirea jurnaliştilor români (Majed Mohamed Hassan Al Mashadani; Hashem Mohamad Mahmoud Abdala Al Mashadani; Abdel Karim Khalil Ibrahim Hamadi Al Faraji; Mohamed Hardan Hashem Al Isawi)
Consilierul juridic al SUA a primit din partea procurorului român Ciprian Nastasiu o copie a două documente necesare pentru accesul la Mohammad Munaf.
C O N F I D E N T I A L BUCHAREST 001883
TAGS: Mohammad Munaf, răpirea jurnaliştilor, Irak, SUA SUBIECT: Cazul Mohammad Munaf
Cablograma face referire la întâlnirea din 19 decembrie dintre oficiali americani şi reprezentanţii Ministerului Român al Justiţiei şi ai Ministerului de Externe pentru a discuta modalităţile de comunicare între Guvernul SUA şi cel al României în privinţa cazului Munaf. Adjunctul şefului Misiunii SUA la Bucureşti a subliniat necesitatea unui mecanism oficial şi mai bine coordonat de comunicare, având în vedere deficienţele din trecut şi nevoia de a ţine evidenţa solicitărilor şi răspunsurilor provenite de la mai multe părţi.
Florin Răzvan Radu a informat, iniţial, că ministrul justiţiei a comunicat cu SUA prin intermediul unor cereri oficiale, cum este cea datată din 1 noiembrie 2006. La acea dată, ministrul justiţiei, Monica Macovei, a trimis o scrisoare oficială către avocatul american Gonzales şi secretarului apărării, Rumsfeld. El a admis că procurorii români au plecat la Bagdad fără să informeze Ministerul Justiţiei şi au comunicat direct cu membrii coaliţiei şi cu oficialii SUA.
Participanţii au căzut de acord ca viitoarele comunicări în cazul lui Munaf să fie transmise prin intermediul Biroului pentru Orientul Mijlociu şi Africa din cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Departamentul de politică din cadrul Ambasadei de la Bucureşti, fie sub forma unei note, fie în alt format în scris. În încheiere, Radu a menţionat că instanţa din România care se ocupă de cazul lui Munaf a solicitat asistenţă în audierea acestuia din 18 ianuarie.
Prezentarea solicitării adresate de ministrul justiţiei, Monica Macovei, în vederea urgentării pronunţării autorităţilor SUA asupra cererii de extrădare a lui Mohammad Munaf.
C O N F I D E N T I A L SECTION 01 OF 02 BUCHAREST 001190
Tags: răpire, jurnalişti, Munaf, Hayssam, PSD Subject: Revenirea în ţară a jurnaliştilor răpiţi şi mulţumirile adresate de preşedintele Traian Băsescu serviciilor de informaţii pentru munca depusă, nominalizând SRI, alături de SIE şi DIA
Guvernul continuă eforturile pentru întoarcerea în România a cetăţeanului Munaf Mohmammad, care le-a fost ghid jurnaliştilor în Irak.
Presa a subliniat că printre cei repatriaţi nu se află şi americanul Munaf Mohmammad, care nu mai este rezident în România de mult timp. Purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale a făcut o declaraţie de presă, în care a transmis că Mohammad a rămas în Irak sub autoritatea forţelor multinaţionale.
Conform opiniei generale, Hayssam a fost implicat în foarte multe afaceri cu membri proeminenţi ai PSD, acesta fiind arestat pe 5 aprilie. În calitate de asociat al său, Munaf a fost implicat în caz.
Potrivit presei, pe 22 mai, Procuratura din România a declarat că Munaf va fi acuzat în România, în absenţă, pentru infracţiuni economice nespecificate.
Anticipăm că Guvernul român va continua să facă presiuni pentru întoarcerea lui Munaf, deoarece membrii Executivului sunt convinşi că el deţine informaţiile cheie privind răpirea.
În acelaşi timp, România a promis că va rămâne într-o relaţie strânsă şi anticipăm că Băsescu îşi va ţine cuvântul privind trupele româneşti în Irak.
Pe 22 mai, Consulul General a vorbit la telefon cu soţia lui Munaf Mohammad, Victoria Mohammad. CG a confirmat că Mohammad a fost eliberat şi va rămâne în contact pentru a oferi informaţii.
UNCLAS BUCHAREST 001243
Tags: Munaf, FBI, Botoş Subject: Cererea României de a participa la interogarea lui Mohammed Munaf
CDA a primit o scrisoare de la Procurorul General Botos 5/26/05, în care i s-au cerut date de contact la FBI, pentru a facilita participarea reprezentanţilor Guvernului României la interogarea lui Munaf la Bagdad.
S E C R E T SECTION 01 OF 02 BAGHDAD 003010
Tags: România, deţinuţi Subject: Dispoziţiile legale în privinţa lui Mohamad Munaf, deţinut în Irak sub autoritatea UNSCR 1546
Referitoare la Munaf este un fost rezident din România, care a fost închis în mai 2005, sub suspiciunea privind implicarea în răpirea unor jurnalişti români în Irak.
La 18 iulie, în cadrul unei comisii a forţelor de coaliţie din Irak, s-a convenit ca Mohamad Munaf să aibă statutul de deţinut intern, acest fapt urmând a fi raportat OSD. Departamentul american al Apărării va demara discuţii între autorităţi în legătură cu dispoziţiile legale referitoare la Munaf, bazându-se pe informaţii neoficiale.
Guvernul român a solicitat forţelor de coaliţie din Irak să îl pună pe Munaf la dispoziţia autorităţilor române în vederea unei audieri la sediul Ambasadei României din Bagdad. Forţele de coaliţie din Irak nu se opun accesului autorităţilor române la Munaf, atât timp cât demersul acţiunea părţii române este de natură investigativă, are loc la centrul de detenţie şi nu împiedică Administraţia SUA sau Tribunalul Penal Central din Irak să continue urmărirea penală a lui Munaf.
Nu s-au primit notificările Administraţiei americane referitoare la interesele SUA în privinţa procesului lui Munaf.
Problema extrădării în România sau a luării în custodie a lui Munaf ar trebui soluţionată pe cale bilaterală între Irak şi România, iar Ambasada SUA şi-a exprimat disponibilitatea de a facilita contactele bilaterale.
S E C R E T SECTION 01 OF 02 BAGHDAD 005083
Tags: Guvern, România, deţinuţi, drepturile omului Subject: Noi date referitoare la cazul Munaf
Referitoare la contactarea, prin email, de către Florin Răzvan Radu, director pentru relaţii internaţionale în cadrul Ministerului român de Externe, a ataşaţilor americani pe probleme politico-militare, cu solicitarea de organizare a unei videoconferinţe cu cetăţeanul Mohamad Munaf, aflat în custodia forţelor americane din Irak, precum şi cu alţi cinci cetăţeni de naţionalitate irakiană care nu sunt deţinuţi de către forţele de coaliţie din Irak.
Reprezentanţii americani au explicat, prin telefon, că Tribunalul Penal Central din Irak a fost de acord cu această solicitare, cu condiţia ca Mohamad Munaf să apară doar în calitate de martor şi să fie judecat de către un tribunal irakian.
Nu s-a pus în niciun caz problema ca Tribunalul Penal Central din Irak să permită judecarea lui Munaf într-un tribunal din România.
C O N F I D E N T I A L BUCHAREST 000858
Tags: Irak, Munaf Subiect: Nota primită de Ambasada SUA la Bucureşti din partea Ministerului Justiţiei, în data de 20 iulie, referitoare la cazul lui Mohammad Munaf
În notă se face referire la înţelegerea bilaterală din 1999 cu SUA privitoare la asistenţa juridică acordată de SUA Guvernului în eforturile depuse de a afla locaţia exactă a lui Mohammad Munaf şi în stabilirea jurisdicţiei asupra acestuia. Punctul de vedere exprimat de Ambasada SUA este că acordarea asistenţei americane este esenţială în îndeplinirea actului de justiţie în acest caz complex. În încercarea soluţionării acestui caz, Ministerul Justiţiei din România a solicitat în repetate rânduri asistenţă juridică din partea autorităţilor din Irak fără a primis un răspuns clar din partea acestora. În acest context, MInisterul Justiţiei solicită sprijinul Ambasadei Americane la Bucureşti pentru soluţionarea acestui caz. Conform autorităţilor române, Ambasada României din Baghdad a fost informată că Mohammad Munaf se află în custodia autorităţilor militare americane care nu doresc să comunice coordonatele locaţiei unde este deţinut Munaf autorităţilor din Irak.”„
Eu stau si ma intreb altceva: daca in tot acest timp Munaf, care e cetatean american, a fost privit, din punctul de vedere al legislatiei americane, drept terorist in America. Mie nu mi-e clar acest lucru. Eu stau si ma intreb cum e privita in SUA chestiunea aceasta: au naturalizat un cetatean irakian care, ulterior, s-ar dovedi a fi un terorist. In caz contrar, daca nu ar fi terorist, ar rezulta ca actiunea de rapire ar fi avut alte scopuri. Obscure. Faptul ca „Mohammad Munaf se află în custodia autorităţilor militare americane care nu doresc să comunice coordonatele locaţiei unde este deţinut Munaf autorităţilor din Irak” nu-mi spune, practic, nimic. Cu atat mai mult nu-mi indica daca Munaf este sau nu terorist in SUA. Nu-mi spune nici daca Guvernul Statelor Unite tolereaza sau nu asa ceva. Observati si aceste fraze:
„Nu s-au primit notificările Administraţiei americane referitoare la interesele SUA în privinţa procesului lui Munaf.
Problema extrădării în România sau a luării în custodie a lui Munaf ar trebui soluţionată pe cale bilaterală între Irak şi România, iar Ambasada SUA şi-a exprimat disponibilitatea de a facilita contactele bilaterale.„
Nu spun, de fapt, mare lucru despre pozitia SUA. Ar putea sugera ca SUA isi protejeaza un cetatean propriu, american. Dar Administratia de la Casa Alba nu a formulat, de fapt, niciun fel de pozitie cu privire la acest caz si cu privire la Munaf. A fost un caz de terorism? Este Munaf un terorist? Cineva ar putea replica: „bine, bine, dar cum poti sa spui ca e terorist daca inca nu a fost judecat de un tribunal legal?”. Asa este. Dar Osama bin Laden cum a fost socotit teroristul nr. 1 al Planetei? A fost el oare judecat (si observati ca spun judecat, nu acuzat!!) legal de un tribunal legal constituit? Presedintele Bush facuse atunci o declaratie ce a ajuns celebra: „there’s no need to discuss innocence or guilt. We know he’s guilty.” – „nu este nevoie sa discutam despre inocenta sau vinovatie. Noi stim ca el este vinovat”. Asa, si-n cazul lui Munaf cum e? Stim ca el, de data aceasta Munaf, e vinovat? Sau nu stim? Iar in cazul Bataliei de la Tora Bora iata ce ne spune Wikipedia:
„According to The Washington Post, the U.S. government concluded that Osama bin Laden was present during the Battle of Tora Bora, Afghanistan in late 2001, and according to civilian and military officials with first-hand knowledge, failure by the United States to commit enough U.S. ground troops to hunt him led to his escape and was the gravest failure by the United States in the war against al-Qaeda. Intelligence officials assembled what they believed to be decisive evidence, from contemporary and subsequent interrogations and intercepted communications, that bin Laden began the Battle of Tora Bora inside the cave complex along Afghanistan’s mountainous eastern border.[169]
The Washington Post also reported that the CIA unit composed of special operations paramilitary forces dedicated to capturing bin Laden was shut down in late 2005.[170] Bush had previously defended this scaling back of the effort several times, saying, „I don’t know where bin Laden is. I have no idea and really don’t care. It’s not that important. It’s not our priority.”[171]
U.S. and Afghanistan forces raided the mountain caves in Tora Bora between August 14–16, 2007. The military was drawn to the area after receiving intelligence of a pre-Ramadan meeting held by al-Qaeda members. After killing dozens of al-Qaeda and Taliban members, they did not find either Osama bin Laden or Ayman al-Zawahiri.[172]„
Incurcate sunt caile luptei impotriva terorismului…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Eu cred ca noi ar trebui sa ne aplecam mai profund asupra lucrurilor care ne blocheaza dezvoltarea si vom observa ca acestea nu sunt numai de ordin strict economic. E usor sa te referi doar la problemele economice, sa spui, de pilda, ca nu trebuie sa avem datorii mari, deficitele sa fie mici si altele de genul asta.
Conceptul „se poate si asa” este unul de ordin existential. El doreste sa exprime faptul ca existenta este in definitiv si la urma urmei aceeasi. Acest concept nu tine cont de diferentieri, pe care le ignora cu prisosinta. Civilizatia si in special cea occidentala, mai exact spus lumea in care am intrat odata cu aderarea la UE, se bazeaza, dupa parerea mea, pe diferentieri. Spre exemplu: nu toti oamenii sunt la fel, desi toti sunt oameni. Meritocratia, omul potrivit la locul potrivit, aprecierea muncii pe care o depune cineva se bazeaza pe diferentieri. Alegerea pe care o face un om se bazeaza pe diferentieri pentru ca trebuie sa faci diferenta intre ceva si altceva ca sa faci o alegere. La noi, conceptul acesta – „se poate si asa”, „merge si asa” – care sterge diferentierile isi are originea in comunism sau, poate mai bine zis, in colectivism. Iar efectele acestei conceptii incep sa-i dovedeasca limitele. „Merge si asa”, adica de ce n-ar merge bunaoara ca niste tineri sa stea in miez de noapte in fata blocului si sa vorbeasca tare, ametiti putin si de bautura si sa deranjeze locatarii unui bloc intreg? Ce mare lucru s-a intamplat pana la urma? Care ar fi problema ca sapte tineri au violat o fata si tot satul le ia apararea? Doar merge si asa, nu? De ce nu s-ar putea, de ce nu ar merge de exemplu ca liderul celui mai mare partid din Romania, PSD, sa fie unul condamnat penal cu suspendare in prima instanta? Aparent banal, dar interesant, ce spune Cristian Tudor Popescu in acest editorial (pe care il recomand a fi citit integral si in original):
„Că toţi cei care se întreabă, mai mult sau mai puţin retoric, cum de a fost ales Dragnea, condamnat penal cu suspendare într-o primă instanţă – imagine, democraţie, Europa etc. – nu înţeleg un lucru simplu: PSD, ca orice partid, e o asociere privată de persoane. Aşa cum acuza de plagiat, care putea fi verificată de oricare cetăţean, n-a împiedicat câtuşi de puţin PSD să-l aibă preşedinte, prim-ministru şi candidat la preşedinţia României pe V. Ponta, tot aşa L. Dragnea poate conduce autoritar partidul, cu condamnarea suspendată cu tot, ca erou al luptei anti Băsescu, până în 2016 şi mai departe.” (subl. mea)
Deci daca PSD e o asociere privata de persoane, ca orice partid, ce treaba ai tu ca au ales drept lider, cu sprijinul lui Ion Iliescu, pe cineva care e condamnat penal? E in definitiv o chestiune privata. Si ce, nu merge si asa? Mergand pe ideea aceasta rezulta clar ca n-ar fi nicio diferenta intre un lider care nu e condamnat si unul care a suferit o condamnare penala: celui care a suferit condamnarea ii putem gasi si merite: e un bun organizator, vorba lui Ion Iliescu. In societatea romaneasca, in Romania profunda, cum zic unii, nu se prea fac inca diferentieri. Si asta e inca un efect al comunismului, efect ce mai persista inca. Democratia se bazeaza pe diferentieri. Altminteri ar exista doar un singur partid care ar conduce politic societatea.
Comunismul a amestecat clasele sociale, dorind sa creeze o singura clasa sociala. Daca va veti plimba prin Bucuresti si veti observa cu atentie blocurile de locuit, veti vedea ca orasul e impanzit de blocuri. Daca stai sa te uiti, de pilda, la etajul doi al unui bloc si apoi la etajul trei al aceluiasi bloc, vei constata ca nu exista nicio diferenta: sunt la fel. In schimb pe aleile dintre blocuri vezi o sumedenie de masini, multe straine, diferite intre ele, de marci diferite. In general intre blocuri nu exista vreo diferenta. Ma uitam la un post frantuzesc unde era o emisiune despre situatia din Ucraina. Era vorba de un oras si erau cadre din acel oras care aratau blocurile. Sunt aproape identice cu ceea ce poti vedea la Bucuresti si in oricare alta parte din Europa de Est, fosta comunista. Stateam si ma gandeam daca putem spune ca societatea noastra e una cu adevarat democratica sau inca are caracteristici ce nu o fac democratica…
Si pe vremea lui Ceausescu, a „mers si asa”, pana ce a trebuit sa platim datoriile si lipsa de performanta economica si-a spus cuvantul. Partea proasta este ca acest „merge si asa”, „se poate si asa” e prezent si acum in societate. De ce trebuie sa fii performant daca merge si asa? Se poate si asa: adica fara prea multa performanta. Fara prea multa bataie de cap, fara prea multa grija fata de detaliu. Imi amintesc de faptul ca la inceputul anilor ’90, dupa decenii de dictatura si inchistare, romanul care a mers in strainatate era fascinat de cat de frumos erau aranjate lucrurile intr-un oras occidental. La noi si acum, dupa 25 de ani de la Revolutie, mai vezi constructii neterminate in oras, lasate de izbeliste. Si multa vreme au fost lasate de izbeliste chiar si blocurile care erau incepute. S-a putut si asa destula vreme si inca se mai poate, dupa cum usor se poate constata. Mergeti pe Bulevardul Unirii, pe chei, de la Magazinul Unirea in sus, spre actuala Biblioteca Nationala. Cladirea Bibliotecii arata bine, dar a fost terminata destul de tarziu. Imediat mai incolo inca exista un teren viran pe care, inca de pe vremea lui Ceausescu, urma sa se construiasca ceva. E un teren vast, lasat total de izbeliste, plin de tot felul de tufe. Pe partea dreapta, cum te uiti spre noul Teatru de Opereta, se vad blocurile ca niste ziduri de cetate. Ce frumos ar fi daca acel teren viran de care vorbeam ar fi amenajat cum trebuie, spre exemplu daca ar fi un parc acolo! Insa terenul e de mai bine de 25 de ani lasat de izbeliste!! Iar ceva mai incolo de Opereta e moderna cladire a Camerei de Comert. Asa cum pe Calea Plevnei, dupa ce treci de moderna cladire a CSM, langa care e un ansamblu de blocuri nou construite, chiar pe partea cu CSM, vizavi e Spitalul Witting, vezi un teren viran, lasat la fel de izbeliste, cu un gard care sta aproape sa cada, numai tufe si boscheti. Aspectul e foarte urat. Si inca mai vezi multe de genul asta in Bucuresti, lucruri care dau orasului nostru un aspect urat, cand, de fapt, orasul n-ar trebui sa fie deloc urat.
Vorbim de Bucuresti, capitala tarii. Si e important sa subliniem, cred eu, ca avem si cu ce ne lauda! Dati pe images Goggle un search: Pipera Business Center, care se intinde pana-n Voluntari. Dispunerea acestui Centru e spre marginea orasului, foarte excentric amplasat. Cu greu i-ar trece prin minte cuiva care viziteaza Bucurestiul sa se duca pe acolo. De ce este semnificativ? Pentru ca acolo putem vedea altceva, o alta lume pe care Romania nu a cunoscut-o foarte multa vreme. Ai impresia ca nici nu esti in Romania, poate undeva in SUA, intr-un oras american. Mie imi place, e super dupa parerea mea! 🙂 Arhitectura moderna, luminile din timpul noptii, spatiile largi intre cladirile moderne, unele de sticla, eleganta aceasta moderna, shopping center-ul elegant, te fac sa te simti altfel 🙂 . Aici vezi altceva, o alta conceptie, diferita de „se poate si asa”, „merge si asa”, cu care, de regula, romanul e obisnuit. Ai putea avea senzatia ca intre elegantele cladiri, pline de rafinament modern, te afli intr-o vacanta estivala in alta parte decat in Romania. Priveam campul. Priveam cladirile. Romanului ii e frica de performanta. Ii e frica de capitalism, privit ca pe ceva rau care nu face altceva decat sa exploateze nemilos individul care trebuie sa asude de atata munca, insusita de altii, desigur. Conceptia arhitecturala moderna a cladirilor de aici, care se inalta in plin camp iti demonstreaza contrariul lui „se poate si asa”: se poate si altfel. Mult mai bine si mult mai frumos. Cu mult mai mult rafinament si mult mai multa modernitate.
Din acest punct de vedere, Romania este inca o tara a contrastelor, semn al prefacerii.
Pe noi ne trage in jos nu numai „economia”, dar si conceptia cu care o abordam, adica acel „se poate si asa”. Suntem, din pacate, tributarii acestei conceptii paguboase. Precis ca in acel sat din Vaslui, unde s-a intamplat acel viol despre care am scris pe blog, nimeni sau aproape nimeni nu-si pune problema, nu-si zice: „Nu, nu se poate si asa! Hai sa vedem si altfel!”. Or, o astfel de conceptie e greu de schimbat. Si e trist ca tanara generatie nu are pretentii mai mari. A spune: „hai sa vedem si altfel”, acest indemn, exprima o pretentie a individului: „intenție, dorință, năzuință ambițioasă”. O lume in care individul nu ar mai avea nicio pretentie face imposibila civilizatia. In Coreea de Nord, de exemplu, nu e posibila civilizatia. Civilizatia nu are un punct terminus, de exemplu: „societatea socialista multilateral dezvoltata” sau „comunismul”. Civilizatia inseamna o dezvoltare perpetua, inclusiv spirituala, dar al carei sens nu-l stim. Chiar si dorinta de a se imbunatati spiritual sau duhovniceste exprima o pretentie a individului, cu constiinta ca nu e vrednic de acest lucru. De ce sa ne miram ca exista stagnare, daca nu exista o nazuinta ambitioasa din partea individului? De ce ne-am mira ca un individ ajunge sa se comporte mai rau ca o fiara daca el, de fapt, nu are nazuinta de a-si imbunatati comportamentul si conceptiile? Partea cea mai proasta este ca spiritul gregar al romanului a fost amplificat de comunism pentru ca sa poata sa-si atinga scopurile. Asta e greu de schimbat. Si din aceasta cauza lucrurile evolueaza greoi. Ne impiedicam nu atat de economie sau de nepricepere, cat de propriile noastre conceptii si abordari paguboase, crezand ca doar asa e bine, cand, in realitate, nu e bine sau se poate mai bine si altfel. Asa se explica si nostalgia multora dupa comunism, chiar daca aceasta nu-si gaseste o justificare clara niciodata, mai degraba e o atitudine plina de subiectivitate.
Daca cineva mi-ar fi spus ca ministrul de Finante al Romaniei, impreuna cu prim-ministrul tarii, nu poate raspunde la o intrebare simpla, de curs liceal, foarte probabil ca nu l-as fi crezut…
Sa fixam putin ideile! In general vorbind, bugetul este format din venituri si cheltuieli. In privinta bugetului de pensii, pe scurt spus, cheltuielile sunt pensiile care se platesc si care trebuie sa se plateasca regulat, iar veniturile sunt formate prin colectarea CAS-ului. Noi avem deja doua probleme si anume:
1. Avem un deficit la bugetul de pensii. Asta inseamna ca veniturile bugetare sunt mai mici decat cheltuielile care se fac din acest buget;
2. Problema structurala: 4,4 milioane de contributori la bugetul de pensii si 5,4 milioane de pensionari.
Or, legea promovata de actualul Guvern doreste scaderea CAS-ului cu 5 puncte procentuale, la angajator. Basescu a chemat Guvernul la consultari si au mers la Cotroceni Ponta si Ioana Petrescu, ministrul de Finante. Intrebarea pe care a pus-o Basescu este de o simplitate clasica, de manual de liceu: in conditiile in care avem deja un deficit la bugetul de pensii, cum se poate acoperi diferenta ramasa prin scaderea cu 5 puncte procentuale a CAS-ului? Pentru ca o scadere a CAS ar adanci deficitul bugetului de pensii si atunci trebuie sa ai bani ca sa finantezi, in conditii legale, o marire a deficitului. Basescu a intrebat de unde vor fi luati acesti bani. Or, lucrul incredibil care s-a petrecut este ca nici premierul si nici ministrul de Finante n-au putut raspunde la aceasta intrebare, dand un spectacol jalnic!! Au parut ca doi elevi scosi la tabla carora, mai ales la auzul acestei intrebari „ingrozitoare”, au inceput sa le creasca niste morcovi considerabili in interiorul abdominal, cu riscul ca frunzulitele sa mai iasa si pe afara! 😀
„Inregistrarea discutiei dintre presedintele Traian Basescu, premierul Victor Ponta si ministrul Finantelor, Ioana Petrescu, a fost data publicitatii de catre administratia prezidentiala si postata pe contul de Facebook „Alaturi de presedintele nostru”.Inregistrarea a fost difuzata dupa ce Victor Ponta l-a acuzat pe seful statului de „comportament badaranesc” fata de Ioana Petrescu, in timpul discutiilor care au avut ca tema proiectul de lege privind reducerea CAS cu 5 puncte, masura considerata nesustenabila de Traian Basescu.
La inceputul discutiei, seful statului afirma ca nu vede „sustenabilitatea masurii” de reducere a CAS, iar primul ministru il informeaza ca potrivit constitutiei are dreptul de a retrimite proiectul la Parlament.
„Nu tin sa il retrimit, pentru ca e o masura buna pentru agentii economic, marea problema e cum acoperim gaura”, a replicat seful statului.
„Problema este ca guvernul, si daca am fi de acord cu dvs, tot nu am avea … nu suntem …aaa … din moment ce e o lege aprobata de Parlament rolul nostru a fost de a transmite in expunerea de motive motivul emiterii actului normativ cu impactul socio-economic si toate celelalte masuri”, a raspuns Ponta, dupa care s-a referit la acoperirea gaurii bugetare prin crestere economica, combaterea evaziunii fiscale si legea insolventei.
Presedintele o intreaba pe Ioana Petrescu din ce va fi acoperita lipsa de venituri de 11 miliarde de lei din bugetul anului viitor, iar ministrul Finantelor vorbeste despre „o masura extraordinar de buna pentru mediul de afaceri si pentru angajatori”, pe care o sustine „din tot sufletul”.
Ministrul precizeaza ca au fost facute studii iar Traian Basescu ii cere acest studiu, iar Ioana Petrescu se uita la Victor Ponta.
„Mai oameni buni, discutam intre oameni care stiu ce vorbesc sau …”, comenteaza Traian Basescu.
Ministrul Finantelor precizeaza ca la elaborarea bugetului pe 2015 „sursele vor fi foarte clare”
„Doamna, dar eu trebuie sa o promulg acum, pentru ca si eu as vrea sa o promulg, dar credibil”, spune presedintele.
La inceputul partii a doua a inregistrarii, Traian Basescu le spune celor doi ca „Germania, Franta, Italia au intrat in declin economic si asta ne va afecta”.
„Un motiv in plus ca sa relaxam fiscal si sa incurajam firmele sa angajeze”, spune Ioana Petrescu.
„Nu angajeaza nimeni”, intervine Basescu.
„…si sa investeasca mai mult”, adauga Ioana Petrescu.
„Doamna, unde spuneati ca ati terminat, la Harvard, la Oxford?”, o intreaba Basescu.
„La Harvard”, raspunde ministrul Finantelor.
„Roubini e economist de Harvard, ma asteptam la argumente de genul lui, nu….”, comenteaza Basescu.
La un moment dat, presedintele afirma: „Daca as vrea sa imi bat joc de tara asta as promulga-o fara sa mai intreb nimic. Eu plec” in decembrie, la terminarea mandatului.
In conferinta de presa care a urmat discutiilor de la Palatul Cotroceni, Traian Basescu a acuzat postul de televiziune Romania TV ca minte atunci cand afirma ca ar fi jignit-o pe Ioana Petrescu motiv pentru care va publica inregistrarea oficiala.
„Cred ca am sa fac altceva, o sa fie prima oara cand fac publice inregistrarile discutiilor, sa vedem cine minte, RTV, eu, cineva minte aici. Ghita a avut multe contracte cu EADS, nu are vreo ingrijorare? Televiziunea dumneavoastra minte si ca atare voi face publice inregistrarile discutiilor”, a spus Basescu, intr-o conferinta de presa, dupa ce reportera RTV l-a intrebat daca in cursul discutiilor a facut referire la studiile Ioanei Petrescu.
Si premierul Victor Ponta a acuzat un „comportament badaranesc” al presedintelui in timpul discutiilor.
„Presedintele a avut un comportament badaranesc fata de doamna Petrescu, am aflat ca studiile la Harvard nu sunt nimic fata de studiile domniei sale. Eu sunt obisnuit, pentru doamna Petrescu cred ca a fost o experienta neplacuta. Nu ma cert nici cu presedintele, nici cu altcineva. A fost o discutie neplacuta”, a declarat Ponta, citat de Mediafax.
„Versiunea lui Victor Ponta asupra consultărilor de la Cotroceni – „Ne-am certat” – a fost parată de Traian Băsescu, în această seară, cu înregistrarea oficială a discuţiei furnizată de Preşedinţie. În înregistrare, premierul României şi ministrul Finanţelor apar în mai multe ipostaze delicate, nefiind în stare să răspundă la întrebările foarte precise formulate de preşedinte despre resursele bugetare care vor susţine scăderea CAS-ului. Faza întâlnirii a constituit-o momentul în care Traian Băsescu i-a spus premierului că „avem şi MTO care înseamnă 5-6 miliarde”. Victor Ponta s-a blocat, neştiind cum să răspundă la o asemenea „provocare” economică, după cum puteţi citi mai jos.
Consultările de astăzi de la Cotroceni pe tema reducerii CAS s-au încheiat cu o nouă dispută publică între preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta. Dacă premierul a susţinut varianta unor certuri peste masă, preşedintele l-a contrazis. Câteva ore mai târziu, Preşedinţia a scos filmul întâlnirii de jumătate de oră la care Victor Ponta a venit împreună cu ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, să discute despre reducerea CAS.
În înregistrare, Băsescu le cere premierului Ponta şi ministrului Finanţelor, Ioana Petrescu, „cifrele” care arată că scăderea CAS este sustenabilă. „Doamna ministru, unde aţi terminat, la Oxford, Harvard? Roubini a terminat la Harvard. Mă aşteptam la argumente de genul lui”, i s-a adresat Băsescu ministrului Petrescu, acuzându-i pe cei doi reprezentanţi ai Guvernului că au venit la întâlnire cu „lozinci”.
Consultările de astăzi de la Cotroceni pe tema reducerii CAS s-au încheiat cu o nouă dispută publică între preşedintele Traian Băsescu şi premierul Victor Ponta. Dacă premierul a susţinut varianta unor certuri peste masă, preşedintele l-a contrazis. Câteva ore mai târziu, Preşedinţia a scos filmul întâlnirii de jumătate de oră la care Victor Ponta a venit împreună cu ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu, să discute despre reducerea CAS.
În înregistrare, Băsescu le cere premierului Ponta şi ministrului Finanţelor, Ioana Petrescu, „cifrele” care arată că scăderea CAS este sustenabilă. „Doamna ministru, unde aţi terminat, la Oxford, Harvard? Roubini a terminat la Harvard. Mă aşteptam la argumente de genul lui”, i s-a adresat Băsescu ministrului Petrescu, acuzându-i pe cei doi reprezentanţi ai Guvernului că au venit la întâlnire cu „lozinci”.
Traian Băsescu: Doamnă, daţi-mi şi mie studiul care spuneţi că s-a făcut.
Victor Ponta: Vă dăm tot ce avem.
T.B.: Măi, oameni buni, am zis că discutăm. (…) Arătaţi-mi din ce se compune structura de venituri suplimentare.
Ioana Petrescu: În momentul în care vom elabora bugetul pe 2015 sursele vor fi foarte clare.
T.B.: Doamnă, dar eu trebuie să o promulg acum. Eu aş vrea să o promulg şi aş vrea să o promulg credibil.
Bugetul pe 2015, lăsat în sarcina „noului premier”. Băsescu: „Ar fi unfair”
Înaintea discuţiei în contradictoriu despre politica fiscal-bugetară a Guvernului cu Ioana Petrescu, preşedintele s-a contrat cu premierul în două episoade din care Victor Ponta a încercat să iasă cu argumente politice. Unul dintre ele viza inclusiv candidatura sa la preşedinţie, postură din care Victor Ponta intenţionează să îi lase „noului premier” sarcina elaborării bugetului pe 2015.
Traian Băsescu: Marea mea problemă este sustenabilitatea măsurii pe care n-o văd. Cu ce acoperim deficitul de 5 miliarde.
Victor Ponta: Domnule preşedinte, Constituţia prevede clar dreptul dumneavoastră de a retrimite…
T.B.: Nu ţin să-l retrimit, problema e cum acoperim gaura.
V.P.: Vi-l exercitaţi cum doriţi. Ideea este că e o măsură pe care o considerăm necesară, că în acest an conform discuţiilor cu FMI nu se modfică ţintele de deficit asumate şi că în 2015-2016 avem capacitatea de a face această măsurp nu doar sustenabilă, ci şi profitabilă. Venim în noiembrie cu proiectul de buget şi ne încadrăm în toate ţintele.
T.B.: Avem şi MTO care înseamnă 5-6 miliarde. (NOTĂ: MTO, în engleză medium term budgetary objective)
V.P.: Domnule preşedinte, o să lucrăm la toate. Când avem proiectul de buget o să vină la promulgare la dumneavoastră sau la noul preşedinte.
T.B.: Sper să vină la mine, să avem buget înainte de alegeri. Ar fi unfair (lipsit de onestitate, n.red.) să intrăm în alegeri fără buget.
V.P.: Ar fi unfair (lipsit de onestitate, n.red.) … o să fie alt prim-ministru şi o să-şi facă bugetul cum crede.
O altă dispută verbală Ponta-Băsescu, încheiată însă scurt a pornit de la observaţia preşedintelui că este alături de Guvern parte a Executivului.
V.P. Eu cred că dumneavoastră nu conduceţi activitatea Executivului
T.B.: Dar controlez legile.
V.P.: Retrimiteţi-o în Parlament.
T.B.: Vreţi să nu o promulg?
V.P.: Nu. Eu vreau să o promulgaţi.
T.B.: Daţi-mi argumente să o promulg, altele decât lozinci!
Politica antideraiere a Guvernului. Ponta:„O să ne descurcăm şi din noiembrie. Nu-i nimeni de neînlocuit”
Cea mai mare parte a discuţiei a fost însă purtată cu ministrul Finanţelor, preşedintele declarându-se în final într-o confuzie totală.
V.P.: Eu n-am încredere în gândirea dumneavoastră economică. Deci sunt gândiri, şcoli diferite. Noi deocamdată avem creştere economică şi vrem să mergem înainte.
T.B.: Creşterea economică nu vi se datorează. Şi eu am mai văzut un prim-ministru la fel de iresponsabil, domnul Tăriceanu şi a plătit Boc. Riscaţi să rămâneţi cu nişte dezechilibre foarte mari să scoateţi din nou ţara de pe traseul ei.
V.P.: O să ne descurcăm şi din noiembrie. Ţara asta se descurcă. Nu-i nimeni de neînlocuit, nu vă faceţi griji.
„„L-am văzut (pe Traian Băsescu, n.n.) nervos, transpirat, roşu la faţă”, a povestit premierul Victor Ponta la postul RTV, întâlnirea de la Cotroceni. Premierul le-a spus telespectatorilor RTV că în timpul întâlnirii şi-a dat seama că preşedintele „este o catastrofă” din punct de vedere economic, neînţelegând termenii de specialitate. Cu toate acestea, înregistrarea discuţiei, făcută publică de Palatul Cotroceni, arată că lucrurile au stat altfel.
Premierul Ponta a afirmat, după difuzarea de către Preşedinţie a înregistării discuţiei de luni de la Cotroceni, că nu este normal ca decizia prezentării publice a unor astfel de convorbiri să fie lăsată la latitudinea toanelor unei persoane şi că e nevoie de un protocol clar stabilit în acest sens.
„Cred că, după Băsescu, trebuie să avem nişte reguli foarte clare. Ideea asta că Băsescu zice că are chef să dea filmările sau nu are chef este o chestie absolut neserioasă şi anormală. Eu cred că trebuie să adoptăm o procedură foarte clară şi legată de consultările politice, în care de la început se ştie foarte clar că se face o minută, o stenogramă, la final o semnează un consilier prezidenţial, se pune la dispoziţie. Ideea este că trebuie să ai o procedură şi un protocol”, a spus Ponta la România TV.
El a arătat că ştia că toate discuţiile de la Cotroceni sunt înregistrate şi că probabil era hotărât să le prezinte public înainte de începerea întâlnirii de luni, pentru a distrage atenţia opiniei publice de la înregistrările cu Mircea Băsescu.
Ponta a precizat totodată că normal era să fie şi el întrebat dacă este de acord înainte de prezentarea publică a discuţiei.
„L-am văzut nervos, transpirat, roşu la faţă. Poate era nervos şi de aia le-a dat, poate mâine nu e nervos şi nu le mai dă, ori lucrurile astea nu se pot desfăşura aşa într-o ţară civilizată. Trebuie să spui foarte clar de la început, nu poţi lăsa la latitudinea toanelor unei persoane”, a adăugat Ponta, afirmând în continuare că lui i s-a părut că preşedintele a avut un ton bădărănesc la adresa ministrului.
Preşedintele Traian Băsescu a întrebat-o, luni, în consultările de la Cotroceni, pe Ioana Petrescu, ministrul de Finanţe, unde a terminat studiile, precizând că se aştepta de la aceasta la argumente gen Roubini, un economist care a terminat Harvardul, la fel ca şi ea.
„Doamna ministru, se colectează suplimentar, din creşterea economică, atât? Dar bănuiesc că aţi observat că Germania, Franţa, Italia, au intrat în declin şi asta ne va afecta”, a spus Băsescu.
Replica Ioanei Petrescu a venit imediat: „Un motiv în plus să relaxăm fiscal şi să încurajăm firmele să angajeze şi să investează mai mult”, a spus aceasta, vizibil emoţionată.
„Doamnă, am zis că… Unde aţi zis că aţi terminat? La Harvard, la Oxford?”, i s-a adresat Băsescu.
„La Harvard”, a răspuns Petrescu.
„Roubini, economist de Harvard. Mă aşteptam la argumente de genul lui”, i-a spus preşedintele ministrului de Finanţe.
Preşedintele Băsescu i-a mai spus ministrului Finanţelor, Ioana Petrescu, că argumentele acesteia în favoarea reducerii CAS sunt cele pe care le aduce orice parlamentar care nu ştie despre ce este vorba.
Încă de la începutul discuţiei de la Cotroceni, şeful statului le-a reproşat premierului Victor Ponta şi ministrului Finanţelor că nu au prevăzute surse din care să acopere „gaura” produsă de scăderea CAS cu 5% şi a spus că văzute „tentativa de punere în dezbatere publică a noului Cod Fiscal”, care prevedea taxe suplimentare.
De asemenea, şeful statului a ţinut să precizeze: „Nu ţin să-l retrimit Parlamentului, că e o măsură bună pentru agenţii economici”.
La rândul său, ministrul Finanţelor a susţinut că „măsura CAS este extraordinar de bună şi pentru mediul de afaceri, şi pentru angajatori” şi a trecut şi prin Parlament.
„O susţin din tot sufletul. Nu va pune in pericol ţintele bugetare de anul acesta”, a declarat Petrescu, invocând şi existenţa unui studiu în acest sens. Când acesta i-a fost solicitat de şeful statului, nu l-a putut prezenta.
„Discutăm ca între oameni care ştiu despre ce vorbesc … sau…”, a replicat Traian Băsescu, adăugând: „Argumentele pe care mi le aduceţi dumneavoastră sunt argumentele pe care le aduce orice parlamentar care nu ştie despre ce este vorba”. El a ţinut să precizeze că nu se adresează premierului.
Ministrul i-a dat asigurări că la elaborarea bugetului pe 2015, sursele de finanţare vor fi foarte clare.
Preşedinţia a făcut publică luni înregistrarea discuţiei cu premierul şi cu ministrul Finanţelor pe tema reducerii CAS, după ce Victor Ponta a spus că s-au certat, iar tonul şefului statului la adresa Ioanei Petrescu a fost „bădărănesc”.
Premierul Victor Ponta a declarat că preşedintele Traian Băsescu va face foarte bine dacă va publica înregistrarea discuţiei de luni, de la Cotroceni, adăugând că un preşedinte poate fi „un pic mai politicos” atunci când vorbeşte cu o doamnă, respectiv ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu.
„Eu cred că preşedintele ţării, în general, când discută nu neapărat cu primul-ministru, ci cu ministrul de Finanţe, cu o doamnă, poate să fie un pic mai politicos”, a spus Ponta.”
Observati reactia lui Ponta: prins cu lectia nestiuta, profesorul e rau, e nervos, e „badaran”, nu stie materia!! Nu ca el e prost ca a luat nota 3!! 😆 Observati cum „dupa razboi” Ponta se arata foarte viteaz! Ca acolo, noroc de faptul ca nu i-a pus Basescu o intrebare mai complicata, ca cine stie ce incident neplacut s-ar mai fi putut produce, apropo de morcovii de care pomeneam mai sus… 🙂
„Caligula o prinde pe tânăra mireasă şi o abuzează scurt într-un ungher. Mirele vine să protesteze şi Caligula îl abuzează şi pe el, democratic, după care îi înfige în posterior o viorea.
Nu doar figura de împărat roman dement, din amurgul imperiului, a lui Traian Băsescu mi-a adus în minte scena asta din „Caligula”, cu Malcolm McDowell, dar şi cei doi abuzaţi la Cotroceni, Viorel şi ministruţa Harvard. Ce-au căutat acolo, cu lumânarea, mi-e imposibil să pricep.
Dacă ai acceptat să mergi la Băsescu, şi nu singur, ci împreună cu ministrul de Finanţe, atunci mizezi, evident, pe argumentele zdrobitoare pe care le vei aduce în favoarea măsurii tale, reducerea CAS, ca să convingi publicul şi să câştigi electoral.
Dacă nu ai niciun argument solid, economic, cu cifre şi procente, atunci refuzi cu mândrie să te supui chemării la ordine din partea tiranului, aştepţi să n-o promulge, Parlamentul i-o mai dă o dată, şi gata.
Tertium non datur. Ori e albă, ori e neagră.
Dar în România funcţionează cu succes principiul terţiului inclus: între alb şi negru există totdeauna o zonă gri-şobolan. În zona gri-şobolan s-au plasat Viorel şi ministruţa Harvard venind la Cotroceni ca doi bobleţi. Dânsa a adus ca prim argument… sufletul, întreg sufletul personal, pus la bătaie în sprijinul reducerii CAS. D-şoara Petrescu ar trebui să nu fi uitat, dacă a ştiut vreodată, că răspunsul „Sufletu!” înseamnă în româneşte n-am bani, canci, nexam. Or, tocmai asta a întrebat-o pe diverse tonuri, de la ameninţător până la compătimitor, Traian Băsescu. Care sunt sursele de acoperire a găurii bugetare provocate de scăderea CAS cu 5%? Show me the money, pe înţelesul Harvyţei.
Răspunsul a fost tipic comunistoid, dacă nu jignesc în felul ăsta comunismul: banii or să vină din economia neagră, care o să se albească şi din investiţiile pe care or să le facă negreşit întreprinzătorii. Viitorul de aur ca soluţie pentru găurile prezentului, am mai auzit asta cândva, nu?
Băsescu mai întreabă, totuşi, cu un soi de milă: o estimare, o hârtie, nişte cifre pentru conversia economiei negre aveţi?
Petrescu se consultă din ochi cu Ponta, ca o făptaşă cu avocatul, şi răspunde cu dârzenie: „Lucrăm la asta…”
Conu Leonida şi Coana Efimiţa, Tanţa şi Costel, Iri şi Moni în mizerie sunt cuplurile sagace care îmi trec prin cap în vreme ce ascult holbând ochii.
Dar secvenţa-medalion, care va rămâne celebră peste ani, ca un final de Casablanca, este mişcarea facială şi oculară a lui Victor Ponta când Băsescu îl întreabă: „Dar cu cele 5 miliarde pentru MTO, cum faceţi?” Prim-ministrul României roteşte ochii în sus, în jos, la stânga şi la dreapta, ca un şobolan de desen animat, înţelege cu groază că de la făptura aflată în dreapta lui, pe postul lui Florin Georgescu nu are a aştepta vreun ajutor, drept care scheaună încetişor: „Le rezolvăm pe toate, domnu preşedinte…”
Remarc fineţea sadică a lui Băsescu de a nu-i explica ce înseamnă MTO-ul ăla – Medium Term (Budgetary) Objective – provizionul de risc bugetar cerut de UE pentru prevenirea dezechilibrelor.
Nu sunt economist, nu mă pronunţ în legătură cu oportunitatea reducerii CAS, dacă e o măsură utilă sau doar o nouă electorată.
Dar sunt critic de film şi pot să vă spun că, după ce ne oprim din râs, vom constata că ce joacă domnul Ponta e un horror în toată regula.”
„Preşedinţia a făcut publică înregistrarea discuţiei dintre preşedintele Traian Băsescu cu premierul Victor Ponta şi ministrul Finanţelor Ioana Petrescu. Traian Băsescu a întrebat-o, luni, în consultările de la Cotroceni, pe Ioana Petrescu, ministrul de Finanţe, unde a terminat studiile, precizând că se aştepta de la aceasta la argumente gen Roubini, un economist care a terminat Harvardul, la fel ca şi ea.
„Doamna ministru, se colectează suplimentar, din creşterea economică, atât? Dar bănuiesc că aţi observat că Germania, Franţa, Italia, au intrat în declin şi asta ne va afecta”, a spus Băsescu.
Replica Ioanei Petrescu a venit imediat: „Un motiv în plus să relaxăm fiscal şi să încurajăm firmele să angajeze şi să investează mai mult”, a spus aceasta, vizibil emoţionată.
„Doamnă, am zis că… Unde aţi zis că aţi terminat? La Harvard, la Oxford?„, i s-a adresat Băsescu.
„La Harvard„, a răspuns Petrescu.
„Roubini, economist de Harvard. Mă aşteptam la argumente de genul lui„, i-a spus preşedintele ministrului de Finanţe.
Preşedintele Băsescu i-a mai spus ministrului Finanţelor, Ioana Petrescu, că argumentele acesteia în favoarea reducerii CAS sunt cele pe care le aduce orice parlamentar care nu ştie despre ce este vorba.
Încă de la începutul discuţiei de la Cotroceni, şeful statului le-a reproşat premierului Victor Ponta şi ministrului Finanţelor că nu au prevăzute surse din care să acopere „gaura” produsă de scăderea CAS cu 5% şi a spus că văzute „tentativa de punere în dezbatere publică a noului Cod Fiscal”, care prevedea taxe suplimentare.
De asemenea, şeful statului a ţinut să precizeze: „Nu ţin să-l retrimit Parlamentului, că e o măsură bună pentru agenţii economici”.
La rândul său, ministrul Finanţelor a susţinut că „măsura CAS este extraordinar de bună şi pentru mediul de afaceri, şi pentru angajatori” şi a trecut şi prin Parlament.
„O susţin din tot sufletul. Nu va pune in pericol ţintele bugetare de anul acesta”, a declarat Petrescu, invocând şi existenţa unui studiu în acest sens. Când acesta i-a fost solicitat de şeful statului, nu l-a putut prezenta.
„Discutăm ca între oameni care ştiu despre ce vorbesc … sau…”, a replicat Traian Băsescu, adăugând: „Argumentele pe care mi le aduceţi dumneavoastră sunt argumentele pe care le aduce orice parlamentar care nu ştie despre ce este vorba”. El a ţinut să precizeze că nu se adresează premierului.
Ministrul i-a dat asigurări că la elaborarea bugetului pe 2015, sursele de finanţare vor fi foarte clare.
Preşedinţia a făcut publică luni înregistrarea discuţiei cu premierul şi cu ministrul Finanţelor pe tema reducerii CAS, după ce Victor Ponta a spus că s-au certat, iar tonul şefului statului la adresa Ioanei Petrescu a fost „bădărănesc”.
Premierul Victor Ponta a declarat că preşedintele Traian Băsescu va face foarte bine dacă va publica înregistrarea discuţiei de luni, de la Cotroceni, adăugând că un preşedinte poate fi „un pic mai politicos” atunci când vorbeşte cu o doamnă, respectiv ministrul Finanţelor, Ioana Petrescu.
„Eu cred că preşedintele ţării, în general, când discută nu neapărat cu primul-ministru, ci cu ministrul de Finanţe, cu o doamnă, poate să fie un pic mai politicos„, a spus Ponta.”
„Preşedintele Traian Băsescu a declarat luni, după întâlnirea pe care a avut-o la Cotroceni cu premierul Victor Ponta şi cu Ioana Petrescu, ministrul Finanţelor, că cei doi nu l-au convins de existenţa surselor pentru acoperirea deficitului creat la pensii de reducerea cu 5% a CAS.
Deoarece premierul a susţinut la finalul întâlnirii că a avut loc o ceartă şi preşedintele ar fi folosit “un ton bădărănesc” la adresa Ioanei Petrescu, Traian Băsescu a anunţat că va face publică înregistrarea întâlnirii.
Potrivit preşedintelui, premierul și ministrul finanțelor nu i-au prezentat o evidenţă a surselor pentru acoperirea deficitului.
Principalele declaraţii ale preşedintelui:
Nu prea am avut succes, trebuie să recunosc, dar asta din ceea ce îmi pare a fi incompetenţa Guvernului care nu a reuşit să îmi prezinte argumente în cifre care să mă facă să fiu mai liniştit
S-a venit doar cu afirmaţii: reducerea CAS-ului va face să iasă la iveală munca la negru, reducerea CAS creează noi locuri de muncă, argumente extrem de volatile. Nu ştiu cum se poate spune că reducerea CAS va crea locuri de muncă atunci când ai bani europeni pentru locuri de muncă şi nu îi foloseşti
Sigur că sunt de acord cu măsura reducerii CAS-ului, dar eu mai am o experienţă cu un premier iresponsabil… şi cu un Parlament care a votat în unanimitate mărirea salariilor profesorilor şi apoi n au existat bani pentru plata lor
N-au fost în stare să-mi dea explicaţiile de care aveam nevoie, mă aşteptam ca măcar doamna ministru să vină cu o foaie A4 şi să explice de unde se iau banii: un miliard de aici, jumătate de miliard de acolo şi cu asta acoperim deficitul pentru această măsură
Este în opinia mea o măsură electorală pripită, care va aduce taxe suplimentare la populaţie
Nu va putea fi menţinut acordul cu FMI, cu Banca Mondială fără a se prezenta nişte surse de acoperire a deficitului de la fondul de pensii, deficit care va ajunge la 18 miliarde de lei, cu introducerea acestei măsuri
Ce discuţii să mai am cu Guvernul? Mai ales că aud că spune că discuţiile au fost foarte necivilizate, deci vă daţi seama cum minte. Este o minciună şi, de aceea, pentru prima dată, voi face publică înregistrarea discuţiilor. O să fie prima dată când fac publice înregistrările discuţiillor, să vedem cine minte.
I-am transmis doamnei ministru că aştept zilele următoare o foaie cu semnătura sa cu acoperirea deficitului, sper să o facă.
În anul 2015 avem obligaţia să ajungem la un deficit structural de 1%.. deci o reducere cu 6 miliarde a deficitului şi mai vin acum 5 miliarde. Cum vom compensa 11 miliarde?
Premierul Ponta despre consultări: „Ne-am certat!”
Preşedintele Traian Băsescu a avut, luni, consultări cu premierul Victor Ponta şi ministrul de Finanţe, Ioana Petrescu, pe tema legii privind reducerea CAS.
Întâlnirea s-a încheiat după aproximativ o jumătate de oră, fără o concluzie cu privire la această lege.
„Ne-am certat”, a fost singura declaraţie făcută de Victor Ponta la plecarea de la Palatul Cotroceni.
“Premierul a prezentat argumentele Guvernului pentru menţinerea contribuţiilor de asigurări sociale la un nivel scăzut şi în următorii ani, iar preşedintele şi-a expus reţinerile legate de sustenabilitatea măsurii. Cei doi nu au ajuns la un numitor comun, este aşteptată acum decizia preşedintelui”, au declarat surse participante la discuţii, potrivit Mediafax.
Consultările dintre preşedintele Traian Băsescu şi Guvern, reprezentat de premierul Victor Ponta şi de ministrul de Finanţe, Ioana Petrescu, au avut loc pe legea pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, proiect care se referă de reducere a CAS la angajator cu 5%, de la 1 octombrie.
Proiectul Codului fiscal „actualizat”, cu mărirea taxelor – publicat şi retras o zi mai târziu
În momentul în care a primit legea la promulgare, săptămâna trecută, miercuri, şeful statului a spus că este de părere că Guvernul are ca ţintă acoperirea deficitului rezultat prin micşorarea CAS prin creşterea taxei pe proprietate, de 2-3 ori.
Tot săptămâna trecută, vineri, Ministerul de Finanţe a „actualizat” proiectul noului Cod Fiscal, în principal pentru a majora impozite şi taxe.
E vorba de impozitul pe clădiri nerezidenţiale deţinute de persoane fizice, de impozitul pe locuinţe, de impozitul pentru autoturisme, motociclete, maşini de marfă, bărci cu motor şi scutere de apă.
Ministerul Finanţelor a retras proiectul, o zi mai târziu, sâmbătă, la solicitarea premierului Ponta, „pentru ca modificările să fie analizate în cadrul Guvernului înainte de începerea dezbaterii publice” – potrivit unui comunicat al Ministerului Finanțelor Publice.”
Ref.: Declarația de presă a președintelui României, domnul Traian Băsescu
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a susţinut luni, 14 iulie a.c., la Palatul Cotroceni, o declaraţie de presă.
Vă prezentăm declaraţia de presă susţinută de şeful statului:
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Bună ziua. Nu prea am avut succes, trebuie să recunosc, dar asta din ceea ce îmi pare a fi incompetenţa Guvernului, care nu a reuşit să-mi prezinte nişte cifre şi de unde ar veni ele, pentru ca deficitul crescut la fondul de pensii cu circa cinci miliarde, după calculele Preşedinţiei, 5,5 miliarde după calculele Consiliului Fiscal, deci nu am avut argumente cifrice care să mă facă să fiu mai liniştit. S-a venit doar cu o afirmaţie: reducerea CAS-ului va scoate la suprafaţă munca la negru, reducerea CAS-ului stimulează înfiinţarea de noi locuri de muncă, sigur, argumente extrem de volatile şi nu ştiu cum se poate spune că reducerea CAS-ului creează noi locuri de muncă atât timp cât ai atâţia bani europeni, nu-i tragi pentru a crea locuri de muncă. Vă pot spune, dacă vă uitaţi pe site-ul Eurostat veţi constata că în ultimele două luni măsurate şomajul în România a crescut de la 7,1 la 7,3. Am întrebat care-s cifrele legate de creşterea locurilor de muncă. Mi s-a putut răspunde doar că a crescut numărul locurilor de muncă cu 78 de mii, dar nu mi s-a putut spune câte locuri de muncă s-au pierdut. Deci, o echipă foarte nepregătită şi pentru mine a fost clar că singura abordare pe care o are şi premierul, şi ministrul Finanţelor este politică. Chiar am fost întrebat dacă, fiind om de dreapta, nu agreez măsura. Sigur că o agreez în mod automat, orice român ar vrea să se reducă CAS-ul, chiar dacă nu se reduce la salariaţi şi se reduce la companii, oricine ar vrea să se reducă CAS-ul. Dar problema mea este că, fiind preşedintele României, sunt om de România, nici de stânga, nici de dreapta. Iar eu am mai trecut prin experienţa unui prim-ministru iresponsabil care a dublat pensiile, a mărit salariile, a făcut tot soiul de cadouri electorale şi ne-am trezit cu situaţia din 2009 şi 2010. Argumentul pe care l-a adus premierul zilele trecute să discut cu Parlamentul, sigur, legea este promovată de Guvern şi în ceea ce priveşte Parlamentul am mai avut o experienţă cu Parlamentul care a votat creşterea cu 50% a salariilor profesorilor şi s-a votat tot în unanimitate, ca şi acum, la reducerea CAS-ului. Cert este că reprezentanţii Guvernului n-au fost în măsură astăzi să-mi dea soluţiile de care aveam nevoie sau explicaţiile de care aveam nevoie. Mă aşteptam ca măcar doamna ministru să vină cu o foaie A4 pe care să spună: un miliard va veni de aici, două miliarde de aici, o jumătate de miliard de dincolo şi cu asta acoperim deficitul suplimentar pe care l-am creat fondului de pensii prin această măsură.
De altfel, dacă priviţi expunerea de motive a legii, veţi constata că însăşi analiza Guvernului arată deficitul neacoperit al celor cinci miliarde. Veţi putea observa în expunerea de motive unde se constată că impactul de bugetul asigurărilor de stat va fi minus 6,5 miliarde, iar reducerea de cheltuieli va fi de 1,6 miliarde. Deci, una peste alta, rămânem la acele cinci miliarde pe care le-am constatat şi noi a fi deficit suplimentar la fondul de pensii. N-aş vrea să fac o declaraţie de presă sau o conferinţă de presă neplăcută, pentru că ştiu că nu sunt plăcute nici ziariştilor, nici telespectatorilor argumentele cu cifre. Enunţurile sunt mai bune. Însă, tema este extrem de complicată. Vă mai dau un argument de ce sunt îngrijorat de crearea acestui deficit suplimentar, de cinci milioane la fondul de pensii. Prin Tratatul Fiscal şi prin angajamentele transmise la Bruxelles de România pentru 2015 bugetul trebuie să fie un buget cu un deficit structural de 1%, ceea ce înseamnă reducerea deficitului bugetului de stat cu 0,8% – 0,9%, undeva aici. Deci şi asta mai înseamnă circa şase miliarde. Ca atare, faţă de cele deja angajate şase miliarde, cu care trebuie să reducem deficitul bugetar şi implicit deficitul structural, am mai adăugat cinci miliarde de la pensie, asta înseamnă 11 miliarde în total. Scuze, este foarte arid subiectul. Cele şase miliarde se referă la MTO – Medium Term Objectives, iar acest parlament a votat Tratatul Fiscal prin care suntem obligaţi ca în 2015 să ajungem la un deficit structural de 1%. N-am vrut să complic lucrurile în conferinţa de presă trecută, dar acum trebuie să ştiţi că discutăm despre 11 miliarde în total şi insistenţele mele de a afla ceva de la domnul prim-ministru şi de la doamna ministru de Finanţe au fost un eşec. Cam acesta rezulatul întâlnirii de astăzi. Repet, mă aştepam ca doamna ministru să vină cu un desfăşurător, cu o foaie A4, să-mi dea argumente. N-au fost. Este, în opinia mea, o măsură electorală pripită, care va aduce taxe suplimentare la populaţie. Ca să nu fie nicio confuzie, eu nu discut despre anul 2014. Acesta este în derulare, nu avem nicio problemă. Se introduce pentru ultimele trei luni, dacă se introduce octombrie – noiembrie – decembrie, toate cifrele pe care eu vi le dau sunt pentru anul 2015. Cam asta în câteva cuvinte. Aş pleca de la premisa că ideea legii este să acorde nişte facilităţi companiilor, lucru pe care eu îl susţin, dar ele vor fi recuperate bugetar de la populaţie, într-o formă sau alta, indiferent ce formă va găsi Guvernul, taxe directe, indirecte, dar în mod categoric nu vor putea trece la întocmirea bugetului anului 2015 fără să adauge nişte venituri suplimentare, repet, din taxe directe sau indirecte. Tentativa cu Codul fiscal s-a văzut. Şi-au dat seama că este o problemă electorală, l-au retras. Probabil vor reveni cu el imediat după alegerile prezidenţiale. Dar în mod cert, în mod cert nu va putea fi menţinut acordul cu Fondul Monetar Internațional, cu Uniunea Europeană şi cu Banca Mondială fără a se prezenta surse atât pentru obiectivul pe termen mediu, MTO de care v-am spus, şase miliarde şi acoperirea deficitului suplimentar la fondul de pensii, deficit care ajunge la 18 miliarde de lei prin introducerea CAS redus. Dacă aveţi întrebări legate de acest subiect.
Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte. Voiam să vă întreb ce veţi face acum cu această lege? O veţi retrimite la Parlament şi dacă intenţionaţi să o atacaţi şi la Curtea Constituțională?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Rămâne de văzut. Îmi propun să am o discuţie şi cu mediul de afaceri în perioda următoare, pentru că data promulgării este 24 iulie. Am timp să lărgesc sfera consultărilor. Sigur, vreau să ne înţelegem foarte bine. Eu nu am pretenţia ca semnului meu de întrebare să i se dea răspuns pozitiv la televizor. Şi televiziunile au salariaţi de plătit. Parlamentarii care vin la televizor sunt în general oameni care au o mai mică sau mai mare afacere. Deci eu doar atenţionez că riscăm un derapaj consistent.
Întrebare: O să mai aveţi şi o altă discuţie cu premierul Victor Ponta pe acest subiect? Mai aşteptaţi?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Păi ce discuţie să mai am? Mai ales că înţeleg că spune că discuţiile au fost foarte nepoliticoase, foarte dure. Este interesant cum reuşeşte să mintă.
Întrebare: Dar cu oficialii…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: O întrebare, ştiţi regula, da?
Întrebare: Bună seara, domnule preşedinte. Cu reprezentanţii Fondului Monetar Internațional aţi reuşit să staţi de vorbă, pentru că vă veţi…?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Păi aşteptam soluţii de la premier întâi.
Întrebare: Când intenţionaţi să îi contactaţi?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: După ce mă dumiresc ce o să fie de făcut cu această lege.
Întrebare: Aţi vorbit inclusiv astăzi despre o îngrijorare şi tot comparaţi situaţia cu cea din timpul premierului Tăriceanu. Ce riscuri sunt ca în 2015 să ajungem la situaţia din 2009 – 2010?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Păi sunt destul de consistente. Dacă vă uitaţi, creşterea economică a încetinit şi în Germania, şi în Franţa, şi în Italia. Spania încă este în recesiune. Deci piaţa căreia noi ne adresăm, în linii mari, nu-i foarte consolidată după criza din 2008 – 2010 şi riscurile sunt să ajungem din nou, să devenim din nou necredibili, să ne crească dobânzile la împrumuturi pentru că România trebuie să împrumute continuu cât timp are…
Întrebare: Şi să tăiem pensii şi salarii?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Sunt bani la investiţii. Atunci nu erau bani nici la investiţii. Se vor tăia de la investiţii.
Întrebare: Aş vrea să vă rog pe dumneavoastră să ne lămuriţi…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu, dar e interviul deja. Poftiţi?
Întrebare: …pentru că spuneţi că premierul minte când spune că au fost nişte discuţii aprinse. Aţi făcut referire dumneavoastră în discuţii la studiile doamnei Petrescu, aţi avut discuţii aprinse cu premierul în această întâlnire?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă, cred că am să fac altceva. O să fie prima dată când fac publice înregistrările discuţiilor, ca să vedem cine minte: RTV, eu, cineva minte aici şi…
Întrebare: Sau sursele, pentru că o televiziune nu…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Poftiţi?
Întrebare: Sau cei care spun o informaţie, pentru că nu şi asumă o televiziune informaţia, ci primeşte de la dumneavoastră sau de la…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Sunt convins că, vedeţi, că Ghiţă a avut multe contracte cu EADS. Nu are o îngrijorare?
Întrebare: Domnule preşedinte, nu ştiu, discutaţi mai des cu Sebastian Ghiţă decât mine. Nu mă întrebaţi pe mine.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Cu mine nu discută, cu dumneavoastră discută.
Întrebare: Vă înşelaţi.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Deci doamnă, în concluzie, televiziunea dumneavoastră minte şi ca atare voi face publice înregistrările discuţiilor.
Întrebare: Aşteptăm. Să vedem.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Da, bine.
Întrebare: În situaţia actuală, spuneaţi că încă nu v-aţi hotărât ce veţi face în continuare, dacă o retrimiteţi în Parlament, la Curtea Constituţională, cert este că orice aţi face puteţi doar să întârziaţi această măsură. Oricum, aţi prezentat situaţia ca fiind destul de gravă. Sunt cinci miliarde, şase miliarde, 11 miliarde, totuşi, ce se va întâmpla, adică până la urmă situaţia…
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Uitaţi ce se întâmplă, eu îmi termin mandatul pe 21 decembrie şi din acest punct de vedere ar trebui să nu mă intereseze. Exact cum am văzut declaraţia primului-ministru Victor-Viorel Ponta în „Evenimentul Zilei” că efectele reducerii CAS-ului nu sunt problema lui, sunt problema Guvernului care vine. Or, dacă aş gândi la fel ca premierul aş spune: nu-i problema mea, eu n-o să mai fiu preşedinte în 2015, este treaba lor. Ce nu vreau, am văzut în 2008 cum şi-a bătut joc un guvern de banul public şi pe urmă costul bătăii de joc l-a plătit tot populaţia. N-aş vrea să se mai repete în 2015, dar nici n-am mijloace să împiedic la nesfârşit promulgarea legii, pentru că mă obligă Constituţia s-o fac. Deci nu voi trece la o tactică de tergiversare. Nu ştiu dacă o voi ataca la Curtea Constituțională. Până la urmă este o majoritate care a votat în unanimitate şi vă asigur că cei care au votat în unanimitate vor fi în Parlament şi la anul, şi poate când vor veni taxele suplimentare pe cetăţeni în timp ce beneficiul reducerii CAS-ului este numai la companii, poate atunci îi veţi întreba. Deocamdată toată lumea mă întreabă pe mine de ce nu promulg legea. Vă repet: sunt un adept al reducerii fiscalităţii. Dar mi se pare că avem două mari probleme la anul pe care anul acesta nu le avem: obligaţia să ajungem la un deficit structural de 1%, ceea ce înseamnă o reducere a deficitului nostru bugetar de 0,8% – 0,9%, care înseamnă circa şase miliarde de roni şi deficitul suplimentar creat de reducerea CAS-ului, care înseamnă alte cinci miliarde. Împreună sunt 11 miliarde. Vă dau un exemplu. Pentru a se compensa patru miliarde deficit în buget faţă de nevoia de finanţare a bugetului s-a introdus acciza de şapte cenţi şi s-a introdus o taxare suplimentară cu 60% la gaze, care e tot în factura cetăţenilor. Cum vom compensa 11 miliarde este întrebarea pe care eu o pun? Şase plus cinci la pensii. Dacă rămâneam numai cu cele şase, cu cât trebuie să reducem deficitul bugetar, era cum era. Dar mai vin şi alte cinci la fondul de pensii. Vă asigur că se vor plăti pensiile. Dar se vor reduce investiţiile dramatic, ceea ce va însemna creşterea şomajului şi implicit reducerea încasărilor, inclusiv la fondul de pensii faţă de cele estimate. Deci deocamdată încerc să conving la prudenţă. Dacă nu era o măsură electorală, majoritatea putea să voteze această lege după alegerile prezidenţiale, s-o pună de la 1 ianuarie. Este evident că e o măsură electorală, dar va avea costuri. Şi vă mai aduc aminte un lucru, în 2008 s-a redus CAS şi în 2009 s-a reintrodus, acelaşi nivel de CAS. Deci, important ar fi sustenabilitatea unei astfel de măsuri. Vă mulţumesc.
Întrebare: În acest moment Parlamentul este, practic, la fel de responsabil ca şi Guvernul de această măsură. Aţi avut vreo discuţie cu vreo formaţiune parlamentară?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Îmi pare rău, Parlamentul a fost înşelat de expunerea de motive, de altfel semnată de doamna ministru, pe care şi eu am rugat-o să-mi transmită mâine, poimâine, o foaie, atât, sub semnătura domniei sale de unde vor veni veniturile suplimentare. Sper să o facă, dacă astăzi nu erau decât declaraţii. Deci, Parlamentului i s-a spus că se va îmbunătăţi colectarea şi așa mai departe. Parlamentul nu are cum să verifice argumentele Guvernului, decât trebuie să creadă. Bine, vă mulţumesc.
Întrebare: Bună seara domnule preşedinte. Voiam să vă întreb dacă în calculele pe care le-aţi făcut dumneavoastră, împreună cu consilierii pentru bugetul de anul viitor, aţi luat în calcul şi creşterea economică de anul acesta?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Categoric da. Şi este introdusă şi în calculul Guvernului din expunerea de motive.
Întrebare: Şi aş mai dori două precizări, dacă se poate. Spuneaţi, săptămâna trecută, într-un interviu că aţi luat în calcul varianta demisiei şi că v-aţi consultat cu câteva instituţii ale statului, dacă ne puteţi spune care sunt acestea?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Nu vă pot spune, dar în orice caz toate cele care aveau responsabilităţi pe stabilitate politică, pe analiza situaţiei din regiune. Probabil ştiţi că era şi este situaţia din Ucraina, instabilitate în Bulgaria, un mare scandal cu înregistrări în Polonia, deci cu mai multe instituţii m-am consultat.
Întrebare: Şi în ce relaţii sunteţi dumneavoastră, dacă îl cunoaşteţi pe domnul Marian Căpăţână care afirma în nişte înregistrări pe care noi le-am făcut publice aseară că aveţi o putere deosebită?
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Doamnă are nevoie Voiculescu de asta? Vedeţi că e vai de steaua lui cu pământurile. Înţeleg că era nemulţumit…
Întrebare: Nu e vorba de Voiculescu domnule preşedintele, e vorba de informare corectă a cetăţenilor.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: O clipă. Deci mi-aţi pus o întrebare, vă dau un răspuns, da?
Întrebare: Vă ascult, vă rog.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Vă aduceţi aminte televiziunea dumneavoastră cât s-a supărat că familia mea a cumpărat cu bani împrumutaţi de la bancă un teren? Acum m-am lămurit de ce era supărat Voiculescu. Pusese ochii şi pe acest teren şi voia probabil să-l arendeze cumva, nu numai cele două mii de hectare pe care le are chiar lângă terenul meu. M-am dumirit acum că Voiculescu avea…
Întrebare: Le are complet legal, domnule preşedinte.
Preşedintele României, domnul Traian Băsescu: Vă mulţumesc mult.
Departamentul de Comunicare Publică
14 Iulie 2014″
Este inadmisibil ca cineva care a studiat Economia si a terminat Harvard sa nu poata face diferenta intre invesitiile pe care le face statul, spre exemplu cele in lucrari publice, si investiile private. Ingrijorarea lui Basescu era justificata pentru ca invesitiile de stat au scazut foarte mult. Apoi este o minciuna ca actualul Guvern doreste sa stimuleze investitiile private? Cum? Prin pomelnicul lung de taxe si impozite marite pe care le-a pus pe spinarea contribuabililor? Deoarece, la ora actuala, nu exista deloc un echilibru intre veniturile ce raman agentilor economici dupa impozitare si cele preluate de stat. Este un dezechilibru in favoarea statului. Adevarul este de partea lui Basescu: scaderea cu 5 p.p. a CAS creaza o paguba bugetului de pensii, nu stimuleaza deloc investitiile private!! Guvernul nu a venit cu o demonstratie, ca scaderea CAS ar avea drept efect cresterea investitiilor private.Asa cum actualul Guvern nu a venit nici macar cu o estimare referitoare la cati din cei care lucreaza la negru vor fi scosi din economia subterana daca CAS-ul la angajator scade cu 5 procente. „Inca mai lucram la asta”, spune Ioana Petrescu. Deci nu ai estimarea si, pe cale de consecinta, nu poti sa fii sigur daca masura pe care vrei s-o iei va avea un asemenea efect. De remarcat ca Ioana Petrescu vorbeste de faptul ca exista studii in acest sens. Basescu a replicat foarte bine cand a spus ca doreste sa le vada! Dar ceea ce rezulta este ca ceea ce fac Ponta si Ioana Petrescu reprezinta un experiment in economia nationala, pe banii pensionarilor!! Este un lucru de o gravitate extrema!! Ei – Ponta, Petrescu, si de fapt tot Guvernul actual – pun in pericol pensiile, mergand pe o filozofie economica fara sa stie unde poate duce aceasta. Dar ceea ce stiu acestia este ca nimeni nu va plati in cazul unui esec. In orice caz, Ponta se va spala pe maini si va spune ca a avut un ministru de Finante care a terminat Harvard!
Trebuie spus ca acoperirea deficitului bugetar se poate realiza prin:
1. emisiune de moneda – lucru care ne duce cu gandul la inflatie;
2. imprumuturi;
3. cresterea impozitelor.
Cam la aceste trei lucruri ne putem astepta din partea actualului Guvern daca va scadea CAS fie si cu 5 puncte procentuale. Andreea Paul, daca nu ma insel, critica ideea emisiunii de moneda, lucru, cel putin din punct de vedere teoretic, posibil. O crestere a impozitelor ar insemna o noua lovitura, foarte grea, data sectorului privat!! Sector in care si asa foarte multe firme intra in faliment… Ar insemna si o descurajare a investiilor pentru ca un investitor privat nu se uita numai la pretul fortei de munca si la o fiscalitate mai redusa pe piata muncii. Deci masura de scadere a CAS ar putea, cu sanse foarte bune, sa conduca la scaderea investiilor private si la evitarea tarii noastre de catre investitorii straini. Statul si asa ia foarte mult din veniturile firmelor prin taxele si impozitele percepute, iar scaderea CAS cu 5 p.p. la angajator nu echilibreaza situatia!!
Si mie mi se pare ca viciul de fond ar fi urmatorul: scaderea investiilor realizate de stat, pe de o parte; iar pe de alta parte nu se vad investitii private serioase in economia noastra. Investiile private sunt foarte scazute si cu tot efectul multiplicativ nu pot, in conditiile de acum, sa genereze o crestere economica substantiala (adica peste 4-5% din PIB anual). De aceea Romania si are cresteri foarte mici. O asemenea scadere a CAS ar putea fi sustinuta cu succes, pe termen mediu, printr-un volum mai mare de investitii. Dar cine sa investeasca? Daca Vestul (re)intra in recesiune, dupa cum arata Basescu, e clar ca si investiile societatilor nefinaciare vor suferi o scedere care ar putea fi cosiderabila… La noi nu se vad cresteri insemnate de productivitate si de aceea in determinarea cresterii economice investiile joaca un rol esential. De asemenea mai trebuie sa spunem un lucru: crearea de valoare prin inovatie, creativitate si calitate e la un nivel foarte scazut la noi. Aceste lucruri le evidentia Dl. Prof. Mircea Cosea referitor la economia chineza, numai ca acolo figureaza si alti factori, care la noi nu figureaza: noi nu avem o abundenta a fortei de munca, o moneda subevaluata si o motivare a populatiei printr-o permanenta crestere a nivelului de trai!! Insa caracteristicile scrise mai sus cu litere italice sunt comune ambelor economii. Nu este de mirare, pentru ca Romania a fost o tara comunista, dar lipsa de reforme in domeniul economic inca se resimte, dupa atatia ani de la caderea comunismului… Va propun sa cititi aceasta frumoasa analiza a D-lui. Cosea:
„Studiind experiența recentă a unor economii, considerate de succes, am ajuns la concluzia că obsesia noastră de după 1990 de a găsi un model de dezvoltare salvator pentru România ar trebui să fie dacă nu părăsită, cel puțin mai temperată.
Desigur,avem nevoie de un model dar mai înainte de toate am avea nevoie de o viziune clară asupra tipului de societate și de economie pe care dorim să-l obținem pe o anumită perioadă de timp. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o strategie cu obiective prioritizate și etapizate în logica obiectivului final.
Modelul nu este nimic altceva decât un instrument cu atribute pragmatice de realizare a obiectivelor startegice dar experiența de care vorbeam arată că modelele ,oricât de originale și eficiente ar fi, nu au întotdeauna capacitatea de a garanta atingerea obiectivului final, ci doar atingerea unor obiective parțiale care nici nu constituie etape premergătoare atingerii acestuia ci chiar piedici sau blocări.
Un exemplu-școală
Exemplul Chinei este extrem de interesant din acest punct de vedere.
Modelul chinezesc de economie mixtă ( Reforma Deng Xiaoping -1978) este conceput în cadrul unei strategii pe termen lung: aceea a transformării țării în prima putere mondială în jurul anilor 2020-2025.
Este un modelul bazat pe o abundentă forță de muncă, pe o monedă subevaluată și pe motivarea populației printr-o permanentă creștere a nivelului de trai, care a ridicat atât de mult China încât este considerat un adevărat miracol economic.
Ultimii ani au scos însă în evidență și existența unor efecte negative ale acestui model ceea ce ridică semne de întrebare asupra capacității sale de a atinge tipul de economie și de societate dominantă a secolului XXI, dorit de conducerea chineză. În acest context, mișcarea apărută în lumea universitară chineză, intitulată ” Reformarea reformelor”1 pleacă de la ideea necesității unei importante schimbări în modelul și strategia dezvoltării economice în sensul trecerii de la perioada producției și exportului bazate pe atributul ”low-cost”, la perioada producției și exportului bazate pe ”high-tech”.
Partizanii acestei idei pledează pentru un ”nou salt înainte”care să marcheze trecerea Chinei de la stadiul de ” atelierul lumii” la cel de ” laboratorul lumii”.Este o cerință izvorâtă din tendința evidentă a evoluției Chinei într-o altă direcție decât cea a doritului loc de ”cea mai importantă putere economică mondială”.
Astfel, deși China este a doua putere economică mondială, din punctul de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor ea se situează doar în jurul locului o sută. Creșterea economică a avut o medie de cca. 10% în ultimii douăzeci de ani ,dar coeficientul Gini, indicator al inegalității, a ajuns doar la 0,48, mai slab ca în alte țări cu populație mare cum ar fi India sau Rusia.2
O astfel de situație devine periculoasă deoarece poate apare așa numita ”capcană a venitului mediu”(”middle income trap” sau ”Zhang Yutai”). Capcana veniturilor medii apare atunci când o țară cu venituri medii (4.000 dolari ~ 10.000) Nu poate trece la o treaptă superioară de venituri mai mari (10.000 dolari şi până), din cauza lipsei de productivitate, inovaţie şi management modern , capabile să creeze o valoare adăugată aptă să suporte o creștere importantă a salariilor.
Actualmente, creșterea economică este asigurată în China mai mult prin creșterea investițiilor decât prin creșterea productivității, iar eficiența exporturilor mai mult prin salarii mici decât prin competitivitate calitativă. În cazul în care venitul mediu ar crește, competitivitatea exportului s-ar deteriora iar capitalul străin va emigra spre țări cu salarii mai mici.
În zona sud est asiatică, spre deosebire de Japonia şi Coreea, China nu are nici branduri naționale de talie mondială pentru a înlocui producătorii străini care vor părăsi țara, iar acest lucru va încetini dramatic și rapid creşterea.
În aceste condiții, China nu ar putea evita încetinirea creșterii decât menținând veniturile la nivel mediu adică va fi blocată și prinsă în capcană din cauza imposibilităţii de a crea valoare prin inovaţie, creativitate, şi calitate.
Temerile capcanei venitului mediu sunt prezente nu numai în analizele mediului academic și universitar chinez dar și în analizele occidentale. Nu întotdeauna acea capcană este considerată o posibilă cauză a căderii economiei chineze, dar ea stă la baza unor studii de prognoză care nu omit acest pericol al blocării creșterii prin exacerbarea volumului de investiții și subestimarea nevoii de completare a acestuia cu o constantă creștere a productivității prin efort de inovare și cercetare.3
Întrebarea care se pune este dacă se cere o schimbare a modelului sau la o renuțare la obiectivul strategic de leader mondial absolut , devenit inaccesibil ?
În cazul Chinei, răspunsul apare din orientările strategice ale ultimilor doi ani și, mai ales, după schimbările la vârf ale conducerii politice . Se pare că modelul de dezvoltare va suferi unele ”corecții” prin introducerea unor factori de natură exogenă prin valorificarea geopolitică a surplusului de capital obținut în deceniile trecute din excedentele balanței comerciale. Investițiile masive în Africa, cumpărarea de teren agricol în Ucraina și Bielorus, programele investiționale în noile țări membre UE demonstrează această intenție.
Exemplul chinez ne conduce, după părerea mea la cel puțin trei concluzii :
prima – orice model, oricât de eficient este, are limite și riscuri. Limitele se referă la dificultățile adaptării rapide la schimbarea de mediu ( apariția crizei) iar riscurile sunt legate de posibilitatea unor efecte perverse (middle income trap)ce pot compromite obiectivul strategic ;
a doua concluzie – corecția sau up-datarea modelului inițial cu elemente exogene este posibilă doar la nivelul unor state naționale puternice, cu un statul geopolitic important sau în cazul unor economii dinamice apte de-ași reorienta rapid fluxurile externe de mărfuri și capital (reorientarea extracomunitară a economiilor poloneze, finlandeze, slovace după 2007 ) ;
a treia concluzie – existența unei forțe politice dominante sau a unui consens politic transpartinic pe termen mediu și lung, apte de a menține, indiferent de ciclurile electorale, continuitatea strategiei și a obiectivului prioritar.
Capcana pentru România
Ce putem spune despre raportul model-strategie în cazul României ?
Așa după cum se înfățișează lucrurile, România se află în stadiul rulării unui model pe care l-aș numi ” liniar-vegetal”, fără o ghidare prin elemente de strategie pe termen mediu și lung.
Este linear pentrucă nu prevede ”salturi” calitative, ci doar succesive acumulări cantitaive și vegetal deoarece , la fel ca o plantă, este masiv și periculos de dependent de condițiile de mediu (internațional, geopolitic, climateric).
Specificitatea acestui model constă în poziția sa pasivă și nu activă, adică primește input extern și încearcă reacții de răspuns adaptativ fără a avea inițiative sau reacții de provocare a acestuia (challenge economic policy).
Traectul linear al dezvoltării urmează definiții clasice de manual, respectarea indicatorilor primari macroeconomici (deficit, inflație, șomaj, cont curent) devenind singurul obiectiv strategic. În România nu există nicio referire la tipul de economie dorit, la poziția dezirabilă în sistemul economiei mondiale, la tipul structurii economice și nici măcar la orizontul nivelului de trai.
Evident, nu există variante și alternative în cazul apariției unor efecte perverse sau al unor blocaje conjuncturale (crize, cataclisme, tensiuni sociale etc).
Modelul linear nu evidențiază factori ” de atac” ( ” incisive policy vectors”), așa după cum cel chinezesc nominaliza trei astfel de factori (forța de muncă abundentă, subevaluarea monedei și motivarea populației).
Modelul linear poate duce la obținerea de rezultate pozitive (vezi creșterea economică din 2013 datorată dependenței de condiții meteo favorabile și a dependenței de o piață auto occidentală ușor revigorată) dar, fără salturi calitative importante ( structurale și competitive) România nu-și va putea depăși condiția , rămânând pe cea mai îndepărtată orbită față de centrul dezvoltat al Europei.
Note:
1 Erik Izraelewicz : ” L’arrogance chinoise” Grasset & Fasquelle. Paris 2011
2Coeficientul lui Gini este o măsură a dispersii statistice folosită pentru a reprezenta disproporții în distribuirea veniturilor sau averilor. Este definit prin raportul de valoare între 0 și 1 . Cu cât este mai mic, cu atât deosebirile în distribuirea sunt mai mici. Mondial, valorile Gini se întind între 0,232 (23,2%) în Suedia și 0,707 (70,7%) în Namibia. În România este 0,32 (2008)
3 Il modello Cina ( Orizzonti cinesi). L’Asino d’oro Edizioni SRL. 2011
***
Mircea Coșea este Profesor de Macroeconomie și Economia Intergării Europene, fost vicepremier și președinte al Consiliului pentru Strategie și Reformă„
Dl. Cosea spune foarte bine despre cresterea din 2013: „datorată dependenței de condiții meteo favorabile și a dependenței de o piață auto occidentală ușor revigorată„. Ceea ce fac guvernantii nostri, in special Dl. Ponta si D-na. Petrescu, dar as generaliza fara teama de a gresi la tot PSD-ul, este eroarea care consta in faptul de a considera acea crestere de anul trecut, care a avut loc in conditiile mentionate de Dl. Cosea, ca fiind un boom economic!! Este o eroare fatala!! Pe baza acestei erori s-au pus taxe si impozite multe si mari ca sa tempereze chipurile cresterea economica, adica, vorba lui Tariceanu de odinioara, economia care duduie. De aici rezulta ca scaderea CAS cu 5 p.p. este o masura pur formala cu nuanta politica (chipurile actuala Putere e continuatoarea USL, care avea si o componenta liberala), si care face doar o paguba bugetului de pensii si nimic mai mult. Cu atat mai mult cu cat anul acesta s-ar putea sa nu mai inregistram crestere economica… Dl. Cosea a aratat ca modelul economic de la noi este „la fel ca o plantă, este masiv și periculos de dependent de condițiile de mediu (internațional, geopolitic, climateric)„. De aceea o noua recesiune a Vestului ne-ar influenta negativ, fara indoiala. O alta deosebire dintre noi si China este urmatoarea: China isi permite ” o constantă creștere a productivității prin efort de inovare și cercetare”, la noi lucrul asta e sub semnul intrebarii… Vreau sa spun ca, la noi, o crestere a productivitatii prin inovare si cercetare e o problema greu de rezolvat… China e o tara comunista. Intr-o tara capitalista dezvoltata problema se rezolva datorita fortei economice si financiare a sectorului privat. La noi nu e cazul de asa ceva intrucat la noi sectorul privat e foarte fragil si inca slab dezvoltat iar, pe de alta parte, statul nu are banii necesari pentru a construi o Cercetare puternica la noi in tara, lucru ce necesita si un timp indelungat, dar care ar trebui facut… De aceea investitiile de stat in infrastructura ar trebui stimulate si crescute. Ele ar putea reprezenta un mijloc rapid si practic de a iesi din marasmul in care ne aflam la ora actuala. Ar fi benefice tocmai datorita efectului lor multiplicativ, atat pentru stat cat si pentru firmele private. O scadere in continuare a investiilor de stat ar duce tara aceasta la ruina. Cea de a doua componenta este atragerea de investitii private in economie, lucru ce nu se face la noi si, dupa cum spuneam mai sus, e si foarte greu de realizat in conditiile actuale. Insa ar trebui facut. Spre exemplu, privatizari, care nu s-au mai facut de pe vremea guvernarii Nastase, cred ca nu ma insel… Statul inca mai tine niste gauri negre foarte mari, care inseamna cateva miliarde de euro pierduti pentru stat. „Aruncati pe fereastra”, cum se spune. Oamenii ar trebui sa inteleaga un lucru: privatizarile reusite insemna un plus extraordinar in ceea ce priveste productivitatea (deci cresterea ei), cresterea valorii prin inovatie, creativitate, creatie, atragerea unui capital performant, instruirea fortei de munca si deci o forta de munca mai bine pregatita, capabila de un salt calitativ substantial si o crestere a productivitatii in acest fel. La noi nu se fac astfel de lucruri. De asemenea privatizarile reusite scapa statul de povara grea a ineficientei: statul va avea mai multi bani la dispozitie pentru investitii in economie, pentru crearea unei infrastructuri moderne in tara noastra. Astfel de lucruri nu se pot realiza in conditiile actuale de la noi.
Iar Guvernul a dovedit, prin prestatia de la Cotroceni, o foarte slaba competenta… 😦
„O influentă femeie de afaceri din Vaslui a fost reținută de procurorii DNA pentru luare de mită, înşelăciune, spălare de bani şi fals şi uz de fals. Magistrații urmează să se pronunțe cu privire la arestarea preventivă în cazul ei.
Potrivit DNA, acuzațiile care i se aduc Gabrielei Ciuburciu, directorul general, dar şi acţionarul majoritar al SC Vascar SA Vaslui, sunt:
-folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecinţe deosebit de grave, in formă continuată,
–fals in înscrisuri sub semnătura privată, in formă continuată;
– folosire cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului societății, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, in forma continuată;
– spălare de bani;
– folosire cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului societăţii, în formă continuată;
– efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoana, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, in formă continuată;
În același dosar cu femeia de afaceri mai este cercetat de procurori, Iuliu Cepoi, fost director comercial si director economic al SC Vascar SA și acționar al acestei societăți, sub aspectul săvârşirii infracțiunilor concurente de complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecinţe deosebit de grave, spălare de bani, în formă continuată și complicitate la folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului societății, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, in forma continuată.
Contabila firmei, Florina Șușu, este și ea cercetată pentru complicitate la folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, cu consecinţe deosebit de grave, complicitate la folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului societății, intr-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altă societate în care are interese direct sau indirect, spălare de bani, în formă continuată, complicitate la folosirea cu rea credinţă a bunurilor sau a creditului societăţii, in legătură directă cu o infracţiune asimilată celor de corupţie, în formă continuată și complicitate la efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoana, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, in formă continuată;
Din ordonanțele de reținere întocmite de procurori a rezultat că, în cauză, există date şi probe din care a reiese suspiciunea rezonabilă potrivit căreia, în perioada 2008-2010, SC Vascar SA a derulat un proiect finanțat din fonduri comunitare “ pentru acordarea ajutorului financiar nerambursabil în condiţiile programului naţional pentru dezvoltare rurală”, perioada de implementare fiind de 24 de luni.
Valoarea eligibilă totală a proiectului a fost de 14.705.128 lei, echivalentul a 3.980.814 euro, din care, autoritatea contractantă a decontat cheltuieli în valoare totală de 5.839.677,81 lei.
Unele persoane din conducerea SC Vascar SA, sub comanda inculpatei Ciuburciu Gabriela, ajutată de inculpata Şuşu Florina, contabil sef al societății comerciale, au planificat si au executat în detaliu fraudarea proiectului finanțat prin programul FEADR, prin simularea legalității procedurilor de achiziții, obținând astfel, atât din bugetul comunitar, sume foarte mari de bani, pe care și le-a însușit, prin simularea unor operațiuni comerciale licite.
Astfel, 9 contracte de achiziții de utilaje au fost atribuite unei firme (al cărei unic asociat si administrator era inculpatul Cepoi Iuliu, director si acționar și in cadrul SC Vascar SA), in urma unor proceduri de selecție simulate, la preturi mult supraevaluate, o parte a banilor fiind ulterior returnați inculpatei Ciuburciu Gabriela, prin intermediul firmelor controlate in mod absolut de către aceasta și familia sa.
Astfel, această societate comercială a fost interpusă in cadrul procedurilor de achizitii, aceasta societate comerciala achiziționând utilaje si echipamente de la furnizori și vânzându-le apoi SC Vascar SA la un preț total cu 2.959.692,42 lei mai mare decât valoarea lor de piață.
Pentru a simula respectarea prevederilor privind procedurile de achiziţii aplicabile și pentru a ascunde conflictul de interese ce rezulta din legăturile dintre structurile acţionariatului SC Vascar SA și al firmei câștigătoare a licitației, inculpata Ciuburciu Gabriela a întocmit și semnat mai multe documente în cuprinsul cărora a menţionat, în mod nereal, faptul că nu există nici un interes care să afecteze imparţialitatea pe parcursul procesului de verificare/evaluare a ofertelor.
În perioada 2009-2010, prin intermediul unor operațiuni comerciale fictive, denumite “punere la dispoziţie de personal”, inculpatii Ciuburciu Gabriela, Cepoi Iuliu si Șușu Florina au transferat în conturile SC Vascar SA și ale altor două firme, controlate in mod absout de Ciuburciu Gabriela, din contul firmei al cărei unic asociat si administrator era inculpatul Cepoi Iuliu, suma totală de 510.079,70 lei, pentru a disimula originea ilicită a acesteia.
De asemenea, alte 16 contracte au fost încheiate de către SC Vascar SA, reprezentată de Ciuburciu Gabriela, cu diverse societăţi comerciale din Romania și din străinătate, cu sprijinul unor persoane care au emis si trimis oferte pur formale in numele altor firme.
Scopul acestor acțiuni a fost acela de a simula legalitatea procedurilor de atribuire și al creării aparenţei eligibilității cheltuielilor efectuate de SC Vascar SA cu respectivele achiziţii.
Faptele au avut ca rezultat obținerea fără drept de către SC Vascar SA a sumei totale de 5.277.354,56 lei, din finanțarea nerambursabila acordata de Agenția de Plăti pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit, in cadrul proiectului.
De asemenea, distinct de faptele legate de obţinerea fara drept a finanţării nerambursabile in cadrul proiectului, inculpata Ciuburciu Gabriela, beneficiind si de sprijinul inculpatei Şuşu Florina, a transferat, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, prin intermediul mai multor operaţiuni comerciale nejustificate, vădit defavorabile SC Vascar SA, pe care inculpata, in calitate de director general al companiei, potrivit prevederilor Legii 31/1990, era incompatibila sa le deruleze, suma totala de 4.981.852,81 lei, în conturile a trei societăți comerciale care aparţineau inculpatei si familiei acesteia.
”Inculpaților ŞUŞU FLORINA, CEPOI IULIU și CIUBURCIU GABRIELA li s-a adus la cunoştinţă calitatea procesuală în conformitate cu prevederile art. 309 Cod de procedură penală, urmând a fi prezentați, în data de 02 iulie 2014, Tribunalului Vaslui cu propunere de arestare preventivă.
Precizam ca in cauza se efectuează cercetări și fată de alte persoane fizice si juridice”, arată DNA.”
Cazul in sine s-ar putea sa para, la o prima vedere, neinteresant… Intr-un fel asa si e, dar problema pe care el o ridica este, cred eu, intr-adevar interesanta!! Nu ne referim „la ce si cum a facut si la ce si cum a dres” ci la cauzele unor astfel de fenomene. Despre ce sa fie vorba: imoralitate, nestiinta…? Ce anume nu merge in mediul nostru de afaceri ca se intampla astfel de lucruri? Eu unul nu sunt dumirit pe deplin. Si, iarasi foarte interesant, nimeni sau aproape nimeni nu discuta serios despre cauzele unor astfel de fenomene…
Pe de alta parte, s-ar putea vorbi de lacomie, de sete de putere si de bani, de faptul ca sunt oameni de afaceri verosi si ca, in general, nu prea au ceva comun cu ceea ce se numeste virtute. In schimb exista oameni cinstiti, oameni fara vicii (sau cu foarte putine vicii), care-si vad de treaba lor dar care niciodata sau aproape niciodata nu se vor angaja intr-o afacere pe cont propriu. Niciodata sau aproape niciodata nu vor avea apetitul riscului, necesar inr-o lansare in afaceri. Si atunci acesti oameni ce asteapta oare? Nu cumva ajutor de la Stat, nu cumva ca Statul sa le asigure locuri de munca? As dori sa stiu si eu cati din cetatenii obisnuiti de la noi ar avea curajul sa se implice intr-o afacere asa cum a facut-o aceasta doamna. Vasluiul este un fief al PSD de multa vreme. Este un judet sarac de multa vreme. Si atunci stau si eu si ma intreb ce doresc, ce spera cetatenii de acolo… Pomeni de la Stat, n-asa? Sa vina Statul sa le creeze locuri de munca, nu? As dori sa stiu si eu cati dintre vasluieni ar avea forta si curajul sa lase ajutoarele de la stat si sa se implice serios intr-o libera intreprindere, sa aiba macar curajul D-nei. Ciuburciu, deoarece pentru „luare de mită, înşelăciune, spălare de bani şi fals şi uz de fals” iti mai trebuie si curaj, si dorinta nestapanita de a risca!! Altminteri cum va ramane in continuare Vasluiul? Un judet socialist, cu oameni avand conceptii socialiste. Cam asa va ramane in continuare si Romania… Eu sunt convins ca multor barbati le-ar tremura nadragii de frica, in schimb priviti-o pe aceasta femeie care nu a pregetat sa dea mita, sa insele, sa spele bani, sa faca uz de fals pentru afacerea ei! Observati cat de percutanta e aceasta doamna, fata de multi barbati care nici vorba sa miste un deget: crasma din sat, Statul sa vina sa le dea… A, ca sunt multi buni doar de gura? Da, desigur.
„UPDATE. În urma percheziţiilor, poliţiştii au ridicat în vederea continuări cercetărilor 4 sisteme de calcul, 2 laptopuri, 3 carduri bancare, 3 token – uri, ștampile aparținând unor societăți comerciale din Ungaria, Slovacia și Italia și documente financiar contabile.
–-
Procurorii Parchetului Bihor au reţinut, marţi seară, trei dintre persoanele bănuite de prejudicierea statului cu peste şase milioane lei şi 600.000 de euro, după ce poliţiştii Serviciului de Investigare a Fraudelor din Poliţia Bihor percheziţionaseră sediile unor firme şi locuinţe, transmite Mediafax.
Potrivit unui comunicat al Parchetului Bihor, omul de afaceri Dan Fechete, fostul consilier local PDL Cosmin Bonica, în prezent membru PNL şi administrator al unei societăţi comerciale, şi administratorul altor societăţi, Ioan Cozac, au fost reţinuţi pentru 24 de ore.
Cosmin Bonica, fost consilier local PDL în comuna Sânmartin, este de şase ani membru al PNL şi administrator al unei societăţi, el câştigând în ultimii ani numeroase contracte pentru reabilitări de drumuri, de cămine culturale şi pentru introducerea sau extinderea unor reţele de apă şi canalizare.
Dan Fechete, care deţine împreună cu un asociat o firmă de construcţii, a contractat, la mijlocul anilor 2000, construirea Orăşelului Copiilor, acoperirea Bazinului Olimpic şi apoi modernizarea şi extinderea Grădinii Zoologice din Oradea, dar şi numeroase lucrări de apă, canalizare, construire de poduri şi consolidări de baraje.
Conform cercetărilor efectuate până în prezent, în perioada 2011 – decembrie 2013, firma lui Bonica ar fi înregistrat în evidenţele contabile facturi fictive provenind de la alte două societăţi, ambele fără activitate, administrate de orădeanul Ioan Cozac. Iniţial, facturile au fost emise către firma lui Bonica, iar ulterior, din 2012, au fost „plimbate” întâi printr-o societate intermediară, administrată tot de Cosmin Bonica, potrivit comunicatului citat.
Aceeaşi sursă arată că circuitul facturilor avea un dublu rol, fiind folosite de Bonica pentru a-şi diminua TVA şi impozitul pe profit datorat statului, dar şi pentru a majora devizele unor lucrări publice pe care le avea de executat, mai scrie sursa citată.
Anchetatorii au găsit mai multe facturi emise de o firmă către societatea deţinută de Bonica, inserate în situaţiile de lucrări prezentate spre decontare primăriilor comunelor bihorene Holod, Lăzăreni şi Avram Iancu, cu care cea de-a doua firmă a lui Bonica avea contracte pentru execuţia infrastructurii de apă şi apă uzată. Concret, contractele fictive între cele două societăţi au fost încheiate pentru închirierea de echipamente (buldoexcavatoare, excavatoare, cilindru compactor, autogreder şi autobasculante), deşi una dintre firme nu a deţinut niciodată asemenea utilaje, dar pentru care administraţiile locale au decontat chirii în valoare de peste 1,9 milioane lei.
La fel ar fi procedat şi administratorul Dan Fechete în cazul lucrărilor de amenajare a Grădinii Zoologice din Oradea şi la extinderea Cimitirului Municipal din Oradea, incluzând în devize facturi în valoare de 744.000 lei şi 618.388 euro, provenind de la aceeaşi firmă de la care veneau facturile pentru societatea lui Bonica, pentru prestări de servicii care, în realitate, nu au fost executate.
În total, potrivit calculelor făcute de anchetatori, cei doi oameni de afaceri au provocat un prejudiciu de 6,1 milioane de lei şi 600.000 de euro bugetului de stat şi celor ale administraţiilor locale pe care le-au înşelat.
Marţi dimineaţă, peste 30 de poliţişti bihoreni au făcut percheziţii în municipiul Oradea şi în localităţile Haieu şi Sântandrei, la sediile a şase firme şi la locuinţele a şapte persoane suspectate de evaziune fiscală.”
Mie tare mi-e teama ca in urma acestei „curatenii generale” vor ramane in Romania doar oamenii cinstiti, fara vicii, va ramane acea Romanie linistita pe care o stim cu totii, cu oameni care sa astepte cresterea nivelului de trai de la Stat, locuri de munca de la Stat, ajutoare sociale de la Stat, pomeni de la Stat si, in general vorbind, totul de la Stat. Vor ramane oamenii care-si stiu lungul nasului, oamenii care „isi stiu locul lor”, dar care nu vor mai misca un deget sa faca ei ceva in locul Statului, ci Statul sa faca pentru ei. Cam asa va arata ceea ce generic se numeste „Romania curata”. Fara afaceri, fara riscuri, fara libere intreprinderi. Si atunci eu stau si va intreb: mergem inainte? Mergem, oare, inainte? Omul va ajunge ca un copil, cu o inocenta deplina si dezbracat de orice responsabilitate, iar Statul, ca o mama iubitoare, il va lua in brate si-l va hrani la pieptul sau generos! Ca doar suntem cu totii fii ai tarisoarei noastre dragi!!
In aceeasi ordine de idei sa aruncam o privire la cum arata Romania:
„O pensionară în vârstă de 57 de ani, anchetată de D.N.A Piteşti în scandalul doctoriţelor şpăgare, s-a sinucis luni după-amiază, în Pitești. Femeia a lăsat o scrisoare de două pagini în care spunea că se teme că va ajunge la închisoare şi că va sta acolo şase ani.
Ea a fost audiată la D.N.A Piteşti, alături de alţi pensionari, aceştia fiind suspectaţi că au primit concedii de boală mituind medicii din comisia de evaluare. Deşi a fost reprezentată de un avocat, femeia s-a speriat foarte tare când a aflat că este acuzată de dare de mită şi că, dacă nu recunoaşte fapta, poate primi o pedeapsă de şase ani de închisoare, conform Adevărul.ro.
Ancheta de la Piteşti vizează 800 de persoane pensionate pe caz de boală. Femeia era pensionată medical din 2001, având o pensie de 400 de lei. În fiecare an, ea trebuia să se prezinte în faţa comisiei medicale de stabilire a capacităţii de muncă. Aşa se explică şi faptul că procurorii au chemat-o la audieri pentru lămuriri suplimentare, alături de alte 800 de persoane. Scandalul şpăgii pentru doctori a izbucnit în data de 12 iunie când două dintre doctoriţe, Maria Iulia Mihai şi Camelia Săndulescu, au fost reţinute şi ulterior arestate pentru 29 de zile.”
Auziti, femeia aceasta avea pensie de 400 de lei si a fost acuzata de dare de mita! S-a sinucis din cauza ca i-a fost frica de DNA!! Victima „colaterala” sau cum…? Este o alegorie care ne arata spre ce se indreapta lucrurile: o mare frica de DNA! Asta se traduce in felul urmator: Statul sa-ti dea de mancare, Statul sa te imbrace, Statul sa te calce, sa te spele, in general Statul sa fie in tot si in toate. In rest frica – sa nu cumva sa calci pe bec, ca tot Statul, la o adica, te ia la „trei-pazeste”! O sa avem numai oameni cinstiti, numai oameni la locul lor. Nu vor mai fi oameni care sa aiba curajul de a sfida Statul, care sa faca ceva pe cont propriu, fara Stat si ajutorul sau. Cine va mai avea curajul sa desfida DNA? Bine, poate nu multi se vor sinucide, dar vor tremura chilotetii ca si cand ar fi un vant puternic care sufla din toate directiile. Vor mai exista oameni cu forta percutanta pe care o are Gabriela Ciuburciu? Oameni care sa aiba forta morala de a renunta la binefacerile statului si de a se apuca ei insisi de ceva, sa faca ceva pentru ei, sa castige bani pentru ei? Nu, munca va fi pentru Stat, pentru propasirea Statului, nu a individului. Vom avea un Stat cu institutii puternice, un Stat mare si puternic iar omul se va pune in genunchi si se va ruga, in lacrimi, acestui Idol ca sa-l ierte numai daca i s-ar parea ca a gresit cu ceva!
In conditiile in care capitalul ajunge sa se acumuleze pentru Stat, nu pentru individ, despre ce capitalism mai poate fi vorba? Eu stau si ma intreb: noi, de fapt, ce construim aici…? Milton Friedman spunea:
„Piata neagra a fost o cale de a scapa de controalele guvernamentale. A fost o cale de a restabili piata libera si de a o pune la lucru. A fost o cale de deschidere, imputernicind oamenii”
Or, noi ce facem? Imputernicim Statul… Imputernicim Guvernul! Imputernicim noi oamenii, cetatenii? Uitati-va la biata femeie care s-a sinucis. De frica. Va intreb: ce fel de societate libera mai e asta?
Interesant este ca Statul nostru, care e un monument de coruptie, a esuat in tot ce inseamna bun din economia de piata libera – a esuat in privinta privatizarilor, a facut contracte prin care s-a pagubit el insusi, a pus in fruntea intreprinderilor si institutilor sale clientela de partid, pe salarii grase, si oameni corupti, n-a atras si nici nu face investititii decat la modul insuficient -, vrea acum sa restabileasca, daca se poate spune asa, „ordinea” intr-un exces de zel care distruge capitalismul si economia de piata!! Acest Stat, mai bine zis aceasta povara pe care cetatenii trebuie s-o suporte, nu urmareste altceva decat un control politic total sau aproape total, prin inlocuirea unei mafii cu alta mafie!! Iar acum i se dau puteri aproape nelimitate!! Pentru ca ceea ce se urmareste este un control subtil al Justitiei. Iar cine are controlul Justitiei, are Puterea! Voi incerca sa ma explic mai bine…
La noi, dupa Revolutie, s-a urmarit obtinerea Puterii. Nu e vorba numai de Puterea dobandita prin alegeri libere. Distrugerile de intreprinderi – in locul unor privatizari sanatoase – au urmarit obtinerea Puterii pe cale economica, prin controlul capitalului economic si financiar acumulat. Era si o vorba: „Dai in mine, dai in tine,/ Dai in fabrici si uzine”. Acum se incearca o noua metoda de acaparare a Puterii, prin controlul Justitiei cu ajutorul organului represiv al acesteia – DNA. Daca aceasta cale e mai eficienta decat prima, ramane, totusi, de vazut. Cert este ca ambele cai n-au insemnat, nu inseamna pentru tara aceasta decat o stagnare prelungita in mizerie. Nu s-au vazut nici cresteri economice notabile, serioase (chiar de loc!) si nici imbunatatirea nivelului de trai al populatiei. Este demn de remarcat faptul ca liberalizarea de la inceputul anilor 2000 a marcat o perioada de vreo 8 ani de crestere, perioada in care, totusi, s-au facut si greseli grave. Deoarece chiar si in aceasta perioada s-a urmarit marirea Statului prin angajarea a 500.000 de functionari publici, in loc sa se adopte politici de sustinere, promovare si dezvoltare a sectorului privat. Nenorocirea consta in faptul ca astfel de politici nu sunt dorite in Romania. Dezvoltarea sectorului privat in tara noastra ar darama aceasta monstruozitate corupta numita Stat. Tocmai asta nu se vrea, iar sectorul privat e mai mereu prezentat pe post de Bau-Bau cetatenilor care trebuie sa ramana creduli ca niste copii prosti. Sau e prezentat ca ceva dubuios, veros, indoielnic pentru ca oamenii sa aiba increderea cea mai mare in Stat. Si nu se vrea pentru ca altminteri n-ai mai putea obtine Puterea, care, repet, nu se rezuma doar la cea castigata prin alegeri libere. In aceasta lupta politica, in aceasta ecuatie politica interesul cetatenului e o cantitate care poate fi neglijata. E un infinit mic, la care se renunta. Toate aceste modele au ca scop acapararea unei Puteri cat mai mari si, pe cale de consecinta, o coruptie cat mai mare. Puterea si mentinerea ei nu poate fi disociata de coruptie, cu tot DNA-ul si cu toate bunele intentii (daca exista asa ceva). Daca se dizolva coruptia atunci Puterea se dizolva pe ea insasi deoarece se dizolva firele prin care aceasta actioneaza. De asemenea aceasta Putere, obtinerea si mentinerea ei, urmareste in mod necesar ca Statul sa fie bogat, nu cetateanul sa fie bogat!! Astfel de oameni, ca acea femeie cu pensia de doar 400 de lei pe luna, sunt doriti, nu cetateni bogati, liberi. Ci oameni saraci care mai asteapta cate ceva de la Stat, care se bucura, precum niste copii cand primesc din cand in cand niste bomboane, de faptul ca „se da ceva” in ajunul unei campanii electorale, ca Statul mai mareste, precar, salariile, dar si cu frica de acest Stat care-i poate altoi oricand. Numai asa Puterea poate fi deplina! Poate fi exercitata in mod sigur, fara riscul ca oamenii ar putea sa incerce ceva, sa se elibereze din aceasta situatie. Oameni liberi si bogati nu sunt doriti in tara noastra. Ei reprezinta exceptiile. Iar cei care emigreaza, duca-se! Asa se prezinta tabloul social, politic si economic de la noi din tara. Ceea ce se doreste este o masa manipulabila si credula, si infricosata, fara abilitati de a incepe ceva pe cont propriu si a reusi intr-o intreprindere libera.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
A fost recent o emisiune la televizor despre Mafia din Philadelphia si despre marele ei Boss, Angelo Bruno, poreclit „The Gentle Don”. I se spunea asa pentru ca prefera concilierea in locul violentei. Si eu cred ca pe buna dreptate, pentru ca razboaiele intre clanuri, foarte violente si care lasau o dara grea de morti, nu faceau altceva decat sa expuna Mafia si afacerile acesteia autoritatilor. La Bruno, poate pentru prima oara in istoria Mafiei, intalnim o alta conceptie: nu razboiul si crimele sunt importante, ci afacerile !! Deci important este ca afacerile sa mearga, nu razboaiele. Spre exemplu: una e sa mituiesti si altceva e sa omori… Pentru Bruno era preferabila prima varianta. La el intalnim, mult mai mult decat la alti mafioti, identificarea cu omul de afaceri, o trasatura nord-americana evidenta.
Ca si alte vechi orase de pe Coasta de Est, Atlantic City , caci despre acesta e vorba, era intr-o decadere evidenta… Departe de boom-ul anilor ’20, acest oras ajunsese pe treapta cea mai de jos a decaderii: somaj masiv, crima, coruptie… Cred ca este clar ca nici Statul New Jersey si nici Guvernul Federal nu puteau face nimic: orasul se prabusea intr-o si mai mare mizerie cu fiecare zi care trecea.
Atlantic City era sub jurisdictia, daca se poate spune asa, Mafiei din Philadelphia si Bruno s-a gandit la problema…
Nicodemo „Little Nicky” Domenico Scarfo era unul din membri Familiei criminale din Philadelphia, un individ deosebit de periculos si, pe deasupra, arogant, lacom… Parea ca doreste sa inainteze pe scara ierarhica in cadrul Mafiei cand s-a intamplat ceva neasteptat: Bruno il trimite in Atlantic City. Lucrul asta a fost imediat interpretat ca un soi de exilare a lui Scarfo de Philadelphia: se gandeau ca Bruno a dorit sa indeparteze un rival, trimitandu-l departe. Adevarul este ca in Atlantic City nu prea aveai ce face: te aflai in mijlocul unui dezastru economic si social. Si atunci ce sa caute Scarfo acolo? Totusi Scarfo a executat ordinul si a ramas in Atlantic City asteptand noi ordine.
The Tropicana Hotel and Casino in Atlantic City, New Jersey as seen at night.
Pe de alta parte, ca sa nu stie dreapta ce face stanga, cum se spune, Bruno a inceput sa traga sforile politice cu oficialitatile din Statul New Jersey si asa s-a ajuns sa se legalizeze jocurile de noroc, ceea ce a condus la redeschiderea cazinourilor, hotelurilor, ba chiar si la constructii noi, Scarfo castigand bani frumosi printr-o firma care livra beton. Nu Scarfo era primarul orasului, dar era un fel de dictator pe acolo, in zona de entertainment, ce luase o amploare deosebita. Au inceput sa apara cazinouri luxoase, hoteluri frumoase, a inceput sa fie de lucru si sa se reduca somajul. Si uite asa s-a produs un lucru incredibil: Atlantic City incepuse sa-si retraiasca superba sa tinerete din anii ’20-’30!! De unde era un dezastru, acum mari magnati incep sa fie interesati de aceasta industrie a jocurilor de noroc – cazinourile, si ma refer la miliardarul american Donald Trump. Celebrul Mike Tyson isi desfasoara meciurile acolo, in Atlantic City! Pana la sfarsitul anilor ’80 Atlantic City ajunsese cea mai populara destinatie turistica din SUA!!
Ceea ce nu se prea spune sau, daca doriti, nu se prea scoate in evidenta, este ca declinul prin care a trecut Atlantic City la inceputul anilor ’90 a coincis cu condamnarea lui Scarfo, in 1989, practic pe viata, adica pana in ianuarie 2033. Scarfo a platit pentru violenta sa, crimele sale, aroganta si lacomia sa, de unde se vede inca o data ca Bruno avusese dreptate… Si, oricum, o mare greseala, as zice eu, a fost asasinarea lui Bruno, in 1980, ordonata, se crede, de catre un consilier de-al sau, Antonio Caponigro (aka Tony Bananas)…
Dar ceea ce mi se pare important e urmatorul lucru: cu tot declinul inregistrat in anii ’90, cu toate ca inca e o rata a criminalitatii mare in Atlantic City, acest oras nu s-a mai prabusit !
„Creşterea de 16% a compensaţiilor directorilor generali ai marilor companii este peste majorarea salarială medie de 3% înregistrată în 2011 la nivelul economiei americane, potrivit Forbes.
Cel mai bine plătit CEO din raportul Forbes este John Hammergren, şeful McKesson Corp, cea mai mare companie de servicii medicale din lume, cu vânzări de 112 miliarde de dolari în 2011. Acesta a primit 6,3 milioane de dolari drept salariu şi bonusuri, respectiv 112 milioane de dolari în acţiuni şi opţiuni.
Pe locul al doilea se regăseşte miliardarul Ralph Lauren, şeful companiei cu acelaşi nume, care a încasat 67 milioane de dolari.
Poziţia a treia este ocupată de Michael Fascitelli, directorul general al trustului de investiţii imobiliare Vornado Realty, urmat de Richard Kinder de la Kinder Morgan, cea mai mare companie americană de transport şi depozitare de petrol şi gaze, care i-a acordat pentru anul trecut CEO-ului 61 milioane de dolari.
Pe locul 5 este şeful gigantului Honeywell International, David Cote, cu 56 milioane de dolari.
Cea mai bine plătită femeie din SUA este Irene Rosenfeld, directorul general al Kraft Foods, cu o compensaţie financiară de 25,4 milioane de dolari.
Cinci directori generali au încasat anul trecut un salariu simbolic de numai un dolar, respectiv Larry Ellison de la Oracle, Larry Page de la Google, Meg Whitman de la Hewlett Packard, Richard Kinder de la Kinder Morgan şi John Mackey de la Whole Foods.
Pe sectoare economice, cei mai bine plătiţi directori generali se regăsesc în sectorul farmaceutic şi al biotehnologiei, cu o compensaţie medie de 18,3 milioane de dolari în 2011. Aceştia sunt urmaţi de şefii marilor companii media (17,3 milioane de dolari), cei din sectorul produselor de larg consum (15,7 milioane de dolari), restaurante şi turism (14,4 milioane de dolari), respectiv bunuri de folosinţă îndelungată (13,8 milioane de dolari).
Cei mai prost plătiţi directori generali din SUA lucrează în sectorul utilităţilor, cu un pachet financiar mediu de 6,1 milioane de dolari anul trecut, precedaţi de software şi servicii (6,7 milioane de dolari), bănci (7 milioane de dolari), asigurări (7,9 milioane de dolari) şi retail (8,4 milioane de dolari).”
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol!
Pe vremuri se spunea: „prost sa fii, noroc sa ai!” sau „fa-ma mama cu noroc, si arunca-ma in foc!”. In vremurile din urma lucrurile par a se fi schimbat putintel: „prost sa fii, director sa ajungi!”. 😆 Se mai zice: „ba-i manager, ba-i director!” 😆
„Salariile foştilor şefi ai Mic.ro Retail erau între 5.000 şi 10.800 de euro pe lună, după cum reiese din datele publicate de RVA Insolvency, administratorul judiciar al Mic.ro Retail.
Astfel, pe listă se regăsesc şi foşti membri ai Consiliului de Administraţie al grupului Mercadia, între care Vlad Şeitan, care a avut în ianuarie un salariu de 47.139 lei ( circa 10.800 euro), Roxana Baias, al cărei salariu în aceeaşi lună a fost de 24.609 lei (5.600 euro), Anca Vlad – 32.639 lei (7.500 euro) sau Richard Joachim Mansel – 25.459 lei (5.800 euro), după cum rezultă dintr-o notă a RVA Insolvency, administratorul judiciar al Mic. ro Retail. Şerban Mihaela, directorul de operaţiuni, a avut în ianuarie un salariu de 21.459 lei.
Circa 4.500 de foşti salariaţi ai Mic.ro Retail aveau de încasat, la data intrării în insolvenţă a companiei controlate de Dinu Patriciu, circa 2,18 milioane de euro. Suma reprezintă valoarea totală a creanţelor salariale, mai exact salariile pe luna ianuarie, pe jumătate din luna februarie, precum şi bonurile de masă aferente lunii noiembrie şi garanţiile reţinute din salarii.
Lista creanţelor salariale reprezintă doar un „centralizator” întocmit de departamentul de resurse umane din cadrul Mic.ro şi care urmează să fie verificat de administratorul judiciar, corectat şi completat, în conformitate cu prevederile legale, se mai arată în nota administratorului judiciar. Tabelul preliminar al creanţelor urmează să fie intocmit de administratorul judiciar până la termenul stabilit de instanţă, respectiv până pe 23 aprilie 2012.”
Motanul Incaltat 