Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

A fost o provocare…

Nu inghitim orice, dar trebuie sa spunem un lucru legat de atacul cu arme chimice efectuat de fortele militare ale lui Assad.

Fostul premier, Dl. Nastase, spune:

„Sa luam exemplul bombardamentul din Siria. Aveau nevoie rusii de inca un scandal cu „chimice”? Doar daca sunt masochisti. Aveau nevoie trupele lui Assad de bombite chimice (au avut efect doar asupra a vreo 40 de persoane), in conditiile in care cucerisera deja localitatea respectivă? Doar daca sunt idioti. Poate ca sunt. Sau daca voiau sa le creeze o problema rusilor.”

Eu cred ca raspunsul corect ar fi urmatorul, bazat pe ce a declarat fostul atasat militar in Siria, Dl. Lt. Col. Rick Francona la CNN:

– Nu era necesara folosirea armelor chimice de catre armta siriana fidela lui Bashar al-Assad, intrucat aveau sub un control cat se poate de clar acele localitati. Deci nu se poate spune ca altfel nu ar fi putut sa faca fata rebelilor si sa-i respinga.

– Fara indoiala, rusii nu aveau nevoie de asa ceva. Nu aveau nevoie de un asemenea scandal – mi-e limpede lucrul asta.

Ce rezulta de aici? Rezulta ca a fost o provocare din partea regimului lui Assad, din partea lui Assad mai bine zis. Nu cred ca actiunea de a lansa un atac cu arme chimice a fost aprobata de rusi. De aceea rusii ar trebui sa ia aminte pe cine apara.

Americanii impreuna cu aliatii (Franta si Marea Britanie) au lovit punctual trei locatii unde se produceau si unde erau depozitate armele chimice, fara a avea pretentia de a fi rezolvat exhaustiv problema. S-a urmarit afectarea capacitatii Siriei de a utiliza arme chimice. Lucru a fost remarcat la conferinta de presa de azi de la Pentagon unde lucrurile au fost prezentate de catre purtatorul sef de cuvant al Pentagonului, D-na Dana W. White, si de catre Dl. Lt. Gen. Kenneth McKenzie. Ideea centrala comunicata a fost ca SUA nu intentioneaza sa se amestece in Razboiul Civil din Siria, ca SUA evita intrarea in conflict cu Rusia, precum si Rusia face acelasi lucru. Si ca mesajul transmis de aceste lovituri din partea Aliatilor a fost unul impotriva utilizarii ilegale a armei chimice. S-a afirmat si ca SUA ramane angajata in lupta impotriva ISIS. V. mai multe aici. De asemenea, Pentagonul a anuntat ca a inceput si o ampla campanie de dezinformare din partea Rusiei, inregistrandu-se o crestere cu 2000% a troliilor rusesti in ultimile 24 de ore.

Marea problema o reprezinta faptul ca regimul Assad nu a reusit sa puna punct unui Razboi Civil care dureaza din 2011 si in care au murit 400.000 de oameni iar alti 11 milioane au ramas fara adapost. Rusia sprijina regimul Assad in continuare. Insa ar trebui sa se gandeasca la faptul ca lucrurile nu pot continua asa la nesfarsit, iar mentinerea acestui regim poate agrava si mai mult lucrurile. De asemenea, ar trebui sa se gandeasca la reconstructia acestei tari, lucru ce nu cred ca se poate face prin continuarea regimului Assad ci, mai degraba in aceste conditii, Siria risca sa fie complet distrusa. Chiar si asa avem o criza umanitara de proportii colosale in Orientul Mijlociu. E Siria, dar mai e vorba si de Fasia Gaza, despre care nu prea se pomeneste si care e izolata de catre Israel intrucat acolo conduce Hamas-ul, indentificat drept organizatie terorista. Revenind la Siria, daca Rusia se incapataneaza in sprijinirea regimului lui Assad, criza, si asa profunda, se poate amplifica. Trebuie neaparat gasita o solutie politica pentru aceasta tara pentru a stopa un dezastru si mai mare.

 

Anunțuri

Aprilie 14, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Revolutie sau lovitura de stat? Despre ce s-a intamplat in Decembrie ’89

In primul rand este interesant de observat ca inainte de Revolutie, deci pe vremea regimului Ceausescu, FSN a existat, avand in centrul sau pe Ion Iliescu. Acest lucru nu trebuie subestimat, chiar daca membri acestuia se intalneau in boscheti. Pe de alta parte, marginalizarea lui Iliescu, de catre Ceausescu, pana la intr-un simplu director de Editura Tehnica, arata ca Iliescu era un pericol la adresa regimului Ceausescu. Altfel de ce a fost indepartat pana la cea mai joasa treapta a nomenclaturii de partid? Si de asemenea nu trebuie sa ne mire aparitia in presa straina a unor articole ce vorbeau despre Iliescu drept succesorul lui Ceausescu. Ar fi putut fi finantate din tara, ceea ce pare destul de putin probabil, sau din exerior, ceea ce pare mult mai probabil. Lucrurile acestea arata ca Iliescu era un personaj important.

Sigur, caderea comunismului in Romania – si deci si a lui Ceausescu – trebuie legata de Summitul de la Malta unde au avut loc intrevederi la varf intre SUA si URSS, vizand arhitectura geopolitica a lumii postcomuniste.

Din aceasta cauza trebuie sa admitem ca au existat interese externe pentru scoaterea lui Ceausescu de la Putere.

Spuneam mai sus ca FSN-ul, care era constituit pe vremea lui Ceausescu si ingaduit de acesta, nu trebuie subestimat, mai ales ca scopul lui era preluarea Puterii, Or, asta nu se putea intampla decat intr-o criza de sistem. Deci ideea preluarii Puterii era indisolubil legata de caderea regimului si sistemului comunist.

Un alt aspect ce trebuie luat in considerare este inrautatirea fara precedent a vietii oamenilor in ultimii 10 ani cu Ceausescu, inrautatire progresiva in principal sub aspect economic si in conditiile in care Securitatea era peste tot, pentru ca Ceausescu se temea.

Din aceasta cauza au iesit oamenii in strada. Era o nemultumire indreptata spre regim. Ideea de revolutie a aparut putin mai tarziu.

Fara indoiala conducerea superioara a Securitatii, inclusiv a contrainformatiilor militare cunostea despre Malta. Pe de alta parte nemultumirile populare erau asa de mari in toata tara incat oamenii nu puteau fi opriti sa iasa in strada sa protesteze.

Ceausescu avea controlul asupra instiutiilor de forta. Avea in mana lui Armata, Securitatea, iar in astfel de conditii era practic imposibil de scos. De asemenea, legal vorbind, Ceausescu nu putea fi demis decat de Marea Adunare Nationala. La proces, Ceausescu a avut dreptate cand spunea: ” Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale”. Deci a-l indeparta pe Ceausescu de la Putere era, practic, imposibil. Rusii, dar si americanii, stiau bine lucrurile acestea, inclusiv faptul ca Ceausescu nu va ceda amiabil Puterea. Teama cea mai mare era in legatura cu folosirea fortei armate de catre regimul comunist. Si s-a vazut ca Armata a tras la Timisoara, cu Gen. Milea ministrul MAN, si lucrurile se puteau repeta la Bucuresti – ca erau semnale clare, evidente, ca Bucurestiul va iesi in strada! Initial se incercase ceva la Iasi, dar Iasiul era prea aproape de granita cu URSS – batator la ochi si periculos. Timisoara era locul ideal, apropierea de Vest avand o simbolistica potrivita, era mai putin batator la ochi si mai putin periculos fata de Iasi. Chestiunea e ca Armata a intervenit brutal, iar lucrul asta se putea repeta la Bucuresti. Fara indoiala, se poate obiecta ca in fata unor provocari a unor elemente de ordin extern nu opui Armata sa rezolve problema, stiut fiind ca, in astfel de cazuri, Armata face demonstratii de forta.

Intr-un astfel de climat a avut loc sinuciderea Gen. Milea, in fapt decapitarea Armatei. Se stie ca Armata nu poate functiona decat pe baza de autoritate ierarhica. In felul acesta Armata a fost, ca sa zic asa, „scoasa din circuit”. Adica Armata nu ar mai fi putut sa actioneze in folosul regimului Ceausescu. Redobandirea autoritatii la varf se face greu. Generalii defilau pe la Televiziune. Armata se confrunta cu o grava criza de autoritate. Din aceasta cauza s-au intamplat lucruri neplacute, cum a fost ceea ce s-a intamplat la Otopeni.

Al doilea element important era de a stabili daca revolta populara si o Armata care nu mai ar actiona in favoarea dictatorului si regimului comunist sunt suficiente conditii pentru inlaturarea lui Ceausescu, care avea functia legala de ” comandant suprem al fortelor armate”.

Atata vreme cat Ceausescu nu a demisionat, el avea autoritate asupra Armatei si ar fi putut prelua controlul asupra acesteia. Masele, neorganizate si cu mainile goale, nu aveau cum sa se opuna Armatei, daca aceasta ar fi reactionat pro Ceausescu.

Din aceasta cauza a trebuit pastrata o stare de tensiune. Pana la lichidarea dictatorului.

Astfel trebuia sa actioneze cineva pentru mentinerea unei stari de tensiune. Eu cred ca trebuie inteles ca cei din exterior, care urmareau caderea regimului Ceausescu doreau sa mearga la sigur. De aici ideea asa-numitilor „teroristi” – scenariul asta exista. In fapt a fost o invazie mascata a Romaniei, mascata de turisti rusi (poate si altii), cu scopul de a crea pe strazi, tensiune, panica, de a hartui Armata, decapitata cum spuneam, dar care avea deja la varf personaje prietenoase FSN-ului. Totusi, asa cum spuneam, autoritatea nu se obtine usor si dintr-o data. Si Armata era slabita din punctul asta de vedere. Deschiderea granitelor dupa Revolutie a avut drept scop scurgerea lor, a acestor „teroristi”, afara din tara. Iar o asemenea operatiune complexa s-a facut cu largul concurs al Securitatii, DIA care au permis si au acordat sprijinul necesar acestor forte externe. Cu alte cuvinte, un fel de colaborare. Cei din exterior s-au temut de Armata, principalul tool prin care Ceausescu s-ar fi putut mentine la Putere. Securitatea, care stia de diversiune, a pus imediat armele in rastele. Securitatea nu avea, desigur, forta si nici specificul, si nici rolul Armatei.

Faptul ca s-au dat arme civililor, fake news-urile care apareau atunci la TVR erau si expresia unei stari de haos. Insa acest haos trebuia intretinut. Motivele erau de a acoperi ce s-a intamplat si de a abate atentia de la preluarea Puterii, fenomen ce era in plina desfasurare.

Cam asa as vedea eu, in mare si pe scurt, evenimentele de atunci. Sigur, o revolutie trebuie sa aduca ceva nou. Schimbarea sistemului politic, a statului, a oranduirii sociale, a economiei etc definesc o revolutie. Iar astfel de schimbari, in cazul unei revolutii, sunt de regula radicale.

Dar mai trebuie sa se schimbe si oamenii. De aceea Proclamatia de la Timisoara se inscria in logica revolutionara. Or, noi am putut cu usurinta constata aparitia in prim-plan tot a unor membri marcanti ai PCR, ca de exemplu: Brucan, Iliescu, Gen. Militaru si multi altii.

Dar daca ma gandesc mai bine nici nu vad ca s-ar fi putut face altfel…

Unii au vazut in aparitia la varf a acestor fosti marcanti lideri PSD „revolutia furata”. Dar ce puteai sa faci? Si mai ales cu cine? O revolutie inseamna desigur si preluarea Puterii. Or, in Romania socialista nu exista Opozitie sau o organizare serioasa capabila sa se opuna regimului comunist. Corneliu Coposu era urmarit zi si noapte de catre Securitate. Iar Exilul romanesc era de asemenea ignorat de stat si amenintat tot de catre Securitate. In permanenta. De aceea in aceste zone nu putea izvori vreo schimbare serioasa.

Corneliu Coposu era din exteriorul PCR. Ion Iliescu era din interior si era o problema interna a partidului. Nu trebuie sa facem confuzia ca ar fi avut acelasi statut, ca sa zic asa. Si nici n-au fost tratati similar de catre regim.

Asa cum au decurs lucrurile schimbarea politica trebuia sa provina din interiorul PCR. Pentru ca nu ar fi avut cine s-o faca. Nu doar ca ar fi fost extrem de periculos, dar n-ar fi avut nici mijloacele s-o faca. Fara indoiala, nici organizarea necesara.

Ca ne place sau nu, preluarea puterii politice – componenta esentiala a oricarei revolutii – nu se putea face decat de cei din interiorul partidului unic si cu aportul structurilor de informatii, printre care si fosta Securitate. De fapt, ceea ce s-a intamplat a fost daramarea prin forta a Esalonului 1 al PCR si preluarea Puterii de catre Esaloanele 2-3 ale aceluiasi PCR. Evident, in cazul fostei Securitati, transformate in SRI, lucrurile au stat aproximativ la fel.

Eu cred ca trebuie inteles faptul ca preluarea puterii politice s-a facut pe suportul organizatoric al fostului PCR, la care s-a renuntat formal imediat dupa Revolutie, fara a fi condamnat oficial comunismul. Organizarea PCR la nivel national a si permis preluarea rapida a Puterii de catre FSN-ul lui Ion Iliescu. De aceea nu ar trebui sa ne miram prea tare ca acestia au reusit intr-un termen scurt sa aiba un control politic deplin. FSN s-a suprapus perfect peste structura organizatorica a PCR.

Imi dau seama ca se pot face unele confuzii. Partidul unic, PCR, era un partid mamut, cu 4 milioane de membri. Evident ca multi erau de umplutura acolo.  Evident ca in timpul Revolutiei si dupa, optiunea oamenilor a fost anticomunista. Dar pentru preluarea Puterii esential era suportul, scheletul organizatoric al defunctului PCR, mostenit de catre FSN. Statistic vorbind, Regula lui Pareto ne-ar da ca doar 20% din cei 4 milioane de membri nu erau de umplutura p-acolo. Asta inseamna in jur de 800.000 de membri. Adica atati cat are, cu o buna aprocimatie, acum PSD, adica fostul FSN al lui Ion Iliescu. Cu alte cuvinte, Revolutia a restructurat PCR-ul, transformandu-l intr-un Front si apoi intr-un partid democratic de stanga.

In 1990, partidele istorice, dar si celelalte, abia se formau. PNTCD, PNL, Partidul Social-Democrat a lui Cunescu erau partide in formare, intr-o societate in care 4 milioane de oameni au fost membri PCR. Din aceasta cauza FSN-ul, care beneficia de structura organizatorica a PCR si de nucleul important al acestuia a fost avantajat. Din aceasta cauza a si putut sa castige alegerile din 20 mai 1990, primele alegeri libere postcomuniste, la un scor lejer.

Interesant comunicatul de presa lansat de Dl. Iliescu:

Comunicat de presă

Am decis să ies din tăcerea pe care mi-am impus-o în legătură cu acțiunile justiției în cazul dosarelor generic numite ”Revoluția” și ”Mineriada”, din obligația de a lămuri câteva lucruri. Prima observație se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol ”justițiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acțiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliției Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violențe, au atacat și incendiat  sediul Televiziunii publice și au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănțuită a unor indivizi, la fel de fără chip și identitate ca și teroriștii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către țară al CFSN?

Pentru cei mai mulți dintre cei care acuză acum în spațiul public, evenimentele de la 15 martie 1990 de la Târgu Mureș, nu mai există, pentru că, nu-i așa, contrazic tezele lor despre natura și consecințele lor, și nu mai servesc ”cauzei”. La fel, nici evenimentele din 13 iunie 1990 nu mai există, iar minerii au venit la București fără motiv, doar pentru a reprima o manifestație, cea din Piața Universității, pe care organizatorii ei o încetaseră a doua zi după alegerile din 20 mai 1990. Se construiește o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare.

        Aceste dosare au făcut obiectul atenției procuraturii timp de 28 de ani. Au făcut obiectul atenției unor comisii speciale ale Parlamentului României. De fiecare dată soluțiile pronunțate au nemulțumit pe cineva, de vreme ce se redeschid mereu, coincidență probabil, atunci când apar crize de natură politică, în special, care necesită schimbarea agendei publice. Acum ni se spune că istoria trebuie scrisă de procurori și judecători. De ce? Ca să aflăm că o Revoluție durează exact cât îi trebuie unui dictator să decoleze de pe acoperișul sediului puterii? După care, în secunda următoare, democrația se instalează, instituțiile ei înfloresc și schimbarea s-a terminat?

        Această abordare este pe cât de politizată, pe atât de periculoasă. Nu poți fundamenta un dosar de cercetare penală pe viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă. În acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor. Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă. Ei bine, asta se dorește cu aceste două dosare! Nu dovezile trebuie să ducă spre un verdict, verdictul a fost dat în afara cadrului legal, iar justiția trebuie doar să înlăture acele dovezi care ar contrazice verdictul.

        Nu cred că-și închipuie cineva că vechiul sistem abandona, fără să reziste, puterea, în decembrie 1989, oricât de erodat și de slăbit ar fi fost. Avea de partea sa aparatul de represiune, chiar dacă unii, mai rapizi în decizii, începuseră să fugă de pe corabie. Cu unii dintre ei vom avea surpriza să ne întâlnim în organizarea evenimentelor din 13 iunie 1990. Asta dacă justiția ar vrea să cerceteze acele evenimente în mod corect – evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989.

        În ceea ce mă privește decizia președintelui Iohannis nu mă surprinde, cu toate că nu văd care este cadrul legal în care se înscrie. Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor. De asta au ajuns să ne dea lecții de democrație oameni care, în timpul ceaușismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la costruirea cultului personalității lui Ceaușescu.

        Știu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către țară, scris, cum spuneam, printre gloanțe(atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!)  au fost îndeplinite. Nu poți face din actul suprem de demnitate al națiunii române o ”lovitură de stat”, doar pentru că așa a citit cineva în cartea unul apologet-și angajat!-al Securității. Am spus și repet: ar fi fost bine dacă am fi avut parte și noi precum Polonia, Ungaria și Cehoslovacia,de o tranziție negociată. O revoltă populară a născut un vid de putere. Niște oameni, din cele mai diverse zone ale societății, și de cele mai diverse convingeri politice, au încercat să dea un sens și o direcție schimbării. Și-au asumat niște responsabilități.

