S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!

In comuna Cutare s-a stricat podetul, mai exact spus un pod mai mic. Adica nu-i un podet din acela scurt de tot, nici un pod mare. Problema majora este ca jumatate din comuna a ramas izolata de cealalta jumatate din comuna. Primaria s-a autosesizat, s-ar putea zice. „Nu-s bani, dom’ne”, zice Primarul. „Fonduri europene?” – „Nu sunt ca nu stiu de ce nu s-au putut atrage”. A trecut un an, au trecut doi, au trecut trei, au trecut patru ani, au trecut cinci ani, au trecut sase ani, au trecut sapte ani, au trecut opt ani, au trecut noua ani si tot asa.

Ca sa poti sa treci in partea cealalta oamenii au facut un fel de pasarela ca sa poti macar pe jos daca altfel nu se poate. Daca vrei sa mergi cu masina, trebuie sa ocolesti vreo 12 km, ca sa intri pe drumul judetean care vine din nord (si ala tot in curs de reabilitare de vreo 6 ani, dar, ma rog, se poate merge cu masina pe el), si astfel sa poti intra in partea de nord a comunei.

La un moment dat, vin in comuna Cutare niste masini bengoase. Cica sunt de la Guvern. Pe arsita de 34 de grade la umbra, coboara niste domni din acele masini, in costumele lor de culoare inchisa si cravatele lor subtiri. Il vedeai pe primar cu ei. Vorbeau ceva. S-a strans lume ca la urs!! 😆 Cica vor sa reabiliteze podetul!! In sfarsit!! „Dupa lupte seculare care au durat 30 de ani” – asta e din Caragiale, sunt convins ca v-ati dat seama – vor sa reabiliteze podetul!!

Asa se face ca problema podetului a ajuns pe masa D-nei. premier Viorica D. E chemat sa ia cuvantul in plina sedinta de Guvern, ministrul de resort. „Sa-l facem din fonduri europene!!” se aude o voce. „Nu, nu putem!!” au reactionat ca un singur om atat D-na. Viorica cat si ministrul de resort. Ca si cum ar fi fost cuprinsi brusc de o fobie fata de fondurile europene alocate Romaniei tocmai pentru asa ceva. Mai ca nu au inceput sa si tremure putin. Ministrul de resort, cu o voce  care exprima normalul: „Atunci sa-l facem in parteneriat public-privat!”. S-a asternut o anumita tacere, timp in care membri guvernului au servit un pahar de apa minerala sau o coke, dupa cum dorea fiecare. Dupa care, Doamna Viorica D., lasand usor capul in jos, ca si cum s-ar fi gandit profund, dupa inca o tacere de cateva secunde in care toti membri Guvernului aveau ochii atintiti spre ea, a zis cu o voce inceata si joasa, ca si cum toti membri Guvernului trebuiau sa lase galagia, sa nu se auda decat musca, pentru a o asculta pe D-na. premier: „Il vom face din fonduri proprii. Trebuie avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii”. La auzul cuvintelor iesite din gura D-nei. premier, tot staff-ul a tacut inca vreo cateva secunde. Dupa care D-na. Viorica D. a spus cu aceeasi voce inceata: „E strategic”.

Iata cum problema podetului din comuna Cutare va ajunge pe masa Presedintelui Klaus I.

Spune, decide, hotaraste Presedintele ca sa se reabiliteze podetul, se reabiliteaza podetul. Nu spune, nu decide, nu hotaraste Presedintele ca se reabiliteaza podetul, nu se reabiliteaza podetul.

Lucrurile stau asa de ceva vreme, mai ales de cand Florian C., fostul adjunct al sefului SR…, i-ar fi spus premierului de atunci Victor P.  ca daca se apuca de un tronson de, hai sa-i zic, 100 de km. de autostrada ii deschide dosar penal. In felul acesta, lucrurile au devenit clare pentru toata lumea: Consiliul Suprem de Aparare al Tarii si Presedintele personal decid, hotarasc ce-i de facut in tarisoara asta. Zilele trecute cineva, la Guvern, chiar a venit cu o propunere originala si chiar interesanta: toate ministerele sa fie trecute in subordinea Consiliului Suprem de Aparare al Tarii sub directa indrumare, teoretica si practica, desigur, a Presedintelui!! Motivul? Toate sunt strategice.

Iata ca zilele trecute, reporterii de teren din presa scrisa si audiovizuala au avut ocazia s-o vada pe teren, in plin Bucures…, pe D-na. Primar General Gaby F. Si, fireste, au aparut intrebarile. Una dintre ele a fost de ce nu se reabiliteaza odata Casa Radio, cladirea fiind 80-90% terminata si lasata asa de la Revolutie incoace. Nu mai vorbesc ca in jurul acesteia e un areal mare ingradit de un gard metalic, de santier, foarte urat. Cladirea asta e chiar in zona centrala a orasului nostru. D-na Gaby. F, dupa ce si-a reglat putin glasul a spus vorbind tare: „Va raspund la toate intrebarile! Nu mai faceti galagie!!” apoi pe un ton neutru a specificat: „In legatura cu problema mentionata, reabilitarea Casei Radio, ma rog, fostei Case Radio, trebuie sa intelegeti ca e o chestiune strategica. Vom discuta alocarea de fonduri dinspre Guvern spre bugetul Primariei Generale. Pana acum ne-au luat toti banii!! (revoltata) Nu avem bani sa functionam!!”. Reporterii s-au mutat la Palatul Victo… unde, extrem de prompt, D-na. Premier Viorica D. a anuntat ca face declaratii de presa. Deci sa retinem, extrem, extrem de important, nu conferinta de presa ci declaratii de presa !! Flash-urile jucause ale paparazzilor o inconjurau pe D-na. premier. Aceasta, pe un ton lamuritor, a spus: „Vom discuta atat in sedinta de Guvern cat si la urmatorul CSAT, impreuna cu Presedintele, chestiunea reabilitarii Casei Radio – „Dambovita Center„. Dupa care s-a intors si a dat sa plece. „D-na, premier, cand estimati ca va fi terminata?”, „La cat se va cifra investitia?”, „Cand vor avea loc licitatiile? Mai trebuie facute licitatii?”. La toate aceste intrebari pripite ale reporterilor care se inghesuiau s-o prinda, ca D-na. premier incepuse sa plece, aceasta a raspuns: „E doar o declaratie de presa, nu conferinta de presa”. apoi s-a oprit putin si tot pe un ton ce dorea sa lamureasca pe toata lumea a zis: „Vom anunta cand vom face o conferinta de presa”. „Dar, doamna prim-ministru, cand credeti…” si domnia sa a plecat!

La sedinta CSAT, Presedintele a atras, si pe buna dreptate, atentia Guvernului ca e o lege aprobata in Parlament pentru constructia Autostrazii Iasi – Tg. Mures. Deci Guvernul ar trebui sa aplice legea si sa inceapa sa faca odata autostrada. Legea e in vigoare din 2 decembrie 2018. Acum suntem la mijlocul lui 2019. D-na. premier Viorica D. a subliniat: „Fara indoiala, o vom face”. Insa pentru cei care nu sunt obisnuiti sau initiati in mersul lucrurilor pe malurile Dambovitei trebuie specificat un lucru: legea cu pricina spune la art. 4 asa: „Ministerul Transporturilor va demara, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, procedurile necesare pentru realizarea obiectivului de investiții Autostrada Unirii.”, dar nu pomeneste nimic despre cand va incepe si cand se va termina lucrarea. De ce trebuie neaparat specificat lucrul asta? Pentru ca unii reporteri au avut o atitudine, hai sa-i zic asa, mai putin condescendenta fata de D-na. premier si au intrebat-o de ce a folosit verbul „a face” la viitor. D-na. premier, pentru ca sa nu mai zica nimeni NICIODATA ca nu cunoaste in profunzime gramatica de baza a limbii romane, a dat chiar aceasta lamurire, citand din memorie, dar extrem de exact, cu punct si virgula, cum se spune, articolul 4 din lege, unde nu se specifica nimic in legatura cu data inceperii lucrarilor si data terminarii acestora. Atunci, evident, reporterii l-au intrebat pe ministrul de resort, la care acesta a raspuns ca si cum s-a simtit chiar vexat: „Bineinteles ca am demarat procedurile”, cu o expresie a fetei si un ton ce ar fi vrut sa spuna: „Cum adica, dumneata ma intrebi pe mine, un om de valoarea mea, astfel de fleacuri? Daca am demarat procedurile?”.

Desigur ca reporterii au intrebat-o pe D-na. premier daca in sedinta CSAT s-a discutat si despre reabilitarea podetului din comuna Cutare. Fireste ca s-a discutat! „Cand veti demara lucrarile?” intreaba o reporterita tanara si frumusica de la o binecunoscuta televiziune de stiri. La aceasta intrebare, atat de direct pusa, D-na. premier a gasit de cuvinta sa fie cat se poate de ferma si a raspuns pe un ton apasat: „Cand vor fi bani, domnisoara!”.  Apoi D-na. premier s-a oprit putin din mers si s-a intors spre respectiva reporterita si a spus pe un ton clar: „In CSAT Presedintele a aprobat rectificarea bugetara propusa de Guvern!”.

In sfarsit, se va reabilita si podetul din comuna Cutare.

Cine stie cand…

Acesta este un pamflet. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.

Constientizam lucrurile importante?

Iata ca dupa instalarea Guvernului Tudose s-a intrat parca intr-o perioada de acalmie. Poate si datorita caldurilor de iulie, uneori greu de suportat, e adevarat.

Insa mai degraba e o perioada tulbure in care nu se poate spune ca avem si satisfactii deosebite.

Absorbtia fondurilor europene nu functioneaza in continuare. Cresterea economica ramane una pe consum, riscand sa dezechilibreze (daca nu o chiar si face deja!) deficitul de cont curent. De asemenea am depasit tinta de 3% din PIB pentru deficitul bugetar si riscam adancirea si mai mare a deficitului bugetar. Productivitatea muncii ramane in continuare la un nivel foarte scazut.

Evident, aceste aspecte nu ne pot bucura. Pentru ca, desfasurandu-se in felul acesta treburile, nu se intrezareste ceva bun intr-un viitor apropiat.

Fara indoiala, lucrurile acestea sunt stiute si risc sa ajung banal tot repetandu-le. Pe buna dreptate, prestigiosi analisti au atras atentie asupra unei foarte probabile evolutii negative in economia romaneasca. Un „necaz”, cum ar spune Prof. Mircea Cosea. Dar pentru actuala Putere – PSD-ALDE – toate acestea sunt in sfera normalului. Cu alte cuvinte, pentru ei, asa si trebuie sa se desfasoare treburile. Cu atat mai mult cu cat dumnealor vad in orice critica adusa propriei guvernari un act de rea-vointa, o replica dusmanoasa prin care nu le sunt intelese bunele intentii.

Constientizam lucrurile importante?

In aceasta perioada de molcomire, iata totusi ca putem citi despre o initiativa interesanta, cea a D-lui. Florin Citu:

„Scrisoare deschisă Președintelui României, domnul Klaus Werner Iohannis

Domnule Președinte,

Eu, senatorul PNL Florin Cîțu, vicepreședinte al PNL, vă solicit respectuos să luați în considerare următoarea propunere de proiect:

– Pactul Național pentru Dezvoltarea Infrastructurii României (PNDIR)

Este momentul ca noi toți să conștientizam că România are nevoie urgentă de un proiect național pentru infrastructura desfășurat sub auspicile dumneavoastră. Economia României a depășit de mult timp momentul în care se mai poate dezvolta fără un asemenea proiect.

Experiența celor 27 de ani de politică românească, în care toate partidele s-au succedat la putere, ne-a adus în situația în care suntem astăzi. Fiecare program de guvernare a vorbit mult despre acest subiect dar nu s-a făcut aproape nimic. Nu putem vorbi de regionalizare, de dezvoltare, sau ridicarea zonelor din țara rămase în urmă din punct de vedere economic, dacă nu ne putem interconecta printr-o infrastructura rutieră cel puțin decentă. Vom aloca bani în continuare fără niciun fel de rezultat atât timp cât zone importante din țara rămân izolate de restul țării dar și de Europa. A venit momentul zero pentru decizii importante!

De aceea domnule Președinte vă propun respectuos următoarele:

– Convocarea tuturor partidelor politice la Cotroceni pentru elaborarea și asumarea unui Pact Național pentru Dezvoltarea Infrastructurii României

– Constituirea unei Comisii Prezidențiale pentru acest proiect din care să facă parte specialiști români dar și experți internaționali.

– Comisia Prezidențială va elabora un proiect privind perspectiva dezvoltării infrastructurii României pe următorii 8 ani. Proiectul va fi supus votului Parlamentului României și asumat de toate partidele politice.

– La sfârșitul fiecărui an Comisia Prezidențială prezintă Parlamentului României un raport cu stadiul de realizare al proiectelor incluse în Pactul Național pentru Dezvoltarea Infrastructurii României

– Asumarea și bugetarea prin acest pact a 3% din PIB anual, în următorii 4 ani, pentru implementarea acestui Pact Național pentru Dezvoltarea Infrastructurii României, indiferent de partidul sau coaliția care asigură guvernarea.

– Elaborarea unui act normativ pentru ca acest Pact să fie susținut financiar prin bugetare multianuala, astfel încât indiferent de cine vine la putere acest Pact să fie finanțat în permanență.

– Imposibilitatea modificării destinației fondurilor alocate acestui Pact, atât la nivel central cât și la nivel local.

– Stabiliriea unui număr de trei proiecte de importantă națională care să fie realizate și urmărite până la final, în următorii 4 ani, prin implementarea acestui Pact.

– Implicarea autorităților locale pentru a asigura infrastructura secundară legată de proiectele definite în Pact.

Cosiderand că demersul meu este vital în acest moment pentru România, va solicit respectuos domnule Președinte să faceți demersurile necesare pentru a demara, împreună cu toți românii, acest proiect.

Românii s-au mobilizat întotdeauna în jurul marilor proiecte: aderarea la NATO, integrarea în UE, susținerea națională a învățământului și nu în ultimul rând apărarea națională!!

Cu considerație,
Senator PNL, Florin Citu

Președintelui României, domnul Klaus Werner Iohannis” (subl. mea)

„Este momentul ca noi toti sa constientizam…” – constientizam oare? Lasand la o parte intrebari de genul: „de ce trebuie sa te adresezi Presedintelui Romaniei pentru asta?”, „ce treaba are Presedintele cu asa ceva?” etc, aceasta postare a D-lui. Citu pune o problema importanta: in ce masura constientizam ca dezvoltarea infrastructurii este o problema extrem de importanta pentru dezvoltarea Romaniei? Ca Dl. Citu are in esenta dreptate, cred ca e clar pentru oricine. Pentru ca se face prea putin, in vecintatea lui deloc, in acest domeniu, iar lucrarile executate, cum ne demonstreaza unele exemple intristatoare, nu sunt intotdeauna de cea mai buna calitate, cum ar trebui sa fie. Cu atat mai mult cu cat Romania a avut si imi place sa cred ca inca mai are o Scoala Romaneasca de Drumuri si Poduri. Si cu toate acestea rezultatele sunt foarte slabe, cu mult sub potentialul real al tarii noastre, cel putin in acest domeniu.

Indiferent de guvernare, domeniul acesta a fost ignorat total. Greu de explicat de ce. Dupa 2008 nu s-a mai prea facut mare lucru. In schimb, promisiuni au fost. Cum a fost cea a PDL-ului din campania electorala ca vor face 800 de km de autostrada. A trecut si PDL-ul, a venit USL-ul, PSD-ul, PSD-ALDE si situatia e cam tot aceeasi. Greu de inteles de ce. Investitiile au ajuns la un minim istoric in Romania – lucru prin definitie antieconomic si e cat se poate de clar ca in felul asta mergand treburile n-ai cum sa ai o crestere economica sanatoasa.

Interesant este ca guvernantilor de ieri si de azi un astfel de lucru li se pare normal. Iar toata aceasta acalmie despre care vorbeam mai sus pare nu atat o resemnare, cat constatarea, nu-i asa, a unei stari de normalitate. Firescul, obisnuitul, naturalul. Bineintelesul.

Imi aduce aminte de o intamplare descrisa intr-un roman al marelui scriitor american William Faulkner: niste oameni s-au dus, iarna, la o vanatoare de iepuri. Si era acolo o podisca nenorocita si unul a cazut in apa, rasturnandu-se cu podisca cu tot. Era iarna. Daca ai cazut in apa, cum ai vrea sa fii? Ud! Si iesind din apa, iarna, cum ai vrea sa-ti fie? Rece!! Nu-i normal oare? Pana s-au dus la o casa din apropiere, simtea frigul. Era normal. Pai, pana la urma, pana sa ajungi sa te schimbi, te obisnuiesti si cu apa de pe tine si cu frigul. Pana la urma ajungi sa faci parte din peisajul impietrit de frig, care uneste intr-un tot si copacii golasi, si podisca si rauletul acela, si cararuia care duce catre casa. Asta e. Asa cum, de exemplu, si un miros este ontologic, daca se poate spune asa, lipit de o fiinta, de o stare de lucruri, pentru ca asa e acea stare de lucruri.

Nu se mai fac drumuri, asa cum ne-am obisnuit. Cand se fac, se fac proaste, asa cum ne-am obinuit deja.

Saint-John Perse spunea intr-un poem:

„Ne-am deprins cu el, nu reprezinta nimic,

ca oricare lucru devenit obisnuita.

Si va vorbesc de el fiindca nu gasesc nimic

care sa nu fi devenit pentru voi obisnuinta.

Ma inchin.”

In aurora tulbure a acalmiei inceputului de vara, ne deprindem cu ei. Nu mai reprezinta nimic. Ca oricare lucru, au devenit obisnuinta. Bineinteles ca avem crestere economica pe consum, ne-am deprins cu ea. A devenit obisnuinta. Bineinteles ca deficitul bugetar creste nesustenabil. Nu mai reprezinta nimic. A devenit obisnuinta. Mai ramane sa ne inchinam.

Ca vom intra intr-un „necaz”, cum spune Prof. Mircea Cosea sau intr-o noua criza economica, dupa cum atragea atentia Florin Citu – si cum ai vrea sa fii in situatia asta? Ud! Cum ai vrea sa-ti fie, cand incerci sa iesi din situatia asta? Rece!!

Foarte interesant editorialul maestrului Cristoiu: „PSD sau politica lui nitam-nisam”! 🙂 Din care voi cita doar un fragment edificator:

„Ce se înțelege prin Politica lui nitam-nisam?
Așa cum am mai scris cînd a fost vorba de decizia de răsturnare a propriului Guvern de către PSD, Politica lui nitam-nisam constă esențial în luarea unor decizii peste noapte, fără o pregătire prealabilă a opiniei publice, fără o cumpănire atentă și înțeleaptă a efectelor colaterale ale deciziei respective și mai ales fără a lua în calcul reacția diferiților actori ai scenei noastre publice:
De la Comisia Europeană pînă la Stradă.
Nitam-nisam, s-a dat Ordonanța 13.
Nitam-nisam, Ordonanța 13 a fost abrogată.
Nitam-nisam, s-a retras sprijinul politic pentru Guvernul Sorin Grindeanu.
Nitam-nisam, PSD angajează negocieri cu UDMR privind obținerea de către minoritatea maghiară a unor drepturi refuzate de toate guvernele postdecembriste.
Nitam-nisam, negocierile sunt întrerupte.
Nitam-nisam, Guvernul a fost dat jos printr-o autoMoțiune de cenzură.
Nitam-nisam, locul lui Sorin Grindeanu a fost luat de Mihai Tudose.
Nitam-nisam, PSD lansează un nou Program de Guvernare.
Se întîmpla asta pe 29 iunie 2017.
Prin noul Program, supus votului în Parlament și publicat în Monitorul oficial ca document juridic obligatoriu de îndeplinit, o seamă de puncte din Programul de guvernare anterior – concretizat doar pe o perioadă de şase luni – dispăreau nitam-nisam și erau înlocuite cu altele, lansate tot nitam- nisam.
De la investirea noului Guvern au trecut doar trei săptămîni.
În aceste trei săptămîni n-a mai rămas în picioare nici una dintre mărețele măsuri asumate de PSD prin Programul de Guvernare.
Nitam-nisam, s-a renunțat la Impozitul pe cifra de afaceri, Taxa de solidaritate, Impozitul pe venitul global, salariul minim de 2000 de lei.

Măsurile fuseseră trecute în Programul de Guvernare fără o minimă pregătire a opiniei publice și mai ales fără o minimă pregătire de contracarare a riscurilor ivite din reacțiile adversarilor.
Măsurile au fost abandonate tot fără o minimă pregătire a opiniei publice.
În unele cazuri dibuim reacția Comisiei Europene, în altele teama de reacția Străzii.
Putem lua în calcul și reacția mediului de afaceri.
De ce s-a renunțat nitam-nisam la măsurile din Programul de Guvernare?
Pentru că aceste măsuri fuseseră lansate nitam-nisam, fără o minimă luare în calcul a reacțiilor adverse și mai ales fără o minimă strategie de susținere a acestora.”

Interesant este ca, pe vremuri, Opozitia nu-i lasa sa lucreze pentru ca facea multa galagie si starnea oamenii. Acum nu-i lasa Soros sa lucreze!! 🙂 Acum toata lumea se intreaba, si pe buna dreptate, de ce Opozitia liberala nu e mai activa, cum ar trebui sa fie. Asa stand lucrurile, nu mai e Opozitia aia care sa le tulbure somnul, e Soros!! 🙂 Stau si ma intreb: poate si Corina Cretu e sponsorizata de Soros, ca doar le-a atras atentia a lor sai ca nu sunt in stare sa absoarba fondurile europene!! Cum de-a indraznit!! 🙂 Glumesc, desigur! 🙂 Poate ca si Catalin Ivan, care vorbea despre „teleormanizarea Romaniei”!! 🙂

O chestie care m-a amuzat in recenta postare a D-lui. Nastase:

„Amuzante sunt unele comentarii despre viata politica: ” incercam chiar sa avem si socialisti, pentru a fi la inaltimea civilizatiei moderne. Numai ca socialismul prinde greu intr-o tara agricola, fara industrie…””

Carmen Sylva avea ea dreptate, insa stai si te intrebi atunci cum poate sa prinda socialismul in Teleorman… 🙂  Raspunsul e de un comic molipsitor:  „Prinde, asa cum au aratat cei de la Rise Project!! ” 😆 😆 Oamenii lui Soros, desigur! 😆 😆

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Apropo de infrastructura – un articol valabil si acum…

M-am gandit sa pun pe blog acest articol semnat de fostul premier, Dl. Adrian Nastase, in urma cu 9 ani, deci in 2008, pentru ca el indica o problema actuala si pentru ca nimic nu s-a schimbat de atunci (decat foarte putin), asta ca sa vedem cum merg lucrurile in Romania. Practic, daca veti avea rabdarea sa parcurgeti tot articolul, veti observa ca nu s-a miscat mare lucru in domeniul infrastructurii din 2004!!!

Infrastructura

„Am citit zilele trecute declaratiile unuia dintre managerii locali ai unei importante firme de consultanta din Statele Unite. Acesta insista asupra faptului ca statutul Romaniei de tara cu potential de a atrage investitii este afectat de lipsa infrastructurii. Tanarul manager de care aminteam anterior atentiona, in mod corect, ca marile companii prefera tari precum Polonia sau Ungaria, desi costul mainii de lucru este semnificativ mai mare decat in Romania. Atunci cand aceste companii trag linie, observa ca lipsa infrastructurii determina cheltuieli mult mai mari, ce nu pot fi acoperite in Romania prin costul semnificativ mai mic al mainii de lucru. Primul semnal major l-am primit deja de la Mercedes. Cate astfel de semnale ne mai permitem?

Desi suntem in anul 2008, iar paradigma in care gandim ar trebui sa se schimbe, exista inca destule voci, de la cel mai inalt nivel, care ne anunta ca Romania va (mai) fi, multi ani de acum incolo, un rai al investitiilor, din cauza – spun eu (datorita – spun altii) – costului scazut al fortei de munca. Mentinerea unui ritm scazut de crestere a salariilor nu reprezinta un lucru imbucurator. Despre ce vorbim aici? Despre guvernare pentru cresterea bunastarii, sau despre guvernare pentru a raporta cifre (respectiv numarul investitorilor)? Romania nu ar mai trebui sa fie atractiva pentru investitori doar pentru costurile reduse cu forta de munca. Sansa pentru zonele slab dezvoltate din Romania este reprezentata de venirea investitorilor. Acest proces se va produce insa mult mai lent decat dorim, sau pur si simplu se va bloca daca mizam in continuare exclusiv pe ipoteza mainii de lucru ieftine.

Cand am lansat in 11 iulie propunerile PSD+PC ce vor fi cuprinse in proiectul comun de program de guvernare, am fost intens criticati pentru faptul ca am „promis prea mult”. Eu unul inteleg foarte bine nevoia de rationalitate, insa nu inteleg nimic din dorinta unora de a respinge idei bune, din principiu si necunoastere a realitatilor. Propunerile noastre au fost facute cu fata la realitatile romanesti, pornind de la ceea ce trebuie facut si, foarte important, de la ceea ce nu s-a facut. Obiectivul de a construi in 4 ani de zile 1000 de kilometri de autostrada poate parea indraznet. Nu neg ca este, dar pana la a fi nerealist e cale lunga. Iar daca altii au fost capabili de asemenea performante inaintea noastra, iar acum se bucura de rezultatele ambitiei lor, nu vad de ce n-am putea sa facem si noi acelasi lucru, cu multa vointa si disciplina. In aparitiile publice pe care le-am avut dupa 11 iulie, am explicat cum credem noi ca acest obiectiv poate fi indeplinit.

Obiectivul trebuie asumat pentru ca in ultimii 4 ani nu s-a facut nimic. Marile proiecte de infrastructura initiate de PSD pana in 2004 au fost fie blocate, fie inghetate. Acum, am ajuns sa platim mult mai mult pentru lucrari care inca asteapta sa fie demarate. Daca infrastructura in Romania ar fi avut un ritm de dezvoltate normala in perioada 2005-2008, poate ca ne-am fi permis obiective mai putin „indraznete”. Ceea ce trebuie inteles este faptul ca viitorul guvern, si eu cred ca va fi unul al PSD, este obligat sa recupereze aceste intarzieri. Altfel, vom ajunge intr-un punct in care orice pas inainte va fi mult mai greu.”

Deosebirea dintre actualul Program de dezvoltare al PSD si „proiectul comun de program de guvernare” este ca atunci, in 2008, proiectul asta sau cum s-o mai fi numit el identifica cu claritate un motor de crestere economica: investitiile in infrastructura!!! Ati observat, cred, ca in campania electorala de la recentele alegeri din SUA, Dl. Donald Trump a acordat o deosebita atentie investitiilor in infrastructura. Practic, e proiectul de program al PSD din 2008!! Poate ca actuala conducere a PSD va lasa fantasmagoria proiectelor mamut, in stil ceausist, si stangismele de proasta calitate (de exemplu ce vrea sa faca Primarul Bucurestiului, D-na. Gabriela Vranceanu Firea: 19 firme cu capital integral de stat patronate de Primarie) si sa se aplece, in spiritul economiei de piata stipulata in Constitutia Romaniei ca fiind tipul de economie al tarii noastre, asupra ideilor „modestului” proiect de guvernare prezentat in 2008, care arata de ce trebuie investit in infrastructura si care are o abordare rationala in acest sens, indentificand un important motor de dezvoltare pentru tara asta a noastra. Care poate sa faca sustenabila cresterea salariilor, deci pretul fortei de munca de la noi din tara, si ne poate face competitivi nu doar printr-o forta de munca jenant de ieftina!! De asemenea, vedem o viziune care nu e impotriva investitiilor (inclusiv a celor straine), ci cred ca dorea sa spuna si altceva: imbunatatirea ratingului de tara al Romaniei la marile agentii internationale de rating!! Lucru ce ne poate apropia de tarile dezvoltate!!

Deci recomand condicerii actuale a PSD, a Primariei Mun. Bucuresti, Guvernului sa lase prostiile si sa se uite pe acest proiect, uitat, din 2008…

Sa nu credeti ca m-am apucat acum sa-l inalt in slavi pe Adrian Nastase sau guvernul dumnealui. Nu, intentia mea nu e sa inalt in slavi pe cineva. Eu doar constat o idee buna si care se impune cu necesitate a fi aplicata odata si odata. Eu doresc sa fie aplicata cat mai repede. Iar daca facem constatarea ca ideea e buna, atunci de ce sa nu o sustinem? Mai ales ca nu s-a facut mai nimic in domeniul asta, cel putin de atunci, de la nivelul anului 2008. De fapt asta e anul de cand s-a rupt filmul, iar domeniul infrastructurii a inceput sa fie neglijat intr-un mod CRIMINAL. Cu atat mai cumplit cu cat nu vad pe cineva sa raspunda pentru asta.

Eu cred ca ar trebui sa ne trezim si sa incepem sa investim serios in infrastructura, sa stimulam aceste investitii daca vrem sa avem o crestere economica sanatoasa, dezvoltare si sa incepem sa micsoram decalajele in mod real fata de tarile dezvoltate din Vest.

Despre actuala Dreapta politica de la noi…

Am urmarit Jocurile de Putere (din 31.07.2014) ale lui Rares Bogdan, de pe Realitatea, invitatul era maestrul Ion Cristoiu. Trebuie sa spun de la bun inceput ca sunt de acord cum au pus problema cei doi dar as dori sa punctez unele lucruri legate de Dreapta politica, spunand de la bun inceput ca voi fi critic, ca nu pot sa fiu decat critic.

Problema nu e neaparat religia D-lui. Iohannis sau faptul ca domnia sa este acum in concediu. Ci faptul ca nici Dl. Iohannis si nici altcineva de pe partea dreapta a esicherului politic de la noi, si ma gandesc, de pilda, la Dl. Vasile Blaga (dar si la altii), nu a definit pana acum, nu a determinat, nu a stabilit cu precizie, nu a specificat cu subiect si predicat, subliniez: cu subiect si predicat, un program politic de dreapta al candidatului lor la Presedintia Romaniei. E ca si cum ar fi spus: „Pai, bine, doar stiti cum e Dreapta asa ca ce sa mai…”. Cu regret, dar in felul asta NU MERGE TREABA doamnelor si domnilor!!!!! Acest lucru arata ca notiunea de dreapta politica nu e definita foarte clar in Romania, lucru grav. Discutam despre religia D-lui. Iohannis, dar nu discutam despre programul sau politic, despre ce vrea sa faca, despre ce viziune are si nu numai domnia sa, dar intreaga Alianta Crestin-Liberala? Nici cu aceasta alianta lucrurile nu sunt extrem de clare, si atunci? Insa chestiunea principala mi se pare alta: bun, se alcatuieste o alianta, dar dupa aceea ce vrei sa faci? Lucrul asta trebuie comunicat electoratului, care va vota nu peste multa vreme. Pe cand ei o tot aburesc de destula vreme. De asemenea nu e de ajuns sa spui ce erori face adversarul, in speta Victor Ponta, ci mai trebuie sa arati si ce vei face tu. Nu e de ajuns sa scoti in evidenta ca in Bucuresti s-a deschis o fabrica de incaltaminte, despre ce vorbim? S-a deschis o fabrica de incaltaminte, e ok, e foarte bine ca sunt si exemple pozitive! Asa, si? O astfel de postare putea s-o faca si Ana Birchall, si Corina Cretu, sa se laude cu faptul ca, uite dom’ne, sub guvernul Ponta ce lucruri frumoase si pilduitoare au loc in tarisoara noastra draga!!

Dreapta politica ar trebui sa ne vorbeasca despre privatizari, despre atragerea investitorilor, despre investitii, despre stimularea sectorului privat, despre reluarea in bune conditiuni a creditarii, despre scaderea drastica a fiscalitatii. Ar trebui sa aiba o astfel de viziune, pe care s-o puna in practica, bazata pe libertate economica, incercand sa schimbe inclusiv mentalitati inca invechite, prezente chiar si acum, dupa aproape 25 de ani de la Revolutie, in tara noastra. Chiar imi face impresia ca Romania era in anii ’90 mult mai de dreapta decat este acuma! Inca si Adrian Severin, care ne spunea „sa nu ne temem de somaj”, lucru pentru care si-a luat injuraturile de rigoare din partea oamenilor muncii, mi se pare mult mai de dreapta decat ce vad eu acuma la dreapta noastra politica. El s-a exprimat prost si cu aroganta specifica formatiunii politice din care provine. Ar fi trebuit sa spuna asa: somerul de azi trebuie sa devina viitorul agent economic privat de maine sau sa lucreze in sectorul privat, pe piata libera pe care dorim s-o construim! 🙂 Din pacate, el a zis altfel… Dreapta trebuie sa vina cu solutii pentru intreprinderile de stat nerentabile si sa faca ceea ce nici PDL si nici PSD nu au facut, adica privatizari. Hai sa ne intelegem, nu esti de dreapta in functie de costumul pe care-l porti. Ce facem aici? Iti plimbi manechinul si-ti zici om de dreapta? S-a discutat in emisiune despre discursul lui Ponta in fata a 6000 de pesedisti – poporul PSD – si ca n-a ridicat pe nimeni in picioare… Ponta sa aiba un discurs ca sa ridice 6000 de oameni in picioare? Cred ca ati gresit adresa… Ar fi trebuit sa-i ameninte ca-i aresteaza pentru ca toti acei oameni sa se ridice in picioare ca sa-l aclame! Pe cand un candidat la presedintie care spune ca e de dreapta ar fi trebuit sa aiba curajul sa mearga in fata acelor 6000 de oameni – poporul PSD – in camasa si deschis la gat (ca nu in costum sta daca esti sau nu de dreapta si nici in mertzanul de fitza pe care-l afisezi!) si sa le vorbeasca, cu cea mai mare convingere, cu tot riscul de a fi copios huiduit sau, la limita, linsat, despre necesitatea economica a privatizarii CFR Marfa sau Oltchim Rm. Valcea! Despre faptul ca avem un stat nesanatos, care trebuie restructurat, despre necesitatea reducerii cat mai pronuntate a deficitului structural! Un om care lupta pentru libertate si democratie asa ar trebui sa faca! Pentru ca in felul asta le demonstrezi ca vei fi si Presedintele lor! Dar ca propui o alta viziune, o alta abordare a problemelor cu care se confrunta tara. Pe cand daca e asa cum spune Dl. Cristoiu, ca-l vor plimba pe Iohannis prin tara si el nu va zice nimic, scuzati-ma… intru la banuieli grele… Poate se doreste, stiu si eu, subminarea democratiei in Romania si chiar introducerea unei guvernari fasciste, atata vreme cat candidatul dreptei imparte doar zambete si tace…

Trebuie sa mai spunem un lucru: cu Basescu accentul s-a pus pe statul de drept. Statul de drept nu trebuie dispretuit, dar el este o mica parte din Constitutia noastra. Evident, trebuie respectata Constitutia. Insa doar sustinerea, chiar si cu ardoare, a statului de drept, nu inseamna o atitudine-program, ca sa zic asa, neaparat de dreapta. Spre exemplu, Monica Macovei, se stie, a fost unul din actorii politic principali ai acestei miscari, care a sustinut din rasputeri statul de drept. Insa cand a fost vorba de capitalism, a inceput sa cam dea inapoi… Dreapta politica nu trebuie sa neglijeze statul de drept. Ci spun ca centrul de greutate trebuie sa-l puna pe capitalism si libertate. Pe construirea unei societati libere. Pentru ca asta este antidotul la orice forma de totalitarism. Este inadmisibil ca Dreapta sa apere statul de drept cu o pasiune debordanta, dar sa fie etatista, la fel ca Stanga. Spre exemplu, referitor la situatia de la noi din tara, un guvern de dreapta ar trebui sa depuna toate eforturile pentru a pune capat miilor de insolvente. Asta insemnand ca trebuie sa gaseasca modalitatile optime prin care sectorul privat sa creasca si sa prospere. Asta ar fi un exemplu de a construi o societate cu adevarat libera si prospera. In Romania, din pacate, nu se vede asa ceva.

Eu cred ca ar trebui sa intelegem bine ce transformare a suferit Romania dupa Revolutie. As spune ca nu este o transformare echivalenta. Adica nu s-a transformat ceva in acelasi lucru, dar sub o alta forma. Daca s-ar fi intamplat asa, ar fi fost mult mai simplu. Ci s-a transformat ceva in altceva, de aceea au aparut si dificutati mari. Dificultatile sunt determinate de trei lucruri:

1. probleme structurale;

2. mentalitati, care trebuie schimbate;

3. probleme de ordin monetar.

Sa luam, de exemplu, mentalitatile. Daca s-ar fi transformat ceva in acelasi lucru, prezentat sub o alta forma, ar fi fost mult mai usor pentru ca n-ar fi trebuit sa se schimbe mentalitatile. Dar s-a transformat ceva in altceva si atunci, pentru om, e o dificultate foarte mare sa-si schimbe mentalitatea. Suntem oameni, nu computere. Nu se poate spune ca introduci in om programul libertate economic si el incepe sa ruleze in computerul numit om… La fel stau lucrurile si cu celelalte doua aspecte, problemele de ordin structural si cele de ordin monetar. Daca, spre exemplu, dintr-o societate socialista, transformarea ne-ar fi dus tot spre una socialista, dar sub o alta forma, de pilda „comunismul cu fata umana” sau altceva, n-ar mai fi fost probleme monetare majore. Acesta este si secretul pentru care, de pilda, China, nu intampina probleme deosebite din punctul asta de vedere. Si daca le intampina totusi, ele sunt rezolvate, intr-un fel sau altul, destul de repede si optim. Intrucat aceasta tara, China, nu a suferit o transformare de la ceva la altceva. Deci a suferit una, dar nu de la ceva la altceva. De aceea acolo nici problemele structurale nu sunt majore, nu pun dificultati mari. Pe cand in Romania lucrurile stau exact invers. De astfel de aspecte mai ales un guvern de dreapta trebuie sa tina cont. Pentru ca el ar trebui sa fie vectorul acestei transformari neechivalente. Pe cand Stanga tinde sa  atenueze aceasta transformare. Nu e vorba de protectie sociala, ar fi superficial sa reducem lucrurile doar la aceste aspecte. Ci de faptul ca Stanga, spre deosebire de Dreapta, tinde sa faca transformarea echivalenta. Este ceea ce spunea in anii ’90 Florin Georgescu si anume „ca noi incercam sa tratam economia cu ceaiuri, dumeavoastra cu antibiotice”. Din aceasta cauza la noi a durat destul de mult pana sa se faca reforme adecvate in economie. Si, s-ar putea spune caz cu totul atipic, reformele in sensul liberalismului economic au fost luate de Guvernul Nastase si rezultatele pozitive s-au vazut, cu toate umbrele acestei guvernari. Insa trebuie sa intelegem, cred eu, ca in Romania, pe primul loc, sunt problemele de ordin structural. Faceam aici referire la acest articol din Gandul:

Cât se împrumută România în fiecare secundă şi câţi kilometri de autostradă ar putea construi din banii luaţi în 2014

In care se arata ca:

„România ar putea construi 2.442 de kilometri de autostradă, la un cost mediu de 5,2 milioane de euro pe kilometru, din banii pe care statul trebuie să îi împrumute în 2014. Anul trecut, statul a împrumutat aproape 482 de euro pe secundă, bani folosiţi atât pentru finanţarea deficitului bugetar, respectiv a diferenţei dintre veniturile şi cheltuielile statului, cât, în special, pentru „rostogolirea” unor datorii mai vechi, respectiv înlocuirea unor împrumuturi ajunse la scadenţă cu alte împrumuturi.

Suma este cu 6% mai ridicată decât cea înregistrată în 2012, de circa 453 de euro pe secundă, reiese din calculele gândul pe baza celor mai recente date ale Ministerului Finanţelor Publice (MFP).

Astfel, statul a împrumutat în 2013 echivalentul a 15,2 miliarde de euro. În jur de 2,6 miliarde de euro au fost folosiţi doar pentru plata dobânzilor şi comisioanelor aferente unor împrumuturi deja luate, în creştere cu 13% faţă de 2012, reiese din datele privind serviciul datoriei publice pe 2013.

Din acelaşi document reiese că statul va împrumuta anul acesta câte 402,6 euro pe secundă pentru a finanţa datoria publică a României, 85,6 euro reprezentând suma pe care România trebuie să o împrumute în fiecare secundă din 2013 pentru a achita dobânzile. Astfel, statul se aşteaptă să împrumute anul acesta în jur de 12,7 miliarde de euro, dintre care 2,7 miliarde pentru dobânzi.

Anul viitor, statul se va îndatora chiar şi mai mult, mai exact cu 459,7 euro pe secundă, valoarea totală a împrumuturilor fiind de 14,5 miliarde de euro, din care 2,8 miliarde reprezintă dobânzi şi comisioane.

Datoria publică a crescut cu 0,3 puncte procentuale în PIB

Datoria publică a urcat la 38,3% din PIB la finele anului trecut, în creştere cu 0,3 puncte procentuale faţă de nivelul de la sfârşitul anului 2012, de 38% din PIB, reiese din calculele Finanţelor.

Cea mai mare parte din această datorie este în euro, respectiv 47%, în timp ce 43% din împrumuturi sunt în lei. Situaţia este uşor diferită faţă de cea din anii anteriori, când împrumuturile în monedă naţională cântăreau mai greu.

Astfel, în 2011, 42% din datoria guvernamentală era în euro, în timp ce alte 49 de procente în lei.

Anul 2013 a marcat totodată o orientare către scadenţe pe termen mediu şi lung, în defavoarea celor pe termen scurt, la care dobânzile sunt mai ridicate.

Astfel, la finele anului trecut, statul împrumutase echivalentul a 51,2 miliarde de euro pe termen lung, în timp ce datoria pe termen scurt coborâse la 3,3 miliarde de euro, de la 7,5 miliarde de euro în urmă cu un an.

Totodată, datoria administraţiei publice locale, respectiv a primăriilor şi consiliilor judeţene din teritoriu s-a ridicat la 3,4 miliarde de euro, în creştere cu 0,5% faţă de nivelul consemnat la finele lui 2012. Datoria publică locală reprezintă 5,5% din datoria totală a României.

2014, vârf de plată a împrumutului FMI

România trebuie să returneze anul acesta 1,1 miliarde de euro în contul împrumutului luat de la Fondul Monetar Internaţional (FMI), Comisia Europeană (CE) şi Banca Mondială (BM) în 2009.

Ratele propriu-zise se ridică la 956,8 milioane de euro, în timp ce diferenţa este reprezentată de dobânzi şi comisioane.

Vârful de plată a împrumutului se va înregistra anul viitor, când România va plăti 1,8 miliarde de euro.

În total, statul trebuie să returneze 9,7 miliarde de euro, din care 1,5 miliarde sub formă de dobânzi şi comisioane.

La fiecare euro cheltuit pe investiţii, alţi cinci sunt folosiţi pentru dobânzi

În 2014, de la bugetul de stat se vor cheltui câte 72,6 euro pe secundă pentru dobânzile aferente împrumuturilor din care este finanţată, printre altele, datoria publică.

Suma este cu 5,5% mai mare decât cea de anul trecut, când, în fiecare secundă s-au plătit circa 68,8 euro, reiese din calculele gândul pe baza datelor din bugetul de stat.

Practic, 10,2 miliarde de lei, echivalentul a 2,17 miliarde de euro, se vor duce anul acesta pe dobânzi, în condiţiile în care veniturile totale ale bugetului de stat sunt de 100,9 miliarde de lei, circa 22,6 miliarde de euro. La un calcul simplu reiese că din fiecare 100 de lei colectaţi din impozite, taxe şi alte venituri, 10 lei vor fi cheltuiţi pentru a plăti costurile împrumuturilor contractate de stat.

Totodată, banii aferenţi plăţii dobânzilor este de peste cinci ori mai mare decât suma alocată de guvern anul acesta pentru cheltuielile de capital, respectiv investiţiile finanţate din surse proprii.”

Si faptul acesta este o consecinta a problemelor de ordin structural cu care se confrunta Romania. Consecinta ale acelorasi probleme sunt, de exemplu, coruptia, taxele si impozitele multe si mari. Sa nu uitam ca Tariceanu (unii ar spune acuma, si nu fara un oarecare temei, pesedistul Tariceanu) a angajat intre 2004 si 2008 500.000 de functionari publici… Dar despre deficitul structural, ce inseamna si ce inseamna reducerea lui, va propun sa cititi in acest articol de pe Contributors, semnat Aura Socol:

Ce inseamna pentru Romania limitarea deficitului structural la 0,5%

Se arata ca:

„In ultima perioada in multe tari au existat initiative de a include in Constitutie diverse reguli fiscale. Scopul acestora a fost, in principiu, asumarea raspunderii cu privire la sanatatea finantelor publice nationale. Altfel spus, toata lumea stia ce e bine sa faci: sa ai deficit mic, sa nu te imprumuti daca nu poti da si inapoi. Putini insa au si aplicau asta. Decidentii din Zona Euro (si se pare ca si din România) s-au hotărât. Hai sa impunem o regula, care sa aiba pe deasupra si caracter de lege. Cu ocazia summitului de la Bruxelles, s-a propus limitarea soldului bugetar structural. Ce implicatii decurg din impunerea unei astfel de limite? Este Romania avantajata de aceasta regula, sau suntem doar nevoiti sa fim de acord cu ea pentru a face parte din „club”, desi, poate, pe noi nu ne avantajeaza neaparat?

In primul rand, ce inseamna un deficit structural. Deficitul bugetar consolidat are o componenta ciclica – dependenta de influenta ciclului economic (expansiune sau recesiune) si o componenta structurala. El reflecta astfel atat influenta unor factori permanenti, cat si a unora tranzitorii, fara a ne permite sa distingem intre ei. Factorii permanenti care influenteaza deficitul bugetar se refera la elementele stabile ale veniturilor si cheltuielilor publice. Factorii tranzitorii sunt cei influentati de ciclul economic, deci „trecatori” (veniturile bugetare cresc rapid in perioadele de expansiune si scad in perioadele de recesiune, de exemplu).

Componenta structurala este cea care furnizează o imagine clară a situatiei fiscale din economie, nedistorsionata de influenta ciclului economic. Cum? In primul rand in perioada de expansiune, atunci cand analiza deficitului bugetar efectiv ne poate induce in eroare. De exemplu. In anul 2006, in Romania deficitul bugetar efectiv era de -2,2% din PIB, iar in 2007 ne mandream cu un deficit bugetar de numai- 2,6%. Daca dam insa la o parte influenta ciclului economic – componenta ciclica care in timp de expansiune este puternic pozitiva– in realitate deficitul bugetar era de -4,4% din PIB in 2006,  -5,1% in 2007 pentru ca in 2008 sa ajunga chiar la -8,9% din PIB (valorile oficial estimate ale deficitului structural).

Cum s-a putut intampla asta. Simplu. Beneficiind de cresterea veniturilor bugetare in mod automat in perioada de expansiune, s-au putut creste substantial cheltuielile bugetare „nenecesare” (cheltuielile administratiei, cheltuieli cu bunuri si servicii, cheltuieli cu subventiile), in loc sa se acumuleze resurse financiare pentru vremurile rele / recesiune, asa cum ar fi trebuit. Atat timp cat deficitul efectiv este o suma a celor doua componente, componenta ciclica puternic pozitiva „a mascat” un deficit structural in crestere si, implicit valorile reale ale deficitului bugetar consolidat.

Sau, interpretand altfel, am fi putut avea excedent bugetar in perioada de expansiune daca componenta structurala (care surprinde cresterea cheltuielilor publice ineficiente) ar fi fost 0, sau cat mai apropape de 0. Daca aceasta componenta ar fi fost cat mai aproape de zero, soldul bugetar total ar fi fost egal cu componenta ciclica (pozitiva in expansiune, deci excedent bugetar). Altfel spus, impunerea unui deficit structural cat mai aproape de zero iti mareste sansele sa ai excedent bugetar in perioadele de expansiune si te ajuta sa ai un deficit total cat mai mic in faza de recesiune. Deoarece atunci cand componenta ciclica devine negativa (in recesiune), cresterea componentei structurale nu ar face altceva decat sa accentueze marimea deficitului total.

Limitarea deficitului structural „forteaza” astfel limitarea risipei. Nu-ti mai poti permite sa faci cheltuieli „nenecesare” pentru ca acestea se vor reflecta direct in cresterea soldului structural (care va fi calculat pentru noi de experti independenti ai Comisiei Europene). Fiind limitat de o valoare mica a soldului structural nu-ti mai permiti sa cheltuiesti aiurea. Va forta astfel la o prioritizare eficienta a investitiilor. Asta nu inseamna ca limiteaza cheltuielile de investitii. Din contra, te forteaza sa faci o analiza cat mai pertinenta a investitiilor cele mai eficiente.

In concluzie, limitarea deficitului structural la 0,5% are calitatea de a face curatenie in finantele publice romanesti. Impunerea unei limite pe deficitul bugetar structural poate inlatura multe din derapajele create in economia romaneasca. Cu atat mai mult cu cat acesta a reprezentat o sursă a multor dezechilibre macroeconomice majore în România. De altfel, capacitatea de reducere a deficitului structural a fost calificata in repetate randuri de FMI si BNR drept adevarata masura a sanatatii unei economii. Personal, sustin de multa vreme folosirea indicatorului sold structural in procesul de evaluare a eficientei politicii fiscale, pe care de altfel l-am si estimat pentru Romania inca din 2007.

In Romania, „curatenia” finantelor publice romanesti este absolut necesara. Cu cat vom intelege cu totii mai repede asta, cu atat va fi mai bine. Din pacate in Romania marja de manevra a politicii fiscale a fost sever limitata de perpetuarea deficitelor bugetare din trecut. In conditiile in care in perioada de expansiune economica, Romania a acumulat deficite bugetare uriase, am ajuns sa fim printre putinii din UE permanent „prociclici”. Si in expansiune, cand ar fi trebuit sa acumulam si n-am facut-o, si in recesiune, cand ar fi trebuit sa crestem cheltuielile, dar noi am fost nevoiti sa le taiem. In timp ce alte tari isi permit sa acorde stimuli fiscali pentru ca au plecat de la deficite anterioare mici, noi suntem obligati sa facem o ajustare fiscala larga.”

O excelenta analiza! Ceea ce as dori sa adaug, pentru a nu se face confuzii, este urmatorul lucru: reducerea deficitului structural nu inseamna ca nu se vor mai putea plati pensiile. Pensiile sunt un drept constitutional si ele trebuie sa fie platite la timp. Reducerea deficitului structural nu trebuie sa insemne afectarea negativa a bugetului de pensii, ci dimpotriva! Este semnificativ si uimitor in acelasi timp faptul ca nu prea vezi pe nimeni din politicienii nostri care-si zic de dreapta sa explice aceste lucruri romanilor si ma intreb: de ce oare? Consecinta este ca lasa camp liber Stangii sa critice din rasputeri o masura necesara cum ar fi aceasta reducere a deficitului structural, care ne trage in jos, tocmai dintr-o dorinta prea anemica, sau poate mai bine spus lipsa de dorinta, de a face reformele structurale necesare, de care Romania are nevoie. Despre deficitul ciclic si structural, un articol interesant pe Wikipedia – aici. Noi ar trebui sa ne gandim foarte bine ce vom face, pentru ca economia nu poate sa functioneze bine cu taxe si impozite din ce in ce mai mari, cu foarte multi angajati la stat care isi aduc o slaba contributie la cresterea economica, cu intreprinderi de stat nerentabile de ani de zile, dar in care lucreaza foarte multa lume, cu investitii pe zi ce trece tot mai mult micsorate (nu numai cele publice!). Nu atragem nici capital, nici tehnologie, nici nu le producem… Iata ce citeam pe Economic Zoom, un articol de anul asta, dar ceva mai vechi, din 5 martie:

Scadere de 9,3% a investitiilor in economie

Se arata ca:

„Investitiile in economia Romaniei au scazut cu 9,3%, anul trecut, si cu 15,4% in ultimul trimestru din 2013. Cel mai mare volum de investitii nete au fost realizate in industrie si comert/servicii.

Investitiile nete in economia Romaniei au scazut cu 9,3% in 2013, fata de 2012, pana la 67,86 miliarde de lei. In trimestrul patru din 2013, investitiile s-au redus cu 15,4% comparativ cu aceeasi perioada din 2012, la 22,35 miliarde lei, potrivit datelor provizorii anuntate de Institutul National de Statistica (INS).

In ultimul trimestru din 2013, principalele scaderi s-au inregistrat in sectorul de utilaje, inclusiv mijloace de transport, cu 30,3% si in lucrarile de constructii noi, cu 7,5%. La alte cheltuieli s-a inregistrat o crestere de 6,3%. Comparativ cu trimestrul IV din 2012, in aceeasi perioada din 2013 se constata o crestere a ponderii lucrarilor de constructii noi in total investitii nete cu 4,7 puncte procentuale si in alte cheltuieli cu 3,0 puncte procentuale. Ponderea invesitiilor nete in utilaje (inclusiv mijloace de transport) a scăzut cu 7,7 puncte procentuale.

In 2013, investitiile in lucrari de constructii noi au totalizat 31,956 miliarde lei, reprezentand 47,1% din total, fata de 47,5% in 2012. Investitiile in utilaje si mijloace de transport au insumat 28,774 miliarde lei, reprezentand 42,4% din total, fata de 43,4% cat au fost in 2012.

Cel mai mare volum de investitii nete au fost realizate in industrie si comert/servicii (comertul cu ridicata si amanuntul, repararea autovehiculelor).”

Pe de alta parte sunt foarte multe lucruri de facut in tara asta, un exemplu:

In 2013, Romania avea 644 kilometri de autostrada, reprezentand 17,1% din caile de transport

Se arata ca:

„Tara noastra avea, la sfarsitul anului trecut, 644 de kilometri de autostrada, ceea ce inseamna 17,1% din totalul drumurilor nationale, in crestere cu 94 de kilometri, fata de 2012, potrivit datelor Institutului National de Statistica (INS).

In perioada analizata, drumurile publice totalizau 84.887 de kilometri, din care 41,9% reprezinta drumuri judetene, ce totalizeaza 35.587 de kilometri. Drumurile comunale reprezinta 37,9% din totalul drumurilor publice, respectiv 32.190 de kilometri, iar restul de 20,2%, adica 17.110 de kilometri, sunt drumuri nationale.

Din totalul drumurilor nationale, 6.269 de kilometri (36,6%) sunt drumuri europene, 644 de kilometri (17,1%) autostrazi, 270 de kilometri (1,6%), drumuri cu trei benzi de circulatie, iar 1.704 de kilometri (10%), drumuri cu patru benzi de circulatie.

In  ceea ce priveste structura drumurilor, 29.153 de kilometri (34,4%) sunt drumuri modernizate (in proportie de 90,1% drumuri modernizate cu imbracaminte asfaltica de tip greu si mijlociu), 22.191 de kilometri (26,1%) de drumuri cu imbracaminte usoara rutiera si 33.543 de kilometri (39,5%) de drumuri pietruite si de pământ.

Referitor la starea tehnica a drumurilor publice, 44,5% din lungimea drumurilor modernizate si 52,3% din lungimea drumurilor cu imbracaminte usoara rutiera aveau durata de serviciu depasita.

Cale ferata

Potrivit datelor INS, la sfarsitul lui 2013, liniile de cale ferata de folosinta publica in exploatare  totaliza 10.768 de kilometri, din care 10.630 de kilometri, adica 98,7%, sunt linii cu ecartament normal, patru kilometri linii cu ecartament ingust si 134de  kilometri, 1,3%, linii cu ecartament larg.

Lungimea liniilor de cale ferata, in 2013, in exploatare electrificate este de 4.029 de kilometri, adica 37,4% din reteaua de cale ferata aflata in exploatare.

Repartitia regionala a retelelor de cale ferata si drumuri publice:

Cai ferate: Vest – 17,5%, Sud Est – 16,2%, Nord Vest – 15,5%, Nord Est – 15%, Centru – 12,4%, Sud Muntenia – 11,6%, Sud Vest Oltenia – 9,2% și Bucuresti Ilfov – 2,6%.

Drumuri publice: Nord Est – 16,6%, Sud Muntenia – 15,1%, Nord Vest – 15,2%, Sud Est –  12,9%, Centru – 13,3%, Sud Vest Oltenia – 13,2%, Vest – 12,6% si Bucuresti Ilfov – 1,1%.” (subl. mea)

Pe de alta parte sunt, si pe buna dreptate, lucruri de neinteles:

Costuri enorme acceptate de guvern pentru autostrazi: 5 miliarde de euro pentru 230 de kilometri

Se arata ca:

„La un cost mediu de 21,5 miliane de euro pe kilometru, pretul autostrazilor Comarnic-Brasov (58 km), Craiova-Pitesti (121 km) si centura de sud a Capitalei (48 km), se apropie de cel pentru constructia autostrazii Transilvania, considerat unul dintre cele mai paguboase contracte incheiate de stat dupa Revolutie.

Sarbii construiesc autostrazi cu 4-5 mil. euro pe kilometru. Un tronson de autostrada de 27 km intre Pirot si Dimitrovgrad a fost semnat cu alpine din Austria pentru 60 mil. euro, deci 2,2 mil. euro/km, conform b.92.com.”

Un guvern econom cum poate face asa ceva…? Noi chiar nu reusim sa cream, sa realizam dezvoltare durabila in Romania. Dimpotriva, afectam cum nu se poate mai negativ generatiile viitoare! Lucrul asta pare a nu da de gandit la cineva…

Asa ca sunt foarte multe lucruri de facut in tara noastra, Dreapta nu se poate plange ca nu ar avea de lucru. Cu toate acestea, Dreapta pare a nu fi interesata de astfel de probleme, cand ar trebui sa fie interesata, sa abordeze aceste probleme si sa le gaseasca solutii pentru a putea impinge tara spre progres.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.