Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Bizarul domn Trump…

Am vrut sa scriu zilele acestea, dar…  Dar parca atunci cand vroiam sa incep era ceva ce-mi scapa, ceva neclar, greu de caracterizat…

Cred ca o politica atat de bizara in plan extern precum cea dusa de actuala Administratie de la Casa Alba nu prea ne-a fost dat sa vedem. Sunt greu de inteles motivatiile lui Donald Trump…

Aveam un Acord Nuclear cu Iranul semnat in 2015 – v. aici si aici – de catre: membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite: SUA, Marea Britanie, Rusia, Franta, China plus Germania, si Uniunea Europeana, cu Iranul. Acest Acord limita drastic posibilitatile Iranului de a realiza arma nucleara, lasandu-i totusi posibilitatea Iranului de a utiliza energia nucleara pentru scopuri pasnice, civile.

Aceasta reglementare internationala a fost, cum am aratat putin mai sus, semnata de SUA. Inca din timpul campaniei electorale, dar si dupa aceea, Dl. Trump a folosit de nenumarate ori cuvantul „disgraceful” pentru a caracteriza respectivul Acord, initiat de Presedintele Obama. De curand, Donald Trump – ar trebui s-o vedem si ca pe o promisiune din campania electorala – a retras SUA din acest Acord, fara alta explicatie decat celebrul „disgraceful”, partea proasta fiind ca nu a pus nimic in loc. Nu a venit – cel putin nu am auzit – cu o propunere pe care s-o puna pe masa negocierilor. Sau sa spuna ce anume ar dori sa schimbe la Acordul deja existent.

Drept consecinta, atat Macron cat si ceva mai recent ministrul francez de Externe, Jean-Yves Le Drian, au atras atentia asupra pericolului inceperii unui razboi. Eu cand am citit ce a zis Macron, prima data am trecut usor peste… Nu acelasi lucru a fost cand am citit si ce a declarat ministrul francez al Afacerilor Externe care a reiterat cele spuse de Emmanuel Macron… Le Drian a spus ca pericolul e atat de mare incat o miscare gresita sau o mica scanteie ar putea declansa un razboi…

Donald Trump a amenintat cu sanctiuni drastice firmele europene – a spus ca vor fi „trase la raspundere” – care ar mai indrazni sa faca afaceri in Iran. Dar pe ce baza juridica, daca SUA s-a retras din Acord?

In mod normal ar fi trebuit ca Dl. Trump sa fi lasat acest Acord sa continue pentru ca sa vedem daca Iranul il respecta si cum il respecta. In caz de nerespectare, Iranul ar fi trebuit sa fie, desigur, sanctionat. Donald Trump, in schimb, a plecat de la premisa ca in cativa ani, cu acest Acord, Iranul ar putea obtine arma nucleara. Dar nu e deloc foarte clar pe ce anume se bazeaza concluzia dumnealui. Israelul, prin Dl. Netanyahu, a specificat faptul ca detine o cantitate impresionanta de informatii culese de serviciile israeliene, care ar demonstra planurile concrete ale Iranului de a obtine arma nucleara. Iranul a raspuns ca informatiile nu sunt de actualitate si ca astfel de alegatii nu se constitutie in dovezi – v. aici.

Partea proasta este ca SUA se pune in afara unei reglementari internationale. Daca informatiile pe care le are din partea Israelului sunt cele corecte atunci de ce nu a folosit actualul Acord pentru a trage la raspundere Iranul? Pentru ca astfel de informatii ar fi demonstrat ca Iranul incalca Acordul existent, pe care l-a semnat.

Insa in conditiile in care SUA s-a retras fara explicatii prea credibile, Iranul, in mod justificat, a pus problema daca nu cumva un astfel de Acord ar trebui schimbat la fiecare schimbare, rezultata din alegeri, a Presedintelui SUA. De asemenea, tot justificat, a pus problema daca actualul Acord mai e in vigoare odata cu retragerea SUA din acesta. Ceea ce am inteles eu este ca Iranul va continua sa respecte acest Acord semnat in 2015.

Pentru SUA da foarte prost faptul ca s-a retras dintr-un Acord international pe care l-a semnat in urma cu 3 ani, fara sa ofere explicatii convingatoare si fara sa puna altceva in locul acestuia (propuneri de negociere sau sa arate care ar fi termenii din Acord asupra carora doreste sa deschida o negociere). Arata o lipsa de coerenta in politica externa, o lipsa de predictibilitate, dar si o incercare de a rezolva in mod unilateral, chiar prin forta (inclusiv armata), Dosarul Iranian. Asta nu inseamna ca se va ajunge la un razboi, dar retragerea dintr-un Acord international de acest gen deschide o cale periculoasa.

Ce a castigat SUA din asta? Nu prea se vede mare lucru. Si nu se vede nici ca Israelul ar fi mai bine aparat printr-un astfel de gest impotriva planurilor iraniene de a construi arma nucleara. Dimpotriva, Israelul era mai bine aparat daca SUA ar fi ramas in Acord, putand astfel sa sanctioneze, daca ar fi fost cazul, Iranul pe cale legala. Retragerea din Acord a SUA inseamna ca SUA, cel putin, nu mai are nicio posibilitate de a sanctiona in mod legal Iranul, daca aceasta tara nu respecta Acordul. Or, lucrul asta pune SUA intr-o pozitie proasta pe plan international.

Un alt lucru bizar care da nastere la numeroase speculatii este anuntul facut de Donald Trump, potrivit caruia Summitul programat pe data de 12 iunie la Singapore cu Presedintele Coreii de Nord, Kim Jong-Un, nu va mai avea loc. Era vorba despre procesul de pace din Pen. Coreeana, dupa atatia ani de ostilitate intre cele doua Corei. Este bine, totusi, ca dupa ce ieri a anulat o intrevedere cu liderul de la Phenian, azi Dl. Trump s-a razgandit!!! Ministrul de Externe nord-coreean, Kim Kye Gwan, a specificat ca decizia lui Trump de anulare a Summitului „nu este in linie” cu cei ce spera la „pace si stabilitate”, calificand anularea summitului ca fiind „neasteptata si foarte regretabila”. Insa iata ca azi Dl. Trump a scris pe Twitter:

„Very good news to receive the warm and productive statement from North Korea. We will soon see where it will lead, hopefully to long and enduring prosperity and peace. Only time (and talent) will tell!”

Mi se pare ca este o recunoastere a greselii facute, deoarece anularea Summitului l-a pus pe Kim Jong-Un intr-o postura favorabila, datorita faptului ca a avut acum o pozitie responsabila, pentru construirea unui climat de pace in Pen. Coreeana. Amenintarea voalata cu arsenalul nuclear american pe care a facut-o Dl. Trump referindu-se la Coreea de Nord nu a pus SUA intr-o pozitie favorabila, mai ales ca lucrurile erau stiute. Nu e niciun secret ca SUA are o forta militara sub toate aspectele foarte mult superioara Coreii de Nord. Lucrul acesta sugereaza o diplomatie facuta cu ajutorul amenintarii cu forta, nu sub reglementari clare de drept international, lucru ingrijorator.

Interesant in toate aceste evenimente, dar lucru este mult mai vizibil in legatura cu Iran Deal, e faptul ca SUA nu isi armonizeaza anumite pozitii de politica externa cu Uniunea Europeana, principalul sau partener. In cazul Acordului cu Iranul, lucrul e evident. Deocamdata pozitiile SUA si UE sunt contrare pe aceasta chestiune. Dar nici nu a existat un dialog, un schimb de pareri… In chestiunea Coreii de Nord, UE pare slab implicata. Nu simt influenta UE in aceasta privinta. Totusi, UE ar trebui sa fie mai activa deoarece nu ne e deloc indiferent daca in Pen. Coreea va fi pace sau va fi un razboi devastator. In momentul in care Presedintele SUA ieri spune una, iar azi spune un lucru total opus fata de ceea ce a afirmat ieri, mie mi se pare ca avem o problema. Nu ne e indiferenta pozitia SUA in astfel de chestiuni, care privesc pacea globala.

Deocamdata, in cazul Iranului, SUA, sub noua Administratie de la Casa Alba, condusa de Dl. Trump, n-a pus on the table nimic concret. Deci chestiunea este, ca sa zic asa, in aer. In cazul Coreii de Nord, de asemenea, nu avem nimic concret, decat – cel putin asa cum rezulta din ultima declaratie a D-lui. Trump – bune intentii.

Ambele chestiuni nu pot sa nu priveasca Uniunea Europeana, care ar trebui sa fie ceva mai activa pe plan international. Nu printr-o atitudine ostila fata de SUA sau fata de Casa Alba, sau Donald Trump. Ci printr-una de colaborare si atenuare a unor asperitati.

In general vorbind, deocamdata, in ambele chestiuni – Iran si Coreea de Nord, nu putem avea decat incertitudini.  Se poate observa ca pentru actuala Administratie de la Casa Alba a avea o politica externa condusa pe cai de actiune clare si in acord cu dreptul international pare a fi o problema. Insa o mare problema o reprezinta lipsa de predictibilitate a actualei politici externe americane.

Trebuie de asemenea spus ca in favoarea lui Donald Trump pledeaza faptul ca nu este usor pentru SUA sa construiasca o politica externa optimala in legatura cu tari precum Iranul si Coreea de Nord. Pentru ca nu e deloc clar cum anume, cum ar fi cel mai bine sa procedezi. Nu intotdeauna politica unor sanctiuni dure e cea mai eficace. Pe de alta parte, lipsa de fermitate, de hotarare sau o astfel de perceptie nu este neaparat o cale care solutioneaza problemele. Insa mi se pare important faptul ca Dl. Trump ar trebui sa-si defineasca o linie politica, o strategie stabila, clara atat in privinta Iranului, cat si in privinta Coreii de Nord. Succesul nu poate veni, totusi, dintr-o atitudine instabila. Dar Istoria recenta, daca e sa apelam la experienta politica, ne arata ca o continuare care conduce la rezultate palpabile e cea bazata pe dialog si intelegere. Sa ne gandim la prabusirea comunismului in Europa de Est si in fosta Uniune Sovietica. Daca n-ar fi existat contactul, dialogul permament dintre Ronald Reagan, apoi George Bush, si Mihail Gorbaciov, cu greu s-ar fi ajuns la un astfel de rezultat concret si sa ne gandim ca pana la urma s-a prabusit si Uniunea Sovietica. De aceea, zic eu, este necesar – mai ales in cazul acesta cand SUA s-a retras din Acordul cu Iranul – de un Summit SUA-Iran – atat cu Presedintele Hassan Rouhani cat si cu Liderul Suprem de la Teheran, Ayatolahul Ali Khamenei. Un astfel de dialog ar putea fi intermediat de catre Bruxelles. Absenta dialogului, nu are cum sa conduca la rezultate bune, cel putin judecand dupa experienta pe care Istoria recenta ne-a furnizat-o. Increderea nu se poate construi prin lipsa dialogului. N-ar fi putut exista incredere intre SUA si URSS, intre Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov, daca n-ar fi existat un dialog bilateral prin care sa se caute apropierea dintre parti.

Eu cred ca din multe puncte de vedere atat Iranul cat si Coreea de Nord au ramas tributare unor conceptii gresite despre SUA, care provin din alte vremuri. Simt un anacronism in abordarea de catre aceste doua tari a relatiilor lor cu SUA. Fara indoiala ca Donald Trump n-ar trebui sa le intareasca astfel de convingeri anacronice printr-un comportament sau limbaj inadecvat. Pentru ca atunci nu se va ajunge la alt rezultat decat acutizarea tensiunilor existente. Iar daca este in interesul SUA sa aiba relatii bune cu Arabia Saudita, atunci e in interesul SUA sa aiba relatii bune si cu Iranul. Nu e in interesul SUA destabilizarea Orientului Mijlociu. Si nici in interesul Uniunii Europene. Deocamdata, cel putin, procesul de pace in Orientul Mijlociu pare a fi blocat de mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. Autoritatea Palestiniana l-a rechemat pe reprezentantul Presedintelui Mahmoud Abbas la Wasghington precum si pe ambasadorii din Romania, Cehia, Ungaria si Austria, tari care au blocat adoptarea unei declaratii comune a UE de condamnare a mutarii Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Uniunea Europeana nu are o pozitie convergenta sub acest aspect cu SUA. Ar trebui sa incerce sa se constituie intr-un factor de mediere intre parti. Imi pare ca Presedintele Macron cauta sa-si defineasca un rol de mediator. Insa UE n-ar trebui sa ramana indiferenta la astfel de evolutii ce pot fi periculoase. Daca nu acum, in acest moment, atunci in viitor… Atata vreme cat aveai un proces de pace in Orientul Mijlociu care decurgea nu neaparat lin, dar se putea constata o evolutie cat de cat pozitiva si tindea catre o normalizare a relatiilor dintre Autoritatea Palestiniana si Israel, iar acum constati ca acest proces de pace pare a fi intrerupt, ramanand incert, cel putin pe termen scurt si mediu, ai o problema care daca nu este solutionata repede se poate agrava, cu consecinte imprevizibile. Eu nu cred ca ne mai trebuie un alt razboi in zona pe langa Razboiul Civil din Siria, si vedem cu ce consecinte tragice. Totusi, vedem o recrudescenta a conflictului dintre Israel si Palestina, cu proteste masive in Fasia Gaza, soldate cu multi morti si raniti. Trebuie aratat ca avem de a face cu o acutizare a conflictului ce se afla intr-o stare initiala. Deocamdata nu putem sti unde se va ajunge, dar observam ca situatia din Orientul Mijlociu se complica. In urma violentelor recente din Fasia Gaza a rezultat o depreciere considerabila a relatiei dintre Turcia si Israel. Insa se pot degrada puternic si relatiile dintre Israel si celelalte state arabe din zona, chiar daca acum acest lucru nu pare evident. Ce consecinte genereaza Orientul Mijlociu in astfel de situatii cred ca stim deja: terorism, razboi si inca unul prelung… Care pot afecta si Uniunea Europeana. O analiza interesanta semata de Reva Goujonaici.

Partea proasta este ca politica D-lui. Trump n-a oferit, cel putin pana la acest moment, solutii acestor dosare, dupa cum se vede, grele si complicate. Dimpotriva, par a se accentua tensiuni mai vechi… Nu spun ca fosta Administratie de la Casa Alba, cea condusa de Dl. Obama, n-ar fi facut greseli sau ca ar fi rezolvat toate problemele. Dar Obama a dorit cel putin sa reglementeze international relatiile cu Iranul – de aici Acordul cu Iranul, a dorit sa rezolve situatia din Orientul Mijlociu tot pe calea respectarii reglementarilor internationale, spre exemplu relatiile dintre Autoritatea Palestiniana si Israel. Pe cand acum lucrurile sunt, ca sa zic asa, opuse, cu toate riscurile de rigoare. Prin Acordul Nuclear cu Iranul, Obama a incercat apropierea acestei tari de Occident. Pe cand Donald Trump doreste sa rupa acest Acord, caz in care Iranul se va apropia si mai mult de Rusia. De fapt, mi se pare singura consecinta de pana acum, pentru ca Iranul va trebui sa gaseasca un partener pe masura in cazul in care va fi atacat de SUA sau Israel (in spatele caruia s-ar afla SUA, desigur). Dupa un turneu pe care Dl. Trump l-a efectuat in Orientul Mijlociu si care promitea mult, avem acum un recul datorat unor politici gresite. Inclusiv abordarea prin forta si amenintarea cu forta e gresita, stimuland tensiunile vechi din aceasta zona. Este salutar faptul ca UE incearca mentinerea Acordului cu Iranul.

Desigur, vom vedea cum vor evolua lucrurile. Insa date fiind cele de mai sus, prea optimist nu sunt. Pentru ca se vede ca nu s-a prea realizat mare lucru. Spre exemplu acum cu atat mai mult nu ai nicio  garantie ca Iranul nu va produce arme nucleare. Sau nu poti sa spui ca forta Iranului a scazut, sau ca nu ar mai reprezenta un pericol in regiune, sau ca nu ar mai finanta terorismul.

Deocamdata, politica D-lui. Trump favorizeaza Rusia. A facut ca Iranul sa nu aiba loc de intors si sa stranga relatiile cu Rusia. Pana la urma, acelasi lucru mi se pare ca-l va face si Autoritatea Palestiniana. In privinta Iranului lucrurile erau de mai demult clare daca ne gandim la troica Rusia – Turcia – Iran, dar actuala politica americana a taiat, sau a cautat s-o faca, orice posibilitate de apropiere dintre Iran si Occident, desi UE incearca sa mentina Acordul. Daca nu s-ar fi razgandit in cazul Coreii de Nord, lucrurile ar fi capatat o turnura similara. Interesant este ca, prin politica dusa de Dl. Trump in aceste dosare importante – Iran, relatiile israeliano- palestiniene, Coreea de Nord -, nu se vede ce a castigat pana acum SUA (in legatura cu Coreea de Nord ramane sa vedem ce se va mai intampla). In schimb, dupa cate se vede, Rusia pare a nu avea nicio problema. Dimpotriva! Are un teren minunat pentru a-si intari colaborarea cu Turcia si Iran. De asemenea are o oportunitate excelenta de a-si spori influenta si a furniza securitate Autoritatii Palestiniene. Iar in legatura cu Coreea de Nord, refuzul initial al lui Trump favoriza tot Rusia, pentru ca ii crea posibilitatea de a-si extinde influenta acolo. Insa Donald Trump a revenit, cum era si normal, logic, intrucat are parteneri precum Coreea de Sud sau Japonia, direct interesati. Desi, daca va mai amintiti, inca de mai demult, nu cu multa vreme in urma, cerea Coreii de Sud si Japoniei sa plateasca catre SUA serviciile pentru asigurarea securitatii. Mai apoi a revenit asupra acestei idei nastrusnice. Nu mai vorbesc de declaratia ciudata cum ca NATO este o organizatie obsoleta, poate pentru a da astfel un indemn statelor membre sa plateasca din buget 2% din PIB pentru Aparare.

Speram sa vedem din partea D-lui. Trump o politica mai coerenta si predictibila si gasirea unor solutii viabile la astfel de probleme.

Ceea ce am vazut pana acum e foarte bizar…

Reclame

mai 26, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

Competentele D-nei. Dan…

Din pacate, dupa Revolutie instalarea – fireste, de catre partidele politice – in functii importante in stat a unor oameni care n-au nicio legatura cu respectiva demnitate si nici competentele necesare job-ului pentru care au fost propusi a devenit o regula nescrisa. Care a fost intotdeauna respectata. Mai mult sau, din fericire, mai putin, dar respectata mai tot timpul.

Un proverb spune: „omul potrivit, la locul potrivit”. Din cauza celor de mai sus nici n-au cum sa mearga bine lucrurile in tara asta.

Totusi, Carmen Dan, actualul ministru de interne, ne face impresia ca este omul potrivit pentru Liviu Dragnea, nicidecum pentru functia de ministru, pe care o indeplineste. Despre Carmen Dan – aici:

https://m.dcnews.ro/cine-este-carmen-daniela-dan-propunerea-pentru-mai_527668.html

Ceea ce te frapeaza citind acest articol este ca n-ai sa descoperi NIMIC care s-o califice pe D-na. Dan pentru functia de ministru de Interne. D-na. Dan nu este aleasa in alegeri democratice de catre popor, ci este ministru pentru ca a fost nominalizata in functie de catre partid, mai exact spus de catre Liviu Dragnea. De remarcat si faptul ca D-na Dan a rezistat celor doua schimbari de guvern operate pana acum de Dragnea.

Daca NU are competentele cerute de functie, ce cauta acolo? Pentru ca e cat se poate de clar ca ea, de fapt, n-are ce cauta acolo. La D-na. Dan lucrurile acestea transpar intr-o evidenta tulburatoare: ea e ACOLO pentru ca sa-i apere interesele lui Liviu Dragnea.

Guvernare in stil mafiot…

mai 9, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Un punct de vedere gresit…

… cel putin in opinia mea…

Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu pe blogul sau:

Sper că Donald Trump n-o să-l înjure pe Klaus Iohannis pe Twiter

„Sînt printre puținii jurnaliști români postdecembriști care au ținut partea arabilor ori de cîte ori aceștia au fost ținta intervențiilor americane în politica lor internă, culminînd cu agresiunile militare. Am denunțat Războiul din Golf, destabilizarea Orientului Mijlociu sub semnul așa zisei Primăveri arabe, care Primăvară, cîntată și de ai noștri drept Marea Revoluție, n-a făcut decît să schimbe în Egipt un dictator militar ruginit cu unul mai tînăr și în Libia să instituie haosul. Știind că Siria e una dintre puținele țări din zonă în care fanatismul islamic n-a avut loc, am pus Războiul civil pe seama pungii de petrol rîvnite nu numai de ruși, dar și de occidentali.

Din acest punct de vedere am deplîns faptul că România a renunțat în politica sa externă din ultimii ani la minimul echilibru în disputa dintre Israel și lumea arabă, manifestîndu-se în toate organismele internaționale ca oaie în turma Estului păzită de Marile Puteri.
Adică împotriva arabilor, de grija cărora pare acum să nu mai aibă weekend Klaus Iohannis.

În chestiunea deciziei luate de Donald Trump de a muta efectiv ambasada SUA la Ierusalim sînt însă de partea președintelui american.
Se vede limpede că relația dintre Israel și Palestina a intrat de ani întregi într-o fundătură. Ieșirea din această fundătură nu se poate face decît printr-o rupere de ritm. Se poate bănui, ca și în cazul Coreii de Nord, în care Donald Trump a repurtat deja un succes răsunător, că prin mișcarea asumată de Casa Albă se pot crea premisele unei recunoașteri a statului palestinian. Aceasta e cheia problemei în Orientul Mijlociu. Acest stat nu va fi recunoscut niciodată cîtă vreme palestinienii vor capitala la Ierusalim.

Nu-i exclus ca mutarea ambasadei americane la Ierusalim să fie o concesie suficient de puternică din partea lui Donald Trump pentru a solicita Israelului recunoașterea statului palestinian și chiar un ajutor la întărirea economică a acestuia.

Am ținut să precizez aceste lucruri, pentru că la noi, în controversa iscată de inițiativa Guvernului, argumentele aduse de Klaus Iohannis și de echipa lui de propagandă împotriva inițiativei, n-au nici o legătură cu situația din Orientul Apropiat. Toate se învîrt în jurul tezei că președintele e proprietarul politicii noastre externe și că Guvernul nu trebuie să facă altceva decît să muncească cu ziua pe acest teren.

Convocat de site-ul PSnews.ro să mă pronunț asupra controversei, am expus următoarele puncte de vedere, toate răspunsuri la întrebările redactorului Ștefan Rusu:

„Vor mai fi și alte state care vor urma România. România a fost o piesă foarte importantă în această în această operațiune. Contrar prostiilor care se spun în România, procesul de mutare al ambasadei noastre la Ierusalim nu e o operațiune întîmplătoare pentru că vrea Dragnea sau PSD-ul. În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..

Opțiunea pe care am făcut-o noi mie nu mi se pare nici hazardată, nici riscantă, ci e un gest de politică externă mai îndrăzneț, în care în sfîrșit România face și ea ceva extern după 28 de ani. De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.

Prin însuși faptul că s-a făcut așa un soi de abatere de la protocol și a fost invitat președintele Camerei Deputaților, considerat ca un fel de prim-ministru, se arată interesul uriaș al Israelului, nu al lui Netanyahu, altă prostie care s-a spus în România. Nu este în interesul premierului Netanyahu, este în interesul Israelului, vital chiar ca această capitală a lor să fie la Ierusalim.

„Prima dată am spus și eu că va genera un conflict, dar deocamdată conflictul s-a încheiat pentru că Guvernul, sigur, mînuit de către Liviu Dragnea, avea nevoie să dea un semnal, că el e de acord. E ca la Codruța Kovesi, că după asta toate se vor abate asupra lui Klaus Iohannis. Ați observat deja și începutul unei campanii în presa internațională pe tema asta. E treaba lui. Din punctul acesta de vedere, nu cred eu că Dragnea moare să mute ambasada, adică să facă gestul. Pentru că depinde de președinte. Deocamdată el a dat șah lui Klaus Iohannis, anunțînd că are de gînd să facă. Din acest moment, cel în defensivă este Klaus Iohannis care tot trebuie să explice de ce nu e de acord. Din punctul acesta de vedere, mingea e la Klaus Iohannis. Șahul a fost dat. Nici nu se mai pune problema să se mute sau să nu se mute. Că depinde de Klaus Iohannis. Deocamdată, prin primirea în Israel și prin tărăboiul făcut s-a văzut că Președinția nu vrea și Guvernul vrea. Guvernul nu mai riscă nimic, pe când Klaus Iohannis, nu știu care va fi evoluția ulterioară. Poate îl înjură pe Twitter Trump, vă imaginați. Ne putem aștepta oricînd.””

Nu degeaba am transcris acest articol: el trebuie citit cu atentie ca sa se inteleaga bine ce vreau sa spun. Altminteri ar parea lipsit de coerenta ce voi spune in continuare.

In primul rand trebuie spus ca Washingtonul nu a cerut nimanui sa-i urmeze gestul si nici nu a dat prea multe lamuriri prin care sa-si explice pozitia: de ce, care e motivul real, pentru care doreste sa-si mute ambasada la Ierusalim. Articolul arata ca:

” În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”

Dar nu e deloc foarte clar ca motivul deciziei lui Trump a fost ca si altii sa-i urmeze exemplul. De unde ar rezulta asta? Si cum poti trage concluzia ca in caz contrar: „dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”? Insa daca admitem ca ideea era ca si alte state partenere SUA sa urmeze exemplul dat de Casa Alba si daca vorbim despre o initiativa a Romaniei in acest sens atunci pun si eu intrebarea: cum se armonizeaza Romania cu pozitia Americii in contextul unui Raport de tara, defavorabil in multe aspecte, pe care ni l-a facut Departamentul de Stat si pe care – atentie mare!! – Departamentul de Stat si l-a asumat? Am tinut sa precizez acest lucru, ca Departamentul de Stat al SUA si-a asumat acest Raport pe 2017, adica Guvernul american. Nu Hans Klemm, ci Guvernul SUA. Chiar daca avem acum o Administratie republicana la Casa Alba. Adica acest Raport pe 2017 reprezinta pozitia Guvernului American fata de tara noastra! Si nu ne reproseaza ca nu am luat decizia de a muta Ambasada Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim…

A doua chestiune e legata de urmatorul aspect:

„De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.”

Maestrul Cristoiu vorbeste de parca Romania ar fi o mare putere: cum isi permit altii sa-i spuna ce sa faca si ce sa nu faca? 🙂 Chestiunea ar fi ca atunci cand iei o decizie trebuie sa-ti asumi si consecintele. Statele Unite nu ne-au cerut lucrul asta – din acest punct de vedere e in exclusivitate problema Romaniei daca isi muta sau nu ambasada. La nivel european consensul general e ca sa nu se purceada la mutarea ambasadelor la Ierusalim. Am vazut un editorial semnat de Dan Turturica, ingrijorat de faptul ca Romania ar putea fi sanctionata financiar de catre UE – aici. Nu cred ca asta e problema, desi s-ar putea sa fie si asta o problema. Totusi, Romania e un stat suveran, iar decizia mutarii ambasadei la Ierusalim este, deci, o decizie a unui stat suveran. Insa mi-e teama ca, printr-o astfel de decizie, Romania se pune singura in ofsaid, pentru ca nu prea vad cum ar putea un astfel de gest sa influenteze Uniunea Europeana. Prin urmare, Romania ar trebui sa-si asume singura o astfel de decizie. Inclusiv incalcarea unor Rezolutii ale Natiunilor Unite. Intrebarea care se pune: poate Romania sa-si permita un astfel de lucru? Si ce ar avea de castigat din afacerea asta?

Intr-un fel pare logic: din moment ce Israel si-a proclamat capitala la Ierusalim, atunci si ambasada se muta la Ierusalim. Trebuie insa precizat ca Autoritatea Nationala Palestiniana are centrul administrativ la Ramallah, nu in Ierusalimul de Est. Chestiunea care se pune este Statutul Ierusalimului. Israelul a luat controlul asupra Ierusalimului de Vest in 1948, in timpul Razboiului Arabo-Israelian. In 1967 a ocupat si Ierusalimul de Est. Curtea Suprema din Israel priveste Ierusalimul de Est ca fiind parte integranta a Israelului si respinge ca prin legile si adminitratia Israelului impuse acolo ar fi vorba de o anexare. Comunitatea internationala, in schimb, priveste Ierusalimul de est ca fiind parte a teritoriilor palestiniene. Iata insa ce declara Netanyahu recent (cf. Wikipedia – Statutul Ierusalimului):

„On 17 May 2015, Prime Minister Netanyahu reiterated, regarding Jerusalem serving as the capital of both Israel and a future Palestinian state, “Jerusalem has forever been the capital of only the Jewish people and no other nation.”[43] On 25 January 2018, Netanyahu said: „Under any peace agreement the capital of Israel will continue to be in Jerusalem.”[44]

El spune:

„Ierusalimul a fost intotdeauna capitala doar a poporului evreu si nu a altei natiuni” si „Sub orice tratat de pace, capitala Israelului va continua sa fie in Ierusalim”.

Natiunile Unite considera ca Ierusalimul de Est este parte a teritoriilor ocupate de Israel sau a teritoriilor palestiniene ocupate, iar viziunea e ca Irusalimul sa devina capitala a doua state: Israel si Palestina. Pozitia Uniunii Europene a fost exprimata de Catherine Ashton:

The European Union set out its position in a statement of principles last December. A two-state solution with Israel and Palestine side by side in peace and security. A viable state of Palestine in the West Bank, including East Jerusalem, and the Gaza Strip, on the basis of the 1967 lines. A way must be found to resolve the status of Jerusalem as the future capital of both Israel and Palestine.

Deci solutia two-state si despre Ierusalim spune: „Trebuie gasita o cale prin care sa se rezolve statutul Ierusalimului ca fiind capitala atat a Israelului cat si a Palestinei.”

Pozitia Rusiei:

„On 6 April 2017, the Russian Ministry of Foreign Affairs issued a statement saying, „We reaffirm our commitment to the UN-approved principles for a Palestinian-Israeli settlement, which include the status of East Jerusalem as the capital of the future Palestinian state. At the same time, we must state that in this context we view West Jerusalem as the capital of Israel.”[67] Some commentators interpreted this as a Russian recognition of Israel’s claim to West Jerusalem,[68][69][70] while others understood the statement as a Russian intention to recognize West Jerusalem as Israel’s in the context of a peace deal with the Palestinians.[71][72][73]

In 2011, Russian president Medvedev stated Russia had recognized the State of Palestine with East Jerusalem as its capital already in 1988, and had not changed that view.[74]

In 2017 ministrul rus de Externe a reafirmat pozitia Federatiei Ruse „in acord cu principiile aprobate de catre Natiunile Unite”  ca Ierusalimul de Est sa fie capitala viitorului stat Palestinian iar Ierusalimul de Vest sa fie capitala Israelului. In 2011, Presedintele Medvedev a afirmat ca Rusia a recunoscut Statul Palestinian cu capitala in Ierusalimul de Est inca din 1988 si aceasta pozitie nu s-a schimbat.

Pozitia Statelor Unite:

„In 2008, then-Democratic candidate Barack Obama called Jerusalem the ‘capital of Israel’. On 4 June 2008, Obama told the American Israel Public Affairs Committee (AIPAC), in his first foreign policy speech after capturing the Democratic nomination the day before, that „Jerusalem will remain the capital of Israel, and it must remain undivided.” However, the then-senator and presidential hopeful backtracked almost immediately.[84] In 2010, the Obama administration condemned expansion of Gilo and Ramat Shlomo as well as evictions and house demolitions affecting Palestinians living in East Jerusalem.[85][86]

Inca din 2008, pe atunci candidatul democrat Barack Obama vorbea despre Ierusalim drept capitala a Israelului si ca Ierusalimul trebuie sa ramana nedivizat. Pe 6 decembrie 2017 administratia Presedintelui Donald Trump a recunoscut oficial Ierusalimul drept capitala a Israelului si a adugat ca Departamentul de Stat va initia procesul de construire a Ambasadei SUA la Ierusalim. Consiliul de Securitate al ONU intrunit de urgenta pe 7 decembrie a condamnat (14 din 15 membri) decizia Presedintelui Trump. „U.S. envoy Nikki Haley called the United Nations „one of the world’s foremost centres of hostility towards Israel”.[97]” – Nikki Haley a numit Natiunile Unite ca fiind „una din centrele mondiale cele mai ostile fata de Israel”. Marea Britanie, Franta, Suedia, Italia si Japonia s-au numarat printre tarile care au criticat decizia lui Trump in acea intrunire de urgenta. De remarcat si:

„Following Trump’s announcement, American embassies in Turkey, Jordan, Germany and Britain issued security alerts for Americans travelling or living abroad in those countries. The United States also issues a general warning for Americans abroad about the possibility of violent protests. The American consulate in Jerusalem has restricted travel of government employees to Jerusalem’s Old City. The US Embassy in Jordan has banned employees from leaving the capital and children of embassy employees were told to stay home from school.[105]

Pozitia Marii Britanii – cea europeana.

Daca Romania adopta exemplul american, cum ne armonizam cu politica externa americana? In caz contrar apare ca Romania a facut in mod unilateral un astfel de gest. Si apoi ar insemna sa ne armonizam cu politica externa a SUA, dar nu si cu Raportul Departamentului de Stat, care sustine, printre altele, lupta anticoruptie in Romania. Si pe Laura Codruta Kovesi, intre altele fie zis, daca nu explicit… 🙂

De aceea eu l-as intreba pe maestrul Cristoiu daca nu cumva considera contradictoriu sa critice Raportul Departamentului de Stat, in schimb sa fie calduros de acord cu adoptarea exemplului american in privinta mutarii ambasadei! 🙂

Dar sa vedem cum privesc Statele Unite procesul de pace din Orientul Mijlociu:

Mediafax

Turneu diplomatic în Orientul Mijlociu. Mike Pompeo: Pacea dintre israelieni şi palestinieni rămâne o prioritate pentru SUA

Mike Pompeo, secretarul de Stat al SUA, a declarat, luni, că soluţionarea conflictului israeliano-palestinian rămâne o prioritate pentru Administraţia Donald Trump, în pofida deciziei de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului, informează site-ul agenţiei The Associated Press.

Secretarul de Stat al SUA, aflat într-un turneu diplomatic în Orientul Mijlociu, a precizat că Washingtonul susţine dreptul israelienilor de a se apăra şi a adăugat că palestinienii trebuie să se întoarcă la masa negocierilor politice.

”O piesă importantă pentru instituirea stabilităţii în Orientul Mijlociu o reprezintă rezolvarea acestui conflict. Credem că israelienii au dreptul să se apere şi susţinem acest lucru”, a declarat Pompeo.

Pompeo a amintit că soluţia ”a două state” este singura cale către pace.

La începutul mandatului, preşedintele SUA, Donald Trump a exprimat intenţia relansării rapide a procesului de pace israelo-palestinian, în timp ce Mahmud Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene, a cerut, la Casa Albă, încetarea „ocupaţiei”, pledând pentru coexistenţa a două state, palestinian şi israelian. Donald Trump l-a primit în mai 2017, la Casa Albă, pe Mahmud Abbas, aceasta fiind prima întâlnire oficială a celor doi lideri. Donald Trump a cerut relansarea negocierilor de pace între Israel şi palestinieni şi semnarea unui acord, fără însă a oferi detalii despre modul în care se poate ajunge la soluţionarea conflictului.”

Daca Donald Trump ar reusi, prin politica sa externa, sa puna capat conflictului palestiniano-israelian, ar fi un lucru extraordinar!! Dificultatile sunt destule. Sa nu uitam ca Hamas e vazuta drept organizatie terorista. Iar Fatah si Hamas, politic vorbind, sunt de forte aproximativ egale. Hamasul mentine inca o mare influenta in cadrul Autoritatii Nationale Palestiniene. La alegerile legislative din 2006, Hamasul a obtinut victoria! Daca tot ne raliem pozitiei americane, cum am putea contribui la planul de pace al Casei Albe? Din cate stiu (poate gresesc) un astfel de plan nu a fost expus public de catre Washington. Pe de alta parte, initiativa Americii pare singulara atata vreme cat celelalte state nu adera la pozitia americana in privinta Ierusalimului. Fara indoiala, SUA este principalul partener strategic al Romaniei, iar tara noastra trebuie sa-si armonizeze politica sa cu cea a SUA. Insa lucrul acesta ar sugera o actiune in tandem romano-americana in Orientul Mijlociu. S-ar putea construi asa ceva, dar pana acum nu se vede vreo abordare de acest gen din partea Guvernului Dancila. Nici din partea Presedintelui, desigur. Dar sa nu uitam ca PSD-ALDE, Liviu Dragnea si Guvernul Dancila au venit cu ideea mutarii ambasadei, nu Presedintele. Ceea ce a facut Liviu Dragnea poate fi o idee de politica externa, in niciun caz o initiativa. O initiativa, in politica externa mai ales, presupune un plan, un concept sau mai multe, o viziune cel putin pe termen mediu, o strategie in acest sens. Nu prea vedem asa ceva…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 30, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 32 comentarii

Ei, și?

Un titlu bun, foarte semnificativ! Tot asa si articolul!

La fel se poate spune si despre faptul ca in 10 ani, 2007-2017, au plecat din tara 3,4 milioane de romani, reprezentand 17% din populatia tarii. Ei, si?
https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22312061-exodul-romanilor-confirmat-din-2007-pana-2017-plecat-din-tara-3-4-milioane-romani-aproximativ-17-din-populatie-romania-locul-doi-mondial-emigratie-dupa-siria.htm

Din pacate, traim inca sub semnul acestui „ei, si?” si nu prea vad ca ne revenim…

Ioan Cuncev

  • La începutul anilor ‘9o s-a întâmplat ca, registrului auto, înființat la propunerea și în cadrul Institutului de cercetări în transporturi, să-i fie atribuite la separarea de institut, activele departamentelor de cercetare auto ale acestuia, deși existau agenți economici care se ofereau să le atribuie condiții mult mai bune. Am avertizat pe decidenții ministeriali de la acea vreme că în urma unei astfel de decizii, cercetarea din transporturi auto va dispărea din România, ceea ce s-a și întâmplat. Ei, și?
  • Similar, am spus că ar fi oportun să se acorde registrului feroviar, înființat la propunerea și în cadrul Institutului de cercetări în transporturi, un sediu la unul dintre agenții economici feroviari, având mari dificultăți financiare. Totuși, instituțiile responsabile ale timpului au decis desprinderea din institut a activelor departamentelor de cercetare feroviare pentru a le atribui registrului feroviar, deși i-am avertizat că în urma unei astfel de decizii, cercetarea feroviară va dispărea…

Vezi articol original 479 de cuvinte mai mult

aprilie 19, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Peste 1000 de euro – spalare de bani??!

Interesant este ca mai nimeni nu a remarcat faptul ca aceasta”initiativa” este, de fapt, transpunerea unei Directive Europene. Dimpotriva, s-a spus sau s-a sugerat ca ar fi initiativa PSD-ului sau chiar a lui Liviu Dragnea. Asta pentru ca Occidentul, dar mai ales Bruxellesul, trebuie sa ramana in capusorul boborului roman locul mirific unde „curge lapte si miere”, in niciun caz unul de unde ar putea veni si lucruri care sa ne lezeze, poate si grav, interesele.
In aceeasi logica sfertodocta se inscrie si felul in care a fost tratata problema demiterii Laurei Codruta Kovesi: cum s-o demiti cand are o imagine atat de buna si se bucura de atata credibilitate la Bruxelles si la Washington?

Ministrul Tedorovici a facut insa precizarea necesara: e vorba de transpunerea in legislatia noastra a unei Directive UE. De asemenea, a declarat ca ” nu se grabeste” cu adoptarea acesteia – „mai intai sa vedem care state au adoptat-o”, lasand sa inteleaga ca dezavueaza o asemenea lege.

Si pe buna dreptate trebuie dezavuata.

Ceea ce m-a frapat in primul rand este pragul minim de 1000 de euro, de la care trebuie declarati banii la Oficiul National pentru Combaterea Spalarii Banilor. N-am inteles prea bine ce anume trebuie declarat… Insa nu vad de ce n-ai putea, spre exemplu, trimite mai multe transe de 900 de euro fara sa declari ceva, fiind oricum mai putin de 1000 de euro. Pe de alta parte e absurda suspiciunea rezonabila precum ca, sa zicem, 1200 de euro ar putea reprezenta spalare de bani iar 998 de euro, nu.

Este in mod evident o lege antieconomica.

Si apoi ce inseamna sa-i trimiti?

Un alt lucru care m-a frapat si m-a pus pe ganduri este faptul ca, potrivit acestei legi, trebuie „sa stii identitatea celui de la care primesti banii”. Ma intreb: ce inseamna sa cunosc ” identitatea”? Pentru ca eu, simplu cetatean, nu sunt organ de politie sau militie. Eu pot sa fiu, de exemplu, angajat la o firma de constructii din Italia, sa am un salariu de 10.000€, dar asta nu inseamna ca patronul respectivei firme de constructii nu ar face si afaceri cu droguri. Eu n-am de unde sa stiu asta si nici nu e treaba mea. Este o absurditate blamabila sa ceri cetateanului sa faca pe anchetatorul de politie si sa solicite cartea de identitate celui care il angajeaza, si sa-i mai ia si datele. Textul, asa cum rezulta din articolul Mediafax, este urmatorul:

„La capitolul IV – Măsuri de cunoaştere a clientelei, art. 10 (2) se arată: „Entităţile raportoare prevăzute la art. 5 alin. (1) (fundaţiile şi asociaţiile, federaţiile, inclusiv orice alte persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial) sunt obligate să cunoască identitatea entităţilor de la care primesc fonduri în cuantum mai mare decât echivalentul în lei a 1.000 de euro”. „

1000 de euro pe luna, pe saptamana, pe an…? Si apoi ce inseamna, ce vrea sa spuna expresia: „inclusiv orice alte persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial”. Despre persoane juridice de drept privat fara scop patrimonial – aici. Sa inteleg ca e vorba doar de fundatii, asociatii, federatii, nu despre cetateni – cutarescu, nu? Si ce inseamna „a cunoaste identitatea”?

Pe de alta parte, ma mai frapeaza un lucru: nu vad riposta exprimata in termeni duri din partea europarlamentarilor nostri. Dar probabil ca atunci cand ai o sinecura grasa…

In orice caz, o astfel de lege, si trebuie s-o spunem raspicat, cu toata gura, este o PROSTIE!! Mi-e teama ca noi inghitim pe nemestecate prostiiile, doar pentru ca vin de la Bruxelles sau Washington.

Pe de alta parte, daca ar fi vorba despre finantarea terorismului, mi se pare absurd, spre exemplu: cu 998 nu ar fi nicio suspiciune rezonabila ca s-ar finanta terorismul, in schimb o asemenea suspiciune ar fi cat se poate de rezonabila la o suma de 1100 de euro???!!!

Iar amenda minima e de 25.000 de lei!! Asta ar insemna aproximativ 5400 de euro!! Si s-ar putea pune problema de unde sa-i poata plati cineva, de unde sa aiba o asemenea suma de bani, daca ar trebui sa plateasca o asemenea amenda.

Pragul acesta minim de 1000 de euro prezuma intr-un mod cat se poate de necinstit ca toti cetatenii Uniunii Europene sunt implicati in afaceri de spalare de bani. Sau cel putin asa lasa sa se inteleaga.

aprilie 17, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Revolutie sau lovitura de stat? Despre ce s-a intamplat in Decembrie ’89

In primul rand este interesant de observat ca inainte de Revolutie, deci pe vremea regimului Ceausescu, FSN a existat, avand in centrul sau pe Ion Iliescu. Acest lucru nu trebuie subestimat, chiar daca membri acestuia se intalneau in boscheti. Pe de alta parte, marginalizarea lui Iliescu, de catre Ceausescu, pana la intr-un simplu director de Editura Tehnica, arata ca Iliescu era un pericol la adresa regimului Ceausescu. Altfel de ce a fost indepartat pana la cea mai joasa treapta a nomenclaturii de partid? Si de asemenea nu trebuie sa ne mire aparitia in presa straina a unor articole ce vorbeau despre Iliescu drept succesorul lui Ceausescu. Ar fi putut fi finantate din tara, ceea ce pare destul de putin probabil, sau din exerior, ceea ce pare mult mai probabil. Lucrurile acestea arata ca Iliescu era un personaj important.

Sigur, caderea comunismului in Romania – si deci si a lui Ceausescu – trebuie legata de Summitul de la Malta unde au avut loc intrevederi la varf intre SUA si URSS, vizand arhitectura geopolitica a lumii postcomuniste.

Din aceasta cauza trebuie sa admitem ca au existat interese externe pentru scoaterea lui Ceausescu de la Putere.

Spuneam mai sus ca FSN-ul, care era constituit pe vremea lui Ceausescu si ingaduit de acesta, nu trebuie subestimat, mai ales ca scopul lui era preluarea Puterii, Or, asta nu se putea intampla decat intr-o criza de sistem. Deci ideea preluarii Puterii era indisolubil legata de caderea regimului si sistemului comunist.

Un alt aspect ce trebuie luat in considerare este inrautatirea fara precedent a vietii oamenilor in ultimii 10 ani cu Ceausescu, inrautatire progresiva in principal sub aspect economic si in conditiile in care Securitatea era peste tot, pentru ca Ceausescu se temea.

Din aceasta cauza au iesit oamenii in strada. Era o nemultumire indreptata spre regim. Ideea de revolutie a aparut putin mai tarziu.

Fara indoiala conducerea superioara a Securitatii, inclusiv a contrainformatiilor militare cunostea despre Malta. Pe de alta parte nemultumirile populare erau asa de mari in toata tara incat oamenii nu puteau fi opriti sa iasa in strada sa protesteze.

Ceausescu avea controlul asupra instiutiilor de forta. Avea in mana lui Armata, Securitatea, iar in astfel de conditii era practic imposibil de scos. De asemenea, legal vorbind, Ceausescu nu putea fi demis decat de Marea Adunare Nationala. La proces, Ceausescu a avut dreptate cand spunea: ” Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale”. Deci a-l indeparta pe Ceausescu de la Putere era, practic, imposibil. Rusii, dar si americanii, stiau bine lucrurile acestea, inclusiv faptul ca Ceausescu nu va ceda amiabil Puterea. Teama cea mai mare era in legatura cu folosirea fortei armate de catre regimul comunist. Si s-a vazut ca Armata a tras la Timisoara, cu Gen. Milea ministrul MAN, si lucrurile se puteau repeta la Bucuresti – ca erau semnale clare, evidente, ca Bucurestiul va iesi in strada! Initial se incercase ceva la Iasi, dar Iasiul era prea aproape de granita cu URSS – batator la ochi si periculos. Timisoara era locul ideal, apropierea de Vest avand o simbolistica potrivita, era mai putin batator la ochi si mai putin periculos fata de Iasi. Chestiunea e ca Armata a intervenit brutal, iar lucrul asta se putea repeta la Bucuresti. Fara indoiala, se poate obiecta ca in fata unor provocari a unor elemente de ordin extern nu opui Armata sa rezolve problema, stiut fiind ca, in astfel de cazuri, Armata face demonstratii de forta.

Intr-un astfel de climat a avut loc sinuciderea Gen. Milea, in fapt decapitarea Armatei. Se stie ca Armata nu poate functiona decat pe baza de autoritate ierarhica. In felul acesta Armata a fost, ca sa zic asa, „scoasa din circuit”. Adica Armata nu ar mai fi putut sa actioneze in folosul regimului Ceausescu. Redobandirea autoritatii la varf se face greu. Generalii defilau pe la Televiziune. Armata se confrunta cu o grava criza de autoritate. Din aceasta cauza s-au intamplat lucruri neplacute, cum a fost ceea ce s-a intamplat la Otopeni.

Al doilea element important era de a stabili daca revolta populara si o Armata care nu mai ar actiona in favoarea dictatorului si regimului comunist sunt suficiente conditii pentru inlaturarea lui Ceausescu, care avea functia legala de ” comandant suprem al fortelor armate”.

Atata vreme cat Ceausescu nu a demisionat, el avea autoritate asupra Armatei si ar fi putut prelua controlul asupra acesteia. Masele, neorganizate si cu mainile goale, nu aveau cum sa se opuna Armatei, daca aceasta ar fi reactionat pro Ceausescu.

Din aceasta cauza a trebuit pastrata o stare de tensiune. Pana la lichidarea dictatorului.

Astfel trebuia sa actioneze cineva pentru mentinerea unei stari de tensiune. Eu cred ca trebuie inteles ca cei din exterior, care urmareau caderea regimului Ceausescu doreau sa mearga la sigur. De aici ideea asa-numitilor „teroristi” – scenariul asta exista. In fapt a fost o invazie mascata a Romaniei, mascata de turisti rusi (poate si altii), cu scopul de a crea pe strazi, tensiune, panica, de a hartui Armata, decapitata cum spuneam, dar care avea deja la varf personaje prietenoase FSN-ului. Totusi, asa cum spuneam, autoritatea nu se obtine usor si dintr-o data. Si Armata era slabita din punctul asta de vedere. Deschiderea granitelor dupa Revolutie a avut drept scop scurgerea lor, a acestor „teroristi”, afara din tara. Iar o asemenea operatiune complexa s-a facut cu largul concurs al Securitatii, DIA care au permis si au acordat sprijinul necesar acestor forte externe. Cu alte cuvinte, un fel de colaborare. Cei din exterior s-au temut de Armata, principalul tool prin care Ceausescu s-ar fi putut mentine la Putere. Securitatea, care stia de diversiune, a pus imediat armele in rastele. Securitatea nu avea, desigur, forta si nici specificul, si nici rolul Armatei.

Faptul ca s-au dat arme civililor, fake news-urile care apareau atunci la TVR erau si expresia unei stari de haos. Insa acest haos trebuia intretinut. Motivele erau de a acoperi ce s-a intamplat si de a abate atentia de la preluarea Puterii, fenomen ce era in plina desfasurare.

Cam asa as vedea eu, in mare si pe scurt, evenimentele de atunci. Sigur, o revolutie trebuie sa aduca ceva nou. Schimbarea sistemului politic, a statului, a oranduirii sociale, a economiei etc definesc o revolutie. Iar astfel de schimbari, in cazul unei revolutii, sunt de regula radicale.

Dar mai trebuie sa se schimbe si oamenii. De aceea Proclamatia de la Timisoara se inscria in logica revolutionara. Or, noi am putut cu usurinta constata aparitia in prim-plan tot a unor membri marcanti ai PCR, ca de exemplu: Brucan, Iliescu, Gen. Militaru si multi altii.

Dar daca ma gandesc mai bine nici nu vad ca s-ar fi putut face altfel…

Unii au vazut in aparitia la varf a acestor fosti marcanti lideri PSD „revolutia furata”. Dar ce puteai sa faci? Si mai ales cu cine? O revolutie inseamna desigur si preluarea Puterii. Or, in Romania socialista nu exista Opozitie sau o organizare serioasa capabila sa se opuna regimului comunist. Corneliu Coposu era urmarit zi si noapte de catre Securitate. Iar Exilul romanesc era de asemenea ignorat de stat si amenintat tot de catre Securitate. In permanenta. De aceea in aceste zone nu putea izvori vreo schimbare serioasa.

Corneliu Coposu era din exteriorul PCR. Ion Iliescu era din interior si era o problema interna a partidului. Nu trebuie sa facem confuzia ca ar fi avut acelasi statut, ca sa zic asa. Si nici n-au fost tratati similar de catre regim.

Asa cum au decurs lucrurile schimbarea politica trebuia sa provina din interiorul PCR. Pentru ca nu ar fi avut cine s-o faca. Nu doar ca ar fi fost extrem de periculos, dar n-ar fi avut nici mijloacele s-o faca. Fara indoiala, nici organizarea necesara.

Ca ne place sau nu, preluarea puterii politice – componenta esentiala a oricarei revolutii – nu se putea face decat de cei din interiorul partidului unic si cu aportul structurilor de informatii, printre care si fosta Securitate. De fapt, ceea ce s-a intamplat a fost daramarea prin forta a Esalonului 1 al PCR si preluarea Puterii de catre Esaloanele 2-3 ale aceluiasi PCR. Evident, in cazul fostei Securitati, transformate in SRI, lucrurile au stat aproximativ la fel.

Eu cred ca trebuie inteles faptul ca preluarea puterii politice s-a facut pe suportul organizatoric al fostului PCR, la care s-a renuntat formal imediat dupa Revolutie, fara a fi condamnat oficial comunismul. Organizarea PCR la nivel national a si permis preluarea rapida a Puterii de catre FSN-ul lui Ion Iliescu. De aceea nu ar trebui sa ne miram prea tare ca acestia au reusit intr-un termen scurt sa aiba un control politic deplin. FSN s-a suprapus perfect peste structura organizatorica a PCR.

Imi dau seama ca se pot face unele confuzii. Partidul unic, PCR, era un partid mamut, cu 4 milioane de membri. Evident ca multi erau de umplutura acolo.  Evident ca in timpul Revolutiei si dupa, optiunea oamenilor a fost anticomunista. Dar pentru preluarea Puterii esential era suportul, scheletul organizatoric al defunctului PCR, mostenit de catre FSN. Statistic vorbind, Regula lui Pareto ne-ar da ca doar 20% din cei 4 milioane de membri nu erau de umplutura p-acolo. Asta inseamna in jur de 800.000 de membri. Adica atati cat are, cu o buna aprocimatie, acum PSD, adica fostul FSN al lui Ion Iliescu. Cu alte cuvinte, Revolutia a restructurat PCR-ul, transformandu-l intr-un Front si apoi intr-un partid democratic de stanga.

In 1990, partidele istorice, dar si celelalte, abia se formau. PNTCD, PNL, Partidul Social-Democrat a lui Cunescu erau partide in formare, intr-o societate in care 4 milioane de oameni au fost membri PCR. Din aceasta cauza FSN-ul, care beneficia de structura organizatorica a PCR si de nucleul important al acestuia a fost avantajat. Din aceasta cauza a si putut sa castige alegerile din 20 mai 1990, primele alegeri libere postcomuniste, la un scor lejer.

Interesant comunicatul de presa lansat de Dl. Iliescu:

Comunicat de presă

Am decis să ies din tăcerea pe care mi-am impus-o în legătură cu acțiunile justiției în cazul dosarelor generic numite ”Revoluția” și ”Mineriada”, din obligația de a lămuri câteva lucruri. Prima observație se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol ”justițiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acțiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliției Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violențe, au atacat și incendiat  sediul Televiziunii publice și au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănțuită a unor indivizi, la fel de fără chip și identitate ca și teroriștii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către țară al CFSN?

Pentru cei mai mulți dintre cei care acuză acum în spațiul public, evenimentele de la 15 martie 1990 de la Târgu Mureș, nu mai există, pentru că, nu-i așa, contrazic tezele lor despre natura și consecințele lor, și nu mai servesc ”cauzei”. La fel, nici evenimentele din 13 iunie 1990 nu mai există, iar minerii au venit la București fără motiv, doar pentru a reprima o manifestație, cea din Piața Universității, pe care organizatorii ei o încetaseră a doua zi după alegerile din 20 mai 1990. Se construiește o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare.

        Aceste dosare au făcut obiectul atenției procuraturii timp de 28 de ani. Au făcut obiectul atenției unor comisii speciale ale Parlamentului României. De fiecare dată soluțiile pronunțate au nemulțumit pe cineva, de vreme ce se redeschid mereu, coincidență probabil, atunci când apar crize de natură politică, în special, care necesită schimbarea agendei publice. Acum ni se spune că istoria trebuie scrisă de procurori și judecători. De ce? Ca să aflăm că o Revoluție durează exact cât îi trebuie unui dictator să decoleze de pe acoperișul sediului puterii? După care, în secunda următoare, democrația se instalează, instituțiile ei înfloresc și schimbarea s-a terminat?

        Această abordare este pe cât de politizată, pe atât de periculoasă. Nu poți fundamenta un dosar de cercetare penală pe viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă. În acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor. Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă. Ei bine, asta se dorește cu aceste două dosare! Nu dovezile trebuie să ducă spre un verdict, verdictul a fost dat în afara cadrului legal, iar justiția trebuie doar să înlăture acele dovezi care ar contrazice verdictul.

        Nu cred că-și închipuie cineva că vechiul sistem abandona, fără să reziste, puterea, în decembrie 1989, oricât de erodat și de slăbit ar fi fost. Avea de partea sa aparatul de represiune, chiar dacă unii, mai rapizi în decizii, începuseră să fugă de pe corabie. Cu unii dintre ei vom avea surpriza să ne întâlnim în organizarea evenimentelor din 13 iunie 1990. Asta dacă justiția ar vrea să cerceteze acele evenimente în mod corect – evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989.

        În ceea ce mă privește decizia președintelui Iohannis nu mă surprinde, cu toate că nu văd care este cadrul legal în care se înscrie. Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor. De asta au ajuns să ne dea lecții de democrație oameni care, în timpul ceaușismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la costruirea cultului personalității lui Ceaușescu.

        Știu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către țară, scris, cum spuneam, printre gloanțe(atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!)  au fost îndeplinite. Nu poți face din actul suprem de demnitate al națiunii române o ”lovitură de stat”, doar pentru că așa a citit cineva în cartea unul apologet-și angajat!-al Securității. Am spus și repet: ar fi fost bine dacă am fi avut parte și noi precum Polonia, Ungaria și Cehoslovacia,de o tranziție negociată. O revoltă populară a născut un vid de putere. Niște oameni, din cele mai diverse zone ale societății, și de cele mai diverse convingeri politice, au încercat să dea un sens și o direcție schimbării. Și-au asumat niște responsabilități.

Acum sunt acuzați că au îndrăznit acest lucru. Totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul și memoria celor care au luptat pentru libertate și democrație. Probabil că trebuia să trecem și prin faza asta. Deși altele sunt problemele de pe agenda națiunii. Care agendă pare să nu mai aibă nici obiectivul integrării europene, nici pe cel al dezvoltării, combaterea sărăciei, o viață mai bună pentru români. Programul Revoluției Române rămâne în continuare actual. Poate că asta deranjează, în ultimă instanță. Dar nu este vina mea că se întâmplă așa. Prezentul este operă colectivă. Eu mi-am făcut partea mea de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută țapi ispășitori pentru eșecurile lor. Stau cu capul sus la judecata istoriei.   Ion Iliescu”

Lucrul ce m-a frapat din prima citind ce spune Ion Iliescu in acest Comunicat de presa este schimbarea pozitiei sale legata de evenimentele din 13-15 iunie ’90: nu mai sunt „elemente legionare”, ci cei care au organizat evenimentele din 13 iunie sunt oamenii fostului regim comunist: „evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989„. Totusi, inteleg ca si Petre Roman este anchetat. In calitate de premier la data respectivelor evenimente poate ca va reusi sa raspunda mai bine la aceasta problema…

Insa ceea ce se remarca din expozeul D-lui. Iliescu este faptul ca, de fapt, dumnealui nu-i place sau nu-i convine ca s-au redeschis Dosarele Revolutiei si Mineriadei. Si nu-i convine pentru ca trebuie sa raspunda pentru ceea ce s-a intamplat atunci, pentru mortii de atunci, pentru venirea minierilor si pentru cei agresati de minieri, si pentru imaginea proasta pe care Mineriada din 13-15 iunie 1990 a facut-o Romaniei, ceea ce nu inseamna, desigur, ca este neaparat vinovat: instanta de judecata va stabili lucrul asta. Insa domnia sa a sustinut cam intotdeauna teza potrivit careia: „Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă.„, uitand parca de faptul ca documentele secrete ies din arhive dupa 30 de ani. Teza aceasta, ca nu se poate stii adevarul si drept consecinta e inutil sa-l mai cauti, se vede ca-i serveste destul de bine fostului Presedinte.

Nu dorim sa vedem un proces politic. Dorim aflarea adevarului si ca cei care se fac cu adevarat vinovati sa plateasca.

Iar in ceea ce priveste chestiunea legata de faptul ca „prezentul este o opera colectiva”, Dl. Iliescu uita ca liberalizarea pe care domnia sa a pastorit-o a fost facuta prin furtisagurile de la stat, lucru in care a excelat FSN-FDSN-PDSR-PSD. Eu n-as crede ca Programul domniei sale a reusit sa asigure o viata mai buna pentru romani. In perioadele in care a fost Presedinte a binecuvantat furtisagurile si distrugerile industriale prin simplul motiv ca, de fapt, nu a luat atitudine impotriva acestor infractiuni, transformand furtisagul intr-un soi de normalitate pernicioasa. Daca „prezentul este o opera colectiva”, lucrul asta nu exclude responsabilitatea celor care au condus tara. Or, domnul Iliescu pare a dori sa ocoleasca lucrul asta.

aprilie 14, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Unde a fost Presedintele?

Privind la dezvaluirile lui Sebastian Ghita, din care rezulta ca DNA a facut abuzuri, precum si la chestiunea mai noua, ca sa zic asa, a Protocoalelor intre SRI si Justitie, ca sa ma exprim cumva mai general, din care ar rezulta posibilitatea unor actiuni de politie politica – si chiar protocoale intre judecator si procuror, daca am inteles bine – cred ca nu se poate sa nu-ti pui intrebarea din titlu: unde a fost Presedintele?

Pentru ca, prin Constitutie, rolul Presedintelui este sa vegheze la buna functionare a autoritatilor publice. Este o responsabilitate foarte mare, desigur. Dar aceasta functie a Presedintelui garanteaza, sau ar trebui s-o faca, cetateanului ca nu vor fi abuzuri din partea Autoritatilor Publice in societate.

Interesant este ca Presedintele Constantinescu „a fost invins de Sistem”. Ce putem spune despre Basescu in atari conditiuni? Dar despre ceilalti Presedinti postdecembristi?

Nu e oare ciudat ca Presedintele Romaniei e mai mereu invins de Sistem? Sau cum sa spun? In schimb sistemul securist supravietuieste bine-mersi!!

Insa ipoteza abuzurilor nedemocratice pot fi interpretate nu doar ca un atac efectuat continuu la adresa Constitutiei, ci ca politica a Statului Roman.

Cu alte cuvinte, asta e politica Statului indiferent de Regim! Ca vrea sau ca nu vrea cetateanul! In Romania, Regimul face ceea ce stie. Ce a invatat pe vremea comunismului. Partea proasta e ca aceste anacronisme blocheaza sau intarzie drumul tarii spre progres, blocand orice reforma. Si chiar lucruri necesare, precum lucrari de infrastructura.

Interesant este ca, la noi, Presedintele e in postura de a lua apararea Sistemului, nu cetatenilor, pe care doreste, nu-i asa, sa-i convinga ca Sistemul este bun totusi.

Sa nu-mi spuna mie cineva ca Basescu nu stia de abuzuri, ca Iliescu nu stia de privatizari paguboase pentru Stat, cetateni si societate! Evident ca stiau. Stiau cu totii. De ce n-au luat masuri?

Nu vorbesc de masuri totalitare. Ci de statul de drept.

Statul de drept, pe care il clameaza toti! Si cei ce fura, si cei ce nu fura. Si cei care ar trebui sa-l apere si sa actioneze in sensul acestuia, si cei care-l submineaza!

In asemenea conditii nici n-ar trebui sa ne miram de ce se intampla. Anomalia devine o banalitate. Iar recursul la revizuirea Constitutiei, de fapt instabilitate. Iar peste toate acestea se asterne o ineficacitate aproape, ca sa nu spun cu totul, totala. Pentru ca nu intrezarim o schimbare cu adevarat in bine. Nici cetatenii nu mai pot de multumiti ce sunt.

Si atunci ai putea sa te intrebi daca e vorba de incompetenta sau daca Romania e condusa dupa interese romanesti, sau poate straine, sau poate e vorba de rea-vointa, sau cate putin din toate.

Politic vorbind, avem acelasi partid dominant pe scena politica: PSD. Si aici trebuie sa evidentiem, din pacate, un esec: la noi Dreapta nu a reusit sa se impuna pe scena politica. Lasand la o parte faptul ca am mari indoieli ca PDL ar fi fost un partid de dreapta, la noi Dreapta politica a fost faramitata multa vreme. Si acum e faramitata. Dar, spre deosebire de trecut s-a gasit o formula de fuziune intre PDL si PNL, in cadrul PNL. Fara indoiala, PNL are posibilitatea sa scape de toti cei ce nu impartasesc doctrina liberala, de tot felul de elemente fasciste, care ar avea astfel posibilitatea sa-si caute si sa-si gaseasca partidul potrivit. Ar trebui s-o faca. Dar ar trebui, mai ales, sa caute solutii spre a impune Dreapta liberala pe scena politica romaneasca. Si ma gandesc la o perspectiva pe termen lung. Atata vreme cat Dreapta ramane faramitata si PSD e cel mai mare partid din Romania, care domina intr-un fel sau altul scena politica nu putem avea o democratie veritabila, in schimb vom avea fenomene ca cele descrise ceva mai sus.

Fara indoiala ca societatea noastra sufera de o lipsa de liberalism si democratie daca, spre exemplu, presa, nu doar coruptia, e considerata o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale. Am dat un exemplu. Se pot da si altele.

Noi trebuie sa promovam libertatea.
In Romania, la ora actuala, din pacate, nu prea se promoveaza libertatea. Poti spune ca se promoveaza un fascism, totusi timid. Sau populismul exagerat al maririlor exagerate de salarii in sectorul de stat, ce destabilizeaza economia, dar care sunt efectuate, din pix, in scopuri pur electorale. Deci Romania se afla undeva la mijloc, intre abuzurile Sistemului si populismul electoral desantat si utopic. Fara a avea o directie clara. Lucru ce ar trebui sa ne ingrijoreze deoarece avem aici un rost de derapaj de la valorile constitutionale, de la valorile europene si nord-atlantice, spre accente totalitare, cu consecinte din cele mai negative.

aprilie 7, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

L-as intreba si eu ceva pe Dl. Trump! In gluma, desigur…

Mediafax

Trump l-a lăudat pe liderul de la Beijing după ce preşedintele Chinei şi-a prelungit mandatul pe viaţă

Se arata ca:

Preşedintele american Donald Trump a vorbit în termeni apreciativi despre omologul său de la Beijing, Xi Jinping după ce Partidul Comunist chinez a eliminat o clauză constituţională ce prevede că o persoană are dreptul la doar două mandate în fruntea statului.

„Acum este preşedinte pe viaţă, preşedinte pe viaţă. Şi e grozav! Şi iată, a putut face asta. Cred că e grozav. Poate ar trebui să încercăm şi noi cândva”, a declarat Trump la un eveniment caritabil privat, organizat la la clubul său Mar-a-Lago din statul Florida, la care au participat mai mulţi susţinători ai săi.

Nu este clar dacă preşedintele a făcut aceste afirmaţii în glumă, iar Casa Albă a refuzat pentru moment să comenteze acest subiect.”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

De observat ca afirmatiile au fost facute in cadrul unui eveniment privat. E de inteles pe undeva si interesul: doreste sa se puna bine cu Presedintele Chinei.

Totusi, pentru Dl. Trump foarte multe lucruri sunt „really great” 🙂 . Parca prea multe! 🙂 Fara indoiala, nu exclud posibilitatea ca domnia sa sa fi facut o gluma sau o ironie. De aceea l-as intreba si eu ceva. In gluma, desigur. Fara indoiala, cu o unda de ironie! 🙂

Stimate D-le. Trump ce parere aveti: ar fi fost sau nu really great ca Barack Obama sa fi fost ales Presedinte pe viata? 🙂

martie 4, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Atmosfera molcoma. Liviu Dragnea vrea Puterea!!

Interesant de observat ca zilele acestea s-au scurs molcome. Linistite. Parca dupa chipul si asemanarea lui Liviu Dragnea ce pare un om foarte calm si care mai totdeauna vorbeste pe un ton scazut. Ca personajul este abil, nu neg. De asemenea nu e un prost. Linistea pare sa-i priasca unui om care, cel putin in aparenta, n-are nimic in comun cu fulgerele si furtuna. Seamana mai degraba cu zilele acestea cand a fost si frig dar si prea cald pentru aceasta perioada a anului. Dar in care mare lucru, de la investirea Guvernului Dancila incoace, nu prea s-a intamplat. Fara indoiala, lui Liviu Dragnea ii place linistea. Ca sa poata lucra. In liniste, desigur.

Cel putin pana acum, cu actualul Guvern, care e pe placul inimii domnului Dragnea, e liniste. Totusi, a rasarit ceva in linistea asta ce risca sa fie, totusi, prea monotona. S-ar putea spune ca lui Liviu Dragnea ii place linistea, nu si monotonia. Deci ii trebuia o preocupare, ca prea statea degeaba. Si iata ca ocazia se ivi, pentru ca atmosfera sa fie un picut mai saltareata!

Ultima intriga de la Bucuresti consta in faptul ca Lucian Pahontu, seful SPP, i-ar fi spus lui Paul Stanescu ca Dragnea va fi terminat pana-n martie si ca el, Stanescu, ca prelua sefia PSD. Lucru ce l-a determinat pe Dragnea sa renunte la serviciile SPP. Desigur, tot Guvernul Dancila l-a urmat pe Carmaci. Unii nici nu-l cunosteau pe Pahontu, dar daca asta a fost atitudinea Sefului al Mare…

Adevarul e ca schimbarile de regim au adus schimbari si la sefia SPP. Asa s-a intamplat si cu Dumitru Venicius Iliescu, preferatul fostului Presedinte, Ion Iliescu. Cum s-a schimbat regimul, in 1996 a cerut sa fie eliberat din functia de director al SPP. Dupa ce a venit Emil Constantinescu la Putere, a fost trecut in rezerva (5 februarie 1997). Dupa ce Ion Iliescu a castigat din nou alegerile, devenind Presedinte, l-a activat iarasi pe Dumitru Iliescu, acesta fiind numit consilier de stat la Guvern in 2001 si rechemat in activitate in 2002. Inaintat apoi la gradele de general de corp de armata (3 stele) apoi general cu 4 stele.

Cam acelasi scenariu pare ca se repeta acum. Pahontu era in functia de sef al SPP de pe vremea regimului Basescu, din 2005. Inaintarile in grad, ajungand in 2008 la gradul de general-locotenent cu 3 stele, s-au facut pe vremea regimului Basescu. Or, regimul Basescu s-a schimbat. Legat de afirmatiile lui Dragnea despre Pahontu, Iohannis a declarat ca „e o non-problema”. E discutabil daca Iohannis l-ar mai dori pe Pahontu in aceasta functie sau are de gand sa numeasca pe altcineva. Pentru asta era nevoie de un pretext si de o Comisie Parlamentara care sa ancheteze cazul Pahontu.

Se schimba regimul, se schimba si generalii.

Iar Dragnea si-ar dori omul lui la SPP. Sa nu uitam ca, spre exemplu, Viorica Dancila, e omul lui, din acelasi judet cu el. Ei, cam asta si-ar dori Dragnea si la SPP. Acuma… nu stiu daca va fi tot din Teleorman! 😆

Interesanta si intrebarea pusa de Dl. Cristian Preda pe FaceBook-ul personal:

„Credeți că Dragnea va cere demisia lui Kovesi pentru că, din pricina DNA, șapte miniștri au scăpat de ancheta din dosarul Microsoft după ce delictele au fost prescrise?”

Am vazut si editorialul, pe aceasta tema, scris de maestrul Ion Cristoiu – aici. Ar rezulta ca procurorii anticoruptie, cu Laura Codruta Kovesi in frunte, isi fac prost treaba. Si atunci de ce Liviu Dragnea sa-i ceara demisia lui Kovesi? 🙂 Insa mi se pare ca uitam un lucru. Esential. S-au schimbat regimurile politice in SUA si Romania, s-a schimbat si atitudinea cu privire la dosare! In special la cele grele, cum a fost Dosarul Microsoft! Desi, tinand cont de implicatiile externe – uriase!! -, deznodamantul acesta era previzibil, asa cum, probabil, va fi si in Dosarul EADS. De fapt, acest dosar a fost inchis in Germania tot pentru ca s-au prescris faptele! 🙂 Cei de la Romania Curata se intreaba, si pe buna dreptate, ce se intampla cu Dosarul EADS. Probabil ca se va intampla cam tot asa cum s-a intamplat cu dosarul Microsoft.

Observati ce atmosfera molcoma: nu se mai intampla nimic deosebit! 🙂

Insa lucrul acesta nu stiu daca este neaparat pe placul lui Liviu Dragnea. Adica sa nu se intample nimic. Pe de-o parte, da; pe de alta parte, nu. Performantele guvernarii PSD, de cand au castigat recentele alegeri incoace, sunt extrem de scazute. Faptul ca nu se prea intampla niciun fel de „explozie”, la modul figurat vorbind, care sa lase o grea perdea de fum, n-as crede ca e chiar in favoarea PSD-ului. Dar, pe de alta parte, Daddy vrea liniste, vrea sa aiba o presa care sa nu-l deranjeze, sa nu-i deranjeze Guvernul Sau. Ca sa poata lucra in liniste. E si asta interesant: de la Guvernul Meu al D-lui. Iohannis, am trecut la Guvernul Meu al D-lui. Dragnea personal. Pe de o parte, esecurile DNA, daca se poate vorbi in acesti termeni referitor, spre exemplu, la dosarul Microsoft, nu vad de ce nu l-ar bucura pe Dl. Dragnea: „statul paralel” schioapata! Dar, pe de alta parte, ce te faci fara „statul paralel”? 🙂 Din aceasta dilema Dl Dragnea n-are cum sa iasa. Deoarece e de analizat daca linistea aceasta nu cumva dauneaza grav sanatatii electorale a PSD… Iar daca e liniste, si performantele slabe ale PSD-ului apar mult mai pregnant in evidenta.

D-lui. Dragnea, cred, i-ar placea sa fie liniste si lucrurile sa mearga tot asa.

E foarte interesant de remarcat ca pentru PSD opozitia e intruchipata de ceea ce ei numesc „statul paralel” si mai putin Opozitia parlamentara. Lupta lor politica e cu „statul paralel”. Lucrul asta convine PSD-ului, deoarece castiga astfel capital electoral. Insa asa cum s-au ingropat politic dosare precum Microsoft si EADS, tot asa se poate ingropa, tot politic, si lupta anticoruptie. Daca va fi liniste, drumul lui Liviu Dragnea catre Putere este deschis. E de ajuns sa nu dea pricini prea mari de nemultumire populatiei, daca va putea face lucrul asta. Ramane de vazut care va fi replica Opozitiei parlamentare, destul de slaba pana acum.

Cu lupta anticoruptie e o chestiune ce nu si-a gasit pana acum rezolvarea. Nemultumirile populatiei de la noi nu tin doar de chestiunile economice. Ci si de coruptie, care afecteaza populatia. Cea de la nivel inalt, in special. Ca, asa cum spune proverbul, „pestele de la cap se-mpute”. Romania experimenteaza de multa vreme o coruptie transpartinica, asta cred ca e clar. O astfel de stare de lucru genereaza, paradoxal, anticorpii necesari in lupta cu anticoruptia. Insa coruptia la nivel inalt slabeste statul si agraveaza situatia economica a tarii ce poate fi caracterizata, in ciuda unei cresteri economice record, drept destul de fragila. Interesul in a anihila, macar partial, lupta anticoruptie e mare si a fost mare si in trecut. E destul de vizibil ca se incearca punerea batistei pe tambal, intr-o atmosfera destul de tulbure, dupa ce Coalitia de la Putere si-a dat jos doua guverne. Atmosfera e neclara, incarcata de un oarecare venin si datorita caracterului securist al acestei lupte anticoruptie, generator de abuzuri.

Evident, multi vor sa scape de dosarele penale pe care le au. Insa referitor la Dragnea, eu cred ca el cauta sa-si construiasca o pozitie cat mai puternica in partid si in stat. Ideea lui e de a acumula, incetul cu incetul, ca dintr-o data nu se poate si el a inteles asta, o cat mai mare influenta si, pe cale de consecinta, putere. Deocamdata raspunsul partidului la o astfel de strategie nu e clar, desi au fost, mai putin vizibil totusi, atitudini critice. Scopul lui Liviu Dragnea e de a obtine o cat mai mare putere in stat. Si pentru asta el trebuie sa gaseasca o solutie care sa multumeasca pe multi, chiar una transpartinica. Deoarece interesele nu sunt doar legate de PSD sau doar ale celor din PSD. Pare a se pune la cale o noua structura de putere in stat, care sa-l aiba ca punct central pe Liviu Dragnea. Dar o astfel de structura de Putere e clar ca ar trebui sa fie bine echilibrata, pentru ca orice dezechilibru ar putea s-o distruga. Armonizarea tuturor acestor interese nu e o treaba politica usoara.

Exista o vulnerabilitate mare a PSD-ALDE care, din pacate, se rasfrange si asupra tarii. Faptul ca nr.2 si nr. 3 in Stat sunt oameni cu probleme penale – Liviu Dragnea, condamnat penal cu suspendare si Calin Popescu Tariceanu trimis in judecata de catre DNA pentru marturie mincinoasa si favorizarea faptuitorului. De asemenea, Darius Valcov, unul din artizanii Programului de Guvernare, numit recent consilier de stat in Guvernul Dancila, trimis in judecata pentru luare de mita, trafic de influenta si spalare de bani. Evident, in asemenea conditii credibilitatea Romaniei pe plan extern sufera daune serioase. Evident, te duce cu gandul la o fratie a penalilor. PSD a facut tot posibilul sa estompeze aceasta stare de lucruri practicand discursul impotriva „statului paralel” si cautand sa arate abuzurile facute de catre DNA. Dar exista o problema care se pune si ar trebui sa ne preocupe. Si anume daca astfel de oameni, ajunsi atat de sus in stat si care influenteaza puternic viata politica, economica si sociala a tarii, sunt de buna-credinta. Toata propaganda PSD-ALDE ne asigura ca nu trebuie sa ne indoim de buna lor credinta. Dar care ar fi premisele pentru acest lucru? Eu nu prea vad cum sa nu te poti indoi date fiind faptele. Este intrucatva curios lucru – chiar foarte curios lucru! – ca se duc in derizoriu problemele penale cu care se confrunta respectivii, in opozitie cu „marea problema” a asa-zisului „stat paralel” care niciodata nu a fost definit cu claritate, cu corectitudine de catre corifeii PSD-ALDE. Cu atat mai mult cu cat PSD a fost la Putere si inainte de alegeri. Acum sunt din nou la Putere, s-au unit, in fine, intr-o Coalitie cu ALDE si tot vorbesc de „statul paralel”, ca si cum ar fi neputinciosi in fata acestuia, desi au Puterea in mana, cum se zice.

Interesant este ca vorbesc si acuza asa-numitul „stat paralel” cei care au probleme penale. Cu toate acestea, acesti oameni, cu probleme penale, sunt la Putere in Romania!!

Evident ca pe plan extern lucrul acesta e perceput cat se poate de negativ. N-am mai auzit ca intr-o tara – sa luam, spre exemplu, tarile europene foste comuniste – sa existe o asemenea situatie. Care e clar ca seamana incertitudine. Veniti la Putere cu un Program de Guvernare fantasmagoric si plin de contradictii, astfel de oameni au ajuns la conducerea acestei tari. Sa nu uitam ca Guvernul Dancila este, de facto, Guvernul Dragnea 3. Dupa ce Dragnea (si Tariceanu) s-a autoreevaluat de doua ori, a ajuns la formula cu telormaneanca Dancila in fruntea unui nou Guvern al aceleiasi Coalitii. De aceea e foarte greu de spus ce anume doresc acesti oameni cu tara asta. Iar Presedintele pare detasat de aceasta situatie, nu prea doreste sa se implice… Ce anume stie Presedintele? Ce anume il obliga la inactiune?

Situatia actuala trebuie, zic eu, tratata cu toata seriozitatea. Faptul ca patrund oameni in conducerea statului, avand inalte functii in stat, dar cu grave probleme de ordin penal nu-mi este deloc pe plac. Chestiunea asta creeaza o vulnerabilitate intrinseca si pe termen lung a Statului Roman. Inclusiv nerespectarea Constitutiei, unde este stipulat ca „Romania este stat de drept, democratic si social”, iar „dreptatea si pluralismul sunt valori supreme” (art.1, al. 3).

Parerea mea este ca nu trebuia sa se ajunga la o asemenea situatie. Liviu Dragnea sau Tariceanu nu aveau ce cauta in functiile pe care le detin in prezent in stat. Ei au calcat in picioare dreptatea si Constitutia tarii pentru ca n-au avut nici macar bunul simt sa faca un pas in spate sau macar unul in lateral. Ar fi trebuit sa demisioneze din aceste functii, sau sa nu le accepte, data fiind situatia lor. Citam mai sus un proverb ce spune ca „pestele de la cap se-mpute”. Parafrazand, as spune ca Statul Roman „de la cap se-mpute”. Chestiunea e serioasa prin crearea unui precedent periculos: in felul acesta pot patrunde in stat, in conducerea statului oameni certati cu legea, cu probleme penale, infestand in felul acesta intregul stat si perturband activitatea intregului stat.

Liviu Dragnea nu avea ce sa caute nici la sefia unui partid precum PSD! Sa nu uitam ca dupa ce a pierdut alegerile, Adrian Nastase si-a dat demisia din functia de presedinte al Camerei Deputatilor si n-a mai avut nicio functie de conducere in partid, decat coordonarea departamentelor PSD, data fiind experienta sa ca premier si rezultatele foarte bune din mandatul sau. Dupa ce, in 2012, a fost condamnat la 2 ani cu executare in Dosarul „Trofeul Calitatii”, Nastase si-a dat demisia din functia de vicepresedinte al Camerei Deputatilor si a anuntat ca nu mai doreste sa candideze la nicio functie in Biroul Permanent. Am dat acest exemplu ca sa vedem diferentele mari intre PSD-ul din trecut si cel de acum. Acum avem chiar penali la conducerea celor doua Camere ale Parlamentului, care n-au absolut de loc de gand sa schiteze un gest de normalitate. Si acel gest de normalitate ar fi demisia. Aratam inca din 2015 ca PSD ar fi trebuit sa fie altfel – v. aici. Daca s-ar fi aplicat ce spuneam eu atunci, PSD ar fi avut o alta fata, una europeana si s-ar fi bucurat de prestigiu in Uniunea Europeana. A avea un condamnat penal cu suspendare care se considera persecutat de un asa-zis „stat paralel” pe care nu poate sa-l defineasca, e o catastrofa pentru PSD, inclusiv in plan european. Si ganditi-va cum a fost indepartat Catalin Ivan, cum e indepartat oricine din PSD care are o voce critica pentru, nu-i asa domnu’ Dragnea?, „actiuni negative la adresa PSD”!! Cu o astfel de conducere la sefia PSD si la cea a ALDE, Romania, desigur, pierde din prestigiu si influenta in fata partenerilor nostri occidentali, inclusiv in fata Statelor Unite, desigur. Prin faptul ca acest partid nu s-a putut reforma, nu a putut aduce in prim-plan oameni noi, nepatati de afaceri de coruptie, intreaga tara e pusa intr-o situatie deloc placuta.

Cred ca Presedintele Iohannis ar trebui sa se implice in aceasta chestiune, inclusiv PNL, pentru ca e o chestiune importanta, de natura sa aduca prejudicii Romaniei, inclusiv de natura economica. Spre exemplu extrem de slaba absorbtie a fondurilor europene, asta ca sa dau un exemplu pe care cred ca-l stiu pana si copiii – lucru extrem, extrem de rau, pentru ca li se inoculeaza astfel, subliminal, bineinteles, neincrederea in Uniunea Europeana!! Sper sa fie intelepciunea necesara pentru a actiona asa cum trebuie, fara sa ne facem mai mult rau decat ni l-am facut deja, pentru a se rezolva asa cum trebuie aceasta situatie. Pentru a nu permite degradarea Statului Roman, lucru ce ar servi, desigur, dusmanilor Romaniei.

februarie 7, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 26 comentarii

Numai de prin Videle, de prin Rosiori…

Nu stiu cum se face, dar de cand a ajuns Dragnea mare mahar la PSD, vedem in functii ministeriale oameni preponderent din Teleorman, de unde domnia sa a fost presedintele Consiliului Judetean.

Dragnea a declarat ca nu se va mai baga in nominalizarea unui nou premier, dupa ce, din nou (prima data a fost cu Grindeanu), Tudose a fost rasturnat de propriul lui partid. Si iarasi nu stiu cum se face, dar e usor de ghicit, a aparut pe firmamentul functiei de premier, din nou, o persoana din Teleorman, dar si sustinatoare a OUG 13. De Viorica Dancila vorbesc, v. aici. Blonda ca si Carmen Dan, ne sugereaza ca The Boss are o preferinta pentru blonde. Intr-un fel chiar s-ar putea spune ca prin Viorica Dancila, Daddy si-a plantat o Carmen Dan in Guvern. Cine e atat de naiv sa creada ca fosta profesoara de liceu din Videle, ajunsa – desteapta lumii, deh… – „inginer” la OMV se va opune anticoruptiei sau unor Legi ale Justitiei care sa respinga subordanarea Justitiei de catre Politic?

De fapt ideea principala ce se desprinde din aceasta nominalizare este ca Guvernul Romaniei va fi si mai mult subordonat intereselor lui Dragnea. Si penalilor din jurul sau. Dragnea isi cauta oameni apropiati, oameni din judetul sau, pe care ii cunoaste si cu care a colaborat fructuos, ca pe urma sa si-i puna in Guvern. Ca sa-i apere interesele. Interesele lui personale, NU ale tarii. Sau, mai bine zis, interesele lui personale in timp ce tara, sub guvernarea PSD, se duce de rapa!!

Fara indoiala, ne putem intreba de ce cetatenii acestei tari trebuie sa suporte asa ceva. De ce trebuie sa suporte minciuna asta a PSD si a lui Dragnea, si a camarilei sale.

Pentru ca ei n-au facut nimic din ce-au promis. Iar ironia sortii ar fi ca poate e mai bine asa. Ca daca ar fi facut ar fi distrus cu totul tara!!

Sigur, Presedintele Iohannis nu e obligat sa o nominalizeze pe Dancila. Nu e cu nimic obligat sa-i apere interesele personale lui Dragnea. Iar PSD ar face bine s-o lase mai moale cu suspendarea Presedintelui, deoarece NU exista niciun motiv pentru asa ceva.

Chiar daca se va ajunge la alegeri anticipate, Presedintele TREBUIE sa aiba in vedere INTERESUL NATIONAL, nu al unor gasti politice penale!!

ianuarie 16, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii