Halucinant…

Cam acesta ar fi cuvantul potrivit care ar caracteriza intr-un mod extrem de concis ceea ce s-a petrecut la Caracal.

Fara indoiala, rapirea si uciderea unei fetite de 15 ani de catre un nemernic este o monstruozitate si o mare drama. Numai ca nu s-a intamplat doar asta.

Trebuie spus ca a fost si un pic de noroc pentru ca fata, Alexandra Macesanu, a gasit un telefon mobil in locul in care era sechestrata, telefon care nu era al ei, si a reusit sa sune la 112 – Serviciul de Urgente care tine de STS (Serviciul de Telecomunicatii Speciale). A fost un noroc faptul ca a gasit, totusi, acel telefon, altminteri greu de admis ca acel criminal ar fi fost prins. Pentru ca a mai fost inca o fata rapita, despre care nu se mai stia nimic, Luiza Mihaela Melencu, disparuta din 14 aprilie… Or, din cate inteleg, pistele duc spre acelasi suspect, Gheorghe Dinca, zis „Popicu”, fost mecanic auto care practica ilegal taximetria. In curtea acestui individ s-au descoperit resturi de oase umane – v. aici.

Insa o uriasa problema de abia din acest moment incepe sa se contureze si sa se puna. Fata a reusit sa sune de trei ori la Urgenta. STS ar fi trebuit sa identifice rapid locatia de unde s-a telefonat, unde era fata. S-a putut constata fara tagada ca STS nu are aceasta capacitate – lucru foarte grav – ducand in eroare Politia cu trei adrese false. Au trmis, de exemplu, Politia la 10 km. de locul de unde s-a sunat. Astfel Politiei i-a trebuit 19 ore sa gaseasca locul unde se afla fata si de unde daduse telefon. Odata gasit locul, pentru ca n-au primit hotararea procurorului de a intra in acea casa si a efectua perchezitia, politistii au asteptat trei ore in fata casei, fara sa poata sa actioneze in vreun fel.

Mai trebuie spus, sa nu uitam, ca tatal fetei a reclamat la Politia din Caracal disparitia fetei, sefii de la Politia din localitate – cel putin asa am inteles din relatarile din presa – l-au luat la misto spunandu-i ceva de genul: „Lasa bre ca o sa se intoarca cu prietenul ei de mana” si amenintandu-l pe bietul om ca va plati perchezitia si tot ce va desfasura Politia in cazul in care nu se va gasi nimic grav si ipoteza sefului Politiei se va adeveri. Evident, e inadmisibila atitudinea Politiei locale! Cu totul si cu totul inacceptabila, daca e adevarat – ca parca nu-ti vine sa crezi!! – ceea ce s-a relatat in presa.

Ca sa intelegem mai bine ar trebui sa ne punem intrebarea: cum ar fi trebuit sa se desfasoare in mod normal lucrurile?

In mod normal, STS ar fi trebuit sa identifice in cateva secunde locatia de unde fata a dat telefon. In urmatoarele secunde ar fi trebuit sa anunte Politia din Caracal si sa-i comunice locatia. Toata treaba asta cred ca ar fi durat maxim 2 minute. In urmatoarele doua minute un echipaj de politie ar fi trebuit sa se deplaseze la locatia respectiva. Toate aceste operatiuni ar fi durat maxim 5 minute.

In mod logic, din moment ce e vorba de un caz de rapire si sechestrare de persoana, anuntat prin Serviciul Urgenta, cu atat mai mult cu cat tatal fetitei a anuntat disparitia fetei la Politie, echipajul respectiv ar fi trebuit sa-l someze pe suspect sa deschida usa, iar daca lucrul asta nu se intampla in cel mult un minut, ar fi trebuit sa forteze intrarea in curtea si in casa suspectului cu tot armamentul din dotare, pentru ca suspectul ar fi fost posibil sa fie inarmat.

Altminteri nu se justifica acest Serviciu de Urgente, pentru ca intr-o chestiune urgenta trebuie actionat urgent.

Politistii nu doar ca n-au putut ajunge urgent la locatia respectiva, dar au mai asteptat si trei ore pentru ca procurorul sa le permita intrarea in acea incinta si in acea casa.

Stau si ma  intreb: de ce procurorul nu a incuvintat imediat, pe loc, interventia, dat fiind faptul ca era vorba de un caz de rapire si sechestrare de persoana care s-ar fi putut solda, cum s-a si intamplat, cu uciderea victimei si apoi politistii aveau o pista care i-a condus spre acea locatie – alta decat cea pe care ar fi trebuit sa le-o furnizeze STS-ul – deci era foarte clar ca Procuratura n-ar fi avut de ce sa se opuna unei descinderi imediate si a unei intrari imediate in curtea si casa suspectului respectiv.

Ceea ce a facut Procuratura – daca asa stau lucrurile – se numeste obstructionarea activitatii organelor de Politie!!!

Toate aceste disfunctionalitati extrem de grave au avut drept rezultat imposibilitatea salvarii acelei fetite de 15 ani si, deci, moartea acesteia.

Extrem de grav ca nici acum, dupa vreo 12 ani, daca am inteles bine, de la o procedura de infringement pentru ca STS nu avea capacitatea sa localizeze apelurile telefonice, nici acum STS nu are aceasta capacitate. Nici cand a fost vorba de accidentul aviatic din Muntii Apuseni (v. si aici) nu s-a putut localiza aeronava prabusita decat cu foarte multa greutate si lentoare. Nici acum, din cate inteleg, nu stam mai bine la capitolul asta. Greu de inteles de ce nu s-a procurat pana acum echipamentul adecvat pentru ca sa se poata afla rapid locatia de unde se suna in cazul unui apel de urgenta. Dupa parerea mea este vorba de o sabotare a STS-ului de ani de zile pentru a nu fi dotat cu ceea ce trebuie iar SRI ar trebui sa scaneze informativ aceasta institutie si nu numai pentru a vedea cine saboteaza sau ce se intampla de fapt. E clar ca STS ar fi trebuit sa aiba cel mai modern si sofisticat echipament, indiferent cat ar fi costat, cand am o Rusie agresiva in coasta. De ce nu se intampla atunci asa ceva?

Echipament pentru ca sa pot localiza un avion care s-a prabusit n-am, pentru ca sa pot localiza un telefon care a sunat la Urgenta n-am, corvete n-am… In schimb, Ucraina a sechestrat la Izmail un petrolier rusesc… Va recomand, desigur, sa (re)cititi si postarea mea precedenta. Sunt prea multi de „n-am” in ecuatia asta. Adica n-avem dotarea si tehnica necesara pentru a face fata unui eventual conflict, lucru extrem de ingrijorator. Iar Statul nostru, desi ar trebui s-o faca pentru ca asa e democratic, nu ne da explicatii coerente. Iar ceea ce s-a intamplat acum slabeste in mod evident increderea cetatenilor in Stat.

Halucinant, cu adevarat halucinant e si altceva… Daca stai sa analizezi mai pe indelete toate aceste disfunctionalitati, ele seamana cat se poate de bine cu cele petrecute la Revolutie, unde s-au impuscat unii pe altii. Atunci Armata nu era dotata cu echipamente de comunicatie moderne, pana a adus Gen. Stanculescu – care era si responsabil cu dotarea Armatei – statiile Motorola. Acum – de fapt de ani de zile – STS nu are echipamentul necesar pentru identificarea cu maxima acuratete a unui apel telefonic dat la Urgenta.

Amintiti-va la Revolutie ce s-a intamplat la Otopeni, in fata MApN-ului, cand l-au omorat pe col. Trosca… Iar acum Politia ajunge dupa 19 ore si dupa ce au ajuns mai sta trei ore in fata imobilului respectiv pentru ca procurorul nu stia ce sa faca si nu le permitea sa intre in curtea aceea si in casa suspectului. Dar ceea ce te uluieste este lipsa de coordonare intre STS si Politie, intre Politie si Procuratura… Datorita unei asemenea lipse de coordonare, la Revolutie s-au impuscat intre ei, au tras unii in altii si in haosul creat s-au luptat unii cu altii: Armata cu Armata sau Armata cu Securitatea, adica s-a creat un haos general in care au murit aiurea oameni.

Viorica Dancila a iesit azi in fata camerelor de luat vederi facand apel sa nu se politizeze aceste evenimente, desi impresia mea, vaga, ce-i drept, este ca ea a incercat sa le politizeze cand a pomenit de un nou referendum pentru inasprirea pedepselor pentru criminali, violatori, pedofili. Deci Romania o tine din referendum in referendum… Populismul se vede cat se poate de clar. Insa nu asta e problema. Ci disfunctionalitatile din institutiile Statului care persista de ani de zile, care dupa ce ca s-au cronicizat, din lipsa de luare de masuri s-au mai si agravat. A propune in mod populist referendumuri, ne pricepem. Nu rezolvam astfel mare lucru pana ce nu atacam adevarata problema: disunctionalitatile din institutiile Statului Roman, intens politizate, nemeritocratice, locuri ideale pentru parcarea clientelei politice si, deseori, focare de incompetenta si coruptie. De asemenea, dupa parerea mea, avand in vedere si situatia internationala actuala, trebuie ca serviciile noastre de informatii sa verifice daca nu cumva exista persoane plantate ad hoc in Stat de catre Puteri straine tocmai in scopul de a-i gripa activitatea si de a crea astfel de disfunctionalitati.

Sa ne gandim ca asemenea defectiuni in activitatea Statului au costat o viata de om… Poate chiar mai multe…

Mi-e teama ca asemenea dereglari, care incep sa fie evidente, sa nu ne coste chiar mai mult…

In rest… ce as putea sa-i spun Alexandrei sau Luizei…? Dumnezeu sa va odihneasca in pace!

Poate ati ajuns intr-o lume mai buna… Sa dea Dumnezeu!

Enigma motiunii de cenzura…

Am privit zilele acestea scena politica romaneasca. Am inteles discursul populist al Presedintelui si acompaniamentul partidului care-l sustine pentru cel de-al doilea mandat: PNL. Si Referendumul pe Justitie a avut un caracter populist, fara indoiala. Si discursul Presedintelui de dupa aflarea rezultatelor privind demisia Guvernului.

Ca sa dai jos Guvernul Dancila, nu se poate realiza, constitutional vorbind, decat prin motiune de cenzura. Daca motiunea nu va trece ai putea spune ca nu va trece si basta! Insa lucrurile ar trebui usor nuantate… Dar daca va trece?

Daca va trece, atunci sunt doua posibilitati:

1. Guvernul actual cade si Presedintele va trebui sa desemneze un nou premier. Doar ca majoritatea parlamentara ramane aceeasi, cea a PSD-ALDE…
2. Daca e respins de catre Parlament acest al doilea premier desemnat de catre Iohannis, mergem spre alegeri anticipate.

Dar ce se va intampla daca, totusi, cade actualul Guvern. Ca nu e deloc clar… PSD-ALDE, avand majoritatea in Parlament, Presedintele ar putea sa desemneze un premier tot de la PSD-ALDE. Dar in urma consultarii cu partidele s-ar putea ca sa se respinga ideea anticipatelor de catre toata lumea. Daca nu, vor fi alegeri in cel mai scurt timp… Insa nu e deloc foarte clar, tinand cont de rezultatele alegerilor europarlamentare, ca unul din cele trei partide: PNL, PSD, USR-PLUS s-ar putea detasa semnficativ. Cu alte cuvinte, rezultatul ar putea fi unul similar alegerilor ce tocmai au trecut, cele europarlamentare. In acest caz, neavand niciunul o majoritate absoluta (50%+1) solutia ar putea fi un Guvern de Uniune Nationala pana la alegerile la termen (daca nu intervine si altceva pe parcurs).

Pe de alta parte, parerea mea este ca nici PNL si nici USR-PLUS nu doresc sa preia guvernarea. De ce ar prefera lucrul asta inaintea alegerilor la termen? La guvernare te erodezi. Nici una din cele doua formatuni politice nu cred ca are un astfel de interes. Pe de alta parte, PSD ar putea sa treaca in Opozitie si in felul acesta s-ar opri erodarea prezenta acum foarte acut intrucat partidul e la guvernare, principalul partid de guvernamant. Dimpotriva, in Opozitie, PSD ar putea acumula un semnficativ capital electoral pentru ca in Opozitie ai timp destul sa concepi strategii eficiente de atac la adresa Puterii, cu atat mai mult daca cei care preiau guvernarea nu sunt pregatiti. Iar cei care ar veni la guvernare ar putea avea mai multe probleme decat PSD-ul care ar trece in Opozitie…

O alta chestiune e cea legata de Justitie. Am auzit la Realitatea ca 80% din primarii PNL au dosar penal. Sper ca am auzit bine… In asemenea conditii eu nu cred ca PNL doreste sa-si asume o guvernare in spiritul Referendumului deja validat. Parerea mea este ca avem de a face cu o complicitate subtila intre PNL si PSD pentru ca ce a vrut sa faca PSD in domeniul Justitiei avantajeaza si pe multi din PNL. In schimb PNL nu a fost la guvernare si, astfel, este desigur comod sa-i lasi pe ei sa faca treaba murdara, fara sa te murdaresti si tu pe maini.

Pentru USR-PLUS, a guverna cu PNL si/sau cu PSD nu e avantajos. In general, pentru ei n-ar fi foarte avantajos sa fie la guvernare. Erodarea i-ar putea marca negativ. De aceea pentru ei important este sa creasca, iar pentru asta trebuie rabdare si sa astepte alegerile la termen. Iar pana la alegerile la termen, vedem noi ce-o mai fi. Pana atunci ar avea timp suficient sa se clarifice din punct de vedere ideologic, lucru legat si de apartenenta la una din familiile politice europene. Deci USR-PLUS ar avea lucruri mai bune de facut decat sa preia guvernarea sau sa faca parte dintr-una noua.

Cu alte cuvinte, mie nu mi se pare deloc clar, fara dubii, ca cei care vor sa initieze aceasta motiune de cenzura impotriva guvernarii actuale PSD-ALDE, chiar doresc sincer ca aceasta motiune sa fie votata si Guvernul Dancila sa pice. E adevarat ca daca acest Guvern cade – asa cum a remarcat si maestrul Cristoiu – nici Klaus Iohannis nu va mai avea un „sac de box”. De aceea este sub semnul intrebarii si daca Iohannis isi doreste ca motiunea sa treaca. Pentru ca tot ce a facut el dupa alegeri sta sub semnul populismului specific unei campanii electorale, lucru de inteles daca doreste un al doilea mandat.

Romania – si trebuie spus extrem de clar lucrul asta pentru a nu crea confuzii nedorite, cred, de nimeni – NU are alegeri la mijloc de termen, cum sunt in SUA cele pentru Congres. Insa nici acolo, chiar daca aceste alegeri la mijloc de termen sunt castigate de catre cei care erau in Opozitie, NU se schimba Executivul. Presedintele nu poate fi schimbat decat prin impeachment, ceea ce e cu totul altceva decat alegerile. Deci se poate schimba o majoritate in Congres, dar asta nu inseamna ca se schimba si Executivul de la Casa Alba, indiferent de cat de nemultumita ar fi acea majoritate fata de Presedinte.

De aceea a ajunge la anticipate in urma rezultatelor alegerilor europarlamentare – care nu au dat un rezultat prin care sa spui ca un partid din cele trei se detaseaza net de celelalte doua – este o „inovatie” care conduce mai degraba la o acuta si nedorita instabilitate politica.

M-am referit la rezultatul de la europarlamentare pentru ca aici e un caz interesant. S-a vorbit, de exemplu, de „victoria” Aliantei 2020 – USR-PLUS. De fapt, nu-i vorba de nicio victorie ci de faptul ca trei partide – PNL, PSD, si Alianta 2020 (USR-PLUS) – sunt cam la egalitate, cu mici diferente intre ele, cu PNL, e adevarat, pe primul loc. Dar de la 28% la 21% diferenta nu e deloc una foarte mare. Desigur, nici daca am fi avut o victorie clara, la un scor categoric, a unui partid la europarlamentare, n-as prea crede ca solutia ar fi neaparat alegerile anticipate ca sa ne punem, intr-un fel, in acord cu americanii care au, e adevarat, alegeri la mijloc de termen, numai ca acelea nu sunt europarlamentare. Si la ei, cum aratam mai sus, nu se schimba neaparat si Executivul.

In Romania insa exista si o alta mare problema, dupa cum arata fostul premier, Dl. Adrian Nastase:

„In aceste conditii, fara o buna pregatire, Congresul PSD, din 29 iunie, fara o buna pregatire, risca sa sparga in bucati partidul si sa duca la o criza guvernamentala.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Lucrul asta s-ar putea intampla daca nu exista o unitate reala in partid sau daca unitatea asta e doar mimata. Dupa parerea mea, la ei sunt grupuri de interese interesate – nu tot partidul – in chestiunea amnistiei si gratierii si schimbarii Codurilor Penale si Legilor Justitiei in sensul de pana acum, cu Dragnea la timona partidului. Insa nu doar la PSD, cum aratam in postarea anterioara, exista astfel de interese. Daca Congresul va da o alta linie politica partidului, spre exemplu una reformista, lucrul asta s-ar putea sa nu fie acceptat de catre toti. Or, asa ceva poate fi destul de periculos, tinand cont de actualul „mediu regional complicat”, ca sa reiau exprimarea D-lui. Nastase. In general, instabilitatea politica in Romania, avand un „mediu regional complicat”, nu e ceva de bun augur. Stabilitatea politica trebuie asigurata pana la alegerile legislative la termen.

Din pacate, Iohannis a venit doar cu ideea „sa dam jos Guvernul Dancila”, fara a veni si cu solutii. Explicabil, pentru ca Presedintele s-a aflat in punctul de maxim al populismului postelectoral, imbatat de rezultatul Referendumului si al alegerilor, vazute de domnia sa drept o mare victorie, nu-i asa, a romanilor.

