Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Zero realizari…?!

In Absurdistanul numit Romania, datorita PSD-ului, propunerea acestui partid pentru functia de premier a devenit virala pe internet: Mihai Tudose, omul care nu poate pretinde ca a inventat el Teorema lui Pitagora!!! 🙂

Foarte interesant ce spune acest articol din Adevarul, din care voi cita doar atat:

Zero realizări la Ministerul Economiei

La evaluarea făcută de PSD asupra activităţii Guvernului Grindeanu, Ministerul Economiei, condus de Mihai Tudose, avea zero realizări, două măsuri parţial îndeplinite şi 17 neîndeplinite. Pe de altă parte, fostul ministru al Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a declarat că Tudose şi-a făcut treaba, însă proiectele sale au fost blocate de premierul Sorin Grindeanu.”

Citeste mai mult: adev.ro/os5ghd

Stau si ma intreb cum poate fi definit acest lucru in algebra „superioara” a PSD-ului:

 – Pe Grindeanu l-au dat jos ca nu era bun, cazuse la evaluarea facuta de ei; dar evaluarea a avut in vedere tot Cabinetul, nu doar activitatea lui Grindeanu. Or, Dl. Tudose a fost ministrul Economiei si la evaluare s-a constatat ca are zero realizari. Cu toate acestea, propunerea PSD-ului pentru functia de premier e chiar…  – ati ghicit! – Dl. Tudose!!

 – In ceea ce priveste explicatia data de Olguta, eu as intreba: draga Lia, voi ce faceti acolo, va faultati reciproc? 🙂

Ca PSD are o majoritate care poate sa-l sustina pe Dl. Tudose, am inteles. Dar, totusi, cum poti sa privesti cu incredere un potential Guvern Tudose in conditiile de mai sus?

Figura de pesedist adevarat, nu… 🙂

In ceea ce priveste primul sondaj de opinie realizat dupa scandalul Dragnea-Grindeanu, realizat de Avangarde, lucrurile raman cum am stabilit: confirma ceea ce spuneam si eu aici. Unii si-au exprimat indoiala fata de acest sondaj intrucat Avangarde e perceputa ca fiind apropiata de social-democrati. Eu cred ca sondajul reflecta realitatea dintr-un motiv foarte simplu: pana acum, cu toate nabadaile PSD, populatia nu a fost atinsa la buzunar. Avem o crestere economica pe consum, s-au propus, in mod populist, ce-i drept, cresteri salariale record in sectorul de stat, deocamdata lucrurile nu merg rau la nivelul perceptiei populatiei, mai putin interesata ca premier e Grindeanu sau Tudose, sau de certurile si luptele din PSD. Acest materialism ingust al populatiei face ca increderea in PSD sa se mentina inca la cote ridicate. In caz de alegeri, PSD ar obtine 46%, ALDE ar obtine 6%, deci coalitia PSD-ALDE ar avea majoritatea de peste 50%. PNL are un scor bun, de 30%, si ar putea sa creasca – sa nu uitam ca pana foarte recent au avut o conducere interimara, acum nu mai e cazul. USR e al treilea partid, cu 9%, ceea ce iarasi e un scor bun.

Totusi, Opozitia la mamutul PSD-ALDE e fragmentata si nu isi coordoneaza actiunile. In felul acesta, a avea succes in fata Coalitiei majoritare e foarte greu, daca nu imposibil. Opozitia trebuie sa se coaguleze cumva… PNL, care n-a venit cu nicio propunere de premier pentru ca nu are o majoritate, ar trebui sa joace mult mai activ. Acuma au o conducere legitimata de un Congres si ar trebui ca acest partid sa-si stabileasca o strategie in lupta impotriva PSD-ALDE. Fiind cel mai mare partid din Opozitie, ar trebui sa caute sa uneasca in jurul sau si celelalte partide de opozitie mai mici, care singure nu prea au sanse… Pana acum jocul PNL-ului a fost unul pasiv, dar asa ceva nu se mai justifica si nu s-a justificat nici in trecut.

Trebuie spus, de asemenea, ca la nivelul  televiziunilor de stiri Opozitia este in dezavantaj, ceea ce nu e corect. Avem doua televiziuni puternice de partea Coalitiei Majoritare – Antena 3 si Romania TV – televiziuni de top, cu rating mare si o singura televiziune care exprima Opozitia: Realitatea TV, in special Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan. Chiar si la Realitatea nu prea vad venind membri marcanti ai Opozitiei care sa combata Puterea. Nu mi-e clar de ce, dar mi se pare o strategie gresita. Nici la celelalte televiziuni de stiri, PNL, ca sa ma refer la cel mai mare partid al Opozitiei, nu manifesta suficienta combativitate si nu explica destul de clar populatiei de ce Programul PSD si masurile luate de acesta sunt proaste. In asemenea conditii nu ma mira rezultatul sondajului Avangarde. In ceea ce priveste celelalte doua posturi de stiri, B1 Tv si Digi 24, nu prea par implicate, mentinand o anumita neutralitate. Deci PSD-ALDE are un avantaj mediatic major fata de Opozitie.

Fata de ultimile alegeri legislative, PNL inregistreaza o crestere de aproximativ 10%. PSD si ALDE – constant, aproximativ acelasi procent. La fel si USR. Ar putea rezulta ca o parte insemnata din nehotarati s-ar indrepta spre PNL si atunci PNL ar trebui sa aiba o strategie in acest sens, prezenta la urne la recentele alegeri fiind cu putin sub 40%. Oricum, la 6 luni de la alegeri, sondajul remarca o anumita echilibrare a scenei politice si potentialul de crestere al PNL. Ultimile sondaje aratau trendul crescator al PNL. Cu criza actuala, generata de PSD prin motiunea de cenzura la adresa Guvernului Grindeanu, PNL a castigat vreo 5 procente in plus! PSD era, in ultimile sondaje, pe un trend usor descrescator. In aceste conditii, PSD trebuie sa fie foarte atent pentru ca are de unde sa creasca increderea in PNL. Si aceasta a crescut fara ca PNL sa faca ceva notabil pana acum si in conditii de conducere interimara.

Asa ca ultimul sondaj facut de Avangarde nu prea prezinta o situatie favorabila pentru PSD. PSD, e adevarat, nu s-a erodat, dar increderea in adversarii lor a crescut semnificativ. Lucrul asta arata ca exista o parte insemnata a populatiei care isi da seama de carentele PSD-ului si este dispusa sa-i sanctioneze greselile. Ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru PSD faptul ca PNL nu a facut nimic notabil in 6 luni, dar a castigat la capitolul incredere 10% din randurile populatiei. De asemenea PSD ar trebui sa se gandeasca serios la prezenta la vot de la ultimile alegeri, care i-a avantajat atunci, si sa nu se culce pe o ureche ca au o majoritate, impreuna cu ALDE-le lui Tariceanu, confortabila in Parlament si-si pot permite orice. Sondajul Avangarde arata ca PSD nu mai are potential de crestere, se situeaza cumva la pragul maxim pe care il poate obtine. Ar mai rezulta ca orice greseala a PSD va fi taxata de populatie in detrimentul acestui partid.

In orice caz, nu se vede ce a obtinut PSD la modul favorabil prin aceasta mutare: rocada Grindeanu – Tudose. PSD va da premierul, pe Dl. Tudose, dar in acest moment PNL dobandeste joc egal si e pe cale sa stea chiar ceva mai bine, daca va avea un plan de joc bine conceput. Este o situatie oarecum paradoxala, PSD are, impreuna cu ALDE, majoritatea in Parlament, are de partea sa un avantaj mediatic evident, dar cu toate acestea adversarii egaleaza jocurile intr-un mod poate neasteptat, intr-un timp relativ scurt scurs de la ultimile alegeri legislative, si sunt pe cale sa obtina chiar avantaj. Ar fi de ajuns, de exemplu, ca PNL sa castige, intr-un timp relativ scurt, inca 5 procente la capitolul incredere din partea populatiei.

Nu as fi de acord cu criticile formulate de Dl. Cristian Preda la adresa Presedintelui:

„Klaus Iohannis se lasă călcat în picioare de Dragnea & co.
După criza provocată de PSD, era bine să știm că președintele apără statul român.
A ratat momentul.” (de citit si comentariile)

Presedintele a gandit in felul urmator: pentru ca premierul sa primeasca increderea Parlamentului e nevoie de o majoritate. O majoritate se poate constitui sau nu. Pe cale de consecinta, daca exista o majoritate in Parlament pentru sustinerea unei propuneri de premier, Presedintele va da curs propunerii pentru terminarea crizei politice, daca nu va avea si alte informatii despre persoana in cauza. In cazul in care nu se poate constitui o majoritate, lucrul acesta deschide calea spre alegeri anticipate. Alegerile anticipate nu au fost dorite de la bun inceput de catre Presedinte pentru ca ar fi creat, pe plan extern, imaginea unei crize politice majore in Romania. Dragnea nu „l-a facut mat” pe Presedinte, cum se exprima Dl. Preda, deoarece Iohannis nu are cum sa ignore majoritatea de care se bucura PSD-ALDE in Parlament si care a rezultat din ultimile alegeri legislative. Presedintele poate respinge, totusi, propunerea in urma informatiilor pe care le are despre persoana in cauza propusa de Coalitia Majoritara. Crearea unui scandal, in situatia in care PSD-ALDE au majoritatea in Parlament, ar fi reaprins criza si ar fi dat castig de cauza Coalitiei Majoritare. Asa ca Iohannis a acceptat propunerea PSD, evitand un scandal care ar fi facut bine doar PSD-ului si pe care, probabil, PSD si-l dorea. Presedintele a spus:

„PSD şi ALDE susţin că au în continuare are majoritate în Parlament. Formaţiunile s-au prezentat împreună şi au înaintat o propunere în persoana domnului Tudose. Partidele din opoziţie nu au avut propuneri concrete şi din discuţii nici nu a rezultat că ar exista o înţelegere politică. Pe de altă parte, această criză dăunează grav economiei româneşti, imaginii în lume şi opinia mea este că această criză trebuie terminată repede. Trebuie să avem un nou guvern, care începe să rezolve problemele rămase nerezolvate, problemele apărute din cauza aceste crize”

Iar abordarea aceasta e una rationala. Este limpede ca un refuz ar fi inflamat spiritele din PSD-ALDE si ar fi permis acestora sa lanseze atacuri la adresa Presedintelui care ar fi lovit, cu manta, si PNL-ul, si toata Opozitia. Evident, majoritatea PSD-ALDE se va verifica la vot. Daca nu se va verifica, atunci se deschide calea spre anticipate, nu neaparat ca vor avea loc. Faptul ca Presedintele „nu ar vrea sa aiba pe cineva competent la Palatul Victoria” – este o exagerare, pentru ca nu depinde doar de Presedinte lucrul acesta. Conform Constitutiei, premierul rezulta din alegerile parlamentare. Cu o Opozitie necoagulata si fara sa poata forma o majoritate – PNL chiar nu a venit cu nicio propunere – un refuz al Presedintelui ar fi prelungit criza politica, cu consecinte nefaste, cum chiar Presedintele a remarcat. Daca propunerea PSD-ALDE nu se va dovedi una buna, benefica, PSD-ALDE vor deconta politic lucrul acesta. Presedintele, si trebuie spus, n-a prea fost ajutat de catre Opozitie, care, dupa cum aratam mai sus, a jucat prea pasiv. Ideea Presedintelui Jucator ar fi fost contraproductiva in aceasta situatie.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iunie 26, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Apropo de ce scriam cu putina vreme in urma…

Nu-mi place neaparat sa ma autofelicit, dar ce scriam cu putina vreme in urma in acest articol s-a vazut ca s-a implinit! 🙂

Ziceam, in finalul articolului, asa:

„Parerea mea este ca noi, romanii, tara noastra, trebuie sa multumim Statelor Unite pentru acest angajament prin care este aparata integritatea teritoriala a tarii noastre, libertatea si valorile democratice! Cred ca pentru prima oara in Istorie Romania se afla pe o pozitie tare, in care o Mare Putere de talia SUA apara, protejeaza tara noastra la modul cat se poate de concret si cinstit. De aceea eu cred ca trebuie sa cautam sa avem relatii mai stranse cu SUA si ar trebui vazut cum putem obtine Visa Waiver si ce demersuri diplomatice ar trebui facute in acest sens. Trebuie stranse inclusiv relatiile economice. Visa Waiver este esentiala, cred eu, pentru ca marea majoritate a aliatilor SUA o au fara probleme si ar trebui s-o avem si noi. Pe de alta parte, Romania e o tara in care nu s-au inregistrat atentate teroriste si nu avem probleme cu islamicii. Cu atat mai mult, deci, Romania se califica pentru Visa Waiver. Iar contactul nemijlocit cu Statele Unite, eu zic ca ar fi benefic pentru Romania. Ar trebui marita prezenta noastra diplomatica in SUA cu oameni de buna calitate si intensificate contactele si  schimburile culturale.

Statele Unite raman garantul respectarii Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului si a valorilor cu adevarat democratice! Ar trebui sa retinem bine acest aspect intrucat intalnim in Europa, din pacate, un antiamericanism desantat, inclusiv tot felul de magarii aparute prin presa europeana. Si stau si ma intreb cu ce scop? Si cine are interesul de a discredita America in ochii cetatenilor Europeni, cand Europa datoreaza atat de mult Americii? Cand America a aparat Europa de Vest, cheltuind sume imense de bani si alte resurse, in fata pericolului comunismului si totalitarismului care a facut orori in Estul Europei! Si, dupa cum se vede, America inca apara Europa de pericolele si provocarile actuale la adresa securitatii globale!”

Asta am scris pe 29 mai. Pe 8 iunie, Dl. Iohannis, Presedintele Romaniei, a fost primit de Presedintele SUA, Dl. Donald Trump. O vizita istorica marcata de aprecieri intru totul pozitive facute la adresa tarii noastre de catre Presedintele american. De notat e faptul ca Donald Trump i-a intins mana lui Iohannis, ceea ce n-a facut cu Angela Merkel!!

Va recomand sa cititi doua articole legate de vizita D-lui. Iohannis in SUA – aici si aici.

Faptul ca se consolideaza Parteneriatul Strategic cu SUA, inceput in urma cu 20 de ani, faptul ca „Americanii si romanii au foarte multe in comun, dragostea pentru libertate„, cum spunea Dl. Trump si faptul ca e o onoare pentru domnia sa „sa primeasca un prieten”, face sa creasca mult importanta tarii noastre pe plan international. De asemenea nu trebuie sa uitam faptul ca Dl. Trump a multumit poporului nostru pentru „tot ce a facut pentru a contribui la lupta impotriva amenintarii terorismului”, lucru care de asemenea plaseaza tara noastra intr-o pozitie fruntasa pe plan international. Este evidentierea unei contributii importante, probabil invizibila pentru multi, pe care tara noastra si-a adus-o, alaturi de partenerul sau strategic, SUA, la lupta impotriva terorismului.

Creste rolul tarii noastre pe plan european si e o recunoastere a faptului ca Romania, in partea Estica a Europei, destul de framantata in ultima vreme, ramane o democratie viabila si un important pilon de stabilitate. Legat de Vecinatatea Estica, este foarte bine si deosebit de important faptul ca Dl. Iohannis a punctat la modul concret faptul ca NATO trebuie sa continue sa-si sprijine partenerii, precum Ucraina, Georgia si Moldova. Acest lucru este esential pentru asigurarea securitatii si stabilitatii in Vecinatatea Estica. De asemenea, trebuie subliniata relatia excelenta dintre „CIA si partenerii de intelligence din Romania„. Dl. Iohannis s-a intalnit cu directorul CIA, Dl. Mike Pompeo. De asemenea nu trebuie uitate intalnirile pe care Presedintele nostru le-a avut in Congresul SUA si faptul ca Dl. Iohannis a sustinut acordarea Visa Waiver tarii noastre, lucru care trebuie sa se intample odata si odata, speram noi cat mai repede. Presedintele Iohannis a reiterat vechea conceptie de politica externa a Romaniei, potriviti careia: „Legatura transatlantica sta la baza civilizatiei occidentale. NATO si UE nu trebuie sa fie in concurenta, ci trebuie sa colaboreze, pentru a face si NATO si Europa mai puternice”. Iar in legatura cu amenintarile Rusiei, este deosebit de important reafirmarea activarii art. 5 de catre Trump: „SUA tin foarte mult la Articolul 5, e acolo pentru a proteja, de aceea vreau sa avem o alianta puternica. Da, vom tine cont de articolul 5”. De asemenea e foarte important ca Romania a reafirmat necesitatea alocarii a 2% din PIB pentru Aparare, lucru cerut de SUA partenerilor sai in repetate randuri.

Nu in ultimul rand trebuie remarcat si faptul ca SUA sprijina lupta anticoruptie din Romania si Presedintele SUA a spus ca vom castiga in lupta cu coruptia. Nu este deloc putin lucru si ar fi bine sa vedem o indreptare a situatiei actuale in acest sens.

Este extraordinar ca s-a ajuns la relatii atat de stranse care avantajeaza ambele parti!

Seamana cu ce scriam eu in 29 mai, nu? 🙂

Lupta impotriva terorismului

In ceea ce priveste lupta impotriva terorismului, trebuie spus ca de la vizita D-lui. Trump in Arabia Saudita vedem si prima actiune concreta. Ma refer la criza diplomatica din Qatar: o serie de state musulmane au intrerupt relatiile diplomatice cu Qatarul din cauza finantarii terorismului. Este prima actiune concreta, in plan diplomatic, e adevarat, luata dupa multi ani in care temuta organizatie terorsta ISIS si-a facut de cap, omorand atatia oameni din diverse colturi ale globului. Trebuie remarcat efortul Administratiei de la Casa Alba si eficacitatea crescuta, pentru ca masura a fost luata destul de repede. Despre sposorizarea terorismului de catre Qatar, un articol interesant aici. De notat este si faptul ca SUA si Arabia Saudita sunt aliati strategici. In martie 2015, Presedintele Barack Obama a declarat ca autorizeaza fortele SUA pentru furnizarea de suport logistic si de intelligence pentru interventia militara din Yemen. Au mai furnizat armament catre Arabia Saudita Marea Britanie si Franta. Chestia are legatura cu Iranul, dar si cu Al-Qaeda si ISIS.

Este de inteles ca Iranul doreste sa-si extinda influenta in Pen. Arabica. Insa aici se intrezareste o axa Rusia-Turcia-Iran destul de periculoasa. In felul acesta s-ar explica the arms deal, intre SUA si Arabia Saudita, cel mai mare din istoria SUA, de $350 miliarde, din care prima transa ar fi de $110 miliarde, pentru a contracara influenta Iranului si incercarile acestuia de a destabiliza Orientul Mijlociu. Pe de alta parte, lupta se duce impotriva unor organizatii teroriste precum Al-Qaeda si ISIS si apropo de situatia din Yemen se vede ca problema e complicata si periculoasa. Este clar ca SUA are nevoie de un aliat puternic in regiune, capabil la nevoie de un raspuns militar imediat, si acest aliat este Arabia Saudita, fiind si cea mai mare tara din regiune si cu influenta mare in lumea sunita.

Trebuie precizat ca actualul context din Orientul Mijlociu e foarte incurcat… Spre exemplu, faptul ca guvernul turc a interzis unor parlamentari germani, pe fondul tensiunilor dintre Turcia si Germania, sa viziteze baza militara de la Incirlik ar putea fi doar un pretext pentru planul D-nei. Ursula von der Leyen, ministrul Apararii din Germania, de a muta trupele in Iordania. La Incirlik sunt 90 de focoase nucleare. Nu fara temei in acest articol e pusa intrebarea daca in cadrul intalnirii bilaterale Iohannis-Trump, partea romana a pus on the table aceasta problema, in contextul in care au existat zvonuri ca baza de la Incirilik se va muta, cu focoase nucleare cu tot, in Romania. Pe de alta parte, sprijinirea de catre americani a militiilor kurde din Siria in lupta impotriva ISIS, tensioneaza relatiile turco-americane, Turcia temandu-se de cresterea capacitatii de lovire a PKK, ce se opune regimului de la Ankara.

Daca Turcia gliseaza spre Rusia, realizandu-se axa cu Teheranul, atunci trebuie ca Iordania, Arabia Saudita, Egipt sa fie de partea SUA si NATO, pentru contrabalansarea sistemului de forte. Inteleg ca intre General Intelligence Directorate (Jordan – Iordania) si CIA este un parteneriat strans, iar SUA in 2013 a acordat un ajutor de $3,3 miliarde serviciilor iordaniene, pe 5 ani si inca $200 milioane pentru criza refugiatilor. De asemenea au fost si ajutoare economice in valoare de peste $1 miliard (acordat de Obama in 2014, in plus fata de $1,25 miliarde aprobate de Congres in 2013)  pentru a sustine economia Iordaniei in plina criza a refugiatilor – v. aici.

Ar ramane de vazut cum ar decurge lupta impotriva ISIS si Al-Qaeda prin trimiterea de trupe pe teren, daca este cazul. E de analizat aceasta posibilitate. Insa parerea mea este ca serviciile de informatii ar trebui sa identifice retelele teroriste, sa le destructureze si sa le anihileze. Un pas important s-a facut acum prin presiunile la adresa Qatarului de a le bloca finantarea. Oricum, actiunile de pe teren impotriva temutelor organizatii teroriste trebuie sa continue. Dupa un nou atac la Londra, pe London Bridge, unde s-a remarcat si romanul Florin Morariu, care a adapostit 20 de oameni si i-a aruncat unui terorist o naveta in cap fapte pentru care a fost considerat erou de catre The Guardian si Associated Press, a urmat atentatul din Teheran, revendicat de ISIS, de la Parlamentul iranian si de la Mausoleul Khomeini soldat cu moartea a 17 civili si ranirea altor 43. Iranul a speculat pe tema implicarii Arabiei Saudite si a SUA. Presedintele Trump si-a exprimat condoleantele fata de victime dar a precizat ca „terorismul se poate intoarce impotriva celor care il promoveaza”, declaratie are a starnit dezaprobare la Teheran. Parerea mea este ca ISIS urmareste crearea de haos, destabilizare. Trump a avut dreptate: Iranul ar trebui sa coopereze cu SUA si aliatii sai in lupta impotriva terorismului, nu sa sprijine terorismul.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iunie 12, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 20 comentarii

Un punct de vedere cu care nu sunt de acord

Iata care e punctul de vedere cu care nu sunt de acord:

Andreea Paul

DAU LEUL PE EURO!

„De ani buni ni se tot explică de către băieții deștepți de sistem cu salarii de vreo 10 mii de euro pe lună de ce nu e bine ca România să intre în zona Euro, de ce trebuie permanentizată amânarea datei aderării. Ba chiar unii scriu vreo 240 de pagini de ce e bine așa.

Peste 3 milioane de români au ales să se integreze individual și activ în zona Euro. România i-a marginalizat și nu a știut să folosească munca și inteligența lor. Nici măcar semnalul lor nu ne trezește din inerția sistemului?! EI AU DAT LEUL PE EURO.

La dezbaterea generată de ziarul Bursa am spus clar: România în Euro este următorul obiectiv de țară și ar fi bine să-l onorăm urgent. Decalajele din interiorul României sunt mai mari decât cele din zona Euro. Nu reiau argumentele tehnice – ne sunt favorabile. Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro. Negocierea pentru intrarea României în zona euro abordată din perspectiva intereselor economice, sociale și politice ale românilor ar fi o nouă abordare. În paralel, centrarea dezbaterii publice și a deciziilor interne spre competitivitate ar fi a doua noutate absolută necesară. Renunțarea la consumul infinit pe datorie și la mecanismul de reechilibrare a soldurilor balanțelor prin cursul valutar și inflație (care sărăcește populația pe muțește) este necesar, sănătos și ne obligă să devenim mai competitivi.  Pentru asta DAU LEUL PE EURO!”

Si acum ar trebui sa spun de ce nu sunt de acord. Dar as dori sa vedeti puncte de vedere cu care sunt de acord:

Florin Citu

Aderarea la zona euro impinsa spre 2025 de lipsa reformelor

April 20, 2015

„Cele mai recente informatii de la guvern si banca nationala indica anul 2019 ca data la care Romania va adopta moneda euro. La acea data leul romenesc iese din circualtie si este inlocuit de euro ca moneda oficiala. Ati spune ca nu este mare diferenta fata de situatia de astazi. Dar este. In primul rand euro o sa fie moneda acceptata de statul roman atunci cand o sa va platiti taxele. Iar in al doiela rand, si mult mai important, o data cu sfarsitul leului romanesc se termina si rolul Bancii Nationale a Romaniei. Din acel moment politica monetara o sa fie implementata si pentru Romania de Banca Centrala Europeana. Altfel spus, inflatia si pretul banilor or sa fie controlate, atat cat pot sa fie controlate in realitate, de BCE. Dar pe langa acest aspect exista inca un cost pentru o societate ca a noastra, pierdem din flexibilitate in fata socurilor neprevazute iar reformele reale o sa fie suportate doar de factori interni precum somajul.

Sa explic mai pe larg.
Criza economică globală a scos la suprafaţă o mulţime de ineficienţe atât ale sistemelor monetare globale, cât şi ale sistemelor prin care politicile economice reacţionează în astfel de situaţii. Exemplul principal il reprezinta structura pe care s-a construit zona euro si care a fost cel mai grav afectată. În acest context tari precum Grecia, Portugalia, Irlanda şi Spania au ridicat foarte multe semne de întrebare în legătură cu beneficiile aderării la zona euro. De fapt, ministrul grec de finante Yanis Varoufakis a recunoscut ca Grecia nu trebuia sa intre in zona euro.
Aceste exemple alaturi de revenirea lenta a economiei zonei euro a facut ca o mare parte din ţările care erau pregătite să intre în zona euro sa decida să amâne adoptarea monedei unice. România a amanat deja de doua ori, in 2010 si in 2013, iar acum data oficiala, desi nu ferma, este 2019. Motivul principal prezentat de oficialităţi a fost criza economică. În realitate, desi in 2010 nu avea cum să îndeplinească condiţiile nominale impuse de Tratatul de la Maastricht, România ar fi putut sa atinga aceste tinte pentru adoptarea monedei euro in 2015. Ar fi fost 2015 prea devreme? Dar 2019?
România a intrat în UE în 2007, iar prin tratatul semnat se obligă să adopte moneda euro. Aşadar, pentru tara noastra nu exista opţiunea de a nu adopta euro ci doar posibilitatea de a amâna momentul. Din punctul de vedere al zonei euro condiţiile de aderare sunt foarte clare şi ele sunt stipulate în Tratatul de la Maastricht, criteriile de aderare fiind împărţite în criterii monetare şi criterii fiscale.
Criteriile de convergenţă de la Maastricht sunt criterii care în viziunea liderilor zonei euro caracterizează o economie „sănătoasă”: rată scăzută a inflaţiei, finanţe publice sănătoase şi o rată de schimb stabilă. Speranta este ca in cazul în care toate aceste criterii sunt îndeplinite, se poate presupune că o economie ar putea adopta moneda unică europeana. Conformitatea cu criteriile ar trebui să asigure, dar după cum acum vazut in cazul tarilor PIGS nu reprezintă o garanţie, faptul că economia va rămâne competitivă după aderarea la Uniunea Monetară, şi că nu va fi o povară pentru alte state membre.
Pentru a putea adera la zona euro România trebuie să îndeplinească aşa numitele criterii de convergenţă nominală stipulate în Tratatul de la Maastricht. Teoretic există şanse mari ca acestea să fie îndeplinite la sfârşitul lui 2016 pentru ca România să intre în sistemul ERM II la începutul lui 2017 şi să adopte moneda euro în 2019.
În acelaşi timp ramane o problema mult mai greu de inlaturat. Este imposibil pentru ţara noastră să reducă din decalajul faţă de statele din zona euro în ceea ce priveşte convergenta reala sau in termeni mai simpli competitivitatea. Adoptarea monedei euro în 2019 ar pune economia României în competiţie directa pentru resurse si captial cu celelalte ţări din zona euro. In plus Romania la nivelul la care se gaseste astazi porneste dintr-o poziţie mult mai dificilă decât cea în care au fost ţările PIIGS. În această situaţie România va fi forţată ori să se restructureze foarte rapid in primii ani dupa aderarea la zona euro, ceea ce va însemna şomaj şi creştere economică redusă, ori să amane aceste reforme si sa acumuleze dezechilibre de genul celor văzute la ţările PIIGS: creşterea deficitelor externe şi a datoriei publice. Dar chiar şi în cazul acumulării de deficite şi datorie publică, aşa cum am văzut în cazul PIIGS, la un moment dat tot este nevoie de o restructurare reală a economiei pentru a creşte competitivitatea. Nu exista niciun fel de scurtatura care sa elimine reforma reala a economiei noastre. Aderarea la zona euro nu este o solutie in acest sens, din contra.
Experienţa ţărilor PIIGS a arătat că restructurarea reală a economiei în interiorul zonei euro este bruscă şi cu costuri foarte mari – şomaj, scăderea producţiei. În acelaşi timp, tot experienţa acestora, dar mai ales a Greciei, arată că recuperarea după o asemenea restructurare este lentă, mult mai lentă decât dacă ţara ar fi parcurs această perioadă în afara zonei euro. Luand exemplul Greciei cele mai optimiste scenarii nu vad revenirea economiei la o crestere economica medie similara cu ceea din perioada 1980 -2007 mai devreme de 2025. Si chiar si aceste scenarii optimiste implica o reducere drastica, sau chiar iertare totala, a datoriei publice. Situatii similare intalnim in Portugalia, Spania, Italia si Iralanda. In toate cazurile dezechilibrele macroeconomice au fost exagerate in interiorul zonei euro. Reforma necesara pentru a le corecta s-a dovedit mult mai dureroasa deca daca aceste tari ar fi implementat aceste masuri beneficiind de o poltica monetara proprie.
România s-a angajat ferm ca la un moment dat să adopte moneda unică europeană. In această privinţă nu are de ales. Totusi, poate să aleagă momentul cel mai bun de aderare la zona euro. Aceasta sansa nu ar trebui irosita iar momentul aderarii trebuie ales in asa fel incat cea mai mare parte din reforma reala a economie sa fi fost facuta. Daca folosim parametrii nominali Romania o sa fie gata pentru aderarea la zona euro in 2019. Dar din punct de vedere al convergenţei reale şi al costului pe care aceasta îl presupune, o dată mai realistă ar fi mai aproape de 2025. În acest fel avem şansa să beneficiem din plin de următoarea perioadă de creştere economică în afara zonei euro. In acealsi timp clasa politica are sansa sa trasnforme aceasta economie, sa o reformeze, intr-o perioada de crestere economica si nu in criza. Aderarea la zona euro cu o economie nereformata creste riscul ca în perioada de boom să acumulăm aceleaşi dezechilbre pe care le-am văzut în cazul PIIGS şi în perioada de ajustare România să fie exact unde este astăzi Grecia.

* articol aparut si pe cursdeguvernare.ro
** Referinte: Euro, mai devreme sau mai tarziu ? (Raport anual SAR, 2012)”

Tot despre aderarea la zona euro

May 4, 2012

„Exista un motiv care este mereu adus ca suport pentru adoptarea euro cat mai rapid: politicienii romani implemneteaza reforma doar daca sunt fortati. In sine aceasta afirmatie este adevarata dar nu numai pentru Romania dar si pentru alte tari emergente (zona economica de unde se pare ca nu vom scapa in timpul generatiei mele).

Cu toate ca este adevarata aceasta afirmatie ce incerc eu sa arat aici si aici este ca dupa intrarea in zona euro nu exista nicio motivatie pentru politicienii autohtoni sa implementeze reforme. Costul reformelor este imediat si vizibil iar benficiile pe termen lung si foarte greu de quatificat pe termen scurt. Cum clasa politica are ca obiectiv principal maximizarea numarului de ani la putere este foarte putin probabil sa vedem reforme care sa schimbe soarta economiei. Exemplul clar este dat de tarile PIIGS. Totusi, pentru a mima reformele clasa politica va adancii dezechilibrele macroeconomice prin imprumuturi si cheltuieli publice (vezi PIIGS). De fapt efectul pervers al aderarii la zona euro prea devreme este adancirea dezechillibrelor macrcoeconomice.

Asadar, satatul nu are o problema de optimizare de rezolvat in care sa maximizeze reformarea eonomiei. Constrangerile auto impuse din partea plitica fac ca aceasta problema sa nu aiba solutie. Mai mult in zona euro nu exista nicio modalitate prin care piata, ca un arbitru impartial , sa penalizeze derapajele macroecnomice.

Din punctul meu de vedere statul trebuie sa rezolve urmatoarea probelma de optimizare: minimizarea deficitelor si a dezechilibrelor macroeconomice. Iar din punctul meu de vedere o astfel de problema are o solutie superioara daca se incearca rezolvarea ei in afara zonei euro deoarece exista o constrangere impusa de piata care pe termen lung va mentine dezechilibrele macroeconomice mai mici decat in absenta acestei coanstrangeri.

Ceea ce mi se pare interesant este ca nimeni nu vorbeste de motivul cel mai bun pentru aderearea la zona euro a Romaniei: economia este euroizata. Am discutat despre asta aici. si aici

Cititi, va rog si aceasta postare, daca tot e dezbatere publica:

EURO in 2015, prea devreme pentru o economie “mult prea stabila”

May 3, 2012

„Cea mai recenta versiune a programului de convergenta mentine tinta de aderare la zona euro in 2015. Daca prin aceasta se intelege 1 ianuarie 2015, atunci Romania trebuie sa intre in ERM (Exchange Rate Mechanism) la 1 Ianuarie 2013. De ce atata graba?
articol aparut in Finantistii.

Dintre tarile din Est, numai Romania este cea care vrea neaparat sa intre in zona euro cat mai curand. Polonia, Ungaria sau Bulgaria nu iutesc pasul, ba chiar dau ca tinta orizonturi de timp cat mai indepartate. Si niciuna nu sta mai rau din punct de vedere economic: ori la fel, ori mai bine, dar nu mai rau.

Se prea poate ca cei care decid acest lucru in Romania sa vada ceva ce nu vad ceilalti cu pozitii similare in celelalte trei tari. Un beneficiu care sa faca sa merite costul aderarii.

Poate e ceva in conditiile de aderare. Aderarea la zona euro implica atingerea unor tinte nominale: o anumita rata de inflatie, un anumit deficit bugetar, un anumit nivel al datoriei publice, o curba a randamentelor pe piata locala functionala – unde se fac tranzactii nu doar se afiseaza preturi – si mentinerea volatilitatii cursului intr-o banda de +/- 15% timp de doi ani inainte de aderare. Cu alte cuvinte, aceste tinte nominale ar trebui sa arate o economie stabila, o economie de piata functionala ce nu este foarte indatorata.

Inainte de a merge mai departe, merita pusa intrebarea: Credeti ca asemenea tinte pot fi atinse mai usor de o economie emergenta atunci cand este in plina expansiune sau cand cresterea economica e aproape nula? Pentru ca vorbim de tinte nominale, e mult mai usor sa fie atinse atunci cand economia stagneaza.

Si de aici si un motiv clar pentru de a grabi intrarea in zona euro: tintele sunt acum in “raza de actiune” a Romaniei. Decidentii stiu foarte bine ca practicarea unor politici discretionare va duce la “overshooting” imediat ce economia va incepe din nou sa creasca. Pentru ca la un moment dat va creste, nu foarte rapid, dar va creste. In acel moment statul va dori sa “ajute” aceasta crestere si vor aparea iarasi dezechilibre.
Si, din pacate, mai este o problema care trebuie rezolvata si e imposibil de solutionat pana in 2015: convergenta reala la conditiile de competitie din zona euro.

Se pare ca ne incapatanam sa nu invatam din istorie. Exista chiar in aceste momente un grup de tari in zona euro care se lupta sa scape de faliment. Pentru unele a fost inevitabil, dar altele mai spera. Aceste state – PIIGS – au atins la randul lor tintele nominale impuse de tratatul de la Maastricht. Dar, precum Romania, indicatorii care masurau convergenta reala aratau niste economii care erau mult in urma in ceea ce priveste competitivitatea in interiorul zonei euro.

Si totusi au intrat pentru ca sperau sa inchida diferentialul de productivitate in interior cu costuri mai mici. Astazi stim ca lucrurile nu au stat cum si-au propus si ca de fapt decalajul s-a adancit, iar aceste tari sunt intr-o situatie disperata.

Cei care decid pentru noi, fara sa ne intrebe printr-un referendum, de exemplu, se pare ca vor sa ignore ce s-a intamplat cu Grecia, Spania si Portugalia. Intr-un fel ne spun ca “this time is different”. Imi pare rau sa fiu eu acela care sa-i aduca cu picioarele pe pamant, dar o intrare prematura in zona euro poate sa ne trimita inapoi cateva generatii.

Poate ca socul cu lipsa de respect pentru proprietate poate fi inghitit de economie, dar un al doilea – “jucat” pe mana unei aderari premature – ar fi prea mult pentru potentialul de dezvoltare care si asa se zbate putin peste zero.”

De fapt, ce doreste sa spuna simpatica Andreea Paul se rezuma la aceasta fraza: „Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro.”. Sau, si mai pe scurt, trebuie sa intram grabnic in Zona Euro ca sa fim la „masa cea mai imporanta a deciziilor”. De asemenea, punctul de vedere potrivit caruia: „Peste 3 milioane de români au ales să se integreze individual și activ în zona Euro. România i-a marginalizat și nu a știut să folosească munca și inteligența lor. Nici măcar semnalul lor nu ne trezește din inerția sistemului?! EI AU DAT LEUL PE EURO.” nu arata in mod suficient de ce Romania ar trebui sa se integreze in Zona Euro. Pentru ca nu vorbeste deloc despre reformele ce trebuie facute in economia romaneasca, lucru la care Dl. Citu se refera pe larg si explica ce ar insemna sa aderam la euro fara sa fi facut reformele necesare, inclusiv la nivelul BNR as aduga eu pentru ca acolo cred ca nu s-au facut chiar deloc reformele necesare aderarii tarii noastre la euro. Iar Dl. Citu arata si pericolele unei integrari premature in Eurozona: adancirea dezechilibrelor economice.

Or, reforme in economia romaneasca nu s-au mai prea facut din 2004. Dimpotriva, s-a angajat si se angajeaza masiv la stat, se maresc salariile in sectorul de stat (dublandu-se, nu-i asa, triplandu-se, desigur, intr-un timp extrem de scurt, chiar si imediat daca se poate), nu se respecta tintele de deficit bugetar asumate de Romania prin criteriile de convergenta. Vrem sa ne integram cu companii de stat neperformante, care au o mare multime de angajati. Noi asa vedem integrarea in Eurozona. Pentru ca din 2004 incoace n-am vazut vreun poltician sa vorbeasca despre restructurari in sectorul de stat, despre privatizari nici vorba, tacere totala!

Se observa, de asemenea, la Andreea Paul tentatia femeii frumoase, talentate si de succes care doreste sa provoace: „DAU LEUL PE EURO!”, titlul scris cu litere mari – observati cat de provocator apare si suna!! In schimb nu ne spune nimic despre riscuri, spre exemplu despre PIIGS… Nu pomeneste nimic despre convergenta reala, despre care Dl. Citu ne vorbeste:

„Se pare ca ne incapatanam sa nu invatam din istorie. Exista chiar in aceste momente un grup de tari in zona euro care se lupta sa scape de faliment. Pentru unele a fost inevitabil, dar altele mai spera. Aceste state – PIIGS – au atins la randul lor tintele nominale impuse de tratatul de la Maastricht. Dar, precum Romania, indicatorii care masurau convergenta reala aratau niste economii care erau mult in urma in ceea ce priveste competitivitatea in interiorul zonei euro.” (subl. mea)

si:

Cei care decid pentru noi, fara sa ne intrebe printr-un referendum, de exemplu, se pare ca vor sa ignore ce s-a intamplat cu Grecia, Spania si Portugalia. Intr-un fel ne spun ca “this time is different”. Imi pare rau sa fiu eu acela care sa-i aduca cu picioarele pe pamant, dar o intrare prematura in zona euro poate sa ne trimita inapoi cateva generatii.

Iar cel care spune aceste lucruri, Dl. Citu, e un liberal – in sensul dat de Milton Friedman cuvantului liberal – convins!! Iar din 2012 si pana acum nu s-au schimbat prea multe in economia Romaniei, nici nu s-au facut reforme ca sa zici ca s-a schimbat ceva fundamental sau ca am fi crescut decisiv in competitivitate economica, lucrul pe care il arata si Andreea Paul. Adevarul este ca „dorinta” aceasta de aderare la Eurozona este dictata de motive politice, „sa fim la „masa cea mai imporanta a deciziilor”, ignorandu-se cu totul aspectul si problemele economice reale ale Romaniei!! Trebuie spus si aratat lucrul asta, cu atat mai mult cu cat apetenta pentru reforme, mai ales acum, este extrem de scazuta la politicienii si decidentii nostri. Dimpotriva, inclinatia lor este sa tina, in continuare, in brate un sector de stat mare, neperformant si corupt, pentru a beneficia de voturi. Or, reforma presupune altceva… Ar mai trebui aratat ca nu doar tarile PIIGS au avut probleme serioase cu euro, dar si tari precum Franta, Italia, economii mari, tari dezvoltate, care au inregistrat in ultimii ani un somaj record pe care nu-l vedeai in Germania sau Austria. De aceea chestiunea aderarii tarii noastre la Eurozona cred ca trebuie privita sub aspect economic si la modul realist. In niciun caz basist: „Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro.”, fraza care imi aminteste de Basescu ce spunea ca „Romania nu e o tara neputincioasa!”. Eu cred ca mai bine e sa fim realisti decat populisti. Cu atat mai mult cu cat n-am prea vazut reforme economice nici pe vremea lui Basescu!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Mai 29, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Donald Trump: „The Germans are bad, very bad”

Cum se intampla deseori in politica externa, o declaratie a unui oficial dintr-o tara, mai ales daca cesta este insusi Presedintele US, urmeaza a fi disecata si interpretata in fel si chip. Lucrul asta, evident, nu e o noutate. Ce a vrut sa spuna, deci, Donald Trump prin aceste cuvinte: „Germans are bad, very bad”? Un articol interesant pe aceasta tema din The Washington Post – aici.

Eu cred ca Dl. Donald Trump, prin aceste cuvinte, nu a dorit sa-i critice pe germani sau Germania, ci atitudinea regimului D-nei. Cancelar Merkel. Cand esti intr-o alianta cu altii ar trebui sa ai in vedere ca si ceilalti au interesele lor si sa-ti armonizezi interesele cu ale lor. Or, de multi ani, atitudinea Berlinului este ca isi vede aproape in exclusivitate doar de propriile interese – un realpolitik pe fata – ignorand deseori interesele celorlalti. Un exemplu evident de nesimtire din partea regimului D-nei. Merkel a fost cand, la sfarsitul lui martie, Dl. Tillerson a cerut – absolut corect si justificat – ca statele membre NATO sa suplimenteze bugetul acordat apararii la 2% sin PIB. Singura tara care s-a opus, care a transmis ca lucrul acesta nu este nici posibil si nici „dezirabil” a fost Germania. Si asta in conditiile in care, din cele 28 de state membre, doar 5 dintre ele aloca cel putin 2% din PIB pentru Aparare: Statele Unite, Marea Britanie, Estonia, Polonia şi Grecia. Dupa Dl. Trump, datoria Germaniei fata de NATO se ridica la impresionanta suma de 346 miliarde de euro!! Germania, sub D-na. Merkel si-a asumat, neoficial, rolul de lider al UE. In schimb nu se vede deloc faptul ca, in aceste conditii, Germania isi asuma vreo responsabilitate fata de situatie deloc roz in care se gaseste Uniunea Europeana, mai ales ca o tara – Marea Britanie – a parasit UE de curand, iar la recentele alegeri prezidentiale din Franta extremele politice au inregistrat un avans ingrijorator, desi n-au reusit sa le castige.

Dl. Trump a adaugat: „See the millions of cars they are selling in the U.S.? Terrible. We will stop this.”. Eu va spun ca Trump are dreptate. Cu alte cuvinte, germanii fac bani frumosi in SUA, dar nu-si respecta obligatiile legale fata de Alianta din care facem cu totii parte: NATO. Or, lucrul asta poarta un nume: NESIMTIRE!! Cu atat mai putin scuzabil, cu cat Germania e una dintre cele mai dezvoltate tari de pe Glob, cu un PIB urias!! Faptul ca Donald Trump a pus piciorul in prag la recentul Summit NATO de la Bruxelles, era de asteptat si justificat in acelasi timp.

Trebuie arata ca D-na. Merkel a inteles, asa cred, ca trebuie s-o lase mai moale:

Mediafax

Reprezentantul cancelarului german, după declaraţia şocantă a acesteia potrivit căreia UE nu se mai poate baza pe SUA: Angela Merkel este „o atlantistă convinsă”

„Angela Merkel, cancelarul german, este o susţinătoare convinsă a pactului atlantic şi consideră că este corect să semnaleze diferendele dintre legăturile Germaniei cu SUA pentru a menţine relaţii amiabile, informează purtătorul de cuvânt al acesteia, citat de Reuters.

Merkel i-a şocat pe mulţi după ce a declarat duminică că Uniunea Europeană nu se mai poate baza pe Statele Unite, astfel că trebuie să îşi construiască propriul viitor.

„Cuvintele cancelarului au fost clare şi comprehensibile”, a afirmat Steffen Siebert, în cadrul unei conferinţe de presă ce a avut loc luni în Berlin.

A vorbit o atlantistă ferm convinsă”, a adăugat acesta.

„Pentru că relaţiile trans-atlantice sunt extrem de importante pentru cancelar, este corect din punctul său de vedere să vorbească deschis despre diferende”, a mai spus Siebert.”

Siebert a mai dres busuiocul dupa gafa monumentala facuta de D-na. Merkel. Sa spui ca UE nu se mai poate baza pe SUA este o gafa monumentala.

De asemenea, legat de Summitul NATO de la Bruxelles, este de salutat pozitia avuta de Dl. Jens Stoltenberg, Secetarul General al Aliantei, cu privire la mentinerea sanctiunilor la adresa Rusiei – v. aici:

Question: Yesterday, you talked about NATO support for Western sanctions against Russia. If the EU and the US adopted stronger sanctions, would you also support that as well? And do you think the time has come to have that dialogue until Russia gets the message to get out of Ukraine?

Secretary General: It’s for the EU and the US to decide on economic sanctions, but I have expressed support to this actions. And of course, 22 of the EU members and the US are members of NATO. [Inaudible] So I support the sanctions. I think the sanctions are extremely important as a reaction to the illegal annexation of Crimea and the lack of implementation of the Minsk agreements. And then I leave it to the EU and the US to make the specific decisions on sanctions.

Question: Your feelings on the deployment of the task force in eastern Europe. Next month, Canada will send its troops in Latvia. I just wonder about your feelings how it goes?

Secretary General: The deployment of the four battlegroups shows that NATO is able to adapt and change when the world is changing. The four battlegroups were decided in Warsaw, in July, at our last Summit. And we are now implementing and they will be in place, all of them, within weeks. It sends a strong signal of unity. It sends a strong signal of credible deterrence and defence. Because this is a multinational presence in the three Baltic countries and in Poland. Canada being the lead nation in Latvia. And other NATO Allies being the lead nations and contributing in the other Baltic countries and Poland. This is a defensive deployment. It’s proportionate, measured and it’s a direct reaction to the aggressive actions of Russia in Ukraine.”

Legat de relatiile NATO-Rusia:

NATO-Russia relations: the facts

„Since Russia began its illegal military intervention in Ukraine, Russian officials have accused NATO of a series of mythical provocations, threats and hostile actions stretching back over 25 years. This webpage sets out the facts.

Claim: NATO’s enhanced forward presence violates the NATO-Russia Founding Act?

Fact: Moscow accuses NATO of violating an important part of the 1997 NATO-Russia Founding Act related to new permanent stationing of forces. It’s called the “Substantial Combat Forces” pledge. That pledge stated that in the “current and foreseeable security environment” NATO would “carry out its collective defence…by ensuring the necessary interoperability, integration, and capability for reinforcement rather than by additional permanent stationing of substantial combat forces.”

NATO has fully abided by this pledge. The four multinational battlegroups deploying to the eastern part of our Alliance are rotational, defensive and well below any reasonable definition of “substantial combat forces.” There has been no permanent stationing of substantial combat forces on the territory of eastern allies; and total force levels across the Alliance have, in fact, been substantially reduced since the end of the Cold War.

Russia, which pledged to exercise “similar restraint” has increased the numbers of its troops along Allied borders, and breached agreements which allow for verification and military transparency, in particular on military exercises.

By signing the NATO-Russia Founding Act, Russia also pledged not to threaten or use force against NATO Allies and any other state. It has broken this commitment, with the illegal and illegitimate annexation of Crimea, the territory of a sovereign state. Russia also continues to support militants in eastern Ukraine.

Claim: NATO refuses real dialogue with Russia

Fact: NATO suspended practical cooperation with Russia due to its aggressive actions in Ukraine.  However, we continue to keep channels for political dialogue open. The NATO-Russia Council, an important platform for dialogue, has never been suspended. In 2016, we held three meetings. We discussed the situation in and around Ukraine, as well as transparency and risk reduction. This included briefings on air safety and military exercises.

In March of this year, we took a positive step forward with an exchange on our respective military postures. This dialogue contributes to the predictability of our relations. We would welcome more briefings and transparency, particularly on upcoming military exercises, including ZAPAD 2017.

NATO also has military lines of communication with Russia. In March, the Chairman of the Military Committee, General Petr Pavel, talked by phone with the Russian Chief of Defence General Valery Gerasimov. This was a positive step in ensuring we retain effective and reliable military lines of communication.

Claim: By suspending practical cooperation with Russia, NATO undermines security

Fact: In 2014, NATO suspended all practical cooperation with Russia, in response to its aggressive actions in Ukraine. This cooperation included projects in Afghanistan, on counter-terrorism and scientific cooperation. These projects did deliver results over time, but their suspension has not undermined the security of the Alliance or our ability to counter challenges such as terrorism.

We have made it clear that we continue to seek a constructive relationship with Russia. But an improvement in the Alliance’s relations with Russia will be contingent on a clear and constructive change in Russia’s actions – one that demonstrates compliance with international law and Russia’s international commitments. […]”

Am citat putin din acest articol: se vede foarte clar ca NATO nu refuza cooperarea si o relatie constructiva cu Rusia, dar nici nu poate sa nu sanctioneze incalcarile grave ale dreptului international pe care le face regimul de la Kremlin. Interesanta a fost reactia Rusiei, care mi s-a parut – va rog sa-mi scuzati expresia – isterica:

Mediafax

Rusia condamnă dur suplimentarea capacităţilor militare NATO în Europa de Est

„Rusia a criticat dur, vineri, deciziile NATO de suplimentare a efectivelor militare în ţările est-europene, cerând Alianţei Nord-Atlantice să pună capăt, „până nu este prea târziu”, atitudinii de confruntare şi avertizând că relaţiile sunt la cel mai scăzut nivel după Războiul Rece.

„În momentul de faţă, relaţiile Rusia-NATO sunt la cel mai scăzut nivel după sfârşitul Războiului Rece”, a transmis vineri Ministerul rus de Externe, citat de site-ul agenţiei Tass.

„Încercarea NATO de a amplifica în continuare mitul «ameninţărilor estice» blochează eforturile bilaterale de contracarare a ameninţărilor şi provocărilor comune. Această abordare negativă nu este decizia Rusiei. Este rezultatul direct al liniei politice distructive a NATO de a dobândi în mod nechibzuit dominaţia militară şi politică în Europa şi pe plan mondial. Până nu este prea târziu, este esenţial să se pună capăt încercărilor de raportare a NATO la Rusia prin scheme şi mecanisme specifice perioadei de confruntare”, avertizează Ministerul rus de Externe.

„Măsurile luate pentru consolidarea prezenţei militare pe flancul estic al NATO, consolidarea prezenţei militare şi dezvoltarea infrastructurii în regiuni aflate în apropierea frontierelor Rusiei erodează prevederile Tratatului fondator NATO (…)”, subliniază MAE rus.

„Încercările de a trece peste principiile Tratatului fondator NATO sunt periculoase şi intră în contradicţie cu interesele iniţiale ale statelor membre. Observăm încercări ale Alianţei Nord-Atlantice de a legitima consolidarea capacităţilor militare în apropierea frontierelor Rusiei, care, combinate cu activităţi militare în anumite ţări membre, generează schimbarea echilibrului de putere în Europa şi conduc spre o nouă cursă periculoasă a înarmării”, avertizează Administraţia de la Moscova.

Preşedintele Klaus Iohannis a declarat, joi seară, că reuniunea NATO de la Bruxelles a contribuit la „asigurarea unei apărări solide a României şi la un rol vizibil al ţării noastre”. „După discuţiile de astăzi, NATO rămâne aceeaşi organizaţie relevantă, puternică şi mai ales unită. Am salutat la reuniune reiterarea fermă de către preşedintele Trump a angajamentului SUA pentru Alianţă, pentru apărarea colectivă şi consolidarea flancului estic, inclusiv prin foarte recenta propunere de creştere a finanţării iniţiativei de reasigurare europeană în 2018 de la 3,4 miliarde, cât a fost până acum, la 4,8 miliarde de dolari„, a declarat preşedintele Klaus Iohannis.

Alianţa Nord-Atlantică a aprobat în iulie 2016 un plan de consolidare a prezenţei militare în Europa de Est, prin desfăşurarea a mii de militari în Polonia şi în ţările baltice. O structură multinaţională NATO ar urma să fie staţionată în România. În plus, Alianţa a preluat controlul asupra sistemului antirachetă, care include nave americane dotate cu sisteme antibalistice în largul Spaniei, un radar în Turcia şi elementele de interceptare din România.

Rusia a avertizat în mai multe rânduri că este „extrem de preocupată” de instalarea sistemelor antibalistice NATO în România şi Polonia, afirmând că sunt interzise prin Tratatul privind Forţele nucleare intermediare (INF) şi avertizând că va lua măsuri pentru a se apăra.”

De remarcat ca Rusia nu-si vede nicio vina – de vina, in opinia Kremlinului, e doar NATO. Partea proasta pentru Rusia este ca s-a pus singura, fara a fi fortata de cineva, in postura de stat agresor prin anexarea ilegala a Crimeii si prin nerespectarea Acordurilor de la Minsk. De aceea nu NATO amplifica mitul „amenintarilor estice” si nici nu e responsabila de faptul ca relatiile dintre Alianta si Rusia sunt la cel mai scazut nivel dupa sfarsitul Razboiului Rece. Toate acestea sunt consecinte ale politicii Kremlinului, desfasurata recent si, as adauga eu, iresponsabil. Cu atat mai mult cu cat NATO, cum am aratat mai sus, nu refuza dialogul cu Rusia. In schimb Rusia prolifereaza amenintari: „pana nu e prea tarziu”…

Dar mai e si altceva: regimul Putin se astepta probabil la o alta abordare la acest Summit NATO de la Bruxelles. Iata ca NATO ramane unita in jurul valorilor fundamentale ale Aliantei. Iar Secretarul General, Jens Stoltenberg a afirmat clar: „NATO will always defend the values on which our Alliance is founded” – „NATO va apara intotdeauna valorile pe care Alianta noastra este fundata”.

Ca sa rezumam, Summitul NATO de la Bruxelles a avut preocupari legate de:

– Securitatea Nordului Africii si Orientului Mijlociu, statele din Sudul Europei fiind preocupate de acest aspect;

– Criza migrantilor din Europa;

– Agresiunea efectuata de Rusia – preocupare statele din Estul Europei;

– Ingrijorare privind relatiile Rusia – Turcia;

– Acordarea de 2% din PIB pentru Aparare – Casa Alba a subliniat ca tarile care nu indeplinesc conditia se pun in afara NATO;

– Posibilitatea altor state de a face parte din NATO ramane deschisa.

Si a fost invitat si Muntenegru inainte de a fi membru efectiv al NATO la 5 iunie 2017, de unde se poate vedea ca NATO se intareste in Balcanii de Vest. Referendumul pentru independenta din 2006 si despartirea de Serbia anticipa intrarea Muntenegrului in NATO. Atunci Serbia nu a obiectat la declaratia de independenta a Muntenegrului. Ar mai trebui spus ca incercarea de lovitura de stat din octombrie 2016 la care au participat 20 de oameni, incluzand si cativa nationalisti sarbi si rusi, a fost dejucata.

Reactii in Partidul Republican legate de Rusia si Statul Islamic

Video DECLARAŢIA ZILEI Senatorul american John McCain: Rusia, o ameninţare mai mare decât Statul Islamic

„”Sunt de părere că Statul Islamic poate să facă lucruri oribile şi sunt foarte preocupat de ce se întâmplă cu credinţa musulmană”, a spus senatorul.

”Dar ruşii sunt cei care au încercat să distrugă înseşi fundamentele democraţiei şi anume să modifice rezultatul unor alegeri americane”, a mai spus McCain.”

Administraţia Trump propune suplimentarea fondurilor pentru descurajarea agresivităţii ruse în Europa. O parte din bani, pentru investiţii în baze militare din România

„Administraţia Donald Trump propune o suplimentare consistentă a fondurilor alocate pentru apărarea statelor NATO şi descurajarea agresivităţii Rusiei în Europa. O parte din aceste fonduri urmează să fie utilizate pentru investiţii în baze militare din România, potrivit unui document al Pentagonului.

Documentul propune ca bugetul Iniţiativei Europeane de Reasigurare (European Reassurance Initiative), care constă în măsuri de reacţie la presupusele ingerinţe ruse în conflictul din estul Ucrainei, să crească de la 3,4 miliarde de dolari în acest an, la 4,7 miliarde de dolari în anul 2018.

Propunerea include şi investirea a 3 milioane de dolari pentru îmbunătăţirea infrastructurii bazei de la Campia Turzii şi 2,2 milioane de dolari pentru baza Mihail Kogalniceanu.

Pentagonul mai prevede ca fondurile să fie utilizate pentru a susţine creşterea prezenţei trupelor americane în Europa, inclusiv prezenţa prin rotaţie a unei unităţi de luptă din cadrul unei brigăzi de blindate în statele baltice, Polonia, România şi Bulgaria.

Bugetul propus ar permite şi o participare mai mare a forţelor americane la exerciţiile şi activităţile de antrenament desfăşurate cu aliaţii şi partenerii NATO în Europa.

Suplimentarea bugetului Iniţiativei Europeane de Reasigurare ar face posibilă desfăşurarea a 6.850 de militari americani în Europa. aceştia urmând să participe la activităţi în acest teatru de operaţiuni, inclusiv prin consolidarea temporare a prezenţei în unele state NATO şi participarea la exerciţii.

Aproximativ 4.000 de militari români şi din ţări membre ale NATO participă, cu 500 mijloace tehnice, la exerciţiul multinaţional NOBLE JUMP 2017 (NOJP17), care se va desfăşura, în perioada 26 mai-16 iunie, pe teritoriul Greciei, Bulgariei şi României.”

Parerea mea este ca noi, romanii, tara noastra, trebuie sa multumim Statelor Unite pentru acest angajament prin care este aparata integritatea teritoriala a tarii noastre, libertatea si valorile democratice! Cred ca pentru prima oara in Istorie Romania se afla pe o pozitie tare, in care o Mare Putere de talia SUA apara, protejeaza tara noastra la modul cat se poate de concret si cinstit. De aceea eu cred ca trebuie sa cautam sa avem relatii mai stranse cu SUA si ar trebui vazut cum putem obtine Visa Waiver si ce demersuri diplomatice ar trebui facute in acest sens. Trebuie stranse inclusiv relatiile economice. Visa Waiver este esentiala, cred eu, pentru ca marea majoritate a aliatilor SUA o au fara probleme si ar trebui s-o avem si noi. Pe de alta parte, Romania e o tara in care nu s-au inregistrat atentate teroriste si nu avem probleme cu islamicii. Cu atat mai mult, deci, Romania se califica pentru Visa Waiver. Iar contactul nemijlocit cu Statele Unite, eu zic ca ar fi benefic pentru Romania. Ar trebui marita prezenta noastra diplomatica in SUA cu oameni de buna calitate si intensificate contactele si  schimburile culturale.

Statele Unite raman garantul respectarii Drepturilor si Libertatilor Fundamentale ale Omului si a valorilor cu adevarat democratice! Ar trebui sa retinem bine acest aspect intrucat intalnim in Europa, din pacate, un antiamericanism desantat, inclusiv tot felul de magarii aparute prin presa europeana. Si stau si ma intreb cu ce scop? Si cine are interesul de a discredita America in ochii cetatenilor Europeni, cand Europa datoreaza atat de mult Americii? Cand America a aparat Europa de Vest, cheltuind sume imense de bani si alte resurse, in fata pericolului comunismului si totalitarismului care a facut orori in Estul Europei! Si, dupa cum se vede, America inca apara Europa de pericolele si provocarile actuale la adresa securitatii globale!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Mai 29, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

How to deal with Russia…?

Cred ca in jurul acestei intrebari graviteaza cam tot ce se intampla si s-a intamplat la Washington, mai exact spus la Casa Alba, zilele acestea: memo-ul lui Comey cum ca Trump i-ar fi cerut sa inchida ancheta referitoare la Michael Flynn (desi lucrurile nu sunt deloc clare intrucat Dl. Trump nu s-a exprimat in mod explicit in acest sens, iar Casa Alba a raspuns ca s-a deturnat sensul cuvintelor Presedintelui – asa am inteles – iar Presedintele ar detine inregistrari ale convorbirii intre patru ochi cu Comey, dupa ce Mike Pence si Jeff Sessions au fost rugati de catre Trump sa paraseasca incaperea), intalnirea dintre Trump si Lavrov in Biroul Oval – lucru foarte neobisnuit: Presedintele SUA l-a primit pe ministrul de externe la Rusiei, la cererea lui Vladimir Putin („Ce era sa fac? Sa zic nu?” – citat din Donald Trump!!!), fara ca presa americana sa aiba acces, daca am inteles eu bine. Si acum numirea lui Robert Mueller, fost Director al FBI, republican, de catre Rod Rosenstein (Deputy Attorney General) ca Procuror Special pentru investigarea in privinta ” „any links and/or coordination between Russian government and individuals associated with the campaign of President Donald Trump, and any matters that arose or may arise directly from the investigation”.[26]„.

S-au vehiculat mai multe variante: obstructionarea Justitiei de catre Presedintele Trump, daca lucrul asta ar avea la baza fapte de coruptie, o alta varianta ar fi impeachment-ul, dar nu e deloc foarte clar daca, in cazul Presedintelui, putem vorbi despre „high crime or misdemeanor”, daca nu cumva atitudinea luI Trump fata de Michael Flynn – ca „e baiat bun” – nu ar fi fost una care sa exprime umanitate si atunci lucrurile se pot schimba. In orice caz, ceva foarte clar nu prea avem in toata povestea asta care tine capul de afis in America.Trump a spus ca totul e o „vanatoare de vrajitoare” iar continuarea anchetei cu Mueller in functia de Procuror Special va „rani natiunea”.

Si atunci despre ce e oare vorba?

In timpul fostei Administratii Obama tensiunile ruso-americane au atins un nivel atat de incordat, ca pe vremea Razboiului Rece. A fost o deteriorare evidenta a relatiilor intre cele doua tari. Din cate am inteles, pe Putin l-au deranjat criticile lui Hillary, interpretandu-le ca „amestec in treburile interne ale tarii”, fara sa-si puna problema daca sunt justificate sau nu. Criticile formulate de partea americana erau justificate intrucat Vladimir Putin schimbase semnificativ regimul politic in Rusia, cu accente treptat-treptat ostile la adresa Vestului si SUA. Putin a construit o ostilitate treptata la adresa SUA, lucru ce a ingrijorat Washingtonul. Deriva spre autoritarism si totalitarism, nostalgia dupa perioada sovietica evident ca au determinat o reactie pe masura la Washington. Scutul Antiracheta a fost un pretext folosit de Putin pentru a arata in ce pericol e tarisoara, iar apoi interventiile in Georgia si Ucraina cu nerespectarea normelor de drept international si a tratatelor la care Rusia era parte, sustinerea regimului lui Bashar al-Assad in Siria, toate acestea au tensionat relatia cu Washingtonul, America si UE trebuind sa sustina sanctiuni la adresa Rusiei.

Marea problema e ca nu s-a rezolvat mare lucru. Putin pedaleaza pe „pericolul extern”, pe „cei care vor sa ne fure taigaua” si castiga suport electoral cu un astfel de discurs. E adevarat ca si Opozitia pare a se fi trezit acum, dar e, totusi, slaba. De 9 mai, Kremlinul a facut o parada monstruoasa, ce aminteste de cele de pe vremea comunismului. Putin nu a pierdut ocazia sa spuna emfatic: „Nu a existat, nu exista si nici nu va exista vreo forta care sa ne supuna!!”. Astfel de ditirambi au continuat cu accentuarea faptului ca Rusia e impotriva nazismului, fascismului – asta vrea sa spuna impotriva Vestului si Americii, cu alte cuvinte bate saua sa priceapa iapa, cum se spune – si, bineinteles, e pentru pace. In felul asta Putin isi asigura o mare vizibilitate electorala, arata in fata poporului ca e puternic, persecutand Opozitia care nici n-a existat la o astfel de manifestatie. Putin castiga in felul acesta. Si-si metine regimul. Un regim malefic la adresa UE dar si SUA.

So, how to deal with Russia?

Trump nu a fost inteles, de catre democrati cu atat mai putin. Interesant este ca Vladimir Putin vede intr-o critica un „amestec in treburile interne ale Rusiei”, dar in faptul ca Rusia a intervenit in alegerile din 2016 din SUA – lucrul asta, pentru Putin, e normal. Agravarea tensiunilor dintre Rusia si America ar putea duce la un eventual razboi sau la o intarire a pozitiei lui Vladimir Putin in Rusia si a regimului sau. Donald Trump nu a spus explicit de la bun inceput ca doreste o alta abordare. Numirea lui Flynn in functia de Consilier pe Probleme de Securitate Nationala nu era o mutare menita  a aduce atingere securitatii SUA, iar ceea ce s-a intamplat la intalnirea recenta cu Lavrov la Casa Alba, la fel, nu urmarea o slabire a SUA. Putin nu poate fi invins doar cu intariri militare ale NATO in Europa. Donald Trump doreste sa arate in special cetateanului rus, care merge la vot, ca America NU e un pericol la adresa Rusiei. Sa ne gandim si la poza cu Kisliak – un Trump destins si zambitor, care a smuls un zambet chiar si pe fata grava, de natura comunista, a ambasadorului rus. Ar trebui sa ne gandim bine la ce s-ar fi intamplat daca, la vremea sa, Ronald Reagan nu ar fi incercat o alta abordare a relatiilor cu Rusia si cu Mihail Gorbaciov… Donald Trump nu ca ar aproba amestecul Rusiei in campania electorala de anul trecut, dar nu doreste sa faca un caz din asta. Donald Trump n-a castigat datorita rusilor si nici Hillary n-a pierdut datorita rusilor. Subiectul amestecului Rusiei e subiect de investigatie – e foarte bine. Insa o reactie impotriva Rusiei pe acest subiect ar agrava starea si asa destul de subreda a relatiilor ruso-americane si i-ar da posibilitatea lui Putin sa manipuleze si sa agite pericolul extern, castigand astfel suport popular. De aceea trebuie avut o alta reactie prin care mai ales cetatenii rusi, omul care merge la vot, sa vada ca nu-i vorba de nicun pericol, sa-si dea seama de faptul ca ce-i serveste Putin e o minciuna menita sa-i mentina la Putere regimul. De aceea Donald Trump a ales, spre exemplu, sa coopereze cu Rusia in ceea ce priveste Dosarul Sirian. Pentru ca sa nu dea posibilitatea unei propagande ca cea recenta vazuta pe Russia Today cum ca zonele de deescaladare, de securitate, ar fi obligatorii doar pentru Rusia, nu si pentru America. Cu alte cuvinte, America ar putea sa actioneze, Rusia, in schimb, nu.

In general vorbind, trebuie cautate cai de dialog cu Rusia pentru a escamota propaganda manipulatoare a lui Putin care prezinta Vestul si SUA ca principalii vinovati pentru dezastrul in care se gaseste tara, asemuindu-i cu pericolul nazist si mergand la inima rusului spunandu-i ca vor „sa ne fure taigaua”. Lasand la o parte, cel putin pentru moment, daca e buna sau proasta viziunea D-lui. Trump, e de notat ca doar republicanii au cautat o viziune noua, democratii mergand pe aceeasi linie. Republicanii, si Dl. Trump, desigur, cauta o cale de comunicare cu Kremlinul, pe cat posibil, pe cat e cu putinta. Pentru ca avem o mare problema in relatia cu Rusia: nu impartasim acelasi set de valori. Cel putin cu actualul regim de la Kremlin. Sigur, acest regim nu va dura o vesnicie. Insa pana la apusul sau, el trebuie erodat pentru a se restabili cat mai repede in Rusia drepturile si libertatile fundamentale ale omului. E mai bine, in acest sens, ca Donald Trump sa aiba contacte cu Rusia, cu Putin, decat sa evite astfel de contacte si sa aiba loc o instrainare care ar conduce la intarirea regimului Putin. De asemenea, trebuie tinut cont ca sunt destule dosare grele: Siria si Orientul Mijlociu, Coreea de Nord, terorismul islamic iar o inrautatire a relatiilor ruso-americane ar turna gaz peste foc. Ganditi-va la ce se intampla in Venzuela, iar lucrurile ar putea degenera intr-o situatie asemanatoare cu ceea ce avem in Siria.

Insa avem nevoie si de o Opozitie inteleapta in SUA. Sper ca democratii sa joace rolul unei astfel de Opozitii. Reactiile lor la adresa lui Trump au fost foarte intransigente. CNN, de exemplu, a comentat mult aspectul juridic al problemelor. Dar ar trebui sa-l comenteze si pe cel politic si sa abordeze reprezentantii republicani, chiar si pe Dl. Trump, cu intrebari despre viziunea de politica externa, in special cea legata de Rusia, intr-un moment in care avem un regim dificil, care ne creeaza probleme, precum cel al D-lui. Putin. Am vazut repreznetanti democrati, spre exemplu Elijah Cummings care l-a criticat cu duritate pe Presedinte insa si la el am observat ignorarea aspectului politic. A nu ignora aspectul politic inseamna ca, intr-o prima etapa, sa te intrebi in ce scop politic se desfasoara o anumita actiune. Spre exemplu: in ce scop politic a fost numit Flynn Consilier pe Chestiuni de Securitate? In schimb am apreciat ca Dl. Cummings apara democratia si-l sustin in acest demers. Intr-adevar, bine ar fi ca America sa arate ca respecta drepturile si libertatile cetatenilor sai pentru a-si mari credibilitatea pe plan international, credibilitatea ca lider al Lumii Libere. Altii din caucusul democrat au fost mult mai rezervati cu privire la impeachement-ul Presedintelui, de exemplu asa mi s-a parut Angus King, senator, fost Guvernator al Statului Maine, un tip care mi s-a parut ca ar fi putut fi un candidat la Presedintie, din partea democratilor, desigur, mai bun decat Hillary. Opozitia ar trebui sa fie inteleapta si constructiva, de aceea si cred ca impeachement-ul nu va fi realizat (decat in situatii exceptionale, speram sa NU fie cazul) nici in cazul unei coabitari a lui Trump cu Partidul Democrat, daca va obtine majoritatea in Congres.

Este de urmarit cum isi va construi Donald Trump politica externa si ce abordari politice va avea fata de Rusia si fata de Vladimir Putin si cum va gestiona si celelalte dosare dificile, in special cele in care si Rusia e implicata. Trebuie spus un lucru: Donald Trump nu se teme de Vladimir Putin sau de Rusia – ca dovada cele 59 de rachete lansate din Mediterana de catre fortele armate americane impotriva lui Bashar al-Assad, ca raspuns ca atacul cu gaz sarin al fortelor lui Assad impotriva propriului sau popor! Rusia a fost pusa atunci in mod clar in inferiritate iar Putin a inceput din nou sa manipuleze pe chestiuni de „pericol extern”. In Siria, America va face tot ce se poate face iar pozitia fata de Bashar al-Assad nu s-a schimbat. In locul unei isterii critice la adresa lui Trump, eu propun sa ne straduim sa facem mai multa analiza, una lucida, corecta. Si sa incercam sa-i acordam credit si incredere, desi sunt niste anchete pe rol, pana la proba contrara, pentru ca anchetele nu au dovedit nimic pana acum.

In ceea ce ne priveste, e clar ca noi trebuie sa avem o relatie foarte buna cu Casa Alba. Insa e de urmarit ce relatii va avea Washingtonul cu Uniunea Europeana si in ce masura ne poate influenta si pe noi, pentru ca Romania e membra UE, ceea ce nu e putin lucru. Donald Trump e la inceput de mandat. Va urma un Summit NATO, deci vom vedea care sunt ideile Presedintelui american. Deocamdata putem face doar speculatii cu privire la politica Presedintelui US fata de UE pentru ca nu stim ce va fi pe 24 septembrie cand vor avea loc alegerile federale in Germania. De vazut aici ce spun sondajele de opinie. A ramas celebra faza cand Donald Trump nu a dorit sa dea mana cu D-na. Cancelar Angela Merkel, semn ca nu a prea fost multumit de prestatia acesteia. De asemenea, cred ca trebuie spus, nu Trump a provocat Brexitul, desi l-a sustinut. Este de vazut cum se vor armoniza pozitiile centriste ale lui Emmanuel Macron cu, spre exemplu, crestin-democratia D-nei. Cancelar Merkel, mai ales daca CDU va castiga alegerile si va da Cancelarul. Iar in acest context cum se va armoniza pozitia Partidului Republican cu ceea ce avem in Europa. Aceeasi problema daca alegerile din Germania vor fi castigate de social-democrati, caz in care, poate, se vor armoniza mult mai usor cu Macron si poate si cu Donald Trump. Se duce un joc politic interesant in Europa, iar UE, mai ales NATO, va trebui sa se armonizeze cumva cu America si cu versatilul ei Presedinte. La Summitul Informal din Malta, din februarie a.c., Donald Tusk, Presedintele Consiliului European, exprima faptul ca: „Evoluțiile de pe scena internațională ne reamintesc cât de importantă este o UE puternică. Cooperarea transatlantică rămâne o prioritate absolută deoarece a fost până acum un pilon esențial al lumii libere. În același timp, știm că în prezent nu avem altă opțiune decât de a ne recâștiga încrederea în forțele proprii.” (subl. mea) – v. mai multe aici. In ceea ce priveste Cooperarea UE in materie de securitate si aparare – de citit mai multe aici. La Reuniunea Informala intre Comitetul Politic si de Securitate (COPS) si Consiliul Nord-Atlantic (NAC) s-a evidentiat urmatorul aspect: „Atât ambasadorii UE, cât și cei ai NATO și-au exprimat voința fermă de a duce parteneriatul UE-NATO mai departe, cu accent pe cooperarea concretă și practică”. Despre Politica Comuna de Securitate si Aparare (CSDP) – aici dar si aici. De unde rezulta ca, desi UE are o politica interna privind securitatea si apararea sa – lucru ce e normal, trebuie sa recunoastem – cooperarea cu NATO, si deci cu SUA, ramane esentiala, „o prioritate absoluta” cum spune Donald Tusk. Deci relatiile dintre SUA si UE sunt cat se poate de stranse si de bune, o garantie pentru asigurarea securitatii tarii noastre. De asemenea s-ar putea, cred, face observatia ca, din punctul de vedere al securitatii, Brexitul nu are o importanta prea mare, pentru ca vorbim, dupa cat cu usurinta se vede, despre o politica comuna de securitate si aparare, in care NATO joaca un rol esential.

Mai 19, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Despre demiterea lui James Comey

Fara indoiala, ceea ce s-a petrecut ieri (marti) in SUA a fost un veritabil soc mai ales pentru opinia publica: demiterea de catre Donald Trump a sefului FBI, James Comey. Uluirea nu s-a datorat faptului in sine – Presedintele SUA are dreptul si autoritatea de a-l demite pe seful FBI – ci pentru ca era in curs o ancheta privind implicarea Rusiei in campania electorala din SUA, pe de o parte si legaturile staffului de campanie a lui Trump cu Rusia, pe de alta parte. Lucru care i-a facut pe unii comentatori sa afirme ca astfel de lucruri „se petrec in non-democratii”. Cu atat mai mult cu cat asa ceva nu s-a mai petrecut in SUA din 20 octombrie 1973 cand Presedintele Nixon l-a demis brusc pe procurorul special Archibald Cox, lucru care a condus la demisia Procurorului General de atunci Elliot Richardson si a numarului doi din Departamentul de Justitie al SUA – US Deputy Attorney General William Ruckelhaus in timpul scandalului Watergate, in ceea ce s-a numit Saturday Night Massacre.

Din cate am inteles, demiterea lui Comey a venit la propunerea Departamentului de Justitie, mai exact a Procurorului General Jeff Sessions, acuzat si el, din cate inteleg, ca ar fi comunicat cu oficiali rusi, si a nr.2, Deputy Attorney General Rod Rosenstein. Tulburator e faptul ca motivul invocat de Donald Trump este felul in care Comey s-a ocupat de investigarea ce o privea pe Hillary Clinton in legatura cu serverul privat de email, desi in campania electorala Trump l-a laudat deschis, in fata intregii natiuni americane, ca sa nu mai spun ca si in fata intregii lumi, pe Comey pentru „curajul” pe care l-a avut!!.

Un alt lucru care a lasat masca opinia publica americana este urmatoarea fraza din comunicatul semnat de Donald Trump (citez din acest articol din The New York Times):

„“While I greatly appreciate you informing me, on three separate occasions, that I am not under investigation, I nevertheless concur with the judgment of the Department of Justice that you are not able to effectively lead the bureau,” Mr. Trump said in a letter to Mr. Comey dated Tuesday. White House officials refused to say anything more about the three occasions Mr. Trump cited.”

incerc sa traduc:

„In timp ce apreciez in cel mai inalt grad faptul ca m-ati informat in trei ocazii separate, ca nu sunt sub investigatie, totusi dau curs judecatii Departamentului de Justitie ca nu sunteti capabil sa conduceti efectiv acest birou”, a spus Dl. Trump intr-o scrisoare datata marti. Oficialii de la Casa Alba au refuzat sa spuna mai mult despre cele trei ocazii citate de Donald Trump.

Interesant este si faptul ca James Comey se afla la Los Angeles, inspectand biroul FBI de acolo si a aflat ca a fost demos DE LA TELEVIZOR!!! 🙂

Fara indoiala ca toata lumea s-a intrebat si se intreaba de ce acum acest lucru. Cu atat mai mult cu cat demiterea lui Comey s-a petrecut in ajunul vizitei ministrului de Extrene rus, Serghei Lavrov, la Casa Alba, invitat fiind de Donald Trump.

Multi comentatori au vazut in comportamentul nixonian a lui Trump de a-l demite pe seful FBI, pe care in campania electorala il lauda, o incercare de musamalizare a scandalului legat de presupusele contacte ale staffului de campanie a lui Trump cu Rusia si amestecul Rusiei in campania electorala de anul trecut.

Lucrurile pot sa stea sau sa nu stea asa. Ar mai fi o explicatie pentru decizia netransparenta a lui Trump…

Gestul lui Trump a fost unul neprevizibil pentru multi, a fost un gest brusc. Astfel de actiuni bruste, chiar socante, se fac – mai ales cand e vorba de servicii secrete – pentru luarea prin surprindere si derutarea adversarului. Pentru ca e foarte clar ca orice serviciu de informatii care actioneaza in plan extern culege informatii nu doar despre politicieni si oficiali, dar si despre sefi ai serviciilor secrete din tara respectiva, spre a avea un tablou cat mai clar al situatiei de securitate din acea tara, dar si pentru a-i identifica punctele slabe.

SUA a fost agresata de Rusia in campania electorala prin atacurile cibernetice ale Kremlinului. Aici a fost o problema de securitate pentru ca nu s-a putut preveni asa ceva, desi era posibil. Pe de alta parte, Comey, numit de Obama in 2013,  era implicat in investigarea nabadaioaselor emailuri ale lui Hillary.  Trebuie, de asemenea, amintite scurgerile de informatii de la Comitetul National al Democratilor din 2016 si implicarea clara a Rusiei in alegerile din 2016 din SUA. Parerea mea este ca James Comey era in vizorul serviciilor de informatii externe ruse de mai multa vreme, rusii il cunosteau destul de bine – nu spun despre Comey ca ar fi tradat in vreun fel, ci doar ca rusii aveau deja destule informatii despre el. Insa asupra lui Donald Trump planeaza anumite suspiciuni si nu pe nedrept. Spre exemplu, numirea lui Michael Flynn in functia de Consilier pe Chestiuni de Securitate, om care a avut legaturi cu Rusia si investigat in acest sens in SUA. Fostul Procuror General, Sally Yates, l-a avertizat pe Trump ca Flynn nu a fost sincer cu privire la legaturle sale cu rusii, dupa care Sally Yates a fost DEMISA!!! Pe de alta parte, Donald Trump a precizat nu doar o singura data, ca vrea relatii bune cu Rusia si ca e bine sa ai relatii bune cu Rusia, nefiind foarte clar ce doreste sa spuna.

Cu toata demiterea lui Comey ancheta privind implicarea Rusiei in alegerile din 2016 va merge in continuare.

Legat de Flynn iata ce spune Trump pe Twitter:

„General Flynn was given the highest security clearance by the Obama Administration – but the Fake News seldom likes talking about that.”

si legat de Sally Yates, tot pe Twitter:

„Ask Sally Yates, under oath, if she knows how classified information got into the newspapers soon after she explained it to W.H. Counsel.”

Iar scandalul cu interferenta Rusiei in alegerile din 2016 din SUA s-a petrecut pe vremea fostei Administratii, cea a lui Barack Obama. Asa stand lucrurile, schimbari se impuneau. Cu atat mai mult cu cat s-au inregistrat in trecut scurgeri de informatii, de exemplu cele prezentate de Wikileaks. O primenire a sistemului american de justitie, cat si a celui de securitate eu cred ca era binevenita, cu atat mai mult cu cat s-au vazut carente in ultimii ani. Insa lucrul acesta ne mai indica ceva: nivelul tensiunilor care sunt la ora actuala pe plan international, destul de ridicat in momentul actual.

Interesant este ca un purtator de cuvant al Casei Albe, Sarah Huckabee Sanders, afirma ca Donald Trump isi pierduse din 2016 increderea in Comey. Iar James Comey, cu doar cateva zile inainte de a fi demis, ceruse suplimentarea semnficicativa a resurselor pentru investigatia care are ca obiect amestecul Rusiei in alegerile din SUA. Poate nu lipsit de semnificatie e si faptul ca Donald Trump declara ca a avut discutii „foarte bune” cu seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, iar acesta din urma a declarat ca „Acum, dialogul nostru este liber de ideologizarea caracteristică Administraţiei Barack Obama. Administraţia Trump, preşedintele însuşi, secretarul de Stat, m-am convins încă o dată astăzi, sunt oameni de acţiune” iar despre situatia din SUA Lavrov a zis: „Cred că politicienii afectează sistemul prezidenţial din Statele Unite încercând să pretindă că cineva controlează America din străinătate”. Parerea mea este ca Donald Trump impreuna cu echipa sa si oamenii sai de incredere incearca sa regandeasca strategia referitoare la abordarea Rusiei intr-un context politic in care regimul de la Kremlin devine tot ma autoritarist si ostil atat NATO cat si Uniunii Europene. Poate e prematur sa spunem ca a ajuns la definitivarea acestei strategii, poate ca ea se creeaza si din mers, cum se spune. Insa e cert, cred eu, ca dupa esecul fostei Administratii de la Casa Alba, problemele acutizandu-se, trebuie incercata o alta abordare, tinand cont ca avem cel putin doua focare mari de conflict: Siria si Coreea de Nord, dar am putea sa-l punem si pe al treilea care deocamdata nu e atat de stringent, dar are o mare importanta: Ucraina si, legat de aceasta, Crimeea. Donald Trump a facut tot felul de afirmatii in campania electorala, dupa care le-a negat cu tot atata naturala usurinta. De exemplu, ca „NATO e o organizatie obsoleta”, dupa care, la numai cateva luni distanta a venit negarea: „NATO nu mai e o organizatie obsoleta”. A pretins ca Japonia si Coreea de Sud sa plateasca Statelor Unite serviciile privind asigurarea securitatii in regiune – acum nici vorba de asa ceva, ba DIMPOTRIVA!! Lucrul acesta il face pe Trump dificil pentru adversari, iar aliatilor acest stil de trecere naturala de la ceva la opusul lui, aceasta, sa-i spunem asa, instabilitate, le creeaza nervozitate. Insa Trump nu va lasa nici NATO si nici Uniunea Europeana. Rusii nu-si fac iluzii.

Recpmand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Mai 10, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Felicitari D-lui. Macron!

Dupa cum anunta sondajele de opinie, Emmanuel Macron a castigat alegerile prezidentiale din Franta, obtinand 65,5% din voturi fata de Marine Le Pen cu 34,5%, in conditiile in care rata absenteismului a fost fost cea mai mare din 1969 incoace si, de asemenea, s-au inregistrat un record de buletine albe si nule – nici pentru Macron si nici pentru Marine Le Pen (in jur de 12%). De citit mai mult ce transmit Le Figaro – aici si Le Monde – aici. In privinta participarii la vot, Le Monde titra:

Présidentielle 2017 : abstention record pour un second tour depuis l’élection de 1969

A 19 h 15, l’abstention pour le second tour de l’élection présidentielle, dimanche 7 mai, est estimée à 25,3 %, soit une participation de 74,7 %, selon une estimation Ipsos-Sopra Steria pour France Télévisions, Radio France LCP-Public Sénat, RFI-France 24, Le Point et Le Monde. Il s’agit de la plus forte abstention pour un second tour depuis l’élection présidentielle de 1969. C’est également la première fois depuis 1969 que la participation du second tour est plus faible qu’au premier.”

A fost o victorie previzibila. Dar importanta ei consta in faptul ca a fost un vot impotriva extremei drepte, pe de o parte, si un vot pro european pe de alta parte. Theresa May „l-a felicitat calduros” pe Macron si „asteapta cu nerandare sa lucreze impreuna cu el”.Iata ce titreaza Le Monde:

Theresa May „félicite chaleureusement” Emmanuel Macron

La première ministre britannique Theresa May „félicite chaleureusement” le candidat d’En marche ! pour sa victoire, a déclaré un porte-parole de Mme May.

La France est l’un de nos plus proches alliés et nous nous réjouissons de travailler avec le nouveau président sur un large éventail de priorités communes.”

Un mesaj similar l-a dat si Donald Trump:

Donald Trump : „Je suis très impatient de travailler avec Emmanuel Macron”

Le président des Etats-Unis a publié un message de félicitations à Emmanuel Macron sur son compte Twitter.
Félicitations à Emmanuel Macron pour sa grande victoire aujourd’hui comme prochain président de la France. Je suis très impatient de travailler avec lui !”

E o victorie istorica care arata si soliditatea politica a Proiectului European: fortele politice extremiste, eurosceptice n-au avut castig de cauza nici in Olanda si nici in Franta. E adevarat, in Franta urmeaza alegerile legislative, dar e destul de putin probabil ca Frontul National sa le poata castiga, dupa ce candidata sa la presedintia Frantei a pierdut la un scor clar alegerile prezidentiale.

Insa Frontul National devine o principala, daca nu chiar principala forta politica de Opozitie. Marine Le Pen a anuntat „transformarea profunda” a Frontului National, insa Jean-Marie Le Pen a facut precizarea ca aceasta chestiune depinde de Congres – el nu vrea ca numele „Frontul National” sa dispara asa, pur si simplu. Pentru el, rezultatul fiicei sale este o „deceptie” si considera ca pozitia Marinei Le Pen fata de Europa este „responsabila de infrangerea sa”. In orice caz, Frontul National nu trebuie subestimat, avand sansa a doua la alegerile legislative. Ramane de vazut ce va face atat Stanga cat si Dreapta in vederea alegerilor ce urmeaza in iunie. De asemenea, trebuie sa-l luam in considerare si pe Jean-Luc Melenchon (comunist) cu al sau Partid de Stanga si La France insoumise – miscarea sa politica. La Centru-Dreapta avem Les Républicains, partid nou care provine din UMP, membru PPE, iar la Centru-Stanga avem, desigur, Partidul Socialist Francez. Cam acestea ar fi principalele forte care intra in lupta pentru legislative. Fara indoiala, elaborarea strategiei pentru alegerile din iunie incepe sa fie facuta chiar din clipa asta. Cu toate acestea este prematur sa ne pronuntam in vreun fel. Putem judeca totusi dupa rezultatele obtinute de candidati la prezidentiale, dar mi-e teama ca aceasta abordare sa nu reprezinte altceva decat o aproximatie grosiera. Se anunta o lupta politica interesanta in care fiecare partid va cauta sa obtina cat mai multe voturi. En marche!, partidul D-lui. Macron, trebuie – cel putin in acest moment – sa-l creditam cu prima sansa.  Frontul National imi pare a fi foarte ambitios. Marine Le Pen, la fel. Cred ca nu trebuie subestimate alegerile legislative. Sunt la fel de importante ca si cele prezidentiale. Fara indoiala, strategiile partidelor aflate in competitie se vor clarifica in perioada urmatoare care, cred, va aduce si schimbari importante in interiorul partidelor. Lupta e in desfasurare. Daca am crede ca s-a incheiat mi-e teama ca ne inselam… Benoit Hamon pledeaza pentru unitatea Stangii si pentru un „maximum de candidaturi”. Iata ce spune Jean-Luc Melenchon (tot dupa Le Monde):

Jean-Luc Mélenchon appelle ceux qui ont voté pour lui au premier tour à se mobiliser pour les législatives

Le programme du nouveau monarque présidentiel est connu. C’est la guerre contre les acquis sociaux du pays et l’irresponsabilité écologique. Nous n’y sommes condamnés. Les élections législatives doivent montrer qu’apèrs un vote de refus et de peur, le moment est venu d’un choix positif, le choix de l’avenir en commun. J’appelle les 7 millions de personnes qui se sont regroupées autour du programme pour lequel j’ai été le candidat à se mobiliser et à rester unies, qu’elles aient voté ou non pour M. Macron.
Fédérez-vous si vous vous reconnaissez dans l’humanisme écologique et social de notre temps, dont je m’efforce d’être le porte parole. Les gens, ne lâchez rien, ne renoncez à rien.
A notre appel, le 18 juin, notre résistance peut gagner la bataille. Et je vais m’y employer avec vous de toutes mes énergies.”

Dar iata un punct de vedere care mi s-a parut interesant:

Valérie Pécresse, présidente LR du conseil régional d’Ile-de-France, réagit auprès de l’AFP à la victoire d’Emmanuel Macron, estimant que la droite et le centre, qui peuvent „gagner” les élections législatives de juin, ne doivent „pas laisser Emmanuel Macron seul face aux extrêmes”.

Le candidat d’En marche! doit sa victoire „à la volonté de millions de Français de faire barrage à l’extrême droite et non à une adhésion à son projet”, a-t-elle également déclaré dans un communiqué, ajoutant que „le clivage droite-gauche n’est pas mort”.

„Macron nu trebuie lasat singur in fata extremelor” – asta cam asa e… Observati, spre exemplu, ce hotarat e si cu ce vigoare vorbeste Melenchon…

Discursul lui Macron a fost unul clasic: moralizarea vietii publice, vitalizarea democratiei, un salut adresat Presedintelui Hollande, va lupta „cu toate fortele contra divizarii ce mineaza societatea franceza”, lupta impotriva terorismului, de prim rang, atat pe plan intern cat si international, speranta increderii regasite, va apara „intersele vitale si imaginea Frantei”, va „apara Europa, civilizatia noastra care e in joc, felul nostru de a fi liberi”. Asteptam sa vedem cum va decurge dialogul cu Angela Merkel.

Se anunta o perioada interesanta in care toate fortele politice din Franta incep pregatirea pentru alegerile legislative. E de presupus ca extremele, care n-au obtinut un scor slab la aceste alegeri, vor cauta din toate puterile sa obtina un scor si mai bun la legislative. Trebuie sa vedem o replica pe masura, adica foarte buna, a partidelor de centru-stanga si centru-dreapta si speram sa se mobilizeze mult mai bine decat au facut-o acum.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Mai 7, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Apropo de explozia din metroul din Sankt Petersburg…

… inteleg ca ar fi vorba de un islamist rus pe nume Akbarjon Djalilov, de origine kirgiza, ce avea legaturi cu insurgentii din Siria. Kazahstanul inteleg ca doreste sa asiste Rusia in ancheta privind explozia – un tanar kazah, student, a murit in acea deflagratie…

Insa uitati-va, si asta mi se pare extrem de semnificativ, ce moschee a fost construita la Moscova (articolul de mai jos e din 23. sept. 2015):

Mediafax

Una dintre cele mai mari moschei din Rusia, inaugurată la Moscova. Preşedintele Vladimir Putin, prezent la eveniment – FOTO

„Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a inaugurat, miercuri, la Moscova, o moschee cu o capacitate de 10.000 de locuri, construcţie pe care a caracterizat-o ca fiind cea mai mare din Europa.

„Comunitatea musulmană din Rusia datează de secole şi a avut o contribuţie imensă la istoria Rusiei”, a declarat Putin, citat de BBC. 

Noua moschee a fost construită pe locul uneia cu o vechime mai mare de 100 de ani, distrusă în 2011.

La ceremonie au participat preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, şi cel palestinian, Mahmoud Abbas.

Potrivit estimărilor citate de presa internaţională, la Moscova trăiesc în jur de 2 milioane de musulmani. În total, în capitala Rusiei există şase moschei, care se dovedesc însă neîncăpătoare pentru credincioşi.

Va propun sa ne uitam bine si sa meditam putin, pentru ca si la noi Ponta vroia sa le faca o moschee, tot una imensa, de dragul relatiilor bune cu Erdogan si sa fim in pas cu moda din lume, nu doar din Europa.

Dupa ce Guvernul rus le-a facut o asemenea demosntratie de bunavointa musulmanilor, permitand o asemenea constructie intr-o tara majoritar crestin-ortodoxa, vedem acum care e multumirea din partea musulmanilor – atentatul terorist de la Sankt Petersburg.

Stau si ma intreb daca doresc sa traiesc intr-o asemenea Uniunea Europeana, in care acestor venetici, de religie musulmana, sa li se arate o asa de mare bunavointa, iar ei, in schimb, drept rasplata, sa ne omoare sau sa ne faca – e culmea tupeului si a prostului gust – „nepotii nazistilor” precum Erdogan, de parca ar dori fortarea metodelor naziste, ducand societatea din Europa la disperare si exasperare!!

Este adevarat ca in Romania nu se intampla asa ceva. E foarte bine, desigur. Si e foarte bine ca nu am acceptat cotele obligatorii pe care dorea sa ni le impuna Germania, via Bruxelles. Dar stau si ma intreb cum ar reactiona poporul roman daca ar avea loc un asemenea atentat aici… Sa nu uitam ca Ponta dorea sa faca la Bucuresti o moschee imensa – proiectul nu cred ca a fost abandonat, doar amanat. Gresesc?

Sa ne uitam ce se intampla in Rusia – le-a facut aceasta moschee mare, frumoasa, iar ei, drept rasplata, drept multumire fac atentate teroriste!!

Trump avea dreptate – peste tot in lume se intampla, in zilele noastre, astfel de nenorociri. In Romania, din fericire, nu se intampla asa ceva. Sa ne ocroteasca Dumnezeu in continuare! Dar situatia pe plan european si chiar international in legatura cu terorismul islamic e ingrijoratoare dupa parerea mea…

Pentru ca se contureaza un esec destul de clar, dupa cum scriam nu demult. Toata lumea da dovada de bunavointa in ceea ce-i priveste pe musulmani. Ei, de atentate teroriste!!

Ce se va intampla?

Esecul sau imposibilitatea integrarii lor in societatea europeana sau, mai exact, euroatlantica, sau poate si mai exact spus: crestina, ar fi de un dramatism fara precedent. Si tocmai asta se intampla. Angela Merkel, in disperare, dadaea dovada de o naivitatea comica spunand ca „sa invatam de la ei” 😆 – ce sa invatam de la ei, stimata doamna? Cum sa facem atentate teroriste? Cum sa omoram pe altii?

Ma mai intreb altceva! In Moscova – o metropola imensa cu o populatie estimata la 15.300.000. de locuitori in limitele orasului – traesc 2.000.000 de musulmani. Cati dintre ei sunt de acord cu pozitia politica si actiunile Kremlinului in Siria? E o intrebare valabila si pentru UE, dar si pentru SUA. Deoarece daca procentul musulmanilor care sustin actiunile statului in care traiesc sunt mici, avem o grava problema politica. De asemenea, refuzul lor de a actiona in plan politic, preferand o asemenea alternativa precum atentatele teroriste, ar trebui sa ne dea serios de gandit…

Stau si eu si ma intreb: cati musulmani din SUA sustin politica externa tarii lor, in care traiesc, cu privire la implicarea in Orientul Mijlociu?

Stau si ma gandesc ca pentru a detensiona situatia, ar trebui sa ai din randul musulmanilor din tara ta, oameni, personalitati care sa sustina politica statului, spre exemplu o implicare militara contra ISIS. Pentru ca altminteri n-ai nici unul, iar tot curentul de opinie din lumea asta islamica traitoare in Europa si SUA este indreptat, spre exemplu de saituri extremist-islamice, dar nu numai – cred ca in special de clerul religios, ultraconservator, impotriva statului in care acesti musulmani traiesc. Asa se explica atentatele din Franta, Germania, Bruxelles, cele din SUA. Ei nu vad ridicandu-se din randul lor un curent de opinie favorabil politicii Frantei in Orientul Mijlociu sau actiunilor Frantei contra ISIS, ca sa dau inca un exemplu. Ei vad doar celalalt curent de opinie, indreptat impotriva Frantei si a politicilor sale. Lucrul asta ar putea explica actiunile lor, de revolta impotriva acestor politici, pentru ca asa le sunt prezentate aceste politici ale statului in care traiesc, de exemplu Franta, ca fiind teribil de respingatoare si revoltatoare.

Primim musulmani in Europa, si-i primim de multa vreme. Dar nu dezvoltam un activism civic in randurile lor, care sa sustina politicile europene si ale statelor care-i gazduiesc, tari care au devenit si ale lor.

Nu se poate asa ceva: cand ti-e lumea mai draga, mai auzi de un atentat facut de ei. Pentru ca nu e dezvoltat acest activism civic care sa sustina politica statului in care traiesc. Franta, ca am dat acest exemplu, a esuat in asa ceva: Sarkozy avea dreptate aici – nu avem un „Islam al Frantei” ci avem un „Islam in Franta”. Este exemplu cel mai clar al esecului de integrare a musulmanilor, inregistrat de Franta.

Un alt exemplu: daca politica SUA, a Administratiei Trump, e favorabila Israelului, atunci ar trebui sa existe printre musulmanii din SUA sustinatori ai unei asemenea politici, care sa creeze un curent de opinie favorabil in randul comunitatii musulmane din SUA.

Evident ca Masoneria (si Serviciile Secrete) trebuie sa se ocupe de asa ceva.

Daca trebuie mai cointeresezi financiar, mai mituiesti pe unul, pe altul. Ce vrei, obrazul subtire cu cheltuiala se tine, spune un vechi proverb…

Scuzati-ma, dar nu se poate asa ceva: sa ai o comunitate importanta de musulmani la tine in tara si destui dintre ei – li se stie numarul? – sa fie impotriva tarii in care traiesc!! Unde ajungem in felul acesta?

In special tineretul musulman ar trebui atras intr-o asemenea miscare de sustinere a politicilordin tara in care traiesc. Este uluitor sa constati ca cei care fac astfel de atentate sunt tineri. Ce inseamna asta? E un curent conservator islamic in randurile tineretului? De ce tineretul n-ar fi tras si cooptat in randurile unui curent de opinie modernizator si progresist. De ce nu se poate lucru asta? Exista preocupare in acest sens?

Ceva trebuie facut pentru ca esecul integrarii lor ar avea consecinte extrem de grave…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Aprilie 5, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Donald Trump – pozitii de politica externa

Cred ca trebuie consemnate pentru ca sunt printre primele, daca nu chiar primele, pozitii politice de politica externa ale lui Donald Trump in calitate de Presedinte al SUA.

Romania Libera

Preşedintele Donald Trump laudă „munca fantastică” depusă de omologul său egiptean Abdel Fattah al-Sissi

Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a declarat, luni, că sprijină administraţia condusă de omologul său egiptean, Abdel Fattah al-Sissi, despre care a spus că a realizat „o muncă fantastică” într-un context „foarte dificil”, și a promis o cooperare militară sporită între cele două țări, transmit agențiile internaționale de presă, potrivit Agerpres.

„Îl susținem puternic pe președintele al-Sissi (…) Susținem clar Egiptul și poporul egiptean. Aveți, atât în Statele Unite, cât și în mine, un mare prieten și un mare aliat”, a declarat Trump, din Biroul Oval, unde l-a primit pe președintele Egiptului, care efectuează prima sa vizită la Casa Albă de la sosirea la putere.

Această vizită a lui al-Sissi la Casa Albă este prima a unui președinte egiptean din anul 2009, menționează EFE.

Fost șef al armatei egiptene, care l-a destituit din funcție pe predecesorul său islamist, Mohamed Morsi, în 2013, înainte de a fi ales președinte un an mai târziu, Al-Sissi și-a exprimat dorința de a colabora strâns cu omologul său american la „o strategie eficace de luptă contra terorismului”.

Administrația Obama a înghețat ajutorul militar al SUA pentru Egipt în 2013, după destituirea președintelui islamist Mohamed Morsi și represiunea sângeroasă a partizanilor acestuia. Dar rolul de neevitat al Egiptului, cea mai populată dintre țările arabe, a împins Casa Albă spre o destindere a poziției sale, în 2015, chiar dacă relațiile au rămas dificile.”

Trump este decis să rezolve militar problema Coreii de Nord. Consiliul pentru Securitate Națională a completat o listă de „opțiuni”

„Președintele american, Donald Trump, este decis să rezolve singur problema nord-coreeană, fără ajutorul Chinei, citează Financial Times.

Declarațiile au fost făcute cu câteva zile înainte de vizita președintelui chinez, Xi Jinping, pe care Trump îl va primi, joi și vineri, la reședința sa din Mar-a-Lago, în sudul Floridei. Pe agenda discuțiilor, Coreea de Nord este în topul listei. La fel de importantă va fi disputa teritorială din Marea Chinei de Sud, Trump declarând în repetate rânduri că se opune acapararea unor insule de către China, avertisment de care Beijing-ul nu a ținut cont.

Lista „to do” include și presiuni pentru China

„China are o mare influență asupra Coreii de Nord. Și China poate hotărî dacă ne va ajuta în această problemă sau nu. Dacă ne va ajuta, va fi foarte bine pentru China, dacă nu ne va ajuta, nu va fi bine pentru nimeni”, a declarat Trump.

Președintele american a avut o consfătuire cu responsabilii pe probleme de securitate națională, care au completat o listă cu opțiunile SUA pentru a contracara programul de rachete posibil nucleare ale Coreii de Nord. Lista conține o serie de măsuri economice și militare împotriva Coreii, precum și „recomandări de presiune” din partea vecinului „tolerant”, China. Acestea din urmă vor fi discutate în timpul vizitei lui Xi Jimping. „În cazul în care China nu va rezolva problema Coreii de Nord, vom face noi acest lucru”, a declarat președintele american.

Ambasadorul american la ONU, Nikki Haley, a făcut cunoscut mai devreme în cursul aceleiași zile că Statele Unite intenționează să pună presiune pe China pentru ca aceasta să acționeze împotriva cursei înarmării nucleare a Coreii de Nord. „Singura țară care poate stopa Coreea de Nord este China și ei o știu. Ei trebuie să acționeze și noi vom continua să punem presiune pe China pentru a acționa”, a afirmat Nikki Haley într-un interviu pentru canalul de televiziune ABC.

Lovitură preventivă

Președintele american, Donald Trump, postase pe contul său de Twitter că întâlnirea cu Xi Jinping va fi foarte dificilă, în special din cauza diferendelor comerciale dintre cele două mari puteri ale lumii. „Dar conversația cea mai importantă va fi cum vom putea să gestionăm neproliferarea nucleară a Coreii de Nord”, a precizat Nikki Halley. Beijingul a anunțat deja suspendarea importurilor de cărbune nord-coreean, conform sancțiunilor ONU vizând să convingă Phenianul să renunțe la programele nuclear și balistic. Această măsură este considerată insuficientă de către Nikki Haley. „Știm că există alte surse pentru a obține cărbune. Ceea ce ne dorim sunt acțiuni ferme din partea Chinei pentru a condamna Coreea de Nord”, a adăugat ea.

Încă din primele zile de la Casa Albă, Donald Trump a avertizat cu privire la posibilitatea unei acțiuni militare împotriva Phenianului, dacă acesta refuză să se conformeze. La începutul lui martie, președintele american a afirmat că este pregătit să utilizeze întreaga capacitate militară a Statelor Unite pentru a contracara rachetele balistice nord-coreene.

„Opțiunea militară a fost mereu pe masă”, a reamintit fostul ministru al Apărării în Administrația Obama, Ashton Carter. „În 1994, am lucrat la un plan pentru o lovitură preventivă asupra Coreii de Nord, de care nu am avut nevoie. Avem aceste opțiuni. Trebuie să le păstrăm”, a sublinat Carter. În opinia sa, reticențele Chinei de a merge prea departe în privința Coreii de Nord se explică prin temerile Beijingului de a vedea prăbușindu-se regimul de la Phenian, care îi servește foarte bine interesele.”

Mediafax

Donald Trump condamnă atacul „teribil” de la metroul din Sankt-Petersburg

„Atacul comis la metroul din oraşul rus Sankt-Petersburg, soldat cu cel puţin zece morţi şi zeci de răniţi, este un „lucru teribil”, a afirmat luni preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, citat de site-ul agenţiei Reuters.

Întrebat de jurnalişti despre atacul din Sankt-Petersburg, catalogat de autorităţile ruse drept „act terorist”, Donald Trump a afirmat: „Este un lucru teribil, sunt lucruri care se întâmplă în întreaga lume, un lucru absolut teribil”.

Statele Unite şi Marea Britanie au transmis condoleanţe Rusiei după explozia produsă la metroul din Sankt-Petersburg.

„Statele Unite monitorizează situaţia după explozia de la metroul din Sankt-Petersburg”, a declarat anterior un oficial de la Casa Albă.”

In privinta Egiptului, se vad destul de clar diferentele de abordare dintre actuala Administratie de la Casa Alba si cea a Presedintelui Obama. Trump il sprijina pe Feldmaresalul al-Sisi si ii lauda activitatea. Cu alte cuvinte, Presedintele Trump sprijina o conducere laica a Egiptului. S-ar putea spune ca, intr-un fel, din multe puncte de vedere, Egiptul s-a intors la starea de dinaintea Revolutiei Egiptene din 2011Hosni Mubarak era, totusi, prea batran… Mohamed Morsi, desi scolit in SUA, dar si membru al Fratiei Musulmane, prea islamist… Interesant este ca partidul sau – Libertate si Justitie – avea ca ideologie politica islamismul democratic. Se baza pe Sharia, dar aveau ca obiectiv ca aceasta sa fie acceptata de un larg segment de populatie, considerand ca sloganuri precum revolutie-libertate, dreptate sociala, egalitate se gasesc in Legea Islamica. Fratia Musulmana a acceptat ca femeile si coptii sa poata face parte din guvern, de vreme ce nu vor putea fi alesi in functia de Presedinte. Ei erau pentru o economie mixta, justitie sociala, dar fara „manipulare sau monopol”. Insa s-au exprmat pareri critice si chiar as zice nefavorabile, din acest partid, fata de Acordurile de la Camp David dintre Egipt si Israel, vazute ca defavorabile Egiptului si atacand problema eliberarii Palestinei si suportului pan-arab dat pentru realizarea acestui deziderat. In 2012 acest partid era divizat intre „aliatii islamisti” ai Presedintelui Morsi si moderatii musulmani, crestini si liberali. Apoi, in 2013, Fratia Musulmana a fost declarata grup terorist de catre guvernul interim, lasand statutul partidului Libertate si Justitie sa pluteasca in neclaritate. Partidul a fost interzis in august 2014 de catre o curte de justitie, continuand sa functioneze subteran…

E clar ca pozitia ostil inflexibila fata de Acordurile de la Camp David a fost o eroare atat diplomatica, dar si politica, deoarece punea sub semnul intrebarii Tratatul de Pace Egipteano-Israelian din 1979!! Au facut o mare eroare, punandu-l in offside pe Presedintele Obama. Era clar ca SUA numai de asta nu avea nevoie: de un nou conflict dintre Egipt si Israel… Mai trebuie spus insa un lucru: Morsi nu a reusit sa multumeasca poporul, situatia sociala era complicata, iar cresterea islamismului si autoritarismului a nemultumit pe multi si a condus la Protestele din Iunie 2013, soldate cu o lovitura de stat.

Asa se face ca lucrurile „au evoluat” spre statu quo-ul dinainte de Revolutia din 2011: un militar la conducere si o conducere, laica, pe masura!! Se vede ca Donald Trump apreciaza lucrul asta, iar mentinerea stabilitatii este, pentru Casa Alba, pe primul plan. Chiar ma face sa ma gandesc daca nu cumva, pentru Casa Alba, linia politica convenabila ar fi cea trasata de fostul Presedinte Anwar el-Sadat… Cam asta pare a fi idealul pentru Washington… Partidul National Democratic al lui Sadat era un partid centrist si autoritar, catch-all… Partidul asta s-a dizolvat in 2011, cand cu Revolutia. Dar in locul lui a aparut Partidul Unitatii, format din fosti membri ai PND, care are ca ideologie, pe langa nationalismul egiptean (clasic, il avea si PND), democratia directa si neoliberalismul, precum si comunitarismul, situandu-se la centrul esicherului politic. Trebuie sa recunoastem ca e interesant ce se intampla in Egipt: iata, se cauta tot felul de formule politice si e clar ca e necesar lucrul asta pentru ca e nevoie de reforme daca doresti progresul tarii, al societatii. Noi, Romania, avem oare un partid politic care sa aiba o astfel de ideologie, sa zicem neoliberalismul? Eu, din cate constat, cred ca nu avem si chiar mai mult: neoliberalismul e privit de multi ca fiind responsabil de toate relele. In Egipt, partidul care are cele mai multe locuri in Camera Reprezentantilor este un partid liberal si secular: Partidul Egiptenilor Liberi. Pozitie: centru, centru-dreapta. Foarte interesant!! Asta intr-o tara musulmana!! Foarte interesant ce ne spune Wikipedia despre acest partid:

„On 3 April 2011, the engineer and business tycoon Naguib Sawiris, an Egyptian Copt, and a group of intellectuals and political activists announced the establishment of the party and declared the program, the objectives and the basic principles of the party.[9] Other prominent party members include the Egyptian American scientist Farouk El-Baz,[10] the Egyptian Arabic poet Ahmed Fouad Negm, the writer Gamal El-Ghitani, and the telecommunications entrepreneur Khaled Bichara.[11]

„In July 2011, infighting emerged within the party. An internal faction called the „Group of 17” accused the national leadership of undemocratic methods in choosing local leaders in the Damietta Governorate and of tolerating former members of the National Democratic Party, the ruling party of the toppled Mubarak regime, within the ranks of the Free Egyptians Party. Five of the dissidents have been excluded from the party, and have been denoted as „troublemakers” by party officials.[4] Nevertheless, in August of the same year, the new party reported to have 100,000 members.[3]”

Poate e o impresie (falsa?!), dar acolo lucrurile se misca in comparatie cu scena noastra politica anchilozata. Acolo vad ca se fac eforturi de reforma, ceea ce, desigur, nu e deloc usor. Dar e o preocupare evidenta atat din partea lor, dar si din partea SUA care le ofera sprijinul. Aici vad ca se vorbeste doar de lupta anticoruptie, devenim cu totii specialisti in drept, inclusiv cel constitutional, dar nu vad o efervescenta de idei politice. Nu constat creativitate politica in peisajul politic autohton. Pe cand acolo remarc asa ceva. In Egipt cred ca putem vorbi de o Revolutie continua. Revolutie nu inseamna neaparat sa iasa lumea in strada, ci ma refer la un amplu efort de modernizare a tarii venit din partea societatii civile. Daca asa stau lucrurile, atunci e chiar de laudat!

In privinta Coreii de Nord si eu cred ca o actiune militara impotriva regimului comunist de la Phenian se apropie. Fara indoiala, Trump doreste sa stie pozitia Chinei si ce ar dori aceasta in schimbul sprijinului acordat SUA. Problema este ca avem un dictator – Kim Jong-un – imprevizibil, care ameninta statele din jur, dar si SUA, din punct de vedere militar. Problema este daca acesta mai poate fi tinut in frau de catre China sau daca China mai are un interes in a-l sustine, pentru ca exista diferente enorme intre comunismul din China – China operand reforme importante – si cel din Coreea de Nord, inclusiv din punct de vedere ideologic. Coreea de Nord ramane o tara stalinista, China a trecut prin reforme de economie de piata. Mai este, oare, regimul de la Phenian atat de important pentru China? Mai ales ca Rex Tillerson, in vizita la Pekin, a reiterat ca SUA doreste relatii bune cu China. Fara indoiala ca aceste lucruri aduc inflexiuni importante fata de situatia politica de pe vremea Razboiului Rece. Vetust, agresiv si periculos a ramas doar regimul din Coreea de Nord. Inclusiv pentru proprii cetateni: de exemplu, citeam pe burtiera unei televiziuni de stiri ca s-a dat o lege in Coreea de Nord impotriva celor care asculta muzica straina – pedeapsa, daca am retinut bine, este intre 2 si 10 ani de inchisoare. E incredibil sa se intample asa ceva in zilele noastre, dar iata ca se intampla. Daca va fi eliminat regimul comunist din Coreea de Nord se va pune, fara indoiala, problema reunificarii Coreii. Cum priveste China aceasta problema? Totusi nu putem privi problema aceasta intr-un mod maoist, desigur anacronic. De ce ar fi Coreea unificata o amenintare pentru China, in conditiile in care China ar avea relatii excelente cu SUA? Chestiunea respectarii drepturilor omului in China reprezinta o mare provocare pentru regimul de la Pekin. E o problema atat politica cat si ideologica. Insa Donald Trump pare a fi decis sa actioneze impotriva Coreii de Nord datorita amenintarii crescande a acesteia asupra Japoniei si Coreii de Sud. Daca e lasat sa se dezvolte in continuare regimul comunist din Coreea de Nord, problema va fi mult mai mare si mai periculoasa. Asa ca Donald Trump nu prea are de ales si va trebui sa actioneze acum intr-un fel sau altul – cu sau fara ajutorul Pekinului. Poate China garanta ca tine sub control Phenianul? S-ar putea intampla sa nu reuseasca, iar daca Phenianul va dezvolta in continuare armament nuclear, intr-un viitor apropiat problema aceasta va fi mult mai greu de solutionat, cu toate sanctiunile care s-ar pune la adresa Coreii de Nord. De asemenea, ar mai trebui adaugat ca regimul din Coreea de Nord, foarte agresiv, pune probleme si Rusiei, care nu se simte prea confortabil avand un astfel de vecin…

In ceea ce priveste ce s-a intamplat in Metroul din Sankt Petersburg, e clar ca o recrudescenta a terorismului nu poate fi pe placul nimanui. S-ar putea intampla ca Rusia si SUA sa se regaseasca pe un teren comun, cel de lupta impotriva terorismului. SUA pare a face unele concesii Rusiei cu privire la Siria, ma refer la regimul lui Bashar al-Assad, desi problema nu e solutionata si e de vazut ce pozitie va adopta SUA fata de Iran. Fara indoiala ca ce s-a intamplat in Sankt Petersburg e teribil. Imi exprim si eu condoleantele fata de familiile victimelor acestui masacru. Sa le dea Dumnezeu sanatate celor raniti! Rusia va intra sub monitorizarea defensiva a serviciilor de informatii americane pentru ca o analiza obiectiva a situatiei se impune.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Aprilie 4, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Misterioasa explozie…

Intr-o Rusie in care regimul de mana forte al lui Vladimir devine tot mai strict si abuziv cu proprii cetateni, nu e de mirare ca au avut loc adevarate explozii sociale in Rusia: mitinguri anticoruptie ce denunta in special coruptia de la varful politicii din Rusia – v. aici si aici.

Trebuie remarcat un lucru: nu doar ca liderul opozitiei, Alexei Navalnii, a fost retinut, dar s-au operat zeci si sute de arestari – asta pentru cei care inca nu si-au dat seama cum e actualul regim din Rusia. Bineinteles ca autoritatile dau vina pe „forte care manipuleaza activisti civici”, pe cei care „în mod deliberat au înşelat oamenii şi au instigat la comiterea de acte ilegale„, dupa cum afirma Dimitri Peskov, purtatorul de cuvant al Kremlinului.

Insa trebuie remarcat ca oamenii au iesit in strada in ciuda repetatelor tentative de intimidare din partea Puterii de la Kremlin. E un act de curaj ce trebuie apreciat. SUA si UE ar trebui sa incurajeze si sa sprijine Opozitia din Rusia. Masurile de securitate luate de Administratia de la Kremlin sunt pur si simplu draconice, iar Vladimir Putin a pornit demult o campanie impotriva ONG-urilor straine, vazute de acesta ca un mare pericol la adresa tarisoarei. Ati ghicit: „Fundatia Soros e de vina!” 🙂 . Dar iata ca si incercand si reusind intr-o mare masura sa reduca influenta Vestului, oamenii tot au iesit in strada, pentru ca li se incalca drepturi si libertati. Din aceasta perspectiva privite lucrurile, protestele anticoruptie din Rusia reprezinta o infrangere de etapa a actualei Puteri, dar si un avertisment dur dat acesteia.

Dar interesant este ca daca avem explozii sociale in Rusia, mai avem si altfel de explozii, precum cea de astazi (luni, 03.04.2017) de la statia de metrou din Sankt Petersburg:

Mediafax

Video FOTO. EXPLOZIE într-o staţie de metrou din oraşul rus Sankt-Petersburg. Bilanţ provizoriu: Cel puţin zece morţi şi 20 de răniţi/ Vladimir Putin evocă ipoteza unui atac terorist

„Cel puţin zece persoane au murit, iar alte 20 au fost rănite în explozia produsă luni într-un staţie de metrou din oraşul rus Sankt-Petersburg, afirmă surse citate de site-ul Life News.

UPDATE 15:43 Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a transmis condoleanţe în urma exploziilor produse luni în staţii de metrou din oraşul Sankt-Petersburg, explicând că sunt analizate toate ipotezele, inclusiv cea a unui atac terorist.

„Cauzele exploziilor nu se cunosc; sunt luate în calcul toate ipotezele, inclusiv cea a unui atac terorist”, a declarat Vladimir Putin, citat de site-ul agenţiei Tass.

Serviciile de securitate au confirmat că au avut loc două explozii, în vagoanele a două trenuri, în două staţii de metrou din Sankt-Petersburg.

Potrivit presei ruse, deflagraţiile s-au produs în staţiile de metrou Sennaya Ploşcead şi Institutul Politehnic din Sankt-Petersburg.

Cel puţin zece persoane au fost ucise, iar alte 50 au fost rănite în explozii, printre victime fiind şi copii.

UPDATE 15:43 Explozia produsă într-o staţie de metrou din Sankt-Petersburg a fost provocată de un dispozitiv artizanal, afirmă surse citate de postul Rossiya-24, relatează site-ul agenţiei Sputnik.

„A fost un dispozitiv exploziv fabricat cu elemente distructive”, a transmis postul Rossiya-24.

Atacul a avut loc în contextul în care preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, se află luni în Sankt-Petersburg, unde se întâlneşte cu omologul său belarus, Aleksandr Lukaşenko.

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că preşedintele a fost informat despre incident.

În urma deflagraţiei, mii de oameni au fost evacuaţi din şapte staţii de metrou.

UPDATE 15:27 Cel puţin zece persoane au murit, iar alte 20 au fost rănite în explozia produsă luni într-un staţie de metrou din oraşul rus Sankt-Petersburg, afirmă surse citate de site-ul Life News.

„Explozia a avut loc în staţia de metrou Sennaya Ploşcead, mai multe persoane fiind rănite”, a declarat un oficial din cadrul serviciilor de securitate din Sankt-Petersburg, citat de site-ul agenţiei Tass.”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Desigur, pare un atac terorist. Dar, pentru ca e vorba de Rusia, problema ar fi: cine e teroristul? Pentru ca in Rusia nu e niciodata foarte clar lucru asta. Poate fi vorba de terorismul islamic sau de FSB. Imi aduc aminte de atacul cu bombele din apartament din 1999. Au murit atunci 293 de persoane si peste 1000 de oameni au fost raniti. Atunci adevarul nici nu trebuia spus vreodata – politic vorbind, s-a creat emotia populara necesara pentru ascensiunea fara precedent a lui Vladimir Putin, care a urmat ulterior.

Asa cum si despre Revolutia din Decembrie ’89 nu stim nici pana azi adevarul, desi politicienii ne tot promit lucrul asta, dar ceea ce s-a petrecut a constituit punctul de plecare a ascensiunii politice a lui Ion Iliescu.

E clar ca in 1999 lui Putin ii trebuia ceva, cum se spune. Acum, in 2017, e in dificultate. E evident. Si atunci nu cumva si acum ii trebuie ceva…?

Ceea ce s-a petrecut la Sankt Petersburg astazi pare a fi un punct de plecare. Putin cauta o strategie eficace si e destul de eficace si foarte la moda in zilele noastre sa mizezi pe emotia populara. Dificultatile economice prin care trece Rusia, datorita felului in care e condusa, sunt foarte mari. De asemenea, oamenii din Rusia sunt ingrijorati de deteriorarea continua a imaginii si pozitiei Rusiei in relatia cu UE, SUA si NATO. Putin nu a reusit sa le dea raspunsuri convingatoare. Pe de alta parte, e clar – e in logica jocului politic – ca Opozitia cauta sa se exprime cu aplomb, tinand cont de situatia nu prea incantatoare in care se afla Puterea.

Insa o schimbare de paradigma la Kremlin ar avea efecte asupra a ceea ce se intampla in UE si chiar in SUA. Spre exemplu, fortele conservatoare si eurosceptice sunt sprijinite de actuala Putere, de regimul Putin. Sa ne gandim si la amestecul rusilor in alegerile din SUA si la Mike Flynn, pana mai ieri consilierul pe probleme de Securitate al Presedintelui Trump. Interesant este ca aceste proteste coincid cu mazilirea lui Flynn si cu neacordarea imunitatii… Stau si ma intreb ce va face Viktor Orban daca se schimba paradigma acolo, la Kremlin… 🙂

In orice caz, explozia de azi de la metroul din Sankt Petersburg complica jocul politic din Rusia. Problema ar fi: in favoarea cui? Putin va cauta sa foloseasca la maximum situatia pentru a arata, pentru a sugera unui electorat mai slab pregatit, dar care il voteaza, in ce pericole vor fortele de Opozitie sa bage tara. Acest clivaj prin care, intr-un mod fals, se declina responsabilitatea pe umerii Opozitiei a devenit o manevra clasica de manipulare care, trebuie s-o recunoastem, prinde destul de bine. Opozitia va trebui sa contracareze un astfel de efect, aratand ca Putin nu mai constitutie o solutie, tara fiind vulnerabila, dupa cum lesne se poate constata.

E un joc politic interesant si incitant in Rusia… 🙂 Cu aspecte misterioase, cum de altfel se intampla de regula pe acolo.

Dar daca se va produce un dezechilibru dinamic in societatea rusa, cum va juca Occidentul? Evident, Occidentul va trebui sa sprijine Opozitia liberala, care sa puna Rusia pe calea de dezvoltare occidentala,  nu euroasiatica. Si atunci ar putea urma doua Euromaidane, pentru ca Rusia are doua orase simbol: Moscova si Sankt Petersburg…

In orice caz, atacarea Puterii prin aceste proteste arata ca actuala Putere de la Kremlin nu poate face orice fara ca cetatenii sa reactioneze!

Aprilie 3, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu