… si din aceasta cauza sa nu ne miram ca apar tot felul de manipulari venite dintr-o anumita Vecinatate Estica si nu numai.
Spre exemplu, recentele alegeri europarlamentare au stat sub semnul unor dezbateri care au privit aproape in exclusivitate doar chestiunile interne, legate in special de guvernare. Aproape – spun aproape ca sa fiu elegant totusi – nimic despre problematica europeana, despre starea actuala a Uniunii Europene, despre politici europene…
PSD a fost extrem de deficitar la capitolul comunicare, in special pe astfel de teme.
Ar trebui sa stim mai multe despre relatiile cu SUA, despre Parteneriatul Strategic cu SUA. De asemenea despre politica NATO, ca doar suntem tara membra, despre pericolele venite dinspre Rusia si nu numai. Ar trebui sa vedem dezbateri despre politica de aparare a tarii. Nu se discuta despre situatia politica din SUA, tara partenera a Romaniei si principalul aliat al nostru, despre ce politica externa promoveaza actuala Administratie de la Casa Alba si care ar fi oportunitatile pentru tara noastra.
Sa fie clar, eu nu spun sa se faca publice documente clasificate, secrete de stat. Sper sa nu se inteleaga asa ceva. Dar cetatenii ar trebui informati in mod corespunzator despre cum stau lucrurile, despre pozitia Guvernului si Presedintiei fata de anumite aspecte ale vietii internationale.
Spre exemplu: ce pozitie are Guvernul Romaniei fata de recentele declaratii facute de Donald Trump, presedintele SUA, inaintea vizitei de la Londra, privind sustinerea Brexitului? Cum ne raportam noi la o astfel de declaratie si atitudine venite din partea Executivului american? Cum ne afecteaza tensiunile dintre SUA si Iran? Sau nu ne afecteaza deloc?
Eu am impresia unui gol de informare a cetatenilor in privinta acestor aspecte importante. Si cand ma refer la „informare”, nu ma refer doar la stirea propriu-zisa, ma refer si la dezbateri pe tema respectiva.
Ce consecinte poate avea ridicarea unei drepte suveraniste si nationaliste si a extremei drepte in Uniunea Europeana? Se rupe Uniunea Europeana?
Ar trebui sa stim mai mult decat balacareala interna despre politica Rusiei. Ce politica duce Rusia fata de Uniunea Europeana. Ce pozitii adopta? Care este, de exemplu, pozitia Rusiei cu privire la Brexit? S-a speculat pe tema asta, cum ca Farage si Marine Le Pen ar primi ajutor financiar rusesc. Cum se face atunci ca Donald Trump incurajeaza Brexitul si l-a numit pe Farage „prietenul meu”, indemnandu-i pe britanici sa-l trimita sa negocieze Brexitul fara nicio conditie?
Care este politica Romaniei fata de Rusia? Cum ar trebui sa privim Rusia? Drept un dusman? Tara prietena? Vreau sa vad argumente pro si contra. In Bucuresti s-au deschis magazine cu specific rusesc, cu produse rusesti. Preturile mi s-au parut cam piperate, ca sa fiu sincer…
Nu s-a vorbit si nu s-a dezbatut nimic cu privire la scandalul Huawei dintre SUA si China, despre ceea ce s-a numit si se numeste „razboiul comercial” dintre SUA si China. Noi cum ne pozitionam? Intreb pentru ca suntem intr-un parteneriat strategic cu SUA si tara membra NATO. Ne afecteaza cumva toate aceste lucruri? Poate nu acum, poate intr-un viitor mai mult sau mai putin departat? Nu ne afecteaza deloc?
De asemena, se vorbeste foarte putin si despre Republica Moldova. Cum intarim legaturile bilaterale? Ce actiuni intreprinde Romania in acest sens? Ce oportunitati de afaceri ar avea un investitor roman care ar dori sa investeasca in Republica Moldova? Se poarta negocieri cu Rusia cu privire la Transnistria si la statutul acestei autoproclamate republici? Care este starea romanilor de acolo, ce actiuni intreprinde Guvernul Romaniei? Sunt eficiente? Cum putem mari eficienta acestora?
Si am dat doar cateva exemple. Dezbaterea pe probleme de politica externa si de aparare e aproape inexistenta in Romania. E o mare greseala! Oamenii ar trebui sa fie corect informati de catre autoritati pentru a preintampina manipularile venite din alta parte. Or, nici Guvernul si nici Presedintia, din motive care, sincer, imi scapa, nu fac lucrul asta.
La noi se fac doar campanii electorale desantate, zgomotoase pentru ca boborul sa mearga la urne sa puna acolo votul unde „trebuie”.
Daca va veti uita pe televiziunile straine, veti vedea astfel de dezbateri. Spre exemplu, la France 24 veti vedea dezbateri cu privire la Africa. Si la CNN exista o emisiune cu privire la continetul african. La noi, nici vorba!
Noi nu stim mai nimic despre ce fac ambasadele noastre. Spre exemplu, principalul nostru aliat este SUA. Care e starea relatiilor culturale intre tarile noastre? Cum putem intari aceste relatii culturale? Ma refer la contacte cu intelectualitatea din SUA, scriitori, oameni de stiinta, mari economisti, contacte la nivel universitar, schimburi de experienta, investitii etc. Fara indoiala, ma refer si la Visa Waiver. Contactele pe linie de securitate sunt necesare, dar nu sunt de ajuns pentru dezvoltarea unor relatii mai ample cu principalul nostru aliat, cu tara cu care avem de multa vreme un Parteneriat Strategic important. Este inadmisibil sa avem doar contacte pe linie de securitate, pe chestiuni militare si pe cele privitoare la Justitie. Vreau sa vad si eu si alte contacte, spre exemplu cu creatorii de moda din Statele Unite. Cu regizorii de film – aici s-au mai facut pasi, dar nu atat cat ar fi trebuit. Cu Hollywood-ul!! Vreau sa vad coproductii romano-americane, as dori din suflet sa vad un actor sau un regizor roman luand un Premiu Oscar!! Vreau sa vad o gala romano-americana de moda la Bucuresti!! Vreau sa vad o colaborare universitara dintre ASE si Universitatea din Chicago sau cu Columbia University cu privire la o tema economica de maxim interes pentru ambele tari sau o cercetare comuna pe probleme de economie. Si exemplele pot continua. Vreau, ca sa mai dau un exemplu, sa vad think-tank-uri comune romano-americane. Vreau sa vad, uite un alt exremplu, mai multe restaurante cu specific romanesc in SUA! 🙂
Suntem o tara francofona. Nu sutem DELOC informati cu privire la acest aspect, la dezvoltarea relatiilor cu Franta. Spre exemplu, am putea colabora cu Franta in domeniul rutier. Si constructii de drumuri, dar vreau sa aud si eu si sa vad o colaborare intre institutii de invatamant si cercetare, spre exemplu o colaborare programatica intre Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti – Faculatatea de Cai Ferate, Drumuri si Poduri si Laboratoire central des ponts et chaussées din Paris. Exista asa ceva? Eu n-am auzit. Daca da, de ce nu stim? E secret de stat? Fara indoiala, vreau sa vad colaborari pe linie tehnica si cu Statele Unite. Spun ca vreau sa vad colaborari care sa aiba un impact pozitiv pentru dezvoltarea relatiilor bilaterale, pentru dezvoltarea tarii noastre – spun deschis si raspicat lucrul asta -, pentru apropierea tarii noastre de Occident, de tarile cu care avem relatii de parteneriat, pentru a fructifica in interesul ambelor parti acest parteneriat. Eu nu percep ca lucrurile se desfasoara in acest sens. Ca ministerul nostru de Externe, ambasadele noastre depun toate eforturile in acest sens. Si nu prea inteleg de ce… Pentru ca asta ar insemna, dupa parerea mea, sa te integrezi in lumea Vestica. Evident, si in cazul colaborarii cu Franta exemplele pot continua fara problema, mai ales ca suntem o tara francofona. Iar Franta e o tara mult mai asemanatoare cu Romania decat am putea banui la prima vedere.
As dori sa inchei prin a spune ca nu ma refer in mod exhaustiv doar la colaborari cu SUA si Franta. Am dat insa aceste doua exemple deoarece cu SUA avem un Parteneriat Strategic si cu Franta pentru ca sutem o tara francofona. Dar sa ne gandim ca avem o diaspora numeroasa in Italia si Spania si as dori sa vad o aprofundare a relatiilor bilaterale. Nu doar: Securitate, Aparare si Justitie, si Politic, desigur. Aceste trei sau patru componente apar in exclusivitate in relatiile noastre bilaterale cu SUA. Or, e o greseala ca nu amplificam aceste relatii. Dar, repet, n-as vrea sa se inteleaga ca e vorba doar de SUA si Franta. Sunt tari importante cu care putem si cu care trebuie sa dezvoltam impreuna relatii mai ample. Am dat exemplul Spaniei si Italiei. Iarasi, n-as vrea sa fie un exemplu exhaustiv. Pentru ca mie mi se pare ca nu fructificam foarte bine calitatea de membru al UE si Partenriatul Strategic cu SUA. Suntem deficitari, avem puncte slabe. Lucrurile ar trebui indreptate.
Recomandare de lectura
Iata ce spune D-na. prof. Lavinia Stan intr-un interviu acordat Europei Libere:
„Many thanks to Dani Citiriga for taking the time for this interview. And thanks to Radio Europa Libera for publishing this piece.
INTERVIU cu prof. Lavinia Stan: „Mi se pare normal ca BOR și toate celelalte biserici să facă lobby”
Lavinia Stan predă științe politice la St. Francis Xavier University în Canada. Cunoaște în profunzime realitățile politice, sociale și academice din România. În privința plagiatelor, crede că aproape 100% provin dinspre serviciile secrete și în general zona militarizată armatei.
Suntem la 30 de ani de la Revoluția din 1989. Ca specialist în științe politice și, în particular, în subdomeniul Justiție de tranziție, cum vedeți evoluția României în perioada post-comunistă?
Lavinia Stan: Evoluția nu a fost lineară absolut deloc. Din punctul de vedere al Justiției de tranziție s-a înregistrat progres sau regres în funcție de opțiunile ideologice ale diverselor guverne care s-au perindat pe la conducerea României. La o primă vedere se poate spune că, în cazul României, guvernele cu un aport mare al foștilor comuniști au fost reticente față de un program de redresare a trecutului recent, de recuperare a memoriei comuniste, pe când guvernele care au fost un pic mai independente de tendințele foste comuniste, dacă nu chiar anticomuniste, au avut o mai mare apetență, o mai mare disponibilitate, să considere oportunitatea implementării unor programe de lustrație, de deschidere a arhivelor secrete, de aducere în instanță a foștilor torționari comuniști, de restituire de proprietate, de constituire a comisiilor istorice sau de adevăr.
Din punctul dumneavoastră de vedere, ce i-a lipsit României pentru a deveni o democrație consolidată?
Lavinia Stan: Teoria democratizării, în liniile ei cele mai simpliste, spune două lucruri: pentru a te democratiza, trebuie să ai instituții democratice și cultură politică democrată. Instituțiile se pot crea peste noapte, dar pentru cultura politică democratică trebuie să lucrezi. Câteodată durează o generație, altădată două generații… Câteodată mai mult. Problema în România nu este numai faptul că instituțiile noi post-comuniste nu au fost democrate in totalitatea lor in anii 90 cand s-au regândit, ci faptul că au avut loc schimbări atât de dese, incât instituțiile acestea chiar și când au funcționat in mod democrat nu au avut timp să producă efecte democrate, pentru că s-au tot operat schimbări, mai mici sau mai mari, la structura instituțională. Incertitudinea instituțională, aș spune, a delegitimat democratizarea într-un context în care trebuia să se lucreze să existe certitudine instituțională ca să poți să schimbi cultura politică. De obicei, țările care într-adevăr vor să se democratizeze schimbă instituțiile la începutul tranziției, dar apoi le lasă neschimbate pentru că efectele democrate ale acestor instituții se văd numai în timp. Incertitudinea instituțională ca și incertitudinea legislativă în România a delegitimat instituțiile, iar cultura politică nu a avut experiența cu instituții democrate astfel încât omul de rând să se convingă că „uite domnule, democrația lucrează și pentru mine. Și mie mi-e mai bine decât în comunism”. De-aia s-a ajuns la corupție, de exemplu, care este o problemă foarte, foarte mare în România. Corupția este tot un rezultat al incertitudinii instituționale și legislative. Spre exemplu, când se dau ordonanțe de guvern cu dedicație… Au fost exemple când s-a dat o ordonanță de guvern, a fost publicată în Monitorul Oficial dimineața, s-a făcut privatizare în beneficul lui X și Y politician, după care, după două trei zile, ordonanța a fost anulată, s-a dat o alta care a invalidat-o. Aceasta este legislație cu dedicație care subminează credibilitatea întregului proces democrat.
Rezultatele alegerilor europarlamentare desfasurate in Romania sunt, intr-adevar, surprinzatoare. Romanii, multi dintre ei, au creditat politic, peste asteptari, un partid nou: USR.
Stau si ma intreb urmatorul lucru: nu cumva s-au grabit? Ma intreb, pentru ca a acorda atat de usor increderea totala unei formatiuni politice nou infiintate, despre care nu stim prea mare lucru – nici macar orientarea ideologica a acesteia nu e foarte clara, mi se pare un lucru nu foarte intelept.
Eu stiam ca increderea se castiga greu si se pierde usor.
Iata ca pentru multi romani e exact invers: increderea se castiga usor si se pierde greu. E doar o ipoteza, desigur, dar sare in evidenta un astfel de aspect.
Dar admit si faptul ca m-as putea insela. Poate ca – cine stie? – la romani, la cei de azi, increderea se castiga usor si se pierde tot atat de usor, poate – cine stie? – si mai usor…
USR si-a facut un stindard de glorie din lupta impotriva coruptiei. Eu nu spun ca cel putin unele lucruri pe care ei le sustin nu ar fi corecte, la bunul simt comun oricarui cetatean de bine din tara asta. Problema e alta: cum se gandesc ei sa managerieze lucrurile?
Daca aruncam o privire asupra indexului privind perceptia coruptiei – si cei curiosi ar putea s-o faca – vom observa urmatorul aspect. Perceptia asupra coruptiei este slaba in tarile dezvoltate, tari cu un PIB/loc. de cel putin trei ori mai mare decat cel al Romaniei. Ca aceste tari dezvoltate se confrunta cu terorism, migratie ilegala, vestele galbene, ridicarea extremei drepte, asta e o alta problema care confirma faptul ca daca o tara e mult mai putin corupta – sub aspectul perceptiei, desigur – nu inseamna ca cetatenii ei traiesc ca-n rai si nu mai pot de atata fericire.
In spatiul public romanesc s-a vorbit aproape in exclusivitate despre coruptia interna, din interiorul granitelor tarii. Nimic despre cea din exterior, din intreaga Europa de Est. Iar lucrul acesta a creat o imagine extrem de negativa tarii noastre: cea mai corupta tara din intreaga sfera euroatlantica, mai corupta chiar decat Bulgaria. Comisia Europeana, daca nu ma insel, a apreciat ca MCV-ul ar trebui retras in cazul Bulgariei si mentinut in cazul Romaniei.
M-am gandit ca ar fi interesant sa facem o comparatie intre Romania si SUA din doua puncte de vedere: marimea PIB/loc. si marimea statului, sub raportul numarului de angajati.
Daca cineva mi-ar spune ca perceptia asupra coruptiei e foarte redusa in SUA, l-as crede si iata de ce:
– PIB/loc. al SUA este de 5 ori mai mare decat cel al Romaniei;
– Cand in SUA a fost inchis guvernul au suferit 800.000 de angajati la o tara de 327.167.434 locuitori. Deci in SUA avem 800.000 de angajati la stat, cum se spune la noi. In Romania avem in jur de 1.200.000 de angajati la o tara de doar 19.518.117 locuitori. Din punctul de vedere al numarului de locuitori, putem aprecia ca Romania este de dimensiunea unui stat din cadrul Statelor Unite. Un simplu calcul ne arata ca statul in Romania, tara de 19. 518.117 locuitori este de 25 de ori mai mare decat cel din SUA, tara de 327.167.434 locuitori.
Romania ramane, in continuare, a doua cea mai saraca tara din Europa. Poate ca cineva ar spune ca e vorba de proasta guvernare a celor aflati la putere din 1990 incoace. Raspund: depinde cum privim lucrurile!
Daca le privim din perspectiva faptului ca Romania a ajuns membra cu drepturi depline a Uniunii Europene si a NATO, lucrurile se schimba: guvernele care s-au succedat la Putere, la noi, si-au facut treaba. Altfel n-am fi ajuns membri ai UE si NATO. A fost o opera ampla de a crea o tara libera, de a-i da o Constitutie democratica, de a realiza in tara noastra o economie de piata functionala, lucruri fara de care n-am fi ajuns unde am ajuns.
Retetele folosite de guvernele postdecembriste n-au fost neaparat romanesti. Noi a trebuit sa indeplinim cerintele impuse de UE si NATO pentru ca sa devenim membri ai acestor organizatii prestigioase. Noi am incheiat capitole de negociere cu Uniunea Europeana, pentru a putea fi admisi in UE.
Iar daca cineva ar pune problema: dar nu se poate ca lucrurile sa mearga mai repede inclusiv in privinta Justitiei, a reformelor pentru combaterea coruptiei?, i-as raspunde ca nu, daca ne bazam pe experienta postdecembrista. Noi si acum, la aproape treizeci de ani de la prabusirea comunismului, suntem tot a doua cea mai saraca tara din Europa si cu o migratie comparabila cu cea din Siria, tara macinata de un sangeros si lung razboi civil.
Faptul ca mai toate televiziunile de stiri, toti pitifelnicii din presa, ca sa ma exprim ca maestrul Cristoiu, au tocat zi si noapte chestiunea arzatoare, nu-i asa, a Justitiei, a Coruptiei, a reformei morale a clasei politice au creat in Romania impresia ca tara este victima unui flagel – coruptia – care a luat proportii ingrozitoare, transformand Romania in tara cea mai corupta de pe glob. Aceasta exagerare a marit artificial perceptia cetateneasca si anume ca Romania e foarte corupta in scopul obtinerii de avantaje politice din partea unora. Presa creand o astfel de atitudine a parut, ca sa zic asa, ca venind neaparat din partea cetatenilor, ca si cum presa ar fi portavocea cetatenilor tarii. In felul acesta unii au inceput sa caute avantaje politice pe acest subiect. In detrimentul altora, desigur. Bun, lucurile astea sunt banale si usor de inteles.
Chestiunea coruptiei, a dezvoltarii tarii e mult mai complexa si mai dificil de inteles.
Tarile Europei de Est raman in continuare, cu cateva exceptii notabile, mult mai sarace decat suratele lor din Vest. Chiar si acele exceptii, multe dintre ele, tari mai mici dar care au beneficiat de o masiva infuzie de capital vestic. Chiar Ungaria si Polonia – exemple date in spatiul public drept, ca sa zic asa, reviriment – nu sunt cu mult mai sus decat Romania.
Vorbim de casele unor lideri precum Adrian Nastase, Liviu Dragnea, cu condamnari penale. Dar acum avem situatia ca madam Dancila si madam Dan stau pe aceeasi scara din blocul facut pe vremea comunismului in Videle. Ma gandeam la chestiunea asta… Ma gandeam ce case au Joe Biden – membru marcant al Partidului Democrat din SUA, sau Donald Trump, ca sa dau un exemplu si de la republicani. Noi cum ne-am putea apropia de aceasta lume politica ai caror lideri nu locuiesc in blocuri destinate proletariatului, facute pe vremea comunismului? Nu am vrut oare sa copiem modelul de acolo? Iar cei care sunt bogati in Romania stau si ma intreb cum de au acumulat o asemenea mare bogatie intr-o tara provenita din egalitarismul comunist? Si atunci ce facem? Ne intoarcem, oare iarasi, inapoi la comunism pentru a instaura dreptatea clamata de unele organizatii civice? Ne intoarcem iarasi la „dictatura de dezvoltare” de pe vremea lui Ceausescu?
Dar de ce nu si-au facut case, averi prin munca cinstita? Pentru ca nu s-a putut! Nimeni nu vrea sa recunoasca – si de aici se vede lipsa de onestitate intelectuala din societatea noastra – ca, de fapt, nu s-a putut pentru ca Romania, ca si alte tari din Europa de Est, fosta comunista, nu provenea dintr-o lume libera ci din lagarul comunist condus de URSS. In Romania nu a existat respectarea proprietatii private, libertate economica pentru ca sa fie posibil asa ceva. Inclusiv pe vremea comunismului se inchideau ochii cand cineva isi facea o casa mai acatarii, ca sa nu fie deranjati cetatenii. Chiar Ceausescu – am auzit asta – admitea intr-o oarecare masura, chiar daca nu se inscria in linia ideologica a Partidului, astfel de lucruri ca expresie a „cresterii nivelului de trai al populatiei”!! Pentru ca Romania era si atunci o tara europeana, nu euroasiatica, si nici lui nu i-ar fi placut sa se faca si aici ceea ce s-a facut in anii ’30 in URSS!! De aceea ideea era ca oamenii sa-si cumpere masini, sa-si construiasca, iata, case frumoase, ca „expresie a politicii intelepte a Partidului si Statului nostru”. Credeti ca nu stia Securitatea de matrapazlacurile de rigoare? Evident ca stia, dar nu actiona!
Ceausescu, din pacate, a respins existenta unui sector economic privat in Romania din motive ideologice. Oamenii ar fi muncit cinstit si ar fi avut si mari realizari. Tineretul ar trebui sa stie ca in Romania nu au existat, pe vremea aceea, ca sa dau niste exemple simple, magazine private, restaurante private. Tot, tot era de stat. Asta a fost Romania anului 1990, dupa Revolutie, lasata de Ceausescu. Independenta si libertatea de gandire expusa public erau foarte limitate, pentru ca acestea trebuiau sa fie in conformitate cu linia, directivele si indicatiile Partidului si ale Secretarului sau General.
Lumea postdecembrista nu provine din una in care erau, de pilda, patroni, intreprideri libere si private. Cuvantul „intreprindere” era utilizat si atunci pe scara larga, doar sensul sau era denaturat brutal. Intreprindere vine, desigur, de la „a intreprinde”, or toate, absolut toate unitatile economice – cu exceptia unora marunte, sa zicem ceasornicarii (acolo unde se repara ceasurile) – erau ale statului. Individul nu trebuia sa intreprinda nimic. Din aceasta cauza si spun ca nu s-a putut.
Nu ma deranjeaza principiile corecte ale USR-ului, cat ascunderea adevarului fata de niste tineri care n-au trait comunismul si care, din aceasta cauza, nu pot sa-si explice corect unele lucruri, unele fenomene.
Multora dintre ei poate ca li se pare normal aceste arestari politice si poate ca multora li se par drepte astfel de lucruri. Sigur, e vorba de o alta generatie despre care nu se poate spune ca o duce bine in Romania. Multi dintre ei vor „o tara ca afara”, intelegand prin asta o tara ca in lumea vestica, libera. Multi au emigrat, iar PSD-ul a esuat grav in a-i intelege. Insa una e sa te duci intr-o tara dezvoltata, care nu a cunoscut comunismul, in care sistemul e rodat si bine pus la punct si sa te integrezi acolo, sa castigi acolo mai bine si cu totul altceva este sa schimbi in bine realitatea romaneasca care e asa cum e.
Tarile Europei de Est trebuie inca intelese ca tari provenite din comunism. Nu vorbesc aici doar de mentalitati, de schimbarea lor. Intotdeauna s-a pus, in spatiul public, accentul pe mentalitati, iar mai putin pe realitati.
Dragii mei, postcomunismul nu este o mentalitate. Ci o realitate ontologica, daca se poate spune asa.
Ontologicamente vorbind, postcomunismul in Europa de Est ne ofera privelistea unei asemanari surprizatoare a tarilor postcomuniste intre ele. Trebuie inteles, de pilda, ca mentalitatea nu poate tine loc de resurse financiare, pe care ori le ai, ori nu le ai. O societate provenita din comunism si care traieste pentru prima oara libertatea este formata din oameni care nu duspun de astfel de resurse. Viata din Europa de Est, chiar si acum la aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, e asemanatoare tuturor tarilor care au cunoscut comunismul. Chiar si locurile sunt asemanatoare. Veti vedea aceleasi blocuri, ca sa dau un exemplu, din prefabricate, acelasi stil arhitectonic atat in Polonia, cat si in Ungaria, ca si in Romania. Comunismul a distrus societatea antebelica si pe urma a nivelat totul. Polonia, de pilda, de dinainte de Razboi era o alta Polonie fata de cea postbelica. La fel se poate spune si despre Romania, desigur.
Popularea scenei politice romanesti cu oameni noi
Toata lumea vorbeste despre „omul nou”. Daca nu ma insel, este din Biblie expresia sau ideea. Sa ma ierte Dumnezeu daca gresescl! Insa Sf. Pavel n-a zis ca omul poate fi nou sau innoit ci: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4,24).
In vremurile din urma s-a vorbit foarte intens in Romania despre asa-zisa reformare morala a clasei politice, de parca cei care spuneau astfel de vorbe mari erau cel putin Sfintii Apostoli, daca nu chiar Iisus Hristos. Eu vreau sa remarc prin cele zise mai sus neobrazarea crasa de care dadeau dovada acesti oameni pentru ca a „reforma” moral pe un altul implica faptul ca tu, cel care vorbesti asa, sa te situezi pe un palier mai inalt, sa ai un nivel moral mai inalt. Sf. Apostol Pavel n-a spus doar ca „Toti oamenii, fara osebire, sunt pacatosi” ci a adaugat: „dintre care eu sunt cel dintai”.
Cu alte cuvinte, daca ai indrazneala sa-i faci pe altii pacatosi, pe toti, e drept sa recunosti ca TU esti cel dintai dintre ei. Nu mai la urma…
In zilele noastre, moderne, unii se considera mai reformati moral decat altii. Mocirla aceasta morala o traim, de fapt, cu totii. Ca niste porci. Dintre care, ca sa iau exemplul Marelui Pavel, eu sunt cel dintai.
De ce ar fi trebuit sa se „reformeze” moral, desigur, clasa politica? Ca sa fie adusi in fata oameni noi. Asa a urmat tot complexul de arestari politice, pentru ca oamenii noi sa poata avansa. Insa Sf. Pavel a dat un indemn, nu a utilizat masuri de forta:
„22.
Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
23.
Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre”
(Efeseni 22-23)
In Romania se intampla urmatorul fenomen: sunt arestati cei vechi, vin oameni noi, cu ifose de apostoli, dar despre care nu prea stim mare lucru. Ca lucrul asta – sa vina oameni noi – a fost cerut de SUA, Departamentul de Stat, asta e lesne de banuit. Si au cerut de mai demult lucrul asta. Insa e cu totul neconvingator ca astfel de oameni vor reprezenta asa-zisa „Reforma” si vor innoi in bine si spre bine societatea. Dati-mi voie sa fiu eu Toma „necredinciosul”.
Ma uitam si la Presedintele Iohannis cum vorbea, convins, desigur, ca a gasit panaceul de care are nevoie societatea in drumul ei spre fericire. Nu s-a ajuns decat la impartirea societatii in „baieti buni” (intelegand si fetele, desi le trecem sub tacere) si „baieti rai” (evident, si fetele). „Baietii rai” sunt pesedistii iar „baietii buni” sunt non-pesedistii.
Adica „cele doua Romanii”, vorba lui Adrian Nastase!!
Fara indoiala ca in tara noastra exista si o „axa a raului”. Aceasta este formata din Alianta PSD-ALDE.
De aceea Presedintele Iohannis, intr-un discurs care s-a vrut fulminant, arata ca „baietii rai” trebuie indepartati de la guvernare ca sa vina „baietii buni” s-o preia, intr-o exprimare metaforica plina de lucirea loviturii de stat!
Dati-mi voie sa-i privesc cu circumspectie pe acesti oameni „noi” si sa amintesc un lucru pe care multi il uita: „vinul cel vechi” nu doar ca a scos societatea din comunism, dar a reusit sa realizeze integrarea noastra in UE si NATO. A avut curajul sa se inhame la o reforma care a dat oamenilor libertate, dupa decenii de totalitarism. Nu au putut sa faca totul, e adevarat. Insa odata cu venirea altor oameni nu am vazut prea multe realizari. Ne-am angajat intr-o nesfarsita lupta anticoruptie fara sa vedem o avansare, inaintare, progres, dezvoltare concreta a societatii ci doar, mai degraba, instabilitate politica. Care nu stiu cat bine face, pana la urma… Mai degraba, nu prea face bine. Comisia Europeana apreciaza chiar ca ar fi vorba de o involutie. Chiar Presedintele nostru vorbea de o „vrie retro”.
In Franta – o tara unde indexul coruptiei e… – Le Rassemblement National al Marinei Le Pen a depasit la aceste alegeri partidul lui Macron. Societatea „avanseaza”. „Concret”, desigur. Dar spre ce se indreapta?
Orice s-ar spune, mi se pare ca e cel mai spectaculos eveniment de politica externa din ultimii ani. Si cred ca trebuie precizat un lucru: era in primul in rand in interesul Coreii de Nord ca acest Summit sa aiba loc. Sigur, controversele legate de aceasta intalnire istorica nu au incetat. E foarte important angajamentul Coreii de Nord in ceea ce priveste denuclearizarea completa a tarii, in cadrul procesului de pace din Peninsula Coreeana. Fara indoiala, se poate naste intrebarea daca nu cumva Kim Jong-un a cautat astfel sa-si legitimeze regimul. Mai ales ca s-a discutat in treacat doar, daca am inteles bine, despre respectarea Drepturilor Omului in Coreea de Nord.
Insa am impresia ca mai e si o alta problema la care regimul de la Phenian trebuie sa gaseasca solutii. Si s-ar putea ca Kim sa se fi gandit serios. Lumea se schimba, Coreea de Nord a ramas o tara ingrozitor de izolata. Apropo de participarea la Olimpiada, de observat ca in Coreea de Nord nu au loc evenimente sportive internationale. Lucru care arata cat de mult a izolat aceasta tara regimul comunist al dinastiei Kim, la Putere de zeci de ani. Nu mai vorbesc de faptul ca aceasta izolare pune serioase probleme legate de alimentatia si nivelul general de trai al populatiei. De observat ce diferenta imensa fata de China, tot un stat comunist si cu probleme destul de mari in respectarea Drepturilor Omului. China, in schimb, nu e atat de izolata si nu se confrunta cu asemenea dificultati majore precum Coreea de Nord. Dimpotriva! O solutie la toate aceste chestiuni grave o reprezinta, desigur, normalizarea relatiilor cu SUA. Cu alte cuvinte, Kim isi da seama ca lucrurile nu mai pot merge ca si pana acum. Si atunci trebuie sa intervina schimbari si reforme. Cu atat mai mult cu cat vorbim, de fapt, despre o tara divizata politic de atatia ani, Coreea, in doua entitati statale in care una dintre ele, Coreea de Sud, e prospera din punct de vedere economic si cealalta ajunsa intr-o saracie extrema si foarte izolata, Coreea de Nord. Un singur popor despartit din motive politice.
Desigur, denuclearizarea completa a Coreii de Nord pune acestei tari probleme de securitate, de aceea a si cerut sprijinul SUA pentru a-i asigura securitatea. Daca lucrurile vor merge bine, daca SUA si Coreea de Nord se vor intelege, lucrul asta va constitui un avertisment dur pentru Iran. Obama n-a prea reusit mare lucru nici in privinta Coreii de Nord si nici in privinta Acordului Nuclear cu Iranul. Iata ca Trump a trecut la actiuni cat se poate de concrete! Iar agreement-ul cu Coreea de Nord are implicatii clare, directe as spune, in Orientul Mijlociu. Iranului ii va fi din ce in ce mai greu sa nu tina cont de pozitia SUA si de noua viziune a Presedintelui Trump.
Trebuie sa remarcam ca Presedintele Trump este in plina ofensiva diplomatica, iar aceasta postare de pe twitter, forma preferata de comunicare si socializare a D-lui. Trump (de observat ca nu e FaceBook-ul), da marturie de acest lucru:
„….Germany pays 1% (slowly) of GDP towards NATO, while we pay 4% of a MUCH larger GDP. Does anybody believe that makes sense? We protect Europe (which is good) at great financial loss, and then get unfairly clobbered on Trade. Change is coming!”
O victorie diplomatica la Singapore are darul de a-i creste Presedintelui american credibilitatea in lume. In asemenea conditii va fi foarte greu pentru Germania sa joace un rol de prima donna assoluta in politica internationala si chiar pe plan european, daca Dl. Trump va reorienta politica SUA catre Europa. S-ar putea ca impunerea suprematiei americane in UE sa fie doar o chestiune de timp. Forta militara exceptionala, capacitatea economica uriasa a Americii, rolul international major al dolarului american fac posibila o astfel de evolutie. Presedintele Obama urmarea o forma de parteneriat transatlantic cu Uniunea Europeana. Dar daca America revine, ca sa zic asa – incerc sa fiu sugestiv, in Europa, va domni, daca se poate spune asa. Insa nu e foarte clar si cu ce concepte vor reveni, ca sa putem avea o imagine cat se poate de exacta asupra viziunii Administratiei Trump. Dar ne-am putea ghida dupa ce spunea el in campania electorala: Let’s make America great again! 🙂
Nu e inca foarte clar cum vede Dl. Trump relatiile cu Rusia, cu toate ca a pledat ca Rusia sa fie reprimita in G7. Insa trebuie remarcat ca pe vremea lui Obama, cu toate ca relatiile cu Rusia ajunsesera atat de incordate, la cel mai scazut nivel de la terminarea Razboiului Rece, nu s-au prea vazut rezultate, nu prea s-a vazut eficacitate. Sanctiunile economice e adevarat ca au lovit economia Rusiei, insa Rusia nu doar ca si-a revenit, dar mentine sub ocupatie Crimeea, are o prezenta activa in Siria iar Dl. Putin a castigat din nou stralucit alegerile. Rusia se mentine activa si in Uniunea Europeana, desi nu e un stat membru. Reprezinta in continuare o amenintare. Dar sa nu uitam ca atunci cand au fost la Casa Alba presedinti republicani s-a prabusit comunismul.