Acum sunt acuzați că au îndrăznit acest lucru. Totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul și memoria celor care au luptat pentru libertate și democrație. Probabil că trebuia să trecem și prin faza asta. Deși altele sunt problemele de pe agenda națiunii. Care agendă pare să nu mai aibă nici obiectivul integrării europene, nici pe cel al dezvoltării, combaterea sărăciei, o viață mai bună pentru români. Programul Revoluției Române rămâne în continuare actual. Poate că asta deranjează, în ultimă instanță. Dar nu este vina mea că se întâmplă așa. Prezentul este operă colectivă. Eu mi-am făcut partea mea de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută țapi ispășitori pentru eșecurile lor. Stau cu capul sus la judecata istoriei.   Ion Iliescu”

Lucrul ce m-a frapat din prima citind ce spune Ion Iliescu in acest Comunicat de presa este schimbarea pozitiei sale legata de evenimentele din 13-15 iunie ’90: nu mai sunt „elemente legionare”, ci cei care au organizat evenimentele din 13 iunie sunt oamenii fostului regim comunist: „evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989„. Totusi, inteleg ca si Petre Roman este anchetat. In calitate de premier la data respectivelor evenimente poate ca va reusi sa raspunda mai bine la aceasta problema…

Insa ceea ce se remarca din expozeul D-lui. Iliescu este faptul ca, de fapt, dumnealui nu-i place sau nu-i convine ca s-au redeschis Dosarele Revolutiei si Mineriadei. Si nu-i convine pentru ca trebuie sa raspunda pentru ceea ce s-a intamplat atunci, pentru mortii de atunci, pentru venirea minierilor si pentru cei agresati de minieri, si pentru imaginea proasta pe care Mineriada din 13-15 iunie 1990 a facut-o Romaniei, ceea ce nu inseamna, desigur, ca este neaparat vinovat: instanta de judecata va stabili lucrul asta. Insa domnia sa a sustinut cam intotdeauna teza potrivit careia: „Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă.„, uitand parca de faptul ca documentele secrete ies din arhive dupa 30 de ani. Teza aceasta, ca nu se poate stii adevarul si drept consecinta e inutil sa-l mai cauti, se vede ca-i serveste destul de bine fostului Presedinte.

Nu dorim sa vedem un proces politic. Dorim aflarea adevarului si ca cei care se fac cu adevarat vinovati sa plateasca.

Iar in ceea ce priveste chestiunea legata de faptul ca „prezentul este o opera colectiva”, Dl. Iliescu uita ca liberalizarea pe care domnia sa a pastorit-o a fost facuta prin furtisagurile de la stat, lucru in care a excelat FSN-FDSN-PDSR-PSD. Eu n-as crede ca Programul domniei sale a reusit sa asigure o viata mai buna pentru romani. In perioadele in care a fost Presedinte a binecuvantat furtisagurile si distrugerile industriale prin simplul motiv ca, de fapt, nu a luat atitudine impotriva acestor infractiuni, transformand furtisagul intr-un soi de normalitate pernicioasa. Daca „prezentul este o opera colectiva”, lucrul asta nu exclude responsabilitatea celor care au condus tara. Or, domnul Iliescu pare a dori sa ocoleasca lucrul asta.

Aprilie 14, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Unde a fost Presedintele?

Privind la dezvaluirile lui Sebastian Ghita, din care rezulta ca DNA a facut abuzuri, precum si la chestiunea mai noua, ca sa zic asa, a Protocoalelor intre SRI si Justitie, ca sa ma exprim cumva mai general, din care ar rezulta posibilitatea unor actiuni de politie politica – si chiar protocoale intre judecator si procuror, daca am inteles bine – cred ca nu se poate sa nu-ti pui intrebarea din titlu: unde a fost Presedintele?

Pentru ca, prin Constitutie, rolul Presedintelui este sa vegheze la buna functionare a autoritatilor publice. Este o responsabilitate foarte mare, desigur. Dar aceasta functie a Presedintelui garanteaza, sau ar trebui s-o faca, cetateanului ca nu vor fi abuzuri din partea Autoritatilor Publice in societate.

Interesant este ca Presedintele Constantinescu „a fost invins de Sistem”. Ce putem spune despre Basescu in atari conditiuni? Dar despre ceilalti Presedinti postdecembristi?

Nu e oare ciudat ca Presedintele Romaniei e mai mereu invins de Sistem? Sau cum sa spun? In schimb sistemul securist supravietuieste bine-mersi!!

Insa ipoteza abuzurilor nedemocratice pot fi interpretate nu doar ca un atac efectuat continuu la adresa Constitutiei, ci ca politica a Statului Roman.

Cu alte cuvinte, asta e politica Statului indiferent de Regim! Ca vrea sau ca nu vrea cetateanul! In Romania, Regimul face ceea ce stie. Ce a invatat pe vremea comunismului. Partea proasta e ca aceste anacronisme blocheaza sau intarzie drumul tarii spre progres, blocand orice reforma. Si chiar lucruri necesare, precum lucrari de infrastructura.

Interesant este ca, la noi, Presedintele e in postura de a lua apararea Sistemului, nu cetatenilor, pe care doreste, nu-i asa, sa-i convinga ca Sistemul este bun totusi.

Sa nu-mi spuna mie cineva ca Basescu nu stia de abuzuri, ca Iliescu nu stia de privatizari paguboase pentru Stat, cetateni si societate! Evident ca stiau. Stiau cu totii. De ce n-au luat masuri?

Nu vorbesc de masuri totalitare. Ci de statul de drept.

Statul de drept, pe care il clameaza toti! Si cei ce fura, si cei ce nu fura. Si cei care ar trebui sa-l apere si sa actioneze in sensul acestuia, si cei care-l submineaza!

In asemenea conditii nici n-ar trebui sa ne miram de ce se intampla. Anomalia devine o banalitate. Iar recursul la revizuirea Constitutiei, de fapt instabilitate. Iar peste toate acestea se asterne o ineficacitate aproape, ca sa nu spun cu totul, totala. Pentru ca nu intrezarim o schimbare cu adevarat in bine. Nici cetatenii nu mai pot de multumiti ce sunt.

Si atunci ai putea sa te intrebi daca e vorba de incompetenta sau daca Romania e condusa dupa interese romanesti, sau poate straine, sau poate e vorba de rea-vointa, sau cate putin din toate.

Politic vorbind, avem acelasi partid dominant pe scena politica: PSD. Si aici trebuie sa evidentiem, din pacate, un esec: la noi Dreapta nu a reusit sa se impuna pe scena politica. Lasand la o parte faptul ca am mari indoieli ca PDL ar fi fost un partid de dreapta, la noi Dreapta politica a fost faramitata multa vreme. Si acum e faramitata. Dar, spre deosebire de trecut s-a gasit o formula de fuziune intre PDL si PNL, in cadrul PNL. Fara indoiala, PNL are posibilitatea sa scape de toti cei ce nu impartasesc doctrina liberala, de tot felul de elemente fasciste, care ar avea astfel posibilitatea sa-si caute si sa-si gaseasca partidul potrivit. Ar trebui s-o faca. Dar ar trebui, mai ales, sa caute solutii spre a impune Dreapta liberala pe scena politica romaneasca. Si ma gandesc la o perspectiva pe termen lung. Atata vreme cat Dreapta ramane faramitata si PSD e cel mai mare partid din Romania, care domina intr-un fel sau altul scena politica nu putem avea o democratie veritabila, in schimb vom avea fenomene ca cele descrise ceva mai sus.

Fara indoiala ca societatea noastra sufera de o lipsa de liberalism si democratie daca, spre exemplu, presa, nu doar coruptia, e considerata o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale. Am dat un exemplu. Se pot da si altele.

Noi trebuie sa promovam libertatea.
In Romania, la ora actuala, din pacate, nu prea se promoveaza libertatea. Poti spune ca se promoveaza un fascism, totusi timid. Sau populismul exagerat al maririlor exagerate de salarii in sectorul de stat, ce destabilizeaza economia, dar care sunt efectuate, din pix, in scopuri pur electorale. Deci Romania se afla undeva la mijloc, intre abuzurile Sistemului si populismul electoral desantat si utopic. Fara a avea o directie clara. Lucru ce ar trebui sa ne ingrijoreze deoarece avem aici un rost de derapaj de la valorile constitutionale, de la valorile europene si nord-atlantice, spre accente totalitare, cu consecinte din cele mai negative.

Aprilie 7, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre cum vor fi relatiile dintre SUA si Coreea de Nord in noul context international…

Daca ar fi sa privim lucrurile din punct de vedere geografic, uitandu-ne la harta politica a lumii vom observa ca, prin marimea suprafetei sale, Rusia pune o problema geopolitica deosebit de complexa.

Este vecina si cu Uniunea Europeana dar si cu Coreea de Nord.

Fac o mica paranteza pentru a remarca un lucru ce a trecut neobservat de catre analistii nostri: marea deosebire dintre alegerile din SUA si cele din Rusia. In SUA a fost vorba de o competitie politica in adevaratul sens al cuvantului, inclusiv in interiorul celor doua mari partide: Democrat si Republican.

In Rusia stiam, fara teama de a gresi, dinainte rezultatul: Putin va castiga, cum s-a si intamplat, cu o majoritate zdrobitoare. Nici n-are importanta cu cat pentru ca era de la bun inceput extrem de clar ca acea majoritate nu poate fi decat zdrobitoare.

In SUA au fost diferente dintre votul popular si cel al electorilor. Tot felul de picanterii! 🙂

In Rusia n-a existat nicio diferenta: Putin a castigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare, lucru ce-l puteam anticipa si cu un an inaintea acestor alegeri. Niciun fel de surpriza. Niciun fel de picanterie!

Interesant ce se intampla in Europa, mai exact spus in Marea Britanie, dupa Brexit. Afacerea Skripal a tensionat la maximum relatiile dintre Marea Britanie si Federatia Rusa. Este vorba de o tensiune nemaintalnita in relatiile bilaterale britanico-ruse de la caderea Cortinei de Fier incoace, dar indraznesc sa spun ca nici pe vremea comunismului n-au fost parca relatii mai proaste intre Londra si Kremlin cum sunt cele de acum.

