Precizie de cativa metri…

Nu am un telefon mobil hiperperformant. Este de la provider-ul de telefonie mobila, asa cum au atatia altii. Dar l-am primit cu o aplicatie foarte interesanta: Google Maps. Daca doresc, pot sa activez locatia si pot sa vad, de la locatia de unde ma aflu la o alta locatie, sa zicem in Bucuresti (dar, desigur, n-are importanta), ce distanta este, cum pot ajunge acolo, pe ce variante si cat dureaza pe fiecare varianta, pe jos sau cu mijloacele de transport in comun din Bucuresti.

Sa presupunem ca merg pe jos. Constat pe ecranul telefonului ca sunt in miscare, ca ma deplasez. Si va spun ca precizia cu care imi indica distanta din punctul in care ma aflu la locatia la care vreau sa ajung este de cativa metri !! Am facut experienta de a ma apropia de locatia respectiva, am dat un reload paginii, si dupa ce s-a incarcat (lucrul a durat cateva secunde) distanta pana la respectiva locatie era de 32 de metri. Nu 35 m, nici, rotund, 30 m sau 40 m, ci 32 de metri !!!!

Sper ca nimeni nu ma va contrazice daca afirm ca suntem in secolul XXI 🙂 . Apropo de ce scriam in postarea precedenta, este de neinteles cum STS-ul nu poate stabili cu precizie de unde s-a dat un telefon catre Serviciul Urgente, trimitand echipajul de politie la 10 km distanta fata de locatia de unde s-a efectuat apelul, cand eu, cu telefonul meu mobil, care, repet, nici nu e unul extraordinar de performant, stabilesc, cu Google Maps, o anumita locatie, pe care o vreau, luata aleator, cu o precizie de cativa metri !!!!

Nu stiu in ce secol se gasesc alti oameni, dar spun banalitati daca afirm ca pot sa stiu cu precizie ce cafenele, restaurante si nu numai sunt in zona respectiva, inclusiv programul lor. „Zona respectiva” poate fi undeva in Bucuresti sau in Adelaide (Australia), sau in New York (SUA) etc.

Se tot vorbeste de securitate cibernetica. Am atins acest subiect in acest comentariu. Pentru ca sunt stiri de genul : „UPDATE. Sistemele informatice din spitale, sub atac cibernetic masiv. Probleme la Sp. Victor Babeş„. Si iata ce putem citi chiar in acest articol din Romania Libera:

„UPDATE: Serviciul Român de Informații anunţă într-un comunicat de presă că există atacuri cibernetice la patru spitale din țară: Victor Babeș (București), Huși, Dorohoi și Cărbunești, precizând că, „din analizele preliminare efectuate, reiese faptul că pentru oprirea infecţiei este suficientă instalarea oricărui produs antivirus recunoscut în domeniu. Cel mai probabil infecţia se bazează pe inginerie socială (păcălirea utilizatorului) şi nu pe exploatarea unei vulnerabilităţi (slăbiciuni) a sistemului. Ransomwareul nu este de mare complexitate, fiind detectabil de către orice produs antivirus clasic”. Potrivit SRI, nici unul dintre spitalele afectate de atacurile cibernetice nu avea instalat un program antivirus.„

Nici unul din calculatoare nu avea instalat un program antivirus…?! Tot citim astfel de stiri… Deci la stat, in insitutiile statului, calculatoarele nu au un antivirus instalat acolo. Deci e clar ca sunt expuse unui atac cibernetic. Dar daca vorbim de calculatoare, de network-uri este extrem de limpede ca primul lucru pe care trebuie sa-l faci pentru ca sa asiguri securitatea cibernetica a calculatorului este sa-i instalezi un antivirus bun. Este elementar. Antivirusul trebuie instalat indiferent daca acele calculatoare sunt conectate la internet sau nu. Si poti achizitiona un antivirus foarte bun la un pret foarte acceptabil pentru bugetul unui om de conditie medie.

Stau si ma intreb ce inseamna asta: factorii responsabili, de decizie in Stat nu se pot adapta la tehnologia sec. XXI? Sunt probleme de adaptare sau ce fel de probleme sunt? Poate ca unii nu pot sa inteleaga inca spiritul unui nou secol?

Iata un articol interesant din Gandul: „Fost şef al NSA: Criza dintre SUA şi Iran arată că atacurile cibernetice devin instrumente militare„, unde se arata, printre altele:

„”Observăm că domeniul cibernetic, care era element activ al competiţiei dintre state, va fi parte a conflictului dintre naţiuni”, a declarat Mike Rogers la Conferinţa „Săptămâna cibernetică”, organizată de Universitatea din Tel Aviv.

„Statele Unite şi Iranul consideră instrumentele cibernetice o opţiune de ripostă puternică ce comportă riscuri mai mici decât un atac militar. Deci, vom asista la mai multe acţiuni de acest fel. Riscurile de escaladare sunt mai mici. Este trimis un mesaj, dar nu apare în mod necesar o ripostă din partea cealaltă”, a afirmat Mike Rogers, conform publicaţiilor The Jerusalem Post şi Times of Israel.”

Poate ca unii ma vor osandi ca fac reclama, dar v-as putea da eu un exemplu de un antivirus bun 🙂 .

Iata ce conceptie dezvolta Vladimir Putin despre aceste atacuri cibernetice – articolul: „VIDEO. Vladimir Putin sugerează, pentru prima dată, că atacurile cibernetice din campania electorală din SUA ar fi provenit din Rusia: Este posibil să fi fost comise de hackeri patrioți, care au vrut să apere interesele țării„:

„„Artiștii pot acționa pentru binele țării. Se trezesc cu o stare bună de spirit și pictează diverse lucruri. La fel și hackerii, s-au trezit și au citit ceva despre relațiile bilaterale dintre state. Dacă sunt patrioți, contribuie la lupta împotriva celor ce spun lucruri negative despre Rusia, așa cum cred ei că este corect”, a afirmat Vladimir Putin în fața reporterilor prezenți la Forumul Economic de la St. Petersburg.

Anterior, Vladimir Putin a negat că Rusia s-ar fi implicat în vreun fel în campania prezidențială americană din 2016. Când a fost întrebat, în mod direct, dacă a fost implicat, el a afirmat: „Fiți atenți la ce spun: NU!”. Mai mult de atât, a calificat acuzațiile drept „fictive, minciuni și provocări”.
Joi, Vladimir Putin a reiterat că Guvernul rus nu a fost în spatele atacurilor, ci că hackerii ar fi putut să acționeze pe cont propriu.

„Este important ca astfel de lucruri să nu fie făcute la nivel guvernamental. Îmi pot închipui că cineva organizează atacuri cibernetice, făcând în așa fel încât să pară că Rusia este responsabilă. Tehnologia modernă poate permite acest lucru cu ușurință”, a mai spus el.

Liderul de la Kremlin a continuat afirmând că și dacă au intervenit hackeri, nu ar fi putut să schimbe cursul alegerilor.”

Deci sa intelegem ca aceste atacuri cibernetice, realizate de catre „hackeri patrioti” contribuie la bunele relatii dintre tari, in opinia Presedintelui rus?

„Dacă sunt patrioți, contribuie la lupta împotriva celor ce spun lucruri negative despre Rusia, așa cum cred ei că este corect” – cuvintele lui Putin… Deci daca nu esti patriot, nu contribui cum crezi tu ca este corect, adica prin atacuri cibernetice… Dar de ce nu contribui altfel, spre exemplu sa scrii un articol pe un blog prin care sa incerci sa demontezi acele lucruri negative ce se spun despre Rusia?

Constatam – si ar trebui sa constatam cu ingrijorare – aceasta tendinta de a aduce tehnologia moderna si de a o folosi in scopuri militare impotriva unui alt stat. La fel s-a intamplat si se intampla si cu tehnologia din domeniul nuclear. Cand SUA a lovit nuclear Japonia prin cele doua bombe atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki, in august 1945, si-a demonstrat superioritatea tehnologica incontestabila. Acum omul face, de fapt, acelasi lucru, dar folosind o alta tehnologie. Trebuie insa remarcat ca oamenii obisnuiti in imensa lor majoritate, popoarele nu folosesc aceasta tehnologie – calculatoarele, tabletele, internetul – in astfel de scopuri malefice. In schimb, cei care ne guverneaza o fac!!

Dar trebuie, pe baza experientei istorice, sa admitem ca dezvoltarea tehnologica pe mapamond s-a repercutat si asupra sectorului militar. Pe de o parte, avem perfectionarea unor tehnologii foarte vechi, pe de alta parte e vorba despre tehnologii cu totul noi. Spre exemplu, legat de dezvoltarea unor tehnologii vechi, interesant este sa citim despre arma numita tun. Cea mai veche descriere a tunului dateaza din timpul dinastiei Song din China, de la inceputul sec. al XII-lea. Tunul de atunci este intru totul asemanator cu cel de acum. Diferenta o face doar decalajul tehnologic, nu arma in sine. Dar avem acum si arma cibernetica – o tehnologie cu totul noua care nu a existat in sec. al XII-lea. Privind istoric, intotdeauna tarile au fost puse in situatia de a se adapta la dezvoltarile tehnologice sau la tehnologii noi, mai devreme sau mai tarziu. Nu doar in domeniul militar, desigur.

Cat de adaptata este Romania la aceste noi tehnologii? Fara indoiala, lucrul acesta presupune costuri, dar beneficiile sunt de netagaduit. Interesant este ca experienta istorica ne arata ca nu se poate altfel si asta cu atat mai mult cu cat Romania este o tara europeana. Implacabila dezavoltare temporala a istoriei umanitatii pare a merge mana in mana cu implacabila dezvoltare tehnologica. Noi ar trebui sa intelegem mai bine lucrul acesta. Fiecare tara, de-a lungul Istoriei, a trebuit sa se adapteze la un lucru care de asemenea nu a stat pe loc: dezvoltarea tehnologica. Japonia e o tara care a facut un salt calitativ extrardinar din acest punct de vedere dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial si intr-un timp foarte scurt, ajungand rapid o mare putere economica, desi, din cate stiu, e o tara care nu prea dispune de resurse naturale.

Ar trebui sa avem o strategie viabila pentru a adapta Romania la aceste noi tehnologii, pe care nu le-am mai intalnit in trecutul contemporan. Foarte multi dintre noi, in copilaria noastra, nici nu stiam ce-i acela un telefon mobil pentru simplu motiv ca un asemenea aparat, care sa mai fie folosit si pe scara larga, nu exista. Pentru copiii de acum lucrul acesta e ceva cat se poate de familiar. In schimb, Romania de azi este sau nu adaptata la aceste noi tehnologii?

Din cate putem citi in presa, din ce am putut afla legat de tragedia de la Caracal tara noastra nu prea e adaptata inca. Se tot vorbeste de proiecte de tara… Include vreunul o asemenea strategie de a adapta Romania la tehnologiile actuale de varf? Nu ma refer aici doar la domeniul militar.

Tehnologiile de varf se rasfrang asupra dezvoltarii economice a tarii. Legat de dezvoltarea economica, in vremurile noastre aceasta este mai ales intensiva si mai putin extensiva. Fara indoiala ar trebui sa exste studii asupra influentei acestor noi tehnologii asupra, sa zicem, fortei de munca, pregatirii, calificarii acesteia. Insa nu prea vad la noi o viziune in acest sens. Insa trebuie remarcat fenomenul ca astfel de tehnologii de varf patrund si in zonele mai putin dezvoltate. Reclama aceea cu un cioban care foloseste telefonul mobil este relevanta in acest sens. Trebuie sa observam ca folosim astfel de tehnologii in mod curent: folosim ca si cum ar fi cat se poate de normal fisiere de tip pdf, e-mailul etc. In schimb felul in care e adaptata tara la astfel de tehnologii e ramas in urma. Conceptiile sunt vechi, nepotrivite cu ceea ce ne ofera noul, ca sa zic asa. Sensul cuvantului „adapta” in limba romana este acela de „A transforma pentru a face să se potrivească„, „A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească„, „A transforma, a face să se potrivească„.

Din acest punct de vedere intervine o chestiune filozofica interesanta: a transforma Romania pentru a face sa se potriveasca cu dezvoltarea tehnologica actuala, pentru a corespunde unor cerinte noi determinate de aceasta dezvoltare tehnologica, daca admitem ca exista o relatie de determinare intre dezvoltarea tehnologica actuala si cerintele societale, politice, militare etc dintr-o tara, in sensul ca aceasta dezvoltare tehnologica determina aceste cerinte, si cum s-ar putea realiza mai bine, mai optim, mai eficace acest lucru. Dar, dupa cum putem constata istoric, dezvoltarea economica, tehnologica etc (sa spunem intr-un cuvant: dezvoltarea) a determinat intotdeauna si cerintele unei societati. Cerinta putand insemna, cum spune si DEX-ul, „pretentie”, „nevoie” sau chiar „Fapt care este indispensabil pentru satisfacerea unor necesități curente„.

Ar trebui evidentiat faptul ca, desi mai lent, pasi importanti s-au facut. Spre exemplu, computerul a fost introdus destul de tarziu in Romania, dupa Revolutie. Acum mai toata lumea foloseste computerul, acasa sau la serviciu. Saltul calitativ obtinut este evident. Am ajuns, intr-un timp foarte scurt, sa avem internetul pe tableta sau pe telefonul mobil. Sunt pasi importanti care arata ca aceasta transformare despre care vorbeam mai sus este in desfasurare.

Despre succes…

Foarte interesant punct de vedere! Si, cred ca se poate spune asa, original! Interesant e tot, dar iata aici o idee foarte profunda:

„dacă nu s-ar fi inventat termenul “succes” şi n-ar fi existat satisfacţia ca rezultat al acestuia, pentru ce ar mai fi luptat acum fiinţa umană? Ce eveniment a marcat primul succes oficial? Să fie oare naşterea Universului, apariţia omului? Ce anume?”

Ma face sa ma gandesc la faptul ca fiinta umana e astfel creata, constituita, asa incat sentimentului de zadarnicie i se opune nadejdea. Imi amintesc de faptul ca Sfantul Simeon Noul Teolog spunea undeva ca omul a fost creat pentru a petrece intru nadejde… Filozofii moderni, spre exemplu Camus, au vrut sa inlature speranta pentru a privi viata si moartea in fata, cu deplina luciditate.  Lumea contemporana este mai mult o lume a succesului decat a elevatiei, iar succesul se traduce prin faptul de a castiga foarte multi bani. Cam acesta e tipul de succes al zilelor noastre: bunastarea personala, mai mult decat bunastarea obsteasca. Binele individual mai mult decat binele obstesc. De aici si individualismul acesta vulgar…

Intr-o pelicula uriasa Orson Welles facea radiografia succesului putred, megaloman – e vorba de Citizen Kane.

Cu toate acestea succesul este o trasatura a personalitatii fiintei umane. Spre exemplu, intrecerile sportive se bazeaza pe succes, iar Olimpiadele, inca din antichitate, stau marturie acestui lucru. Nu cred ca trebuie sa blamam neaparat succesul. Ar trebui sa ne gandim ca e nevoie si de efort pentru a-l dobandi… Depinde si cum privim  succesul… El poate fi privit si prin prisma dezvoltarii. Spre exemplu, societatea s-a dezvoltat de-alungul timpului si lucru asta s-a produs datorita succeselor, daca doriti e integrala acestor succese pe care omul le-a dobandit de-alungul timpului. Succesul nu inseamna neaparat o lupta. Gabriela spune:

„Dar aşa, luptăm să terminăm şcoli, să supravieţuim, să reuşim în lucruri mari, dar eşuăm în lucruri mici. Căutăm împlinirea, dar când o găsim nu ne putem bucura de ea pe deplin pentru că ne-am concentrat mai mult pe câştigarea luptei cu orice preţ decât pe parcurgerea drumului catre victorie în bucurie.”

Dupa parerea mea, marii oameni n-au cautat neaparat sa lupte, ci au cautat adevarul. Un mare fizician sau un mare scriitor, la fel. Nu stiu daca, spre exemplu, Faraday a cautat sa lupte, dar in mod sigur a cautat adevarul prin studiu, pentru ca a intelege un fenomen fizic nu este un lucru usor. Nici de ce cade marul din copac nu e un lucru usor de inteles… Lupta, daca se poate spune asa, s-a desfasurat in felul acesta, dar poate fi vorba si de pasiune pentru fizica. Interesant este ca legam succesul de o lupta, nu de efort, de o intrecere cu altii, nu de pasiune sau vocatie, sau, de ce nu, de talent. Urmarim gloria personala si nu atat sa ne implinim vocatia sau sa ne satisfacem o pasiune pe care o avem pentru un anumit domeniu si sa-i bucuram si pe altii de reusita noastra. Or, adevaratul succes este atunci cand reusim sa-i bucuram si pe altii de reusita noastra. Sa ne gandim la marele inventator american Thomas Edison: una din marile sale inventii a fost becul electric, de care ne bucuram si noi, in zilele noastre! Sa ne gandim la ce a insemnat si inseamna becul electric pentru noi toti, pentru societatea noastra moderna: n-ar fi existat societate moderna fara bec electric. Asta, DA, SUCCES! Asta, DA, REUSITA! Sa ne gandim la camera de filmat, inventata de Edison. Ce-ar fi fost societatea noastra fara camera de filmat… Se poate spune ca Edison a inventat societatea moderna, de care ne bucuram noi astazi. Ce reusita! Si ar trebui sa ne gandim ca datorita acestor oameni societatea a mers inainte. Care si-au impartasit succesul lor tuturor. In zilele noastre tindem sa uitam acest lucru, sau poate ca e doar o impresie a mea (pe care as dori-o gresita). Insa toata aceasta criza financiara si economica, daca ar fi s-o caracterizam in putine cuvinte, este o expresie a egoismului uman si nu al altruismului. Si anume al acelui egoism care se bazeaza pe acumulare continua de avere in folosul unora care se cred privilegiati de soarta. Un asemenea succes bazat pe un asemenea egoism nici nu stiu daca se mai poate numi succes… Insa unii il numesc succes, altii strategie economica…

Despre romi…

Iata doua articole din Gandul pe aceasta tema:

Nu vor să fie VECINI CU ROMII: trei persoane încătuşate la Tg. Mureş pentru că au împiedicat amenajarea unei tabere de romi

 

si editorialul al D-nei Rodica Ciobanu:

România nu-şi poate lega romii de glie

 

 

Problema

Citind aceste articole am cazut pe ganduri… Mie personal nu mi se pare ca acestea ar fi motivele pentru care suntem refuzati in Schengen. Faptul ca Romania indeplineste conditiile tehnice este un lucru atestat pe plan european. Deci nu ar trebui sa fie probleme. Probleme la frontiera, cu securizarea s.a.m.d, au si state membre Schengen. Iar asa zisa problema a romilor mi se pare a fi una falsa. Nu spun ca nu ar exista probleme de integrare a romilor, nu voi discuta aici cauzele. Dar ca problema romilor e aceea care blocheaza integrarea Romaniei in Spatiul Schengen mi se pare a fi o exagerare. Si astfel de exagerari se fac, de obicei, de catre extrema dreapta. Mi se pare, mai degraba, ca nimeni din UE nu doreste sa studieze serios problemele cu care se confrunta romii, obiceiurile lor, modul lor de viata. Spre exemplu de ce destul de multi romi refuza (?!) sa-si trimita copiii la scoala? Nu spun ca toti ar face lucrul acesta. Pentru ce multi dintre ei sunt saraci? Nu spun ca nu ar exista si romi bogati, chiar foarte bogati. Cei care sunt bogati cum si-au castigat averea? Prin furt? Dar oare nu sunt si romani sadea in aceeasi situatie? Care e diferenta? Cum este tratata femeia de etnie roma de catre sotul ei? Este sotul ei posesiv, o trateaza ca pe o sclava? De ce unii romi isi casatoresc copiii si inca de la varste fragede? De unde provine acest obicei si ce semnificatie are? Dezvolta acest obicei un anumit simbolism? De unde provin romii? Exista izvoare istorice care sa ateste provenienta lor din India? Limba romilor cum e? In ce familie de limbi o putem incadra (slava, germana, latina, alta)? Se tot vorbeste de integrarea romilor, dar nu vad pe cineva dispus sa faca o cercetare sociologica serioasa asupra acestui grup etnic. Pentru ca adevarul este ca noi cunoastem destul de putine lucruri despre romi. Totusi, sa nu uitam ca romii au dat si mari artisti, cu care ne mandrim. Unul din talentele lor este muzica. Sunt deosebit de talentati in muzica, executanti remarcabili (acordeon, vioara, voce si nu numai). Care sunt celelalte talente ale lor? Se spune ca sunt foarte buni lucratori in metal (ar fi si aici cateva intrebari – de ce in metal? De unde aceasta traditie a lucrului in metal? Ma gandesc la faptul ca ar fi vorba de o traditie, nu?). N-am auzit, spre exemplu, ca romii ar sti sa lucreze lemnul foarte bine. Se tot spune despre romi ca fura si de aici neincrederea in ei. Altii cersesc. Se spune ca nu muncesc sau ca nu vor sa munceasca, ca nu le place munca. De ce s-au impamantenit astfel de obiceiuri la romi? De asemenea deranjeaza ca sunt murdari si ca traiesc in murdarie. Si asupra acestui aspect aceeasi intrebare: de ce au adoptat si adopta in continuare acest mod de viata? Ma intorc la conditia femeii de etnie roma. Sa presupunem ca o tiganca vrea sa se rupa de tiganie si sa duca o viata aidoma populatiei majoritare: vrea sa invete, sa aiba servici 07.00-15.00, sa traiasca departe de satra, la bloc, impreuna cu sotul si copiii, sa mearga impreuna cu sotul la Festivalul George Enescu, la Sala Palatului. Daca decide astfel intampina ostilitate, greutati din partea comunitatii rome din care face parte? Cine ar impiedica-o sa duca un alt mod de viata: familia, seful comunitatii respective? De ce ar impiedica-o? Care ar fi resorturile psihice profunde ale membrilor familiei care i-ar determina sa o impiedice sa duca un alt mod de viata, unul nou? De ce unii romi (si au fost cazuri destule) prefera violenta ca forma de a se exprima pe sine? Sunt diferiti tiganii din Romania fata de tiganii din alte tari? Daca da, care ar fi diferentele?

Sunt destule probleme de cercetat, apropo de romi. Si se pare ca sunt foarte putini doritori de a le aprofunda si de a da solutii viabile privind integrarea romilor.

Se spune ca romii se trag din India…

Noua versiune a „vagabonzilor milionari”. Cum arată pe dinăuntru această „cocioabă dărăpănată” din India. GALERIE FOTO

Foarte interesant articolul! Il recomand a fi citit cu atentie!

Off Topic

VIDEO: Cântăreaţa R&B Vesta Williams a fost găsită moartă în camera de hotel

Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in pace!

 

 

 

Problema Transnistria

Trebuie sa recunoastem ca este o problema atat pentru noi cat si pentru Republica Moldova. Este o problema menita sa zadarniceasca eforturile Republicii Moldova de a se integra in Uniunea Europeana. Un editorial excelent pe aceasta tema, scris de Maria Diminet, in presalocala.com:

MITUL REINTEGRĂRII

Pe de o parte Moscova nu vrea sa-si piarda influenta in zona, pe de alta parte clasa politica de la Chisinau este legata ombilical de Rusia, prin firele unor interese obscure de afaceri si bani. Totusi, as dori sa stiu care este viziunea liderilor de la Chisinau despre cum trebuie sa arate Rep. Moldova, despre cum ar putea fi posibila dezvoltarea.

Pana acum Rep. Moldova a ramas in zona ex-sovietica, dar nu se poate spune ca s-a dezvoltat din punct de vedere economic, social. Este o tara saraca. Iar mie mi se pare ca nici nu are, ramanand in aceasta sfera de influenta, perspective serioase pentru a progresa. Iata o intrebare pe care, dupa cat imi face mie impresia, nici liderii politici de la Bucuresti nu prea si-o pun: cum este posibil progresul in Rep. Moldova? Care ar fi modalitatile concrete de realizare a unui asemenea deziderat? La aceste intrebari se raspunde, exhaustiv, doar cu integrarea in UE. Insa data fiind starea in care se gaseste aceasta tara, este lucru destul de clar, as zice, ca oamenii politici de la Chisinau, clasa politica moldoveneasca, in ansamblul ei, nu a reusit sa dea raspunsul la aceasta intrebare. Voronin a incercat tentatia comunismului si a esuat lamentabil, desi partidul sau are inca multi suporteri. Totusi, ceea ce propune Voronin este clar ca nu poate fi acceptat de generatia tanara, care, cred, este dornica de progres. Este limpede ca, asa stand lucrurile, progresul acestei tari nu poate veni din ramanerea in continuare in sfera de influenta a Rusiei. Problema actuala in lume este, desigur, criza economica si financiara. Anul 2010 a fost un an deosebit de greu pentru Europa. Insa aceasta criza va trece, si nu cred ca mai e mult pana acolo. Inutil sa adaug ca aceasta criza economica a afectat puternic si Romania. Problema trebuie vazuta pe termen lung si nu prin cantonarea, in exclusivitate, pe aceasta criza. Autoproclamata Republica Transnistreana este o tara artificiu, menita sa consolideze interesele geostrategice ale Rusiei in regiune. O astfel de „tara” nu poate avea progres. Nu progreseaza pentru ca acel „capital” tenebru” si marfurile de contrabanda – interesele Ucrainei si ale altor state post-sovietice – nu pot genera progres. Eu ma exprim academic, dar, pe intelesul tuturor, ceea ce se intampla in Transnistria nu poate avea decat un singur calificativ: o porcarie! O zona murdara, cu tot felul de interese murdare. Or, Republica Moldova nu trebuie sa ramana in aceasta zona. Sansele de prosperitate pentru cetatenii moldoveni ar fi periclitate. Integrarea europeana este o sansa pentru Rep. Moldova. Practic unica sansa dupa caderea comunismului. Rusia isi va vedea intotdeauna de interesele ei si nu-i va pasa nici cat negru sub unghie de Rep. Moldova. De aceea eforturile de integrare europeana ale Rep. Moldova trebuie sprijinite de catre Bucuresti.

Pot sa inteleg preocuparea pentru bunastarea proprie a oamenilor politici de la Chisinau. Nu ca pe malurile Dambovitei lucrurile ar sta altfel. Insa clasa politica moldoveneasca ar trebui sa se gandeasca serios la viitorul republicii, sau, poate mai bine zis, sa dea un viitor Republicii Moldova. Speranta intr-o alta abordare vine din partea AIE. Care trebuie sa dezvolte o strategie de dezvoltare pe termen lung, tinand cont ca Rusia nu va contribui niciodata la acest lucru. Si asta este un adevar care trebuie spus oamenilor. Pentru ca sa nu se lase amagiti de asa zisele avantaje care ar veni din partea Rusiei. Pentru ca Rusia nu ofera avantaje, ci doar amagiri. Si, oricum, Rusia este interesata de dezvoltarea ei proprie, nu a altor state, foste ex-sovietice. Fata de acestea isi doreste dominatia, in exclusivitate. Asa cum, pe vremuri, nu i-a placut cand Romania a inceput colaborarea cu Renault sau cand a produs prima locomotiva moderna, dupa patent vestic.

Uniunea Europeana ar putea rezolva mare parte din problemele cu care se confrunta Republica Moldova, dar trebuie sa existe si efortul clasei politice de la Chisinau, in primul rand, pentru ca actiunea aceasta sa fie un real succes. Nu este ceva imposibil. Dar, desigur, problema este in continuare delicata. Am observat din editorial ca preocuparea liderilor de la Chisinau este concentrata pe problema neutralitatii. Expresia „menţinerea statutului de neutralitate şi europenizarea” nu este o formula rea. Maria Diminet o critica, spunand ca este duplicitara. Totusi, aceasta formula, ce are o doza de ambiguitate, este menita de a linisti Rusia. Defapt, asa cum a zis si Putin la Summitul NATO de la Bucuresti, Rusia nu are o problema majora in ceea ce priveste integrarea europeana, cat pe cea in NATO. Putin s-a referit atunci la Romania si Bulgaria, iar parerea de rau ca aceste doua tari au ajuns membre NATO a exprimat-o deschis, fara menajamente. Putin a criticat NATO in politica sa de ranforsare a democratiilor tinere, aparute dupa prabusirea comunismului, si a folosit o formula de genul, citez din memorie: ” in cazul asta NATO ar fi un democratizator„. Mi-a ramas in minte acest cuvant: democratizator – adica cel care democratizeaza! 🙂  . Uniunea Europeana nu este o alianta militara, si, din punctul asta de vedere, nu deranjeaza foarte mult Rusia. Pe cand NATO deranjeaza, deoarece este vazut ca o amenintare reala la adresa securitatii Rusiei.  Recent Medvedev a exprimat pareri ceva mai nunatate despre NATO, spunand ceva de genul ca poate ca nu ar trebui privit chiar ca o amenintare. Aceasta conceptie de adversitate nu ar trebui sa ne mire… Pentru ca in URSS NATO era privit ca fiind DUSMANUL ! Si generatii intregi au crescut indoctrinate cu aceasta conceptie. Pe de alta parte, fie vorba intre noi, nici Vestul nu e strain de o conceptie si neincredere similare. Pentru ca in toata perioada postbelica, pana la caderea comunismului, s-au spalat bine, bine, creiere, atat in Vest cat si in Est! Evident, Rusia nu ar fi deranjata de integrarea Republicii Moldova in NATO, daca NATO nu ar fi privit ca o amenintare serioasa. Acest lucru a fost intarit de amestecul american in Georgia. Rusia a privit evenimentele prin prisma catastrofei gandindu-se ca, din Georgia, de pe malul Marii Negre, o racheta NATO ar putea sa atinga Moscova. In general vorbind, extinderea Aliantei Nord Atlantice spre Est este privita de Rusia ca si cum Vestul ar incerca s-o cucereasca si s-o ingenuncheze. Alta e insa abordarea fata de UE, cu care Rusia are interese economice si doreste sa conlucreze. Chiar doreste ca cetatenii rusi sa poata circula fara viza in UE. Uniunea Europeana nu este privita ca o amenintare la adresa Rusiei. Ci ca o oportunitate de a dezvolta afaceri, si rusii nu gresesc prea mult gandind asa. Mentinerea fortei armate ruse in Transnistria si chiar mentinerea Transnistriei de catre Rusia se datoreaza acestui aspect: teama de NATO si de extinderea Aliantei spre Est. Nu ca Rusia ar avea vreo nevoie reala de Transnistria. Dar la o adica este importanta pentru apararea sudului Rusiei, zonei Marii Negre. Rusia are un fel de teama metafizica fata de NATO. Inteleg lucrul asta. Tocmai de aceea formula de care pomeneam mai sus nu este rea. Pentru moment Republica Moldova are nevoie de calmarea Rusiei in privinta NATO pentru a dezvolta politicile de integrare in Uniunea Europeana, fara sa atraga ostilitatea Rusiei. Rusia are suficienta putere si influenta de a zadarnici astfel de politici, daca s-ar simti amenintata cu ceva, ba chiar sa provoace repercursiuni economice dezastruoase, asa cum se spune si in editorial. Prudenta este necesara! Pe de alta parte Republica Moldova nu se poate integra foarte repede in UE deoarece trebuie sa indeplineasca conditiile de aderare. Pentru aceasta trebuie ca AIE sa puna bazele pentru acest deziderat si ar trebui ca toata clasa politica de la Chisinau sa caute sa contribuie la indeplinirea acestor conditii – macar din acest punct de vedere sa fie o viziune comuna a tuturor partidelor politice, mentinand dialogul cu Rusia, pentru a nu provoca ostilitatea Rusiei. Ar trebui cooptati si comunistii lui Voronin in vederea realizarii unui astfel de deziderat. Trebuie inteles, dupa parerea mea, si urmatorul lucru: pentru Republica Moldova sunt mult mai mari riscurile daca ar ramane pe „taram ex-sovietic”, ca sa zic asa, decat daca ar pasi pe „taram european”. Riscurile ar fi inapoierea, subdezvoltarea crunta si poate cel mai mare este ca nu ar avea niciun viitor. Problema ar fi ca lucrul acesta sa-l inteleaga toata clasa politica de la Chisinau si sa actioneze in consecinta, spre binele Republicii Moldova. Defapt cam in toate fostele republici sovietice se resimte acut subdezvoltarea, mai putin tarile baltice, care, acum, sunt afectate de criza economica si financiara. Uitati-va aici cum sta Lituania si aici cum sta Republica Moldova, din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor. Aici cum sta Belarus si aici cum sta Estonia! Asta ca sa facem niste comparatii.  Iata inca un motiv in plus pentru Republica Moldova ca sa paseasca pe „taram european” si sa dezvolte politici inteligente in acest sens.

P.S.

Recomand si citirea acestui editorial de pe blogul lui Vlad Cubreacov:

Transnistria – entitate falită finanţată din afară

Un editorial care descrie starea economica a Transnistriei si care ne ajuta sa intelegem mai bine cum isi poate exercita Rusia influenta asupra Transnistriei!

Cateva ganduri despre emanciparea femeii

Sunt doar cateva ganduri… Nu am pretentia ca pot, prin cateva ganduri exprimate, sa inchei intr-un mod exhaustiv subiectul acesta si nici nu am pretentia de a fi infailibil. Desigur, subiectul este foarte vast daca stam si ne gandim la femeile din lumea islamica, o lume cu o cultura foarte diferita de a noastra si in care progresul tehnic nu a patruns prea mult iar saracia (la modul general vorbind, caci saracia nu le afecteaza numai pe femei) este o realitate in multe dintre aceste tari.  In linii mari, noi judecam aceasta lume dupa standardele noastre, fara sa prea tinem seama de standardele acesteia. De obiceiurile, traditia, religia acestei lumi. Si prin prisma acestor standarde, ale noastre, judecam aceasta lume si in privinta felului in care sunt tratate femeile.

Image via Wikipedia

Image via Wikipedia

In lumea noastra, ca sa zic asa, femeile au facut un prim pas catre emancipare cand au inceput sa fumeze in locurile publice sau cand Marlene Dietrich a aparut (prima femeie, pentru prima data, din cate stiu!) in pantaloni scurti, lasand sa i se vada, nestingherit, frumoasele-i picioare. Adevarul este ca lumea se schimba si se schimba, in timp, bineinteles, si moravurile societatii. Fenomenul este foarte complex. Este vorba, desigur, si de evolutia economica a societatii umane, de dezvoltarea economica deosebita pe care umanitatea a inregistrat-o in sec. XX. Si care a determinat ca rolul femeii in societate sa creasca simtitor, aducand femeia in prim-planul activitatiilor artistice, economice, politice si stiintifice. In stiinta, Marie Curie este un exemplu edificator in acest sens: o femeie care a luat de doua ori Premiul Nobel – in 1903, pentru fizica si in 1911, pentru chimie!! Dezvoltarea societatii, in ansamblul ei, a facut ca importanta femeii in societate sa creasca. Se observa ca, preponderent, in tarile sarace femeia are un statut inferior barbatului. Pe cand in tarile dezvoltatate femeia are un statut social egal cu al barbatului. Deci se poate vorbi despre o egalitate intre femei si barbati. 

Femeile au stralucit si stralucesc in arta, atat prin calitatile artistice, dar si prin frumusetea lor. Mai sus o poza a celebrei soprane de coloratura Anna Moffo!

Aceasta emancipare a femeii este, pe de o parte, un lucru firesc, daca stam sa ne gandim ca mai din totdeauna femeile au muncit cot la cot cu barbatii, desi nu intotdeauna au avut un statut social egal cu cel al barbatilor. Cred ca este vorba de ceea ce spuneam mai sus: in zilele noastre complexitatea vietii economice, progresul tehnic si stiintific, nu poate da femeia la o parte. Am citit undeva ca femeile pot initia de doua ori mai repede o afacere decat barbatii. Cred ca a fost vorba de mersul firesc al societatii umane, nu neaparat de o intrecere intre sexe, dar in conditiile create de dezvoltarea economica. Si, din acest punct de vedere, nu este intamplator ca emanciparea femeii s-a produs intr-un mod cat se poate de ferm in sec. XX. Chiar si tarile mai sarace din Europa au trebuit, in ciuda prejudecatilor, sa recunoasca rolul activ al femeii. Spre exemplu, in 1952, in Grecia are loc revizuirea Constitutiei si se acorda drept de vot femeilor. Peste numai 10 ani Grecia a devenit membru asociat al Pietei Comune.

Cum este privit la noi acest fenomen, putem afla dintr-un editorial al Corinei Cretu  – Despre femei in politica si barbatii care se tem de concurenta, in care problema este pusa, mai degraba, prin prisma competitiei intre sexe si a mentalitatilor. In interviu doamna Cretu spune:

„”Boala societatii romanesti in ceea ce priveste afirmarea femeii este ipocrizia. Gasim tot felul de scuze si de trimiteri istorice pentru a nu permite femeilor sa se afirme liber. Intr-un fel, barbatii romani se tem de concurenta, chiar si in politica. De aici un anumit limbaj depreciativ in ceea ce le priveste pe femei. Bine, si femeile alimenteaza, unele dintre ele, din pacate foarte vizibile, stereotipiile in materie”, explica Corina Cretu.”

dar recunoaste ca:

„”Nu intrarea in politica a femeilor este problema. Intrarea este libera, nu pune nimeni jandarm la usa partidului, sa nu intre femeile. Este o optiune personala, si ea depinde de multi factori. Este adevarat ca, din motive care tin de acea mentalitate pacatoasa a romanilor in ceea ce le priveste pe femei, prea putine dintre ele isi propun sa faca o cariera in politica, si-o planifica in cele mai mici amanunte”, a declarat Corina Cretu.”

Iar in final se spune:

„Corina Cretu subliniaza ca, in Europa, Romania este pe ultimul loc in ceea ce priveste prezenta femeilor in politica. In lume, Romania e pe locul 93, la egalitate cu Azerbaidjanul, cu 11,4% femei in Camera Deputatilor si 5,8% in Senat.

Bulgaria are o rata mai mult decat dubla a prezentei femeilor in Parlament, clasandu-se pe locul 58, cu 50 de deputate dintr-un total de 240 (20,8%).

Din cei 471 de senatori si deputati alesi la 30 noiembrie 2008, 425 sunt barbati si numai 46 femei – 38 de deputate si 8 senatoare. Asadar, 9% din locurile Parlamentului sunt ocupate de femei, in ciuda faptului ca acestea constituie peste jumatate din populatia tarii, adauga aceasta.

„Regret ca politica romaneasca nu reuseste sa depaseasca acest nivel critic al discriminarii, societatea noastra fiind in continuare mult mai conservatoare decat ne place sa credem si indepartata de standardele europene. Cand ne intrebam de ce nu traim ca in majoritatea tarilor UE, cred ca trebuie sa ne punem si problema daca facem ce trebuie pentru a ne alinia nivelului european in toate privintele, inclusiv din punctul de vedere al reprezentarii femeilor”, conchide Corina Cretu.”

Sigur, trebuie sa ne punem problema daca facem ceea ce trebuie pentru a ne alinia nivelului european in toate privintele. Dar, dupa parerea mea, pe de alta parte, reprezentarea femeii la standardele „majoritatii tarilor din UE”, este in stransa legatura cu progresul general al societatii romanesti. Desigur, eu ma refer la reprezentarea femeii in general, nu numai in politica. Dar cand ai o economie care nu poate genera prosperitate, atunci nici nu se poate vorbi de o conditie buna a individului. Se vede cu ochiul liber: oamenii obisnuiti se gandesc tot mai des la emigrare, pentru a trai mai bine in alte tari. Or, in asemenea conditii nu prea poti spera ca poate avea loc o emancipare reala a femeii. Vreau sa spun ca nu este vorba numai de mentalitate sau conservatorism. Societatea americana, spre exemplu, a fost in anii ’20-’30 foarte conservatoare si puritana. Cu toate acestea femeia a reusit sa se emancipeze, lucru la care a contribuit si Hollywood-ul, unde s-a dezvoltat o adevarata industrie a filmului. Sau celebrul Broadway Theatre ! Si ca sa ne dam mai bine seama ce inseamna Broadway din punct de vedere economic (dar si cultural!) sa reflectam la ce spune Wikipedia:

„According to The  Broadway League, Broadway shows sold approximately $1.02 billion worth of tickets in the 2009-2010 season, compared to $1 billion in the 2008-2009 season.”

Iar ca sa ne dam seama si mai bine de calitatile femeilor, apropo de spectacolul artistic, va propun sa vizionati:

Interesant este sa privim lista laureatelor Premiului Nobel – aici.

Image by Indiana Public Media via Flickr

Observam ca cele mai multe au primit prestigiosul premiu pentru: literatura, medicina si pace. Mult mai putine pentru fizica si chimie, iar pentru economie avem doar o singura laureata Nobel, si asta abia acum, recent, in 2009 – D-na. Elinor Ostrom. Iata ca si in economie, desi destul de tarziu dupa parerea mea, femeia a reusit sa se impuna. Dar in ceea ce priveste literatura si medicina (dar si preocuparile pentru pace in lume) cred ca se poate spune ca perioada 2004-2009 a fost a femeilor: uitandu-ne pe listele laureatelor Nobel, vom constata prezenta (aproape) constanta a femeii in aceasta perioada. Pentru fiziologie si medicina am avut in anul 2009 doua laureate Nobel! Este un progres remarcabil pe care l-a facut femeia in debutul sec. XXI! Sa ne uitam si la alte perioade: spre exemplu intre 1966 si 1991 nicio femeie n-a obtinut Premiul Nobel pentru literatura. Pe cand acum, din 2004 incoace, avem la 2 ani jumatate (in medie) o laureata a Nobelului pentru literatura! S-ar putea trage oare concluzia, uitandu-ne pe aceasta lista, ca femeile sunt mai putin inclinate spre stiintele exacte (fizica, chimie, economie) si mai mult, mult mai mult spre disciplinele umaniste (literatura, medicina, pacifism)? Observati ca am inclus medicina intre disciplinele umaniste, desi e vorba de o stiinta, bineinteles, si inca una cat se poate de exacta, dar pentru faptul ca pare a fi mai apropiata de om decat, spre exemplu, fizica (e doar o impresie, va rog sa nu o judecati prea aspru!). Asa cum si literatura se refera mai mult la oameni, la problemele cu care se confrunta acestia (si barbatii si femeile) decat chimia. Asa cum pacea pe planeta ii priveste in modul cel mai direct pe oameni, la modul cel mai intim si vital, fata de economie care, sa zicem asa, studiaza legile pietei, sfera productiei, distributia si consumul bunurilor materiale si serviciilor sau fluxurile financiare. Ar rezulta ca debutul acestui secol deschide o mai buna reprezentare a femeii decat secolul trecut. Rolul femeii in societate este mai mare, calitatile ei sunt puse mult mai bine in valoare. Nu stiu daca rolul femeii este sa conduca lumea, daca ma gandesc la ce spunea Alvin Toffler ca in 40 de ani femeile vor face asta. Emanciparea femeii, dupa parerea mea, nu inseamna neaparat sa conduca lumea, sau sa conduca ceva. Rolul femeii in societate mi se pare mult mai profund. Poate ca aceasta emancipare are si un efect negativ prin indepartarea femeii de familie. Poate genera separatii ale cuplurilor, datorita independentei din toate punctele de vedere pe care tinde s-o aiba, actualmente, femeia. Dar femeia poate juca un rol profund in ceea ce priveste ameliorarea conditiei umane, imbunatatirea generala a vietii pe pamant. Implicarea mai activa a femeii in diverse activitati poate genera un mers mai bun al lucrurilor si, drept consecinta, progres general.

Sa mai ascultam putina muzica – Mozart! Tot in interpretarea frumoasei soprane Anna Moffo:

Personal imi displace punerea problemei sub forma aceasta a competitiei intre sexe: hai sa vedem cine castiga – barbatul sau femeia? Acest ultra-liberalism a intrat atat de profund in constiinta noastra incat si in aceasta chestiune judecam numai si numai prin prisma concurentei. Prefer complementaritatea intre masculin si feminin. Cred ca aceasta complementaritate exprima cel mai bine egalitatea intre barbati si femei. Cum si barbatii au nevoie de femei, asa si femeile au nevoie de barbati. Iar progresul cred ca se poate indeplini prin aceasta completare reciproca, nefortata de tot felul de competitii intre si intre, deci o complementaritate cat se poate de naturala. Ar fi foarte trist daca, in dorinta de a „castiga”, de a se emancipa, femeia si-ar pierde feminitatea. Este un lucru care nu trebuie sa se intample. Aceasta calitate este in exclusivitate a femeii si nu trebuie sa renunte la ea. Masculinizarea nu cred ca i-ar fi de folos si nici n-ar face-o fericita. O femeie nu trebuie sa imite un barbat, pentru a fi puternica, pentru a conduce, pentru a-si asuma responsabilitati. Asta sa fie oare rostul femeii si civilizatia sa conduca, oare, fatalmente spre asa ceva? Adica, la un moment dat, sa nu mai existe alte deosebiri intre sexe decat cele de ordin biologic? Sa privim aceste imagini cu Marlene Dietrich care vorbesc de la sine despre feminitate si frumusete:

O emancipare prin dorinta de a „castiga” si care ar conduce la pierderea feminitatii, ar pune problema orientarii sexuale pe care o femeie ar putea s-o aiba intr-o astfel de situatie.

Iata ce am citit pe site-ul Unica:

Vedete lesbiene şi bisexuale

Iata ce spune apropo de vedete bisexuale:

„Megan Fox, bisexuală declarată crede ca toţi ne-am născut bisexuali, dar ne alegem partenerul pe baza normelor sociale.  Fergie, solista Black Eyed Peas, recunoaşte fără ruşine că s-a distrat de minune cu femei, dar şi mai mult îi plac bărbaţii „bine dotaţi”. Angelina Jolie, recunoaşte că are o sexualitate debordantă. Dacă i s-ar întâmpla să se îndrăgostească de o femeie, i s-ar părea perfect normal să o sărute şi să o atingă, a declarat ea într-un interviu. ” 

Sursa: Vedete lesbiene şi bisexuale : Vedete : Unica

Dar si:

„Săruturi lesbiene de dragul spectacolului

Nu ştim dacă Madonna sărută femei de plăcere sau pur şi simplu de dragul spectacolului, însă de multe ori vedetele sunt nevoite să facă acest gest în filme sau pe scenă, pentru că o cere rolul sau ca să atragă atenţia publicului.
Cea mai recentă ispravă de acest gen îi aparţine Sandrei Bulock care a sărutat-o pe Scarlet Johanson la premiile MTV. Dar asta nu e noutate pentru Sandra, care a sărutat-o acum ceva timp şi pe veterana Meryl Streep.
Acelaşi lucru s-a întâmplat, tot pe scenă, între Jessica Biel şi Sarah Silverman, Carmen Elektra şi Paris Hilton. La 17 ani, Miley Cyrus s-a mulţumit să simuleze doar un sărut alături de una din dansatoare, gest care i-a atras critici din partea publicului.”

Sursa: Vedete lesbiene şi bisexuale : Vedete : Unica

Este interesant de stiut daca acest mod de viata influenteaza orientarea sexuala a femeii. Atata vreme cat o femeie este independenta si castiga bine si, dupa cum zic unii, „casatoria este o loterie cu prea putine lozuri castigatoare”, deci chestiunea legata de insatisfactia in cuplu (am auzit ca se practica, mai nou, asa numitele „casatorii de proba”), pot, deci, toate acestea influenta sexualitatea, orientarea sexuala a persoanei respective? Pe de alta parte nu se pot trece cu vederea cazurile de dopaj, cum a fost cel al lui Whitney Houston ,deci vorbim de o cantareata celebra, de mare succes, sau de caderile psihice pe care le-a suferit Britney Spears… De unde se poate deduce ca nu intotdeauna succesul profesional, sa fi in top, cum se spune, concretizat prin multi bani si multi fani, e sinonim cu fericirea. Nu intotdeauna a conduce e sinonim cu fericirea…

Asistam oare la un alt mod de viata? Adica la un declin al vietii traditionale de familie? Un mod de viata in care omul cauta fericirea altcumva? Nu ar fi de mirare daca ne gandim ca aceasta epoca, pe care o traim, este total diferita de ceea ce era in trecut. Explozia aceasta a descoperirilor stiintifice influenteaza, fara indoaiala, viata omului. Pe de o parte o face mai usoara, ii ofera mult mai multe informatii si surse de informatii iar internetul e doar un singur exemplu, deschide calea socializarii mondiale, ca sa zic asa, poti lua legatura mai usor cu foarte multi oameni pe care nici nu-i cunosti, contactul intre diverse culturi este liber. Pe de alta parte, referitor la femeie, posibilitatea acesteia de a se emancipa este mult mai mare decat in trecut. Spun posibilitatea si nu cred ca gresesc daca zic asa. Interesant este de citit despre Miley Cyrus

care deja la 18 ani impliniti are un mare succes – aici premiile pe care le-a luat, dar si o viata personala controversata.

Este si acesta un mod de emancipare a femeii in aceasta epoca. De observat imbracamintea sumara, care expune femeia fara niciun fel de rezerve privirilor (fata de moda din sec. XIX…), apoi muzica galagioasa, strigata, libera, fara niciun fel de constrangeri, netinand seama de nimic parca, decat de propria-i libertate si vointa de actiune libera. In mod clar o astfel de atitudine dovedeste emancipare si vointa de afirmare, pentru femeie, la fel ca pentru un barbat. Demonstreaza pur si simplu o egalitate perfecta, daca putem zice asa, dincolo de orice norme sociale, cum ar zice Megan Fox.  Party in the USA cantat de Miley Cyrus a fost urmarit pe youtube de 183.146.716 persoane, lucru ce vorbeste despre succesul cantaretei.

Adevarul este ca emanciparea femeii este in curs de desfasurare si se va dezvolta si mai mult in viitor. Fenomenul a aparut cu mai mult timp in urma. Aparitia atator vedete feminine, care devin modele pentru tanara generatie, il confirma. Ruptura fata de traditional este inteleasa mai greu de o generatie care a crescut si a trait in spiritul traditionalului. Intelegem, poate, mai greu, pentru ca dezvoltarea societatii s-a produs foarte rapid, prea rapid poate. Nu ne-a lasat timp prea mult pentru ca sa ne obisnuim cu schimbarea aceasta. Femeia va tinde catre independenta deplina fata de barbat, deoarece doreste sa fie independenta, o scarbeste si dispretuieste esecul, indiferent de motivele acestuia. Va prefera, probabil, relatiile scurte, urmate de separari, chiar daca nu de divort. Pentru ca nicio relatie barbat-femeie nu este perfecta si, dupa cum spuneam, teama de esec o va face sa prefere separarea. Se vorbeste tot mai mult despre emanciparea femeii, dar nu se vorbeste atat de mult daca femeile sunt fericite cu adevarat si ce le-ar putea face fericite. Eu cred ca nu si cazul lui Briney Spears cred ca spune destul de multe in acest sens. Nu este vorba de imposibilitatea succesului – american dream, nu-i asa? – cat de posibilitatea cat se poate de reala a caderii psihice, asa cum cred ca a fost si cazul lui Whitney Houston.  O cadere brusca, care arata cat de vulnerabili suntem in ciuda banilor multi pe care ii avem, in ciuda stralucirii pe care ti-o da scena (chiar si scena vietii), in ciuda tuturor eforturilor noastre de luptatori… Iata de ce aceasta chestiune legata de emancparea femeii mi se pare destul de controversata…

Sunt doar cateva ganduri… Nu am pretentia ca pot, prin cateva ganduri exprimate aici, sa inchei intr-un mod exhaustiv subiectul acesta si nici nu am pretentia de a fi infailibil…