Fara indoiala, e foarte important sa stim cu ce concepte vine Dl. Trump si cum vede el relatiile cu Uniunea Europeana. Este adevarat, SUA apara Europa. Dar UE trece in zilele noastre prin momente dificile. Impresia care ti-o lasa realitatea europeana e cea a unui clivaj intre Sudul Europei, pe de o parte, si Nordul Europei, pe de alta parte. In Europa de Est si-au facut apartia regimuri iliberale (de ex.:Ungara, Polonia). Franta e in cautarea unei formule care sa-i asigure stabilitatea economica si sociala, iar Presedintele Macron pare ca urmareste un rol de secunda donna, dupa Statele Unite. Trebuie mentionat ca probleme economice serioase nu sunt doar in Italia si Spania, ci si in Franta – v. aici un tabel comparativ. Trebuie remarcat ca toate aceste trei tari au datorii publice mari si experimenteaza de o buna bucata de vreme un somaj ridicat, fara sa se gaseasca vreo solutie de remediere a acestei probleme. Daca, totusi, Italia si Spania au balanta contului curent pe plus, Franta o are de multa vreme pe minus… O Europa in doua sau mai multe viteze nu face altceva decat sa slabeasca Uniunea Europeana, s-o divizeze, sa mareasca clivajele. Statele Unite ar putea juca un rol important in ceea ce priveste intarirea stabilitatii UE pentru ca asemenea evolutii care conduc spre clivaje, spre astfel de fisuri nu sunt in interesul SUA. Sa ne gandim ca Razboiul Rece n-ar fi putut fi castigat daca in Europa de Vest ar fi existat tot felul de clivaje si fisuri, cuprinzator spus o realitate dizarmonica intre statele occidentale. Daca nu mai avem aceleasi pareri si interese cu privire, de pilda, la Acordul Nuclear cu Iranul inseamna ca nu mai formam un tot, ca Lumea Libera nu mai formeaza un tot, inseamna ca introducem o disonanta evidenta in relatiile dintre noi, dintre tarile noastre. Inseamna ca e o asociere nearmonioasa, o discordanta intre statele noastre. Lucrurile nu pot functiona bine in felul acesta.
Eu cred ca ar trebui sa recunoastem ca, de la Planul Marshall si pana la prabusirea comunismului in Europa de Est si URSS, Statele Unite au dat tonul in Europa Occidentala. Libertatea, prosperitatea Occidentului ar fi fost posibile altfel? Istoria ne arata rolul major jucat de SUA, dupa Razboi, in asigurarea stabilitatii politice si economice a Occidentului european. Si, desigur, in apararea Europei de Vest in fata pericolului comunist. Lucrurile au mers bine nu printr-o America neimplicata in Europa, ci dimpotriva. Sa ne gandim, spre exemplu, la Spania si la rolul major jucat de SUA in dezvoltarea economica a acestei tari, care era, dupa Cel de-Al Doilea Razboi Mondial, o tara foarte saraca si izolata in Europa datorita regimului franchist. Sa ne gandim si la fosta RFG si la ce sprijin puternic, economic si moral a primit din partea SUA pentru a se reface dupa ce Germania a fost cumplit distrusa in Razboi.Generatiile tinere, desigur, habar nu au sau stiu poate din povestile bunicilor, sau din carti, filme cat de distrus era Berlinul dupa Razboi sau Hamburgul, ca sa dau doar doua exemple. Or, RFG s-a refacut rapid cu ajutor american, fata de RDG-ul comunist ce a ramas la un nivel incomparabil mai modest. De asemenea, sa nu uitam sustinerea economica, politica si morala a Japoniei, dupa Razboi, acordata acestei tari de catre SUA, fapt ce a permis dezvoltarea incredibil de rapida a Japoniei, o tara care, inainte de Razboi era inca in feudalism!! Numai vorbesc si de Coreea de Sud…
Dupa prabusirea comunismului, reformele in Europa de Est nu ar fi fost posibile fara sustinerea politica si morala a Statelor Unite. La aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, tarile Europei de Est, in covarsitoarea lor majoritate membre ale UE, nu au atins, totusi, un nivel de prosperitate care sa le apropie semnificativ de tarile din Vest, cu putine exceptii. Evident, e o problema. Care ar trebui rezolvata. Evident, Tarile din Est au asteptari mari de la SUA si de la Presedintele Trump!! O spunem deschis: asta este realitatea!!
Revenind la Summitul de la Singapore, ramane de vazut ce se va mai intampla in zona. E un fapt semnificativ ca relatiile dintre cele doua Corei s-au imbunatatit. Se pune intr-un viitor apropiat de o unificare a Coreii? Cum vede Dl. Trump aceasta problema? Sigur, e prematur sa discutam despre acest lucru, dar nu se poate sa nu te gandesti inclusiv la cum se va schimba ecuatia geopolitica in zona in acest caz. Am vazut tot felul de speculatii: daca nu cumva denuclearizarea Coreii de Nord ar insemna si retragerea scutului nuclear de protectie american care apara Coreea de Sud si Japonia. Insa Casa Alba n-a pomenit nimic de asa ceva. E putin probabil sa se intample asa ceva. Dimpotriva, scutul american s-ar putea sa apere pe viitor si Coreea de Nord. Acest Summit, mi se pare, a dat o lovitura adversarilor politici ai Presedintelui Trump si ai Partidului Republican. Democratii isi pun, desigur, intrebari, ca orice forta politica de Opozitie. Donald Trump a dat o replica dura criticilor radicali pe care ii numeste „haters & losers”:
„The fact that I am having a meeting is a major loss for the U.S., say the haters & losers. We have our hostages, testing, research and all missle launches have stoped, and these pundits, who have called me wrong from the beginning, have nothing else they can say! We will be fine!”
Un succes al acestui Summit – a fost un succes, s-ar putea spune, dar ramane de vazut – ii atinge pe Democrati deoarece merge la inima pacifistilor pentru ca Trump a dat o sansa pacii in lume. Probabil ca nu putini dintre sustinatorii Partidului Democrat il sustin pe Trump din acest punct de vedere. De aceea probabil ca Democratii vor cauta tot felul de teze si explicatii care sa complice jocul politic intern pe aceasta tema.
Lucrurile sunt inca la inceput si din acest motiv eforturile diplomatice de ambele parti – SUA si Coreea de Nord – vor trebui sa continue pentru definitivarea cu succes a procesului de pace din Peninsula Coreeana.
Am vrut sa scriu zilele acestea, dar… Dar parca atunci cand vroiam sa incep era ceva ce-mi scapa, ceva neclar, greu de caracterizat…
Cred ca o politica atat de bizara in plan extern precum cea dusa de actuala Administratie de la Casa Alba nu prea ne-a fost dat sa vedem. Sunt greu de inteles motivatiile lui Donald Trump…
Aveam un Acord Nuclear cu Iranul semnat in 2015 – v. aici si aici – de catre: membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite: SUA, Marea Britanie, Rusia, Franta, China plus Germania, si Uniunea Europeana, cu Iranul. Acest Acord limita drastic posibilitatile Iranului de a realiza arma nucleara, lasandu-i totusi posibilitatea Iranului de a utiliza energia nucleara pentru scopuri pasnice, civile.
Aceasta reglementare internationala a fost, cum am aratat putin mai sus, semnata de SUA. Inca din timpul campaniei electorale, dar si dupa aceea, Dl. Trump a folosit de nenumarate ori cuvantul „disgraceful” pentru a caracteriza respectivul Acord, initiat de Presedintele Obama. De curand, Donald Trump – ar trebui s-o vedem si ca pe o promisiune din campania electorala – a retras SUA din acest Acord, fara alta explicatie decat celebrul „disgraceful”, partea proasta fiind ca nu a pus nimic in loc. Nu a venit – cel putin nu am auzit – cu o propunere pe care s-o puna pe masa negocierilor. Sau sa spuna ce anume ar dori sa schimbe la Acordul deja existent.
Drept consecinta, atat Macron cat si ceva mai recent ministrul francez de Externe, Jean-Yves Le Drian, au atras atentia asupra pericolului inceperii unui razboi. Eu cand am citit ce a zis Macron, prima data am trecut usor peste… Nu acelasi lucru a fost cand am citit si ce a declarat ministrul francez al Afacerilor Externe care a reiterat cele spuse de Emmanuel Macron… Le Drian a spus ca pericolul e atat de mare incat o miscare gresita sau o mica scanteie ar putea declansa un razboi…
Donald Trump a amenintat cu sanctiuni drastice firmele europene – a spus ca vor fi „trase la raspundere” – care ar mai indrazni sa faca afaceri in Iran. Dar pe ce baza juridica, daca SUA s-a retras din Acord?
In mod normal ar fi trebuit ca Dl. Trump sa fi lasat acest Acord sa continue pentru ca sa vedem daca Iranul il respecta si cum il respecta. In caz de nerespectare, Iranul ar fi trebuit sa fie, desigur, sanctionat. Donald Trump, in schimb, a plecat de la premisa ca in cativa ani, cu acest Acord, Iranul ar putea obtine arma nucleara. Dar nu e deloc foarte clar pe ce anume se bazeaza concluzia dumnealui. Israelul, prin Dl. Netanyahu, a specificat faptul ca detine o cantitate impresionanta de informatii culese de serviciile israeliene, care ar demonstra planurile concrete ale Iranului de a obtine arma nucleara. Iranul a raspuns ca informatiile nu sunt de actualitate si ca astfel de alegatii nu se constitutie in dovezi – v. aici.
Partea proasta este ca SUA se pune in afara unei reglementari internationale. Daca informatiile pe care le are din partea Israelului sunt cele corecte atunci de ce nu a folosit actualul Acord pentru a trage la raspundere Iranul? Pentru ca astfel de informatii ar fi demonstrat ca Iranul incalca Acordul existent, pe care l-a semnat.
Insa in conditiile in care SUA s-a retras fara explicatii prea credibile, Iranul, in mod justificat, a pus problema daca nu cumva un astfel de Acord ar trebui schimbat la fiecare schimbare, rezultata din alegeri, a Presedintelui SUA. De asemenea, tot justificat, a pus problema daca actualul Acord mai e in vigoare odata cu retragerea SUA din acesta. Ceea ce am inteles eu este ca Iranul va continua sa respecte acest Acord semnat in 2015.
Pentru SUA da foarte prost faptul ca s-a retras dintr-un Acord international pe care l-a semnat in urma cu 3 ani, fara sa ofere explicatii convingatoare si fara sa puna altceva in locul acestuia (propuneri de negociere sau sa arate care ar fi termenii din Acord asupra carora doreste sa deschida o negociere). Arata o lipsa de coerenta in politica externa, o lipsa de predictibilitate, dar si o incercare de a rezolva in mod unilateral, chiar prin forta (inclusiv armata), Dosarul Iranian. Asta nu inseamna ca se va ajunge la un razboi, dar retragerea dintr-un Acord international de acest gen deschide o cale periculoasa.
Ce a castigat SUA din asta? Nu prea se vede mare lucru. Si nu se vede nici ca Israelul ar fi mai bine aparat printr-un astfel de gest impotriva planurilor iraniene de a construi arma nucleara. Dimpotriva, Israelul era mai bine aparat daca SUA ar fi ramas in Acord, putand astfel sa sanctioneze, daca ar fi fost cazul, Iranul pe cale legala. Retragerea din Acord a SUA inseamna ca SUA, cel putin, nu mai are nicio posibilitate de a sanctiona in mod legal Iranul, daca aceasta tara nu respecta Acordul. Or, lucrul asta pune SUA intr-o pozitie proasta pe plan international.
Un alt lucru bizar care da nastere la numeroase speculatii este anuntul facut de Donald Trump, potrivit caruia Summitul programat pe data de 12 iunie la Singapore cu Presedintele Coreii de Nord, Kim Jong-Un, nu va mai avea loc. Era vorba despre procesul de pace din Pen. Coreeana, dupa atatia ani de ostilitate intre cele doua Corei. Este bine, totusi, ca dupa ce ieri a anulat o intrevedere cu liderul de la Phenian, azi Dl. Trump s-a razgandit!!! Ministrul de Externe nord-coreean, Kim Kye Gwan, a specificat ca decizia lui Trump de anulare a Summitului „nu este in linie” cu cei ce spera la „pace si stabilitate”, calificand anularea summitului ca fiind „neasteptata si foarte regretabila”. Insa iata ca azi Dl. Trump a scris pe Twitter:
„Very good news to receive the warm and productive statement from North Korea. We will soon see where it will lead, hopefully to long and enduring prosperity and peace. Only time (and talent) will tell!”
Mi se pare ca este o recunoastere a greselii facute, deoarece anularea Summitului l-a pus pe Kim Jong-Un intr-o postura favorabila, datorita faptului ca a avut acum o pozitie responsabila, pentru construirea unui climat de pace in Pen. Coreeana. Amenintarea voalata cu arsenalul nuclear american pe care a facut-o Dl. Trump referindu-se la Coreea de Nord nu a pus SUA intr-o pozitie favorabila, mai ales ca lucrurile erau stiute. Nu e niciun secret ca SUA are o forta militara sub toate aspectele foarte mult superioara Coreii de Nord. Lucrul acesta sugereaza o diplomatie facuta cu ajutorul amenintarii cu forta, nu sub reglementari clare de drept international, lucru ingrijorator.
Interesant in toate aceste evenimente, dar lucru este mult mai vizibil in legatura cu Iran Deal, e faptul ca SUA nu isi armonizeaza anumite pozitii de politica externa cu Uniunea Europeana, principalul sau partener. In cazul Acordului cu Iranul, lucrul e evident. Deocamdata pozitiile SUA si UE sunt contrare pe aceasta chestiune. Dar nici nu a existat un dialog, un schimb de pareri… In chestiunea Coreii de Nord, UE pare slab implicata. Nu simt influenta UE in aceasta privinta. Totusi, UE ar trebui sa fie mai activa deoarece nu ne e deloc indiferent daca in Pen. Coreea va fi pace sau va fi un razboi devastator. In momentul in care Presedintele SUA ieri spune una, iar azi spune un lucru total opus fata de ceea ce a afirmat ieri, mie mi se pare ca avem o problema. Nu ne e indiferenta pozitia SUA in astfel de chestiuni, care privesc pacea globala.
Deocamdata, in cazul Iranului, SUA, sub noua Administratie de la Casa Alba, condusa de Dl. Trump, n-a pus on the table nimic concret. Deci chestiunea este, ca sa zic asa, in aer. In cazul Coreii de Nord, de asemenea, nu avem nimic concret, decat – cel putin asa cum rezulta din ultima declaratie a D-lui. Trump – bune intentii.
Ambele chestiuni nu pot sa nu priveasca Uniunea Europeana, care ar trebui sa fie ceva mai activa pe plan international. Nu printr-o atitudine ostila fata de SUA sau fata de Casa Alba, sau Donald Trump. Ci printr-una de colaborare si atenuare a unor asperitati.
In general vorbind, deocamdata, in ambele chestiuni – Iran si Coreea de Nord, nu putem avea decat incertitudini. Se poate observa ca pentru actuala Administratie de la Casa Alba a avea o politica externa condusa pe cai de actiune clare si in acord cu dreptul international pare a fi o problema. Insa o mare problema o reprezinta lipsa de predictibilitate a actualei politici externe americane.
Trebuie de asemenea spus ca in favoarea lui Donald Trump pledeaza faptul ca nu este usor pentru SUA sa construiasca o politica externa optimala in legatura cu tari precum Iranul si Coreea de Nord. Pentru ca nu e deloc clar cum anume, cum ar fi cel mai bine sa procedezi. Nu intotdeauna politica unor sanctiuni dure e cea mai eficace. Pe de alta parte, lipsa de fermitate, de hotarare sau o astfel de perceptie nu este neaparat o cale care solutioneaza problemele. Insa mi se pare important faptul ca Dl. Trump ar trebui sa-si defineasca o linie politica, o strategie stabila, clara atat in privinta Iranului, cat si in privinta Coreii de Nord. Succesul nu poate veni, totusi, dintr-o atitudine instabila. Dar Istoria recenta, daca e sa apelam la experienta politica, ne arata ca o continuare care conduce la rezultate palpabile e cea bazata pe dialog si intelegere. Sa ne gandim la prabusirea comunismului in Europa de Est si in fosta Uniune Sovietica. Daca n-ar fi existat contactul, dialogul permament dintre Ronald Reagan, apoi George Bush, si Mihail Gorbaciov, cu greu s-ar fi ajuns la un astfel de rezultat concret si sa ne gandim ca pana la urma s-a prabusit si Uniunea Sovietica. De aceea, zic eu, este necesar – mai ales in cazul acesta cand SUA s-a retras din Acordul cu Iranul – de un Summit SUA-Iran – atat cu Presedintele Hassan Rouhani cat si cu Liderul Suprem de la Teheran, Ayatolahul Ali Khamenei. Un astfel de dialog ar putea fi intermediat de catre Bruxelles. Absenta dialogului, nu are cum sa conduca la rezultate bune, cel putin judecand dupa experienta pe care Istoria recenta ne-a furnizat-o. Increderea nu se poate construi prin lipsa dialogului. N-ar fi putut exista incredere intre SUA si URSS, intre Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov, daca n-ar fi existat un dialog bilateral prin care sa se caute apropierea dintre parti.
Eu cred ca din multe puncte de vedere atat Iranul cat si Coreea de Nord au ramas tributare unor conceptii gresite despre SUA, care provin din alte vremuri. Simt un anacronism in abordarea de catre aceste doua tari a relatiilor lor cu SUA. Fara indoiala ca Donald Trump n-ar trebui sa le intareasca astfel de convingeri anacronice printr-un comportament sau limbaj inadecvat. Pentru ca atunci nu se va ajunge la alt rezultat decat acutizarea tensiunilor existente. Iar daca este in interesul SUA sa aiba relatii bune cu Arabia Saudita, atunci e in interesul SUA sa aiba relatii bune si cu Iranul. Nu e in interesul SUA destabilizarea Orientului Mijlociu. Si nici in interesul Uniunii Europene. Deocamdata, cel putin, procesul de pace in Orientul Mijlociu pare a fi blocat de mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. Autoritatea Palestiniana l-a rechemat pe reprezentantul Presedintelui Mahmoud Abbas la Wasghington precum si pe ambasadorii din Romania, Cehia, Ungaria si Austria, tari care au blocat adoptarea unei declaratii comune a UE de condamnare a mutarii Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Uniunea Europeana nu are o pozitie convergenta sub acest aspect cu SUA. Ar trebui sa incerce sa se constituie intr-un factor de mediere intre parti. Imi pare ca Presedintele Macron cauta sa-si defineasca un rol de mediator. Insa UE n-ar trebui sa ramana indiferenta la astfel de evolutii ce pot fi periculoase. Daca nu acum, in acest moment, atunci in viitor… Atata vreme cat aveai un proces de pace in Orientul Mijlociu care decurgea nu neaparat lin, dar se putea constata o evolutie cat de cat pozitiva si tindea catre o normalizare a relatiilor dintre Autoritatea Palestiniana si Israel, iar acum constati ca acest proces de pace pare a fi intrerupt, ramanand incert, cel putin pe termen scurt si mediu, ai o problema care daca nu este solutionata repede se poate agrava, cu consecinte imprevizibile. Eu nu cred ca ne mai trebuie un alt razboi in zona pe langa Razboiul Civil din Siria, si vedem cu ce consecinte tragice. Totusi, vedem o recrudescenta a conflictului dintre Israel si Palestina, cu proteste masive in Fasia Gaza, soldate cu multi morti si raniti. Trebuie aratat ca avem de a face cu o acutizare a conflictului ce se afla intr-o stare initiala. Deocamdata nu putem sti unde se va ajunge, dar observam ca situatia din Orientul Mijlociu se complica. In urma violentelor recente din Fasia Gaza a rezultat o depreciere considerabila a relatiei dintre Turcia si Israel. Insa se pot degrada puternic si relatiile dintre Israel si celelalte state arabe din zona, chiar daca acum acest lucru nu pare evident. Ce consecinte genereaza Orientul Mijlociu in astfel de situatii cred ca stim deja: terorism, razboi si inca unul prelung… Care pot afecta si Uniunea Europeana. O analiza interesanta semata de Reva Goujon – aici.
Partea proasta este ca politica D-lui. Trump n-a oferit, cel putin pana la acest moment, solutii acestor dosare, dupa cum se vede, grele si complicate. Dimpotriva, par a se accentua tensiuni mai vechi… Nu spun ca fosta Administratie de la Casa Alba, cea condusa de Dl. Obama, n-ar fi facut greseli sau ca ar fi rezolvat toate problemele. Dar Obama a dorit cel putin sa reglementeze international relatiile cu Iranul – de aici Acordul cu Iranul, a dorit sa rezolve situatia din Orientul Mijlociu tot pe calea respectarii reglementarilor internationale, spre exemplu relatiile dintre Autoritatea Palestiniana si Israel. Pe cand acum lucrurile sunt, ca sa zic asa, opuse, cu toate riscurile de rigoare. Prin Acordul Nuclear cu Iranul, Obama a incercat apropierea acestei tari de Occident. Pe cand Donald Trump doreste sa rupa acest Acord, caz in care Iranul se va apropia si mai mult de Rusia. De fapt, mi se pare singura consecinta de pana acum, pentru ca Iranul va trebui sa gaseasca un partener pe masura in cazul in care va fi atacat de SUA sau Israel (in spatele caruia s-ar afla SUA, desigur). Dupa un turneu pe care Dl. Trump l-a efectuat in Orientul Mijlociu si care promitea mult, avem acum un recul datorat unor politici gresite. Inclusiv abordarea prin forta si amenintarea cu forta e gresita, stimuland tensiunile vechi din aceasta zona. Este salutar faptul ca UE incearca mentinerea Acordului cu Iranul.
Desigur, vom vedea cum vor evolua lucrurile. Insa date fiind cele de mai sus, prea optimist nu sunt. Pentru ca se vede ca nu s-a prea realizat mare lucru. Spre exemplu acum cu atat mai mult nu ai nicio garantie ca Iranul nu va produce arme nucleare. Sau nu poti sa spui ca forta Iranului a scazut, sau ca nu ar mai reprezenta un pericol in regiune, sau ca nu ar mai finanta terorismul.
Deocamdata, politica D-lui. Trump favorizeaza Rusia. A facut ca Iranul sa nu aiba loc de intors si sa stranga relatiile cu Rusia. Pana la urma, acelasi lucru mi se pare ca-l va face si Autoritatea Palestiniana. In privinta Iranului lucrurile erau de mai demult clare daca ne gandim la troica Rusia – Turcia – Iran, dar actuala politica americana a taiat, sau a cautat s-o faca, orice posibilitate de apropiere dintre Iran si Occident, desi UE incearca sa mentina Acordul. Daca nu s-ar fi razgandit in cazul Coreii de Nord, lucrurile ar fi capatat o turnura similara. Interesant este ca, prin politica dusa de Dl. Trump in aceste dosare importante – Iran, relatiile israeliano- palestiniene, Coreea de Nord -, nu se vede ce a castigat pana acum SUA (in legatura cu Coreea de Nord ramane sa vedem ce se va mai intampla). In schimb, dupa cate se vede, Rusia pare a nu avea nicio problema. Dimpotriva! Are un teren minunat pentru a-si intari colaborarea cu Turcia si Iran. De asemenea are o oportunitate excelenta de a-si spori influenta si a furniza securitate Autoritatii Palestiniene. Iar in legatura cu Coreea de Nord, refuzul initial al lui Trump favoriza tot Rusia, pentru ca ii crea posibilitatea de a-si extinde influenta acolo. Insa Donald Trump a revenit, cum era si normal, logic, intrucat are parteneri precum Coreea de Sud sau Japonia, direct interesati. Desi, daca va mai amintiti, inca de mai demult, nu cu multa vreme in urma, cerea Coreii de Sud si Japoniei sa plateasca catre SUA serviciile pentru asigurarea securitatii. Mai apoi a revenit asupra acestei idei nastrusnice. Nu mai vorbesc de declaratia ciudata cum ca NATO este o organizatie obsoleta, poate pentru a da astfel un indemn statelor membre sa plateasca din buget 2% din PIB pentru Aparare.
Speram sa vedem din partea D-lui. Trump o politica mai coerenta si predictibila si gasirea unor solutii viabile la astfel de probleme.
„Identitatea unei țări este multiplă. Adeseori afirmăm: România este o țară euroatlantică. Este adevărat. Din punct de vedere geografic, este sigur europeană. Din punt de vedere al strategiilor și parteneriatelor, dimensiunea atlantică este, și ea, evidentă, mai ales privită din punctul de vedere al alianțelor actuale. Problema este însă că binomul euro/ atlantic se fragilizează.
În plus, România este și o țară balcanică, o țară a Europei de Est, o țară latină, o țară dunăreană, o țară riverană Mării Negre, etc., având propriile sale interese. Și celelalte țări au, firesc, identități multiple și, ca atare, interese distincte.
Revenind la relația Europa/America, interesele americane și cele vest-europene erau, într-o vreme, concordante. Cordonul sanitar împotriva Uniunii Sovietice, Planul Marshall, umbrela nucleară, etc. După încheierea Războiului Rece, lucrurile s-au complicat. Au apărut diferențieri de poziții și în legătură cu Orientul Mijlociu sau în legătură cu Rusia sau cu vânzarea de echipamente militare. Mai nou, există și tensiuni comerciale/vamale, pornind de la noua abordare economică a președintelui Trump.
România are interese evidente și în relația cu America (în principal de securitte) dar și în relația cu Europa (în primul rând politice și economice). Partea proastă pentru noi este că europenii (în special francezii sau germanii) nu mai sunt atât de fericiți că țări membre ale UE, cum este și România, să dea un fel de ajutor de stat de 2% din PIB pentru a sprijini industria de apărare din SUA, în timp ce primesc fonduri europene consistente de la Bruxelles. Refuzul acceptării noastre în Spațiul Schengen are și astfel de explicații. Pozițiile europene/americane devin divergente și în legătură cu abordarea față de tratatul nuclear cu Iranul sau față de mutarea ambasadelor la Ierusalim și recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului.
Politica externă a României ar trebui să navigheze deci între Scila si Caribda, promovând interesele naționale în contextul relației tot mai oscilante americano-europene. Au mai existat astfel de situații. Spre exemplu în 1999, când americanii au bombardat Belgradul sau în 2003 – am în vedere al doilea război din Irak. Vă amintiți reacția președintelui Chirac, atunci când România a decis să se alăture inițiativei americane. Franța nu voia intervenția militară pentru că avea contracte de câteva miliarde de dolari pentru reactoarele nucleare irakiene. Americanii erau interesați de a dobândi acces la câmpurile petrolifere din Irak, plus diverse interese strategice în zonă. România avea nevoie însă de sprijinul american pentru intrarea în NATO (sprijin pe care nu-l obținuse în 1997), intrarea în Alianța Atlantică fiind esențială pentru a nu mai fi un fel de „no man’s land” între Occident și Rusia și pentru a oferi o piață predictibilă și sigură investițiilor străine.
În acele momente, clasa politică românească a oferit, însă, la nivelul deciziei, abordări unitare, consensuale. Este adevărat, englezii spun: „în politica externă, nu există prietenii eterne ci doar interese eterne”. Știm oare, în România, care sunt interesele noastre pentru a face opțiuni, în fiecare moment, în funcție de ele sau ne orientăm, în continuare, după „licurici”?
Pe de altă parte, cine reprezintă, în politica mondială, Scila și cine Caribda? Ulise a înfruntat, se pare, Scila. Pentru noi este important să evităm, în același timp și cu inteligență, riscurile determinate atât de susceptibilitățile Uniunii Europene, cât și pe cele ale Americii, promovându-ne propriile interese și vorbind, în interior dar și în exterior, aceeași limbă. Problema este că unii recomandă limba germană, alții limba engleză, cu accent american. Eu cred că limba română ar fi cea mai potrivită pentru politica noastră externă…
P.S.: Desenul a fost realizat de Honore Daumier.”
Intetresant este ca si eu m-am gandit zilele acestea la politica externa. Am transcris editorialul pentru ca vreau sa fac un comentariu ceva mai larg prin care as dori sa expun ce ma nedumireste si, pe de alta parte, sa identific principalele noastre esecuri de politica externa din ultima vreme, de dupa integrarea in UE. Pentru ca eu cred ca, pentru a avea o abordare corecta, rationala, trebuie sa identificam aceste esecuri in primul rand, ca sa stim, cel putin, unde suntem.
Nedumerirea mea este legata de Fundatia Soros. Am vazut la Antena 3 (nu integral toata dezbaterea) ca Judicial Watch a interpelat Departamentul de Stat in legatura cu activitatile Fundatiei Soros in Romania. Si mai ales daca aceasta Fundatie a primit fonduri de la Guvernul SUA, adica din banii contribuabililor americani, pentru a desfasura anumite activitati in unele tari. Din punctul meu de vedere e foarte bine! Dar stau, totusi, si ma intreb ce activitate are aceasta Fundatie Soros in Romania. In trecut mai dadeau burse… Dar acum? Privind la ce se discuta la Antena 3 ma intrebam daca nu cumva unica specializare a acesteia o reprezinta mitingurile antiguvernamentale, antiPSD. Deci daca atat face Fundatia Soros in Romania, m-am lamurit. Pentru ca nu vad alte activitati. Spre exemplu, sa vad ca se organizeaza un simpozion cu titlul: „Impotriva discriminarii minoritatii rome!”, intrarea gratuita, la care sa fie invitate personalitati sa tina o alocutiune in acest sens. Unde sa se prezinte ororile de la Auschwitz, cu un puternic mesaj antifascist! Sau, ca sa dau alt exemplu, sa incepa o dezbatere pe tema „condamnarii abuzurilor din Justitie”, lucru in deplina concordanta cu ceea ce se cheama o societate deschisa. Dar, repet, astfel de initiative sa fie clar asumate de Fundatia Soros. Deci eu, care nu fac parte din Fundatia Soros, le pot da o sumedenie de idei. Dar ei? Ei ce fac? Ca nu se vede, nici macar acordare de burse – pentru ca de ce sa nu stim daca Fundatia Soros acorda burse unor, sa zicem, tineri, si pe ce criterii? Nu vreau sa spun ca Fundatia Soros n-are vreo activitate, doar ca nu prea se vede. Iar actuala Putere, Antena 3 fiind un post ce sprijina actuala Putere, bate saua pe faptul ca mitingurile de protest sunt puse la cale de respectiva Fundatie, ca sa priceapa, desigur, iapa, sau populimea, cum s-ar exprima maestrul Cristoiu.
Am stat si m-am intrebat daca asa trebuie privite lucrurile… Parerea mea este ca ar trebui sa privim intr-un mod mai profund lucrurile. Mai ales ca despre anumite aspecte nu se prea discuta pe la televiziunile noastre de stiri si drept consecinta nu e nicio dezbatere in acest sens.
Nu se prea discuta despre esecurile inregistrate in politica externa de catre Romania, dupa 2007, anul aderarii tarii noastre la UE.
Noi, e adevarat, ne-am integrat in UE si lucrul asta reprezinta un succes de politica externa. Doar ca ne-am integrat cu o tinichea de coada: MCV. Nu ne-am integrat pe curat, daca pot sa ma exprim astfel. Daca ne-am fi integrat pe curat n-ar mai fi fost MCV-ul. Lucrul asta nu ar reprezenta neaparat un esec. Altul e esecul:
1. Si anume faptul ca MCV-ul dureaza de 11 ani!!!
Lucrul acesta reprezinta un mare esec. Daca ar fi durat 5-6 ani as fi zis ca ar fi fost normal. Pentru ca altminteri ar fi fost un o chestiune derizorie. Dar 11 ani… Noi nici acum, sper ca nu ma insel, n-am scapat de MCV. Iar consecintele sunt din cele mai proaste. Inclusiv in privinta absorbtiei fondurilor europene. Evident, Comisia Europeana este reticenta cu o tara catalogata, european, drept corupta, supusa unui Mecanism de Cooperare/Control si Verificare. Pentru ca oricine, orice european, se poate intreba cum acorda Comisia fonduri, cum e de acord cu asta, intr-o tara care are probleme serioase cu coruptia. Persistenta MCV-ului o perioada atat de indelungata arunca tara noastra la periferia Uniunii Europene. Nu mai vorbesc de ce spunea Timmermans la Bucuresti, sa avem grija sa nu ne innecam ca tiganul la mal. N-a spus-o cu aceste cuvinte, dar asta era, in mod clar, mesajul. Evident, umilitor pentru tara noastra. In conditiile in care tara noastra a luat in toata aceasta vreme masuri de combatere a coruptiei, a criminalitatii organizate. A arata cu degetul doar spre Romania si Bulgaria, ca si cum toate celelalte tari membre UE sunt „curate”, doar acestea doua „murdare”, reprezinta o discriminare evidenta si o nedreptate evidenta. Ca sa nu spun ca… mai inseamna si… rasism!!!
A doua problema o reprezinta integrarea in Spatiul Schengen, un drept al tarii noastre. Pentru care Romania a cheltuit 1 miliard de euro ca sa-si securizeze frontierele. Din punct de vedere tehnic n-ar fi trebuit sa existe probleme si era singura chestiune de luat in seama. Aici intervine al doilea esec:
2. De 11 ani Romania nu e in Spatiul Schengen desi indeplineste toate criteriile tehnice singurele valabile in acest caz.
Avem milioane de romani care lucreaza in tari din Schengen, dar Romania nu e membra. Acesti oameni sunt afectati direct de lucrul asta. Olanda a fost o tara care s-a opus aderarii noastre la Schengen. N-am vazut, in schimb, explicatii convingatoare. O tara ca Ungaria, unde premierul Orban declara ca doreste s-o impejumuiasca cu sarma ghimpata, e bine-mersi in Schengen, nu e supusa niciunui MCV. Romania, in schimb, le are pe amandoua. Deci, din punct de vedere european vorbind, e stigmatizata din doua parti: MCV si refuzul de a fi primita in Spatiul Schengen. Fara sa aflam si noi motivul acestei prelungiri la nesfarsit…
Daca destinatia emigrantilor romani ar fi fost Olanda, as fi putut intelege ingrijorarile Olandei. Dar haideti sa vorbim pe realitati nu pe ipoteze elucubrante. Eu constat ca destinatiile preferate pentru romani sunt Italia, Spania, nicidecum Olanda. Tara noastra a fost supusa unei umiliri fara precedent, cu ocazia Brexitului, cand Daily Mail titra ca va fi o invazie de romani si bulgari in Marea Britanie, mai multi decat populatia celor doua tari la un loc. Deci daca vorbim pe realitati, Olanda n-ar fi trebuit sa fie ingrijorata de un aflux imens de imigranti romani, desi, daca am inteles bine, exista din partea extremei drepte de acolo o astfel de ingrijorare.
Romania a fost pur si simplu umilita cand Germania a incercat sa ii impuna cote de imigranti fara ca tara noastra sa fie macar in Spatiul Schengen. Adica imigrantii din Orientul Mijlociu, destui teroristi intre dansii, pot circula liber pe teritoriul UE, desi provin din tari care nu sunt membre UE, pe cand romanii, Romania – tara membra UE si cu drept de a fi in Schengen, nu s-ar fi putut bucura de privilegiile de care se bucura acestia!!
3. Un alt esec de politica externa: rapoartele despre Romania ale Departamentului de Stat al SUA.
Mie mi se pare inadmisibil ca de cativa ani sa ai doar rapoarte negative din partea principalului tau partener strategic. Ultimul raport, spre deosebire de cele de dinainte, e dat sub o Administratie republicana si este asumat de Guvernul SUA. Asta e realitatea! Acest raport ne face o imagine negativa si ne plaseaza din punctul de vedere al respectarii drepturilor omului langa tari precum Rusia sau Iran… Nu chiar ca, dar in apropiere de…
Trebuie inteles, as zice eu, ca raporturile dintre state sunt politice. Raportul Departamentului de Stat e unul politic. A nu se face confuzia dintre raporturile dintre state si colaborarile dintre state. Colaboram cu SUA, evident, si in cadrul NATO, pe linie militara, de Aparare, in probleme de securitate. Raporturile dintre Romania si SUA sunt, in schimb, politice. Si partea proasta este ca nu arata prea grozav! Aici nu e vorba despre rapoturile dintre UE si SUA, ci dintre Romania si SUA.
Iar al patrulea esec este:
4. Faptul ca Romania nu are nici acum Visa Waiver.
Pentru Romania si pentru romani lucrul acesta, obtinerea Visa Waiver, are mult mai mult o incarcatura simbolica. Eu n-as crede ca daca Romania ar avea Visa Waiver ai vedea automat, din secunda doi, un imens val de emigranti romani care s-ar indrepta spre SUA. In primul rand doar drumul pana acolo costa destul. Dar Visa Waiver ar avea simbolismul apropierii culturale si nu numai dintre cele doua state: Romania si America. Pe de alta parte, e ciudat ca SUA mentine restrictii cu privire la anumitre state din Europa de Est, state partenere cu SUA. Greu de inteles de ce Polonia, spre exemplu, nu e inclusa in Program, in schimb Ungaria se bucura de acest program.
Simbolistica aceasta, asa cum se prezinta lucrurile acum, e una cat se poate de defectuoasa, de proasta!! Frunzarind odata blogurile am ajuns pe blogul unei tinere frantuzoaice care nu mi s-a parut a fi foarte bogata. Era o tanara a carei preocupare, daca am inteles bine, era moda, ca la mai toate fetele de altfel. Intr-o postare arata cum ea cu un grup de prieteni au plecat la New York. Fara probleme! A prezentat si poze de acolo. O romanca, chiar daca ar avea suma de bani necesara sa mearga pana acolo si sa stea acolo ceva vreme, nu poate face, cel putin atat de usor, atat de firesc, lucrul asta. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi: de ce o frantuzoaica poate fara niciun fel de probleme sa ajunga la New York, doar sa-si ia biletul de avion (asta ar fi singura, ca sa zic asa, problema) si o romanca nu poate face lucrul asta?
Las la o parte ipoteza ca, din Franta, ar putea intra si teroristi pe sol american. Dar de ce o asemenea discriminare cu tari partenere, cu tari care si-au dovedit loialitatea in colaborarile importante cu Statele Unite?
De aceea eu l-as intreba pe Dl. Ciuvica: cine e de vina pentru aceste esecuri de politica externa ale Romaniei? Cumva Fundatia Soros?!
Legat de ce spune Dl. Nastase, un connaisseur al tainelor diplomatiei, eu raman, totusi, nedumerit. Spre exemplu:
” Partea proastă pentru noi este că europenii (în special francezii sau germanii) nu mai sunt atât de fericiți că țări membre ale UE, cum este și România, să dea un fel de ajutor de stat de 2% din PIB pentru a sprijini industria de apărare din SUA, în timp ce primesc fonduri europene consistente de la Bruxelles. Refuzul acceptării noastre în Spațiul Schengen are și astfel de explicații.”
Dar noi ne indeplinim astfel – acordand 2% din PIB pentru Aparare – o obligatie ce ne revine ca tara membra NATO. Mie mi se pare ciudat cum francezii vindeau avioane militare rusilor. Eu n-am auzit o critica venita din partea lui Jens Stoltenberg. Dimpotriva! Romania nu greseste astfel cu nimic, indiferent cat de „fericiti” sunt unii sau altii.
„Au mai existat astfel de situații. Spre exemplu în 1999, când americanii au bombardat Belgradul sau în 2003 – am în vedere al doilea război din Irak. Vă amintiți reacția președintelui Chirac, atunci când România a decis să se alăture inițiativei americane. Franța nu voia intervenția militară pentru că avea contracte de câteva miliarde de dolari pentru reactoarele nucleare irakiene.”
Bun, si ce a facut Franta? Ca in afara de vorbe goale, n-a facut nimic pentru ca sa impiedice o interventie americana in Irak. Eu ma uitam cum se gudura, ca un catelus, Sarkozy pe langa Obama si acum Macron pe langa Trump.
„Știm oare, în România, care sunt interesele noastre pentru a face opțiuni, în fiecare moment, în funcție de ele sau ne orientăm, în continuare, după „licurici”?”
Sa inteleg ca noi ne orientam intotdeauna dupa vreun licurici? 🙂 Hai sa luam un alt „licurici” – Germania. Ce a facut Germania si cu ce rezultate pentru ca sa impiedice retragerea SUA din Acordul de la Paris? Vai, ce suparata, era, draga, madam Merkel – numai zgomot si nimic mai mult. Trump si-a permis s-o sfideze cand in fata atator oameni si a camerelor de televiziune nici n-a vrut sa dea mana cu ea. Sa nu se murdareasca, desigur… A impiedicat Germania iesirea SUA din Acordul de la Paris? Evident ca nu! Germania are interese in Iran, sunt firme germane care vand pe acolo. Donald Trump a retras SUA din Acordul Nuclear cu Iranul si a specificat ca va impune sanctiuni statelor care vor colabora cu Iranul. Ce va face Germania daca SUA va impune sanctiuni, spre exemplu firmei Volkswagen…? Evident ca nu va face nimic sau, ca s-o spun pe romaneste, va face rahatul praf! 😆 .
Este o mare mizerie, una europeana, daca, in plan european, Romania e sanctionata ilegal cand nu greseste cu nimic!! De ce e sanctionata Romania? Pentru ca s-a alaturat SUA? Dar atat Franta cat si Germania nu fac oare acelasi lucru, lasand la o parte o vorbarie goala si, in final, fara niciun efect?
Partea proasta este ca noi acceptam prea usor astfel de sanctiuni fara niciun temei legal. Spre exemplu, faptul ca nu suntem in Schengen e in mod clar o sanctiune ilegala la adresa Romaniei. Noi o acceptam. Chiar si mentinerea MCV-ului 11 ani, la fel! Acceptam! In loc sa avem o pozitie mult mai ferma si mult mai serioasa, fara sa tot jonglam printre niste „licurici” de nimic! Asa cum am acceptat, fara sa avem nicio pozitie, toata propaganda proasta care s-a facut la adresa Romaniei si romanilor in Marea Britanie, cu ocazia Brexitului.
O alta diversiune si minciuna pe care o acceptam fara sa avem nicio pozitie: Europa in doua sau mai multe viteze!! In loc sa afirmam adevarul, si anume ca problemele Zonei Euro n-au cum sa se datoreze unor state ce nu fac parte din Eurozona. Sau cum auzeam la un talk-show ca spunea cineva ca nu-l lasam noi pe Macron sa mearga inainte. Cine nu-l lasa? NOI??? Tarile Europei de Est???
De observat cum derivele de la democratie din Ungaria si Polonia nu sufera, in realitate, nicio sanctiune din partea Uniunii Europene. Romania, in schimb, e inca tinuta la usa. Ungaria si Polonia n-au gresit, deci, cu nimic. Romania si Bulgaria au gresit! Insa nimeni nu poate spune cu ce anume.
Insa asa cum aratam in postarea trecuta, inclusiv in comentariile la aceasta, Romania sufera un fenomen deopotriva interesant si periculos: deprofesionalizarea din ministerele noastre! Se vorbeste, de pilda, despre abuzurile din Justitie. Acuma au loc un val de achitari. Iohannis a declarat ca nu e vorba de nicio ingerinta a politicului, vrand prin asta sa arate ca Justitia e independenta de politic. Altminteri ar fi o problema politica: s-a achimbat regimul, au loc si achitarile de rigoare, toate cauzele penale fiind, de fapt, de ordin politic. Insa e greu de crezut ca daca a scazut competenta in ministerele noastre, intr-un cuvant in aparatul de stat de la noi, uite dom’le unde straluceste competenta ca un diamant de 24 de carate: taman in Justitie, draga! Taman la DNA!!
Aceasta scadere, diminuare, estompare a competentelor se manifesta si in ministerul de Externe, in dimplomatia romaneasca. Altfel n-am fi inregistrat esecurile rasunatoare pe care le-am evidentiat mai sus!! Si e de remarcat ca nu se indreapta aceasta situatie. Spre exemplu, cu MCV-ul – s-a rezolvat? Spatiul Schengen – s-a rezolvat? Niciunul din cele 4 esecuri majore nu s-a rezolvat. Macar unul si tot ar fi fost ceva!
Dar ce arata aceste esecuri? Ele arata ca raporturile politice, atat cele dintre Romania si UE cat si cele dintre Romania si SUA, nu sunt deloc grozave! Nu suntem atat de mari si tari cum ne place noua sa credem. Pozitia Romaniei in Spatiul Euroatlantic e una ce lasa de dorit. Despre asta nu se vorbeste prea mult. Dar, din pacate, lucrurile o asemenea realitate arata. A ne mangaia cu faptul ca Fundatia Soros e de vina pentru aceste esecuri inseamna sa ne imbatam cu o dulce minciuna.
Sa revin la Fundatia Soros, eu chiar nu vad vreo activitate a acesteia in Romania. Sigur, multi poate ca or sa zica: „eeeeee, nu vezi…”. Ce vreau sa spun? Spre exemplu, in Raportul Dep. de Stat se pomenea nu doar de disciminarea minoritatii rome, dar si de duritatea si violenta majoritarilor fata de ei, dandu-se ca exemplu incidentul de la Gheorghieni, de anul trecut, cand oamenii, disperati si exasperati, au iesit sa dea foc caselor romilor. Ati vazut vreo actiune asumata de Fundatia Soros prin care sa se militeze impotriva discriminarii populatiei de etnie roma? Sa vina cu solutii, ajutoare pentru tiganii defavorizati economic si sunt multi acestia. Sau o actiune prin care sa militeze pentru o mai ampla libertate religioasa? E ciudat sa spui ca in Romania Fundatia Soros e legata doar de mitigurile antiPSD. Deci e unica ei activitate… Sau sa vad si eu ca Fundatia Soros – repet, Fundatia Soros nu altcineva – tine un simpozion la Sala Palatului si in mai multe orase din tara legat de drepturile persoanelor LGBT, ca in Raport e ridicata problema asta. In schimb Raportul asta critica prosteste o anumita parte a presei din Romania, la Antena 3 si Romania TV ma refer, in conditiile in care Presedintele Donald Trump vorbeste doar de fake-news-uri din presa americana, spunand intr-un twitt:
„NBC NEWS is wrong again! They cite “sources” which are constantly wrong. Problem is, like so many others, the sources probably don’t exist, they are fabricated, fiction! NBC, my former home with the Apprentice, is now as bad as Fake News CNN. Sad!”
Incerc sa traduc:
„NBC NEWS greseste din nou! Ei citeaza „surse” care in mod constant gresesc. Problema este, ca de altfel multe altele, ca sursele probabil nici nu exista, acestea sunt fabricate, fictiune! NBC, fosta mea casa de Ucenic, este acum la fel de rea ca Facaturile CNN. Trist!”
„The Fake News is working overtime. Just reported that, despite the tremendous success we are having with the economy & all things else, 91% of the Network News about me is negative (Fake). Why do we work so hard in working with the media when it is corrupt? Take away credentials?” (subl. mea)
Atentie mare!! E vorba despre presa americana si nu despre stirile false aparute pe FaceBook si date de rusi!!
Interesant este ca Raportul acesta n-a fost facut de catre Fundatia Soros, nu are nici numele lui Hans Klemm pe el, cum bine a observat ambasadorul american acreditat la Bucuresti, ci e al Departamentului de Stat!!
Puteti sa-mi spuneti ce face diplomatia romaneasca, ce pozitie are si ce actiuni ia in considerare pentru a schimba aceasta stare in relatiile noastre cu America? Nu spun sa ascundem gunoiul nostru sub pres, ci intreb ce face pentru ca sa schimbe aceasta stare a relatiilor actuale romano-americane.
In alta ordine de idei, interesant acest twitt al D-lui. Trump, fiti atenti ce spune:
„President Xi of China, and I, are working together to give massive Chinese phone company, ZTE, a way to get back into business, fast. Too many jobs in China lost. Commerce Department has been instructed to get it done!”
Incerc sa traduc:
„Presedintele Xi si cu mine lucram impreuna pentru a da marii companii chineze de telefonie, ZTE, o cale de a fi din nou in afaceri, repede. Prea multe locuri de munca pierdute in China. Departamentul Comertului a primit instructiunile asupra a ceea ce trebuie facut!”
Vor chinezii sa-si privatizeze compania de telefonie ZTE cu o firma americana? Cum ne raportam noi politica externa la astfel de noi realitati? Interesant este ca, cel putin economic vorbind, SUA pare a se orienta serios catre China. Totusi, noi avem o strategie pentru a atrage investitii americane in Romania? Chiar daca suntem in UE, noi nu putem sa lasam in aer, cum se spune, o asemenea componenta importanta – cea economica – in relatiile dintre tarile noastre. Nici tarile din Vestul Europei nu o fac! Avem un culoar ingust de colaborari cu SUA – doar militar si de securitate. Se pare ca nu e de ajuns. Relatiile politice dintre tarile noastre sufera si din acest punct de vedere. De asemenea, influenteaza negativ raporturile noastre cu Uniunea Europeana. Cum vrei sa ai o pozitie tare in UE daca ai slabe relatii cu SUA? Polonia si-a orientat politica economica – la gazele de sist ma refer – catre SUA si vad ca nu sufla nimeni din UE nicio vorba. Si chiar daca o sufla, o fac degeaba. Si interesant este ca aceste colaborari americano-chineze se fac in conditiile in care China e o tara comunista, e o tara care are probleme grave in respectarea drepturilor omului. Cu atat mai mult Romania, ar fi logic, ar trebui sa aiba relatii mult mai bune cu SUA si sa-si largeasca spectrul de colaborari cu SUA. Eu l-as intreba, in acest sens, pe Hans Klemm ce face pentru ca sa avem colaborari mai bogate cu SUA, pentru ca sa imbunatatim raporturile politice dintre tarile noastre. Ar fi trebuit sa fi facut asta de mai demult. Nu ar fi tarziu nici acum – mai bine mai tarziu decat niciodata, mai ales ca avem povestea de succes a firmei Ford – Romania de la Craiova! Deci se poate!
E o scadere teribila de competenta in aparatul de stat de la noi. Constat cu tristete ca, spre deosebire de politicienii anilor ’90 care au reusit cu mari eforturi, ce-i drept, si in vremuri tulburi si poate mai grele decat cele de azi, doua lucruri epocale in Istoria Romaniei: integrarea tarii noastre mai intai in NATO si apoi in UE, noua generatie de politicieni se pare ca nu poate mai mult si inregistreaza, iata, mai multe esecuri majore!! Situatia s-a imputit pe nesimtite de la inceputul anilor 2000, mai ales dupa 2007. Si nu doar in planul strict tehnic, dar si in cel al jocului politic de conceptie, pentru ca se vede ca noi nu reusim sa gasim strategii adecvate la chestiunile actuale.
Situatia actuala – vezi mai sus cele patru esecuri majore – ne defavorizeaza si ar trebui imediat conceputa si pusa in aplicare o actiune optima de indreptare a lucrurilor. Remarc o prea mare pasivitate din partea noastra si o neglijare a acestor chestiuni. Politica strutului nu mi se pare cea mai potrivita. Nu putem sa lasam lucrurile asa!
In final sa mai si radem cu… Cristian Preda! Iata ca Dl. Preda are si simtul umorului, nu doar un spirit inchizitorial de temut!! 😆 Iata ce a postat pe FaceBook:
„Viorica Dăncilă către Papa Francisc: “Sfinția Voastră, I am very glad for this opportunity”.
She is nemaipomenită…”
😆 😆
Cristi, esti tare!! Nu te credeam in stare, zau… 😆 !!!
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
„Sa luam exemplul bombardamentul din Siria. Aveau nevoie rusii de inca un scandal cu „chimice”? Doar daca sunt masochisti. Aveau nevoie trupele lui Assad de bombite chimice (au avut efect doar asupra a vreo 40 de persoane), in conditiile in care cucerisera deja localitatea respectivă? Doar daca sunt idioti. Poate ca sunt. Sau daca voiau sa le creeze o problema rusilor.”
Eu cred ca raspunsul corect ar fi urmatorul, bazat pe ce a declarat fostul atasat militar in Siria, Dl. Lt. Col. Rick Francona la CNN:
– Nu era necesara folosirea armelor chimice de catre armta siriana fidela lui Bashar al-Assad, intrucat aveau sub un control cat se poate de clar acele localitati. Deci nu se poate spune ca altfel nu ar fi putut sa faca fata rebelilor si sa-i respinga.
– Fara indoiala, rusii nu aveau nevoie de asa ceva. Nu aveau nevoie de un asemenea scandal – mi-e limpede lucrul asta.
Ce rezulta de aici? Rezulta ca a fost o provocare din partea regimului lui Assad, din partea lui Assad mai bine zis. Nu cred ca actiunea de a lansa un atac cu arme chimice a fost aprobata de rusi. De aceea rusii ar trebui sa ia aminte pe cine apara.
Americanii impreuna cu aliatii (Franta si Marea Britanie) au lovit punctual trei locatii unde se produceau si unde erau depozitate armele chimice, fara a avea pretentia de a fi rezolvat exhaustiv problema. S-a urmarit afectarea capacitatii Siriei de a utiliza arme chimice. Lucru a fost remarcat la conferinta de presa de azi de la Pentagon unde lucrurile au fost prezentate de catre purtatorul sef de cuvant al Pentagonului, D-na Dana W. White, si de catre Dl. Lt. Gen. Kenneth McKenzie. Ideea centrala comunicata a fost ca SUA nu intentioneaza sa se amestece in Razboiul Civil din Siria, ca SUA evita intrarea in conflict cu Rusia, precum si Rusia face acelasi lucru. Si ca mesajul transmis de aceste lovituri din partea Aliatilor a fost unul impotriva utilizarii ilegale a armei chimice. S-a afirmat si ca SUA ramane angajata in lupta impotriva ISIS. V. mai multe aici. De asemenea, Pentagonul a anuntat ca a inceput si o ampla campanie de dezinformare din partea Rusiei, inregistrandu-se o crestere cu 2000% a troliilor rusesti in ultimile 24 de ore.
Marea problema o reprezinta faptul ca regimul Assad nu a reusit sa puna punct unui Razboi Civil care dureaza din 2011 si in care au murit 400.000 de oameni iar alti 11 milioane au ramas fara adapost. Rusia sprijina regimul Assad in continuare. Insa ar trebui sa se gandeasca la faptul ca lucrurile nu pot continua asa la nesfarsit, iar mentinerea acestui regim poate agrava si mai mult lucrurile. De asemenea, ar trebui sa se gandeasca la reconstructia acestei tari, lucru ce nu cred ca se poate face prin continuarea regimului Assad ci, mai degraba in aceste conditii, Siria risca sa fie complet distrusa. Chiar si asa avem o criza umanitara de proportii colosale in Orientul Mijlociu. E Siria, dar mai e vorba si de Fasia Gaza, despre care nu prea se pomeneste si care e izolata de catre Israel intrucat acolo conduce Hamas-ul, indentificat drept organizatie terorista. Revenind la Siria, daca Rusia se incapataneaza in sprijinirea regimului lui Assad, criza, si asa profunda, se poate amplifica. Trebuie neaparat gasita o solutie politica pentru aceasta tara pentru a stopa un dezastru si mai mare.
Nu am vazut in media noastra o analiza serioasa legata de dimensiunea externa a Legilor Justitiei: care e miza, de ce acele sapte ambasade, cu Departamentul de Stat al SUA in frunte, sunt atat de atente si interesate, desigur, de aceste Legi? N-am vazut o analiza serioasa legata de starea Aliantei Nord-Atlantice din prezent. Si nici o analiza serioasa care sa explice ce relatii avem, de fapt, noi cu Rusia. Prin „noi” intelegand UE, SUA, NATO. Ca mie nu mi-e clar. Daca o tara membra NATO – si inca una mare si importanta, care acopera flancul sudic al Aliantei – incepe, fara nicio jena de pardon, sa faca afaceri de o asemenea anvergura cu Rusia, legate de armament, in conditiile in care – daca intelegem noi bine – intre Rusia si UE, intre Rusia si SUA, intre Rusia si NATO exista o ostilitate ce se poate intrezari destul de usor, atunci:
– care e de fapt situatia?
– cum ne afecteaza pe noi si tara noastra?
– cum vor evolua lucrurile, daca se pot face previziuni pe o perioada rezonabila de timp?
In legatura cu Turcia, sunt de inteles nemultumirile acesteia. In primul rand, Turcia adoptase un regim democratic, cu respectarea drepturilor omului, in vederea integrarii in UE, fiind un partener vechi al Europei in ansamblul ei si in NATO. Cu toate acestea a fost lasata ani de zile sa stea la usa. Pe de alta parte, e greu de inteles in politica americana lipsa unei gandiri care sa armonizeze interesele SUA cu cele ale unui partener atat de important ca Turcia. Ma refer la Dosarul Kurd, desigur. Adica SUA si-a ignorat cu buna stiinta propriile ei interese legate de Turcia si de mentinerea unui regim democratic in Turcia.
In legatura cu Legile Justitiei, opera epistolara a celor sapte ambasade mi se pare exemplificarea lipsei de diplomatie din partea acestora. Ca sa fiu cat se poate de sincer, mi se pare un amestec vadit in treburile interne ale Romaniei, incalcand Acordurile de la Helsinki. Eu nu ma refer, spunand acestea, la faptul ca daca, pe fond, au sau nu dreptate. Poate ca au dreptate, dar nu asta e problema. Problema e ca vorbim, in acest caz, de un Parlament democratic ales si de o Opozitie care, pe langa faptul ca nu are numarul necesar de parlamentari ca sa se poata opune, nici nu-si exprima puternic un punct de vedere impotriva acestor Legi, desi voci critice au existat.
Impresia majora, daca pot sa ma exprim astfel, e ca aceste legi sunt contestate puternic doar de catre vocea strazii. De oamenii ce ies regulat la miting in Piata Victoriei si prin unele orase mari din tara, fara ca numarul lor sa fie semnficativ din punct de vedere electoral, desi ei vor sa para multi si fac mult zgomot cu protestele lor. Fireste, e dreptul lor sa protesteze sau sa fie nemultumiti. Problema e alta: nu exista, de fapt, o atitudine politica si nici o conceptie politica care sa opuna in mod real rezistenta acestor legi. Cu alte cuvinte, e vorba doar de strigatul strazii si nimic mai mult. Iar in ceea ce priveste Opozitia, e adevarat, a exprimat si pozitii critice, dar e ca si cum, in ciuda acestor luari de pozitie, e foarte fericita, totusi, cu ce face PSD-ALDE!!
Revenind la chestiunea externa, iata doua articole de pe Active News care pun in evidenta bizareria…
„Fostul șef al SPP, generalul Dumitru Iliescu, a lansat pe Facebook un atac extrem de dur la adresa ambasadoarei Franței la București, Michele Ramis, după ce misiunea diplomatică a oferit un răspuns la traducerea legilor Justiției.
„Am văzut răspunsul pe care l-a dat Excelența Sa Doamna Michele Ramis, Ambasadoarea Frantei la București, inițiativei autorităților române de a-i pune la dispoziție traducerea, în limba engleză, a amendamentelor la legile justiției, pentru o mai bună informare și am rămas stupefiat de lipsa crasă de bun simț a acesteia, de lipsa ei de pregătire și acțiune diplomatică. Esti prostănacă doamna ambasadoare? Crezi ca noi nu știm că aveți în ambasadă persoane care cunosc limba română? Traducerea v-a fost pusă la dispoziție de persoane care, în afară de faptul că cunosc foarte bine limba română, sunt și specialișiti în domeniul dreptului în general și a celui pernal în special. Așa ca traducerea lor a fost și în spiritul legii, nu numai în litera legii”, a scris Dumitru Iliescu pe pagina de Facebook.
Acesta insistă în continuare s-o numească pe ambasadoare „prostănacă” și amenință cu o scrisoare publică în care va vorbi despre fapte de corupție în care ar fi fost implicate firme franceze.
„Eu știu că nu există pădure fără uscături și ca urmare și Franța își are uscăturile ei, dar nu mă gândeam că pot să trimită la București, un ambasador selecționat tocmai dintre acestea. Sau poate doamna ambasadoare și-a pierdut între timp bunul simț și acum se comportă ca un om fără diplomație, fără jenă, plin de grobianism. Sau poate este prostănacă! Dacă și-a pierdut bunul simt, o putem ajuta noi să și-l regăsească, dar dacă este prostănacă, nici mama natură nu mai poate îndrepta situația. Rămâne doar ca Guvernul Frantei să o retragă de la București și să trimită un ambasador adevărat , profesionist și inteligent. Știu că nu este frumos să te adresezi în acest mod unei doamne , dar singura modalitate de a-i răspunde, la obrăznicia sa, este acest limbaj si de aceea fac, pentru prima dată, excepție de la regulă. Dacă vrea respect, să respecte! Ea ne vorbește nouă despre corupție, când corupția în Franța este în floare? Au avut mai mulți politicieni de rang înalt, în frunte cu Președintele Frantei, ministrul de interne, sefi de partide politice, acuzați și judecați pentru corupție. Companiile lor au exportat corupția în România, mituind decidenții noștri politici pentru a câștiga contracte prin care ne-au devalizat bugetul, cu sute de milioane de euro. Dacă doamna ambasador dorește, am să îi pun la dispoziție acțiunile ilegale, de mare corupție, derulate în România de aceste firme, printr-o scrisoare deschisă. Am să-i dau și numele politicienilor și oamenilor de afaceri corupți din Franța. Să nu mai facă ea pe lupul moralist că ne-am săturat! Să meargă în Franța și să facă sugestii, Parlamentului Franței, cum să amendeze legile justiției în țara ei. Noi nu avem nevoie de asemenea sfaturi, din partea unor indivizi lipsiți de profesionalism și de bun simț….!!!”, a mai scris fostul șef SPP.
Reacția fostului șef al SPP din vremea lui Ion Iliescu a venit după ce Ambasada Franței a precizat că dispune de propriile servicii de traducere, în contextul în care Florin Iordache a transmis joi textul tradus în limba engleză al celor trei legi care vizează domeniul Justiției.
„Ambasada Franței în România urmărește cu atenție ansamblul evoluțiilor legate de reforma justiției, inclusiv discuțiile din cadrul societății românești și dispune de propriile servicii de traducere în acest scop”, se arăta într-un răspuns al misiunii diplomatice.”
„Iulian Fota, directorul Colegiului National de Informații, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională, spune că Occidentul ia în calcul scenariul unui război, așa că România ar trebui să se pregătească să ia „decizii complicate, grele, cu ambele variante proaste”.Fota remarcă, într-un interviu acordat Ziare.com, că „se schimbă ecuația est-vest în zona Mării Negre”, Estul nemainsemnand doar Rusia, ci și China. Mai mult, România este definită în studiile de specialitate că „frontline state”, ceea ce înseamnă că, dacă va începe un război cu Rusia, acesta „va începe pe teritoriul nostru”, mai subliniază acesta.
„Vechea ordine este contestată inclusiv în Europa, mai ales în Europa de Est, unde continuă războiul împotriva Ucrainei, dar și în Balcani, unde, alături de Rusia și Turcia, mai avem și China, pentru că Beijingul reclamă și el o bucată de influență, sperând să profite de pe urma resurselor limitate ale UE sau ale Rusiei”, spune Fota.
„SUA, China, Rusia, Turcia, Iranul contează tot mai mult în această nouă politică globală, pentru că au semnificative capabilități militare. Acum aproximativ două luni, Teheranul avertiza Europa că ar putea mari raza de acțiune a rachetelor sale, pentru a aduce țările europene în zona lor de acțiune, transformându-le în ținte. Pentru o țară mică sau mijlocie precum România, remilitarizarea politicii externe a fost întotdeauna o veste proastă”, adaugă fostul consilier al lui Traian Băsescu.
Iulian Fota spune că România trebuei să fie atentă la Rusia, care ar urma să-și intensifice influența în această zonă: „Moscova va continuă să acționeze hotărât și inteligent în vederea diluării influenței Occidentului în zona noastră. Rusia va continuă să fie anti-occidentală, post-imperială și iredentistă. Acțiunea ei va fi globală, dar pe noi trebuie să ne intereseze în primul rând proiecția intereselor rusești în Europa Centrală și de Est, Balcani și Orientul Mijlociu”.
Fostul consilier a vorbit și despre principalele amenințări la adresa securității naționale, indetificând ca potențiale probleme spionajul și subversiunea politică, atacurile informaționale, atacurile cibernetice sau terorismul.
În fața acestor probleme, Fota este de părere că cea mai mare problemă a României în acest moment o reprezintă clasa politică, incapabilă să înțeleagă aceste schimbări.
„Cea mai mare problemă a României nu este neapărat periculoasa situație internațională în care se află, ci încapacitatea clasei politice de a înțelege toate aceste schimbări, pe fundalul unei lupte politice interne sterile.
În studiile internaționale despre această zonă a Europei, România este definită că frontline state. Știți ce înseamnă asta? Dacă, Doamne ferește, începe războiul cu Rusia, el, războiul, va începe pe teritoriul nostru. De ce credeți că toată vara s-au făcut teste la sirenele de apărare civilă? Militarii au priceput mesajul, clasă politică ce mai așteaptă?”, a încheiat Fota.”
„Sistemele antibalistice instalate de SUA în România şi Polonia constituie încălcări ale Tratatului forţelor nucleare intermediare, acuză Ministerul rus de Externe, denunţând montarea unor elemente antirachetă în Japonia şi avertizând că Rusia va lua măsuri militare pentru a face faţă noilor riscuri.
În ultimele zile, Rusia a condamnat cu fermitate decizia Statelor Unite de a vinde Japoniei sisteme antibalistice de tip Aegis. Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, a explicat că elementele antirachetă din Japonia sunt parte a planului SUA de a crea un „sistem antibalistic global”. Moscova susţine că instalaţiile antirachetă ale Statelor Unite au dublă utilitate, defensivă şi ofensivă.
Japonia argumentează că sistemele antibalistice primite de la SUA vor fi sub comandamentul Guvernului de la Tokyo, având rolul contracarării ameninţărilor Coreei de Nord.
Însă Rusia respinge această argumentaţie. „Am analizat comunicatul Ministerului nipon de Externe, conform căruia sistemul antibalistic va fi sub comandamentul Guvernului de la Tokyo şi nu va ameninţa Rusia şi alte ţări. Însă toată lumea este conştientă că Japonia a fost atrasă de mult timp în crearea segmentului asiatic al sistemului antibalistic global american (…)”, a declarat sâmbătă Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe.
„Din punct de vedere tehnic şi funcţional, sistemele antibalistice instalate în Japonia sunt identice cu cele americane, care pot lansa atât rachete de interceptare, cât şi rachete de croazieră cu raze scurte şi medii de acţiune”, adaugă Serghei Riabkov, conform unui comunicat postat pe site-ul Ministerului de Externe de la Moscova.
„Statele Unite au dispus montarea unor astfel de sisteme şi în bazele militare americane din România şi Polonia, în apropierea frontierelor vestice ale Rusiei, prin încălcarea Tratatului INF din 1987, care interzice instalarea unor astfel de sisteme terestre”, subliniază oficialul rus.
„Faptul că astfel de sisteme complexe apar acum şi în apropierea frontierelor estice ale Rusiei creează o nouă situaţie, pe care nu o putem ignora în planificarea noastră militară”, atrage atenţia Serghei Riabkov.
În septembrie, Administraţia Vladimir Putin a îndemnat Statele Unite să revină la respectarea Tratatului forţelor nucleare intermediare (INF). „Avem o serie de solicitări pentru Statele Unite şi le transmitem în mod clar. Principala noastră solicitare adresată Statelor Unite este să revină la respectarea Tratatului forţelor nucleare intermediare, pe care îl încalcă prin instalarea sistemelor antirachetă Aegis pentru uz terestru în România şi prin planul de a le instala în Polonia. Aceste sisteme sunt de uz dublu, putând fi folosite atât antibalistic, cât şi pentru atacuri cu rachete de croazieră; instalarea acestor sisteme este interzisă de Tratatul INF”, afirma în septembrie Serghei Riabkov.
Administraţia Vladimir Putin a criticat de nenumărate ori iniţiativa SUA de a instala elemente antirachetă, în cadrul NATO, în România şi Polonia, precum şi montarea unui sistem antibalistic în Coreea de Sud. Washingtonul şi NATO susţin că instalaţiile antirachetă din Europa nu sunt îndreptate contra Rusiei, vizând contracararea ameninţărilor balistice din Iran, în timp ce sistemul din Coreea de Sud vizează ameninţarea nord-coreeană. Relaţiile dintre Rusia şi Occident sunt grav afectate de crizele din Ucraina şi Siria.”
Dar Rusia trece cu vederea propriile sale incalcari in ceea ce priveste legislatia internationala. De asemenea, activarea scuturilor antiracheta de catre SUA si NATO este necesara in contextul in care se dezvolta pe mapamond puteri nucleare impredictibile precum Iran sau Coreea de Nord. De asemenea, felul in care Rusia a procedat in Ucraina sau Siria, dar, dupa parerea mea, mai ales in Ucraina, incalcand cu buna stiinta Acordurile de la Minsk, ne sugereaza o Rusie – de asemenea putere nucleara – a carei politica, de asemenea, poate fi caracterizata de neprevazut. La acest lucru contribuie si situatia politica interna din Rusia, in care Opozitia e constant supusa amenintarilor din partea regimului Putin si persecutata de acesta.
„Opozanții lui Putin au primit sâmbătă o lovitură dură, după ce Curtea Supremă a Rusiei a respins apelul înaintat de liderul opoziției, Alexei Navalnîi.
Curtea susține astfel decizia Comisiei electorale centrale a Federației Ruse de a-i interzice lui Navalnîi să candideze la alegerile prezidențiale din 18 martie 2018, conform Reuters.
Comisia electorală a votat în unanimitate în urmă cu o săptămână respingerea candidaturii, motivându-și decizia prin invocarea unei condamnări judiciare pe care liderul opoziției o consideră motivată politic. Dosarul său a fost evaluat în urma unei mobilizări extraordinare a susținătorilor acestuia, asigurându-i astfel numărul de semnături necesar pentru a putea candida.
Decizia nu este una surprinzătoare deoarece organul electoral anunțase în prealabil că Navalnîi nu va putea candida oricum până în 2028, potrivit AFP. Prohibiția este bazată pe o sentință de 5 ani cu suspendare primită de acesta într-un dosar de deturnare de fonduri. Principalul contracandidat al lui Putin susține însă că acuzațiile împotriva lui și condamnarea este „creată” cu scopul de îl împiedica să candideze împotriva lui Vladimir Putin, în contextul în care ceilalți contracandidați sunt prezenți doar de dragul aparențelor.
Un verdict emis în luna octombrie de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în legătură cu o altă condamnare într-un caz de fraudă, din anul 2014, pe care judecătorii europeni au considerat-o „arbitrară”, cerând statului rus să plătească despăgubiri către Navalnîi.
Liderul opoziției și-a îndemnat partizanii să boicoteze aceste alegeri, anunțând pe Twitter că „nu vor recunoaște niște alegeri fără o competiție” și îndemnând la proteste pe 28 ianuarie, scrie AFP.
Navalnîi, care a organizat unele dintre cele mai mari manifestații împotriva Guvernului rus din ultimii ani, a fost închis de 3 ori în 2017. Acesta a anunțat că, în cazul în care Curtea Supremă nu reconsideră decizia, va merge din nou la CEDO.
Vladimir Putin este favorit în sondaje la viitorul scrutin, iar o victorie la aceste alegeri l-ar face pe acesta liderul care a petrecut cel mai mult timp la putere, după dictatorul Iosif Stalin.
Sursa: AGERPRES”
Atitudine care spune multe despre regimul politic din Rusia si despre potentiala amenintare pe care acesta o reprezinta pentru intreaga Lume libera.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
As dori sa-l omagiez in aceasta postare pe Johnny Hallyday, un foarte mare artist si, fara indoiala, un simbol nu doar al rock-ului francez, dar al celui european.
Muzica anilor ’50-’60 as caracteriza-o ca fiind una a dragostei si libertatii si a bucuriei de a trai, o muzica a unui tineret in plina expansiune, un fenomen ce nu-l mai intalnim astazi macar sub o alta forma. Cei care spun ca muzica acelor ani este forever nu se insala deloc. Ea va placea si la generatiile viitoare. Iar tinerii care vor veni, sunt convins, vor iubi aceasta muzica si pe marii ei artisti.
Johnny Hallyday ne-a parasit zilele acestea… Ne-a parasit fizic. Pentru ca, de fapt, prin muzica sa, prin ce a lasat posteritatii este printre noi si sunt convins ca asa este: un mare artist nu-si paraseste niciodata publicul.
Sa-l ascultam:
Pe vremea cand o „vrajea” pe Catherine Deneuve 🙂
:
Si aici cu Sylvie Vartan:
Si tot cu Sylvie Vartan intr-un concert din 1993:
Sa ascultam si niste twist:
Daca va veti uita in primul video veti observa ca in sala se fuma, adica era o lume normala, vremuri normale, nu ca cele fasciste de azi cand nu mai ai voie nici sa fumezi. Astia o sa-ti interzica la un moment dat si sa te bucuri!! Sau, cine stie, sa te bucuri la ordin!!
Pe de alta parte, de observat cat optimism degaja aceasta muzica, departe de blegeala de acum. Cel putin asa imi face impresie: e cam blegeala in zilele noastre. Nu mi se pare ca avem un tineret percutant, determinat, optimist, entuziast – adica acele calitati care te ajuta sa realizezi ceva in viata. Si asta nu doar in Romania. De observat si in Franta, tinerii ies in strada, cauta sprijinul statului, dar… nu-i vad avand acea energie interioara prin care sa devina capabili sa realizeze ceva memorabil, remarcabil. De asemenea atmosfera era cu totul alta si trebuie sa remarcam o armonie mult mai mare si mai buna fata de ce avem astazi, cand armonia societala lasa de dorit. Nu vreau sa critic de dragul criticii si, de fapt, nu mi-am propus sa critic vremurile actuale. Sunt doar smerite constatari si o meditatie comparativa, daca se poate spune asa. Destul de subiectiva, recunosc.
De asemenea s-ar impune si o alta remarca: Franta nu prea are la ora actuala astfel de artisti, asa de mari. Pentru ca, sa ne gandim, Johnny, Sylvie, dar si altii, desigur, au fost idolii unei generatii. De asemenea si cinematografia franceza este, dupa parerea mea, intr-un declin evident, fata de ce au reprezentat anii ’60. Si nu numai in Franta intalnim acest fenomen cultural. Nu voi dezvolta aici subiectul, dar trecem printr-o scadere evidenta si nu e bine. Oamenii de acum, in special tineretul, nu cunosc acea atmosfera extraordinara, rafinata si eleganta, ce o simteai atunci, si uitati-va de ce avem, din pacate, parte: atentate teroriste, proteste violente, o recrudescenta a extremelor. Erau si pe vremea aceea mitinguri, proteste dar era altceva. Nemultumiri si tensiuni exista intotdeauna, dar parca in zilele noastre acestea au atins niste niveluri destul de ridicate, neintalnite in trecut. Si, oricum, in trecut parca nu vedeai o dezvoltare atat de pregnanta a extremelor si o divizare atat de clara a societatii in Lumea Libera. Ma insel, oare? Sunt doar impresii, recunosc…
Una din cauzele problemelor cu care se confrunta Franta, si nu e una minora, o constituie tocmai acest declin de ordin cultural si lipsa evidenta – scuzati-ma, este vizibil – a unor astfel de mari personalitati care sa reprezinte Franta in lume. Franta a avut mai tordeauna astfel de mari personalitati, nu doar in doneniul politic, dar cultural, stiintific etc, de rasunet, de mare rezonanta pe plan mondial. Acum, din pacate, lucrurile nu mai stau atat de bine din punctul asta de vedere. Si asta e o situatie improprie Frantei. Trebuie, de asemenea, spus ca in anii ’60 Franta, dar nu numai, a importat acest stil de muzica din SUA si l-a asimilat. Dupa parerea mea, a fost o influenta culturala benefica a SUA, dar sa nu uitam ca in SUA, in acea perioada, erau titani ai genului, cu creatii artistice absolut exceptionale. Spiritul Lumii Libere e clar ca a fost dat de SUA si lucrul asta s-a vazut inclusiv in dezvoltarea Vestului, fata de Estul comunist, totalitar…
Fara indoiala, Emmanuel Macron avea nevoie ca de aer de acest turneu est-european, dorind sa prezinte concetatenilor sai o viziune de deschidere a Frantei in Europa de Est. De asemenea, pentru a obtine sprijinul pentru planul sau ce vizeaza reformarea UE, Macron avea nevoie de sprijinul tarilor din Est, iar pentru asta era necesara o implicare mai mare a Frantei, lucru care a motivat si vizita.
De asemenea, ar trebui sa spunem, ca o apreciere a politicii externe franceze atat pe vremea lui Sarkozy, cat si cea din timpul lui Hollande, ca Franta a fost in ultima vreme destul de inchistata, nedand niciun semnal sau semnale foarte slabe de deschidere in plan european. Iata ca acum Macron incepe un turneu est-european in forta iar pilonul principal al acestuia este Romania, tara francofona.
Vizita lui Macron in Romania a avut doua componente concrete:
„Declaraţia între Airbus Helicopters şi IAR SA Braşov, privind contractul semnat de cele două companii în luna aprilie a acestui an, a fost semnată la Cotroceni în prezenţa preşedinţilor Emmanuel Macron şi Klaus Iohannis.
În cadrul vizitei oficiale pe care preşedintele Franţei o desfăşoară în România, au fost semnate două declaraţii şi un memorandum. Una dintre declaraţii face referire la contractul semnat de Airbus Helicopters şi IAR Braşov din data de 12 aprilie 2017. Surse oficiale au declarat pentru Mediafax că este vorba despre o extindere a contractului de la 5 la 15 ani şi implică livrarea, în 10 ani, a 50 de elicoptere, atât României cât şi pentru export.
În aprilie, Airbus Helicopters şi IAR au semnat un Acord General privind cooperarea exclusivă pentru producerea în România a elicopterului multirol H215M, un aparat de zbor greu, bimotor. Potrivit acordului, IAR va deveni contractor principal pentru orice posibilă comandă de elicoptere H215M pe care Ministerul român al Apărării o va face pentru a înlocui flota îmbătrânită.
Memorandumul privind ”Ground Based Air Defense System” pentru forţele Armate Române dintre MBDA Franţa şi Compania Naţională ROMARM, ce va fi semnat joi în prezenţa celor doi şefi de stat, prevede cumpărarea de rachete de rază scurtă şi foarte scurtă de acţiune, au declarat aceleaşi surse oficiale pentru Mediafax.”
„Preşedintele Republicii Franceze, Emmanuel Macron, împreună cu soţia sa efectuează joi o vizită în România, la invitaţia preşedintelui Klaus Iohannis, discuţiile vizând dezvoltarea şi aprofundarea relaţiei bilaterale, dar şi teme aflate pe agenda europeană. Iohannis a declarat, în conferinţa de presă comună susţinută alături de preşedintele Emmanuel Macron, că România doreşte să colaboreze strâns cu Franţa în ceea ce priveşte relansarea proiectului european, astfel încât România să fie un membru refondator al Uniunii Europene. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, s-a declarat nemulţumit de modul în care funcţionează zona Schengen în interiorul Uniunii Europene, el apreciind că este nevoie de o atitudine solidară a statelor membre şi de îmbunătăţirea controlului la frontiere. Declaraţia între Airbus Helicopters şi IAR SA Braşov, privind contractul semnat de cele două companii în luna aprilie a acestui an, va fi semnată joi în prezenţa preşedinţilor Emmanuel Macron şi Klaus Iohannis, fiind vorba despre o extindere de la 5 la 15 ani.
UPDATE 15:15 A început conferinţa de presă a celor doi preşedinţi.
Klaus Iohannis:
Trebuie să vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia mea lansată la Consiliul European din iunie, unde am confirmat împreună dorinţa de a duce relaţia bilaterală la o etapă superioară. România este prima ţară din lume unde efectuaţi o vizită bilaterală, ceea ce ne onorează.
Anul viitor marchează nu doar Centenarul Unirii, ci şi 10 ani de la lansarea parteneriatului strategic. Am decis astăzi aprofundarea parteneriatului strategic, în special în domeniile politic, economic, cultural.
Am exprimat interesul creşterii şi diversificării investiţiilor franceze în economia românească.
În acelaşi timp am exprimat dorinţa de a colabora cu Franţa în contextul marcării în 2018 a Centenarului Unirii, proiect la care Franţa a contribuit decisiv. România rămâne un stat francofon, cu unul dintre cele mai mari numere de vorbitori de limbă franceză din regiune.
Mulţi români lucrează în Franţa şi contribuie direct la prosperitatea societăţii franceze.
Am decis să sprijinim o colaborare solidă între România şi Franţa în sensul chiar al redefinirii proiectului european, la care ţinem foarte mult. L-am asigurat pe preşedintele Franţei că poate găsi în noi un partener profund implicat. (…) România este astăzi un stat membru matur, care doreşte să fie membru refondator al UE. Am subliniat importanţa de a avansa în procesul european de integrare într-o formă incluzivă.
Am arătat că Europa socială trebuie să fie una a coeziunii. România va acorda susţinere consistentă proiectului Europei Apărării.
I-am transmis domnului preşedinte şi că obiectivul aderării la Spaţiul Schengen rămâne unul important, România acţionează deja ca un membru de facto al Spaţiului Schengen. (…)
Domnule preşedinte, această vizită este un excelent prilej pentru a lucra împreună şi pentru a ne consolida lupta la proiectul european.
Emmanuel Macron:
Îmi face foarte mare plăcere să fiu astăzi aici în această vizită bilaterală. (…) Sunt astăzi aici pentru că, într-adevăr, avem un parteneriat strâns, acum 10 ani ţara dumneavoastră a aderat la UE şi a făcut progrese considerabile, şi pentru că ne aflăm într-un moment în care e important să pregătiţi responsabilităţile iminente care vin din preluarea preşedinţiei Consiliului UE.
O relaţie bilaterală se construieşte şi prin relaţii de afaceri pe care de asemenea sper să le dezvoltăm şi mă voi întâlni mai târziu cu comunitatea franceză a oamenilor de afaceri în România, atât francezi, dar şi tineri şi antreprenori români care şi ei doresc să se dezvolte în Franţa.
Am vorbit, de asemenea, de mai multe subiecte de interes comun, despre această Europă care se referă la faptul că trebuie să progresăm împreună în beneficiul Europei. Am vorbit şi despre revizuirea directivei referitoare la prestarea muncii în Franţa, pentru a clarifica tot cadrul acestui proces.
De asemenea, în cadrul acestei conferinţe de presă aş dori să explic faptul că revizuirea directivei pentru detaşarea lucrătorilor nu interzice transportatorilor deplasarea, ci dimpotrivă acum prezintă un cadru slab care permite angajarea lucrătorilor cu preţurile din ţara de origine. Doresc să punem capăt acestui sistem care nu reprezintă spiritul Uniunii Europene.
Din acest punct de vedere, ne dorim ca toţi cei care lucrează în Europa să facă asta într-un mod loial şi competitiv.
În luna iunie am realizat dezvoltatrea unui fond pentru Apărare, pentru cei care doresc să contribuie la acest proiect şi mă bucur că discuţiile de astăzi au revelat că şi dumneavoastră susţineţi acest insturment, pentru parteneriate întărite în acest domeniu, pentru cooperări care se structurează deja de câţiva ani.
Dincolo de aceasta, dorinţa noastră este ca Europa este să meargă înainte.
Aveţi tot dreptul să cereţi intrarea în Spaţiul Schengen, (…) dar trebuie să fiu onest: Europa Spaţiului Schengen nu funcţionează bine, iar obiectivul meu este ca în următoarele luni să venim cu nişte reforme şi să vă asociem la aceste discuţii. Din acest punct de vedere vă arăt toată deschiderea pentru a recunoaşte eforturile pe care le-aţi făcut.
Întrebări şi răspunsuri:
Klaus Iohannis, de acord cu poziţia franceză faţă de detaşarea lucrătorilor?
Macron: Aş vrea să nu fie nicio ambiguitate în ceea ce priveşte transportul rutier. Franţa nu scoate transportul rutier din acord. Când vorbesc despre transportatorii rutieri francezi care recrutează români, acestea intră în acord. Dacă un transportator francez angajează personal român în Franţa, acest lucru este cuprins în acord. Este vorba despre problematica detaşării lucrătorilor. Ceea ce spuneam este că sectorul transportului rutier acoperă o realitate care nu este reglementată.
De cealaltă parte este vorba despre directiva transportului rutier. (…) Deci foarte concret nu accept ca transportatori francezi să facă dumping social angajând muncitori din alte ţări europene la costuri reduse.
Iohannis: Este foarte important să evităm simplificările inutile. Putem să observăm foarte uşor că în special în Europa de Vest apare tot mai des această discuţie legată de ceea ce se numeşte social dumping, adică evitarea unor cheltuieli sociale care nu se motivează. Nu vă pot spune că sunt pro sau contra, nu cred că v-aţi imaginat că domnul Macron şi cu mine stăm să redactăm un draft al unui proiect. Dar trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt: există pe de-o parte mai mulţi oameni care mai degrabă vor să eludeze sistemul decât să se integreze în sistem. E foarte clar că trebuie să îmbunătăţim această directivă. (…) Dacă a produs astfel de disensiuni nu înseamnă că oamenii din Franţa nu au dreptate sau că cei din România nu au dreptate, înseamnă că directiva nu e suficient de clară şi de bună.
Nimeni nu doreşte să înlăture competiţia sau piaţa liberă, însă ceea ce în mod evident se doreşte, de exemplu în Franţa, este să evite folosirea unui sistem pentru a eluda plata unor taxe, impozite şi aşa mai departe. Este nevoie evident de o colaborare mult mai intensă şi mai integrată între sistemele sociale ale tuturor ţărilor europene, şi atunci avem şansa să facem sistemul să funcţioneze mai bine, astfel ca o firmă românească poate să meargă în Franţa şi să lucreze acolo, cum o firma franceză poate să vină în România, fără să apară suspiciuni că unii iau locul de muncă al celorlalţi.
(…)
Ceea ce îmi doresc eu şi ceea ce îşi doreşte domnul preşedinte Macron este să facem lucrurile mai clare şi mai bune pentru a avea o abordare corectă şi echitabilă pentru toată lumea. În domeniul transporturilor rutiere lucrurile nu au fost încă bine înţelese şi trebuie discutate ca atare. Ceea ce ne dorim cu toţii este o directivă pe detaşare, plus o directivă pentru transport care îmbunătăţesc situaţia, dar îi scot din piaţă pe cei care speculează diferenţele de dezvoltare.
Franţa va sprijini aderarea României la Spaţiul Schengen după completarea reformelor de care se vorbea mai devreme?
Macron: Nu pot să vorbesc în numele predecesorilor mei, dar răspunsul meu este da. În condiţiile pe care tocmai le-am menţionat, pentru că vreau să salut eforturile făcute, în domeniul combaterii terorismului, a securizării graniţelor europene, a colaborării dintre poliţie şi autorităţi.
Cred că istoria ne arată că chiar şi cu România şi Bulgaria în afara Spaţiului Schengen migranţii tot au intrat în Uniunea European. (…) Singura mea rezervă este că acest Spaţiu Schengen funcţionează prost astăzi, iar această reformă trebuie făcută, iar într-un Spaţiu Schengen întărit România să poată intra. (…) Cred că trebuie să ne regăsim ritmul şi o viziune consolidată pe aceste teme.
Înăsprirea condiţiilor de acces a muncitorilor detaşaţi. Domnule preşedinte Macron, dacă nu reuşiţi o modificare, luaţi în calcul un Frexit?
Macron: Unii au încercat o asemenea abordare. Au ieşit şi au avut probleme. Niciodată nu am abordat problemele europene în acest sens. Întrebarea e ce vă doriţi în România: doriţi ca salariile din România să rămână întotdeauna la o treime ale celor din Franţa sau o România în care tranziţia să se facă natural, care să se integreze pe deplin. Europa a fost extinsă, dar în acest sens nu în mod egal. (…) De câţiva ani, anumiţi oameni politici profită de fondurile structurale dar dezvoltă un model de dumping social şi fiscal, continuă să scadă taxele companiilor, dar fără spiritul de convergenţă. Un astfel de sistem va exploda, nu va avea loc un Frexit, ci o distrugere a Uniunii Europene.
UPDATE 13.29: Preşedintele Republicii Franceze Emmanuel Macron a fost primit joi la această oră la Palatul Cotroceni cu onoruri militare.
Preşedintele francez este însoţit de Prima Doamnă Brigitte Macron. Au fost intonate cele două imnuri de stat şi a fost trecută în revistă Garda de Onoare.
Preşedintele Macron a salutat în limba română Garda de Onoare.
Cei doi preşedinţi şi-au prezentat membrii delegaţiilor care îi însoţesc.
”Discuţiile care vor avea loc la Palatul Cotroceni se vor concentra pe dezvoltarea şi aprofundarea relaţiei bilaterale de Parteneriat Strategic, precum şi pe principalele subiecte aflate pe agenda europeană, internaţională şi de securitate. La finalul întrevederii cei doi preşedinţi vor susţine o conferinţă de presă comună”, a transmis Administraţia Prezidenţială, în legătură cu această vizită.
Vizita lui Macron în România: Extinderea contractului între Airbus Helicopters şi IAR Braşov şi memorandumul pentru rachete
Declaraţia între Airbus Helicopters şi IAR SA Braşov, privind contractul semnat de cele două companii în luna aprilie a acestui an, va fi semnată joi în prezenţa preşedinţilor Emmanuel Macron şi Klaus Iohannis, potrivit unor surse fiind vorba despre o extindere de la 5 la 15 ani.
În cadrul vizitei oficiale pe care preşedintele Franţei o desfăşoară în România, vor fi semnate două declaraţii şi un memorandum. Una dintre declaraţii face referire la contractul semnat de Airbus Helicopters şi IAR Braşov din data de 12 aprilie 2017. Surse oficiale au declarat pentru Mediafax că este vorba despre o extindere a contractului de la 5 la 15 ani şi implică livrarea, în 10 ani, a 50 de elicoptere, atât României cât şi pentru export.
În aprilie, Airbus Helicopters şi IAR au semnat un Acord General privind cooperarea exclusivă pentru producerea în România a elicopterului multirol H215M, un aparat de zbor greu, bimotor. Potrivit acordului, IAR va deveni contractor principal pentru orice posibilă comandă de elicoptere H215M pe care Ministerul român al Apărării o va face pentru a înlocui flota îmbătrânită.
Memorandumul privind ”Ground Based Air Defense System” pentru forţele Armate Române dintre MBDA Franţa şi Compania Naţională ROMARM, ce va fi semnat joi în prezenţa celor doi şefi de stat, prevede cumpărarea de rachete de rază scurtă şi foarte scurtă de acţiune, au declarat aceleaşi surse oficiale pentru Mediafax.
Tudose: Vizita preşedintelui Franţei, extrem de importantă pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale
Premierul Mihai Tudose consideră vizita preşedintelui Franţei în România „extrem de importantă” pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale, îndeosebi în domeniul economic, precum şi pentru consolidarea cooperării în plan european, se arată într-un comunicat de presă al Guvernului.
”Vizita preşedintelui Franţei în România este extrem de importantă pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale, îndeosebi în domeniul economic, precum şi pentru consolidarea cooperării în plan european, în dosarele de interes major pentru ambele părţi”, transmite premierul Mihai Tudose.
Liderul de la Palatul Victoria va oferi joi un dejun de lucru în onoarea lui Emmanuel Macron. În cadrul acestuia, vor fi abordate aspecte privind cooperarea în sectoarele economic, energetic, cercetare şi cultural.
Astfel, premierul Mihai Tudose va prezenta progresele economice făcute de România, măsurile luate de Guvern în acest domeniu şi oportunităţile de investiţii, în condiţiile în care ţara noastră a înregistrat în trimestru al doilea o creştere economică de 5,9%, cea mai mare din UE, transmite Executivul.
Aderarea României la Spaţiul Schengen este un alt subiect, având în vedere că România îndeplineşte condiţiile tehnice, decizia fiind în acest moment la nivel politic.
„Şeful Executivului va exprima interesul Guvernului de la Bucureşti pentru continuarea dialogului susţinut în pregătirea Preşedinţiei României a Consiliului UE, pornind de la expertiza Franţei în domeniul afacerilor europene. Pregătirea Sezonului cultural România-Franţa, desfăşurat în perioada 1 decembrie 2018-30 iunie 2019, care va marca Centenarul creării României moderne şi va oferi şansa unei mai bune cunoaşteri a ţării noastre în plan extern, se va afla între subiectele dejunului de lucru”, se arată în comunicatul de presă al Guvernului.
Delegaţia română condusă de prim-ministrul Mihai Tudose este compusă din ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleşcanu, ministrul delegat pentru afaceri europene, Victor Negrescu, ministrul Economiei, Mihai Fifor, ambasadorul României în Franţa, Luca Niculescu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Sorin Cîmpeanu, membru al Camerei Deputaţilor, consilierii de stat Florin Vodiţă, Gabriel Andronache, Felix Rache.
Din delegaţia franceză condusă de preşedintele Emmanuel Macron fac parte ministrul Afacerilor Europene, Nathalie Loiseau, ambasadoarea Franţei în România, Michèle Ramis, Şeful Statului Major particular al Preşedintelui, Amiral Bernard Rogel, consilierii Philippe Etienne, Clément Beaune, Barbara Frugier, Nicolas Jegou.
Vizita lui Macron a fost convenită cu prilejul întrevederii avute de preşedinţii României şi Franţei în marja reuniunii Consiliului European din 23 iunie, ocazie cu care Macron a acceptat propunerea lui Iohannis de a continua dialogul la Bucureşti.
Programul oficial prevede o întâlnire tete-a-tete între cei doi şefi de stat, dar şi o declaraţie comună de presă.
De la ora 15.00, preşedintele Franţei se va întâlni cu premierul Mihai Tudose.
Spre seară, la ora 17.30, preşedintele Klaus Iohannis îl va însoţi pe Emmanuel Macron într-o vizită la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, iar la ora 19.30, la Palatul Cotroceni va avea loc o recepţie oferită în onoarea preşedintelui Franţei.
Emmanuel Macron va solicita norme mai bune pentru lucrătorii francezi în condiţiile unei concurenţe neloiale a forţei de muncă din Europa de Est, în timpul unei vizite pe care o va efectua în regiune în perioada 23-25 august, a declarat, săptămana trecută, un oficial francez, citat de Reuters.
Macron s-a angajat să ia măsuri pentru a contracara „dumpingul social” în Franţa, metodă prin care companiile folosesc forţă de muncă mai ieftină din statele mai sărace din Europa de Est şi ameninţă locurile de muncă ale lucrătorilor francezi.
Oficialul francez a declarat, sub protecţia anonimatului, că Emmanuel Macron va milita pentru reguli mai stricte privind piaţa muncii în timpul călătoriei sale în Austria, România şi Bulgaria, în perioada 23-25 august, când va purta discuţii şi cu premierii din Cehia şi Slovacia.”
Legat de componenta economica si militara, eu cred ca parteneriatul franco-roman trebuie intarit si mai mult. Dorim sa vedem investindu-se mai mult in Romania. In orice caz, colaborarea privind elicopterele si rachetele cu raza medie si scurta de actiune sunt absolut necesare modernizarii fortelor armate romane. Romania trebuie sa aiba dotari de ultima generatie si trebuie sa fie capabila sa produca si sa exporte armament de foarte buna calitate. Este un proces firesc, tinand cont si de atmosfera politica internationala si de obligatiile ce revin Romaniei ca tara membra a NATO.
In ceea ce priveste schimbarea Directivei legat de muncitorii detasati, Dl. Cristian Preda se arata transant: „Klaus Iohannis a refuzat să sprijine poziția Franței în chestiunea muncitorilor detașați.”. Dar daca veti citi raspunsul D-lui. Iohannis, veti observa ca el este mult mai nuantat. Deocamdata Directiva si ideile lui Macron sunt subiect de dezbatere. Insa ideea ca muncitorii detasati in tari membre UE sa primeasca pentru aceeasi munca, acelasi salariu – chiar daca exprimarea aceasta pare putin cam frusta – urmareste o reducere a decalajelor intre diferite tari, pe de o parte. Si, pe de alta parte, o echilibrare a productivitatii muncii intre tarile UE. Dezechilibrele din acest punct de vedere au dat si dau de furca Zonei Euro. Nu trebuie vazuta neaparat ca urmarind un interes exclusiv al Frantei de a reduce pe teritoriul sau numarul muncitorilor detasati, lucru ce ar contraveni principiilor de baza ale Uniunii Europene. Insa fara indoiala, cum preciza Presedintele problema e complexa si trebuie discutata, eu as zice inclusiv la nivel de experti la Bruxelles.
Din punct de vedere politic, sustinerea calduroasa pe care Dl. Macron a exprimat-o cu privire la aderarea Romaniei la Spatiul Schengen reprezinta un mare pas pentru Uniunea Europeana!! De asemenea recunoasterea greselilor facute in trecutul recent de catre Vest, reprezinta o vointa, credem noi, de imbunatatire a functionarii Spatiului Schengen. Un punct iarasi deosebit de important si favorabil Romaniei il reprezinta aprecierile la adresa Romaniei, facute de catre Presedintele Frantei, in privinta luptei impotriva terorismului si apararea frontierelor UE. Iar dorinta de a veni si anul viitor in Romania arata ca Emmanuel Macron doreste o aprofundare a relatiilor cu tara noastra, relatii istorice de prietenie.
De asemenea este extraordinar ca Presedintele Iohannis a propus omologului sau francez cooptarea Frantei in sarbatorirea Centenarului, Romania avand doi aliati fermi SUA si Franta, contrapunandu-se unei axe Budapesta-Moscova si, din cate am inteles, unei opozitii dure a Poloniei la ideile D-lui. Macron in privinta muncitorilor detasati.
De asemenea, Romania trebuie sa-si imbunatateasca infrastructura. Investitorii, nu doar cei francezi, cer lucru asta si – o vom spune in mod deschis – AU DREPTATE. Fara indoiala ca infrastructra rutiera, feroviara si aeroportuara trebuie modernizata si ma intreb daca s-a discutat in acest sens cu partea franceza, stiind ca Franta are specialisti de prim rang in lume si firme ce ar putea sa colaboreze cu noi pentru atingerea acestui deziderat.
Relatia cu Franta este una strategica, mai ales in momentul actual. Macron se opune politicilor promovate de Moscova, observandu-se o schimbare clara fata de era Sarkozy. Romania, inclusiv ca tara francofona, are tot interesul sa dezvolte colaborarea cu Franta, o tara occidentala cu care Romania a avut de-a lungul timpului o legatura istorica de prietenie, benefica pentru tara noastra si pentru modernizarea tarii noastre.
Cum Londra, din pacate, a iesit din UE, situatia de acolo fiind tulbure in continuare, parca prevad ca se configureaza o axa Bucuresti – Paris – Washington, esentiala si pentru asigurarea securitatii si stabilitatii in Balcani. Asta si pentru faptul ca intersele economice ale Germaniei cu Rusia, in privinta gazului rusesc ce sustine economia Germaniei, sunt mari.
De asemenea, cred eu, este necesar sa ne implicam mai profund in chestiunile si dezbterile legate de Zona Euro si Uniunea Europeana, inclusiv la nivel de experti – si as saluta in acest sens ideea D-lui. Iohannis ca Romania sa fie membru refondator la Uniunii Europene, iar colaborarea stransa cu Franta pentru relansarea proiectului european este esentiala. Ne-a impresionat foarte placut aceasta idee a D-lui. Iohannis, menita sa creasca vizibilitatea tarii noastre pe plan european.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Aurul a scăzut vineri, într-o săptămână volatilă în care prețurile lingourilor s-au situat la nord de pragul cheie de 2.000 de dolari, în condițiile în care temerile legate de contagiunea bancară au susținut atât cererea de refugiu, cât și pariurile privind o pauză în majorarea dobânzii de către Rezerva Federală, scrie Reuters. Aurul a scăzut […] The post Au […]
Selecționerul României, Edi Iordănescu a făcut câteva declarații înainte de meciul pe care băieții lui îl vor disputa împotriva Andorrei. De altfel, el afirmă că vor avea o misiune dificilă. „Mâine vom avea de tras destul de mult. Trebuie să fim conectaţi şi atenţi. Andorra este o echipă cu inimă mare, care ştie să sufere, […] The post Edi Iordănescu: „Vom a […]
Un fost consilier al lui Biden face lobby în numele TikTok, în timp ce platforma de socializare extrem de populară lansează o campanie pentru a evita o interdicție din partea SUA, notează The Hill. TikTok a încheiat un contract cu Ankit Desai, un lobbyist angajat care a fost pentru scurt timp consilier al senatorului Biden, […] The post TikTok angajează un a […]
Un asteroid suficient de mare pentru a distruge un oraș întreg va trece în acest weekend între orbitele Pământului și Lunii, notează BBC. Obiectul, denumit 2023 DZ2, a fost descoperit în urmă cu o lună. Sâmbătă, acesta va trece la 515.000 km de Lună, înainte de a trece pe lângă Pământ câteva ore mai târziu. […] The post Un asteroid masiv va trece pe lângă Pă […]
Lewis Capaldi a recunoscut că prima parte a viitorului său documentar Netflix a fost atât de „deprimantă”, încât s-a întrebat dacă nu cumva va muri până la sfârșitul filmului. La începutul acestei luni, cântărețul scoțian a anunțat că a fost urmărit de o echipă de filmare pentru documentarul care se va numi „How I’m Feeling […] The post Lewis Capaldi a crezu […]
Proiectul de branding al Iașului, orașul creatorilor, a câștigat medalia de aur în cadrul Transform Awards, cea mai mare competiție de branding din Europa, la categoria Best Place or Nation Brand. Decernarea premiilor a avut loc la Londra, în cadrul galei care a reunit cele mai mari agenții de branding din lume, printre care Landor […] The post Brandul orașu […]
Klaus Iohannis și Charles Michel se vor întâlni luni, la Palatul Cotroceni, notează Administraţia Prezidenţială. Oficialii vor susține declarații comune de presă. De altfel, Iohannis a fost prezent la Bruxelles, la reuniunea Consiliului European de primăvară şi la Summitul Euro în format extins. Şeful statului „a reiterat susținerea României pentru continuar […]
Pe măsură ce exodul constructorilor auto occidentali reduce opțiunile consumatorilor ruși, constructorii auto chinezi completează acest gol, obligându-i pe ruși să își depășească reticența față de mărcile chinezești și să suporte prețuri mai mari. Cumpărătorii ruși de mașini trebuie să se obișnuiască cu câteva nume noi de mărci. Producătorii chinezi s-au gră […]
Mii de credincioși musulmani s-au adunat vineri (24 martie) la moscheea Al-Aqsa din Ierusalim pentru a se ruga în prima vineri din Ramadan, luna sfântă a islamului. Rugăciunile au decurs în mod pașnic. În anii precedenți, în Ramadan au avut loc ciocniri violente între poliția israeliană și palestinieni, în special în jurul complexului moscheii Al-Aqsa, […] T […]
Zeci de soldați ucraineni s-au antrenat în cadrul unui stagiu de pregătire de patru săptămâni oferit de forțele armate spaniole pentru a învăța cum să construiască tranșee și poduri, înainte de a se întoarce la războiul din țara lor. „Sper că pot avea toate informațiile pentru a rămâne în viață și pentru a câștiga acest […] The post VIDEO: Se întorc la războ […]
Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, intenţionează să abordeze la întâlnirea din aprilie cu omologul său chinez, Xi Jinping, perspectivele negocierilor de pace în Ucraina, anunţă Palatul Elysée.
Naţionala de fotbal masculin U21 a României a fost învinsă vineri, scor 0-2 (0-2), pe teren propriu, pe Stadionul Steaua, de reprezentativa similară a Portugaliei, în primul meci al sezonului, un amical de pregătire pentru participarea la Campionatul European 2023, ce are loc în România şi Georgia.
Experţi ai Naţiunilor Unite au constatat atrocităţi, inclusiv execuţii, comise de forţele militare ucrainene şi ruse împotriva prizonierilor de război, conform unui raport citat de cotidianul Le Monde.
Duleek este cel mai norocos sat din Irlanda după ce doi locuitori au obţinut marele premiu la loterie. Câştigurile au fost acordate în interval de doar câteva luni, iar biletele norocoase au fost cumpărate de la două magazine învecinate.
Polonia va primi 800-900 de milioane de euro din partea Uniunii Europene pentru compensarea armamentului furnizat Ucrainei, a declarat vineri premierul Mateusz Morawiecki, cu ocazia summitului Consiliului European, informează agenţia Reuters.
Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene va acţiona în parteneriat cu instituţiile bancare. Ministrul Marcel Boloş susţine că „este o premieră în domeniul fondurilor europene, care va reducere birocraţia şi va sprijini beneficiarii”.
Administraţia de la Washington a anunţat, vineri, sancţiuni împotriva unor persoane şi entităţi din Belarus asociate regimului Aleksandr Lukaşenko, informează postul de televiziune CNN.
Motanul Incaltat 