Observ ca la noi nu se prea comenteaza chestiuni de politica externa, toata lumea fiind preocupata de viitoarele alegeri prezidentiale ce vor avea loc recent. Toata lumea comenteaza despre cine va fi candidatul din partea unuia sau a altuia dintre partide si, pe buna dreptate, cam toata lumea e cu ochii pe PSD: cine va fi candidatul PSD pentru alegerile prezidentiale?
Numai ca eu as dori in aceasta postare sa mai vorbim si despre ce se intampla prin lume. Mai exact spus: despre Iran. Tensiunea in Golful Oman si in Stramtoarea Ormuz au ajuns la un nivel fara precedent odata cu capturarea de catre Iran a unui petrolier britanic ca masura pentru retinerea unui petrolier iranian in Stramtoarea Gibraltar de catre britanici la inceputul lunii iulie a.c., suspectat de livrare de petrol pentru Siria incalcand astfel sanctiunile internationale impotriva Damascului. Romania libera ne da o informatie foarte interesanta: „Strâmtoarea Ormuz este tranzitată de o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea”.
Daca actiunea britanicilor a fost una in concordanta cu legislatia internationala, Teheranul, „foarte furios”, a decis sa raspunda cu aceasta masura unilaterala, violand legile internationale ale navigatiei. Britanicii au recomandat tutror navelor sale civile sa evite Stramtoarea Ormuz si au avertizat cu o replica „robusta” impotriva Teheranului.
Fara indoiala ca Stramtoarea Ormuz este de mare importanta strategica, iar Iranul a blocat practic accesul dintre Golful Persic si Golful Oman pentru orice fel de nava civila, nu neaparat petroliera.
Consecinta acestor stari de lucru, dupa ce am vazut joaca de-a cine a doborat drona cui, este ca prezenta militara americana si britanica in zona respectiva a crescut considerabil.
Va fi razboi?
Am inteles ca a fost si un al doilea petrolier retinut de catre autoritatile iraniene si care circula sub pavilion liberian. Inteleg ca acela a fost eliberat.
Sultanatul Omanului incearca o mediere intre parti, greu de spus, foarte greu de spus daca va reusi…
Situatia pare foarte simpla, dar este extrem de periculoasa.
De la retragerea Statelor Unite din Acordul Nuclear cu Iranul situatia tinde catre un razboi. De fapt, retragerea din Acordul Nuclear – acord international si care reprezenta o reglementare internationala pe care Iranul ar fi trebuit s-o respecte, Iranul acceptand acest Acord – inseamna ca vrei sa rezolvi problema Programului Nuclear Iranian altfel decat pe cale diplomatica. Astfel, SUA a trimis nave militare in zona, a inasprit sanctiunile la adresa Iranului. Retragerea din Acordul Nuclear a starnit o disputa intre SUA si UE… Pe 7 iulie 2019 Iranul a anuntat ca a inceput sa creasca imbogatirea uraniului peste limita agreata in Acord de 3,67%. Toata problema e ca Iranul sa fie impiedicat sa obtina arme nucleare, dar ayatolahul Ali Khamenei spunea ca, in Iran, armele nucleare sunt interzise prin religie si ca nu are legatura cu discutiile nucleare. Pe 14 mai 2019 ayatolahul Ali Khamenei spunea: „Noi nu cautam un razboi, nici ei de asemenea. Ei stiu ca nu e in interesul lor”.
Gandindu-ma la Iran, mi se pare ca sunt doua ramificatii principale: una: Rusia – Turcia si cealalta: China. Chestiunea e ca se poate ajunge la o coliziune in Stramtoarea Ormuz si la un razboi. Mondial. Problema este extrem de serioasa.
Pe ce se bazeaza siguranta Iranului in actiunea pe care a intreprins-o? Pentru ca Iranul nu ar putea rezista prea mult in cazul unui atac din partea SUA si Marii Britanii. Am putea ghici usor: in special pe sprijinul Rusiei dar si al Chinei. Iranul este un aliat al Rusiei, are o colaborare cu Rusia in ceea ce priveste Programul sau nuclear. Kremlinul a si anuntat recent ca orice atac asupra unui aliat al Rusiei va fi intepretat ca un atac asupra Rusiei si Rusia va raspunde corespunzator. In acest context se ridica problema securitatii la Marea Neagra, tinand cont si de anexarea ilegala a Crimeii de catre Federatia Rusa. Lucru ce presupune o intarire considerabila a intregului flanc estic al NATO. Tot in acest context Germania si Rusia par a intari relatiile bilaterale, dupa ce Rusia a anexat Crimeea, interesul partii ruse fiind, potrivit agentiei RIA Novosti, ca Berlinul sa renunte „la vectorul anti-rusesc din ultimii ani”. Rusia, in schimb, ramane ostila Statelor Unite. De altfel, cu cateva zile in urma, seful diplomatiei de la Kremlin, ministrul de Externe Serghei Lavrov, declara intr-un interviu publicatiei ruse „Argumentî i Faktî” ca „are dubii în ceea ce priveşte faptul că relațiile ruso-americane se vor ameliora, în viitorul apropiat”, nu considera ca deprecierea acestor relatii e din vina partii ruse si ca „suntem dispuşi să lucrăm cu răbdare pentru refacere”, dar „acest lucru este posibil pe baza egalității și a unui respect reciproc, cu condiţia respectării obligatorii a intereselor părţii ruse”.
Daca Dl. Lavrov ne vorbeste despre „condiţia respectării obligatorii a intereselor părţii ruse”, iata ce spune articolul din RIA Novosti dedicat evenimenutlui din Germania si citat de G4Media (am pus trimiterea la sait mai sus):
„În toamna anului 2010, Vladimir Putin, în postul de prim-ministru, a participat la un forum economic organizat de ziarul german „Süddeutsche Zeitung”. Tot atunci în amintita publicație a apărut un articol de-al său, care conținea propunerea referitoare la crearea „marii Europe”, ca un spațiu integrat economic comun. Ideea s-a dovedit atât de interesantă și de atractiv prezentată – „de la Lisabona la Vladivostok” –, încât despre ea continuă să vorbească și acum. Faimoasa formulă a fost citată și de Angela Merkel în 2016, an foarte dificil pentru relațiile bilaterale ruso-germane.”
In asemenea conditii, se pune, desigur, problema cum se va pozitiona Germania in cazul unui conflict militar in Stramtoarea Ormuz dintre SUA si Marea Britanie, pe de o parte, si Iran de cealalta parte. Care va fi pozitia Turciei?
La noi nu s-a prea vorbit, dar tensiunile dintre SUA si Iran in Stramtoarea Ormuz dateaza de mai multa vreme. Iata un articol din 2011 al RFI: „Strâmtoarea Ormuz, cea mai nouă dispută pe axa Teheran – Washington”. Iranul a amenintat inca de atunci ca va inchide stramtoarea drept represalii fata de proiectul occidental de inasprire a sanctiunilor impuse Iranului. Articolul citat arata: „Washingtonul a pus în gardă Teheranul încă de miercuri, afirmând că „închiderea strâmtorii nu va fi niciodată tolerată”. O punere în gardă respinsă deîndată de iranieni, care s-au arătat însă vigilenţi faţă de presupusa prezenţă în regiune a unui mare portavion american. Trebuie spus că, din cauza dimensiunii strategice a chestiunii petrolului, americanii menţin în zona Golfului Persic o puternică prezenţă militară, în particular flota a V-a, cu baza în Bahrein.” si specifica: „Prin strâmtoarea Ormuz tranzitează între o treime şi 40% din traficul maritim petrolier mondial. Pe lângă Iran, al doilea producător din cartelul OPEC, prin Ormuz „iese în lume” parţial şi aurul negru produs de Arabia Saudită, Kuweit, Irak şi Emiratele Arabe Unite, dar şi majoritatea gazului lichefiat produs de Qatar. În caz de înăsprire a sancţiunilor, Iranul şi-ar putea pierde circa un sfert din capacităţile sale de producţie, lucru pe care, evident, preşedintele Mahmoud Ahmadinejad nu-l va accepta niciodată.”. Iata ca, totusi, iranienii par decisi sa puna in practica amenintarea de acum 8 ani… Iar un esec diplomatic de deblocare a acestei situatii s-ar putea solda cu un razboi.
Dar iata ca un articol datat 19 iulie 2019 din The New York Times ne informeaza ca fostul Presedinte iranian, Dl. Ahmadinejad, intr-un interviu acordat publicatiei The Times, vineri, propunea un dialog direct intre cele doua natiuni. Cu o zi in urma, ministrul iranian de Externe a declarat la New York ca doreste o discutie directa cu senatorii americani avand in grafic criza izbucnita de catre Statele Unite prin retragerea din acordul nuclear cu Iranul. Ultima parte a acestui articol din The New York Times e antologica:
„“Mr. Trump is a man of action,” Mr. Ahmadinejad told The Times. “He is a businessman and therefore he is capable of calculating cost-benefits and making a decision. We say to him, let’s calculate the long-term cost-benefit of our two nations and not be shortsighted.”
Mr. Ahmadinejad appears to have greater faith in Mr. Trump’s wisdom than might seem to be justified by other diplomatic negotiations the president has undertaken. Further, there are competing factions in the Iranian government, just as there are in Mr. Trump’s administration, and internal politics on each side could upend even the possibility of talks.
But Mr. Trump, like Mr. Obama before him, has been right in recognizing the value of talking directly with one’s adversaries. His administration long ago jettisoned the diplomatic protocol against direct talks with North Korea and the Taliban, and it now has the chance to make another grand overture. Mr. Trump raised just that possibility last month, at a signing ceremony for yet another round of sanctions against Iran’s leaders.
“I think North Korea has a phenomenal future. And I think Iran also has a phenomenal future,” Mr. Trump said. “I think a lot of people would like to see them get to work on that great future.”
Maybe the future is no longer fiction. It’s time to get to work.”
Ideea unui dialog bilateral SUA-Iran in privinta problemelor si disputelor aparute de la Revolutia Islamica din 1979 incoace intre cele doua tari e una foarte interesanta. Insa mie nu imi e clar cum vede conducerea religioasa a Iranului acest aspect. Pentru ca ayatolahul Ali Khamenei „are o asa de mare autoritate politica incat ar starni invidia monarhilor persani. Are cuvantul final in tot”, cum spune un cercetator in Istoria Iranului – aici articolul din The Independent despre Liderul Suprem Iranian.
Pana acum, pozitia D-lui. Trump a fost una de retinere de la folosirea fortei, lucru care s-a vazut si in cazul acelei drone americane doborate de iranieni: Trump a anulat in ultimul moment o lovitura militara impotriva Iranului. Daca conducerea laica a Iranului pare a fi dispusa la dialoguri directe cu SUA, conducerea religioasa a Iranului, suprema din cate putem constata intrucat il da pe Liderul Suprem, ramane ostila Statelor Unite si, cred, mult mai putin dispusa la dialog… E clar ca o astfel de conducere religioasa, dictatoriala in Iran, nu poate fi indepartata decat prin forta armata. Totusi, daca inteleg eu bine, ea este sustinuta de catre o mare parte a populatiei iraniene. O schimbare ar insemna o schimbare a paradigmei Revolutiei Islamice din 1979. Pentru ca e greu de crezut ca autoritatea dictatoriala a conducerii religioase ar putea deveni ceva mai flexibila in relatiile cu Statele Unite. Ramane totusi de vazut ce demersuri diplomatice se vor face in continuare si cu ce rezultate.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
iulie 22, 2019
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Acordul Nuclear cu Iranul, Atitudine, Atitudini, Ayatolahul Ali Khamenei, China, Donald Trump, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, Germania, Golful Oman, Golful Persic, Iran, Mahmoud Ahmadinejad, Marea Britanie, NATO, normalitate, oameni, Oman, Opinia mea, parerea mea, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, Programul Nuclear Iranian, Putin, RIA Novosti, România, Rusia, Stramtoarea Ormuz, SUA, Teheran, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Vladimir Putin, Washington, Washington D.C, WordPress |
12 comentarii
Cum de a ajuns PSD, cel mai mare partid din Romania, sa aiba sansa a treia la prezidentiale? Si inca de asa maniera ca s-ar putea sa nu intre in turul 2… Iata ce spune un articol din Evenimentul Zilei:
Se arata ca:
„Primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, a declarat că PSD nu are prea multe șanse să câștige alegerile prezidențiale, sugerând chiar că nu ar intra în turul al doilea.
PSD pleacă cu șansa a treia în alegerile prezidențiale, a spus joi un lider social-democrat.
„Azi, PSD are șansa a treia la prezidențiale. Este o realitate și am defectul de a fi extrem de corect în aprecierea situației”, a spus liderul PSD Sector 4, primarul Daniel Băluță, la Antena 3.
Declarația a fost făcută în contextul unei discuții despre posibilitatea ca președintele Klaus Iohannis să renunțe la Cotroceni pentru șefia Consiliului European. Băluță a zis că din moment ce PSD are șansa a treia, partidul nu ar fi avantajat de acest scenariu.
Potrivit premierului Viorica Dăncilă, PSD va evalua prin sondaje șansele candidatului partidului la alegerile prezidențiale, sondaje care vor măsura candidați independenți. Având în vedere că în 11 august începe strângerea de semnături pentru alegerile prezidențiale, „noi vrem ca la sfârșitul lui iulie începutul lui august să avem deja candidatul la prezidențiale”, a spus Dăncilă, invitată la România TV. În aceste sondaje „vom introduce și candidați independenți”, „vom merge în sondaje” dar „decizia o vom lua în forurile statutare” ale PSD, a explicat ea.
Întrebată dacă are în vedere o candidatură la prezidențiale, Dăncilă a răspuns: „Nu doresc să candidez la alegerile prezidențiale. Întotdeauna a fost președintele partidului care a candidat (…) Cred că trebuie să învățăm din ceea ce s-a întâmplat atunci”. În schimb, „putem să ne aliniem tot partidul în spatele” candidatului și „pot să-l ajut din postura mea de prim-ministru astfel încât să obținem un rezultat cât mai bun”, a menționat Viorica Dăncilă.
„Dacă ne mobilizăm, dacă suntem foarte uniți, dacă toți mergem în această direcție și ne implicăm avem șanse. Trebuie să arătăm tuturor că putem merge mai departe și că avem o alternativă foarte bună pentru România”, a susținut ea.”
Stai si te intrebi cum s-a ajuns la o asemenea catastrofa… Simplu!! Mai simplu decat poate sa creada cineva!
Nu doar PSD nu si-a crescut un om in interiorul partidului pe care sa-l promoveze mediatic astfel incat cetatenii care merg la vot sa inteleaga ca acela e candidatul partidului. Nu s-a putut face lucrul asta. La PSD, intr-adevar, candida presedintele partidului.
Este uluitor, dar in acelasi timp un caz scoala, cum un presedinte de partid cu probleme penale a blocat atat de mult un partid mare precum PSD-ul. Dragnea, caci de el este vorba, n-a putut fi nici premier, datorita unei condamnari penale cu suspendare si datorita si altor probleme in Justitie n-avea cum sa fie un candidat serios al partidului la alegerile prezidentiale. Mai ales ca viitorul dosar penal plutea in aer cu condamnare, de data aceasta cu executare, cu tot.
Este uluitor cum pesedistii au putut sa-si aleaga un asemenea presedinte, in contextul in care erau si alti oameni in partid, cu mult mai valorosi si mai bine vazuti in Occident si chiar si in SUA decat Dragnea, spre exemplu D-na. Birchall, dar nu e singurul exemplu ce se poate da in acest sens.
Dragnea a blocat din 2016 si pana la arestarea si condamnarea sa acest partid. Din cauza lui nu s-a putut reliefa un asemenea om, macar fara probleme penale, care sa poata emite pretentia de a fi candidatul Partidului Social Democrat la alegerile prezidentiale. Ce avem acum drept candidati care sa provina de la acest partid, D-nii. Liviu Plesoianu (daca am inteles bine) si Serban Nicolae sunt doua fete palide care n-au cum sa aiba vreo sansa reala de a accede in turul 2.
Despre viitoarele alegeri prezidentiale si aici, si aici.
La celelalte partide lucrurile sunt de inteles. PNL merge cu Iohannis. USR e un partid nou, intr-o alianta cu PLUS-ul lui Ciolos, deci n-au cum sa fie clare lucrurile chiar atat de repede. Dar PSD trebuia sa aiba un om pe care sa-l stie electoratul si in care electoratul sa aiba incredere. Din cauza lui Liviu Dragnea nu se intampla acest lucru.
Liviu Dragnea ar fi trebuit sa demisioneze demult din partid si de la sefia Camerei Deputatilor. Ar fi trebuit s-o faca in a doua jumatate a anului trecut pentru ca sa nu compromita sansele partidului la alegerile europarlamentare si prezidentiale. N-a facut-o. Nu s-a rezolvat nimic nici nu Legile Justitiei, nici cu Codurile Penale, nici cu amnistia si gratierea. In schimb s-a realizat ceva: lezarea grava a PSD-ului, lucru care s-a vazut mai intai in rezultatul de la alegerile europarlamentare si care tinde sa se vada si la prezidentiale.
Sa ne gandim ca tot ce a facut Dragnea s-a dus pe apa sambetei, cum se spune. Viorica Dancila l-a asigurat pe William Barr Procurorul General al SUA de urmatoarele:
„„Guvernul României şi societatea românească sunt profund ataşate valorilor europene şi occidentale. Pentru români şi pentru Guvern, viitorul ţării noastre este în Uniunea Europeană, alături de partenerii săi strategici, SUA reprezentând o prioritate”, i-a spus Dăncilă lui Barr, conform unui comunicat de presă al Guvernului.
Premierul i-a solicitat sprijinul lui Barr pentru includerea României în Programul Visa Waver.
Dăncilă i-a mai spus procurorului general al SUA că Guvernul „este angajat să găsească cele mai bune soluţii pentru continuarea reformei justiţiei şi a legislaţiei penale, în acord cu angajamentele internaţionale ale României, dar şi cu recomandările din cadrul MCV, ale Comisiei de la Veneţia sau ale GRECO, precum şi cele ale SUA”, conform Guvernului României.” (sursa – aici)
Uitati-va cum tot, toata tevatura cu Justitia si Statul Paralel, initiata de Dragnea si Tariceanu, s-au dus pe copca ca si cum nici n-ar fi existat vreodata, dupa ce lui Dragnea i s-a tras un sut in posterior care l-a trimis direct in puscarie. In schimb, a blocat mai bine de doi ani de zile acest partid, fara sa realizeze ceva concret decat distrugerea PSD-ului. N-a avut nici macar decenta sa se retraga cand stia ca nu poate scapa de puscarie.
Situatia din partid n-o poate rezolva decat Congresul. Vor trebui sa se trezeasca, altfel vor ajunge o forta politica neglijabila in Romania. Iar efectul va fi scindarea partidului sau chiar distrugerea sa. Trebuie urgent facuta curatenie in acest partid.
Asa cum se prezinta acum situatia, Iohannis nu are vreun concurent serios care sa-i poata pune probleme. Ramane de vazut, desigur. S-ar putea sa fie totusi de la USR, dar nu stim inca cine e candidatul lor. S-ar putea sa fie si de la PSD. Insa s-ar mai putea un lucru: Iohannis sa castige alegerile din primul tur! Nu este exclus acest lucru. Eu cred ca se poate avansa ipoteza ca inca de pe acum s-ar putea sa se lucreze la victoria lui Iohannis, lucru acceptat de toate partidele care trebuie sa se resemneze intrucat ori nu sunt pregatite, ori nu au oameni.
Ramane de vazut, desigur. Si de asemenea ramane de vazut cine sunt candidatii propusi de PSD si Alianta 2020, daca USR si PLUS vor mai ramane impreuna.
PSD ar fi putut sa aiba prima sansa la alegerile prezidentiale, dar e interesant de privit cum au reusit s-o rateze…
Recomand ciitrea integrala si in original a tuturor articolelor.
iunie 20, 2019
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | alegeri prezidentiale, Alianta 2020 USR-PLUS, Atitudine, Atitudini, Ciolos, Dacian Cioloș, Dan Barna, Daniel Baluta, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, guvern, Liviu Dragnea, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PLUS, PNL, politic, politica externa, Politica interna, Politice, Procurorul General al SUA, România, social, societate, SUA, UE, United States, United States Attorney General, Uniunea Europeana, USA, USR, Viorica Dancila, William Barr, WordPress |
23 comentarii
Cam asa ai putea carcteriza recentele evenimente de la Chisinau. Blocul electoral ACUM, pro european, face o alianta ciudata cu Partidul Socialistilor din Republica Moldova care e un partid anti-UE, anti-NATO, antiromanesc si pro rus, cu nostalgia Uniunii Sovietice si care sustine teza limbii moldovenesti si a etnicitatii moldovenesti construita de propaganda sovietica, dand la o parte Partidul Democrat din Moldova, un partid ce face totusi parte din Partidul Socialist European, doar pe motivul ca l-ar avea drept lider pe controversatul om politic si de afaceri Vladimir Plahotniuc, privit drept „oligarh”.
Plahotniuc a fost demonizat si in presa noastra pe motiv de oligarh si, deci, capul tuturor rautatilor de peste Prut. Nu s-a pomenit nimic despre meritele lui si despre ceea ce a facut el bun in Republica Moldova. Ceea ce s-a spus a fost ca el ar controla „tot”, indiferent ce ar insemna acest „tot”. Fara indoiala, pana la asocierea cu dictatura, facuta de Maia Sandu, care l-a numit Dictator, nu mai e decat un mic pas.
Cum va putea tine Coalitia actuala e un mare mister. Insa ar trebui spus ca fortarea ei si numirea Maiei Sandu in functia de premier, de catre Presedintele Igor Dodon, unealta Kremlinului, care in noaptea aceea a dormit la Ambasada Rusiei si cu care Maia Sandu coalizeaza acum, s-a facut cu incalcarea Constitutiei, deoarece nu s-a facut in termenul prevazut acolo.
Fara indoiala, implicarea Marilor Puteri, a SUA, a UE si a Rusiei se poate remarca cu destula claritate.
Chestiunea este cine castiga din toata tarasenia asta. Ca nu e in castig nici Romania (care a inregistrat, de fapt, un nou esec de politica externa), nici SUA, nici UE, ci doar Rusia.
Faptul ca aliezi fortat un partid sau alianta pro europeana cu una totalmente opusa e in folosul cui oare? Fara indoiala ca e in folosul Moscovei, caruia Occidentul i-a facut din nou hatarul, pentru ca „sa nu-i suparam pe rusi” si au gresit asa cum au gesit si in ajunul Celui de-al Doilea Razboi Mondial.
Acum partidul Socialistilor lui Dodon, poate poza drept democrat, Zinaida Greceanii intr-o democrata si o luptatoare impotriva oligarhizarii tarisoarei. Partidul Socialistilor din Republica Moldova, cu caracteristicile descrise mai sus devine frecventabil in Europa in ciuda unui partid pro european si afiliat la un partid european, asa cum este PDM.
De asemenea o asemenea Coalitie decredibilizeaza Blocul ACUM, al Maiei Sandu si Andrei Nastase. Ei n-ar fi trebuit sa accepte o asemenea alianta, cu un partid ce nu are nimic in comun cu valorile europene si nord-atlantice. De fapt, a castigat Dmtri Kozak, vicepremierul Federatiei Ruse. Si daca e asa cum spun cei de la PDM, ca prin aceasta Coalitiei se urmareste (fara indoiala ca ilegal) federalizarea Republicii Moldova – tinand cont de situatia din Transnistria – atunci atat PAS-ul Maiei Sandu cat si Platforma DA a lui Andrei Nastase, ambele afiliate la PPE, isi vor pierde mult credibilitatea si s-ar putea sa compromita si europenismul in Rep. Moldova.
Inclusiv actuala stare de instabilitate politica din Rep. Moldova e in interesul Rusiei.
Ceea ce s-a intamplat in Republica Moldova e de domeniul grotescului: o Curte Constitutionala care si-a anulat, sub presiune politica, deciziile. Apoi discursul sforaitor al lui Andrei Nastase care il face „calau” pe Plahotniuc. Iar acum aflam ca – pe principiul oligarhii nostri sunt mai buni decat ai lor, sau invers, n-are importanta – mandatul de arestare a lui Renato Usatii a fost anulat, Maia Sandu declarand ca aceasta decizie ridica „mari semne de intrebare”, ceea ce e adevarat, trebuie sa recunoastem.
Este evident ca ceea ce s-a intamplat la Chisinau se datoreaza si unei politici externe proaste, practicate la Bucuresti. Insa situatia actuala de la Chisinau poate fi caracterizata drept interesanta si are anumite caracteristici care conduc spre o ecuatie politica a carei solutie nu e deloc simpla. Sau altfel spus, pare a fi inceputul unei noi crize…
In primul rand, trebuie sa spunem de la bun inceput ca entitati sau partide precum Blocul ACUM, Partidul Socialistilor din Republica Moldova, PDM au in spatele lor un electorat important. Problema mare este cum vede electoratul acestor partide ceea ce s-a intamplat. Spre exemplu, electoratul Blocului ACUM sau cel al Partidului Socialistilor, pentru ca aceste doua entitati politice sunt diametral opuse, politic vorbind, asa cum aratam si mai sus. S-a transformat peste noapte Partidul Socialistilor intr-unul pro NATO, pro UE?
In al doilea rand, Blocul ACUM a lasat sa se inteleaga ca politica pe care dansii o urmaresc ar fi – daca nu gresesc – cea de dezoligarhizare a Rep. Moldova. Partidul Socialistilor n-am vazut a avea vreo reactie, deci e de presupus ca electoratul lor considera ca si ei sunt, alaturi de Blocul ACUM, implicati intr-o astfel de misiune politica. Problema mare este ce se va intampla daca Guvernul condus de Maia Sandu nu va reusi lucrul asta, aceasta dezoligarhizare. Pentru ca nu e clar ca doar cu vorbe si intentii frumoase vei si reusi sa duci la indeplinire un astfel de deziderat. Ar fi foarte interesant de vazut care e pozitia Partidului Socialistilor fata de valori precum independenta Justitiei, dezoligarhizare, separatia puterilor in stat. Care e pozitia lor fata de valorile europene? Pentru ca una e sa ai contracte cu rusii – spre exemplu, Nord Stream 2 – si cu totul altceva sunt valorile politice si societale din cele doua tari. Or, in cazul de fata, cel de la Chisinau, vorbim de astfel de valori, nu neaparat despre economie, desi nu neg, desigur, importanta aspectelor si chiar, as indrazni sa spun, a valorilor economice.
Pe de alta parte, este batator la ochi faptul ca tot ce s-a intamplat, cel putin daca ne luam dupa spusele lui Andrei Nastase, a avut drept tinta si scop indepartarea lui Plahotniuc. Deci toata tevatura asta a fost pentru ca „sa-l dea jos” pe „Dictatorul”, nu-i asa, Plahotniuc, care, de fapt, nu e extrem de clar daca era sau nu la Putere… Ridicolul este zemos, suculent, plin de sosul marilor realizari de tipul: „s-a scremut un munte ca sa iasa un soricel!!!” 🙂
Bun, „l-au dat jos” pe Plahotniuc. Pentru ce? Ca sa vina Usatii? Sa-i ia locul?
Romania nu sta chiar asa de rau in toata povestea asta, desi aparentele ar spune altceva. In primul rand, cred ca si cetateanul, alegatorul din Republica Moldova isi poate da seama ca nu Romania se amesteca in treburile interne ale tarisoarei lui. Ci altii. El va aprecia cat de bun e un astfel de lucru.
Pe de alta parte, Rusia are acum o pozitie dominanta in Rep. Moldova. Insa poate pierde dureros partida.
Daca Partidul Socialistilor nu va marsa spre valorile europene, care sunt opuse celor de la Kremlin, atunci Blocul ACUM va trebui, pentru ca sa nu se compromita, sa intrerupa colaborarea cu acest partid. Dar daca o parte din electoratul Partidului Socialistilor vor intr-adevar o Justitie independenta, daca vor intr-adevar dezoligarhizarea? Presupunand, bineinteles, ca electoratul Blocului ACUM chiar doreste astfel de valori. Lucrurile se pot schimba si daca Blocul ACUM si Maia Sandu vor ramane ferm ancorati in valorile europene atunci ar putea sa castige si mai multi adepti.
Ar mai trebui, cred eu, spus ca Romania nu a sprijinit asa cum ar fi trebuit fortele unioniste din Rep. Moldova nu pentru ca n-ar fi vrut s-o faca. Ci pentru ca i s-a recomandat sa n-o faca atat de catre Ambasada SUA de la Bucuresti cat si de cea de la Chisinau. In acest sens, rog cititorii blogului sa (re)citeasca acest articol. Implicatiile sunt legate de Ucraina. Pentru ca o rescriere a granitelor in Estul Europei are implicatii asupra stabilitatii Ucrainei. Sa nu uitam, spre exemplu, ca noi avem teritorii romanesti in Ucraina. Spre exemplu, Ismailul e in Ucraina. De aceea politica noastra externa a mers pe ideea a doua state romanesti integrate in Uniunea Europeana – Romania si Rep. Moldova care se vor regasi impreuna, fara granite, in Uniunea Europeana. Ca Rep. Moldova e o tara oligarhizata, nu cred ca e un secret pentru cineva. Romania a trebuit sa-si adapteze politica sa externa fata de Rep. Moldova intr-un astfel de context. Ganditi-va ca s-a vorbit despre Rep. Moldova ca despre un stat esuat. Pe de alta parte, chestiunea unionista e una sensibila si trebuie tinut cont si de ce vor cetatenii din Rep. Moldova.
Mi se pare ca ar mai trebui adaugat un lucru. Se vorbeste despre o izolare diplomatica a Romaniei. Un anumit insucces nu trebuie privit drept izolare. Paralela care se face cu anii ’40 ai secolului trecut nu e justificata, tinand cont de realitatile de azi. Romania, azi, e tara membra a UE si NATO. Chiar si in Republica Moldova, avem o forta pro europeana, Blocul ACUM, ale carui partide sunt afiliate la PPE, care a preluat guvernarea. Romania nu e izolata. Si nici nu trebuie privita in felul acesta. Si sa nu uitam ca Romania a facut pasi importanti in lupta impotriva coruptiei la nivel inalt pe care nu i-am vazut in nicio alta tara europeana.
Apropo de ce se intampla acum la Chisinau, fara indoiala ca daca Romania preia intr-un viitor mai apropiat decat putem sa credem Rep. Moldova, atunci, fara indoiala, nu doar ca trebuie sa tina cont de populatia rusofona de acolo, dar Statul Roman va trebui sa le respecte drepturile si libertatile, in calitate de cetateni romani. Iar lucrul asta va deschide perspective noi relatiilor bilaterale dintre Romania si Federatia Rusa. Ar trebui sa ne gandim mai serios la acest aspect. Spre exemplu, extinderea autoritatii Statului Roman in Transnistria – lucru incredibil la ora actuala – va trebui facuta cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
Totusi, evolutia evenimentelor de la Chisinau nu este una clara. Ideea de federalizare a Rep. Moldova – intr-o ipotetica si probabila unire cu Romania – nu se poate accepta. O negociere in acest sens poate avea, totusi, loc. Insa acceptarea ar insemna o lezare a Romaniei.
Problema Romaniei este urmatoarea: cum va raspunde unei noi crize politice la Chisinau. Aici Romania trebuie sa joace bine!
Ceea ce s-a intamplat la Chisinau reprezinta o lezare a statalitatii Rep. Moldova. Or, lucrul asta trebuie sa ne dea de gandit si sa ne puna o problema. E adevarat ca lucrurile s-au calmat momentan. Cat va tine acest calm relativ nimeni nu stie. Problema este ca s-ar putea incerca o actiune de destabilizare si nu e foarte clar daca Rep. Moldova are forta necesara pentru a raspunde adecvat unei astfel de provocari. Romania trebuie sa ajute Rep. Moldova si sa contribuie la stabilitatea acesteia.
Chestiunea Rep. Moldova e mai complicata decat ar parea la prima vedere. Rep. Moldova e o tara ce provine dintr-o fosta republica sovietica. Limba vorbita e romana. Se vorbeste si ruseste. Background-ul cultural este unul sovietic. Din acest punct de vedere ceea ce se intampla e interesant pentru ca avem o forta politica ce se declara europeana – Blocul ACUM – si una care tine de traditia societica – Partidul Socialistilor – care s-au alaturat acum. In schimb, Rep. Moldova n-are cum sa aiba o cultura europeana din motivul invocat mai sus. In general vorbind, statele foste comuniste se deosebesc de cele din Vest, chiar daca sunt impreuna in Uniunea Europeana. Fie si numai pentru faptul ca Vestul nu a cunoscut comunismul. Este deosebit de interesant de urmarit cum va raspunde Partidul Socialistilor unui alt tip cultural cu care vine Blocul ACUM. Cum vor receptiona cetatenii lucrul asta?
Problema mare este daca alaturarea unor forte politice importante, dar contradictorii una in raport cu cealalta, cum e cazul actual din Rep. Moldova, le poate face complementare. Lucrul asta nu e clar. Bizar e faptul ca nu s-au unit forte care sa fie afiliate la partide europene. Nu mi se pare deasemenea clara reactia PNL-ului, din acelasi partid european – PPE – cu Blocul ACUM, si daca ar putea exista un parteneriat intre aceste doua formatiuni politice, cum ar fi si natural.
Ca stiri de ultima ora, citesc despre demisia D-nei. Cristina Balan ambasadoarea Rep. Moldova la Washigton, foarte interesant si acest articol care ne spune ca Igor Dodon vrea consolidarea aliantei PSRM-ACUM si un „moratoriu pe subiecte ideologice si geopolitice care ne dezbina”. Interesant si acest articol in care luam cunostinta despre mesajul trimis de Vlad Filat catre Vladimir Plahotniuc.
Ca sa fiu sincer, e fascinant cum un singur om – Plahotniuc – a ajuns o asa problema pentru o tara intreaga si de ce, daca asa au stat lucrurile, Romania nu a reactionat in consecinta. Situatia asta nu se poate rezolva decat prin instaurarea unui stat de drept si a independentei Justitiei. Dodon vrea un „moratoriu pe subiecte ideologice si geopolitice care ne dezbina” – a pus punctul pe „i”, trebuie sa recunoastem. Pe de alta parte, evident ca statul de drept nu se poate instaura cu un oligarh care abuzeaza de puterea sa. Totusi, care este determinarea sa, a lui Dodon, fata de statul de drept?
Este semnificativ faptul ca acest regim nou instaurat la Chisinau are caracteristici ce se deosebesc de ceea ce avem in Rusia, unde avem un regim prin excelenta oligarhic. La Chisinau pare mai degraba o incercare de democratizare a tarii. Fara o determinare reala pentru statul de drept si independenta Justitiei lucrul asta nu se prea poate realiza, pentru ca numai asa poti indeparta abuzurile si dezoligarhiza tara. O astfel de turnura a lucrurilor indeparteaza Rep. Moldova de Rusia. Insa sa nu uitam ca moratoriul pe care il propune Dodon e si pe subiecte geopolitice. Or, astfel de subiecte sunt legate de Rusia si de interesele Rusiei in regiune. Lucru ce intra in contradictie cu valori precum statul de drept, independenta Justitiei.
iunie 17, 2019
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Andrei Nastase, Atitudine, Atitudini, Blocul ACUM, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, Federatia Rusa, Igor Dodon, interesant, Maia Sandu, Marile Puteri, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, Partidul Democrat din Moldova, Partidul Socialistilor din Republica Moldova, politic, politica externa, Politica internationala, Politice, Renato Usatii, România, social, societate, SUA, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, Vladmir Plahotniuc, WordPress |
26 comentarii
Am privit zilele acestea scena politica romaneasca. Am inteles discursul populist al Presedintelui si acompaniamentul partidului care-l sustine pentru cel de-al doilea mandat: PNL. Si Referendumul pe Justitie a avut un caracter populist, fara indoiala. Si discursul Presedintelui de dupa aflarea rezultatelor privind demisia Guvernului.
Ca sa dai jos Guvernul Dancila, nu se poate realiza, constitutional vorbind, decat prin motiune de cenzura. Daca motiunea nu va trece ai putea spune ca nu va trece si basta! Insa lucrurile ar trebui usor nuantate… Dar daca va trece?
Daca va trece, atunci sunt doua posibilitati:
- Guvernul actual cade si Presedintele va trebui sa desemneze un nou premier. Doar ca majoritatea parlamentara ramane aceeasi, cea a PSD-ALDE…
- Daca e respins de catre Parlament acest al doilea premier desemnat de catre Iohannis, mergem spre alegeri anticipate.
Dar ce se va intampla daca, totusi, cade actualul Guvern. Ca nu e deloc clar… PSD-ALDE, avand majoritatea in Parlament, Presedintele ar putea sa desemneze un premier tot de la PSD-ALDE. Dar in urma consultarii cu partidele s-ar putea ca sa se respinga ideea anticipatelor de catre toata lumea. Daca nu, vor fi alegeri in cel mai scurt timp… Insa nu e deloc foarte clar, tinand cont de rezultatele alegerilor europarlamentare, ca unul din cele trei partide: PNL, PSD, USR-PLUS s-ar putea detasa semnficativ. Cu alte cuvinte, rezultatul ar putea fi unul similar alegerilor ce tocmai au trecut, cele europarlamentare. In acest caz, neavand niciunul o majoritate absoluta (50%+1) solutia ar putea fi un Guvern de Uniune Nationala pana la alegerile la termen (daca nu intervine si altceva pe parcurs).
Pe de alta parte, parerea mea este ca nici PNL si nici USR-PLUS nu doresc sa preia guvernarea. De ce ar prefera lucrul asta inaintea alegerilor la termen? La guvernare te erodezi. Nici una din cele doua formatuni politice nu cred ca are un astfel de interes. Pe de alta parte, PSD ar putea sa treaca in Opozitie si in felul acesta s-ar opri erodarea prezenta acum foarte acut intrucat partidul e la guvernare, principalul partid de guvernamant. Dimpotriva, in Opozitie, PSD ar putea acumula un semnficativ capital electoral pentru ca in Opozitie ai timp destul sa concepi strategii eficiente de atac la adresa Puterii, cu atat mai mult daca cei care preiau guvernarea nu sunt pregatiti. Iar cei care ar veni la guvernare ar putea avea mai multe probleme decat PSD-ul care ar trece in Opozitie…
O alta chestiune e cea legata de Justitie. Am auzit la Realitatea ca 80% din primarii PNL au dosar penal. Sper ca am auzit bine… In asemenea conditii eu nu cred ca PNL doreste sa-si asume o guvernare in spiritul Referendumului deja validat. Parerea mea este ca avem de a face cu o complicitate subtila intre PNL si PSD pentru ca ce a vrut sa faca PSD in domeniul Justitiei avantajeaza si pe multi din PNL. In schimb PNL nu a fost la guvernare si, astfel, este desigur comod sa-i lasi pe ei sa faca treaba murdara, fara sa te murdaresti si tu pe maini.
Pentru USR-PLUS, a guverna cu PNL si/sau cu PSD nu e avantajos. In general, pentru ei n-ar fi foarte avantajos sa fie la guvernare. Erodarea i-ar putea marca negativ. De aceea pentru ei important este sa creasca, iar pentru asta trebuie rabdare si sa astepte alegerile la termen. Iar pana la alegerile la termen, vedem noi ce-o mai fi. Pana atunci ar avea timp suficient sa se clarifice din punct de vedere ideologic, lucru legat si de apartenenta la una din familiile politice europene. Deci USR-PLUS ar avea lucruri mai bune de facut decat sa preia guvernarea sau sa faca parte dintr-una noua.
Cu alte cuvinte, mie nu mi se pare deloc clar, fara dubii, ca cei care vor sa initieze aceasta motiune de cenzura impotriva guvernarii actuale PSD-ALDE, chiar doresc sincer ca aceasta motiune sa fie votata si Guvernul Dancila sa pice. E adevarat ca daca acest Guvern cade – asa cum a remarcat si maestrul Cristoiu – nici Klaus Iohannis nu va mai avea un „sac de box”. De aceea este sub semnul intrebarii si daca Iohannis isi doreste ca motiunea sa treaca. Pentru ca tot ce a facut el dupa alegeri sta sub semnul populismului specific unei campanii electorale, lucru de inteles daca doreste un al doilea mandat.
Romania – si trebuie spus extrem de clar lucrul asta pentru a nu crea confuzii nedorite, cred, de nimeni – NU are alegeri la mijloc de termen, cum sunt in SUA cele pentru Congres. Insa nici acolo, chiar daca aceste alegeri la mijloc de termen sunt castigate de catre cei care erau in Opozitie, NU se schimba Executivul. Presedintele nu poate fi schimbat decat prin impeachment, ceea ce e cu totul altceva decat alegerile. Deci se poate schimba o majoritate in Congres, dar asta nu inseamna ca se schimba si Executivul de la Casa Alba, indiferent de cat de nemultumita ar fi acea majoritate fata de Presedinte.
De aceea a ajunge la anticipate in urma rezultatelor alegerilor europarlamentare – care nu au dat un rezultat prin care sa spui ca un partid din cele trei se detaseaza net de celelalte doua – este o „inovatie” care conduce mai degraba la o acuta si nedorita instabilitate politica.
M-am referit la rezultatul de la europarlamentare pentru ca aici e un caz interesant. S-a vorbit, de exemplu, de „victoria” Aliantei 2020 – USR-PLUS. De fapt, nu-i vorba de nicio victorie ci de faptul ca trei partide – PNL, PSD, si Alianta 2020 (USR-PLUS) – sunt cam la egalitate, cu mici diferente intre ele, cu PNL, e adevarat, pe primul loc. Dar de la 28% la 21% diferenta nu e deloc una foarte mare. Desigur, nici daca am fi avut o victorie clara, la un scor categoric, a unui partid la europarlamentare, n-as prea crede ca solutia ar fi neaparat alegerile anticipate ca sa ne punem, intr-un fel, in acord cu americanii care au, e adevarat, alegeri la mijloc de termen, numai ca acelea nu sunt europarlamentare. Si la ei, cum aratam mai sus, nu se schimba neaparat si Executivul.
In Romania insa exista si o alta mare problema, dupa cum arata fostul premier, Dl. Adrian Nastase:
„In aceste conditii, fara o buna pregatire, Congresul PSD, din 29 iunie, fara o buna pregatire, risca sa sparga in bucati partidul si sa duca la o criza guvernamentala.” (subl. mea)
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.
Lucrul asta s-ar putea intampla daca nu exista o unitate reala in partid sau daca unitatea asta e doar mimata. Dupa parerea mea, la ei sunt grupuri de interese interesate – nu tot partidul – in chestiunea amnistiei si gratierii si schimbarii Codurilor Penale si Legilor Justitiei in sensul de pana acum, cu Dragnea la timona partidului. Insa nu doar la PSD, cum aratam in postarea anterioara, exista astfel de interese. Daca Congresul va da o alta linie politica partidului, spre exemplu una reformista, lucrul asta s-ar putea sa nu fie acceptat de catre toti. Or, asa ceva poate fi destul de periculos, tinand cont de actualul „mediu regional complicat”, ca sa reiau exprimarea D-lui. Nastase. In general, instabilitatea politica in Romania, avand un „mediu regional complicat”, nu e ceva de bun augur. Stabilitatea politica trebuie asigurata pana la alegerile legislative la termen.
Din pacate, Iohannis a venit doar cu ideea „sa dam jos Guvernul Dancila”, fara a veni si cu solutii. Explicabil, pentru ca Presedintele s-a aflat in punctul de maxim al populismului postelectoral, imbatat de rezultatul Referendumului si al alegerilor, vazute de domnia sa drept o mare victorie, nu-i asa, a romanilor.
Realitatea e ca lucrurile nu-s deloc clare.
iunie 9, 2019
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, Binomul SRI-DNA, DNA, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, guvern, Guvernul Dancila, Guvernul meu, Iohannis, Klaus Iohannis, motiune de cenzura, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PNL, politic, politica externa, Politica interna, Politice, populism, PSD, România, social, societate, SRI, SUA, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, WordPress |
65 comentarii
… si din aceasta cauza sa nu ne miram ca apar tot felul de manipulari venite dintr-o anumita Vecinatate Estica si nu numai.
Spre exemplu, recentele alegeri europarlamentare au stat sub semnul unor dezbateri care au privit aproape in exclusivitate doar chestiunile interne, legate in special de guvernare. Aproape – spun aproape ca sa fiu elegant totusi – nimic despre problematica europeana, despre starea actuala a Uniunii Europene, despre politici europene…
PSD a fost extrem de deficitar la capitolul comunicare, in special pe astfel de teme.
Ar trebui sa stim mai multe despre relatiile cu SUA, despre Parteneriatul Strategic cu SUA. De asemenea despre politica NATO, ca doar suntem tara membra, despre pericolele venite dinspre Rusia si nu numai. Ar trebui sa vedem dezbateri despre politica de aparare a tarii. Nu se discuta despre situatia politica din SUA, tara partenera a Romaniei si principalul aliat al nostru, despre ce politica externa promoveaza actuala Administratie de la Casa Alba si care ar fi oportunitatile pentru tara noastra.
Sa fie clar, eu nu spun sa se faca publice documente clasificate, secrete de stat. Sper sa nu se inteleaga asa ceva. Dar cetatenii ar trebui informati in mod corespunzator despre cum stau lucrurile, despre pozitia Guvernului si Presedintiei fata de anumite aspecte ale vietii internationale.
Spre exemplu: ce pozitie are Guvernul Romaniei fata de recentele declaratii facute de Donald Trump, presedintele SUA, inaintea vizitei de la Londra, privind sustinerea Brexitului? Cum ne raportam noi la o astfel de declaratie si atitudine venite din partea Executivului american? Cum ne afecteaza tensiunile dintre SUA si Iran? Sau nu ne afecteaza deloc?
Eu am impresia unui gol de informare a cetatenilor in privinta acestor aspecte importante. Si cand ma refer la „informare”, nu ma refer doar la stirea propriu-zisa, ma refer si la dezbateri pe tema respectiva.
Ce consecinte poate avea ridicarea unei drepte suveraniste si nationaliste si a extremei drepte in Uniunea Europeana? Se rupe Uniunea Europeana?
Ar trebui sa stim mai mult decat balacareala interna despre politica Rusiei. Ce politica duce Rusia fata de Uniunea Europeana. Ce pozitii adopta? Care este, de exemplu, pozitia Rusiei cu privire la Brexit? S-a speculat pe tema asta, cum ca Farage si Marine Le Pen ar primi ajutor financiar rusesc. Cum se face atunci ca Donald Trump incurajeaza Brexitul si l-a numit pe Farage „prietenul meu”, indemnandu-i pe britanici sa-l trimita sa negocieze Brexitul fara nicio conditie?
Care este politica Romaniei fata de Rusia? Cum ar trebui sa privim Rusia? Drept un dusman? Tara prietena? Vreau sa vad argumente pro si contra. In Bucuresti s-au deschis magazine cu specific rusesc, cu produse rusesti. Preturile mi s-au parut cam piperate, ca sa fiu sincer…
Nu s-a vorbit si nu s-a dezbatut nimic cu privire la scandalul Huawei dintre SUA si China, despre ceea ce s-a numit si se numeste „razboiul comercial” dintre SUA si China. Noi cum ne pozitionam? Intreb pentru ca suntem intr-un parteneriat strategic cu SUA si tara membra NATO. Ne afecteaza cumva toate aceste lucruri? Poate nu acum, poate intr-un viitor mai mult sau mai putin departat? Nu ne afecteaza deloc?
De asemena, se vorbeste foarte putin si despre Republica Moldova. Cum intarim legaturile bilaterale? Ce actiuni intreprinde Romania in acest sens? Ce oportunitati de afaceri ar avea un investitor roman care ar dori sa investeasca in Republica Moldova? Se poarta negocieri cu Rusia cu privire la Transnistria si la statutul acestei autoproclamate republici? Care este starea romanilor de acolo, ce actiuni intreprinde Guvernul Romaniei? Sunt eficiente? Cum putem mari eficienta acestora?
Si am dat doar cateva exemple. Dezbaterea pe probleme de politica externa si de aparare e aproape inexistenta in Romania. E o mare greseala! Oamenii ar trebui sa fie corect informati de catre autoritati pentru a preintampina manipularile venite din alta parte. Or, nici Guvernul si nici Presedintia, din motive care, sincer, imi scapa, nu fac lucrul asta.
La noi se fac doar campanii electorale desantate, zgomotoase pentru ca boborul sa mearga la urne sa puna acolo votul unde „trebuie”.
Daca va veti uita pe televiziunile straine, veti vedea astfel de dezbateri. Spre exemplu, la France 24 veti vedea dezbateri cu privire la Africa. Si la CNN exista o emisiune cu privire la continetul african. La noi, nici vorba!
Noi nu stim mai nimic despre ce fac ambasadele noastre. Spre exemplu, principalul nostru aliat este SUA. Care e starea relatiilor culturale intre tarile noastre? Cum putem intari aceste relatii culturale? Ma refer la contacte cu intelectualitatea din SUA, scriitori, oameni de stiinta, mari economisti, contacte la nivel universitar, schimburi de experienta, investitii etc. Fara indoiala, ma refer si la Visa Waiver. Contactele pe linie de securitate sunt necesare, dar nu sunt de ajuns pentru dezvoltarea unor relatii mai ample cu principalul nostru aliat, cu tara cu care avem de multa vreme un Parteneriat Strategic important. Este inadmisibil sa avem doar contacte pe linie de securitate, pe chestiuni militare si pe cele privitoare la Justitie. Vreau sa vad si eu si alte contacte, spre exemplu cu creatorii de moda din Statele Unite. Cu regizorii de film – aici s-au mai facut pasi, dar nu atat cat ar fi trebuit. Cu Hollywood-ul!! Vreau sa vad coproductii romano-americane, as dori din suflet sa vad un actor sau un regizor roman luand un Premiu Oscar!! Vreau sa vad o gala romano-americana de moda la Bucuresti!! Vreau sa vad o colaborare universitara dintre ASE si Universitatea din Chicago sau cu Columbia University cu privire la o tema economica de maxim interes pentru ambele tari sau o cercetare comuna pe probleme de economie. Si exemplele pot continua. Vreau, ca sa mai dau un exemplu, sa vad think-tank-uri comune romano-americane. Vreau sa vad, uite un alt exremplu, mai multe restaurante cu specific romanesc in SUA! 🙂
Suntem o tara francofona. Nu sutem DELOC informati cu privire la acest aspect, la dezvoltarea relatiilor cu Franta. Spre exemplu, am putea colabora cu Franta in domeniul rutier. Si constructii de drumuri, dar vreau sa aud si eu si sa vad o colaborare intre institutii de invatamant si cercetare, spre exemplu o colaborare programatica intre Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti – Faculatatea de Cai Ferate, Drumuri si Poduri si Laboratoire central des ponts et chaussées din Paris. Exista asa ceva? Eu n-am auzit. Daca da, de ce nu stim? E secret de stat? Fara indoiala, vreau sa vad colaborari pe linie tehnica si cu Statele Unite. Spun ca vreau sa vad colaborari care sa aiba un impact pozitiv pentru dezvoltarea relatiilor bilaterale, pentru dezvoltarea tarii noastre – spun deschis si raspicat lucrul asta -, pentru apropierea tarii noastre de Occident, de tarile cu care avem relatii de parteneriat, pentru a fructifica in interesul ambelor parti acest parteneriat. Eu nu percep ca lucrurile se desfasoara in acest sens. Ca ministerul nostru de Externe, ambasadele noastre depun toate eforturile in acest sens. Si nu prea inteleg de ce… Pentru ca asta ar insemna, dupa parerea mea, sa te integrezi in lumea Vestica. Evident, si in cazul colaborarii cu Franta exemplele pot continua fara problema, mai ales ca suntem o tara francofona. Iar Franta e o tara mult mai asemanatoare cu Romania decat am putea banui la prima vedere.
As dori sa inchei prin a spune ca nu ma refer in mod exhaustiv doar la colaborari cu SUA si Franta. Am dat insa aceste doua exemple deoarece cu SUA avem un Parteneriat Strategic si cu Franta pentru ca sutem o tara francofona. Dar sa ne gandim ca avem o diaspora numeroasa in Italia si Spania si as dori sa vad o aprofundare a relatiilor bilaterale. Nu doar: Securitate, Aparare si Justitie, si Politic, desigur. Aceste trei sau patru componente apar in exclusivitate in relatiile noastre bilaterale cu SUA. Or, e o greseala ca nu amplificam aceste relatii. Dar, repet, n-as vrea sa se inteleaga ca e vorba doar de SUA si Franta. Sunt tari importante cu care putem si cu care trebuie sa dezvoltam impreuna relatii mai ample. Am dat exemplul Spaniei si Italiei. Iarasi, n-as vrea sa fie un exemplu exhaustiv. Pentru ca mie mi se pare ca nu fructificam foarte bine calitatea de membru al UE si Partenriatul Strategic cu SUA. Suntem deficitari, avem puncte slabe. Lucrurile ar trebui indreptate.
Recomandare de lectura
Iata ce spune D-na. prof. Lavinia Stan intr-un interviu acordat Europei Libere:
Se arata ca:
„Many thanks to Dani Citiriga for taking the time for this interview. And thanks to Radio Europa Libera for publishing this piece.
INTERVIU cu prof. Lavinia Stan: „Mi se pare normal ca BOR și toate celelalte biserici să facă lobby”
Lavinia Stan predă științe politice la St. Francis Xavier University în Canada. Cunoaște în profunzime realitățile politice, sociale și academice din România. În privința plagiatelor, crede că aproape 100% provin dinspre serviciile secrete și în general zona militarizată armatei.
Suntem la 30 de ani de la Revoluția din 1989. Ca specialist în științe politice și, în particular, în subdomeniul Justiție de tranziție, cum vedeți evoluția României în perioada post-comunistă?
Lavinia Stan: Evoluția nu a fost lineară absolut deloc. Din punctul de vedere al Justiției de tranziție s-a înregistrat progres sau regres în funcție de opțiunile ideologice ale diverselor guverne care s-au perindat pe la conducerea României. La o primă vedere se poate spune că, în cazul României, guvernele cu un aport mare al foștilor comuniști au fost reticente față de un program de redresare a trecutului recent, de recuperare a memoriei comuniste, pe când guvernele care au fost un pic mai independente de tendințele foste comuniste, dacă nu chiar anticomuniste, au avut o mai mare apetență, o mai mare disponibilitate, să considere oportunitatea implementării unor programe de lustrație, de deschidere a arhivelor secrete, de aducere în instanță a foștilor torționari comuniști, de restituire de proprietate, de constituire a comisiilor istorice sau de adevăr.
Din punctul dumneavoastră de vedere, ce i-a lipsit României pentru a deveni o democrație consolidată?
Lavinia Stan: Teoria democratizării, în liniile ei cele mai simpliste, spune două lucruri: pentru a te democratiza, trebuie să ai instituții democratice și cultură politică democrată. Instituțiile se pot crea peste noapte, dar pentru cultura politică democratică trebuie să lucrezi. Câteodată durează o generație, altădată două generații… Câteodată mai mult. Problema în România nu este numai faptul că instituțiile noi post-comuniste nu au fost democrate in totalitatea lor in anii 90 cand s-au regândit, ci faptul că au avut loc schimbări atât de dese, incât instituțiile acestea chiar și când au funcționat in mod democrat nu au avut timp să producă efecte democrate, pentru că s-au tot operat schimbări, mai mici sau mai mari, la structura instituțională. Incertitudinea instituțională, aș spune, a delegitimat democratizarea într-un context în care trebuia să se lucreze să existe certitudine instituțională ca să poți să schimbi cultura politică. De obicei, țările care într-adevăr vor să se democratizeze schimbă instituțiile la începutul tranziției, dar apoi le lasă neschimbate pentru că efectele democrate ale acestor instituții se văd numai în timp. Incertitudinea instituțională ca și incertitudinea legislativă în România a delegitimat instituțiile, iar cultura politică nu a avut experiența cu instituții democrate astfel încât omul de rând să se convingă că „uite domnule, democrația lucrează și pentru mine. Și mie mi-e mai bine decât în comunism”. De-aia s-a ajuns la corupție, de exemplu, care este o problemă foarte, foarte mare în România. Corupția este tot un rezultat al incertitudinii instituționale și legislative. Spre exemplu, când se dau ordonanțe de guvern cu dedicație… Au fost exemple când s-a dat o ordonanță de guvern, a fost publicată în Monitorul Oficial dimineața, s-a făcut privatizare în beneficul lui X și Y politician, după care, după două trei zile, ordonanța a fost anulată, s-a dat o alta care a invalidat-o. Aceasta este legislație cu dedicație care subminează credibilitatea întregului proces democrat.
Read more at: https://romania.europalibera.org/a/interviu-cu-prof-lavinia-stan-mi-se-pare-normal-ca-bor-și-toate-celelalte-biserici-să-facă-lobby-/29965725.html?fbclid=IwAR3zNYhHq67o78gih4A6YHrxcRNAFe-01vWHAseHocLwYd6iwT8XvEUh12w„
Recomand citirea integrala si in original a intregului articol si al intregului interviu.
iunie 3, 2019
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, Diverse, Donald Trump, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, Franta, informare, informatie, Italia, Marea Britanie, ministerul Apararii, ministerul de externe, normalitate, Opinia mea, parerea mea, politic, politica de aparare, politica externa, Politica internationala, Politice, România, Soania, social, societate, Stire, stiri, SUA, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, WordPress |
10 comentarii
Rezultatul actualelor alegeri europarlaentare din Europa a scos in evidenta ridicarea a doua forte politice care se opun Uniunii Europene. Acestea sunt, folosind terminologia utilizata de Le Monde, dreapta nationalista si suveranista si extrema dreapta. Fenomenul este destul de ingrijorator pentru ca arata o erodare a democratiei pe continentul nostru precum si o erodare, as indrazni sa spun, chiar a Uniunii Europene. De remarcat ca aceste forte politice s-au impus cu destul de multa pregnanta in tari mari precum Franta, Italia sau Marea Britanie.
Parera mea este ca s-a lucrat la aceasta erodare a democratiei prin masuri de austeritate, prin primirea necontrolata a migrantilor proveniti din tari din afara UE. Nu mai vorbesc de actele de terorism. Toate aceste lucruri au creat o nemultumire in randul electoratului european. Cu toate acestea ar fi trebuit evitata ridicarea unor forte de extrema dreapta, foarte periculoase, care pot pune in pericol Uniunea Europeana.
Din pacate si in Romania am putut constata tendinte nedemocratice, as putea sa spun chiar de extrema, prin care, spre exemplu, au fost atacate Parlamentul („Parlament penal, mars la tribunal!”) precum si patronii unor posturi de televiziune, chiar si acele posturi private. Despre acest din urma fenomen as dori sa vorbesc acum.
Intr-o postare foarte recenta spuneam asa:
„Dar de ce nu si-au facut case, averi prin munca cinstita? Pentru ca nu s-a putut! Nimeni nu vrea sa recunoasca – si de aici se vede lipsa de onestitate intelectuala din societatea noastra – ca, de fapt, nu s-a putut pentru ca Romania, ca si alte tari din Europa de Est, fosta comunista, nu provenea dintr-o lume libera ci din lagarul comunist condus de URSS.”
Sorin Ovidiu Vantu si Dan Voiculescu, patroni ai unor posturi de televiziune, au platit cu inchisoarea. Ei au fost sistematic demonizati, fiind caracterizati drept moguli sau oligarhi. Eu nu vreau sa ma transform acum in avocatul celor doi sau sa incep sa-i demonizez mai rau decat deja au fost. De fapt, acestea sunt extremele in care au fost ei caracterizati in spatiul public in ultimii ani.
Dar indiferent de simpatiile si antipatiile unora sau altora fata de cei doi s-a pierdut deseori, si cred ca in mod voit, din vedere un lucru: cum s-ar fi putut realiza in Romania, o tara de abia iesita de sub comunism o media privata cu patroni care sa obtina resursele financiare necesare prin munca cinstita?
In postarea mea anterioara faceam urmatoarea precizare:
„O societate provenita din comunism si care traieste pentru prima oara libertatea este formata din oameni care nu dispun de astfel de resurse”
Or, lumea in care noi am intrat dupa ce am inlaturat comunismul e o alta, cu totul alta, decat cea pe are tocmai am parasit-o, cea comunista. Noi am vrut spre Vest, spre SUA. Fara televiziuni private? Altminteri am fi ramas in continuare cu o singura televiziune, cea de Stat, TVR. Dar lucrul asta ar fi insemnat o nepotrivire crasa cu lumea occidentala, capitalista, in care am intrat. Ar fi fost si o nepotrivire ideologica pentru ca libertatea, democratia in epoca moderna nu pot fi concepute fara televiziuni private, fara trusturi de presa private, fara publicatii private. Or, ca sa poti sa faci o televiziune privata ai nevoie de resurse financiare considerabile.
Spuneti-mi si mie cum puteam avea noi, la cativa ani dupa Revolutie, un Ted Turner, un magnat, un multimiliardar care sa investeasca in media si sa faca televiuni private, independente de Stat? Cititi despre Ted Turner: averea pe care i-a lasat-o tatal sau care avea o afacere de reclame, Turner Outdoor Advertising, in 1963, valora $ 1 milion, suma foarte mare pe vremea aceea (dar si acum), lucru ce i-a permis lui Ted sa-si construiasca imperiul media. Am avut noi asa ceva in 1990? Va dati seama despre ce lume vorbim noi? Lumea in care am vrut sa intram dupa prabusirea comunismului. Doar ca Ted Turner nu provenea dintr-o lume comunista, SUA nu provenea dintr-o lume comunista, precum Romania in 1990.
Pe cand acum, in zilele noastre, ce simt eu si la unii occidentali e o atitudine de dispret vadit fata de capitalismul romanesc: „cum sa stau eu langa el? langa un om certat cu legea?”. Dar sa-mi spuna si mie acesti baieti „destepti”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, cum puteam eu construi, dintr-o tara ce provenea din comunism, capitalismul pentru ca sa putem fi compatibili. O astfel de atitudine din partea unora – straini sau romani, ceea ce e si mai rau!! – tinde sa anuleze nu doar capitalismul romanesc, facut cu truda, dar si libertatile castigate de poporul roman prin sange la Revolutie. Acestia nici nu ajuta si nici nu dau vreo solutie. Pur si simplu anuleaza tot. Vor sa anuleze si democratia din Romania? Pe mine asta ma ingrijoreaza, gandindu-ma cum a fost prezentata Romania in ultimii ani: drept cea mai corupta tara din Europa, daca nu chiar si din lume. Ataci Parlamentul, facandu-l penal, ataci media privata, ba chiar si Constitutia daca ma gandesc la Gitenstein care perora impotriva prezumtiei de nevinovatie si ne dadea indicatii pretioase, ca un veritabil politruc sovietic, despre cum ar trebui sa fie Constitutia noastra si ce haos a gasit in presa, ca si cum am fi fost o tara nu de mana a doua ci de mana a saptea!! Adica de abia am iesit de sub comunism, de abia am reusit sa dam, dupa decenii de totalitarism, o Constitutie democratica acestei tari si vine unul care s-o pulverizeze pur si simplu.
Totusi, apropo de „vria retro”, i-as aminti Presedintelui, ca aceasta a creat o societate libera laudata de Joe Biden in vizita sa la Bucuresti care a declarat ca apreciaza „aceasta societate libera” (citat din memorie). Domnule Iohannis, eu va propun sa nu mai improscam cu atat noroi „vria asta retro” care ne-a dus spre UE si NATO, care a facut in Romania o societate libera si a actionat in spiritul libertatii. Ca s-ar putea sa ne para rau, tuturor, mai tarziu.
Iar acum se gasesc unii „destepti” de la noi, romani, care, in spiritul prezidential, vor sa demoleze tot ce s-a creat cu atata si atata truda. Stau si ma intreb: vor sa demoleze democratia? Nu de alta, dar vad ca e un trend european in acest sens, din pacate. Ce alta concluzie as putea trage daca observ – si se observa destul de bine – ca sunt unii care vor, mai mult sau mai putin voalat, sa acrediteze ideea ca tot ce s-a facut in trecutul nostru postdecembrist e rau si tot ce vor face ei de acum incolo reprezinta binele? Ca si cum ei ar avea solutii pentru perioade nedeterminate de timp.
Recomandare de lectura
Va propun sa (re)cititi articolul ceva mai vechi scris de Andreea Paul:
Se arata ca:
„Cantitativ, Consiliul Uniunii Europene a închis aproape 50 de dosare sub Președinția României până în prezent, mai multe decât în timpul primelor două luni ale mandatului Austriei. E foarte bine. Această performanță este însă una de conjunctură: actualul mandat se apropie de final și este în interesul tuturor statelor membre să închidă negocierile pe cât mai multe dosare, înainte de a intra în campania pentru alegerile europarlamentare. Această performanță este meritul aparatului tehnic al reprezentanței României la Bruxelles și al experților ministeriali, aceia puțini pe care îi mai avem în țară, care s-au ocupat cot la cot cu mașinăria tehnică automată a Consiliului UE de întregul proces. Marea presiune este pe acești tehnicieni. Pe scurt, specialiștii români își fac bine treaba alături de aparatul tehnic european. Miniștrii nu au niciun merit în acest sens și nu au de ce să se împăuneze.
Calitativ, nu poți să strălucești în timpul unui astfel de mandat important al României fără politicieni străluciți. Nu poți să strălucești fără viziune, integritate, profesionalism, seriozitate și carismă politică, fără să dovedești că iubești România și UE. Din punct de vedere politic noi nu existăm. Miniștrii noștri nu participă la nicio întâlnire pregătitoare, iar pe dosare nu avem niciun fel de influență politică.
Calitativ, politicienii noștri au pierdut un prilej extraordinar de a face din problema extinderii spațiului Schengen cu România și Bulgaria o prioritate pe masa Consiliului UE. Conservatorii vor spune că e o utopie. Profesioniștii sunt însă cei chemați să transforme interesul României care pare azi o utopie în realitate. Îi avem? Nu în rândul decidenților politici. Concret, în loc să viziteze Olanda și Franța, după pregătiri serioase, din timp făcute, pentru a discuta cu premierii și în Parlamentele acestor state membre, Premierul României s-a dus la Ierusalim, imediat după prezentarea priorităților României în Parlamentul European. Dacă lucram politic din timp la acest obiectiv, am fi putut pune tema libertății de mișcare a românilor și bulgarilor în spațiul Schengen pe masa Consiliului UE. Acesta era rolul politicului. Am ratat acest obiectiv și doamna Premier are în continuare rețineri să meargă în Olanda. O discuție solidă despre consolidarea spațiului Schengen nu a început, doar jocuri de gleznă acasă și declarații isterice anti-europene pentru urechile celor neacomodați cu regulile și valorile europene, cu practicile bune de guvernanță europeană.
Nu am reușit, așa cum au făcut bulgarii care au pus tema extinderii în Balcani pe masa Consiliului UE, să prioritizăm strategia europeană a Dunării. Aici era nevoie de politicienii de top buni. Am ratat și aici. Nu există un program cu finanțare europeană pentru dezvoltarea Dunării și a porturilor de la Marea Neagră, deși deținem dubla Președinție și puteam activa butoane importante decizionale.
Calitativ, nu am avut și nu avem niciun român care să conducă o instituție europeană de top sau măcar vreo agenție europeană, la peste 10 ani de la aderarea României la UE. Ori asta mi se pare inacceptabil. O oportunitate românească ar fi numirea doamnei Kovesi ca procuror european, dar Guvernul nu o susține, spre stupefacția liderilor europeni chiar din familiile politice din care fac parte partidele de guvernământ. Fracturile politice sunt semnificative. O altă oportunitate este aducerea Agenției Europene de Muncă în România, altfel nu vom sclipi în această președinție la Consiliul UE.
Brexitul este o provocare pentru mandatul actual al României, fără însă ca noi să putem influența aceste decizii. În ipoteza ieșirii Marii Britanii din UE fără acord, adică a unui Brexit dur, va trebui revăzut și bugetul pentru anul 2020 și compensarea contribuțiilor semnificative ale britanicilor la bugetul european. Complicate negocieri se întrevăd. În scenariul amânării Brexitului sau al unui acord, există această perioadă de tranziție 2019-2020 care presupune continuarea contribuțiilor UK la bugetul UE. Pe scurt, o ieșite bruscă a UK va îngusta bugetul european semnificativ în 2020. În continuare sunt multe necunoscute în care nu putem ridica problema influenței României în absența unor lideri politici români de anvergură europeană.
O altă provocare este bugetul european 2021-2027, unde nu se va publica nimic în monitorul european oficial până nu se bate în cuie contribuția fiecărei țări la bugetul UE. Ori în a treia săptămână din luna aprilie se închide de facto terenul decizional al Consiliului UE, pentru că intrăm în alegerile europene. Cred că bugetul UE va rămâne blocat, pe loc, fără fixarea contribuțiilor statelor membre. Pe dosarul migratiei este la fel, totul blocat.
Ceea ce rămâne în grija noastră, este să limpezim confuziile de acasă pe plan juridic, economic și politic, respectiv să învățăm să comunicăm în UE și în lume. Pe justiție suntem aspru criticați de europeni. Alunecăm grav spre antijustiție, încălcări ale statului de drept, dar și economic și politic. Suntem asociați deja cu ungurii, mai rău chiar decât cu polonezii, care și-au mai revenit în ultima vreme. Acum câteva zile, președintele Comisiei Europene Juncker a acuzat partidul maghiar Fidesz al prim-ministrului Viktor Orbán de minciună. „Împotriva minciunilor nu putem face prea multe lucruri”, a declarat Juncker despre campania lui Fidesz împotriva UE, care acuza aberant Bruxelles-ul de susținerea unor politici care „amenință fundamental securitatea Ungariei”.
Încă nu am văzut vreun sondaj legat de percepția românilor cu privire la Președinția României la Consiliul UE. Însă percepția în cancelariile europene cu care am intrat în dialog direct este a unei țări cu oameni onești, bine pregătiți profesional, conduși de corupți și mincinoși care au capturat puterea.
Astăzi, președinția României la Consiliul UE are mari probleme de comunicare. Nici măcar reușitele, mai mici sau mai mari, nu le comunicăm bine, fie atunci când rezolvăm chestiuni legate de poluare sau de pensiile cumulate în UE, indiferent de țara în care lucrăm etc. Ne rezuzăm la declarații anoste în conferințele și comunicatele de presă. Cred că Președinția României la Consiliul UE ar trebui să-si îmbunătățească rapid comunicarea, pentru a transmite informația europeană de interes la public.
Mediocritatea și sub-mediocritatea politicienilor comunicatori distruge acum potențialul de comunicare. Mediocritatea și sub-mediocritatea politicienilor care ar trebui să negocieze temele mari de interes pentru România blochează rezultatele redutabile. Dovedim că știm să organizăm evenimente în România, să fie totul în regulă și după standardele UE, dar nu știm să obținem rezultate mari. Nu e vorba de tehnicieni, ci de miniștrii pe care acești tehnicieni îi susțin cu informații din diverse domenii.
Când politicienii noștri sunt văzuți de europeni ca fiind mincinoși, e complicat să visezi la rezultate notabile. Europenii știu bine situația din România și e o eroare uriașă să-și imagineze cineva că sunt dezinformați. Europenii au surse alternative de informare. Când mai multe surse îți spun că ceva e disfuncțional, încrucișezi informațiile și tragi concluzii. Singur. Să înțelegem odată pentru totdeauna că a fi la putere nu te validează automat ca fiind sincer sau profesionist.
Ce urmează? Cred că vor continua românii să plece din țară, mai ales cei bine pregătiți profesional, că opoziția mizează prea mult pe implicarea UE ca să ne ajute și mai cred că dacă nu ne ajutăm siguri, amendând ca cetățeni tot ceea ce vedem că este greșit și imoral, nu ne va fi bine ca țară.
Momentul nostru de vârf al actualei Președinții la Consiliul UE va fi la Summitul din mai de la Sibiu, cu privire la viitorul UE, iar președintele va fi în prim plan și singurul politician cu care europenii vorbesc azi serios în România. Rămâne de văzut dacă va putea să vină cu o inițiativă sclipitoare care să dea forță politică acestui mandat al României la Președinția UE pentru a o face memorabilă.
PS: Am făcut această evaluare independentă, din care am prezentat public principalele puncte la dezbaterea de ieri, organizată de SNSPA, la care am fost invitată ca lector.”
O evaluare care arata si bunele si relele. Dar in ceea ce priveste criticile, ele sunt indreptate preponderent spre aspectul calitativ al prestatiei noastre. Sa facem o comparatie cu „vria retro”, ca sa preiau exprimarea D-lui. Iohannis. Oamenii aceia, de atunci, au reusit integrarea noastra, cu drepturi depline, in UE si NATO.
Apreciez limbajul civilizat al Andreei Paul si evaluarea in care se vede efortul autoarei de a fi obiectiva.
Totusi, mi se pare imposibil sa nu te intrebi, gandindu-te la „vria retro” a Presedintelui, adica tot ce e retro e rau – asta vrea sa spuna, cum de atunci am reusit sa performam in politica externa iar acum vorbim de „mediocritate si sub-mediocritate”? Daca e vorba de o „vrie retro”, in sensul ca tot ce e retro e nemaipomenit de rau, cum de nu se vad acum rezultate pozitive, performanta vreau sa zic, ca pe vremea aceea, „retro”, cum ii place Presedintelui sa spuna, s-a vazut performanta. Asta ca sa nu merg mai departe si sa ma intreb ce fel de performante are el la activ.
mai 30, 2019
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | antidemocratie, Atitudine, Atitudini, capitalism, Dan Voiculescu, Democratie, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, extrema dreapta, Iohannis, Klaus Iohannis, libertate, libertatea presei, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, politica externa, Politica interna, Politice, România, social, societate, Sorin Ovidiu Vantu, SUA, Ted Turner, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, WordPress |
Un comentariu
Rezultatele alegerilor europarlamentare desfasurate in Romania sunt, intr-adevar, surprinzatoare. Romanii, multi dintre ei, au creditat politic, peste asteptari, un partid nou: USR.
Stau si ma intreb urmatorul lucru: nu cumva s-au grabit? Ma intreb, pentru ca a acorda atat de usor increderea totala unei formatiuni politice nou infiintate, despre care nu stim prea mare lucru – nici macar orientarea ideologica a acesteia nu e foarte clara, mi se pare un lucru nu foarte intelept.
Eu stiam ca increderea se castiga greu si se pierde usor.
Iata ca pentru multi romani e exact invers: increderea se castiga usor si se pierde greu. E doar o ipoteza, desigur, dar sare in evidenta un astfel de aspect.
Dar admit si faptul ca m-as putea insela. Poate ca – cine stie? – la romani, la cei de azi, increderea se castiga usor si se pierde tot atat de usor, poate – cine stie? – si mai usor…
USR si-a facut un stindard de glorie din lupta impotriva coruptiei. Eu nu spun ca cel putin unele lucruri pe care ei le sustin nu ar fi corecte, la bunul simt comun oricarui cetatean de bine din tara asta. Problema e alta: cum se gandesc ei sa managerieze lucrurile?
Daca aruncam o privire asupra indexului privind perceptia coruptiei – si cei curiosi ar putea s-o faca – vom observa urmatorul aspect. Perceptia asupra coruptiei este slaba in tarile dezvoltate, tari cu un PIB/loc. de cel putin trei ori mai mare decat cel al Romaniei. Ca aceste tari dezvoltate se confrunta cu terorism, migratie ilegala, vestele galbene, ridicarea extremei drepte, asta e o alta problema care confirma faptul ca daca o tara e mult mai putin corupta – sub aspectul perceptiei, desigur – nu inseamna ca cetatenii ei traiesc ca-n rai si nu mai pot de atata fericire.
In spatiul public romanesc s-a vorbit aproape in exclusivitate despre coruptia interna, din interiorul granitelor tarii. Nimic despre cea din exterior, din intreaga Europa de Est. Iar lucrul acesta a creat o imagine extrem de negativa tarii noastre: cea mai corupta tara din intreaga sfera euroatlantica, mai corupta chiar decat Bulgaria. Comisia Europeana, daca nu ma insel, a apreciat ca MCV-ul ar trebui retras in cazul Bulgariei si mentinut in cazul Romaniei.
M-am gandit ca ar fi interesant sa facem o comparatie intre Romania si SUA din doua puncte de vedere: marimea PIB/loc. si marimea statului, sub raportul numarului de angajati.
Daca cineva mi-ar spune ca perceptia asupra coruptiei e foarte redusa in SUA, l-as crede si iata de ce:
– PIB/loc. al SUA este de 5 ori mai mare decat cel al Romaniei;
– Cand in SUA a fost inchis guvernul au suferit 800.000 de angajati la o tara de 327.167.434 locuitori. Deci in SUA avem 800.000 de angajati la stat, cum se spune la noi. In Romania avem in jur de 1.200.000 de angajati la o tara de doar 19.518.117 locuitori. Din punctul de vedere al numarului de locuitori, putem aprecia ca Romania este de dimensiunea unui stat din cadrul Statelor Unite. Un simplu calcul ne arata ca statul in Romania, tara de 19. 518.117 locuitori este de 25 de ori mai mare decat cel din SUA, tara de 327.167.434 locuitori.
Romania ramane, in continuare, a doua cea mai saraca tara din Europa. Poate ca cineva ar spune ca e vorba de proasta guvernare a celor aflati la putere din 1990 incoace. Raspund: depinde cum privim lucrurile!
Daca le privim din perspectiva faptului ca Romania a ajuns membra cu drepturi depline a Uniunii Europene si a NATO, lucrurile se schimba: guvernele care s-au succedat la Putere, la noi, si-au facut treaba. Altfel n-am fi ajuns membri ai UE si NATO. A fost o opera ampla de a crea o tara libera, de a-i da o Constitutie democratica, de a realiza in tara noastra o economie de piata functionala, lucruri fara de care n-am fi ajuns unde am ajuns.
Retetele folosite de guvernele postdecembriste n-au fost neaparat romanesti. Noi a trebuit sa indeplinim cerintele impuse de UE si NATO pentru ca sa devenim membri ai acestor organizatii prestigioase. Noi am incheiat capitole de negociere cu Uniunea Europeana, pentru a putea fi admisi in UE.
Iar daca cineva ar pune problema: dar nu se poate ca lucrurile sa mearga mai repede inclusiv in privinta Justitiei, a reformelor pentru combaterea coruptiei?, i-as raspunde ca nu, daca ne bazam pe experienta postdecembrista. Noi si acum, la aproape treizeci de ani de la prabusirea comunismului, suntem tot a doua cea mai saraca tara din Europa si cu o migratie comparabila cu cea din Siria, tara macinata de un sangeros si lung razboi civil.
Faptul ca mai toate televiziunile de stiri, toti pitifelnicii din presa, ca sa ma exprim ca maestrul Cristoiu, au tocat zi si noapte chestiunea arzatoare, nu-i asa, a Justitiei, a Coruptiei, a reformei morale a clasei politice au creat in Romania impresia ca tara este victima unui flagel – coruptia – care a luat proportii ingrozitoare, transformand Romania in tara cea mai corupta de pe glob. Aceasta exagerare a marit artificial perceptia cetateneasca si anume ca Romania e foarte corupta in scopul obtinerii de avantaje politice din partea unora. Presa creand o astfel de atitudine a parut, ca sa zic asa, ca venind neaparat din partea cetatenilor, ca si cum presa ar fi portavocea cetatenilor tarii. In felul acesta unii au inceput sa caute avantaje politice pe acest subiect. In detrimentul altora, desigur. Bun, lucurile astea sunt banale si usor de inteles.
Chestiunea coruptiei, a dezvoltarii tarii e mult mai complexa si mai dificil de inteles.
Tarile Europei de Est raman in continuare, cu cateva exceptii notabile, mult mai sarace decat suratele lor din Vest. Chiar si acele exceptii, multe dintre ele, tari mai mici dar care au beneficiat de o masiva infuzie de capital vestic. Chiar Ungaria si Polonia – exemple date in spatiul public drept, ca sa zic asa, reviriment – nu sunt cu mult mai sus decat Romania.
Vorbim de casele unor lideri precum Adrian Nastase, Liviu Dragnea, cu condamnari penale. Dar acum avem situatia ca madam Dancila si madam Dan stau pe aceeasi scara din blocul facut pe vremea comunismului in Videle. Ma gandeam la chestiunea asta… Ma gandeam ce case au Joe Biden – membru marcant al Partidului Democrat din SUA, sau Donald Trump, ca sa dau un exemplu si de la republicani. Noi cum ne-am putea apropia de aceasta lume politica ai caror lideri nu locuiesc in blocuri destinate proletariatului, facute pe vremea comunismului? Nu am vrut oare sa copiem modelul de acolo? Iar cei care sunt bogati in Romania stau si ma intreb cum de au acumulat o asemenea mare bogatie intr-o tara provenita din egalitarismul comunist? Si atunci ce facem? Ne intoarcem, oare iarasi, inapoi la comunism pentru a instaura dreptatea clamata de unele organizatii civice? Ne intoarcem iarasi la „dictatura de dezvoltare” de pe vremea lui Ceausescu?
Dar de ce nu si-au facut case, averi prin munca cinstita? Pentru ca nu s-a putut! Nimeni nu vrea sa recunoasca – si de aici se vede lipsa de onestitate intelectuala din societatea noastra – ca, de fapt, nu s-a putut pentru ca Romania, ca si alte tari din Europa de Est, fosta comunista, nu provenea dintr-o lume libera ci din lagarul comunist condus de URSS. In Romania nu a existat respectarea proprietatii private, libertate economica pentru ca sa fie posibil asa ceva. Inclusiv pe vremea comunismului se inchideau ochii cand cineva isi facea o casa mai acatarii, ca sa nu fie deranjati cetatenii. Chiar Ceausescu – am auzit asta – admitea intr-o oarecare masura, chiar daca nu se inscria in linia ideologica a Partidului, astfel de lucruri ca expresie a „cresterii nivelului de trai al populatiei”!! Pentru ca Romania era si atunci o tara europeana, nu euroasiatica, si nici lui nu i-ar fi placut sa se faca si aici ceea ce s-a facut in anii ’30 in URSS!! De aceea ideea era ca oamenii sa-si cumpere masini, sa-si construiasca, iata, case frumoase, ca „expresie a politicii intelepte a Partidului si Statului nostru”. Credeti ca nu stia Securitatea de matrapazlacurile de rigoare? Evident ca stia, dar nu actiona!
Ceausescu, din pacate, a respins existenta unui sector economic privat in Romania din motive ideologice. Oamenii ar fi muncit cinstit si ar fi avut si mari realizari. Tineretul ar trebui sa stie ca in Romania nu au existat, pe vremea aceea, ca sa dau niste exemple simple, magazine private, restaurante private. Tot, tot era de stat. Asta a fost Romania anului 1990, dupa Revolutie, lasata de Ceausescu. Independenta si libertatea de gandire expusa public erau foarte limitate, pentru ca acestea trebuiau sa fie in conformitate cu linia, directivele si indicatiile Partidului si ale Secretarului sau General.
Lumea postdecembrista nu provine din una in care erau, de pilda, patroni, intreprideri libere si private. Cuvantul „intreprindere” era utilizat si atunci pe scara larga, doar sensul sau era denaturat brutal. Intreprindere vine, desigur, de la „a intreprinde”, or toate, absolut toate unitatile economice – cu exceptia unora marunte, sa zicem ceasornicarii (acolo unde se repara ceasurile) – erau ale statului. Individul nu trebuia sa intreprinda nimic. Din aceasta cauza si spun ca nu s-a putut.
Nu ma deranjeaza principiile corecte ale USR-ului, cat ascunderea adevarului fata de niste tineri care n-au trait comunismul si care, din aceasta cauza, nu pot sa-si explice corect unele lucruri, unele fenomene.
Multora dintre ei poate ca li se pare normal aceste arestari politice si poate ca multora li se par drepte astfel de lucruri. Sigur, e vorba de o alta generatie despre care nu se poate spune ca o duce bine in Romania. Multi dintre ei vor „o tara ca afara”, intelegand prin asta o tara ca in lumea vestica, libera. Multi au emigrat, iar PSD-ul a esuat grav in a-i intelege. Insa una e sa te duci intr-o tara dezvoltata, care nu a cunoscut comunismul, in care sistemul e rodat si bine pus la punct si sa te integrezi acolo, sa castigi acolo mai bine si cu totul altceva este sa schimbi in bine realitatea romaneasca care e asa cum e.
Tarile Europei de Est trebuie inca intelese ca tari provenite din comunism. Nu vorbesc aici doar de mentalitati, de schimbarea lor. Intotdeauna s-a pus, in spatiul public, accentul pe mentalitati, iar mai putin pe realitati.
Dragii mei, postcomunismul nu este o mentalitate. Ci o realitate ontologica, daca se poate spune asa.
Ontologicamente vorbind, postcomunismul in Europa de Est ne ofera privelistea unei asemanari surprizatoare a tarilor postcomuniste intre ele. Trebuie inteles, de pilda, ca mentalitatea nu poate tine loc de resurse financiare, pe care ori le ai, ori nu le ai. O societate provenita din comunism si care traieste pentru prima oara libertatea este formata din oameni care nu duspun de astfel de resurse. Viata din Europa de Est, chiar si acum la aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, e asemanatoare tuturor tarilor care au cunoscut comunismul. Chiar si locurile sunt asemanatoare. Veti vedea aceleasi blocuri, ca sa dau un exemplu, din prefabricate, acelasi stil arhitectonic atat in Polonia, cat si in Ungaria, ca si in Romania. Comunismul a distrus societatea antebelica si pe urma a nivelat totul. Polonia, de pilda, de dinainte de Razboi era o alta Polonie fata de cea postbelica. La fel se poate spune si despre Romania, desigur.
Popularea scenei politice romanesti cu oameni noi
Toata lumea vorbeste despre „omul nou”. Daca nu ma insel, este din Biblie expresia sau ideea. Sa ma ierte Dumnezeu daca gresescl! Insa Sf. Pavel n-a zis ca omul poate fi nou sau innoit ci: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4,24).
In vremurile din urma s-a vorbit foarte intens in Romania despre asa-zisa reformare morala a clasei politice, de parca cei care spuneau astfel de vorbe mari erau cel putin Sfintii Apostoli, daca nu chiar Iisus Hristos. Eu vreau sa remarc prin cele zise mai sus neobrazarea crasa de care dadeau dovada acesti oameni pentru ca a „reforma” moral pe un altul implica faptul ca tu, cel care vorbesti asa, sa te situezi pe un palier mai inalt, sa ai un nivel moral mai inalt. Sf. Apostol Pavel n-a spus doar ca „Toti oamenii, fara osebire, sunt pacatosi” ci a adaugat: „dintre care eu sunt cel dintai”.
Cu alte cuvinte, daca ai indrazneala sa-i faci pe altii pacatosi, pe toti, e drept sa recunosti ca TU esti cel dintai dintre ei. Nu mai la urma…
In zilele noastre, moderne, unii se considera mai reformati moral decat altii. Mocirla aceasta morala o traim, de fapt, cu totii. Ca niste porci. Dintre care, ca sa iau exemplul Marelui Pavel, eu sunt cel dintai.
De ce ar fi trebuit sa se „reformeze” moral, desigur, clasa politica? Ca sa fie adusi in fata oameni noi. Asa a urmat tot complexul de arestari politice, pentru ca oamenii noi sa poata avansa. Insa Sf. Pavel a dat un indemn, nu a utilizat masuri de forta:
„22. |
Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, |
23. |
Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre” |
(Efeseni 22-23)
In Romania se intampla urmatorul fenomen: sunt arestati cei vechi, vin oameni noi, cu ifose de apostoli, dar despre care nu prea stim mare lucru. Ca lucrul asta – sa vina oameni noi – a fost cerut de SUA, Departamentul de Stat, asta e lesne de banuit. Si au cerut de mai demult lucrul asta. Insa e cu totul neconvingator ca astfel de oameni vor reprezenta asa-zisa „Reforma” si vor innoi in bine si spre bine societatea. Dati-mi voie sa fiu eu Toma „necredinciosul”.
Ma uitam si la Presedintele Iohannis cum vorbea, convins, desigur, ca a gasit panaceul de care are nevoie societatea in drumul ei spre fericire. Nu s-a ajuns decat la impartirea societatii in „baieti buni” (intelegand si fetele, desi le trecem sub tacere) si „baieti rai” (evident, si fetele). „Baietii rai” sunt pesedistii iar „baietii buni” sunt non-pesedistii.
Adica „cele doua Romanii”, vorba lui Adrian Nastase!!
Fara indoiala ca in tara noastra exista si o „axa a raului”. Aceasta este formata din Alianta PSD-ALDE.
De aceea Presedintele Iohannis, intr-un discurs care s-a vrut fulminant, arata ca „baietii rai” trebuie indepartati de la guvernare ca sa vina „baietii buni” s-o preia, intr-o exprimare metaforica plina de lucirea loviturii de stat!
Dati-mi voie sa-i privesc cu circumspectie pe acesti oameni „noi” si sa amintesc un lucru pe care multi il uita: „vinul cel vechi” nu doar ca a scos societatea din comunism, dar a reusit sa realizeze integrarea noastra in UE si NATO. A avut curajul sa se inhame la o reforma care a dat oamenilor libertate, dupa decenii de totalitarism. Nu au putut sa faca totul, e adevarat. Insa odata cu venirea altor oameni nu am vazut prea multe realizari. Ne-am angajat intr-o nesfarsita lupta anticoruptie fara sa vedem o avansare, inaintare, progres, dezvoltare concreta a societatii ci doar, mai degraba, instabilitate politica. Care nu stiu cat bine face, pana la urma… Mai degraba, nu prea face bine. Comisia Europeana apreciaza chiar ca ar fi vorba de o involutie. Chiar Presedintele nostru vorbea de o „vrie retro”.
In Franta – o tara unde indexul coruptiei e… – Le Rassemblement National al Marinei Le Pen a depasit la aceste alegeri partidul lui Macron. Societatea „avanseaza”. „Concret”, desigur. Dar spre ce se indreapta?
Putem fi multumiti?
mai 29, 2019
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | alegeri in Franta, anticoruptie, Atitudine, Atitudini, Ceausescu, comunism, comunismul in romania, coruptie, Departamentul de Stat, Departamentul de Stat al SUA, Europa, Europa Centrala si de Est, Europa de Est, European Union, Exercitii de normalitate, Franta, guvern, lupta anticoruptie, nivel de trai, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, PNL, politic, politica externa, Politica interna, Politica internationala, Politice, PSD, PSD-ALDE, România, social, societate, SUA, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, USR, WordPress |
2 comentarii
Vad ca exista unele ingrijorari ca PSD-ALDE, dar mai ales PSD, doreste sa ne duca intr-un fel spre Rusia.
Trebuie insa spus ca situatia PSD-ului este net diferita de cea a partidului D-lui. Putin sau de cea a celui lui Erdogan.
PSD este un partid care s-a prabusit in sondajele de opinie – din cate am inteles are in jur de 35% – cu un lider, la Liviu Dragnea ma refer, cu mult sub cota de incredere a partidului.
Este interesant de notat ca, de la Ion Iliescu incoace si de la caderea lui Adrian Nastase in 2004, PSD nu a mai dat un lider de mare calibru, de mare anvergura. Nici Mircea Geoana si nici Victor Ponta n-au fost astfel de lideri. Iar cel actual are o cota de incredere atat de scazuta incat contrastul fata de lideri precum Viktor Orban, Erdogan sau Putin este colosal.
PSD, desi a castigat alegerile parlamentare din 2016, nu poate sa-si mentina avantajul. Cu oameni de pregatirea unei Viorica Dancila e clar ca nu se poate. PSD nu mai are oameni mari. Cine ar fi aceia? Codrin Stefanescu sau Serban Nicolae? Olguta Vasilescu cumva? Nu cred ca, de exemplu, D-na. Corina Cretu e popularizata atat de mult precum, sa zicem, Olguta Vasilescu.
Cota de incredere in PSD va scadea. PSD nu e nici pe departe Partidul Rusia Unita a lui Putin, iar diferenta, exprimata politic, intre Dragnea si Putin e enorma. La fel ca cea dintre Dragnea si Erdogan.
Este interesant de remarcat comparativ un lucru: Partidul Justitiei si Dezvoltarii al D-lui. Erdogan a avut de la alegeri din 2007 incoace procente de peste 45%, cu exceptia celor din 7 iunie 2015 unde a avut doar 40,87% si celor din 2018 unde partidul a inregistrat un scor de 42,56%. Practic, din 2017 incoace performantele partidului s-au situat in intervalul 40%-50% – de observat ce procente mari si cata constanta in timp, ceea ce nu e cazul vreunui partid din Romania. Legat de Turcia si Partidul Justitiei si Dezvoltarii vorbim de un partid politic, nu de vreo coalitie politica, cum a fost la noi cazul USL sau al Aliantei DA.
Ca sa duc mai departe analiza pe PSD, voi remarca faptul ca performantele PSD sunt afectate serios de coruptie. Promovarea unor oameni din multe puncte de vedere indoielnici la varf, in functii sus-puse, e din cauza coruptiei. Dar PSD ar trebui sau ar fi trebuit sa ia aminte la PDL, fost PD, un partid care, dupa 2004, a inceput binisor si parea o speranta, dar care, tot din cauza coruptiei, nu mai exista pe scena politica. Un alt exemplu de acelasi ordin e PNTCD, afectat grav tot de coruptie, care a disparut, practic, de pe scena politica, lasand un mare gol pe partea dreapta a esicherului politic: noi, practic, am ajuns sa nu mai avem un partid cu o ideologie crestin-democrata asumata.
Asa si PSD, desi a castigat alegerile, poate ajunge, datorita coruptiei, destul de jos in increderea electoratului.
Din aceasta cauza a spune ca acest partid, chiar si impreuna cu ALDE-le lui Tariceanu, ar duce Romania in bratele Rusiei e o exagerare. E vorba despre o temere exagerata. PSD nu poate reusi sa faca lucrul asta. Situatia lui la acest moment e mai degraba dificila decat confortabila. In special datorita propriilor greseli. De exemplu, interventia de pe 10 august a jandarmilor. Dar erodarea la guvernare se va amplifica. Iar Opozitia actuala va profita de pe urma acestui lucru.
Ideea anticipatelor, vehiculata de Darius Valcov, e una ce ar trebui luata in considerare de catre PSD. Daca e sa se opreasca, e mai bine s-o faca acum. Pentru ca e destul de clar ca nici caritasul, numesc asa Programul PSD, nu poate tine la nesfarsit. Iar PSD va trebui sa deconteze pana la urma si la urma.
In asemenea conditii deloc favorabile si fara suportul popular necesar e nu doar greu, dar si cat se poate de improbabil ca PSD, chiar si impreuna cu ALDE, sa poata schimba linia politica, europeana si nord-atlantica, a tarii.
octombrie 5, 2018
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | analize, Atitudine, Atitudini, Calin Popescu Tariceanu, Codrin Stefanescu, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, extremism, Liviu Dragnea, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, partide politice, Partidul Justitiei si Dezvoltarii (Turcia), politic, politica externa, Politice, PSD, PSD-ALDE, Recep Tayyip Erdogan, România, Rusia, Rusia Unită, societate, UE, Ungaria, Uniunea Europeana, USL, Viktor Orban, Viorica Dancila, Vladimir Putin, WordPress |
19 comentarii
Lasand la o parte stupiditatea intrebarii – „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?” – v. aici – este intr-adevar de neinteles de ce, tocmai acum, s-a agitat aceasta problema ca sa se ajunga la un refrendum, sustinut politic de catre PSD-ALDE, desi legea la care face referire intrebarea a fost votata si de PNL, daca am inteles bine.
PNL n-ar fi trebuit sa voteze aceasta lege.
Cred asa pentru ca nu-i vad utilitatea. Eu chiar nu inteleg si-mi pun intrebarea: de ce trebuie sa aiba loc acest referendum in conditiile in care – din cate am inteles din presa – chestiunea e reglementata chiar in acest fel de catre Codul Civil, de Codul Familiei? Iar in aceste conditii, cand exista o legislatie in vigoare in acest sens, care nu a fost contestata ca fiind neconstituionala si nici nu am luat la cunostiinta sau nu a fost informata populatia de catre factorii politici decidenti despre o decizie a Curtii Constitutionale in acest sens, stau si ma intreb din nou: de ce trebuie sa cheltuiasca Romania pe asa ceva 163,712 milioane de lei – v. aici?
Sa rezumam cele trei intrebari:
- De ce s-a agitat aceasta problema tocmai acum, Constitutia fiind data in 1991?
- De ce trebuie facut un astfel de referendum cand legislatia romaneasca reglementeaza casatoria ca fiind intre un barbat si o femeie?
- De ce, in aceste conditii, cand exista o legislatie in vigoare in acest sens, care nu a fost contestata ca fiind neconstitutionala si nici nu s-a auzit de vreo decizie a Curtii Constitutionale in acest sens, Romania trebuie sa cheltuiasca 163,712 milioane de lei, ca atat costa distractia cu pricina?
La aceste trei intrebari nici factorii nostri politici de decizie nu au dat vreun raspuns.
In legatura cu initiativa cetateneasca – pentru ca deseori e invocat aspectul acesta – putem intra in mari complicatii. Iata ce spune un europarlamentar, Dl. Cristian Preda:
Ziare.com
„Partidele de la putere si – cu exceptia USR – cele din opozitie au votat cot la cot organizarea unui referendum care ar urma sa constitutionalizeze „familia traditionala”.
Citeste toate textele scrise de Cristian Preda pentru Ziare.com
E reinviata astfel ideea ca statul nu este neutru, ci isi asuma o opinie religioasa: intr-adevar, respectiva initiativa de schimbare a Constitutiei nu a pornit de la cetateni – cum mai spun unii – ci de la Biserici.
Semnaturile le-au strans preotii, nu vecinii de palier. Dupa ce au finantat masiv zidurile lacaselor de cult, elitele politice croiesc acum edificiul statului dupa cum vrea clerul.
Corpul electoral e convocat sa valideze simbioza teologico-politica, nu definitia familiei, care se gaseste deja in codul civil.
Una dintre problemele acestei noi articulari e aceea ca asa-numita clasa politica dispretuieste profund societatea. E, de altfel, semnificativ ca, in aceleasi zile in care se pune la cale referendumul din 7 octombrie, statul le cere socoteala cetatenilor.
O face, de pilda, pentru semnaturile campaniei „fara penali”: Politia merge in diverse localitati ca sa verifice cine a semnat si cine nu. Cand esti cetatean, nu enorias, scoti buletinul de doua ori: si cand semnezi, si cand te cauta sectoristul.
Ce este cu adevarat grav e ca risti sa fii – in ochi statului – suspect de rele si mai mari decat furtul unei semnaturi. Asa au patit protestatarii din 10 august: dupa ce au fost acuzati ca sunt platiti din strainatate, au aflat deunazi – tot de la Dragnea – si ca au dat o lovitura de stat.
Ideea pare sa fi fost imprumutata de la Erdogan, cu deosebirea ca rolul atribuit lui Gulen in Turcia ii revine – pe plaiul mioritic – lui George Soros.
Asa se face ca Jandarmeria a facut plangere la DIICOT pentru a lamuri cum niste insi care nu s-au vazut niciodata ar fi incercat „rasturnarea ordinii constitutionale”.
Asta pare a fi mai important decat sa se afle cine a ranit peste 400 de persoane in seara protestului diasporei.
A devenit – iata! – o obisnuinta ca politicienii sa considere ca statul e cel care trebuie protejat, nu cetateanul.
Mai solida decat familia traditionala pare a fi reteaua care a acaparat statul si care – supunandu-se bisericilor – l-a aservit pe cetatean intr-atat incat i-a lasat drept atribut numai credinta.
Desi nu e alcatuita doar dintr-un barbat si o femeie, acestei retele i-am putea spune „familia politica traditionala”.
Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).” (subl. mea)
Daca asa arata „initiativa cetateneasca”, mi se pare ca are grave probleme constitutionale pentru ca intra in contradictie cu unele articole din Constitutie, spre exemplu: art. 4, al. 2, art. 6, art. 23, al.1, art.29, art. 30, al. 6 -7, art.20.
As dori sa vad niste explicatii… Subiectul acesta nu s-a dezbatut serios in socetatea romaneasca si acum – nitam-nisam – s-a ajuns la referendum. Nu mi se pare cinstit, dar n-ar trebui sa ne mire tinand cont de infractorii care sunt la carma tarii. Unuia dintre ei, Biserica ii canta „Vrednic este!”.
Insa aici intrebarea esentiala, la care incerc sa gasesc un raspuns, este: de ce se petrec acum astfel de lucruri? Din 1991 si pana acum chestiunea aceasta nu s-a pus in mod public vreodata. In niciun caz sa i se dea o asa amploare. Nici macar pe vremea CDR, la care te-ai fi gandit, dat fiind faptul ca PNTCD e un partid crestin-democrat. Sa nu uitam sa precizam ca populatia Romaniei este covarsitor majoritar heterosexuala. Deci nu ar fi probleme din punctul asta de vedere.
De asemenea e greu de inteles de ce trebuie cheltuiti o gramada de bani, di granda, pe acest referendum, cand din 1991 si pana in zilele noastre nu s-a pus deloc aceasta problema, la noi, in Romania. Iar in ceea ce priveste politica externa, n-am auzit sa fim fortati sa adoptam, in aceasta chestiune, cea a casatoriei si a familiei, o anumita atitudine. Totusi, sa nu uitam inca un lucru: ca Romania e un stat suveran si independent, conform art. 1 din Constitutie.
De asemenea, nu vad de ce unii mizeaza pe un rezultat al acestui referendum in favoarea familiei asa-zis traditionale. E o certitudine?
Ma gandesc la Ludwig Wittgenstein care, in „Caietul brun”, pune o problema destul de interesanta asupra limbajului, pornind de la un text din Fericitul Augustin privind invatarea unei limbi straine. Spre exemplu, limbajul poate fi simplificat. Expresia „Adu-mi o lespede!” poate fi simplificata prin simplul cuvant „Lespede!”, actiunea de a o aduce subintelegandu-se. Fara indoiala, exista o logica intre „Adu-mi o lespede!” si „Lespede!”. Revenind la referendumul nostru, ceea ce ma intriga pe mine este ca, apropo de exemplu de mai sus, e ca si cum ai zice: „Referendum!”, dar el nu e legat nici logic si nici cauzal de ceva. E ca un fel de, hai sa-i spun asa, sunet in gol. E ca si cum cineva ar lua o trompeta si ar scoate cu ea un sunet, nota la, sau nota do etc. Dar sunetul acela nu mai e legat de alte sunete, macar intr-un mod oarecare. Cam asa e si cu referendumul acesta.
septembrie 20, 2018
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, BOR, Calin Popescu Tariceanu, casatoria dintre un barbat si o femeie, casatorie, casatorie intre homosexuali, cler, Democratie, economic, economie, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, guvern, laicitate, LGBT, libertate, Liviu Dragnea, nivel de trai, normalitate, oameni, Opinia mea, parerea mea, Patriarhul Daniel, PNL, politic, politica externa, Politica interna, Politice, PSD, PSD-ALDE, referendum, România, social, societate, SUA, UE, United States, Uniunea Europeana, USA, WordPress |
18 comentarii
Are dreptate cand spune ca, prin activarea Articolului 7 in cazul Ungariei va fi lovit poporul maghiar. Nu el sau grupul de interese pe care il reprezinta si care cred ca nu gresim daca il consideram transpartinic.
La fel, daca s-ar intampla ca sa fie activat Articolul 7 si in ceea ce priveste Romania, nu Liviu Dragnea sau Tariceanu vor fi cei loviti. Ci poporul roman. In ceea ce-l priveste pe Dragnea si grupul de interese pe care-l reprezinta, nu doar ca nu i-ar atinge o astfel de sanctiune, dar le-ar si conveni situatia. Lor le-ar conveni cel mai mult ca Romania sa iasa din UE. Sunt oameni foarte bogati si, intr-un astfel de caz, ar scapa de bataile de cap cu statul de drept, cu MCV-ul, care-i vizeaza in mod direct.
Daca se va activa Articolul 7 la adresa Ungariei, aceasta tara va fi afectata, inclusiv economic. In general vorbind, activarea Arricolului 7 impinge tara respectiva spre periferia UE. UE este o uniune de state suverane. Dar Articolul 7 presupune ca tara respectiva – observati abuzul de limbaj: tara, nu regimul din tara respectiva – e nefrecvenrabila sau putin frecventabila de catre celelalte state membre.
Lui Dragnea, Tariceanu, acestora , le-ar conveni. Deoarece pentru o tara de periferie nu mai are atata relevanta statul de drept sau MCV. Pe de alta parte, nici nu se pot impinge, de catre Bruxelles, lucrurile prea departe pentru ca asta ar insemna fracturarea unei Uniuni Europene care deja sufera fisuri. Destul de serioase.
Insa trebuie inteles prin sintagma „tara de periferie” in urma activarii Articolului 7 ceea ce trebuie sa se inteleaga: adica o tara care, cel putin oficial, este ocolita. Inseamna, cu alte cuvinte, ca Bruxellesul recomanda ocolirea unei astfel de tari, care mai poate suferi decaderi din drepturi si sanctiuni financiare.
Pe de alta parte, e adevarat ca atragerea de investitii straine nu tine neaparat de birocratia de la Bruxelles. Dar investitorii straini nu vor fi incurajati sa vina in tara respectiva. O astfel de situatie, in cazul Ungariei ar plasa aceasta tara exact in bratele Rusiei. Ar fi un impuls care ar devia Ungaria de la traiectoria sa europeana catre cea euroasiatica. Daca in cazul Poloniei, inclusiv din motive istorice, nu se pune asa problema, o schimbare de traiectorie spre Rusia fiind putin probabila, in cazul Ungariei nu doar ca se pune problema, dar mi-e teama ca un astfel de lucru se va intampla cu o probabilitate vecina cu siguranta, cu atat mai mult cu cat nu prea se observa o implicare a Statelor Unite in Europa. In asemenea conditii Ungaria ar putea devia semnificativ de la parcursul european si nord-atlantic. Si cum sa nu se intample lucrul asta cand nu mai respecta valorile europene si nord-atlantice?
Din pacate, Ungaria a ajuns o tara in care a crescut foarte mult, peste limitele admisibile date de valorile europene, extrema dreapta, cu precadere, as zice eu, in randul tineretului. Politic vorbind, lucrul acesta a facut ca centrul de greurate al politicii budapestane sa se mute foarte la dreapta esicherului politic, spre zona conservatoare si ultraconservatoare. Din declaratii, Orban pare a se situa pe o pozitie crestin-democrata. Totusi, abordarile sale sunt de ordin conservator. E o situatie foarte greu de schimbat datorita unei scaderi dramatice si, dupa cum se vede, de lunga durata a Stangii maghiare. E o situatie dificila si e greu de spus daca sanctionarea Ungariei prin activarea Articolului 7 va aduce imbunatatiri, va ameliora, va indrepta situatia. Cu atat mai mult cu cat nu vedem o replica solida data de social-democratii maghiari lui Viktor Orban si al sau Fidesz si extremei drepte, Jobbik.
septembrie 18, 2018
Posted by Motanul Incaltat |
Uncategorized | Atitudine, Atitudini, Calin Popescu Tariceanu, Dragnea, Europa, European Union, Exercitii de normalitate, Liviu Dragnea, normalitate, Opinia mea, parerea mea, partide politice, politica externa, Politice, PSD, România, social, societate, UE, Ungaria, Uniunea Europeana, Viktor Orban, WordPress |
Lasă un comentariu