Am vazut interventia D-lui. Basescu la Realitatea, fostul Presedinte ridicand o problema importanta: daca STS ar avea echipamentul necesar pentru a detecta cu o precizie remarcabila de unde s-a sunat la 112 am avea, s-ar crea, in opinia dansului, un Big Brother. Care ar putea spiona telefonul mobil al oricaruia de pe teritoriul Romaniei si si-ar putea insusi, pe cale de consecinta, date cu caracter personal, violand astfel viata privata a oricarui om. Atunci s-ar pune, opina fostul Presedinte, problema increderii cetateanului in stat, in institutiile statului, intr-o institutie precum STS. Dar, mai demult, tot Basescu – daca nu ma insel, era pe atunci Presedintele tarii – avertiza: „Asta e un stat mafiot!”.
Cu alte cuvinte: poti sa ai incredere in acest stat? Poti sa ai incredere in Mafie?
Cam asta dorea, mi se pare, sa spuna fostul Presedinte.
In primul rand trebuie respectata Constitutia. In al doilea rand ideea cu „Big Brother” trebuie respinsa intrucat nu e constitutionala si nici eficace.
Politicienii nostri sunt inca tributari unor conceptii comuniste si securiste formate pe vremea Dictaturii Ceausescu. In primul rand ar trebui sa se trezeasca si atunci ar constata ca dictatura comunista a apus de multa vreme in Romania si ca traim acum in sec. XXI, iar ei nu par a se putea lesne adapta unor asemenea realitati.
Incercarea unui Guvern de a-si spiona proprii cetateni este sortita de la bun inceput esecului. Eu nu inteleg de ce e atat de greu de inteles lucrul asta cand avem un exemplu istoric in fata: Revolutia din 1989 si caderea regimului comunist al lui Ceausescu.
Si ce s-a ales din tot sistemul asta? PRAFUL SI PULBEREA!! Inclusiv din Ceausesti, el si ea. Asa ca un astfel de sistem de tip Big Brother nu este si nici nu poate fi eficace si conduce pana la urma la prabusirea regimului, posibil printr-o reactie extrem de violenta a cetatenilor, dar nu numai.
Ci trebuie inteles ce este eficace si normal, lucruri pe care le cer si cetatenii pe buna dreptate: daca cineva suna la 112 sa poata fi indentificata cu o foarte buna precizie locatia si telefionul, dar fara sa existe un Big Brother – totalmente nedemocratic, desigur, si ineficient pana la urma – prin care sa fie astfel spionati toti cetatenii.
Pana la urma – trebuie aratat si acest aspect – daca politicienii nostri nu inteleg ce trebuie si ce nu trebuie sa faca ar trebui sa stie un lucru: se deschide posibilitatea s-o sfarseasca precum Ceausescu. Si nu cred ca Ceausescu s-a gandit vreodata ca va avea un astfel de sfarsit. Dar pana la urma, trebuie rasi de pe fata pamantului si inlocuiti cu altii care inteleg. Pentru ca acest stat mafiot, de care vorbea Basescu, nu poate fi suportat si tolerat la nesfarsit de catre cetateni. Se poate ajunge intr-o situatie critica si nu e de gluma cu asta!! Eu as dori sa se evite o asemenea situatie. Iar cu intelepciune s-ar putea evita o asemenea mersatura, cred eu nedorita, a lucrurilor.
Politicienii nostri trebuie sa inteleaga ca Romania face parte din NATO si UE, face parte dintr-o lume libera si democratica. Vad ca unii au aplecare spre Rusia, altii sunt admiratori ai Chinei. Insa cetatenii nostri doresc un stat de drept functional, democratie, libertate si nicidecum regimuri totalitare precum in Rusia sau China, sau a prelua de acolo metode si de a le implementa aici, ca nu se potrivesc si nici nu se pot potrivi cu ce e aici. Iar daca politicienii, in inconstienta lor, fac astfel de lucruri, oamenii, cetatenii acestei tari le vor respinge.
A intrat pe urma Cozmin Gusa, care a spus, dar cu alte cuvinte, acelasi lucru ca si Basescu. Ca daca va veni un securist la conducere, precum Basescu, atunci o lege Big Brother va fi pusa in aplicare. Ca sa nu avem varianta asta trebuie sa vina unul cu constiinta civica, adica cu alte valori decat cele securistice. Acelasi lucru spun: ce am spus si mai sus: noi facem parte si asta vor si cetatenii tarii dintr-o lume libera si democratica. In tarile in care exista astfel de sisteme nu exista nici libertate si nici democratie. Am atins aceasta problema intr-o postare recenta in care citam un articol din Evenimentul Zilei: „Urmărit oriunde mergi și orice faci! China, pe punctul de a deveni visul lui Stalin, Hitler și Mao, la un loc” – exact acelasi lucru se poate spune si despre Big Brother : „visul lui Stalin, Hitler și Mao, la un loc”, or asa ceva nu mai are nimic in comun cu valorile noastre, ale cetatenilor romani. Asta trebuie in primul rand sa inteleaga TOTI politicienii nostri. Tara asta nu e nici Rusia si nici China, nici nu suntem in aliante cu ei. Noi nu putem adopta masuri specifice unor regimuri totalitare intr-un regim democratic cum e al nostru. Noi nu putem vicia regimul nostru bazat pe libertate si democratie cu idei ce tin de totalitarism. Si care NU au succes nici acolo!!
Cred ca ati vazut masivele proteste de la Hong Kong.
Aceste proteste sunt impotriva comunismului.
Ele se pot extinde si in alte foarte mari orase din China.
Se poate da si exemplul Venezuelei, desigur. Am vazut cu totii, cred, ce proteste sunt si in Rusia impotriva regimului totalitar al lui Putin, cum e respectata acolo libertatea individului, adica deloc. In Romania nu avem un astfel de regim si nici nu avem de ce sa ne inspiram dintr-un astfel de regim, din masurile pe care asemenea regimuri opuse celui de la noi, opuse democratiei le iau impotriva propriilor cetateni.
Rezultatele alegerilor europarlamentare desfasurate in Romania sunt, intr-adevar, surprinzatoare. Romanii, multi dintre ei, au creditat politic, peste asteptari, un partid nou: USR.
Stau si ma intreb urmatorul lucru: nu cumva s-au grabit? Ma intreb, pentru ca a acorda atat de usor increderea totala unei formatiuni politice nou infiintate, despre care nu stim prea mare lucru – nici macar orientarea ideologica a acesteia nu e foarte clara, mi se pare un lucru nu foarte intelept.
Eu stiam ca increderea se castiga greu si se pierde usor.
Iata ca pentru multi romani e exact invers: increderea se castiga usor si se pierde greu. E doar o ipoteza, desigur, dar sare in evidenta un astfel de aspect.
Dar admit si faptul ca m-as putea insela. Poate ca – cine stie? – la romani, la cei de azi, increderea se castiga usor si se pierde tot atat de usor, poate – cine stie? – si mai usor…
USR si-a facut un stindard de glorie din lupta impotriva coruptiei. Eu nu spun ca cel putin unele lucruri pe care ei le sustin nu ar fi corecte, la bunul simt comun oricarui cetatean de bine din tara asta. Problema e alta: cum se gandesc ei sa managerieze lucrurile?
Daca aruncam o privire asupra indexului privind perceptia coruptiei – si cei curiosi ar putea s-o faca – vom observa urmatorul aspect. Perceptia asupra coruptiei este slaba in tarile dezvoltate, tari cu un PIB/loc. de cel putin trei ori mai mare decat cel al Romaniei. Ca aceste tari dezvoltate se confrunta cu terorism, migratie ilegala, vestele galbene, ridicarea extremei drepte, asta e o alta problema care confirma faptul ca daca o tara e mult mai putin corupta – sub aspectul perceptiei, desigur – nu inseamna ca cetatenii ei traiesc ca-n rai si nu mai pot de atata fericire.
In spatiul public romanesc s-a vorbit aproape in exclusivitate despre coruptia interna, din interiorul granitelor tarii. Nimic despre cea din exterior, din intreaga Europa de Est. Iar lucrul acesta a creat o imagine extrem de negativa tarii noastre: cea mai corupta tara din intreaga sfera euroatlantica, mai corupta chiar decat Bulgaria. Comisia Europeana, daca nu ma insel, a apreciat ca MCV-ul ar trebui retras in cazul Bulgariei si mentinut in cazul Romaniei.
M-am gandit ca ar fi interesant sa facem o comparatie intre Romania si SUA din doua puncte de vedere: marimea PIB/loc. si marimea statului, sub raportul numarului de angajati.
Daca cineva mi-ar spune ca perceptia asupra coruptiei e foarte redusa in SUA, l-as crede si iata de ce:
– PIB/loc. al SUA este de 5 ori mai mare decat cel al Romaniei;
– Cand in SUA a fost inchis guvernul au suferit 800.000 de angajati la o tara de 327.167.434 locuitori. Deci in SUA avem 800.000 de angajati la stat, cum se spune la noi. In Romania avem in jur de 1.200.000 de angajati la o tara de doar 19.518.117 locuitori. Din punctul de vedere al numarului de locuitori, putem aprecia ca Romania este de dimensiunea unui stat din cadrul Statelor Unite. Un simplu calcul ne arata ca statul in Romania, tara de 19. 518.117 locuitori este de 25 de ori mai mare decat cel din SUA, tara de 327.167.434 locuitori.
Romania ramane, in continuare, a doua cea mai saraca tara din Europa. Poate ca cineva ar spune ca e vorba de proasta guvernare a celor aflati la putere din 1990 incoace. Raspund: depinde cum privim lucrurile!
Daca le privim din perspectiva faptului ca Romania a ajuns membra cu drepturi depline a Uniunii Europene si a NATO, lucrurile se schimba: guvernele care s-au succedat la Putere, la noi, si-au facut treaba. Altfel n-am fi ajuns membri ai UE si NATO. A fost o opera ampla de a crea o tara libera, de a-i da o Constitutie democratica, de a realiza in tara noastra o economie de piata functionala, lucruri fara de care n-am fi ajuns unde am ajuns.
Retetele folosite de guvernele postdecembriste n-au fost neaparat romanesti. Noi a trebuit sa indeplinim cerintele impuse de UE si NATO pentru ca sa devenim membri ai acestor organizatii prestigioase. Noi am incheiat capitole de negociere cu Uniunea Europeana, pentru a putea fi admisi in UE.
Iar daca cineva ar pune problema: dar nu se poate ca lucrurile sa mearga mai repede inclusiv in privinta Justitiei, a reformelor pentru combaterea coruptiei?, i-as raspunde ca nu, daca ne bazam pe experienta postdecembrista. Noi si acum, la aproape treizeci de ani de la prabusirea comunismului, suntem tot a doua cea mai saraca tara din Europa si cu o migratie comparabila cu cea din Siria, tara macinata de un sangeros si lung razboi civil.
Faptul ca mai toate televiziunile de stiri, toti pitifelnicii din presa, ca sa ma exprim ca maestrul Cristoiu, au tocat zi si noapte chestiunea arzatoare, nu-i asa, a Justitiei, a Coruptiei, a reformei morale a clasei politice au creat in Romania impresia ca tara este victima unui flagel – coruptia – care a luat proportii ingrozitoare, transformand Romania in tara cea mai corupta de pe glob. Aceasta exagerare a marit artificial perceptia cetateneasca si anume ca Romania e foarte corupta in scopul obtinerii de avantaje politice din partea unora. Presa creand o astfel de atitudine a parut, ca sa zic asa, ca venind neaparat din partea cetatenilor, ca si cum presa ar fi portavocea cetatenilor tarii. In felul acesta unii au inceput sa caute avantaje politice pe acest subiect. In detrimentul altora, desigur. Bun, lucurile astea sunt banale si usor de inteles.
Chestiunea coruptiei, a dezvoltarii tarii e mult mai complexa si mai dificil de inteles.
Tarile Europei de Est raman in continuare, cu cateva exceptii notabile, mult mai sarace decat suratele lor din Vest. Chiar si acele exceptii, multe dintre ele, tari mai mici dar care au beneficiat de o masiva infuzie de capital vestic. Chiar Ungaria si Polonia – exemple date in spatiul public drept, ca sa zic asa, reviriment – nu sunt cu mult mai sus decat Romania.
Vorbim de casele unor lideri precum Adrian Nastase, Liviu Dragnea, cu condamnari penale. Dar acum avem situatia ca madam Dancila si madam Dan stau pe aceeasi scara din blocul facut pe vremea comunismului in Videle. Ma gandeam la chestiunea asta… Ma gandeam ce case au Joe Biden – membru marcant al Partidului Democrat din SUA, sau Donald Trump, ca sa dau un exemplu si de la republicani. Noi cum ne-am putea apropia de aceasta lume politica ai caror lideri nu locuiesc in blocuri destinate proletariatului, facute pe vremea comunismului? Nu am vrut oare sa copiem modelul de acolo? Iar cei care sunt bogati in Romania stau si ma intreb cum de au acumulat o asemenea mare bogatie intr-o tara provenita din egalitarismul comunist? Si atunci ce facem? Ne intoarcem, oare iarasi, inapoi la comunism pentru a instaura dreptatea clamata de unele organizatii civice? Ne intoarcem iarasi la „dictatura de dezvoltare” de pe vremea lui Ceausescu?
Dar de ce nu si-au facut case, averi prin munca cinstita? Pentru ca nu s-a putut! Nimeni nu vrea sa recunoasca – si de aici se vede lipsa de onestitate intelectuala din societatea noastra – ca, de fapt, nu s-a putut pentru ca Romania, ca si alte tari din Europa de Est, fosta comunista, nu provenea dintr-o lume libera ci din lagarul comunist condus de URSS. In Romania nu a existat respectarea proprietatii private, libertate economica pentru ca sa fie posibil asa ceva. Inclusiv pe vremea comunismului se inchideau ochii cand cineva isi facea o casa mai acatarii, ca sa nu fie deranjati cetatenii. Chiar Ceausescu – am auzit asta – admitea intr-o oarecare masura, chiar daca nu se inscria in linia ideologica a Partidului, astfel de lucruri ca expresie a „cresterii nivelului de trai al populatiei”!! Pentru ca Romania era si atunci o tara europeana, nu euroasiatica, si nici lui nu i-ar fi placut sa se faca si aici ceea ce s-a facut in anii ’30 in URSS!! De aceea ideea era ca oamenii sa-si cumpere masini, sa-si construiasca, iata, case frumoase, ca „expresie a politicii intelepte a Partidului si Statului nostru”. Credeti ca nu stia Securitatea de matrapazlacurile de rigoare? Evident ca stia, dar nu actiona!
Ceausescu, din pacate, a respins existenta unui sector economic privat in Romania din motive ideologice. Oamenii ar fi muncit cinstit si ar fi avut si mari realizari. Tineretul ar trebui sa stie ca in Romania nu au existat, pe vremea aceea, ca sa dau niste exemple simple, magazine private, restaurante private. Tot, tot era de stat. Asta a fost Romania anului 1990, dupa Revolutie, lasata de Ceausescu. Independenta si libertatea de gandire expusa public erau foarte limitate, pentru ca acestea trebuiau sa fie in conformitate cu linia, directivele si indicatiile Partidului si ale Secretarului sau General.
Lumea postdecembrista nu provine din una in care erau, de pilda, patroni, intreprideri libere si private. Cuvantul „intreprindere” era utilizat si atunci pe scara larga, doar sensul sau era denaturat brutal. Intreprindere vine, desigur, de la „a intreprinde”, or toate, absolut toate unitatile economice – cu exceptia unora marunte, sa zicem ceasornicarii (acolo unde se repara ceasurile) – erau ale statului. Individul nu trebuia sa intreprinda nimic. Din aceasta cauza si spun ca nu s-a putut.
Nu ma deranjeaza principiile corecte ale USR-ului, cat ascunderea adevarului fata de niste tineri care n-au trait comunismul si care, din aceasta cauza, nu pot sa-si explice corect unele lucruri, unele fenomene.
Multora dintre ei poate ca li se pare normal aceste arestari politice si poate ca multora li se par drepte astfel de lucruri. Sigur, e vorba de o alta generatie despre care nu se poate spune ca o duce bine in Romania. Multi dintre ei vor „o tara ca afara”, intelegand prin asta o tara ca in lumea vestica, libera. Multi au emigrat, iar PSD-ul a esuat grav in a-i intelege. Insa una e sa te duci intr-o tara dezvoltata, care nu a cunoscut comunismul, in care sistemul e rodat si bine pus la punct si sa te integrezi acolo, sa castigi acolo mai bine si cu totul altceva este sa schimbi in bine realitatea romaneasca care e asa cum e.
Tarile Europei de Est trebuie inca intelese ca tari provenite din comunism. Nu vorbesc aici doar de mentalitati, de schimbarea lor. Intotdeauna s-a pus, in spatiul public, accentul pe mentalitati, iar mai putin pe realitati.
Dragii mei, postcomunismul nu este o mentalitate. Ci o realitate ontologica, daca se poate spune asa.
Ontologicamente vorbind, postcomunismul in Europa de Est ne ofera privelistea unei asemanari surprizatoare a tarilor postcomuniste intre ele. Trebuie inteles, de pilda, ca mentalitatea nu poate tine loc de resurse financiare, pe care ori le ai, ori nu le ai. O societate provenita din comunism si care traieste pentru prima oara libertatea este formata din oameni care nu duspun de astfel de resurse. Viata din Europa de Est, chiar si acum la aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, e asemanatoare tuturor tarilor care au cunoscut comunismul. Chiar si locurile sunt asemanatoare. Veti vedea aceleasi blocuri, ca sa dau un exemplu, din prefabricate, acelasi stil arhitectonic atat in Polonia, cat si in Ungaria, ca si in Romania. Comunismul a distrus societatea antebelica si pe urma a nivelat totul. Polonia, de pilda, de dinainte de Razboi era o alta Polonie fata de cea postbelica. La fel se poate spune si despre Romania, desigur.
Popularea scenei politice romanesti cu oameni noi
Toata lumea vorbeste despre „omul nou”. Daca nu ma insel, este din Biblie expresia sau ideea. Sa ma ierte Dumnezeu daca gresescl! Insa Sf. Pavel n-a zis ca omul poate fi nou sau innoit ci: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4,24).
In vremurile din urma s-a vorbit foarte intens in Romania despre asa-zisa reformare morala a clasei politice, de parca cei care spuneau astfel de vorbe mari erau cel putin Sfintii Apostoli, daca nu chiar Iisus Hristos. Eu vreau sa remarc prin cele zise mai sus neobrazarea crasa de care dadeau dovada acesti oameni pentru ca a „reforma” moral pe un altul implica faptul ca tu, cel care vorbesti asa, sa te situezi pe un palier mai inalt, sa ai un nivel moral mai inalt. Sf. Apostol Pavel n-a spus doar ca „Toti oamenii, fara osebire, sunt pacatosi” ci a adaugat: „dintre care eu sunt cel dintai”.
Cu alte cuvinte, daca ai indrazneala sa-i faci pe altii pacatosi, pe toti, e drept sa recunosti ca TU esti cel dintai dintre ei. Nu mai la urma…
In zilele noastre, moderne, unii se considera mai reformati moral decat altii. Mocirla aceasta morala o traim, de fapt, cu totii. Ca niste porci. Dintre care, ca sa iau exemplul Marelui Pavel, eu sunt cel dintai.
De ce ar fi trebuit sa se „reformeze” moral, desigur, clasa politica? Ca sa fie adusi in fata oameni noi. Asa a urmat tot complexul de arestari politice, pentru ca oamenii noi sa poata avansa. Insa Sf. Pavel a dat un indemn, nu a utilizat masuri de forta:
„22.
Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
23.
Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre”
(Efeseni 22-23)
In Romania se intampla urmatorul fenomen: sunt arestati cei vechi, vin oameni noi, cu ifose de apostoli, dar despre care nu prea stim mare lucru. Ca lucrul asta – sa vina oameni noi – a fost cerut de SUA, Departamentul de Stat, asta e lesne de banuit. Si au cerut de mai demult lucrul asta. Insa e cu totul neconvingator ca astfel de oameni vor reprezenta asa-zisa „Reforma” si vor innoi in bine si spre bine societatea. Dati-mi voie sa fiu eu Toma „necredinciosul”.
Ma uitam si la Presedintele Iohannis cum vorbea, convins, desigur, ca a gasit panaceul de care are nevoie societatea in drumul ei spre fericire. Nu s-a ajuns decat la impartirea societatii in „baieti buni” (intelegand si fetele, desi le trecem sub tacere) si „baieti rai” (evident, si fetele). „Baietii rai” sunt pesedistii iar „baietii buni” sunt non-pesedistii.
Adica „cele doua Romanii”, vorba lui Adrian Nastase!!
Fara indoiala ca in tara noastra exista si o „axa a raului”. Aceasta este formata din Alianta PSD-ALDE.
De aceea Presedintele Iohannis, intr-un discurs care s-a vrut fulminant, arata ca „baietii rai” trebuie indepartati de la guvernare ca sa vina „baietii buni” s-o preia, intr-o exprimare metaforica plina de lucirea loviturii de stat!
Dati-mi voie sa-i privesc cu circumspectie pe acesti oameni „noi” si sa amintesc un lucru pe care multi il uita: „vinul cel vechi” nu doar ca a scos societatea din comunism, dar a reusit sa realizeze integrarea noastra in UE si NATO. A avut curajul sa se inhame la o reforma care a dat oamenilor libertate, dupa decenii de totalitarism. Nu au putut sa faca totul, e adevarat. Insa odata cu venirea altor oameni nu am vazut prea multe realizari. Ne-am angajat intr-o nesfarsita lupta anticoruptie fara sa vedem o avansare, inaintare, progres, dezvoltare concreta a societatii ci doar, mai degraba, instabilitate politica. Care nu stiu cat bine face, pana la urma… Mai degraba, nu prea face bine. Comisia Europeana apreciaza chiar ca ar fi vorba de o involutie. Chiar Presedintele nostru vorbea de o „vrie retro”.
In Franta – o tara unde indexul coruptiei e… – Le Rassemblement National al Marinei Le Pen a depasit la aceste alegeri partidul lui Macron. Societatea „avanseaza”. „Concret”, desigur. Dar spre ce se indreapta?
In primul rand este interesant de observat ca inainte de Revolutie, deci pe vremea regimului Ceausescu, FSN a existat, avand in centrul sau pe Ion Iliescu. Acest lucru nu trebuie subestimat, chiar daca membri acestuia se intalneau in boscheti. Pe de alta parte, marginalizarea lui Iliescu, de catre Ceausescu, pana la intr-un simplu director de Editura Tehnica, arata ca Iliescu era un pericol la adresa regimului Ceausescu. Altfel de ce a fost indepartat pana la cea mai joasa treapta a nomenclaturii de partid? Si de asemenea nu trebuie sa ne mire aparitia in presa straina a unor articole ce vorbeau despre Iliescu drept succesorul lui Ceausescu. Ar fi putut fi finantate din tara, ceea ce pare destul de putin probabil, sau din exerior, ceea ce pare mult mai probabil. Lucrurile acestea arata ca Iliescu era un personaj important.
Sigur, caderea comunismului in Romania – si deci si a lui Ceausescu – trebuie legata de Summitul de la Malta unde au avut loc intrevederi la varf intre SUA si URSS, vizand arhitectura geopolitica a lumii postcomuniste.
Din aceasta cauza trebuie sa admitem ca au existat interese externe pentru scoaterea lui Ceausescu de la Putere.
Spuneam mai sus ca FSN-ul, care era constituit pe vremea lui Ceausescu si ingaduit de acesta, nu trebuie subestimat, mai ales ca scopul lui era preluarea Puterii, Or, asta nu se putea intampla decat intr-o criza de sistem. Deci ideea preluarii Puterii era indisolubil legata de caderea regimului si sistemului comunist.
Un alt aspect ce trebuie luat in considerare este inrautatirea fara precedent a vietii oamenilor in ultimii 10 ani cu Ceausescu, inrautatire progresiva in principal sub aspect economic si in conditiile in care Securitatea era peste tot, pentru ca Ceausescu se temea.
Din aceasta cauza au iesit oamenii in strada. Era o nemultumire indreptata spre regim. Ideea de revolutie a aparut putin mai tarziu.
Fara indoiala conducerea superioara a Securitatii, inclusiv a contrainformatiilor militare cunostea despre Malta. Pe de alta parte nemultumirile populare erau asa de mari in toata tara incat oamenii nu puteau fi opriti sa iasa in strada sa protesteze.
Ceausescu avea controlul asupra instiutiilor de forta. Avea in mana lui Armata, Securitatea, iar in astfel de conditii era practic imposibil de scos. De asemenea, legal vorbind, Ceausescu nu putea fi demis decat de Marea Adunare Nationala. La proces, Ceausescu a avut dreptate cand spunea: ” Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale”. Deci a-l indeparta pe Ceausescu de la Putere era, practic, imposibil. Rusii, dar si americanii, stiau bine lucrurile acestea, inclusiv faptul ca Ceausescu nu va ceda amiabil Puterea. Teama cea mai mare era in legatura cu folosirea fortei armate de catre regimul comunist. Si s-a vazut ca Armata a tras la Timisoara, cu Gen. Milea ministrul MAN, si lucrurile se puteau repeta la Bucuresti – ca erau semnale clare, evidente, ca Bucurestiul va iesi in strada! Initial se incercase ceva la Iasi, dar Iasiul era prea aproape de granita cu URSS – batator la ochi si periculos. Timisoara era locul ideal, apropierea de Vest avand o simbolistica potrivita, era mai putin batator la ochi si mai putin periculos fata de Iasi. Chestiunea e ca Armata a intervenit brutal, iar lucrul asta se putea repeta la Bucuresti. Fara indoiala, se poate obiecta ca in fata unor provocari a unor elemente de ordin extern nu opui Armata sa rezolve problema, stiut fiind ca, in astfel de cazuri, Armata face demonstratii de forta.
Intr-un astfel de climat a avut loc sinuciderea Gen. Milea, in fapt decapitarea Armatei. Se stie ca Armata nu poate functiona decat pe baza de autoritate ierarhica. In felul acesta Armata a fost, ca sa zic asa, „scoasa din circuit”. Adica Armata nu ar mai fi putut sa actioneze in folosul regimului Ceausescu. Redobandirea autoritatii la varf se face greu. Generalii defilau pe la Televiziune. Armata se confrunta cu o grava criza de autoritate. Din aceasta cauza s-au intamplat lucruri neplacute, cum a fost ceea ce s-a intamplat la Otopeni.
Al doilea element important era de a stabili daca revolta populara si o Armata care nu mai ar actiona in favoarea dictatorului si regimului comunist sunt suficiente conditii pentru inlaturarea lui Ceausescu, care avea functia legala de ” comandant suprem al fortelor armate”.
Atata vreme cat Ceausescu nu a demisionat, el avea autoritate asupra Armatei si ar fi putut prelua controlul asupra acesteia. Masele, neorganizate si cu mainile goale, nu aveau cum sa se opuna Armatei, daca aceasta ar fi reactionat pro Ceausescu.
Din aceasta cauza a trebuit pastrata o stare de tensiune. Pana la lichidarea dictatorului.
Astfel trebuia sa actioneze cineva pentru mentinerea unei stari de tensiune. Eu cred ca trebuie inteles ca cei din exterior, care urmareau caderea regimului Ceausescu doreau sa mearga la sigur. De aici ideea asa-numitilor „teroristi” – scenariul asta exista. In fapt a fost o invazie mascata a Romaniei, mascata de turisti rusi (poate si altii), cu scopul de a crea pe strazi, tensiune, panica, de a hartui Armata, decapitata cum spuneam, dar care avea deja la varf personaje prietenoase FSN-ului. Totusi, asa cum spuneam, autoritatea nu se obtine usor si dintr-o data. Si Armata era slabita din punctul asta de vedere. Deschiderea granitelor dupa Revolutie a avut drept scop scurgerea lor, a acestor „teroristi”, afara din tara. Iar o asemenea operatiune complexa s-a facut cu largul concurs al Securitatii, DIA care au permis si au acordat sprijinul necesar acestor forte externe. Cu alte cuvinte, un fel de colaborare. Cei din exterior s-au temut de Armata, principalul tool prin care Ceausescu s-ar fi putut mentine la Putere. Securitatea, care stia de diversiune, a pus imediat armele in rastele. Securitatea nu avea, desigur, forta si nici specificul, si nici rolul Armatei.
Faptul ca s-au dat arme civililor, fake news-urile care apareau atunci la TVR erau si expresia unei stari de haos. Insa acest haos trebuia intretinut. Motivele erau de a acoperi ce s-a intamplat si de a abate atentia de la preluarea Puterii, fenomen ce era in plina desfasurare.
Cam asa as vedea eu, in mare si pe scurt, evenimentele de atunci. Sigur, o revolutie trebuie sa aduca ceva nou. Schimbarea sistemului politic, a statului, a oranduirii sociale, a economiei etc definesc o revolutie. Iar astfel de schimbari, in cazul unei revolutii, sunt de regula radicale.
Dar mai trebuie sa se schimbe si oamenii. De aceea Proclamatia de la Timisoara se inscria in logica revolutionara. Or, noi am putut cu usurinta constata aparitia in prim-plan tot a unor membri marcanti ai PCR, ca de exemplu: Brucan, Iliescu, Gen. Militaru si multi altii.
Dar daca ma gandesc mai bine nici nu vad ca s-ar fi putut face altfel…
Unii au vazut in aparitia la varf a acestor fosti marcanti lideri PSD „revolutia furata”. Dar ce puteai sa faci? Si mai ales cu cine? O revolutie inseamna desigur si preluarea Puterii. Or, in Romania socialista nu exista Opozitie sau o organizare serioasa capabila sa se opuna regimului comunist. Corneliu Coposu era urmarit zi si noapte de catre Securitate. Iar Exilul romanesc era de asemenea ignorat de stat si amenintat tot de catre Securitate. In permanenta. De aceea in aceste zone nu putea izvori vreo schimbare serioasa.
Corneliu Coposu era din exteriorul PCR. Ion Iliescu era din interior si era o problema interna a partidului. Nu trebuie sa facem confuzia ca ar fi avut acelasi statut, ca sa zic asa. Si nici n-au fost tratati similar de catre regim.
Asa cum au decurs lucrurile schimbarea politica trebuia sa provina din interiorul PCR. Pentru ca nu ar fi avut cine s-o faca. Nu doar ca ar fi fost extrem de periculos, dar n-ar fi avut nici mijloacele s-o faca. Fara indoiala, nici organizarea necesara.
Ca ne place sau nu, preluarea puterii politice – componenta esentiala a oricarei revolutii – nu se putea face decat de cei din interiorul partidului unic si cu aportul structurilor de informatii, printre care si fosta Securitate. De fapt, ceea ce s-a intamplat a fost daramarea prin forta a Esalonului 1 al PCR si preluarea Puterii de catre Esaloanele 2-3 ale aceluiasi PCR. Evident, in cazul fostei Securitati, transformate in SRI, lucrurile au stat aproximativ la fel.
Eu cred ca trebuie inteles faptul ca preluarea puterii politice s-a facut pe suportul organizatoric al fostului PCR, la care s-a renuntat formal imediat dupa Revolutie, fara a fi condamnat oficial comunismul. Organizarea PCR la nivel national a si permis preluarea rapida a Puterii de catre FSN-ul lui Ion Iliescu. De aceea nu ar trebui sa ne miram prea tare ca acestia au reusit intr-un termen scurt sa aiba un control politic deplin. FSN s-a suprapus perfect peste structura organizatorica a PCR.
Imi dau seama ca se pot face unele confuzii. Partidul unic, PCR, era un partid mamut, cu 4 milioane de membri. Evident ca multi erau de umplutura acolo. Evident ca in timpul Revolutiei si dupa, optiunea oamenilor a fost anticomunista. Dar pentru preluarea Puterii esential era suportul, scheletul organizatoric al defunctului PCR, mostenit de catre FSN. Statistic vorbind, Regula lui Pareto ne-ar da ca doar 20% din cei 4 milioane de membri nu erau de umplutura p-acolo. Asta inseamna in jur de 800.000 de membri. Adica atati cat are, cu o buna aprocimatie, acum PSD, adica fostul FSN al lui Ion Iliescu. Cu alte cuvinte, Revolutia a restructurat PCR-ul, transformandu-l intr-un Front si apoi intr-un partid democratic de stanga.
In 1990, partidele istorice, dar si celelalte, abia se formau. PNTCD, PNL, Partidul Social-Democrat a lui Cunescu erau partide in formare, intr-o societate in care 4 milioane de oameni au fost membri PCR. Din aceasta cauza FSN-ul, care beneficia de structura organizatorica a PCR si de nucleul important al acestuia a fost avantajat. Din aceasta cauza a si putut sa castige alegerile din 20 mai 1990, primele alegeri libere postcomuniste, la un scor lejer.
Interesant comunicatul de presa lansat de Dl. Iliescu:
„Am decis să ies din tăcerea pe care mi-am impus-o în legătură cu acțiunile justiției în cazul dosarelor generic numite ”Revoluția” și ”Mineriada”, din obligația de a lămuri câteva lucruri. Prima observație se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol ”justițiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acțiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliției Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violențe, au atacat și incendiat sediul Televiziunii publice și au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănțuită a unor indivizi, la fel de fără chip și identitate ca și teroriștii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către țară al CFSN?
Pentru cei mai mulți dintre cei care acuză acum în spațiul public, evenimentele de la 15 martie 1990 de la Târgu Mureș, nu mai există, pentru că, nu-i așa, contrazic tezele lor despre natura și consecințele lor, și nu mai servesc ”cauzei”. La fel, nici evenimentele din 13 iunie 1990 nu mai există, iar minerii au venit la București fără motiv, doar pentru a reprima o manifestație, cea din Piața Universității, pe care organizatorii ei o încetaseră a doua zi după alegerile din 20 mai 1990. Se construiește o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare.
Aceste dosare au făcut obiectul atenției procuraturii timp de 28 de ani. Au făcut obiectul atenției unor comisii speciale ale Parlamentului României. De fiecare dată soluțiile pronunțate au nemulțumit pe cineva, de vreme ce se redeschid mereu, coincidență probabil, atunci când apar crize de natură politică, în special, care necesită schimbarea agendei publice. Acum ni se spune că istoria trebuie scrisă de procurori și judecători. De ce? Ca să aflăm că o Revoluție durează exact cât îi trebuie unui dictator să decoleze de pe acoperișul sediului puterii? După care, în secunda următoare, democrația se instalează, instituțiile ei înfloresc și schimbarea s-a terminat?
Această abordare este pe cât de politizată, pe atât de periculoasă. Nu poți fundamenta un dosar de cercetare penală pe viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă. În acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor. Nimeni nu poate să spună că știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă. Ei bine, asta se dorește cu aceste două dosare! Nu dovezile trebuie să ducă spre un verdict, verdictul a fost dat în afara cadrului legal, iar justiția trebuie doar să înlăture acele dovezi care ar contrazice verdictul.
Nu cred că-și închipuie cineva că vechiul sistem abandona, fără să reziste, puterea, în decembrie 1989, oricât de erodat și de slăbit ar fi fost. Avea de partea sa aparatul de represiune, chiar dacă unii, mai rapizi în decizii, începuseră să fugă de pe corabie. Cu unii dintre ei vom avea surpriza să ne întâlnim în organizarea evenimentelor din 13 iunie 1990. Asta dacă justiția ar vrea să cerceteze acele evenimente în mod corect – evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989.
În ceea ce mă privește decizia președintelui Iohannis nu mă surprinde, cu toate că nu văd care este cadrul legal în care se înscrie. Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor. De asta au ajuns să ne dea lecții de democrație oameni care, în timpul ceaușismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la costruirea cultului personalității lui Ceaușescu.
Știu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către țară, scris, cum spuneam, printre gloanțe(atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!) au fost îndeplinite. Nu poți face din actul suprem de demnitate al națiunii române o ”lovitură de stat”, doar pentru că așa a citit cineva în cartea unul apologet-și angajat!-al Securității. Am spus și repet: ar fi fost bine dacă am fi avut parte și noi precum Polonia, Ungaria și Cehoslovacia,de o tranziție negociată. O revoltă populară a născut un vid de putere. Niște oameni, din cele mai diverse zone ale societății, și de cele mai diverse convingeri politice, au încercat să dea un sens și o direcție schimbării. Și-au asumat niște responsabilități.
Acum sunt acuzați că au îndrăznit acest lucru. Totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul și memoria celor care au luptat pentru libertate și democrație. Probabil că trebuia să trecem și prin faza asta. Deși altele sunt problemele de pe agenda națiunii. Care agendă pare să nu mai aibă nici obiectivul integrării europene, nici pe cel al dezvoltării, combaterea sărăciei, o viață mai bună pentru români. Programul Revoluției Române rămâne în continuare actual. Poate că asta deranjează, în ultimă instanță. Dar nu este vina mea că se întâmplă așa. Prezentul este operă colectivă. Eu mi-am făcut partea mea de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută țapi ispășitori pentru eșecurile lor. Stau cu capul sus la judecata istoriei. Ion Iliescu”
Lucrul ce m-a frapat din prima citind ce spune Ion Iliescu in acest Comunicat de presa este schimbarea pozitiei sale legata de evenimentele din 13-15 iunie ’90: nu mai sunt „elemente legionare”, ci cei care au organizat evenimentele din 13 iunie sunt oamenii fostului regim comunist: „evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989„. Totusi, inteleg ca si Petre Roman este anchetat. In calitate de premier la data respectivelor evenimente poate ca va reusi sa raspunda mai bine la aceasta problema…
Insa ceea ce se remarca din expozeul D-lui. Iliescu este faptul ca, de fapt, dumnealui nu-i place sau nu-i convine ca s-au redeschis Dosarele Revolutiei si Mineriadei. Si nu-i convine pentru ca trebuie sa raspunda pentru ceea ce s-a intamplat atunci, pentru mortii de atunci, pentru venirea minierilor si pentru cei agresati de minieri, si pentru imaginea proasta pe care Mineriada din 13-15 iunie 1990 a facut-o Romaniei, ceea ce nu inseamna, desigur, ca este neaparat vinovat: instanta de judecata va stabili lucrul asta. Insa domnia sa a sustinut cam intotdeauna teza potrivit careia: „Nimeni nu poate să spună că știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă.„, uitand parca de faptul ca documentele secrete ies din arhive dupa 30 de ani. Teza aceasta, ca nu se poate stii adevarul si drept consecinta e inutil sa-l mai cauti, se vede ca-i serveste destul de bine fostului Presedinte.
Nu dorim sa vedem un proces politic. Dorim aflarea adevarului si ca cei care se fac cu adevarat vinovati sa plateasca.
Iar in ceea ce priveste chestiunea legata de faptul ca „prezentul este o opera colectiva”, Dl. Iliescu uita ca liberalizarea pe care domnia sa a pastorit-o a fost facuta prin furtisagurile de la stat, lucru in care a excelat FSN-FDSN-PDSR-PSD. Eu n-as crede ca Programul domniei sale a reusit sa asigure o viata mai buna pentru romani. In perioadele in care a fost Presedinte a binecuvantat furtisagurile si distrugerile industriale prin simplul motiv ca, de fapt, nu a luat atitudine impotriva acestor infractiuni, transformand furtisagul intr-un soi de normalitate pernicioasa. Daca „prezentul este o opera colectiva”, lucrul asta nu exclude responsabilitatea celor care au condus tara. Or, domnul Iliescu pare a dori sa ocoleasca lucrul asta.
As fi putut sa spun aceleasi banalitati intalnite si la altii, legate de Istorie, referitoare la Regele Mihai. Spun banalitati pentru ca le intalnesti in toata presa de la noi. Nu afirm ca n-ar trebui cunoscuta Istoria. N-as vrea sa fiu gresit inteles.
De aceea m-am gandit sa spun ce inseamna pentru mine, ce gandesc eu despre Rege si Monarhie.
Nu e usor.
Nu e usor cand nu mai vrei sa te uiti in cartile de Istorie si sa preiei ce scrie acolo si sa spui ca e ceea ce gandesti tu.
Nu am cunoscut Monarhia, n-am avut despre Rege o parere neaparat proasta pentru ca asa ar fi dorit fostul regim comunist. Nu l-am cunoscut personal pe Rege, ca sa pot spune ca am amintiri. L-am vazut pe viu doar o singura data, la biserica Sf. Gheorghe Nou din Centrul Bucurestiului , intr-o mare de oameni, si pot sa spun ca nu mi-a facut deloc o parere rea. Era un om cu o figura ascetica, chiar aspra, dar si trista totodata, dar demna.
Ceea ce pot spune sigur este ca a avut un destin trist. Si intr-un fel putem spune ca aceasta tristete umbreste Romania. Priveam la televizor imaginile de arhiva, de dinainte de venirea comunismului. Si ideea care mi-a venit in minte e ca nu doar Monarhia, dar toata acea lume a apus atunci, in anii aceia, iar comunismul pur si simplu a distrus-o in puscariile comuniste. Mai exact spus a supus-o unui regim de exterminare!! Anii aceia, prezentati in imaginile care curgeau pe ecran, cand Regele era mic, luat in brate, apoi barbat tanar si frumos, acei ani tulburi, totusi, inca mai erau anii Monarhiei si a unei lumi care, in mod tragic, a disparut brusc, sub ura de clasa, criminala, comunista!
Regele Mihai a fost un fel de Cavaler al Tristei Figuri in Istoria noastra contemporana. Cred ca era un om trist. Dar un om care nu a renuntat niciodata de a fi Rege si de a sta demn in fata Istoriei, sub toate vicisitudinile acesteia.
Spuneam ca nu e usor sa vorbesti despre Rege si Monarhie, pentru ca nu le-am cunoscut, pentru ca am cunoscut alte vremuri, ca atatia altii, mai bine de doua generatii. Parerea mea este ca regimul monarhic a avut numeroase hibe si slabiciuni. S-a sfarsit in 1947. Dar slabiciunile unui astfel de regim aparusera de mai demult. Rolul Monarhiei in faurirea Statului Roman Modern si in ceea ce priveste constituirea Romaniei Mari este, zic eu, imens! Monarhia noastra insa a fost, din nenorocire, invinsa de totalitarismele sec. XX. Nazismul si comunismul au distrus-o!! De aceea tristetea acestui Rege, pe care nu l-am cunoscut, despre care pot spune ca mi-e chiar strain, este totusi tristetea noastra!
Ceea ce i s-a intamplat Regelui in 1947, nu e doar problema personala a unui om, a Regelui sau familiei regale. Ci a Romaniei! A fost un atentat la independenta, suveranitatea si integritatea Romaniei realizat de catre dusmani, de catre oameni vanduti miseleste intereselor straine, de catre cei fara Dumnezeu, de catre tradatori!! Iata de ce tristetea Regelui e tristetea unei tari, care a fost siluita de dusmani, care a fost perturbata in evolutia sa fireasca pentru ca atentatul la adresa Romaniei a fost un viol politic ce a tinut pana in Decembrie 1989. Si trebuie s-o spunen: URSS a atentat continuu la independenta si suveranitatea tarii noastre pe tot parcursul perioadei comuniste, dupa ce ne-au furat o parte din teritorii, din care rusii nu vor sa plece nici acum.
Regele Mihai a murit! Noi n-am uitat ce s-a petrecut in 1947. Nici nu trebuie sa uitam vreodata. Tristetea ramane! Iar de iertat deplin se va putea doar cand ne vom vedea tara intregita: Romania Mare!
„Cu cat mai putin oamenii pierduti se ingrijesc de propriile lor pacate, cu atat mai mult curiozitatea lor cauta pacatele celorlalti. Cauta nu sa indrepte, ci sa muste; si, in neputinta de a se justifica, ei sunt mereu gata sa acuze pe ceilalti. Nu acesta este modul care ne este aici propus pentru rugaciune si pocainta. „Caci imi cunosc nedreptatea si pacatul meu este pururi inaintea mea” este spus. Acest imparat, care se pocaieste nu se ingrijeste de pacatele altuia, s-a recules pentru a nu vedea superficial, ci pentru a se patrunde coborand inauntrul sau. Nu s-a crutat pe sine; si putea, fara indrazneala, sa ceara sa fie crutat.”
Fericitul Augustin – predica Despre Pocainta, rostita in basilica Restituta din Cartagina in anul 419; Fericitul Augustin, Predici, Editura „Oastea Domnului”, Sibiu – 2010
„DNA s-a dotat cu sisteme noi de ascultare şi urmărire, potrivit unei licitaţii publice. Începând de astăzi, Direcţia are softuri care pot sparge orice fel de telefon din care poate extrage contacte, poze, mesaje, inclusiv cele care au fost şterse. Valoarea investiţiei se ridică la 670.00 de euro.
La capitolul telefoane telefoane mobile, achiziţia DNA prevede softuri care să extragă date din telefoane, precum Apple, Alcatel, BlackBerry, Samsung, Sanyo, Sharp, Sony (SonyEricsson), însă lista este mult mai lungă. La acestea se adaugă şi replicile chinezeşti ale dispozitivelor mobile şi dispozitive de stocare de tip card de memorie.
DNA a cerut ca softul să suporte cel puţin 2400 modele de dispozitive mobile pentru deblocare parole/ecran pin şi funcţiile de ocolire a măsurilor de siguranţă. Potrivit caietului de sarcini, sistemul cumpărat de DNA va putea identifica locaţia unei persoane chiar dacă sistemul este în mod offline pentru GPS.
Nici ştergerea mesajelor sau a contactelor nu mai rămâne un secret. Softul achiziţionat de Direcţia Naţională Anticorupţie poate recupera inclusiv datele şterse din mobile sau calculatoare. Urmărirea se poate face şi pe reţelele publice: modulul de procesare şi analizare a artefactelor de tip Internet dispune şi de motor de căutare şi recuperare din spaţii nealocate (funcţii carver) pentru aplicaţii web, cum ar fi: Facebook, Google Drive, Google Chat, Skype, Dropbox, Torrent etc”, se arată în caietul de sarcini.
Softul poate să cloneze cartele, să decodeze agende de telefon, să acceseze notiţele sau aplicaţiile instalate în telefon.
Licitaţia a fost câştigată de cinci firme: TREND IMPORT EXPORT. Mida Soft Business S.R.L , WEBSPOT SRL, PRO SYS S.R.L, Q-EAST SOFTWARE S.R.L.
Potrivit aceleiaşi surse, dispozitivelor menţionate se adaugă şi replicile chinezeşti ale dispozitivelor mobile şi dispozitive de stocare de tip card de memorie;
Totodată, caietul prevede că aplicaţia ajută la identificarea dispozitivelor în funcţie de partea frontală, dimensiuni fizice, TAC, poziţionarea camerei şi a porturilor de conectivitate.
•Arată şi extrage informaţiile despre dispozitivul mobil, marca, model, IMEI.
•Efectuează copii în mai multe modalităţi: logic, fizic, sistem de fişiere, extragere de parole, captură de ecran prin intermediul cablurilor sau a unei camere video.
• Suportă efectuarea de copii pentru sistemele de operare pe dispozitive: iOS, Android, BlackBerry, Symbian, Windows Mobile şi Palm şi replicile chinezeşti
Software-ul urmează să suporte 8700 dispozitive mobile profilate pentru extracţie logica şi decodare şi decodează imagini JTAG pentru minimum 130 dispozitive specifice.
•Suportă decodare JTAG pentru următorii producători: HTC, Huawei, Casio, Kyocera, LG, Nokia, Pantech, Samsung, Sony, ZTE, Sanyo şi replicile chinezeşti.
•Suporta extracţia din dispozitive mobile cu chipset MediaTek, Infineon şi Spreadtrum.
•Suporta cel puţin 2400 modele de dispozitive mobile pentru deblocare parole/ecran pin şi/sau funcţiile de ocolire a măsurilor de siguranţă aplicate dispozitivelor mobile.
•Va avea abilitatea de a căuta telefoanele prin intermediul TAC/IMEI şi alegerea manuală a mărcii şi modelului de dispozitiv;
•Va avea abilitatea de a combina diferite extracţii de la acelaşi telefon cu evidenţierea diferenţelor şi posibilitatea dea fi incluse într-un singur raport;
•Va avea abilitatea de a crea imagini fizice împreuna cu bypass de parole pentru dispozitive mobile Samsung cu Android, incluzând următoarele modele: SM-N9009 Galaxy Note 3, SGH-T989 Gal
axy S II, SGH-T989D Galaxy S II, SGH-i727 Galaxy S II Skyrocket, SM-G710 Galaxy Grand 2, SM-G7102 Galaxy Grand 2, SM-
G7106 Galaxy Grand 2, GT-i9506 Galaxy S4, SM-N900V Galaxy Note 3, SM-P605V Galaxy Note 10.1, GT-i9506 Galaxy S4, SM-N900V Galaxy Note 3, SM-P605V Galaxy Note 10.1, SM-G870W Galaxy S5 Active, SM-G900P Galaxy S5, SM-G860P Galaxv S5 Sport, SM-N910V Galaxy Note 4, SM-N915P Galaxy Note Edge, SM-G901F Galaxy S5 Plus, GT-I5700 Galaxy Spica, SPH- M920 şi replicile chinezeşti;
DNA solicită ca softul să aibă abiltatea de a realiza achiziţii/copii fizice cu bypass (ocolire) de parola pentru Nokia Lumia Windows Phone 8 (Lumia 520, 820, 822, 920, 925, 1020, 1320). Totodată, va avea abilitatea de a extrage parolele din dispozitive Nokia BBS, incluzând RAPUv21 chipset de pe următoarele dispozitive: Asha 300 (RM-781), Asha 302 (RM-813), Asha 311 (RM-714), 700 Benji (RM-670), 603 (RM-779).
„Aplicaţia va permite realizare de clone pentru SIM/ MicroSIM/ NanoSIM şi va suporta abilitatea de a efectua capturi de ecran şi imagini a ecranului dispozitivului mobil printr-o camera video separata, dedicată soft-ului; Analizează datele extrase din dispozitive mobile şi exportul datelor informatice: Decodează/converteşte informaţiile despre geo-locaţie fiind posibilă accesarea pe harta din software direct. Va decoda şi analiza agendelor de telefon, lista de mesaje SMS, MMS, Jurnal de apeluri, Mai mult, sistemul va putea accesa calendarul, notiţele sau aplicaţiile instalate în telefon”, prevede caietul de sarcini.
Aplicaţia exportă datele extrase (agenda de telefon, lista de mesaje SMS, MMS, email, IM, calendar, jurnal de apeluri, date despre aplicaţii, fotografii, video, muzica, sunete, date acumulate în browser de internet şi a altor fişiere) în format proprietar, în format PDF, DOC/DOCX, XLS/XLSX şi XML cu posibilitatea de filtrare şi selecţie a acestora.
Cei vizaţi vor putea fi urmăriţi chiar dacă sistemul este offline pentru GPS, iar sistemul va recupera toate datele ascunse sau şterse, inclusiv mesaje, imagini sau contacte.
Pentru calculatoare, sistemul recunoaşte şi analizează sisteme de fişiere, cum ar fi:FAT12, FAT16, FAT32, exFAT, NTFS, ReFS (Windows 8 şi Server 2012), HFS, HFS+,Ext2FS, Ext3FS, Ext4FS, CDFS, ReiserFS 3, VxFS;
-Recunoaşte, analizează şi poate decripta discuri cu criptare totală (WDE), cum ar fi:
-AFF, PGP, Credant, SafeBoot, JFS, VMWare, UFS1, Ultimaco Safeguard, Guardian, EFS,LVM,LVM2, AppleFileVault 1 şi 2;
-Recunoaşte, analizează şi poate decripta fişiere criptate, cum ar fi:
– Bitlocker (Win Vista,7,8), Checkpoint/PointSec R73 7.4.5, Checkpoint 7.6.150, McAfee Endpoint Encryption 5.x şi 6.0, Safeguard Easy 4.40.9 şi Enterprise 5.40 şi 5.50 etc.;
-Indexează, procesează şi analizează multiple tipuri de fişiere cu structuri complexe, cum ar fi:
-containere de tip e-mail: PST, OST, NSF, MSG, P7M, ICS, VCF, MBOX, EML, EMLX, TNEF, DBX, Bloomberg XML;
-Fişiere tip arhivă: 7Z, ZIP, TAR, GZ, BZ2, RAR, Z, CAB, ALZIP;
-Fişiere tip office: DOCX, DOCM, DOTX, DOTM, DOC, DOT, RTF, ODT, WPD, WPS, XLSX, XLSM, XLSB, XLAM, XLTX, XLTM, XLS, XLT, XLA, XLM, XLW, ODC, ODS, UXDC, DBF, PPTX, PPTM, PPSX, PPSM, POTX, POTM, PPT, PPS, POT, ODP;
-Interfaţa aplicaţiei permite crearea şi aplicarea de filtre avansate clasificarea automată a datelor;
-Aplicaţia suportă nativ analizarea memoriei de lucru (RAM) ale sistemelor investigate la distanţă sau din imagini prelevate de la acestea;
Modulul de procesare şi analizare a artefactelor de tip Internet dispune şi de motor de căutare şi recuperare din spaţii nealocate (funcţii carver) pentru aplicaţii web, cum ar fi: Facebook, Google Drive, Google Chat, Skype, Dropbox, Torrent etc.;
–Aplicaţia dispune de un modul de generare şi ataşare la rapoarte de capturi de ecran din cadrul aplicaţiei;
-Modulul de generare rapoarte trebuie să fie capabil să exporte datele indicate şi să creeze legături încadrul raportului către acestea;
Valoarea achiziţiilor se ridică la peste 2,536 milioane de lei, adică 563.572 de euro. Firmele câştigătoare sunt: TREND IMPORT EXPORT. Mida Soft Business S.R.L , WEBSPOT SRL, PRO SYS S.R.L, Q-EAST SOFTWARE S.R.L.
În spaţiul public au apărut informaţii că firma Q-East Software SRL este deţinută de preşedintele şi vicepreşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie România – Republica Coreea. Şeful acestei organizaţii, Marius Sticlaru, este membru al Fundaţiei Colegiului Naţional de Apărare şi un publicist la revista „Intelligence”, editată de SRI, scrie Jurnalul Naţional.
Firma Pro Sys SRL, fondată de Bărbieru Petrişor, fost candidat la Camera Deputaţilor din partea PDL, a vândut în 2007 licenţe Microsoft Primăriei Sectorului 3, condus de Liviu Negoiţă, la acel moment. Conform ziarului Ring, Pro Sys SRL a prins o mulţime de contracte cu statul, inclusiv cu instituţii constrolate de PDL, cum ar fi Ministerul Transporturilor, MDRT, MAE, SGG, Senatul, Institutul Pentru Tehnologii Avansate dar şi unor instituţii ca DNA, căruia i-a livrat echipamente de ascultare.
Webspot SRL este patronată de soţii Liliana şi Mircea Mitroi Nastea.
Compania de distribuţie IT&C Mida Soft Business, care este activă şi pe segmentul furnizării de servicii de IT, a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 51,2 mil. lei (11,5 mil. euro), în creştere cu 37% faţă de 2014, conform Ziarul Financiar. Compania este deţinută de antreprenorii Daniel Dumitru Moruz şi Florentina Moruz. Mida Soft Business are un pachet de 10% din acţiunile magazinului online evoMAG.ro.
Trend Import-Export este înfiinţată în 19991, dar din 2008 se ocupă de servicii sofware. Potrivit presei, Trend Import-Export lucrează în zona de distribuţie şi cea de servicii cu companii precum Cisco Systems, Linksys, Microsoft, Lenovo, Oracle, AVG şi Hitachi. Acţionarii firmei sunt Tudor Iliescu, Anghel Ilie şi Ionasek Alexandru.”
O asemenea stire nu a trecut neobservata. Iar gandul te duce, intr-adevar la hackeri, cum s-a si remarcat in dezbaterile publice. Pentru asemenea echipamente s-a chetuit o suma frumusica din banii nostri. Problema nu e doar ce doreste sa faca DNA cu asa ceva ci si daca e legal. Pentru ca astfel de activitati care violeaza brutal spatiul privat sunt ilegale in Romania. O asemenea patima securistica nu s-a vazut nici pe vremea lui Ceausescu!!! Dar pe vremea aceea era un regim dictatorial, nu unul bazat pe democratie si libertate, cum stipuleaza Constitutia actuala. Asta lasand la o parte faptul ca sistemul acesta bazat pe urmarirea cetatenilor s-a dovedit a fi unul falimentar: regimul comunist tot s-a prabusit, iar cu Ceausestii se stie ce s-a intamplat. Patima, patima securistica a ramas!! Nu mai vorbesc de faptul ca, asa cum arata articolul, e vorba si de niste firme care fac un profit frumusel din banii publici. O alta problema ar fi ca folosind astfel de sisteme se poate viola spatiul privat din alte tari. Cat o fi asta de legal…? Ca parca nu e…
Ma uitam ieri la ultima parte a unui talk-show la o televiziune de stiri in care subiectul era ceea ce se cheama acum fake news. Interesant este ca se vorbea foarte aprins despre subiect, dar fara a defini, de fapt, fenomenul: ce inseamna fake news? Pentru ca altminteri orice parere care nu convine poate fi catalogata drept fake news. Fobia aceasta fata de ceea ce se cheama fake news pare a fi, de fapt, frica de libertate si libera exprimare.
„Masă rotundă Companiile de stat – cum aplică guvernanța corporativă și cum pot bloca clientela politică, 28 iunie 2017
Evaluarea guvernanței corporative a companiilor de stat – din perspectiva prevenirii corupției, a clientelismului și a capturii statului într-o zonă foarte vulnerabilă a economiei, cea a întreprinderilor publice, a fost tema pe care Centrul Român de Politici Europene, Expert Forum și Freedom House România au a pus-o ieri în dezbatere la Ministerul Justiției.
Primele concluzii ale cercetărilor pe tema prevenirii corupției și clientelismului în companiile de stat din România au fost testate cu reprezentanți ai întreprinderilor public, ai ministerelor, inclusiv coordonatori ai Strategiei Naționale Anticorupție și experților independenți.
Primele concluzii, după rezultatele unui chestionar de experți aplicat la nivel național, arată că aplicarea principalului instrument de guvernanță corporativă, Legea 111/2016 pentru aprobarea OUG 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, are dificultăți la implementare iar recentele tentative politice riscă să compromită progrese extrem de greu obținute până acum.
Astfel, potrivit experților consultați:
Nu există un mecanism clar de atribuire a responsabilităților și sarcinilor de monitorizare a performanței. Ministerul Finanțelor și autoritățile publice tutelare împart această responsabilitate, dar se confruntă cu limitări instituționale în aplicarea eficientă a unei monitorizări optime;
Companiile de stat de la nivel local sunt într-o situație critică. Execuția bugetară a acestora este de cele mai multe ori netransparentă și există o incidență mare de politizare, nepotism;
Instabilitatea instituțională a blocat dezvoltarea unor mecanisme proprii și asumate de monitorizare și evaluare la nivelul ministerelor/autorităților publice tutelare;
Rețelele de captură a resurselor publice s-au consolidat, ceea ce face ca efortul de combatere a lor să necesite o abordare strategică, structurată – lupta anticorupție nu este urmată de măsuri de prevenire și combatere concrete, eficiente, vizibile;
Situația financiară a multor companii de stat din România este extrem de sensibilă în momentul de față, având atât provocări din scăderea valorii și perioadei anticipate de investiții, cât și incertitudinii cu privire la viitorul lor (ex: insolvență, restructurare);
Politizarea și incertitudinea exercită o presiune suplimentară pe deciziile economico-financiare pe care companiile de stat trebuie să și le asume, afectând astfel și mai mult potențialul de întrebuințare al finanțărilor de la bugetul de stat;
Guvernanța corporativă nu există doar pentru că ne cer alții, ajută la performanța companiilor de stat
“Nu numai corupția este problema în companiile de stat, o problemă majoră este lipsa de competență și de înțelegere a guvernanței corporative. Avem o legislație foarte bună, dar o înțelegere și o aplicare greșite. De ce avem nevoie de guvernanță corporativă? Nu doar să bifăm ce am discutat cu UE, cu FMI sau OECD, ci pentru a valorifica potențialul companiilor de stat și a le îmbunătăți performanța”, Sorana Baciu, fost secretar de stat în Ministerul Economiei în guvernul tehnocrat.
Există sancțiuni, Ministerul Finanțelor Publice poate amenda ministerele
“Problema majoră nu este legislația, pe care o avem, ci implementarea ei. Nu trebuie să o reinventăm, s-au făcut progrese aici. Ceea eu cred că lipsește din Legea 111 sunt sancțiuni mai dure pentru cei ce nu aplică legea, avem acest instrument, dar nu îl folosim. Suntem în situația în care în multe companii avem consilii de administrație sau management interimar, au trecut termenele în care trebuia să organizeze și selecteze manageri pe patru ani, dar nu se întâmplă. Aici cred că Ministerul Finanțelor Publice trebuie să aplice amenzi dacă nu se implementează legea”, Adrian Cighi, reprezentant permanent Fondul Proprietatea.
„La începutul anului am solicitat tuturor autorităților tutelare un raport privind problemele cu care ei s-au confruntat pe guvernanță corporativă, ce propuneri de îmbunătățire au, în ideea de a incorpora și perspectiva lor în ghidul de guvernanță corporativă. Știți câte răspunsuri am primit? Cred că le pot număra pe degetele de la o mână și majoritatea răspunsurilor foarte vagi . E nevoie de mai multă implicare în această sferă”, Lucian Duca, Ministerul Finanțelor Publice.
Concluziile analizei prezentate de consorțiul amintit sunt rezultatul proiectului “Proiectul “State-Owned Companies – Preventing Corruption and State Capture” sprijinit prin programul Economic and Financial Crime, Corruption, Environmental Crime al DG Migration and Home Affairs al Comisiei Europene și co-finanțat de Open Society Foundation.
Detalii despre abordarea cu care acest proiect vine în România și la nivel regional se regăsesc în limba română pe www.statecapture.ro și în limba engleză pe www.statecapture.eu„
Foarte interesant si semnificativ este faptul ca nicaieri nu se vorbeste despre privatizare. Generatiile mai tinere de intelectuali parca nici nu mai stiu ce inseamna asta. Solutia lor este asa numita „guvernanta corporativa” la intreprinderile de stat… Nu privatizarea lor.
S-a vorbit si se vorbeste mult despre nostalgicii dupa vremurile revolute ale comunismului. E vorba, in general, despre oameni simpli, nu despre decidentii politici. Dar eu stau si ma intreb: de ce nu dorim, de la nivel de decizie politica, sa terminam cu sechelele comunismului? Vorbim de nostalgii dupa comunism si unii sunt siderati de asa ceva, dar reinviem practicile securismului. Manifestam o fobie fata de fake news-uri mai ceva ca un copil fata de bau-bau, in loc de privatizare preferam varianta „guvernantei corporative la intreprinderile de stat” si apoi ne scandalizam ca lucrurile nu merg deloc bine.
„“Nu numai corupția este problema în companiile de stat, o problemă majoră este lipsa de competență și de înțelegere a guvernanței corporative…” – dar cum poti sa intelegi corect lucrul asta, „guvernanta corporativa la intreprinderile de stat”, cand insusi termenul „corporatist” vine de la corporatie, care se refera eminamente la sectorul privat? Corporatismul de stat ma poate duce cu gandul la fascism, si daca citim cu atentie primul articol s-ar parea ca nu gresim prea mult… Dar economia Romaniei este o economie de piata iar Romania este o tara democratica, nu cu un regim dictatorial. Sau poate ca avem in vedere corporatismul de stat si atunci statul, nu-i asa, are voie sa se bage in contractele noastre, ceea e ilegal de fapt. Asa cum „cred că Ministerul Finanțelor Publice trebuie să aplice amenzi dacă nu se implementează legea”…
Doi academicieni au declarat ca „Romania nu a castigat nimic din aderarea la UE”, asta a declarat Dl. Iulian Fota ca ar fi vazut si auzit la o televiziune de stiri. Interpretarea a fost ca, de fapt, academicienii cu pricina au emis un fake news, nu ca si-au exprimat o simpla parere personala. Dl. Fota era siderat: cum e posibil asa ceva? Bun, si care e solutia? Introducerea cenzurii, interzisa prin Constitutie?
Interesant este cum noi avem talentul de a restrange democratia si inclusiv libertatea si libertatile cetatenilor. Sechelele comunismului inca mai bantuie, dar nu suntem decisi sa terminam odata cu ele. Interesant este cum Dl. Fota se raporta la jurnalismul din SUA, vazut ca un maximum de profesionalism si moralitate, uitand de faptul ca insusi Presedintele Donald Trump a criticat pe motiv de fake news respectivele posturi de televiziune, CNN, NBC si a si spus despre NBC ca are standarde mai joase decat CNN… Dar expozeul D-lui. Fota amintea de osanalele aduse odinioara Kremlinului, de unde, nu-i asa, venea lumina. Aia de la Rasarit… Este trist sa constati ca acest obicei sau, poate mai bine zis, acest reflex, de a aduce osanale intr-o idolatrie, nu-i asa, demna de o cauza mai buna, fara spirit critic, este acum intoarsa spre Vest fara nicio retinere. Mie mi se pare ca lucrul asta spune mult despre ce fel de societate suntem.
Numai sa ne uitam la ce tehnica de interceptare a achizitionat DNA si ne putem face o idee despre ce stat construim noi aici. Stat, nu gluma. Viziunea ramane in continuare una etatista. Era sa spun chiar ateista… Apetenta pentru o societate libera e in scadere. Contradictia consta in faptul ca sunt criticati nostalgicii comunismului, care nu-s putini niciunde in Est, dar cei care ii critica vor sa construiasca un stat cu veleitati totalitare mai dihai ca-n comunism!! Mai abitir ca pe vremea lui Ceausescu!! Achizitiile DNA-ului l-ar fi facut, de buna seama, invidios!! Pretenderisirea aceasta, chipurile democratica, ca statul sa fie mai puternic si mai abuziv decat pe vremea comunismului este cheia contradictiei moderne a epocii pe care o traim. Fara indoiala, din acest deal doar unii au de castigat. Dar a minti in felul acesta, prin astfel de pretexte si aparente, este realmente dezgustator, lasand la o parte faptul ca este inacceptabil.
Dar este, totusi, justificat?
La aceasta intrebare trebuie sa luam in considerare situatia geopolitica legata de regimul actual de la Kremlin. Insa, dupa parerea mea, chestiunea nu e clara. In primul rand nu e clar daca suntem in situatia unui nou Razboi Rece, care presupune delimitari ideologice limpezi. Comunismul s-a prabusit si in fostul spatiu sovietic si in Europa de Est. Pe vremea aceea erau delimitari ideologice cat se poate de clare. In vremurile din urma sunt delimitari ideologice, dar exista si cooperare spre exemplu intre SUA si China. Insa pe vremea Razboiului Rece drepturile si libertatile cetatenilor din Vest nu au fost afectate. Si pe vremea aceea erau actiuni de propaganda sovietica, mai ales ca tarile din blocul comunist sprijineau partidele comuniste din Vest. Sa nu uitam, spre exemplu, ca Partidul Comunist Italian era cel mai mare partid din Europa dupa numarul de membri, daca nu ma insel. Existau de asemenea organizatii de extrema-stanga ce s-au dedat la actiuni teroriste in Europa de Vest. Dar asta nu a insemnat ca Lumea Libera a abdicat de la principiile sale si, cu atat mai mult, nu a insemnat ca a invins comunismul, cel mai mare pericol care pandea Lumea Libera. Era un pericol mare in tari vestice considerate vulnerabile la comunism. Cei tineri poate nu stiu sau poate ca au auzit doar in treacat de celebra Operatiune Gladio. Era luat in considerare pericolul ca, spre exemplu in Italia dar nu numai, comunistii, sprijiniti de URSS si Pactul de la Varsovia, sa puna mana pe Putere! Si era o amenintare reala acest lucru. Insa sa nu uitam ca ideea unei asemenea operatiuni precum Gladio era cea de protejare a libertatii. Sa nu uitam si ce vremuri erau acelea: era vorba despre divizarea ideologica a Europei. Fara indoiala, acest razboi nevazut exista, chiar daca parea ca nu se intampla mare lucru. Numai ca pe vremea aceea Vestul nu si-a abandonat principiile – libertatile individuale si democratia – sub pretextul ca asa s-ar fi aparat mai bine de pericolul care venea din partea totalitara a Europei.
Nu putem sti cat va dura situatia actuala, cata vreme Rusia isi va pastra actuala linie politica. Dar asta nu inseamna sa abandonam principiile unei societati libere si democratice ca sa ne aparam, chipurile, de pericolul rusesc. Adica sa devenim si noi ca ei. Ar fi absurd si regretabil! Ceea ce starneste ingrijorare si confuzie ni se datoreaza pentru ca actiunile noastre nu sunt tocmai pe linia apararii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Iar achizitiile DNA-ului par a confirma aceasta teza. Europa Vestica si SUA au castigat Razboiul Rece tocmai pentru ca au ramas ferme in apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Or, daca acuma la noi s-ar produce abuzuri politice ca-n Federatia Rusa, cu ce suntem mai buni? Chestiunea principala este ca nu facem suficient pentru a apara libertatile individului si democratia. Or, lucrul asta poate fi mai rau decat actiunile Federatiei Ruse, spre exemplu fake news-urile venite de acolo. Daca vrem sa invingem, trebuie sa intelegem ca rusii trebuie sa vada la noi cu adevarat o Lume Libera. Inclusiv in tarile foste comuniste printre care se numara si tara noastra! A reinvia aici securismul este o calamitate atat politica dar si morala!! Si ar trebui sa ne gandim ca orice derapaj de la libertate si democratie va fi folosit de catre adversarii nostri impotriva noastra.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
As dori sa incep aceasta postare de la unele comentarii care s-au facut pe blog in legatura cu subiectul:
„Ghita Bizonu’
Hm … asd zice ca exista elite (care or fi alea) si belite – adica niste insi care se pretinz elota da care odata ce au trecut granita doar dracu’ si ingeru’ pazotor mai stie cine sunt (na exemplu de ELITA era Caius Iacob. Era vedeta in orice congres din specilaitatea sa. Ca exemplu de belita luati proce elitist actual care … odata ajuns in lata parte ..)
SO as mia zice ceva. Si eu ma trait in acel regim totalitar. Insa nu mi-am catigat painea slavind Conducatorul … Este si o cestie de aplecare si gust. Iar [upincurismul belitei noastre e cam vechi. Ca Motanu a scirs de elitele interbelice.. MS Lupeasca sa pmagea ca ar fi avut nevoie de 4 pogoane de buci (fese) ca sa iaba elita ce linge !”
„Marian
MOTANEEEE …. NU EXISTA REGIM TOTALITAR FARA SUPORTUL „ELITELOR „!!! Pentru ca un regim totalitar pecum cel romanesc sa poata lua fiinta { chiar dac-a fost sprijinit de T-34-rile sovietelor } AU FOST NECESARE NUME CUNOSCUTE , NUME MARI CARE SA ADUNE IN JURUL LOR MASELE D E PROSTI !!! L-ai uitat pe Sadoveanu , l-ai uitat pe G. Calinescu , pe Arghezii pe…doctorul Petru Groza ? Te contrazic cu respectul de rigoare : nu comunismul instaurat de sovietici a distrus la propriu elitele romanesti ci , romanii au facut-o iar aceea chiar nu erau comunisti . Uita-te mai atent la data inscrisa pe carnetele d e partid ale alora enumerati mai sus si vei vedea ca am dreptate .Titel Petrescu era cumva comunist ? Ionel Teodoreanu si frate-sau , Daniel Stanoiu , Emanoil Galeriu , Patriarhul Justinian …..si-ti pot enumera , pana cand imi aduce postasul si pensia pe septembrie , astia ti-au parut a fi comunisti omule ? Au publicat cumva in Scanteia articole ce ” infierau ” , maresalul Jukov sau Vorosilov ? Nu , si nici n-aveau nevoie caci existau si la noi suficienti manuitori ai condeiului , profesionisti ai condeiului care , abia au asteptat sa-l puna { condeiul fireste } ” in slujba noilor autoritati „, dupa cum spunea cineva in ” Lumini si Umbre ” , iar de la a pune doar condeiul si pana la a -si pune si sufletul , n-a fost decat un singur pas , crede-ma ca stiu ce spun .”
„Marian
Furios…chiar n-am pentru ce sa fiu furios Insa , nu trebuia sa ma manifest si eu intr-un fel sau altul ? 😉 Matale esti destept si-ti puteai da seama , ca nu puteam fi nici membru si nici simpatizant PSD din simplul fapt ca, parca ti-am mai spus mai nu stiu cand : NU MAI VOTEZ PENTRU NIMENI de cel putin cincisprezece ani ori , ori electoratul si simpatizantii PSD sant niste tipi disciplinati pana la prostie asa incat… chiar nu este cazul la mine 😎 . Ultima oara i-am votat pe USL-asi dar…s-au sters la cur cu votul meu si-al altor cateva milioane d e naivi asa incat…TOTI m-au dezamagit , TOTI mi-au inselat asteptarile intr-un fel sau altul deci , m-am decis sa-i sanctionez in felul si dupa gandirea mea proprie si personala , indiferent cu m-ar categorisi unul sau altul , INDIFERENT CINE AR FI ALA . La prezidentiale…nici macar nu m-am deranjat sa ies pana la coltul strazii unde , la nici o suta d e metrii de locuinta mea , se afla sectia d e votare . Nu-i cazul sa prezinti scuze , intre amici { chiar daca-s doar la nivel virtual } , scuzele-s de prisos .”Ai putea sa fii un simpatizant al PSD sau ALDE, de ce nu?” Ai uitat care-mi este parerea despre astia de la ALDE ? ” Daca e asa, atunci e de inteles ca suferi vazand niste critici puternice si bine argumentate. Cu atat mai mult cu cat e ingrijorator viitorul apropiat, dar si ce se intampla in prezent, legat de politicile PSD-ALDE. ” AI dreptate ” e ingrijorator viitorul apropiat ” insa , pentru mine acest viitor este ingrijorator din cu totul si cu totul alte motive , motive ce , fireste au la baza politicile pe care le duc ” alesii ” si care politici nu prevad inca , in nici un fel daca ” viitor de aur tara noastra are ” . Una peste alta fac ceva pe ea de tara , pe mine ma intereseaza ca nu se intrevede nimic bun pentru mine si ai mei . De fapt , cu astfel de oameni considerati ” elite ” in fruntea ei , Romania chiar n-are cum sa spere intr-un viitor mai bun , acesta-i adevaratul motiv pentru care-s dezamagit si pentru care…ai dau dracului si nu-i mai votez neam . Sti chestia aia : ” ori ca furi , ori ca tii sacul…tot aia-i ” . EI bine , eu nu fur si…nici sacul cuiva nu vreau sa-l tin , caci nu vreau ca vreodata sa ma acuze careva de…complicitate la furt . Chestia cu Lia Vasilescu…mi-a dat de gandit si , cum sunt si-al dracului de curios din fire , desi nu-s ” motan ” ca dumneata , am dat cautare pe NET si…am aflat ca , de fapt Radu Banciu { pe asta cel putin parca nu-mi vine a crede ca-l banuiesti c-ar fi membru sau sustinator al PSD-ALDE } ar fi fost primul ce-a lansat in piata chestia cu „sasalaul „si asta , inca din momentul confruntarii Johannis -Ponta . Firesc , ala a trait cam toata viata intre sasi , unguri si… „alte nationalitati ” deci stia care erau apelativele date de catre „populatia majoritara ” acestora . Chiar ma mira faptul ca Lia Olguta VAsilescu , vagaboanda asta politicianista , care-i totusi …o doamna 😀😀😀 sa aviva o astfel de exprimare ce nu cadreaza cu pozitia sa de fosta sugatoare la tzatza ” vadimiana ” si actuala lingatoare de labe …. teleormanene .”
E o realitate in Romania de azi neincrederea oamenilor in elite. Nu cumva aceste „elite” nu-si urmaresc decat propriul interes? Nu cumva merg cu fofarlica, intrebuintand demagogia de rigoare, doar pentru ca sa-si atinga propriile teluri, sa traiasca ei bine dincolo de orice aspect de ordin moral? Nu cumva aceste asa-zise elite ” odata ce au trecut granita doar dracu’ si ingeru’ pazotor mai stie cine sunt”?
Desigur, in primul rand ar trebui sa ne intrebam daca avem intr-adevar elite. Dar cred ca trebuie spus un lucru: aceasta neincredere in elite, care se manifesta astazi, in anul de gratie 2017!!!, e efectul deceniilor de totalitarism prin care a trecut Romania in sec. XX.
Inainte de a judeca elitele intr-un fel sau altul, ar trebui sa ne gandim la situatia intelectualului ce traieste intr-o tara cu un regim dictatorial. In cazul Romaniei, nu e vorba doar de regimul comunist. De la Dictatura Carlista si pana in 1989 Romania a cunoscut regimuri dictatoriale. Astfel de regimuri suprima drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Intelectualul, prin insusi felul sau, prin insasi natura sa, e un spirit critic si liber. La noi intelectualitatea a fost constransa sa traiasca in privatiuni, nu doar de ordin material ci, poate mai grav, cele care limitau dreptul la libera exprimare, care penalizau libertatea individului cu ani grei de temnita sau facand uz de asasinat. Eu cred ca trebuie spus un lucru: nu toata lumea are vocatie de martir. Atmosfera de iad din comunism, ca sa-l citez pe parintele Antonie Plamadeala, a influentat cat se poate de negativ viata intelectuala, lumea ideilor si capacitatea de a se naste solutii viabile pentru problemele ce apar in societate. Regimul politic comunist si educatia pe care inca din clasele primare se dadea tineretului nu permitea dezvoltarea unei intelectualitati capabile de a manageria schimbari necesare. De asemenea, teoria marxista pe care nu aveai voie s-o contrazici sau sa faci referitor la ea comentarii, cu atat mai mult critice, a insemnat o spalare pe creier facuta cel putin la doua generatii – cum ca numai asa e bine! Din aceasta cauza nu s-a putut dezvolta la noi o veritabila intelectualitate de stanga.
Asa s-ar explica faptul de ce generatia tanara de dupa 1947, desi scolita intr-un invatamant de stat gratuit si avand la dispozitie doua organizatii – cea de pionieri si UTC-ul – nu a putut sa produca, la varsta adulta, schimbarile necesare, de care tara avea nevoie, pentru ca lumea, in general vorbind, se mai si schimba. A urmat Revolutia, cu oameni nemultumiti, ajunsi la disperare, si asa s-a terminat si cu Ceausestii si cu comunismul in Romania.
Se poate forma asa o elita? Priviti pozele de mai jos:
Totusi, nimeni nu zambeste? Cam prea serioasa lumea! Uitandu-ma la poza asta, nu stiu de ce mi-a venit in minte Joan Baez, dar ea si cand canta un cantec trist schita un zambet.
Inainte sa criticam elitele de dinainte de cel de-al Doilea Razboi Mondial, ar trebui sa ne amintim ca Romania avea elite in mai toate domeniile de activitate. Numai ganditi-va la Stefan Procopiu, aproape de Premiul Nobel pentru Fizica!!! Am dat doar un singur exemplu, chiar nu vreau, desi poate ar trebui, sa fac o lista intreaga a elitelor romanesti din perioada respectiva. In comunism am avut putine elite, dar le-am avut. L-as aminti pe Nichita Stanescu, in literatura. Iarasi spun: nu vreau acum sa fac o lista intreaga, desi poate ar trebui. Insa problema in comunism a fost ca regimul respectiv nu a reusit sa permita o coagulare a elitelor.
La sedintele UTC trebuia sa mergi acolo, la manifestatiile astea (v. mai sus) trebuia sa mergi acolo: erau prezenti pionierii, utecistii, membrii de partid, oamenii muncii. Insa UTC-ul n-a fost niciodata un laborator de idei, un network care sa uneasca tineretul si sa inlesneasca schimbul de idei. PCR, nici atat! Desi era o Organizatie de Pionieri pe tara – lucru care ar fi trebuit sa exprime un efort de a uni oamenii in jurul unor idei si de a inlesni comunicarea si dezbaterea, in realitate nu era deloc asa. Te facea utecist obligatoriu dupa ce terminai clasa a VIII-a. Te punea „sa inveti” statutul ca trebuia sa te intrebe ceva din statut si te trezeai utecist. Nenorocirea a fost ca, in felul acesta, o generatie intreaga, care n-a cunoscut razboiul, in cele din urma a esuat lamentabil. Si in felul acesta se explica evolutia de dupa Revolutie, cu 80% din privatizari ratate (Nicolae Vacaroiu), cu milioane de romani care n-au mai avut o alta solutie existentiala decat sa-si paraseasca tara pentru a merge la munca in strainatate. Este deprimant sa constati cum regimul comunist a impins pur si simplu aceasta generatie postbelica spre un esec ineluctabil. Nu mai vorbesc de contradictia reprezentata de fosta Securitate si aceste organizatii de care vorbeam mai sus, pentru ca actiunea Securitatii avea ca efect tocmai dezbinarea, semanarea neincrederii intre oameni. Cu alte cuvinte aveam organizatii care trebuiau sa uneasca oamenii, Securitatea ii dezbina!!
Chiar prima poza, cea cu Ceausescu, in centru, incadrat de o multime mare de pionieri frumosi, arata faptul ca nici nu trebuia ca sa se nasca dintre acestia vreo elita – Ceausescu trebuia sa fie unica elita!! Restul trebuia sa se multumeasca doar cu „copilaria fericita”, „cu conditiile bune de trai asigurate de comunism”. Observati apoi, in urmatoarele poze – trebuie sa spun ca in comunism ajungeai pionier obligatoriu – cum defilarile acestea arata un caracter de disciplina cazona in ceea ce priveste Organizatia de Pionieri. E greu de presupus ca intr-o asemenea societate am fi putut avea o Ginni Rometty… Daca nu chiar imposibil. Evident ca in Romania nu exista o comunitate frateasca de fete precum Kappa Kappa Gamma, asta apropo de Ginni Rometty… Interesant la aceasta organizatie e ca scopul sau e international. Evident ca in Romania nu exista o organizatie precum Shriners International – v. si aici. Eu va arat acuma cate ceva din ce exista in Occident si SUA. In Romania, ca de altfel in toate tarile socialiste, era Organizatia de Pionieri, era UTC, era Partidul – uneau aceste organizatii oamenii din diverse tari socialiste? Evident ca nu!! Nu mai vorbesc de faptul ca pe vremea lui Ceausescu era Decretul potrivit caruia era interzis contactul cu cetatenii strainii, deci inclusiv cu cei din tarile socialiste. Cu rusii, nu mai vorbesc!! Uitati-va mai jos la o poza:
Dl. CHARSTEN WIENBREYER, Potentatul Templului Shrine EMIRAT, Europa
Daca in Romania acelor ani cineva purta un astfel de fes pe cap – just for fun – era luat imediat la intrebari de Securitate. Iar pentru ca scria EMIRAT, era clar – deci daca chiar vroiai sa fii ridicat de Securitate, asa trebuia sa faci, sa-ti pui un fes de genul asta pe cap!! 🙂
Interesant este ca in Occident si SUA erau si sunt organizatii care unesc oamenii din diverse tari. In Romania acelor ani erau organizatii care ar fi trebuit sa uneasca oamenii, macar cei din tarile socialiste, dar nici vorba de asa ceva. Cu atat mai mult, lipsea aspectul distractiv. Stiu si eu, poate iti venea sa-ti pui un fes de genul asta pe cap, just for fun. NUUUU!! Nici vorba de asa ceva!! Ia sa fi venit un pionier, cand se tinea o sedinta de organizatie sau se premiau elevii merituosi – asta se intampla la cinematograful din cartier – cu un asemenea fes pe cap!! 🙂 😆 Bine, ca pana sa ajunga acolo, l-ar fi luat maica-sa la trei-pazeste si s-ar fi potolit repede. Aceasta inhibare a creativitatii intr-o disciplina cazona de organizatie politica plictisitoare la maximum poate conduce la nasterea unor elite? Interesant este ca, la scoala, la orele de curs, fetele trebuiau sa aiba bentita pe cap! 🙂
Noi ne intrebam de ce nu avem acum elite, de ce oamenii nu au incredere in elite. Raspunsul trebuie sa-l cautam atunci! Uitati-va cum in penultima poza – cea cu manifestatia – o imensa multime de oameni era adusa acolo ca sa-l ovationeze pe Ceausescu. Numai vorbesc de faptul ca toata aceasta multime de oameni, inclusiv pionierii pe care ii vedeti in primele randuri, faceau ore intregi de repetitie ca sa iasa bine cand venea Tovarasu’. Erau adusi elevi ce stateau cu orele pana veneau la tribuna Ceausestii si trebuia sa astepti chiar daca era, de pilda, o caldura insuportabila. Tot acest cult al personalitatii „conducatorului iubit” avea drept scop si consecinta anihilarea oricaror elite. Si a oricaror manifestari care ar fi putut genera idei, dezbateri reale, creativitate in societate. Fenomenul acesta s-a intins pe o lunga perioada de timp. Observati la aceste poze ca nici nu prea conteaza anii – era la fel. Nu mai vorbesc de lozincile aducatoare de ode Tovarasului si Tovarasei pe care toti acesti copii le strigau ca intr-o grandioasa spalare pe creier. Si de observat ca Revolutia din 1989 a adus in prim-plan tot personalitati comuniste la varf sau fii ai acestora, mai putin oameni noi, sau mai exact spus anumiti oameni. De aceea nici nu s-a putut adopta Proclamatia de la Timisoara. Acesti pionieri, ajunsi la varsta adulta, au format atunci o mare masa amorfa. Din personalitatile Revolutiei izvorate din simpli cetateni nu se mai aude azi nimic, dar au fost si foarte putini. Toate aceste organizatii de mase – Pionieri, UTC, PCR – s-au dizolvat imediat. Pentru unii au ramas relatiile si un alt fel de network – cel al fostei Securitati. Pentru afaceri, desigur.
Iata aici un articol interesant din Adevarul despre cercetasi, strajeri si pionieri si cred ca e bine spus: cum au fost inregimentati tinerii Romaniei. Erau organizatii specifice unor regimuri cu caracter totalitar. Interesant este ca cercetasia nu era obligatorie, in schimb strajeria, pe vremea lui Carol al II-lea, devenise obligatorie. In articolul din Adevarul, citat mai sus, se arata: „În comparaţie cu cercetaşii, străjerii aveau reguli mai dure: toţi băieţii cu vârste între 7 şi 18 ani şi toate fetele cu vârste de la 7 la 21 ani trebuiau să se alăture acestei organizaţii. Un corp format din băieţi cu vârste de la 18 la 21 de ani completa Straja şi era responsabil pentru oferirea de instrucţie premilitară”. Parerea mea este ca genul asta de organizatii de tineret cu caracter premilitar, obligatorii, specifice unor regimuri dictatoriale, nu pot conduce spre o societate a elitelor. Daca s-ar fi ramas la nivelul organizatiei de Cercetasi, care nu era obligatorie, ar fi fost altceva. Iar Cercetasia, cel putin din ce rezulta din articol, nu avea caracter politic, precum celelalte doua Strajeria si Organizatia de Pionieri. Noi am educat tineretul in spiritul obedientei politice. Si asta ani la rand. In spiritul obedientei fata de regim. Nu l-am educat sa aiba o viziune, ci sa invete sa se supuna. De aici rezulta si acum legaturile cu regimul, mai toate corupte!! Si lipsa spiritului de libera initiativa! Lipsa spiritului critic, ce e carcateristic unei societati deschise! Si din aceasta cauza societatea noastra se misca greu, nu se fac sau se fac anevoios reformele necesare. Iata niste poze cu strajerii:
Mijlocul anilor ’30… Seamana cu pionierii…
Sfarsitul anilor ’30…
Chiar si Regele e Strajer! 🙂
Toata lumea in genunchi!! Chiar si Printul!! 🙂 Democratic!! 🙂
Cu BUZDUGANUL sus!! 🙂
Si noi ne intrebam de ce oamenii au acceptat comunismul? Pentru ca asa i-am educat! Spiritul fascist s-a potrivit si-n comunism. Eu cred ca trebuie sesizat faptul ca fascismul si comunismul nu erau zone ale elitelor. In general vorbind, totalitarismul nu e propice elitelor. Ci inregimentarii. Insa tare imi e ca o asemenea societate tinde spre un esec, impinge generatii spre esecuri istorice. Erodeaza elitele si le corupe. In general vorbind, creeaza oameni mai usor de condus, dar pana la un anumit punct.
E foarte bine sa citesti mult si sa-ti imbogatesti cunostintele. Dar marele pericol care-i pandeste pe cei care citesc mult e acela ca, lasandu-te sedus de o idee, incepi sa gandesti cu mintea altora, nu cu propria ta minte.
Se vehiculeaza la noi ideea „celor doua Romanii” si vad ca nu e prezenta doar la Dl. Adrian Nastase, dar si la Dl. prof. Dumitru Bortun. Prezent la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, domnia sa a reluat ideea incercand s-o explice pe intelesul tuturor.
Eu cred ca, inca de la inceput, ar trebui sa observam o similitudine cu ideea, spre exemplu, a doua Europe, sau a „Europei in doua viteze”, care ar putea sa insemne sfarsitul Uniunii Europene. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi ce semnifica faptul de a imparti, chiar si din punct de vedere ideatic, o tara in doua, vorbind, de pilda, de „doua Romanii” si cui ar folosi acest lucru. Pentru ca ideea e in mod clar secesionista si nu vad cum ar putea servi acest lucru Romaniei.
Pe de alta parte, ideea e falsa. Chiar si la nivel european. Ca ar exista o Romanie, sa-i zicem asa, moderna si una conservatoare. Dar conservatorismul e prezent si in alte tari, e prezent in Europa si nu numai. Tot intr-un Joc de Putere, Vladimir Socor spunea ca Europa fara conservatori n-ar mai fi Europa. Orice sociolog stie ca societatea este compusa din paturi sociale, care comunica intre ele. Doar comunismul a dorit sa amestece straturile sociale ca sa faca dintr-insele un singur strat social: al „clasei muncitoare”, al „oamenilor muncii de la orase si sate”. Deci faptul ca exista mai multe straturi sociale, care au, fiecare, caracteristici proprii, nu inseamna ca, intr-o tara, ar exista mai multe tari. Din acest punct de vedere, prin modul acesta de a categorisi Romania in doua, in care o Romanie ar ajunge sa aiba caracteristici, specificitati, trasaturi distinctive ce nu mai au nicio legatura cu cele ale celeilalte Romanii, ajungem la o idee marxista, daca nu chiar stalinista. Stalin, de exemplu, facea distinctie, in cadrul URSS de la inceputurile sale, intre regiunile industrializate si cele sarace, aflate pe o treapta de dezvoltare mai slaba, considerand ca nu poate sa se potriveasca aceleasi politici pentru unele si pentru altele. Cu alte cuvinte, vedem si aici ideea a doua Rusii, sau in extenso spus a doua tari, ce nu au legatura una cu alta, pe criterii economice, strict legate de bani si lucruri materiale. Iar comunismul a unificat, din acest punct de vedere, cele doua Rusii, eliminand straturile sociale, facand din acestea un singur strat social, cel pe care l-am evidentiat mai sus.
Insa societatea, chiar in cadrul unei aceleiasi tari, nu are o omogenitate perfecta, nici chiar din punct de vedere economic. N-ai sa intalnesti in nicio tara o perfecta egalitate din punct de vedere al dezvoltarii economice intre diferitele sale regiuni. Nici in SUA nu intalnim asa ceva. Pentru ca asa e societatea omeneasca. Bazata pe diversitate. Asa cum doar in regimurile totalitare ai sa intalnesti o singura ideologie, un sigur partid politic si un singur adevar politic, cum spunea Raymond Aron, pe care Dl. Bortun l-a citat.
Exemplul pe care Dl. Bortun l-a dat, plecand de la citatul din Raymond Aron – „in totalitarism adevarul politic confisca toate celelalte adevaruri” – n-a fost insa expus prea nimerit. Dansul se referea cum in vremea comunismului se raportau „productii record la hectar” (adevarul politic) – numai ca un astfel de „adevar” nu era, de fapt, adevar, ci falsitate, asta ca sa nu spun de-a dreptul minciuna. Pentru ca daca exista un singur adevar politic, atunci exista si o singura minciuna politica. Or, in acest caz, era vorba de minciuna politica.
Domnul Bortun si-a inceput expozeul pornind de la anul 1866, cand, pe tronul Principatelor Unite, a fost adus un principe german, vazand prin aceasta o resurectie a fortelor conservatoare care nu vedeau cu ochi buni reformele domnitorului Al. I. Cuza. Istoricii s-ar putea sa-l contrazica. Nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Ci despre ce raspuns a dat domnia sa cand gazda emisiunii l-a intrebat de ce lucrurile stau asa in Romania. Raspunsul D-lui. Bortun a fost: „pentru ca in Romania omul nu a putut sa prospere prin munca”. Dadea exemplul lui Eminescu, care vedea in taranime singura clasa pozitiva a tarii, intrucat era cea care muncea.
Aici trebuie sa remarcam urmatorul lucru: „omul, individul, sa prospere prin munca„. Cu alte cuvinte, de pilda, eu, prin munca mea, sa prosper, sa ajung la prosperitate. De aici rezulta caracterul individual – eu, prin munca mea – or, Dl. Bortun vede individualismul ca pe o categorie conservatoare, caracteristica „vechii Romanii”. Categoria potrivita „noii Romanii” ar fi, dupa parerea domniei sale, colectivismul (sper ca am inteles bine!), care s-ar baza pe intrajutorare. Dar ce intelege domnia sa prin intrajutorare? Pentru ca, daca individul ajunge la prosperitate prin munca sa, de ce ar trebui sa-i ajute pe altii? Domnia sa vorbea de separarea Bisericii de Stat, de laicitate. Dar intrajutorarea a avut un caracter religios nu doar in crestinism. De pilda, la musulmani avem plata zakatului. La ei este o obligatie atat religioasa cat si juridica a celor bogati sa dea o parte din avutul lor – precum perceperea unui impozit – pentru a acoperi nevoile celor saraci. Crestinismul insa nu a furat libertatea omului, iar in Sfanta Scriptura, chiar in Vechiul Testament, exista expresia: „fiecare sa dea cat il lasa inima” (citat din memorie). Insa in Noul Testament, obligativitatea nu e prezenta: omul isi ajuta semenii deoarece el crede in Cuvantul Lui Dumnezeu. Crestinul, deci, ii ajuta pe altii si din mila, dragoste fata de aproapele, dar mai ales pentru Cuvantul Lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu a zis asa, promitandu-i omului Imparatia Cerurilor. Iar crestinul, crezand, se teme de Infricosatoarea Judecata a lui Dumnezeu. Altminteri e o idee de-a dreptul periculoasa – ca Dl. Bortun facea referire – sa inlocuim mila si dragostea de semeni prin drepturi. Eu nu spun ca drepturile n-ar fi necesare, dar compasiunea si dragostea nu pot fi sterse cu buretele in numele drepturilor. Revenind, ideea de intrajutorare – ca eu, care prosper prin munca mea sa-i ajut din avutul meu, din banii mei, pe altii e o idee ce tine de religie. Sfantul Ioan Gura de Aur remarca faptul ca ar fi o nedreptate sa-i confiscam celui bogat bogatia lui, proprietatea lui, ca sa i-o dam saracilor, celor in nevoi, adica sa reparam o nedreptate prin alta nedreptate.
Ar mai trebui spus ca, poate, singura tara in care omul a putut sa prospere in mod real prin munca sa a fost SUA. Unii s-ar putea sa aiba rezerve fata de situatia actuala, dar la inceputurile sale, in SUA, asa au stat lucrurile. Sigur, mi se va spune ca au existat si hoti, banditi, mi se va spune ca a existat sclavia populatiei de culoare, totusi abolita ulterior – dandu-se astfel posibilitatea emanciparii populatiei nerge, rasismul etc. Nicaieri lucrurile nu stau la modul perfect. Dar daca domnia sa crede ca in Europa – sa luam doar continentul nostru – sec. al XIX-lea, individul a prosperat doar prin munca, eu cred ca se insala. In SUA, Constitutia dar si situatia in care s-au aflat primi colonizatori, au facut posibil ca omul sa prospere prin munca sa si in felul acesta, poate pentru prima data in Istorie, acest factor de productie – munca – sa capete o importanta deosebita pentru individ in primul rand – nu pentru societate in primul rand – dezvoltand astfel o traditie in acest sens si facand astfel din aceasta tara superputerea, inclusiv din punct de vedere economic, pe care o vedem astazi. In Europa de Vest, prin comparatie, individul nu a prosperat in felul acesta, nu ca n-ar fi fost importanta munca, dar n-a insemnat ca prin munca a si prosperat individul.
Dupa aceea Dl. Bortun s-a legat de Gigi Becali, trecand la capitolul „voluntarism”. Dupa parerea D-lui. Bortun, voluntarismul ar apartine „Romaniei vechi”. Lasand la o parte faptul ca Gigi Becali chiar a ajutat oameni sarmani din banii lui – cand a facut case pentru sinistratii ce sufereau din cauza inundatilor, cand a platit datoriile unora ce traiau in cartiere foarte sarace – D-le. Bortun, Dvs. nu credeti ca eu, cu banii mei, obtinuti prin munca mea, chiar pot face ce vreau? Ce inseamna asta, voluntarism? Ca Gigi Becali se grozaveste? Asta e caracterul lui. Dar daca el vrea sa dea din banii lui, obtinuti prin munca lui, pentru a premia o echipa de fotbal, nu prea inteleg de ce ar fi in neregula. Asa vrea el – asta e voluntarism? Adica felul in care un individ isi utilizeaza banii castigati de el, prin munca lui, e o dovada de voluntarism? Ca doar i-a muncit, nu i-a furat.
Atunci cum ramane cu exemplul lui George Soros?
Dl Bortun a explicat celebra lovitura la Bursa data de Soros. Ce a facut marele magnat american? A studiat Bursa si a ajuns sa inteleaga profund mecanismele economice. Bravoi lui! Lucrul asta i-a permis sa castige – fara sa se dovedeasca faptul ca ar fi facut ilegalitati – o imensa suma de bani pe Bursa. Din nou, bravo lui! Dar nu e asta capitalismul? Unii care muncesc, studiaza, castiga. Nu neg ca trebuie si putin noroc. Altii, poate mai putin norocosi, pierd. Ar trebui sa-i reprosam lui Soros cum isi utilizeaza el banii castigati de el in mod cinstit? Ca nu s-a dovedit a fi facut ilegalitati. Iata, si in cazul lui Soros, o dovada clara de voluntarism al „vechii Romanii”: face ce vrea cu banii lui.
Domnul Bortun s-a referit, de asemenea, la asa-zisa „morala contractualista”. Ce inseamna asta, in viziunea dumnealui? Ca daca, spre exemplu, incheiem o afacere, strangerea de mana ar fi suficienta – deci increderea in partener, absoluta. Eu vreau sa va spun ca niciunde in lume, nici chiar in comunism, lucrurile n-au mers si n-au stat niciodata asa. Altminteri de ce sa mai facem contracte, de ce sa mai avem clauze contractuale, unele de penalizare a celui care nu respecta contractul? In toata lumea se procedeaza asa. In Vest, in SUA, peste tot. Iar in SUA elaborarea unui contract a ajuns la rang de arta, ca sa ma exprim plastic. Este o dovada de PROSTIE ca in afaceri sa mergi pe strangerea de mana, ignorand pericolele legate de inselaciune, si nu numai, ce ar putea sa apara. Mai ales ca fara un contract care sa aiba clauze in consecinta nu prea vad de ce nu ar aparea astfel de pericole.
Poate ca singurul lucru apropiat de realitate pe care Dl. Bortun l-a evidentiat a fost ca „noi am iesit de sub mantaua comunismului”. Desi si aici, cred, sunt necesare cateva precizari, mai ales legate de expresia „mantaua comunismului”. Deoarece comunismul nu a acoperit nimic. El nu a acoperit o veche societate, pastrand-o sub „mantaua sa”. Ci a distrus vechea societate, iar crimele comunismului stau marturie in acest sens. De fapt, chiar si ideologic vorbind, comunismul isi propunea distrugerea societatii bazate pe raporturi capitaliste – vechea societate – pentru a instaura una noua, cea comunista. Or, asta a si facut comunismul. Comunismul n-a imbracat tara intr-o manta, sub care mai puteai afla vechea societate, spre exemplu cea interbelica. De aceea, de exemplu, taranul anului 1980 nu se mai poate spune ca era acelasi cu cel al anului 1866. Ca din ce spune Dl. Bortun asta rezulta, ca ar fi fost acelasi, conservat sub mantaua comunismului, ceea ce nu e adevarat.
Revenind insa la „ideea celor doua Romanii”, aceasta ar dovedi fie refuzul (poate uneori interesat), fie frica de a ne asuma Romania si Istoria ei asa cum este. Sunt mai degraba de acord cu ceea ce reliefa prof. Adrian Cioroianu: nu putem evada din propria noastra Istorie. Or, noi sau unii dintre noi, parca asta dorim. Insa mojicul lui Pasternak a avut dreptate: asta e duhoarea noastra.
Din tot expozeul facut de Dl. Bortun s-a putut vedea iesind in evidenta nu atat o critica, dar o ura impotriva conservatorismului. Eu cred ca lumea ar trebui sa inteleaga ce inseamna conservatorismul. Nu inseamna sa fii hot, sa nu respecti legile si sa utilizezi smecheria pentru a obtine avantaje. Si nici promovarea unor imbecili. Eminescu insusi a fost un conservator. Nu spun ca ar trebui sa ne conduca neaparat conservatorii, dar fara conservatorism ar inseamna sa abolim traditiile – care nu se reduc doar la „oferirea de agricultura bio si turism eco pentru mileniul trei„, specificitatile si spiritualitatea noastra. Si atunci ce ar ajunge Romania? Cum ne-am mai putea noi identifica ca popor si ca tara in lumea asta?
Or, mi s-a parut ca Dl. Bortun vedea prin sintagma „Romania conservatoare”, adica „Vechea Romanie”, toate blastamatiile pamantului. Daca societatea nu ar avea si o nuanta, o componenta conservatoare, mai degraba mi se pare ca lucrurile, asa cum a remarcat odata Eugen Ovidiu Chirovici, ar sta cam asa: o populatie in care unii ar fi ca italienii, altii ca francezii, altii ca americanii, altii ca germanii si tot asa. Pentru ca identitatea nationala nu poate fi conceputa fara conservarea unor traditii ale unui popor.
La ce s-ar reduce atunci identitatea nationala: doar la folosirea intr-un mod absolut corect gramatical a limbii romane? Si aici vedem cum razbate un extremism demn de o cauza mai buna. Pentru ca niciunde pe glob un popor nu vorbeste exclusiv in mod absolut corect gramatical limba sa. Si nu in felul acesta pastrezi identitatea nationala a unui popor, a unei tari. A vorbi absolut corect gramatical e mai degraba o caracteristica a strainului, nu a autohtonului. Aceasta perfectiune de a vorbi in mod strict limba literara, fara nicio greseala gramaticala, fara nicio stalcire a vreunui cuvant, are un aer de nefiresc, de artificialitate si chiar de snobism uneori. Nu pledez pentru a face greseli gramaticale in vorbire sau scriere dar nici pentru extremismul corectitudinii. Pentru ca in felul acesta s-a ajuns si la extremismul corectitudinii politice.
Trebuie sa subliniem ca este periculoasa acreditarea ideii „celor doua Romanii” in popor, in randul generatiunilor tinere ale tarii acesteia. Ganditi-va, ce ar trebui sa le spuie parintii copiilor? Ca sunt „doua Romanii”? Ce cunostinte ar trebuie sa le deie scoala? Ca sunt „doua Romanii”? Ca sunt „doua Romanii” paralele care se dezvolta separat una de alta? Sau dorim sa scoatem „viguroase generatiuni de elevi” care sa iubeasca aceasta patrie si sa contribuie la dezvoltarea ei? A acredita pentru viitorime ideea celor „doua Romanii” e un lucru deosebit de periculos pentru ca ar insemna sa pregatim secesiunea acestei tari. Pentru ca la asa ceva conduce aceasta idee. Si e ciudat pentru ca nicaieri in lume, poate cu foarte putine exceptii (pe care nu vad de ce ar trebui sa le copiem), nu vedem discutandu-se in astfel de termeni. Eu nu vad ca se vorbeste despre doua Germanii, sau de doua Frante, sau de doua SUA etc. Numai in Romania se vorbeste despre cele „doua Romanii”. Romaniei, evident ca nu serveste la nimic asa ceva. Atunci cui serveste?
„Când am fost invitat la Cotroceni, în 2015, după tragedia #Colectiv, în panelul celor 20 membri ai societăţii civile, a fost prima oară când reuşeam să vorbesc de pe poziţia unui om cu o istorie a telefonului ascultat în cea de om ascultat legal, cu atenţie, de către Preşedinte, pe un subiect evitat de mai toată presa oficială: serviciile secrete. (O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU)
Poziţie pe care mi-o câştigasem nu numai după 12 de activism civic, dar şi ca ziarist de investigaţii ce publicase multe anchete pe vremea când cazul dosarelor îngropate la Berevoieşti scoteau la iveală cum SRI a încercat să ardă şi să-ngroape foarte multe dosare care “certificau participarea noilor sereişti la Mineriadă şi urmărirea demonstranţilor din Piaţa Universităţii” sau Străuleştiul victimelor Revoluţiei şi Mineriadei.
Toate erau erau operaţiunile foştilor securişti preluaţi de regimul Iliescu cu sigla schimbată.
În anii ‘90 publicasem documentele de rezident al fostei Securităţi pe numele şefului de-atunci al SRI, Virgil Măgureanu, şi câştigasem după 2004, alături de redacţia Caţavencu, un proces la CEDO pentru ascultarea ilegală a telefoanelor din redacţie de către SRI-ul aceluiaşi Măgureanu, fiiind susţinători ai căpitanului Bucur, primul “whistle blower” din sistemul de Securitate. Ştiam “de pe front” ce vorbesc în faţa celui care putea face ceva în acest delicat domeniu al securităţii naţionale.
Printre alte nemulţumiri ale societăţii civile, am remarcat, în 2015, la Cotroceni, următorul fapt, verificabil în stenogramele întâlnirii, pe care Preşedinţia a refuzat să le facă publice cu toate insistenţele unora dintre noi:
“Este ceva profund în neregulă în mersul democraţiei noastre ca cele mai bine plătite slujbe din România să fie cele ale organelor de represiune, puniţie şi supraveghere, pe când majoritatea celor liberale, cum este, de exemplu, profesia de profesor de fizică, ca a Dvs, sau cea de medic sau de actor, să fie cele mai prost plătite din ţara noastră”
Cunoşteam forţa de regenerare a Securităţii şi urmăream cum, în ultimii 13 ani, bugetele serviciilor secrete o luaseră exponenţial spre cer din motive geostrategice şi militare, împinşi fiind de la spate de partenerul strategic pentru întărirea flancului estic al NATO.
S-a întâmplat şi mult dorita dekaghebizare, operaţiune semnalată de generalul Pacepa într-un interviu din RL.
Dar mai ştiam ceva: Puterea ascunsă este cea mai periculoasă putere, şi că, deşi avem nevoie de servicii secrete puternice, entropia militară este cea de a acumula putere nemăsurată la toate nivelurile. Aşa că, în spatele acestei misiuni de reaşezare a României pe fundaţia valorilor euro-atlantice, în România s-a construit
Cel mai militarizat stat european, un adevărat Homeland Security,
despre care scriam, în 2011, în ziarul Adevărul: “Nu există publicaţie, televiziune, sindicat sau ong important în ţara noastră în care să nu existe de strajă patriei “colaboratorii” de tip nou ai Securităţii Naţionale, oportunişti care, ca şi înainte de 89, se pun bine şi la adăpost cu “Sistemul”, “mărind capacitatea intelectuală şi operaţională a serviciilor”. Chiar şi la cea mai anticomunistă şi antisistem publicaţie din România, “Academia Caţavencu”, activaseră, pe lângă doi amărâţi foşti colaboratori ai Securităţii, şi doi ziarişti acoperiţi, unul dintre ei oferindu-se “planton”, în timpul regimului Năstase, când publicaţia era în linia întâi a luptei contra regimului)
Aşadar, la consultările post Colectiv, Preşedintele a dat din cap hotărât, părând a înţelege dialectica disproporţionată a “reformelor” din ţară.
Şi pentru că guvernul Ponta, pe care fostul preşedinte Traian Băsescu îl „desconspirase” ca agent acoperit, a continuat politica de mărire a acestor bugete, am sperat că guvernul Cioloş-Dâncu să fie mai realist în ceea ce priveşte prioritatea investiţiilor fundamentale.
Primul buget făcut de guvernul din care făcea parte fostul proprietar al IRES (a cărui anagramă este coincidental numele unui serviciu secret), Vasile Dâncu, profesor la ANI şi semnatar al unei declaraţii de necolaborare, mărea cu aproape 20% bugetul celui mai puternic serviciu din România, urmând ca acesta să primească un bonus de peste 30 de milioane la rectificarea de la mijlocul lui 2016. Cu siguranţă, cu ştiinţa şi acceptul tacit al Preşedintelui, care tuna săptâmânile trecute : “micşorarea bugetelor serviciilor secrete este iresponsabilă”.
Culmea, părerea preşedintelui era aidoma ziariştilor afiliaţi la Matrixul noii Securităţi care s-au grăbit să reclame cum, de dragul pomenilor electorale, guvernul Dragnea-Grindeanu afectează programele de înzestrare ale Armatei şi lasă serviciile secrete fără bani. Asta chiar dacă în bugetele instituţiilor sus menţionate sunt prevăzute credite de angajament care le dau posibilitatea îndeplinirii întocmai a programelor asumate. Însă despre acest aspect „au uitat” să vorbească sau nu au avut voie.
Pe foarte mulţi căprari promovaţi în presa ultimilor 13 ani o să-i auziţi baleiând în acelaşi registru al necesităţii de “mai mult” a oricărei forme de securitate.
Discursul „jurnalistic” în sprijinul bugetelor serviciilor şi cel împănat de necesităţile stringente ale siguranţei naţionale reprezintă primul sindrom de dublă subordonare.
Bunăoară, alesul tuturor românilor şi al serviciilor din ultima campanie electorală prezidenţială a ales să ofere “în orb” o protecţie nereformată din 1991 a serviciilor secrete, cel mai puţin controlate entităţi administrative de pe teritoriul României in ultimii 15 ani.
Ca să nu credeţi că deţin monoman şi nedocumentat această “obsesie” despre mandarinatul serviciilor secrete, vă ofer spre lectură cele mai bune două articole pe acest subiect prin care aflăm, vorba expertului paleoliberal, Sorin Ioniţă, cum beneficiem noi, românii, de un model de guvernare în care “armata deţine un stat” şi “nu statul deţine o armată” : http://www.contributors.ro/administratie/educatie/pakistanizarea-armatei-si-serviciilor/ (2015) şi în (2017) într-o publicaţie profesională, în care se spune: ”In SRI si SIE lucreaza 30.444 de cadre, de peste 2 ori mai multe decat in Securitatea comunistă. Cifra a fost strecurată la rubrica şi „Altele” intr-un proiect privind salarizarea care vorbeşte despre un număr total de bugetari de 1,21 milioane, in luna mai. Potrivit Ministerului Finanţelor, numărul de posturi ocupate in instituţiile statului, mai putin SRI si SIE, era de 1,18 milioane in aprilie.”
La acest număr nu se adaugă numărul celor aflaţi în forme de colaborare secretă care se pare că sunt de ordinul miilor cu bugete secrete .
La apogeul său, Securitatea ceauşistă a avut 15.000 de ofiţeri interni şi o reţea de informatori de câteva sute de mii de oameni din toate domeniile.
Existenţa acoperiţilor în Presă (în diferite forme, vreo trei la număr în “nomenklatorul” intern) este într-adevăr legală şi recunoscută în mai multe rânduri de însuşi fostul director al SRI, George Maior, începând cu 2009. Numai că, chestia pentru care “băieţii” iau al doilea salariu şi-şi aranjează gulerul altfel in oglindă nu este agenda cetăţeanului, ci: „Misiunea lor este să aducă informaţii de securitate naţională pentru stat”
A Patra Putere în Stat s-a topit în intestinele luptei de castă
Presa a fost câmp tactic dintotdeauna, numai că, în 2010, era desemnată oficial de către CSAŢ-ul lui Traian Băsescu , drept “vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale”, decizie profund antidemocratică, care, chiar dacă nevalidată oficial, a produs efecte devastatoare asupra independenţei presei prin modul ulterior de acţiune al Sistemului în anihilarea societăţii civile. Enunţ pe care fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu, îl „justifica” la acel moment, juisând printr-o antiteză rămasă celebră prin absurditatea ei antidemocratică: ”Ori Presa, ori Democraţia!”
Aşa că presa liberă a dispărut şi din mâinile ziariştilor, şi din mâinile mogulilor, cele două forme preexistente celei de astăzi, când, practic aproape nu mai există presă “mainstream” care să nu fie intr-o formă de dependenţă de serviciile secrete.
Episodul public ce arată forma vizibilă şi istorică din regimul Băsescu a acestor preluări ostile, care au transformat spaţiul public într-un câmp de propagandă şi nu de informare a cetăţeanului, se regăseşte într-o recurentă mărturie a Elenei Udrea(ultima fiind din acest an), într-un interviu la TVR:
“Elena Udrea: … Eu m-am certat cu domnul Ghiţă permament! Eu sunt cea care s-a opus ca domnul Ghiţă să aibă RTV-ul în 2010!
Ionuţ Cristache: Dar aveaţi puterea asta, să vă opuneţi?
E.U: Teoretic… şi ca…
I.C.: Staţi un pic, cum adică teoretic?
E.U.: … şi ca om care eram…
I.C.: Doamna Udrea,…
E.U.:. : … care era. Da, părerea mea a fost că domnul Ghiţă nu ar trebui să aibă RTV-ul.
I.C.: Dumneavoastră puteaţi decide în România cine să aibă ce? Dar afacerea RTV s-a discutat într-un cadru instituţional?
E.U.: Da, s-a discutat într-un cadru instituţional!
I.C.: Cum adică?
E.U.: Adică, conducerea SRI a fost interesată să existe acest post de televiziune!”
Dacă la acest episod adăugăm şi alte două momente din operaţiunea secretă de preluare a presei române, cazul Realitatea TV:
1. Momentul “zero” când Sebastian Ghiţă a plecat în 2010 cu jumătate de Realitatea TV şi o sută de oameni într-o singură noapte pentru a înfiinţa RTV
2. Depoziţia Elenei Udrea despre jumătatea de million pe care i-a adus degrabă „colaboratorul” Cocoş la „dispoziţie” pentru ca „Sebi” să poată plăti salariile al RTV,
atunci avem o porţiune din aisbergul „preluărilor ostile” pe care sistemul le-a practicat cu majoritatea trusturilor de presă româneşti sub îndrumarea celui mai diversionist preşedinte de după Revoluţie
3. Tranşarea unor rapturi de proprietate şi lichidarea mogulatelor de presă în instanţă cu ajutorul judecătorilor acoperiţi, care a dus la aberaţii de genul unor sentinţe date de Tribunalul Bucureşti împotriva unor sentinţe ale Curţii de Apel. (vom dezvolta într-o zi această speţă pentru care toate cererile au fost ignorate)
Amestecarea puterilor în stat
Existenţa serviciilor în politică, economie, administraţie, justiţie(CSM, DNA, magistratură, procuratură) presă, sistemul bancar, BOR, alegeri, fisc, cercetare, externe, interne, fotbal, IT, armată, preşedinţie, televiziune, educaţie, masonerie, asigurări, regii autonome, viaţă privată, ong-uri şi, nu-i aşa, în mafia politică este una mai mult decât evidentă şi probată de mai multe declaraţii ale „musafirilor” de la vârful puterii (M.R.Ungureanu, Claudiu Săftoiu. Horaţiu Dumbravă-CSM, Cozmin Guşă, actualmente acţionar la Realitatea TV) şi a avut ca rezultat transformarea României într-un stat poliţienesc sub acoperire, de tip “deep state”.
Stat care, nu-i aşa, luptă pentru democratizarea ţării prin preluarea „obiectelor muncii de propagandă” de către o juntă militară de proporţii gigantice. Preluare care a alterat anticonstituţional România, ce a devenit un stat captiv serviciilor secrete şi într-un câmp tactic exhaustiv, transformând lupta anticorupţie în tradiţionala bătalie istorică dintre Partid şi Securitate, astăzi ajunsă la o înfruntare pe faţă, fără precedent în istoria recentă.
În mod tradiţional, Partidul (Puterea vizibilă) a folosit încă de la început serviciiile în lupta politică, dând Securităţii (parte a Sistemului) atât de multe privilegii, bugete şi drepturi, unele ilegale şi neconstituţionale, încât invazia serviciilor secrete este la această oră de nestăvilit.
Ba mai mult, raportul de forţe s-a schimbat atât de mult încât clasa politică a ajuns în poziţia să-şi ia subteran binecuvântarea de la instituţiile de forţă.
Justiţia „programatică”, după strategii de război, sub acoperirea legitimă a luptei împotriva celui mai mare flagel din ultimii 200 de ani de istorie ai României: Corupţia, s-a dus asemenea unui tratament de tip chimioterapie radio/tv cu antidotul DNA.
Aşadar, odată cu celulele „canceroase” au fost distruse şi celule sănătoase ca efect militar secundar denumit: victime colaterale. Un concept tipic războaielor de gherilă împotriva terorismului.
Numai că victimele colaterale sunt de ordinul sutelor, cazurile de justiţie a denunţului (majoritatea copleşitoare dintre cazurile instrumentate de către DNA sunt pe denunţuri, de multe ori fără probe) au adus pe majoritatea ziariştilor de investigaţie “old school”(corifei ai anchetelor anilor ’90 şi adepţi ai lustraţiei) la concluzia că Justiţia română este îndrumată şi influenţată de serviciile secrete (în principal SRI) sub supravegherea strategică şi tehnică a unui colectiv al ambasadei SUA de la Bucureşti.
De fapt, totul a început cu o hotărâre secretizată a CSAT, din 2005, în care s-au alcătuit echipele mixte DNA-SRI, fapt recunoscut si negat succesiv de către fostul Presedinte şi actualul şef al DNA. Dar confirmat de chiar cei care contestă şi reclamă acest mod lucru timp de ani de zile, UNJR(Uniunea Naţională a Judecătorilor din România), fără să reuşească să impună o dezbatere publică pe acest subiect, presa “mare” ignorând cu bună stiinţă subiectul. Iată ce întreba şefa UNJR, Dana Gârbovan, zilele trecute :
„Propun Preşedintelui un referendum în care cetăţenii să fie întrebaţi dacă doresc să se clarifice implicarea serviciilor secrete în justiţie”.
Iar Alina Mungiu scria intr-un editorial recent pe “România curată”:
“În atmosfera asta de populism anti-corupţie de nivel venezuelean, lupta pentru manipularea legii şi controlul puterii judiciare depăşeşte orice limită”
Dai în mine, dai în fabrici şi uzine
În fapt, plecând de la cel mai comun şi statistic periculos mod de gândire acceptat: „Toţi sunt nişte hoţi”/„Toţi merită să intre la pârnaie” şi de la popularitatea DNA, ajunsă azi la cote religioase, cu o încredere peste BOR, la care se adaugă „catalizatorul” de propagandă al celui de-al doilea război rece mondial realizat cu organe de presă ataşate, „Cei care critică lupta anticorupţie sunt de partea ruşilor şi-a lui Voiculescu!”,
„Dai în serviciile secrete, dai în lupta anticorupţie”, asezonat cu colaboraţionismul entuziast şi naiv al intelectualilor de la GDS, practic, opoziţia la ceea ce se petrecea cu-adevărat în spatele „cortinei de fier a anticorupţiei”, unde se coordona geostrategic şi tematic dreptatea, a fost identificată public cu Antena3.
Nu mai puteai să spui public un alt gen de adevăr, că te trezeai nu numai cu scaunele-n cap din partea „alienilor din presă”, dar puteai fi angajat/concediat şi ameninţat, aşa cum , spre exemplu era ameninţat Cătălin Tolontan în 2009, pe holurile Parlamentului de către unul dintre cei şase oameni ai Preşedintelui, Elena Udrea, cu ocazia votării ridicării imunităţii ministrului Monica Iacob Ridzi, în vestitul scandal care o ţine azi încarcerată. Ba mai mult, puteai trece şi pe la DNA „ca să-ngheţe căcătu-n ei”(cum spunea la una din şedinţele tactice secrete, desigur, nu procurorilor şi judecătorilor, ci celor din spatele lor şi dosarelor lor, însuşi Preşedintele României).
În mandatul lui Traian Băsescu s-a obţinut cea mai mare eficacitate în condamnarea corupţiei politice, dar, în acelaşi timp, cea mai mare poliţie politică din ultimii 25 de ani şi transformarea administraţiei României într-o juntă militară acoperită, ceea ce are efecte extrem de toxice asupra statului şi principiilor sale de drept. Principiul a fost unul singur: ascultăm şi infiltrăm tot şi cu oricine, ocupăm tot şi vedem ce iese de-aici! Şi uite aşa, ne-am procopsit cu un al doilea cancer administrativ după cel al politizării administraţiei: criteriul de angajare în toate cele patru puteri în stat nu mai este doar cel politic, ci şi cel al apartenenţei la serviciile secrete.
Cyborgii securităţii române subcontractate geostrategic şi-au creat şi trecut propria corupţie şi incălcarea a legilor la “raţiuni de stat”
Actualul director al SRI, Eduard Hellvig, spunea cu prilejul celei mai lungi vizite a unui şef de serviciu în faţa unei comisii de control parlamentare şi a presei de microfon că „nu există ofiţeri acoperiţi în politică şi magistratură”, contrazicând nu numai desele alarme ale UNJR şi UIM(Uniunea Internaţională a Magistraţilor) sau pe (ex)membrul CSM, Horaţiu Dumbravă, care afirma în 2014, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii:
“Fac încă o dată apel la domnia sa(Preşedintele-n.a.) ca acum, în ultimele zile de mandat, să îşi îndeplinească datoria constituţională şi legală şi să procedeze la verificarea tuturor declaraţiilor judecătorilor şi procurorilor dacă sunt sau nu colaboratori sau informatori ai serviciilor de informaţii”
Potrivit lui Dumbravă, aceasta este o obligaţie legală, prevăzută de articolul 7 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Chiar şi fostul şef al SIE şi fost prim ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, cerea deznădăjduit după căderea guvernului său în 2012 „scoaterea ofiţerilor acoperiţi din politică”, episod fără ecouri şi consecinţe publice. Careul cu pioni-fantome din clasa politică sau presă nu promovau astfel de subiecte pentru o dezbatere în spaţiul public.
Ba mai mult, ceea ce se putea intui a fi mai rău pare să se fi şi întâmplat: Coincidenţă sau nu, adversari politici ai legilor Siguranţei Naţionale şi legilor Big Brother au fost ridicaţi. Cazul George Scutaru, fost consilier prezidenţial, pe care DNA l-a trimis în judecată, însă instanţa a reurnat dosarul procurorilor. Asta s-a întâmplat în 18 noiembrie 2015, pe motiv că nu se precizează în ce constau infracţiunile reţinute de procurori, numărul faptelor şi explicarea concretă din punct de vedere procesual a acuzaţiilor. De atunci totul a rămas în aer. În 15 luni au avut loc opt termene, toate soluţionate cu amânări.
Iată însă ce zicea George Scutaru, consilierul şi coordonatorul noii strategii pe Securitate al preşedintelui Klaus Iohannis , prieten al actualului şef al SRI (“extras” din anturajul Preşedintelui, în urmă cu doi ani, şi care, de-atunci, vizitează biserici prin ţară, fără să-nţeleagă ce i s-a intâmplat) : ”… întărirea mecanismelor controlului civil, stabilirea unui cadru legal lipsit de echivoc în materie de interceptări, sînt cîteva dintre problemele asupra cărora societatea civilă şi clasa politică trebuie să-şi îndrepte atenţia. în plus, ar trebui să discutăm şi despre eventuala eliminare a abilitării serviciilor de a desfăşura activităţi comerciale proprii, fapt care credem că ar asigura un mai bun control asupra fondurilor şi ar întări credibilitatea acestor instituţii în faţa opiniei publice”
Traian Băsescu, ieşit din mandatele în care a creat acest model de „democraţie sub acoperire”, spunea anul trecut, apropo de refuzul CCR(referent Daniel Morar) de a valida legile Big Brother: “acum îl caută şi pe Daniel Morar de capre” (aluzie la modul în care a fost „prins” judecătorul CCR, Toni Greblă).
O altă victimă a acestui „modus operandi” a fost un alt politician liberal, Ludovic Orban(achitat de curând pe fond în instanţă, scos din cursa pentru Primăria Capitalei în 2016), omul care a fost singura voce de la vârful PNL care s-a opus, atât public cât şi privat, în faţa directorilor SRI pe subiectele legilor Big Brother. SRI-ul voia operaţiuni asupra spaţiului privat cibernetic fără mandat de la judecător.
În cazul presupuselor sale „foloase patrimoniale necuvenite”, Orban a fost denunţat de către “generalul UTI” Urdăreanu, în conivenţă cu procurorul Claudia Roşu, plecată în fugă, la 1 februarie, din DNA, după achitarea politicianului.
Miliardarul aflat în anchetă l-a chemat de mai multe ori pe Orban la el pentru a discuta un sprijin în campania electorală pentru Primăria Bucureştiului, în fapt, presupuse foloase neluate în vreun flagrant şi necondiţionate de vreo promisiune electorală, aşa cum o atestă stenogramele înregistrărilor făcute cu mandat.
În acest mod de a gândi ilegitimitatea actului de a folosi „influenţa politică”, poate fi ridicat mâine întreg Congresul american.
Judeţul Dâmboviţa e la ei. Tot.
Dezvăluirile se pot întinde pe foarte multe cazuri de politicieni „lichidaţi” sau/şi şantajaţi, dar aş propune să schimbăm abordarea: infiltrarea şi cucerirea partidelor politice. Pe judeţe.
Ion Stan(fostul şef al PSD Dâmboviţa şi fostul şef al comisiei de control a SRI a cărui scoatere din joc s-a făcut, coincidenţa dracului, se spune, cu ajutorul actualului şef de supraveghere a comisiei SRI (baronul Adrian Ţuţuianu, actual preşedinte PSD-Dâmboviţa şi fost şef la CJ Dâmboviţa, cercetat de DNA în 2013 pentru trafic de influenţă fără rezultat) şi al găştii de la Dâmboviţa: primarul Târgovişte Cristian Daniel Stan (cu nenumărate contracte de asistenţă juridică fără licitaţie cu instituţiile de stat din judeţ), fostul pedelist Marin Antonescu pe care Traian Băsescu îl prezenta superiorul pe linie profesională de la Anvers”, în fapt, omul care coordona , ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici, actualul preşedinte al CJ Dâmboviţa, Alexandru Oprea, fost şef la SRI Dâmboviţa. În rechizitoriul fostului şef al PSD, Ion Stan, scrie:
“Întrucât la data de 23.11.2012, Dima Nicuşor Sorin a denunţat şi pretinse fapte penale comise de numitul Ţuţuianu Adrian în perioada iunie 2012, cu ocazia campaniei electorale pentru alegerile locale, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000, într-o cauză separată”, se precizează în actul de acuzare a lui Ion Stan(condamnat ulterior la doi ani de închisoare)
Tot din acest dosar este disjunsă şi cauza pentru Rovana Plumb, care apare alături de Ion Stan în denunţurile fostului ofiţer SRI, Daniel Dragomir.
În mod miraculos, nici lui Adrian Ţuţuianu, nici Rovanei Plumb, nu li s-a întâmplat nimic până la această oră.
Dacă mai punem la socoteală şi faptul că actualul preşedinte la PNL – Dâmboviţa este Cezar Preda(fost şef al comisiei de supraveghere a SRI) despre care presa relata că „a distrus arhivele PCR din Buzău” şi despre care fostul premier Victor Ponta spunea în faţa comisiei de control parlamentar al serviciilor secrete că este „ofiţer sub acoperire al SRI”, atunci putem spune că politica „dâmboviţeană” este apanajul deplin al serviciilor secrete.
Dacă mai punem la socoteală şi ultima declaraţie a fostului consilier de Securitate al preşedintelui Traian Băsescu şi actual director al Colegiului Naţional de Informaţii, Iulian Fota, făcută la Realitatea Tv săptămâna trecută: „Războiul este între PSD şi NOI”, avem toate semnele că Politica este o redută cucerită de puterea nevăzută a organelor de forţă ale Statului Român, cele care, practic, au penetrat şi încălecat, cu încălcarea premeditată a Constituţiei şi a legilor de funcţionare a Justiţiei, toate puterile în stat, aflându-se astăzi în cel mai aprig război intern de la Revoluţie încoace.
Alina Mungiu: Conform World Justice Project, un stat de drept trebuie să îndeplinească patru criterii. Unu: guvernul şi oficialii, ca şi entităţile private şi publice trebuie să dea socoteală conform legii. Doi: legile trebuie să fie clare, stabile, juste şi aplicate tuturor la fel, şi trebuie să prevadă securitatea persoanei, a proprietăţii şi a unor drepturi fundamentale. Trei: procesul prin care legile sunt create, administrate şi implementate trebuie să fie accesibil, echitabil şi eficient. Patru: justiţia trebuie împărţită de către oameni imparţiali care sunt competenţi, integri şi independenţi, şi au resurse adecvate.
O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU „
In primul rand as dori sa-l felicit pe Dl. Liviu Mihaiu pentru acest editorial in care face o analiza deoasebit de interesanta a fenomenului: lupta ACTUALA dintre Partid si Securitate, la care facea candva referire si Cristian Tudor Popescu, dar explicata acum pe intelesul tututor. O analiza frumoasa si bine scrisa!
Dar, dupa parerea mea, aceasta analiza ar trebui putin completata pentru o caracterizare cat mai completa si precisa a fenomenului.
MCV nu cred ca a fost inventat de „sertgentii mesianici din presa”. Este adevarat, PNA a aparut in vremea Guvernului Nastase, dar integrarea noastra in UE s-a facut sub rezerva luptei anticoruptie, iar PNA, actualul DNA, a aparut tocmai ca o consecinta a acestui fapt.
Nu stiu daca Bruxelles-ul a vrut chiar asta de la noi… Dar e aproape o certitudine certificata prin declaratiile publice ale unor inalti oficiali ca principalul nostru partener strategic – Statele Unite ale Americii – au sustinut cu caldura ACEASTA lupta anticoruptie. Nu Laura Codruta Kovesi sau Ioana Ene-Dogioiu au reprosat Romaniei nu ca nu se vad oameni in strada ca sa protesteze MASIV impotriva coruptiei, ci Victoria Nuland. Sau cand a zis ca „nu avem aceleasi idealuri” – daca spunea asta Ioana Ene Dogioiu (asta ca sa dau un mic exemplu) cati autohtoni nu s-ar fi napustit asupra ei s-o manance de VIE!!! 😆 Cand a zis Victoria Nuland, toata lumea a tacut cuminte si a luat aminte! Va amintiti cand Joe Biden a caracterizat lupta anticoruptie ca fiind „de autoaparare”. Ni se adresa noua, Romaniei si romanilor.
Sa ne amintim cum chiar SUA atentiona pe toti Aliatii ca Rusia exporta coruptie, facand din coruptie o amenintare la siguranta nationala.
Legile Big Brother, promovate aici de Dl. Maior, fostul Director al SRI, n-au fost niciodata criticate de SUA. N-am auzit. Ba cred ca au fost chiar laudate, iar daca Dl. Maior e acum ambasadorul Romaniei la Washington este si pentru ca e un om de incredere pentru America.
Se tot vorbeste de abuzurile pe care le-ar face DNA. Nu neg, e foarte posibil pentru ca omul e perfectibil. Dar nu inteleg altceva (chestia asta, ca ar face abuzuri, o inteleg): cum e posibil ca SUA, cu Constitutia sa, in care e inscrisa apararea si garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului sa nu atentioneze tara noastra asupra unor derapaje sau posibile derapaje. Ci dimpotriva, ca daca stau si ma gandesc la Gitenstein, el nu intelegea ce e aia prezumtia de nevinovatie, nevazandu-i rostul!!
Repet, e vorba despre principalul nostru aliat: SUA.
Pana la PNA si MCV ne-am chinuit sa scoatem oameni de afaceri prosperi, reusind sa facem asta tocmai prin eforturile conjugate ale Partidului si Securitatii, ca sa fiu in ton cu exprimarea D-lui. Mihaiu. Asa au iesit creati oameni precum Sorin Ovidiu Vantu sau Ioan Niculae. Numai ca sa facem pe plac Occidentului si sa aratam ca si la noi lucrurile se misca spre initiativa privata si economie de piata.
Apud MCV am inceput sa-i bagam la puscarie, constatand cu uimire ce monstri am creat, ca sa incepem o noua pagina de facut pe plac Puterilor tutelare, prin lupta anticoruptie, mosita tot in laboratoarele Partidului si Securitatii, prin aceleasi eforturi conjugate. Doar pentru a arata ca lucrurile se misca cu succes spre statul de drept!!
„Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat, marţi, de către magistraţii Curţii de Apel Bucureşti la opt ani de închisoare în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI), decizia fiind definitivă.
„Condamnă pe inculpatul Vîntu Sorin-Ovidiu la pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, potrivit art.36, alin.1 din noul Cod penal, adaugă sporul de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare”, se arată în decizia de marţi a Curţii de Apel, care este definitivă.
Magistraţii au mai dispus menţinerea sechestrului până la concurenţa sumelor de 137.403.630.106 ROL (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A.
În primă instanţă, Sorin Ovidiu Vîntu fusese condamnat, pe 9 februarie 2015, la şase ani şi patru luni de închisoare. Tribunalul Capitalei a decis atunci condamnarea afaceristului la două pedepse de câte patru ani de închisoare pentru infracţiunile de spălare de bani şi a dispus achitarea lui pentru instigare la delapidare. În urma contopirii celor două pedepse, instanţa a dispus ca omul de afaceri să execute şase ani şi patru luni de detenţie. Decizia nu a fost definitivă şi a fost contestată de omul de afaceri la Curtea de Apel Bucureşti.
Judecătorul de la Tribunalul Bucureşti care l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu a arătat, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit „mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate provenienţă infracţională”.
Potrivit instanţei, deşi ştia că banii erau proveniţi din delapidarea săvârşită de Nicolae Popa, infracţiune pentru care acesta a şi fost condamnat, Sorin Ovidiu Vîntu a ascuns şi disimulat această sumă prin multiple operaţiuni de dispoziţie şi de circulaţie a proprietăţii unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor.
Judecătorul a stabilit că Sorin Ovidiu Vîntu, prin inginerii financiare aparent legale, pornind însă de la o bază ilegală, întrucât banii proveneau din delapidare, a ascuns, a disimulat natura juridică a provenienţei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, prin creditări ale societăţiilor proprii, care la rândul lor creditau alte societăţi ce cumpărau unităţi de fond răscumpărate la valori majorate artificial, cu care erau achiziţionate imobile, chiar în ziua transferării în contul lui Vîntu a sumelor de provenienţă infracţională, imobile ce erau vândute succesiv unor societăţi comerciale aparţinând tot acestuia, dar şi prin crearea de depozite şi transferuri repetate între inculpat şi conturile SC Gelsor SA.
Instanţa a mai reţinut că un alt mod de a ascunde sumele de bani obţinute ilegal a fost prin cumpărarea a 15 imobile, pe care apoi le-a vândut, la intervale cuprinse între o lună şi patru luni, SC Gelsor I.N. SA, cu menţiunea că vânzarea se face în vederea compensării datoriei înregistrate de societatea Gelsor în favoarea sa. Preţul de vânzare era întotdeauna, în cazul fiecărui imobil, cu mult sub preţul cu care Vîntu cumpărase anterior acele imobile. Mai mult, SC Gelsor I.N. SA avea obligaţia de a achita fiecare imobil cumpărat de la Sorin Ovidiu Vîntu în cinci rate anuale, începând din anul 2001, iar pentru perioada 2000-2001 a închiriat toate imobilele dobândite astfel SC Gelsor SA, societate creditată tot de Vîntu.
În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la delapidare, judecătorul a notat în motivare că, potrivit deciziei definitive de condamnare, prăbuşirea FNI nu s-a datorat riscurilor inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii, ci activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii faţă de care s-a dispus condamnarea definitivă într-un alt dosar, printre aceştia fiind şi Nicolae Popa, care a primit o pedeapsă pentru înşelăciune şi delapidare.
Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat până în prezent în trei dosare, executându-şi pedepsele.
Astfel, la data de 22 iulie 2016, Sorin Ovidiu Vîntu a fost încarcerat în urma unei condamnări de şase ani şi două luni de închisoare în dosarul Petromservice, alături de el fiind condamnat şi fostul sindicalist Liviu Luca la şase ani de detenţie.
Totodată, în 24 ianuarie 2014, omul de afaceri a fost condamnat de instanţa supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul favorizării lui Nicolae Popa, iar anterior, a fost condamnat la doi ani de pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă.”
Totusi, mai nimic despre cei care au creat acest personaj, un tip care fusese condamnat si pe vremea comunismului, adus in fata dupa si dandu-i-se un acces larg la resursele statului. SOV a fost un om in fata caruia tremurau multi dintre potentatii acelor zile… A fost un om caruia Radu Timofte, fostul sef al SRI, ii punea informatii economice de prima mana pe tava (dupa cum s-a exprimat Traian Basescu) si pe canapelele caruia se odihnea Mircea Geoana. Atat Geoana cat si Timofte erau din PSD, iar daca ma gandesc si la Vacaroiu si Florin Georgescu, lucrurile acestea ne-ar putea sugera ce partid a stat in spatele ascensiunii fulgeratoare a lui SOV.
Ioan Niculae… Dosarul „Mita la PSD”, deci e clar. Fost securist si acesta!
Sigur, si in aceasta privinta trebuie pus un bemol pentru ca analiza sa nu fie prea stridenta: sa nu uitam, totusi, ca Romania era o tara in tranzitie, o tara fosta comunista unde comunismul a distrus proprietatea privata, dar o tara cu un proiect ambitios care trebuie salutat: constructia economiei de piata libera. Din aceasta perspectiva privind lucrurile, constructia unui capitalism romanesc e de inteles.
Acum ii terminam pur si simplu pe astia si incepem sa construim statul de drept, fara sa fi incheiat reformele economice si fara sa consolidam aceasta cucerire revolutionara (nu cred ca exagerez spunand asa!): economia de piata libera, libera initiativa privata si o dezvoltare economica in acest sens.
Mi-e teama ca pana la urma sa nu avem nici stat de drept si nici economie de piata! Cred ca ar trebui sa meditam serios la acest aspect.
Interesanta e si schimbarea principalului nostru partener – SUA: de la determinarea unui Reagan de a fauri o lume libera si de a intari democratia si libertatea, la determinarea stangista a unui Obama de a lupta impotriva coruptiei, paradisurilor fiscale (v. „Panama papers”) si de a crea „institutii puternice” si, pe cale de consecinta, un stat puternic. Dar puternic inclusiv sa incalce Constitutia SUA si de a face obligatorii asigurarile medicale, prin Guvernul federal, lucru totalmente neconstitutional in SUA.
Pe de alta parte, lupta anticoruptie, trebuie sa recunoastem, s-a impus ca o necesitate in Romania, statul avand inca un rol insemnat in economie.
As dori sa spun cate ceva si despre ofiterii acoperiti din presa, pentru ca se vorbeste mult despre asta. Inteleg ca sefa lor e D-na. General Elena Istode:
Gen. SRI Elena Istode
Inteleg ca D-nei. Istode i se spune Anaconda. Din motive lesne de inteles, desigur. Insa sa nu uitam ca marele spion sovietic, Richard Sorge, pe cand opera in Germania, avea acoperire de ziarist GERMAN:
Richard Sorge
Evident, in felul asta, se poate face o larga gama de manipulari. Iar daca presa a fost considerata, pe vremea lui Basescu, drept o vulnerabilitate la siguranta nationala trebuie sa intelegem prin asta posibilitatea reala ca in presa sa se strecoare spioni ai unor puteri ostile Romaniei. Celebrul Sorge e un exemplu clasic: ne arata ca astfel de lucruri se pot intampla. Poti sa-i construiesti unui strain o biografie neaos romaneasca si sa-l inserezi apoi in presa cu sarcini precise.
Bineinteles, faptul ca exista acoperiti SRI in presa nu ne produce nicio bucurie. Iar ca doamna Istode ne spioneaza redactiile, cu atat mai putin. Insa cele spuse mai sus se constituie intr-un bemol. Si mai bine, poate, i-am ura succes Anacondei in depisatarea acelor oameni care nici romani nu sunt (nu spun ca n-ar putea fi si romani…) si care lucreaza impotriva Romaniei prin redactiile din aceasta tara.
Dl. Liviu Mihaiu face referire la cati lucreaza in SRI si SIE. Despre cati au lucrat in fosta Securitate am scris si eu aici. Problema mare care se pune este, dupa parerea mea, daca numarul acesta – actualmente 30.444 de cadre, dupa Dl. Mihaiu – este unul optim. Sub regimul Ceausescu erau o jumatate de milion de informatori. Fara indoiala, aceste cifre ridica intrebari asupra democratiei si statului de drept in Romania. Dar daca e vorba de o supradimensionare cu personal a serviciilor secrete, eu cred ca avem o problema. In sensul ca mai multi oameni care lucreaza si care sunt implicati in munca privind siguranta nationala fata de numarul optim necesar scade eficacitatea acestor servicii. In general nu trebuie prea multi oameni, dar cei care lucreaza, dotati cu tehnica moderna, sa fie foarte bine pregatiti – in felul acesta eficacitatea serviciilor de informatii creste si scad, pe cale de consecinta, slabiciunile.
Nu ar trebui sa ne mire, tinand cont de metehnele romanesti din politica, precum pesederizarea si cederizarea, ca ar putea avea loc si sereizarea Romaniei. Dar nu trebuie sa uitam ca in plan politic s-a vazut flagrant slabiciunea atat a PDSR cat si a CDR, ambele reusind sa piarda, pana la urma alegerile. Sa nu uitam ca PSD, fostul PDSR, a fost multa vreme vioara a doua, candidatul sau nereusind sa castige alegerile prezidentiale, iar in alegerile legislative, multi ani, performantele au fost slabe.
Noi ar trebui sa meditam si sa intelegem foarte bine rolul – rolul serviciilor secrete, rolul politicii monetare, ca sa dau doua exemple din diverse domenii de activitate. Rolul serviciilor secrete NU e sa conduca Romania. Daca nu intelegem lucrul asta (aparent simplu) cream o slabiciune in ceea ce priveste siguranta nationala, pentru ca serviciile ar trebui sa se ocupe si cu altceva pentru care nu sunt calificate.
„Ori Presa, ori Democratia!”
Cum am ajuns in situatia actuala? Va mai amintiti cum, inca de pe vremea lui Basescu, se evidentia cu repros ca in „Constitutia lui Nastase” se pomeneste despre: „traditiile democratice ale poporului roman si idealurile Revolutiei din decembrie 1989” (art. 1, al. 3)? Dupa aceea au fost tot felul de emisiuni pe la televiziunile de stiri prin care se incerca sa se demonstreze ca, de fapt, n-a fost vorba de nicio Revolutie, ci de lovitura de stat. Or, prin asta ce s-a realizat? S-au calcat pur si simplu in picioare idealurile Revolutiei din decembrie 1989, unde au murit oameni care s-au ridicat impotriva comunismului, in care poporul a cerut democratie si libertate. Tineti minte: „Libertate, te iubim!/ Ori invingem, ori murim!”? Iar cei care scandau asa s-au aflat atunci in fata tancurilor comuniste, in bataia pustilor!!
Ma intreb cui a servit aceasta calcare in picioare a idealurilor Revolutiei?
Ca ar trebui sa fie trasi la raspundere cei care se fac vinovati de crime, asta e altceva. De acord! Numai ca pana acum n-am vazut asa ceva si nici elucidarea celor petrecute atunci. In schimb, am reusit sa terfelim Revolutia si memoria celor care si-au dat viata atunci pentru Libertate si Democratie in Romania.
A celor care au murit luptand impotriva comunismului!!
Si trist este ca n-am vazut nicio reactie de impotrivire din partea SUA sau UE. Cui a folosit discreditarea Revolutiei si , in schimb, acreditarea loviturii de stat? Cui a folosit sa se strecoare ideea ca, de fapt, n-a fost nicio Revolutie ci o lovitura de stat conceputa in laboratoarele politice din exterior?
Si am ajuns in situatia actuala, in care se incalca drepturi si libertati, sub pretextul apararii acestora.
„Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste sunt fie prost informaţi, fie de rea-credinţă. Societăţile nomenclaturiste erau, de fapt, experimente profitocratice, se bazau pe un rigid sistem de tip caste. Nomenclatura beneficia de privilegii la care muritorii de rând nici măcar nu puteau visa. Niciodată nu a fost clasa muncitoare mai batjocorită şi mai oprimată decât în regimurile care pretindeau că guvernează în numele ei. Este o ignorare, şi pe cale de consecinţă, o banalizare a răului totalitar.
Actualele proteste sunt expresia unei noi sensibilităţi politice. Am scris un articol, împreună cu politologul Marius Stan, în Politico.eu, în care ne-am ocupat de această temă. Da, este vorba de o nouă generaţie pentru care vechile metehne şi infamii nu mai sunt tolerabile. UE înseamnă transparenţă, încredere, norme, reguli, proceduri. Pesedismul este exact opusul: clientelism, cinism, jaf la drumul mare sau pe ascuns, manopere dolosive. Pentru mine, aceste demonstraţii au pus capacul peste coşciugul în care zace putredul sistem Iliescu.”
Insa „Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste” sunt si rezultatul politicilor defectuoase duse la noi in tara, prin care libertatea si democratia au inregistrat, in mod regretabil, o anumita scadere. A fost o eroare cu totul regretabila ca din dorinta de a lovi politic in „pesedism” s-a adus atingere libertatii si democratiei de la noi. Iar rezultatul recentelor alegeri legislative, in care PSD a obtinut o victorie comparabila (daca nu chiar si mai mare!) cu cea a FSN-ului de pe vremurile lui Ion Iliescu, confirma marea eroare care s-a facut multa vreme la noi in tara. Demonstreaza inclusiv o scadere a libertatii economice, pusa sub influenta coplesitoare a institutiilor de forta, nu doar din cauza recentei crize economice. Iar „noua sensibilitate politica” de care ne vorbeste prof. Tismaneanu nu poate compensa o scadere evidenta a liberalismului la noi in tara. Lucrurile, greselile acestea ar trebui reparate.
Iar abordarile maximale – „putredul regim Iliescu” – prezente, din pacate, la noi si care nu se refera neaparat la un regim anume, ar trebui si acestea la randul lor corectate, intrucat se dovedesc ineficace. „Tot ce a facut Iliescu e rau!”, „Tot ce a facut Basescu e rau!” s.a.m.d dovedesc, iertata sa-mi fie exprimarea, o lipsa de maturitate in abordarea chestiunilor. De aceea s-ar impune o abordare echilibrata.
„Din cîte s-a putut vedea pînă acum, Gîndul de sîmbătă e dedicat Istoriei. Nu Istoriei ca teren de cercetare specială, ci Istoriei ca prilej de meditație asupra prezentului. Vor fi, probabil, cititori care așteaptă de la mine și sîmbăta un comentariu gazetăresc despre întîmplările de pe scena mică a politicii românești de azi. Probabil că ei vor considera textele dedicate Istoriei ca expresia unei nevoi a mea de relaxare în week-end.
Nici vorbă de așa ceva.
Pentru mine, Istoric al clipei, Trecutul a fost și este un concurent serios al Prezentului. Textele mele consacrate Istoriei dau expresie neliniștii care mi-a provocat-o totdeauna Istoria. Fiind de genul feminin, Istoria are hachițe. Și cînd îi e muritorului lumea mai dragă, Istoria îi trîntește o dare peste cap a celor din jur, de rămîne bietul muritor paralizat de uimire.
În ultimul timp, m-a preocupat saltul năucitor întruchipat pentru români de Lovitura de stat de la 23 august 1944. O țară pe care am văzut-o timp de 25 de ani ca dușmana de veacuri a României – Rusia – trebuia acum, după schimbarea de Alianță pusă la cale de Rege, să fie prezentată drept prietena de veacuri a României.
Așa se explică prăpastia dintre cele două texte de mai jos. Amîndouă se ocupă de relațiile dintre noi și Rusia de a lungul timpului. Primul articol, apărut în Sentinela de la finele lui 1943 și debutul lui 1944, proclamă că între noi și Rusia n-a existat decît dușmănie de veacuri.
Al doilea, apărut în Semnalul din 1 septembrie 1946, la doi ani și ceva distanță de primul, proclamă că între noi și Rusia n-a existat decît prietenie de veacuri.
Citiți-le și spuneți-mi!
Care dintre ele exagerează?
Sentinela, 26 decembrie 1943 – 1 ianuarie 1944
Între noi şi Rusia
Apa şi focul sunt cele două elemente care nu se pot împăca niciodată. Atâta timp cât va exista viaţa, lupul va sfâşia mereu oile. Tot astfel, Rusia va însemna un pericol mereu reînnoit pentru noi şi oricât vom încerca să normalizăm raporturile noastre cu Rusia, vecinul nostru din Răsărit nu va aştepta decât momentul prielnic pentru a ne desfiinţa.
Mai avem şi alţi vecini. Cu unii din ei ne-am luptat uneori şi apoi ne-am împăcat, trăind veacuri de-a rândul în bună vecinătate. Cu alţii ne găsim în aceeaşi situaţie în care am fost şi suntem de veacuri, pentru că au rămas mereu la gradul de barbarie şi cruzimi care au năvălit odinioară în Europa. Dar nu despre aceştia vom vorbi acum. Rana cea mai vie este deocamdată Răsăritul. Aici trebuie să încheiem socotelile, pentru a ne putea întoarce mai târziu spre alte meleaguri.
Deşi noi aveam de revendicat pământ de la bolşevici, deşi lupul ne sfâşiase carne din trup, noi am încercat totuşi să facem uitate durerile ce ne-au fost cauzate şi să ne împăcăm cu bestia de la Răsărit. Totuşi, provocatorii de ieri au continuat să devină agresivi. Bolşevicii voiau cu orice preţ gurile Dunării româneşti, pentru ca mai târziu, să ne înghită Dobrogea şi mai apoi restul ţării.
Dar aceste raporturi au existat întotdeauna între noi şi ruşi. Din clipa în care Marele Ducat de Moscova s-a transformat într-o mare putere şi ne-au devenit vecini, ei ne-au socotit ca o piedică în drumul lor de expansiune. Întâmplarea a făcut că atât la Nord cât şi la Sud, au fost aşezate popoare înrudite cu ruşii. Între aceste popoare, noi am fost ca o suliţă, cu vârful înspre Rusia. Toţi ţarii Rusiei ne-au socotit astfel ca pe o piedică în faţa panslavismului.
Dar virusul rusesc – testamentul lui Pentru cel Mare, prevedea întinderea puterii ruseşti, până la Constantinopol. Ruşii voiau să respire prin Marea Mediterană. Ori România, era aşezată şi în faţa acestui drum rusesc şi deci, era firesc ca ruşii să dorească şi cu mai multă înverşunare desfiinţarea noastră.
Am încercat noi toate atitudinile politice posibile faţă de ruşi. Toate încercările noastre s-au lovit însă de acelaşi zid: voinţa rusească de a trece peste trupul nostru, în vederea împlinirii scopurilor sale.
Nu o singură dată ruşii au încercat să ocupe România. Din fericire, puterile străine au intervenit întotdeauna la timp, pentru ca Rusia să fie nevoită să părăsească teritoriile ocupate. Vitejia noastră a făcut apoi restul.
Fiara va continua să se hrănească cu carnea altor vieţuitoare, pentru că aşa este legea firii. Şi oricât de blând se va purta mielul, lupul va continua să-l sfâşie. Tot astfel şi Rusia, albă sau roşie, va continua să ne ameninţe independenţa, pentru că suntem piatră şi obstacol în drumul lor.
La pericolul rusesc s-a mai adăugat în timpul din urmă şi schimbarea regimului lor politic. Pentru că chiar dacă ruşii ne erau duşmani prin forţa lucrurilor, totuşi ei aveau scopuri limitate şi, deci, mai puteam spera în salvarea unei părţi din fiinţa noastră.
Ruşii comunişti au scopuri nelimitate şi crude, întrebuinţând uciderea în massă ca la Katyn şi alte locuri. Pentru Rusia Sovietică, nu există hotar care să fixeze limita dorinţei lor de expansiune. Ei visează să ocupe toată Europa şi dacă e posibil întreg pământul. Ce putem noi însemna în faţa avalanşei bolşevice? Un petic de pământ peste care ei ar trece fără nicio consideraţie.
Iată de ce trebuie să-i învăţăm pe copiii noştri încă din frageda copilărie ce înseamnă pericolul din Răsărit. Iată de ce trebuie să fim convinşi că noi nu avem altă cale decât să continuăm până la sfârşit războiul din Răsărit, până atunci, până când ameninţarea din spre soare răsare va dispare pentru totdeauna.
Semnalul, 1 septembrie 1946
Tradiţia colaborării româno-ruse
Dacă este unanim stabilit că războiul nostru împotriva marelui vecin de la Răsărit a fost fapta unui uzurpator megaloman, care a acceptat fără ezitare să pună ţara la remorca intereselor imperialismului german, nu este totuşi mai puţin adevărat că ignoranţa totală în care, timp de aproape un sfert de veac, a fost menţinută opinia publică românească asupra realităţilor sovietice, cît şi, în general, asupra perspectivelor ce s-ar fi putut deschide în favoarea noastră din cultivarea unor raporturi corecte, dacă nu chiar cordiale, între Bucureşti şi Moscova, a facilitat în mare măsură dezvoltarea unei politici fundamental greşite şi care a culminat cu îndrăzneala fatală a lui Antonescu.
Această ignoranţă, sistematic întreţinută de către exponenţii păturii conducătoare de atunci, corespunzătoare imperativelor geo-politice şi geo-economice, a constituit climatul intelectual în care au încolţit cele mai stupide prejudecăţi şi cele mai nefaste iluzii, pe care recent a trebuit să le răscumpărăm printr-o abundentă hemoragie – climat care explică rătăcirile interne şi răbufnirea lor pe plan extern.
Autorii acestei ignoranţe au mers, de altminteri, atît de departe, încît pentru a obţine un efect maximum, nu s-au mulţumit numai de a falsifica orientări contemporane, dar au şi „anulat” legăturile noastre trecute cu popoarele Rusiei.
Ceea ce, într-adevăr, tinerele generaţii dintre cele două conflagraţiuni mondiale, educate în duhul «minciunii patriotice», n-au parvenit să afle de la dascălii lor, este că poporul român trăise, de-a lungul secolelor, în raporturi de prietenie activă cu poporul rus şi că între ele n-a existat nicicînd vreun conflict armat – şi că, prin urmare, interesele noastre naţionale dictau o continuitate perfectă a acestor raporturi.
Astfel, printr-o generală complicitate a tăcerii, timp de două zeci şi cinci de ani, manualele noastre de istorie n-au mai insistat asupra faptului că relaţiunile noastre cu Răsăritul fuseseră aşezate încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, care, cel dintîi, avusese viziunea exactă că dintr-acolo poate să-i vină cel mai durabil sport al politicii sale externe şi că aceste relaţiuni luaseră un aspect într-atîta de intim, încît Voievodul moldovean ajunsese a fi solicitat, la un moment dat, să arbitreze chiar conflictul izbucnit între Ţarul Ivan al III-lea, cu care de altfel se încuscrise, şi Domnitorul Lituaniei; că după moartea lui Ştefan, fiul său, Petru Rareş încheiase o alianţă de fapt cu Ducatul Moscovei, ostaşii ambelor ţări cooperînd efectiv împotriva năzuinţelor de expansiune ale Sublimei Porţi, cît şi cele ale Poloniei feudale; că mai tîrziu Ion Vodă cel Cumplit a găsit adesea sprijinul Cazacilor Zaporojeni; că însuşi Mihai Viteazul a fost ajutat de către Ţarul Feodor şi chiar de către celebrul Ţar Boris Godunov, în luptele sale împotriva Otomanilor; că Vasile Lupu obţinuse concursul lui Timuş, Hatmanul Cazacilor, pentru a-şi recîştiga tronul; că Gheorghe Ştefan, urcîndu-se în scaunul Moldovei, procedase la încheierea unui tratat formal de alianţă cu Ţarul Alexei Mihailovici; că Dimitrie Cantemir reînnoieşte, după o jumătate de secol, acest tratat, cu care prilej Domnitorul român primise titlul de «prieten al Marii Rusii», nu de vasal; că cronicarul Neculce îl denumise pe Petru cel Mare, pentru atitudinea lui, salvatorul ţării româneşti; că Ecaterina a II-a acordase, ulterior, în mod solemn, protecţia sa ţărilor noastre; că prin pacea de la Kuciuk-Kainargi, încheiată între această împărăteasă şi Constantinopol, se aducea scutirea noastră de biruri pentru doi ani; că la începutul veacului al XIX-lea, Corpul de Panduri al lui Tudor Vladimirescu luptase alături de trupele ruseşti, izgonind pe Turci din ţară; că prin Pacea de la Adrianopole, încheind cel de-al patrulea război ruso-turc, Moscova a obligat Turcia să renunţe, în favoarea noastră, nu numai la toate cetăţile din stînga Dunării, dar şi ca Moldova şi Muntenia să fie dispensate pentru totdeauna de a mai furniza Otomanilor grelele tributuri în natură, redîndu-ni-se, prin aceasta, întreaga noastră libertate economică; că generalul Kiseleff acordate Principatelor Române prima Constituţie – numitul Regulament Organic – care, prin concepţia sa avansată a grăbit simţitor dezvoltarea unor forme de viaţă nouă pe meleagurile noastre, că prin concursul Ruşilor ia fiinţă, cam în acelaşi timp, prima noastră armată regulată, faimoasa Miliţie; că alături de Franţa, Rusia a susţinut şi ea actul Unirii Principatelor; că în 1877, cu ajutorul armatelor ruseşti, România îşi dobîndeşte independenţa naţională şi, că, în sfîrşit, în timpul Primului Război Mondial, România a luptat alături de Franţa, Anglia şi Rusia.
Am citat copios, de-a valma – dar se va recunoaşte că era necesar.
Aceste fapte istorice reale, adînc înscrise în zbuciumatul trecut al neamului românesc şi care tind să demonstreze constanta cooperare româno-rusă şi eminentele avantaje pe care noi le-am tras de pe urma ei, timp de peste patru sute de de ani, cine, însă, vreodată, le-a reamintit în perioada ce s-a scurs de la 1917 şi pînă la înfeodarea noastră intereselor naziste?
Evident, nimeni – deoarece era, cert, nevoie ca ele să fie date complet uitării, pentru ca fabulaţiunile anti-sovietice să apară într-o lumină şi mai convingătoare.
A trebuit, însă, să vină cel de-al Doilea Război Mondial şi după amare încercări, să avem de luptat iarăşi alături de aliaţii noştri naturali, pentru ca ochii să se redeschidă, memoriile să-şi reamintească şi să se scrie, în sfîrşit, din nou, istoria adevărată şi sinceră a legăturilor ce au existat din vechime încă între România şi Ruşi*
Numai din mărturia trecutului, va putea reieşi o mai bună înţelegere a prezentului – şi totdeodată un sănătos îndreptar pentru viitor.
* Vezi excelentele analize asupra legăturilor româno-ruse, apărute recent în editura „Eminescu” şi datorate domnilor General Lascăr Mihail („Relaţii de prietenie româno-sovietice”), Andrei Popovici („Ştefan cel Mare şi relaţiile cu Rusia”), T. I. Stoianovici („Relaţiile lui Petru Rareş cu Rusia”) şi V. Borcea („Relaţiile economice româno-sovietice”).
N.B.: Un cititor mă mustră pentru că ar fi vorba de două ziare diferite. Mulțumindu-i pentru că mi-a atras atenţia asupra siteului activenews (Dumnezeule, un hotnews pe invers!) ţin să precizez cititorului meu că pînă în 1944 în presa română nu putea să apară un articol precum cel din Semnalul, iar după 1944 nu putea să apară un articol precum cel din Santinela.”
Raspunsul este extrem de simplu: ceea ce scria Sentinela in 1943 s-a adeverit peste numai 3 ani, in 1946.
Dupa abdicarea regelui Mihai (30 decembrie 1947), tara noastra a purtat denumirea de Republica Populara Romana (RPR). Poate putini stiu sau isi mai amintesc care a fost Imnul de Stat al RPR. Primul Imn, din 1948 si pana in 1953, a fost Zdrobite catuse:
”
Zdrobite cătuşe în urmă rămân
În frunte-i mereu muncitorul,
Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm,
Stăpân pe destin e poporul
Trăiască, trăiască Republica noastră,
În marş de năvalnic şuvoi;
Muncitori şi ţărani, cărturari şi ostaşi
Zidim România Republicii noi.
În lături cu putredul vechi stăvilar
E ceasul de sfântă’ncordare
Unirea şi pacea şi munca-i stegar’
Republicii noi populare.
Spre ţelul victoriei mari ne îndreptăm
E ceas de izbânzi viitoare
Credinţă îm muncă şi luptă jurăm
Republicii noi populare.”
De observat ca acest Imn de stat nu pomeneste nimic de URSS sau de rusi si nu pomeneste nimic nici despre comunism, desi realitatile se schimbasera mult fata de 1943, cand a fost scris articolul din Sentinela.
care arata exact ce fel de regim s-a instaurat dupa 1946, dar de asa maniera incat sa exprime faptul ca „infratirea” cu URSS ar veni din partea noastra, nu ca ar fi impusa de regimul comunist de la Kremlin, adica exact ce scria Semnalul la 1 septembrie 1946. De notat ca 30 de ani i-a trebuit tarii noastre sa scape de aceasta „infratire” malefica, timp in care s-au produs cele mai atroce crime ale comunismului!
De observat in primul Imn: „E ceasul de sfântă ’ ncordare”, iar comunismul era ateu – deci ce avea sfant? Un oximoron, desigur.
In al doilea Imn – Te slavim, Romanie, dar: „Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator” – cu alte cuvinte, vroia sa spuna: „Asa te slavim, Romanie!”. Un alt oximoron, desigur, mai ales ca urmeaza:”Puternică, liberă,/Pe soartă stăpână/Trăiască Republica/Populară Română”. Si auziti aici: „Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat/Astăzi noi împlinim visul lor minunat.”, dupa care vine chestia cu infratirea cu URSS – asta ar fi fost „visul strabunilor eroi”.
Rezulta destul de clar ca articolul din Sentinela chiar nu a exagerat, cu atat mai mult daca ne gandim la Basarabia, pamant romanesc, luat cu japca de rusi. Iar din Republica Moldova, se poate spune fara teama de a gresi, rusii n-au plecat nici acum!!
Sunt convins ca multi dintre Dvs. ati auzit lucrul asta din partea celor care nu sunt de acord cu mitingul din Piata Universitatii, impotriva Guvernului Grindeanu si a Ordonatelor date in miez de noapte pentru a albi anumite persoane penale.
Dar nimeni nu a reusit sa demonstreze asta, desi s-a speculat mult, in presa sustinatoare a PSD-ALDE, cum ca protestatarii ce-si exprima nemultumirea fata de Guvern ar fi platiti si totul ar face parte dintr-un plan pus la cale de „agenturile straine”, vorba lui Ceausescu, pentru a „destabiliza”, nu-i asa, tara.
Ca protestatarii din Piata Victoriei sunt, in marea lor majoritate, tineri, am mai spus, am mai aratat lucrul asta.
Dar interesant e altceva, si anume faptul ca cei care acuza Fundatia Soros nu pot sa-si inchipuie ca lucrurile s-ar petrece altfel, decat doar cu protestatari platiti cu bani grei sa iasa afara, pe ger, la un asemenea miting si sa sustina anticoruptia.
Sa ne gandim ca au iesit in strada tineri din marile orase ale tarii, nu doar din Bucuresti, au iesit studenti in strada. Eu am fost in Piata Victoriei si n-am avut impresia asta, ca mitingul ar fi fost pe bani.
Explicatia asta cu Fundatia Soros si cu „agenturile straine” tine de o anumita mentalitate comunista. Si-n comunism au existat mitinguri de protest (ex: Polonia, Romania), in care tineretul a iesit in strada si si-a exprimat nemultumirea fata de regim, dar au fost reprimate brutal de catre masinaria de represiune comunista. Insa motivele invocate de regim, atunci, au fost identice: „amestec din exterior in treburile interne”, „agenturile de spionaj straine”, fara sa tina seama, fara sa-si puna in mod logic problema posibilitatii ca lucrurile ar putea sta si altfel. Pentru ca in comunism – cel putin dupa teoria marxista – toata lumea ar fi trebuit sa fie fericita.
Protestatari au existat si in Occident – ma gandesc aici la marile miscari protestatare ale anilor ’60, unde tot tinerii, in marea lor majoritate, au fost implicati. Si aici trebuie spus un lucru: indiferent de starea sociala si de nivelul de avere. Pentru ca astfel de miscari au antrenat si pe cei a caror stare materiala era foarte buna. Din astfel de miscari s-au nascut formatii celebre cum a fost Beatles. Insa in Occident nimeni nu s-a pus neaparat problema ca ar fi vorba de „agenturi straine” sau „amestec in treburile interne” sau ca protestatarii „ar fi primit bani de la anumite organizatii”, chiar daca influentele ar fi putut fi, de pilda, maoiste sau comuniste, venite din partea cealalta a Cortinei de Fier. Mai ales ca tari precum URSS sau China – deci Mari Puteri comuniste – aveau in sarcina programului lor politic efectuarea de actiuni pentru extinderea comunismului.
In general vorbind, fenomenul protestatar din Occident si din SUA (cu unele exceptii) nu a fost supus unor constrangeri asa cum s-a intamplat de partea cealalta a Cortinei de Fier, in comunism, unde se practicau arestarile si persecutiile de ordin politic si internarea in regim de exterminare in inchisorile comuniste. De fapt, s-a vazut si recent in SUA, cu prilejul alegerii D-lui. Trump in functia de Presedinte, ample miscari de protest, chiar miscari de strada violente, iar Dl. Trump a tinut chiar sa precizeze ca lucrul asta face parte din cultura – libertariana as adauga eu – a societatii occidentale si americane.
Te-ai putea intreba: si acolo, in America, protestatarii au primit bani?
Evident, ipoteze se pot face. Dar daca nu sunt demonstrabile inseamna ca nu avem, de fapt, o teza pe care s-o putem sustine argumentat. Au iesit in strada, in multe din marile orase americane, oameni nemultumiti de rezultatul legitim al alegerilor. Acolo nu era vorba de ordonante ca sa albeasca penali sau de suspiciuni in acest sens. Oamenii au iesit in strada sa-si exprime o nemultumire si am vazut ca li s-a alaturat artisti celebri, despre care nu se poate spune ca n-au bani sau ca le-ar trebui o suma de bani ca sa iasa in strada la o miscare de protest. Acelasi lucru s-a petrecut si-n anii ’60 – spre exemplu: Jane Fonda in mod sigur nu murea de foame.
Interesant este reductionismul asta determinist care functioneaza, in Europa de Est si Rusia, la unii: din cauza ca sunt platiti de agenturile straine, ies in strada. Cei care gandesc in felul acesta nu pot intelege fenomenul protestatar decat doar in relatie cu „agenturi straine”, „amestec din exterior in afacerile interne ale statului”, „protestatari platiti de anumite organizatii in scopuri oculte” s.a. de genul asta, care ar determina protestele de strada, iesirile masive in strada. Ca si cum toata lumea trebuie sa fie fericita in societate – de aceea efectul declansator ar fi unul subversiv din exterior. Ca si cum toata lumea trebuie sa fie fericita sub conduactorul iubit – spre exemplu Dl. Putin, ca sa dau un exemplu actual de dictator – si atunci, ca sa iasa in strada trebuie sa fie platiti de organizatii precum Fundatia Soros. Asta e cultura, formata in decenii de comunism, la unii oameni atat in Europa de Est cat si in Rusia, mostenitoarea fostei URSS.
Se reamarca aici o cultura ce s-a impus in perioada dictatoriala comunista la o parte insemnata a populatiei, in vreme ce o alta parte insemnata a populatiei, mult mai tanara ca varsta, are idei libertariene! Un fenomen foarte interesant!
Bineinteles, nu putea sa lipseasca o varianta mai moderna in explicarea acestor iesiri in strada – era s-o uit, dar un comentariu primit mi-a atras atentia: „Multinationalele scot oamenii in strada”, bazat pe propaganda actuala de tip stangist impotriva acestor multinationale care ar „prejudicia”, nu-i asa, economia. Asta ar vrea sa spuna, in traducere pentru cei care nu sunt familiarizati cu conceptiile comuniste din Estul Europei, ca, de fapt, capitalul strain scoate lumea in strada, avand scopuri ce tin in exclusivitate de propriul sau interes. Asa inteleg unii fenomenul protestatar – prin prisma interesului strain, nu prin prisma libertatii si exprimarii libere a opiniilor. E caracteristic Europei de Est si Rusiei, care au suferit de pe urma comunismului. De aici cautarea de explicatii asa-zis „stiintifice”, ca si cum libertatea n-ar fi o explicatie stiintifica.
Eu as dori sa vedem cum au fost protestele si in Occident. S-o privim pe Jane Fonda:
Si erau manifestari impotriva Guvernului SUA si a politicii americane, inclusiv pe plan extern – si o mare personalitate de la Hollywood, extrem de cunoscuta in toata America, era acolo luand cuvantul si protestand in mijlocul multimii. In comunism – daca ar fi fost acolo comunism – ar fi fost arestata imediat de politia politica. Si, da, exact, s-ar fi pus problema: cine a platit-o? Iata si in poza de mai jos un exemplu de activism civic, omorat cu totul sub comunism:
De fapt, comunistii faceau mare caz de activism, dar, in realitate nu era vorba de niciun activism – activistul trebuia sa execute mecanic si fara sa gandeasca (nicidecum sa mai aiba vreo gandire critica) ordinele conducatorului iubit. Dvs., stimati cititori, credeti ca in Coreea de Nord se mai poate vorbi in adevaratul sens al cuvantului despre activism? Eu nu cred. In schimb in SUA se poate vorbi despre asa ceva pentru ca acolo, in SUA, este o societate libera!
Uitati-va aici:
Jane Fonda, cca. 1963…
si aici:
… si numai dupa cativa ani: decembrie 1972…
Asta inseamna o societate libera pana la urma, in care libertatea de optiune individului e respectata. Este uluitor pentru mine sa constat ca, la noi, inca mai sunt oameni care nu inteleg ca individul are optiuni proprii, asumate si exprimate in mod liber. Lucrul asta arata cat de mult a schimonosit comunismul societatea romaneasca si nu numai, desigur.
De aici putem intelege de ce un fenomen precum Beatles – care a fost inclusiv unul social, nu doar muzical – nu s-ar fi putut dezvolta niciodata in comunism:
Pentru ca in comunism exact asa s-ar fi pus problema: „cine ii plateste?” ( 🙂 ) , „agenturile straine”, „amestec in treburile interne”, „atentat la oranduirea sociala si de stat” ( 🙂 ). Or, o societate libera nu e asa si nu pune in felul acesta problema. In Decembrie ’89 cand am renuntat la comunism, am optat pentru libertate – din pacate unii, si sunt destui, dintre politicienii romani de azi nu inteleg inca acest lucru. Si ma mira pentru ca, spre exemplu, Constitutia stipuleaza astfel de drepturi si libertati: cum ar fi libera exprimare, libertatea intrunirilor. De aici vedem cat de anacronici sunt inca unii din cei pe care ii vedem pe la televiziunile de stiri si pe unii din oamenii politici de azi!!
Insa schimbarea starii actuale de fapt e in plina desfasurare.
Şeful diplomaţiei americane Antony Blinken a pledat miercuri pentru revenirea Statelor Unite(SUA) în cadrul UNESCO în special cu scopul de a contracara influenţa Chinei, informează joi AFP. „Cred sincer că ar trebui să ne întoarcem în UNESCO”, a spus secretarul de stat american în faţa unei comisii parlamentare. „Nu pentru a le oferi un cadou, […] The post A […]
Televiziunea pakistaneză a fost zguduită serios de cutremurul din Afganistan ce a avut o magnitudine de 6,5 pe scara RICHTER. Transmisiunile în direct la televiziune au fost întrerupte marți (21 martie) când efectele unui cutremur cu magnitudinea 6,5 în Afganistan s-au simțit în Pakistan. O prezentatoare de pe canalul pașto Mashriq TV a părut să […] The post […]
Statele Unite(SUA) au respins miercuri plângerile Rusiei, care a criticat anunţul privind livrarea Ucrainei de muniție care conţine uraniu sărăcit de către Marea Britanie, transmite AFP. Moscova a considerat că aceasta ar reprezenta o agravare serioasă a conflictului şi a ameninţat cu represalii. Purtătorul de cuvânt al Consiliului de Securitate Naţională de […]
România are 2.5 miliarde de euro pentru ca românii care lucrau în minerit sau rafinărie să aibă un loc de muncă şi după ce acestea se închid, susţine ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Marcel Boloş. Potrivit unui comunicat al ministerului de resort, remis miercuri, toate apelurile din Programul Tranziţie Justă (PJT), a cărui arie eligibilă […] […]
Un elev a deschis focul, miercuri, într-un liceu din oraşul american Denver, rănind cel puţin două persoane, anunţă autorităţile locale, citate de postul CBS News. Incidentul armat a avut loc la Liceul „Denver East”. „Doi angajaţi au percheziţionat un elev şi au găsit o armă asupra sa. Au fost trase focuri de armă”, a declarat […] The post Un elev a deschis […]
Parlamentul European(PE) şi cel puţin opt state membre s-au alăturat recursului introdus de Comisia Europeană în instanţele UE împotriva unei legi adoptate în Ungaria, considerată discriminatorie faţă de persoanele LGBT+, informează AFP, citând surse europene. Preşedinta Parlamentului European, Roberta Metsola,”va urma recomandarea” Comisiei pentru afaceri j […]
Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, s-a deplasat miercuri în oraşul Harkov, situat în nord-estul ţării, lăudând rezistența în faţa forțelor militare ruse, anunţă autorităţile de la Kiev, citate de agenţia Ukrinform şi de site-ul Tagesschau.de. Volodimir Zelenski l-a medaliat pe primarul oraşului Harkov, Ihor Tereciov, pentru acţiunile de respingere a […]
Perioada de valabilitate a contractului-cadru dintre Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) şi furnizori de servicii medicale se prelungeşte până la 30 iunie 2023, informează un comunicat de presă transmis, miercuri, de instituţie. „Prelungirea este necesară pentru asigurarea continuităţii acordării asistenţei medicale, medicamentelor şi dispozitivel […]
Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Karine Jean-Pierre, a declarat miercuri (22 martie) că proiectul de lege anti-gay al Ugandei, adoptat marți, este îngrijorător și reprezintă una dintre cele mai extreme acțiuni întreprinse împotriva comunității LGBTQ din lume. Parlamentul Ugandei a adoptat marți o lege care face o infracțiune identificarea drept LGBTQ, dân […]
ONU a ajuns la concluzia că „ supraconsumul vampiric” drenează apa lumii. Secretarul general al Națiunilor Unite(ONU), Antonio Guterres, a avertizat miercuri (22 martie) cu privire la suprasolicitarea „vampirică” a apei lumii și a rugat guvernele să gestioneze mai bine una dintre resursele comune ale umanității, potrivit Reuters. „ Drenăm sângele umanității […]
O instanţă judiciară a cerut, miercuri, echipei legale a fostului preşedinte Donald Trump să furnizeze informaţii relevante în investigaţia privind presupusa deţinere neautorizată a unor documente clasificate în reşedinţa din Mar-a-Lago, Florida.
Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, s-a deplasat miercuri în oraşul Harkiv, situat în nord-estul ţării, anunţă autorităţile de la Kiev, citate de agenţia Ukrinform şi de site-ul Tagesschau.de.
A doua jucătoare română intrată în competiţie la Miami Open, Sorana Cîrstea a izbutit miercuri seara să se califice în turul doi al competiţiei americane, după ce a trecut de mexicana Fernanda Contreras Gomez (179 WTA), posesoare a unui wildcard din partea organizatorilor.
Un elev a deschis focul, miercuri, într-un liceu din oraşul amercian Denver, rănind cel puţin două persoane, anunţă autorităţile locale, citate de postul CBS News.
Rezerva Federală (Fed), instituţia bancară centrală din Statele Unite, a anunţat, miercuri seară, o nouă majorare a dobânzii de referinţă, continuând acţiunile de reducere şi stabilizare a inflaţiei, într-un context financiar şi geopolitic instabil.
Riscul unei confruntări nucleare între Rusia şi Statele Unite a ajuns la cel mai înalt nivel din ultimele decenii, a afirmat miercuri Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe, avertizând că cele două ţări sunt practic în conflict deschis din cauza războiului din Ucraina.
Preşedintele PSD Marcel Ciolacu spune, miercuri seara, după ce în cursul dimineţii a reacţionat la anunţul federaţiei maghiare de fotbal că suporterii pot afişa la meciurile internaţionale steagul Ungariei Mari, că a fost „un fake-news pe jumătate” şi că el a reacţionat „la ceea ce a scris un for”.
MAE a emis o atenţionare de călătorie în Franţa, unde joi este prevăzută o grevă generală, context în care sunt aşteptate perturbări ale circulaţiei feroviare, transportului public şi zborurilor.
Motanul Incaltat 