Exagerare

Vad ca exista unele ingrijorari ca PSD-ALDE, dar mai ales PSD, doreste sa ne duca intr-un fel spre Rusia.

Trebuie insa spus ca situatia PSD-ului este net diferita de cea a partidului D-lui. Putin sau de cea a celui lui Erdogan.

PSD este un partid care s-a prabusit in sondajele de opinie – din cate am inteles are in jur de 35% – cu un lider, la Liviu Dragnea ma refer, cu mult sub cota de incredere a partidului.

Este interesant de notat ca, de la Ion Iliescu incoace si de la caderea lui Adrian Nastase in 2004, PSD nu a mai dat un lider de mare calibru, de mare anvergura. Nici Mircea Geoana si nici Victor Ponta n-au fost astfel de lideri. Iar cel actual are o cota de incredere atat de scazuta incat contrastul fata de lideri precum Viktor Orban, Erdogan sau Putin este colosal.

PSD, desi a castigat alegerile parlamentare din 2016, nu poate sa-si mentina avantajul. Cu oameni de pregatirea unei Viorica Dancila e clar ca nu se poate. PSD nu mai are oameni mari. Cine ar fi aceia? Codrin Stefanescu sau Serban Nicolae? Olguta Vasilescu cumva? Nu cred ca, de exemplu, D-na. Corina Cretu e popularizata atat de mult precum, sa zicem, Olguta Vasilescu.

Cota de incredere in PSD va scadea. PSD nu e nici pe departe Partidul Rusia Unita a lui Putin, iar diferenta, exprimata politic, intre Dragnea si Putin e enorma. La fel ca cea dintre Dragnea si Erdogan.

Este interesant de remarcat comparativ un lucru: Partidul Justitiei si Dezvoltarii al D-lui. Erdogan a avut de la alegeri din 2007 incoace procente de peste 45%, cu exceptia celor din 7 iunie 2015 unde a avut doar 40,87% si celor din 2018 unde partidul a inregistrat un scor de 42,56%. Practic, din 2017 incoace performantele partidului s-au situat in intervalul 40%-50% – de observat ce procente mari si cata constanta in timp, ceea ce nu e cazul vreunui partid din Romania. Legat de Turcia si Partidul Justitiei si Dezvoltarii vorbim de un partid politic, nu de vreo coalitie politica, cum a fost la noi cazul USL sau al Aliantei DA.

Ca sa duc mai departe analiza pe PSD, voi remarca faptul ca performantele PSD sunt afectate serios de coruptie. Promovarea unor oameni din multe puncte de vedere indoielnici la varf, in functii sus-puse, e din cauza coruptiei. Dar PSD ar trebui sau ar fi trebuit sa ia aminte la PDL, fost PD, un partid care, dupa 2004, a inceput binisor si parea o speranta, dar care, tot din cauza coruptiei, nu mai exista pe scena politica. Un alt exemplu de acelasi ordin e PNTCD, afectat grav tot de coruptie, care a disparut, practic, de pe scena politica, lasand un mare gol pe partea dreapta a esicherului politic: noi, practic, am ajuns sa nu mai avem un partid cu o ideologie crestin-democrata asumata.
Asa si PSD, desi a castigat alegerile, poate ajunge, datorita coruptiei, destul de jos in increderea electoratului.

Din aceasta cauza a spune ca acest partid, chiar si impreuna cu ALDE-le lui Tariceanu, ar duce Romania in bratele Rusiei e o exagerare. E vorba despre o temere exagerata. PSD nu poate reusi sa faca lucrul asta. Situatia lui la acest moment e mai degraba dificila decat confortabila. In special datorita propriilor greseli. De exemplu, interventia de pe 10 august a jandarmilor. Dar erodarea la guvernare se va amplifica. Iar Opozitia actuala va profita de pe urma acestui lucru.

Ideea anticipatelor, vehiculata de Darius Valcov, e una ce ar trebui luata in considerare de catre PSD. Daca e sa se opreasca, e mai bine s-o faca acum. Pentru ca e destul de clar ca nici caritasul, numesc asa Programul PSD, nu poate tine la nesfarsit. Iar PSD va trebui sa deconteze pana la urma si la urma.

In asemenea conditii deloc favorabile si fara suportul popular necesar e nu doar greu, dar si cat se poate de improbabil ca PSD, chiar si impreuna cu ALDE, sa poata schimba linia politica, europeana si nord-atlantica, a tarii.

Comentarii pe seama unui sondaj

Agentia de rating Politic

Sondaj national ARP, vot partide, decembrie 2015

Se arata ca:

„Agenția de Rating Politic a lansat primul Raport al Barometrului “Piața politică” – decembrie 2015, care se referă în principal la intenția de vot pentru partide și la sistemul de partide în general. Sondajul a fost realizat  în perioada 2  – 6 decembrie 2015, pe un eşantion reprezentativ pentru populaţia României de 950 de persoane, cu interviuri telefonice şi are o eroare de 3,2%. Cercetarea face parte dintr-o serie de studii şi analize ale Agenţiei de Rating Politic realizate pentru uz propriu, „Barometrul Piaţa politică” (raportul anterior: aprilie 2015). Raportul poate fi consultat aici.

Sondajul, la 1 an de la alegerile prezidențiale și cu 6 luni înainte de alegerile locale, indică o reașezare pe coordonate noi a pieței politice:

▪ Spectrul politic se diversifică din nou, după o perioadă de polarizare care a fost specifică alegerilor prezidențiale.
▪ Se confirmă prognoza din aprilie a Agenției de Rating Politic: mergem către un Parlament cu mai mult de 2 partide, pe fondul logicii proporționale a sistemului electoral.
▪  Partidele mari, PSD și PNL, revin în “matca” obișnuită pentru partidele lider, cu scoruri în plaja 30-37%. PNL conduce cu 35% din opțiuni, urmat foarte aproape de PSD cu 34%.
▪ Noul discurs, în ton mai radical, al lui Traian Băsescu tractează MP într-o zonă de relevanță, pe locul 3, cu 7,5%.
▪ ALDE, condus de președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, și rezultat din fuziunea PLR și PC, se plasează de asemenea peste pragul electoral, la 6,5%.
▪  Un partid nou, susținut de Klaus Iohannis și Dacian Cioloș, ar fi recepetat pozitiv și ar aduna adepți de la toate partidele și dintre nehotărâți. 35% din toți alegătorii se declară deschiși spre o asemenea idee.
▪  Până în acest moment, cei care reușesc să speculeze nișele de lângă partidele mari sunt tot lideri consacrați (Băsescu, Tăriceanu), nu partide total noi.
▪ PSD și-a conservat nivelul de vot pentru brandul propriu, după tranziția de la Victor Ponta la Liviu Dragnea și după ieșirea formală de la guvernare.
▪ PNL este provocat să își consolideze brandul propriu, cu mesaje și lideri proprii, după ce s-a încheiat perioada de “euforie” de după prezidențiale în care a fost indentificat și s-a suprapus cu imaginea lui Klaus Iohannis și când PNL a beneficiat de popularitatea foarte ridicată a noului președinte. Logica alegerilor locale și parlamentare impune o altă abordare și certificarea unei identități proprii.

Barometrul a urmărit și cum este perceput sistemul poltitic ca ansamblu, după agitația socială și politică recentă:

▪  Românii așteaptă într-o măsură mult mai mare decât în primăvară noi proiecte politice (51% față de 38%). Recentele evenimente, protestele și nemulțumirile au amplificat această dorință.
▪  Imaginea partidelor actuale este proastă, fiind percepute că nu lucrează decât pentru interese proprii, nu pentru alegători (70% au această percepție).
▪  Există totuși un orizont de așteptare pozitiv pentru o reformă a partidelor – 60% consideră că actualele partide se pot reforma.
▪  Corupția este principala problemă de credibilitate a candidaților în alegeri – aproape jumătate (48,5%) indică acest lucru.

Am fost interesați de scenariile propuse de mass-media, despre posibilul “import” al liderilor actualului guvern de către PNL, respectiv PSD. Pentru moment nu există susținere decât parțial pentru scenariul discutat în cazul PNL:

▪  Eventuala venire a lui Dacian Cioloș la conducerea PNL are o susținere moderată (41%), destul de ridicată în rândul suporterilor PNL (55%).
▪ Eventuala venire a lui Vasile Dâncu la conducerea PSD nu are o susținere solidă în acest moment (29%), nici măcar în rândurile suporterilor PSD (33%).”

Acest sondaj arata o realitate pe care as caracteriza-o drept normala, ca sa nu-i spun banala. Asta inseamna ca nu trebuie sa ne mire prea mult aceste rezultate. Voi incerca sa comentez pe scurt.

Cele doua mari partide – PNL si PSD sunt aproximativ la egalitate cu 35 si, respectiv, 34%, lucrurile intrand intr-o situatie de echilibru, ceea ce era de asteptat. Sub acestea avem doua partide ALDE si MP care provin din cele doua: din PNL si, respectiv, din PDL (ca sa fiu cat se poate de exact), conduse de fosti lideri ai celor doua mari partide, Dl. Tariceanu si, respectiv, DL. Basescu. Nu ma mira procentele relativ ridicate ale MP (7,5%) si ALDE (6,5%) pentru ca aceste partide si-au pastrat un electorat fidel, existent in PNL si PDL. Se observa si aici un echilibru, diferenta intre ele fiind de doar un procent. Atata vreme cat cele doua mari partide – PNL si PSD – sunt intr-un evident echilibru, partide de nisa precum MP si ALDE au putut ajunge la astfel de procentaj, intre 5-10% si mai e destul loc sa creasca. Daca ar fi existat o diferenta de nivel semnificativa intre PNL si PSD, ar fi fost mai greu pentru partidele de nisa si, posibil, am fi vazut ca o astfel de situatie ar avantaja pe unul sau pe celalalt (ori pe ALDE, ori pe MP). In conditiile in care avem un Guvern de tehnocrati echilibrul s-ar putea conserva foarte bine si pentru la anul, desi Ciolos e mult mai apropiat de Presedinte (strict politic vorbind) decat a fost Ponta. Totusi, in aceasta situatie partide precum ALDE sau MP pot inca sa mai creasca, atragand votantii nehotarati. In cazul in care Ciolos ar da gres sau nu ar confirma sunt posibile dezechilibre majore si atunci unul din partidele mari – PNL sau PSD – trebuie sa preia fraul. O alta varianta ar fi alegerile anticipate la anul, in conditiile in care Guvernul Ciolos va da semne premature de esec. Chiar si in aceasta situatie, Iohannis trebuie sa-si pastreze imaginea buna pe care o are si increderea ridicata in randul electoratului. Un dezechilibru major se poate produce daca increderea electoratului in Iohannis ar incepe sa scada mult sau ar accentua un posibil dezechilibru deja existent in cazul unui esec a lui Ciolos. Teoretic, dar si cu mari sanse practice, chiar si daca Ciolos va esua, imaginea si increderea in Presedinte nu ar trebui sa aiba de suferit.

As dori sa spun cateva cuvinte despre ALDE. E un partid al celor din PNL care nu au fost de acord ca acest partid, PNL, sa fuzioneze cu PDL si sa treaca de la ALDE (formatiunea politica europeana) la PPE. ALDE are sanse sa creasca, la fel si MP. Depinde insa de lider, de Dl. Tariceanu, dar si de proiectul lor politic si felul in care vor sti sa se afirme in continuare.

Dupa un an de mandat Klaus Iohannis conduce la capitolul incredere (61% daca am inteles bine), ceea ce se poate explica prin faptul ca Presedintele a cautat sa respecte Constitutia si nu s-a lansat in dispute paguboase. Increderea in Dacian Ciolos nu ma mira pentru ca e la inceput de mandat – ar fi putut fi insa chiar mai mare… De asemenea lucrul poate sa tina si de dorinta de reformare a partidelor. Ciolos are o imagine buna. Mai rezistent la eventuale reforme pare a fi PSD: „Eventuala venire a lui Vasile Dâncu la conducerea PSD nu are o susținere solidă în acest moment (29%), nici măcar în rândurile suporterilor PSD (33%).””.  La PNL pare a se vedea o tendinta spre o reforma, adica spre ceea ce crede 60% din electorat ca se poate realiza la nivelul partidelor. Insa Ciolos trebuie sa confirme. E prematur, dupa parerea mea, sa discutam acum despre un partid condus de Ciolos, cu sustinerea lui Iohannis. Si nu cred ca Iohannis va incalca intr-un fel sau altul Constitutia (cel putin nu in etapa asta). Actualul Guvern e unul de tehnocrati, totusi nu poti sa treci peste noapte la inregimentarea lui politica. Cred ca ar fi o greseala… Pe de alta parte, ce ar zice PDL, pentru ca, din partea PNL, ei ar fi trebuit sa dea premierul…?

Increderea in Victor Ponta (41%) ramane ridicata datorita masurilor de ordin social promovate de PSD si datorita faptului ca sub Guvernul Ponta s-a inregistrat crestere economica. Nu trebuie sa ne mire si pentru faptul ca in PSD functioneaza o solidaritate stransa si votantii acestui partid, care reprezinta o parte insemnata din electorat, nu au renuntat la Victor Ponta.

Nu trebuie, de asemenea, sa ne mire increderea in Traian Basescu (26% daca am inteles bine) care se pastreaza la cote destul de ridicate si tinand cont de faptul ca nu mai e Presedinte. Se explica astfel:

„Românii așteaptă într-o măsură mult mai mare decât în primăvară noi proiecte politice (51% față de 38%). Recentele evenimente, protestele și nemulțumirile au amplificat această dorință.
▪  Imaginea partidelor actuale este proastă, fiind percepute că nu lucrează decât pentru interese proprii, nu pentru alegători (70% au această percepție).
▪  Există totuși un orizont de așteptare pozitiv pentru o reformă a partidelor – 60% consideră că actualele partide se pot reforma.
▪  Corupția este principala problemă de credibilitate a candidaților în alegeri – aproape jumătate (48,5%) indică acest lucru.”

Cu toate greselile pe care le-a facut, totusi Traian Basescu a dovedit, de la cel mai inalt nivel din Stat, vointa politica de a lupta impotriva coruptiei si pentru o Justitie independenta. Indiferent de pozitia sa de acum, raman faptele. Si se vede ca sunt luati la intrebari de catre DNA chiar si membri marcanti ai PDL, partidul sau. Sa nu ne facem iluzii: fara atitudinea hotarata de la nivelul Administratiei Prezidentiale, lupta impotriva coruptiei s-ar fi desfasurat, probabil, cu o intensitate foarte slaba, adica mai deloc si nici n-am fi facut vreun pas spre o Justitie independenta. Mecanisme de furtisag de tip ANRP ar fi functionat in continuare, faptele de coruptie s-ar fi musamalizat, Crinuta, Elena si Alina s-ar fi plimbat chiar si azi, fara probleme, prin diverse capitale europene, cazandu-se in hoteluri de tip Le Bristol, ce percep mii de euro pe noapte… Trendul bun pe care il are Presedintele Iohannis se datoreaza si faptului ca nu a abdicat de la principiul luptei anticoruptie, mostenit de la predecesorul sau, Dl. Basescu. Se observa in continuare o sustinere a statului de drept din partea cetatenilor.

In etapa actuala nu prea vad dezvoltandu-se noi proiecte politice. Depinde si de cum definim termenul „proiect politic” si ce intelege fiecare prin asa ceva… Insa nu prea vad conturandu-se intr-un an de zile noi proiecte politice si nici schimbari majore pe scena politica. Insa tara noastra ar avea cateva directii pe care trebuie sa mearga in continuare:

• intarirea capacitatii de aparare si lupta impotriva terorismului,
• continuarea luptei anticoruptie cu descifrarea componentei sale externe – implicare a serviciilor de informatii straine in fenomenul coruptiei, diversiuni, manipulari, crearea de tensiuni sociale etc,
• intarirea economiei de piata si dezvoltare a sectorului privat, incluzand privatizari de succes, a clasei mijlocii, atragerea de capital, de investitii straine, efectuarea unui volum mai mare de investitii publice.

Insa un proiect politic nou, spre exemplu de tipul fuziunii dintre PNL si PDL in Noul PNL si intrarea sa in PPE, nu prea pare sa apara la orizont.

„Se confirmă prognoza din aprilie a Agenției de Rating Politic: mergem către un Parlament cu mai mult de 2 partide, pe fondul logicii proporționale a sistemului electoral.” – era de asteptat pentru ca sistemul nostru politic nu e unul bipartit. Si atunci e in logica luptei politice de la noi sa avem un Parlament cu mai mult de 2 partide. Iata ce titreaza si Romania Libera:

Unde a dispărut partidul care visa la un milion de membri

Se arata ca:

„Gabriel Oprea, șeful progresiștilor și ex-vicepremierul „interesului național“, lipsește cu desăvârșire din spațiul public de aproape o lună de zile. Puținele mesaje pe care UNPR le mai are de transmis răzbat prin comunicate sporadice sau prin vocea vreunui parlamentar.

Gabriel Oprea, pre­șe­dintele Uniunii Naționale pentru Progresul României (UNPR), avea nu mai departe de acum trei-patru luni pretutindeni porțile deschise, inclusiv la Cotroceni, se considera „o soluție“ de premier prin studiourile televiziunilor, punea condiții dure PSD-ului pentru listele viitoarelor alegeri. Acum, după ce a pierdut funcția de vicepremier și puterea, iar imaginea i-a fost iremediabil șifonată, Gabriel Oprea a dispărut aproape total din viața politică și publică. Nici măcar de Ziua Națională nu a mai apărut, preferând să emită un comunicat despre „destinul națiunii noastre“, „unitate și solidaritate“, în timp ce zbura spre tărâmurile mult mai însorite ale Emiratelor Arabe. Și nici UNPR nu pare să se simtă prea bine de la o vreme încoace. Formațiunea care visa la 10% în alegerile viitoare și la 1 milion de membri pare să fie tot mai izolată și lipsită de perspective.

Tot mai multe probleme pentru general

Declinul liderului UNPR a început pe 20 octombrie, când polițistul Bogdan Gigină, care făcea parte din coloana oficială a vicepremierului, a decedat după ce a căzut cu motocicleta într-o groapă. Au urmat bâlbe și declarații contradictorii, explicații seci și jumătăți de adevăruri, dar nici o demisie. Gestul nu a venit nici măcar când au început să curgă, la început sub protecția anonimatului, apoi asumate clar, mărturii cum că deplasări de genul celei din seara de 20 octombrie, adică în coloană oficială și cu viteză maximă, erau o obișnuință în cazul lui Gabriel Oprea. Nu mai puțin de 1.500 de „deplasări de urgență“ ale vicepremierului UNPR au fost numărate, potrivit unor surse, de la începutul anului și până la producerea accidentului. În cele din urmă, dosarul morții polițistului a ajuns la DNA, existând suspiciunea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu.

Chiar și așa, poziția și influen­ța lui Oprea ar fi rămas, cel mai probabil, neatinse dacă nu s-ar fi produs a doua tragedie a lunii octombrie: incendiul din Colectiv. După proteste ample în București și alte orașe ale țării, premierul Ponta și-a depus mandatul, alături de întreaga echipă. Deși a refuzat până în ultima clipă să demisioneze, Oprea s-a trezit brusc fără funcție, blamat și ocolit de toți foștii parteneri de putere.

Zilele trecute, fostul vicepremier a mai suferit o lovitură: a pierdut calitatea de coordonator de doctorat la Academia Națională de Informații, după ce s-au înmulțit suspiciunile de plagiat în legătură cu lucrarea sa, dar și cu alte lucrări pe care le-a coordonat.

Progresiștii, în picaj liber

Luni de zile, Oprea și ai săi au discutat cu PSD-ul condus de Victor Ponta participarea pe liste comune la alegerile locale și parlamentare. Ba chiar, pe la începutul lunii octombrie, un lider local al UNPR dădea ca sigură semnarea unui protocol cu PSD valabil până în 2020, de pe urma căruia progresiștii se alegeau cu minimum 50 de locuri în viitorul Parlament, patru președinți de consilii județene și cinci primari de municipii reședință de județ. De partea cealaltă, Liviu Dragnea spunea, din postura de lider interimar al PSD, că negocierile se vor purta după Congresul partidului, programat pe 18 octombrie, dar până la începutul lunii decembrie. „Politica de alianțe sau posibile alianțe pe care le putem face trebuie finalizată până pe 1 decembrie. Nu putem depăși 1 decembrie, pentru că trebuie să ne stabilim candidații pentru fiecare localitate“, declara Dragnea, la Conferința extraordinară a Organizației Femeilor Social-Democrate.

Ei bine, suntem pe 10 decembrie, iar despre PSD nu s-a mai spus nimic de o participare pe liste comune cu UNPR, la locale și/sau parlamentare. Din contră, liderii filialelor PSD au dat drumul deja sondajelor de opinie pentru a-și desemna candidații la locale. Ba chiar în multe localități candidații au și fost stabiliți. Iar la Primăria Capitalei, consilierii PSD și-au dat mâna cu liberalii pentru a-l înlocui pe interimarul Ștefănel Dan Marin (UNPR) cu Răzvan Sava (PNL).

Lăsați pe dinafara jocului, progresiștii au încercat să pareze spunând că în partid câștigă tot mai mulți adepți curentul potrivit căruia UNPR trebuie să meargă pe drumul lui. Iar dacă este să se semneze vreodată un protocol de colaborare cu PSD, acesta trebuie să fie „flexibil“ („În sensul în care regula generală va fi să mergem împreună, cu excepția ca în anumite localități să mergem pe liste separate“, după cum explica senatorul Haralambie Vochițoiu).

Dacă în alegerile locale UNPR ar putea obține câteva victorii punctuale, la parlamentarele de la sfârșitul anului viitor șansele par a fi minime ca partidul să treacă pragul electoral. Puținele sondaje realizate după moartea polițistului Gigină și incendiul din Colectiv arată că partidul condus de Oprea are în jur de 2% din intențiile de vot (de unde, prin septembrie, depășea 5%). Poate tocmai de aceea au început să apară zvonuri că formațiunea își va schimba numele și că Oprea va renunța la șefia partidului, în favoarea unui nume mai puțin cunoscut, dar necontroversat.”

Insa acest partid, UNPR, nu a facut nimic altceva decat sa asigure majoritati in Parlament. De aceea doua-trei evenimente nefericite l-au si prabusit in sondaje. Vom vedea insa cum se vor contura de acum incolo majoritatile in Parlament dupa alegeri… Desigur, UNPR ar putea, cel putin teoretic, sa aiba o revenire. Insa asa cum arata sondajul, pare a se tinde catre un echilibru aproape perfect intre PNL si PSD, cu MP de partea PNL si ALDE de partea PSD (chiar si invers si tot se mentine echilibrul). Un guvern de tehnocrati tinde sa mentina acest echilibru in continuare si atunci s-ar putea sa avem, dupa alegeri, o guvernare PNL-PSD. Ce se intampla? Nu vad o tasnire a PNL in decursul anului viitor, astfel incat diferenta de nivel fata de PSD sa se mareasca in favoarea sa… PNL nu da dovada ca are un lider sau lideri care sa produca o astfel de tasnire. In cazul in care Presedintele ar dori retragerea PSD de la o viitoare guvernare comuna, PNL ar putea guverna singur, dar cine il va sustine in Parlament? Cu cine va reusi sa faca o majoritate? Guvernul Boc, de pilda, a fost sprijinit de UNPR pentru a putea avea sprijinul unei majoritati,  fragile ce-i drept, in Parlament.

Cum partide noi, pana la alegeri, nu prea vad sa apara si sa se impuna, acelasi lucru pentru cele nou create, totusi evolutiile acestora trebuie monitorizate. De asemenea evolutiile unor partide precum PRM si UDMR, ce au, dupa cum se vede, procente foarte mici. Vor reusi sa creasca mai mult pana la alegerile de la anul? Scaderea UDMR, candva un partid de 6-7%, nu pare de bun augur pentru ca o parte a electoratului etnic maghiar s-ar putea indrepta spre formatiuni extremiste.

De asemenea interesant e ce va face si PNTCD, un partid altadata fanion al politicii postdecembriste si aflat de foarte multa vreme intr-un con de umbra… Interesant este ca nimeni nu a reusit sa-l resusciteze, ca sa zic asa, dupa ce in anul 2000 s-a prabusit…

In crearea asta de majoritati (dupa alegeri) ar intra in joc vechii lideri – Dl. Tariceanu si Dl. Basescu, politicieni cu experienta. Cam tot cei vechi… Nu se vede un partid nou, nici macar PNTCD ce ar putea deveni un partid nou… Ar putea juca, totusi, un anumit rol PRM…

De fapt, ceea ce se vede la ora actuala din acest sondaj e o dominatie a scenei politice de catre PNL si PSD, incluzand aici si MP si ALDE care provin din PNL (MP din PDL) si un echilibru ca al unei balante bine echilibrate. Nu se vede niciun partid mai mic care sa poata tasni si sa treaca de pragul electoral fara probleme. Iar „un partid nou, susținut de Klaus Iohannis și Dacian Cioloș, ar fi recepetat pozitiv și ar aduna adepți de la toate partidele și dintre nehotărâți. 35% din toți alegătorii se declară deschiși spre o asemenea idee.” este de fapt PNL, care are 35% in acest sondaj…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Rezultatul alegerilor – PPDD. Analiza

Iata un partid – PPDD – despre care s-a tot vorbit si s-a scris, dar care, dupa cat constat, nu a fost suficient analizat. Probabil pentru faptul ca acesta e o prezenta inedita pe esicherul politic romanesc si nimeni n-ar fi crezut ca va obtine un procent atat de bun la alegerile parlamentare, de 14,65%. Dar e un procent bun? Eu as zice ca da – sa ne gandim ca ARD a obtinut 16,7% in conditiile in care PDL, partidul cel mai mare din ARD, avea o notorietate nationala mare, mai ales pentru faptul ca Presedintele Basescu provine din acest partid, dar si pentru ca liderii sai au fost popularizati in presa scrisa si audiovizuala, vorbindu-se mult despre acest partid inclusiv pe bloguri. De ce nu s-a intamplat ca PPDD sa aiba, spre exemplu, 6,65% si ARD sa aiba un procent de 24,7%? Se observa ca daca asa ar fi stat lucrurile, n-ar fi afectat USL…  Sau l-ar fi afectat…? Aceste intrebari mi le-am pus astazi…

Dar sa incercam sa facem o analiza asupra acestui partid, PPDD, si sa vedem ce am putea descoperi.  PPDD-ul lui Dan Diaconescu trebuie legat de OTV pentru ca punctul sau de pornire a fost aceasta televiziune, al carei patron e Dan Diaconescu – sufletul acestei televiziuni. Prin OTV, Diaconescu si-a castigat un public fidel, desi unii l-au dezavuat si altii l-au laudat. OTV era „interesant” pentru multi intrucat acolo se spuneau „chestii” care nu le auzeai la „alte” televiziuni. Pentru unii poate ca va parea ciudat, dar Diaconescu si OTV incepusera sa aiba o credibilitate ce sporea cu timpul, parca fara ca sa-ti dai seama. Serialul cu Elodia a facut sa creasca in toata tara faima acestei televiziuni, fara ca cineva sa banuiasca faptul ca se va transforma in partid politic. Arestarea lui Diaconescu si retinerea sa, i-au adus acestuia o si mai mare faima si simpatizanti pentru ca multi au vazut in aceasta arestare un lucru nedrept. Si astfel capitalul electoral al patronului OTV a crescut destul de mult in perioada imediat urmatoare. Diaconescu anunta atunci ca va forma un partid politic ce se va intitula Partidul Poporului, speculand politic cresterea in popularitate a sa si a OTV. Audierile la care era chemat sporeau popularitatea sa. Mie personal nu mi s-a parut ca OTV ar fi avut o doctrina politica pana la infiintarea Partidului Poporului, cand, desigur, OTV i-a servit ca suport propagandistic. Totusi OTV a inceput ca o televiziune de apartament, Diaconescu pozand in om „sarac” si cred ca lucrul acesta i-a fost de ajutor pentru ce avea sa faca mai tarziu. Diaconescu nu era „mogulul”, era „mogulasul”, adica un mogul, asa, mai mic, „unul de-al nostru” – lucru foarte important si bine gandit.

Cred ca trebuie remarcat ca exista o deosebire intre PPDD si Romania Mare – spun asta pentru ca s-au facut in presa unele consideratii in acest sens. Partidul Romania Mare e un partid, evident, nationalist creat tot in jurul liderului sau, Corneliu Vadim Tudor. Totusi, acest partid, mi se pare, a avut ca tinta altceva decat PPDD. Corneliu Vadim Tudor si-a indreptat politica si partidul preponderent impotriva UDMR, a criticat si el, la randul lui, „dezastrul” pe care l-a provocat tranzitia catre economia de piata, a amenintat cu executii, etc. Desi a obtinut un scor foarte bun la alegerile din 2000, de 26,43% la Senat si 24,35% la Camera Deputatilor, acest partid a inceput sa se dezumfle, ca sa zic asa, ca sa sa ajunga acum sa aiba un procent minuscul, cu totul nesemnificativ, de doar 1,47%, si neputand sa intre in Parlament. Cu alte cuvinte, Partidul Romania Mare a avut de unde sa scada. PPDD are de unde sa creasca!! PPDD, cu ajutorul OTV, desigur, a facut un cu totul alt tip de campanie decat a facut PRM in decursul existentei sale. A fost o campanie adresata direct cetateanului, omului simplu. Va amintiti de emisiunile de la OTV si de urmatoarea abordare: nene, ai lucrat la intrepinderea cutare din Iasi, uite cum ti-a distrus-o PSD si dumneata, om intre doua varste, ai ramas fara servici!; domnu’ Cutare, ai lucrat la intreprinderea aceea din Brasov, uite cum s-a ales praful si pulberea datorita PD si ai ramas pe drumuri!! Acest tip de campanie a fost caracteristic pentru PPDD si, trebuie s-o recunoastem, procedeul ales  a fost si eficace. Cu toate acestea, PPDD nu a venit cu solutii viabile, insa la noi, cand e vorba de o campanie electorala, in general vorbind, nu se prea vine cu solutii. De altfel multi au remarcat ca aceasta campanie a fost saraca in dezbateri, cu alte cuvinte o campanie mediocra. Totusi, trebuie mentionat ca PPDD a indicat o realitate trista a Romaniei postdecembriste: distrugerea atator intreprinderi, fenomen ce a lasat milioane de oameni pe drumuri, multi dintre ei luand calea emigratiei… Nu se poate ca un astfel de mesaj sa nu sensibilizeze oamenii.

Un alt lucru de remarcat este faptul ca PPDD, construit in jurul personalitatii liderului sau, Dan Diaconescu, n-a venit cu alte nume sonore, ca sa zic asa, decat cu putine exceptii. Faptul ca e construit in jurul liderului nu ar reprezenta o noutate in politica romaneasca. FSN, mai apoi FDSN, PDSR a fost tot in jurul liderului, Ion Iliescu. PDL, tot in jurul liderului – Traian Basescu. Totusi, atat PDSR, mai apoi PSD, cat si PDL au avut, pe langa lider, si alte personalitati si se pot da cu usurinta exemple: cine n-a auzit de Adrian Nastase? Emil Boc? Theodor Stolojan? Mie parca nu-mi vine sa cred (dar poate ca gresesc) ca Simona Man e atat de cunoscuta electoratului precum Adrian Nastase, ca sa dau un exemplu. Dar, repet, e subiectiv: poate ca ma insel… Dar daca lucrurile stau asa, victoria PPDD e cu atat mai surprinzatoare: acest partid a inregistrat un procent bun, cu care a intrat in Parlament, cu nume mai putin (sau chiar deloc) sonore in politica romaneasca.

Dan Diaconescu

Acestui partid i s-a spus ca e populist, antisistem, ceea ce si e… Intr-o Romanie dominata, dupa cum arata sondajele, de nostalgii dupa Ceausescu iata ca si-a facut loc si un astfel de partid. Eu cred ca lucrul asta ar trebui sa dea de gandit… Procentul de 14,65% pe care l-a obtinut arata gradul in care electoratul a sanctionat intreaga noastra clasa politica postdecembrista. Este, in orice caz, un avertisment dat clasei politice. Iata ce ne arata Gandul, intr-un articol pe care il recomand a fi citit integral si in original:

Dan Diaconescu anunţă că-şi dă demisia din PPDD

Iata ce se arata:

„Dan Diaconescu a anunţat sâmbătă seara că, în urma rezultatului de la alegeri şi pentru că a ratat intrarea în Parlament, îşi va da demisia din PPDD.

Strânşi sâmbătă la un hotel de la marginea Braşovului, cei 68 de parlamentari ai partidului Diaconescu-OTV „au căzut de acord cu o declaraţie” referitoare la viitoarea lor activitate in Legislativ, pe care o vor dirija, din postura de şefi ai grupurilor parlamentare, Radu Popa (Camera Deputaţilor) şi Tudor Barbu (Senat).

Diaconescu a ţinut să prezinte declaraţia din postura de „biet ziarist fără nicio legătură cu conducerea partidului”, adăugând că „preşedinte este doamna Man, eu sunt doar un simplu membru care va demisiona din partid în cel mai scurt timp, pentru a-mi putea relua emisiunea de televiziune”.

PPDD nu va semna „niciun fel de document de coabitare USL-ARD-Traian Băsescu”, a garantat DDD. Motivul: „nu suntem de acord nici cu guvernarea USL, nu am fost de acord nici cu guvernarea ARD şi nu suntem nici de acord ca preşedintele României să fie în continuare domnul Băsescu.” „Rămânem probabil, de luni încolo, singurul partid de opoziţie din România„, a continuat Diaconescu, detaliind apoi ce vor cere în Parlament deputaţii şi senatorii PPDD: ridicarea imunităţii parlamentare pentru toţi parlamentarii, limitarea numărului de mandate pentru fiecare parlamentar la două, confiscarea averilor ilicite, oprirea colaborării cu OMV Austria şi întoarcerea ţiţeiului şi a gazelor româneşti la poporul român, întoarcerea tuturor obiectivelor vândute „pe nimic către alte state”.

„Noi dorim ca toată averea să se întoarcă la popor, noi dorim ca mandatele primarilor să fie limitate şi ele la două şi desigur dorim multe alte lucruri pe care le vom cere răspicat în Parlament ori de câte ori o s-avem ocazia„, a explicat Diaconescu.

„Bietul ziarist” a mai adăugat că parlamentarii PPDD vor vota împotriva investirii Guvernului Ponta, „dacă el va fi investit, sigur probabil pentru o perioadă foarte, foarte scurtă, până când românii îşi vor da seama ce greşeală au făcut”, după care a anunţat şi pe cine a „invitat” să meargă luni în locul său la consultările de la Palatul Cotroceni, el nefiind preşedintele partidului: pe Simona Man, „adevărata preşedintă a partidului”, pe Tudor Barbu, Liviu Neagu, secretarul general al partidului, şi Diana Voiculescu, prim-vicepreşedintă a partidului.” (subl. mea)

Trebuie spus ca miscarea facuta de Dan Diaconescu este excelenta! Spre deosebire de Vadim Tudor, care s-a tinut de scaun atatia ani si se mai tine inca, Dan Diaconescu demisioneaza. Lucrul acesta cred ca trebuie inteles prin faptul ca „bietul ziarist” nici nu are nevoie sa fie presedintele partidului. El este mentorul partidului. Cu atat mai mult cu cat isi construieste si o imagine de „om de onoare”, care nu poate sa-i aduca decat simpatie din partea electoratului sau. Este limpede ca postura de partid de opozitie ii convine cel mai mult lui Dan Diaconescu. Este si mult mai comod asa si, atentie, el face o opozitie intregii clase politice din Romania. Daca Partidul Romania Mare s-a mai aliat cu FDSN, actualul PSD, in trecut, PPDD se opune atat USL, cat si ARD, cat si Presedintelui Basescu. Deci Diaconescu nu vede posibila niciun fel de alianta cu vreunul din partidele existente pe scena politica romaneasca, si nici cu Presedintele. De observat e faptul ca Diaconescu face mereu apel la popor. Si cred ca e de remarcat ca, cel putin pe termen mediu, acest partid s-ar putea sa creasca. De ce oare? Numai datorita mesajului populist?

Problema este mai complicata, cred eu. PPDD speculeaza politic scaderea continua a nivelului de trai al populatiei. Germenul acestui partid, cred eu, trebuie cautat in nedreptatile din intreprinderile de stat, in managementul defectuos de acolo, care nemultumeste foarte multi oameni, in cei din randurile somerilor, a celor ce au firme mici sau sunt PFA, nemultumiti de starea economica a tarii si care se zbat sa supravietuiasca… De observat ca acest partid tinteste, de fapt, un electorat de stanga. El nu are drept tinta un electorat elevat si nici un electorat multumit cat de cat de situatia sa.  Din aceasta cauza si spun ca PPDD poate creste, electoral vorbind, pe termen mediu. Clasa noastra politica pare nu a lua in seama aceste lucruri… Populatia aceasta saracita de tranzitie este sensibila la populism. PPDD s-ar vrea, din cate inteleg, sa fie o alternativa in cazul in care aceasta clasa politica se va compromite. Eu de asta si spun ca rezolvarea problemelor economice si ridicarea nivelului de trai al populatiei ar trebui sa fie o prioritate pentru USL. Aceasta ar fi o cale sigura pentru stoparea ascensiunii acestui partid – PPDD. O populatie saracita, umilita si care nu este elevata s-ar putea indrepta intr-o proportie destul de mare catre PPDD, un partid care nu le propune solutii de mai bine, dar care ii atrage prin populismul sau: ei sunt cu poporul, pe cand ceilalti par a nu fi cu poporul. Este interesant cum tema aceasta de a fi cu poporul, prezenta pe vremea lui Ceausescu – „Ceausescu si poporul!”, va amintiti? – este reluata acum intr-o versiune moderna, ca sa zic asa. Se poate spune, bunaoara, „Diaconescu si poporul!!” sau „PPDD si poporul!!”. Populismul acesta prinde la un popor cu un spirit atat de gregar cum este poporul nostru. Tema aceasta de „intoarcere la popor” a fost folosita, si nu fara succes, si de catre Traian Basescu. Deci o astfel de tema poate da usor roade. E verificata, ca sa zic asa si e dificil de luptat impotriva ei. Nu trebuie blamata numai stanga pentru succesul PPDD. Totusi, acest partid s-a dezvoltat in perioada regimului Basescu. Stanga politica, cu toate esecurile ei de-alungul timpului, a tinut, totusi, in frau dezvoltarea acestui partid. Partidul acesta a inceput sa incolteasca odata cu o guvernare de dreapta ce a ignorat aspectele sociale, si care a mers strict dupa retele de austeritate impuse de FMI. Nici nu se putea un anotimp mai bun pentru ca PPDD sa rasara si sa se dezvolte. Un lucru interesant: pe vremea lui Adrian Nastase, continuand cu urmatorii ani, Partidul Romania Mare nu a fost periculos, ca sa zic asa. Pe vremea lui Basescu a aparut insa o astfel de forta politica- PPDD – indreptata impotriva a tot ce inseamna clasa politica la noi, fara solutii viabile, fara o ideologie bine conturata si fara sa se remarce printr-un spirit european.Si care ar putea deveni periculoasa in viitor, in cazul unui esec al USL. La noi, datorita gregaritatii specifice poporului roman, poate prinde ceea ce se cheama argumentum ad populum. Si poate fi de rau. De aceea pericolul potential pe care il reprezinta PPDD trebuie luat in considerare de USL, dar si de ARD, demonstrand ca sunt forte politice responsabile.