O mare victorie a Rusiei. Deocamdata…

Cam asa ai putea carcteriza recentele evenimente de la Chisinau. Blocul electoral ACUM, pro european, face o alianta ciudata cu Partidul Socialistilor din Republica Moldova care e un partid anti-UE, anti-NATO, antiromanesc si pro rus, cu nostalgia Uniunii Sovietice si care sustine teza limbii moldovenesti si a etnicitatii moldovenesti construita de propaganda sovietica, dand la o parte Partidul Democrat din Moldova, un partid ce face totusi parte din Partidul Socialist European, doar pe motivul ca l-ar avea drept lider pe controversatul om politic si de afaceri Vladimir Plahotniuc, privit drept „oligarh”.

Plahotniuc a fost demonizat si in presa noastra pe motiv de oligarh si, deci, capul tuturor rautatilor de peste Prut. Nu s-a pomenit nimic despre meritele lui si despre ceea ce a facut el bun in Republica Moldova. Ceea ce s-a spus a fost ca el ar controla „tot”, indiferent ce ar insemna acest „tot”. Fara indoiala, pana la asocierea cu dictatura, facuta de Maia Sandu, care l-a numit Dictator, nu mai e decat un mic pas.

Cum va putea tine Coalitia actuala e un mare mister. Insa ar trebui spus ca fortarea ei si numirea Maiei Sandu in functia de premier, de catre Presedintele Igor Dodon, unealta Kremlinului, care in noaptea aceea a dormit la Ambasada Rusiei si cu care Maia Sandu coalizeaza acum, s-a facut cu incalcarea Constitutiei, deoarece nu s-a facut in termenul prevazut acolo.

Fara indoiala, implicarea Marilor Puteri, a SUA, a UE si a Rusiei se poate remarca cu destula claritate.

Chestiunea este cine castiga din toata tarasenia asta. Ca nu e in castig nici Romania (care a inregistrat, de fapt, un nou esec de politica externa), nici SUA, nici UE, ci doar Rusia.

Faptul ca aliezi fortat un partid sau alianta pro europeana cu una totalmente opusa e in folosul cui oare? Fara indoiala ca e in folosul Moscovei, caruia Occidentul i-a facut din nou hatarul, pentru ca „sa nu-i suparam pe rusi” si au gresit asa cum au gesit si in ajunul Celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Acum partidul Socialistilor lui Dodon, poate poza drept democrat, Zinaida Greceanii intr-o democrata si o luptatoare impotriva oligarhizarii tarisoarei. Partidul Socialistilor din Republica Moldova, cu caracteristicile descrise mai sus devine frecventabil in Europa in ciuda unui partid pro european si afiliat la un partid european, asa cum este PDM.

De asemenea o asemenea Coalitie decredibilizeaza Blocul ACUM, al Maiei Sandu si Andrei Nastase. Ei n-ar fi trebuit sa accepte o asemenea alianta, cu un partid ce nu are nimic in comun cu valorile europene si nord-atlantice. De fapt, a castigat Dmtri Kozak, vicepremierul Federatiei Ruse. Si daca e asa cum spun cei de la PDM, ca prin aceasta Coalitiei se urmareste (fara indoiala ca ilegal) federalizarea Republicii Moldova – tinand cont de situatia din Transnistria – atunci atat PAS-ul Maiei Sandu cat si Platforma DA a lui Andrei Nastase, ambele afiliate la PPE, isi vor pierde mult credibilitatea si s-ar putea sa compromita si europenismul in Rep. Moldova.

Inclusiv actuala stare de instabilitate politica din Rep. Moldova e in interesul Rusiei.

Ceea ce s-a intamplat in Republica Moldova e de domeniul grotescului: o Curte Constitutionala care si-a anulat, sub presiune politica, deciziile. Apoi discursul sforaitor al lui Andrei Nastase care il face „calau” pe Plahotniuc. Iar acum aflam ca – pe principiul oligarhii nostri sunt mai buni decat ai lor, sau invers, n-are importanta – mandatul de arestare a lui Renato Usatii a fost anulat, Maia Sandu declarand ca aceasta decizie ridica „mari semne de intrebare”, ceea ce e adevarat, trebuie sa recunoastem.

Este evident ca ceea ce s-a intamplat la Chisinau se datoreaza si unei politici externe proaste, practicate la Bucuresti. Insa situatia actuala de la Chisinau poate fi caracterizata drept interesanta si are anumite caracteristici care conduc spre o ecuatie politica a carei solutie nu e deloc simpla. Sau altfel spus, pare a fi inceputul unei noi crize…

In primul rand, trebuie sa spunem de la bun inceput ca entitati sau partide precum Blocul ACUM, Partidul Socialistilor din Republica Moldova, PDM au in spatele lor un electorat important. Problema mare este cum vede electoratul acestor partide ceea ce s-a intamplat. Spre exemplu, electoratul Blocului ACUM sau cel al Partidului Socialistilor, pentru ca aceste doua entitati politice sunt diametral opuse, politic vorbind, asa cum aratam si mai sus. S-a transformat peste noapte Partidul Socialistilor intr-unul pro NATO, pro UE?

In al doilea rand, Blocul ACUM a lasat sa se inteleaga ca politica pe care dansii o urmaresc ar fi – daca nu gresesc – cea de dezoligarhizare a Rep. Moldova. Partidul Socialistilor n-am vazut a avea vreo reactie, deci e de presupus ca electoratul lor considera ca si ei sunt, alaturi de Blocul ACUM, implicati intr-o astfel de misiune politica. Problema mare este ce se va intampla daca Guvernul condus de Maia Sandu nu va reusi lucrul asta, aceasta dezoligarhizare. Pentru ca nu e clar ca doar cu vorbe si intentii frumoase vei si reusi sa duci la indeplinire un astfel de deziderat. Ar fi foarte interesant de vazut care e pozitia Partidului Socialistilor fata de valori precum independenta Justitiei, dezoligarhizare, separatia puterilor in stat. Care e pozitia lor fata de valorile europene? Pentru ca una e sa ai contracte cu rusii – spre exemplu, Nord Stream 2 – si cu totul altceva sunt valorile politice si societale din cele doua tari. Or, in cazul de fata, cel de la Chisinau, vorbim de astfel de valori, nu neaparat despre economie, desi nu neg, desigur, importanta aspectelor si chiar, as indrazni sa spun, a valorilor economice.

Pe de alta parte, este batator la ochi faptul ca tot ce s-a intamplat, cel putin daca ne luam dupa spusele lui Andrei Nastase, a avut drept tinta si scop indepartarea lui Plahotniuc. Deci toata tevatura asta a fost pentru ca „sa-l dea jos” pe „Dictatorul”, nu-i asa, Plahotniuc, care, de fapt, nu e extrem de clar daca era sau nu la Putere… Ridicolul este zemos, suculent, plin de sosul marilor realizari de tipul: „s-a scremut un munte ca sa iasa un soricel!!!” 🙂

Bun, „l-au dat jos” pe Plahotniuc. Pentru ce? Ca sa vina Usatii? Sa-i ia locul?

Romania nu sta chiar asa de rau in toata povestea asta, desi aparentele ar spune altceva. In primul rand, cred ca si cetateanul, alegatorul din Republica Moldova isi poate da seama ca nu Romania se amesteca in treburile interne ale tarisoarei lui. Ci altii. El va aprecia cat de bun e un astfel de lucru.

Pe de alta parte, Rusia are acum o pozitie dominanta in Rep. Moldova. Insa poate pierde dureros partida.

Daca Partidul Socialistilor nu va marsa spre valorile europene, care sunt opuse celor de la Kremlin, atunci Blocul ACUM va trebui, pentru ca sa nu se compromita, sa intrerupa colaborarea cu acest partid. Dar daca o parte din electoratul Partidului Socialistilor vor intr-adevar o Justitie independenta, daca vor intr-adevar dezoligarhizarea? Presupunand, bineinteles, ca electoratul Blocului ACUM chiar doreste astfel de valori. Lucrurile se pot schimba si daca Blocul ACUM si Maia Sandu vor ramane ferm ancorati in valorile europene atunci ar putea sa castige si mai multi adepti.

Ar mai trebui, cred eu, spus ca Romania nu a sprijinit asa cum ar fi trebuit fortele unioniste din Rep. Moldova nu pentru ca n-ar fi vrut s-o faca. Ci pentru ca i s-a recomandat sa n-o faca atat de catre Ambasada SUA de la Bucuresti cat si de cea de la Chisinau. In acest sens, rog cititorii blogului sa (re)citeasca acest articol. Implicatiile sunt legate de Ucraina. Pentru ca o rescriere a granitelor in Estul Europei are implicatii asupra stabilitatii Ucrainei. Sa nu uitam, spre exemplu, ca noi avem teritorii romanesti in Ucraina. Spre exemplu, Ismailul e in Ucraina. De aceea politica noastra externa a mers pe ideea a doua state romanesti integrate in Uniunea Europeana – Romania si Rep. Moldova care se vor regasi impreuna, fara granite, in Uniunea Europeana. Ca Rep. Moldova e o tara oligarhizata, nu cred ca e un secret pentru cineva. Romania a trebuit sa-si adapteze politica sa externa fata de Rep. Moldova intr-un astfel de context. Ganditi-va ca s-a vorbit despre Rep. Moldova ca despre un stat esuat. Pe de alta parte, chestiunea unionista e una sensibila si trebuie tinut cont si de ce vor cetatenii din Rep. Moldova.

Mi se pare ca ar mai trebui adaugat un lucru. Se vorbeste despre o izolare diplomatica a Romaniei. Un anumit insucces nu trebuie privit drept izolare. Paralela care se face cu anii ’40 ai secolului trecut nu e justificata, tinand cont de realitatile de azi. Romania, azi, e tara membra a UE si NATO. Chiar si in Republica Moldova, avem o forta pro europeana, Blocul ACUM, ale carui partide sunt afiliate la PPE, care a preluat guvernarea. Romania nu e izolata. Si nici nu trebuie privita in felul acesta. Si sa nu uitam ca Romania a facut pasi importanti in lupta impotriva coruptiei la nivel inalt pe care nu i-am vazut in nicio alta tara europeana.

Apropo de ce se intampla acum la Chisinau, fara indoiala ca daca Romania preia intr-un viitor mai apropiat decat putem sa credem Rep. Moldova, atunci, fara indoiala, nu doar ca trebuie sa tina cont de populatia rusofona de acolo, dar Statul Roman va trebui sa le respecte drepturile si libertatile, in calitate de cetateni romani. Iar lucrul asta va deschide perspective noi relatiilor bilaterale dintre Romania si Federatia Rusa. Ar trebui sa ne gandim mai serios la acest aspect. Spre exemplu, extinderea autoritatii Statului Roman in Transnistria – lucru incredibil la ora actuala – va trebui facuta cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Totusi, evolutia evenimentelor de la Chisinau nu este una clara. Ideea de federalizare a Rep. Moldova – intr-o ipotetica si probabila unire cu Romania – nu se poate accepta. O negociere in acest sens poate avea, totusi, loc. Insa acceptarea ar insemna o lezare a Romaniei.

Problema Romaniei este urmatoarea: cum va raspunde unei noi crize politice la Chisinau. Aici Romania trebuie sa joace bine!

Ceea ce s-a intamplat la Chisinau reprezinta o lezare a statalitatii Rep. Moldova. Or, lucrul asta trebuie sa ne dea de gandit si sa ne puna o problema. E adevarat ca lucrurile s-au calmat momentan. Cat va tine acest calm relativ nimeni nu stie. Problema este ca s-ar putea incerca o actiune de destabilizare si nu e foarte clar daca Rep. Moldova are forta necesara pentru a raspunde adecvat unei astfel de provocari. Romania trebuie sa ajute Rep. Moldova si sa contribuie la stabilitatea acesteia.

Chestiunea Rep. Moldova e mai complicata decat ar parea la prima vedere. Rep. Moldova e o tara ce provine dintr-o fosta republica sovietica. Limba vorbita e romana. Se vorbeste si ruseste. Background-ul cultural este unul sovietic. Din acest punct de vedere ceea ce se intampla e interesant pentru ca avem o forta politica ce se declara europeana – Blocul ACUM – si una care tine de traditia societica – Partidul Socialistilor – care s-au alaturat acum. In schimb, Rep. Moldova n-are cum sa aiba o cultura europeana din motivul invocat mai sus. In general vorbind, statele foste comuniste se deosebesc de cele din Vest, chiar daca sunt impreuna in Uniunea Europeana. Fie si numai pentru faptul ca Vestul nu a cunoscut comunismul. Este deosebit de interesant de urmarit cum va raspunde Partidul Socialistilor unui alt tip cultural cu care vine Blocul ACUM. Cum vor receptiona cetatenii lucrul asta?

Problema mare este daca alaturarea unor forte politice importante, dar contradictorii una in raport cu cealalta, cum e cazul actual din Rep. Moldova, le poate face complementare. Lucrul asta nu e clar. Bizar e faptul ca nu s-au unit forte care sa fie afiliate la partide europene. Nu mi se pare deasemenea clara reactia PNL-ului, din acelasi partid european – PPE – cu Blocul ACUM, si daca ar putea exista un parteneriat intre aceste doua formatiuni politice, cum ar fi si natural.

Ca stiri de ultima ora, citesc despre demisia D-nei. Cristina Balan ambasadoarea Rep. Moldova la Washigton, foarte interesant si acest articol care ne spune ca Igor Dodon vrea consolidarea aliantei PSRM-ACUM si  un „moratoriu pe subiecte ideologice si geopolitice care ne dezbina”. Interesant si acest articol in care luam cunostinta despre mesajul trimis de Vlad Filat catre Vladimir Plahotniuc.

Ca sa fiu sincer, e fascinant cum un singur om  – Plahotniuc – a ajuns o asa problema pentru o tara intreaga si de ce, daca asa au stat lucrurile, Romania nu a reactionat in consecinta. Situatia asta nu se poate rezolva decat prin instaurarea unui stat de drept si a independentei Justitiei. Dodon vrea un „moratoriu pe subiecte ideologice si geopolitice care ne dezbina” – a pus punctul pe „i”, trebuie sa recunoastem. Pe de alta parte, evident ca statul de drept nu se poate instaura cu un oligarh care abuzeaza de puterea sa. Totusi, care este determinarea sa, a lui Dodon, fata de statul de drept?

Este semnificativ faptul ca acest regim nou instaurat la Chisinau are caracteristici ce se deosebesc de ceea ce avem in Rusia, unde avem un regim prin excelenta oligarhic. La Chisinau pare mai degraba o incercare de democratizare a tarii. Fara o determinare reala pentru statul de drept si independenta Justitiei lucrul asta nu se prea poate realiza, pentru ca numai asa poti indeparta abuzurile si dezoligarhiza tara. O astfel de turnura a lucrurilor indeparteaza Rep. Moldova de Rusia. Insa sa nu uitam ca moratoriul pe care il propune Dodon e si pe subiecte geopolitice. Or, astfel de subiecte sunt legate de Rusia si de interesele Rusiei in regiune. Lucru ce intra in contradictie cu valori precum statul de drept, independenta Justitiei.

Despre Kîrgîzstan…

Asia Centrala e foarte vioaie din punct de vedere geopolitic. Iata un post deosebit de interesant al Mariei Diminet despre Kîrgîzstan:

KÂRGÂZII SUNT SACRIFICAŢI DE PROPRIA ELITĂ POLITICĂ

Va invit sa-l cititi!

Este de retinut ce spune autoarea in finalul postarii:

„Contextul intereselor ruso-americane în Asia Centrală

Asia Centrala este un pivot regional important al lumii. Este situat în inima spaţiului eurasiatic şi reprezintă o conexiune între economiile largi şi dinamice ale Chinei, UE, India, Japonia şi Rusia. Toate aceste puteri urmăresc scopul de a controla resursele energetice şi de a câştiga puncte-cheie în sfera comercială şi industrială din regiune. Lupta acerbă însă pentru menţinerea influenţii în Asia Centrală este dusă de Rusia şi SUA. În scopul protejării propriilor interese geopolitice ambele puteri susţin elitele şi structurile politice locale, confruntare care se răsfrânge negativ asupra stabilităţii politice şi economice din statele central-asiatice. Oficial, atât Rusia cât şi SUA îşi argumentează prezenţa în regiune prin necesitatea asigurării securităţii şi înfruntării ameninţărilor din partea Iranului şi Afganistanului. Suplimentar, Rusia mai invocă şi motivul protejării minorităţii ruse. La rândul lor, SUA sunt preocupate nu doar de petrolul caspic şi controlul Chinei şi Iranului, dar şi de imperialismul rus. Oficialii americani mizează că apropierea dintre Statele Unite şi cele din Asia Centrală va limita acţiunile Rusiei în regiune.”

Tot despre Kîrgîzstan scrie si Alina Gîrbea in europuls.ro:

Kârgâstan, Moldova: două ţări, aceeaşi poveste ?

Despre Kîrgîzstan, iata ce ne spune Wikipedia – aici si aici.

Dupa parerea mea este clar ca in Asia Centrala se duce o lupta pentru sfere de influenta. Principalii actori sunt Rusia, China si SUA. Aceste sfere de influenta nu au fost inca trasate definitiv. Din aceasta cauza situatia din regiune este marcata de instabilitate.  Kîrgîzstanul face parte din CSI, deci Rusia are un ascendent, ca sa zic asa. Interesul Rusiei este de a opri tendintele centrifuge ale fostelor republici sovietice, tendinte manifestate prin „revolutii portocalii”. Pe de alta parte China duce o politica de expansiune economica, are si bani pentru asta. Pe cale pasnica, cel putin deocamdata. Insa interesele Rusiei si Chinei au ajuns sa fie apropiate. Nu degeaba se vorbeste de The New Great Game… Rusia se teme de expansiunea influentei occidentale, mai ales cand aceasta ii ajunge la granite, din cauza diferentelor de interese dintre aceasta si Occident (The New Great Game). Interesant este ca interesele Marilor Puteri au loc pe un teren musulman, cu state foarte slabe din punct de vedere economic, dar bogate in resurse naturale, cu regimuri politice instabile, marcat de confruntari interetnice, de fundamentalism si fanatism islamic sau teocratie islamica, cum e cazul Iranului. Pentru Occident si SUA controlul unei asemenea zone nu se poate face numai manu militari. Revolutia islamica din Iran demonstreaza acest lucru. Pentru ca este vorba de un set de valori al lumii occidentale ce nu este acceptat de lumea musulmana. Un lucru interesant este faptul ca o analiza a CIA, facuta cu doar 6 luni inainte de caderea Shahului, in august 1978, concluziona ca Iranul nu este intr-o situatie revolutionara si nici macar pre-revolutionara. Pentru Occident o asemenea lume este una ostila. Si nu numai pentru Occident. Lupta indarjita a talibanilor afgani atat impotriva sovieticilor cat si, acum, impotriva americanilor demonstreaza acest lucru. Profundele diferente culturale isi spun din plin cuvantul. In ceea ce priveste fostele republici sovietice, tendintele centrifuge sunt, dupa cum am zis, evidente. Dupa lunga perioada comunista, marcata de un ateism pronuntat, imboldul religios cred ca este mult mai tocit. Fanatismul mai estompat. Reflexele comuniste, in schimb, sunt inca destul de agere. Statele musulmane au tendinta de a deveni state teocratice, lucru neacceptat de Occident. Legea islamica – Sharia este incompatibila cu valorile Occidentului, si e supusa, din partea acestuia, unor critici repetate. Nu intru in detalii. Iata si pentru ce controlul Occidentului asupra unor asemenea state este dificil, greoi si nu de putine ori fara niciun succes. Pentru ca vorbesc doua limbi spirituale diferite si deloc compatibile. Este nevoie de timp indelungat pentru ca aceste state sa accepte un model compatibil cu cel Occidental. Nu este imposibil iar cazul Turciei demonstreaza acest lucru. Probabil ca unica solutie ar fi implementarea in aceste state a modelului Turciei, promovat de Mustafa Kemal Atatürk. Iata ce spune Wikipedia: ” Turkey is a parliamentary representative democracy. Since its foundation as a republic in 1923, Turkey has developed a strong tradition of secularism.[34] Turkey’s constitution governs the legal framework of the country. It sets out the main principles of government and establishes Turkey as a unitary centralized state.” (subl. mea). Este de remarcat si : ” Since the liberalization of the Turkish economy during the 1980s, the country has enjoyed stronger economic growth and greater political stability.[33]”. Fara secularism si fara promovarea laicitatii in viata sociala si politica a acestor tari  fundamentalismul religios islamic nu poate fi invins, si nici sharia. Este clar ca islamului ii e teama de expansiunea tot mai crescanda a valorilor occidentale si din aceasta cauza dezvolta o opozitie viguroasa fata de astfel de valori, punand o bariera de netrecut intre el si Occident. Pentru ca aceste valori vestice patrund incetul cu incetul in constiinta musulmanilor indepartandu-i de islam pe nesimtite. Defapt, valorile occidentale nu vor sa distruga islamul, dar nici nu vor putea sa-l modernizeze. Din aceasta cauza trebuie sa-l modereze, iar laicitatea e cel mai bun mijloc. Laicitatea nu ar exclude viata religioasa a individului musulman, doar o modereaza si i-ar pune o limita exceselor, deseori periculoase. Este doar un punct de vedere. Din pacate interesele Marilor Puteri sunt, dupa cat se pare, legate de dominatie in exclusivitate. Impunerea brutala nu poate sa duca la ceva bun. Care va fi rolul UE?

Afganistanul… la intersectia intereselor economice ale Marilor Puteri

Iata un articol foarte bun, in care situatia este prezentata sintetic, scris de George-Adrian Visan pe blogul Civitas’99:

El Dorado afgan?

Va recomand sa-l cititi, mai ales ca si trimiterile pe care le face autorul sunt foarte interesante.

Este evident ca stirea din The New York Times nu poate lasa pe nimeni indiferent: resursele naturale ale Afganistanului s-ar cifra la 1 trilion de $ (1000 de miliarde de $) !! Afganistanul se afla la intersectia a trei Mari Puteri interesate, evident, de o asa bogatie (intr-o tara extrem de saraca, daca o privim sub prisma PIB-ului – 486$ per capita!): USA, China si Rusia. Iata un articol, semnat de Magor Csibi, de pe think.hotnews , citat de George-Adrian Visan in postarea sa, care ne da de gandit – aici.

Chestiunea Afganistanului trebuie privita cu atentie. Problema nu este simpla . Ceea ce frapeaza este faptul ca cel putin incepand din 1979 cand a avut loc invazia sovietica in Afganistan principalele mari puteri ale globului au vrut sa faca un „bine” acestei atat de sarace tari: rusii au vrut sa-i fericeasca cu comunismul, ca oamenii sa fie fericiti, nu?. Iar americanii au vrut sa-i fericeasca cu democratia si capitalismul, tot pentru ca bietul popor sa fie fericit. Mai nou, chinezii au obtinut concesionarea unui important zacamant de cupru si detin cea mai mare exploatare miniera din tara, dupa cum spune postarea d-lui George-Adrian Visan. Interesant este cum de i-a apucat pe rusi, in trecut, si pe americani, in prezent, „mila” brusca de Afganistan si cum de Osama bin Laden tocmai in Afganistan s-a dus ca sa se adaposteasca, daca o fi adevarat ca el ar fi acolo. Spun asta pentru ca nu am citit, nu am auzit de vreo dovada clara si concreta ca Osama ar fi in Afganistan. Americanii il cauta din 2001 si tot n-au reusit sa-l gaseasca, viu sau mort. Rene Descartes spunea: „ma indoiesc deci cuget”. Lasati-ma si pe mine sa cuget atunci: poate ca Osama bin Laden nici nu trebuie gasit vreodata. El reprezinta motivul perfect de razboi pentru ocuparea unei tari atat de bogate in resurse naturale, dupa cum se anunta a fi Afganistanul! Mai ales ca americanii au cheltuit sume uriase de bani in razboiul din Afganistan. Citeam mai demult ca ar fi cheltuit 1 miliard $ pe zi!! Interesant este si faptul ca atacul USA impotriva Afganistanului a fost planuit inainte de 11 septembrie 2001. Razboiul din Afganistan dureaza de 9 ani si este departe de a se fi incheiat. Sovieticii, dupa 10 ani de razboi, nu au obtinut niciun rezultat concret. Nici actualul razboi din Afganistan nu pare sa aduca vreun rezultat concret. China a obtinut pe cale pasnica concesionarea respectivului zacamant de cupru – inteligenta mutare, trebuie s-o recunoastem. Nu neg pericolul reprezentat de talibani si Al Qaeda, condusa de celebrul Osama bin Laden. Insa substratul acestui razboi, tinand cont de cele spuse de The New York Times, pare sa fie unul preponderent economic: se stie ca, pe plan mondial, resursele sunt limitate. Cu atat mai mult cu cat Afganistnul nu este o tara suverana sub aspect economic, cu o situatie interna labila, marcata de coruptie si de un cadru juridic nesigur al activitatilor miniere. Este clar ca exploatarea sigura a acestor zacaminte, atat de bogate, nu se poate realiza decat daca este pace. Remarcam si dificultatile de ordin tehnic, intr-o tara fara infrastructura. Autorul excelentei postari, dl. George-Adrian Visan, spune in final:

„Nu cred ca această competiţie va evolua neapărat într-o confruntare militară, dar probabil va fi similară cu Marele Joc din secolele XIX-XX, dintre Rusia şi Marea Britanie pentru controlul Persiei (Iran).”

Nici eu nu cred ca se va ajunge la razboi. Doamne fereste! Dar acest lucru este posibil. De ce nu cred? Pentru ca exista o speranta ca interesele economice ale celor trei mari actori din zona – Rusia, USA si China – sa se armonizeze intr-un fel, sa se globalizeze, daca pot sa ma exprim astfel. Ar putea, spre exemplu, sa se formeze companii mixte, dividendele impartindu-se frateste. Asta daca nu va exista o lacomie exagerata din partea unuia dintre ei. Defapt, o economie de piata pe plan mondial tinde spre globalizare, deoarece fiecare participant ar trebui sa actioneze liber pe piata si competitia ar trebui sa fie fair… Totusi sper ca pacea mondiala este mai importanta decat lacomia si goana dupa resurse… Totusi nu se poate sa nu evidentiem o prezenta militara americana activa in zona: Irak (tara foarte bogata in petrol) si Afganistan (tara, iata, cu rezerve naturale atat de importante, pe care cine le-ar fi banuit..?). USA nu poate sa-si asigure suprematia mondiala fara controlul resurselor naturale importante ale planetei. Suprematia militara nu este de ajuns. Nu pot sa nu ma gandesc, spre exemplu, la Kosovo. Asa zisa tara este una extrem de saraca (un PIB de doar 2965$ per capita), si din acest punct de vedere seamana cu Afganistanul. Cu toate acestea Kosovo este pe locul 2 in Europa in ceea ce priveste marimea zacamintelor de carbune. Iata aici si un grafic comparativ. Apropo de El Dorado, iata un articol din Jurnalul National despre Kosovo:

Kosovo, noul El Dorado pentru europeni şi americani

Printre altele, articolul precizeaza:

„Ziariştii kosovari vorbesc despre foarte multe nereguli şi despre afaceri de corupţie de sute de milioane de euro. E greu însă să dovedeşti şi să publici astfel de materiale despre Fratele Mare care te finanţează pe o parte, pentru a îşi tripla profiturile pe altă parte. Anumite aspecte sunt însă mai mult decât evidente. Priştina este singura capitală europeană, în afară de Londra, care are celebrele taximetre londoneze. Şi nu oricum: comandă specială cu volan pe partea stângă, maşinile sunt negre, iar pentru doamne s-a adus acelaşi taxi londonez, însă de culoare albă. De pe zeci de panouri stradale, fostul premier britanic”

Iata ce mai spune articolul din Jurnalul National:

„Adevăratele scandaluri de corupţie de abia acum apar. Publicaţii occidentale precum The Economist sau The Herald Tribune tună că SUA şi UE nu vor mai tolera corupţia din Kosovo. în realitate, majoritatea firmelor implicate în diverse artificii sunt firme-căpuşă sau chiar concerne internaţionale.

Chiar săptămâna trecută, EULEX, poliţia europeană care instruieşte tânăra poliţie kosovară, a realizat noi percheziţii la patru companii suspectate de corupţie privind licenţe de telefonie mobilă. Tot săptămâna trecută, poliţiştii EULEX au arestat un oficial guvernamental suspectat pentru evaziune fiscală, iar ministerul kosovar pentru Transporturi şi Telecomunicaţii a fost investigat pentru gestionarea frauduloasă a banilor publici. Ce se mai aşteaptă sunt primele anchete asupra investitorilor străini, însă greu să muşti mâna care te hrăneşte, chiar dacă dovezi, spun ziariştii locali, există destule.”

Interesul economic care se manifesta de catre Marile Puteri in zone cheie, cu resurse naturale extrem de bogate, cred ca este evident. Odata cu prabusirea comunismului s-a deschis perspectiva catre o lume globalizata. Nu ca acest lucru se va si realiza repede, daca se va realiza vreodata. Dar cel care reuseste sa detina resursele, combinat cu puterea militara, va fi conducatorul acestei lumi si va dispune discretionar de aceste resurse. Ideea insa este prea simpla pentru a putea fi si realizabila. Sau prea simplista. China, dar si Rusia reprezinta o mare provocare pentru USA deoarece sunt tari mari, cu potential economic si nuclear foarte ridicat, cu resurse naturale bogate. Dictaturile de genul celei a lui Sadam Husein au sanse mici de a se putea mentine fara un sprijin puternic din partea vreunei Mari Puteri. Dar cand vorbim de China si Rusia, lucrurile se schimba si nu mai sunt atat de simple. Ramane de vazut daca UE va avea un cuvant greu de spus in politica mondiala, independent de cel al USA sau Rusia.