Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

De ce nu trebuie suspendat Iohannis? Ce ar trebui sa faca PSD?

De multe ori se intampla sa te mai si certi. Ca asa e viata. Nu vi s-a intamplat niciodata sa va certati cu un prieten, cu o ruda, cu un coleg de serviciu? Poate chiar cu parintii, cu fratele sau cu sora? Sau cu vreun vecin? Eu cred ca da.

Dar daca te certi cu cineva nu inseamna neaparat sa pui mana pe topor.

Ce avem acum pe scena noastra politica: zicerea lui Iohannis ca lupta anticoruptie va continua in forta si cea a lui Liviu Dragnea, cum ca o dam inainte cu suspendarea Presedintelui.

Ceea ce propun eu PSD-ului e in traditia acestui partid. PSD a fost si in trecut, cand era la Putere, un partid care a urmarit in plan politic si a dus o politica prin care sa asigure stabilitate tarii, chiar si in momentele mai delicate.
Suspendarea Presedintelui este exact opusul acestei politici. Pe de alta parte, asa cum spuneam si in postarea precedenta, noi am facut din asta un soi de ciudata regula. Din cinci in sase ani suspendam Presedintele. Dam dovada de lipsa de coerenta.

Pe plan extern, UE trece printr-un moment dificil, legat de criza migrantilor. In NATO observam tot felul de declaratii, cum e cea recenta, a Presedintelui Trump, cum ca Germania ar fi controlata de Rusia. Deci se remarca o stare tensionata. Romania ce face? Din nou suspendam Presedintele? Din 2019 vom prelua Presedintia UE, cu atat mai mult tara noastra trebuie sa demonstreze ca e un factor de stabilitate. Or, mi-e teama ca instabilitatea politica pe plan intern ar argumenta convingator contrariul. De aceea atat Presedintia cat si Parlamentul, dominat de PSD-ALDE, ar trebui sa se axeze in jurul unei formule politice care sa asigure o cat mai mare stabilitate politica. Pentru a ameliora incordarea politica in plan intern si pentru a da dovada, in plan extern, ca suntem parteneri de incredere.

Lucrul acesta conteaza. N-are niciun rost o lupta politica din care nu va rezulta ceva bun. Eu cred ca este posibil sa gasim o cale prin care sa depasim un moment pana la urma penibil. Romania ar avea sansa se se reliefeze in cel mai eficace mod pe plan european. Ar trebui sa urmarim eficienta, nu sa ne pierdem in lucruri mici, inutile, nefolositoare. Din pacate, din ce putem cu tristete constata, ne pierdem intr-o politica superflua. In loc sa avem in vedere lucrurile importante, care ne avantajeaza.

Caci spuneti-mi si mie ce vom castiga daca Presedintele va fi suspendat. Nu e foarte clar nici ca PSD-ALDE vor castiga ceva. Dimpotriva, ar putea avea loc o relansare spectaculoasa a D-lui. Iohannis. Se doreste asa ceva? Nici Presedintia n-ar trebui sa intinda coarda prea tare pentru a se ajunge la asa ceva. Atmosfera ar trebui sa se destinda. Ar trebui sa tinem seama si de faptul ca suntem in Anul Centenar si e total nepotrivit sa aiba loc o suspendare a Presedintelui, mai ales ca la anul vor urma alegeri prezidentiale.

De asemenea, trebuie spus ca Dl. Iohannis nu a dat prilejul la asa ceva. N-a incalcat Constitutia. In cazul Laurei Codruta Kovesi a actionat, in sitilul sau caracteristic, mai incet, dar a respectat decizia CCR. Nu e deloc cazul sa ne punem noi, pe noi insine, tara, intr-o pozitie proasta.

Dupa parerea mea, PSD-ALDE ar trebui sa deschida un dialog cu Ambasada SUA la Bucuresti. Pozitia Departamentului de Stat ramane in continuare favorabila Opozitiei si de neincredere fata de PSD-ALDE. Lucrul asta ar trebui ameliorat. PSD-ALDE – si trebuie inteles foarte bine lucrul asta – este o forta politica majora a Romaniei. Vorbind despre politica romaneasca postdecembrista, nu putem face abstractie de PSD. Lucrul asta ar trebui sa fie clar si Ambasadei SUA. Departamentul de Stat trebuie sa aiba relatii bune cu toate fortele poltice democratice din Romania. E o chestiune de politica externa: este pana la urma contraproductiv sa te situezi doar de partea unor anumite forte politice, generand o grava frustrare in cealalta parte a esicherului politic. Ci ar trebui sa ai o atitudine politica echilibrata si intelegatoare, mai ales fata de o tara care de curand a iesit de sub comunism. Excluderile genereaza ostilitati. Zadarnice, pana la urma. Astfel, o atitudine condescendenta de ambele parti ar fi benefica, ar avea efecte favorabile, binefacatoare pentru toata lumea.