„Gazul peste foc” a fost turnat: e vorba de moartea in conditii suspecte a omului de afaceri rus Nikolai Gluskov, ce avea azil politic in Anglia. Politia britanica a deschis o ancheta de omor in cazul lui Gluskov.

Sigur, banuiala cea mai mare e ca Putin isi executa adversarii politici din strainatate. Insa ceea ce s-a intamplat a tensionat nu doar relatiile britanico-ruse, dar si pe cele ale UE si NATO cu Rusia. Pentru ca, in cazul Skripal, se interpreteaza ca ar fi fost vorba de un atac cu arme chimice pe teritoriul britanic. Theresa May a reactionat imediat, la unison cu Donald Trump. De asemenea expulzarea a 23 de diplomati rusi din Londra si masura de retorsiune simetrica anuntata de Putin arata o evidenta deteriorare a relatiilor diplomatice. De asemenea Administratia de la Kremlin a anuntat ca „nicio mass-media britanica” nu va mai activa pe teritoriul Rusiei in cazul in care postul Russia Today va fi inchis in Marea Britanie.

Trebuie spus ca, desi UK inca mai e in Uniunea Europeana, dar sa zicem ca ar fi iesit deja din UE, deteriorarea relatiilor britanico-ruse inseamna o deteriorare a relatiilor dintre Uniunea Europeana, Statele Unite pe de o parte si Rusia, pe de alta parte. Deci lucrul acesta priveste in mod direct atat UE cat si SUA pentru ca atat relatiile dintre UE si Rusia, cat si cele dintre SUA si Rusia se deterioreaza, ca sa fiu si mai clar.

Putin a castigat recentele alegeri din Rusia, desi Opozitia sustine ca au fost comise foarte foarte multe nereguli. In Rusia putinista lucrul asta, ca au fost comise mii de nereguli, e lipsit de importanta. Noi trebuie sa luam lucrurile asa cum sunt si sa intelegem ca pana in 2024 va fi la putere regimul Putin. Din pacate, trebuie sa ne asteptam la o escaladare a conflictelor dintre Rusia si Occident. Iar lupta asta politica si diplomatica se va da in Europa. Nu doar in UK, dar si in Uniunea Europeana. In Statele Unite se ancheteaza in continuare amestecul Rusiei in recentele alegeri prezidentiale si se asteapta, in continuare, o comportare similara din partea Rusiei.

Se observa usor ca regimul Putin se bazeaza pe crime.

De aceea e foarte important cum vor gandi politica externa Statele Unite, Presedintele Trump.

La granita cu Rusia, in Extremul Orient, se afla Coreea de Nord. SUA are nevoie in regiunea respectiva de state aliate. Avem pana acum doua state aliate in mod sigur cu SUA: Japonia si Coreea de Sud. Insa SUA si Presedintele Trump are o relatie buna cu Pekinul, cu Presedintele Xi Jinping. Iar aceasta relatie buna trebuie sa fie una de durata. Cu China n-ar fi mari probleme in a cultiva o relatie buna vreme mai indelungata. SUA are nevoie de sprijin, inclusiv diplomatic, mai ales ca aceste tari sunt toate in proximitatea Rusiei.

De aici rezulta ca SUA va cauta sa dezvolte o relatie de prietenie si cooperare chiar cu Coreea de Nord. A fost deja stabilit ca Presedintele Trump si cel nord-coreean, Kim Jong-un, se vor intalni undeva prin luna mai 2018. Coreea de Sud a aranjat detaliile; intr-un fel era cat se poate de firesc pentru ca e vorba de acelasi popor, au aceeasi limba. Chestiunea e ca relatiile dintre SUA si Coreea de Nord trebuie sa se destinda mult mai mult. Coreea de Nord NU trebuie sa cada in sfera de influenta a Rusiei!! E foarte posibila si o reunificare a Coreii. Sanctiunile la adresa Coreii de Nord, in cazul unei intelegeri dintre SUA si Coreea de Nord, se vor ridica imediat. Nu asta e problema… Chestiunea e ca si fara sanctiuni economice Coreea de Nord nu poate evolua economic decat daca va purcede la reforme. Evident, SUA nu va obliga Coreea de Nord sa faca reforme daca aceasta tara nu doreste. Interesul SUA este sa aiba bune relatii cu Coreea de Nord si sa mentina stabilitatea in zona. Totusi, e clar ca suntem intr-un nou context politic si Coreea de Nord ar trebui sa inteleaga ca e necesar sa inceapa sa faca reforme. Spre exemplu, China le-a facut si a reusit sa progreseze cu adevarat. Parerea mea e ca ar fi si companii sud-coreene, japoneze interesate sa patrunda pe piata din Coreea de Nord. Chiar si americane, evident. Insa de asemenea e clar ca nu poti obliga Coreea de Nord sa faca reforme si nici nu stim daca e pregatita sa le faca.

Insa primul pas in construirea unei bune relatii cu Coreea de Nord mi se pare ca ar fi acela de a schimba perceptia acestei tari asupra SUA. Cu alte cuvinte SUA nu trebuie sa mai fie perceputa de catre Coreea de Nord ca un dusman. Daca Coreea de Nord, in cazul denuclearizarii totale, va cere garantii de securitate din partea SUA, atunci SUA ar trebui sa le acorde. Insa lucrul asta ar crea o situatie cu totul noua in Coreea de Nord, un lucru pe care nord-coreenii nu l-au vazut niciodata si poate ca nici n-au indraznit vreodata sa se gandeasca la asa ceva. Cat de pregatita e Coreea de Nord pentru asta? Existenta unor baze NATO in Coreea de Nord sau, chiar direct, baze militare americane e un lucru posibil, inclusiv instalarea in aceasta tara a unui Scut Antiracheta. Dar exista, desigur, numeroase posibilitati de a asigura securitate Coreii de Nord.

Ce se intampla? Nu mai suntem – e cat se poate de clar – in 1953… Pe de alta parte, Coreea de Nord, dat fiind caracterul regimului de acolo, se teme in cazul izbucnirii unui razboi in lumea asta. Pana acum n-au avut loc discutii bilaterale cu SUA, la nivel inalt. Ei nu stiu la ce pot sa se astepte din partea Statelor Unite, chiar in cazul in care, daca ar incepe un razboi mai amplu, sa nu zic unul mondial, Doamne fereste, n-ar ataca pe cineva. Ei se tem ca SUA ar putea sa actioneze militar impotriva lor, ca sa distruga regimul stalinist de la Phenian. Fara indoiala, aceasta stare de tensiune nu place nimanui, nu mai vorbesc de tarile din regiune. De aceea discutiile cu Presedintele Kim Jong-un sunt cat se poate de necesare si Dl. Trump n-a gresit deloc grabind aceasta intalnire.

Aceasta intalnire trebuie sa aiba loc cat mai repede si trebuie sa fie piatra de temelie pentru un viitor tratat de pace dintre cele doua Corei, punandu-se capat situatiei penibile ce dateaza din 1953 si pana in zilele noastre.

Ar fi o mare victorie diplomatica a SUA. Si e in interesul SUA sa aiba un ascendent in regiune. De asemenea si in interesul tarilor din regiune sa aiba relatii bune cu SUA. Ar fi un mijloc prin care s-ar realiza o disuasiune diplomatica la adresa Rusiei.

Atata vreme cat e mai greu ca SUA sa ajunga cu Iranul la o intelegere, e cat se poate de necesar ca sa ajunga la o intelegere benefica ambelor parti cu Coreea de Nord. Lucrul acesta e posibil si ar evita escaladarea tensiunilor in regiune. De asemenea ar fi o lovitura diplomatica data Rusiei!!

Realegerea lui Putin trebuie sa ne puna in garda. Ceea ce s-a intamplat la aceste alegeri prezidentiale e un semn cat se poate de prost. E vorba despre distrugerea democratiei in Rusia. In acest context trebuie intarita democratia in UE si SUA. Ambitiile dictatoriale ale lui Putin si nostalgia sa deplasata pentru Uniunea Sovietica pot determina actiuni deosebit de ostile fata de Occident, cum a fost ceea ce s-a intamplat in Anglia, in cazul Skripal. Dar ne putem astepta chiar si la mult mai mult… E foarte dificil, in aceste conditii, sa contruiesti o relatie diplomatica normala cu o tara precum Rusia, care e condusa de un astfel de regim. Asta e principala dificultate. Sa luam, spre exemplu, cazul Skripal: el a afectat deja relatia Rusiei cu UK. Insa prin ricoseu afecteaza cat se poate de negativ si relatia Kremlinului cu Berlinul, pentru ca Berlinul, oricata deschidere ar avea fata de Rusia, NU poate trece peste asa ceva. Or, in asemenea conditii nu poti sa contruiesti o relatie diplomatica normala cu Rusia. Uniunea Europeana se vede intr-o dificultate majora din acest punct de vedere. Iar realegerea D-lui. Putin nu va face, din pacate, decat sa sporeasca aceasta dificultate. Nu se vede niciun semn din partea D-lui. Putin, al regimului domniei sale, ca lucrurile ar putea sta altfel ci, dimpotriva, ne asteptam la o incordare a relatiilor dintre Occident si Rusia.

Ramane de vazut cum va juca SUA din punct de vedere diplomatic in Orientul Mijlociu.

Un articol interesant de pe Fox News in legatura cu alegerile din Rusia – aici.

Martie 19, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Cine o spioneaza pe Carmen Dan?

Marea arta in spionaj este sa faci de asa maniera incat cel spionat sa nu-si dea seama ca e spionat si, pe de alta parte, nici sa-si dea seama de cine il spioneaza sau ar putea s-o faca.

Intr-un astfel de cadru se inscrie cat se poate de bine ceea ce i s-a intamplat ministrului nostru de Interne, D-na. Carmen Dan.

In primul rand, si trebuie subliniat, doamna ministru a descoperit din intamplare microfonul cu pricina – mai multe aici. La fel de bine ar fi putut sa nu-l descopere. Sau sa nu-si dea seama, incercand sa puna ceva in respectiva priza. Pe de alta parte, poate ca are totusi importanta sa, dar nu e revelator ca microfonul respectiv ar fi unul ieftin de-l poti gasi pe piata libera cu 200-300 de lei. Important e sa functioneze si sa se auda bine. Am inteles de la Ovidiu Marincea, purtatorul de cuvant al SRI, ca serviciile de spionaj nu folosesc un astfel de dispozitiv. Nici asta nu e revelator. Adica nu inseamna ca n-ar fi fost mana unui serviciu de spionaj. Chiar mai mult, a actiona prin mijloace atipice are avantajul ca iti dai cu greu seama de cine a fost. Altminteri ai putea realiza chiar destul de usor (vorbesc, desigur, despre expertii in domeniu) ca, de fapt, e vorba, spre exemplu, de serviciul de spionaj al cutarui stat.

O alta problema ar fi ca in apartamentul D-nei. Dan locuise, cum a dezvaluit Rares Bogdan, atasatul comercial al SUA la Bucuresti. Nu e clar ca dupa plecarea atasatului locuinta ar fi fost curatata de orice fel de obiect de urmarire audio-video. E posibil sa fi ramas acolo ceva. Pentru ca eu stau si ma intreb: e chiar atat de usor sa intri in locuinta ministrului de Interne? Stau si ma intreb: nu sunt acolo, la intrare, pe holurile interioare etc, oare, camere video prin care sa se poata vedea cat se poate de limpede cine a intrat si cine nu? Chiar asa de usor, pe usa inchisa a acelui apartament, care am inteles ca ar fi pentru demnitari, poate sa intre orice hotisor, se poate deschide chiar asa usor acea usa??? Pentru ca daca e asa, eu ma mir cum D-na. Dan n-a descoperit o BOMBA CU CEAS in apartamentul dumneaei!! Se stie ca D-na. Dan a facut plangere pentru violare de domiciliu. E uluitor!! Chiar asa de usor se poate intra pe usa inchisa – inchisa cu cheia, vreau sa spun – a apartamentului ministrului de Interne? Eu ma mir cum simpatica doamna ministru nu s-a pomenit cu respectivul noaptea, pe cand dormea, sa-l vada asezat frumos pe marginea patului si uitandu-se gales la dansa!!! 🙂

E cat se poate de logic, trebuie s-o recunoastem, faptul ca D-na. Dan ar fi spionata. Apropiata politic de Liviu Dragnea, dansa a ajuns ministru de Interne, iar legaturile cu conducerea PSD-ului merita desigur atentie. Pe de alta parte, iata ca intram din nou sub zodia mitingurilor. Acuma si PSD vrea sa faca mitinguri. Au existat si altercatii. Fara indoiala, posibilitatea unei coliziuni intre cele doua mitinguri exista. Credeti ca aceste lucruri nu intereseaza serviciile de spionaj straine din alte tari? Credeti ca nu clocesc diversiuni sau potentiale diversiuni? Credeti ca americanii nu sunt interesati de ce se intampla, in conditiile in care pot avea loc aici actiuni destabilizatoare? Cu atat mai mult nu trebuie sa ne mire ca D-na. Dan ar fi putut sa fie spionata.

Faptul ca s-a dat publicitatii nu ma mira. Evident, rolul presei e sa informeze cetatenii despre ce se intampla. Cand vezi ca se deplaseaza Politia la locuinta ministrului de Interne nu se poate sa nu te intrebi ce se intampla si un ziarist bun TREBUIE sa ajunga ACOLO PRIMUL pentru ca sa aiba exclusivitate, pentru ca din asa ceva isi castiga painea! Fireste,  nu presa e de vina! Faptul ca s-a dat publicitatii nu cred ca ingreuneaza mersul anchetei. Si, oricum, traim intr-o societate deschisa!

Desigur, exista si ipoteza formulata de maestrul Ion Cristoiu: ca s-a urmarit ca D-na. Dan sa descopere dispozitivul, desi dansa a spus ca l-a descoperit intamplator, eu asa am inteles. Deci ar fi putut sa nu-l descopere!! De unde se vede ca n-a fost chiar atat de simplu de descoperit, cum poate ar crede unii. Dar interesant e altceva! Dispozitivul era rudimentar. Cum de n-a folosit sau n-a avut D-na. Dan un dispozitiv de indentificare a acestor mijloace ascunse de supraveghere, pentru ca exista astfel de aparate? De unde se vede ca doamna ministru nici nu-si imagina ca ar putea sa fie spionata. Nici n-a solicitat celor in drept s-o faca – eu asa am inteles – verificarea informativa a locuintei in care s-a mutat. Daca ipoteza D-lui. Cristoiu din finalul editorialului este valabila atunci fie e vorba de o amenintare, vrand sa arate carentele existente – cu alte cuvinte: baieti, aveti grija, ca mai sunt si altele! – sau inducerea unei diversiuni.

Inteleg ca ancheta e in desfasurare.

 

Decembrie 4, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

1 Decembrie – La multi ani, Romania!!

O zi inchisa si ploioasa. Dar, in schimb, am avut parte de o parada frumoasa. Accentul a fost pus pe modernizarea Armatei Romane. Si s-au vazut schimbari importante.

Achizitionarea transportoarelor blindate Piranha, faptul ca se vor realiza si in tara, la Uzina de la Moreni, trasportoare care se vor aduga la cele 227 transportoare Piranha, achizitionarea rachetelor Patriot, a 4 corvete sunt exemple edificatoare si un semn ca se face ceea ce trebuie.

Si am vazut la aceasta parada impresionanta o fata noua a Armatei, o schimbare in bine. Accentuez lucrul asta pentru ca e prima data cand, la o parada de Ziua Nationala, sunt cat se poate de vizibile progrese in bine, in sensul ca Armata noastra incepe sa semene cu una moderna, profesionista, la nivel NATO. Un lucru de asemenea important este prezenta femeilor in Armata, inclusiv la nivel de comanda, un fapt pozitiv, desigur.

Armata trebuie sa ofere cetatenilor incredere, un sentiment de siguranta. Oamenii trebuie sa aiba convingerea ca Armata noastra poate raspunde cu succes unor eventuale provocari si amenintari. Si de asemenea oamenii trebuie sa inteleaga contributia si rolul pozitiv al NATO in a asigura apararea tarilor membre, deci inclusiv a Romaniei. Romania nu e singura in fata eventualelor pericole ce ar putea sa apara. Pe de alta parte, modernizarea Armatei, fapt necesar si benefic, este o dovada ca pregatim armata si o facem serios, tocmai pentru a putea sa faca fata provocarilor inceputului sec. XXI. De asemenea diminuarea coruptiei este iarasi un fapt pozitiv, care ajuta si intareste Armata noastra si e o marturie in plus ca se face ceea ce trebuie. Poate ca dupa multi ani avem o pregatire serioasa, profesionista a Armatei Romane, diminuandu-se coruptia, prevaland profesionalismul. Iar faptul ca suntem o tara membra NATO inseamna ca suntem foarte solid protejati, poate pentru prima data in Istoria noastra. NATO este esentiala in ceea ce priveste garantiile de securitate pentru tara noastra. Si cred ca putem spune ca modernizarea Armatei, combaterea coruptiei se datoreaza tot Aliantei Nord-Atlantice, care ne ofera posibilitatea si ajutorul necesar de a fi, din punct de vedere militar, la standarde superioare, fata de cele de dinainte de aderare.

As dori sa vad evidentiate si pe la televiziunile de stiri, in talk-show-uri aceste progrese, aceste transformari benefice prin care a trecut si trece Armata noastra. Si ar trebui explicat mai bine rolul si contributia NATO in apararea integritatii teritoriale a Romaniei. Pentru ca oamenii trebuie sa inteleaga ca Romania nu e vulnerabila, nici nu va fi de vreme ce e membra NATO, indeplinindu-si constincios indatoririle. Vulnerabila ar fi fost daca nu era in NATO, trebuie inteles lucrul asta.

In alta ordine de idei, iata ca unii au pus-o de un miting protestatar chiar in fata Guvernului. Sloganul asta, „Romania moare”, chiar nu-si are rostul, mai ales de Ziua Nationala. N-am nimic impotriva mitingurilior de protest in Piata Victoriei. Totusi ar fi putut s-o faca in alta zi, ca doar n-au intrat zilele in sac. Un astfel de lucru nu era potrivit acum, de Ziua Nationala. Nu mi se pare potrivit, de pilda, sa strigi de 1 Decembrie lozinci antiFirea. Ar fi bine sa lasam aceste zile ca unele de Sarbatoare si Unitate a intregii natiuni. O astfel de zi nu e deloc potrivita pentru mitinguri antiPSD sau antiguvernamentale. Noi ar trebui sa meditam la idealurile inaintasilor nostri care au infaptuit Marea Unire de la 1 Decembrie 1918. Si sa-i cinstim, pentru ca e ziua praznuirii lor, a celor care si-au dorit din tot sufletul si cu toata puterea Unirea tuturor romanilor intr-o singura mare tara si au infaptuit-o. Pentru ca ei au putut constata ca propasirea poporului roman nu se poate face printre straini. Ci doar impreuna. Si numai asa, impreuna, putem fi puternici pentru a razbate prin vremi. Pornind de la aceasta pilda a lor, mai bine ne-am indrepta gandurile noastre spre Rep. Moldova. Cum propaseste poporul roman acolo? Si ne vom da seama ca inaintasii nostri au avut dreptate. Ar trebui sa ne indreptam gandurile si inimile noastre spre lucrurile inalte ce tin de natiunea si tara noastra, la romanii ce traiesc dincolo de granite, si vedem ca sunt destui napastuiti printre straini, in loc sa ne pierdem cu lucruri marunte, pentru care avem timp destul. Ar trebui sa meditam la ideea de unitate, intr-un moment in care se manifesta fenomenul dezbinarii, al neintelegerii. Pentru a vedea ca unitatea este, totusi, cheia catre succes. Dezbinarea nu are cum sa duca pe calea cea buna si nu poate sa asigure depasirea momentelor dificile, dar sa asigure dezvoltarea, inflorirea unei tari.

Decembrie 2, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Despre vizita Patriarhului Chiril I al Moscovei si al intregii Rusii la Bucuresti

Ar trebui mai intai spus ca nu a fost vorba doar de vizita Patriarhului Chiril, aceasta a fost cea mai mediatizata. Ci de toti Intaistatatorii Bisericilor Ortodoxe din tarile care au cunoscut comunismul. Deci e vorba de impartasirea unei experiente comune si raportarea Bisericii Ortodoxe la aceasta. Si se stie cat de mult a suferit Biserica in anii comunismului, fiind supusa la persecutii dure care vizau distrugerea ei si distrugerea spirituala a omului. Sa ne gandim, spre exemplu, ca in Albania, in vremea comunismului, a fost interzisa orice religie.

Mai trebuie de asemenea specificat ca vizita acestor mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe s-a desfasurat cu ocazia praznicului Sfantului Dimitrie Basarabov, ale carui sfinte moaste se gasesc la Catedrala Patriarhala din Bucuresti si cu ocazia celebrarii a 10 ani de la intronizarea Preafericitului Daniel in scaunul de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane.

Vizita Patriarhului Chiril I a fost cea mai mediatizata, cum era de asteptat. Ea are o insemnatate duhovniceasca care ne aminteste de faptul ca crestinatatea nu se opreste la granitele de Est ale Uniunii Europene. Parintii Apostolici spuneau ca intre crestini n-ar trebui sa existe rivalitati si ca rivalitatile duc la dezbinare. Dar cum ar putea fi dezbinare intru Hristos? Dimpotriva, unitatea credintei noastre este in Hristos, pentru ca Hristos nu poate fi impartit. Si nu degeaba Sf. Apostol Pavel le spunea Corintenilor: „Oare s-a impartit Hristos?”. Si adauga zicand: „Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere”. Si din cate bag eu sama acesta este mesajul invitatiei pe care Preafericitul Daniel a adresat-o Patriarhului Chiril I de a veni in Romania, cat si mesajul vizitei pe care Patriarhul Chiril I a facut-o in tara noastra.

Probabil ca unii se vor intreba in legatura cu Marea Schisma, insa ceea ce s-a petrecut atunci e tocmai expresia faptului ca oamenii s-au cam indepartat de ascultarea datorata Parintilor. Dar lucrurile se pot rezolva usor si am putea vedea chiar o minune, ca si cum 1000 de ani ar fi doar o singura zi: si anume ca Marea Schisma sa para a se fi petrecut ieri si azi sa se fi rezolvat totul. Insa trebuie spus, mi se pare, un lucru: desi crestinii traiesc in schisme – asta e, din pacate, realitatea – Lumea Crestina e Lumea Crestina, adica nu e o alta Lume Crestina decat aceasta pentru ca Hristos, cum bine arata Sf. Apostol Pavel, nu poate fi impartit. Nu exista un alt Hristos pentru americani, un altul pentru italieni, altul pentru francezi, altul pentru romani, altul pentru rusi etc. Ci este un singur Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Nascut din Tatal inainte de veci!! Deci desi noi, nevrednicii si pacatosii, traim in tot felul de schisme, Hristos Dumnezeu e unul singur iar Lumea Crestina e una singura.

Aceasta vizita insa s-a desfasurat intr-un moment politic in care regimul politic din Rusia, condus de un nostalgic comunist, Vladimir Putin, incepe sa fie tot mai opresiv si sa semene cu ceea ce aveam in URSS, deci pe vremea comunismului. De asemenea, pare ca Putin doreste crearea unei linii de demarcatie, politic vorbind, intre  Uniunea Euroasiatica, condusa de Federatia Rusa, si Uniunea Europeana cu SUA. Si tensiunile se vad destul de clar atat in privinta Crimeii, atat in privinta Siriei, dar si pe plan economic prin impunerea de catre Vest a unor sanctiuni Federatiei Ruse, nu mai vorbesc de relatiile tensionate cu SUA determinate in principal de amestecul Rusiei in recentele alegeri prezidentiale din SUA. Cu alte cuvinte, politic vorbind, Rusia s-a pozitionat intr-o stare de conflict cu UE si SUA, si bineinteles si cu NATO. Am spus de conflict, nu de razboi. Vizita Patriarhului Chiril I in Romania, tara care gazduieste Scutul Antiracheta de la Deveselu, sfideaza tocmai acest conflict politic in care e pozitionata acum Rusia de catre regimul Putin. Mai mult, faptul ca a adus aici, daruindu-ne, o particica din sfintele moaste ale Sfantului Serafim de Sarov, primind in dar o frumoasa icoana cu Sfantul Dimitrie Basarabov care contine si o particica din sfintele moaste ale acestuia, arata extrem de clar contrastul enorm cu luarile de pozitie politica ale Kremlinului, care practica conflictualitatea in lume. Gandindu-ma la intalnirea Patriarhului Chiril I cu Papa in Cuba, la Havana, apoi la faptul ca Patriarhul Rusiei a lipsit de la Sinodul din Creta, chiar ma gandesc la faptul ca aceasta vizita in Romania, adica acolo unde te-ai fi asteptat mai putin, seamana cu o palma, la figurat, desigur, data regimului Putin!! Si cred ca este evident ca Biserica Ortodoxa Rusa nu poate sa accepte in Rusia un regim politic actual asemanator, chiar foarte asemanator, daca nu identic, cu cel de pe vremea comunismului, care sa contravina comuniunii spirituale intre crestini. De aceea Biserica Ortodoxa Rusa nu poate achiesa, cel putin in totalitate, la politicile Kremlinului. Nu le poate accepta in totalitate si as include aici agresiunea impotriva altor tari crestine. Cezaropapismul asta s-a dovedit, in trecut, foarte contraproductiv si am vazut ce a rasarit: comunismul. Pentru ca daca Puterea politica greseste si Biserica nu ia o atitudine ci ramane pasiva sau aproba greseala iata ce efecte nocive se pot dezvolta in societate. Or, Biserica nu poate sa lucreze inspre sminteala credinciosilor sai.

As mai adauga ca aceasta vizita nu inseamna „sa ne dam cu Putin”, cum din pacate am vazut ca se intepreteaza cateodata. Nici Patriarhul Chiril I in cuvantul sau n-a spus asta. Insa Biserica trebuie sa aiba o atitudine pacificatoare, bazata pe iertarea pacatelor. Iar pe de alta parte, data fiind situatia din Rusia, Bisericile Ortodoxe surori trebuie sa intinda o mana de ajutor Bisericii Ortodoxe Ruse atunci cand este nevoie si s-o sustina moral daca trebuie lucrul asta. Trebuie avute in vedere atenuarea tensiunilor pe plan mondial si indreptarea caii pe care paseste actualmente Rusia, care nu-i aduce nici prestgiu, nici prosperitate, nici elevare spirituala, cu alte cuvinte este o cale paguboasa, care pune Rusia intr-o pozitie proasta. De aceea e mai bine sa existe un dialog spiritual daca nu dorim crearea din nou a unor noi linii de demarcatie si cortine de fier, adica repetarea greselilor trecutului, lucru evident anacronic si redundant.

De aceea cred ca aceasta vizita pe care Patriarhul Rusiei a facut-o la noi in tara, cu un mesaj de pace, trebuie privita ca fiind ceva benefic. De asemenea, organizarea unui Congres despre suferintele Bisericii in perioada comunista a fost un lucru pozitiv pentru ca Bisericile Ortodoxe trebuie sa caute cea mai buna cale de a se raporta la aceasta experienta tragica ce inca lasa urme in sufletele oamenilor. In tarile care au cunoscut comunismul lucrurile nu stau la fel ca in tarile care nu au cunoscut comunismul – trebuie inteles lucrul acesta. Un alt lucru important au fost, cred, comunicarea a ceea ce s-a discutat in Creta, unde Patriarhul Chiril I si nu numai a lipsit. Prelucrarea cu cei care n-au fost prezenti atunci a ceea ce s-a discutat si s-a hotarat in acest Sinod reprezinta un lucru important pentru ca Biserica Ortodoxa trebuie sa aiba o pozitie fata de lumea contemporana, cea de azi – subliniez!, si de realitatile actuale pentru ca avem o crestere a credinciosilor ortodocsi in tari crestine neortodoxe, primind sprijin acolo, de la bisericile de acolo ce nu sunt ortodoxe, lucru pentru care ar trebui sa multumim lui Dumnezeu! De asemenea exista o comunitate ortodoxa importanta in SUA si aici, evident, si Biserica Ortodoxa Rusa ar trebui sa fie interesata. Inchistarea nu duce la ceva bun. Sunt realitati politice care influenteaza Biserica, spre exemplu Uniunea Europeana sau apartenenta Romaniei la NATO, sau Parteneriatul Strategic dintre SUA si Romania – am dat cateva exemple, se pot da si altele nu neaparat legate de tara noastra, iar Biserica Ortodoxa trebuie sa aiba o pozitie. Constructiva, desigur. Inclusiv regimul politic bazat pe democratie, pe respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, necesita o pozitie, o raportare din partea Bisericii Ortodoxe, fiind realitati ce nu prea au existat in trecut in lumea ortodoxa, sau au existat pentru putina vreme. Fara indoiala, activitatea misionara a Bisericii Ortodoxe e deosebit de importanta si de aceea e foarte important sa dai un mesaj adecvat.

In legatura cu cazul semnalat de Dl. Cristian Preda:

„Faptul că regizorul Alexandru Solomon a fost umflat de jandarmi în fața Patriarhiei și anchetat ore în șir e o palmă dată libertății.
Va spune Daniel ceva?
Sau a preluat modelul Kiril, care apără doar puterea de la Kremlin, nu și cetățenii ruși?

lasand la o parte caracterul teatral si provocator – s-a taiat la mana, a aruncat cu bani – ar trebui, totusi, spus ca felul in care intelege Jandarmeria sa isi indeplineasca atributiile lasa cateodata, si nu chiar de putine ori, de dorit. Am mers pe Dealul Patriarhiei, Sfanta Liturghie se tinea in aer liber. Multime mare de oameni. Inteleg misiunea Jandarmeriei de a proteja fata de eventuale lucruri mai putin placute ce s-ar putea intampla. Insa la un moment dat s-au interpus in fata clopotnitei mari nepermitand nimanui accesul la locul unde se desfasura slujba. Nu mai vorbesc despre comportamentul ireverentios al unor jandarmi fata de credinciosi. Ca si cum ar fi fost vorba de ultimii oameni, niste raufacatori, nu de niste oameni care au venit, firesc, la slujba Sfintei Liturghii si pentru ca sa-i vada pe arhiereii invitati de catre Patriarhia Romana. A te interpune intre credinciosi si altar intr-un mod brutal – bine ca n-am fost si batuti!! – nu cred ca este nici canonic si nici in duhul Sfintei Liturghii, care il patrunde pe credincios. Si nu era vorba despre niste oameni care s-au taiat la mana sau care sa inceapa sa arunce cu bani, sau care sa inceapa vreo actiune provocatoare sau orice altceva care sa deranjeze slujba. Ci de credinciosi, nimic mai mult. Oamenii, desigur, incepusera sa protesteze. Ca doar au venit la biserica. Pana la urma au dat drumul la toata lumea. Dar… gestul conteaza.

In privinta a ceea ce i s-a intamplat regizorului Alexandru Solomon, trebuie remarcat cu tristete ca maniera de actiune a jandarmilor si apoi anchetarea acestuia si concluzia ca ar avea „tulburari de adaptare” – jignitoare, desigur –  nu e in concordanta nici cu spiritul bisericesc si nici cu o societate libera. Mai degraba are legatura cu dispretul fata de credinciosi. Si spun asta lasand la o parte faptul ca un om care are o facultate s-ar putea sa se simta jignit de un jandarm care sa rasteste la el cu o privire de parca e gata sa-l ia la bataie: „Fa, ba, loc acolo sa treaca lumea!! N-auziti, ma?” si ale carui studii s-ar putea sa nu depaseasca liceul. Ca si cum multimea mare de credinciosi ar reprezenta neaparat prostimea ce poate s-o ia si pe cocoasa la o adica. Si chiar daca in discutie ar fi prostimea, modul acesta dispretuitor la adresa credinciosilor n-are nicio legatura cu duhovnicia pe care o inspira Biserica, ci dimpotriva e de natura sa naruie actiunea ziditoare de suflet a acesteia.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Noiembrie 1, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Probabil ca va castiga Dragnea…

Tudose – via Cotroceni – a incercat ceva. Sa-i remanieze pe oamenii fideli ai lui Daddy. In principal pe Sevil Shhaideh. Mai mult decat probabil nu va reusi.

Ce se inatmpla? Dragnea are o influenta mare in partid, la nivel national. Tudose e vechi in partid. Are influenta necesara in partid ca sa se impuna in fata lui Dragnea, care e si presedintele partidului? Nu prea, nu-i asa? Pe de alta parte, Dragnea are de partea sa Administratia Locala, unde s-au marit atat de generos salariile. A pus un om fidel la Curtea de Conturi asa incat aceasta sa se arate prietenoasa in teritoriu cu primarii. Evident, de maririle de salarii din Administratia Locala beneficiaza si cei din PNL. Or, dupa cum se spune, cine are sprijinul Administratiei Locale castiga alegerile. Nu mai vorbesc de aparatul bugetar, foarte mare la noi, care beneficiaza de marinimoase, din prea plinul inimii, cum se zice, de salariu, in special de cresterea substantiala a salariului minim. Toata aceasta masa compacta de bugetari, care merge la vot, e de partea PSD pentru ca stie ca beneficiile vin de la acest partid, nu de la cei care taie salarii si pensii sau se gandesc la restructurari. La sfarsitul guvernarii Nastase erau 900.000 de bugetari. La sfarsitul guvernarii Tariceanu erau 1.400.000. Nastase a pierdut alegerile…

Asa ca a incerca sa schimbi ceva fara cuvantul lui Daddy (asta e Dragnea, asa i se spune in partid) e sortit esecului. Tudose a si declarat, din cate am inteles, ca daca partidul ii va cere demisia, el va demisiona. Si e foarte posibil un asemenea scenariu. Se poate evita daca Dragnea va gasi drept inlocuitori alti oameni de incredere. Insa indrazenala lui Tudose de a initia remanierea fara sa aiba aprobarea lui Dragnea, ii stirbeste acestuia din urma din autoritatea pe care o are in partid. Daca Tudose nu doreste sa continue cu aceeasi ministri, semna ca, umilit, isi recunoaste infrangerea, e extrem de posibil ca acest guvern sa cada prin demisia premierului. Fara indoiala, data fiind majoritatea confortabila pe care o are in Parlament, lucrul asta nu e o problema pentru PSD.

Multi comentatori vorbesc despre stabilitate, ca ar fi nevoie de asa ceva. Numai ca nu asta e problema. Chestiunea este ca autoritatea pe care o are Dragnea in partid sa nu poata fi pusa de nimeni, inclusiv de Presedintele Iohannis, sub semnul indoielii. In acest sens, Dragnea are nevoie de premieri de paie, pe care sa-i poata sa-i schimbe ca pe ciorapi daca trebuie. Daca Dragnea ii spune sa se duca sa lege magarul de poarta PSD, premierul, chiar si intr-o intalnire de lucru cu Jens Stoltenberg, trebuie sa se scoale de pe scaun si sa mearga sa lege magarul, el, cu manuta lui, de poarta PSD. In felul asta stau, de fapt, lucrurile. In caz contrar, pateste ce a patit si Grindeanu.

Inlocuirea lui Dragnea se poate face printr-un Congres al partidului. Problema principala aici o reprezinta faptul ca rebelii din PSD au o influenta slaba iar Dragnea, cum spuneam si mai sus, este beneficiarul politic al masurilor economice luate. Din aceasta cauza sansele ca sa piarda sefia partidului sunt, pe aceasta cale, mici. Pe calea DNA, de asemenea sunt mici pentru ca nu i se pot face acuzatii serioase, dosare beton, cum se spune. Ci, mai mult, ar fi vorba despre alegatii. Fara un temei penal serios.

Dragnea este la apogeul Puterii sale. Influenta lui in teritoriu, conducand cel mai mare partid din Romania care a castigat detasat alegerile parlamentare, este coplesitor de mare. Administratia Locala ii e la picioare pentru ca stie ca din cauza lui Dragnea au niste salarii atat de mari incat in urma cu doar cateva luni nici n-ar fi banuit, nici n-ar fi indraznit sa se gandeasca la un asemenea lucru. Nu mai vorbesc ca, datorita numirilor la Curtea de Conturi, vor avea libertatea sa faca orice, fara DNA, SRI, controale pe cap.

Asta e realitatea.

Opozitia e intr-o sitiuatie grea. Trebuie neaparat sa se gandeasca la un plan si sa-si ia in serios rolul de Opozitie.

Domnu’ Orban, unde sunt comunicatorii partidului? De ce nu-i avem PANA ACUMA? Si CAND ii vom avea? La anul? Ar trebui sa va grabiti si sa lasati, din pacate, cantatul din chitara si alte lucruri romantice pentru ca strategia lui Dragnea tine. Trust me! Si in felul acesta Dragnea isi consolideaza puterea. Opozitia ar trebui sa se trezeasca si s-o vedem cu adevarat activa, NU ce am vazut pana acum (cu cateva exceptii, desigur).

Octombrie 12, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Despre persecutarea populatiei romanesti din Ucraina…

Exprima o mentalitate invechita din partea autoritatilor si decidentilor politici din Ucraina. Este o mentalitate pe care o intalnim si in Serbia. Probabil ca exprima si o teama pentru ca Ucraina s-ar putea dezmembra. Secesionismul din estul tarii, alimentat de Rusia si incurajat de invazia Rusiei in Crimeea, soldata cu ocuparea acesteia, alimenteaza astfel de tendinte si in vestul tarii.

Trebuie spus ca Ucraina s-a format si pe teritoriile care au apartinut altor state: Romania, Polonia, Slovacia si chiar Rusia dupa Cel de Al Doilea Razboi Mondial. Dupa care a contribuit joaca iresponsabila cu creionul pe harta a autoritatilor sovietice care, de pilda, au dat Crimeea Ucrainei.

Un alt aspect important care trebuie subliniat este ca, in Ucraina, Vestul e mai sarac decat Estul tarii, unde rusii au masat industrie si sunt interesele unor mari oligarhi. Practic, saracia este atat de mare in Ucraina incat unui roman din Ucraina ar putea sa i se para un judet sarac al tarii precum, sa zicem, Botosaniul ca fiind chiar „o gura de rai”!! Teritoriile externe limitrofe celor in care traiesc romanii, polonezii, slovacii, ungurii din Ucraina au un PIB si un nivel de trai mult mai mare. Ucraina este intr-o situatie economica deplorabila. Lucrul acesta intareste ideea secesiunii, posibila intr-un viitor nu prea indepartat. Evident, un alt factor ce ar putea fi important este Centenarul Marii Uniri de la anul.

Sa ne gandim bine: Ucraina are o populatie estimata in 2016 la peste 42 de milioane de locuitori – recensamantul din 2001 a dat peste 48 de milioane. Iar PIB-ul pe cap de locuitor este de doar $2194 ($8305 per capita luat la paritatea puterii de cumparare) ceea ce arata cu prisosinta ca Ucraina e o tara foarte saraca, expusa riscului dezmembrarii. In general vorbind, o tara instabila ce ar putea crea probleme…

Acestea sunt conditiile in care Parlamantul de la Kiev a votat scoaterea invatamantului in limba materna pentru populatia romaneasca din Ucraina – in jur de 800.000 de oameni din cate am inteles – in afara legii. In conditiile in care Romania ofera celor 51.000 de ucraineni traitori in Romania invatamant in limba materna, la toate gradele (asa am inteles). Gestul este inamical si, de-a lungul timpului, nu e singurul. Va amintiti, desigur Canalul Bistroe, de diferendul solutionat in favoarea Romaniei privind platforma continentala a Marii Negre. Inteleg ca, in noul context rezultat dupa anexarea Crimeii de catre Rusia, Romania ofera sprijin in materie de securitate cibernetica si intelligence Ucrainei. Lasand la o parte faptul ca s-ar putea deteriora niste relatii ce ar putea fi bune, eu cred ca Ucraina trebuie sa se hotarasca pe ce cale merge si cum vrea sa functioneze. Daca doreste un parcurs pro vestic si face reforme in acest sens sau unul pro Kremlin care ar destabiliza-o si mai mult.

Parerea mea este ca decisiv pentru stabilitatea Ucrainei este continuarea reformelor de apropiere de Uniunea Europeana. Iar acest lucru inseamna, printre altele, exact contrariul a ceea ce a fost votat in Parlamentul de la Kiev. Ucraina ar trebui sa se gandeasca unde au condus nationalismele si incalcarile repetate ale drepturilor omului in Iugoslavia: spre o destabilizare totala. Daca Iugoslavia ar fi urmat reteta UE si nu pe cea a Kremlinului, ar fi ramas si astazi.

Autoritatile romane trebuie sa fie mult mai active in apararea drepturilor si liberatilor populatiei romanesti care traieste in afara granitelor tarii. Avem o diaspora mare, lucru ce se constituie intr-un avantaj major avand in vedere sumele trimise in tara de cei care lucreaza in strainatate. Insa in randul acestei diaspore intra si romanii din Valea Timocului, si romanii care traiesc in Ucraina, nu mai vorbesc despre Republica Moldova! Statul roman si partidele noastre politice trebuie sa inteleaga ca diaspora este un tezaur al Romaniei si din aceasta cauza trebuie respectat cum se cuvine si trebuie sa i se acorde importanta cuvenita. Romania, intr-adevar, face prea putin in materie de politica externa, focusandu-se pe realizarea unor obiective punctuale. E bine, dar, totusi, e prea putin si trebuie alocate mai multe fonduri, inclusiv pentru formare profesionala, pentru intarirea ambasadelor noastre si pentru a spori activitatea in domeniul politicii externe. Si trebuie si mai mult curaj.

Fara indoiala ca situatia creata in Ucraina prin aceasta lege, neconstitutionala din cate am inteles, nu poate fi lasata in aer de catre Bucuresti. Evident ca trebuie actionat si trebuie aratat si protestat ca Ucraina nu respecta drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Si nici nu cauta sa se adapteze unei situatii noi, de dupa indepartarea printr-o adevarata Revoluie a Presedintelui Ianukovici, omul personal al lui Valdimir Putin, de la Putere.

Septembrie 13, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Tarom…

Greu de inteles de ce nu se privatizeaza Tarom… Pe mine nu m-au convins argumentele prezentate in spatiul piblic.

In primul rand, compania asta de stat are pierderi, din ce am inteles eu, de vreo 8 ani cel putin. Nu acum s-au inregistrat pierderile cele mai mari. Iar o solutie viabila pentru compania asta nu s-a gasit. Evident, e vorba de managementul prost exercitat sau asigurat de stat. Numai vorbesc de faptul ca, din cate am inteles, e un rai al nepotismelor si al capitalismului de cumetrie p- acolo.

Erau in platoul de televiziune invitati care sustineau ca Tarom ar fi o problema de siguranta nationala. Atunci de ce statul roman nu si-a dat seama de asta si nu a pus pe picioare compania asta? Ba chiar si mai mult, nici nu i-a pasat!! Dl. Prof. Mircea Cosea a avansat ipoteza ca se urmareste vanzarea intrepronderii, nu privatizarea ei. Ar trebui sa facem precizarea ca Tarom nu e un caz izolat.

Totusi nimeni nu se intreaba asupra capacitatii statului roman de a avea astfel de intreprinderi si de a le gestiona. Pentru ca se presupune doar ca aceasta capacitate ar fi una mare, cand de fapt lucrurile s-ar putea sa stea cu totul altfel. Numai ganditi-va cum a cazut Guvernul Grindeanu, prin motiunea de cenzura initiata si votata de propriul partid. Un astfel de stat nu-mi da increderea ca ar avea o astfel de capcitate. Era o discutie ca de ce o companie de acelasi profil, privata, prospera in schimb Tarom merge in jos, ca sa zic asa. Mie mi se pare ca asta exemplifica sintagma ca „statul e un prost manager”. Doar ca in zilele noastre unii nu vor sa recunoasca lucrul asta.

Si atunci de ce nu s-ar face o privatizare reusita? Prin care s-ar putea salva si brandul si compania asta!!

Bineinteles, s-ar pune problema daca statul nostru are capacitatea de a face o privatizare reusita… Dar trebuie sa ne gandim ca au fost cazuri cand statul a putut sa faca si privatizari reusite!

In Guvernul actual, in coalitia PSD-ALDE nu putem avea incredere ca ar putea face un lucru bun. Insa totusi cineva ar trebui sa se gandeasca mai bine pentru ca sa poata asigura un viitor acestei intreprinderi. Ramanand in continuare de stat, problemele se vor acutiza. Asa cum s-a intamplat la Oltchim si la CFR Marfa. De ce in loc sa rezolvam elegant si profitabil, alegem solutia etatista, care se dovedeste paguboasa? E greu de inteles de ce unii refuza ab initio solutia privatizarii, unica viabila, si graviteaza in jurul unei sau unor solutii cel putin indoielnice sau evident proaste.

Eu nu spun s-o vindem. Eu spun s-o privatizam. Inteleg, cred, ce a vrut sa spuna Dl. Prof. Mircea Cosea: o simpla vanzare nu inseamna privatizare; privatizarea, in schimb, presupune si vanzarea. Se pot gasi solutii cu o preluare romaneasca sau cu firme straine din UE. Nu inteleg de ce, cand vine vorba de asa ceva, unii se gandesc la Est – Rusia, Turcia, Pen. Arabica…? Romania e tara membra a UE si NATO. Deci privatizarile trebuie sa se realizeze cu firme din UE sau NATO, pentru ca noi, cu totii, state membre ale respectivelor aliante, trebuie sa tindem catre o integrare cat mai eficace.

Solutii s-ar putea gasi.

Factorii de decizie ar trebui sa se gandeasca la faptul ca mentinerea continuitatii starii actuale, nu poate avea decat efecte deloc benefice, e un lucru nesustenabil, conduce in cele din urma spre distrugerea companiilor de stat, provocand Romaniei prejudicii foarte mari. In niciun caz nu e in intetesul strategic si de securitate nationala al Romaniei un asemenea deznodamant, dar cam asta se va intampla prelungindu-se continuu solutia etatista, in loc sa se caute o privatizare reusita si in interesul Romaniei.

Pe de alta parte nu se poate respinge ab initio solutia privatizarii, fara s-o analizezi macar… Respingerea pe baza starii situatiei internationale nu ma multumeste. Romania poate ramane cu aviatia militara daca ar fi nevoie de un anumit transport. In schimb agravarea situatiei acestor companii nu are cum sa fie benefica pentru stat. Dar a apara etatismul invocand „situatia internationala” mi se pare totalmente neonorabil. Si e un lucru prin care se rateaza dezvoltarea Romaniei. Se pare ca unii chiar asta vor.

August 27, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu