Va fi razboi?

Observ ca la noi nu se prea comenteaza chestiuni de politica externa, toata lumea fiind preocupata de viitoarele alegeri prezidentiale ce vor avea loc recent. Toata lumea comenteaza despre cine va fi candidatul din partea unuia sau a altuia dintre partide si, pe buna dreptate, cam toata lumea e cu ochii pe PSD: cine va fi candidatul PSD pentru alegerile prezidentiale?

Numai ca eu as dori in aceasta postare sa mai vorbim si despre ce se intampla prin lume. Mai exact spus: despre Iran. Tensiunea in Golful Oman si in Stramtoarea Ormuz au ajuns la un nivel fara precedent odata cu capturarea de catre Iran a unui petrolier britanic ca masura pentru retinerea unui petrolier iranian in Stramtoarea Gibraltar de catre britanici la inceputul lunii iulie a.c., suspectat de livrare de petrol pentru Siria incalcand astfel sanctiunile internationale impotriva Damascului. Romania libera ne da o informatie foarte interesanta: „Strâmtoarea Ormuz este tranzitată de o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea”.

Daca actiunea britanicilor a fost una in concordanta cu legislatia internationala, Teheranul, „foarte furios”, a decis sa raspunda cu aceasta masura unilaterala, violand legile internationale ale navigatiei. Britanicii au recomandat tutror navelor sale civile sa evite Stramtoarea Ormuz si au avertizat cu o replica „robusta” impotriva Teheranului.

Fara indoiala ca Stramtoarea Ormuz este de mare importanta strategica, iar Iranul a blocat practic accesul dintre Golful Persic si Golful Oman pentru orice fel de nava civila, nu neaparat petroliera.

Consecinta acestor stari de lucru, dupa ce am vazut joaca de-a cine a doborat drona cui, este ca prezenta militara americana si britanica in zona respectiva a crescut considerabil.

Va fi razboi?

Am inteles ca a fost si un al doilea petrolier retinut de catre autoritatile iraniene si care circula sub pavilion liberian. Inteleg ca acela a fost eliberat.

Sultanatul Omanului incearca o mediere intre parti, greu de spus, foarte greu de spus daca va reusi…

Situatia pare foarte simpla, dar este extrem de periculoasa.

De la retragerea Statelor Unite din Acordul Nuclear cu Iranul situatia tinde catre un razboi. De fapt, retragerea din Acordul Nuclear  – acord international si care reprezenta o reglementare internationala pe care Iranul ar fi trebuit s-o respecte, Iranul acceptand acest Acord – inseamna ca vrei sa rezolvi problema Programului Nuclear Iranian altfel decat pe cale diplomatica. Astfel, SUA a trimis nave militare in zona, a inasprit sanctiunile la adresa Iranului. Retragerea din Acordul Nuclear a starnit o disputa intre SUA si UE… Pe 7 iulie 2019 Iranul a anuntat ca a inceput sa creasca imbogatirea uraniului peste limita agreata in Acord de 3,67%. Toata problema e ca Iranul sa fie impiedicat sa obtina arme nucleare, dar ayatolahul Ali Khamenei spunea ca, in Iran, armele nucleare sunt interzise prin religie si ca nu are legatura cu discutiile nucleare. Pe 14 mai 2019 ayatolahul Ali Khamenei spunea: „Noi nu cautam un razboi, nici ei de asemenea. Ei stiu ca nu e in interesul lor”.

Gandindu-ma la Iran, mi se pare ca sunt doua ramificatii principale: una: Rusia – Turcia si cealalta: China. Chestiunea e ca se poate ajunge la o coliziune in Stramtoarea Ormuz si la un razboi. Mondial. Problema este extrem de serioasa.

Pe ce se bazeaza siguranta Iranului in actiunea pe care a intreprins-o? Pentru ca Iranul nu ar putea rezista prea mult in cazul unui atac din partea SUA si Marii Britanii. Am putea ghici usor: in special pe sprijinul Rusiei dar si al Chinei. Iranul este un aliat al Rusiei, are o colaborare cu Rusia in ceea ce priveste Programul sau nuclear. Kremlinul a si anuntat recent ca orice atac asupra unui aliat al Rusiei va fi intepretat ca un atac asupra Rusiei si Rusia va raspunde corespunzator. In acest context se ridica problema securitatii la Marea Neagra, tinand cont si de anexarea ilegala a Crimeii de catre Federatia Rusa. Lucru ce presupune o intarire considerabila a intregului flanc estic al NATO. Tot in acest context Germania si Rusia par a intari relatiile bilaterale, dupa ce Rusia a anexat Crimeea, interesul partii ruse fiind, potrivit agentiei RIA Novosti, ca Berlinul sa renunte „la vectorul anti-rusesc din ultimii ani”. Rusia, in schimb, ramane ostila Statelor Unite. De altfel, cu cateva zile in urma, seful diplomatiei de la Kremlin, ministrul de Externe Serghei Lavrov, declara intr-un interviu publicatiei ruse „Argumentî i Faktî” ca „are dubii în ceea ce priveşte faptul că relațiile ruso-americane se vor ameliora, în viitorul apropiat”, nu considera ca deprecierea acestor relatii e din vina partii ruse si ca „suntem dispuşi să lucrăm cu răbdare pentru refacere”, dar „acest lucru este posibil pe baza egalității și a unui respect reciproc, cu condiţia respectării obligatorii a intereselor părţii ruse”.

Daca Dl. Lavrov ne vorbeste despre „condiţia respectării obligatorii a intereselor părţii ruse”, iata ce spune articolul din RIA Novosti dedicat evenimenutlui din Germania si citat de G4Media (am pus trimiterea la sait mai sus):

„În toamna anului 2010, Vladimir Putin, în postul de prim-ministru, a participat la un forum economic organizat de ziarul german „Süddeutsche Zeitung”. Tot atunci în amintita publicație a apărut un articol de-al său, care conținea propunerea referitoare la crearea „marii Europe”, ca un spațiu integrat economic comun. Ideea s-a dovedit atât de interesantă și de atractiv prezentată – „de la Lisabona la Vladivostok” –, încât despre ea continuă să vorbească și acum. Faimoasa formulă a fost citată și de Angela Merkel în 2016, an foarte dificil pentru relațiile bilaterale ruso-germane.”

In asemenea conditii, se pune, desigur, problema cum se va pozitiona Germania in cazul unui conflict militar in Stramtoarea Ormuz dintre SUA si Marea Britanie, pe de o parte, si Iran de cealalta parte. Care va fi pozitia Turciei?

La noi nu s-a prea vorbit, dar tensiunile dintre SUA si Iran in Stramtoarea Ormuz dateaza de mai multa vreme. Iata un articol din 2011 al RFI: „Strâmtoarea Ormuz, cea mai nouă dispută pe axa Teheran – Washington”. Iranul a amenintat inca de atunci ca va inchide stramtoarea drept represalii fata de proiectul occidental de inasprire a sanctiunilor impuse Iranului. Articolul citat arata: „Washingtonul a pus în gardă Teheranul încă de miercuri, afirmând că „închiderea strâmtorii nu va fi niciodată tolerată”. O punere în gardă respinsă deîndată de iranieni, care s-au arătat însă vigilenţi faţă de presupusa prezenţă în regiune a unui mare portavion american. Trebuie spus că, din cauza dimensiunii strategice a chestiunii petrolului, americanii menţin în zona Golfului Persic o puternică prezenţă militară, în particular flota a V-a, cu baza în Bahrein.” si specifica: „Prin strâmtoarea Ormuz tranzitează între o treime şi 40% din traficul maritim petrolier mondial. Pe lângă Iran, al doilea producător din cartelul OPEC, prin Ormuz „iese în lume” parţial şi aurul negru produs de Arabia Saudită, Kuweit, Irak şi Emiratele Arabe Unite, dar şi majoritatea gazului lichefiat produs de Qatar. În caz de înăsprire a sancţiunilor, Iranul şi-ar putea pierde circa un sfert din capacităţile sale de producţie, lucru pe care, evident, preşedintele Mahmoud Ahmadinejad nu-l va accepta niciodată.”. Iata ca, totusi, iranienii par decisi sa puna in practica amenintarea de acum 8 ani… Iar un esec diplomatic de deblocare a acestei situatii s-ar putea solda cu un razboi.

Dar iata ca un articol datat 19 iulie 2019 din The New York Times ne informeaza ca fostul Presedinte iranian, Dl. Ahmadinejad,  intr-un interviu acordat publicatiei The Times, vineri, propunea un dialog direct intre cele doua natiuni. Cu o zi in urma, ministrul iranian de Externe a declarat la New York ca doreste o discutie directa cu senatorii americani avand in grafic criza izbucnita de catre Statele Unite prin retragerea din acordul nuclear cu Iranul. Ultima parte a acestui articol din The New York Times e antologica:

„“Mr. Trump is a man of action,” Mr. Ahmadinejad told The Times. “He is a businessman and therefore he is capable of calculating cost-benefits and making a decision. We say to him, let’s calculate the long-term cost-benefit of our two nations and not be shortsighted.”

Mr. Ahmadinejad appears to have greater faith in Mr. Trump’s wisdom than might seem to be justified by other diplomatic negotiations the president has undertaken. Further, there are competing factions in the Iranian government, just as there are in Mr. Trump’s administration, and internal politics on each side could upend even the possibility of talks.

But Mr. Trump, like Mr. Obama before him, has been right in recognizing the value of talking directly with one’s adversaries. His administration long ago jettisoned the diplomatic protocol against direct talks with North Korea and the Taliban, and it now has the chance to make another grand overture. Mr. Trump raised just that possibility last month, at a signing ceremony for yet another round of sanctions against Iran’s leaders.

“I think North Korea has a phenomenal future. And I think Iran also has a phenomenal future,” Mr. Trump said. “I think a lot of people would like to see them get to work on that great future.”

Maybe the future is no longer fiction. It’s time to get to work.”

Ideea unui dialog bilateral SUA-Iran in privinta problemelor si disputelor aparute de la Revolutia Islamica din 1979 incoace intre cele doua tari e una foarte interesanta. Insa mie nu imi e clar cum vede conducerea religioasa a Iranului acest aspect. Pentru ca ayatolahul Ali Khamenei „are o asa de mare autoritate politica incat ar starni invidia monarhilor persani. Are cuvantul final in tot”, cum spune un cercetator in Istoria Iranului – aici articolul din The Independent despre Liderul Suprem Iranian.

Pana acum, pozitia D-lui. Trump a fost una de retinere de la folosirea fortei, lucru care s-a vazut si in cazul acelei drone americane doborate de iranieni: Trump a anulat in ultimul moment o lovitura militara impotriva Iranului. Daca conducerea laica a Iranului pare a fi dispusa la dialoguri directe cu SUA, conducerea religioasa a Iranului, suprema din cate putem constata intrucat il da pe Liderul Suprem, ramane ostila Statelor Unite si, cred, mult mai putin dispusa la dialog… E clar ca o astfel de conducere religioasa, dictatoriala in Iran, nu poate fi indepartata decat prin forta armata. Totusi, daca inteleg eu bine, ea este sustinuta de catre o mare parte a populatiei iraniene. O schimbare ar insemna o schimbare a paradigmei Revolutiei Islamice din 1979.  Pentru ca e greu de crezut ca autoritatea dictatoriala a conducerii religioase ar putea deveni ceva mai flexibila in relatiile cu Statele Unite. Ramane totusi de vazut ce demersuri diplomatice se vor face in continuare si cu ce rezultate.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Situatia din Orientul Mijlociu

Iata ce ne informeaza Romania Libera:

Iranul şi Libanul îşi exprimă satisfacţia faţă de legăturile lor militare şi avertizează Israelul

Se arata, printre altele:

Image via Wikipedia

„”Consolidarea armatei libaneze face parte din strategia politică a Republicii islamice” Iran, iar securitatea Libanului „joacă un rol important în stabilitatea regiunii”, a declarat ministrul iranian al Apărării Ahmad Vahidi, potrivit site-ului televiziunii iraniene de stat Irib.

„Iranul şi Libanul s-au susţinut întotdeauna reciproc şi sperăm ca relaţiile bilaterale să se amplifice”, a spus Ghosn.

De asemenea, ministrul libanez a avertizat Israelul contra „oricărui atac iresponsabil împotriva Libanului”, dând asigurări că o asemenea ofensivă se va lovi de „o armată puternică şi unită şi de rezistenţa (mişcării şiite libaneze Hezbollah)”, fiind destinată „unei noi înfrângeri”, referindu-se la Războiul din 2006.[…]

„Dacă ar avea ocazia, ar masacra toate naţiunile din regiune (…). Însă, cu voia lui Allah, aceste dorinţe nu au fost realizate”, a declarat Ahmadinejad, potrivit site-ului Irib.”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Joc periculos

Gandul:

Iranul a ajuns la capacitatea de a fabrica arme nucleare cu ajutor din străinătate. GALERIE FOTO

Iata ce spune acest articol deosebit de interesant:

„Oficialii Agenţiei Internaţionale de Energie Atomică (AIEA) au fost informaţi, cu documente şi alte dovezi obţinute de serviciile secrete şi de experţi în activităţi nucleare, de faptul că regimul de la Teheran a atins, pe ascuns, capacitatea tehnologică de a fabrica o armă nucleară. Săptămâna aceasta, agenţia ONU care supervizează activităţile nucleare globale va publica un raport privind eforturile nucleare ale Iranului, despre care experţii se aşteaptă să fie extrem de dur, relatează Washington Post.

Documentele puse la dispoziţia AIEA scot la iveală noi detalii privind dezvoltarea unui detonator de mare precizie, un obstacol pe care iranienii s-au chinuit ani de zile să îl depăşească şi se pare că au reuşit, cu ajutorul unui fost savant sovietic, dar şi cu tehnologie din Coreea de Nord şi din Pakistan.

Image via Wikipedia

Temerile privind posibilitatea dobândirii bombei atomice de către Iran au condus la noi ameninţări de conflicte armate. Grupuri americane au declarat că temerile asupra acestui raport ar putea fi prea mari, insistând că încă mai este timp pentru a face Iranul să se răzgândească.

David Albright, şeful Institutului de Ştiinţă şi Securitate Internaţională, un grup de cercetători cu care AIEA colaborează îndeaproape, a declarat că noile dovezi duc la concluzia că Iranul „are suficiente informaţii pentru a crea şi a produce un mecanism funcţional de implozie nucleară”. Acest mecanism se bazează pe uraniu puternic îmbogăţit.

Specialistul citat de Washington Post descrie mecanismul, denumit generatorul R265, drept o carcasă hemisferică de aluminiu care conţine o combinaţie de explozibili care detonează cu o precizie de sutimi de secundă. Acest mecanism care conţine o mică sferă de uraniu sau plutoniu îmbogăţit declanşează la rândul său o reacţie nucleară în lanţ.

Cine a ajutat Iranul să dezvolte programul nuclear

Dovezile pe care AIEA le are acum la dispoziţie arată că cercetările nucleare iraniene au avut nevoie de sprijin extern, care ar fi venit din partea fostului om de ştiinţă sovietic Vyaceslav Danilenko, care a colaborat cu Centrul pentru Cercetări Fizice din Iran în anii 1990.

ranul nu a dat voie oficialilor AIEA să inspecteze baza de la Parchin. Conform surselor Haaretz, raportul AIEA va conţine 12 pagini cu detalii, inclusiv documente şi fotografii, care sprijină ideea că Iranul dezvoltă pe ascuns arme nucleare, violând obligaţiile internaţionale.

Rapoartele anterioare ale AIEA au arătat că Iranul dispune de 4,5 tone de uraniu îmbogăţit în proporţie de 3,5%. Dacă această cantitate ar fi îmbogăţită la 90%, ceea ce Iranul este capabil să facă, ar exista suficient material pentru 4 sau 5 bombe atomice.

Oficialii de la Teheran resping acuzaţiile privind cercetările asupra bombei atomice

Oficialii iranieni s-au arătat indiferenţi la constatările raportului. „Lăsaţi-i să publice ce vor ei şi vom vedea”, a declarat ministrul iranian de Externe, fost oficial de vârf al programului nuclear, Ali Akbar Salehi. El susţine că programul nuclear al Iranului este o controversă „100% politică” şi că AIEA este „sub presiunea puterilor străine”.

„Da, avem capabilităţi militare care sunt diferite de ale oricărei alte ţări din regiune. Iran îşi măreşte capabilităţile şi avansul şi de aceea putem să concurăm cu Israelul şi cu Vestul şi în special cu Statele Unite. SUA se tem de capabilitatea Iranului. Iranul nu va permite nimănui să facă o mişcare împotriva sa”, a declarat preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad, în cotidianul egiptean al-Akhbar, citat de Reuters.

Deşi AIEA a atras atenţia Iranului de ani de zile să înceteze programele de dezvoltare nucleară, noile dezvăluiri arată un program de cercetare secret mai ambiţios şi mai bine organizat decât s-a presupus până acum.

„Programul iranian nu s-a oprit niciodată”, spune David Albright, fost oficial al AIEA. „După 2003, au fost alocaţi bani unor programe de cercetare nucleare, mascate în instituţii civile”, a adăugat el.

Statele Unite ale Americii urmăresc să sporească presiunile internaţionale asupra Iranului, incluzând lărgirea sancţiunilor aplicate sectoarelor financiar şi bancar din Iran, dar şi creşterea presiunii politice asupra Teheranului. SUA speră că eforturile Washingtonului vor fi susţinute de organizaţii internaţionale, precum ONU, în vederea izolării diplomatice a Iranului.

Noi sancţiuni la adresa Iranului. Rusia se opune

Deşi SUA iau în considerare sancţionarea Băncii Centrale Iraniene, impactul asupra preţului petroului ar putea fi dramatic, în contextul crizei economice mondiale, conform CNN. Oficialii americani au declarat că preşedintele Obama va folosi raportul AIEA pentru a face lobby pentru noi sancţiuni din partea comunităţii internaţionale, împotriva Iranului.

Obama a declarat că a vorbit cu omologul său francez, Nicolas Sarkozy, în cadrul întâlnirii de la Cannes, cu ocazia summitului G20, pe marginea acestei teme. Preşedintele american susţine că ei „s-au înţeles asupra necesităţii menţinerii unei presiuni internaţionale fără precedent pentru ca Iranul să îşi respecte obligaţiile”.

Informaţiile din raportul AIEA vin în contextul acuzaţiilor recente ale SUA către Iran privind complotul de asasinare a ambasadorului saudit din Washington. Există, de asemenea, posibilitatea ca Israelul să lanseze un atac armat asupra instalaţiilor nucleare iraniene, aşa cum s-a arătat în ziarele israeliene de săptămâna trecută, care susţin că există sprijin la nivel guvernamental pentru o acţiune împotriva Iranului.

Pe de altă parte, Rusia consideră că o intervenţie armată împotriva Iranului ar fi o „eroare foarte gravă”, a declarat luni ministrul rus de Externe Serghei Lavrov.

Image via Wikipedia

 

„Poziţia noastră în această privinţă este bine-cunoscută: ar fi o eroare foarte gravă, cu consecinţe imprevizibile. Nu poate să existe nicio soluţie militară la problema nucleară iraniană, nici la altă problemă a lumii contemporane”, a declarat Lavrov.

Preşedintele israelian Shimon Peres a avertizat duminică după-amiază că „posibilitatea unui atac militar împotriva Iranului este mai aproape decât o opţiune diplomatică”.

Adrian Marica, Andrei Luca Popescu „

LUMEA, SUB AMENINŢAREA NUCLEARĂ. Iranul se declară „gata să înfrunte orice provocare”

Iata si un articol foarte recent:

LUMEA, SUB AMENINŢAREA RĂZBOIULUI. Iranul avertizează că atacă Turcia dacă SUA şi Israel vor încerca să-i distrugă instalaţiile nucleare

Se arata, printre altele, ca:

„Un anunţ făcut în această dimineaţă de un general iranian i-a pus pe liderii lumii în alertă şi a alimentat îngrijorările privind izbucnirea unui conflict nuclear. Iranul va bombarda Turcia, dacă SUA sau Israel vor încerca să-i distrugă centrala nucleară, a anunţat luni un comandant al armatei iraniene, citat de Daily Mail. Generalul Amir Ali Hajizadeh, şeful diviziei aerospaţiale a Gărzii Revoluţionare din Iran, a ameninţat că va ataca scutul antirachetă al NATO din ţara vecină.

Sistemul, pe care Turcia l-a instalat în septembrie, este folosit tocmai pentru a preveni atacurile cu rachetă ale Iranului asupra Israelului. Ameninţarea face parte dintr-o nouă strategie a liderului Ali Khamenei, prin care răspunde la ameninţări cu ameninţări, scrie Daily Mail.

Image via Wikipedia

 

„Dacă vom fi ameninţaţi, vom ataca scutul antirachetă al NATO din Turcia, iar apoi alte ţinte”, a declarat generalul Hajizadeh.

Tensiunile dintre Iran şi Occident sunt în creştere, după ce un raport al Agenţiei Nucleare a ONU (IAEA) a prezentat primele dovezi că Teheranul ar face „experimente secrete”, cu unicul scop de a crea arme nucleare, notează sursa.
SUA şi aliaţii Occidentali suspectează Iranul că încearcă să creeze arme atomice, iar Israelul, care se consideră ameninţat de Teheran, a anunţat că ar putea ataca programul nuclear iranian. Iranul se apără, însă, spunând că programul său nuclear are „scopuri paşnice”.

Conform oficialilor turci, ţinta iranienilor este baza militară din oraşul Kurecik, situat la 700 de km de graniţa vestică a Iranului”

De citit si:

Enemy of Iranian state – Telegraph.co.uk