Despre coruptia din Romania. Si din Europa de Est…

Rezultatele alegerilor europarlamentare desfasurate in Romania sunt, intr-adevar, surprinzatoare. Romanii, multi dintre ei, au creditat politic, peste asteptari, un partid nou: USR.

Stau si ma intreb urmatorul lucru: nu cumva s-au grabit? Ma intreb, pentru ca a acorda atat de usor increderea totala unei formatiuni politice nou infiintate, despre care nu stim prea mare lucru – nici macar orientarea ideologica a acesteia nu e foarte clara, mi se pare un lucru nu foarte intelept.

Eu stiam ca increderea se castiga greu si se pierde usor.

Iata ca pentru multi romani e exact invers: increderea se castiga usor si se pierde greu. E doar o ipoteza, desigur, dar sare in evidenta un astfel de aspect.

Dar admit si faptul ca m-as putea insela. Poate ca – cine stie? – la romani, la cei de azi, increderea se castiga usor si se pierde tot atat de usor, poate – cine stie? – si mai usor…

USR si-a facut un stindard de glorie din lupta impotriva coruptiei. Eu nu spun ca cel putin unele lucruri pe care ei le sustin nu ar fi corecte, la bunul simt comun oricarui cetatean de bine din tara asta. Problema e alta: cum se gandesc ei sa managerieze lucrurile?

Daca aruncam o privire asupra indexului privind perceptia coruptiei – si cei curiosi ar putea s-o faca – vom observa urmatorul aspect. Perceptia asupra coruptiei este slaba in tarile dezvoltate, tari cu un PIB/loc. de cel putin trei ori mai mare decat cel al Romaniei. Ca aceste tari dezvoltate se confrunta cu terorism, migratie ilegala, vestele galbene, ridicarea extremei drepte, asta e o alta problema care confirma faptul ca daca o tara e mult mai putin corupta – sub aspectul perceptiei, desigur – nu inseamna ca cetatenii ei traiesc ca-n rai si nu mai pot de atata fericire.

In spatiul public romanesc s-a vorbit aproape in exclusivitate despre coruptia interna, din interiorul granitelor tarii. Nimic despre cea din exterior, din intreaga Europa de Est. Iar lucrul acesta a creat o imagine extrem de negativa tarii noastre: cea mai corupta tara din intreaga sfera euroatlantica, mai corupta chiar decat Bulgaria. Comisia Europeana, daca nu ma insel, a apreciat ca MCV-ul ar trebui retras in cazul Bulgariei si mentinut in cazul Romaniei.

M-am gandit ca ar fi interesant sa facem o comparatie intre Romania si SUA din doua puncte de vedere: marimea PIB/loc. si marimea statului, sub raportul numarului de angajati.

Daca cineva mi-ar spune ca perceptia asupra coruptiei e foarte redusa in SUA, l-as crede si iata de ce:

– PIB/loc. al SUA este de 5 ori mai mare decat cel al Romaniei;

– Cand in SUA a fost inchis guvernul au suferit 800.000 de angajati la o tara de 327.167.434 locuitori. Deci in SUA avem 800.000 de angajati la stat, cum se spune la noi. In Romania avem in jur de 1.200.000 de angajati la o tara de doar 19.518.117 locuitori. Din punctul de vedere al numarului de locuitori, putem aprecia ca Romania este de dimensiunea unui stat din cadrul Statelor Unite. Un simplu calcul ne arata ca statul in Romania, tara de 19. 518.117 locuitori este de 25 de ori mai mare decat cel din SUA, tara de 327.167.434 locuitori.

Romania ramane, in continuare, a doua cea mai saraca tara din Europa. Poate ca cineva ar spune ca e vorba de proasta guvernare a celor aflati la putere din 1990 incoace. Raspund: depinde cum privim lucrurile!

Daca le privim din perspectiva faptului ca Romania a ajuns membra cu drepturi depline a Uniunii Europene si a NATO, lucrurile se schimba: guvernele care s-au succedat la Putere, la noi, si-au facut treaba. Altfel n-am fi ajuns membri ai UE si NATO. A fost o opera ampla de a crea o tara libera, de a-i da o Constitutie democratica, de a realiza in tara noastra o economie de piata functionala, lucruri fara de care n-am fi ajuns unde am ajuns.

Retetele folosite de guvernele postdecembriste n-au fost neaparat romanesti. Noi a trebuit sa indeplinim cerintele impuse de UE si NATO pentru ca sa devenim membri ai acestor organizatii prestigioase. Noi am incheiat capitole de negociere cu Uniunea Europeana, pentru a putea fi admisi in UE.

Iar daca cineva ar pune problema: dar nu se poate ca lucrurile sa mearga mai repede inclusiv in privinta Justitiei, a reformelor pentru combaterea coruptiei?, i-as raspunde ca nu, daca ne bazam pe experienta postdecembrista. Noi si acum, la aproape treizeci de ani de la prabusirea comunismului, suntem tot a doua cea mai saraca tara din Europa si cu o migratie comparabila cu cea din Siria, tara macinata de un sangeros si lung razboi civil.

Faptul ca mai toate televiziunile de stiri, toti pitifelnicii din presa, ca sa ma exprim ca maestrul Cristoiu, au tocat zi si noapte chestiunea arzatoare, nu-i asa, a Justitiei, a Coruptiei, a reformei morale a clasei politice au creat in Romania impresia ca tara este victima unui flagel – coruptia – care a luat proportii ingrozitoare, transformand Romania in tara cea mai corupta de pe glob. Aceasta exagerare a marit artificial perceptia cetateneasca si anume ca Romania e foarte corupta in scopul obtinerii de avantaje politice din partea unora. Presa creand o astfel de atitudine a parut, ca sa zic asa, ca venind neaparat din partea cetatenilor, ca si cum presa ar fi portavocea cetatenilor tarii. In felul acesta unii au inceput sa caute avantaje politice pe acest subiect. In detrimentul altora, desigur. Bun, lucurile astea sunt banale si usor de inteles.

Chestiunea coruptiei, a dezvoltarii tarii e mult mai complexa si mai dificil de inteles.

Tarile Europei de Est raman in continuare, cu cateva exceptii notabile, mult mai sarace decat suratele lor din Vest. Chiar si acele exceptii, multe dintre ele, tari mai mici dar care au beneficiat de o masiva infuzie de capital vestic. Chiar Ungaria si Polonia – exemple date in spatiul public drept, ca sa zic asa, reviriment – nu sunt cu mult mai sus decat Romania.

Vorbim de casele unor lideri precum Adrian Nastase, Liviu Dragnea, cu condamnari penale. Dar acum avem situatia ca madam Dancila si madam Dan stau pe aceeasi scara din blocul facut pe vremea comunismului in Videle. Ma gandeam la chestiunea asta… Ma gandeam ce case au Joe Biden – membru marcant al Partidului Democrat din SUA, sau Donald Trump, ca sa dau un exemplu si de la republicani. Noi cum ne-am putea apropia de aceasta lume politica ai caror lideri nu locuiesc in blocuri destinate proletariatului, facute pe vremea comunismului? Nu am vrut oare sa copiem modelul de acolo? Iar cei care sunt bogati in Romania stau si ma intreb cum de au acumulat o asemenea mare bogatie intr-o tara provenita din egalitarismul comunist? Si atunci ce facem? Ne intoarcem, oare iarasi, inapoi la comunism pentru a instaura dreptatea clamata de unele organizatii civice? Ne intoarcem iarasi la „dictatura de dezvoltare” de pe vremea lui Ceausescu?

Dar de ce nu si-au facut case, averi prin munca cinstita? Pentru ca nu s-a putut! Nimeni nu vrea sa recunoasca – si de aici se vede lipsa de onestitate intelectuala din societatea noastra – ca, de fapt, nu s-a putut pentru ca Romania, ca si alte tari din Europa de Est, fosta comunista, nu provenea dintr-o lume libera ci din lagarul comunist condus de URSS. In Romania nu a existat respectarea proprietatii private, libertate economica pentru ca sa fie posibil asa ceva. Inclusiv pe vremea comunismului se inchideau ochii cand cineva isi facea o casa mai acatarii, ca sa nu fie deranjati cetatenii. Chiar Ceausescu – am auzit asta – admitea intr-o oarecare masura, chiar daca nu se inscria in linia ideologica a Partidului, astfel de lucruri ca expresie a „cresterii nivelului de trai al populatiei”!! Pentru ca Romania era si atunci o tara europeana, nu euroasiatica, si nici lui nu i-ar fi placut sa se faca si aici ceea ce s-a facut in anii ’30 in URSS!! De aceea ideea era ca oamenii sa-si cumpere masini, sa-si construiasca, iata, case frumoase, ca „expresie a politicii intelepte a Partidului si Statului nostru”. Credeti ca nu stia Securitatea de matrapazlacurile de rigoare? Evident ca stia, dar nu actiona!

Ceausescu, din pacate, a respins existenta unui sector economic privat in Romania din motive ideologice. Oamenii ar fi muncit cinstit si ar fi avut si mari realizari. Tineretul ar trebui sa stie ca in Romania nu au existat, pe vremea aceea, ca sa dau niste exemple simple, magazine private, restaurante private. Tot, tot era de stat. Asta a fost Romania anului 1990, dupa Revolutie, lasata de Ceausescu. Independenta si libertatea de gandire expusa public erau foarte limitate, pentru ca acestea trebuiau sa fie in conformitate cu linia, directivele si indicatiile Partidului si ale Secretarului sau General.

Lumea postdecembrista nu provine din una in care erau, de pilda, patroni, intreprideri libere si private. Cuvantul „intreprindere” era utilizat si atunci pe scara larga, doar sensul sau era denaturat brutal. Intreprindere vine, desigur, de la „a intreprinde”, or toate, absolut toate unitatile economice – cu exceptia unora marunte, sa zicem ceasornicarii (acolo unde se repara ceasurile) – erau ale statului. Individul nu trebuia sa intreprinda nimic. Din aceasta cauza si spun ca nu s-a putut.

Nu ma deranjeaza principiile corecte ale USR-ului, cat ascunderea adevarului fata de niste tineri care n-au trait comunismul si care, din aceasta cauza, nu pot sa-si explice corect unele lucruri, unele fenomene.

Multora dintre ei poate ca li se pare normal aceste arestari politice si poate ca multora li se par drepte astfel de lucruri. Sigur, e vorba de o alta generatie despre care nu se poate spune ca o duce bine in Romania. Multi dintre ei vor „o tara ca afara”, intelegand prin asta o tara ca in lumea vestica, libera. Multi au emigrat, iar PSD-ul a esuat grav in a-i intelege. Insa una e sa te duci intr-o tara dezvoltata, care nu a cunoscut comunismul, in care sistemul e rodat si bine pus la punct si sa te integrezi acolo, sa castigi acolo mai bine si cu totul altceva este sa schimbi in bine realitatea romaneasca care e asa cum e.

Tarile Europei de Est trebuie inca intelese ca tari provenite din comunism. Nu vorbesc aici doar de mentalitati, de schimbarea lor. Intotdeauna s-a pus, in spatiul public, accentul pe mentalitati, iar mai putin pe realitati.

Dragii mei, postcomunismul nu este o mentalitate. Ci o realitate ontologica, daca se poate spune asa.

Ontologicamente vorbind, postcomunismul in Europa de Est ne ofera privelistea unei asemanari surprizatoare a tarilor postcomuniste intre ele. Trebuie inteles, de pilda, ca mentalitatea nu poate tine loc de resurse financiare, pe care ori le ai, ori nu le ai. O societate provenita din comunism si care traieste pentru prima oara libertatea este formata din oameni care nu duspun de astfel de resurse. Viata din Europa de Est, chiar si acum la aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, e asemanatoare tuturor tarilor care au cunoscut comunismul. Chiar si locurile sunt asemanatoare. Veti vedea aceleasi blocuri, ca sa dau un exemplu, din prefabricate, acelasi stil arhitectonic atat in Polonia, cat si in Ungaria, ca si in Romania. Comunismul a distrus societatea antebelica si pe urma a nivelat totul. Polonia, de pilda, de dinainte de Razboi era o alta Polonie fata de cea postbelica. La fel se poate spune si despre Romania, desigur.

Popularea scenei politice romanesti cu oameni noi

Toata lumea vorbeste despre „omul nou”. Daca nu ma insel, este din Biblie expresia sau ideea. Sa ma ierte Dumnezeu daca gresescl! Insa Sf. Pavel n-a zis ca omul poate fi nou sau innoit ci: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4,24).

In vremurile din urma s-a vorbit foarte intens in Romania despre asa-zisa reformare morala a clasei politice, de parca cei care spuneau astfel de vorbe mari erau cel putin Sfintii Apostoli, daca nu chiar Iisus Hristos. Eu vreau sa remarc prin cele zise mai sus neobrazarea crasa de care dadeau dovada acesti oameni pentru ca a „reforma” moral pe un altul implica faptul ca tu, cel care vorbesti asa, sa te situezi pe un palier mai inalt, sa ai un nivel moral mai inalt. Sf. Apostol Pavel n-a spus doar ca „Toti oamenii, fara osebire, sunt pacatosi” ci a adaugat: „dintre care eu sunt cel dintai”.

Cu alte cuvinte, daca ai indrazneala sa-i faci pe altii pacatosi, pe toti, e drept sa recunosti ca TU esti cel dintai dintre ei. Nu mai la urma…

In zilele noastre, moderne, unii se considera mai reformati moral decat altii. Mocirla aceasta morala o traim, de fapt, cu totii. Ca niste porci. Dintre care, ca sa iau exemplul Marelui Pavel, eu sunt cel dintai.

De ce ar fi trebuit sa se „reformeze” moral, desigur, clasa politica? Ca sa fie adusi in fata oameni noi. Asa a urmat tot complexul de arestari politice, pentru ca oamenii noi sa poata avansa. Insa Sf. Pavel a dat un indemn, nu a utilizat masuri de forta:

„22.	Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
23.	Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre”

(Efeseni 22-23)

In Romania se intampla urmatorul fenomen: sunt arestati cei vechi, vin oameni noi, cu ifose de apostoli, dar despre care nu prea stim mare lucru. Ca lucrul asta – sa vina oameni noi – a fost cerut de SUA, Departamentul de Stat, asta e lesne de banuit. Si au cerut de mai demult lucrul asta. Insa e cu totul neconvingator ca astfel de oameni vor reprezenta asa-zisa „Reforma” si vor innoi in bine si spre bine societatea. Dati-mi voie sa fiu eu Toma „necredinciosul”.

Ma uitam si la Presedintele Iohannis cum vorbea, convins, desigur, ca a gasit panaceul de care are nevoie societatea in drumul ei spre fericire. Nu s-a ajuns decat la impartirea societatii in „baieti buni” (intelegand si fetele, desi le trecem sub tacere) si „baieti rai” (evident, si fetele). „Baietii rai” sunt pesedistii iar „baietii buni” sunt non-pesedistii.

Adica „cele doua Romanii”, vorba lui Adrian Nastase!!

Fara indoiala ca in tara noastra exista si o „axa a raului”. Aceasta este formata din Alianta PSD-ALDE.

De aceea Presedintele Iohannis, intr-un discurs care s-a vrut fulminant, arata ca „baietii rai” trebuie indepartati de la  guvernare ca sa vina „baietii buni” s-o preia, intr-o exprimare metaforica plina de lucirea loviturii de stat!

Dati-mi voie sa-i privesc cu circumspectie pe acesti oameni „noi” si sa amintesc un lucru pe care multi il uita: „vinul cel vechi” nu doar ca a scos societatea din comunism, dar a reusit sa realizeze integrarea noastra in UE si NATO. A avut curajul sa se inhame la o reforma care a dat oamenilor libertate, dupa decenii de totalitarism. Nu au putut sa faca totul, e adevarat. Insa odata cu venirea altor oameni nu am vazut prea multe realizari. Ne-am angajat intr-o nesfarsita lupta anticoruptie fara sa vedem o avansare, inaintare, progres, dezvoltare concreta a societatii ci doar, mai degraba, instabilitate politica. Care nu stiu cat bine face, pana la urma… Mai degraba, nu prea face bine. Comisia Europeana apreciaza chiar ca ar fi vorba de o involutie. Chiar Presedintele nostru vorbea de o „vrie retro”.

In Franta – o tara unde indexul coruptiei e… – Le Rassemblement National al Marinei Le Pen a depasit la aceste alegeri partidul lui Macron. Societatea „avanseaza”. „Concret”, desigur. Dar spre ce se indreapta?

Putem fi multumiti?

Vreau sa vad lucruri concrete!

Departe de mine sa contest importanta Summitului celor Trei Mari de la Bucuresti. Si eu cred ca e un lucru extrem de pozitiv faptul ca Bucurestiul gazduieste acest Summit, fapt ce contribuie la cresterea vizibilitatii si importantei Romaniei pe plan international. Este o lovitura de PR, cum se spune, foarte buna.

Nu cred ca are rost sa pun aici articolele pe care le-am citit si pe care, cu siguranta, cred, le-ati lecturat si Dvs., stimati cititori ai blogului. Insa ceea ce am constatat eu este ca se folosesc foarte multe vorbe pentru a descrie acest Summit, iar, pe de alta parte, limbajul folosit de distinsii analisti, dar si de catre participantii la Summit, este cumva, daca se poate spune asa, cel „de lemn”, care aproape ca te adoarme cu monotonia sa binecunoscuta. Intentia mea nu este ca sa critic neaparat acest lucru. Ci sa arat cum mi se pare mie acest lucru. Si anume ca nu prea vedem lucruri concrete. Am inteles, sunt idei, sunt  – asa se zice – strategii, sunt proiecte pe hartie, cum se spune. As dori sa vad ca se concretizeaza ceva. As dori sa vad finantari concrete din partea BERD si BEI, din partea Comisiei Europene.. Prin finantari concrete inteleg ca se dau bani pentru imediata punere in practica a proiectelor. Daca nu toate – inteleg ca nu se poate, ca nu putem merge de-a valma, cum se spune -, dar macar cateva, sa vad ca se incepe.

Se folosesc foarte multe vorbe, dar vedem extrem de putine (chiar deloc?!) proiecte care sa se concretizeze intr-un orizont de timp rezonabil.

Acest Summit are si o dimensiune de business. Daca asa stau lucrurile, as dori sa vad, la sfarsitul acestuia, care vor fi proiectele ce se vor concretiza impreuna cu finantarea de rigoare. Cu alte cuvinte: proiectul asta, finantat de banca X, cu incepere din data de, termen de predare in data de, proiectul cutare, la fel, finantat de BEI, sa zicem, porneste in data de, termen de realizare pana in data de, si tot asa cu inca vreo doua trei proiecte. Macar sa vedem 4-5 proiecte care sa aiba finantare clara cu data de incepere clara si data de finalizare clara. Ca sa fiu eu si mai clar, sa dau un exemplu concret: un proiect de realizare a unei autostrazi Gdansk-Constanta – finantat de, sa zicem, BERD, cu data de incepere stabilita clar si de finalizare, la fel, clar. Altminteri tare ma tem ca ramanem, in continuare, la un nivel abstract de interconectivitate. Si vom avea, de fapt, discutii abstracte, in care operam cu notiuni abstracte, fara o valoarea practica.

Totusi, in Declaratia Comuna vedem un inceput si speram ca initiativele si proiectele sa se concretizeze in scurt timp. As dori sa vad, in acest sens, pana la urmatorul Summit progrese concrete si mai putine vorbe. Europa de Est are nevoie de dezvoltare, nu de vorbe goale si ar fi bine sa constientizam mai mult lucrul asta. Pentru ca sa realizam cu adevarat asa ceva este imperios necesar sa ne miscam repede!!

De asemenea este de notat si de apreciat sprijinul Statelor Unite, reafirmat prin mesajul Presedintelui Donald Trump. Lucru ce se constituie intr-o premisa importanta a succesului I3M. De asemenea putem vorbi de sprijinul Comisiei Europene. De aceea eu cred ca aceasta Initiativa ar trebui sa se transforme rapid intr-o poveste de succes, care sa contribuie cu adevarat la dezvoltarea Estului Europei si la reducerea decalajelor fata de tarile dezvoltate din Vest.

Un lucru important l-a aratat Jean-Claude Juncker si trebuie sa deschidem un articol Mediafax:

Jean-Claude Juncker şi-a arătat, la Bucureşti, îngrijorarea faţă de viitorul UE: Am impresia că Europa începe să rămână fără suflare

Se arata ca:

„Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat marţi, la Palatul Cotroceni, unde participă la Summitul celor Trei Mări, că Europa începe „să rămână fără suflare” pentru că nu respiră cu cei „doi plămâni, de est şi de vest”.

„Europa trebuie să respire cu doi plămâni, de Est şi de Vest. Dacă acest lucru nu se întâmplă, Europa rămâne fără suflare şi am impresia că Europa noastră începe să rămână fără suflare, aşa ca trebuie să punem accent pe cooperare, să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”, a declarat, marţi, la Palatul Cotroceni, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

Juncker i-a cerut preşedintelui României, Klaus Iohannis, să încurajeze „noi căi de comunicare între cei doi plămâni” ai continentului.

„Domnule preşedinte, sprijnim Iniţiativa celor Trei Mări şi vă încurajăm să deschideţi noi căi de comunicare între cei doi plămâni ai continentului, dar şi între Nord şi Sud”, a precizat preşedintele Comisiei Europene.

La rândul său, şeful statului, Klaus Iohannis a declarat că trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală.

„În cadrul acestei iniţiative ne-am propus să prioritizăm transportul, energia şi piaţa digitală. Am avut dreptate, deoarece aici este cea mai mare oportunitate de a dezvolta interconectivitatea. Cred că este un potenţial pe care putem şi ar trebui să îl exploatăm pe deplin, în strânsă cooperare cu partenerii din comunitatea euro-atlantică şi instituţiile financiare europene şi internaţionaantici”, a afirmat, preşedintele marţi la Palatul Cotroceni, în discursul său din cadrul sesiunii plenare a summit-ul iniţiativei cel Trei Mări.

Preşedintele Klaus Iohannis găzduieşte, marţi, la Palatul Cotroceni, cel de-al treilea Summit al Iniţiativei celor Trei Mări, la care participă preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, nouă preşedinţi de stat, dar şi Secretarul Energiei din SUA, Rick Perry.

Marţi are loc Sesiunea Plenară a Summitului, moderată de preşedintele Klaus Iohannis.

Ulterior, şeful de stat român va susţine declaraţii de presă, alături de preşedintele Croaţiei, Kolinda Grabar-Kitarović, de prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki, şi de Rick Perry, Secretarul Energiei al SUA.

Iniţiativa celor Trei Mări este o platformă politică flexibilă şi informală, la nivel prezidenţial, reunind cele 12 state membre ale Uniunii Europene aflate între Marea Baltică, Adriatică şi Marea Neagră – Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Primele două Summituri ale Iniţiativei au avut loc la Dubrovnik, în 2016, şi Varşovia, în 2017.”

Poate pentru prima data Jean-Claude Juncker face, in mod public, o distinctie clara intre Europa de Vest si cea de Est, referindu-se la acestea ca la cei doi „plamani” ai Uniunii Europene. Ideea te duce cu gandul la deja celebra formula, a „Europei in doua viteze”. Si iata ca acum, poate pentru prima data, s-a spus care sunt cele doua viteze: Europa de Vest si Europa de Est (fosta comunista). Spune ca trebuie „să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”. Cu alte cuvinte, in prezent, nu avem o limba comuna ” pentru Est şi pentru Vest”. N-am mai auzit spus atat de clar lucrul asta. Cred ca e pentru prima oara – sa ma corectati daca gresesc – cand Dl. Juncker spune, in mod transant, aceste lucruri. Absolut de acord cu ce a afirmat Dl. Iohannis si anume ca „trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală”. Cresterea competitivitatii si sporirea dezvoltarii Europei de Est e un element strategic necesar pentru a evita o falie economica si sociala intre aceasta si Europa de Vest. Fara indoiala ca o Uniune Europeana fracturata in felul acesta nu e de dorit – cred ca asta a si dorit sa sublinieze Dl. Juncker. Daca potentialul enorm al Europei de Est ramane neexplorat si nevalorificat falia aceasta se va adanci, efectele vor fi cat se poate de nocive pentru intreaga Uniune Europeana. Cuvantul de ordine si noul concept lansat la Bucuresti de catre Dl. Juncker, in relatiile europene Est-Vest, este cooperarea. Semn ca la acest capitol lucrurile nu stau deloc intr-un mod fericit. Dar in ceea ce priveste Romania, tara noastra trebuie sa ia masuri serioase si responsabile pe plan intern in vederea dezvoltarii sale durabile. In caz contrar tindem catre un esec. Dezvoltarea infrastructurii este pilonul de baza al I3M, de aceea ar trebui, daca dorim intr-adevar sa avem succes, sa mergem in concordanta si sa punem accent, pe plan intern, pe dezvoltarea infrastructurii de transport, energetice, digitale. Nu prea se vede si nu prea am vazut, cel putin in ultimii 10 ani un asemenea lucru, dimpotriva situatia s-a inrautatit pe anumite componente (ca sa dau doua exemple: infrastructura rutiera, de cale ferata). Lucrurile ar trebui reparate si nu e tarziu pentru asta. Astfel de Forumuri sunt, fara teama de a gresi, binevenite. Mai trebuie sa vedem si efortul propriu pentru realizarea unor obiective atat de ambitioase.

Initiativa celor Trei Mari (I3M) este un lucru deosebit de serios, pentru ca este, de fapt, vorba de dezvoltarea Europei de Est, printr-un efort comun al statelor participante, care ar trebui sa se realizeze cu succes. Distonanta intre politicile interne si ceea ce se discuta – proiecte, politici – la un asemenea forum ingreuneaza daca nu chiar fac imposibil succesul.

Pe de alta parte, ma gandesc la faptul ca organizam, cu succes, Summituri si Forurmuri internationale, ceea ce, desigur, nu-i rau. Insa nu valorificam. Spre exemplu, daca va mai amintiti, a avut loc la Bucuresti in urma cu vreo 5 ani Forumul economic China-Europa Centrala si de Est. Stau si ma intreb daca am valorificat, in interesul tarii noastre, o relatie economica cu China. Si daca da, cat am valorificat? Noi tot semnam declaratii comune privind „aprofundarea cooperării bilaterale în noile circumstanţe” – observati cat de abstract suna! – dar nu valorificam mare lucru. Spre deosebire de polonezi, care cu mult mai putine vorbe si gesturi emfatice au valorificat intr-un mod cat se poate de pragmatic o relatie cu China in privinta constructiei de autostrazi.

Cam la fel par a suna lucrurile si la acest Summit. Repet, nu-i neg deloc importanta. Doar ca tare imi e ca totul se va reduce la organizarea acestuia cu succes si nimic mai mult. In rest, lucrurile vor balti ca si pana acum, fara sa vedem ceva concret. Ca se concretizeaza ceva in interesul tarii noastre.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Efectul comunismului…

Cred ca ar fi interesant sa vedem cum stau Tarile Europei de Est din punctul de vedere al PIB (nominal)/loc. fata de suratele lor din Vest, care n-au cunoscut comunismul, la aproape 30 de ani de la prabusirea Cortinei de Fier.

Voi lua ca reper doua tari ce nu au fost in Blocul Comunist, dar mai sarace, din UE si Zona Euro, fata de restul statelor din Eurozona: Portugalia si Grecia.

Tara                Populatia         PIB/loc.

Estonia          1.319.133         $23.610

Letonia          1.953.200         $18.472

Lituania         2.810.865         $19.534

Polonia        38.422.346        $16.179

Ungaria          9.797.561        $16.723

Slovacia         5.435.343        $19.128

Cehia           10.610.947        $22.468

Slovenia       2.066.880          $27.535

Croatia         4.154.200          $14.788

Romania     19.638,000         $11.817

Serbia           7.040.272         $6.052  (excluding Kosovo)

(excluding Kosovo)

Albania         2.876,591         $5.319

Rusia          144.526.636       $11.946

(without Crimea)

Muntenegru       642.550       $7.623

Bulgaria           7.101.859      $7.924

Portugalia    10.379.573       $24.237

Grecia          10.768.477       $20.570

O prima observatie care s-ar impune: nu sunt trecute chiar toate tarile care inainte de 1989 au fost sub comunism, dar tabelul de mai sus este acoperitor si relevant pentru toate Tarile Europei de Est, foste comuniste.

Ce rezulta de aici?

Trebuie sa remarcam un lucru important: la aproape 30 de ani de la caderea comunismului doar trei tari foste comuniste reusesc sa depaseasca un PIB/loc. de $20.000. Acestea sunt: Estonia, Cehia si Slovenia. Estonia este o fosta republica sovietica, Slovenia o fosta republica iugoslava, iar Cehia un stat rezultat din dezmembrarea Cehoslovaciei. De asemenea se impune observatia ca populatia Estoniei si Sloveniei este aproximativ cam cat cea a Bucurestiului.

Sa vedem mai multe remarci si observatii! Interesant, zic eu, sa ne uitam la Bulgaria, tara membra UE si NATO, si Muntenegru, care si-a declarat independenta in 2006 si nu apartine nici UE si nici NATO: PIB/loc. e similar… in medie de doar $7.500…

PIB-ul/loc. al Portugaliei e depasit doar de Slovenia. PIB-ul/loc. al Greciei este depasit doar de Slovenia, Estonia si Cehia.

Interesant este ca PIB-ul Croatiei, in care avem 86,28% romano-catolici, tara care a trecut prin razboiul dezmembrarii Iugoslaviei si a intrat in UE mult mai tarziu decat Romania, este mai mare decat cel al Romaniei!! Faceti o comparatie si intre PIB/loc. al Croatiei si cel al Serbiei, unde avem 84,5% crestini ortodocsi…

Dar un lucru foarte important de remarcat, la nivel european, este ca inca, la aproape 30 de ani de la caderea comunismului, Tarile Europei de Est se mentin la un nivel economic mult inferior fata de Tarile din Vest.

Este de observat, din acest punct de vedere ce impuls economic major au luat Tarile Vestice, inclusiv datorita Planului Marshall, refuzat in Est de catre Stalin, fata de tarile care au cazut sub comunism. Daca la nivelul anului 1947 aveam in Vest tari sarace, comparabile cu Romania (daca nu chiar Romania statea nitelus mai bine!!), ca de exemplu Spania sau Portugalia, avem acum – sa dau exemplul Spaniei, Portugalia am pomenit-o in tabel – o tara cu un PIB/loc. ($32.559) de vreo 3 ori mai mare decat al tarii noastre, la o populatie, e adevarat mai mare, de 46.354.321 locuitori. PIB/loc. al Spaniei nu e atins de nicio tara fosta comunista din Europa. Nici din Spatiul Ex-Sovietic. Nici de Rusia, se intelege.

M-am gandit ieri mai multa timp cum ar fi aratat tara noastra daca n-ar fi venit comunismul peste noi dupa Razboi, daca am fi continuat cu Monarhia. Mi se pare ca e de ajuns sa ne uitam la tari ca Spania, Portugalia sau Italia. Imediat dupa Razboi, Italia era o tara foarte asemanatoare cu Romania. Si economic, si social. Era, economic vorbind, mai bine aspectata. Nordul era mai dezvoltat fata de tara noastra. Totusi, din punct de vedere industrial, Italia era superioara Romaniei: numai sa ne gandim, spre exemplu la Automobile Fiat – deci productie proprie de automobile!! – infiintata in 1899!! Insa daca ne referim la toata Italia, conditiile nu difereau prea mult fata de ce era la noi. Populatia traia in saracie. Uneori si in unele locuri chiar saracie lucie!! Cu toate acestea, dupa Razboi, conditiile din Italia, economice, de trai, au inceput sa se imbunatateasca vizibil. S-a reusit sa se rezolve si problema locuintelor, dar progresul incepea sa fie evident.

Acum Italia, la o populatie de 60.589.445 are un PIB/loc. de $35.913. Comparati, va rog, cu Romania.

Uitati-va la tabel cum comunismul in Europa de Est a reusit sa mentina aceste tari la un nivel economic inferior fata de Vest, decalaj care se mentine si acum, la 29 de ani de la prabusirea comunismului  in Europa. Chiar si acum, in 2018, nivelul din Est, in general vorbind, este destul de scazut. Doar trei tari constituie exceptia!! Este vorba de un efect al comunismului ce se mentine vreme indelungata si dupa caderea sa. De unde se vede bine ca dificultatile de a realiza in aceste tari o economie performanta persista inca si sunt dificil de depasit!!

Sa ne intoarcem putin la Spania, o tara foarte saraca dupa Razboi, in care pericolul comunismului era foarte mare. Exista un partid comunist puternic si personalitati comuniste, de vizibilitate internationala, in Spania, tara ce avea un regim fascist, condus cu mana de fier de Gen. Franco, cauza pentru care Spania era izolata in Europa. Contactele celorlalte tari europene cu Spania era foate rarefiat. Problema principala a regimului fascist era anihilarea comunismului. Partea proasta era ca nu prea prididea in indeplinirea acestui deziderat. Franco a cerut ajutorul economic Statelor Unite, iar Eisenhower, intelegand pericolul extinderii comunismului, sprijinit de sovietici, in Vest, i l-a acordat Spaniei. De pe la mijlocul anilor ’60 Spania a cunoscut o infloritoare dezvoltare economica, care a continuat si dupa moartea dictatorului Franco si trecerea tarii sub un regim monarhic. Si in felul acesta Spania a reusit sa depaseasca, din punct de vedere economic, tarile comuniste din Est, situandu-se azi la un nivel mult superior fata de aceste tari, foste comuniste. Pe cand aceste tari, foste comuniste – cu trei exceptii – nu reusesc nici azi nu sa atinga nivelul Spaniei, ci macar sa se apropie semnificativ de un asemenea nivel…

E de remarcat si un alt aspect interesant: acest decalaj economic intre partea vestica si partea estica a Europei e un fenomen specific european. Lucrul acesta e datorat unor cauze istorice dar si diviziunii politice in doua parti antagonice a continentului, dar care comunicau, totusi, intre ele, in a doua jumatate a sec. XX. Sigur, decalaje pe un continent se mai pot intalni si in alte parti. Insa dupa Cel de-Al doilea Razboi Mondial peisajul politic al Europei s-a schimbat brusc si radical. Dificultatile remanente s-au putut observa, de exemplu, in fosta RDG, dupa reunificarea Germaniei, intrucat decalajul economico-social dintre fosta RDG si fosta RFG era unul foarte mare si nu cred ca gresesc prea mult daca spun ca aceste dficultati inca persista.

Date fiind aceste realitati nu se poate sa nu te intrebi cum s-ar putea rezolva mai rapid problema reducerii decalajului dintre Est si Vest in Europa. In contextul acesta, dupa cum lesne se poate observa Romania nu se afla intr-o postura favorabila, inclusiv datorita incetinirii reformelor economice. Dupa parerea mea, o situatie ce as caracteriza-o drept critica este in Bulgaria. Comisia Europeana trebuie sa gaseasca urgent masurile optime pentru a depasi astfel de situatii.

In ceea ce priveste Romania, ingrijorator este ca inca nu se gaseste pe o cale stabila de propasire economica. Inca se manifesta cu pregnanta fenomenul emigratiei masive, cu consecinte economice destabilizatoare, dar si un accentuat declin demografic – lucru care arata ca, in Romania, cu toate guvernarile pesediste care au condus tara, conditiile sociale nu s-au imbunatatit, desi economia a inregistrat si cresteri semnificative cateodata, dar in salturi, lucru ce nu trebuie privit ca un aspect pozitiv. La noi nu a existat o constanta in timp a cresterii economice, ci salturi ceea ce mai degraba exprima un caracter de discontinuitate in timp a cresterii. Spre exemplu, PIB/loc. al Romaniei s-a situat constat la un nivel foarte modest in primul deceniu dupa Revolutia din 1989. Apoi a urmat un salt foarte mare, pe o perioada de vreo 8 ani, pana la Criza, raportat la situatia anterioara, datorita masurilor de reforma si a unei bune absorbtii a fondurilor de preaderare, o componenta semnificativa avand-o lucrarile de infrastructura rutiera, organizate etapizat in timp. Insa trebuie reamarcat ca, din punctul de vedere al cresterii economice, de cativa ani exista o stagnare in zona – Romania, Bulgaria, Ungaria, Polonia. Tara noastra a reusit in ultimii 2 ani o crestere ceva mai agresiva, dar  PIb/loc. al Ungariei, Poloniei si chiar al Bulgariei se mentine, practic, cam la aceleasi cote. Adica nu vedem nimic impresionant din acest punct de vedere. Romania trebuie sa-si articuleze politicile economice pentru ca sa poata avansa intr-o maniera sanatoasa. Saltul actual, desi real, nu tine, totusi, cont de productivitatea muncii iar nivelul investitiilor se mentine redus, la o cota de avarie, ca sa zic asa, de cativa ani. De aceea cresterea actuala, insotita de marirea puternica a deficitelor, nu poate fi considerata drept sanatoasa pentru ca s-ar putea, destul de probabil, sa ne coste mai tarziu cu un cost greu suportabil.  De asemenea, in cazul Romaniei, se remarca cu pregnanta slaba absorbtie a fondurilor europene. Apropo de discontinuitati, reamarcam un declin al lucrarilor de infrastrucura rutiera dupa 2008, desi se vorbeste foarte mult despre, de exemplu, constructii de autostrazi, de altfel absolut necesare dezvoltarii Romaniei.

Ar trebui sa ne puna pe ganduri faptul ca, in cazul tarii noastre, ar trebui sa vorbim, mai degraba, de reducerea decalajelor fata de tari ca Cehia, Slovacia, Tarile Baltice pana a vorbi de reducerea decalajului dintre tara noastra si Portugalia!! Noi am ramas destul de mult in urma si mie, cel putin, mi se pare ca problema economica a fost aproape ignorata atat in perioada Basescu cat si acum. Facem prea putin, ca sa ma exprim mai sugestiv. Noi trebuie sa intelegem ca in asemenea conditiuni, oricat te-ai stradui s-o combati, infloreste coruptia. Coruptia nu poate fi tratata in afara sferei economice intrucat are legatura directa cu aceasta. Reformele juridice ajuta cat ajuta, dar nu pot sa ajute prea mult daca economia nu functioneaza corespunzator si nu avem, cum aratam si mai sus, cresteri sanatoase.

Fenomenul coruptiei in Romania nici n-ar trebui sa ne mire atata vreme cat toate Tarile Europei de Est – cu trei exceptii, desigur – nu reusesc sa atinga, fiecare din ele, un PIB/loc. de $20.000. Cu atat mai putin Romania. In toate aceste tari exista coruptie, de niveluri si intenstitati diferite, desigur, dar fenomenul se manifesta datorita dificultatilor de ordin economic. Dar noi ar trebui sa ne gandim serios la faptul ca doar prin metode securistice si politienesti coruptia nu doar ca nu va disparea, nici nu se va diminua. Fara indoiala ca doar cu peroratii despre valori si principii nu se va diminua coruptia. Insa ramanerea in urma din punct de vedere economic o accentueaza.

Eu cred ca in Romania se poate mai mult si trebuie sa se poata mai mult. De ce nu se face ceea ce trebuie? Lucrul asta indica, de fapt, inexistenta unei strategii macroeconomice de dezvoltare economica sanatoasa. Evident, e ingrijorator…

„Fundatia Soros e de vina!”

Sunt convins ca multi dintre Dvs. ati auzit lucrul asta din partea celor care nu sunt de acord cu mitingul din Piata Universitatii, impotriva Guvernului Grindeanu si a Ordonatelor date in miez de noapte pentru a albi anumite persoane penale.

Dar nimeni nu a reusit sa demonstreze asta, desi s-a speculat mult, in presa sustinatoare a PSD-ALDE, cum ca protestatarii ce-si exprima nemultumirea fata de Guvern ar fi platiti si totul ar face parte dintr-un plan pus la cale de „agenturile straine”, vorba lui Ceausescu, pentru a „destabiliza”, nu-i asa, tara.

Ca  protestatarii din Piata Victoriei sunt, in marea lor majoritate, tineri, am mai spus, am mai aratat lucrul asta.

Dar interesant e altceva, si anume faptul ca cei care acuza Fundatia Soros nu pot sa-si inchipuie ca lucrurile s-ar petrece altfel, decat doar cu protestatari platiti cu bani grei sa iasa afara, pe ger, la un asemenea miting si sa sustina anticoruptia.

Sa ne gandim ca au iesit in strada tineri din marile orase ale tarii, nu doar din Bucuresti, au iesit studenti in strada. Eu am fost in Piata Victoriei si n-am avut impresia asta, ca mitingul ar fi fost pe bani.

Explicatia asta cu Fundatia Soros si cu „agenturile straine” tine de o anumita mentalitate comunista. Si-n comunism au existat mitinguri de protest (ex: Polonia, Romania), in care tineretul a iesit in strada si si-a exprimat nemultumirea fata de regim, dar au fost reprimate brutal de catre masinaria de represiune comunista. Insa motivele invocate de regim, atunci, au fost identice: „amestec din exterior in treburile interne”, „agenturile de spionaj straine”, fara sa tina seama,  fara sa-si puna in mod logic problema posibilitatii ca lucrurile ar putea sta si altfel. Pentru ca in comunism – cel putin dupa teoria marxista – toata lumea ar fi trebuit sa fie fericita.

Protestatari au existat si in Occident – ma gandesc aici la marile miscari protestatare ale anilor ’60, unde tot tinerii, in marea lor majoritate, au fost implicati. Si aici trebuie spus un lucru: indiferent de starea sociala si de nivelul de avere. Pentru ca astfel de miscari au antrenat si pe cei a caror stare materiala era foarte buna. Din astfel de miscari s-au nascut formatii celebre cum a fost Beatles. Insa in Occident nimeni nu s-a pus neaparat problema ca ar fi vorba de „agenturi straine” sau „amestec in treburile interne” sau ca protestatarii „ar fi primit bani de la anumite organizatii”, chiar daca influentele ar fi putut fi, de pilda, maoiste sau comuniste, venite din partea cealalta a Cortinei de Fier. Mai ales ca tari precum URSS sau China – deci Mari Puteri comuniste –  aveau in sarcina programului lor politic efectuarea de actiuni pentru extinderea comunismului.

In general vorbind, fenomenul protestatar din Occident si din SUA (cu unele exceptii) nu a fost supus unor constrangeri asa cum s-a intamplat de partea cealalta a Cortinei de Fier, in comunism, unde se practicau arestarile si persecutiile de ordin politic si internarea in regim de exterminare in inchisorile comuniste. De fapt, s-a vazut si recent in SUA, cu prilejul alegerii D-lui. Trump in functia de Presedinte, ample miscari de protest, chiar miscari de strada violente, iar Dl. Trump a tinut chiar sa precizeze ca lucrul asta face parte din cultura – libertariana as adauga eu – a societatii occidentale si americane.

Te-ai putea intreba: si acolo, in America, protestatarii au primit bani?

Evident, ipoteze se pot face. Dar daca nu sunt demonstrabile inseamna ca nu avem, de fapt, o teza pe care s-o putem sustine argumentat. Au iesit in strada, in multe din marile orase americane, oameni nemultumiti de rezultatul legitim al alegerilor. Acolo nu era vorba de ordonante ca sa albeasca penali sau de suspiciuni in acest sens. Oamenii au iesit in strada sa-si exprime o nemultumire si am vazut ca li s-a alaturat artisti celebri, despre care nu se poate spune ca n-au bani sau ca le-ar trebui o suma de bani ca sa iasa in strada la o miscare de protest. Acelasi lucru s-a petrecut si-n anii ’60 – spre exemplu: Jane Fonda in mod sigur nu murea de foame.

Interesant este reductionismul asta determinist care functioneaza, in Europa de Est si Rusia, la unii: din cauza ca sunt platiti de agenturile straine, ies in strada. Cei care gandesc in felul acesta nu pot intelege fenomenul protestatar decat doar in relatie cu „agenturi straine”, „amestec din exterior in afacerile interne ale statului”, „protestatari platiti de anumite organizatii in scopuri oculte” s.a. de genul asta, care ar determina protestele de strada, iesirile masive in strada. Ca si cum toata lumea trebuie sa fie fericita in societate – de aceea efectul declansator ar fi unul subversiv din exterior. Ca si cum toata lumea trebuie sa fie fericita sub conduactorul iubit – spre exemplu Dl. Putin, ca sa dau un exemplu actual de dictator – si atunci, ca sa iasa in strada trebuie sa fie platiti de organizatii precum Fundatia Soros. Asta e cultura, formata in decenii de comunism, la unii oameni atat in Europa de Est cat si in Rusia, mostenitoarea fostei URSS.

Se reamarca aici o cultura ce s-a impus in perioada dictatoriala comunista la o parte insemnata a populatiei, in vreme ce o alta parte insemnata a populatiei, mult mai tanara ca varsta, are idei libertariene! Un fenomen foarte interesant!

Bineinteles, nu putea sa lipseasca o varianta mai moderna in explicarea acestor iesiri in strada – era s-o uit, dar un comentariu primit mi-a atras atentia: „Multinationalele scot oamenii in strada”, bazat pe propaganda actuala de tip stangist impotriva acestor multinationale care ar „prejudicia”, nu-i asa, economia. Asta ar vrea sa spuna, in traducere pentru cei care nu sunt familiarizati cu conceptiile comuniste din Estul Europei, ca, de fapt, capitalul strain scoate lumea in strada, avand scopuri ce tin in exclusivitate de propriul sau interes. Asa inteleg unii fenomenul protestatar – prin prisma interesului strain, nu prin prisma libertatii si exprimarii libere a opiniilor. E caracteristic Europei de Est si Rusiei, care au suferit de pe urma comunismului. De aici cautarea de explicatii asa-zis „stiintifice”, ca si cum libertatea n-ar fi o explicatie stiintifica.

Eu as dori sa vedem cum au fost protestele si in Occident. S-o privim pe Jane Fonda:

Si erau manifestari impotriva Guvernului SUA si a politicii americane, inclusiv pe plan extern – si o mare personalitate de la Hollywood, extrem de cunoscuta in toata America, era acolo luand cuvantul si protestand in mijlocul multimii. In comunism – daca ar fi fost acolo comunism – ar fi fost arestata imediat de politia politica. Si, da, exact, s-ar fi pus problema: cine a platit-o? Iata si in poza de mai jos un exemplu de activism civic, omorat cu totul sub comunism:

De fapt, comunistii faceau mare caz de activism, dar, in realitate nu era vorba de niciun activism – activistul trebuia sa execute mecanic si fara sa gandeasca (nicidecum sa mai aiba vreo gandire critica) ordinele conducatorului iubit. Dvs., stimati cititori, credeti ca in Coreea de Nord se mai poate vorbi in adevaratul sens al cuvantului despre activism? Eu nu cred. In schimb in SUA se poate vorbi despre asa ceva pentru ca acolo, in SUA, este o societate libera!

Uitati-va aici:

Jane Fonda, cca. 1963…

si aici:

… si numai dupa cativa ani: decembrie 1972…

Asta inseamna o societate libera pana la urma, in care libertatea de optiune individului e respectata. Este uluitor pentru mine sa constat ca, la noi, inca mai sunt oameni care nu inteleg ca individul are optiuni proprii, asumate si exprimate in mod liber. Lucrul asta arata cat de mult a schimonosit comunismul societatea romaneasca si nu numai, desigur.

De aici putem intelege de ce un fenomen precum Beatles – care a fost inclusiv unul social, nu doar muzical – nu s-ar fi putut dezvolta niciodata in comunism:

Pentru ca in comunism exact asa s-ar fi pus problema: „cine ii plateste?” (  🙂 ) , „agenturile straine”, „amestec in treburile interne”, „atentat la oranduirea sociala si de stat” ( 🙂 ). Or, o societate libera nu e asa si nu pune in felul acesta problema. In Decembrie ’89 cand am renuntat la comunism, am optat pentru libertate – din pacate unii, si sunt destui, dintre politicienii romani de azi nu inteleg inca acest lucru. Si ma mira pentru ca, spre exemplu, Constitutia stipuleaza astfel de drepturi si libertati: cum ar fi libera exprimare, libertatea intrunirilor. De aici vedem cat de anacronici sunt inca unii din cei pe care ii vedem pe la televiziunile de stiri si pe unii din oamenii politici de azi!!

Insa schimbarea starii actuale de fapt e in plina desfasurare.

Ca si schimbarea mentalitatilor.

Piata Victoriei – un impresionant steag uman!

Mitingul din Piata Victoriei – v. aici.

DE citit si aici.

Foarte interesanta ideea si foarte sugestiva. De remarcat ca asta e un miting impotriva Guvernului Grindeanu. Oricine caruia i-ar trece prin cap sa faca o paralela cu astfel de desene de pe vremea lui Ceausescu, ar trebui, cred eu, sa se gandeasca la faptul ca, pe vremea aceea, astfel de mitinguri nu erau niciodata impotriva Guvernului.

Cred ca e o premiera, cel putin in Romania, ca un astfel de desen – steagul national – sa se faca la un miting impotriva Guvernului, desi rezultatele alegerilor legislative au fost in favoarea partidului care a dat Guvernul. Trebuie sa remarcam o nota de indubitabila originalitate.

Ar trebui spus si de folosirea laserelor care au creat un efect pe cladiri cu mesaje de tipul: „#Rezistam”. Important in tehnica de miting, ca sa-i zic asa, si parca n-am mai prea vazut pana acum folosirea aceasta a tehnicii moderne. Cred ca e si lucrul asta o premiera, sper sa nu ma insel.

In orice caz, vreau sa va spun ca atmosfera in Piata Universitatii e una tonica! Am fost acolo zilele trecute, am baut si eu un ceai – afara ger, nu gluma!! Cu toate acestea – daca mergi acolo – te simti mai bine. Eu cand am fost ultima data, chiar ma gandeam ca ar trebui sa se termine totusi… Totusi, e cam prea mult, imi spuneam. Dar ajuns acolo, dupa ce am stat putin, m-am razgandit! 🙂 Nu e rau deloc si lumea este cat se poate de civilizata – este un lucru pe care nu se poate sa nu-l remarci. Cu atat mai mult cu cat nu se inregistreaza acte de violenta de catre cei care manifesteaza in fata Palatului Victoria. Si trebuie sa mai spunem ca marea majoritate a manifestantilor sunt tineri!! Si atunci trebuie salutat un tineret care dovedeste ca e civilizat. Din pacate, nu sunt toti asa – vorbesc doar de cei care au venit la miting. Insa e mare lucru!

Pana la urma m-a razbit gerul, ca as fi stat chiar mai mult. E foarte frig zilele acestea in Bucuresti. Totusi, trebuie sa spun ca am plecat cu o stare de bine. N-am fost neplacut impresionat sau deranjat de ceva.

Fata de mitingurile din trecut, soldate, din pacate, cu violente grave si dosare penale, trebuie sa recunoastem ca asistam la un nou tip de miting. Si va spun ca e foarte placut. E o conceptie noua, bine gandita de a face un miting, ce are ceva din filozofia lui Mahatma Gandhi si ma gandesc in principal la nonviolenta, desigur. E foarte asemanator cu ceea ce descrie undeva Mircea Eliade, daca nu ma insel, despre mitingurile din India care il aveau ca lider pe marele Gandhi si in care oamenii stateau jos, in mod absolut pasnic si intr-un numar imens de mare, iar printre randuri se invarteau calare cei din trupele britanice lovindu-i pe manifestanti sau operand arestari in masa. Din fericire, nu se intampla asa ceva la noi – Jandarmeria a actionat cum trebuie, fara sa intervina violent. Dar eu vroiam sa spun ca spiritul acestui miting e asemenator cu cele de atunci din India. E un pacifism ce nu se poate sa nu-l remarci. Trebuie sa spun: e uluitor ce se intampla!!! 🙂 Un miting neautorizat, nonviolent, spontan. Si cred ca mai trebuie precizat ceva: probabilitatea de contagiune a zonei cu astfel de mitinguri nu mi se pare ca ar trebui neglijata. Si ma gandesc la Republica Moldova, Serbia, Rusia, desigur, de ce nu si Ungaria, ca sa dau numai cateva exemple.

Despre ceremonia de investitura a lui Donald Trump in functia de Presedinte al SUA

Cred ca multi romani au urmarit ieri ceremonia de investitura a D-lui. Donald Trump in functia de Presedinte al SUA. As dori sa exprim si eu cateva impresii si pareri.

A fost o ceremonie foarte frumoasa si as spune chiar mareata, ceea ce nu ar trebui sa ne mire intrucat vorbim despre SUA. As identifica trei elemente interesante:

a). In primul rand as evidentia faptul ca au fost prezenti fosti presedinti ai Statelor Unite, indiferent de culoarea politica: l-am vazut pe Jimmy Carter, pe Bush jr., pe Bill Clinton si, desigur, Barack Obama. Dupa parerea mea, este un lucru foarte bun: respectul fata de fostii Presedinti ai SUA, indiferent de apartenenta lor politica la un partid sau altul. Si aici as dori sa subliniez faptul ca e vorba despre respectul de sine al unei tari, al unei natiuni. Donald Trump chiar si-a exprimat respectul, la dineul oficial din Statuary Hall, fata de Bill Clinton si fata de Hillary Clinton, cea impotriva careia a luptat in campania electorala. Lucrul asta arata o stare de normalitate in viata politica a unei natiuni. Si cred ca si noi, romanii, avem de invatat din asta: respectul fata de fostii Presedinti ai Romaniei. Nu suntem cu totii de aceeasi culoare politica si nu avem cu totii aceeasi orientare ideologica. Insa respectul trebuie sa ramana, recunoscand nu doar ce au facut rau predecesorii nostri, dar si ceea ce au facut bun pentru tara. De aici porneste normalitatea in viata politica si iata ca avem de invatat un lucru bun de la americani. Hillary Clinton a fost invitata, impreuna cu sotul ei, desigur, la investitura noului Presedinte al SUA si au onorat invitatia. Si asta in conditiile in care au existat destui democrati care  nu au dorit sa participe. De aceea am putut observa la aceasta ceremonie un act de maturitate politica.

Din pacate, ce se intampla in Romania zilelor noastre lasa mult de dorit, de fapt, mai bine zis, nu e de dorit: ne bagam in puscarie unii pe altii. Nu recunoastem meritele predecesorilor nostri – vedem doar esecurile, nerealizarile, doar ce au facut rau. Ce au facut bine si bun pentru aceasta tara nu vrem sa vedem. Lipsa concordiei in viata noastra politica demonstreaza o imaturitate a clasei politice, aceasta urmarindu-si indeosebi propriile ei interese meschine. Nu cred ca trebuie sa mai spun ca, in felul acesta, imaginea Romaniei este grav afectata.

b). Un alt lucru foarte interesant a fost prezenta rugaciunii la aceasta ceremonie de investitura. In America exista mai multe religii, insa oamenii acestia au multumit lui Dumnezeu pentru tara lor si s-au rugat pentru conducerea tarii. Este un lucru foarte bun si nu trebuie sa fii bigot ca sa faci asta. Vorbind dintr-un punct de vedere strict ortodox, e un lucru foarte mare sa te rogi lui Dumnezeu multumind. In general, oamenii fac rugaciuni de cerere, uitand sa mai si multumeasca. Dar o rugaciune prin care multumesti lui Dumnezeu pentru toate e un lucru foarte mare. De asemenea, a te ruga pentru conducerea tarii. Din punctul asta de vedere, ceremonia a avut un caracter bizantin – foarte interesant! Vorbim de America, sa retinem asta! Inclusiv dineul oficial a inceput cu rugaciune si s-a terminat cu rugaciune. Lucrul asta arata ca trebuie sa incercam o apropiere fata de semenii nostri si sa nu-i judecam prea aspru, lasand judecata in seama lui Dumnezeu.

Vedeti, noi ne zicem ortodocsi… Biserica Ortodoxa face asa ceva: multumeste lui Dumnezeu si se roaga pentru conducerea tarii. Dar cati dintre noi facem lucru asta? Faptul ca „Romania normala” a ajuns „Romania penala” demonstreaza ca nu prea facem asta ci, mai degraba, suntem inclinati sa ne judecam cu cea mai mare rautate aproapele.

c). De asemenea, nu putem trece peste discursul lui Donald Trump. Acest discurs a urmat cred ca intocmai pe cel din campania electorala. Presedintele a reiterat aceleasi teme, expunandu-si doctrina sa: protectionismul. Sigur, cum e si firesc, discursul acesta a fost mai ales pentru cetatenii americani. Totusi, intalnim in el cateva elemente inedite pentru America.

In primul rand Donald Trump se doreste a fi „cel mai mare creator de locuri de munca pe care l-a creat Dumnezeu”. Totusi…  cine sa creeze locuri de munca in SUA? Subliniez: in SUA. Presedintele? Cel putin din punctul asta de vedere, discursul sau se abate de la limitele Constitutiei SUA. Eu credeam ca in SUA, sectorul privat ar trebui sa si creeze locuri de munca. Donald Trump a incercat totusi sa explice in linii mari ce se intampla. Faptul ca multe firme americane aleg sa-si desfasoare activitatea in alta parte decat in America, afecteaza locurile de munca ale americanilor. Fiscalitatea ridicata din SUA ii indeamna sa mearga spre alte zari mai bune din punctul asta de vedere, unde si forta de munca e mai ieftina, vanzand apoi produsul fabricat acolo pe piata americana la preturi mari, ca si cum ar fi fost produs in SUA. Protectionismul lui Donald Trump se va manifesta impunand taxe vamale mari acestora, dar reducand, pe teritoriul SUA, fiscalitatea. Asta e startegia lui, din cate am inteles. El doreste ca americanii sa cumpere produse fabricate in America. De aici ar rezulta ca nu exlude ca o firma straina sa vina sa investeasca in SUA, creand locuri de munca pe teritoriul american. Ideea lui este ca America a furnizat prosperitate altora, uitand de propria ei prosperitate. El a criticat si establismentul pentru inactiune – sunt multi care se plang, dar nu fac nimic.

Donald Trump

Dar poate cel mai interesant aspect a fost cel in care Presedintele spunea ca „vom brazda” America cu drumuri, autostrazi, poduri tuneluri, aeroporturi. Nu stiu… dar mie mi s-a parut acest discurs mai degraba valabil pentru Romania decat pentru America. Dezvoltarea infrastructurii, foarte neglijata in ultima perioada, e un lucru foarte important pentru dezvoltarea Romaniei. Din acest punct de vedere discursul lui Donald Trump a fost mai degraba unul estic. Chiar stateam si ma gandeam daca nu cumva e influentat de sotie, D-na. Melania Trump, nascuta in Slovenia 🙂 . Sunt convins ca si in fosta Iugoslavie, dezvoltarea infrastructurii e un lucru foarte important, la fel ca si in Romania. Dar a spune ca vrei sa brazdezi SUA cu autostrazi mi se pare uluitor – cel putin gasim un lucru comun cu Romania si cu tot Estul Europei fost comunist. Pentru ca aceeasi problema se pune si in Estul Europei. Iar ideea ca „i-am imbogatit pe altii” se pune si aici, la noi: noi nu i-am imbogatit pe altii devenind piata de desfacere pentru produsele straine? Deci sunt niste similitudini izbitoare cu Romania – in ciuda diferentei de PIB/loc. – izbitoare 🙂 .  Ce teorie economica vrea sa aplice Donald Trump? Teoria lui Keynes? 🙂

Melania Trump

Pe de alta parte, nu stiu daca ati observat ce salut a avut Dl. Trump? Cu mana ridicata si pumnul strans. Ori, eu credeam ca asta e salutul efectuat de comunisti. Lucru asta se stie, nu spun nimic nou. Nou e doar faptul ca Donald Trump, Presedintele SUA, pare foarte aplecat spre problemele proletartatului american, de parca ar fi vrut sa spuna: „Proletari din SUA uniti-va in jurul lui Trump!” si sa nu uitam ca pe twitter zice ca „miscarea continua”: „THE MOVEMENT CONTINUES – THE WORK BEGINS!”.

Insa nu s-a prea referit la politica externa. Germanii i-au reprosat promovarea nationalismului, lucru ce ar putea avea efecte nedorite in Uniunea Europeana. De asemenea, analistii se intreaba ce inseamna, de fapt, „America, first!”. Teza lui este ca „ii aparam pe altii” cheltuind sume exorbitante, fara ca acestia din urma sa-si onoreze contributiile pentru aparare. O astfel de teza, in doi peri, sa recunoastem, naste intrebari si ingrijorari. De asemenea „relatiile bune cu Rusia” – lucru care, in sine, nu e rau, doar ca in Rusia avem un regim agresiv care ameninta Lumea Libera. Presedintele SUA s-a schimbat, Putin nu s-a schimbat. Ati vazut ce obraznicii a fost in stare sa debiteze lachelul Kremlinului, Igor Dodon. De asemenea, sa nu uitam ca Putin va face la inceputul lui februarie o vizita la Budapesta pentru a intari relatiile de colaborare cu Ungaria lui Viktor Orban. De asemenea, sa nu uitam ca atacurile cibernetice la adresa NATO au crescut cu 60%, dupa cum declara Jens Stoltenberg, provenind din „institutii de stat ale altor tari”.

Inteleg faptul ca se va deschide, cu Donald Trump, o noua perioada (era mi se pare prea mult spus), dar chestiunea esentiala care se pune este: care sunt noile provocari de securitate care se vor deschide cu aceasta noua perioada?

Referitor la politica externa a SUA, Dl. Trump a fost si este in continuare neclar. Domnia sa pare a zice ca se concentreaza in exclusivitate pe America. Insa chestiunile de securitate si aparare a Statelor Unite nu se reduc doar la granitele sale, chiar daca va construi celebrul zid la granita cu Mexicul. Dl. Trump s-a referit aproape in exclusivitate, de fapt in exclusivitate – cred ca e mai bine spus asa – la terorismul islamic pe care l-ar dori eradicat. Insa nici in aceasta privinta lucrurile nu sunt tocmai clare. Sa nu uitam de recentele atentate din Germania si Turcia si de situatia ce ramane in continuare tensionata si neclara in Siria.

Revenind la problemele de politica inerna a SUA, Dl. Trump lanseaza concepte fara sa le explice foarte clar, de exemplu:

„What truly matters is not which party controls our government, but whether our government is controlled by the people.”

„Ceea ce intr-adevar conteaza nu e care partid controleaza guvernul nostru, ci daca guvernul nostru e controlat de catre popor.”

sau:

„January 20th 2017, will be remembered as the day the people became the rulers of this nation again.”

„DE 20 ianuarie 2017 ne vom aminti ca de ziua in care poporul devine din nou carmuitorul acestei natiuni.”

Eu nu prea inteleg… SUA se transforma in republica populara? 🙂 E de ajuns sa va uitati pe twittrul lui Donald Trump:

„We will follow two simple rules: BUY AMERICAN & HIRE AMERICAN!”

„We will bring back our jobs. We will bring back our borders. We will bring back our wealth – and we will bring back our dreams!”

„The forgotten men and women of our country will be forgotten no longer. From this moment on, it’s going to be #AmericaFirst„

Un discurs care ni-l infatiseaza pe Donald Trump ca pe un mare om de stanga. El se refera la „barbatii si femeile uitati din tara noastra” – deci spre aceasta categorie sociala e tintit discursul sau: „Ne vom aduce locurile de munca inapoi. Ne vom aduce granitele inapoi. Ne vom aduce bogatia inapoi – si ne vom aduce visurile inapoi!”. Cu alte cuvinte: „Ne vrem tara inapoi!!!” – pai, eu am un deja vu: asa ceva am intalnit in Romania!!! 🙂 😆 Uitati-va aici, pe blogul Theororei: Hai ca se poate! Patria este norodul iar nu tagma jefuitorilor!! 🙂 😆 Exact asa ceva vrea sa spuna si Donald Trump! Doar ca nu foloseste aceleasi cuvinte.

Priveam la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan discutia starnita de Dl. Iulian Fota despre canalele de comunicare, despre ce mesaj dam noi spre SUA, despre ce mesager sa trimitem. Dar noi despre ce vorbim? Ca Trump da aceleasi mesaje care se dau in Romania, aceleasi mesaje care sunt si aici. Nu vorbim despre doua mesaje diferite: cel din America si cel din Romania ci despre unicul si acelasi mesaj in America si in Romania! 🙂  Traim vremuri uluitoare!! Eu chiar nu inteleg de ce Romania nu are inca Visa Waiver. Pentru ca eu constat cu uimire ca, cel putin la nivelul mesajului, e acelasi lucru. Or, daca in doua tari diferite se dezvolta aceleasi mesaje, cu aceleasi idei ar trebui sa se dezvolte si infratirea intre popoarele celor doua tari. Adica vreti sa-mi spuneti ca un astfel de mesaj: „What truly matters is not which party controls our government, but whether our government is controlled by the people.” nu intalnim in Romania? Evident, n-are importanta limba in care e scris mesajul – lucru ce-i da o aura de universalitate. Discursul axat preponderent, esential as zice, pe popor, pe cum traieste poporul, discursul referitor la cei uitati, la establishmentul care nu face nimic pentru cei uitati – nu intanim asa ceva si in Romania? Eu as zice ca da. Uitati-va numai la un comentariu pe care l-am primit pe blog:

„Se mişcă Strada ! Chiar dă bine din gură, că din fund… primesc ce vor ! 😉
Din păcate, cei care protestează la ordin nu se deosebesc prea mult de adevăraţii oameni ai străzii, ascunşi acum prin canale din cauza frigului ! Singura mare deosebire este că cei din urmă ies din canale, cerşind împinşi de foame, ceilalţi, împinşi din spate de interesele meschine ale unor angajatori cu, sau fără carte de muncă ( Soroş nu prea are obiceiul să angajeze cu carte de muncă, decât vreo câţiva agenţi, e drept că foarte bine plătiţi ! ) îşi duc, în loc de cruce, pancardele sau afişele cu revendicări din cele mai nostime, unele chiar reuşite, dovadă că nu-s toţi atât de proşti cum îi cred unii , din moment ce scot bani şi pe ger de crapă pietrele , dar ei rezistă, vorba reclamei la un fixativ celebru ( mai ştii ce folosesc cei care i-au fixat în stradă ? )! De unde şi o strigătură modernă cu „când or face plopii mere şi protestatarii ţurţurele”, care indică nu numai gradul de îngheţ, dar şi cel de aşteptare a îndeplinirii revendicărilor !”

Cei uitati – cei impinsi de foame, cei care traiesc in canale – scuzati-ma, asta nu e mesajul Rusiei, ci mesajul lui Donald Trump!!!!! Pentru ca Donald Trump se refera la o asemenea categorie sociala. El a pledat in discursul sau pentru solidaritate. Dar el spune ca are si solutii la astfel de probleme.

Interesant este ca mesajul lui Trump este cel mai apropiat de retorica Europei de Est. N-am intalnit la niciun alt Presedinte american o asemenea abordare, atat de apropiata de spiritul Estic al Europei. Nici macar la un Presedinte sau Sef de Guvern dintr-o tara membra UE! Accentul pus pe dezvoltarea industriei autohtone, pe crearea de locuri de munca, pe cresterea nivelului de trai se potriveste ca o manusa Europei de Est. Observati la noi criticile acerbe din partea presei si societatii ca nu se mai fac drumuri si autostrazi, accentul pus pe problema bogatiei tarii, jefuita, pe faptul ca poporul e controlat de Guvern si nu ca poporul controleaza Guvernul.

Spuneam ca acest mesaj, viziunea care se degaja de aici, e foarte apropiat de Europa de Est, dar nu si de Rusia. Realitatea interna din Rusia, cu crearea „noii nobilimi” din cenusa fostului KGB, cum spune cartea semnata de Andrei Soldatov si Irina Borogan, nu prea are de a face cu mesajele Presedintelui american. Donald Trump a precizat ca nu doreste sa impuna altora punctele sale de vedere sau sa forteze pe cineva sa si le insuseasca, ci ca e dreptul tuturor natiunilor de a pune in prim-plan propriile lor interese. Ce avem in Rusia, sub regimul lui Vladimir Putin, e foarte diferit. De fapt, se poate spune ca e vorba de o dictatura caghebista poate mai rea decat cea de pe vremea comunismului. Grija fata de om nu e prezenta in Rusia zilelor noastre. Dimpotriva! Ca sa va faceti o idee despre cum e in Rusia si ce fel de regim dezvolta Vladimir Putin va recomand sa cititi articolele acestui blog al lui Dan Nicu de pe Blogurile Adevarul. Putem constata cu usurinta ca ce spune, de fapt, Donald Trump, mesajul si viziunea sa, n-au nicio legatura cu ce se intampla in Rusia lui Putin. De aceea eu nu vad cum s-ar putea intelege si cum se pot construi, date fiind asemenea conditii, relatii bune cu Rusia lui Putin. Cu atat mai mult cu cat intentiile expansioniste ale Rusiei putiniste transpar cu destula claritate, inclusiv incalcarea brutala a dreptului international. Putin doreste sa-si impuna cu forta, eventual armata, sau amenintarea cu forta punctele de vedere, conceptia si influenta si in alte tari din Europa si nu numai. De asemenea, pe plan intern preocuparea lui pentru prosperitatea Rusiei, dreptul la o viata normala si decenta a rusilor, sunt in vecinatatea lui ZERO. In Rusia aparatul represiv e atat de puternic si omniprezent incat chiar si daca mori de foame riscurile pe care si le-ar asuma cei care s-ar revolta sunt chiar mult mai mari. Aparatul represiv a atins sub Putin cote paroxistice si faptul ca Justitia nu e independenta ci supusa politic noului tar de la Kremlin a dat posibilitatea de a se crea aceasta noua nobilime care-si vede doar de propriile ei interese, in dispret total fata de popor. Putin a mimat patriotismul angajandu-si politica impotriva a tot ce e occidental. Au fost inchise brutal organizatii nonguvernamentale, au fost inchisi oameni care doreau sa construiasca punti de legatura de prietenie cu Occidentul. Si asta pentru a-si consolida Puterea pe plan intern, singurul lucru ce-l interseaza cu adevarat. De aceea construirea unei relatii de prietenie cu o asemenea tara e un lucru deosebit de dificil.

Putin trebuie oprit! Si mi-e teama ca daca nu vom reusi pe cale diplomatica, daca nu se poate astfel atunci prin sanctiuni economice, daca nu se poate astfel atunci pe cale de descurajare militara, va trebui sa-l oprim din tendintele sale expansioniste bolnave prin razboi. Nu e exclus lucrul acesta. Pericolul mare e ca Putin va putea forta un razboi cu Occidentul pentru a se putea mentine la Putere, o Putere absoluta, impreuna cu ceata sa de oligarhi. Sper ca Dl. Trump sa constientizeze acest lucru si sa inteleaga ca actiunile Rusiei putiniste sunt indreptate impotriva Occidentului, impotriva Americii, iar un astfel de dictator precum Vladmir Putin trebuie oprit la timp spre a nu se repeta istoria de la mijlocul sec. XX. Putin nu trebuie desconsiderat sau tratat cu superficialitate, sau subestimat. Ci trebuie oprit!

In final cred ca e important sa punem discursul sau asa cum l-a prezentat chiar el insusi pe FaceBook, recomandnad a fi citit integral si in original:

„Chief Justice Roberts, President Carter, President Clinton, President Bush, President Obama, fellow Americans, and people of the world: thank you.

We, the citizens of America, are now joined in a great national effort to rebuild our country and to restore its promise for all of our people.

Together, we will determine the course of America and the world for years to come.
We will face challenges. We will confront hardships. But we will get the job done. Every four years, we gather on these steps to carry out the orderly and peaceful transfer of power, and we are grateful to President Obama and First Lady Michelle Obama for their gracious aid throughout this transition. They have been magnificent.

Today’s ceremony, however, has very special meaning. Because today we are not merely transferring power from one Administration to another, or from one party to another – but we are transferring power from Washington, D.C. and giving it back to you, the American People.

For too long, a small group in our nation’s Capital has reaped the rewards of government while the people have borne the cost.
Washington flourished – but the people did not share in its wealth. Politicians prospered – but the jobs left, and the factories closed.
The establishment protected itself, but not the citizens of our country. Their victories have not been your victories; their triumphs have not been your triumphs; and while they celebrated in our nation’s Capital, there was little to celebrate for struggling families all across our land.

That all changes – starting right here, and right now, because this moment is your moment: it belongs to you! It belongs to everyone gathered here today and everyone watching all across America. This is your day. This is your celebration. And this, the United States of America, is your country.

What truly matters is not which party controls our government, but whether our government is controlled by the people. January 20th 2017, will be remembered as the day the people became the rulers of this nation again.
The forgotten men and women of our country will be forgotten no longer.

Everyone is listening to you now. You came by the tens of millions to become part of a historic movement the likes of which the world has never seen before. At the center of this movement is a crucial conviction: that a nation exists to serve its citizens.

Americans want great schools for their children, safe neighborhoods for their families, and good jobs for themselves.
These are the just and reasonable demands of a righteous public. But for too many of our citizens, a different reality exists: Mothers and children trapped in poverty in our inner cities; rusted-out factories scattered like tombstones across the landscape of our nation; an education system, flush with cash, but which leaves our young and beautiful students deprived of knowledge; and the crime and gangs and drugs that have stolen too many lives and robbed our country of so much unrealized potential.

This American carnage stops RIGHT HERE and stops RIGHT NOW. We are one nation – and their pain is our pain. Their dreams are our dreams; and their success will be our success. We share one heart, one home, and one glorious destiny.

The oath of office I take today is an oath of allegiance to all Americans. For many decades, we’ve enriched foreign industry at the expense of American industry;
Subsidized the armies of other countries while allowing for the very sad depletion of our military; We’ve defended other nation’s borders while refusing to defend our own;
And spent trillions of dollars overseas while America’s infrastructure has fallen into disrepair and decay.

We’ve made other countries rich while the wealth, strength, and confidence of our country has disappeared over the horizon.
One by one, the factories shuttered and left our shores, with not even a thought about the millions upon millions of American workers left behind.

The wealth of our middle class has been ripped from their homes and then redistributed across the entire world.
But that is the past. And now we are looking only to the future.

We assembled here today are issuing a new decree to be heard in every city, in every foreign capital, and in every hall of power.
From this day forward, a new vision will govern our land.

From this moment on, it’s going to be America First. Every decision on trade, on taxes, on immigration, on foreign affairs, will be made to benefit American workers and American families. We must protect our borders from the ravages of other countries making our products, stealing our companies, and destroying our jobs. Protection will lead to great prosperity and strength.

I will fight for you with every breath in my body – and I will never, ever let you down.
America will start winning again, winning like never before. We will bring back our jobs. We will bring back our borders. We will bring back our wealth. And we will bring back our dreams.

We will build new roads, and highways, and bridges, and airports, and tunnels, and railways all across our wonderful nation.
We will get our people off of welfare and back to work – rebuilding our country with American hands and American labor.
We will follow two simple rules: Buy American and Hire American.

We will seek friendship and goodwill with the nations of the world – but we do so with the understanding that it is the right of all nations to put their own interests first.

We do not seek to impose our way of life on anyone, but rather to let it shine as an example for everyone to follow.

We will reinforce old alliances and form new ones – and unite the civilized world against Radical Islamic Terrorism, which we will eradicate completely from the face of the Earth.

At the bedrock of our politics will be a total allegiance to the United States of America, and through our loyalty to our country, we will rediscover our loyalty to each other.
When you open your heart to patriotism, there is no room for prejudice.

The Bible tells us, “how good and pleasant it is when God’s people live together in unity.”
We must speak our minds openly, debate our disagreements honestly, but always pursue solidarity. When America is united, America is totally unstoppable. There should be no fear – we are protected, and we will always be protected.

We will be protected by the great men and women of our military and law enforcement and, most importantly, we are protected by God.

Finally, we must think big and dream even bigger. In America, we understand that a nation is only living as long as it is striving.
We will no longer accept politicians who are all talk and no action – constantly complaining but never doing anything about it.

The time for empty talk is over. Now arrives the hour of action.

Do not let anyone tell you it cannot be done. No challenge can match the heart and fight and spirit of America.

We will not fail. Our country will thrive and prosper again. We stand at the birth of a new millennium, ready to unlock the mysteries of space, to free the Earth from the miseries of disease, and to harness the energies, industries and technologies of tomorrow.

A new national pride will stir our souls, lift our sights, and heal our divisions. It is time to remember that old wisdom our soldiers will never forget: that whether we are black or brown or white, we all bleed the same red blood of patriots, we all enjoy the same glorious freedoms, and we all salute the same great American Flag. And whether a child is born in the urban sprawl of Detroit or the windswept plains of Nebraska, they look up at the same night sky, they fill their heart with the same dreams, and they are infused with the breath of life by the same almighty Creator.

So to all Americans, in every city near and far, small and large, from mountain to mountain, and from ocean to ocean, hear these words: You will never be ignored again. Your voice, your hopes, and your dreams, will define our American destiny. And your courage and goodness and love will forever guide us along the way.

Together, We Will Make America Strong Again. We Will Make America Wealthy Again.
We Will Make America Proud Again.
We Will Make America Safe Again….

and Yes, Together, We Will Make America Great Again. Thank you, God Bless You, And God Bless America.

Donald J. Trump
45th President of the United States”

Si ca sa-l parafrazez pe cel de-al 45-lea Presedinte al Statelor Unite ale Americii, Dl. Donald Trump, voi spune si eu:

Let’s make Romania GREAT again!!

Doua articole care trebuie neaparat citite

Dar inainte de a trece la cele doua articole, trebuie citit acesta:

Mediafax

Ambasadorul rus la ONU: Tensiunile dintre Rusia şi SUA sunt probabil la cel mai înalt nivel după 1973

„Vitaly Churkin, ambasadorul Rusiei la ONU, a declarat că tensiunile dintre Moscova şi Washington sunt probabil la cel mai înalt nivel după anul 1973, însă a precizat că relaţiile actuale între cele două puteri sunt totuşi diferite de cele din timpul Războiului Rece, notează The Associated Press.

„Cred că situaţia generală este destul de rea în acest moment, probabil cea mai gravă (…) din 1973 încoace”, a declarat diplomatul rus.

Churkin a adăugat că „deşi există fricţiuni serioase, diferenţe precum Siria, continuăm să lucrăm în alte chestiuni (…) şi uneori chiar foarte bine”.

Acest lucru nu se întâmpla în timpul Războiului Rece, iar în 1973, în contextul războiului dintre Israel şi mai multe state arabe, potrivit experţilor, riscul izbucnirii unui conflict armat între Statele Unite şi Uniunea Sovietică era la cel mai înalt nivel de după Criza rachetelor cubaneze din 1962.

Ambasadorul rus a mai declarat că „o serie de acţiuni” au adus relaţiile ruso-americane la nivelul actual.

„Este vorba de o lipsă fundamentală de respectă şi lipsă a unor discuţii aprofundate” în ceea ce priveşte problemele politice, a mai spus diplomatul.

Churkin a mai afirmată că Mosova doreşte normalizarea relaţiilor cu Washingtonul.”

Si acum cele doua articole:

Europa Libera

Traian Ungureanu

Colonialism rus și orbire occidentală (I)

12 octombrie, 2016

• Traian Ungureanu

„Recent, în timpul unui concurs televizat, o tînără englezoaică a fost întrebată: din ce țară au făcut parte Cehia și Slovacia? Concurenta a zîmbit și a răspuns sigură pe ea: din Rusia! Răspunsul nu dovedește ignoranța generală a publicului ocidental ci vorbește, mai întîi, despre educația concurentei. Însă, ceva în acest răspuns aiuritor e cu adevărat de luat în seamă. E vorba de impresiile și, uneori, falsele certitudini care dau, în lumea ocidentală, imaginea Rusiei și a Europei de Est în genere.

Lipsa de educație istorică și geografică a oamenilor de rînd nu e o noutate și nici o excepție. În fond, nici est-europenii nu sînt mai bine pregătiți, cînd e vorba de datele lumii occidentale. Puțini români, sîrbi sau estonieni sînt în stare să dea numele capitalei cutărui stat american, de pildă New York (Albany) Adevărata problemă e altundeva: în definiția politico-istorică a lumii est-europene, așa cum circulă ea în Occident. Brutal spus: cine pe cine și cu ce drept?

Situația e complicată de revenirea agresivă în prim plan a Rusiei și a problemelor est-europene, odată cu politica externă foarte activă și agresivă a regimului Putin. Operațiile și afirmațiile puse în mișcare de Rusia au fost preluate și analizate de corul obișnuit al istoricilor, jurnaliștilor și politicienilor. Rezultatul final e o interpretare a Europei de Est care poartă aprobarea oficială, e propagată de media și, de acolo, preluată de opinia publică. Într-o măsură deloc neglijabilă, această schiță a integrat elemente de propagandă, falsuri și dezinformări curente în Rusia. Fără excepție, aceste presupuse fapte sigure sînt atrăgătoare și par să se sprijine pe date istorice incontestabile sau pe evenimente recente desfășurate sub ochii contemporanilor. Asta, la capitolul informație. Încă mai înrijorătoare e consolidarea ideilor fixe care scutesc Rusia de păcatele reproșate amarnic Occidentului. Acest soi de orbire voluntară domină, mai departe, o mare parte a lumii academice, a tineretului universitar și a militanților care se bat pentru o lume mai bună, din diverse unghiuri și pe temele cele mai felurite.

Dacă e să începem cu evenimentele recente absorbite în Occident prin filtru rusesc, atunci e vorba, în primul rînd, de tema încrederii înșelate de NATO și de UE. Argumentul principal al acestei idei e că NATO și UE au înghițit statele est-europene și fostele state sovietice, ocupînd poziții pe frontierele Rusiei. Într-adevăr, toată lumea știe că între 1989 și 2007, majoritatea acestor state și, în orice caz, toate fostele membre ale Trataului de la Varșovia, au fost admise în UE și în Alianța NATO: Rusia a pornit de la aceste realități pentru a planta ideea încercuirii ostile și pentru a reproșa Occidentului că a capturat Europa de Est. Din păcate, prea puține replici occidentale pleacă de la realitatea de fapt: toate statele est-europene membre UE și NATO au pătruns în aceste organizații de bună voie, pentru că asta și-au dorit și au reușit, adesea, după ani lungi de încercări și insistențe. UE și NATO n-au anexat și n-au silit pe nimeni să li se alăture. NATO n-a pătruns cu forța în statele care i-au devenit parte. Dacă înglobarea statelor estice în fostul lagăr sovietic a fost întotdeauna rezultatul războiului sau ocupației militare, UE și NATO n-au tras nici un foc de armă și n-au trimis nici o forță de ocupație în Est. Singurul lucru major care s-a întîmplat, cu adevărat, înainte de aderarea la UE sau NATO, au fost referendumuri încheiate, fără excepție, cu un vot favorabil zdrobitor. Iar dacă știm ceva, după 70 de ani de comunism sovietic și 27 de ani de UE și NATO, atunci totul poate fi pus într-o regulă simplă: în URSS s-a intrat numai sub amenințare, în UE și NATO a intrat numai cine și dacă și-a dorit așa ceva. În plus, unul din principalele motive care au grăbit statele est-europene spre UE și NATO a fost tocmai amenințarea neîncetată a Rusiei.

În varianta propagandistică rusească, raționamentul merge mai departe și spune că aglomerarea de state est-europene membre UE și NATO la frontierele Rusiei urmărește, de fapt, un singur lucru: încercuirea și, ulterior, atacarea sau șantajarea Rusiei. Ideea e grotescă. Cine poate crede că Occidentul are în minte să atace Rusia? Și cine e atît de nebun să spere, cu adevărat, că poate cîștiga un conflict cu necuprinsa și formidabila Federație Rusă? Poate copiii, deși e greu de crezut că pînă și mintea copiilor e un pic mai serioasă.”

Traian Ungureanu

Colonialism rus și orbire occidentală (II)

14 octombrie, 2016

• Traian Ungureanu

„A doua mare problemă a percepției occidentale asupra Rusiei și Europei de Est e orbirea elitelor academice. E curios, deși nimeni nu se miră: în vreme ce lumea academică toacă mărunt, sub acuzația de colonialism, marile state ale Occidentului, nimeni nu suflă un cuvînt și nici nu pare să fi auzit vreodată de cel mai mare și mai activ imperiu colonial. Un imperiu viu și harnic, persecutor de națiuni și mare amator de expansiune. Numele lui? Rusia.

Ocupația colonială franceză sau britanică e demult încheiată. Cu toate astea, presa și școlile occidentale continuă să pună sub acuzare fostele puteri coloniale, învinuite de toate relele lumii: sclavie, exploatare economică, rasism și distrugere de culturi. Istoria e un pic mai complicată, dar nimeni n-are timp să se oprească. Ura față de Occident, e o boală neiertătoare în Occident. Implanturile de tehnologie, justiție, libertate, administrație și cultură modernă care au ridicat lumea extraeuropeană după intervenția europeană nu contează.

Dar adevărata problemă e orbirea care îi face pe aceiași oameni să urască occidentul și să ignore exact faptele pentru care e acuzat occidentul, atunci cînd e vorba de Rusia. Studiile coloniale se predau în mai toate marile Universități occidentale, dar nu se ating de cel mai mare imperiu colonial în viață. Violența extremă, milioanele de victime, rasismul social, exploatarea economică nemiloasă, pierderea libertății și a drepturilor civile, distrugerea democrației, îndoctrinarea lingvistică și culturală, suprimarea protestului și alte atîtea crime impuse de ocupația și dominația sovieto-rusă nu există, pur și simplu, pentru marii luptători cu abuzurile trecute ale colonialsimului occidental.

Cînd e vorba de Rusia, ocupația nu e ocupație, violența nu e violență iar îndoctrinarea e un serviciu de binefacere gratuit. E destul de clar că, pentru luptătorii cu trecutul Occidentului, colonialismul e ceva ce poate fi și trebuie reproșat numai Occidentului. Pe scurt, un foarte util instrument de atacat, dinăuntru, propria cultură. Rusia e, dimpotrivă, scutită. Sigur, asta e o afacere internă occidentală. Dacă occidentalii vor să se răfuiască în amănunt cu Occidentul, nimeni nu-i poate opri. Numai că, pe fundația acestei orbiri, a crescut, în mod revoltător, percepția care a normalizat crimele și oprimarea sovieto-rusă. Astfel în locul observației după care Rusia vrea să își domine și după eliberare, fostele colonii, circulă ideea după care Estul e o „zonă de interes legitim” pentru Rusia. Evident, toată lumea are vecini și n-are cum să nu fie interesată anume de ce fac ei. Dar asta nu înseamnă, de pildă, că Italia vrea să controleze Austria sau că Suedia poartă sîmbetele Danemarcei. Tot așa cum e evident că, de pildă, Canada se simte foarte bine în vecinătatea Statelor Unite. Doar în cazul Rusiei ideea de interes special față de Republicile Baltice, Polonia sau Bulgaria presupune șantaj economic, subversiune, infiltrare, provocări militare, atacuri cibernetice și campanii de propagandă ostilă.

În cele din urmă, nu e e nevoie decît de un efort minim de cunoaștere pentru a aduce adevărul istoric în percepția care dă imaginea Estului. Și de incă un lucru, din păcate infinit mai dificil: de curajul de a ține cont de adevăr, chiar împotriva propriilor convingeri politice și a propriilor frustrări.”

Ca Rusia e un mare pericol nu doar pentru Romania, dar pentru intreaga Europa, luata in ansamblul ei, lucrurile, cred, sunt destul de clare si se pot certifica cu fapte istorice. Insa legat de ceea ce doreste sa arate Dl. Traian Ungureanu – „Încă mai înrijorătoare e consolidarea ideilor fixe care scutesc Rusia de păcatele reproșate amarnic Occidentului.” – trebuie spus ca imaginea unei Rusii care n-ar fi chiar atat de rea, ba dimpotriva: chiar de dorit fata de „pacatele” amarnice, nu-i asa, ale Occidentului, s-a construit de catre o stanga europeana ce a fost aproape in totalitate sub autoritatea Kremlinului si finantata de acesta. Inclusiv cu asa-zisi oameni de stanga, occidentali, dar platiti si subordonati Moscovei. Aici nu a fost vorba doar de idealurile pe care le-au avut unii. Poate ca le-au avut. Ci despre o actiune coordonata de Kremlin, in Occident, pentru promovarea Rusiei prin comunism.

Eu cred ca trebuie inteles ca, prin comunsim, Rusia avea suportul ideologic cel mai clar si solid pentru a putea sa-si impuna puterea si, pe cale de consecinta, desigur, dominatia in Europa. Panslavismul si Ortodoxia Rusa si chiar marea cultura rusa au reprezentat un esec major din acest punct de vedere. Pentru politica bazata pe dominatie si teroare, promovata de catre Kremlin, comunsimul era ideologia ideala. Si se poate usor constata ca URSS a fost o mare problema, o mare amenintare la adresa securitatii nord-atlantice.

Odata cu prabusirea comunismului, suportul acesta ideologic, la comunism ma refer, a disparut. Si a ramas doar forta militara, expresie a politicii de violenta si violentare a altor state libere si suverane, caracteristica Kremlinului.

„Cu toate astea, presa și școlile occidentale continuă să pună sub acuzare fostele puteri coloniale, învinuite de toate relele lumii: sclavie, exploatare economică, rasism și distrugere de culturi.” – da, pentru ca toata stanga occidentala a fost aservita – citeste corupta – de catre puterea politica din Rusia (m-as bucura daca lucrurile nu au stat chiar asa!), mai exact spus cea sovietica.

Daca mai sus vorbeam despre vina Rusiei, in legatura cu: „Recent, în timpul unui concurs televizat, o tînără englezoaică a fost întrebată: din ce țară au făcut parte Cehia și Slovacia? Concurenta a zîmbit și a răspuns sigură pe ea: din Rusia!” – vorbim de vina Occidentului. Pentru ca perceptia aceasta, ca Europa de Est se confunda cumva cu Rusia, vine din vina Occidentului care a ramas pasiv la incercarile Rusiei de a-si impune punctele de vedere si dominatia, e adevarat prin forta si amenintare cu forta, caracteristica marilor dictaturi.

Naivitatea Occidentului a constat in faptul ca a considerat bun comunsimul si mai ales cel din Rusia. Dar sa nu generalizam. Au existat, desigur, si minti lucide.

„Dacă occidentalii vor să se răfuiască în amănunt cu Occidentul, nimeni nu-i poate opri. Numai că, pe fundația acestei orbiri, a crescut, în mod revoltător, percepția care a normalizat crimele și oprimarea sovieto-rusă. Astfel în locul observației după care Rusia vrea să își domine și după eliberare, fostele colonii, circulă ideea după care Estul e o „zonă de interes legitim” pentru Rusia” – fara indoiala ca acei occidentali sunt, de regula, cei de stanga si cei subventionati de Moscova (in zilele noastre mai ales cei din urma, adica cei subventionati de Moscova!!). Ideea „după care Estul e o „zonă de interes legitim” pentru Rusia” este fabricata de catre Kremlin si „vanduta” in Occident unora platiti tot de Rusia – de asta am si pus ghilimelele de rigoare la „vanduta”. Cu alte cuvinte, Rusia centreaza, Rusia da cu capul, dar trebuie sa para altfel, ca si cum Occidentul centreaza!

La fel a fost si cu punerea in balanta a nazismului (Germania hitlerista cu Hitler) si a comunismului (URSS cu Stalin). Rezultatul a fost ca nazismul e rau, comunismul e bun. Nu s-a vorbit, decat recent, despre crimele comumnismului si sa ne gandim ca inca, in Romania, sunt fosti tortionari in libertate (v., de ex, aici si aici)!! Despre Stalin nu s-a spus in epoca faptul ca ar fi tot atat de rau ca si Hitler sau poate si mai rau! Dimpotriva, Stalin – cel putin pana cand Hrusciov i-a aratat abuzurile (sa nu uitam ca si acum, in Rusia, sunt multi nostalgici chiar dupa Stalin) – era baiatul bun, Hitler era cel rau!! Iar la aceasta schema de gandire a contribuit din plin evreimea, in marea ei majoritate comunista la acea vreme! Si nici acum o anumita parte a evreimii nu considera altfel! Dar, in general vorbind, Stanga a contribuit la exprimarea si promovarea unor asemenea perceptii si mod de gandire, chiar daca eronate. Asta nu conta, pentru ca felul asta de a gandi era pus in slujba unor „inalte idealuri”, lucru ce ar fi „iertat” eventualele „scapari”, indiferent cat de multe erau si ca ar fi viciat considerabil adevarul. Insa trebuie precizat ca „atunci cand fu la o adica”, vorba lui Nea Marin, Stanga europeana s-a retras din fata lor, recunoscand pericolul si adevarul.

Fara indoiala ca acum Rusia cauta un nou suport ideologic in acelasi scop: pentru a-si extinde dominatia in Europa – v. decizia recenta a lui Putin si anume: copiii rusi sa fie retrasi de la scolile occidentale. Unul din noii ideologi e Dughin, despre care am mai scris – v. aici si de vazut si cine s-a intalnit cu Dughin cand acesta a venit in Romania… Dar pe de alta parte, iarasi foarte interesant, sprijinul Rusiei merge catre partidele eurosceptice din Europa. In general, acest nou suport ideologic este antieuropean, antiNATO, antidemocratic. Vladimir Putin incearca sa gaseasca acest nou suport ideologic dar, totusi, nu-l gaseste. Chiar si comunismul, sa nu uitam, n-a fost o creatie ruseasca. Modernitatea, in Rusia, s-a prezentat nu sub forma comunismului ci sub cea a nihilismului – nu atat negare in sine cat stresul, inclusiv intelectual, de a gasi o cale noua.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre cum functioneaza acest stat…

Doresc sa pun pe blog cateva editoriale ale maestrului Ion Cristoiu pe care, citindu-le, le-am privit cu luare aminte. De fapt, pentru cateva momente n-am mai avut ce spune. Am tacut. Ele ne vorbesc despre cum functioneaza sau, mai bine zis, nu functioneaza acest stat. Iar acum stau si ma intreb daca romanii inteleg modul acesta de functionare al statului nostru…

Dacian Cioloș dă de înțeles că se confruntă, ca premier, cu o realitate gravă: Teama de DNA a dus la teama celor din administrația locală și centrală de a lua decizii!

„Joi, 25 februarie 2016, la ora 8.15 pm. Dacian Cioloș a postat pe pagina sa de Facebook următorul text:
„Avem nevoie să reinstaurăm un climat de încredere în administrație, bazat pe transparență și claritate a legislației, a procedurilor și a actului decizional. Teama de a asuma decizii, de multe ori de frica DNA, cum s-a împământenit în această ultimă perioadă, poate veni și din lipsa de claritate a legislației sau a procedurilor de lucru. Aici avem de-a face și cu o responsabilitate politică în actul legislativ. Și cred că această teamă de DNA nu este din cauza modului în careDNA își face treaba în mod exemplar, ci, probabil, de incapacitatea noastră de a progresa cu aceeași viteză în performanță cu care a progresat DNA în acești ultimi ani. Eu cel puțin așa lecturez lucrurile în momentul de față”.

Ca gazetar prin Istorie, cum îmi spun, pentru că nu sunt istoric de profesie, m-am obișnuit să fiu atent la zicerile înalților demnitari din România de azi, știind că ele vor servi posterității ca documente care vor fi citite și mai ales citate. Cum în ultima vreme s-a împămîntenit printre demnitari năravul de a înlocui Comunicatele oficiale cu postări pe Facebook, o aiureală, (Facebook e doar pentru impresiile personale ale politicianului, astfel încît un text să nu angajeze și funcția, ci doar omul) ivită din propaganda mincinoasă că Klaus Iohannis a cîștigat alegerile nu datorită Sistemului, ci datorită geniului său de a se exprima pe Facebook, n-am încotro:
Trebuie să acord atenție, ca analist, și intervențiilor pe Facebook ale demnitarilor.

În consecință atrag atenția asupra postării de mai sus a lui Dacian Cioloș ca fiind una de importanță istorică:
Dacian Cioloș abordează o realitate cu care sunt sigur se confruntă deja ca premier:
Teama celor din administrație de a lua decizii de teama DNA.

Despre această teamă au vorbit în ultimul timp criticii Binomului SRI-DNA, care au semnalat că așa zisa Luptă împotriva corupției paralizează activitatea în administrația locală și centrală.
Efectul pervers al așa zisei Lupte a apărut din cauza folosirii abuzive, în scopuri politico- mafiote, de către Binomul SRI-DNA a două infracțiuni:
Abuzul în serviciu și Traficul de influență.

Pentru Binomul SRI-DNA abuz în serviciu a devenit orice decizie a unui funcționar socotită de Binom, numai și numai de Binom, ca fiind abuz în serviciu.
Dacă un primar face un podeț, vine DNA și-l acuză de abuz în serviciu, pentru că, potrivit DNA, podețul respectiv nu trebuia făcut și astfel primarul a adus un prejudiciu statului. Care prejudiciu e stabilit tot de DNA. Firește, cum e vorba de DNA, te-ai aștepta să vezi și ce mită a luat primarul pentru construirea podețului. Ei bine, primarul n-a luat nici o mită. După DNA primarul a comis o infracțiune de corupție, doar pentru că a făcut un pod fără aprobarea Binomului SRI-DNA.

Traficul de influență e și el interpretat de Binom în chip aiuritor. Normal ar fi ca trafic de influență să fie o intervenție din partea cuiva pe lîngă o autoritate în schimbul unui cîștig. Dar dacă un parlamentar, mergînd în colegiu, i se plînge un alegător că nu primește TVA deși are dreptul, și la întoarcerea în București, se interesează la ANAF de așa ceva, poate fi anchetat pentru trafic de influență. Ca să nu mai spun că Trafic de influență e și cînd cineva obține bani de la altcineva promițîndu-i că va interveni la Dumnezeu ca să-i dea o repartiție direct în Rai, fără a mai trece prin Purgatoriu. În loc de înșelăciune, tipul e anchetat pentru trafic de influență!

Ca urmare a acestei realități cumplite, care lasă impresia unei acțiuni antinaționale, sabotoare a Binomului SRI-DNA, nimeni nu mai are curajul unei inițiative, al semnării unei hîrtii. Mulți funcționari, chiar și cei de rang înalt, își spun că mai degrabă nu fac nimic decît să fie înhățați de DNA.

Treptat-treptat, o nemișcare absolută se instalează într-o țară care are nevoie de decizii, chiar și dintre cele greșite, numai să fie decizii, pentru că administrarea treburilor publice asta presupune:
Luarea de decizii fără altă teamă decît cea dată de judecata alegătorilor.
Peste un timp vom vedea cu toții ce preț înspăimântător va trebui să plătim ca Popor al unei țări în care nu s-a mai făcut nimic din cauza Binomului SRI-DNA.

Pe vremea lui Nicolae Ceaușescu n-aveam voie să spunem că Partidul e de vină pentru nu știu ce nenorocire.
Da, nenorocirea exista, dar nu Partidul era de vină, ci felul greșit în care se aplicau de către unii Documentele de Partid.

După aproape trei luni de guvernare, Dacian Cioloș și-a dat seama că teama de DNA a produs o paralizie a administrației locale și centrale, paralizie care se răsfrînge negativ, pe zi ce trece, asupra Guvernării sale.

Postarea recunoaște această realitate, într-o premieră pe care nu șovăi s-o numesc istorică:
În sfîrșit, un premier tehnocrat și mai ales un om care nu are probleme cu corupția, semnalează crunta realitate care ne va duce la colaps național:
Teama de a lua decizii.

El însă, bietul, n-are curaj să pună punctul pe i și să arate că teama aceasta își are cauza în abuzurile Binomului SRI-DNA. Și atunci, ca pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, denunțînd o nenorocire, n-o pune pe seama Partidului numit Binom, ci pe seama lipsei „de claritate a legislației sau a procedurilor de lucru”.

Pe vremea lui Nicolae Ceașescu, chiar și cînd găseai aiurea cauzele unei nenorociri, era un curaj să dezvălui public o nenorocire. Nu de alta, dar sub conducerea Partidului, în România nu erau nenorociri.
Din acest punct de vedere, gestul lui Dacian Cioloș de a semnala teama de a lua decizii de teama DNA e de un curaj nebănuit.”

Cum adică, Gregorian Bivolaru n-are dreptul la apărare?!

„Arestarea lui Gregorian Bivolaru în Franța a adus în presa noastră tot mai anapoda întrebarea, obișnuită deja pînă la banalizare, cînd se întîmplă ceva:
Cui folosește?

La întrebarea Cui folosește arestarea lui Gregorian Bivolaru s-au dat numeroase răspunsuri.
Toate implicînd presupusul că mulți politicieni au fost pe șest în MISA și Gregorian Bivolaru, adus pe meleagurile noastre, îi va da în gît.

Sub semnul întrebării Cui folosește? în varianta specifică postului Cine tremură?România Tv și-a amintit (lucru lăudabil) de un interviu luat de subsemnatul lui Adrian Năstase după pierderea alegerilor din 2004 și înainte de a intra la închisoare.
În cadrul acestui interviu am susținut, întrebîndu-l chiar pe Adrian Năstase de asta, că fostul premier a pierdut alegerile și din cauza MISA.
De aici plecînd, cei la România Tv au tras concluzia rapid că arestarea lui Gregorian Bivolaru îl face să tremure pe Traian Băsescu, dat fiind că MISA l-a ajutat pe Traian Băsescu să cîștige alegerile.

Cum eu luasem interviul, am fost convocat telefonic să-mi dau cu părerea dacă Traian Băsescu a fost ajutat de MISA să cîștige alegerile.
Cei de la România Tv erau chitiți pe teza Traian Băsescu a fost ajutat de MISA, drept pentru care au folosit ca argument și interviul meu luat lui Adrian Năstase.

Zadarnic am încercat să spun că în interviu n-am spus o clipă chestia asta, că rolul MISA în cîștigarea alegerilor de către Traian Băsescu nu-și are cauza într-o negustorie a lui Traian Băsescu cu MISA, ci în imbecilitatea de răsunet a Autorităților noastre de pe vremea Guvernării Adrian Năstase, că, la o adică, Adrian Năstase a contribuit masiv prin felul în care s-a desfășurat Operațiunea anti- Bivolaru la pierderea alegerilor de către el însuși.

Pentru că din intervenția mea la România Tv nu s-a înțeles mare lucru, simt nevoia să explic aici rolul jucat în pierderea alegerilor de către Adrian Năstase de Afacerea MISA.
Pe 18 martie 2004, 300 de poliţişti şi jandarmi, conduşi de procurori, au descins în locuinţa lui Gregorian Bivolaru, în imobile ale unor membri MISA, într-o Operaţiune de forţă supradimensionată, prin caracteru-i abuziv tipică republicilor bananiere.

Gregorian Bivolaru a fost condamnat în 14 iunie 2013 de ÎCCJ la şase ani închisoare, pentru act sexual cu o minoră în formă continuată.
Asta după ce două instanțe – Tribunalul Sibiu și Curtea de Apel Alba Iulia, l-au achitat.
Și știți de ce?
Pentru că procurorii n-au putut aduce nici o probă.
Mai mult, ei au refuzat la amîndouă instanțele să depună la dosar mandatele de autorizare a interceptărilor telefonice pe motiv că sunt secret de stat.

Să admitem că Gregorian Bivolaru trăia cu o minoră, deşi fosta minoră a susţinut tot timpul proceselor, inclusiv la cel de la ÎCCJ, că aşa ceva nu s-a întîmplat, ba mai mult că a fost molestată fizic de către procurori pentru a declara c-a avut relații sexuale cu Gregorian Bivolaru.
Justifica infracţiunea descinderea din 18 martie 2004?
Aşa cum s-a desfăşurat şi mai ales aşa cum a fost prezentată la televiziuni, descinderea părea una la un cartel de droguri din Columbia, de către forţele SEAL, pregătite să întîmpine rezistență armată.

Indiscutabil, Operaţiunea Autorităţilor române a fost un abuz incalificabil.
Felul în care s-a desfăşurat, Comunicatele Parchetului General, campania de presă alimentată de SRI de la vremea respectivă au conferit unei simple acţiuni de Poliţie (arestarea şi percheziţionarea unei persoane), notele unei Operaţiuni abuzive împotriva MISA.
Contribuia la aceasta impresia şi torentul de acuzaţii oficiale crunte la adresa lui Gregorian Bivolaru (perversiuni sexuale cu o minoră, trafic de minore, corupţi sexuală, act sexual cu o minoră).

Din toate acuzaţiile a rămas doar una.
În aceste condiţii, e de la sine înţeles că la Stockholm, în Sudeia, Curtea Supremă, văzînd cum au procedat Autorităţile române, i-au dat lui Gregorian Bivolaru azil politic în decembrie 2005.
Curtea Supremă a considerat că Gregorian Bivolaru a fost victima unor abuzuri incalificabile ale autorităţilor române.

Operaţiunea de Republică bananieră din 18 martie 2004, îndreptată vizibil împotriva MISA a stîrnit ura membrilor organizaţiei faţă de premierul Adrian Năstase.
Tot anul 2004 a fost marcat de proteste zgomotoase ale membrilor organizaţiei împotriva Guvernului, a lui Adrian Năstase.
În campania din 2004, membrii MISA au dus o campanie fanatică împotriva candidatului Adrian Năstase.
În acest sens, am susţinut şi susţin că Adrian Năstase a pierdut şi din cauza MISA.

A ştiut Adrian Năstase de această Operaţiune de republică bananieră, făcută parcă dinadins pentru ca el să piardă alegerile?
Nu ştiu.
Ceea ce ştiu e că în ziua de 18 martie 2004 instituțiile de forță din România postdecembristă ne-au arătat în premieră că pot întrece în primitivism și tembelism instituțiile de forță din vremea stalinistă. În 2004, presa noastră, zisă şi independentă, a preluat fără minima verificare, toate acuzaţiile aduse de Autorităţi lui Gregorian Bivolaru, MISA, fără a-l întreba şi pe acuzat.

Constat că şi acum se întîmplă acelaşi lucru.
Gregorian Bivolaru e ţinta unei campanii de presă violente, tendenţioase, bazate doar pe punctul de vedere al Autorităţilor.
Victima nu e întrebată şi ea despre aceste acuzaţii, cum cer normele profesionale.
Ca şi în cazul victimelor Binomului SRI-DNA, Gregorian Bivolaru e lipsit azi în presa noastră de un drept al omului în democrație:
Dreptul la apărare!”

Nicolae Ceauşescu s-ar fi sinucis să ştie că de patru luni o investiție de 213 milioane de euro – Arena Naţională, zace nefolosită!

„Cred că era prin 2011. Într-o Operaţiune de marketing politic, Sorin Oprescu, pe atunci primar vestit al Capitalei, m-a luat într-o noapte cu maşina (ăsta era obiceiul său, să bîntuie noaptea prin Bucureşti) ca să-mi arate obiectivele cu care se mîndrea. În 2009, îl ajutasem cu un sfat (pe gratis) în campania electorală pentru Preşedinţie şi, probabil, s-a simţit obligat să mă răsplătească, după doi ani, cu un tur al Bucureştilor noaptea.
Printre obiectivele pe care a ţinut să mi le arate a fost şi Arena Naţională.
A făcut bine, dat fiind că eu nu sînt chibiţ, şi altă ocazie să văd construcţia asta n-aveam.

Inutil să convoc aici date pentru a ilustra impresia mea că e o construcţie superbă, cu care postdecembrismul se poate mîndri, una dintre puţinele măreţe realizări ale celor 26 de ani de democraţie, în care, în spaţiul public, nu s-a făcut aproape nimic, banii Poporului mergînd în vilele ghiorțanilor, în limuzinele beizadelelor și în silicoanele ibovnicelor:
Suprafaţă de 108.000 metri pătraţi, capacitate de 55.600 de locuri. Amenajări speciale, de ultimul răcnet pentru o asemenea construcţie.
În 9 mai 2012, la finala UEFA am primit o invitaţie de la Primărie. M-am dus şi nu mi-a părut rău. Am priceput, ca istoric, de ce ziceau romanii Pîine şi circ, înţelegînd prin circ întrecerile de care.

Cu scandaluri, cu amînări, construcţia a durat patru ani şi a costat nu mai puţin de 213 milioane de euro.
Din 6 noiembrie 2015, stadionul e închis, pe motiv că n-are autorizaţie ISU, pentru acoperişul retractabil.
Au trecut, iată, 4 luni de cînd Arena Naţională nu e folosită.
Stă acolo, în Bucureşti, ca un bolovan de 213 milioane de euro.
Nu se pot desfăşura meciuri (nici măcar cel cu Spania), nu pot avea loc concerte.
Nu se poate desfăşura nici măcar un botez.
Nu se mai scoate nici un ban din exploatarea ei, absolut necesară pentru recuperarea investiției.

Dincolo de faptul că Bucureştii sînt lipsiţi de un stadion ca lumea, rămîne problema celor 213 milioane euro care au fost aruncate în vînt.
Am încercat să pricep de ce nu se redeschide Arena Naţională.
Am înţeles că n-are autorizaţie ISU pentru acoperiş. Şi-n absenţa acestei autorizaţii nimeni nu îndrăzneşte s-o redeschidă pe cont propriu.

De acord cu teama de a-ţi asuma o responsabilitate precum o tragedie pe Arena Naţională.
Au trecut însă 4 luni de cînd s-a ivit problema autorizaţiei.
Normal era ca în acest timp să se întreprindă ceva?
Să se obţină autorizaţie sau să se înceapă înlocuirea acoperişului.

Nu s-a făcut nimic însă.
Fiecare pasează problema de la unul la altul. După care se duce fericit la culcare că a mai trecut o zi. Timpul trece, contul merge, noi cu drag conducem.
Şi asta pentru că nimeni din ţara asta nu şi-a zis:
Ia să rezolv eu problema!

Avem primar general, premier, preşedinte, avem miniştri, avem parlamentari.
Nimeni n-a luat pe umerii săi rezolvarea problemei.
Și nu e vorba, repet, de strigătele celor de la Federație că n-are unde se juca partida cu Spania.
E vorba că o investiție de 213 milioane euro, plătită din banii noștri, ai bucureștenilor, zace nefolosită, fără să-i pese de asta vreunui ștab plătit tot din banii noștri.

Dacă unul dintre gușterii ăștia de la putere ar avea acasă o mașină de spălat scumpă care nu merge, sunt sigur că s-ar da peste cap s-o repare.
Din nenorocire, Arena națională nu e a lor, e un bun al Poporului.
Păi, Nicolae Ceauşescu s-ar fi sinucis să ştie că de 4 luni o investiție de 213 milioane euro zace nefolosită.”

Gabriel Oprea n-a demisionat. A fost demisionat!

„Printr-un Comunicat oficial remis presei, joi, 3 martie 2016, Gabriel Oprea și-a anunțat retragerea de la șefia UNPR.

Despre ce era Gabriel Oprea cu un an în urmă și ce e acum s-ar putea scrie în fel și chip.,

Melancolicii ar putea medita din nou la cît de trecătoare sînt gloriile.

Dușmanii lui Gabriel Oprea ar rînji de satisfacție, convinși că prăbușirea lui Gabriel Oprea le va face lor viața mai bună și nevasta mai frumoasă.

Cei bine informați – ca mine – ar surîde miserios zicînd:

În cazul lui Gabriel Oprea și-a spus cuvîntul vechea vorbă a părinților de pe vremea cînd nu erau prezervative și Facebook:

– Eu te-am făcut, eu te omor!

Sistemul l-a făcut pe Gabriel Oprea.

Sistemul l-a omorît.

Din acest punct de vedere, citind argumentele lui Gabriel Oprea din Comunicat mi-am zis:

Să te ferească Dumnezeu să depinzi de Ei.

Nu numai că-ți taie capul, dar te și obligă, descăpățînat cum ai rămas, să strigi cu gura pînă la urechi – Sînt fericit că nu mai am cap! Dă-l dracului! Și așa era greu de întreținut și, pe deasupra, mă mai și enerva.

În Principele lui Eugen Barbu după ce-l vîră pe Neftiotache Buhuș în groapa cu rahat ( scriitorul îl portretizase pe Fănuș Neagu, dușmanul lui de moarte la acea vreme), Principele apasă cu papucul pe creștetul acestuia, ca să intre cu totul.

Așa mi se pare că s-a întîmplat cu Gabriel Oprea.

După ce l-au demisionat, l-au pus să semneze o Declarație care-l vîră și mai tare în rahat.

Cică el, Gabriel Oprea a demisionat ca să nu afecteze imaginea partidului.

Păi Gabriel Oprea era UNPR.

Cînd ziceai Gabriel Oprea, ziceai UNPR.

Cît de idioți ne cred cei care l-au demisionat pe Gabriel Oprea ca să sugereze că acum, fără Gabriel Oprea, UNPR va zburda la alegerile din 2016?!

Gabriel Oprea minte!

N-a demisionat.

A fost demisionat.

De cei care l-au și făcut șef al UNPR și șef multilateral dezvoltat anul trecut.

De ce?

Pentru ca UNPR să devină un partid frecventabil pentru PNL.

În perspectiva unui singur tur la locale, Partidul Meu, dar și al Sistemului, zis și PNL, avea nevoia ca de aer de o alianță cu UNPR.

Pentru asta era nevoie de debarcarea lui Gabriel Oprea:

1. UNPR poate fi prezentat acum de PNL electoratului său drept un partid curat, cinstit, integru și vorba aia devreme acasă.
2. UNPR poate rupe acordul cu PSD, acum, că nu mai e semnatarul acordului.

Bat cîmpii?

Ia fiți atenți aici!

Scrisoarea îl desemnează pe Valeriu Steriu președinte al UNPR.

Nu acum, ci după alegeri.

Acum e interimar Nicolae Onțanu.

Imaginați-vă ce-ar fi fost dacă N. Onțanu era recomandat ca președinte.

UNPR rămînea tot prostituata cătunului numit România.

Dar așa…

Așa UNPR s-a schimbat peste noapte.

Va avea un președinte pe care Divizia Presă îl și cîntă deja.

În Istorie au fost multe momente cînd mărturii ulterioare ne-au dezvăluit cum a fost demisionat unul care zicea la vremea respectivă că a demisionat.

Mai precis al cui pistol a fost pus la tîmpla Demisionarului.

Cînd vom afla de pistol și-n cazul lui Gabriel Oprea?”

De fapt, realitatea aceasta te face sa nu mai ai ce sa spui: te lasa masca! Uitati-va numai la pasajul acesta:

„Pentru Binomul SRI-DNA abuz în serviciu a devenit orice decizie a unui funcționar socotită de Binom, numai și numai de Binom, ca fiind abuz în serviciu.
Dacă un primar face un podeț, vine DNA și-l acuză de abuz în serviciu, pentru că, potrivit DNA, podețul respectiv nu trebuia făcut și astfel primarul a adus un prejudiciu statului. Care prejudiciu e stabilit tot de DNA. Firește, cum e vorba de DNA, te-ai aștepta să vezi și ce mită a luat primarul pentru construirea podețului. Ei bine, primarul n-a luat nici o mită. După DNA primarul a comis o infracțiune de corupție, doar pentru că a făcut un pod fără aprobarea Binomului SRI-DNA.”

Sau chestia cu Arena Nationala…

Sincer, ma vad nevoit intrucat cuget, deci ma indoiesc, sa ma intreb cat de real e ceea ce se spune in aceste editoriale. Nu de alta, dar cred ca daca ai povesti unui strain lucrurile acestea, acela te-ar socoti putin sarit de pe fix, putin tra-la-la… Eu stau si ma intreb ce sunt lucrurile astea, ce reprezinta ele… Criza de schizofrenie a statului nostru?

In locul podetului am putea sa punem un teren de fotbal in panta sau o sclipitoare sala de sport intr-o comuna unde majoritatea sunt oameni batrani. Cine traseaza granita, ca sa zic asa? Cine stabileste ca nu trebuie facut un teren de fotbal in panta ci trebuie facut un podet. Sau ca un podet e mai important decat un teren de fotbal in panta? Vorbim de bani publici, ca sa fie clar. Si atunci eu stau si ma intreb: ce mai poate oferi acest stat cetateanului?

S-a construit Arena Nationala, acum sta de patru luni nefolosita pentru ca nu are autorizatie ISU pentru acoperis. Totusi, stau si ma intreb: de ce nu o are? ISU, fiind o institutie a statului, nu trebuia oare sa vada inca de la inceput daca trebuie sau nu trebuie autorizatie?

Un om s-a hotarat sa-si faca o casa. A cumparat materiale si toate cele necesare. Apoi a trecut la treaba si a inceput sa-si ridice casa. A terminat-o, dar pe urma s-a gandit ca lemnul folosit pentru acoperis nu e de buna calitate. Cu toate ca acea casa e ridicata si chiar si mobilata, omul nu mai vrea sa intre in casa, ca daca ii cade acoperisul in cap. Ca urmare, nu se duce sa doarma in casa, ci si-a mai facut un sopron din cateva scanduri si nuiele si se duce sa doarma acolo. Cum vi se pare?

Atat in cazul lui Bivolaru, cat si in cel al lui Gaby Oprea, vedem acelasi stat care nu s-a putut dezbara de reflexele comuniste. El tot ca pe vremea comunismului actioneaza. De parca oamenii astia n-au auzit de Constitutie, adica de cea noua, postdecembrista, ei tot in stadiul revolut al comunismului au ramas. Uitati-va, spre exemplu, la pasajul acesta:

„În cazul lui Gabriel Oprea și-a spus cuvîntul vechea vorbă a părinților de pe vremea cînd nu erau prezervative și Facebook:

– Eu te-am făcut, eu te omor!

Sistemul l-a făcut pe Gabriel Oprea.

Sistemul l-a omorît.

Din acest punct de vedere, citind argumentele lui Gabriel Oprea din Comunicat mi-am zis:

Să te ferească Dumnezeu să depinzi de Ei.

Nu numai că-ți taie capul, dar te și obligă, descăpățînat cum ai rămas, să strigi cu gura pînă la urechi – Sînt fericit că nu mai am cap! Dă-l dracului! Și așa era greu de întreținut și, pe deasupra, mă mai și enerva.”

Intr-un raspuns primit la un comentariu pe care l-am facut pe blogul lui Adrian Nastase (v. aici), mi se spune, printre altele, asa:

„Statul se poate retrage de peste tot, nu-i nicio problema, avand in vedere ca romanii sunt perfect ,,responsabili” si stiu cel mai bine ce sa faca cu vietile si destinele lor. Din pacate, la nevoie, cand intervin accidente si/sau catastrofe extinse, tot la stat isi atintesc, acuzator, ochii. Tot statul trebuie sa stie ce trebuie sa faca. Asta e mentalul..colectiv, stimate amice. Nu ne plac procedurile, dar ele trebuie, pana la urma, sa existe. Desigur, pentru (unii) privati guverneaza legile economiei de piata, ce par a nu avea vreo legatura cu morala si responsabilitatea. Daca lumea vrea alcool contrafacut, le dam alcool contrafacut, chiar si cu Prohibitie decretata. Daca lumea vrea droguri, se gasesc ofertanti de droguri usoare in Olanda. Daca lumea vrea papusi vii pentru o partida de sex, pestii ,,inoata” ca in apa in jurul doritorilor.
Daca lumea cere artificii, le dam artificii.”

Atunci ma intreb si eu: daca cetateanul alearga la acest stat, ce poate sa-i ofere un astfel de stat care functioneaza in felul artat in editorialele maestrului Cristoiu? „Tot statul trebuie sa stie ce trebuie sa faca” – serios? Si statul stie ce trebuie sa faca? Ca nu prea se vede ca stie…

„Desigur, pentru (unii) privati guverneaza legile economiei de piata, ce par a nu avea vreo legatura cu morala si responsabilitatea.” – vuaiii, ca statul (cel putin al nostru) este extrem de „moral” si „responsabil” (cu ghilimelele de rigoare, fireste), da pe dinafara de „moral” si „responsabil” ce e, n-asa? 🙂

Aici e vorba de o functionare anapoda a statului indiferent cine e la Putere. Spre exemplu, privatizari frauduloase cine le-a facut? Nu statul? Cine tine in brate intreprinderi de stat neperformante ce produc pierderi uriase, nu statul? Cine tine in brate un aparat birocratic foarte mare, pe salarii mari, dar cu totul ineficient, doar pentru ca oamenii astia conteaza la vot, nu statul? Si sunt doar cateva exemple. Mai mult decat atat, nu se vad investitii publice necesare inclusiv pentru crearea de locuri de munca – lipsa asta cine a provocat-o, nu statul? Blocajul financiar cine l-a provocat, de unde a pornit, nu de la stat? Iar faptul ca milioane de oameni au luat calea strainatatii, ca sa mearga sa munceasca acolo, tot statului i se datoreaza!

Ca statul functioneaza anapoda se vede si din pozitiile lui Traian Basescu. Intr-un fel vorbea in calitate de Presedinte. Altfel, diamentral opus, vorbeste acuma. Acum nu-i mai place nici de Binom, nici de anticoruptie. Institutiile de forta, care-i placeau atat de mult, acuma nu-i mai sunt pe plac. A avut, totusi, dreptate intr-un singur aspect: ca statul acesta ar trebui reformat, dar fara sa aiba o idee clara despre ce inseamna reforma, cum ar trebui sa arate.

De fapt, ceea ce se intampla era previzibil inca de la infiintarea Parchetului National Anticoruptie, actualul DNA, intr-un stat care sta inca in tipare revolute comuniste, dar cu o Constitutie a Lumii Libere. Cu alte cuvinte, statul nostru actioneaza tot ca pe vremea comunismului, nu a scapat, nu s-a dezobisnuit de naravurile comuniste. Lucrul acesta e foarte interesant si nu e caracteristic doar Romaniei ci persista inca in toata Europa de Est, fosta comunista. Forta primeaza, nu ratiunea. Si mentalitatea ca statul are resurse inepuizabile si-si poate permite orice, inclusiv abuzuri impotriva cetatenilor.

De ce, spre exemplu, nimeni nu se gandeste ca o investitie de 213 milioane de euro sta nefolosita? Iar daca se gandeste cineva, de ce nu se actioneaza pentru ca sa poata fi data cat mai repede in folosinta? Nu se face nimic pentru ca, in realitate, nu intereseaza pe nimeni! Nici macar nu ni se spune de ce, care ar fi costurile pentru a remedia problema (eu, cel putin, n-am auzit). Construirea ei a fost o actiune de forta.

„Avem primar general, premier, preşedinte, avem miniştri, avem parlamentari.
Nimeni n-a luat pe umerii săi rezolvarea problemei. […]

E vorba că o investiție de 213 milioane euro, plătită din banii noștri, ai bucureștenilor, zace nefolosită, fără să-i pese de asta vreunui ștab plătit tot din banii noștri.”

Arena Nationala

Pentru ca autoritatile sa se laude cu marete realizari, lucru ce conteaza electoral. Si atat. In mod rational judecand, atunci cand pornesti la realizarea unei asemenea constructii trebuie sa te gandesti de la inceput s-o realizezi bine, asa cum trebuie, dupa toate regulile artei. Acum mi se arata ca n-are autorizatie ISU pentru acoperis. Acelasi lucru se poate spune despre descinderile in forta, in cazul Bivolaru. In forta, asta conta. Nimic altceva. Sa vada poporul forta statului nostru! Ca s-ar putea face un abuz, asta s-a trecut sub tacere, de fapt nu a interesat pe nimeni. In forta sa fie! Uitati-va si in cazul lui Gaby Oprea – conteaza forta sistemului: ieri a fost bun, azi nu mai e bun! Azi pateaza imaginea partidului!

Iata ce spune premierul Ciolos:

„Și cred că această teamă de DNA nu este din cauza modului în careDNA își face treaba în mod exemplar, ci, probabil, de incapacitatea noastră de a progresa cu aceeași viteză în performanță cu care a progresat DNA în acești ultimi ani. Eu cel puțin așa lecturez lucrurile în momentul de față”.„

Si atunci de ce se manifesta aceasta „incapacitate a noastra de a progresa cu aceeasi viteza in performanta cu care a progresat DNA in acesti ultimi ani”? Deci e un defazaj urias intre progresul DNA si capacitatea noastra de a progresa. Nu cumva ar fi trebuit sa fie invers: sa progresam noi mai mult decat a progresat DNA in acesti ultimi ani? De ce nu s-a intamplat lucrul asta?

Domnule Ciolos, din ce spuneti Dvs. reiese cu maxima claritate ca in toata perioada cu Traian Basescu, care acum denunta Binomul si actiunile sale, societatea, economia n-au progresat sau au progresat cu o viteza mai redusa decat Binomul. Cu alte cuvinte, nu societatea sau economia au progresat, ci Binomul a progresat!! „Bravos natiune!! Halal sa-ti fie!!” – ca sa citez un clasic! A progresat statul politienesc, nu societatea, legislatia, economia acestei tari!!

„Frumoase” progrese am facut!

Cu ghilimelele de rigoare, fireste!

Dobitocilor!!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

As putea s-o contrazic pe D-na. Nuland…

… cel putin dintr-un punct de vedere!

Gandul

Victoria Nuland, despre „cancerul” corupţiei din Balcani şi Europa de Est: „Deschide vulnerabilităţi pe care statele petrolifere şi extremiştii le exploatează”

Se arata ca:

„Asistentul secretarului de stat al SUA, Victoria Nuland, a declarat că fenomenul corupţiei din Balcani şi din Europa Centrală şi de Est rămâne o problemă care slăbeşte democraţiile, creşte şomajul şi tulburările civile, deschizând vulnerabilităţi pe care autocraţii, statele petrolifere şi extremiştii le exploatează. Ea a mai spus că SUA colaborează cu România pentru a-i pregăti pe procurori să investigheze şi să trimită în judecată cazurile de corupţie.

Asistentul secretarului de stat al SUA, Victoria Nuland, şefa Biroului pentru Eurasia şi Europa din cadrul Departamentului de Stat, a declarat că SUA colaborează cu România în combaterea corupţiei, fenomen care rămâne o problemă în regiunea Balcanilor şi Europei Centrale şi de Est.

„În România, avem un parteneriat prin care pregătim procurorii să identifice, să investigheze şi să trimită în judecată cazurile de corupţie”, a declarat Victoria Nuland în timpul unei vizite la Dubrovnik, Croaţia, vineri 10 iulie.

„Corupţia‬ rămâne un impediment major în calea progresului din această regiune. Este cancerul care slăbeşte democraţiile, creşte şomajul şi tulburările civile. Mai mult decât atât, deschide vulnerabilităţi pe care autocraţii, statele petrolifere şi extremiştii violenţi le exploatează. Toţi cei care caută să provoace probleme aici găsesc o poartă deschisă atunci când banii murdari pot cumpăra politicieni corupţi şi subminează guvernarea democratică şi statul de drept”, a declarat Victoria Nuland.

Ea a mai spus că pentru a limita „acţiunea forţelor anti-democratice”, SUA au un parteneriat cu Europa Centrală şi de Est prin „Emerging Donor Challenge Fund”.”

Eu nu spun ca n-ar exista coruptie, de exemplu in Romania. Nici nu spun ca nu trebuie luptat impotriva coruptiei. Dar aceasta coruptie a fost masurata doar la nivel de perceptie: cum percep cetatenii fenomenul coruptiei din tara lor. Doar din acest punct de vedere pot sa spun cat de mare sau cat de mica ar fi coruptia – raportata la punctul de vedere al altor cetateni din alta tara. In rest, nu prea stim mare lucru despre acest fenomen, nu stim nici cat e de periculos in realitate, nici cat e de mare in realitate, nu stim nici daca, spre exemplu, coruptia in Germania ar fi mai periculoasa (sau nu) decat cea din Romania.

Dar nu despre asta e vorba. D-na. Nuland spune „Mai mult decât atât, deschide vulnerabilităţi pe care autocraţii, statele petrolifere şi extremiştii violenţi le exploatează.” (subl. mea).  Totusi, eu nu am vazut nici in Romania si nici in Estul Europei (poate cu exceptia Rusiei), atentate teroriste cu o frecventa atat de mare si atat de periculoase si distrugatoare precum in Vestul Europei (de exemplu in Franta) sau in SUA. D-na. Nuland continua: „Toţi cei care caută să provoace probleme aici găsesc o poartă deschisă atunci când banii murdari pot cumpăra politicieni corupţi şi subminează guvernarea democratică şi statul de drept” – totusi, eu vad ca in alte parti problemele sunt provocate mult mai usor decat aici. Daca ma gandesc la afacerile EADS, Microsoft, epicentrul lor nu este, din cate am inteles, in Spatiul Estic, nu provin de aici. Nu am vazut pana acum luate masuri si duse la indeplinire in tarile unde isi au epicentrul aceste afaceri numite de coruptie (daca, intr-adevar, despre coruptie ar fi vorba). Asa ca fraza rostita de D-na. Nuland e universal valabila, nu vad de ce trebuie sa se limiteze doar la o anumita zona geografica.

Faptul ca „SUA colaborează cu România în combaterea corupţiei” – cum afirma D-na. Nuland – nu e un lucru rau. Insa stau si ma intreb de ce face D-na. Nuland astfel de aprecieri, precum cele la care m-am referit mai sus… Ca sa justifice o astfel de colaborare, precum cea cu Romania? Doreste o colaborare similara si cu alte state…?

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Ce se mai intampla…

…la noi si in lume? Iata, mai jos, cateva stiri care mi-au atras atentia dupa ce mi-am aruncat o privire fugara in Gandul:

Ungaria majorează TVA la 27%, cel mai ridicat nivel din UE. Vezi ce TVA aplică fiecare stat din Uniunea Europeană

Tendinte inflationiste…

Firmele ruseşti cumpără tot ce pot în Europa de Est. Investitorii ruşi au făcut achiziţii de 2,8 miliarde de dolari în ultimii trei ani

Traian Băsescu, la PRO TV, despre cerşetorii români, eliminarea vizelor pentru SUA şi scutul anti-rachetă. Ce spune şeful statului despre relaţia sa cu preşedintele Sarkozy

„Cât despre relaţia sa cu preşedintele Franţei, Traian Băsescu spune, zâmbind, că „este normală, numai că avem abordări diferite, în unele probleme, inclusiv în problema Schengen”.”

EROINA DIN ANGLIA. O tânără de 22 de ani a salvat un bărbat de la moarte. „Nu mi-a venit să cred că nimeni nu-l ajută”

Bravo ei!!

Iata si un articol Mediafax:

Primarul New York-ului se teme de revolte: Rata şomajului ridicată ar putea declanşa proteste similare cu cele din Europa

Se arata ca:

„„Avem o mulţime de copii care termină colegiul şi care nu-şi pot găsi de lucru” , a spus Bloomberg într-o emisiune radiofonică difuzată vineri. „Asta e ce s-a întâmplat la Cairo. Asta e ce s-a întâmplat la Madrid. Nu vrem astfel de revolte aici”, a adăugat el.

„Opinia publică nu este fericită. Publicul ştie că e ceva greşit în această ţară”, a adăugat el, răspunzând unei întrebări privind nivelul sărăciei în Statele Unite, care a crescut la 15,1 la sută în 2010, ajungând la cel mai înalt nivel înregistrat după 1993.

Mai multe oraşe europene, inclusiv Atena şi Londra, s-au confruntat cu revolte violente, alimentate de tineri nemulţumiţi de nivelul ridicat al şomajului şi măsurile de austeritate. Rata crescută a şomajului în rândurile tinerilor este şi unul dintre factorii care au declanşat „primăvara arabă”, în ţări unde protestatarii s-au revoltat împotriva unor guverne autoritate.

Rata şomajului este de 9,1 la sută, însă mulţi experţi contestă această valoare, preferând un alt indicator, care include şi persoanele care au renunţat să-şi mai caute loc de muncă şi pe cele care vor să lucreze cu normă întreagă, dar sunt obligate să lucreze cu jumătate de normă, şi a cărui valoare este de 16,2 la sută.”