Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

„In Romania, limba oficiala este limba romana” – Art. 13 din Constitutia Romaniei

Care ar trebui sa fie consecinta acestui articol din Constitutia tarii?

Eu cred ca este destul de clar, de fapt e logic: toate documentele, actele institutiilor constitutionale ale tarii, inclusiv limba folosita in aceste institutii, denumirea localitatilor, raurilor, marii, tuturor formelor de relief trebuie sa fie in limba romana atunci cand e vorba de acte ale institutiilor mai sus amintite, de documente sau acte ale Statului Roman.

Daca ne luam dupa acest articol din Constitutie e clar ca n-ar trebui sa fie placute bilingve, trilingve, multilingve care sa denumeasca o localitate. De exemplu: localitatea Kolozsvar, sau localitatea Nagyvarad nu exista in Romania. Exista Cluj-Napoca, exista Oradea – aceste municipii sunt, intr-adevar, in Romania. Pentru ca atunci cand mergi cu masina si intri in, sa zicem, municipiul Cluj-Napoca, si vezi un semn indicator pe care scrie denumirea localitatii in care ai ajuns, denumirea respectivei localitati, in exemplul acesta Cluj-napoca, trebuie sa fie denumirea oficiala a localitatii si, pe cale de consecinta logica, trebuie sa fie scrisa in limba oficiala a tarii. Care e limba romana, potrivit textului constitutional.

E clar ca acest articol din Constitutie n-are nici o legatura si nici aplicabilitate in cazul urmatorului exemplu: intr-o familie din Romania mama, tata si cei doi copii au hotarat sa invete limba japoneza. Si atunci, la micul dejun, au stabilit sa vorbeasca in japoneza pentru a se familiariza mai bine cu aceasta limba pe care ei doresc s-o invete.

Dar intr-o Primarie sau intr-un Consiliu local? Daca citim Constitutia ele fac parte din Administratia publica locala. Limba oficiala e limba romana. Deci trebuie folosita limba romana. Pentru ca, de pilda, actele emise de aceste institutii constitutionale sunt acte oficiale. Si atunci ar fi total nepotrivit si nici logic n-ar fi sa nu fie scrise doar in limba romana.

Dar Art. 120, Al. 2 din Constitutie spune:

„In unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere semnificativa se asigura folosirea limbii minoritatii nationale respective in scris si oral in relatiile cu autoritatile administratiei publice locale si cu serviciile publice deconcentrate, in conditiile prevazute de legea organica.”

Eu nu sustin ca nu poti sa asiguri folosirea limbii minoritatii nationale respective prin translator. Dar daca limba oficiala e limba romana, aceasta trebuie sa primeze. Ganditi-va cat de aiurea este ca intr-un act oficial al Primariei Cluj-Napoca referitor la raul Somes, denumirea raului sa fie scrisa in maghiara, adica Szamos. Sau daca un investitor roman merge in Romania intr-o localitate in care avem o majoritate maghiara sa trebuiasca sa se adreseze in maghiara la primaria respectiva si nu in limba oficiala a tarii care, potrivit Constitutie, este limba romana.

De pilda sunt un investitor roman, hai sa luam exemplul asta, si vreau sa fac o investitie legala in Miercurea Ciuc. In acest municipiu resedinta de judet sunt 78,54% maghiari. Sa inteleg ca eu trebuie, la Primarie, sa ma adresez in limba maghiara sau ca documentele oficiale ale Primariei – stiu si eu, sa zicem autorizatia de constructie – trebuie sa fie scrise in limba maghiara si nu in limba oficiala a tarii, care conform Constitutiei, e limba romana? E clar ca limba romana, ca limba oficiala, conform Constitutiei, trebuie sa primeze. A emite o autorizatie de constructie intr-un text bilingv (in romana si in maghiara) e neconstitutional, potrivit Constitutiei noastre. Pentru ca Primaria respectiva nu poate emite un act oficial si intr-o alta limba decat limba oficiala a tarii, care e limba romana. Constitutia nu prevede mai multe limbi oficiale in Romania.

Sau sa luam cazul unui contract intre doua firme private, una din Bucuresti si una din Miercurea Ciuc. Sa inteleg ca acel contract, care e un act oficial, conform unei legislatii constitutionale, sa trebuiasca scris in doua exemplare, unul in romana si altul in maghiara? El trebuie redactat in limba oficiala a tarii. Altminteri de ce sa nu-l scrii doar in maghiara, oficial vorbind, si nu in limba oficiala a tarii? N-ar fi aiurea? Eu cred ca da. Ca se pot face traduceri autorizate, legalizate, desigur! Se pot face orice fel de traduceri. Poate sa fie tradus si in tailandeza. Dar forma care primeaza este cea in limba oficiala a tari: limba romana.

Eu nu ma refer aici la faptul, spre exemplu, ca o fata etinca maghiara se indragosteste de un baiat roman si il imboldeste pe acesta sa invete limba maghiara. Si atunci cei doi incep sa-si scrie scrisori de amor in limba maghiara. Astfel de epistolii nu sunt acte sau documente ale unor institutii ale Statului Roman. Insa pe plicul in care e trimisa depesa trebuie sa scrie adresa in limba romana, limba oficiala a tarii. Ca doar n-o sa scrie pe plic ca vrea sa trimita depesa la Csíkszereda, localitate care nu exista in Romania, ci va scrie denumirea oficiala a localitatii: Miercurea Ciuc.

Textul constitutional de la Art. 13 e clar. Asa cum e clar si cel de la Art 14: „Capitala Romaniei este municipiul Bucuresti”. Ce ar fi sa spunem ca mai sunt si alte capitale ale Romaniei, nu doar Bucurestiul. Dar nu e clar ce scrie? Asa si la Art. 13 – nu e clar ce spune? E cat se poate de clar.

De asemenea e cat se poate de limpede ca ceea ce prevede Art. 6 din Constitutie – Dreptul la identitate, nu poate sa intre in contradictie cu ce prevede Art. 13, ca limba oficiala e limba romana. Asa cum nu poti sa-ti exprimi identitatea etnica, culturala, lingvistica si religioasa in contradictie cu Art. 1 din Constitutie, care prevede, de pilda, la Al. 1:

„Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil.”

Constitutia nu interzice unei persoane apartinand unei minoritati nationale, de pilda cea maghiara, sa spuna Kolozsvar in loc de Cluj-Napoca. Dar denumirea oficiala a municipiului trebuie scrisa in limba oficiala a tarii. Constitutia nu interzice unei minoritati nationale sa vorbeasca in limba respectivei minoritati nationale, dar actele oficiale ale Administratiei Publice Locale, precum si limba in astfel de institutii, trebuie sa fie limba oficiala pentru ca vorbim de acte oficiale emise iar limba oficiala a tarii prevaleaza, altminteri n-ar mai fi oficiala. Limba oficiala este preeminenta altor limbi vorbite pe teritoriul tarii. Pentru ca e stabilita prin Constitutie si e proprie actelor guvernamentale, documentelor administratiei de stat. Limba oficiala are aceasta autoritate.

E ca si cum ai spune: Monitorul Oficial. De ce nu doar Monitorul, de ce i se adauga si Oficial? Pentru ca e ziarul oficial al Guvernului si actele care apar acolo, odata aparute, intra oficial in vigoare. Niciun alt Monitor n-are o astfel de autoritate. Insa nu e interzis in Romania sa-ti faci tu Monitorul tau, daca doresti. Numai ca el nu e oficial!

Bineinteles ca, in Romania, exista nume de strazi apartinand unor personalitati straine, date in onoarea acestor personalitati. Sunt nume oficiale de strazi. Spre exemplu, in Bucuresti exista strada Petöfi Sándor. Doar n-o sa-i spun acum Petöfi Sandu… Asa cum avem si Piata Charles de Gaulle. Doar n-o sa-i spun Piata Carol de Gol… 😆 Insa nu doar limba romana poate asimila sau imprumuta nu doar nume de persoane straine ci si cuvinte straine. Altminteri n-am mai avea neologisme. De pilda, eu nu cred ca internet e un cuvant romanesc. In limba engleza nici nu se pronunta ca in limba romana. Dar el este asimilat dintr-o limba straina in limba romana si din aceasta cauza trebuie socotit ca facand parte din limba romana. Daca intr-un act oficial apare cuvantul internet, trebuie sa conchidem ca e in limba romana, desi cuvantul nu doar ca are o alta origine decat cea romaneasca, dar e cu totul strain. Exact acelasi lucru si cu strada Petöfi Sándor – este denumirea in limba romana a strazii, chiar daca numele respectiv, personalitatea care a purtat acest nume, e una straina. Se foloseste in limba romana cuvantul network, care e cu totul strain. Dar spunem, de exemplu, networkului (la genitiv-dativ, singular, articulat) – de unde se vede ca acest cuvant a fost asimilat in limba romana. Asa nici cuvantul meci nu e romanesc, ci asimilat in limba romana. Dar au fost vremuri, din cate stiu, cand se scria match si, de exemplu, la nominativ-acuzativ, plural se scria matchurile, ba chiar match-urile.

Deci sa nu incurcam borcanele, cum se spune. Cand spunem ca limba romana e limba oficiala, intelegem prin limba romana si ceea ce asimileaza sau imprumuta limba, neologismele, nume de persoane straine sau chiar nume de produse straine, cum ar fi, de pilda, caterpilar. In engleza, de unde provine, din cate inteleg, cuvantul, n-ai sa spui la plural caterpilare, cum spui in limba romana. Totusi, cuvantul caterpilar (in engleza nici nu se scrie asa), desi nu e deloc romanesc, trebuie socotit ca apartinand limbii romane, scris ca in limba romana – caterpilar, nu ca in engleza: caterpillar.

Mie mi se pare ca trebuie sa facem o deosebire intre denumirea unei localitati in limba romana si denumirea aceleiasi localitati intr-o alta limba, spre exemplu in limba unei minoritati nationale si care nu e asimilata in limba romana sau imprumutata in limba romana din limba straina respectiva. Pentru simplul motiv ca, spre exemplu, limba romana nu a imprumutat cuvantul unguresc szerda pentru miercuri. Asa cum nu folosim nici englezescul Wednesday pentru cuvantul miercuri. Citesc faptul ca pana in perioada interbelica se folosea pentru Miercurea Ciuc denumirea de Sereda Cicului, sereda insemnand, deci, romanizat, miercurea. Insa limba romana nu a asimilat cuvantul unguresc szerda pentru a desemna miercuri. Noi spunem, ca sa dau un alt exemplu, Londra pentru ca asa a asimilat limba romana cuvantul care desemneaza capitala Marii Britanii, London. Sereda insa nu inseamna nimic in limba romana, desi il intalnim in vechile dictionare (1929), dar iata cu ce semnificatii – v. szereda. Limba romana a asimilat, de pilda, cuvantul Paris – capitala Frantei, dar nu pronuntam precum francezii (Pari) ci pronuntam si „s” de la sfarsit: Paris. Nu acelasi lucru se poate spune cu Sereda Cicului sau cu Kolozsvar. Aceste denumiri nu sunt in limba romana, limba oficiala a tarii. In schimb, spunem Colegiul Naţional „Márton Áron”, scris corect in limba romana exact asa, cu accentele respective la numele de persoana ca in limba maghiara pentru ca in limba maghiara, fara accentele respective, din cate stiu, avem o alta pronuntie a numelui. Adica pocim numele daca nu scriem asa, mai pe romaneste spus.

Mai trebuie spus ca articolul din Constitutie mentionat in titlul postarii nu interzice publicatii in limbile minoritatilor nationale. Spre exemplu, un om de stiinta apartinand minoritatii nationale maghiare poate scrie si publica in Romania o lucrare stiintifica in limba maghiara. Dar lucrul acesta nu tine de insitutiile constitutionale ale Statului Roman. O astfel de lucrare nu e, de pilda, o hotarare a Consiliului local din Sfantu Gheorghe (jud. Covasna), care trebuie redactata in limba oficiala, limba romana, pentru ca e un act oficial al unei institutii constitutionale a Statului Roman. Astfel de publicatii au existat si pe vremea comunismului, dar ele nu erau acte oficiale ale Statului nici nu schimbau numele oficial al unei localitati. Spre exemplu, citesc aici despre istoricul maghiar József Pataki, o lucrare publicata, din cate inteleg, in limba maghiara: Kolozsvári emlékírók 1603-1720. [Memorialişti clujeni 1603-1720], Cluj, 1981; Bucureşti,1990. Si ce? Asta schimba denumirea oficiala a municipiului Cluj-Napoca? Evident ca nu. Dar asta nu inseamna ca limba romana a asimilat din limba maghiara cuvantul emlék sau, poate mai bine zis, emlékirat. Exact asa, in acelasi fel, limba romana nu a asimilat o denumire de localitate Sepsiszentgyörgy, ci spunem Sfantu Gheorghe, in limba romana, limba oficiala – din aceasta cauza asa si trebuie scris: Sfantu Gheorghe. E foarte interesant ca, de exemplu, numele Orban este asimilat in limba romana – spre exemplu Ludovic Orban. Dar si pe premierul maghiar il cheama Orban – Viktor Orban, in ambele cazuri nume de familie, daca nu gresesc. Chiar si Victor (scris fara ‘k”) e un nume romanesc. Insa Sepsiszentgyörgy nu e asimilat in limba romana si nici imprumutat.

Sa discutam si despre alte aspecte ce tin de Constitutie…

Daca ar fi sa ne luam dupa aceasta Constitutie n-ar trebui sa avem DELOC pensii speciale.

In Romania, dreptul la pensie e prevazut la Art.47, Al.2 unde se specifica printre altele: „Cetatenii au dreptul la pensie […]”. Dar Art.16 consemneaza egalitatea in drepturi, desi nu explica, cel putin dupa parerea mea, prea bine conceptul de „egalitate in drepturi”.

Egalitate in drepturi inseamna ca toti cetatenii, in cazul de fata romani, au TOTI aceleasi drepturi si libertati. Cu alte cuvinte NU exista drepturi speciale de care sa se bucure doar o parte dintre cetateni si restul nu. Sau daca, totusi, vrem sa denumim unele drepturi drept „speciale” atunci TOTI cetatenii trebuie sa se bucure de acestea.

In Romania cetateanul ajuns la retragere din activitate primeste pensie pe baza principiului legal al contributivitatii. Art. 16, Al.1 spune printre altele: „Cetatenii sunt egali in fata legii […]”. Si atunci cum alti cetateni se pomenesc cu pensii speciale, adica pensii care nu tin cont de principiul legal al contributivitatii?

Este o incalcare flagranta a Constitutiei Romaniei!! Si evident ca e si nedemocratic.

Recompensarea (datorita unor merite) statul o poate face prin salarii, indemnizatii – acestea nu sunt drepturi constitutionale: aratati-mi unde scrie ca „cetatenii au dreptul la salariu”… Constitutia interzice doar munca fortata (Art.42). Si asta și pentru ca, spre exemplu, nu poti sa dai salarii in conditiile unei disponibilizari sau in conditiile disponibilizarilor colective. Masurile de protectie sociala (ajutor de somaj in acest caz sau ajutor social) au un caracter temporar.

Deci recompensarea trebuie facuta prin salarii, indemnizatii si NU prin pensii speciale care sunt neconstitutionale si care creeaza o clasa privilegiata de cetateni.

La fel si cu lucratorii in IT care sunt scutiti de plata unor impozite: e neconstitutional. Cream astfel clase socio-profesionale privilegiate. In acest caz se incalca flagrant Art. 16 din Constitutie. Unii sunt mai smecheri decat altii. Altminteri de ce sa nu fie scutit de plata unor impozite si un inginer constructor sau un chimist, sau un cecetator stiintific etc? Taxe mai mici sau, ca sa ma exprim mai general, un nivel anumit al taxelor si impozitelor, dar aplicabile pentru toti – asta e altceva pentru ca exprima egalitatea in drepturi, in fata legii a cetatenilor.

O alta traznaie pe care am auzit-o ar fi un proiect de lege al PSD care obliga sun imperiul sanctiunii penale copiii sa aiba grija de parinti acordandu-le 1/5 din venit, din cate am inteles. Vezi aici si aici.

Asa ceva incalca cu totul Constitutia deoarece Constitutia noastra NU are astfel de prevederi. Lasand la o parte caracterul aleatoriu din punct de vedere economic al acestei legi – lucru ce o si face neaplicabila – Constitutia noastra nu prevede nicaieri ca Statul ar trebui sa stipuleze printr-o lege, dintr-un anumit motiv (moral, economic, social etc), cum trebuie sa dispuna cetateanul de veniturile sale sau sa stabileasca norme morale, comportamentale absolut obligatorii pentru cetateni. Cu alte cuvinte, Statul n-are nicio cadere sa stabileasca un nou Cod al Eticii si Echitatii Socialiste, asta ca sa ma fac mai clar inteles, si sa sanctioneze cetateanul daca nu-l respecta.

Iata si extrase din expunerea de motive (dupa HotNews):

    • Unitatea dintre drepturile şi obligaţiile reciproce, intre repartizarea avantajelor şi poverilor economice, sociale, culturale şi morale constituie fundamentul solidarităţii intre generaţii.
    • Marea migraţie a forţei de muncă tinere din România, spre state din vestul Europei, îndeosebi după aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană, are un impact economic, social şi uman incalculabil, efectele negative încep deja să se manifeste, cu deosebire asupra persoanelor vârstnice, aflate la capăt de drum, fără putere şi, în cele mai multe cazuri bolnave şi lipsite de sprijinul şi afecţiunea copiilor sau a nepoţilor.
    • Sunt tot mai numeroase cazurile de bătrâni abandonaţi în România, care nu invocă neapărat lipsa mijloacelor materiale pentru subzistenţă, dar care nu au mai fost vizitaţi de copii sau de nepoţi de ani de zile.
    • Este vorba de un nou tip de abandon de care suferă persoanele vârstnice, abandonul emoţional, temă pe care ar trebui să o abordăm nu numai din punct de vedere sociologic, ci şi din punct de vedere legislativ.
    • Aplicarea de rele tratamente copilului minor sau abandonul acestuia de către părinţi, se pedepseşte cu închisoarea, conform Codului Penal, mergând până la decăderea din drepturile părinteşti. Oare, a avea grija unui bătrân cu pensie şi cu diverse proprietăţi, este mai grea decât creşterea şi educarea unui copil până la vârsta de 26 de ani, fără venituri şi fără proprietăţi, sau e vorba de o discriminare? Atunci de ce să privim diferit cele două perioade din viaţa unui om?”

Nimeni nu poate sa-ti interzica sa mergi in strainatate si sa te stabilesti acolo. Si apoi multi merg sa lucreze in strainatate tocmai pentru ca sa-si poata intretine familia ramasa in tara. Cazurile mentionate, precum si migratia, nu sunt din vina cetatenilor. Ci a Statului care nu a respectat Art. 47 – Nivelul de trai ani si ani de-a randul si nu-l respecta in continuare. Vina este a Statului si a politicienilor si cu mult, mult mai putin – as spune chiar infima daca ma refer la ansamblul intregii societati – a cetatenilor. Astfel de cazuri se petrec peste tot in lume: si batrani abandonati, si copii abandonati, si multe altele. Ceea ce, in schimb, au alte tari si noi nu prea avem, desi platim taxe si impozite pentru asa ceva, e o protectie sociala bine pusa la punct. Statul roman nu a luat nici masuri de dezvoltare economica, nici de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent. Statul si politicienii nostri, multi dintre ei, au excelat la capitolul coruptie si imbogatiri dubioase ale unora, si nu-s putini.

Dar interesant este ca in Romania – si probabil ca asta ar fi si una din cauzele aparitiei dictaturilor pe aici – nu se doreste aplicarea Constitutiei, dar se vorbeste, din cand in cand, de revizuirea ei. Exemple care sustin teza asta, le-am dat mai sus. Politicienii nostri, cei ajunsi prin Parlament – prin vot popular corect, nu contest – ori n-au cultura politica necesara pentru a respecta o Constitutie democratica, ori au reaua vointa necesara tot pentru a nu o respecta. Periculos este ca si daca o vor revizui, nici forma revizuita nu va fi respectata, relativizand astfel drepturile si libertatile cetatenilor, creand hazard moral in societate, haos si, pe cale de consecinta, prejudinciind societatea in ansamblul ei si slabind tara.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 5, 2019 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 30 comentarii