Despre Sorin Ovidiu Vantu si Dan Voiculescu

Rezultatul actualelor alegeri europarlaentare din Europa a scos in evidenta ridicarea a doua forte politice care se opun Uniunii Europene. Acestea sunt, folosind terminologia utilizata de Le Monde, dreapta nationalista si suveranista si extrema dreapta. Fenomenul este destul de ingrijorator pentru ca arata o erodare a democratiei pe continentul nostru precum si o erodare, as indrazni sa spun, chiar a Uniunii Europene. De remarcat ca aceste forte politice s-au impus cu destul de multa pregnanta in tari mari precum Franta, Italia sau Marea Britanie.

Parera mea este ca s-a lucrat la aceasta erodare a democratiei prin masuri de austeritate, prin primirea necontrolata a migrantilor proveniti din tari din afara UE. Nu mai vorbesc de actele de terorism. Toate aceste lucruri au creat o nemultumire in randul electoratului european. Cu toate acestea ar fi trebuit evitata ridicarea unor forte de extrema dreapta, foarte periculoase, care pot pune in pericol Uniunea Europeana.

Din pacate si in Romania am putut constata tendinte nedemocratice, as putea sa spun chiar de extrema, prin care, spre exemplu, au fost atacate Parlamentul („Parlament penal, mars la tribunal!”) precum si patronii unor posturi de televiziune, chiar si acele posturi private. Despre acest din urma fenomen as dori sa vorbesc acum.

Intr-o postare foarte recenta spuneam asa:

„Dar de ce nu si-au facut case, averi prin munca cinstita? Pentru ca nu s-a putut! Nimeni nu vrea sa recunoasca – si de aici se vede lipsa de onestitate intelectuala din societatea noastra – ca, de fapt, nu s-a putut pentru ca Romania, ca si alte tari din Europa de Est, fosta comunista, nu provenea dintr-o lume libera ci din lagarul comunist condus de URSS.”

Sorin Ovidiu Vantu si Dan Voiculescu, patroni ai unor posturi de televiziune, au platit cu inchisoarea. Ei au fost sistematic demonizati, fiind caracterizati drept moguli sau oligarhi. Eu nu vreau sa ma transform acum in avocatul celor doi sau sa incep sa-i demonizez mai rau decat deja au fost. De fapt, acestea sunt extremele in care au fost ei caracterizati in spatiul public in ultimii ani.

Dar indiferent de simpatiile si antipatiile unora sau altora fata de cei doi s-a pierdut deseori, si cred ca in mod voit, din vedere un lucru: cum s-ar fi putut realiza in Romania, o tara de abia iesita de sub comunism o media privata cu patroni care sa obtina resursele financiare necesare prin munca cinstita?

In postarea mea anterioara faceam urmatoarea precizare:

„O societate provenita din comunism si care traieste pentru prima oara libertatea este formata din oameni care nu dispun de astfel de resurse”

Or, lumea in care noi am intrat dupa ce am inlaturat comunismul e o alta, cu totul alta, decat cea pe are tocmai am parasit-o, cea comunista. Noi am vrut spre Vest, spre SUA. Fara televiziuni private? Altminteri am fi ramas in continuare cu o singura televiziune, cea de Stat, TVR. Dar lucrul asta ar fi insemnat o nepotrivire crasa cu lumea occidentala, capitalista, in care am intrat. Ar fi fost si o nepotrivire ideologica pentru ca libertatea, democratia in epoca moderna nu pot fi concepute fara televiziuni private, fara trusturi de presa private, fara publicatii private. Or, ca sa poti sa faci o televiziune privata ai nevoie de resurse financiare considerabile.

Spuneti-mi si mie cum puteam avea noi, la cativa ani dupa Revolutie, un Ted Turner, un magnat, un multimiliardar care sa investeasca in media si sa faca televiuni private, independente de Stat? Cititi despre Ted Turner: averea pe care i-a lasat-o tatal sau care avea o afacere de reclame, Turner Outdoor Advertising, in 1963, valora $ 1 milion, suma foarte mare pe vremea aceea (dar si acum), lucru ce i-a permis lui Ted sa-si construiasca imperiul media. Am avut noi asa ceva in 1990? Va dati seama despre ce lume vorbim noi? Lumea in care am vrut sa intram dupa prabusirea comunismului. Doar ca Ted Turner nu provenea dintr-o lume comunista, SUA nu provenea dintr-o lume comunista, precum Romania in 1990.

Pe cand acum, in zilele noastre, ce simt eu si la unii occidentali e o atitudine de dispret vadit fata de capitalismul romanesc: „cum sa stau eu langa el? langa un om certat cu legea?”. Dar sa-mi spuna si mie acesti baieti „destepti”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, cum puteam eu construi, dintr-o tara ce provenea din comunism, capitalismul pentru ca sa putem fi compatibili. O astfel de atitudine din partea unora – straini sau romani, ceea ce e si mai rau!! – tinde sa anuleze nu doar capitalismul romanesc, facut cu truda, dar si libertatile castigate de poporul roman prin sange la Revolutie. Acestia nici nu ajuta si nici nu dau vreo solutie. Pur si simplu anuleaza tot. Vor sa anuleze si democratia din Romania? Pe mine asta ma ingrijoreaza, gandindu-ma cum a fost prezentata Romania in ultimii ani: drept cea mai corupta tara din Europa, daca nu chiar si din lume. Ataci Parlamentul, facandu-l penal, ataci media privata, ba chiar si Constitutia daca ma gandesc la Gitenstein care perora impotriva prezumtiei de nevinovatie si ne dadea indicatii pretioase, ca un veritabil politruc sovietic, despre cum ar trebui sa fie Constitutia noastra si ce haos a gasit in presa, ca si cum am fi fost o tara nu de mana a doua ci de mana a saptea!! Adica de abia am iesit de sub comunism, de abia am reusit sa dam, dupa decenii de totalitarism, o Constitutie democratica acestei tari si vine unul care s-o pulverizeze pur si simplu.

Totusi, apropo de „vria retro”, i-as aminti Presedintelui,  ca aceasta a creat o societate libera laudata de Joe Biden in vizita sa la Bucuresti care a declarat ca apreciaza „aceasta societate libera” (citat din memorie). Domnule Iohannis, eu va propun sa nu mai improscam cu atat noroi „vria asta retro” care ne-a dus spre UE si NATO, care a facut in Romania o societate libera si a actionat in spiritul libertatii. Ca s-ar putea sa ne para rau, tuturor, mai tarziu.

Iar acum se gasesc unii „destepti” de la noi, romani, care, in spiritul prezidential, vor sa demoleze tot ce s-a creat cu atata si atata truda. Stau si ma intreb: vor sa demoleze democratia? Nu de alta, dar vad ca e un trend european in acest sens, din pacate. Ce alta concluzie as putea trage daca observ – si se observa destul de bine – ca sunt unii care vor, mai mult sau mai putin voalat, sa acrediteze ideea ca tot ce s-a facut in trecutul nostru postdecembrist e rau si tot ce vor face ei de acum incolo reprezinta binele? Ca si cum ei ar avea solutii pentru perioade nedeterminate de timp.

Recomandare de lectura

Va propun sa (re)cititi articolul ceva mai vechi scris de Andreea Paul:

Evaluarea independentă a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene la finalul primelor două luni de mandat

Se arata ca:

„Cantitativ, Consiliul Uniunii Europene a închis aproape 50 de dosare sub Președinția României până în prezent, mai multe decât în timpul primelor două luni ale mandatului Austriei. E foarte bine. Această performanță este însă una de conjunctură: actualul mandat se apropie de final și este în interesul tuturor statelor membre să închidă negocierile pe cât mai multe dosare, înainte de a intra în campania pentru alegerile europarlamentare. Această performanță este meritul aparatului tehnic al reprezentanței României la Bruxelles și al experților ministeriali, aceia puțini pe care îi mai avem în țară, care s-au ocupat cot la cot cu mașinăria tehnică automată a Consiliului UE de întregul proces. Marea presiune este pe acești tehnicieni. Pe scurt, specialiștii români își fac bine treaba alături de aparatul tehnic european. Miniștrii nu au niciun merit în acest sens și nu au de ce să se împăuneze.

Calitativ, nu poți să strălucești în timpul unui astfel de mandat important al României fără politicieni străluciți. Nu poți să strălucești fără viziune, integritate, profesionalism, seriozitate și carismă politică, fără să dovedești că iubești România și UE. Din punct de vedere politic noi nu existăm. Miniștrii noștri nu participă la nicio întâlnire pregătitoare, iar pe dosare nu avem niciun fel de influență politică.

Calitativ, politicienii noștri au pierdut un prilej extraordinar de a face din problema extinderii spațiului Schengen cu România și Bulgaria o prioritate pe masa Consiliului UE. Conservatorii vor spune că e o utopie. Profesioniștii sunt însă cei chemați să transforme interesul României care pare azi o utopie în realitate. Îi avem? Nu în rândul decidenților politici. Concret, în loc să viziteze Olanda și Franța, după pregătiri serioase, din timp făcute, pentru a discuta cu premierii și în Parlamentele acestor state membre, Premierul României s-a dus la Ierusalim, imediat după prezentarea priorităților României în Parlamentul European. Dacă lucram politic din timp la acest obiectiv, am fi putut pune tema libertății de mișcare a românilor și bulgarilor în spațiul Schengen pe masa Consiliului UE. Acesta era rolul politicului. Am ratat acest obiectiv și doamna Premier are în continuare rețineri să meargă în Olanda. O discuție solidă despre consolidarea spațiului Schengen nu a început, doar jocuri de gleznă acasă și declarații isterice anti-europene pentru urechile celor neacomodați cu regulile și valorile europene, cu practicile bune de guvernanță europeană.

Nu am reușit, așa cum au făcut bulgarii care au pus tema extinderii în Balcani pe masa Consiliului UE, să prioritizăm strategia europeană a Dunării. Aici era nevoie de politicienii de top buni. Am ratat și aici. Nu există un program cu finanțare europeană pentru dezvoltarea Dunării și a porturilor de la Marea Neagră, deși deținem dubla Președinție și puteam activa butoane importante decizionale.

Calitativ, nu am avut și nu avem niciun român care să conducă o instituție europeană de top sau măcar vreo agenție europeană, la peste 10 ani de la aderarea României la UE. Ori asta mi se pare inacceptabil. O oportunitate românească ar fi numirea doamnei Kovesi ca procuror european, dar Guvernul nu o susține, spre stupefacția liderilor europeni chiar din familiile politice din care fac parte partidele de guvernământ. Fracturile politice sunt semnificative. O altă oportunitate este aducerea Agenției Europene de Muncă în România, altfel nu vom sclipi în această președinție la Consiliul UE.

Brexitul este o provocare pentru mandatul actual al României, fără însă ca noi să putem influența aceste decizii. În ipoteza ieșirii Marii Britanii din UE fără acord, adică a unui Brexit dur, va trebui revăzut și bugetul pentru anul 2020 și compensarea contribuțiilor semnificative ale britanicilor la bugetul european. Complicate negocieri se întrevăd. În scenariul amânării Brexitului sau al unui acord, există această perioadă de tranziție 2019-2020 care presupune continuarea contribuțiilor UK la bugetul UE. Pe scurt, o ieșite bruscă a UK va îngusta bugetul european semnificativ în 2020. În continuare sunt multe necunoscute în care nu putem ridica problema influenței României în absența unor lideri politici români de anvergură europeană.

O altă provocare este bugetul european 2021-2027, unde nu se va publica nimic în monitorul european oficial până nu se bate în cuie contribuția fiecărei țări la bugetul UE. Ori în a treia săptămână din luna aprilie se închide de facto terenul decizional al Consiliului UE, pentru că intrăm în alegerile europene. Cred că bugetul UE va rămâne blocat, pe loc, fără fixarea contribuțiilor statelor membre. Pe dosarul migratiei este la fel, totul blocat.

Ceea ce rămâne în grija noastră, este să limpezim confuziile de acasă pe plan juridic, economic și politic, respectiv să învățăm să comunicăm în UE și în lume. Pe justiție suntem aspru criticați de europeni. Alunecăm grav spre antijustiție, încălcări ale statului de drept, dar și economic și politic. Suntem asociați deja cu ungurii, mai rău chiar decât cu polonezii, care și-au mai revenit în ultima vreme. Acum câteva zile, președintele Comisiei Europene Juncker a acuzat partidul maghiar Fidesz al prim-ministrului Viktor Orbán de minciună. „Împotriva minciunilor nu putem face prea multe lucruri”, a declarat Juncker despre campania lui Fidesz împotriva UE, care acuza aberant Bruxelles-ul de susținerea unor politici care „amenință fundamental securitatea Ungariei”.

Încă nu am văzut vreun sondaj legat de percepția românilor cu privire la Președinția României la Consiliul UE. Însă percepția în cancelariile europene cu care am intrat în dialog direct este a unei țări cu oameni onești, bine pregătiți profesional, conduși de corupți și mincinoși care au capturat puterea.

Astăzi, președinția României la Consiliul UE are mari probleme de comunicare. Nici măcar reușitele, mai mici sau mai mari, nu le comunicăm bine, fie atunci când rezolvăm chestiuni legate de poluare sau de pensiile cumulate în UE, indiferent de țara în care lucrăm etc. Ne rezuzăm la declarații anoste în conferințele și comunicatele de presă. Cred că Președinția României la Consiliul UE ar trebui să-si îmbunătățească rapid comunicarea, pentru a transmite informația europeană de interes la public.

Mediocritatea și sub-mediocritatea politicienilor comunicatori distruge acum potențialul de comunicare. Mediocritatea și sub-mediocritatea politicienilor care ar trebui să negocieze temele mari de interes pentru România blochează rezultatele redutabile. Dovedim că știm să organizăm evenimente în România, să fie totul în regulă și după standardele UE, dar nu știm să obținem rezultate mari. Nu e vorba de tehnicieni, ci de miniștrii pe care acești tehnicieni îi susțin cu informații din diverse domenii.

Când politicienii noștri sunt văzuți de europeni ca fiind mincinoși, e complicat să visezi la rezultate notabile. Europenii știu bine situația din România și e o eroare uriașă să-și imagineze cineva că sunt dezinformați. Europenii au surse alternative de informare. Când mai multe surse îți spun că ceva e disfuncțional, încrucișezi informațiile și tragi concluzii. Singur. Să înțelegem odată pentru totdeauna că a fi la putere nu te validează automat ca fiind sincer sau profesionist.

Ce urmează? Cred că vor continua românii să plece din țară, mai ales cei bine pregătiți profesional, că opoziția mizează prea mult pe implicarea UE ca să ne ajute și mai cred că dacă nu ne ajutăm siguri, amendând ca cetățeni tot ceea ce vedem că este greșit și imoral, nu ne va fi bine ca țară.

Momentul nostru de vârf al actualei Președinții la Consiliul UE va fi la Summitul din mai de la Sibiu, cu privire la viitorul UE, iar președintele va fi în prim plan și singurul politician cu care europenii vorbesc azi serios în România. Rămâne de văzut dacă va putea să vină cu o inițiativă sclipitoare care să dea forță politică acestui mandat al României la Președinția UE pentru a o face memorabilă.

PS: Am făcut această evaluare independentă, din care am prezentat public principalele puncte la dezbaterea de ieri, organizată de SNSPA, la care am fost invitată ca lector.”

O evaluare care arata si bunele si relele. Dar in ceea ce priveste criticile, ele sunt indreptate preponderent spre aspectul calitativ al prestatiei noastre. Sa facem o comparatie cu „vria retro”, ca sa preiau exprimarea D-lui. Iohannis. Oamenii aceia, de atunci, au reusit integrarea noastra, cu drepturi depline, in UE si NATO.

Apreciez limbajul civilizat al Andreei Paul si evaluarea in care se vede efortul autoarei de a fi obiectiva.

Totusi, mi se pare imposibil sa nu te intrebi, gandindu-te la „vria retro” a Presedintelui, adica tot ce e retro e rau – asta vrea sa spuna, cum de atunci am reusit sa performam in politica externa iar acum vorbim de „mediocritate si sub-mediocritate”? Daca e vorba de o „vrie retro”, in sensul ca tot ce e retro e nemaipomenit de rau, cum de nu se vad acum rezultate pozitive, performanta vreau sa zic, ca pe vremea aceea, „retro”, cum ii place Presedintelui sa spuna, s-a vazut performanta. Asta ca sa nu merg mai departe si sa ma intreb ce fel de performante are el la activ.