Impresia mea – si cred ca nu numai a mea – este ca Departamentul de Stat, prin Ambasada SUA la Bucuresti, a ajuns un jucator in politica interna din Romania. Dar in cazul acesta ar fi bine sa se faca politica, gasindu-se cai de comunicare cu toate fortele politice, inclusiv cu PSD-ALDE, cea mai mare forta politica a tarii. In mod paradoxal poate – dar de fapt este perfect explicabil – ostilitatea fata de PSD-ALDE a servit exemplar aceasta Coalitie. Care a castigat alegerile parlamentare mai stralucit, daca imi e permis un astfel de termen de comparatie, decat, pe vremuri FSN-ul. Poate ca asa ceva s-a si dorit, nu este exclus! Pana la urma fac si eu ca Nenea Iancu – nu m-ar mira ca americanii sa se invete din obiceiele dambovitene 🙂 – „Tradare, tradare, dar s-o stim si noi! 🙂

Pana la urma, stau si eu si ma intreb, cui foloseste tot felul de liste, cum a dezvaluit cu foarte putina vreme in urma Dl. Florin Citu, cand a fost luat de o parte de un oficial american ca sa-i spuie de nu stiu ce lista – in fruntea careia era chiar Daddy!! – cum ca s-ar putea ca respectivilor sa li se retraga viza pentru SUA. Ce inseamna felul asta de a face politica? Ce facem noi, de fapt, aici? Adica in loc sa intarim parteneriatul bilateral, noi il slabim? Sau ce inseamna asta?

Dar iata inca un motiv in plus pentru care politica romaneasca actuala trebuie sa tinda spre indeplinirea acestui deziderat: stabilitatea. Daca nu putem gasi un consens, cum aratam in precedenta postare, macar sa dovedim o stabilitate politica de invidiat, ca sa zic asa. Lucru ce ar permite o mult mai mare eficienta, cum spuneam, in politica externa, in vremuri tulburi (Emmanuel Macron).

Nu cred ca nivelul nostru de competenta si experienta noastra in politica externa sunt mai ridicate decat cele ale lui Nicolae Titulescu, care spunea, daca nu ma insel: „Dati-mi o politica interna buna, ca sa va dau o politica externa buna”. Or, daca politica noastra interna merge, dupa cum se vede, regulat, cel putin in ultimii ani, spre suspendarea Presedintelui, ce politica externa putem avea, daca nu una necorespunzatoare? Nu mai vorbesc de faptul ca nici pe plan intern lucrurile nu pot merge bine in felul acesta. Noi trebuie sa ne vedem interesele. Impresia, deloc nejustificata, este ca nu prea facem asta. Romania nu-si poate permite sa genereze o stare de neincredere, in momentul actual, pe plan international. Daca noi continuam un astfel de comportament, nu vom mai putea sa generam reactii si pozitii ferme pe plan international. Si s-ar putea sa fie nevoie de astfel de reactii si pozitionari.

Indiferent de tensiunile dintre Liviu Dragnea si Klaus Iohannis, ceea ce trebuie sa prevaleze este interesul national. Iar interesul national spune ca Presedintele nu trebuie suspendat. Eu inteleg ca nu vom gasi oameni perfecti si nici sfinti in politica romaneasca, asa cum nu gasesti nici prin alte parti, si chiar la case mai mari. De aceea rational ar fi sa ne ocupam de lucrurile mari si importante pentru tara aceasta.

Ceea ce propun eu – stabilitatea si asigurarea ei – este o idee, un plan strategic. Suspendarea Presedintelui, amplificarea tensiunilor interne, foarte marunte de altfel, releva degringolada. Ne indica ruinarea politicii romanesti si decredibilizarea tarii noastre. Nu spun ca planul meu ar fi cel mai bun, cel mai potrivit, cel mai inspirat. Dar e un plan. Suspendarea Presedintelui ne arata absenta oricarui plan politic, un joc politic la intamplare. Or, tocmai lucrul asta nu ar trebui sa se intample. Rational ar fi, si in folosul tarii, sa n-o tinem tot intr-o vrajba interna, din care are de pierdut tara si natiunea noastra. Si din care strainii si fortele ostile Romaniei trag foloasele. Dupa vrajba ar trebui sa mai vina si impacarea, cu atat mai mult cu cat suntem in Anul Centenar, iar pilda stralucita a inaintasilor nostri ar trebui sa ne fie un exemplu luminos. Pentru ca aceia au lucrat in folosul unitatii natiunii romane, nu pentru dezbinarea ei.

Lupta politica interna de la noi – si o vedem si in studiourile televiziunilor de stiri – este dezbinatoare, are un caracter invrajbitor. Pana la urma cui foloseste asa ceva? Ca tarii, nu cred. Atunci ar fi potrivit sa cautam si alte abordari, mult mai folositoare. Mult mai utile, mai profitabile pentru tara. Cu un efect binecuvantat pentru tara noastra si natiunea romana. Caci ce poate fi folositor intr-o lupta politica din care nu iese nimic bun si se pierde in lucruri marunte, care daca le-ai judeca serios ai vedea ca n-au, de fapt, prea mare importanta, pierzand altele, mult mai importante?

Noi ar cam trebui sa terminam odata cu vrajba asta, care are si un aer de artificialitate, cu retorismul sau specific pe care tot il auzim zi de zi. Ar trebui sa vedem si niste abordari rationale si benefice pentru tara.

Reclame

iulie 12, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Anul Centenar. Romania la esenta…

mai 29, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Anul Centenar. Unde se afla, in prezent, Romania?

Trebuie spus, pentru o caracterizare completa a situatiei, ca de la Marea Unire infaptuita in 1918 incoace, Romania, tanarul Stat Roman nou format – pentru ca unirea celor trei tari romane, a tuturor provincilor romanesti intr-un singur stat a reprezentat la scara Istoriei o noutate absoluta – a trecut printr-o serie de puternice socuri geopolitice succesive. Dar ceea ce e mai rau este ca aceste socuri au venit impreuna cu ideologii politice de ordin totalitar, ce au dominat Europa, influentand viata oamenilor, mentalul colectiv.

Fascismul, nazismul si comunismul erau si sunt ideologii criminale. Din pacate, ele s-au aplicat practic, impuse fiind si altora de catre Mari Puteri precum Uniunea Sovietica sau Germania nazista.
Datorita lor, Romania a suferit pierderi teritoriale, la scurt timp de la Marea Unire. De unde vedem ca evolutia Statului Roman, incepand de la Marea Unire din 1918, s-a realizat intr-o perioada de mari primejdii, trecand printr-un Razboi Mondial atroce, nimicitor, Marile Puteri ce au imbracat haina totalitarismului nazist sau comunist dorind sa controleze Statul nostru.

Ce s-a intamplat aici dupa Cel de-Al Doilea Razboi Mondial, la nici 30 de ani de la Marea Unire, a influentat decisiv Statul Roman, aflat in postura nefavorabila politic de stat invins in Razboi si sub ocupatia trupelor sovietice, URSS fiind invingatoare in Razboi.
Acest lucru a facilitat, desigur, foarte mult aplicarea in practica a Doctrinei Stalin potrivit careia acolo unde trupele sovietice ocupa teritoriul altor tari, acolo se schimba si regimul politic, si oranduirea sociala in sensul invingatorului. Si e de observat ca tensiunile dintre Tito si Stalin sau ceea ce s-a intamplat in Grecia, unde desi exista un partid comunist puternic si subordonat Kremlinului, totusi nu s-a implementat comunismul, s-a datorat faptului ca in aceste tari nu a patruns Armata Sovietica.

Schimbarea cea mai mare dupa Razboi a fost abolirea Monarhiei. Observati ca nu spun neaparat instaurarea Republicii. Deoarece datorita rusilor sensul termenului de republica a fost siluit si deturnat in chip totalitar. In Romania adevarata Republica s-a instaurat odata cu Revolutia din Decembrie ’89, cand am scapat de comunism. Ceea ce s-a petrecut in 1947 nu a fost instaurarea Republicii, ci impunerea cu sila, prin alegeri trucate de catre comunisti, a comunismului, impunere realizata de Uniunea Sovietica. Ceausescu, de pilda, n-a fost niciodata un presedinte, in sensul clasic al termenului. El era mereu reales, ceea ce nu se intampla in cazul unui presedinte de republica. Ceausescu era un fel de rege, daca se poate spune asa, mai ales daca tinem cont de traditia monarhica a Romaniei, dar un monarh absolutist, nedemocrat.
Odata cucerita puterea, comunistii au incercat sa-si puna in aplicare programul lor criminal. Iar socul acesta puternic a influentat decisiv Statul, tara noastra aflandu-se, fara voia sa, gravitand pe o orbita politica in jurul URSS. Cu o forma de guvernamant neclara, aducand mai mult spre o monarhie absolutista decat spre o republica.
Acest lucru a influentat decisiv evolutia postdecembrista si e una din explicatiile aparitiei unei coruptii generalizate in societate. Pentru ca o republica presupune domnia legii, nu a unor oameni deasupra legii si care fac, dupa vointa lor, legea. Ceea ce s-a intamplat dupa Revolutia din 1989 a fost influentat de ceea ce a fost inainte. Pentru ca Romania s-a numit si inainte republica, doar ca nu era asa ceva. Spre exemplu, o republica presupune un mandat limitat pentru Presedinte, care niciodata NU e deasupra legii, dar si o limitare temporala a mandatelor. O republica este exact ceea ce spunea sugestiv Presedintele Reagan: sa te limitezi la felia ta de tort, nu sa vrei sa mananci tot tortul. Ceausescu conducea tara cu cei din anturajul familiei sale, care ii erau sau i-au devenit rude, ceea ce e inadmisibil intr-o republica. In general vorbind, intr-o republica nu conduc familii domnitoare. Deci ceea ce a fost in Romania nu a fost o republica. Si mai trebuie spus ca o republica nu trebuie asociata cu vreo dictatura sau vreo forma de dictatura sau totalitarism. O republica este, prin definitie, opusa oricaror forme de totalitarism. Monarhia constitutionala, avand un rege care nu e ales, care nu are mandate limitate, mentine o forma soft de totalitarism. In Anglia NU avem monarhie constitutionala, ci acolo Monarhia are un rol decorativ si perpetueaza o traditie. In mod paradoxal poate, in Anglia, de la Cromwell incoace, forma de guvernamant e una republicana. In schimb republica e opusa oricaror forme de absolutism, de totalitarism. De asemenea mi se pare ca ar trebui spus ca o republica adevarata apara interesele cetatenilor. Comunismul NU a aparat interesele cetatenilor, iar lucrul asta se intelege mai putin, cel putin in Romania, de catre o mare parte din populatie.

Dupa Razboi, Romania a fost obligata sa experimenteze o republica ciudata, impusa de rusi, o tara si un popor cu care tara noastra, poporul nostru NU are nicio caracteristica in comun. Numai vorbesc de faptul foarte grav ca Romania a suferit pierderi teritoriale din partea rusilor, pe care nu a putut sa si le recupereze nici pana azi. Iar Rusia a atentat continuu la independenta si suveranitatea Romaniei, inclusiv pe vremea comunismului.

Din pacate, dupa 1989, realitatile erau inca marcate de comunism. De aceea constructia unei noi cai, o adevarata cale republicana, a fost si este inca una dificila. Mai ales ca, pe langa aspectele obiective, unii nu doresc desprinderea de trecut. De aceea Romania e inca ancorata in trecutul comunist, dar pasi importanti, cu toate erorile comise, s-au realizat totusi. Iar cele mai mari realizari postdecembriste, care nu sunt pe placul unora de la noi, care mai sunt si in conducerea acestui Stat, sunt integrarea in NATO si in UE. Fara indoiala aceste lucruri marcheaza puternic perioada de dupa 1989 si sunt decisive pentru a caracteriza aceasta perioada. Am putea spune ca sunt cele mai mari realizari postdecembriste in planul politicii externe. Pe plan intern, o mare realizare este elaborarea unei Constitutii democratice si republicane, dar in special, am impresia, trecerea la economia de piata libera, cu toate dificultatile inerente perioadei de tranzitie.

Nu putem sa nu vedem si lucrurile negative, spre exemplu faptul ca Romania e a doua cea mai saraca tara din UE, coruptia aproape generalizata care a curpins societatea, legi care inca nu sunt din cele mai bune. Nu putem sa nu vedem milioanele de emigranti din Romania… Sunt lucruri care pot deznadajdui oamenii…

Nu putem sa nu constatam diferenta in termeni antagonici exprimata dintre clasa politica de atunci, care a infaptuit acest maret ideal, Marea Unire, si cea de acum. Trebuie sa remarcam, cu tristete, faptul ca in prezent aceasta clasa politica nu e in stare sa consolideze statutul occidental al tarii noastre. Statutul de membru al UE si NATO al Romaniei. De asemenea nu reuseste sa puna tara noastra pe un drum al prosperitatii si al dezvoltarii. Recentul spectacol, absolut penibil, din Parlamentul European confirma ce spun, din pacate (v. si aici). Din pacate asistam la o scadere a calitatii acestei clase politice la 28 de ani de la Revolutia din Decembrie. Nu degeaba am tinut sa precizez: clasa politica de acum. Constat cu tristete ca fata de anii ’90, care au fost ani foarte dificili, acum nu prea mai avem realizari. Sa ne gandim putin la ce mare realizare inseamna sa dai, dupa aproape jumatate de secol de comunism dur, o Constitutie democratica si cu adevarat republicana, cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, ce mare realizare inseamna trecerea la economia de piata. Dar mai ales ce mare inflaptuire inseamna realizarea unui consens politic intre toate fortele politice din tara – la Consensul de la Snagov ma refer – pentru integrarea tarii noastre in NATO si Uniunea Europeana. Sunt realizari extraordinare, care trezesc cea mai vie admiratie, cu atat mai mult cu cat acestea vin dupa o perioada de comunism extrem de dur si au fost infaptuite cu mari eforturi din partea intregii societati!

Poate ca una din cele mai grandioase realizari din perioada postdecembrista a fost crearea unei societati libere – „aceasta societate libera”, care l-a facut sa vibreze pe Joe Biden cand s-a plimbat prin Bucuresti. Este o realizare splendida la care a contribuit tot poporul roman!!

Toate aceste realizari extraordinare, la care, poate, putini se gandeau, inclusiv dintre partenerii nostri externi, ca ar fi posibile in Romania, trebuie, in prezent, consolidate.

Din pacate, clasa politica actuala pare a da inapoi si e o mare greseala. Dar… drumul e cu suisuri si coborasuri.

Trebuie sa constatam si dificultatile… Pentru ca, obiectiv vorbind, raman in continuare dificultati si nu mici. Procesul de integrare al Romaniei in Uniunea Europeana continua.  Sigur, Romania e membra cu drepturi depline a UE. Insa a aduce Romania, intr-o peroada de timp rezonabila, la nivelul general de dezvoltare al tarilor din Vest e un proces dificil din mai multe cauze, foarte complexe, nu doar de natura economica. Cu atat mai mult cu cat suntem intr-o perioada postcriza care afecteaza tarile din Vest, din Zona Euro. De aici si dezbeterile in legatura cu UE, cum ar trebui sa arate Uniunea Europeana. Cu parere de rau, dar trebuie sa spun ca noi ne implicam prea putin in aceste dezbateri. Si chiar daca nu suntem inca o tara membra a Eurozonei, TREBUIE sa ne implicam mai mult. TREBUIE ca vocea Romaniei sa fie auzita in plan european, evident exprimata competent, la un nivel inalt de competenta si profesionalism, daca se poate cu maxima seriozitate, exprimata intr-un mod cu adevarat doct, chiar daca situatia interna e asa cum e, adica, mai pe sleau spus, destul de proasta (dar e un lucru ce nu va dura prea mult, as zice eu…). Romania trebuie sa constientizeze ca ceea ce se intampla in Vest, in Eurozona, in tarile membre ale Eurozonei si care se constituie in nucleul dur al UE, daca se poate spune asa, o afecteaza. Inclusiv economic. De aceea Romania trebuie sa vina cu o atitudine, trebuie sa vina cu idei. Trebuie sa analizam sa vedem ce se intampla, sa cautam oportunitatile dar sa venim si cu o conceptie proprie despre Uniunea Europeana. Trebuie gandite serios aceste lucruri. Trebuie intarit schimbul de idei cu Tarile din Est, foste comuniste, pentru ca aceste tari sunt asemanatoare intre ele si, deci, ar avea interese comune in UE ce privesc in primul rand dezvoltarea lor, ridicarea nivelului lor, nu doar al celui de trai. Ar trebui sa punem accent pe cooperarea intre toate statele europene, ca sa nu fiu gresit inteles.

Este cu totul inadmisibil ca Romania sa ramana doar exportatoare de forta de munca ieftina, doar o piata de desfacere pentru produsele straine, iar in rest parca sa nu se auda, ca si cum am fi inexistenti, adica sa ne punem singuri intr-o astfel de postura ingrata. Sau sa fim cunoscuti doar prin scandalurile autohtone si prin coruptie – e inadmisibil!! Si, din pacate, la ora actuala, Romania asa este privita in Uniunea Europeana: o tara cu slabe realizari, o tara care exporta masiv fora de munca ieftina, o piata de desfacere, iar in rest mediocritate cat curpinde si, mai ales, coruptie cat curpinde! In felul acesta, desi suntem membri ai UE, noi nu putem progresa. Si de aici vine si pericolul. A ne intari statutul de tara membra a UE depinde mai ales de noi. Pericolul este ca daca noi nu actionam in sensul asta, statutul acesta, castigat greu si cu sacrificii facute de poporul roman, se poate degrada, in detrimentul tarii.

De asemenea trebuie sa facem mult mai mult pentru a intari Parteneriatul Strategic cu SUA, principalul nostru aliat. Ma refer la o consolidare in continuare a relatiei dintre tarile noastre si sub aspect economic, dar nu numai. Ci si sub aspect diplomatic, cultural. Ar trebui sa incepem sa ne cunoastem mai bine, spun asa pentru ca, spre exemplu, Romania e in NATO din 2004. S-a scurs putina vreme si evident ca e nevoie de mai mult timp pentru o aprofundare a relatiilor dintre tarile noastre. Nici romanii nu cunosc bine SUA si nici americanii nu cunosc bine Romania. Deci ar trebui sa ne cunoastem mai bine pentru ca sa avem o cat mai buna, o cat mai fluenta comunicare. Pentru asta nu e suficient doar sa stii foarte bine limba engleza sau sa cunosti foarte bine limba romana.

Ceea ce constat eu – si mi se pare un lucru foarte bun si, de ce nu, un punct de plecare foarte favorabil in intarirea relatiilor dintre Romania si SUA – este ca americanii, si ma gandesc la mari oficialitati din SUA, sunt uimiti cand privesc la tara noastra, in sensul bun al cuvantului. Asa cum Joe Biden a fost uimit de „aceasta societate libera” pentru ca el n-a crezut, nu si-a imaginat vreodata ca intr-o tara fosta comunista, cu un comunism atat de dur cum a fost la noi, e posibil sa ajungi la o societate libera ce nu e cu nimic mai prejos decat cea din America. Trebuie stiut, de asemenea, ca inclusiv pe vremea lui Ceausescu, ei au privit cu uimire politica de independenta a lui Ceausescu fata de Uniunea Sovietica. Ei pur si simplu nu-si imaginau ca e posibil asa ceva in Romania si credeau ca Romania va trece in randul Tarilor Nealiniate, lucru ce a provocat, la vremea respectiva, o si mai mare uimire. Asa cum au privit cu uimire evolutia tarii noastre dupa Revolutie pentru ca ei nu credeau ca aici se poate construi o societate libera si o economie de piata libera. Ei se gandeau la tarile Grupului de la Visegrad, care n-au experimentat un comunism atat de dur ca cel din Romania. Luau in calcul si chestiuni de ordin cultural. Dar ca Romania, cu eforturile voluntare ale intregului popor roman, poate construi „aceasta societate libera” nu prea isi imaginau… Trebuie spus, de asemenea, ca George Bush Sr., republican, l-a privit cu umire pe Ceausescu pentru decizia sa conservatoare de a plati toata datoria publica a tarii, refuzand sa primeasca bani din SUA, dar dorind relatii economice cu Statele Unite. This is amazing! Si ganditi-va ca alti dictatori faceau bani, pentru ei personal, din traficul de droguri de pe teritoriul Statelor Unite!!

E fascinant daca stai sa contempli aceste lucruri. E ca si cum, scuzati-mi comparatia, o femeie frumoasa l-ar privi cu uimire pe un barbat cu care nu are, de fapt, nicio relatie de dragoste. E uluitor chiar!!

Romania este si trebuie sa ramana de partea Statelor Unite! De asemenea, noi trebuie sa ne ajutam partenerul nostru. Nu doar ei sa ne ajute pe noi. Noi putem sa-i ajutam, spre exemplu acum, cand o serie de scandaluri afecteaza Casa Alba, Hollywood-ul si sunt menite pentru a degrada imaginea Americii in lume si in special a Casei Albe. Noua nu trebuie sa ne fie indiferente astfel de lucruri, pentru ca, indirect, ne afecteaza si pe noi. Noi trebuie sa avem cu ei un parteneriat robust, bine inchegat. Iar diplomatia noastra trebuie sa actioneze in consecinta.

februarie 8, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii