Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Precizie de cativa metri…

Nu am un telefon mobil hiperperformant. Este de la provider-ul de telefonie mobila, asa cum au atatia altii. Dar l-am primit cu o aplicatie foarte interesanta: Google Maps. Daca doresc, pot sa activez locatia si pot sa vad, de la locatia de unde ma aflu la o alta locatie, sa zicem in Bucuresti (dar, desigur, n-are importanta), ce distanta este, cum pot ajunge acolo, pe ce variante si cat dureaza pe fiecare varianta, pe jos sau cu mijloacele de transport in comun din Bucuresti.

Sa presupunem ca merg pe jos. Constat pe ecranul telefonului ca sunt in miscare, ca ma deplasez. Si va spun ca precizia cu care imi indica distanta din punctul in care ma aflu la locatia la care vreau sa ajung este de cativa metri !! Am facut experienta de a ma apropia de locatia respectiva, am dat un reload paginii, si dupa ce s-a incarcat (lucrul a durat cateva secunde) distanta pana la respectiva locatie era de 32 de metri. Nu 35 m, nici, rotund, 30 m sau 40 m, ci 32 de metri !!!!

Sper ca nimeni nu ma va contrazice daca afirm ca suntem in secolul XXI 🙂 . Apropo de ce scriam in postarea precedenta, este de neinteles cum STS-ul nu poate stabili cu precizie de unde s-a dat un telefon catre Serviciul Urgente, trimitand echipajul de politie la 10 km distanta fata de locatia de unde s-a efectuat apelul, cand eu, cu telefonul meu mobil, care, repet, nici nu e unul extraordinar de performant, stabilesc, cu Google Maps, o anumita locatie, pe care o vreau, luata aleator, cu o precizie de cativa metri !!!!

Nu stiu in ce secol se gasesc alti oameni, dar spun banalitati daca afirm ca pot sa stiu cu precizie ce cafenele, restaurante si nu numai sunt in zona respectiva, inclusiv programul lor. „Zona respectiva” poate fi undeva in Bucuresti sau in Adelaide (Australia), sau in New York (SUA) etc.

Se tot vorbeste de securitate cibernetica. Am atins acest subiect in acest comentariu. Pentru ca sunt stiri de genul : „UPDATE. Sistemele informatice din spitale, sub atac cibernetic masiv. Probleme la Sp. Victor Babeş„. Si iata ce putem citi chiar in acest articol din Romania Libera:

UPDATE: Serviciul Român de Informații anunţă într-un comunicat de presă că există atacuri cibernetice la patru spitale din țară: Victor Babeș (București), Huși, Dorohoi și Cărbunești, precizând că, „din analizele preliminare efectuate, reiese faptul că pentru oprirea infecţiei este suficientă instalarea oricărui produs antivirus recunoscut în domeniu. Cel mai probabil infecţia se bazează pe inginerie socială (păcălirea utilizatorului) şi nu pe exploatarea unei vulnerabilităţi (slăbiciuni) a sistemului. Ransomwareul nu este de mare complexitate, fiind detectabil de către orice produs antivirus clasic”. Potrivit SRI, nici unul dintre spitalele afectate de atacurile cibernetice nu avea instalat un program antivirus.

Nici unul din calculatoare nu avea instalat un program antivirus…?! Tot citim astfel de stiri… Deci la stat, in insitutiile statului, calculatoarele nu au un antivirus instalat acolo. Deci e clar ca sunt expuse unui atac cibernetic. Dar daca vorbim de calculatoare, de network-uri este extrem de limpede ca primul lucru pe care trebuie sa-l faci pentru ca sa asiguri securitatea cibernetica a calculatorului este sa-i instalezi un antivirus bun. Este elementar. Antivirusul trebuie instalat indiferent daca acele calculatoare sunt conectate la internet sau nu. Si poti achizitiona un antivirus foarte bun la un pret foarte acceptabil pentru bugetul unui om de conditie medie.

Stau si ma intreb ce inseamna asta: factorii responsabili, de decizie in Stat nu se pot adapta la tehnologia sec. XXI? Sunt probleme de adaptare sau ce fel de probleme sunt? Poate ca unii nu pot sa inteleaga inca spiritul unui nou secol?

Iata un articol interesant din Gandul: „Fost şef al NSA: Criza dintre SUA şi Iran arată că atacurile cibernetice devin instrumente militare„, unde se arata, printre altele:

„”Observăm că domeniul cibernetic, care era element activ al competiţiei dintre state, va fi parte a conflictului dintre naţiuni”, a declarat Mike Rogers la Conferinţa „Săptămâna cibernetică”, organizată de Universitatea din Tel Aviv.

„Statele Unite şi Iranul consideră instrumentele cibernetice o opţiune de ripostă puternică ce comportă riscuri mai mici decât un atac militar. Deci, vom asista la mai multe acţiuni de acest fel. Riscurile de escaladare sunt mai mici. Este trimis un mesaj, dar nu apare în mod necesar o ripostă din partea cealaltă”, a afirmat Mike Rogers, conform publicaţiilor The Jerusalem Post şi Times of Israel.”

Poate ca unii ma vor osandi ca fac reclama, dar v-as putea da eu un exemplu de un antivirus bun 🙂 .

Iata ce conceptie dezvolta Vladimir Putin despre aceste atacuri cibernetice – articolul: „VIDEO. Vladimir Putin sugerează, pentru prima dată, că atacurile cibernetice din campania electorală din SUA ar fi provenit din Rusia: Este posibil să fi fost comise de hackeri patrioți, care au vrut să apere interesele țării„:

„„Artiștii pot acționa pentru binele țării. Se trezesc cu o stare bună de spirit și pictează diverse lucruri. La fel și hackerii, s-au trezit și au citit ceva despre relațiile bilaterale dintre state. Dacă sunt patrioți, contribuie la lupta împotriva celor ce spun lucruri negative despre Rusia, așa cum cred ei că este corect”, a afirmat Vladimir Putin în fața reporterilor prezenți la Forumul Economic de la St. Petersburg.

Anterior, Vladimir Putin a negat că Rusia s-ar fi implicat în vreun fel în campania prezidențială americană din 2016. Când a fost întrebat, în mod direct, dacă a fost implicat, el a afirmat: „Fiți atenți la ce spun: NU!”. Mai mult de atât, a calificat acuzațiile drept „fictive, minciuni și provocări”.
Joi, Vladimir Putin a reiterat că Guvernul rus nu a fost în spatele atacurilor, ci că hackerii ar fi putut să acționeze pe cont propriu.

„Este important ca astfel de lucruri să nu fie făcute la nivel guvernamental. Îmi pot închipui că cineva organizează atacuri cibernetice, făcând în așa fel încât să pară că Rusia este responsabilă. Tehnologia modernă poate permite acest lucru cu ușurință”, a mai spus el.

Liderul de la Kremlin a continuat afirmând că și dacă au intervenit hackeri, nu ar fi putut să schimbe cursul alegerilor.”

Deci sa intelegem ca aceste atacuri cibernetice, realizate de catre „hackeri patrioti” contribuie la bunele relatii dintre tari, in opinia Presedintelui rus?

„Dacă sunt patrioți, contribuie la lupta împotriva celor ce spun lucruri negative despre Rusia, așa cum cred ei că este corect” – cuvintele lui Putin… Deci daca nu esti patriot, nu contribui cum crezi tu ca este corect, adica prin atacuri cibernetice… Dar de ce nu contribui altfel, spre exemplu sa scrii un articol pe un blog prin care sa incerci sa demontezi acele lucruri negative ce se spun despre Rusia?

Constatam – si ar trebui sa constatam cu ingrijorare – aceasta tendinta de a aduce tehnologia moderna si de a o folosi in scopuri militare impotriva unui alt stat. La fel s-a intamplat si se intampla si cu tehnologia din domeniul nuclear. Cand SUA a lovit nuclear Japonia prin cele doua bombe atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki, in august 1945, si-a demonstrat superioritatea tehnologica incontestabila. Acum omul face, de fapt, acelasi lucru, dar folosind o alta tehnologie. Trebuie insa remarcat ca oamenii obisnuiti in imensa lor majoritate, popoarele nu folosesc aceasta tehnologie – calculatoarele, tabletele, internetul – in astfel de scopuri malefice. In schimb, cei care ne guverneaza o fac!!

Dar trebuie, pe baza experientei istorice, sa admitem ca dezvoltarea tehnologica pe mapamond s-a repercutat si asupra sectorului militar. Pe de o parte, avem perfectionarea unor tehnologii foarte vechi, pe de alta parte e vorba despre tehnologii cu totul noi. Spre exemplu, legat de dezvoltarea unor tehnologii vechi, interesant este sa citim despre arma numita tun. Cea mai veche descriere a tunului dateaza din timpul dinastiei Song din China, de la inceputul sec. al XII-lea. Tunul de atunci este intru totul asemanator cu cel de acum. Diferenta o face doar decalajul tehnologic, nu arma in sine. Dar avem acum si arma cibernetica – o tehnologie cu totul noua care nu a existat in sec. al XII-lea. Privind istoric, intotdeauna tarile au fost puse in situatia de a se adapta la dezvoltarile tehnologice sau la tehnologii noi, mai devreme sau mai tarziu. Nu doar in domeniul militar, desigur.

Cat de adaptata este Romania la aceste noi tehnologii? Fara indoiala, lucrul acesta presupune costuri, dar beneficiile sunt de netagaduit. Interesant este ca experienta istorica ne arata ca nu se poate altfel si asta cu atat mai mult cu cat Romania este o tara europeana. Implacabila dezavoltare temporala a istoriei umanitatii pare a merge mana in mana cu implacabila dezvoltare tehnologica. Noi ar trebui sa intelegem mai bine lucrul acesta. Fiecare tara, de-a lungul Istoriei, a trebuit sa se adapteze la un lucru care de asemenea nu a stat pe loc: dezvoltarea tehnologica. Japonia e o tara care a facut un salt calitativ extrardinar din acest punct de vedere dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial si intr-un timp foarte scurt, ajungand rapid o mare putere economica, desi, din cate stiu, e o tara care nu prea dispune de resurse naturale.

Ar trebui sa avem o strategie viabila pentru a adapta Romania la aceste noi tehnologii, pe care nu le-am mai intalnit in trecutul contemporan. Foarte multi dintre noi, in copilaria noastra, nici nu stiam ce-i acela un telefon mobil pentru simplu motiv ca un asemenea aparat, care sa mai fie folosit si pe scara larga, nu exista. Pentru copiii de acum lucrul acesta e ceva cat se poate de familiar. In schimb, Romania de azi este sau nu adaptata la aceste noi tehnologii?

Din cate putem citi in presa, din ce am putut afla legat de tragedia de la Caracal tara noastra nu prea e adaptata inca. Se tot vorbeste de proiecte de tara… Include vreunul o asemenea strategie de a adapta Romania la tehnologiile actuale de varf? Nu ma refer aici doar la domeniul militar.

Tehnologiile de varf se rasfrang asupra dezvoltarii economice a tarii. Legat de dezvoltarea economica, in vremurile noastre aceasta este mai ales intensiva si mai putin extensiva. Fara indoiala ar trebui sa exste studii asupra influentei acestor noi tehnologii asupra, sa zicem, fortei de munca, pregatirii, calificarii acesteia. Insa nu prea vad la noi o viziune in acest sens. Insa trebuie remarcat fenomenul ca astfel de tehnologii de varf patrund si in zonele mai putin dezvoltate. Reclama aceea cu un cioban care foloseste telefonul mobil este relevanta in acest sens. Trebuie sa observam ca folosim astfel de tehnologii in mod curent: folosim ca si cum ar fi cat se poate de normal fisiere de tip pdf, e-mailul etc. In schimb felul in care e adaptata tara la astfel de tehnologii e ramas in urma. Conceptiile sunt vechi, nepotrivite cu ceea ce ne ofera noul, ca sa zic asa. Sensul cuvantului „adapta” in limba romana este acela de „A transforma pentru a face să se potrivească„, „A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească„, „A transforma, a face să se potrivească„.

Din acest punct de vedere intervine o chestiune filozofica interesanta: a transforma Romania pentru a face sa se potriveasca cu dezvoltarea tehnologica actuala, pentru a corespunde unor cerinte noi determinate de aceasta dezvoltare tehnologica, daca admitem ca exista o relatie de determinare intre dezvoltarea tehnologica actuala si cerintele societale, politice, militare etc dintr-o tara, in sensul ca aceasta dezvoltare tehnologica determina aceste cerinte, si cum s-ar putea realiza mai bine, mai optim, mai eficace acest lucru. Dar, dupa cum putem constata istoric, dezvoltarea economica, tehnologica etc (sa spunem intr-un cuvant: dezvoltarea) a determinat intotdeauna si cerintele unei societati. Cerinta putand insemna, cum spune si DEX-ul, „pretentie”, „nevoie” sau chiar „Fapt care este indispensabil pentru satisfacerea unor necesități curente„.

Ar trebui evidentiat faptul ca, desi mai lent, pasi importanti s-au facut. Spre exemplu, computerul a fost introdus destul de tarziu in Romania, dupa Revolutie. Acum mai toata lumea foloseste computerul, acasa sau la serviciu. Saltul calitativ obtinut este evident. Am ajuns, intr-un timp foarte scurt, sa avem internetul pe tableta sau pe telefonul mobil. Sunt pasi importanti care arata ca aceasta transformare despre care vorbeam mai sus este in desfasurare.

Reclame

iulie 28, 2019 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Despre succes…

Foarte interesant punct de vedere! Si, cred ca se poate spune asa, original! Interesant e tot, dar iata aici o idee foarte profunda:

dacă nu s-ar fi inventat termenul “succes” şi n-ar fi existat satisfacţia ca rezultat al acestuia, pentru ce ar mai fi luptat acum fiinţa umană? Ce eveniment a marcat primul succes oficial? Să fie oare naşterea Universului, apariţia omului? Ce anume?”

Ma face sa ma gandesc la faptul ca fiinta umana e astfel creata, constituita, asa incat sentimentului de zadarnicie i se opune nadejdea. Imi amintesc de faptul ca Sfantul Simeon Noul Teolog spunea undeva ca omul a fost creat pentru a petrece intru nadejde… Filozofii moderni, spre exemplu Camus, au vrut sa inlature speranta pentru a privi viata si moartea in fata, cu deplina luciditate.  Lumea contemporana este mai mult o lume a succesului decat a elevatiei, iar succesul se traduce prin faptul de a castiga foarte multi bani. Cam acesta e tipul de succes al zilelor noastre: bunastarea personala, mai mult decat bunastarea obsteasca. Binele individual mai mult decat binele obstesc. De aici si individualismul acesta vulgar… Cover of "Citizen Kane (Two-Disc Special ...

Intr-o pelicula uriasa Orson Welles facea radiografia succesului putred, megaloman – e vorba de Citizen Kane.

Cu toate acestea succesul este o trasatura a personalitatii fiintei umane. Spre exemplu, intrecerile sportive se bazeaza pe succes, iar Olimpiadele, inca din antichitate, stau marturie acestui lucru. Nu cred ca trebuie sa blamam neaparat succesul. Ar trebui sa ne gandim ca e nevoie si de efort pentru a-l dobandi… Depinde si cum privim  succesul… El poate fi privit si prin prisma dezvoltarii. Spre exemplu, societatea s-a dezvoltat de-alungul timpului si lucru asta s-a produs datorita succeselor, daca doriti e integrala acestor succese pe care omul le-a dobandit de-alungul timpului. Succesul nu inseamna neaparat o lupta. Gabriela spune:

„Dar aşa, luptăm să terminăm şcoli, să supravieţuim, să reuşim în lucruri mari, dar eşuăm în lucruri mici. Căutăm împlinirea, dar când o găsim nu ne putem bucura de ea pe deplin pentru că ne-am concentrat mai mult pe câştigarea luptei cu orice preţ decât pe parcurgerea drumului catre victorie în bucurie.”

Dupa parerea mea, marii oameni n-au cautat neaparat sa lupte, ci au cautat adevarul. Un mare fizician sau un mare scriitor, la fel. Nu stiu daca, spre exemplu, Faraday a cautat sa lupte, dar in mod sigur a cautat adevarul prin studiu, pentru ca a intelege un fenomen fizic nu este un lucru usor. Nici de ce cade marul din copac nu e un lucru usor de inteles… Lupta, daca se poate spune asa, s-a desfasurat in felul acesta, dar poate fi vorba si de pasiune pentru fizica. Interesant este ca legam succesul de o lupta, nu de efort, de o intrecere cu altii, nu de pasiune sau vocatie, sau, de ce nu, de talent. Urmarim gloria personala si nu atat sa ne implinim vocatia sau sa ne satisfacem o pasiune pe care o avem pentru un anumit domeniu si sa-i bucuram si pe altii de reusita noastra. Or, adevaratul succes este atunci cand reusim sa-i bucuram si pe altii de reusita noastra. Sa ne gandim la marele inventator american Thomas Edison: una din marile sale inventii a fost becul electric, de care ne bucuram si noi, in zilele noastre! Sa ne gandim la ce a insemnat si inseamna becul electric pentru noi toti, pentru societatea noastra moderna: n-ar fi existat societate moderna fara bec electric. Asta, DA, SUCCES! Asta, DA, REUSITA! Sa ne gandim la camera de filmat, inventata de Edison. Ce-ar fi fost societatea noastra fara camera de filmat… Se poate spune ca Edison a inventat societatea moderna, de care ne bucuram noi astazi. Ce reusita! Si ar trebui sa ne gandim ca datorita acestor oameni societatea a mers inainte. Care si-au impartasit succesul lor tuturor. In zilele noastre tindem sa uitam acest lucru, sau poate ca e doar o impresie a mea (pe care as dori-o gresita). Insa toata aceasta criza financiara si economica, daca ar fi s-o caracterizam in putine cuvinte, este o expresie a egoismului uman si nu al altruismului. Si anume al acelui egoism care se bazeaza pe acumulare continua de avere in folosul unora care se cred privilegiati de soarta. Un asemenea succes bazat pe un asemenea egoism nici nu stiu daca se mai poate numi succes… Insa unii il numesc succes, altii strategie economica…

august 2, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Problema Transnistria

Trebuie sa recunoastem ca este o problema atat pentru noi cat si pentru Republica Moldova. Este o problema menita sa zadarniceasca eforturile Republicii Moldova de a se integra in Uniunea Europeana. Un editorial excelent pe aceasta tema, scris de Maria Diminet, in presalocala.com:

MITUL REINTEGRĂRII

Pe de o parte Moscova nu vrea sa-si piarda influenta in zona, pe de alta parte clasa politica de la Chisinau este legata ombilical de Rusia, prin firele unor interese obscure de afaceri si bani. Totusi, as dori sa stiu care este viziunea liderilor de la Chisinau despre cum trebuie sa arate Rep. Moldova, despre cum ar putea fi posibila dezvoltarea.

Pana acum Rep. Moldova a ramas in zona ex-sovietica, dar nu se poate spune ca s-a dezvoltat din punct de vedere economic, social. Este o tara saraca. Iar mie mi se pare ca nici nu are, ramanand in aceasta sfera de influenta, perspective serioase pentru a progresa. Iata o intrebare pe care, dupa cat imi face mie impresia, nici liderii politici de la Bucuresti nu prea si-o pun: cum este posibil progresul in Rep. Moldova? Care ar fi modalitatile concrete de realizare a unui asemenea deziderat? La aceste intrebari se raspunde, exhaustiv, doar cu integrarea in UE. Insa data fiind starea in care se gaseste aceasta tara, este lucru destul de clar, as zice, ca oamenii politici de la Chisinau, clasa politica moldoveneasca, in ansamblul ei, nu a reusit sa dea raspunsul la aceasta intrebare. Voronin a incercat tentatia comunismului si a esuat lamentabil, desi partidul sau are inca multi suporteri. Totusi, ceea ce propune Voronin este clar ca nu poate fi acceptat de generatia tanara, care, cred, este dornica de progres. Este limpede ca, asa stand lucrurile, progresul acestei tari nu poate veni din ramanerea in continuare in sfera de influenta a Rusiei. Problema actuala in lume este, desigur, criza economica si financiara. Anul 2010 a fost un an deosebit de greu pentru Europa. Insa aceasta criza va trece, si nu cred ca mai e mult pana acolo. Inutil sa adaug ca aceasta criza economica a afectat puternic si Romania. Problema trebuie vazuta pe termen lung si nu prin cantonarea, in exclusivitate, pe aceasta criza. Autoproclamata Republica Transnistreana este o tara artificiu, menita sa consolideze interesele geostrategice ale Rusiei in regiune. O astfel de „tara” nu poate avea progres. Nu progreseaza pentru ca acel „capital” tenebru” si marfurile de contrabanda – interesele Ucrainei si ale altor state post-sovietice – nu pot genera progres. Eu ma exprim academic, dar, pe intelesul tuturor, ceea ce se intampla in Transnistria nu poate avea decat un singur calificativ: o porcarie! O zona murdara, cu tot felul de interese murdare. Or, Republica Moldova nu trebuie sa ramana in aceasta zona. Sansele de prosperitate pentru cetatenii moldoveni ar fi periclitate. Integrarea europeana este o sansa pentru Rep. Moldova. Practic unica sansa dupa caderea comunismului. Rusia isi va vedea intotdeauna de interesele ei si nu-i va pasa nici cat negru sub unghie de Rep. Moldova. De aceea eforturile de integrare europeana ale Rep. Moldova trebuie sprijinite de catre Bucuresti.

Pot sa inteleg preocuparea pentru bunastarea proprie a oamenilor politici de la Chisinau. Nu ca pe malurile Dambovitei lucrurile ar sta altfel. Insa clasa politica moldoveneasca ar trebui sa se gandeasca serios la viitorul republicii, sau, poate mai bine zis, sa dea un viitor Republicii Moldova. Speranta intr-o alta abordare vine din partea AIE. Care trebuie sa dezvolte o strategie de dezvoltare pe termen lung, tinand cont ca Rusia nu va contribui niciodata la acest lucru. Si asta este un adevar care trebuie spus oamenilor. Pentru ca sa nu se lase amagiti de asa zisele avantaje care ar veni din partea Rusiei. Pentru ca Rusia nu ofera avantaje, ci doar amagiri. Si, oricum, Rusia este interesata de dezvoltarea ei proprie, nu a altor state, foste ex-sovietice. Fata de acestea isi doreste dominatia, in exclusivitate. Asa cum, pe vremuri, nu i-a placut cand Romania a inceput colaborarea cu Renault sau cand a produs prima locomotiva moderna, dupa patent vestic.

Uniunea Europeana ar putea rezolva mare parte din problemele cu care se confrunta Republica Moldova, dar trebuie sa existe si efortul clasei politice de la Chisinau, in primul rand, pentru ca actiunea aceasta sa fie un real succes. Nu este ceva imposibil. Dar, desigur, problema este in continuare delicata. Am observat din editorial ca preocuparea liderilor de la Chisinau este concentrata pe problema neutralitatii. Expresia „menţinerea statutului de neutralitate şi europenizarea” nu este o formula rea. Maria Diminet o critica, spunand ca este duplicitara. Totusi, aceasta formula, ce are o doza de ambiguitate, este menita de a linisti Rusia. Defapt, asa cum a zis si Putin la Summitul NATO de la Bucuresti, Rusia nu are o problema majora in ceea ce priveste integrarea europeana, cat pe cea in NATO. Putin s-a referit atunci la Romania si Bulgaria, iar parerea de rau ca aceste doua tari au ajuns membre NATO a exprimat-o deschis, fara menajamente. Putin a criticat NATO in politica sa de ranforsare a democratiilor tinere, aparute dupa prabusirea comunismului, si a folosit o formula de genul, citez din memorie: ” in cazul asta NATO ar fi un democratizator„. Mi-a ramas in minte acest cuvant: democratizator – adica cel care democratizeaza! 🙂  . Uniunea Europeana nu este o alianta militara, si, din punctul asta de vedere, nu deranjeaza foarte mult Rusia. Pe cand NATO deranjeaza, deoarece este vazut ca o amenintare reala la adresa securitatii Rusiei.  Recent Medvedev a exprimat pareri ceva mai nunatate despre NATO, spunand ceva de genul ca poate ca nu ar trebui privit chiar ca o amenintare. Aceasta conceptie de adversitate nu ar trebui sa ne mire… Pentru ca in URSS NATO era privit ca fiind DUSMANUL ! Si generatii intregi au crescut indoctrinate cu aceasta conceptie. Pe de alta parte, fie vorba intre noi, nici Vestul nu e strain de o conceptie si neincredere similare. Pentru ca in toata perioada postbelica, pana la caderea comunismului, s-au spalat bine, bine, creiere, atat in Vest cat si in Est! Evident, Rusia nu ar fi deranjata de integrarea Republicii Moldova in NATO, daca NATO nu ar fi privit ca o amenintare serioasa. Acest lucru a fost intarit de amestecul american in Georgia. Rusia a privit evenimentele prin prisma catastrofei gandindu-se ca, din Georgia, de pe malul Marii Negre, o racheta NATO ar putea sa atinga Moscova. In general vorbind, extinderea Aliantei Nord Atlantice spre Est este privita de Rusia ca si cum Vestul ar incerca s-o cucereasca si s-o ingenuncheze. Alta e insa abordarea fata de UE, cu care Rusia are interese economice si doreste sa conlucreze. Chiar doreste ca cetatenii rusi sa poata circula fara viza in UE. Uniunea Europeana nu este privita ca o amenintare la adresa Rusiei. Ci ca o oportunitate de a dezvolta afaceri, si rusii nu gresesc prea mult gandind asa. Mentinerea fortei armate ruse in Transnistria si chiar mentinerea Transnistriei de catre Rusia se datoreaza acestui aspect: teama de NATO si de extinderea Aliantei spre Est. Nu ca Rusia ar avea vreo nevoie reala de Transnistria. Dar la o adica este importanta pentru apararea sudului Rusiei, zonei Marii Negre. Rusia are un fel de teama metafizica fata de NATO. Inteleg lucrul asta. Tocmai de aceea formula de care pomeneam mai sus nu este rea. Pentru moment Republica Moldova are nevoie de calmarea Rusiei in privinta NATO pentru a dezvolta politicile de integrare in Uniunea Europeana, fara sa atraga ostilitatea Rusiei. Rusia are suficienta putere si influenta de a zadarnici astfel de politici, daca s-ar simti amenintata cu ceva, ba chiar sa provoace repercursiuni economice dezastruoase, asa cum se spune si in editorial. Prudenta este necesara! Pe de alta parte Republica Moldova nu se poate integra foarte repede in UE deoarece trebuie sa indeplineasca conditiile de aderare. Pentru aceasta trebuie ca AIE sa puna bazele pentru acest deziderat si ar trebui ca toata clasa politica de la Chisinau sa caute sa contribuie la indeplinirea acestor conditii – macar din acest punct de vedere sa fie o viziune comuna a tuturor partidelor politice, mentinand dialogul cu Rusia, pentru a nu provoca ostilitatea Rusiei. Ar trebui cooptati si comunistii lui Voronin in vederea realizarii unui astfel de deziderat. Trebuie inteles, dupa parerea mea, si urmatorul lucru: pentru Republica Moldova sunt mult mai mari riscurile daca ar ramane pe „taram ex-sovietic”, ca sa zic asa, decat daca ar pasi pe „taram european”. Riscurile ar fi inapoierea, subdezvoltarea crunta si poate cel mai mare este ca nu ar avea niciun viitor. Problema ar fi ca lucrul acesta sa-l inteleaga toata clasa politica de la Chisinau si sa actioneze in consecinta, spre binele Republicii Moldova. Defapt cam in toate fostele republici sovietice se resimte acut subdezvoltarea, mai putin tarile baltice, care, acum, sunt afectate de criza economica si financiara. Uitati-va aici cum sta Lituania si aici cum sta Republica Moldova, din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor. Aici cum sta Belarus si aici cum sta Estonia! Asta ca sa facem niste comparatii.  Iata inca un motiv in plus pentru Republica Moldova ca sa paseasca pe „taram european” si sa dezvolte politici inteligente in acest sens.

P.S.

Recomand si citirea acestui editorial de pe blogul lui Vlad Cubreacov:

Transnistria – entitate falită finanţată din afară

Un editorial care descrie starea economica a Transnistriei si care ne ajuta sa intelegem mai bine cum isi poate exercita Rusia influenta asupra Transnistriei!

ianuarie 20, 2011 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cateva ganduri despre emanciparea femeii

Sunt doar cateva ganduri… Nu am pretentia ca pot, prin cateva ganduri exprimate, sa inchei intr-un mod exhaustiv subiectul acesta si nici nu am pretentia de a fi infailibil. Desigur, subiectul este foarte vast daca stam si ne gandim la femeile din lumea islamica, o lume cu o cultura foarte diferita de a noastra si in care progresul tehnic nu a patruns prea mult iar saracia (la modul general vorbind, caci saracia nu le afecteaza numai pe femei) este o realitate in multe dintre aceste tari.  In linii mari, noi judecam aceasta lume dupa standardele noastre, fara sa prea tinem seama de standardele acesteia. De obiceiurile, traditia, religia acestei lumi. Si prin prisma acestor standarde, ale noastre, judecam aceasta lume si in privinta felului in care sunt tratate femeile.

Cropped screenshot of Marlene Dietrich from th...

Image via Wikipedia

Portrait of Marie Skłodowska-Curie (November 7...

Image via Wikipedia

In lumea noastra, ca sa zic asa, femeile au facut un prim pas catre emancipare cand au inceput sa fumeze in locurile publice sau cand Marlene Dietrich a aparut (prima femeie, pentru prima data, din cate stiu!) in pantaloni scurti, lasand sa i se vada, nestingherit, frumoasele-i picioare. Adevarul este ca lumea se schimba si se schimba, in timp, bineinteles, si moravurile societatii. Fenomenul este foarte complex. Este vorba, desigur, si de evolutia economica a societatii umane, de dezvoltarea economica deosebita pe care umanitatea a inregistrat-o in sec. XX. Si care a determinat ca rolul femeii in societate sa creasca simtitor, aducand femeia in prim-planul activitatiilor artistice, economice, politice si stiintifice. In stiinta, Marie Curie este un exemplu edificator in acest sens: o femeie care a luat de doua ori Premiul Nobel – in 1903, pentru fizica si in 1911, pentru chimie!! Dezvoltarea societatii, in ansamblul ei, a facut ca importanta femeii in societate sa creasca. Se observa ca, preponderent, in tarile sarace femeia are un statut inferior barbatului. Pe cand in tarile dezvoltatate femeia are un statut social egal cu al barbatului. Deci se poate vorbi despre o egalitate intre femei si barbati. 

Femeile au stralucit si stralucesc in arta, atat prin calitatile artistice, dar si prin frumusetea lor. Mai sus o poza a celebrei soprane de coloratura Anna Moffo!

Aceasta emancipare a femeii este, pe de o parte, un lucru firesc, daca stam sa ne gandim ca mai din totdeauna femeile au muncit cot la cot cu barbatii, desi nu intotdeauna au avut un statut social egal cu cel al barbatilor. Cred ca este vorba de ceea ce spuneam mai sus: in zilele noastre complexitatea vietii economice, progresul tehnic si stiintific, nu poate da femeia la o parte. Am citit undeva ca femeile pot initia de doua ori mai repede o afacere decat barbatii. Cred ca a fost vorba de mersul firesc al societatii umane, nu neaparat de o intrecere intre sexe, dar in conditiile create de dezvoltarea economica. Si, din acest punct de vedere, nu este intamplator ca emanciparea femeii s-a produs intr-un mod cat se poate de ferm in sec. XX. Chiar si tarile mai sarace din Europa au trebuit, in ciuda prejudecatilor, sa recunoasca rolul activ al femeii. Spre exemplu, in 1952, in Grecia are loc revizuirea Constitutiei si se acorda drept de vot femeilor. Peste numai 10 ani Grecia a devenit membru asociat al Pietei Comune.

Cum este privit la noi acest fenomen, putem afla dintr-un editorial al Corinei Cretu  – Despre femei in politica si barbatii care se tem de concurenta, in care problema este pusa, mai degraba, prin prisma competitiei intre sexe si a mentalitatilor. In interviu doamna Cretu spune:

„”Boala societatii romanesti in ceea ce priveste afirmarea femeii este ipocrizia. Gasim tot felul de scuze si de trimiteri istorice pentru a nu permite femeilor sa se afirme liber. Intr-un fel, barbatii romani se tem de concurenta, chiar si in politica. De aici un anumit limbaj depreciativ in ceea ce le priveste pe femei. Bine, si femeile alimenteaza, unele dintre ele, din pacate foarte vizibile, stereotipiile in materie”, explica Corina Cretu.”

dar recunoaste ca:

„”Nu intrarea in politica a femeilor este problema. Intrarea este libera, nu pune nimeni jandarm la usa partidului, sa nu intre femeile. Este o optiune personala, si ea depinde de multi factori. Este adevarat ca, din motive care tin de acea mentalitate pacatoasa a romanilor in ceea ce le priveste pe femei, prea putine dintre ele isi propun sa faca o cariera in politica, si-o planifica in cele mai mici amanunte”, a declarat Corina Cretu.”

Iar in final se spune:

„Corina Cretu subliniaza ca, in Europa, Romania este pe ultimul loc in ceea ce priveste prezenta femeilor in politica. In lume, Romania e pe locul 93, la egalitate cu Azerbaidjanul, cu 11,4% femei in Camera Deputatilor si 5,8% in Senat.

Bulgaria are o rata mai mult decat dubla a prezentei femeilor in Parlament, clasandu-se pe locul 58, cu 50 de deputate dintr-un total de 240 (20,8%).

Din cei 471 de senatori si deputati alesi la 30 noiembrie 2008, 425 sunt barbati si numai 46 femei – 38 de deputate si 8 senatoare. Asadar, 9% din locurile Parlamentului sunt ocupate de femei, in ciuda faptului ca acestea constituie peste jumatate din populatia tarii, adauga aceasta.

„Regret ca politica romaneasca nu reuseste sa depaseasca acest nivel critic al discriminarii, societatea noastra fiind in continuare mult mai conservatoare decat ne place sa credem si indepartata de standardele europene. Cand ne intrebam de ce nu traim ca in majoritatea tarilor UE, cred ca trebuie sa ne punem si problema daca facem ce trebuie pentru a ne alinia nivelului european in toate privintele, inclusiv din punctul de vedere al reprezentarii femeilor”, conchide Corina Cretu.”

Sigur, trebuie sa ne punem problema daca facem ceea ce trebuie pentru a ne alinia nivelului european in toate privintele. Dar, dupa parerea mea, pe de alta parte, reprezentarea femeii la standardele „majoritatii tarilor din UE”, este in stransa legatura cu progresul general al societatii romanesti. Desigur, eu ma refer la reprezentarea femeii in general, nu numai in politica. Dar cand ai o economie care nu poate genera prosperitate, atunci nici nu se poate vorbi de o conditie buna a individului. Se vede cu ochiul liber: oamenii obisnuiti se gandesc tot mai des la emigrare, pentru a trai mai bine in alte tari. Or, in asemenea conditii nu prea poti spera ca poate avea loc o emancipare reala a femeii. Vreau sa spun ca nu este vorba numai de mentalitate sau conservatorism. Societatea americana, spre exemplu, a fost in anii ’20-’30 foarte conservatoare si puritana. Cu toate acestea femeia a reusit sa se emancipeze, lucru la care a contribuit si Hollywood-ul, unde s-a dezvoltat o adevarata industrie a filmului. Sau celebrul Broadway Theatre ! Si ca sa ne dam mai bine seama ce inseamna Broadway din punct de vedere economic (dar si cultural!) sa reflectam la ce spune Wikipedia:

„According to The  Broadway League, Broadway shows sold approximately $1.02 billion worth of tickets in the 2009-2010 season, compared to $1 billion in the 2008-2009 season.”

Iar ca sa ne dam seama si mai bine de calitatile femeilor, apropo de spectacolul artistic, va propun sa vizionati:

Interesant este sa privim lista laureatelor Premiului Nobel – aici.

IU Professor Elinor Ostrom first woman to win ...

Image by Indiana Public Media via Flickr

Observam ca cele mai multe au primit prestigiosul premiu pentru: literatura, medicina si pace. Mult mai putine pentru fizica si chimie, iar pentru economie avem doar o singura laureata Nobel, si asta abia acum, recent, in 2009 – D-na. Elinor Ostrom. Iata ca si in economie, desi destul de tarziu dupa parerea mea, femeia a reusit sa se impuna. Dar in ceea ce priveste literatura si medicina (dar si preocuparile pentru pace in lume) cred ca se poate spune ca perioada 2004-2009 a fost a femeilor: uitandu-ne pe listele laureatelor Nobel, vom constata prezenta (aproape) constanta a femeii in aceasta perioada. Pentru fiziologie si medicina am avut in anul 2009 doua laureate Nobel! Este un progres remarcabil pe care l-a facut femeia in debutul sec. XXI! Sa ne uitam si la alte perioade: spre exemplu intre 1966 si 1991 nicio femeie n-a obtinut Premiul Nobel pentru literatura. Pe cand acum, din 2004 incoace, avem la 2 ani jumatate (in medie) o laureata a Nobelului pentru literatura! S-ar putea trage oare concluzia, uitandu-ne pe aceasta lista, ca femeile sunt mai putin inclinate spre stiintele exacte (fizica, chimie, economie) si mai mult, mult mai mult spre disciplinele umaniste (literatura, medicina, pacifism)? Observati ca am inclus medicina intre disciplinele umaniste, desi e vorba de o stiinta, bineinteles, si inca una cat se poate de exacta, dar pentru faptul ca pare a fi mai apropiata de om decat, spre exemplu, fizica (e doar o impresie, va rog sa nu o judecati prea aspru!). Asa cum si literatura se refera mai mult la oameni, la problemele cu care se confrunta acestia (si barbatii si femeile) decat chimia. Asa cum pacea pe planeta ii priveste in modul cel mai direct pe oameni, la modul cel mai intim si vital, fata de economie care, sa zicem asa, studiaza legile pietei, sfera productiei, distributia si consumul bunurilor materiale si serviciilor sau fluxurile financiare. Ar rezulta ca debutul acestui secol deschide o mai buna reprezentare a femeii decat secolul trecut. Rolul femeii in societate este mai mare, calitatile ei sunt puse mult mai bine in valoare. Nu stiu daca rolul femeii este sa conduca lumea, daca ma gandesc la ce spunea Alvin Toffler ca in 40 de ani femeile vor face asta. Emanciparea femeii, dupa parerea mea, nu inseamna neaparat sa conduca lumea, sau sa conduca ceva. Rolul femeii in societate mi se pare mult mai profund. Poate ca aceasta emancipare are si un efect negativ prin indepartarea femeii de familie. Poate genera separatii ale cuplurilor, datorita independentei din toate punctele de vedere pe care tinde s-o aiba, actualmente, femeia. Dar femeia poate juca un rol profund in ceea ce priveste ameliorarea conditiei umane, imbunatatirea generala a vietii pe pamant. Implicarea mai activa a femeii in diverse activitati poate genera un mers mai bun al lucrurilor si, drept consecinta, progres general.

Sa mai ascultam putina muzica – Mozart! Tot in interpretarea frumoasei soprane Anna Moffo:

Personal imi displace punerea problemei sub forma aceasta a competitiei intre sexe: hai sa vedem cine castiga – barbatul sau femeia? Acest ultra-liberalism a intrat atat de profund in constiinta noastra incat si in aceasta chestiune judecam numai si numai prin prisma concurentei. Prefer complementaritatea intre masculin si feminin. Cred ca aceasta complementaritate exprima cel mai bine egalitatea intre barbati si femei. Cum si barbatii au nevoie de femei, asa si femeile au nevoie de barbati. Iar progresul cred ca se poate indeplini prin aceasta completare reciproca, nefortata de tot felul de competitii intre si intre, deci o complementaritate cat se poate de naturala. Ar fi foarte trist daca, in dorinta de a „castiga”, de a se emancipa, femeia si-ar pierde feminitatea. Este un lucru care nu trebuie sa se intample. Aceasta calitate este in exclusivitate a femeii si nu trebuie sa renunte la ea. Masculinizarea nu cred ca i-ar fi de folos si nici n-ar face-o fericita. O femeie nu trebuie sa imite un barbat, pentru a fi puternica, pentru a conduce, pentru a-si asuma responsabilitati. Asta sa fie oare rostul femeii si civilizatia sa conduca, oare, fatalmente spre asa ceva? Adica, la un moment dat, sa nu mai existe alte deosebiri intre sexe decat cele de ordin biologic? Sa privim aceste imagini cu Marlene Dietrich care vorbesc de la sine despre feminitate si frumusete:

O emancipare prin dorinta de a „castiga” si care ar conduce la pierderea feminitatii, ar pune problema orientarii sexuale pe care o femeie ar putea s-o aiba intr-o astfel de situatie.

Iata ce am citit pe site-ul Unica:

Vedete lesbiene şi bisexuale

Iata ce spune apropo de vedete bisexuale:

Megan Fox, bisexuală declarată crede ca toţi ne-am născut bisexuali, dar ne alegem partenerul pe baza normelor sociale.  Fergie, solista Black Eyed Peas, recunoaşte fără ruşine că s-a distrat de minune cu femei, dar şi mai mult îi plac bărbaţii „bine dotaţi”. Angelina Jolie, recunoaşte că are o sexualitate debordantă. Dacă i s-ar întâmpla să se îndrăgostească de o femeie, i s-ar părea perfect normal să o sărute şi să o atingă, a declarat ea într-un interviu. ” 

Sursa: Vedete lesbiene şi bisexuale : Vedete : Unica

Dar si:

„Săruturi lesbiene de dragul spectacolului

Nu ştim dacă Madonna sărută femei de plăcere sau pur şi simplu de dragul spectacolului, însă de multe ori vedetele sunt nevoite să facă acest gest în filme sau pe scenă, pentru că o cere rolul sau ca să atragă atenţia publicului.
Cea mai recentă ispravă de acest gen îi aparţine Sandrei Bulock care a sărutat-o pe Scarlet Johanson la premiile MTV. Dar asta nu e noutate pentru Sandra, care a sărutat-o acum ceva timp şi pe veterana Meryl Streep.
Acelaşi lucru s-a întâmplat, tot pe scenă, între Jessica Biel şi Sarah Silverman, Carmen Elektra şi Paris Hilton. La 17 ani, Miley Cyrus s-a mulţumit să simuleze doar un sărut alături de una din dansatoare, gest care i-a atras critici din partea publicului.”

Sursa: Vedete lesbiene şi bisexuale : Vedete : Unica

Este interesant de stiut daca acest mod de viata influenteaza orientarea sexuala a femeii. Atata vreme cat o femeie este independenta si castiga bine si, dupa cum zic unii, „casatoria este o loterie cu prea putine lozuri castigatoare”, deci chestiunea legata de insatisfactia in cuplu (am auzit ca se practica, mai nou, asa numitele „casatorii de proba”), pot, deci, toate acestea influenta sexualitatea, orientarea sexuala a persoanei respective? Pe de alta parte nu se pot trece cu vederea cazurile de dopaj, cum a fost cel al lui Whitney Houston ,deci vorbim de o cantareata celebra, de mare succes, sau de caderile psihice pe care le-a suferit Britney Spears… De unde se poate deduce ca nu intotdeauna succesul profesional, sa fi in top, cum se spune, concretizat prin multi bani si multi fani, e sinonim cu fericirea. Nu intotdeauna a conduce e sinonim cu fericirea…
Asistam oare la un alt mod de viata? Adica la un declin al vietii traditionale de familie? Un mod de viata in care omul cauta fericirea altcumva? Nu ar fi de mirare daca ne gandim ca aceasta epoca, pe care o traim, este total diferita de ceea ce era in trecut. Explozia aceasta a descoperirilor stiintifice influenteaza, fara indoaiala, viata omului. Pe de o parte o face mai usoara, ii ofera mult mai multe informatii si surse de informatii iar internetul e doar un singur exemplu, deschide calea socializarii mondiale, ca sa zic asa, poti lua legatura mai usor cu foarte multi oameni pe care nici nu-i cunosti, contactul intre diverse culturi este liber. Pe de alta parte, referitor la femeie, posibilitatea acesteia de a se emancipa este mult mai mare decat in trecut. Spun posibilitatea si nu cred ca gresesc daca zic asa. Interesant este de citit despre Miley Cyrus
care deja la 18 ani impliniti are un mare succes – aici premiile pe care le-a luat, dar si o viata personala controversata.
Este si acesta un mod de emancipare a femeii in aceasta epoca. De observat imbracamintea sumara, care expune femeia fara niciun fel de rezerve privirilor (fata de moda din sec. XIX…), apoi muzica galagioasa, strigata, libera, fara niciun fel de constrangeri, netinand seama de nimic parca, decat de propria-i libertate si vointa de actiune libera. In mod clar o astfel de atitudine dovedeste emancipare si vointa de afirmare, pentru femeie, la fel ca pentru un barbat. Demonstreaza pur si simplu o egalitate perfecta, daca putem zice asa, dincolo de orice norme sociale, cum ar zice Megan Fox.  Party in the USA cantat de Miley Cyrus a fost urmarit pe youtube de 183.146.716 persoane, lucru ce vorbeste despre succesul cantaretei.
Adevarul este ca emanciparea femeii este in curs de desfasurare si se va dezvolta si mai mult in viitor. Fenomenul a aparut cu mai mult timp in urma. Aparitia atator vedete feminine, care devin modele pentru tanara generatie, il confirma. Ruptura fata de traditional este inteleasa mai greu de o generatie care a crescut si a trait in spiritul traditionalului. Intelegem, poate, mai greu, pentru ca dezvoltarea societatii s-a produs foarte rapid, prea rapid poate. Nu ne-a lasat timp prea mult pentru ca sa ne obisnuim cu schimbarea aceasta. Femeia va tinde catre independenta deplina fata de barbat, deoarece doreste sa fie independenta, o scarbeste si dispretuieste esecul, indiferent de motivele acestuia. Va prefera, probabil, relatiile scurte, urmate de separari, chiar daca nu de divort. Pentru ca nicio relatie barbat-femeie nu este perfecta si, dupa cum spuneam, teama de esec o va face sa prefere separarea. Se vorbeste tot mai mult despre emanciparea femeii, dar nu se vorbeste atat de mult daca femeile sunt fericite cu adevarat si ce le-ar putea face fericite. Eu cred ca nu si cazul lui Briney Spears cred ca spune destul de multe in acest sens. Nu este vorba de imposibilitatea succesului – american dream, nu-i asa? – cat de posibilitatea cat se poate de reala a caderii psihice, asa cum cred ca a fost si cazul lui Whitney Houston.  O cadere brusca, care arata cat de vulnerabili suntem in ciuda banilor multi pe care ii avem, in ciuda stralucirii pe care ti-o da scena (chiar si scena vietii), in ciuda tuturor eforturilor noastre de luptatori… Iata de ce aceasta chestiune legata de emancparea femeii mi se pare destul de controversata…
Sunt doar cateva ganduri… Nu am pretentia ca pot, prin cateva ganduri exprimate aici, sa inchei intr-un mod exhaustiv subiectul acesta si nici nu am pretentia de a fi infailibil…

decembrie 30, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Nu numai despre China

Iata ce am citit in Evenimentul Zilei:

China, cea mai mare putere economică. România nu poate fructifica ascensiunea

Articolul ne spune:

„În ultimii trei ani, produsul intern brut pe cap de locuitor în China s-a majorat. Analiştii grupului financiar britanic Standard Chartered estimează că anul acesta PIB-ul per capita va urca la 4.166 de dolari, pentru ca în 2030, când statul cu cea mai numeroasă populaţie va domina lumea din punct de vedere economic, să se cifreze la 21.420 de dolari.

Potrivit Super Cycle Report, realizat de britanici, şi economia Indiei va cunoaşte un salt spectaculos în următoarele două decenii, astfel că PIB-ul per capita va creşte de peste şase ori, de la 1.164 dolari în 2010, la 7.380 dolari în 2030.”

Cu privire la relatiile Romaniei cu China se arata:

„”România nu poate fructifica ascensiunea Chinei, care este dispusă să importe 1% din bunuri de la noi, dar nu avem ce exporta”, ne-a declarat Mihai Ionescu, adăugând că, pentru exportatori, anul 2011 a fost declarat ”Anul Chinei”, ceea ce înseamnă că focusul va fi livrările către piaţa chineză şi atragerea de investiţii. În acest scop, la Beijing va fi inaugurat primul centru de expansiune economică privată.

Una dintre problemele cu care s-ar putea confrunta investitorii chinezi dornici să contribuie la dezvoltarea infrastructurii, a agriculturii şi a industriei româneşti este nivelul salariilor, deoarece românii s-ar putea să aibă pretenţii financiare mai mari decât cele ale conaţionalilor lor.

”Ei vor să ne facă autostrăzi, dar nu cred că vor reuşi doar cu muncitori români şi vor dori să aducă şi câţiva oameni de-ai lor. Nu ştiţi în ce ritm se lucrează în China”, a subliniat Mihai Ionescu.”

Iata ce spune si despre cheia succesului:

„Dezvoltarea Chinei şi a Indiei are la bază folosirea în condiţii de eficienţă maximă a capitalului financiar şi a forţei de muncă, se mai arată în raportul realizat de Standard Chartered. Astfel, chinezii au făcut o mişcare inteligentă, în sensul că, spre deosebire de indieni, au reuşit să atragă investiţii mai mari, să crească productivitatea şi au investit masiv în educaţie, reducând semnificativ analfabetismul.

Rata analfabetismului este de 1% în China, atât în rândul bărbaţilor, cât şi a femeilor, în vreme ce în India aceata se plasează la 25% în cazul bărbaţilor şi la 49%, în cel al femeilor.

În ceea ce priveşte posibila adâncire a diferenţei dintre populaţia săracă şi cea bogată, Aurelian Dochia este de părere că muncitorii chinezi sunt dispuşi să muncească pe bani mai puţini, dacă ritmul de creştere al economiei le va permite copiilor lor să ducă o viaţă mai bună.

  • Dacă ritmul de creştere economică este foarte mare, atunci şi păturile sociale foarte sărace au încredere că pot avansa. Cred că tensiunile sociale pot fi ţinute sub control. Totuşi, chiar dacă va fi prima putere economică a lumii, China nu poate fi comparată cu Statele Unite din punctul de vedere al venitului pe cap de locuitor”, Aurelian Dochia, analist economic”

Un alt articol interesant este acesta:

China vrea să-şi producă alimentele în România, cu chinezi

Este vorba despre nevoile alimentare uriase ale Chinei, iata ce se precizeaza:

„”China are un potenţial redus în sectorul alimentar, iar nevoile de consum sunt imense. De aceea, vor să vină în România să producă. Cel mai probabil, forţa de lucru va fi asigurată de chinezi, deoarece românii nu ar accepta să lucreze pe salarii la fel de mici”, a adăugat Mihai Ionescu.”

Articolul da si un „exemplu oriental” si anume:

Statul Qatar va cumpăra teren în Ucraina şi Argentina pentru a cultiva cereale, valoarea contractelor fiind estimată la aproximativ 200 de milioane de dolari.

Emiratul importă 95% din alimentele pe care le consumă locuitorii săi, iar rezervele de apă dulce îi ajung pentru două zile. Astfel, acordurile cu cele două state îi va asigura siguranţa energetică, a declarat Mahendra Shah, şeful Programului Naţional privind Securitatea Alimentară a statului Qatar, citat de Reuters.

În 2008, autorităţile au alocat un miliard de dolari pentru înfiinţarea unei companii care să se ocupe de asigurarea siguranţei alimentare, Hassad Food, după ce preţurile alimentelor au crescut foarte mult. Anul acesta, emiratul va investi între 500 şi 700 de milioane de dolari, pentru finanţarea proiectelor agricole.

Statul arab caută să încheie parteneriate cu state dispuse să exporte către Qatar cel mult 40% din propria producţie agricolă. Astfel, emiratul îşi va asigura necesarul de consum, iar fermierii din ţările partenere vor beneficia de investiţii substanţiale, a mai spus oficialul.”

Parerea mea este ca atitudinea in relatiile comerciale cu China trebuie sa fie nu de respingere ci de prudenta. Cred ca e cea mai buna cale in situatia in care „nu ai ce exporta”. Pe de alta parte chestiunea cu exemplu oriental, dar nu al Qatar-ului ci in cazul Chinei, sincer, nu-mi place. Adica nevoile alimentare imense ale Chinei sa fie corelate, ca sa zic asa, cu cumpararea de terenuri agricole in Romania, pentru a servi acestor nevoi??!

Relatiile economice cu China trebuie privite intr-un mod inteligent si prudent. Pentru ca avem de a face cu un exportator redutabil, ceea ce noi nu suntem, cu o economie care are un ritm de dezvoltare foarte intens, iar economia noastra, din pacate, nu are asa ceva. O asemenea relatie economica si comerciala, daca nu este tratata cu prudenta, tare mi-e teama ca ar putea sa ne sufoce pur si simplu. Trebuie inteles ca altul e cazul, de pilda, al Frantei, care are ce exporta in China si care poate sa obtina un profit frumos din asta. Spre exemplu avioane Airbus. Insa, fara indoiala, o relatie economica cu China ar trebui fructificata de Romania , atat in interesul si avantajul Romaniei cat si al Chinei.

Interesant este graficul din primul articol care ne arata ca in 2030 cele mai mari economii ale lumii, tinand cont de PIB, ar fi, in aceasta ordine: China, SUA, India, Brazilia si Indonezia. Apropo de globalizare, se vede foarte clar o venire din urma a statelor in curs de dezvoltare, care vor avea un cuvant greu de spus in economia mondiala. Se remarca, de asemenea, ca statele din clasament, toate, sunt state mari ca numar de locuitori. Indonezia, spre exemplu, are o populatie estimata in 2009 la 238.000.000 de locuitori, locul 4 in lume! De unde s-ar putea trage o concluzie si anume: cu cat un stat este mai mare, ca numar de locuitori, cu atat premisele pentru dezvoltare economica sunt mai mari. Si de unde se vede ca resursa umana este unul din factorii hotaratori in ceea ce priveste dezvoltarea economica, dar si felul in care aceasta resursa este manageriata. Romania, din pacate, sufera de un declin demografic, iar cresterea de PIB este lenta, conform previziunilor FMI, lucru ce nu ma face sa fiu, sa pot fi, optimist in legatura cu evolutiile economice viitoare de la noi. Intrebarea pe care mi-o pun este ce s-ar intampla daca la noi s-ar inregistra o crestere a populatiei in viitorii ani (sa presupunem ca in 2015 am ajunge la 30-35 milioane de locuitori), dar nu neaparat o crestere mare de PIB: s-ar crea conditiile pentru o relansare economica majora, in viitor, a Romaniei? Stiti… versurile care spun ca „unde-i unul nu-i putere la nevoi si la durere”… dar cand sunt 1 miliard…!!  🙂  .Mai trebuie spus ca la noi este foarte acut fenomenul emigratiei.  Adevarul este ca o populatie imbatranita nu mai poate nici fizic sa contribuie decisiv la cresterea economica. Fenomenul apare si in alte state. Pe cand in China forta de munca este in marea ei majoritate forta de munca tanara. De asemenea, cand ai o populatie imbatranita, cauza fiind declinul demografic, nu poate fi vorba nici de generarea in societate a unor viziuni moderne, noi, capabile sa duca societatea spre progres. Stagnarea si declinul, nu numai economic, incep sa devina o realitate obiectiva. Mentalitatile raman tot alea vechi, nu exista ceea ce se cheama in mod uzual „conflict intre generatii”, sau, daca el exista, generatiile vechi vor castiga mai tot timpul, in conditiile in care scaderea natalitatii devine o realitate obiectiva.

Spre exemplu sa facem o comparatie intre Brazilia, Romania si Turcia, conform rapoartelor FMI. Incepem cu Brazilia. Populatia Braziliei are tendinta clara de crestere de la 189.613.000 de locuitori in 2008 la 199.492.000 locuitori in 2015. Mai remarcam ceva in raport, si anume ca in 2010 Brazilia a inregistrat o crestere semnificativa de PIB, fata de 2009: de la 8820,357 US$ per capita in 2009 la 10470,898 US $ per capita in 2010. La fel si Turcia, care in 2009 avea un PIB de 8711,161 US $ per capita iar in 2010 un PIB de 10206,788 US $ per capita. Ambele tari, atat Brazilia cat si Turcia, sunt pe crestere demografica. Iata cazul Turciei: in 2008, 69.659.000 locuitori si in 2015,  76.051.000 locuitori. Este adevarat ca rata somajului este mai mare in Turcia decat in Brazilia (unde este aprox. cam cat este la noi, acum, dar se va mentine constanta pe parcursul 2011-2015 la 7,5%). Sa vedem acum cazul Romaniei. Din punctul de vedere al populatiei tendinta este de scadere lenta dar sigura: de la 21.504.000 locuitori in 2008, la 21.207.000 locuitori in 2015. In 2009 PIB-ul Romaniei a fost de 7523,107 US $ per capita iar in 2010 de  7390,707 US $ per capita. Deci scadere. Daca Turcia si Brazilia vor ajunge in 2015 la un PIB cuprins intre 13.500-14.000 US $ per capita, Romania va atinge in 2015 doar 12633,633 US $ per capita. Deci nici macar 13.000 US $ per capita. Cu toate ca rata somajului se va reduce semnificativ de la 7,205% din forta totala de munca, cat este in prezent, la 4,410% in 2015. Somajul in Turcia va fi de 9,277% in 2015, acum fiind de 11%. Observam ca economiile, atat a Turciei cat si a Braziliei, ne vor devansa in urmatorii ani, desi ramane, in aceste tari (mai mult in Turcia) o rata a somajului mai ridicata decat la noi. Sunt si tari mai mari, desigur. Exista si contraste mari in dezvoltarea diverselor regiuni din aceste tari si, probabil, alte cauze. Cu toate acestea Brazilia, dupa cum spun analistii, va ajunge in 2030 o putere economica pe plan mondial, locul 4 in lume. Adevarul este ca si progresul economic al Turciei, dupa cum se vede din statistica FMI, este evident.  De unde s-ar putea trage urmatoarea concluzie: o tara mare ca numar de locuitori, care are si crestere demografica, in timp, mai devreme sau mai tarziu, ajunge la un grad de dezvoltare ridicat. Evolutiile, atat in cazul Turciei, dar si al Braziliei, pot fi, in viitor, mult mai rapide. Nu trebuie neglijat lucrul acesta.
Adica, vreau sa spun, se creaza perspective destul de bune pentru dezvoltarea economica. Problema acestor perspective, cum le-am numit, este importanta pentru ca ele pot sa reflecte o strategie de dezvoltare pe termen lung, iar dezvoltarea economica atrage dupa sine si perfectionarea sociala, lucru iarasi extrem de important. Deoarece perfectionarea sociala poate face ca evolutiile sa fie mult mai rapide in timp decat sunt prognozate acestea acum. Nu mai vorbesc si de o sporire a puterii militare a acestor state, nu ma refer aici numai la Brazilia si Turcia, dar sa ne uitam la China si India. Acest „asalt” al tarilor mari  in curs de dezvoltare trebuie privit cu seriozitate. Deoarece poate conduce, mi se pare destul de logic, la o sporire a influentei regionale a acestora. Influenta Chinei, spre exemplu, va spori in Asia de Sud-Est, in care exista state cu economii modeste. China si asa atrage forta de munca din statele invecinate. Dar este foarte posibil ca Brazilia, cea mai mare tara din America Latina, sa isi sporeasca si mai mult influenta in regiune. In asemenea conditii se vor impune abordari geopolitice noi si, de ce nu, configuratii geopolitice noi, atat economice cat si militare.  Nu stiu cat este de pregatita Romania pentru acest gen de globalizare, ca sa zic asa. Romania nu a avut politici economice clare, care sa conduca spre performanta si dezvoltare, si nici o viziune demografica, care sa conduca spre cresterea populatiei. Este ciudat, apropo de noi, ca desi suntem in aceasta regiune a balcanilor o tara mare, ca numar de locuitori, in comparatie cu tarile din jur, influenta nostra economica este una foarte mica, daca nu si inexistenta in zona. Noi nu avem ce exporta, iata ce se spune acum la modul cel mai prozaic cu putinta. Si cam asa este. Starea economica actuala nu permite extinderea companiilor noastre, la modul serios, in jur. Dupa parerea mea, una din caracteristicile capitalismului este extinderea, expansiunea economica. O firma, pe masura ce se dezvolta, cauta sa-si dezvolte afacerile si in afara tarii de origine.  Or, noi de multa vreme ne tinem in remitentele trimise de cei care lucreaza in exterior. Si nici nu se vede, la momentul actual, o strategie privind abordarea unor probleme atat de complexe, cum ar fi cea privind globalizarea, dar nici strategii economice, demografice. Noi suntem specialisti in constatari si in balacareli interne. Si constatam ca ne scade populatia, ca altii ne-o iau inainte din punct de vedere economic. Ar trebui sa ne cam trezim.

noiembrie 17, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Exodul medicilor

Iata doua articole din Gandul care retin atentia:

Migrarea medicilor spre Occident, un fenomen al întregii Europe de Est

Criza loveşte România şi retroactiv. CE susţine că deficitele bugetare din 2008 şi 2009 au fost de fapt mai mari decât cele prezentate de oficialii de la Bucureşti

Cred ca trebuie facuta legatura dintre cele doua articole pentru ca sa avem tabloul complet al unei realitati nefaste: exodul medicilor. Cum se vede din primul articol, fenomenul nu este caracteristic numai Romaniei ci intregii Europe de Est, relevand un fenomen ce ajunge a fi de masa. Iata ce spune:

„Medicii din statele est-europene ar putea pleca în număr mare spre Occident, din cauza scăderii veniturilor ca urmare a măsurilor de austeritate, tendinţă care coincide cu intenţia statelor dezvoltate de atragere a muncitorilor calificaţi, comentează Reuters.”

Si asta in condiitile in care salariul, ca debutant, in Germania si Marea Britanie ar fi de 4000 de euro! Nu mai punem la socoteala ca statele dezvoltate au dorinta si interesul de a atrage forta de lucru calificata. Articolul prezinta situatia unui medic ceh, care are salariul mai mic decat al unui tamplar sau instalator, in contextul masurilor de austeritate din domeniul medical practicate de catre guvern. Dar iata ce spune si despre Romania:

„În România, salariile bugetarilor au fost reduse cu 25 la sută, notează Reuters. „Începând din 2007, aproximativ 3.000 de medici şi 8.000 de asistenţi au plecat în alte ţări din cauza salariilor mici şi condiţiilor de lucru”, afirmă Marius Petcu, liderul sindicatului Sanitas. „Dacă această tendinţă continuă, este posibil ca, până la sfârşitul anului, România să intre în imposibilitatea de a acorda servicii medicale publice”, precizează Petcu. Luna trecută, Institutul medical din Germania a elaborat un studiu care arată că spitalele germane au nevoie de 5.500 de medici, iar numărul posturilor disponibile ar putea ajunge la 37.000 până în 2019.”

Deja se vorbeste ca Romania s-ar putea afla in imposibilitatea de a acorda servicii medicale publice!!!

Problema care se pune este: unde vom ajunge in felul acesta? Mie mi se pare evident ca, daca lucrurile vor continua in felul acesta, starea de sanatate a oamenilor, nu numai din Romania, dar si din intreg spatiul Estic, va fi pusa in pericol. Numai vorbesc si de faptul ca acest exod ar putea avea ca efect scumpirea serviciului medical, ce poate deveni inaccesibil multora. Ca saracie avem din belsug. Cel putin la noi (dar nu numai la noi, din cate se vede) sectorul medical a fost neglijat continuu. Nu s-a adus nicio imbunatatire. Asta e parerea mea, deoarece, daca s-ar fi adus o imbunatatire reala a acestui sector, atunci nici nu s-ar mai fi vorbit azi de un exod, fenomen de masa.  Un astfel de fenomen insa inseamna mult mai mult: deteriorarea conditiilor de viata a oamenilor pe termen mediu si lung, scaderea natalitatii si cresterea mortalitatii. As fi dorit sa ignor articolul, dar nu pot. Pentru ca trebuie, cred, sa tragem un semnal de alarma. Acest exod trebuie privit ca un fenomen ce se va desfasura pe termen lung, daca nu se vor imbunatatii, in sfarsit, conditiile aici. Incetul cu incetul se face otetul, spune un proverb. Incetul cu incetul medicii pleaca.

Iata un alt articol privind situatia economica si financiara de la noi:

De ce se împrumută România. 10 firme de stat, datoare cu 1,27 mld €

In asemenea conditii, cum va fi refacerea economica a tarii? Raspunsul pe care il dau eu este: grea! Pentru o tara ca a noastra ce nu se poate spune ca a performat economic in 20 de ani de la caderea comunismului, o criza ca cea actuala ne mai lipsea! Care a transformat statul intr-unul inglodat in datorii foarte mari. Pentru a plati pensii si salarii. Dar nu se vede, totusi, ca aceste datorii ar insemna credite pentru dezvoltare. Involutia economica este evidenta. Si este de forta evidentei ca acest lucru inseamna o saracie (sau, mai bine zis, o saracire) accentuata. Sa nu ne iluzionam ca daca afara e o toamna frumoasa, lucrurile merg si bine. Nu merg bine deloc. Mi-e teama ca efectele nefaste se vor face simtite intr-un viitor nu prea indepartat, mai ales ca trebuie sa si dam aceste datorii inapoi. Iata ce spune in finalul ultimului articol:

„Singura soluţie care poate fi luată constă în reducerea numărului de personal. Recent, secretarul de stat în Ministerul Economiei Tudor Şerban anunţa că de la CNH Petroşani vor fi concediaţi 1.600 de oameni, iar de la Termoelectrica alţi 300, după ce 200 părăsiseră deja, din 2009, producătorul de energie termică. Şi în sistemul feroviar se pregătesc concedieri masive. De la CFR Marfă vor pleca 6.380 de angajaţi, aproape jumătate din personal, de la CFR Călători 1.100 şi de la CFR SA alţi 600. Pe lista de monitorizare a FMI au fost incluse şi două companii de stat, Metrorex şi Electrocentrale Bucureşti, care nu au însă datorii. „Ne-au luat în considerare pentru că primim subvenţii. Noi avem datorii doar către mediul privat, către firme care au asigurat mentenanţa şinelor, şi care s-au tot acumulat din 2006 şi până în prezent, ajungând la aproximativ 100 milioane de lei”, a declarat pentru Gândul directorul general al Metrorex, Gheorghe Udrişte.”

Dupa parerea mea, solutia reducerilor de personal, ar putea fi una necesara, dat fiind contextul economic actual, dar nu si suficienta. Cred ca ar trebui gandit un plan de masuri de ansamblu prin care economia romaneasca sa se poata redresa, o strategie de marketing pentru a gasi piete de desfacere pentru produsele romanesti. Ceva, ceva trebuie facut. Pentru ca aceasta criza nu iarta, iar daca acum ne plangem de criza, lucru firesc, ar trebui sa ne gandim la efectele pe care aceasta le genereaza, ce pot fi tot atat de grele, daca nu chiar si mai grele. Eu cred, totusi, ca se poate face ceva daca in locul „replicilor ideologice” oamenii politici, factorii responsabili s-ar gandi mult mai profund decat pana acum la problema si ar incerca nu numai sa gaseasca solutii (pe hartie), dar sa si faca ceva. Nu ca as avea ceva cu replicile ideologice, dar cam prea multe astfel de replici in ultima vreme si prea putine masuri concrete de redresare economica. Este foarte adevarat ca situatia globala este incarcata si dificila. Iar criza actuala ar putea insemna si un Wall Street geopolitic, daca aceasta se va acutiza. Iata un articol de pe blogul Civitas’99 ce ne prezinta o analiza a situatiei geopolitice actuale:

Criza de după criză: urmează un Wall Street geopolitic?

scris de Octavian Manea.

Interesant ar fi sa aflam cum se pozitioneaza Romania intr-o atare situatie. Din punctul de vedere al securitatii sale militare Romania este o tara membra NATO. Lucrul acesta spune totul, cel putin pana acum.  Din acest punct de vedere, dupa parerea mea, as identifica, practic, doua chestiuni importante. Iata-le in doua articole din Evenimentul Zilei:

Moscova vrea să discute cu NATO despre scutul antirachetă

Musulmanii din Occident, chemați la jihad

Aceste doua chestiuni nu sunt noi, desigur. Intentia Moscovei de a participa la scut era, dupa parerea mea, previzibila. Nu insist asupra acestor teme, de ordin geopolitic, hai sa-i zic militar.

Mai este o chestiune: securitatea economica. O chestiune serioasa. Iar acest exod al medicilor (nu numai din Romania, dar din intreg Estul), de care am vorbit, ridica aceasta problema spinoasa. Chestiunea, in cazul Romaniei cel putin, poate fi simplu formulata: nu reusim sa ne dezvoltam. De retinut ca articolul din Gandul vorbea despre un medic ceh, Cehia fiind o tara cu un PIB mai mare decat al Romaniei si mai dezvoltata. Ce sa mai zicem de noi atunci…? Eu nu cred ca, cel putin pe termen mediu, va fi un razboi, Doamne fereste, in Europa. Cred ca si pe termen lung aceasta ipoteza trebuie exclusa. Dar ceea ce se intampla din punct de vedere economic are efectele unui razboi pentru ca, daca lucrurile vor merge asa, adica prost, ne cam paste ruina…Eu sper, totusi, ca lucrurile se vor redresa pana la urma. Insa vulnerabilitatile economice sunt cele care afecteaza intr-un mod cat se poate de concret tara noastra, o tara, cu regret o spun, saraca in Europa. Mai saraca decat Cehia sau Slovacia! Iata aceasta plecare masiva a medicilor in tari bogate este un exemplu cat se poate de relevant. De aceea si spun ca securitatea economica ar trebui sa fie prioritara acum. Trebuie sa ne urmarim interesele si sa vedem cum putem sa ne dezvoltam economic. Ar trebui o abordare pragmatica a subiectului. Se vede foarte clar ca noi am intampinat dificultati mari in aceasta tranzitie. O dezvoltare economica reala capitalista a tarii noastre se face, in continuare, intr-un mod deosebit de dificil, as zice. Dupa parerea mea, dezvoltarea nu este imposibila. Solutiile, chiar daca sunt dificil de gasit si de implementat in practica, trebuie, mai intai, sa le cauti. Uneori leacurile pot fi amare, dar, in final, ele trebuie sa conduca la o situatie mai buna. Impresia mea este ca se ignora acest subiect. Ca este tratat, asa cum a observat cineva, mai mult din punct de vedere contabil decat din punct de vedere economic. Este  o chestiune lasata, parca, sa pluteasca in aer, ca si cum lucrurile se vor rezolva de la sine, mergand pe principiul ca timpul le rezolva pana la urma pe toate.  Principiul ar putea fi bun, nu sunt de acord insa cu faptul ca lucrurile se vor rezolva de la sine. Ca se vor aranja, da, poate, dar depinde si cum, pentru ca se pot aranja si prost.

As dori, in final, sa mai fac o remarca. Am spus ca dezvoltarea nu este imposibila. Intrebarea care s-ar pune, in mod firesc, ar fi: exista posibilitatea obiectiva a dezvoltarii economice durabile a tarii? In mod obiectiv vorbind, cred ca aceasta posibilitate ar trebui sa existe. Romania a avut si in trecut niste realizari economice durabile, despre care se vorbeste destul de putin. Este adevarat, au fost realizate sub comunism. Dar azi ne aflam, economic vorbind, sub nivelul din 1989…  Ca s-ar fi putut mai bine, ca s-ar fi putut mai inspirat, asta e o alta problema. Lucrul acesta indreptateste speranta ca se poate. Nu spun ca trebuie sa se revina la comunism, sa fie clar. Ci cred ca Statul Roman ar trebui sa aibe politici coerente, pragmatice pentru a asigura aceasta dezvoltare. Eu cred ca trebuie inteles ca degeaba ne plangem de exodul acesta al medicilor, de preturi, de conditiile de viata precare, daca economia nu va functiona bine, nu va fi pusa bine la punct chiar si in cele mai mici detalii, asa incat mecanismul economic sa fie functional si sa produca prosperitate. Or, la noi, acest mecanism economic nu produce prosperitate, asta e marea problema. El produce datorii si deficite, asta produce! Uitati-va numai la cei 500.000 de functionari publici – diferenta fata de sfarsitul Guvernarii Nastase si ora actuala (1.400.000). Deci 500.000 de oameni care muncesc la stat – ori la intreprinderi cu pierderi foarte mari, ori in functii birocratice. Sa ne gandim ca e vorba, ca numar, de un oras mare, sau chiar de un judet! Si aceasta diferenta a rezultat dintr-o perioada in care nu era criza economica mondiala, ci chiar crestere economica! In loc ca acesti oameni sa lucreze in productie de asa maniera incat sa contribuie la crearea de produse si vinderea lor – sursa profitului, nu? Atunci eu stau si ma intreb, daca lucrurile merg asa, ce vor face generatiile viitoare. Unde vor lucra? Este clar ca daca lucrurile vor merge tot asa, atunci istoria se repeta: vor fi iarasi sute de mii de oameni (retineti ordinul de marime) care vor lucra la stat (la intreprinderi cu pierderi sau in functii birocratice), deci neproductivi, care trebuie sa lucreze undeva, asta e adevarat, dar care nu vor face decat sa accentuze un deficit bugetar, de care nu vom scapa niciodata! Asta in vreme ce, de pilda, medicii, profesorii vor lua calea strainatatii pentru salarii mai mari si posibilitati de realizare profesionala mult mai bune. Acest cerc vicios trebuie odata si odata spart! Si este una din cauzele pentru care batem pasul pe loc. Pana la urma, daca nu se vor crea posibilitati economice, fenomenul emigratiei, in viitor, se va accentua. Si unde ajungem? Ca sa se dubleze, sa se tripleze numarul emigrantilor, fata de cel de acum? Pe urma ne vom plange din nou, spre exemplu, ca avem un buget al pensiilor deficitar. Cerc vicios, asta e. Si, daca stau sa ma gandesc bine, acest cerc vicios, este una din cauzele obiective ce contribuie la stagnare si involutie economica si sociala! Chestiunea, deci, se poate formula simplu: pentru ca sa existe posibilitatea obiectiva de dezvoltare economica durabila, trebuie, mai intai, eliminate cauzele obiective care determina stagnarea si involutia economica. Lucru care nu se face si care mentine aceasta stare de prostratie economica, de apatie sociala si senzatia ca, defapt, nu se schimba nimic. Si asa si e, nu prea se schimba nimic, decat, din pacate, in rau.

octombrie 23, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Strategia nationala de aparare

Documentul a aparut pe site-ul presedentiei si, din cate am inteles, este dat spre dezbatere publica. Acesta specifica urmatorul lucru: „Pentru o Romanie care garanteaza securitatea si prosperitatea generatiilor viitoare”. Trebuie sa spun de la bun inceput ca documentul, ca si continut, ma nemultumeste. Chiar si acest aspect din titlu: „… garanteaza securitatea si prosperitatea generatiilor viitoare„. Deci, daca inteleg bine, el este destinat sa asigure acea securitate si prosperitate generatiilor viitoare. Dar cu generatiile actuale cum ramane? Eu inteleg ca acest document se refera doar la generatiile viitoare, nu si la generatiile actuale. Acest aspect este deosebit de important de subliniat! Intrucat, chiar din titlu, deducem ca generatiile actuale nu au securitatea si prosperitatea garantate, ceea ce ma duce cu gandul la ideea ca generatiile actuale sunt cele de sacrificiu, din moment ce strategia se refera doar la cele viitoare, carora, numai lor, le-ar asigura securitatea si prosperitatea.

Mama mea, sa-i dea Dumnezeu sanatate si lumina, spune deseori: „noi am fost o generatie de sacrificiu – am trecut printr-un razboi (cel de-al doilea razboi mondial), pe urma a urmat reconstructia tarii…”. Bine ca nu se taie pensiile pensionarilor!! Acuma si noi suntem, deci, generatie de sacrificiu. Eu ma intreb cum vor fi generatiile viitoare? Tot de sacrificiu pentru generatiile viitoare? Pentru ca judecand inductiv, nu se poate sa nu ajungi sa-ti pui o astfel de intrebare logica.

Tot documentul pare sa fie copiat dintr-o carte (sau dintr-un manual?!). Sa nu fiu inteles gresit: eu nu am spus ca nu e bine ca acest document a fost dat spre dezbatere. In niciun caz nu afirm asa ceva: adica faptul ca este rau ca a aparut documentul.

Presa a facut mult scandal asupra unui punct identificat ca vulnerabilitate, cel privind „fenomenul campaniilor de presa cu scopul de a denigra institutii ale statului scl”. Las la o parte termenii destul de vagi in care este descrisa vulnerabilitatea.  Observam ca se refera doar la „campanii de presa”, nu la altceva. Totusi, ce inseamna a denigra institutii ale statului? Spre exemplu ceea ce spune Traian Razvan Ungureanu pe blog – „Curtea Constitutionala e neconstitutionala„, cand spune despre aceasta: „Pe scurt, în actuala sa înfăţişare, această instituţie ineptă, aplecată spre abuz şi demagogie e în afara legii” – observati ce cuvant extrem de dur foloseste : „in afara legii” – eu ce pot sa spun? Ce putem sa mai spunem? Cand Parlamentul Romaniei era calificat drept o expresie a intereselor bazate pe coruptie a celor 322, si atentie: este vorba de Parlament, adica de institutia fundamentala a statului democratic, a oricarui stat democratic (altfel ne intoarcem la Marea Adunare Nationala), ce poti sa mai spui? Cand o auzi pe Monica Macovei ca spune cu toata gura ca „toti fura„, ce poti sa mai spui? Sunt sau nu sunt acestea denigrari la adresa institutiilor statului? Sunt doar nedumerit, atata tot.

Documentul mai vorbeste, la capitolul vulnerabilitati de dezechilibre bugetare generate de decizii politice gresite, de decalajul de dezvoltare dintre regiunile Romaniei, de tendinte demografice negative si procesul de imbatranire a populatiei, de calitatea scazuta a invatamantului cu efecte in ceea ce priveste deprofesionalizarea populatiei, etc.

Eu as spune chiar mai mult si anume ca o vulnerabilitate serioasa, poate cea mai grava, a Romaniei este cea economica. Faptul ca Romania, la ora actuala, este pe penultimul loc in ceea ce priveste PIB-ul, dintre toate statele europene! Aceasta vulnerabilitate este cea mai profunda. Spre exemplu exista riscul sa nu putem sa implementam cerintele din criteriile de aderare la Uniunea Europeana, datorita acestei vulnerabilitati. Nu avem capacitatea de absorbtie a fondurilor europene destinate dezvoltarii, atat de necesare! Poate ca exista, dar nu am vazut un studiu socio-economic solid, stiintific, care sa explice de ce s-a ajuns in aceasta situatie, care seamana tot mai mult a subdezvoltare, si sa arate ce trebuie facut pentru ca aceasta situatie sa fie indepartata. La toate aceste probleme, solutia pe care o da strategia este „buna guvernare„. Mersi de explicatie, asta o stiam si eu! Ceea ce nu s-a prea realizat, apropo si de dezechilibrele bugetare…

Un alt aspect, legat de vulnerabilitati, este cel legat de faptul ca suntem o societate deschisa. Fac o paranteza si remarc un lucru: superficialitatea care caracterizeaza aceasta strategie!  Deci vorbeste de faptul ca societatea deschisa reprezinta o vulnerabilitate pentru Romania. Atunci ce e de facut? Sa ne transformam intr-o societate inchisa???? Spune ca revolutia informationala este accesibila si noua dar si adversarilor si competitorilor nostrii. Si pe urma tot spune ca depindem de una si de alta. Pai pe globul asta pamantesc exista  tot felul de interdependente, nu? Asa si visul lui Ceausescu era ca Romania sa nu mai depinda de nimeni , de nimic, sa fim intr-o stare de autarhie, etc. Asta vrem? Este evident ca aceste interdependente, pe acest glob pamantesc, exista. Este o utopie demna de o cauza mai buna sa vrei sa nu mai depinzi de nimeni si de nimic si sa consideri interdependentele existente in mod obiectiv o vulnerabilitate si chiar un risc. Ce sa intelegem de aici (cititi fraza de la pagina 12 din document)? Ca am fi mai putin vulnerabili daca nu am mai depinde de accesul la internet, de materii prime, in special la energie, de pastrarea libertatii comertului si de liberul acces la informatii?!! Eu chiar doresc sa cred ca nu am inteles bine aceasta fraza. Toata fraza dealtfel este neclara, nebuoalsa…

Impresia mea este ca documentul vrea sa arate ca ne pasc foarte multe riscuri si amenintari precum si faptul ca avem o sumedenie de vulnerabilitati. Dar, daca tratam problema in felul acesta, trebuie sa ne gandim ca si alte tari pot avea aceleasi riscuri si vulnerabilitati ca cele descrise in document. Deci nu este o situatie caracteristica in exclusivitate Romaniei. Eu as fi dorit sa stiu care sunt acele riscuri si vulnerabilitati caracteristice Romaniei. Pe de alta parte, daca vorbesti de risc, definindu-l ca „probabilitate de a se produce o paguba semnificativa la adresa intereselor, valorilor sau obiectivelor nationale de securitate”, cred ca era necesar ca sa se si masoare aceasta probabilitate. Probabilitatea este o notiune matematica, care se poate masura cifric. Sau toate riscurile si amenintarile de la cap. 6.1 au aceeasi probabilitate de a produce o paguba semnificativa? Se vorbeste in termeni de risc si amenintare de „fragilitatea sistemului financiar international”. Dar acest risc este caracteristic numai si numai Romaniei? Care este probabilitatea ca acest risc sa produca pagube semnificative Romaniei in viitor, pe termen lung, scurt, mediu? Sau in ce masura acest risc este mai periculos decat, de pilda, spionajul? Daca documentul nu ofera (pentru ca poate oferi?!!) raspunsuri la aceste intrebari, atunci nu se poate face o evaluare serioasa a acestor riscuri. Defapt, ceea ce se spune in cap. 6.1 sunt lucruri pe care le cunoaste toata lumea, ce sa mai… Documentul nu arata nici care este cea mai grava vulnerabilitate si cel mai grav risc la care este expusa Romania. Sunt insiruite toate acolo, la gramada! Ar fi trebuit sa vorbeasca si de inundatii, care chiar ca provoaca pagube imense, chiar si morti. Apropo de acest risc, foarte real, inundatii au fost si in trecutul recent la noi. Ce masuri de prevenire si combatere a efectelor catastrofale au luat guvernele pana acum? De observat ca inundatiile se manifesta cam in aceleasi zone – Moldova este din nou grav afectata! Acolo nu este nici de joaca si nici de gluma: mor oameni!! Strategia ne ofera solutia: buna guvernare. Atunci, in mod logic, ar trebui considerate guvernele drept o vulnerabilitate cu potential de risc ridicat!

Documentul este plin de generalitati. Eu am incercat, dupa modestele mele puteri, o parere critica asupra acestuia.

Voi reveni.

Update

Eu nu spun ca documentul nu are si parti bune. In ansamblu el este interesant totusi. Exista abordari moderne, cum ar fi cea legata de managementul crizelor. Nu-mi place cum este structurat. Dupa parerea mea, o strategie nationala de aparare trebuia sa includa o clasificare a riscurilor si vulnerabilitatilor. Adica, spre ex, sa identifice care sunt riscurile si vulnerabilitatile pe termen scurt, care pe termen mediu, care sunt acestea pe termen lung. Este important de stiut acest lucru deoarece pentru rezolvarea acestor probleme se consuma resurse financiare de la bugetul de stat (si asa deficitar). Deci trebuiau stabilite prioritatile (ca sa fiu mai clar: ceea ce e prioritar!). Un alt aspect important (poate nementionat din motive lesne de inteles) este urmatorul: care sunt riscurile si vulnerabilitatile care pot afecta cel mai grav Romania – cele care tin de cauze externe Romaniei sau cele care tin de cauze interne? Aspectul acesta este deosebit de important, cu mult mai important decat am putea sa credem unii dintre noi. Au fost perioade din istoria patriei noastre cand tara a avut mult mai mult de suferit datorita unor cauze strict interne, decat unor cauze externe. Spre exemplu in perioada care a urmat domniei lui Alexandru cel Bun in Moldova, cand la domnie au urmat nevrednicii sai fii… O tara prospera, infloritoare, sigura (drumurile erau sigure, talharii nu prea indrazneau sa atace), a ajuns in cea mai neagra si incredibila mizerie datorita luptelor interne pentru putere intre fiii marelui domnitor, fara ca tara sa fie atacata din exterior!!! Lucrul acesta s-a intamplat si in Tara Romaneasca, dupa domnia lui Mircea cel Batran, tot din luptele interne pentru putere.

Revenind la document, acesta releva faptul ca „pentru urmatorii ani Romania nu percepe o amenintare militara directa” si ca „apartenenta Romaniei la NATO si UE, ca si cooperarea internationala in domeniul apararii sustin capacitatea si credibilitatea apararii Romaniei”. Un lucru cat se poate de bun, fara indoiala!

Totusi, cred ca ar trebui identificat foarte clar ce reprezinta risc si vulnerabilitate si ce nu reprezinta risc si vulnerabilitate. Pot fi si aparente, iar in cazul in care aceste lucruri nu sunt identificate exact intr-o strategie pot aparea confuzii profund daunatoare. Spuneam si mai sus ca daca riscul e definit ca probabilitate, atunci aceasta ar trebui masurata. Voi da inca un exemplu: cat de expusa este bunaoara Romania la fenomenul terorist? Acest flagel este, fara indoaiala, unul periculos, si trebuie luptat impotriva lui. Insa putem observa ca fenomenul s-a manifestat pregnant in anumite tari doar ( de ex: SUA, Spania, Marea Britanie, Rusia, Israel). Ceea ce este relevant pentru o tara s-ar putea ca pentru o alta sa nu fie atat de relevant. Rusia, spre ex, are de multa vreme probleme in zona Caucazului si a Marii Caspice. Cecenia este un exemplu pe care il stim cu totii. Vreau sa arat ca sunt cauze specifice tarii respective, determinate de conditii istorice, politice, sociale, economice, de probleme de ordin religios, etc. Ceea ce vreau sa spun este ca aceste riscuri si vulnerabilitati trebuie corect evaluate si estimate din punctul de vedere al relevantei, al importantei lor (spuneam si mai sus despre clasificarea acestora, iata aici un alt tip de clasificare: in functie de importanta, relevanta), pentru a se lua masurile corecte de combatere. Evident, exista cauze si potentiale cauze, insa eu cred ca politica pe care o ducem trebuie  sa fie de asa maniera incat sa nu cauzam riscuri si vulnerabilitati.  Un alt aspect este cel de identificare a resurselor pentru a mentine un sistem de aparare eficient. Mentenanta sistemului cat si imbunatatirea lui continua sunt aspecte deosebit de importante. Altminteri strategia exista si ramane doar „pe hartie”.  Iata de ce am spus ca problema economica are la noi (si nu numai la noi) o importanta majora. Pentru ca o tara cu economia slaba este vulnerabila. Saracia provoaca foarte multe probleme, mari si mici. Dar si cele marunte daca se aduna… Trebuie sa-ti si poti permite sa realizezi tot ceea ce ti-ai propus intr-o strategie. Nu este vorba numai de resursele umane. Este clar ca si acestea sunt importante. Dar e vorba de resurse financiare, economice. Consider ca aspectul economic al tarii ar trebui sa fie o prioritate.

iunie 30, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Cititi si…

Interactiunea

iunie 6, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu