Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Cand au de gand sa faca o deratizare in Gara de Nord din Bucuresti?

Este adevarat, subiectul predilect al zilei e Justitia si ce se va intampla la DNA. M-am gandit, totusi, sa abordez o alta tema, nu mai putin importanta, legata mai mult, poate, de cetatean. De lucrurile cu care se confrunta oamenii obisnuiti in imediateta vietii.

Ca sa pun capat dintru bun inceput oricaror interpretari – stiu, mare parte din ele nedorite – trebuie sa clarific un lucru: cand spun deratizare ma refer strict la animalul numit SOBOLAN. O spun ca sa nu fie niciun dubiu. Cu alte cuvinte, in Gara de Nord din Bucuresti, cea mai importanta gara a Capitalei si, cred ca nu gresesc prea mult, a tarii COLCAIE sobolanii. Vine atata lume, stau si asteapta trenul, inclusiv cu copii, desigur si vezi sus-numitele rozatoare cum se plimba nestingherite pe peron. Trebuie spus ca in Gara de Nord sunt spatii comerciale, restaurante, buticuri de unde poti cumpara produse de patiserie. Cred ca isi da oricine sema ca nu e in regula, doar cei care ar trebui sa ia masuri nu prea.

E chiar atat de greu sa faci o deratizare pe arealul cuprins de Gara de Nord si Gara Basarab? Costa chiar atat de mult? Sau e vorba de o nepasare vecina cu penalul din partea autoritatilor?

Gara de Nord ar trebui sa arate ca o gara europeana. Scuzati-ma, dar nu se intampla asa. Mie mi-ar fi rusine, pur si simplu, sa primesc un strain in Gara de Nord in astfel de conditii. Nu mai vorbesc de darele de pisat ce pornesc de la stalpii peronului si se sfarsesc unde incepe calea ferata, in conditiile in care Gara de Nord are WC-uri publice, care ar trebui, zic eu, modernizate si poate si marite. Pericolul rezultat din lipsa igienei elementare, cred eu, este evident. Ma gandesc, evident, si la oamenii care lucreaza acolo. Chiar nu se poate remedia aceasta situatie? Trebuie spus ca te poti impiedica de un sobolan mort chiar in interiorul Garii, nu neaparat pe peron…

Situatia nu dureaza de ieri, de azi si m-am gandit sa scriu despre asa ceva, tragand astfel si un semnal de alarma. Gara de Nord se afla in Bucuresti, nu in afara orasului. Nu critic amplasamentul. Ci spun ca ar trebui cu atat mai mult sa se ia masuri in acest sens. Si, evident, astfel de masuri ar fi trebuit luate si daca Gara s-ar fi situat in afara orasului. Dar pe langa Gara de Nord, in imediata vecinatate, sunt cartiere mari care sunt, astfel, expuse pericolelor rezultate dintr-o astfel de mizerie.

Pe de alta parte, stau si ma intreb de cand n-a mai fost vopsit peronul – stalpii si cadrul de sustinere, ambele metalice. Macar sa i se dea, cat de cat, un aspect mai acatarii. Chiar si fatada Garii – cladire istorica din Bucureti – ar trebui renovata. Ca sa nu aiba un aspect mohorat, ca sa nu spun de-a dreptul urat.

Stau si ma intreb: chiar nu e posibil in Romania lucrul asta? Efortul financiar e atat de impovarator ca nu poti sa faci o deratizare ca lumea, ca nu se pot vopsi frumos niste stalpi si cadre metalice, ca nu se poate, pentru ca atat e de scump, sa fațuiesti fațada Garii? Iar lucrurile astea se intampla intr-o capitala europeana… Pe urma ne miram, si, vai, ce ne revoltam, ca Bruxelles-ul a ales o alta locatie pentru nu stiu ce agentie europeana. Cum de nu ne-a ales pe noi? Ce discriminare e asta? Si tot felul de astfel de prostii, in loc sa ne uitam la mizeria de sub nasul nostru!! Si atunci lesne vom afla si raspunsul la astfel de intrebari pe care ni le punem atat de vexati, nu-i asa?

Ca alora le e rusine de rusinea nostra sa ne spuna in fata…

Reclame

octombrie 18, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Cel mai experimentat pilot roman pe planor de distanta…

In tara noastra se intampla niste lucruri putin cam stranii, nu credeti? Iar deznodamantul nu e deloc unul fericit… Iata, de pilda, un lucru care nu se poate sa nu-ti atraga atentia:

Gandul

De ce nu a fost găsit mai repede planorul dispărut în luna august: Cronologia unei OPERAŢIUNI EŞUATE: explicaţiile ISU

Se arata ca:

15 săptămâni, mai exact 107 zile, atât a durat ca epava planorului prăbuşit în Bucegi să fie descoperită. Nu de profesionişti, ci de turiştii care aflaţi în zona Postăvarul care au alertat autorităţile. Aceleaşi autorităţi care periaseră 46.100 de kilometri pătraţi şi mobilizaseră sute de oameni în operaţiunea de la începutul lui august, aşa cum arătau raportările oficiale. Epava planorului a fost găsită în zona unde fusese lansată şi care fusese de altfel cercetată de trupele coordonate Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă. Acum, când eşecul căutării a fost confirmat, IGSU, patronat de Raed Arafat a explicat că apartul de zbor nu a putut fi identificat atunci din cauza desimii pădurii.

Epava planorului pilotat de Mircea Crăciun, dispărută pe 6 august, a fost găsită astăzi în Masivul Postăvarul, după ce un turist a anunţat la 112 că a văzut în zona respectivă bucăţi din aparatul de zbor. În interiorul epavei a fost găsit cadavrul pilotului.

Zona Postăvarul este exact zona în care planorul tractat de la Ghimbav fusese lansat şi care fusese periată de trupele coordonate de Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă. Acum, instituţia patronată de Raed Arafat susţine că deşi masivul muntos a fost inclus de mai multe ori, în cursul verii, în arealul de căutare, într-o zonă care a depăşit o mie de hectare,aparatul de zbor nu a putut fi identificat atunci din cauza desimii pădurii.

„În cursul verii, Masivul Postăvarul, o zonă de peste o mie de hectare, a fost inclusă în aerealul de căutare de mai multe ori, cu personal de la Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă, de la Jandarmeria Montană, inclusiv cu alpinişti în zonele abrupte, precum şi cu alte forţe venite în sprijin. De asemenea, zona a fost verificată şi din aer atât cu elicoptere, cât şi cu drone, dar, cu toate eforturile depuse, aparatul de zbor nu a putut fi identificat din cauza pădurii foarte dese. Misiunea de identificare a aeronavei a rămas permanentă pentru personalul din zonă, care au efectuat verificări, de mai multe ori, pe baza indiciilor furnizate de la persoanele care au frecventat zona ca turişti. Acum, o astfel de sesizare s-a confirmat”, se arată în comunicatul citat.

Echipele de intervenţie au găsit epava planorului pilotat de Mircea Crăciun şi dispărut în 6 august, în zona Muchia Cheii, din Masivul Postăvarul.

Planorul pilotat de Mircea Crăciun a dispărut în 6 august,  a fost căutat săptămâni în şir, inclusiv cu un avion fără pilot Hirrus, fiind parcurse în total peste 300 de trasee şi zone montane, iar aria de căutare aeriană cuprinzând aproximativ 46.100 de kilometri pătraţi. De asemenea, au fost mobilizate, zilnic, aproximativ 900 de forţe, ajungând în unele perioade la peste 1.350 de pompieri, jandarmi, salvamontişti, poliţişti, militari şi voluntari, care au avut la dispoziţie peste 180 de mijloace de căutare terestre – autospeciale de teren, ATV-uri şi şenilate, dar şi mijloace aeriene asigurate de elicoptere ale MAI şi MApN, avioane aparţinând Aeroclubului României şi drone performante puse la dispoziţie de către voluntari din sectorul privat.

Operaţiune de căutare fără niciun rezultat

Totul fără niciun rezultat. Dificultatea misiunii de căutare-salvare şi durata ei a fost pusă de specialişti pe seama caracteristicilor tehnice ale situaţiei:

– Planorul abia fusese asamblat la Aerodromul Ghimbav, fără să aibă la bord un dispozitiv ELT de localizare prin satelit, nici un „transponder” prin care să fie localizat prin radar. De asemenea, la bord nu era pornită nici vreo altă aparatură care să faciliteze localizarea, a explicat, la vremea respectivă, pentru gândul, Sorin Stoicescu, directorul Direcţiei de Căutare-Salvare din Romatsa, autoritatea care coordonează localizarea în cazul accidentelor aeriene civile. Piloţii de aeronave uşoare nu sunt obligaţi de lege să aibă instalate astfel de dispozitive de localizare, aceste măsuri de siguranţă căzând în sarcina lor.

– Pilotul planorului zbura prin spaţiul aerian „necontrolat”, de clasă G. Acest spaţiu liber de zbor este cuprins între limita de jos („ground”) şi cota FL 105 (adică aproximativ 3.000 de metri altitudine). În acest spaţiu aerian de joasă altitudine, piloţii nu sunt obligaţi de lege să depună un plan de zbor înainte de decolare, astfel că nu se află în evidenţa controlorilor de trafic aerian. Piloţii pot lua legătura cu turnurile de control, însă numai la iniţiativa lor, practic controlorii de trafic şi Romatsa neavând cum să cunoască planurile şi „existenţa” lor în aer.

Pilotul unui astfel de planor nu este obligat nici să ţină legătura cu baza de unde a decolat şi poate ateriza oriunde, nu neapărat pe un aeroport sau aerodrom, lucru care se întâmplă relativ frecvent, aceasta putând fi una dintre explicaţiile pentru care alertarea autorităţilor a fost făcută atât de târziu de Aeroclubul de la Braşov. Ministerul Transporturilor investighează însă de ce a durat atât de mult alertarea autorităţilor.

„Este o operaţiune extrem de dificilă. Şi cu cercetarea aeriană, dacă a căzut sub coroanele copacilor, acestea sunt verzi, tot ce vezi de sus e verde. Avionul nu era monitorizat, zbura liber, la nivelul crestelor munţilor sau al pădurii, depinde unde a găsit curba termică să se urce pe ea. Aşa zboară planoarele”, a explicat pentru gândul fostul pilot Sorin Stoicescu, de la Romatsa.

Întrebat dacă, aşa cum s-a pus problema încă de la tragedia din Munţii Apuseni, nu toate aeronavele sunt obligate să aibă montate dispozitive de localizare, Stoicescu a negat, spunând că cele de tipul planoarelor nu sunt incluse în această obligativitate. „Pe baza unei reglementări europene şi la cererea proprietarilor privaţi de aeronave ultrauşoare, nu sunt obligaţi. Ar trebui să îi obligăm să aibă măcar o staţie, un echipament. Statul, dacă are un individ care vrea să-şi ia viaţa, nu trebuie să-l lase”, consideră Sorin Stoicescu.

„Sunt zone în pădure unde poţi să treci pe lângă planor, să fie la 20 metri de tine şi să nu-l vezi. Asta afirmă toţi salvamontiştii, jandarmi montani, toţi. Este o operaţiune dificilă şi nu este fără riscuri”, declara şi secretarul de stat Raed Arafat.

Filmul evenimentelor:

joi, 6 august, în jurul orei 12.30, pilotul Mircea Crăciun, cel mai experimentat pilot român pe planor de distanţă, a plecat de pe Aerodromul Ghimbav, cu planorul cu numărul D-5955. Acest aparat, adus din Germania, abia fusese asamblat, iar Crăciun urma să plece cu el într-un zbor de verificare. Aparatul a plecat remorcat de o aeronavă pilotată de un pilot al Aeroclubului, până în Masivul Postăvaru, de unde şi-a început zborul independent (un planor nu poate decola singur, neavând motoare). Pe parcursul remorcării, avionul lui Crăciun nu avea instalate sau pornite aparate de localizare. Pilotul a anunţat că intenţionează să zboare 2-3 ore, conform comandantului Aeroclubului Braşov, Stelian Cojocaru.

ora 13.06 – Mircea Crăciun îşi foloseşte pentru ultima oară telefonul mobil deasupra localităţii Predeal, conform STS.

ora 20 (aproximativ) – comandantul Aeroclubului Braşov, Stelian Cojocaru, sesizează că planorul nu a revenit la aterizare, astfel că încep încercările de a contacta pilotul. „În aceste condiţii, s-a încercat contactarea telefonică şi prin radio a pilotului, bănuindu-se că acesta ar fi aterizat în afara aerodomului, lucru uzual pentru acestă categorie de aeronave”, arată într-un comunicat de presă Ministerul Transporturilor, în subordinea căruia se află Romatsa.

ora 21.39 – contactarea pilotului nu reuşeşte, astfel că Aeroclubul Braşov contactează Romatsa – Centrul de Coordonare „Search and Rescue” (Căutare şi Salvare). Romatsa declanşează procedura de alarmare, căutare şi salvare a aeronavei. Trecuseră deja 9 ore de la decolare.

Noi facem căutarea estimativă, adică în funcţie de coordonatele tehnice ale aeronavei, de traseu, plan de zbor, estimăm o zonă de căutare. Acum, nu am putut da relaţii decât despre aparatul de zbor, care nu era înregistrat în România, ci în Germania”, a explicat pentru gândul Sorin Stoicescu, de la Romatsa.

ora 21.50 – Romatsa sesizează Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Braşov cu privire la dispariţia planorului, conform MAI.

ora 22.00 – la Ministerul Transporturilor s-a întrunit Comitetul Ministerial pentru situaţii de urgenţă condus de secretarul de stat Dragoş Titea, care a solicitat Centrului SAR al Romatsa să continue operaţiunile de căutare a planorului. În acelaşi timp, la Ministerul Afacerilor Interne intră în acţiune structurile tehnice ale „platformei de coordonare operaţională pentru situaţii de urgenţă”, în care au fost implicate MAI, MApN, Ministerul Transporturilor şi Romatsa. Vicepremierul Gabriel Oprea cere unităţilor MAI pe o rază de 200 de kilometri de la Ghimbav să intre în alertă. Este vorba despre judeţele Braşov, Dâmboviţa, Covasna, Sibiu, Mureş, Alba, Argeş, Vâlcea, Prahova, Buzău, Bacău şi Vrancea. Celula de criză de la Transporturi ţine legătura cu „platforma” de la MAI – Centrul Naţional de Coordonare Integrată. Pe parcursul nopţii s-a încercat de mai multe ori apelarea telefonului mobil al pilotului Mircea Crăciun, fără succes, conform MAI.

ora 23.30 – Sistemul Naţional Unic pentru Apelurile de Urgenţă, din coordonarea STS, informează că pilotul şi-a folosit ultima oară telefonul mobil deasupra Predealului, la 13.06.

vineri 7 august: operaţiunea de căutare şi salvare se desfăşoară cu 650 de persoane şi 99 de vehicule şi aeronave, inlcusiv 2 elicoptere EC135 ale MAI, de la Târgu Mureş şi Bucureşti. Armata a trimis 3 elicoptere IAR 330 Puma de la Câmpia Turzii şi Otopeni, precum şi 6 militari ai Batalionului 30 Vânători de Munte Câmpulung Muscel. La operaţiune participă şi 4 avioane ale Aeroclubului Român şi un elicopter al unei firme private, precum şi salvamontişti, angajaţi ai ocoalelor silvice şi oameni şi vehicule de la Transsylvania Offroad Club. Sunt consultaţi piloţii şi specialiştii de la Ghimbav, care cunosc perimetrul de zbor în care se ridicase şi Mircea Crăciun. Operaţiunea este suspendată la lăsarea întunericului, fiind vorba de zonă montană periculoasă.

sâmbătă 8 august: operaţiunea este reluată cu forţe sporite, primele zboruri de căutare începând în jurul orei 6.30 în Bran, Sinaia şi Predeal. La operaţiune participă peste 850 de pompieri, jandarmi, poliţişti, salvamontişti, pădurari şi voluntari. Pompieri din Dolj, Teleorman, Vâlcea, Bacău, Vrancea, Alba, Mureş, Călăraşi şi Ciolpani se alătură căutării, cu 8 autocamioane şi 4 şenilate. Căutările se concentrează în Braşov, Prahova, Argeş şi Dâmboviţa. În judeţul Braşov este instalat un punct de comandă mobil coordonat de colonelul Daniel Dragne, prim-adjunctul şefului IGSU.

luni 10 august Operaţiunile de căutare a planorului au fost extinse luni şi Harghita, Covasna şi Bacău, pilotul Mircea Crăciun fiind căutat cu peste 1.350 de pompieri, jandarmi, salvamontişti, poliţişti, voluntari, 11 aeronave şi două drone care vor fi ridicate în zone greu accesibile. Potrivit Ministerului Afacerilor Interne (MAI), acţiunile de căutare a pilotului planorului dispărut în 6 august continuă atât în judeţele Braşov, Prahova, Buzău, Argeş, Dâmboviţa şi Sibiu, cât şi în Harghita, Covasna şi Bacău.

miercuri 12 august Căutările continuă, în operaţiune fiind implicaţi peste 1.000 de pompieri, jandarmi, salvamontişti şi voluntari, pe trasee din opt judeţe, în zona Întorsura Buzăului. A fost folosită şi o dronă, iar un elicopter a fost pregătit pentru intervenţii în caz de nevoie.

duminică 16 august Ministerul de Interne anunţă că au fost finalizate căutările extinse ale planorului condus de Mircea Crăciun, iar operaţiunea intră în faza de misiune permanentă, asigurată de jandarmii montani şi salvamontişti, în colaborare cu vânătorii de munte şi lucrătorii ocoalelor silvice.

vineri 4 septembrie Căutările au fost reluate la graniţa dintre judeţele Braşov şi Covasna, reprezentanţii ISU Braşov spunând că această decizie a fost luată în urma unei analize şi întrucât primele indicii au fost din zona respectivă.

Potrivit purtătorului de cuvânt al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Braşov, Ciprian Sfreja, aproximativ 50 de persoane participă la căutările planorului dispărut, care au început de pe DN 10, la intrarea în judeţul Covasna, transmite corespondentul MEDIAFAX.

”Căutările sunt făcute cu un efectiv de 47 de persoane din care 21 de la ISU, 12 de la Gruparea Mobilă de Jandarmi Braşov, doi jandarmi montani de la Inspectoratul de Jandarmi, şase vânători de munte, două cadre ale poliţiei şi nouă pădurari. Căutările au fost reluate în urma unei analize făcute şi ţinând cont că din această zonă au venit primele indicii cu privire la dispariţia planorului“, a spus Sfreja.

sâmbătă 21 noiembrie La aproape trei luni de la dispariţie, epava pilotată de Mircea Crăciun este descoperită în masivul Postăvaru de nişte turişti care au sunat la 112″ (subl. mea)

Au cautat trei luni planorul asta si tot nu l-au gasit… Observati ca epava a fost descoperita de niste turisti! Pilotul era mort. Pe de alta parte, Mircea Craciun era „cel mai experimentat pilot român pe planor de distanţă” si atunci cum s-a putut intampla asa ceva, caci ma gandesc la faptul ca ar trebui sa fie foarte greu sa gasesti o eroare de pilotaj, nu?

Ar trebui să îi obligăm să aibă măcar o staţie, un echipament. Statul, dacă are un individ care vrea să-şi ia viaţa, nu trebuie să-l lase”, consideră Sorin Stoicescu.” – totusi nu explica de ce daca un individ vrea sa-si ia viata, Statul nu trebuie sa-l lase… Totusi, nu inteleg de ce aceste planoare nu au un echipament care sa asigure si sa garanteze identificarea si localizarea acestora…Se pot intampla, iata, astfel de nenorociri, iar interventia in cel mai scurt timp este salutara.

Dupa tragedia de la Clubul Colectiv ce a generat scandalul avizelor si autorizatiilor, un nou esec al IGSU… Poate ca Raed Arafat ar trebui sa se gandeasca la demisie. Poate ca nu, si atunci ar trebui vazut ce lipseste… Poate ar fi vorba de lipsa de dotari, desi din articol reiese ca acestea exista…

MAI, MApN, Ministerul Transporturilor şi Romatsa, apoi salvamontistii – observati ce forte au fost mobilizate pentru gasirea acestui planor prabusit impreuna cu pilotul…

Si nu au putut sa-l gaseasca!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe pilot.

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

noiembrie 21, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Adrian Iovan…

Motto:

Intelepciune:

Doamne, Doamne, cauta din cer si vezi si cerceteaza via aceasta, pe care a sadit-o dreapta Ta, si o desavarseste pe ea” (Psalm 79, 15-16).”

Asa cum cele mai grele intrebari sunt puse de catre copii – ex: de ce zboara pasarile? – cele mai mari enigme, in viata, se pot exprima in putine cuvinte…

Am scris aici despre tragicul accident de aviatie petrecut in Muntii Apuseni… Daca ne luam dupa Raportul final dat de CIAS, Iovan era un pilot cu mare experienta – „14.000 de ore de zbor pe aeronave performante, zboruri făcute în condiţii fără vizibilitate şi percepea altfel pericolul.”. Cu toate acestea: „Potrivit membrilor comisiei de anchetă, Adrian Iovan nu avea experienţă de a pilota un astfel de aparat de zbor, mai puţin performant, şi a luat mai multe decizii eronate.”. Si atunci intrebarea pe care mi-am pus-o a fost: la ce mai foloseste sa ai o vasta experienta, cand poti claca intr-un lucru aparent marunt? Iovan, desi a urcat dupa 11 luni pe acest avion pe care nu l-a mai vazut de 11 luni, era un pilot cu mare experienta. Sa nu fi putut, oare, sa evalueze corect factorii de risc pe aceasta aeronava? Din cate am inteles, copilotul i-a sugerat sa se intoarca imediat la Sibiu. Iovan nu a vrut. Copilotul a ramas in viata, Iovan a murit.

Ne socotim cateodata foarte nenorociti ca altii au, noi nu avem, ca altii „au reusit in viata”, noi nu sau am reusit mult mai putin… Si uite asa incolteste in noi invidia. Pe urma ii vedem pe aceia care „au reusit” in viata cum merg la puscarie… Fara indoiala ca o vasta experienta iti da un sentiment de siguranta. Nu de putine ori oamenii cu o vasta experienta insipira celor din jur siguranta, incredere. Si iata ca se poate intampla sa vina un moment cand aceasta experienta sa nu-ti foloseasca la nimic. In cazul lui Iovan esecul a insemnat moartea. Si nu numai moartea lui… Nici cei care „au reusit” in viata nu evalueaza, cateodata, corect factorii de risc… Dar ce inseamna, in definitiv si la urma urmei, sa reusesti in viata? Iata ca acest octombrie melancolic, cu cerul gri si ploile sale ce seamana cu un plans prelung, ma indeamna parca sa-mi pun aceste intrebari. Ar trebui sa fim fericiti ca suntem in viata si deseori nu stim sa ne bucuram de aceasta fericire: ca existam. Deseori nu stim sa traim si sa ne bucuram de aceasta binecuvantare. Si sa multumim lui Dumnezeu ca ne-a binecuvantat cu viata aceasta. Se tot vorbeste de reusita in viata, toti oamenii vor sa reuseasca in viata. Ca sa se mandreasca cu reusitele lor. Parca a fi fericit inseamna sa te mandresti cu reusitele tale… Cu bietele tale reusite… Si iata ca poate veni un moment in care toate aceste reusite (sa pun sau nu ghilimelele de rigoare?) nu mai au nicio importanta.

„14.000 de ore de zbor pe aeronave performante„… Si atunci nu se poate sa nu te intrebi de ce in acest zbor, in conditii meteo dificile, s-a folosit o aeronava mai putin performanta? De ce nu a functionat instalatia de degivrare? La noi iernile pot fi foarte grele, mai ales daca se pune problema trecerii muntilor pe vreme de iarna. Sunt tari cu ierni blande, unii n-au vazut in viata lor zapada… Pe cand in tara noastra sunt locuri unde iernile sunt adevarate, cum se spune. Si atunci ce faci? Cum poti ajunge cu o aeronava mai putin performanta, care nici nu ar fi trebuit sa zboare in astfel de conditii, intr-un astfel de loc? Iata ce spune articolul Mediafax citat mai sus:

”Pe parcursul acestui zbor, aeronava s-a confruntat cu un givraj nu la nivelul structurii, ci la nivelul carburatoarelor motoarelor, ceea ce nu a permis aeronavei să atingă altitudinea de 11.000 de picioare (…) Din cauza givrajului, deasupra plafonului de nori s-a produs blocarea motoarelor”, a arătat Suciu.

”Problemele de givraj sunt motivul pentru care aeronava nu a urcat la nivelul de altitudine dorit. Este de remarcat că pe radarul de control al controlorilor de trafic s-a declanşat alarma, ceea ce însemna că aeronava opera sub altitudinea minimă de siguranţă în zonă. Controlorul i-a cerut încă o dată pilotului să crească altitudinea de zbor a aeronavei”, a mai arătat Suciu.”

Si atunci cum puteau sa se evite astfel de conditii de givraj? Au inghetat carburatoarele! Cum a fost posibil sa se permita un astfel de zbor, in conditii meteo dificile, cu o astfel de aeronava? Iovan nu a facut greseli de pilotaj. El nu a evaluat bine riscurile. Dar cei care au permis zborul cu aceasta aeronava au evaluat bine riscurile? Daca motoarele nu au prezentat anomalii de ordin tehnic si cauza principala este reprezentata de „givrajul sever”, rezulta ca aceasta aeronava nu rezista unor asemenea conditii meteo. Deci nu ar fi trebuit sa se permita zborul cu o astfel de aeronava in asemenea conditii. Eu stau si ma intreb cand ne vom trezi din letargia – citeste: toropeala intelectuala si morala – lui merge si asea? Ca se vede bine ca nu merge!

De citit si aici.

octombrie 21, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 170 comentarii

Doua articole la o diferenta in timp de patru ani…

… perioada in care nu s-au mai facut deloc privatizari, ci au fost doar trei tentative ratate: Oltchim, CFR Marfa si Posta Romana (in conditiile in care, in Romania, exista servicii private bune de curierat rapid!).

Andreea Paul

ÎNTREBAREA CHEIE: Ce s-a întâmplat cu cele 15 miliarde euro cu care Ponta a crescut datoria guvernamentală în timpul mandatului său?

Se arata ca:

ÎNTREBAREA CHEIE: Ce s-a întâmplat cu cele 15 miliarde euro cu care Ponta a crescut datoria guvernamentală în timpul mandatului său? Acesta reprezintă plusul de datorii de 790 de euro pe locuitor, angajate de actuala guvernare PSD. E mult, mult, mult peste plusul minor obținut de pensionari și bugetari la salarii în aceeași perioadă. 

Ați obținut vreunul această creștere a veniturilor de 790 de euro în buzunar? NU.

Aceștia sunt bani pe care toți românii îi vor plăti în anii care vin din taxele lor pentru rambursarea datoriilor angajate de către guvernul Ponta. Concret, datoria guvernamentală în anul 2014 a crescut la 59 mld euro, față de anul 2011 cu 44 mld euro, conform datelor oficiale publicate de Eurostat. În același timp investițiile publice sunt blocate și grav tăiate.

‘Reparațiile’ sociale cu care se laudă PSD înseamnă un plus de datorie de 790 de euro pentru fiecare român, fără să includ aici cele 40 de taxe noi și impozite majorate de către același guvern PSD, vărsați an de an de către români la vistieria Guvernului.”

si articolul din 2011…

Gandul

WHO’S WHO. LISTA COMPLETĂ a averilor directorilor de la companiile de stat despre care BĂSESCU spune că sunt BOIERII ECONOMIEI. Ei „gestionează” o gaură de 12,75 miliarde de euro. EXCLUSIV

Se arata, printre altele, ca:

„Cele 119 societăţi subordonate ministerelor Economiei şi Transporturilor (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) au produs o gaură în economia României de 12,75 miliarde de euro. Calculul gândul a rezultat prin scăderea creanţelor (sume de recuperat) din totalul datoriilor istorice, ambii indicatori reprezentând date oficiale. Această sumă creşte, anual, cu circa 500 de milioane de euro, sumă obţinută prin scăderea profiturilor obţinute de unele dintre companii din pierderile suferite de celelalte.

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic. Majoritatea „managerilor” sunt membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc aceste societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

Şeful statului despre marii „boieri” ai economiei româneşti

Preşedintele Traian Băsescu i-a nominalizat, la finalul săptămânii trecute, pe marii „boieri” ai economiei româneşti, în persoana directorilor celor mai mari companii energetice locale, controlate de Ministerul Economiei, unde ministru este democrat- liberalul Ion Ariton. „Le menţionez public pentru că pierderile lor, arieratele lor sunt plătite de fiecare român. Şi de ce le plătim? Pentru că nişte domni manageri, bine instalaţi politic şi blagosloviţi politic, nu au niciun fel de apăsare, nici legată de arierate, nici legată de stocuri, nici legată de creşteri de personal, de fonduri de salarii. Ei sunt marii boieri ai economiei româneşti. Baronii economiei româneşti îi găsim, în primul rând, la regiile de stat”, a spus Băsescu. Conform ZF, complexurile energetice Turceni şi Rovinari nu au avut pierderi anul trecut, dar marjele lor de profit sunt extrem de scăzute, chiar mai mici de 1%.

Companiile subordonate Ministerului Transporturilor au pierderi mai mari decât cele subordonate Ministerului Economiei

Şeful statului nu a dat niciun exemplu dintre companiile administrate de Ministerul Transporturilor, condus de Anca Boagiu.

Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

• Totalul datoriilor cumulate la cele 119 instituţii este (era, la 1 ianuarie 2010) de aproape 17 miliarde de euro (16,99747 mai exact). Pe ministere, situaţia se prezintă în următorul mod: 8.469,47 milioane de euro la MEC, respectiv 8.528 milioane de euro la Transporturi. Aşadar, cele 23 de instituţii de la Transporturi cumulează mai multe datorii decât cele 96 de la MEC.

• Totalul creanţelor este de 4.240,73 milioane euro. Instituţiile subordonate MEC au de adunat 2.391,33 milioane, cele de la Transporturi 1.849,4. Dacă scădem creanţele din cifra datoriilor, rămâne o GAURĂ de peste 12,75 miliarde de euro.

• Pierderile cumulate din 2009 sunt de 1,083 miliarde de euro: 490,52 milioane de euro la MEC, 592,52 milioane euro la MT. Totalul profiturilor din 2009 este de 0,64 miliarde de euro – 595,77 milioane la MEC, 44,7 milioane la MT. Aşadar, instituţiile subordonate MEC sunt mult mai profitabile decât cele subordonate MT. Dacă scădem profiturile din pierderi, rămâne o GAURĂ (anuală) de 443 milioane de euro, care se adaugă arieratelor.

Doar institutele de cercetare nu produc pierderi

Vestea bună este că majoritatea Institutelor de cercetare nu produc pierderi, iar pierderile sunt mici în cazul celor care produc pierderi.

Numărul de angajaţi din cele 119 instituţii este de 187.876: 106.411 la MEC, 81.465 la Transporturi.

• Cea mai problematică instituţie rămâne CFR SA, cu datorii de 4,5 miliarde de euro, pierderi anuale de 231 milioane de euro şi cu 26.830 de angajaţi (în pofida restructurărilor, pierderile s-au cifrat la 250 de milioane de euro în 2010, iar datoriile societăţii au crescut cu 33%, ajungând la 6 miliarde de euro).

Cum arată averile „boierilor” economiei româneşti

În aceste condiţii, firmele continuă să fie conduse politic – marea majoritate fiind membri PDL, foarte puţini fiind apolitici. Mulţi dintre directorii care conduc societăţi falimentare (sau profitabile, dar cu un profit mult mai redus prin comparaţie cu ce s-ar putea obţine printr-un management eficient) au averi fabuloase, dobândite, în bună parte, în ultimii ani.

De pildă, Florin Mârza, PDL, care l-a schimbat din funcţie, în luna martie, pe Constantin Ioaniţescu (numit cu doi ani în urmă, de Adriean Videanui) la conducerea Termoelectrica. Fost consilier local la Petroşani, fost consilier al lui Adriean Videanu în mandatul acestuia de ministru al Economiei, Mârza are 3 terenuri cu suprafaţă de 6.400 mp în intravilan (Petroşani), 2 apartamente, 2 case, o casă de vacanţă, bijuterii de 750.000 euro, 54.000 de euro în conturi, credite de 130.000 euro.

Dar averea lui Florin Mârza păleşte prin comparaţie cu a directorului Hidroelectrica. Constantin Trihenea, PDL, fost prefect de Sibiu. Acesta are terenuri de 3,83 hectare (2,83 în intravilan) la Sibiu, un apartament, două case şi patru spaţii comerciale, bijuterii de 10.000 de euro, 350.000 de euro în conturi, portofoliul BVB de 38.000 de euro, acţiuni la trei societăţi comerciale evaluate (acţiunile) la 230.000 de euro, împrumuturi acordate de 400.000 de euro, dividende încasate de 100.000 de euro, contract cu Primăria Poplaca prin firma sa Conelt, în 2007 (când era prefect), de peste un milion de euro, contract cu Primăria Şeica Mare, tot prin firma sa Conelt, tot în 2007, în sumă de 400.000 de euro, alte contracte, încheiate cu autorităţi locale, cu Electrica Serv, Transelectrica, Spitalul Judeţean Sibiu, Universitatea Lucian Blaga Sibiu, în sumă de 350.000 de euro, în anii 2009-2010.

Privatizarea managementului în companiile de stat

Traian Băsescu a precizat că îmbunătăţirea managementului în regiile şi în societăţile de stat este prioritatea zero a anului 2011 şi că în cel mai scurt timp acestea vor fi trecute din punctul de vedere al raportării bilanţului la Ministerul de Finanţe. Dar privatizarea managementului în companiile de stat este o idee reluată de mulţi politicieni, de-a lungul timpului, fără a se fi concretizat.
Chiar Ministerul Economiei a anunţat că va demara în aprilie procedurile pentru privatizarea managementului la circa un sfert din societăţile la care deţine pachete majoritare de acţiuni. Nu doar că procedurile nu au demarat la termenul anunţat, dar biroul de presă al MEC nu a putut da niciun răspuns la solicitarea gândul de a fi măcar nominalizate societăţile la care managementul ar urma să fie privatizat.

În tabelele de mai jos este prezentată situaţia economică a societăţilor despre care am vorbit mai sus, precum şi date relevante despre directorii acestora.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Daca facem o simpla operatie de scadere: 15-12,75=2,25 miliarde euro: deci cam atat ar fi „reparatiile sociale”. Mi se pare plauzibil sa presupunem ca restul pana la 15 miliarde trebuie sa finanteze deficitul creat de neperformanta intreprinderilor de stat… Acestea sunt costurile lipsei de reforma. Si ceea ce e trist de remarcat este ca acesti bani acopera, de fapt, de ani de zile niste pierderi, in loc sa fie investiti de catre stat. De aceea, asa cum spune Andreea Paul: „În același timp investițiile publice sunt blocate și grav tăiate”. Statul roman pierde enorm, nu atat din cauza „reparatiilor sociale”, cat din finantarea acestor gauri realizate de intreprinderile de stat cu pierderi. Ciudat este ca, in aceasta situatie, solutia privatizarii lor pare a fi abandonata. Din ratiuni de protectie sociala mascata? Dar poate ca in felul asta, prin privatizare, unele intreprideri s-ar putea redresa… Si ar veni si mai multi bani la buget, pe langa economiile pe care le-ar face statul. Eu stau si ma intreb cum e posibil ca de ani de zile Romania sa duca o politica paguboasa, caci e clar ca asemenea pierderi uriase, cum sunt cele calculate de Gandul, sunt anterioare lui 2011. Caci pagubitii sunt in primul rand cetatenii, sectorul privat. Este uluitor cum statul a permis cu buna stiinta, de ani de zile, o asemenea ineficienta crasa la aceste 119 intreprinderi de stat, si o mai permite in continuare, din care:

„Din cele 119 instituţii (companii naţionale, societăţi comerciale, regii autonome, institute) din subordinea Ministerului Economiei (MEC) şi a Ministerului Transporturilor (MT), 47 produc – au produs în 2009 – pierderi. Pe ministere, situaţia se prezintă astfel: 40 instituţii (din totalul de 96) de la MEC au pierderi; iar la MT, 7 societăţi din 23 au pierderi.

As dori sa va solutii la aceste probleme din partea decidentilor nostri politici!

iulie 20, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

Nimeni nu a inteles gluma D-lui. Ponta! :)

Mediafax

Iohannis RESPINGE propunerea lui Ponta pentru Transporturi: „Mihai Fifor nu are expertiza şi experienţa managerială necesare”/ REACŢIA lui Ponta: „Iohannis e competent sau ce?”

Se arata ca:

Preşedintele a transmis premierului, printr-o scrisoare, decizia de a respinge propunerea de numire a lui Mihai-Viorel Fifor în funcţia de ministru al Transporturilor, întrucât persoana nominalizată nu are expertiza şi experienţa managerială necesare, informează Administraţia Prezidenţială.

Şeful statului i-a transmis lui Victor Ponta o scrisoare prin care îl informează cu privire la decizia de a respinge propunerea pentru ministerul Transporturilor, întrucât „persoana nominalizată nu are expertiza şi experienţa managerială necesare gestionării domeniului complex al transporturilor”.

Preşedintele a solicitat prim-ministrului desemnarea unei alte persoane care să întrunească condiţiile necesare pentru a fi numită în funcţia de membru al Guvernului.

De asemenea, Iohannis a semnat miercuri decretul prin care se ia act de demisia lui Ioan Rus, ministru al Transporturilor, şi se constată încetarea funcţiei de membru al Guvernului, se arată într-un comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale.

Potrivit unei decizii a Curţii Constituţionale, preşedintele poate respinge o singură dată, motivat, propunerea de numire a unui ministru.

Ponta: Iohannis e competent sau ce?

Premierul Ponta a declarat, miercuri, că respingerea propunerii pentru Transporturi de către Iohannis este o chestiune de „ambiţie”, adăugând că preşedintele nu are competenţa necesară să evaluze nominalizarea şi nu poate refuza a doua propunere pe care PSD o va face.

„M-am obişnuit cu chestia asta de la Traian Băsescu. Iohannis e profesor de istorie (n.r. Iohannis e profesor de fizică), e competent sau ce? Mă îndoiesc ca Iohannis este specialist in Transporturi”, a comentat Ponta.

El a amintit că, potrivit unei decizii a Curţii Constituţionale, orice altă propunere va face preşedintele va trebui să o accepte. „Portofoliul este a PSD. Mâine la CEx se va stabili cine va fi”, a mai spus Ponta.

„Mă gândeam pe cine a avut PNL la Transporturi…Ludovic Orban. Hai să fim serioşi. Cred că este de o mie de ori mai cinstit Fifor”, a mai declarat Ponta.”

Este enervanta reactia lui Ponta, dar si usor amuzanta. Ideea glumei e urmatoarea: Iohannis e incompetent in astfel de probleme, deci Ponta poate sa insele pe toata lumea!! 😆

Aici nu e vorba numai de cat e de cinstit X, ci si cat e de competent si daca are expertiza necesara in domeniul respectiv. Asa ca sa fim seriosi, intr-adevar, D-le. Ponta!

„El a amintit că, potrivit unei decizii a Curţii Constituţionale, orice altă propunere va face preşedintele va trebui să o accepte. „Portofoliul este a PSD. Mâine la CEx se va stabili cine va fi”, a mai spus Ponta.” – asta nu e o garantiei nici a cinstei si nici a competentei profesionale. Electoratul PSD ar trebui sa-si aminteasca de aceste lucruri si sa deschida ochii si sa vada de ce nu merg bine lucrurile in tara asta! Cu un astfel de PSD, nereformat, nici nu pot merge bine lucrurile!

„Mă îndoiesc ca Iohannis este specialist in Transporturi” – si eu ma indoiesc ca Dl. Ponta e specialist in Transporturi.

Asta pare a fi principala problema a Romaniei!

Pe de alta parte, despre „realizarile” majore de la Transporturi sub mareata guvernare a Aliantei PSD-UNPR-PC, care de fapt e PSD, puteti citi aici. Doua articole interesante: aici si aici.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 15, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 28 comentarii

Scoala nr. 10

Gandul

VIDEO revoltător într-o şcoală de Centru. O profesoară nemulţumită de cadourile de Crăciun: „Nici când aveam clase de ţigani nu primeam aşa. Copiii voştri or să fie săraci în suflet dacă nu dau”

Se arata, printre altele, ca:

„După ce aleargă luni întregi să prindă un loc la o şcoală de fiţe din Centrul Capitalei pentru copiii lor, părinţii sunt nevoiţi ca de sărbători să scoată sume mari de bani, nu numai pentru cadourile profesorilor, dar şi pentru cadourile paznicilor şi ale femeilor de serviciu.

O filmare de trei minute cu camera ascunsă la şcoala Maria Rosetti din centrul Capitalei, postată pe Youtube şi difuzată de Romania Tv, arată cum profesorii au un sistem de strângere de bani pentru cadourile personalulului şcolar. În video se poate observa cum profesorii obligă părinţii să cotizeze cu bani  pentru Crăciun şi Paşte.

„Astea-s cadourile voastre? Atât vă reprezintă? Nu sunteţi cartofi, nu sunteţi oi, să vă învăţ!”, se aude vocea unei profesoare la şedinţa cu părinţii.

Din filmuleţ, aflăm că la o altă şcoală de fiţe, Şcoala 11 Heliade Rădulescu, situată lângă Muzeul Ţăranului Român, „şpaga” pentru cadouri este de 100 de euro.

„La Şcoala 11, ei dau 100 de euro, de Crăciun. Eu v-am întrebat: ‘V-aţi organizat?’! Este în politica balcanică, românească, de Sărbători să se ofere. Mi s-a spus ca aveţi un buget de 50 de lei la 4 oameni. Cui daţi aceste cadouri? Mi s-a spus: trei profesori şi un director. Cealaltă directoare are bube? Şi copiii nu salută doctorul, şi femeile de serviciu?”, se răsteşte profesoara.

Înregistrarea arată cum un părinte  spune că mai mult de 200 de lei nu pot da, dar profesoara îi răspunde: „Foarte bine, astea vă reprezintă”. Atunci când una dintre mame o întreabă pe profesoară: „Ce, preferaţi sa iau porc, ca să fie mulţumit fiecare bodyguard?”, aceasta îi răspunde că de banii pentru paznici se cumpără câte o sticlă de băutură.

O altă mamă se întreabă de ce trebuie cadouri şi pentru  bibliotecară şi pentru It-ist. Răspunsul nu se lasă aşteptat:  „Pentru că este în comunitate, doamnă!”.

Atunci când părinţii îi spun că nu pot da 500 lei pentru cadouri, profesoara le răspunde: „Nu este problema mea! Pe mine nu mă încălzeştee, nu primesc onoruri, nu mă mută de la ţară,  nu mi se întâmplă nimic”.

Mai mult, dascălul le aduce injurii şi copiilor: „Copiii voştri însă or să fie nişte copii săraci în suflet! Pentru că le-am spus cât de important este să ofere. Păi asta se întoarce la mine. Este bunătate, de suflet!”, se aude în video.

Profesoara le dă de înţeles că, dacă nu pot să facă daruri de Crăciun, atunci să se pregătească de Paşte: „Următoarea mişcare este de Paşte. Vă gândiţi până de Paşte dacă doriţi să vă aliniaţi unui sistem românesc, balcanic, de stat. Şi eu am dat, copilul meu a costat 5 milioane, profesoara de dans a costat 5 milioane. Asta înseamnă şcoala de centru”.

Atunci când  în clasă apare în soţul profesoarei, aceasta îi spune revoltată: „Mariane, nici când aveam clasă de ţigani nu aveam aşa cadouri!”. Mai mult, soţul profesoarei îi spune cu nonşalanţă unui părinte:

„În momentul în care ţi-ai însuşit participarea într-o şcoală de fiţe, ai cumpărat tot pachetul de acolo, mai mult sau mai puţin oficial. Însuşiţi-vă standardele de aicea, legate de tot ce înseamnă, de la intrare în şcoală, sărbători şi toate celelalte. Deci aici, în scoala asta şi în şcolile de fiţe, aşa se pune problema”.

Cazul de la Şcoala Maria Rosetti se află la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti care face o anchetă.”

Inspectoratul Şcolar Bucureşti o caută pe învăţătoarea care a cerut CADOURI NESIMŢITE de Crăciun: „E FOARTE GRAV! Sancţiunile vor fi pe măsura faptelor”

Se arata, printre altele, ca:

„Cazul învăţătoarei surprinse, într-o înregistrare video, în timp ce le cere şpagă pentru cadourile de Crăciun părinţilor de la clasa la care preda va fi analizat luni, 30 decembrie, de o comisie a Inspectoratului Şcolar, a declarat pentru gândul Marian Banu, inspectorul de imagini în Bucureşti.

Incidentul a avut loc la o şcoală din centru, şcoala nr .10, „Maria Rosetti”, din strada Garibaldi Giuseppe nr. 3, situată în zona Floreasca a Capitalei.

Vineri seară, televiziunea România TV a difuzat un material filmat cu camera ascunsă într-o sală de clasă de la respectiva şcoală din sectorul 2 al Capitalei care surprindea discuţia dintre o învăţătoare şi părinţii câtorva elevi de la clasa pregătitoare unde aceasta preda. Tema întâlnirii o reprezenta contribuţia fiecărui părinte la cadourile de Crăciun care urmau a fi date cu prilejul Sărbătorilor personalului unităţii de învăţământ.

Înregistrarea relevă existenţa unui sistem de strângere de bani pentru cadourile personalulului şcolar şi arată cum părinţii sunt obligaţi de către profesori să cotizeze cu bani pentru cadourile de Crăciun şi de Paşte. La câteva ore de la incident, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a anunţat că situaţia de la Şcoala nr. 10 va fi analizată luni, într-o şedinţă.

Până atunci însă, câteva cadre didactice din unitatea de învăţământ au fost chemate pentru discuţii la Inspectorat, dar învăţătoarea asupra căreia există suspinciuni că ar fi solicitat şpagă nu a ajuns la Inspectorat, ea nefiind în localitate.

„Noi nu am putut să facem ceva pentru că am aflat de caz chiar în zilele de Crăciun”, a declarat pentru gândul Marian Banu, inspector ISMB. „Sâmbătă,  inspectorul general a chemat directoarele de la şcoală la inspectorat şi a stat de vorbă cu dumnealor. Nu poţi să ai o imagine clară dacă nu vorbeşti cu toţi părinţii, cu toate că imaginile sunt relevante. În imagini nu se dau feţele părinţilor, se văd numai mâinile şi picioarele. Dar asta nu înseamă că faptele nu sunt la fel de grave”, a mai spus Banu.

Potrivit acestuia, acesta este „unul dintre cele mai grave incidente care s-au întâmplat în şcoală în ultimul an. Sancţiunile vor fi pe măsura faptelor. Acest incident afectează grav imaginea uneia dintre cele mai bune şcoli din Bucureşti”, a mai spus Marian Banu, inspector de imagine la Bucureşti.

Potrivit lui Banu, înregistrarea incriminatorie ar fi fost realizată de mama unui elev de la clasa pregătitoare, vineri, în ultima zi de şcoală, după serbarea elevilor. Învăţătoarea nemulţumită de cadourile pe care le-ar fi primit are gradul didactic I şi are vechime în învăţământ, informează sursa citată.

„Cu doamna învăţătoare nu am putut să luăm legătura pentru că nu este în Bucureşti, este undeva la ţară. Dar luni inspectorul general va dispune o comisie specială de cercetare pentru acest caz, plus că se va face o altă comisie la şcoală. Cercetările vor începe cât mai curând posibil, dar nu putem spune dacă mai devreme de 6 ianuarie, pentru că săptămâna viitoare este şi Revelionul şi toată lumea este în vacanţă. Noi ne autosesizăm”, a mai spus Marian Banu.

Acesta le spune părinţilor să anunţe imediat ce au cunoştinţă de astfel de cazuri.

„Am mai avut asemenea aspecte, dar izolate, pot să vă spun că erau pentru materialele didactice. În momentul de faţă urmează să se ia măsuri pentru aceste cazuri. Sfatul nostru este ca părinţii să reclame imediat aceste cazuri la inspectoratul general, la conducerea inspectoratului”, a spus inspectorul.

Întrebat despre măsurile ce se vor lua la Şcoala „Maria Rosetti”, inspectorul se fereşte de un răspuns categoric.  „Îmi este greu să spun eu ce măsuri se vor lua în acest caz. Dacă decizia mi-ar aparţine, dacă aş avea puterea,  aş desface contractul de muncă al învătătoarei”.

Reprezentantul Inspectoratului spune însă că situaţia existentă – perioada Crăciunului, respectiv vacanţa de iarnă – nu echivalează cu o tergiversare a cazului. ” Vom lua măsurile necesare imediat ce va fi posibil să vorbim cu toată lumea”, a mai spus Marian Banu.”

Intr-o Romanie in care directori cercetati penal pot fi din nou numiti (de catre actuala Putere, da’ ce credeati), fara nicio problema, desigur, pe functia pe care au mai ocupat-o, nici n-ar trebui sa ne mire ce se intampla la Scoala nr. 10. Observati la respectiva profesoara ce spune:

„O altă mamă se întreabă de ce trebuie cadouri şi pentru  bibliotecară şi pentru It-ist. Răspunsul nu se lasă aşteptat:  „Pentru că este în comunitate, doamnă!„.”

Pentru că este în comunitate, doamnă!„, n-asa? 😀 . Aici avem un lucru chiar interesant (de unde se vede ca Presedintele Basescu n-a avut nici de data asta dreptate): scoala romaneasca nu scoate tampiti, nici vorba! Scoate viitori corupti (directori, parlamentari, politicieni etc), viitori plagiatori etc. Pentru ca asta face, din pacate: ii obisnuieste pe elevi ca in societate (pentru ca, nu-i asa, „esti in comunitate”) trebuie „sa cotizezi”, ilegal, bineinteles. Deci pe langa taxele si impozitele legale, mai trebuie sa platesti si altceva. Ilegal, dar trebuie. Asa se nasc, spre exemplu, sponsorizarile ilegale ale partidelor politice: nu e legal, dar „trebuie” sa dai si tu ceva acolo. Nu de alta, dar „asa se face”, pentru ca „esti in comunitate, stimate domnule sau stimata doamna”, ca ” sa nu fii sarac la suflet”. Si atunci de ce sa nu-l educi pe om asa inca de pe bancile scolii? Cand inca e mic si nu stie prea multe. Insa ii vede pe parinti cum se pregatesc de a-i cadorisi pe profesori, la cererea acestora, si atunci copilul ce-si zice? Isi zice ca asa trebuie, nu? Ca asa se face, nu?

Bineinteles ca se cuvine a fi  luate masuri, legale, atat impotriva profesoarei respective cat si impotriva intregului sistem de spaga de acolo, care trebuie destructurat. Dar ar mai fi, cred, ceva… Ar trebui sa se vada daca nu cumva aceste lucruri sunt rezultatul actiunii unor Puteri straine pe teritoriul Romaniei, cu ramificatii prin Ministerul Invatamantului…

„”La Şcoala 11, ei dau 100 de euro, de Crăciun. Eu v-am întrebat: ‘V-aţi organizat?’! Este în politica balcanică, românească, de Sărbători să se ofere. Mi s-a spus ca aveţi un buget de 50 de lei la 4 oameni. Cui daţi aceste cadouri? Mi s-a spus: trei profesori şi un director. Cealaltă directoare are bube? Şi copiii nu salută doctorul, şi femeile de serviciu?”, se răsteşte profesoara.”

Si spun asta pentru ca nu mi se pare imposibil sa se intample asa ceva. Daca spaga se extinde, pe nesimtite, in felul asta, in tot sistemul de invatamant, acest sistem va slabi, fara indoiala, si va fi si mai usor de controlat de Puteri straine ce nu ne vor binele, sa fie clar. Pagubele aduse tarii noastre pot fi inimaginabil de mari. Pentru ca ar trebui sa ne gandim ca ar putea exista interese straine, potrivnice tarii noastre, prin care sa se urmareasca extinderea si adancirea coruptiei in societate, intr-o tara si asa saraca. Iar cel mai bun mijloc si locul de unde se poate actiona cel mai eficient in acest sens il reprezinta ministerele noastre in care, stie toata lumea, cinstea si pregatirea profesionala nu-s la ele acasa…

Si mai mult decat atat… Profesoara respectiva pomeneste de sarbatori religioase – Craciun, Pasti – cum ca trebuie sa te pregatesti sa dai bani, ilegal:

„Profesoara le dă de înţeles că, dacă nu pot să facă daruri de Crăciun, atunci să se pregătească de Paşte: “Următoarea mişcare este de Paşte. Vă gândiţi până de Paşte dacă doriţi să vă aliniaţi unui sistem românesc, balcanic, de stat. Şi eu am dat, copilul meu a costat 5 milioane, profesoara de dans a costat 5 milioane. Asta înseamnă şcoala de centru”.” (subl. mea)

As dori ca Biserica Ortodoxa (si nu numai) sa ia pozitie si sa dea un comunicat prin care sa descurajeze astfel de practici in popor, cu atat mai mult cu cat lumea este saraca si nu prea are de unde da. Iar esenta acestor mari sarbatori crestine nu e aceea de a strange ca sa dai, obligat, bani intr-un  mod ilegal profesorilor sau altcuiva, din ceea ce nu ai.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 30, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Cateva ganduri pe tema esecului privatizarii CFR Marfa

Iata ca dupa Oltchim si Posta Romana, CFR Marfa este un al treilea esec la Guvernului Ponta in materie de privatizari. Cam prea multe esecuri sau, daca doriti, „succesuri”… Interesant este ca la noi 80% din privatizarile derulate in decursul anilor au fost un esec, dar fara sa se intrevada o situatie economica mai buna a tarii. Eu am impresia ca lucrul asta nu prea da de gandit celor care ii alegem si ne conduc. Companii cu datorii foarte mari raman din nou in custodia statului, ca si cum statul nostru ar avea bani cu duiumul si si-ar permite sa tina companii dovedit neperformante. Daca asa stau lucrurile atunci de ce ne tot plangem? Eu nu am vazut in toti anii scursi de la Revolutia din ’89 incoace ca statul roman ar avea capacitatea de a administra in mod performant intreprinderi. Nu ne putem sa ne laudam cu asa ceva. In alte parti or fi intreprinderi de stat performante si bine conduse. In niciun caz in Romania. Iar pierderile acestor intreprinderi de stat sunt enorme. Se tot vorbeste despre coruptia de la stat si este prezentata drept principala cauza pentru faptul ca lucrurile nu merg bine. Sigur, se pot face analize laborioase in acest sens. Un lucru este cert: incapacitatea statului roman de a administra performant intreprinderile sale este cronica. Nu cred ca doar coruptia din sistem este cauza. Mi se pare ca e vorba si de nestiinta a ceea ce inseamna un management performant. Din pacate, si trebuie, cred, s-o recunoastem statul nostru nu are oameni competenti care sa poata pune pe profit aceste companii de stat. De aceea, judecand inductiv, faptul ca raman la stat nu va aduce nimic bun tarii. Se vor amplifica pierderile. Cu greu pot sa-mi imaginez ca am putea iesi dintr-o astfel de paradigma. Din aceasta cauza privatizarea CFR Marfa (si nu numai) reprezinta, dupa parerea mea, o necesitate economica, datorita faptului ca statul nici nu are banii necesari ca sa suporte pierderi din ce in ce mai mari. Pentru ca in loc sa faca bogate investitii publice trebuie cumva sa suporte aceste pierderi uriase provocate de intreprinderile de stat neperformante, care nici nu contribuie la bugetul de stat.

Gandul

Privatizarea CFR Marfă a eşuat. Patronul GFR nu a adus banii până la expirarea termenului, invocând neîndeplinirea condiţiilor contractuale

Se arata ca:

„Privatizarea CFR Marfă a eşuat, iar contractul încetează pe deplin drept, potrivit unor surse din Ministerul Transporturilor. Reprezentanţii Ministerului Transporturilor susţin că sunt condiţii din contract „neîndeplinite independent de voinţa părţilor”, în timp ce GFR acuză comisia de privatizare că nu şi-a îndeplinit obligaţiile care îi reveneau.

„Sunt condiţii suspensive neîndeplinite independent de voinţa părţilor. Acuzaţiile domnului Gruia Stoica sunt nefondate că vina ar aparţine Ministerului Transporturilor. Ca atare, conform condiţiilor contractuale, contractul încetează pe deplin drept. În acest moment, dificultatea este la GFR să îşi asume şi să accepte nefinalizarea (contractului n. n.), ei neavând bani să plătească şi bazându-se pe prelungirea care nu a fost acordată”, au declarat pentru gândul surse din Ministerul Transporturilor.

Gruia Stoica: Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului

Pe de cealaltă parte, Gruia Stoica a declarat, într-un comunicat remis gândul luni seara, că „am fost chemaţi să ni se comunice că nu este posibil să facem plata şi să finalizăm pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile suspensive”.

“Am fost astăzi chemaţi la Ministerul Transporturilor pentru a fi informaţi de către Comisia de Privatizare că nu putem fi invitaţi să plătim restul de bani pentru pachetul de 51% din CFR Marfă,pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive ale contractului de privatizare.
Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea structurii acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu avea timpul necesar pentru a-şi da avizul. În aceste condiţii, am fost convocaţi să luăm la cunoştinţă imposibilitatea finalizării privatizării”, a declarat Gruia Stoica.

Stoica susţine că „dacă ministerul va fi de acord să renunţe la clauza de confidenţialitate, veţi vedea că există o ordine clar stabilită a paşilor care trebuie făcuţi până să se poată ajunge la plata preţului. Plata pe care trebuia să o facă GFR era doar ultimul dintre aceşti paşi”.

În comunicatul de la GFR se mai arată că, în plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat, arată GFR.

„Îmi pare rău că lucrurile s-au încheiat aşa”

“Îmi pare rău că lucrurile s-au încheiat aşa, noi ne-am îndeplinit întotdeauna obligaţiile la termen şi în mod complet. Nu este treaba mea să emit judecăţi despre cine este de vină, dar pot să vă spun cât de dezamăgit sunt de modul în care s-au desfăşurat lucrurile. Îmi pare rău nu doar pentru impactul asupra Grup Feroviar Român şi a mea, ci şi pentru cei 11.000 de angajaţi ai CFR Marfă, pentru că nu avem acum o privatizare de success cu o companie românească şi pentru cum se va vedea asta în afara ţării”, a mai declarat Gruia Stoica.

„Privatizarea a avut condiţii suspensive  – fără de care nu se poate finaliza –  şi obligativităţi. Îndeplinirea condiţiilor nu ţin de vânzător sau cumpărător. De exemplu conversia datoriilor în actiuni, care s-a realizat, dar nu depindea de cele două părţi. Avizul băncilor, au fost notificate, aceasta era obligaţie. Nu s-a obţinut de la toate. După îndeplinirea condiţiilor se putea face plata”, au explicat pentru gândul surse guvernamentale.”

Mănescu: Cumpărătorul ar fi putut plăti pentru CFR Marfă; privatizarea va fi reluată

Se arata ca:

English: Ramona Nicole Mănescu is a Romanian l...

English: Ramona Nicole Mănescu is a Romanian lawyer and politician. (Photo credit: Wikipedia)

„Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a declarat luni seara că Grup Feroviar Român (GFR) ar fi putut plăti pentru acţiunile CFR Marfă, că ministerul a îndeplinit toate condiţiile pentru transferul de proprietate şi că procesul de privatizare va fi reluat.

„Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract. Au fost trei astfel de condiţii la care s-a făcut referire: finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra societăţii la data semnării contractului, condiţie îndeplinită de vânzător, o altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia (în luna iunie – n. r.), însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a afirmat Mănescu.

Privatizarea CFR Marfă a eşuat pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR.

În plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat”, potrivit GFR.

Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a mai spus Mănescu.

Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român, a declarat că va participa la o nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI ca, în cazul în care tranzacţia nu este finalizată, să vândă pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului a expirat luni, nefiind prelungit de către Guvern.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii: emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă; finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii; obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului; creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător şi semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu poate da avizul până luni, termenul limită pentru finalizarea privatizării CFR Marfă.

Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi în transferul titlului de proprietate, va avea loc sub condiţia semnării unui contract de escrow unde cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei. Pentru finalizarea privatizării GFR ar fi trebuit să mai achite 170 milioane de euro.

În luna iunie, GFR a fost declarat câştigător în procesul de privatizare a CFR Marfă, oferind un preţ de 202 milioane euro pentru 51% din acţiuni” (subl. mea)

Stoica spune că va participa din nou la privatizarea CFR Marfă, dacă procesul va fi reluat

Se arata ca:

„Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român, a declarat că va participa la un nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat, după ce transferul pachetului majoritar de acţiuni a eşuat pentru că nu au fost îndeplinite toate condiţiile solicitate.

„Voi participa de o sută de ori dacă CFR Marfă va fi scoasă la privatizare de o sută de ori”, a declarat Stoica.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI ca, în cazul în care tranzacţia nu este finalizată, să vândă pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

Privatizarea CFR Marfă a eşuat pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului a expirat luni, nefiind prelungit de către Guvern.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii: emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă; finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii; obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului; creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător şi semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu poate da avizul până luni, termenul limită pentru finalizarea privatizării CFR Marfă.

Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi în transferul titlului de proprietate, va avea loc sub condiţia semnării unui contract de escrow unde cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei. Pentru finalizarea privatizării GFR ar fi trebuit să mai achite 170 milioane de euro.

În luna iunie, GFR a fost declarat câştigător în procesul de privatizare a CFR Marfă, oferind un preţ de 202 milioane euro pentru 51% din acţiuni”

Romania Libera

Fenechiu, despre privatizarea CFR Marfă: România e o ţară de nebuni. Contractul ar fi trebuit prelungit

Se arata ca:

„Fostul ministru al Transporturilor, Relu Fenechiu, a declarat, marţi seară, în cadrul unei emisiuni la B1 TV, că în licitaţia pentru privatizarea CFR Marfă au intrat 12 companii, printre care şi investitori ruşi şi chinezi, dar prioritate au avut investitorii români.

”Mi-s dragii străinii care vor să investească în ţara noastră, dar nu îi putem da pe investitorii români la coş”, a declarat Fenechiu.

Fostul ministru al Transporturilor a spus că nu crede că investitorii din China ar fi venit în România să dezvolte sistemul de transport feroviar.

E o ţară de nebuni, toată lumea îşi dă cu părerea despre orice, analiştii politici se cred experţi în orice”, a mai spus Fenechiu, întrebat ce părere ar putea avea cetăţenii şi investitorii despre subiectul privatizării CFR Marfă.

Dacă nu anunţam câştigătorul pe 20 iunie, nu aveam acum acord cu FMI„, a declarat Relu Fenechiu.

Fostul ministru al Transporturilor a declarat că a oprit furturile şi găurile din companii.

„Chiar dacă CFR Marfă nu s-a privatizat, este o companie pe care şi-o doresc mulţi, pentru că a arătat că este o companie profitabilă. Am venit la minister şi am făcut-o profitabilă şi am arătat că am oprit furturile şi găurile din companii„, a declarat Fenechiu.

„M-am consultat cu juriştii şi înclină spre ideea că acest contract ar fi trebuit prelungit„, a spus Fenechiu, care a adăugat că „este făcut foarte bine, contractul nu permite nici un fel de interpretări” şi că „nu e o vină a cumpărătorului, fără răspunsul Consiliului Concurenţei”.

Despre Gruia Stoica, fostul ministru al Transporturilor a declarat că este „un om de afaceri foarte abil şi dificil„.

Referitor la dosarul „Transformatorul”, Relu Fenechiu a declarat că a făcut „treabă bună în ţara asta” şi a adăugat că e bucuros atunci când lumea îl încurajează şi când îi apreciază munca: „mă vede lumea pe stradă şi îmi spune mult succes, o să treacă şi treaba asta cu dosarul”.”

STRATEGII OBSCURE. Transporturile şi-ar fi dorit ca Gruia Stoica să fie mai înţelegător
Privatizarea CFR Marfă a intrat în faza justificărilor post-eşec

Se arata ca:

Statului nu i-a fost suficient un an pentru a obţine avizul creditorilor CFR Marfă privind vânzarea a 51% din acţiuni. Alte două luni şi jumătate i-au fost necesare pentru semnarea contractului ulterior desemnării câştigătorului. Consecinţa acestor bâlbâieli este ratarea privatizării.

La un an de la demararea privatizării CFR Marfă, Ministerul Transporturilor nu a reuşit să obţină acordul creditorilor companiei de stat privind trecerea pachetului de 51% din acţiuni din mâinile statului în cele ale unui investitor privat. Acesta a fost unul dintre angajamentele luate de stat faţă de investitorul GFR în procedura de privatizare. Incălcarea obligaţiei a fost una dintre principalele cauze ce au dus la eşuarea privatizării zilele trecute. Neobţinerea avizului Consiliului Concurenţei (CC) a fost o a doua cauză.

Ce paşi prevede legea?

Potrivit HG 526/2013, semnată în vara acestui an privind privatizarea CFR Marfă, plata pachetului de acţiuni trebuia să respecte o anumită procedură. Acţiunile se achitau printr-o plată integrală care are loc la data finalizării. ”Modalitatea de plată a preţului de cumpărare a pachetului de acţiuni ce face obiectul vânzării-cumpărării este plata integrală, la data finalizării”, spune hotărârea. ”Finalizarea vânzării-cumpărării pachetului de acţiuni (…) va avea loc sub condiţia (…) realizării condiţiilor suspensive prevăzute”. Una dintre aceste condiţii suspensive este ”obţinerea de către vânzător, după caz, de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii, a acordului acestora cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii prezentului contract”. Tocmai acesta este punctul care a dus la blocajul privatizării.

Mănescu are conştiinţa împăcată

Deşi nu a reuşit nici ea şi nici predecesorii săi să obţină acordul creditorilor CFR Marfă privind modificarea structurii acţionariatului, ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu susţine că statul şi-a îndeplinit obligaţiile. „Vă spun cu toată responsabilitatea că Ministerul Transporturilor şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale” a declarat ea luni într-o conferinţă de presă susţinută după eşec. Cu toate acestea, ministrul şi-ar fi dorit ca Gruia Stoica să verse şi diferenţa de bani renunţând la condiţiile suspensive din contract, mai precis la drepturile pe care acesta i le conferă. ”Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract (…)”, a spus ea. Ministrul recunoaşte însă că statul nu a obţinut acordul băncilor. ”Notificările au fost trimise de către Comisia de Privatizare la timp. Nu toate băncile au avizat favorabil”, a spus ea. Potrivit unor oficiali ai GFR, lista creditorilor CFR Marfă conţine nu mai puţin de 10 nume de bănci.

Informarea CC, imposibilă fără un contract semnat

Voalat, Mănescu a ţinut să acuze GFR că nu ar fi trimis la timp informaţiile către Consiliul Concurenţei, în vederea obţinerii avizului la timp. ”O altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia, însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a spus ea. Potrivit însă Consiliul Concurenţei, contractul de privatizare (semnat de abia în data de 2 septembrie deşi Gruia Stoica fusese desemnat câştigător cu două luni şi jumătate înainte, în data de 20 iunie) juca un rol esenţial în orice decizie a instituţiei. ”O decizie poate fi luată în primul rând pe baza contractului şi apoi a datelor despre piaţă”, au explicat ieri reprezentanţi ai Consiliului Concurenţei.

Disputa politică şi-a spus cuvântul

Contractul nu a fost semnat imediat după desemnarea câştigătorului sau cel puţin după adoptarea hotărârii aferente de Guvern din august din cauza războiului purtat de Guvern cu Preşedinţia pe parcursul întregii veri. Iniţial Guvernul a trimis spre avizare Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), prezidat de Traian Băsescu, hotărârea de guvern privind aprobarea privatizării. Emiterea unui aviz a fost refuzată însă de CSAT căci, au explicat reprezentanţii acestuia, CSAT nu răspunde de forma concretă în care strategia de privatizare, aprobată anterior de către Consiliu, e pusă în aplicare.

Acum privatizarea se găseşte în faza în care părţile se acuză reciproc şi se gândesc dacă să ceară daune celorlalţi. Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a spus luni Ramona Mănescu. Pe de altă parte oficiali ai GFR au declarat marţi după amiază că grupul nu a luat încă o decizie privind o posibilă acţionare în judecată a Ministerului Transporturilor.” (subl. mea)

Privatizarea CFR Marfă a eşuat. Ce au declarat Gruia Stoica şi Ramona Mănescu

Se arata ca:

UPDATE: Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a declarat, luni seara, că GFR ar fi putut plăti pentru acţiunile CFR Marfă, că ministerul a îndeplinit toate condiţiile pentru transferul de proprietate şi că procesul de privatizare va fi reluat, transmite Mediafax.

„Cumpărătorul ar fi putut plăti astăzi, renunţând la condiţiile suspensive din contract. Au fost trei astfel de condiţii la care s-a făcut referire: finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra societăţii la data semnării contractului, condiţie îndeplinită de vânzător, o altă condiţie suspensivă se referea la avizul favorabil al Consiliului Concurenţei, aceasta fiind exclusiv în sarcina cumpărătorului, care ar fi putut face notificare imediat după ce a câştigat licitaţia (în luna iunie – n.r.), însă a făcut acest lucru la 22 de zile de la semnarea contractului (începutul lunii septembrie – n.r.), şi aceasta doar după ce a fost notificat de comisia de privatizare”, a afirmat Mănescu.

În ceea ce priveşte a treia condiţie, respectiv obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai CFR Marfă a acordului de modificare a structurii acţionariatului companiei, Ramona Mănescu a declarat că notificările au fost transmise de comisia de privatizare la timp, însă nu toate băncile au avizat favorabil până acum.

Ministrul Transporturilor a arătat că, în aceste condiţii, s-a aplicat prevederea din contract care spune că dacă în termen de 60 de zile nu sunt îndeplinite condiţiile acordul se desfiinţează.

Comisia de privatizare şi consultanul analizează oportunitatea reţinerii garanţiei de 10 milioane de euro depusă de GFR, a mai spus Mănescu.

Citeşte şi: Când va merge Guvernul Ponta la Oracolul Dealurilor şi Peşterilor?

_ _ _ _ _

UPDATE: Omul de afaceri Gruia Stoica, proprietarul GFR, a declarat că va participa la o nouă încercare de privatizare a CFR Marfă dacă procesul va fi reluat, după ce transferul pachetului majoritar de acţiuni a eşuat pentru că nu au fost îndeplinite toate condiţiile solicitate, transmite Mediafax.

„Voi participa de o sută de ori dacă CFR Marfă va fi scoasă la privatizare de o sută de ori”, a declarat Stoica.

Reprezentanţii GFR au menţionat că nu a fost semnat procesul verbal de încetare a contractului de vânzare-cumpărare, deoarece nu s-a ajuns la o concluzie comună privind conţinutul documentului, pe care cumpărătorul l-a considerat vag. Ei au adăugat că în forma propusă se prevedea că nu au fost îndeplinite condiţiile, la modul general, fără să fie menţionat şi din responsabilitatea cui.

„Am stat şase ore şi jumătate ca să ne convingă să dăm declaraţii că nu ne vom îndrepta împtriva comisiei de privatizare”, a afirmat Gruia Stoica.

Guvernul s-a angajat faţă de FMI că va vinde pachetul majoritar de la CFR Marfă unui alt investitor strategic.

_ _ _ _ _

UPDATE: Comisia de privatizare a comunicat Grupului Feroviar Român că privatizarea nu poate fi încheiată pentru că unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu a avut timpul necesar pentru a se pronunţa asupra tranzacţiei, potrivit GFR, transmite Mediafax.

Prin urmare, ontractul se desfiinţează de drept la finalul zilei, iar GFR nu are bază legală să achite diferenţa de preţ, menţionează GFR.

„Am fost astăzi chemaţi la Ministerul Transporturilor pentru a fi informaţi de către Comisia de Privatizare că nu putem fi invitaţi să plătim restul de bani pentru pachetul de 51% din CFR Marfă, pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive ale contractului de privatizare. Unele bănci creditoare ale CFR Marfă nu şi-au dat acordul pentru schimbarea structurii acţionariatului, iar Consiliul Concurenţei nu avea timpul necesar pentru a-şi da avizul. În aceste condiţii, am fost convocaţi să luăm la cunoştinţă imposibilitatea finalizării privatizării. Dacă ministerul va fi de acord să renunţe la clauza de confidenţialitate, veţi vedea că există o ordine clar stabilită a paşilor care trebuie făcuţi până să se poată ajunge la plata preţului. Plata pe care trebuia să o facă GFR era doar ultimul dintre aceşti paşi”, a declarat Gruia Stoica, proprietarul GFR, într-un comunicat de presă.

În plus faţă de condiţiile suspensive, nici structura capitalului social nu a fost definitivată, respectiv numărul de acţiuni corespunzător cotei de 51% care urmează să se transfere. În acest sens, nu a fost efectuată diminuarea capitalului social cu valoarea activelor care urmează să se transfere de la CFR Marfă către alte societăţi deţinute de stat”, potrivit GFR.

“Nu este treaba mea să emit judecăţi despre cine este de vină, dar pot să vă spun cât de dezamăgit sunt de modul în care s-au desfăşurat lucrurile. Îmi pare rău nu doar pentru impactul asupra Grup Feroviar Român şi a mea, ci şi pentru cei 11.000 de angajaţi ai CFR Marfă, pentru că nu avem acum o privatizare de succes cu o companie românească şi pentru cum se va vedea asta în afara ţării”, a mai afirmat Gruia Stoica.

Grup Feroviar Român consideră că membrii comisiei de privatizare nu au depus efortul necesar pentru identificarea soluţiilor din timp, în vederea definitivării cu succes a privatizării.

_ _ _ _ _

UPDATE: Procesul de privatizare a CFR Marfă a eşuat, dupa ce comisia de privatizare şi Grup Feroviar Român (GFR) nu au ajuns la un rezultat pentru încheierea transferului de acţiuni în proprietate privată, au declarat surse apropiate discuţiilor, citate de Mediafax.

Comisia de privatizare a arătat că tranzacţia nu poate fi încheiată pentru că nu au fost îndeplinite condiţiile suspensive din hotărârea de Guvern privind transferul de acţiuni, au menţionat sursele.

Proprietarul Grup Feroviar Român, Gruia Stoica, nu a adus banii în termenul limită stabilit de Ministerul Transporturilor. Omul de afaceri acuză însă autorităţile că nu şi-au îndeplinit obligaţiile.

Potrivit hotărârii de Guvern privind privatizarea CFR Marfă, termenul pentru finalizarea procesului expira luni, iar Guvernul a refuzat prelungirea acestuia. GFR a cerut, duminică, Ministerului Transporturilor să desecretizeze contractul, precum şi implicarea directă a ministrului de resort, Ramona Mănescu, pentru a se evita un eşec al privatizării.

Ramona Mănescu a cerut secretarului de stat Cristian Ghibu, preşedinte al comisiei de privatizare, şi consultanţilor Deloitte şi Muşat şi Asociaţii să transmită un punct de vedere privind evoluţia, momentul şi paşii următori în această privatizare.

Anexa actului normativ pentru privatizarea CFR Marfă prevede că transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de 51% din acţiuni se realizează la data îndeplinirii cumulative a cinci condiţii:

– emiterea unei decizii din partea autorităţilor de concurenţă;

– finalizarea de către vânzător a conversiei creanţelor deţinute de stat asupra companiei la data semnării contractului şi definitivarea structurii capitalului social al societăţii în urma operaţiunii;

– obţinerea de către vânzător de la finanţatorii interni şi externi ai societăţii a unui acord cu privire la modificarea structurii acţionariatului societăţii, ca efect al încheierii contractului;

– creditarea contului vânzătorului cu toate sumele datorate de cumpărător;

– semnarea declaraţiei privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acţiuni în registrul acţionarilor şi de acţiuni al societăţii.

Consiliul Concurenţei nu a dat avizul până luni. Finalizarea tranzacţiei cu pachetul de acţiuni, constând în plata preţului de cumpărare şi transferul titlului de proprietate, va avea loc doar cu  condiţia semnării unui contract de escrow prin care cumpărătorul să depoziteze o sumă reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei, precum şi a realizării condiţiilor suspensive prevăzute anterior.

Până în prezent, GFR a plătit o garanţie de 10 milioane de euro şi un avans de 20 milioane de euro, reprezentând 10% din valoarea tranzacţiei.

GFR a fost declarat câştigător, în iunie, în procesul de privatizare a CFR Marfă, preţul pentru cele 51% din acţiuni fiind de 202 milioane de euro.

––

Luni, 14 octombrie, este ultima zi în care Gruia Stoica, proprietarul Grup Feroviar Român (GFR), firma care a câştigat licitaţia pentru pachetul de 51% din compania CFR Marfă, poate depune suma de 170 de milioane de euro pentru preluarea transportatorului de stat. Unii politicieni cred însă că privatizarea CFR Marfă va fi un eşec.

Citeşte şiCe are în spate şi de ce nu s-a terminat povestea CFR Marfă

Fostul premier Emil Boc consideră că privatizarea CFR Marfă va fi un eşec, spunând că, potrivit Legii lui Murphy, „ce începe prost se termină şi mai prost”.

„Cred că marca acestui Guvern este marca eşecului, nu văd de ce CFR Marfă ar face o excepţie, pentru că toate auspiciile conduc spre eşec, aşa cum a fost cu Oltchim şi cu celelalte proiecte începute, că e vorba de regionalizare, de revizuirea Constituţiei, la fel, şi privatizarea CFR Marfă va fi sortită eşecului. Legea lui Murphy se aplică şi aici: orice începe prost se termină şi mai prost. Nu văd de ce ar fi o excepţie de la Legea lui Murphy”, a spus Boc, citat de Mediafax.

Potrivit acestuia, soluţia în cazul CFR Marfă ar fi „o privatizare corectă, în interes public, nu în interesul politicienilor”.

CITEŞTE ŞI: Scandal Ponta-Băsescu pe tema posibilului eşec al privatizării CFR Marfă

Hotărârea de Guvern privind privatizarea CFR Marfă a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 14 august 2013. Potrivit acestui act normativ, termenul de finalizare a transferului de proprietate a fost stabilit la 60 de zile calendaristice. Proprietarul GFR, Gruia Stoica, susţine că el va respecta toate dispoziţiile contractului.

Compania GFR a anunţat însă duminică, 13 octombrie, că privatizarea CFR Marfă s-ar putea să nu se realizeze luni.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat însă, în urmă cu aproximativ o săptămână, că privatizarea societăţii de stat CFR Marfă ar putea face în viitor obiectul cercetărilor penale ca urmare a numeroaselor nereguli înregistrate în cursul procedurii, a declarat luni preşedintele Traian Băsescu.

CITEŞTE ŞI: Cele cinci nereguli de la CFR Marfă

„Nu mai continuaţi modificarea condiţiilor în care să se facă plata la CFR, pentru că nu există nici o justificare, în raport cu ce va spune Consiliul Concurenţei (…) Nu aş vrea să ni se spună, peste vreo doi-trei ani, că ori eu am lăsat de pe acum, prin testament prezidenţial: «Luaţi-i pe cei care au condus privatizarea CFR Marfă!», sau să dea vina pe viitorul preşedinte, că «Uite, din cauza viitorului preşedinte ne-a luat DNA». Nu, băieţi, dacă o să vă ia, o să vă ia exact pe ce aţi făcut până acum în procesul de privatizare”, a spus şeful statului.

În replică, premierul Ponta a declarat, duminică, referindu-se la CFR Marfă, că, „după ce preşedintele a dat ordin să fie luaţi toţi de DNA”, funcţionarii sunt „temători”, în replică Preşedinţia transmiţând că, dacă vreun funcţionar, ministru sau premierul au încălcat legea, „atunci au toate motivele să fie temători”.

Ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a cerut secretarului de stat Cristian Ghibu, preşedintele comisiei de privatizare a CFR Marfă, şi consultanţilor Deloitte şi Muşat şi Asociaţii să transmită luni un punct de vedere privind evoluţia, momentul şi paşii următori în această privatizare.

Grup Feroviar Român (GFR) a cerut duminică Ministerului Transporturilor să facă public contractul de pentru vânzarea pachetului majoritar de acţiuni la CFR Marfă, solicitând totodată implicarea directă a ministrului de resort, Ramona Mănescu, în vederea evitării unui eşec al privatizării.

Banii pentru CFR Marfă provin de la bănci din America

Gruia Stoica a precizat, săptămâna trecută, că GFR deţine banii pentru cumpărarea CFR Marfă, aceştia fiind obţinuţi de la instituţii financiare foarte importante, „care nu vin din partea de est”, adugând că majoritatea banilor sunt „din America”, de la bănci.

CITEŞTE ŞI: Gruia Stoica: Plătim fără avizul de la Consiliul Concurenţei

El a mai spus că nu ştie dacă Ministerul Transporturilor şi-a îndeplinit în acest moment toate obligaţiile, dar vineri va avea loc o întâlnire cu reprezentanţii instituţiei.” (subl. mea)

In principal putem identifica doua cauze ale esecului:

1. „Ministerul Transporturilor nu a reuşit să obţină acordul creditorilor companiei de stat privind trecerea pachetului de 51% din acţiuni din mâinile statului în cele ale unui investitor privat. Acesta a fost unul dintre angajamentele luate de stat faţă de investitorul GFR în procedura de privatizare

2.”Neobţinerea avizului Consiliului Concurenţei (CC) a fost o a doua cauză”

La care se adauga cele scrise in rapoartele serviciilor secrete, desigur. Dupa parerea mea, scandalul dintre Palate este componenta politica a acestei privatizari: Basescu doreste sa loveasca in USL si in Ponta pentru ca sa dea posibilitatea Miscarii Populare sa se afirme. Ponta doreste sa loveasca in Presedinte pentru a-i zadarnici planurile politice. Insa eu cred ca adevarul e altul: nu s-a dorit, nici de catre Basescu si nici de catre Ponta. sa se realizeze aceasta privatizare. Cauzele reale raman, ce-i drept obscure, ascunse marelui public.  Gruia Stoica a facut precizarea ca banii provin din America, nu din Rusia, cum lasa sa se inteleaga Presedintele si anume ca s-ar fi dus „prin Rusia” sa obtina bani, scotand in evidenta astfel si o componenta geopolitica a acestei privatizari…

Acuma stiti cum e? Nici nu are importanta din ce cauza s-a ratat aceasta privatizare din moment ce 80% din privatizari au fost ratate de-a lungul vremii. Noi ne-am priceput sa le ratam si am ajuns intr-o situatie economica dezastruoasa: una din cele mai sarace tari din UE!! Eu am atras aici atentia asupra unui pericol ce ar putea sa pandeasca economia romaneasca in 2014: intrarea in recesiune.

DE citit si editorialul Leliei Munteanu din Gandul:

Ultima speranţă: noul DNA

Se arata ca:

„Mi-e din ce în ce mai limpede, văzând eşecul de succes al privatizării CFR Marfă, că România are nevoie urgentă de un nou DNA – Direcţia Naţională Antiprostie.

Unde se sfârşeşte corupţia şi de unde începe prostia euforică în chestiunea privatizării CFR Marfă? Nu trebuie să fii poet, ca fostul ministru al Economiei, ca să înţelegi operaţiunea. Compania care a căpuşat CFR Marfă o câştigă la licitaţie, după ce Comisia de privatizare are grijă ca fericita câştigătoare să rămână singură în competiţie. Crin Antonescu îl felicită pe Relu, ministrul de atunci, pentru că a găsit ”investitorul strategic” cerut de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării. Îl felicită şi primul ministru, după care însă, precaut, se retrage la Miami Beach.

Strategia iscusitului investitor era cunoscută şi de acari: a adus CFR în pragul falimentului, folosind pe post de căpuşă o clonă cu nume echivoc: GFR. Faptul că n-a reuşit să cumpere CFR Marfă nu e nici o pagubă. O va căpuşa în continuare. Nici nu cred c-a vrut vreodată să cumpere. Şi-a ajutat binefăcătorii din Ministerul Transporturilor să păcălească FMI. Dacă, finalmente, va scoate şi nişte bani de la Stat – în afara celor 30 de milioane pe care i-a băgat demonstrativ – cu atât mai bine pentru toţi actorii acestui vodevil economic.

Opinia publică, în dulcea ei naivitate, obişnuită cu reality-showurile guvernamentale, l-a aşteptat pe investitor să apară cu pungile de euro, ca Domnu Dan, la Oltchim (succesul anterior). Dacă i-ar fi avut, i-ar fi virat într-un depozit bancar escrow – atenţie la ultima consoană! – de care nu s-ar fi atins nimeni, până la finalizarea tranzacţiei.

Vrăjeala cu clauzele suspensive neîndeplinite de Stat, între care şi avizul Consiliului Concurenţei (se aştepta cineva să constate că nu e monopol?), dar şi explicaţiile confuze, la ceas de noapte, ale noii ministrese, sunt ultimul praf în ochi, inaintea victoriei celebrate astăzi prin felicitări reciproce.

Departe de mine gândul de a-i bănui de corupţie pe cei mai locvace susţinători ai acestei privatizări – Ponta şi Antonescu. Cred mai degrabă că ar trebui cercetaţi serios de Direcţia Naţională Antiprostie, pentru guvernare în formă continuată.”

Pe teme financiare. Cum crediteaza bancile?

Un articol foarte interesant din Romania Libera:

Băncile nu se uită deloc la firme

Se arata ca:

„Firmele se împrumută în România la cele mai mari dobânzi din Europa, însă acest lucru nu este deloc întâmplător având în vedere recordurile negative în ceea ce priveşte insolvenţele şi restanţele.

Băncile continuă să facă ceea ce au făcut cel mai bine şi în perioada de boom economic şi anume să se concentreze mai ales pe creditarea populaţiei (în măsura în care există cerere) în detrimentul finanţării firmelor însă au motive mai mult decât serioase să adopte această politică având în vedere riscul imens pe care îl implică creditarea unei firme din România. Potrivit unui studiu al Raiffeisen, băncile din România practică unele dintre cele mai mici costuri la creditele în lei pentru populaţie însă au dobânzi cu mult mai mari decât media europeană atunci când vine vorba de finanţarea companiilor. Studiul, realizat de economistul şef al băncii austriece, Ionuţ Dumitru, arată că, potrivit datelor Băncii Centrale Europene şi Eurostat, dobânda anuală efectivă la creditele de consum în lei se situa în luna iulie, pe medie, la 14,83%, în timp ce la împrumuturile similare în zloţi costul era de 20,41%, la cele în forinţi de 22,59%, iar în coroane ceheşti de 15,02%. Mai mult chiar, în Slovacia, ţară care a adoptat euro, dobânzile la creditele de consum se plasează la 16,13%.

Ipotecar European

În România creditele în lei pentru locuinţe au o dobânda anuală efectivă de 7,36%, sub nivelul împrumuturilor similare în monede locale din Bulgaria (7,69%) şi Ungaria (9,5%), dar peste Cehia (3,46%) şi Polonia (5,52%). Calculul marjelor arată însă că băncile din România practică marje comparabile cu cele aplicate în statele din zona euro şi semnificativ sub marjele utilizate de băncile din statele vecine care nu au adoptat euro, costul înalt fiind dat exclusiv de dobânda de politică monetară şi, implicit, ratele înalte de pe piaţa interbancară.Astfel, incluzând şi costul rezervei minime obligatorii, băncile româneşti aplică pe medie la creditele imobiliare în lei o marjă de 2,6 puncte procentuale, în linie cu Germania sau Austria la creditele în euro, 2,56 puncte procentuale, respectiv 2,58 puncte procentuale şi cu mult sub instituţiile de credit din alte state din Europa Centrală şi de Est.

Probleme mari la firme

Cu totul invers stau însă lucrurile în cazul creditelor acordate firmelor. Costurile totale ale împrumuturilor sunt cele mai mari din regiune însă poate este important de precizat că niciodată, din 2007 până în prezent, nu au fost altfel. Astfel, potrivit studiului Raiffeisen, costurile unui credit pentru companii în lei ajungeau la 8,76% în luna iulie a acestui an în timp ce creditele în forinţi aveau o dobândă de 7,1% iar cele în zloţi doar 4,94%.

În zona euro dobânda medie este la 3,81% în timp ce ţările baltice (cu excepţia Lituaniei care a adoptat deja euro oferă cele mai mici dobânzi la creditele pentru firme în monedă proprie. Comparabilă este situaţia din Austria unde firmele pot lua credite la o dobândă de 2,52%, asemănătoare cu cea din Letonia şi Estonia unde costul împrumuturilor este de 2,49%. Există însă şi un motiv serios pentru care băncile din România au dobânzi atât de mari la credite pentru firme. Este vorba despre riscul important pe care îl implică creditarea firmelor în România.

Rata insolvenţelor este, în România, de 5,67%, de cel puţin două ori mai mare decât în orice altă ţară din Europa şi de 20 de ori mai mare decât în ţări comparabile cu România cum ar fi Polonia, Bulgaria sau Cehia. Doar Ungaria mai are o rată a insolvenţelor care ar putea fi comparabilă, adică 3,84%. Cu 23.665 de firme aflate în insolvenţă la nivelul anului 2012, România conduce clasamentul şi din perspectiva cifrelor absolute. În Polonia, de exemplu, doar 877 de firme sunt insolvente.

Ba mai mult, rata de recuperare a creanţelor în cazul firmelor intrate în insolvenţă este cea mai mică din regiune. „ În România, o insolvenţă durează până la 3,3 ani, printre cele mai lungi perioade din regiune iar după aceşti 3,3 ani creditorii reuşesc să recupereze doar 29,2% din creanţe adică cel mai puţin din regiune”, spune economistul şef al Raiffeisen România. Ca o consecinţă firească, băncile de la noi înregistrează un nivel record al neperformanţei pe zona creditelor. “ Rata neperformanţei este mai mare pentru companii decât pentru persoane fizice şi ajunge la 25%, comparabil doar cu Bulgaria şi Slovenia. Firmele din România au mai multe particularităţi care le fac nebancabile. Majoritatea sunt de dimensiuni mici şi foarte mici, au capital negativ şi depind foarte mult de o singură persoană care este şi acţionar majoritar”, explică Ionuţ Dumitru.

Băncile nu au ce face cu banii

Pe acest fond vin declaraţiile guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, prin care aproape că somează băncile să reducă mai mult dobânzile şi să reia procesul de creditare, de această dată exclusiv în monedă locală. „După părerea mea, aşa mai neaoş, este că n-au încotro. Ce-o să facă cu atâţia bani? Vin la facilitatea de depozit a Băncii Naţionale, aceasta a ajuns lar la 1,25%, se va reduce şi mai mult în perioada următoare. Chiar din punctul lor de vedere, ceea ce am sugerat de fiecare dată şi sugerez şi acum, interesul băncilor comerciale este să ieftinească semnificativ costul creditării în lei”, a spus guvernatorul.

Firmele se împrumută în România la cele mai mari dobânzi din Europa, însă acest lucru nu este deloc întâmplător având în vedere recordurile negative în ceea ce priveşte insolvenţele şi restanţele.

Cel mai recent, Isărescu s-a adresat bancherilor cu ocazia conferinţei care a urmat ultimei reduceri de dobândă. El a afirmat că ieftinirea creditelor în lei este insuficientă şi că maniera în care politica monetară se răsfrânge asupra politicii de împrumut a băncilor s-a reflectat cu întârziere şi moderat, comparativ cu transmisia mult mai rapidă către piaţa interbancară şi către dobânzile la titlurile de stat.

Astfel, băncile au un „câmp mare” în continuare pentru a ieftini creditul în monedă naţională.

„Consider că reducerea nivelului dobânzilor la creditele în monedă naţională este categoric insuficientă şi nu reflectă nici politica monetară, nici condiţiile de piaţă. Politica monetară, acolo de unde băncile îşi alimentează cu lichiditate nevoile, dobânzile sunt de cinci-şase ori mai mici decât dobânzile la credite, nu văd nici o justificare din punct de vedere economic, au justificările lor legate de încredere, de calitatea clienţilor, de riscurile pe care le percep, de faptul că şi discuţia cu clauzele abuzive determină o stare de incertitudine, de neîncredere, dar n-au motive economice şi financiare pentru a nu reduce dobânzile la credite”, a explicat Isărescu.

Dobânzile scad în continuare

Ieftinirea creditului în lei va continua, urmând tendinţa de scădere a dobânzii de politică monetară a BNR, iar creditul în lei pentru achiziţionarea de locuinţe s-ar putea dinamiza, cu costuri apropiate de cele ale creditului în valută, apreciază analiştii Băncii Comerciale Române (BCR). Tendinţa susţinută de scădere a dobânzii de politică monetară se va vedea în dobânzile interbancare, iar cotaţia indicelui ROBOR la 3 luni se va consolida sub nivelul de 4 la sută, estimează analiştii BCR. „Relaxarea politicii monetare va continua în 2014, iar dacă adăugăm posibila restrângere a stimulilor monetari generoşi furnizaţi pieţei de către băncile centrale, vedem că viitorul creditării este în moneda naţională. Ieftinirea creditului în lei va continua şi am putea vedea dobânzi sub nivelul de 6 la sută pentru creditele cu risc scăzut, foarte apropiate de cele în euro. Estimăm că într-un orizont de unu-doi ani ponderea creditelor în lei va depăşi 50 la sută din totalul creditului neguvernamental“, explică Eugen Sinca, analist-şef BCR, într-un comunicat.BCR a luat decizia creditării preponderent în moneda naţională, atât pentru creditele pentru investiţii imobiliare standard, cât şi pentru creditele „Prima Casă“, de aproape un an, urmând recomandările BNR prin alinierea la cadrul de reglementare pentru protejarea clienţilor de riscul valutar. „Decizia de a credita numai în lei s-a dovedit a fi una vizionară şi benefică, pe termen lung, pentru clienţi. Numărul solicitărilor de credite pentru investiţii imobiliare în lei este în creştere, pentru că tot mai mulţi clienţi optează pentru protecţie maximă împotriva fluctuaţiilor cursului de schimb“, arată Andrew Gerber, director de management al produselor retail în cadrul BCR. Specialiştii BCR au identificat o serie de comportamente pe care le recomandă clienţilor, în cazul deciziei de contractare a unui credit ipotecar sau imobiliar. Potrivit analiştilor BCR, cumpărătorul ar trebui să negocieze cu vânzătorul preţul imobilului în lei, clienţii pot opta, prin soluţii oferite de BCR, în cazul dosarelor la creditul Prima Casă, pentru trecerea de la împrumutul în euro la cel în lei, pot solicita aprobarea financiară a creditului pentru o mai mare siguranţă înainte de găsirea locuinţei sau pot fi ajutaţi de bancă să se încadreze în suma creditului, prin garanţii din partea a până la trei coplătitori. De asemenea, clienţii care primesc salariul pe carduri BCR pot beneficia de o dobândă de 6,82 la sută pe an, formată din ROBOR la 3 luni plus o marjă redusă de 2,3 la sută pe an.”

Si eu cred ca reducerea nivelului dobanzii la credite in lei este o necesitate. Altminteri spectrul unei recesiuni, anul viitor, devine foarte real.

In alta ordine de idei…

Ochiul din cer al NATO

Gandul

Cum a ajuns România printre cele 8 ţări din lume care finanţează BIG BROTHER-ul NATO. Canadienii s-au retras din club, pentru că nu-şi mai permit

Se arata, printre altele, ca:

„Ştiaţi că România face parte dintr-un grup select de opt ţări ale lumii contributoare simultan la două programe care formează cel mai amplu sistem comun de monitorizare radar şi de culegere de informaţii din istorie? Monitorizăm aerul de la o altitudine de până la 20 de kilometri cu nişte radare uriaşe pentru avertizare timpurie. Construim acum un sistem cu drone americane Black Hawk pentru supraveghere terestră. Totul, în cadrul NATO.

Cele două programe sunt NATO Airborne Early Warning & Control Force (cunoscut şi sub numele de Componenta E-3A –AWACS) şi Alliance Ground Surveillance (AGS). Pentru primul dintre ele am alocat, în 2013, un total de 6 milioane de euro, conform datelor oferite gândul de Ministerul Apărării Naţionale. În cazul celui de-al doilea, România s-a angajat cu o contribuţie de peste 30 de milioane de euro. Canadienii, spre exemplu, au anunţat că se retrag din AWACS pentru că nu îşi mai permit şi, de asemenea, au spus „pas” participării la AGS.

România nu este o putere economică, militară ori internaţională mai mare decât Canada, spre exemplu, şi totuşi face parte din acest super-sistem de monitorizare şi culegere de informaţii. De ce? În cazul AWACS, ne-am asumat participarea în procesul de aderare la NATO – a fost una dintre promisiunile pe care le-am făcut pentru a fi primiţi în Alianţă.

Principalul motiv pentru care ţările contribuie la unul sau ambele programe este acela că niciuna nu îşi permite pe cont propriu astfel de capabilităţi. De asemenea, există principiile participării şi beneficiilor industriale, conform cărora, cel puţin în teorie, banii investiţi ar trebui să se întoarcă în fiecare ţară participantă, sub formă de contracte pentru firmele din acel stat participant. Al treilea beneficiu este că ţările care fac parte din aceste programe primesc şi posturi pentru militarii şi experţii lor în cadrul structurilor şi, mai ales, al conducerii.

Teoria nu se confirmă până la capăt cu realitatea participării României la cele două programe, însă. Spre exemplu, din cele cinci posturi alocate României în cadrul componentei AWACS E-3A, am ocupat doar trei. Oficiali NATO au explicat pentru gândul că această neocupare a locurilor disponibile nu ţine de Alianţă, ci de Ministerul Apărării din România (MApN), care nu a trimis oameni. Mai mult, România nu are nicio poziţie în organigrama structurii, rămânând, în lipsa unui lobby dinspre Bucureşti, doar cu putere de execuţie.”

Despre situatia din SUA…

Gandul

PE MARGINEA PRĂPASTIEI. Statele Unite ar putea intra joi în incapacitate de plată pentru PRIMA DATĂ în 200 de ani. Warren Buffett: „Ar fi o bombă nucleară”

Se arata, peintre altele, ca:

„De două săptămâni, Statele Unite au intrat într-o criză guvernamentală al cărei final încă nu se zăreşte la orizont. Guvernul continuă să fie parţial închis, la fel şi multe dintre agenţiile guvernamentale, fondurile de rezervă sunt tot mai puţine, bursele sunt deja afectate şi congresmenii par să poarte un dialog al surzilor, în care toată lumea spune că vrea să negocieze, dar nu are cu cine. Singura rază de speranţă a venit luni noapte, când senatorii au părut să facă progrese în negocieri pentru prima dată în ultimele săptămâni.

Oricât de ruşinoasă ar fi situaţia în care a ajuns, pentru a 18-a oară, cea mai mare putere a lumii, care, în absenţa unui buget adoptat de Congres, s-a trezit în dimineaţa de 1 octombrie în şomaj tehnic parţial (patru din cei cinci laureaţi de Nobel care lucrează pentru guvernul federal au fost trimişi în şomaj tehnic), mai sunt două zile până la adevărata catastrofă. Cronometrul pus pentru a anunţa un dezastru economic fără precedent se opreşte, conform estimărilor Trezoreriei, în data de 17 octombrie. Până atunci, foşti oficiali americani, economişti şi analişti fac uz de cele mai dure epitete pentru a convinge cel de-al 113-lea congres american să redeschidă guvernul, dar, mai important decât orice, să extindă plafonul datoriei publice.

Potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.Vezi AICI o comparaţie între scenariul cel mai sumbru pe care SUA îl au în faţă şi Republica de la Weimar.

Primul default din istorie?

În vremurile moderne, cea mai aproape situaţie de default a fost în 1979, în mandatul preşedintelui democrat Jimmy Carter, când, după negocieri în ultimul moment pe tema extinderii plafonului datoriei şi din cauză că nu au fost tipărite cecurile la timp (autorităţile de la acea vreme au invocat probleme tehnice), au fost întârziate mai multe plăţi. Alţi economişti consideră că şi în 1812 SUA au ajuns în ceea ce azi am numi default. Totuşi, curentul de opinie general este că Statele Unite, ţară care are datoria trecută în Constituţie (Articolul al 14-lea), nu au intrat niciodată în incapacitate de plată.

În cazului unui default, problema americană devine problema întregii lumi, deoarece economiştii prognozează o nouă recesiune şi consecinţe foarte puternice pentru economia mondială. Cum SUA sunt cea mai puternică economie a lumii, un default ar arunca în haos bursele internaţionale, ar creşte costurile de împrumut şi ar scădea rolul dolarului ca monedă de rezervă a lumii.

Îngrijorător este că în Washington se joacă acum un joc foarte periculos, pe care l-am văzut evoluând de la criza similară din 2011, în care nimeni nu vrea să renunţe, comentează Harvard Business Review. Congresul s-a jucat de multe ori cu ameninţări pe această temă, dar jocul a trecut la un alt nivel în 2011, în timpul crizei datoriei, iar republicanii au văzut că funcţionează, mai scrie HBR.

China, apel la „dez-americanizarea” lumii

Din acest joc, nu câştigă nimeni şi, după cum au arătat-o recent şi experţii de la Council on Foreign Relations (CFR), unul dintre cele mai respectate think tank-uri americane, blocajul închiderii guvernului a dus deja la o criză serioasă de imagine a Statelor Unite în plan extern. După ce le-au transmis americanilor să nu joace jocuri politice cu datoria lor, China, care este cel mai mare creditor al Statelor Unite cu obligaţiuni emise de Trezoreria SUA în valoare de 1.280 de miliarde de dolari, a trecut la o nouă abordare şi a îndemnat lumea să se „dez-americanizeze”: „Poate acesta este un moment bun pentru ca lumea să înceapă să ia în calcul clădirea unei lumi dez-americanizate”, se arată într-un comentariu al agenţiei de presă chineze Xinhua, preluat de The Telegraph.

gândul vă prezintă o analiză a crizei datoriei publice din SUA. Pentru problema închiderii guvernului, găsiţi o analiză gândul AICI

Ce este plafonul datoriei SUA

Plafonul datoriei este limita până la care Trezoreria americană se poate împrumuta pentru a plăti angajamentele asumate deja de Congres şi de Casa Albă. Această limită a fost instituită prin lege în 1917, prin ceea ce se numea Second Liberty Bond Act. De atunci, Trezoreria a trebuit să împrumute mii şi mii de miliarde de dolari. Numai în ultimul deceniu, spre exemplu, cu o criză economică şi două războaie foarte costisitoare, nevoia de astfel de bani a fost tot mai mare. Tot legea americană spune că, atunci când SUA ating acest plafon, Trezoreria nu are voie să mai împrumute bani, ci trebuie să obţină extinderea autorităţii de împrumut în Congres, se arată într-o analiză a Council on Foreign Relations.

Practic, aceasta este doar o formalitate şi de aici derivă însuşi jocul politic din acest moment. Deşi mulţi politicieni americani sugerează acest lucru, extinderea plafonului datoriei nu înseamnă că se măreşte datoria publică a Statelor Unite, pentru că, în momentul în care Trezoreria cere această creştere, ea nu face decât să solicite pârghia de care are nevoie pentru a plăti angajamentele deja asumate şi votate de Congres, după cum a explicat Barack Obama săptămâna trecută, într-o conferinţă de presă. Datoria există, deci, dar nu există banii pentru a o acoperi. „Pentru că i se spune ‘creşterea datoriei publice’, mulţi americani cred că înseamnă creşterea datoriei. Nu asta înseamnă. Nu adaugă o centimă datoriei noastre. Înseamnă că plăteşti cheltuielile pe care Congresul le-a autorizat deja”, a subliniat preşedintele american.

Din 1962 şi până acum, Congresul SUA a crescut de peste 70 de ori această limită, potrivit CFR.

De ce trebuie extinsă limita de îndatorare

Atât timp cât vor avea deficit bugetar, SUA vor avea nevoie să continue să se împrumute şi, cum Congresul aprobă diverse plăţi şi angajamente financiare, trebuie să ofere Trezoreriei autoritatea de împrumut de care are nevoie pentru a face aceste plăţi deja aprobate. Dacă efectuarea plăţilor înseamnă atingerea limitei de îndatorare fixate tot de Congres, acelaşi legislativ trebuie să o şi extindă.

Plafonul datoriei a fost atins în 31 decembrie 2012. Pe urmă, la începutul lunii februarie, a intrat în vigoare o lege numită „No Budget, No Pay Act of 2013”, care suspenda plafonul până în 19 mai. Din 19 mai, când limita datoriei a fost extinsă cu încă 305 miliarde, ea a ajuns la 16.700 de miliarde de dolari, conform unui raport pregătit pentru Congres şi datat din 25 septembrie 2013. Cele 305 miliarde de dolari adăugate vechiului plafon au ajuns o singură zi şi, din 20 mai şi până acum, Trezoreria a luat ceea ce numeşte „măsuri extraordinare” pentru a putea plăti facturile guvernului fără a atinge limita de îndatorare.

Totuşi, aceste opţiuni de rezervă nu pot fi luate la infinit şi, conform ultimelor estimări ale Secretarului Trezoreriei, Jack Lew, instituţia pe care o conduce va rămâne fără bani în 17 octombrie, astfel că trebuie extins din nou plafonul. „Nu au mai rămas opţiuni prudente şi legale pentru a extinde puterea de împrumutare a acestei ţări”, le scria Lew congresmenilor în 1 octombrie, îndemnându-i să evite „consecinţele catastrofice” ale lipsei unei extinderi a puterii de îndatorare în timp util.

Creşterea limitei de îndatorare // Whitehouse.gov/BBC News

Pro şi contra. Ce spun politicienii despre intrarea SUA în incapacitate de plată

„Oricât de iresponsabilă ar fi închiderea parţială a guvernului, blocajul economic pe care l-ar crea intrarea Statelor Unite în incapacitate de plată ar fi mult mai grav”, a avertizat Barack Obama în conferinţa de presă de săptămâna trecută (vezi video mai sus).

Senatorul, economistul şi fostul candidat la prezidenţiale Ron Paul (republican) nu vede în epuizarea autorităţii de împrumut a statului un drum către un default, după cum a explicat într-o intervenţie televizată la Fox News. Paul, care a argumentat că ţara sa trăieşte din bani pe care nu îi are şi pe o piaţă foarte fragilă, consideră că data de 17 octombrie este doar o zi pe care democraţii o folosesc pentru a-i forţa pe republicani „să se predea” necondiţionat, cum a fost formularea preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, John Boehner.

Aceste două puncte de vedere opuse, al preşedintelui Barack Obama şi al senatorului Ron Paul, se înscriu în linia ideologică: democraţii văd în default un dezastru, republicanii spun că pericolele economice nu sunt chiar atât de mari precum ameninţă rivalii lor politici.

Experţii prevăd o catastrofă economică

Preşedinta Fondului Monetar Internaţional (FMI), Christine Lagarde, a transmis Congresului SUA că trebuie să găsească o soluţie la actuala criză. „Restul lumii are nevoie de siguranţă. Contabilitatea creativă nu este o soluţie, iar pieţele ştiu asta. Restul lumii are nevoie de siguranţă. Trebuie să îţi onorezi numele”, a spus Lagarde pentru NBC, făcând referire la un scenariu de rezervă care este invocat tot mai des, respectiv un default parţial.

Mohammed El-Erian (CEO al PIMCO) a avertizat că defaultul ar fi „o tragedie pentru America”, în timp ce Warren Buffett a asemănat acest scenariu cu „o bombă nucleară”.

De asemenea, Jen Weidmann, preşedintele Bundesbank, exclude posibilitatea intrării SUA în incapacitate de plată. „Nu cred că este un scenariu realist. Cred că putem avea încredere că, la fel ca în trecut, adversarii politici vor reuşi să găsească o soluţie”, a spus Weidman, citat de The Guardian.

De altfel, ultima criză de acest fel, cea din 2011, a fost evitată cu câteva ore înainte de epuizarea autorităţii de împrumut a statului.”

Cum se vede de la Bucureşti scenariul intrării SUA în incapacitate de plată: Efectele sunt incalculabile. Ar fi cea mai gravă criză de până acum

Se arata ca:

Un „default” al Statelor Unite, mai exact intrarea celei mai mari economii din lume în incapacitate de plată pentru prima dată în 200 de ani, ar paraliza pieţele financiare internaţionale şi ar avea repercusiuni şi asupra României, chiar dacă „unda de şoc” s-ar propaga mai lent, sunt de părere economiştii români. Un astfel de scenariu este văzut drept improbabil având în vedere faptul că SUA s-au aflat de mai multe ori în situaţii similare. Politicienii, presaţi de filosofia „too big to fail” (în traducere liberă „prea mare pentru a eşua” n. r.), au reuşit de fiecare să ajungă, chiar şi în cel de-al 12-lea ceas, la un compormis.

Oficialii Băncii Naţionale a României (BNR) admit că situaţia de peste Ocean este foarte serioasă, dar sunt de părere că este prea devreme pentru a emite scenarii privind impactul resimţit de România în eventualitatea unui default al Statelor Unite.

„La Banca Naţională este un obicei, cred eu foarte sănătos, să nu ne agăţăm de drobul de sare. Toată lumea este cu ochii pe situaţia din Statele Unite, care este una foarte serioasă. Dacă nu vor rezolva, vom vedea în funcţie de situaţia creată care sunt efectele care ne vor afecta şi care nu ne vor afecta”, a declarat pentru gândul Adrian Vasilescu, consilier al guvernatorului Mugur Isăreascu.

Întrebat despre planurile de urgenţă discutate de guvernatorii băncilor centrale din Europa pentru a păstra pieţele financiare funcţionale în situaţia în care SUA nu va mai putea să-şi achite datoriile ajunse la scadenţă, Vasilescu a apreciat că „este normal să discute despre aşa ceva, dar a discuta este una şi a speria publicul cu scenarii este alta”.

Aceeaşi părere am găsit-o şi în mediul privat: „Un astfel de eveniment (intrarea în incapacitate de plată, n.red.), dacă se va întâmpla, are puterea să tensioneze pieţele financiare internaţionale. Mă aştept, însă, ca lucrurile să se aşeze. În America, de fiecare dată când s-a ajuns la o situaţie limită s-a luat până la urmă o decizie. Eu nu cred că ar trebui să emitem astfel de scenarii”, a declarat pentru gândul Ionuţ Dumitru, economist-şef al Raiffeisen Bank şi preşedintele Consiliului Fiscal.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA RISCULUI INTRĂRII SUA ÎN INCAPACITATE DE PLATĂ

Dochia, analist: Efectele unui default sunt incalculabile. Ar fi cea mai gravă criză de până acum

Statele Unite se confruntă, de 15 zile, cu un blocaj guvernamental care a trimis în şomaj tehnic circa 800.000 de funcţionari publici după ce Congresul american nu a reuşit să ajungă la o înţelegere privind majorarea plafonului de îndatorare. Acest plafon, instituit prin lege, limitează plăţile pe care le poate face Trezoreria la un anumit prag. În situaţia în care această limită nu este majorată, intră automat în vigoare o serie de majorări de taxe şi impozite pentru a „rotunji” veniturile bugetului federal, precum şi o serie de reduceri de cheltuieli.

Plăţile efectuate de Trezorerie includ atât cheltuielile curente, cum sunt, spre exemplu, cheltuielile cu salariile sau cheltuielile aferente funcţionării agenţiilor guvernamentale, cât şi serviciul datoriei publice, respectiv restituirea împrumuturilor ajunse la scadenţă.

„Efectele (intrării în incapacitate de plată n.r.) sunt incalculabile. Nimeni nu poate să spună care vor fi consecinţele. Ar fi cea mai gravă criză de până acum chiar dacă în România nu se va resimţi chiar din prima fază. Durează până când valul care se formează, tsunami-ul ajunge la noi. Întotodeauna ţările mai mici şi mai slabe, chiar dacă nu sunt cu nimic implicate în joc, au de suferit”, este de părere analistul financiar Aurelian Dochia.

În opinia sa, un default al SUA ar declanţa „o panică” pe pieţele financiare internaţionale şi „le-ar îngheţa”, un efect similar având loc în 2008, după căderea Lehman Brothers.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA ÎNCHIDERII PARŢIALE A GUVERNULUI AMERICAN

„Dacă SUA nu poate restitui datoriile, cine mai poate?”

Statele se împrumută de pe pieţele financiare. „Bond-urile”, aşa-numitele obligaţiuni sau titluri de stat, sunt bonuri pe care statele le emit în momentul în care se împrumută pe o anumită perioadă de timp.

Din 19 mai, când limita datoriei a fost extinsă cu încă 305 miliarde, ea a ajuns la 16.700 de miliarde de dolari, conform unui raport pregătit pentru Congres şi datat din 25 septembrie 2013.

Dacă s-ar ajunge în situaţia în care SUA nu şi-ar mai achita datoriile ajunse la scadenţă, pieţele financiare internaţionale ar avea mari reţineri în a credita pe viitor atât SUA cât şi alte state.

„Lichidităţile de pe piaţă ar dispărea. Va fi foarte greu să te împrumuţi pentru că, dacă SUA nu poate restitui datoriile, cine mai poate?”, a declarat pentru gândul Dochia.

Într-un astfel de scenariu, băncile centrale ar fi nevoite să intervină. Întrebat ce instituţii din România ar trebui să pregătească scenarii de risc pentru o eventuală intrare în default a celei mai mari economii din lume, Dochia a apreciat că „Banca Naţională în primul rând, dar şi Ministerul Finanţelor Publice pentru că în ultima perioadă am început să ne împrumutăm pe pieţele externe. Chiar şi acum MFP are planificate emisiuni de obligaţiuni. Ar fi afectat în foarte mare măsură. Principalul furnizor în această situaţie ar fi Banca Naţională”.

Pieţele se bazează pe rezolvarea situaţiei

Cu toate acestea, economistul se aşteaptă ca politicienii americani să ajungă la un compormis.

„S-a mai întâmplat ca politicienii americani să se războiască până în ultimul moment, dar până la ora 12 noaptea să ajungă la o înţelegere, un compromis. Pieţele s-au bazat pe asta”, a apreciat el.

Laurian Lungu, managing partner la Macroanalitica, este de părere că default-ul este exclus. „Eu cred că nu va fi niciun default. Astăzi (marţi n.r.), semnalele erau pozitive. Cele două partide politice au spus că au făcut progrese. Nu cred că se va ajunge în situaţia în care plafonul datoriei să nu fie majorat”, a declarat Lungu pentru gândul.

Evoluţia CDS-urilor americane, aşa-numite „prime de risc”. Valoarea acestor prime creşte în situaţia în care investitorii nu au încredere în „calitatea” obligaţiunilor, respectiv în capacitatea unui stat de a-şi plăti datoriile

Foto: S&P DOW JONES INDICES

Chiar şi dacă nu se va ajunge la un compromis privind majorarea plafonului de îndatorare, intrarea SUA în default este puţin probabilă în opinia sa.

„Prin absurd, dacă s-ar ajunge în situaţia în care cele două părţi nu ar ajunge la o înţelegere, nu cred că SUA nu-şi vor plăti obligaţiile. Sigur, nu se vor mai putea împrumuta, dar vor reduce cheltuielile curente. Situaţia este departe de a fi atât de critică”, a arătat el.

Creşterea economică a SUA are de suferit din cauza blocajului guvernamental

Cu toate acestea, economistul avertizează că prelungirea situaţiei actuale are deja efecte asupra economiei americane. Şomajul tehnic ar putea costa SUA 0,1%-0,2% din PIB în termeni de creştere economică, în contextul în care presiunile companiilor şi a oamenilor de afaceri asupra politicienilor pe care i-au sponsorizat în campanii electorale sunt mari.

„Se împuşcă în picior singuri. Situaţia este mult mai complicată”, a apreciat Lungu.

Soluţia politică ce se află acum în cărţi şi pe marginea căreia Senatul controlat de democraţi a negociat luni noapte este doar pe termen scurt şi prevede extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie.

În timpul pe care l-ar câştiga, Congresul trebuie să rezolve o nouă problemă presantă legată de bugetul SUA, pentru a împiedica activarea automată a unei combinaţii toxice de creşteri de impozite şi reduceri de cheltuieli –  aşa-numita „sechestrare” fiscală. Punctul de plecare al problemei este modalitatea de a extinde tăierile de taxe din primul mandat al lui Bush.

La 1 octombrie, Statele Unite au fost nevoite să închidă parţial guvernul, în absenţa unui acord în Congres privind un buget. Este cea de-a 18-a criză de acest fel. Mai grav, însă, potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.”

Mircea Geoană, pentru Gândul, despre criza din SUA şi riscul unui default: „Nu e nimic exagerat când se spune că efectele ar putea fi catastrofale şi se vor răsfrânge şi asupra României”

Se arata ca:

„Senatorul PSD Mircea Geoană se declară convins că blocajul politic din Statele Unite va putea fi evitat în ultimul moment, dar avertizează, totuşi, că, în cazul fatidicului default după data de 17 octombrie, „pieţele vor reacţiona extrem de violent” şi „consecinţele vor fi catastrofale”, urmând să afecteze serios şi România.

„Sunt deja semne că în discuţiile dintre administraţia şi Senatul  democrat şi Congresul Republican se degajă deja un început de compromis, ceea ce ar fi bine şi pentru America, şi pentru cele două partide, în special pentru republicani, dar şi pentru economia mondială pentru că riscul unui default la nivelul economiei şi datoriei americane ar produce efecte extrem de severe la nivelul economiei mondiale, nu doar americane”, a declarat Geoană marţi pentru gândul.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA RISCULUI INTRĂRII SUA ÎN INCAPACITATE DE PLATĂ

„Efect în lanţ”

„În mod evident, pieţele vor reacţiona extrem de brutal şi este primul semn de nervozitate care va conduce la un efect în lanţ, din punct de vedere al investiţiilor, al mutării sumelor colosale de bani de pe datoria americană pe alte titluri de stat, de mutare de pe moneda de rezervă globală pe alte monede. Asta reprezintă un şoc care riscă să conducă, aşa cum spunea şi Christine Lagarde, la o nouă criză economică mondială. Nu e nimic exagerat când se spune că efectele ar putea fi catastrofale”, a adăugat senatorul, care avertizează că întreaga planetă ar trebui să fie îngrijorată de un astfel de scenariu.

În vremea ultimei închideri parţiale a guvernului SUA, în 1995-1996, timp de trei săptămâni, Geoană era ambasaor în Statele Unite şi aminteşte că efectele economice „nu au fost atât de masive”. Termenii discuţiei se schimbă, însă, când vine vorba de intrarea Statelor Unite în incapacitate de plată, pentru prima dată în 200 de ani. „Un default de datorie americană este un lucru de magnitudine uriaşă şi orice om lucid, fie că este lider, fie că este cetăţean obişnuit, ar trebui să fie îngrijorat”, ne-a spus pesedistul.

„Economia europeană, per ansamblu, ar reprimi un şoc”

Nici România nu ar trebui să stea în aceste zile liniştite, pentru că un eventual default american ne-ar afecta grav şi pe noi. „În mod evident (consecinţele, n.red.) se vor răsfrânge şi asupra României. Fragila noastră revenire economică depinde foarte mult de export, de pieţele externe, economia europeană, per ansamblu, ar reprimi un şoc”, a mai comentat Geoană pentru gândul, subliniind că suntem dependenţi de economia americană, care de multe ori tractează economia europeană.

„Şi noi am putea fi afectaţi în mod direct. Şansele de a se ajunge la o soluţie atât de dramatică au scăzut foarte mult, republicanii sunt într-o situaţie în care nu mai pot să continue cu aceste pretenţii, considerate inacceptabile de către preşedintele Obama şi de către Administraţie, şi cred că se va ajunge la o formula de amânare, atât pe ceea ce înseamnă închiderea parţială a guvernului federal, cât şi pe problema plafonului de deficit, care trebuiesă fie ridicat de către Congres. Deci este vorba despre o discuţie în doi paşi, o amânare cu două-trei luni, până când cele două părţi vor putea să negocieze un buget pentru 2014, pentru America, dar şi o soluţie puţin mai amplă, cu privire la modul în care viitoarele creşteri de plafon de îndatorare vor putea fi făcute între cele două părţi aflate astăzi în conflict”, a mai declarat Geoană.

GĂSIŢI AICI O ANALIZĂ GÂNDUL PE TEMA ÎNCHIDERII PARŢIALE A GUVERNULUI AMERICAN

De altfel, acesta este şi scenariul cel mai plauzibil în acest moment, respectiv o soluţie pe termen scurt atât pentru problema deschiderii guvernului, cât şi a plafonului deficitului. După două săptămâni de impas al discuţiilor politice, senatorii americani au progresat, luni noapte, cu negocierile şi ar fi aproape de o înţelegere care ar rezolva această criză, a anunţat Washington Post. Harry Reid, liderul majorităţii democrate din Senat, a comentat că s-a înregistrat un „progres uriaş” şi i-a îndemnat pe colegii săi, dar şi pe americani să aibă răbdare.

Astfel, soluţia politică ce se află acum în cărţi este doar pe termen scurt şi, peste numai câteva luni, dezbaterea va fi reluată şi SUA riscă un nou blocaj de acest fel. Senatorii ar vrea extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie.

În timpul pe care l-ar câştiga, legiuitorii americani trebuie să rezolve o nouă problemă presantă legată de bugetul SUA, pentru a împiedica activarea automată a unei combinaţii toxice de creşteri de impozite şi reduceri de cheltuieli –  aşa-numita „sechestrare” fiscală. Punctul de plecare al problemei este modalitatea de a extinde tăierile de taxe din primul mandat al lui Bush. O analiză gândul pe acest subiect găsiţi AICI

La 1 octombrie, Statele Unite au fost nevoite să închidă parţial guvernul, în absenţa unui acord în Congres privind un buget. Este cea de-a 18-a criză de acest fel. Mai grav, însă, potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidităţi de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – şi există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii şi democraţii din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu îşi vor mai putea plăti obligaţiunile şi ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933.Vezi AICI o comparaţie între scenariul cel mai sumbru pe care SUA îl au în faţă şi Republica de la Weimar.”

Atrageam atentia inca de la sfarsitul anului 2012 despre pericolul grecizarii SUA – aici si aici. Iata ce ne spune si FMI  – aici. Spuneam inca din noiembrie 2012 asa:

„Parerea mea este urmatoarea si o voi expune cat pot de clar: daca SUA nu va reusi sa reduca in continuare somajul atunci se grecizeaza!! Norocul americanilor este ca PIB-ul are tendinta de crestere si ca au reusit sa reduca somajul. Este adevarat ca nu e o scadere spectaculoasa a somajului, dar este, totusi, o scadere.  N-are nicio importanta cum este redus acest somaj, important este sa-l reduca in continuare daca vor sa mentina cresterea economica. Ca este redus cu ajutorul implicarii active a statului in economie sau nu, ci prin firme private, prin Obamacare, n-are nicio importanta!! Important este sa-l reduca daca vor sa evite o catastrofa! O reintrare a SUA in recesiune ar avea consecinte foarte rele pentru Europa, lucrurile cred ca sunt clare.  Dupa parerea mea, cresterea somajului in SUA este sinonima cu reintrarea acestei mari tari in recesiune. O politica de austeritate, gen FMI, aplicata in SUA ar genera intrarea in recesiune, inclusiv cresterea datoriei publice la cote foarte mari. SUA este nevoita sa renunte la neoliberalism.”

Este adevarat ca somajul, conform estimarilor FMI pentru 2013, a scazut fata de anul trecut el situandu-se la 7,595% din intreaga forta de munca. Lucrul acesta e imbucurator. Totusi, este departe de valoarea pe care o avea in 2006, si anume de 4,608%!! Ca n-ar trebui sa se intample in SUA ceea ce s-a intamplat in Grecia, si asta e adevarat. Acum ramane de vazut si sa speram ca se va rezolva pozitiv problema.

Update

Gandul

Senatul american a ajuns la un acord pentru redeschiderea guvernului şi evitarea unui default. Camera Reprezentanţilor promite un vot pentru. LIVE

Se arata, printre altele, ca:

„Senatul american a ajuns miercuri la un acord pentru redeschiderea guvernului şi evitarea unui default, au anunţat liderii camerei superioare a Congresului. Casa Albă a salutat imediat acordul din Senat, care prevede extinderea autorităţii de împrumut a statului până în 7 februarie, redeschiderea guvernului şi finanţarea agenţiilor federale până în 15 ianuarie şi constituirea unui grup de lucru pentru a căuta soluţii pe termen lung, care să împiedică aceste crize din ce în ce mai frecvente şi serioase. Camera Reprezentanţilor ar fi şi ea pregătită de un vot afirmativ, potrivit liderului său, republicanului John Boehner.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

octombrie 16, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 34 comentarii

Incheierea acordului cu FMI. Unde vin investitiile straine?

Iata doua articole interesante:

Gandul

Ponta anunţă scăderea TVA la pâine şi creşterea accizelor la alcool, aur, ceasuri şi maşini de lux. „Am încheiat negocierile pentru un nou acord cu FMI”

Se arata ca:

„După negocierile cu FMI, premierul Victor Ponta a anunţat că reducerea TVA la pâine, făină şi cereale până la 9% de la 1 septembrie a fost agreată cu reprezentanţii Fondului. Pentru a acoperi gaura bugetară care va fi produsă ca urmare a reducerii încasărilor la finalul anului, Guvernul va adopta mâine, prin ordonanţă, o majorare a accizelor la alcool şi va introduce impozite pentru produsele de lux.

„Accizele la alcool cresc de la 750 de euro pe hectolitru la 1000 de euro pe hectolitru”, a anunţat ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu, arătând că măsura nu va fi una temporară. Vicepremierul a dat şi exemple privind noua impozitare pentru produsele de lux: „la aur, ceasuri, obiecte de lux, maşini cupeste 3000 de cm cubi, yahturi, la armament utilizat de persoane fizice”, estimând că „impactul bugetar va fi de 300 de miliaone de lei” până la finalul anului.

În ceea ce priveşte rectificarea bugetară care va fi oficializată mâine, Guvernul a decis tăierea din banii alocaţi la începutul anului pentru Transporturi şi suplimentarea la Ministerul Dezvoltării, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Justiţiei.

Cu aceste date, a anunţat Ponta, negocierile cu FMI pentru un nou acd tip preventiv s-au încheiat. „Am încheiat practic şi negocierile pentru un nou acord”, a spus premierul fără a da, până miercuri, detalii în această privinţă.

„Opinia FMI a fost că nu vom avea o reducere a evaziunii fiscale”

Deşi acceptată de FMI, reducerea TVA la pâine este privită în continuare de reprezentanţii FMI cu mari rezerve. Este şi motivul pentru care deocamdată măsura este una temporară urmând să fie reevaluată la începutul anului viitor.

„Mâine vom adopta o ordonanţă prin care TVA pe tot lanţul la pâine va fi redus la 9%. Reducerea va fi din septembrie. Opinia FMI a fost că nu vom avea o reducere a evaziunii fiscale. Îmi doresc să se dovedească că am avut noi dreptate. Acum evaziunea e, conform unor studii, de 80%”, a spus Ponta la finalul discuţiilor cu reprezentanţii FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană.

Premierul a admis însă că există un impact negativ semnificativ: 100 de milioane de lei pe un singur trimestru, acoperit, pentru moment, „din alte surse bugetare”. „Eventualul impact negativ este compensat de o creştere convenită la alcool şi la bunuri de lux”, a arătat Ponta.

Din explicaţiile ministrului pentru Buget, Liviu Voinea, „măsura de compensare – creşterea accizelor la alcool şi introducerea unor impozite la bunuri de lux – are exact acelaşi impact în buget ca şi reducerea TVA la pâine. Ambele măsuri vor fi analizate în cursul anului 2014 cu privire la eficienţa lor şi se va lua o decizie în consecinţă”.

Mai explicit s-a vrut a fi ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu: „O brăţară de aur va fi mai scumpă. Depinde de cantitatea de aur pe care o cumpăraţi. Şi lănţicul şi inelul are o componentă”, a încercat el o estimare a evoluţiei pieţei produselor de lux.

Cine pierde, cine câştigă din rectificarea bugetară

Luată mai în amănunt, rectificarea bugetară de la finalul acestei luni va însemna o suplimentare a veniturilor pentru modernizarea unor şcoli, construcţii de săli de sport şi demararea proiectelor unor amternităţi prin tăierea unor sume de bani de la Transporturi „inclusiv de la proiecte”, a precizat Voinea.

„La Ministerul Sănătăţii vom avea o bugetare suplimenhtară de 1 miliard de lei. La Ministerul Educaţiei pentru refacerea şcolilor – 40 de milioane de lei. Pentru Justiţie – 20 de milioane pentru refacerea unor instanţe. 70 de milioane de lei avem pentru bunuri şi servicii la Ministerul Administraţiei şi la Interne. Ministerul Justiţiei va primi aproape 100 de milioane de lei pentru funcţionarea Administraţiei Penitenciarelor. 40 de milioane de lei pentru săli de sport şi pentru ANL din profitul Loteriei Naţionale. Va fi şi o alocare pentru începerea programului de avione multirol şi pentru sistemul de protecţie a frontierelor pentru ca tehnic să fim perfect pregătiţi pentru o eventuală decizie de intreare în spaţiul Schengen. Avem prevăzută şi posibilitatea împrumuturilor pentru continuarea proiectelor pe fonduri europene”, a dat Ponta exemplele de suplimentări.

Între ministerele care vor ieşi „pe plus” din şedinţa de Guvern de mâine se numără şi cel al lui Liviu Dragnea. La Dezvoltare suplimentarea ar fi de 900 de milioane de lei.

Sarcina explicaţiilor pentru tăieri i-a revenit lui Voinea. „S-a tăiat de peste tot şi s-a pus la loc în unele părţi. Pe zona de cheltuieli principala măsură o reprezintă eliminarea blocajului de 10%, rezerva care se păstrează la începutul fiecărui an. S-a tăiat în special de la Ministerul Transporturilor – 900 de milioane de lei şi SGG – 500 de milioane, în funcţie de execuţie. S-au tăiat de la poziţiile unde nu s-a realizat. Inclusiv de la proiecte”, a spus Voinea.

Potrivit ministrului pentru Buget, nici programele pentru fonduri europene nu au neapărat asigurată confinanţarea din start. „Finanţarea la proiectele europene este asigurată pentru programele care pot să tragă. Pentru cele care nu pot să tragă, nu are rost să ţii buffer în buget”, a  susţinut acesta.

Cât despre corecţiile pe care Guvernul şi le-a asumat după cheltuirea deficitară a banilor europeni, acestea vor ajunge până la finalul anului la 1 miliard şi se vor reflecta în deficit. „Corecţiile ar fi fost de 800 de milioane de euro dacă absorbţia totală ar depăşi 37 de miliarde de lei în acest an. Este destul de impobabil. Corecţiile pe al doilea semestru sunt de 716 milioane de lei. Adunat sunt de 1 miliard pe tot anul. Sunt luaţi pe deficit”, a precizat Voinea.

Cum stă Guvernul cu cifrele

În noua proiecţie bugetară, creşterea economică a fost revizuită de la la 1,9% de la 1,6%, bazându-se pe exporturi. Deficitul bugetar pe de altă parte creşte cu încă 1,2 miliarde de lei după rectificare. „Per total, rectificarea înseamnă 1,9 miliarde venituri mai puţin şi cu 700 de milioane cheltuieli mai puţin. Creşte deficitul bugetar cu 1,2 miliarde de lei, dar acest lucru era deja prevăzut în precedentele scrisori de intenţie. Deficitul pe cash creşte de la 2,1 la 2,2 deficitul pe ESA rămâne nemodicicat: 2,4”, a spus Voinea.

Potrivit ministrului pentru Buget, Guvernul şi-a pregătit rezerve şi pentru situaţia în care vor fi disponibilizări în companiile de stat. „Există sume în buget dacă se ia decizia de disponibilizare în anumite companii. Dacă va fi cazul bani sunt în buget, chiar suficienţi. Dar, personal, consider că disponoibilizarea nu este neapărat prima opţiune pentru reorganizarea companiilor”, susţine el.

Până la sfârşitul anului se estimează însă şi a doua rectificare, FMI dându-şi acordul pentru luna octombrie.

Cu aceste date, a susţinut Ponta, Guvernul a ajuns la o înţelegere cu FMI pentru un nou acord ale cărui linii principale vor fi anunţate însă miercuri. Negocierea a inclus şi stabilirea unui plan clar pentru CFR Marfă din care Ponta nu a sugerat decât că nu va fi cel aşteptat de preşedintele Traian Băsescu – adică reluarea privatizării.  „Este o prevedere foarte bună (în acord n. red.). Foarte bună pentru România şi foarte proastă pentru unii. Pentru cei care se bucură la lucriuri mici”, a spus el, adăugând că Guvernul nu a renunţat la ideea trecerii privatizării prin CSAT.”

Accentul cade pe Ministerul Sanatatii si mai putin pe Ministerul Transporturilor…

Romania Libera

Judeţul Alba, magnet pentru marile companii auto europene

Se arata ca:

„În ultimele două luni au fost inaugurate trei noi unităţi de producţie în judeţul ardelean, cu o valoare totală de aproape 400 de milioane de euro.

Numărul românilor care au ajuns să lucreze pentru celebrele companii auto din Germania cunoaşte o înmulţire aproape permanentă în ultima perioadă. Spre deosebire de anii precedenţi, însă, aceştia nu mai sunt nevoiţi să meargă în ţara din centrul Europei ci, mai cu seamă, în judeţul Alba, acolo unde, doar în 2013, vor fi create peste 700 de locuri de muncă. Luna care se încheie mâine a fost, de departe, cea mai profitabilă pentru economia judeţului din centrul ţării în ultimii ani. Investiţii de peste 300 de milioane de euro au pornit la drum cu speranţa că, în viitorul deloc îndepărtat, alte unităţi de producţie vor fi construite pentru românii dornici să îşi ofere serviciile, indirect, unor companii ca Mercedes sau Volkswagen, dar şi DAF sau chiar Ford.

“Prezenţa, în judeţul Alba, a unor firme de înalt nivel european este o carte de vizită pentru judeţul nostru cu care ne mândrim. Ştim ce doresc oamenii de afaceri, ştim ce îşi doresc toţi cei care investesc în judeţul Alba şi ne vom strădui să fim cât mai prietenoşi. Atunci când o firmă de importanţă mondială alege să investească într-o localitate din judeţul nostru se răspândeşte seriozitatea oamenilor de aici şi, automat, atrage alte companii. De pildă, logo-ul celor de la Bosch a funcţionat ca un magnet pentru firme mai mari sau mai mici care au investit în oraşele din Alba”, a spus preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel.

Daimler, cea mai puternică

Vedeta investiţiilor a fost, în acest an, compania germană Daimler, proprietarul Mercedes-Benz Cars, care a inaugurat în urmă cu două săptămâni, la Sebeş, o unitate de producţie pentru care a promis o investiţie de 300 de milioane de euro. Prin filiala sa din România, Star Transmission, compania germană a creat 250 de locuri noi de muncă, iar aici vor fi montate cutiile de viteze automate pentru celebrele maşini germane Mercedes.

Împreună cu fabrica existentă la Cugir, acolo unde lucrează deja aproximativ 1.000 de persoane, Daimler a devenit unul dintre cei mai importanţi investitori în piaţa de componente auto din România. La mică distanţă în acest clasament urmează compania Bosch, care la începutul verii a deschis producţia în cea de-a treia unitate din oraşul Blaj. Germanii au investit 45 de milioane de euro în fabrica din localitatea în care trăiesc aproximativ 20.000 de oameni, iar 1.700 dintre aceştia ar urma să lucreze pentru Bosch până în 2016.

Acel an va fi unul de referinţă al companiei germane, ce ar trebui să însemne construirea unei a patra unităţi de producţie în oraşul ardelean. Ultima firmă interesată de investiţii în domeniul componentelor auto este VCST Automotive, cu sediul principal în Belgia. Printr-un efort financiar de 30 de milioane de euro, unitatea de producţie din Alba Iulia a devenit prima din România pentru compania belgiană, specializată în producţia de roţi dinţate. Până în 2014 aici vor lucra 200 de persoane şi, la fel ca şi cei de la Bosch, oficialii VCST au anunţat că au în plan deschiderea unei alte unităţi de producţie în vecinătatea celei existente, pe un teren pe care deja îl au în proprietate de la Primăria Alba Iulia.

COMPANIE

Michelin de Sălaj

Una dintre cele mai durabile investiţii în industria auto din România este reprezentată de compania franceză de anvelope Michelin, care a început producţia la Zalău încă din 2001. În prezent, aproape 3.000 de angajaţi lucrează la cele două fabrici din judeţul Sălaj, precum şi la o a treia unitate din România, situată în localitatea prahoveană Floreşti. De altfel, ambasadorul Franţei în România, Phillipe Gustin, este aşteptat chiar astăzi în vizită la cele două uzine de la Zalău.

Daimler a creat, recent, 250 de locuri de muncă.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 30, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 92 comentarii

CFR Marfa…

Se vorbeste foarte mult zilele acestea despre CFR Marfa si despre lupta politica intre Basescu si Guvern. Insa n-am prea auzit vorbindu-se de cifre. Dat fiind faptul ca e vorba de o privatizare, si inca una importanta, m-am intrebat imediat care a fost evolutia transportului de marfa pe calea ferata din 1990 si pana spre zilele noastre. Am cautat pe internet si am gasit trei pdf-uri interesante, cred eu… : aici (pag 20-21), aici (pag. 21) si aici – ma voi referi la acestea in ordinea expusa aici, pentru ca sa fie mai usor de urmarit, deci va fi respectiv primul, al doilea si al treilea sau ultimul pdf. Despre aceste lucruri nu se prea vorbeste insa e interesant ce putem constata, si anume: in 1990 se transportau pe calea ferata 218,8 mil. tone, in 1995 a scazut la 105,1 mil. tone ca in 2011 sa ajunga la doar 60,723 mil. tone. Scaderea este drastica, iar criza economica globala a afectat, cum se poate vedea din ultimul pdf, destul de serios volumul transporturilor de marfuri pe calea ferata. Insa ar mai fi ceva: CRF Marfa, companie infiintata in 1998, nu a putut sa faca concurentei – transportul de marfa in sistem rutier. Se poate constata acest lucru din ultimul pdf. Pe de alta parte putem constata si o scadere dramatica, datorata crizei economice actuale, si a volumului de marfuri transportate rutier: de la 361,805 mil. tone in 2008 la 183,629 mil. tone in 2011. Si de aici ne putem da seama cat de puternic a lovit criza economica globala Romania. Dupa parerea mea, lucrurile nu pot sa functioneze in felul acesta… Aceasta diminuare drastica a transporturilor de marfuri arata, in opinia mea, contractia economica teribila pe care a suferit-o tara noastra. Daca nu mai este miscare, nu mai este energie si economia sufera puternic…

Dar revin la CFR Marfa – identificam, deci, doua chestiuni:

1. scaderea drastica a volumului de marfuri transportate pe calea ferata (de observat ca in 1995 era la aprox. 50% fata de 1990!!); din ultimul pdf se observa urmatorul fenomen: scaderea puternica a volumului de marfuri transportate in sistem rutier in perioada 2008-2010 nu a insemnat o crestere a volumului de marfuri transportate in sistem feroviar;

2. CFR Marfa nu a putut face fata cu bine concurentei reprezentate de transportul de marfa in sistem rutier. Aici trebuie spus ca transportul in sistem rutier s-a dezvoltat puternic in Romania prin operatori de transport privati, lucru ce se vede din cota de piata ridicata. In primul pdf, ce reprezinta o versiune draft din 2006, se specifica un lucru interesant referitor la transportul rutier: „aproximativ 83% din operatorii de transport marfă şi pasageri înregistraţi provin din mediul privat.” (pag. 16; subl. mea). Or, CFR Marfa a ramas o companie de stat… Asta inseamna: competitivitatea in privinta transportului este mai ridicata in sistem rutier, unde operatorii sunt din mediul privat. Cresterea de competitivitate este spre mediul privat. Dupa cum se vede din ultimul pdf, CFR Marfa propunea cresterea tarifelor in vederea cresterii rentabilitatii, dar nu se vorbeste de restructurarea companiei sau de privatizarea ei. De acord, „calitatea costa”, cum se si arata acolo, dar nu e deloc limpede ca o crestere a preturilor ar fi marit competitivitatea companiei: efectele adverse ale unei asemenea masuri puteau fi devastatoare indreptand mai multi clienti si potentiali clienti spre transportul rutier, privat. Insa, intr-adevar, e si problema costurilor de exploatare, care trebuie sa fie acoperite prin pret.

Totusi, ce putem spune? Eu cred ca privatizarea CFR Marfa trebuia avuta in vedere de mai demult, inca din 1998 sau 2000. Injumatatirea volumului de marfuri transportate feroviar in 1995 fata de 1990 era un semnal serios. In 2000 se ajunsese la 71,5 mil. tone, cu mult sub 1995!! Fenomenul asta trebuie sa-l consideram unul obiectiv, ca nu avem ce face… In asemenea conditii compania nu putea sa fie rentabila si in asemenea conditii, desigur, nu putea produce decat pierderi. Pe de alta parte compania avea si are foarte multi angajati, iar numarul lor mare nu se mai justifica. Ce vreau sa spun? In conditiile aratate la punctele 1 si 2 nu poti mentine compania asa cum era aceasta in 1990. Restructurarea se impunea ca o necesitate pentru ca aceasta companie sa ajunga sa fie competitiva. Tergiversarea privatizarii CFR Marfa atata vreme nu cred ca a fost un lucru bun. Totusi, tinand cont ca suntem de acum celebri de nereusitele noatre in domeniul privatizarilor… Insa trebuie spus ca la noi lucrurile s-au desfasurat, in general vorbind, foarte greoi, la privatizari ma refer. Daca privatizarile ar fi fost reusite (putine au reusit) Romania ar fi fost departe, ar fi fost o poveste de succes. Insa s-a preferat:

α. sa se faca o protectie sociala mascata prin aceste companii de stat, in mare parte falimentare si

β. companiile fiind de stat, aspectul politic e dominant, inclusiv prin numirile sefilor, ca mai toate aceste numiri au coloratura politica, si salariile grase (sau, cum se zice acuma, nesimtite) ale acestora, cu toata cohorta reprezentata de clientela politica.

Rezulta ca statul nu a reusit sa gestioneze cum trebuie aceste companii, nici sa le faca performante. Si spun lucrul asta cu o anumita tristete… Noi nu am fost capabili de un capitalism de stat… Se poate spune ca la noi a fost si este ceea ce as numi un crony capitalism nefunctional. Poate parea ciudata expresia asta, dar cam asa stau lucrurile, macar de ar fi fost functional… Se poate vedea ca asa au stat lucrurile si dupa 1998, cand in urma reorganizarii Cailor Ferate Romane a aparut CFR Marfa. Slab, slab de tot…

Nu stiu daca privatizarea CFR Marfa va fi o poveste de succes. Sa speram ca da! Totusi e meritul acestui Guvern ca a luat „taurul de coarne”, cum se spune. Trebuie incercat. Traim vremuri de criza economica si situatia globala poate sa se agraveze.

Sa vedem ce spune presa:

Mediafax

Predoiu: Ponta să semneze privatizarea CFR Marfă dacă o consideră oportună şi corectă

Se arata, printre altele, ca:

„”Dacă premierul Ponta consideră privatizarea CFR Marfă oportună şi corectă atunci să semneze contractul, dacă nu, să spună de ce l-a ţinut în Guvern pe domnul ministrul Fenechiu şi să-şi mai asume încă un eşec”, a scris, marţi, pe Facebook, Cătălin Predoiu.

Preşedintele Traian Băsescu a afirmat, luni, că premierul Victor Ponta trebuie să îşi asume, în calitate de ministru interimar la Transporturi, responsabilitatea politică pentru privatizarea CFR Marfă, având în vedere aprecierile pozitive făcute de acesta la modul cum s-a derulat privatizarea.

Băsescu a mai spus că firma care a câştigat licitaţia pentru a cumpăra CFR Marfă nu are banii necesari pentru a plăti suma convenită şi caută bani „pe la bănci”, el întrebând de unde va mai avea compania bani de investiţii pentru modernizare.

Ponta: Nimic în neregulă cu CFR Marfă, dar nu e exclus dosar pentru câştigător dacă Băsescu e supărat

Se arata, printre altele, ca:

„”Preşedintele să îşi vadă de treaba lui, nu cred că intră în atribuţiile preşedintelui României să controleze ce fac firmele din România. faptul că are o gândire antiromânească, că spune tot timpul că nu vrea să câştige o companie din România, ci una din străinătate….de ce Băsescu îşi bagă nasul prin conturile firmelor ? Ca să apară la televizor, are legătură cu partidul ăla politic de doi bani pe care îl face la Cotroceni”, a spus Ponta la RTV.

El a susţinut că, potrivit datelor de până în prezent, nu este nimic în neregulă cu privatizarea CFR Marfă, lucru confirmat de consultanţi şi parteneri internaţionali.

„Nu m-ar mira însă, în buna tradiţie a activităţii lui Băsescu, să se trezească firma sau proprietarul firmei cu ceva dosare penale, că cine în supără pe Băsescu, i se face câte un dosar penal. Ne-am obişnuit să avem dosare penale făcute la sugetia televizată a preşedintelui”, a adăugat Ponta.

Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni, că firma care a câştigat licitaţia pentru a cumpăra CFR Marfă nu are banii necesari pentru a plăti suma convenită şi caută bani „pe la bănci”, el întrebând de unde va mai avea compania bani de investiţii pentru modernizarea CFR Marfă.”

HotNews

Gruia Stoica: Ne mentinem angajamentele in privatizarea CFR Marfa. Ne exprimam speranta ca declaratiile politice sa nu afecteze procesul de privatizare si discutiile cu finantatorii

Se arata ca:

Grup Feroviar Roman/Grampet isi mentine angajamentul de a plati suma ofertata in privatizarea CFR Marfa si isi exprima speranta ca declaratiile politice „sa nu afecteze nici procesul de privatizare, nici discutiile (…) cu finantatorii”, la o zi dupa ce presedintele Traian Basescu a ridicat o serie de semne de intrebare legate de privatizarea CFR Marfa.

Luni, seful statului a afirmat ca Gruia Stoica, care a castigat procesul de privatizare al CFR Marfa, pentru care s-a angajat sa plateasca 202 milioane euro, „cauta cu oarecare disperare bani la banci” pentru a-si onora angajamentele.

Intr-un comunicat difuzat marti si semnat de Gruia Stoica, in calitate de presedinte Grampet Group, se precizeaza ca „orice companie serioasa din lume face achizitii de companii de asemenea anvergura cu credite bancare, in completarea fondurilor proprii”.

„GFR/Grampet este o societate bancabila, solida financiar, fara datorii la stat, un important angajator roman si un important contributor la buget, care isi mentine angajamentul de a plati suma ofertata in cadrul licitatiei”, se precizeaza in acest comunicat.

Grupul afirma ca a depus deja garantia de 10 milioane de euro, „suma importanta pentru o piata precum cea din Romania” si negociaza in prezent „cu institutii financiare din top 5 mondial”, avand „certitudinea” ca va plati suma angajata „conform conditiilor stabilite”.

„Ne exprimam in acelasi timp speranta ca evolutiile si declaratiile politice sa nu afecteze nici procesul de privatizare, nici discutiile noastre cu finantatorii. Nu dorim sa comentam alte declaratii politice, obiectivele nostru fiind strict comercial, de eficientizare a CFR Marfa si mentinere a cat mai multor locuri de munca si de consolidare a unui grup romanesc de anvergura internationala”, se mai arata in acest comunicat.”

Realitatea

Marinescu: Indiferent cine va fi numit la Transporturi, privatizarea CFR Marfă va rămâne un dezastru

Se arata, printre altele, ca:

„Europarlamentarul Marian Jean Marinescu, vicepreşedinte al PDL, a declarat luni că indiferent cine va fi numit la Ministerul Transporturilor privatizarea CFR Marfă va rămâne un „dezastru”, întrebat despre posibilitatea numirii la MT a lui Ovidiu Silaghi.

„Vom vedea care va fi decizia până la urmă, însă, după părerea mea, indiferent cine va fi ministru la Transporturi, subiectul CFR Marfă va rămâne acelaşi. Modalitatea de licitaţie de la CFR Marfă, un nou Oltchim. Nu cred că această licitaţie se va încheia aşa cum ar fi trebuit să se încheie. A fost organizată prost. Nu îndeplineşte, după părerea mea, condiţiile Uniunii Europene. Nu poţi să converteşti datorii în acţiuni după ce s-au depus ofertele. Deci, indiferent cine va fi ministru, după părerea mea acea procedură va rămâne un dezastru”, a declarat Marian Jean Marinescu într-o conferinţă de presă la finalul BPN.

Propunerea privind numirea liberalului Ovidiu Silaghi în funcţia de ministru al Transporturilor a ajuns luni la Palatul Cotroceni, a confirmat, pentru AGERPRES, purtătorul de cuvânt al preşedintelui, Bogdan Oprea.

Premierul Victor Ponta a semnat propunerea înainte de plecarea, duminică, în vizita de lucru în Spania.”

Si tot Mediafax:

Guvernul aşteaptă o decizie a CSAT pentru CFR Marfă. Oprea nu are drept legal să se exprime

Se arata, printre altele, ca:

Argumentul Executivului este că CFR Marfă reprezintă o companie strategică şi se înscrie astfel în atribuţiile CSAT.

Declaraţia purtătorului de cuvânt al Guvernului a fost transmisă printr-un comunicat, după ce purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei s-a pronunţat pe această temă.

În comunicatul transmis miercuri seara, Andrei Zaharescu confirmă că Guvernul va transmite CSAT rezultatul finalizării negocierilor privind privatizarea companiei CFR Marfă şi susţine că decizia Guvernului este consecventă cu procedura pe care a aprobat-o CSAT în ceea ce priveşte strategia de privatizare a CFR Marfă.

„Considerăm că, dacă CSAT s-a pronunţat în legătură cu această privatizare înainte de derularea sa, trebuie să se pronunţe şi cu privire la rezultatele negocierii. Guvernul aşteaptă o decizie în prima şedinţă a CSAT, purtătorul de cuvânt al Administraţiei Prezidenţiale neavând dreptul legal să exprime poziţii în numele CSAT (din a cărui componenţă nu face parte)”, se afirmă în comunicat.

Potrivit aceleiaşi surse, din punctul de vedere al mai multor ministere, precum Ministerul Apărării sau Ministerul Justiţiei, în baza legii, această companie este una strategică şi face obiectul atribuţiilor CSAT, iar Guvernul va transmite toate documentele necesare în acest sens.

„Din partea CSAT, Guvernul aşteaptă discuţii şi decizii responsabile referitoare la privatizarea unei companii strategice; polemicile şi declaraţiile politicianiste ale reprezentanţilor Administraţiei Prezidenţiale sunt contrare interesului public şi bunei funcţionări a instituţiilor statului, precum şi îndeplinirii angajamentelor pe care România şi le-a asumat de-a lungul timpului în faţa partenerilor noştri internaţionali – Comisia Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Solicităm din partea Administraţiei Prezidenţiale tratarea cu responsabilitate a acestor subiecte, populismul şi demagogia prezente în ultimele zile fiind contraproductive”, se mai afirmă în comunicat.

Purtătorul de cuvânt al şefului statului, Bogdan Oprea, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că CSAT nu poate aviza contracte de privatizare, iar premierul Victor Ponta nu cunoaşte obiectul de activitate al Consiliului şi încearcă să fugă de responsabilitate în privinţa privatizării CFR Marfă.

Oprea: CSAT NU AVIZEAZĂ contracte de privatizare. Ponta încearcă să fugă de responsabilitate

Se arata ca:

Purtătorul de cuvânt al şefului statului, Bogdan Oprea, a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că CSAT nu poate aviza contracte de privatizare, iar premierul Victor Ponta nu cunoaşte obiectul de activitate al Consiliului şi încearcă să fugă de responsabilitate în privinţa privatizării CFR Marfă.

Domnul prim-ministru Victor Ponta, deşi ocupă funcţia de vicepreşedinte al Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, nu cunoaşte obiectul de activitate al Consiliului. De aceea, îi recomandăm să citească Legea 415/2002 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, disponibilă şi pe website-ul Administraţiei Prezidenţiale, www.precidency.ro, din care va afla că CSAT are atribuţii strict privind securitatea naţională, şi nu are nicio atribuţie financiar-economică în baza căreia să poată aviza contracte comerciale sau contracte de privatizare”, afirmă Oprea.

Potrivit acestuia, obligaţia legală privind contractul de privatizare a unui pachet de acţiuni al companiei CFR Marfă SA revine exclusiv Guvernului României şi Comitetului de Privatizare a CFR Marfă din cadrul Ministerului Transporturilor.

„Domnul prim-ministru Victor Ponta, aşa cum ne-a obişnuit, încearcă să fugă, din nou, de responsabilitate. Ar fi o ilegalitate ca CSAT să se pronunţe pe acest contract de privatizare. Aşa că îl rugăm respectuos pe domnul prim-ministru Victor Ponta să nu aştepte avizul CSAT după derularea procesului de privatizare pentru că domnul preşedinte Traian Băsescu nu va accepta să încalce legea. Singurii care poate decide asupra acestui contract sunt ministrul interimar al Transporturilor, domnul Victor Ponta, prim-ministrul Guvernului României, domnul Victor Ponta, şi Guvernul Victor Ponta. Altfel, recomandabil, în numele consecvenţei, ca domnul prim-ministru Victor Ponta să-şi asume răspunderea privatizării pentru care, în data de 20 iunie, îl felicita atât de călduros pe domnul ministru Relu Fenechiu. Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, speră ca domnul prim-ministru Victor Ponta să nu genereze un nou episod tip «Oltchim» cu ocazia privatizării CFR Marfă”, mai susţine Oprea.

Contractul de vânzare a companiei CFR Marfă va fi semnat doar după şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT), probabil în luna septembrie, iar procedura de privatizare va fi finalizată în termen de 60 zile, a declarat premierul Victor Ponta.

Dupa cum se vede cu usurinta, la Bucuresti este o lupta politica intensa in legatura cu privatizarea CFR Marfa. Pentru a intelege aceasta lupta politica trebuie spuse doua lucruri

a) in timpul Guvernarii Basescu, aa, stati putin, pardon, am vrut sa spun in timpul Guvernarii Boc 🙂 , nu s-a facut nicio privatizare. PDL nu a facut nicio privatizare cat a fost la Putere, acum ii critica pe altii!

b) Traian Basescu vrea sa arate ca e mai bun premier decat Victor Ponta, dupa cum de altfel a si declarat. In acest sens Basescu se chinuie sa demonstreze ca e prost Ponta, ca e imatur, ca nu stie ce face si ca incearca sa fuga de raspundere! Care este argumentul forte al Presedintelui? Argumentul forte al Presedintelui este ca Ponta nu a adus Caile Ferate Americane, Caile Ferate Franceze, Caile Ferate Germane sau alte Cai Ferate de Prestigiu pe plan mondial – aceia sunt investitorii strategici in viziunea prezidentiala – ci i l-a adus pe Gruia pe cap!! 😆 Daca nu poti sa aduci astfel de investitori strategici atunci nu faci privatizarea ci restructurezi, asta vrea sa spuna Basescu. De unde se vede ca, cel putin pentru Basescu, problema nu e ca ar tine de CSAT. Problema este ca Ponta nu a adus astfel de investitori strategici. Insa Basescu nu ne spune nimic de interesul unor astfel de investitori strategici fata de CFR Marfa. Toata aceasta argumentare pe care o face Presedintele are un singur scop: sa arate ca Ponta e un premier prost, ca avem un guvern incompetent, plin de corupti si de penali. Diiscreditarea acestui Guvern si a lui Victor Ponta are un scop precis, unul electoral: lansarea Partidului Miscarea Populara. In forta.

„Un atentat la democratie”…

In alta ordine de idei va propun sa cititi si:

Romania Libera

Isărescu: De-acum, contăm mai mult pe forţa de muncă, terenurile agricole şi economisirea internă

Se arata ca:

„Utilizarea preponderentă a resurselor interne va fi, în opinia guvernatorului, caracteristica “noii perioade de tranziţie”, post-criză, în care intră România. În premieră, Isărescu consideră cura de austeritate aplicată la începutul crizei, în condiţiile unui dezechilibru economic major, un “atentat la democraţie”.

Conferinţa “Mugur Isărescu şi invitaţii săi” găzduită ieri de BNR a fost pretextul nime­rit pentru executarea a unei fotografii la minut a economiei româneşti şi propunerea unei foi de parcurs pentru guvernanţi. Am aflat care ar trebui să fie priorităţile şi ce resurse pot fi mobilizate în acest sens. Guvernatorul a început, previzibil, cu un apel la stabilitate.

Nu era însă vorba de stabilitatea preţurilor care cade în sarcina BNR, ci de stabilitate economică, cu accent pe stabilitatea politicii fiscale (cota unică bătută deci în cuie). Stabilitatea e cerută de investitori iar în lipsa ei nu poţi avea nici creştere economică a subliniat Isărescu. Referitor la creşterea economică, Guvernatorul a insistat pe ideea sustenabilităţii sale (este oricum greu de văzut în viitorul apropiat o nouă bulă a creditului care să dinamizeze PIB-ul) şi pe evitarea stimulentelor electorale-“dacă accelerăm creşterea economică mai ales în perioade electorale, nu facem decât să accentuam declinul post-electoral”.

Creşterea economică trebuie să creeze deci locuri de muncă, numărul de contribuabili trebuie să se majoreze, aproape tot deficitul bugetar vine acum de la bugetul de pensii. Observaţia guvernatorului este justificată dacă ne uităm la numărul locurilor de muncă în firmele cu mai mult de 4 angajaţi în primăvara lui 2008 (4,82 milioane) şi în prezent (4,36 milioane); în ciuda unei reveniri economice şi refacerii salariilor bugetarilor fapt ce a realimentat cererea, economia n-a putut să recupereze locurile de muncă pierdute în criză iar generaţia decreţeilor, cea mai numeroasă, se apropie încet-încet de pensionare.

Dincolo de stabilitatea fiscală şi apariţia unor noi locuri de muncă, Isărescu consideră prioritară şi terminarea infrastructurii (“nu doar din transport, ci şi din sănătate şi resurse umane”).

Bun venit în tranziţie!

„Tranziţia în sensul creării economiei de piaţă s-a încheiat, o alta s-a născut în faţa noastră” începea spectaculos Guvernatorul. Noutatea noii tranziţii ar fi apelarea preponderent la resursele interne, după ce băncile îşi reduc treptat expunerea pe România iar investiţiile străine directe au scăzut spectaculos.

Isărescu are în vedere resursele interne de bani (“economisirea internă s-a refăcut”), de forţă de muncă şi de pământ agricol care “nu este introdus încă cum trebuie în circuitul fiscal”, nu este clară încă situaţia titlurilor de proprietate pentru toate terenurile agricole.

Suntem absolut de acord cu Mugur Isărescu privind focalizarea pe resursele interne şi utilizarea lor eficientă cu câteva menţiuni. Cu o fiscalitate excesivă a muncii e greu de crescut numărul de contribuabili iar în ceea ce priveşte economisirea internă, poate ar fi cazul ca Guvernul să se împrumute şi de la populaţie, reluând emisiunile de certificate de trezorerie, piaţa titlurilor de stat fiind monopolizată cu brio de bănci.

Iar în ceea ce priveşte terenurile agricole, o dată cu 2014 este posibil să asistâm la o clarificare accelerată a regimului de proprietate, având în vedere că străinii vor avea dreptul să cumpere fără restricţii din acel moment.” (subl. mea)

Update

Gandul

Ponta poate convoca CSAT pentru CFR Marfă, dar nu o va face. „Să-l convoace preşedintele, nu vreau să-i uzurp atribuţiile”

Se arata ca:

„După mutarea politică prin care a pasat ultimul cuvânt în prtivatizarea CFR Marfă de la Guvern în mâinile CSAT, adică la Palatul Cotroceni, premierul Victor Ponta a anunţat astăzi că nu va lua iniţiativa convocării Consiliului, cu toate că legea i-o permite.

Premierul s-a justificat azi, la Sibiu, susţinând că evită „uzurparea vreuneia dintre atribuţiile preşedintelui”. Legea CSAT prevede însă că acesta poate fi convocat nu doar de preşedinte, ci şi de o treime dintre membri. În condiţiile în care la masa CSAT 7 din cei 13 membri sunt miniştri – Victor Ponta, Varujan Vosganian, Daniel Chiţoiu, Titus Corlăţean, Robert Cazanciuc, Radu Stroe şi Mircea Duşa -, şedinţa pentru avizarea privatizării CFR Marfă pe care premierul o cere poate fi convocată cu uşurinţă la iniţiativa sa.

Întrebat dacă are această intenţie, Victor Ponta a negat însă. „O să-l convoace preşedintele. Nu vreau să uzurp vreuna din atribuţiile domniei sale”, a spus prim-ministrul.

Ce pârghii are Ponta în CSAT

În articolul 6, legea CSAT clarifică cine poate avea iniţiativa convocării Consiliului. Chiar dacă în practică nu s-a întâmplat lucrul acesta, CSAT poate funcţiona şi în absenţa şefului statului care este preşedintele Consiliului, şedinţele fiind conduse de vicepreşedinte, adică de premier.” Potrivit articolului 6, există două variante: „(1) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării se convoacă de preşedintele acestuia, trimestrial sau ori de câte ori este necesar. (2) Consiliul Suprem de Apărare a Ţării poate fi convocat şi la iniţiativa a cel puţin o treime din numărul membrilor săi”.

În oricare dintre situaţii, „Consiliul Suprem de Apărare a Ţării lucrează în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi şi adoptă hotărâri prin consens”, se arată în aceeaşi lege. Altfel spus, oricare 5 miniştri pot convoca CSAT, însă mai au nevoie, pe lângă cei 7 membri ai Guvernului, ca la şedinţă să fie prezenţi încă doi membri. Trei din cei 13 vin din Palatul Cotroceni: preşedintele Traian Băsescu, consilierul prezidenţial Iulian Fota şi secretarul CSAT, Ion Oprişor. Ceilalţi trei sunt directorul SRI, George Maior, directorul SIE, Teodor Meleşcanu, şi şeful Statului Major General, Ştefan Dănilă. Pentru a se întruni CSAT, la masă trebuie să fie 9 din cei 13. Deciziile se iau însă prin consens, oricare din cei 13 membri având această pârghie de a bloca o anume poziţie.

Ordinea de zi, arată însă legea CSAT, este strict atributul preşedintelui: „Ordinea de zi se stabileşte de preşedinte, cu consultarea vicepreşedintelui. Propunerile ministerelor trebuie avizate de primul-ministru pentru a fi înscrise pe ordinea de zi”.

Ceea ce a rămas încă neclarificat de către Guvern este baza legală care va fi invocată pentru a introduce pe ordinea de zi avizarea contractului de privatizare a CFR Marfă, în condiţiile în care CSAT are printre atribuţii doar avizarea proiectelor de acte normative şi nu actele normative deja adoptate. O posibilă explicaţie a dat-o pentru gândul secretarul de stat Cristian Ghibu, care gestionează Ministerul Transporturilor în timpul interimatului şi care a înaintat actul normativ pe masa Guvernului: „avizul este condiţie de semnare” şi a fost cuprins astfel în textul HG.

Eşecul privatizării înseamnă „management privat şi restructurarea companiei”

La rândul său, prim-ministrul a fost evaziv, întrebat fiind despre atribuţiile CSAT care nu includ avizarea hotărârilor de Guvern. „Am şi eu lipsurile mele. Dacă nu are competenţă (CSAT – n.r), de ce a avut de trei ori până acum? Dacă nu are competenţă CSAT-ul, dacă a avizat de trei ori până acum, înseamnă că de trei ori a acţionat ilegal. Dacă chiar nu are preşedintele nicio atribuţie despre CFR atunci, aşa pe româneşte, să tacă din gură. Dacă are şi dacă ştie ceva, e cel mai bun cadru, cadrul oficial, instituţional să ne spună, să nu ne lase să facem vreo greşeală, Doamne fereşte”, a spus Victor Ponta

Cât despre situaţia în care până pe 23 septembrie CSAT nu va da acest aviz, premierul a sugerat renunţarea definitivă la privatizare. „Planul B este management privat, restructurarea companiei şi încercarea de a o aduce acolo unde era în 2008, adică pe profit, înainte să fie fraudată de PDL”, a adăugat Ponta.

Privatizarea CFR Marfă a fost asumată în angajamentele luate faţă de FMI, oficialii Fondului punând semnarea contractului cu un investitor strategic drept condiţie pentru încheierea unui nou acord cu România. „FMI a cerut la ultima întâlnire cu colegii din minister semnarea în cel mai scurt timp a contractului„, a admis pentru gândul fostul ministru Relu Fenechiu imediat după ce premierul Victor Ponta a anunţat aprobarea în şedinţa de Guvern de miercuri a condiţiilor de vânzare sub rezerva avizării de CSAT până pe 23 septembrie.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 25, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Relu Fenechiu. Vinovat?

Gandul

Ministrul Relu Fenechiu a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare. Ponta va prelua interimatul la ministerul Transporturilor

Iata ce arata, printre altele, acest articol:

Ce conţine dosarul „Transformatorul”

Procurorii spun că Fenechiu este vinovat de 46 de infracţiuni de complicitate la abuz în serviciu. În esenţă, Relu Fenechiu a vândut către Electrica, prin firmele sale, o serie de transformatoare vechi şi ruginite. Procurorii arată că transformatoarele care au fost supraevaluate erau produse în anii ’70 şi erau extrem de uzate.

În 28 iunie 2012, Fenechiu a fost trimis în judecată de DNA, alături de trei foşti directori ai Sucursalei de Întreţinere si Servicii Energetice Electrice (SISEE) Moldova. Fenechiu şi ceilalţi învinuţi sunt acuzaţi de complicitate la abuz în serviciu în formă calificată şi continuată (39 acte materiale) şi complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice.

DNA a trimis dosarul în judecată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorii susţin că firmele lui Relu Fenechiu (SC La Rocca SRL, Fene Grup SA) ar fi cumpărat cu 20 de miliarde de lei vechi zeci de trasformatoare, pe care le-ar fi revândut la suprapreţ societăţii Electrica Moldova.

În rechizitoriu, procurorii susţin că, în perioda 2002 – 2005, SC SISSE SA a achiziţionat echipamente pentru sistemul energetic (transformatoare de putere, întrerupătoare, etc) de la cele 4 firme din cadrul grupului „FENE”: SC LA ROCCA SRL, SC TEHNOROM SRL, SC FENE GRUP SA şi SC EURO PLUS SRL.

DNA: licitaţiile pentru transformatoare au fost trucate

Prima acuzaţie a procurorilor este aceea că licitaţiile pentru aceste contracte au fost trucate. În rechizitoriu, anchetatorii susţin că licitaţiile erau câştigate constat de firmele lui Fenechiu pentru că la proceduri se înscriau doar aceste firme sau alte firme, care însă nu concurau în mod real pentru contracte. ”

Concret, la aceste proceduri de achiziţie publică nu participau decât firmele din cadrul grupului „FENE”, una fiind câştigătoare iar celelate asigurând doar aparenţa de corectitudine conform unei proceduri infracţionale cunoscute ca metoda „mâinii moarte”, se menţionează în rechizitoriul DNA. Pentru a stabili acest aspect procurorii au analizat 46 de contracte încheiate cu firmele lui Fenechiu. Procurorii au constat că multe dintre documentele privitoare la cele 46 de tranzacţii se limitau, în principiu, doar la facturi şi documente de recepţie a produselor livrate de cele 4 firme, şi doar în cazul a  15 tranzacţii existau ofertele de produse, comenzi sau alte documente aferente procedurilor de achiziţie publică, fără însă a exista contracte încheiate între SC SISEE SA şi firmele LA ROCCA, TEHNOROM, FENE GRUP şi EUROPLUS.

Echipamante electrice cumpărate de la bulibaşă

Documentele analizate de procurori au arătat că provenienţa transformatorelor pe care firmele lui Relu Fenechiu le-au vândut drept produse este incertă. Potrivit procurorilor, transformatorele erau furnizate companiilor lui Fenechiu de către Dragoş Stănescu, unul dintre liderii romilor din judeţul Iaşi. Companiile lui Dagoş Stănescu cumpărau transformatoarele de la firme fantomă pe care apoi le vindeau către firmele lui Relu Fenechiu care apoi le-a revândut către Electrica. Procurorii arată că un raport al Gărzii Financiare a descoperit că doar un singur transformator vândut de firmele lui Fenechiu are traseul şi proveninenţa certe. În rest, toate celelalte echipamente achiziţionate au la bază acte falsificate sau neconforme c realitate.

Transformatoare din anii ’70, vândute drept noi

O altă acuzaţie din dosar este că transformatoarele vândute de Relu Fenechiu sunt de fapt fier vechi.

Cercetările procurorilor au arătat că majoritatea transformatoarelor au fost produse în anii ’70. De altfel, în dosar este publicat şi un tabel cu anul de provenineţă al transformatoarelor. Procurorii au făcut cercetări la faţa locului şi au constat că aceste obiecte erau livrate de firmele lui Fenechiu au fost în realitate nişte fiare vechi.

”Rezultatul acestor cercetări la faţa locului, a confirmat declaraţiile mai multor martori, angajaţi ai SISEE, care au constatat încă de la momentul livrării produselor de către firmele din cadrul grupului „FENE”, că aceste produse sunt vechi, ruginite, cu probleme tehnice şi au preţul de livrare similar unui produs nou”, se arată în rechizitoriu

Procurorii mai arată că transformatoarele erau uzate şi au fost utilizate în instalaţii electrice. Anchetatorii susţin că achiziţionarea unor astfel de echipamente nu se justifică.

”Concluzia cu privire la transformatoarele de putere, ne referim aici doar la cele pentru care s-au identificat date minime de identificare, este că acestea au fost produse în decada 70 – 80 a secolului trecut, fiind evident că acestea au fost folosite în instalaţii, că erau uzate fizic sau psihic, aspect vizibil prin rugina şi lipsa de componente, fiind inutile scopului urmărit prin achiziţia lor, lipsite de orice eficienţă economică atât prin preţul de achiziţie cât şi prin neutilizarea lor”, se arată în rechizitoriu

Într-un alt capitol al rechiztoriului, procurorii arată că în perioada în care companiile lui Fenechiu au avut relaţii comerciale cu Electrica Moldova trei directori şi-au contruit vile de lux. Mai mult, procurorii arată că cei trei directori ai Electrica, şi ei inculpaţi în dosar, şi-au construit casele tocmai cu firmele lui Relu Fenechiu.

Procurorii nu au putut însă să dovedească pe deplin faptul că Relu Fenechiu le-a dat mită prin construcţia acestor vile de lux. ”Pe parcursul actelor premergătoare, s-a stabilit că directorul general al SISEE Electrica Moldova (sucursala de întreţinere) – înv.Turbatu Ioan, directorul general al FDFEE Electrica Moldova (filiala de distribuţie) – înv.Mazilu Traian, şi numitul Ciutea Claudiu, fiul înv.Ciutea Ioan – directorul SDFEE Electrica Moldova (structura teritorială Iaşi a filialei de distribuţie), au beneficiat în perioada 2004 – 2005 de serviciile firmei SC FENE GRUP SA, mai precis respectiva firmă, le-a executat celor trei, lucrări de construcţie case/vile”, se arată în rechizitoriu.

Cum s-a apărat Relu Fenechiu

Joi, cu o zi înainte de anunţarea verdictului, ministrul Transporturilor, Relu Fenechiu, a remis presei un comunicat cu „informaţii relevante privind dosarul penal”, în care susţine că „prin analizarea probele aflate la dosarul cauzei rezultă, dincolo de orice dubiu, contrariul celor reţinute în rechizitoriu”.

„La data de 10.07.2013 am depus concluzii scrise prin care am solicitat achitarea, pentru că, în esenţă nu a fost săvârşită nicio faptă penală, nu există prejudiciu, nu a existat nicio înţelegere, activitate de ajutor sau de înlesnire pentru săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală, astfel că nu sunt întrunite elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, nici ale faptei de abuz în serviciu, cu atât mai puţin cele ale vreunei forme a participaţiei la săvârşirea acestei infracţiuni”, arată Fenechiu.”

Din toata povestea asta rezulta urmatorul lucru: Relu Fenechiu, prin firmele sale, era un ofertant. Adica el oferea spre vanzare anumite produse, transformatoarele respective, companiei de stat Electrica. Observati ca am spus ‘anumite produse’, pentru ca nu discut aici ce fel de produse, calitatea lor tehnica, pretul de vanzare etc. Inteleg ca afacerea s-a petrecut in perioada 2002-2005, deci inainte de privatizarea Electrica Moldova. Este vorba deci de o companie de stat.

Problema se pune in felul urmator: cand e vorba de o companie de stat, mai marii acesteia ar trebui sa stie ca administreaza o avere care nu le apartine. In momentul cand e vorba de firma ta, privata, sunt acolo banii tai, averea ta, e treaba ta ce faci cu compania ta: in definitiv si la urma urmei daca dai faliment e in primul rand treaba ta. In momentul cand administrezi o companie care nu e a ta, lucrurile se schimba. Si de aceea in ceea ce priveste companiile de stat trebuie sa existe reguli clare si transparenta totala. Cand spun reguli clare nu ma refer numai la litera legii. O lege este urmata deseori de norme metodologice de aplicare, ea trebuie respectata, dar lucrul asta nu e de ajuns. Spre exemplu, in ceea ce priveste Legea Achizitiilor Publice, ea trebuie respectata, dar o companie de stat trebuie sa aiba proceduri interne foarte clare, conforme cu legea, prin care sa se arate exact cum trebuie procedat. Cu atat mai mult ar trebui sa existe un control intern prin care sa se verifice daca procedurile se respecta. Cand spun transparenta totala ma refer la faptul ca aceste proceduri interne, care stabilesc reguli, ar trebui sa fie accesibile oricui, cunoscute de oricine ar fi interesat. Astfel de proceduri ar trebui sa fie aprobate de ministrul de resort, deci de catre Guvern in ultima instanta, caci Guvernul patroneaza aceste intreprinderi de stat.

Nu e vorba nici macar de Relu Fenechiu in toata treaba asta. Ce vreau sa spun? Spre exemplu, sa zicem ca Xulescu oferea spre vanzare catre Electrica tractoare si costume de scafandru. Electrica ce ar fi facut? Le-ar fi cumparat? Electrica ar fi trebuit sa actioneze conform acelor proceduri interne, de care vorbeam mai sus. Evident, te poti intreba: dar sunt utile la Electrica costume de scafandru? De unde poti sa stii lucrul acesta daca nu exista o procedura foarte clara in acest sens? Pentru ca nu e deloc clar ca nu ar fi utile. Deci procedura ar trebui sa contina un catalog cu produsele pe care le achizitioneaza Electrica, iar o revizie a catalogului ar insemna o revizie a intregii proceduri, care, din nou, ar trebui aprobata de Guvern. De asemenea ar trebui ca procedura sa contina criteriile de achizitionare ale unui produs: conditii tehnice si de calitate, uzura fizica si morala a utilajului, pret etc. Transformatoare vechi, vandute drept noi – dar ce inseamna asta: vechi, nou? Acestea sunt notiuni subiective. Or, criteriile de care vorbeam eu trebuie sa fie obiective. Iar preturile ar trebui sa se inscrie in politica de investitii pe care o are Guvernul in ramura respctiva.

Se mai vorbeste in articolul din Gandul de licitatii trucate. Aici responsabilitatea e doar a statului. Evident ca ar trebui sa existe o procedura privind licitatiile si organizarea lor, care ar trebui respectata.

Or, din toate cele petrecute rezulta ca ofertantul ar fi fost de vina, ceea ce nu e tocmai in regula pentru ca oricine poate sa ofere orice. De aici nu rezulta ca orice oferta trebuie sa fie si acceptata, daca exista proceduri si criterii clare de acceptare a unei oferte. Faptul ca s-a intamplat ceea ce s-a intamplat indica nu atat ca nu s-a respectat legea, ca multi inteleg doar lucrul asta. Ci indica tocmai faptul ca nu exista astfel de proceduri bine puse la punct si ca la companiile noastre de stat se canta dupa ureche! Ar fi bine si asa daca s-ar canta cu talent, in folosul companiei si al statului. Din pacate, un deficit foarte real, la stat si companiile sale, e cel de competenta!

La fel si in cazul lui Gigi Becali, iata ce am citit pe Stirile Pro TV:

Gigi Becali, achitat in dosarul schimbului de terenuri cu MApN. DNA face recurs

Iata ce se arata printre altele:

„Potrivit procurorilor, in perioada 1996-1999, in calitate de administrator al terenurilor domeniului proprietate publica a statului din zona Voluntari (fosta Ferma Rosia), MApN a efectuat doua schimburi de terenuri cu George Becali, suprafata totala cedata acestuia in urma celor doua schimburi fiind de 28,89 hectare de teren arabil intravilan, schimburi ce au avut drept consecinta prejudicierea statului roman cu suma totala de 892.758 de dolari.

Astfel, Cioflina si Babiuc, uzand de prerogativele functiilor de conducere pe care le detineau in cadrul acestui minister, au aprobat schimburile de terenuri dintre MApN si George Becali cu incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza proprietatea publica si circulatia juridica a terenurilor, in defavoarea statului. Cei doi inculpati au facut demersuri pentru grabirea finalizarii schimbului, in conditiile in care institutii ale statului si functionari din cadrul MApN implicati atrageau atentia cu privire la diferenta de valoare dintre terenurile ce fac obiectul schimbului si lipsa utilitatii terenului de la stefanestii de Jos pentru MApN. Pentru a da o aparenta de legitimitate acestor schimburi, Cioflina si Babiuc au inclus in Planul de aparare al tarii pentru perioada 1997-2000 construirea unui punct de comanda nou la stefanestii de Jos, aratau procurorii.

In 5 octombrie 1998, a fost incheiat un contract de schimb imobiliar intre MApN si George Becali, prin care se predau la schimb 8,80 hectare de teren al MApN situat in intravilanul localitatii Voluntari si 9,36 hectare de teren situat in comuna stefanesti, judetul Ilfov al lui George Becali.

Ulterior, in 4 iunie 1999, a fost incheiat un contract de schimb imobiliar intre MApN si Becali, prin care acesta din urma a predat 21,58 hectare de teren in zona comunei stefanesti in schimbul a 20,9 hectare in Voluntari.

Victor Babiuc a aprobat efectuarea schimbului de terenuri cu Becali cu incalcarea dispozitiilor legale privind regimul juridic al bunurilor proprietate publica si cu incalcarea dispozitiilor privind circulatia juridica a terenurilor, fara un aviz din partea Directiei Legislatie si Contencios din MApN, potrivit procurorilor DNA.”

De observat ca MApN a facut schimbul respectiv de terenuri cu Gigi Becali si nu invers, Gigi Becali cu MApN. De aici ce rezulta: ca Gigi Becali e vinovat? Este ilogica o asemenea varianta. De la bun inceput e ceva ce nu suna bine intr-o asemenea varianta, pentru ca terenurile acelea erau in proprietatea publica, administrate de MApN, si MApN a facut trocul respectiv. Asa ca la temelia prejudiciului adus statului se afla MApN si nu Gigi Becali. Cu alte cuvinte Statul s-a prejudiciat pe el insusi atat in cazul acesta, cu schimburile de terenuri, cat si in cazul celebrelor, de acuma, transformatoare vechi. Si atunci de ce se incearca transferarea vinovatiei catre sectorul privat? Ca pana la urma vom constata ca nu Statul, prin unii din reprezentantii sai, fac ilegalitati, ci sectorul privat e vinovat de toate cele.

De observat si in acest caz: terenurile respective erau in proprietatea publica. Daca e vorba de un teren privat, proprietarul respectiv il poate vinde oricui, chiar si unui strain. Este absolut Ok!!  Altceva este cand vorbim de proprietatea publica. Cioflina si Babiuc nu erau mosieri pe acele terenuri intrucat MApN le administra – deci administrau o proprietate care nu era a lor. In articolul din Stirile Pro TV se spune: „Astfel, Cioflina si Babiuc, uzand de prerogativele functiilor de conducere pe care le detineau in cadrul acestui minister, au aprobat schimburile de terenuri dintre MApN si George Becali cu incalcarea dispozitiilor legale ce reglementeaza proprietatea publica si circulatia juridica a terenurilor, in defavoarea statului.” (subl. mea). Si atunci stau si ma intreb: exista proceduri clare, la stat, prin care sa se arate cum trebuie facut, in mod legal, un schimb de terenuri sau o vanzare de terenuri? Sau se canta dupa ureche si in acest caz, gasindu-se vinovati in special printre persoanele private care ar dori sa faca un schimb de terenuri sau sa cumpere un teren? Cu alte cuvinte, nici aici nu e vorba neaparat de Gigi Becali. Vine Xulescu la inaltul oficial din MApN si-i zice: „nene iti dau matale, meapenelui, 1 hectar si fa bine, rogu-te, sa-mi dai matale alea 10 hectare de la meapeneu, ce zici?” Iar inaltul oficial al MApN-ului zice-va: „Siiiiiiiiiguuuuur ca daaaaa!! Cu plaaaaceeeereee!!” 🙂 . Pai, n-asa? Xulescu e de vina, tovarasi!! Nu suna aiurea? Evident ca da!

De remarcat ce spune articolul din Stirile Pro TV:

„Va reamintim, Gigi Becali, Victor Babiuc, fiica acestuia, Ioana, si Dumitru Cioflina au fost achitati, joi, de instanta suprema in dosarul schimbului de terenuri dintre Becali si Ministerul Apararii Nationale.

Astfel, Gigi Becali a fost achitat pentru infractiunile de abuz in serviciu contra intereselor publice, in forma calificata si continuata, Victor Babiuc si fiica lui, Ioana, pentru luare de mita si, respectiv, complicitate la luare de mita, iar Dumitru Cioflina pentru abuz in serviciu.”

Iar articolul din Gandul spune:

Procurorii nu au putut însă să dovedească pe deplin faptul că Relu Fenechiu le-a dat mită prin construcţia acestor vile de lux. ”Pe parcursul actelor premergătoare, s-a stabilit că directorul general al SISEE Electrica Moldova (sucursala de întreţinere) – înv.Turbatu Ioan, directorul general al FDFEE Electrica Moldova (filiala de distribuţie) – înv.Mazilu Traian, şi numitul Ciutea Claudiu, fiul înv.Ciutea Ioan – directorul SDFEE Electrica Moldova (structura teritorială Iaşi a filialei de distribuţie), au beneficiat în perioada 2004 – 2005 de serviciile firmei SC FENE GRUP SA, mai precis respectiva firmă, le-a executat celor trei, lucrări de construcţie case/vile”, se arată în rechizitoriu.”

De observat lucrul comun: nu s-a dat si nici nu s-a luat mita in ambele cazuri! Ulterior insa, in cazul terenurilor, iata ce ne spune Realitatea:

VERDICT FINAL în DOSARUL TERENURILOR. Gigi Becali, TREI ANI DE ÎNCHISOARE CU EXECUTARE

Se arata, printre altele, ca:

„Completul de cinci judecători de la instanţa supremă a dat, luni, sentinţa în cazul recursului făcut de procurorii anticorupţie împotriva deciziei prin care Gigi Becali şi celelalte persoane judecate în dosarul schimbului de terenuri cu MApN au fost achitate. Gigi Becali a fost condamnat definitiv, luni, de instanţa supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul schimbului de terenuri cu MApN, iar fostul ministru Victor Babiuc şi fostul şef al Statului Major General Dumitru Cioflină au primit câte doi ani de închisoare, tot cu executare. Becali va executa în total trei ani de închisoare, după ce instanţa a revocat suspendarea executării sentinţei din dosarul sechestrării şi a contopit pedepsele.

O data imi spui ca nu a luat mita si nici ca s-a dat mita, si pe urma imi spui ca au fost condamnati!? Incurcate sunt caile politice ale Justitiei Romane, care tind sa loveasca in liberalism!

Pe de alta parte, un lucru greu de inteles e urmatorul: problema cu transformatoarele era din 2002-2005, articolul din Gandul spune in acest sens: „În rechizitoriu, procurorii susţin că, în perioda 2002 – 2005, SC SISSE SA a achiziţionat echipamente pentru sistemul energetic (transformatoare de putere, întrerupătoare, etc) de la cele 4 firme din cadrul grupului „FENE”: SC LA ROCCA SRL, SC TEHNOROM SRL, SC FENE GRUP SA şi SC EURO PLUS SRL.”. Fenechiu a fost trimis in judecata de catre DNA pe 28 iunie 2012!! Si judecat d-abia acum!! Dupa 8 ani!! In cazul terenurilor problema dateaza din 1996-1999… Daca in cazul lui Fenechiu chestiunea era clara de ce nu s-a actionat atunci? Nu mai vorbesc in cazul lui Becali, Cioflina si Babiuc… Sunt 17 ani de atunci!! Atat Fenechiu cat si Becali sunt liberali. Or, date fiind aceste realitati nu se poate sa nu te intrebi: se urmareste lovirea PNL? Pe de alta parte, e surprinzatoare reactia ambasadorului Olandei, iata ce ne spune Gandul:

Reacţia ambasadorului Olandei după condamnarea ministrului Fenechiu

Se arata, printre altele, ca:

„Ambasadorul Olandei în România, Matthijs Van Bonzel, a comentat pe un site de socializare condamnarea ministrului Transporturilor, Relu Fenechiu, la cinci ani de închisoare cu executare. Sentinţa în cazul Fenechiu nu este definitivă, acesta intentând deja recurs.

Pe contul său de Twitter, ambasadorul Olandei anunţă că ministrul Transporturilor tocmai a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru corupţie. El precizează că sentinţa nu este definitivă şi că premierul Victor Ponta a preluat interimatul acestui minister.

Ambasadorul continuă şi subliniază că este încurajator faptul că ministrul nu a scăpat de Justiţie.”

Iata ca incep sa fie mai multi ambasadori care sa se amestece in treburile noastre interne. Totusi, eu n-as fetisiza atat de mult acest cuvant: Justitie. Pe de alta parte, eu nu inteleg de ce ambasadorul Olandei cauta sa influenteze, politic, Justitia Romana… Ce altceva poate sa insemne: „este încurajator faptul că ministrul nu a scăpat de Justiţie”? Este curios faptul ca nu a spus: „este incurajator ca Justitia incepe sa functioneze din ce in ce mai bine”, ci „ministrul nu a scapat de Justitie”. Are ceva personal cu Dl. Fenechiu? Deci Olanda nu vede o imbunatatire a activitatii Justitiei din Romania, ci „incurajator faptul ca ministrul nu a scapat de Justitie”. De observat ca aici nu e vorba de cum functioneaza Justitia, ci de anumite persoane! Anumite persoane sunt vizate in mod expres, de fapt asta e toata problema, nu imbunatatirea functionarii Justitiei. Rezulta ca aceasta Justitie trebuie indreptata spre anumite persoane, mai mult decat probabil indezirabile. Gafa diplomatica pe care o face ambasadorul Olandei este de proportii colosale!

Pe de alta parte, gafa are o justificare: nu suntem doriti in Spatiul Schengen!

Sa vedem si punctul de vedere al Opozitiei

Iata ce scrie Cristian Preda pe blogul sau din Adevarul:

Ţara oamenilor integri

Se arata, printre altele, ca:

„Mă abţin să comentez aici dragostea de nedreptate, care a ajuns să definească identitatea politică de la noi, pentru că prefer să spun câte ceva despre cea de-a doua reacţie a fostului ministru. Pentru a-şi exprima nemulţumirea faţă de verdictul pronunţat de instanţă, Fenechiu a spus: „tot ceea ce mi se întâmplă este demn de Burkina Faso”. Te poţi întreba, desigur, de unde are atâtea resurse pentru a jigni o ţară cineva care tocmai fusese condamnat la închisoare? Cred că avem de-a face cu un caz particular al unei atitudini foarte răspândite. Am în vedere dispreţul faţă de Africa, stârnit foarte probabil de ignoranţă. Câţi dintre politicienii noştri au urmărit recentul turneu african al lui Obama sau vizitele la cel mai înalt nivel ale autorităţilor chineze într-o mulţime de capitale de pe „continentul negru”? Câţi ştiu, de pildă, că Burkina Faso e, în ciuda condiţiilor climatice şi a sărăciei, o insulă de stabilitate? Câţi au aflat că preşedintele Blaise Compaoré şi-a construit cu migală statutul de mediator respectat în regiunea Africii de Vest? Ultimul său succes e deblocarea crizei din Mali, la începutul lui iunie, prin semnarea la Ouagadougou a unei înţelegeri între guvernul de tranziţie de la Bamako şi reprezentanţii Azawad: e o înţelegere care a făcut posibilă proiectarea alegerilor prezidenţiale la finele lui iulie. Dacă ar fi avut o minimă curiozitate, Fenechiu ar fi aflat că nu era deloc potrivită trimiterea sa la ţara lui Compaoré. O raţiune pur lingvistică interzice comparaţia. Burkina Faso e, de fapt, numele dat în 1984 fostei colonii franceze Volta Superioară. Denumirea combină termeni din două limbi vorbite de importante grupuri etnice de acolo: burkina înseamnă, în limba moré, „integritate”, iar faso, care vine din dioula, e echivalentul „ţării” sau al „patriei”. Burkina Faso e, deci, „ţara oamenilor integri”. Fraza lui Fenechiu ar trebui atunci citită: „tot ceea ce mi se întâmplă este demn de ţara oamenilor integri”? Mă îndoiesc că asta voia să spună fostul titular al portofoliului transporturilor…”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 15, 2013 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 32 comentarii