Poate ar trebui un nou Snagov…

Pe mine ma uimeste cum se face politica in tara noastra.

N-am scris zilele acestea pentru ca m-am tot gandit la evenimentele politice desfasurate zilele acestea. Problema ar fi daca intr-adevar se face politica sau daca nu cumva ne situam, daca se poate spune asa, in afara a ceea ce se numeste politica.

In Romania e democratie. Numai ca democratia poate fi consensuala sau conflictuala. Intr-o lume civilizata democratia e mai degraba consensuala. Noi avem o democratie conflictuala. Si inca in tuse foarte groase, daca se poate spune asa. Trebuie, totusi, precizat faptul ca Romania a inregistrat un progres si s-a putut realiza cu adevarat ceva atunci cand a existat un consens. De aici si titlul postarii, cu gandul la Declaratia de la Snagov din 1995. Consensul intre fortele politice ale tarii, gasit atunci, a facut posibila integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, dar si in NATO. Fara consens s-ar mai fi atins astfel de obiective strategice?

De atunci au trecut 23 de ani. Pe vremea lui Iliescu a fost, totusi, posibil un consens. Rezultatele au fost benefice. Ce avem acum?

Nu cred ca ma poate banui cineva (dupa tot ce am scris pe blog) de faptul ca sustin decizia CCR de revocare a Laurei Codruta Kovesi. Totusi, eu am precizat un lucru: Presedintele trebuie sa aiba o anumita pozitie fata de aceasta decizie – v. aici. Am inteles, Presedintele nu are un termen anume pentru a lua o hotarare. Trebuie sa citeasca atent decizia CCR, inteleg si asta. Doar ca lucrul asta nu se poate prelungi la nesfarsit. Ceea ce face Iohannis e un exemplu despre cum nu trebuie facuta politica. Ori are o anumita pozitie, o atitudine si le exprima public, ori, daca nu, atunci trebuie sa puna in aplicare decizia Curtii. Or, Presedintele nostru ce face? Se face ca ploua, se uita in dreapta, in stanga… In niciun stat din lume, care are o Constitutie, decizia unei Curti Constitutionale nu poate fi trecuta cu vederea. Eu nu cred ca, spre exemplu, in SUA o decizie a Curtii Supreme (analoaga CCR de la noi) e trecuta cu vederea si nu e pusa in practica, indiferent ca unora nu le convine. Ca se comenteaza, asta e altceva! Aici e vorba de libertatea de exprimare si e normal ca cetatenii sa comenteze deciziile unei Curti Constitutionale. Dar Iohannis, pana acum – si a trecut destula vreme -, nu a luat nicio pozitie politica asupra acestei decizii. Lucrul asta obliga, practic, Parlamentul sa treaca la actiune, iar punerea problemei suspendarii Presedintelui ar fi fost cat se poate de justificata. Pentru ca inseamna ca Presedintele nu doreste sa respecte Constitutia, fara sa dea vreo explicatie. Daca vreti, din punctul asta de vedere, se aseamana cu celebra replica „Alta intrebare!” a lui Florin Iordache. Asa face si Dl. Iohannis, din pacate: „Alta intrebare!”.

Pana la urma, intr-un tarziu, Presedintele a revocat-o pe LCK. Nu spun ca trebuia sa-i multumeasca, asa cum sugereaza Cristian Preda. De fapt, atitudinea D-lui. Preda vine din vremuri revolute. Dar faptul ca Presedintele nu a avut, practic, o pozitie politica lasa de dorit… Totusi, in anuntul facut de purtatorul de cuvant al Presedintiei, Madalina Dobrovolschi, este sprijinita in continuare lupta impotriva coruptiei si statul de drept.

Dar eu ma intreb: unde va ajunge tara asta daca noi din cinci in sase ani tot suspendam Presedintele? Si cu atat mai mult cu cat sunt, putem gasi, justificari in acest sens! Liviu Dragnea a si declarat ca discutiile pentru suspendarea Presedintelui nu s-au incheiat odata cu revocarea din functie a Laurei Codruta Kovesi.

Din pacate, asa se face politica in Romania…

Iar lucrul asta ii deruteaza atat pe cetateni cat si pe partenerii nostri externi.

A fost o dezbatere intensa zilele acestea referitoare la adoptarea de catre Majoritate a unor noi Coduri Penale. Lasand la o parte faptul ca noi din cinci in sase ani schimbam Codurile Penale, deci si politica in domeniul penal a Statului Roman – lucru de natura sa-i deruteze grav pe cetatenii acestei tari si pe partenerii nostri externi, lasand la o parte faptul ca devenim ridicoli, desi, desigur, orice lege e perfectibila, totusi stau si ma intreb ce atitudine e aceea ca sa spui, de exemplu, ca 80% din schimbari au fost „absolut necesare” si doar 20% sunt cu probleme… Noi n-am putut nici in aceasta privinta gasi un consens politic. Si din aceasta cauza predomina in viata noastra politica un conflict destul de mare. Acelasi lucru si in privinta Codului Admnistrativ, propus de Majoritate.

Ar trebui, de asemenea, precizat ca celebra Scrisoare a celor 12 Ambasade reprezinta o interferenta ciudata in actul legislativ al tarii. Eu nu contest aici libertatea de exprimare. Totusi, Romania e un stat suveran si independent prin Constitutia sa. O asemenea Scrisoare nu e doar lipsita de eleganta, dar e un exemplu negativ de a face politica si exprima o lipsa de respect pentru Statul Roman in ansamblul sau. Totusi, cetateanul traitor in, sa zicem, Bacau sau Timisoara, nu traieste in Nebraska. Sper ca sunteti de acord. Ce ar fi ca si Statul Roman sa exprime, prin ambasadele sale, pareri critice la felul in care legifereaza, de pilda, Congresul SUA sau Parlamentul Frantei si sa indemne sa se legifereze acolo in alt fel?

Pe de alta parte, ca exemplu de democratie conflictuala ce iese din zona politica putem sa dam Strada.

Nu ca as avea ceva impotriva ca asa-zisii Tineri Frumosi si Liberi sa iasa in strada si sa ocupe, fara autorizatie, Piata Victoriei pentru a protesta. In Romania exista o cultura a protestului stradal datorita felului conflictual in care se face politica pe plaiurile dambovitene. Eu am fost in mijlocul lor si va pot spune ca acesti tineri care ies in strada sunt destul de linistiti. Nu m-a luat nimeni la bataie. Intr-adevar, prezenta Jandarmilor contrasta cu acesti oameni care se exprimau pasnic.

Totusi, politica inseamna altceva. Politica se face pe voturi, inseamna ideologii. Din acest punct de vedere, actiunea aceasta a strazii nu intra in sfera politicii. Sa fii impotriva lui Dragnea nu inseamna neaparat sa faci politica. E prea putin. Sau citeam acolo o chestie hazlie: „Clasicul Duie Mragnea” 😆 😆 . Doar ca asa ceva nu inseamna politica. Nici macar atitudinea anticoruptie nu-mi spune ceva despre profilul lor politic. Mitingul facut de PSD, unde au venit membri din organizatiile loclale ale PSD, acela e un miting politic. Pe cand Strada noastra nu poate fi incadrata la modul clar intr-o ideologie politica. Nu stim daca acesti oameni sunt liberali, sau poate social-democrati sau conservatori (desi cred ca mai putin conservatori…) etc. E un lucru destul de grav!! Pentru ca e vorba mai mult de anarhie in mitingurile acestea ale Strazii, ale TFL-istilor, decat de politica.

Spre exemplu, Miscarea 5 Stele din Italia are o ideologie politica si un program destul de limpede definit. Noi avem in Parlament un asa-zis partid numit Uniunea Salvati Romania. Ma uit la pozitia politica. Zice acolo: sincretic. Nu cred ca se poate lamuri cineva din aceasta descriere a pozitiei lor politice. Insemna ca ei n-au, de fapt, o pozitie politica. Dupa felul in care se denumeste, seamana foarte mult cu Frontul Salvarii Nationale. Si chiar pare o reeditare moderna a FSN-ului de atunci.

Eu nu pot sa am incredere in tot felul de Miscari – Strada – care are la baza niste ONG-uri daca inteleg eu bine, USR – partid format pe FaceBook, Miscarea Romania Impreuna a lui Dacian Ciolos -, care fac politica dar au mari dificultati de a se defini din punct de vedere politic. Spre exemplu, mie, cel putin, Manifestul Miscarii Romania Impreuna mi se pare de o superba platitudine. Pe de alta parte are tot felul de neclaritati, de pilda:

„Considerăm că o societate trebuie să construiască un echilibru corect între libertate şi dreptate. Credem în primatul valorii libertății, căci aceasta este sursa creativității umane, a inițiativei, a dezvoltării, dar şi a responsabilității fiecăruia pentru sine, familie, comunitate și pentru generațiile viitoare.

[…]

Piața liberă este o soluție în asigurarea competiției, dar nu garantează nici onestitatea acesteia, nici intrarea sau menținerea în competiție a celor defavorizați. În același timp, deși prețuim competiția și aderăm la individualism ca formă de exprimare a creativității, considerăm că acțiunea colectivă, cooperarea, bazate pe individualismul etic, nu pe cel egoist, sunt pietre de hotar în construirea unei lumi libere și drepte pentru cât mai mulți oameni cu putință.”

Dar cine a spus ca viata e dreapta?, ca sa-l citez pe Milton Friedman – v. aici. Ce inseamna sa „construiesti un echilibru corect intre libertate si dreptate”? Cu parere de rau, domnule Presedinte Iohannis, dar trebuie scoase in evidenta aberatiile domnului Ciolos. Iata, spre exemplu ce declama, patetic, Manifestul:

„De ce am ajuns la plecarea în pribegie și la perpetuarea unui cerc vicios al subdezvoltării? De ce acești oameni care au plecat și pleacă nu au reușit să facă o masă critică încât să modeleze și să tragă lumea noastră după ei?”

Pentru ca sunt oameni liberi, pentru ca libera circulatie a oamenilor e unul din pilonii Uniunii Europene. Pentru ca regimul comunist le-a ingradit in mod abuziv acest drept fundamental!! Si apoi de vorbe si de patetism, eu cred ca lumea s-a saturat. Iar solutia pe care o propune este acelasi si acealasi cliseu pe care il auzim zilnic: „democrația de la ”firul ierbii”” si „respectarea statului de drept de către orice persoană”. De fapt si Miscarea D-lui. Ciolos e un fel de Salvati Romania a lui Nicusor Dan.

Toti vor sa salveze Romania.

Asa a vrut si Frontul Salvarii Nationale atunci, in ’90.

De fapt, tot Manifestul Miscarii D-lui. Ciolos e de un fesenism clasic. Cu toate acestea, trebuie aratat ca, desi se spunea despre Ion Iliescu ca ar fi un neocomunist, liber-cugetator cum s-a autodefinit, Iliescu credea in energiile pietei libere si in superioritatea acesteia fata de economia de stat si planificata de catre stat de pe vremea comunismului. Iliescu a scris despre aceste lucruri. Pe cand conceptia D-lui. Ciolos e macar intrucatva colectivista.

Despre ce neocomunism vorbim atunci, domnule Iohannis?

Aceeasi intrebare pentru Departamentul de Stat al SUA.

Toate aceste forme poltice de salvare a Romaniei, a natiunii vor, de fapt, sa multumeasca pe toata lumea. Or, lucrul acesta nu e cu putinta si de aceea astfel de utopii au un sambure totalitar din start, asta ca sa le facem o caracterizare politica.

Eu stau si ma intreb cum de nu se observa si niste similitudini in denumirea unor astfel de miscari, de pilda: Miscarea Romania Impreuna – Rusia Unita a lui Vladimir Putin. „Impreuna” – „Unita”, nu prea e deloc in regula!!

Insa ceea ce este regratabil e mersul haotic, daca pot sa-i spun asa, al Romaniei. Democratia presupune, desigur, conflictul. Dar cu totul altceva este sa vrei sa fie un conflict sau sa-l intretii. Pe marile probleme trebuie sa existe un consens politic si societal si o viziune cat se poate de echilibrata. Din pacate, ceea ce s-a putut in 1995 pare a nu se mai putea intampla acum. Din pacate, nici Presedintele actual pare a nu avea capacitatea de a genera un consens ci mai degraba ori nu vorbeste sau are reale dificultati in a-si exprima o pozitie politica, ori se pune singur, fara sa-l sileasca cineva, in conflict cu Majoritatea.

Din pacate, mi-e teama ca toata aceasta batalie politica este una, in fapt, infructuoasa. Zadarnica, stearpa. Dar capabila sa ne impinga inapoi.

Iar daca, pe buna dreptate, Parlamentul va purcede la suspendarea Presedintelui, Romania va fi, in plan european, un exemplu de instabilitate in zona. Si asta de la un exemplu si un factor de stabilitate, cum eram odata.

Si a pune Romania la ordinele unor Ambasade e un lucru dezgustator. Si vom fi, pe buna dreptate, dispretuiti.

As dori sa inchei aratand ce fel de Putere si ce fel de Opozitie avem. Ca sa ia aminte mai cu seama Opozitia de azi.

Ganditi-va ca PSD, desi si-a dat jos doua guverne, desi au avut loc atatea si atatea mitinguri de protest in Piata Victoriei (despre care am scris si eu), s-a erodat cu doar 2% – asa spunea un sondaj recent care a fost prezentat la Realitatea TV.

Acelasi sondaj spunea ca PNL, desi e in Opozitie, in loc sa atraga capital electoral, cum e normal sa fie, a pierdut un procent, daca nu chiar doua!!!

Daca ne uitam la sondajele de opinie efectuate de la alegerile din 2016 incoace se observa cu usurinta, cu ochiul liber, ca PSD e la o medie in vecinatatea lui 40%, iar PNL, principalul partid de Opozitie se situeaza la 25%. USR a reusit doar de doua ori sa aiba intre 11 si 13%, in rest media sa e de 9%. Nu mai vorbesc de faptul ca Sociopolul da PNL-ul, intr-un sondaj efectuat la sfarsitul lui mai si inceputul lui iunie, la doar 18%, limita de 21% fiind cea maxima, marja de eroare fiind de plus, minus trei puncte procentuale. Dupa Sociolpol si IMAS, PNL a suferit o scadere dramatica din februarie, acest an, incoace.

PNL, USR, chiar impreuna cu PMP, nu pot face, impreuna, cat PSD-ul singur.

Oare aceste lucruri nu dau, totusi, de gandit Opozitiei noastre?

Pentru ca nu vedem, din pacate, o strategie prin care Opozitia sa reuseasca sa creasca din punct de vedere electoral, desi ar avea de unde berechet!!!

Stiti care e efectul?

Se perpetueaza in continuare, de la alegerile din 2016, pe scena politica romaneasca un profund dezechilibru politic marcat si de o imposibilitate cronica de a gasi un consens pe marile probleme ale acestor vremuri care privesc Romania. Acest dezechilibru se tot rostogoleste si este uimitor cat de putin s-a erodat PSD, la guvernare fiind!! Si scade PNL, fiind in Opozitie…