Realitatea e ca lucrurile nu-s deloc clare.

Nu prea inteleg…

Faptul ca Guvernul a schimbat prin OUG modul de alegere al presedintilor consiliilor judetene – prin votul secret al cetatenilor – mi se pare un lucru bine venit. Intocmai ca si primarii. Presedintii de consilii judetene ai PNL au fost de acord cu ceea ce a facut Guvernul.

Pana acum, din cate am inteles, presedintele CJ era ales prin votul consilierilor judeteni. Era, de fapt, rodul unui aranjament politic.

Cu sistemul asta, se vede destul de limpede ca avem asa-numitii baroni locali. Lucrurile nu s-au schimbat. Si, daca inteleg bine, noi nu vrem asta. Si atunci singura cale democratica de indreptare a situatiei care ar putea sa fie? Nu cumva votul secret, liber al cetatenilor? Cam asa e, nu?

Am auzit comentarii in presa ca ordonanta va avea ca efect nu doar mentinerea, dar si consolidarea pozitiilor actualilor baroni locali. Nu zau? Dar de ce nu vorbeste nimeni ca in felul acesta, prin votul liber al cetatenilor, ar putea creste competitivitatea politica. Si crescand competitivitatea politica ar trebui sa dispara ceea ce de multi ani se numeste „baronetul local”.

Spuneam: intocmai ca si primarii. Dar atunci cum se face ca unul ca Radu Mazare a stat 15 ani primar la Constanta? Ales fiind in proportii absolut majoritare, cred ca nu ma insel, de cetatenii municipiului Constanta. Multi il regreta si acum pe Mazare si cred ca multi l-ar alege din nou, poate chiar intr-o proportie uriasa, daca ar putea sa candideze din nou.

Si atunci?

Si atunci eu stau si ma intreb cum se face ca PDL, PNL au  fost la Constanta atat de slabi, atat de necopmpetitivi politic? Pentru ca asta e adevarul. Mazare ar fi fost si acum primarul Constantei daca nu ar fi fost indepartat cu ajutorul DNA. Insa lucrul asta nu scuza lipsa de competitivitate a unor partide politice.

In alta ordine de idei, legat de referendumul ce tocmai trecu, am auzit comentarii in presa. Era la Realitatea o doamna de la PNL, sa ma scuze ca nu i-am retinut numele. Intelegeam de la dansa ca Referendumul asta pe Justitie e obligatoriu. Eu stiam – cel putin asa s-a comunicat – ca e consultativ. Deci, cum adica, e obligatoriu, dar e consultativ?

Pe de alta parte, am constatat cu o oarecare surprindere ca eram pe aceeasi lungime de unda, cum se spune, cu D-na. Ioana Ene Dogioiu care se intreba, exprimandu-si argumentat si justificat indoiala, cum se va aplica acest referendum. Pentru ca el nu se prea poate aplica. Ca sa-l aplici trebuie sa schimbi Constitutia. Dar acest Referendum, initiat de Presedinte, a fost indreptat impotriva lui Dragnea, contra PSD-ului lui Dragnea si a actualului Guvern – de asta Presedintele a si cerut demisia imediata a premierului.

Referendumul acesta nu a avut ca scop schimbarea Constitutiei, pentru care trebuie – conform Constitutiei – un nou referendum. Ca pentru revizuirea Constitutiei trebuie un nou referendum, lucrurile sunt clare precum cel mai curat cristal: referendumul actual – asa cum l-a definit si Presedintele, de altfel – a fost unul de consultare a populatiei. Presedintele Iohannis a si spus ca doreste sa stie ce vor romanii. Deci pentru ca sa schimbi Constitutia, trebuie un nou referendum.

Problema mare e alta!! Nici Presedintele, nici PNL si, de altfel, niciun partid politic, nu au un Proiect de revizuire a Constitutiei dar unul despre care sa putem spune cu inima impacata ca e serios si putem sa-l luam in considerare.

Si atunci cum vrei tu sa propui un referendum pentru modificarea Constitutiei, in care ideile din cele doua intrebari ale Referendumului pe Justitie sa fie inglobate, cand nici macar nu exista un Proiect in acest sens, unul serios, viabil, si nu asta a fost scopul Referendumului pe Justitie.

Presedintele vorbea de trecerea ideilor din cele doua intrebari, votate de romani, in cadrul legislativ – lucru ce nu se poate realiza fiindca ori intra in contradictie cu Constitutia, ori ar provoca blocaje legate, de pilda, de faptul ca Guvernul n-ar mai putea emite OUG-uri pe Justitie. Intr-o postare anterioara spuneam:

„Dar si cel care a votat cu „Nu” la ambele intrebari nu inseamna ca-si doreste sa aiba o tara care sa fie un fel de rai al coruptiei. Acest referendum a avut motivatii ideologice – anticoruptia ideologizata. Spre exemplu, la intrebarea legat de amnistie si gratiere – de ce sa nu fii de acord cu asa ceva? A ierta este crestineste, a indrepta un om este crestineste – nu a-l distruge si nu vorbesc neaparat de distrugerea lui fizica. Doamne, fereste! Iar la intrebarea cu ordonantele de urgenta in domeniul Justitiei scl., a nu fi de acord cu acestea ar putea insemna sa-ti asumi, printr-o astfel de atitudine, perfectiunea actualului sistem judiciar de la noi: daca sistemul este perfect de ce mai trebuie, de ce ar mai fi necesare ordonantele de urgenta? Dar poate ca sunt oameni care nu vor sa-si asume aceasta „perfectiune” – cu ghilimelele de rigoare, fireste. Pe de alta parte, daca, pe langa Avocatul Poporului, ar mai fi si alte institutii care sa conteste la CCR ordonatele de urgenta stau si ma intreb cum se va guverna in astfel de conditii, daca se mai poate guverna intr-un astfel de mod. Daca fiecare institutie, cu oamenii ei, interesele de acolo, ar incepe sa conteste fiecare – lucru care s-ar putea intampla – ar putea genera un blocaj cvasitotal.”

Pe de alta parte, e logic ca Presedintele sa propuna un Pact National pe aceasta tema, deoarece el a initiat referendumul, referendumul a fost validat si a fost votat cu „da” la ambele intrebari intr-un mod majoritar din cei care au votat si pentru ca am intrat in campania electorala.

Este iarasi logic sa consideri acest Referendum drept un tool eficient de marketing politic, cum declara Dl. prof. Adrian Cioroianu, pentru ca Presedintele trebuia sa vina cu ceva spectaculos in aceasta campanie electorala, sa le raspunda astfel criticilor sai care spun despre el ca 5 ani de zile n-a facut nimic.

Dar trebuie sa-l intelegem pe Presedinte si dintr-un alt unghi. El s-a opus modificarilor legislative operate de PSD-ALDE sub Dragnea tot trimitandu-le la CCR. A cautat sa amane, sa tergiverseze cat a putut, cat ii permite legea. Chestiunea principala este ca nu prea exista un alt mod de a i te opune eficient lui Dragnea decat acesta: Referendumul, care a fost dublat si de o infrangere severa a PSD-ului. Dar referendumul era singurul lucrul constitutional si eficient pe care il avea la dispozitie si care, desigur, trebuia folosit. Condamnarea lui Dragnea, cel putin teoretic, nu era sigura. De exemplu, s-ar fi putut amana din nou. N-a fost sa fie, dar…

In orice caz, in ceea ce priveste condamnarea lui Dragnea, e cat se poate de batator la ochi faptul ca acest lucru s-a consumat a doua zi dupa alegeri. Acest aspect viciaza decizia instantei in sensul ca nu se poate sa nu-i pui sub semnul intrebarii acuratetea, fie si numai in forul tau interior. Acest aspect induce ideea ca inca NU avem o Justitie independenta (dar cine zice ca o avem?), ci una controlata politic (cine spune ca n-ar fi?).

Poate ca intr-un viitor Proiect de revizuire a Constitutiei ar trebui sa avem in vedere independenta reala a Justitiei precum si o reforma in zona Serviciilor Secrete prin intarirea controlului democratic asupra acestora si evaluarea lor in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului. Printre altele si ca sa nu ne mai tot plangem de ce a facut un prim-adjunct al directorului SRI, indiferent cum s-ar numi el. Sunt Serviciile noastre Secrete reformate in spiritul unei reale democratii, in spiritul statului de drept? Daca nu, atrunci de ce ne tot plangem? Sau e vorba din nou de ipocrizie?

Despre starea actuala a Statului…

Citeam aceasta postare a D-lui. Nastase si mi-a venit sa fac urmatorul comentariu:

 – Foarte interesant in zilele noastre: Dragnea n-are nicio incredere in SRI. Ca n-are incredere in Eduard Hellvig, mi se pare cat se poate de clar. Pentru ca nu e omul sau ci il percepe ca fiind omul lui Iohannis. Va dati seama, desigur, cata incredere poate sa aiba in Iohannis. El n-a avut incredere nici in premierii pe care i-a pus in functie: Sorin Grindeanu si Mihai Tudose. Initial l-a pus in functie pe Grindeanu, ca sa-i dea posibilitatea lui Iohannis sa colaboreze cu Guvernul. A observat repede ca a facut o greseala si l-a dat jos. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Tudose. Atat Tudose cat si Grindeanu erau apropiati de SRI. Cum si-a dat seama ca influenta Presedintelui ii e defavorabila, i-a dat imediat jos. Si a pus-o pe Viorica Dancila, fara indoiala o nulitate – da, dar manevrata de Dragnea si in care acesta are increderea ca nu-l va trada – tocmai pentru ca Iohannis sa nu aiba cu cine colabora.

Dragnea se teme de Iohannis. Stie ca poate fi tradat. El nu are incredere nici macar in tot PSD-ul. N-a avut incredere nici in Ponta, un apropiat de SIE, din cate inteleg. Totusi, parerea mea este ca Dragnea are informatii din interiorul Serviciilor, de la oamenii sai de incredere. Exista o parte din Servicii care il sustin pe Liviu Dragnea. E o ipoteza…

Asa stand lucrurile, la ora actuala Statul Roman pare rupt in doua parti principale: pe de o parte avem Palatul Cotroceni, deci Iohannis si Palatul Victoria unde o avem pe Viorica Dancila (citeste: Dragnea), care nu comunica intre ele, parca ar fi doua multimi disjuncte, dar nu numai atat: care manifesta cea mai mare ostilitate una fata de cealalta, fiind in zilele noastre intr-o veritabila stare de razboi politic.

Parerea mea e aceeasi cu a altor analisti: Dragnea isi apara pielea. Interesele sale personale trec peste interesele tarii si primeaza in fata acestora. El e intr-o situatie dificila, riscand sa fie condamnat penal cu executare in a doua instanta si sa piarda tot. Si nu doar el e in situatia asta. Bine ar fi fost ca Dl. Dragnea sa demisioneze, la fel ca si D-na. Dancila si PSD sa vina cu un alt Guvern si o alta conducere la varf, fara probleme penale. Nu mi se pare ca se va intampla lucrul asta. Tot din cauza intereselor sale personale si principalei sale vulnerabilitati – problemele penale grave pe care le are – Liviu Dragnea nu prea e interesat de UE si valorile europene, care sustin statul de drept, adica acel stat de drept care l-ar putea trimite pentru cativa ani in puscarie. Din aceasta cauza, pe Liviu Dragnea nu-l intereseaza prea tare daca Romania pierde sau nu presedintia UE. Mie mi se pare ca, pentru Dl. Dragnea, indepartarea de UE e un lucru chiar salutar, la fel si pentru Dl. Tariceanu, pentru ca interesele lor personale nu corespund cu valorile promovate la ora actuala de Uniunea Europeana. Ba chiar dimpotriva, valorile europene – in special cele legate de Justitie, Democratie si Stat de Drept – intra in contradictie cu interesele lor de asa maniera incat daca le accepta nu mai au pe unde sa scoata camasa.

Avand in vedere mecanismul constitutional de declansare al anticipatelor, e greu de crezut ca vom avea alegeri anticipate. PSD-ALDE au castigat la scor alegerile si au in Parlament o majoritate confortabila. In interiorul PSD – foarte slabe reactii. Trebuie subliniata si salutata atitudinea D-nei. Ecaterina Andronescu care a cerut demisia lui Dragnea, dar si a D-nei. Dancila. Insa reactiile in PSD impotriva lui Dragnea, trebuie spus, sunt foarte timide, aproape inexistente, asa ca nu prea vad cum pot sa conduca la schimbari esentiale, de exemplu demisia lui Dragnea. Si, pe cale de consecinta, caderea actualului Guvern. M-as fi asteptat, totusi, la reactii mai ample in PSD impotriva actualei  conduceri a partidului, dat fiind faptul ca un sondaj realizat de o casa de sondare a opiniei publice, apropiata de PSD, cum a transmis Realitatea, facut dupa tulburarile din 10 august, au dezvaluit o cadere dramatica a PSD-ului. E adevarat insa ca nici despre PNL sau USR nu putem spune, privind la ce spunea sondajul, ca au dat dovada de performante deosebite, dimpotriva.

Trebuie spus ca o caracteristica a actualei perioade politice din Romania o constituie slabiciunea cronica, as spune, a Opozitiei.

Sondajul arata ca a scazut PSD, nu ca a crescut PNL, dimpotriva…

La ora actuala avem, cum aratam si mai sus, un veritabil razboi politic intre Palate, dus pe un fond de neincredere aproape totala intre cele doua entitati. Scrisoarea Vioricai Dancila catre Comisia Europeana este un atac al lui Liviu Dragnea la adresa lui Iohannis, pe care il acuza nici mai mult, nici mai putin de instigare la lovitura de stat. Pe de alta parte, teza asa-zisei „lovituri de stat” e larg vehiculata in Scrisoare pentru a justiifca interventia bestiala a Jandarmeriei impotriva unor manifestanti pasnici si de a camufla incompetenta acestei institutii in a actiona doar asupra grupusculelor care au dat dovada de acte de violenta. Ca aceasta Scrisoare e o greseala – in primul rand n-am auzit ca sa se fi cerut de la Bruxelles vreo justificare Guvernului Dancila – cred ca lucrurile sunt extrem de clare.

Din aceasta situatie rezulta o serie de vulnerabilitati pentru Statul nostru. Politice si de securitate. Guvernul nu colaboreaza, institutional, desigur, nici cu SRI si nici cu Presedintia. Pentru Liviu Dragnea, seful celui mai mare partid din Romania, principalul partid de guvernamant, PSD si omul care conduce de facto Guvernul, Presedintele Romaniei e un dusman feroce!! Adevarul e ca si Iohannis le-a trimis atatea legi inapoi in Parlament, apoi la CCR – adica nu e DELOC de acord cu ceea ce propune PSD-ALDE.

Deocamdata pacea sociala e cumparata de actuala Coalitie prin maririle de salarii si pensii, dar trebuie spus ca actualele poltici guvernamentale nu doar ca nu multumesc pe toata lumea, ca nici nu pot s-o faca, dar provoaca dezechilibre economice si chiar nemultumiri in paturi destul de largi ale populatiei.

Acestea ar fi principalele vulnerabilitati, care influenteaza si politica externa a tarii, inclusiv pozitia noastra in UE.

Aceste defectiuni ar trebui neaparat reparate cat se poate de repede. In caz contrar am putea asista la o depreciere a tarii noastre pe plan international. Iar pe plan intern, de o revigorare a fortelor ostile Romaniei. In plan economic, riscurile raman destul de ridicate – PSD-ALDE ar trebui sa ia aminte – fiind posibila, in continuare, o criza de proportii mari in Romania.

Intr-un fel are dreptate si Tudorel Toader…

Cand e de criticat, trebuie sa criticam. Iar cand are dreptate, trebuie sa spunem ca are dreptate, chiar daca nu ne face placere.

Cand Justitia se bazeaza pe ceva dubios, actul de justitie este din start alterat. Ciuma aceasta care a bantuit Justitia romana se numeste Protocoalele incheiate intre SRI si tot felul de ministere si institutii, inclusiv cele de forta.

Ca aceste Protocoale au creat o stupoare in UE, e un lucru cat se poate de normal. Pentru ca in mod normal trebuia sa existe o lege, al carei proiect sa fie supus dezbaterii publice, apoi sa fie votata in Parlament si sa fie supusa controlului de constitutionalitate la CCR. Atunci lucrurile ar fi fost normale. S-ar fi desfasurat in mod legal.

In Romania, din pacate, nu s-a intamplat asa, preferandu-se varianta indoielnica a Protocoalelor, punandu-se astfel sub semnul intrebarii actul de Justitie la noi in tara.

Europa vestica nu e infectata de microbul comunismului. Romania, din pacate, inca mai e! De aceea la noi varianta Protocoalelor a parut cat se poate de normala celor in cauza sa le aplice. Intr-o societate bolnava ceea ce e anormal e considerat bun. S-a dat o Putere foarte mare Serviciilor, acestea atingand astfel Puterea fostei Securitati! In baza acestor Protocoale se putea face orice abuz, exact ca pe vremea comunismului.

De aceea revizuirea solutiilor date de instanta, propusa de Tudorel Toader, este o masura salutara. Iar aceste Protocoale ar trebui sa fie anulate; masura fiind una administrativa se poate realiza usor.

Ceea ce vrea Tudorel Toader este o reparatie fata de cei care nu au avut parte de o Justitie dreapta. Ci de una indoielnica – din aceasta cauza lucrurile nu pot ramane asa.

Pe langa Tudorel Toader a mai avut dreptate si Rares Bogdan. Referitor la faptul ca avem oameni slabi in functii de conducere, a spus la un moment dat ca „parca suntem tampiti”. O mica greseala tot a facut… Rarese, nu ca ” parca”, ci chiar suntem TAMPITI, fara „parca”!!!

Unde a fost Presedintele?

Privind la dezvaluirile lui Sebastian Ghita, din care rezulta ca DNA a facut abuzuri, precum si la chestiunea mai noua, ca sa zic asa, a Protocoalelor intre SRI si Justitie, ca sa ma exprim cumva mai general, din care ar rezulta posibilitatea unor actiuni de politie politica – si chiar protocoale intre judecator si procuror, daca am inteles bine – cred ca nu se poate sa nu-ti pui intrebarea din titlu: unde a fost Presedintele?

Pentru ca, prin Constitutie, rolul Presedintelui este sa vegheze la buna functionare a autoritatilor publice. Este o responsabilitate foarte mare, desigur. Dar aceasta functie a Presedintelui garanteaza, sau ar trebui s-o faca, cetateanului ca nu vor fi abuzuri din partea Autoritatilor Publice in societate.

Interesant este ca Presedintele Constantinescu „a fost invins de Sistem”. Ce putem spune despre Basescu in atari conditiuni? Dar despre ceilalti Presedinti postdecembristi?

Nu e oare ciudat ca Presedintele Romaniei e mai mereu invins de Sistem? Sau cum sa spun? In schimb sistemul securist supravietuieste bine-mersi!!

Insa ipoteza abuzurilor nedemocratice pot fi interpretate nu doar ca un atac efectuat continuu la adresa Constitutiei, ci ca politica a Statului Roman.

Cu alte cuvinte, asta e politica Statului indiferent de Regim! Ca vrea sau ca nu vrea cetateanul! In Romania, Regimul face ceea ce stie. Ce a invatat pe vremea comunismului. Partea proasta e ca aceste anacronisme blocheaza sau intarzie drumul tarii spre progres, blocand orice reforma. Si chiar lucruri necesare, precum lucrari de infrastructura.

Interesant este ca, la noi, Presedintele e in postura de a lua apararea Sistemului, nu cetatenilor, pe care doreste, nu-i asa, sa-i convinga ca Sistemul este bun totusi.

Sa nu-mi spuna mie cineva ca Basescu nu stia de abuzuri, ca Iliescu nu stia de privatizari paguboase pentru Stat, cetateni si societate! Evident ca stiau. Stiau cu totii. De ce n-au luat masuri?

Nu vorbesc de masuri totalitare. Ci de statul de drept.

Statul de drept, pe care il clameaza toti! Si cei ce fura, si cei ce nu fura. Si cei care ar trebui sa-l apere si sa actioneze in sensul acestuia, si cei care-l submineaza!

In asemenea conditii nici n-ar trebui sa ne miram de ce se intampla. Anomalia devine o banalitate. Iar recursul la revizuirea Constitutiei, de fapt instabilitate. Iar peste toate acestea se asterne o ineficacitate aproape, ca sa nu spun cu totul, totala. Pentru ca nu intrezarim o schimbare cu adevarat in bine. Nici cetatenii nu mai pot de multumiti ce sunt.

Si atunci ai putea sa te intrebi daca e vorba de incompetenta sau daca Romania e condusa dupa interese romanesti, sau poate straine, sau poate e vorba de rea-vointa, sau cate putin din toate.

Politic vorbind, avem acelasi partid dominant pe scena politica: PSD. Si aici trebuie sa evidentiem, din pacate, un esec: la noi Dreapta nu a reusit sa se impuna pe scena politica. Lasand la o parte faptul ca am mari indoieli ca PDL ar fi fost un partid de dreapta, la noi Dreapta politica a fost faramitata multa vreme. Si acum e faramitata. Dar, spre deosebire de trecut s-a gasit o formula de fuziune intre PDL si PNL, in cadrul PNL. Fara indoiala, PNL are posibilitatea sa scape de toti cei ce nu impartasesc doctrina liberala, de tot felul de elemente fasciste, care ar avea astfel posibilitatea sa-si caute si sa-si gaseasca partidul potrivit. Ar trebui s-o faca. Dar ar trebui, mai ales, sa caute solutii spre a impune Dreapta liberala pe scena politica romaneasca. Si ma gandesc la o perspectiva pe termen lung. Atata vreme cat Dreapta ramane faramitata si PSD e cel mai mare partid din Romania, care domina intr-un fel sau altul scena politica nu putem avea o democratie veritabila, in schimb vom avea fenomene ca cele descrise ceva mai sus.

Fara indoiala ca societatea noastra sufera de o lipsa de liberalism si democratie daca, spre exemplu, presa, nu doar coruptia, e considerata o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale. Am dat un exemplu. Se pot da si altele.

Noi trebuie sa promovam libertatea.
In Romania, la ora actuala, din pacate, nu prea se promoveaza libertatea. Poti spune ca se promoveaza un fascism, totusi timid. Sau populismul exagerat al maririlor exagerate de salarii in sectorul de stat, ce destabilizeaza economia, dar care sunt efectuate, din pix, in scopuri pur electorale. Deci Romania se afla undeva la mijloc, intre abuzurile Sistemului si populismul electoral desantat si utopic. Fara a avea o directie clara. Lucru ce ar trebui sa ne ingrijoreze deoarece avem aici un rost de derapaj de la valorile constitutionale, de la valorile europene si nord-atlantice, spre accente totalitare, cu consecinte din cele mai negative.

Despre cine defaimeaza tarisoara…

Mi se pare mult mai relevant decat cazul lui Liviu Dragnea, presedintele Camerei Deputatilor, condamnat penal cu suspendare, sau cel al lui Calin Popescu Tariceanu, presedintele Senatului, inculpat, daca nu ma insel, pentru marturie mincinoasa, un alt caz despre care nu prea se pomeneste… Evident aceste cazuri legate de nr.2 si, nu-i asa, nr.3 in Stat nu pot sa faca cinste tarii. Deci o defaimeaza. Mult mai mult decat ar putea s-o faca unul, un oarecare, prin, sa zicem, viu grai. Pentru ca cine sta sa asculte un prost?

Dar exista si un alt caz, spuneam, mult mai grav. Cel al Gabrielei Vranceanu Firea!

Ce se intampla? Orice stat are un set de valori pe baza caruia acorda distinctii si medalii unor anumite persoane. Fara indoiala, lucrul acesta n-ar avea nicio valoare daca aceste distinctii si medalii nu s-ar acorda de catre statul respectiv pe baza de merit. Cea mai inalta distinctie a Statului Roman este Ordinul National „Steaua Romaniei”.

Stau si eu si ma intreb care sunt marile merite ale Gabrielei Vranceanu Firea pentru care domnia sa a primit cea mai inalta distinctie a Statului Roman. Ca a primit-o sub numele de Gabriela Vranceanu Firea pentru care, din cate inteleg, nu poseda buetin de identitate, asta e alta treaba. Sigur, nu e in regula nici lucrul asta! Totusi, a primit acest Ordin „Steaua Romaniei”. Ce a facut atat de maret Gabriela Vranceanu Firea ca sa primeasca cea mai mare distinctie, repet, a Statului Roman?

Poate sunt eu de moda veche, dar mie mi se parea ca un om pe care tara il onoreaza cu cea mai inalta distinctie in Stat e un om foarte mare, cu niste merite foarte inalte. Adica il priveam ca pe o mare personalitate a tarii, asa cum privesti, sa zicem un academician. Cred ca, de exemplu, un mare academician, o mare personalitate culturala sau stiintifica a tarii face cinste acestei tari. Deci nu o defaimeaza. De pilda, Nicolae Iorga!!

Sa incercam s-o comparam pe Gabriela Vranceanu Firea cu Nicolae Iorga!

N-am sa dezvolt aici aceasta comparatie din motive lesne de inteles. Pentru ca sunt niste evidente clare… Dar tot ramane intrebarea: care sunt marile ei merite?

Faptul ca a fost spicherita la televiziunile lui Voiculescu?

Dar nu se vad nici marile ei merite ulterioare. Ce a facut atat de exceptional Gabriela Vranceanu Firea dupa ce a primit cea mai inalta distinctie a Statului Roman, ca sa confirme justetea acordarii acestei mari distinctii? Altminteri chiar nu inteleg de ce, de exemplu, nu i se da aceasta cea mai mare distinctie a Statului Roman si lui Mihai Gadea, si lui Mircea Badea… De ce nu si lui Rares Bogdan sau Andreei Cretulescu, ca barem acestia mai fac niste emisiuni, niste talk-show-uri… Sau maestrului Ion Cristoiu, pentru o viata de jurnalism!! Exemplele pot continua, desigur!

Manelizare, manelizare. Totusi, lucrurile nu stau chiar asa…

Legat de recentele dezvaluiri ale lui Sebastian Ghita, mi s-a parut interesant punctul de vedere al lui Mircea Badea. In studio, la Antena 3, erau Mihai Gadea si maestrul Ion Cristoiu, cel care i-a luat interviul lui Seby, in Serbia. A intrat in final Dl. Badea, cu umor, cum ne-a obisnuit.

Ideea era ca la chermezele si chefurile de la SRI, oamenii astia nu asculta Louis Armstrong sau Schubert. A venit, mai frate, Ghita, cu lautarii dupa el 🙂 . Mircea Badea a avut o replica: „Asta e tara!”, adica a manelelor!! In emisiunea lui chiar a exemplificat, cu vocea in ecou, cum sta treaba pe la astfel de chermeze! 🙂

O alta idee e ca oamenii acestia nu sunt buni prieteni nici cu gramatica limbii romane. Dar nici cu literatura culta. George Maior n-ar face exceptie… 🙂 Evident, nici celebrul Florian Coldea! 🙂

Numai ca eu cred ca Sebastian Ghita a vrut sa spuna si sa ne arate altceva… Voi cauta sa explic.

Ma rog, faptul ca cineva asculta manele nu-i deloc un lucru grav. Nici nu defaimeaza tarisoara prin asta. Aici, prin Balcani, se canta manele si au, intr-adevar, un mare succes.

Problema e alta!!

Adica stai la masa cu niste oameni (cu functii inalte prin Servicii si institutiile de forta, dar asta e mai putin relevant pentru ce a vrut sa spuna Seby), bei un vinisor cu ei, mananci cu ei o friptura, ii inviti la ziua ta de nastere si petreci sapte ore impreuna cu acesti oameni, canti cu ei La Chilia in port – varianta pentru Statul de Drept, desigur, ca apoi ei sa-ti deschida dosar penal. Bazat pe probe false, incalcandu-se normele procedurale legale: iti fabrica pur si simplu un dosar penal de pe urma caruia ai putea avea de suferit!!

Cu Coldea era prieten si se cunosteau cu familiile, au mers impreuna cu familiile in vacanta, in locuri exotice, spre exemplu in Seychelles…

Cu Codruta era prieten, chefuiau la aceeasi masa… Acum ea nici nu mai vrea sa recunoasca faptul ca a fost la el in casa. Adica in casa la un inculpat fugar…

Deci oamenii acestia care petreceau impreuna pe la vilutele de protocol ale SRI-ului, care se cunosteau unii pe altii, cu familiile, au ajuns nu doar sa se urasca. Nu stiu daca ura e cuvatul potrivit. Dar unii din acestia, cei ce detineau vremelnic functii de conducere in Servicii, Parchet, DNA, au ajuns sa le fabrice dosare penale celorlalti comeseni, tovarasi de petrecere si voie buna!!

Ghita descria o societate ce imi amintea de celebrul La Dolce Vita de Federico Fellini, la aceste petreceri venind toata „lumea buna” a Statului, veneau nu doar oameni politici, dar si din randul celor de afaceri, ca sa gaseasca sprijin la cei ce detineau Puterea, la sefii si sefuletii din Servicii si de prin Parchet, intr-o voie buna generala. Dar totul din interes. Fara sa stie sau sa banuiasca faptul ca oamenii acestia din Servicii pot oricand sa le faca rau, pot oricand sa le fabrice dosare, cu probe false, ca sa-i trimita, cu zambetul pe buze, in puscarie, chiar si nevinovati!!!

De remarcat faptul ca Sebastian Ghita precizeaza un lucru foarte important: el s-a temut pentru viata lui. De asta a si fugit, temandu-se sa nu fie omorat in tara… El care era prieten cu calaii sai, fara sa banuiasca macar ca acestia sunt calaii sai!!!

Privita de departe, atmosfera aceasta de la petrecerile date in vilele de protocol ale SRI era cat se poate de destinsa, chiar, de ce sa nu spunem, frumoasa pentru ca e frumos cand oamenii petrec si se bucura impreuna. A venit si Liviu Dragnea cu porcul in masina, era si Seby care ii dadea telefon lui Ponta: „Hai, mai, ce faci? Nu vii si tu, ca e tot statul aici! 🙂 „. Fara indoiala, rasete, lautari, distractii, sorici cu sare grunjoasa 😆 , asa cum e la petrecere, nu?

Privita mai de aproape si cu atentie toata aceasta petrecere: unii erau calaii si altii victime sau potentiale victime…

In privinta gramaticii…

Interesant este ca, la noi, a inceput sa prinda o chestie. Asculta manele – adica e incult, om limitat intelectual, spus la modul peiorativ. Sau daca face o greseala gramaticala (in scris sau vorbit) : e agramat sau semidoct – asta se vrea un blam pentru persoana respectiva. Si se fac tot felul de generalizari de genul asta sau se aplica etichete de felul asta.

Dar caracterul?

Caracterul persoanei pare a nu interesa pe nimeni. Ceea ce ma face sa cred ca apelul acesta, vehement uneori, la gramatica e menit sa ascunda caracterul persoanei care invoca cunoasterea, la perfectie, nu-i asa, a gramaticii limbii romane. Iar, pe de alta parte, nu mai apreciem caracterul unei persoane, ci felul in care se exprima si emitem judecati asupra respectivei persoane bazandu-ne pe asa ceva, pe cat de frumos vorbeste, pe cat de corect gramatical se exprima.

Interesant este ca cei care fac astfel de categorisiri legate de cunoasterea, in profunzime, desigur, a gramaticii limbii romane au aerul unei superioritati care i-ar face cel putin egalii academicianului Ion Coteanu. Vorbesc ca si cum ar avea la degetul mic „Gramatica de baza a limbii romane” (Editura Albatros, 1982, Bucuresti) scrisa de marele nostru lingvist. Este uluitor cat de simplu se transforma, la astfel de oameni, elitismul in kitsch. De fapt, asta nu e elitism ci, daca imi este permis sa spun asa, un elitism-kitsch!!

Poate ca „asta e tara”!! Sau poate ca asa a ajuns…

Nu e o pledoarie pentru a arata ca trebuie sa avem ministri agramati, parlamentari certati cu gramatica de baza a limbii romane etc sau ca e bine sa te exprimi incorect gramatical. Chestiunea e ca uneori prea se invoca gramatica, cunostintele de gramatica pentru ca astfel unii sa-si dovedeasca o falsa superioritate. Nici ipocrizia de bonton nu da deloc bine cateodata, dar, e adevarat, se poarta si cand trebuie si cand nu trebuie. 🙂

Tot contempland subiectul acesta, mi-a venit in minte exclamatia lui Cicero: „…quanta innocentia debent esse imperatores!” – „cata probitate trebuie sa aiba generalii!” 🙂 . Desigur, ramane valabil si ce spune Juvenal: „Difficile est satiram non scribere” – „E greu sa nu scrii in satire” 🙂 .

Un interesant editorial despre DNA si lupta anticoruptie…

Gandul

Liviu MIHAIU: Partid versus Securitate, războiul civil al României (I)

„Când am fost invitat la Cotroceni, în 2015, după tragedia #Colectiv, în panelul celor 20 membri ai societăţii civile, a fost prima oară când reuşeam să vorbesc de pe poziţia unui om cu o istorie a telefonului ascultat în cea de om ascultat legal, cu atenţie, de către Preşedinte, pe un subiect evitat de mai toată presa oficială: serviciile secrete. (O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU)

Poziţie pe care mi-o câştigasem nu numai după 12 de activism civic, dar şi ca ziarist de investigaţii ce publicase multe anchete pe vremea când cazul dosarelor îngropate la Berevoieşti scoteau la iveală cum SRI a încercat să ardă şi să-ngroape foarte multe dosare care “certificau participarea noilor sereişti la Mineriadă şi urmărirea demonstranţilor din Piaţa Universităţii” sau Străuleştiul victimelor Revoluţiei şi Mineriadei.

Toate erau erau operaţiunile foştilor securişti preluaţi de regimul Iliescu cu sigla schimbată.

În anii ‘90 publicasem documentele de rezident al fostei Securităţi pe numele şefului de-atunci al SRI, Virgil Măgureanu, şi câştigasem după 2004, alături de redacţia Caţavencu, un proces la CEDO pentru ascultarea ilegală a telefoanelor din redacţie de către SRI-ul aceluiaşi Măgureanu, fiiind susţinători ai căpitanului Bucur, primul “whistle blower” din sistemul de Securitate. Ştiam “de pe front” ce vorbesc în faţa celui care putea face ceva în acest delicat domeniu al securităţii naţionale.

Printre alte nemulţumiri ale societăţii civile, am remarcat, în 2015, la Cotroceni, următorul fapt, verificabil în stenogramele întâlnirii, pe care Preşedinţia a refuzat să le facă publice cu toate insistenţele unora dintre noi:

“Este ceva profund în neregulă în mersul democraţiei noastre ca cele mai bine plătite slujbe din România să fie cele ale organelor de represiune, puniţie şi supraveghere, pe când majoritatea celor liberale, cum este, de exemplu, profesia de profesor de fizică, ca a Dvs, sau cea de medic sau de actor, să fie cele mai prost plătite din ţara noastră”

Cunoşteam forţa de regenerare a Securităţii şi urmăream cum, în ultimii 13 ani, bugetele serviciilor secrete o luaseră exponenţial spre cer din motive geostrategice şi militare, împinşi fiind de la spate de partenerul strategic pentru întărirea flancului estic al NATO.

S-a întâmplat şi mult dorita dekaghebizare, operaţiune semnalată de generalul Pacepa într-un interviu din RL.

Dar mai ştiam ceva: Puterea ascunsă este cea mai periculoasă putere, şi că, deşi avem nevoie de servicii secrete puternice, entropia militară este cea de a acumula putere nemăsurată la toate nivelurile. Aşa că, în spatele acestei misiuni de reaşezare a României pe fundaţia valorilor euro-atlantice, în România s-a construit

Cel mai militarizat stat european, un adevărat Homeland Security,

despre care scriam, în 2011, în ziarul Adevărul: “Nu există publicaţie, televiziune, sindicat sau ong important în ţara noastră în care să nu existe de strajă patriei “colaboratorii” de tip nou ai Securităţii Naţionale, oportunişti care, ca şi înainte de 89, se pun bine şi la adăpost cu “Sistemul”, “mărind capacitatea intelectuală şi operaţională a serviciilor”. Chiar şi la cea mai anticomunistă şi antisistem publicaţie din România, “Academia Caţavencu”, activaseră, pe lângă doi amărâţi foşti colaboratori ai Securităţii, şi doi ziarişti acoperiţi, unul dintre ei oferindu-se “planton”, în timpul regimului Năstase, când publicaţia era în linia întâi a luptei contra regimului)

Aşadar, la consultările post Colectiv, Preşedintele a dat din cap hotărât, părând a înţelege dialectica disproporţionată a “reformelor” din ţară.

Şi pentru că guvernul Ponta, pe care fostul preşedinte Traian Băsescu îl „desconspirase” ca agent acoperit,  a continuat politica de mărire a acestor bugete, am sperat că guvernul Cioloş-Dâncu să fie mai realist în ceea ce priveşte prioritatea investiţiilor fundamentale.

Primul buget făcut de guvernul din care făcea parte fostul proprietar al IRES (a cărui anagramă este coincidental numele unui serviciu secret), Vasile Dâncu, profesor la ANI şi semnatar al unei declaraţii de necolaborare, mărea cu aproape 20% bugetul celui mai puternic serviciu din România, urmând ca acesta să primească un bonus de peste 30 de milioane la rectificarea de la mijlocul lui 2016. Cu siguranţă, cu ştiinţa şi acceptul tacit al Preşedintelui, care tuna săptâmânile trecute : “micşorarea bugetelor serviciilor secrete este iresponsabilă”.

Culmea, părerea preşedintelui era aidoma ziariştilor afiliaţi la Matrixul noii Securităţi care s-au grăbit să reclame cum, de dragul pomenilor electorale, guvernul Dragnea-Grindeanu afectează programele de înzestrare ale Armatei şi lasă serviciile secrete fără bani. Asta chiar dacă în bugetele instituţiilor sus menţionate sunt prevăzute credite de angajament care le dau posibilitatea îndeplinirii întocmai a programelor asumate. Însă despre acest aspect „au uitat” să vorbească sau nu au avut voie.

Pe foarte mulţi căprari promovaţi în presa ultimilor 13 ani o să-i auziţi baleiând în acelaşi registru al necesităţii  de “mai mult” a oricărei forme de securitate.

Discursul „jurnalistic” în sprijinul bugetelor serviciilor şi cel împănat de necesităţile stringente ale siguranţei naţionale reprezintă primul sindrom de dublă subordonare.

Bunăoară, alesul tuturor românilor şi al serviciilor din ultima campanie electorală prezidenţială a ales să ofere “în orb” o protecţie nereformată din 1991 a serviciilor secrete, cel mai puţin controlate entităţi administrative de pe teritoriul României in ultimii 15 ani. 

Ca să nu credeţi că deţin monoman şi nedocumentat această “obsesie” despre mandarinatul serviciilor secrete, vă ofer spre lectură cele mai bune două articole pe acest subiect prin care aflăm, vorba expertului paleoliberal, Sorin Ioniţă, cum beneficiem noi, românii, de un model de guvernare în care “armata deţine un stat” şi “nu statul deţine o armată” : http://www.contributors.ro/administratie/educatie/pakistanizarea-armatei-si-serviciilor/ (2015) şi în  (2017)  într-o publicaţie profesională, în care se spune: ”In SRI si SIE lucreaza 30.444 de cadre, de peste 2 ori mai multe decat in Securitatea comunistă. Cifra a fost strecurată la rubrica şi „Altele” intr-un proiect privind salarizarea care vorbeşte despre un număr total de bugetari de 1,21 milioane, in luna mai. Potrivit Ministerului Finanţelor, numărul de posturi ocupate in instituţiile statului, mai putin SRI si SIE, era de 1,18 milioane in aprilie.”

La acest număr nu se adaugă numărul celor aflaţi în forme de colaborare secretă care se pare că sunt de ordinul miilor cu bugete secrete .

La apogeul său, Securitatea ceauşistă a avut 15.000 de ofiţeri interni şi o reţea de informatori de câteva sute de mii de oameni din toate domeniile.

Existenţa acoperiţilor în Presă (în diferite forme, vreo trei la număr în “nomenklatorul” intern) este într-adevăr legală şi recunoscută în mai multe rânduri de însuşi fostul director al SRI, George Maior, începând cu 2009. Numai că, chestia pentru care “băieţii” iau al doilea salariu şi-şi aranjează gulerul altfel in oglindă nu este agenda cetăţeanului, ci: „Misiunea lor este să aducă informaţii de securitate naţională pentru stat”

 A Patra Putere în Stat s-a topit în intestinele luptei de castă

Presa a fost câmp tactic dintotdeauna, numai că, în 2010, era desemnată oficial de către CSAŢ-ul lui Traian Băsescu , drept “vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale”, decizie profund antidemocratică, care, chiar dacă nevalidată oficial, a produs efecte devastatoare asupra independenţei presei prin modul ulterior de acţiune al Sistemului în anihilarea societăţii civile. Enunţ pe care fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu, îl „justifica” la acel moment, juisând printr-o antiteză rămasă celebră prin absurditatea ei antidemocratică:  ”Ori Presa, ori Democraţia!”

Aşa că presa liberă a dispărut şi din mâinile ziariştilor, şi din mâinile mogulilor, cele două forme preexistente celei de astăzi, când, practic aproape nu mai există presă “mainstream” care să nu fie intr-o formă de dependenţă de serviciile secrete.

Episodul public ce arată forma vizibilă şi istorică din regimul Băsescu a acestor preluări ostile, care au transformat spaţiul public într-un câmp de propagandă şi nu de informare a cetăţeanului, se regăseşte într-o recurentă mărturie a Elenei Udrea(ultima fiind din acest an), într-un interviu la TVR:

“Elena Udrea: … Eu m-am certat cu domnul Ghiţă permament! Eu sunt cea care s-a opus ca domnul Ghiţă să aibă RTV-ul în 2010!

Ionuţ Cristache: Dar aveaţi puterea asta, să vă opuneţi?

E.U: Teoretic… şi ca…

I.C.: Staţi un pic, cum adică teoretic?

E.U.: … şi ca om care eram…

I.C.: Doamna Udrea,…

E.U.:. : … care era. Da, părerea mea a fost că domnul Ghiţă nu ar trebui să aibă RTV-ul.

I.C.: Dumneavoastră puteaţi decide în România cine să aibă ce? Dar afacerea RTV s-a discutat într-un cadru instituţional?

E.U.: Da, s-a discutat într-un cadru instituţional!

I.C.: Cum adică?

E.U.: Adică, conducerea SRI a fost interesată să existe acest post de televiziune!”

Dacă la acest episod adăugăm şi alte două momente din operaţiunea secretă de preluare a presei române, cazul Realitatea TV:

1. Momentul “zero” când Sebastian Ghiţă a plecat în 2010 cu jumătate de Realitatea TV şi o sută de oameni într-o singură noapte pentru a înfiinţa RTV

2. Depoziţia Elenei Udrea despre jumătatea de million pe care i-a adus degrabă „colaboratorul” Cocoş la „dispoziţie” pentru ca „Sebi” să poată plăti salariile al RTV,

atunci avem o porţiune din aisbergul „preluărilor ostile” pe care sistemul le-a practicat cu majoritatea trusturilor de presă româneşti sub îndrumarea celui mai diversionist preşedinte de după Revoluţie

3. Tranşarea unor rapturi de proprietate şi lichidarea mogulatelor de presă în instanţă cu ajutorul judecătorilor acoperiţi, care a dus la aberaţii de genul unor sentinţe date de Tribunalul Bucureşti împotriva unor sentinţe ale Curţii de Apel. (vom dezvolta într-o zi această speţă pentru care toate cererile au fost ignorate)

Amestecarea puterilor în stat

Existenţa serviciilor în politică, economie, administraţie, justiţie(CSM, DNA, magistratură, procuratură) presă, sistemul bancar, BOR, alegeri, fisc, cercetare, externe, interne, fotbal, IT, armată, preşedinţie, televiziune, educaţie, masonerie, asigurări, regii autonome, viaţă privată, ong-uri şi, nu-i aşa, în mafia politică este una mai mult decât evidentă şi probată de mai multe declaraţii ale „musafirilor” de la vârful puterii (M.R.Ungureanu, Claudiu Săftoiu. Horaţiu Dumbravă-CSM, Cozmin Guşă, actualmente acţionar la Realitatea TV) şi a avut ca rezultat transformarea României într-un stat poliţienesc sub acoperire, de tip “deep state”.

Stat care, nu-i aşa, luptă pentru democratizarea ţării prin preluarea „obiectelor muncii de propagandă” de către o juntă militară de proporţii gigantice. Preluare care a alterat anticonstituţional România, ce a devenit un stat captiv serviciilor secrete şi într-un câmp tactic exhaustiv, transformând lupta anticorupţie în tradiţionala bătalie istorică dintre Partid şi Securitate, astăzi ajunsă la o înfruntare pe faţă, fără precedent în istoria recentă.

În mod tradiţional, Partidul (Puterea vizibilă) a folosit încă de la început serviciiile în lupta politică, dând Securităţii (parte a Sistemului) atât de multe privilegii, bugete şi drepturi, unele ilegale şi neconstituţionale, încât invazia serviciilor secrete este la această oră de nestăvilit.

Ba mai mult, raportul de forţe s-a schimbat atât de mult încât clasa politică a ajuns în poziţia să-şi ia subteran binecuvântarea de la instituţiile de forţă.

Justiţia „programatică”, după strategii de război, sub acoperirea legitimă a luptei împotriva celui mai mare flagel din ultimii 200 de ani de istorie ai României: Corupţia, s-a dus asemenea unui tratament de tip chimioterapie radio/tv cu antidotul DNA.

Aşadar, odată cu celulele „canceroase” au fost distruse şi celule sănătoase ca efect militar secundar denumit: victime colaterale. Un concept tipic războaielor de gherilă împotriva terorismului.

Numai că victimele colaterale sunt de ordinul sutelor, cazurile de justiţie a denunţului (majoritatea copleşitoare dintre cazurile instrumentate de către DNA sunt pe denunţuri, de multe ori fără probe) au adus pe majoritatea ziariştilor de investigaţie “old school”(corifei ai anchetelor anilor ’90 şi adepţi ai lustraţiei) la concluzia că Justiţia română este îndrumată şi influenţată de serviciile secrete (în principal SRI) sub supravegherea strategică şi tehnică a unui colectiv al ambasadei SUA de la Bucureşti.

De fapt, totul a început cu o hotărâre secretizată a CSAT, din 2005, în care s-au alcătuit echipele mixte DNA-SRI, fapt recunoscut si negat succesiv de către fostul Presedinte şi actualul şef al DNA. Dar confirmat de chiar cei care contestă şi reclamă acest mod lucru timp de ani de zile, UNJR(Uniunea Naţională a Judecătorilor din România), fără să reuşească să impună o dezbatere publică pe acest subiect, presa “mare” ignorând cu bună stiinţă subiectul. Iată ce întreba şefa UNJR, Dana Gârbovan, zilele trecute :

„Propun Preşedintelui un referendum în care cetăţenii să fie întrebaţi dacă doresc să se clarifice implicarea serviciilor secrete în justiţie”.

Iar Alina Mungiu scria intr-un editorial recent pe “România curată”:

“În atmosfera asta de populism anti-corupţie de nivel venezuelean, lupta pentru manipularea legii şi controlul puterii judiciare depăşeşte orice limită”

Dai în mine, dai în fabrici şi uzine

În fapt, plecând de la cel mai comun şi statistic periculos mod de gândire acceptat: „Toţi sunt nişte hoţi”/„Toţi merită să intre la pârnaie” şi de la popularitatea  DNA, ajunsă azi la cote religioase, cu o încredere peste BOR, la care se adaugă „catalizatorul” de propagandă al celui de-al doilea război rece mondial realizat cu organe de presă ataşate, „Cei care critică lupta anticorupţie sunt de partea ruşilor şi-a lui Voiculescu!”,

„Dai în serviciile secrete, dai în lupta anticorupţie”, asezonat cu colaboraţionismul entuziast şi naiv al intelectualilor de la GDS, practic, opoziţia la ceea ce se petrecea cu-adevărat în spatele „cortinei de fier a anticorupţiei”, unde se coordona geostrategic şi tematic dreptatea, a fost identificată public cu Antena3.

Nu mai puteai să spui public un alt gen de adevăr, că te trezeai nu numai cu scaunele-n cap din partea „alienilor din presă”, dar puteai fi angajat/concediat şi ameninţat, aşa cum , spre exemplu era ameninţat  Cătălin Tolontan în 2009, pe holurile Parlamentului de către unul dintre cei şase oameni ai Preşedintelui, Elena Udrea, cu ocazia votării ridicării imunităţii ministrului Monica Iacob Ridzi, în vestitul scandal care o ţine azi încarcerată.  Ba mai mult, puteai trece şi pe la DNA „ca să-ngheţe căcătu-n ei”(cum spunea la una din şedinţele tactice secrete, desigur, nu procurorilor şi judecătorilor, ci celor din spatele lor şi dosarelor lor, însuşi Preşedintele României).

În mandatul lui Traian Băsescu s-a obţinut cea mai mare eficacitate în condamnarea corupţiei politice, dar, în acelaşi timp, cea mai mare poliţie politică din ultimii 25 de ani şi transformarea administraţiei României într-o juntă militară acoperită, ceea ce are efecte extrem de toxice asupra statului şi principiilor sale de drept. Principiul a fost unul singur: ascultăm şi infiltrăm tot şi cu oricine, ocupăm tot şi vedem ce iese de-aici! Şi uite aşa, ne-am procopsit cu un al doilea cancer administrativ după cel al politizării administraţiei: criteriul de angajare în toate cele patru puteri în stat nu mai este doar cel politic, ci şi cel al apartenenţei la serviciile secrete.

Cyborgii securităţii române subcontractate geostrategic şi-au creat şi trecut propria corupţie şi incălcarea a legilor la “raţiuni de stat”

Actualul director al SRI, Eduard Hellvig, spunea cu prilejul celei mai lungi vizite a unui şef de serviciu în faţa unei comisii de control parlamentare şi a presei de microfon că „nu există ofiţeri acoperiţi în politică şi magistratură”, contrazicând nu numai desele alarme ale UNJR şi UIM(Uniunea Internaţională a Magistraţilor) sau pe (ex)membrul CSM, Horaţiu Dumbravă, care afirma în 2014, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii:

“Fac încă o dată apel la domnia sa(Preşedintele-n.a.) ca acum, în ultimele zile de mandat, să îşi îndeplinească datoria constituţională şi legală şi să procedeze la verificarea tuturor declaraţiilor judecătorilor şi procurorilor dacă sunt sau nu colaboratori sau informatori ai serviciilor de informaţii”

Potrivit lui Dumbravă, aceasta este o obligaţie legală, prevăzută de articolul 7 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Chiar şi fostul şef al SIE şi fost prim ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, cerea deznădăjduit după căderea guvernului său în 2012 „scoaterea ofiţerilor acoperiţi din politică”, episod fără ecouri şi consecinţe publice. Careul cu pioni-fantome din clasa politică sau presă nu promovau astfel de subiecte pentru o dezbatere în spaţiul public.

Ba mai mult, ceea ce se putea intui a fi mai rău pare să se fi şi întâmplat: Coincidenţă sau nu, adversari politici ai legilor Siguranţei Naţionale şi legilor Big Brother au fost ridicaţi. Cazul George Scutaru, fost consilier prezidenţial, pe care DNA l-a trimis în judecată, însă instanţa a reurnat dosarul procurorilor. Asta s-a întâmplat în 18 noiembrie 2015, pe motiv că nu se precizează în ce constau infracţiunile reţinute de procurori, numărul faptelor şi explicarea concretă din punct de vedere procesual a acuzaţiilor. De atunci totul a rămas în aer. În 15 luni au avut loc opt termene, toate soluţionate cu amânări.

Iată însă ce zicea George Scutaru, consilierul şi coordonatorul noii strategii pe Securitate al preşedintelui Klaus Iohannis , prieten al actualului şef al SRI (“extras” din anturajul Preşedintelui, în urmă cu doi ani, şi care, de-atunci, vizitează biserici prin ţară, fără să-nţeleagă ce i s-a intâmplat) : ”… întărirea mecanismelor controlului civil, stabilirea unui cadru legal lipsit de echivoc în materie de interceptări, sînt cîteva dintre problemele asupra cărora societatea civilă şi clasa politică trebuie să-şi îndrepte atenţia. în plus, ar trebui să discutăm şi despre eventuala eliminare a abilitării serviciilor de a desfăşura activităţi comerciale proprii, fapt care credem că ar asigura un mai bun control asupra fondurilor şi ar întări credibilitatea acestor instituţii în faţa opiniei publice”

Traian Băsescu, ieşit din mandatele în care a creat acest model de „democraţie sub acoperire”,  spunea anul trecut, apropo de refuzul CCR(referent Daniel Morar) de a valida legile Big Brother: “acum îl caută şi pe Daniel Morar de capre” (aluzie la modul în care a fost „prins” judecătorul CCR, Toni Greblă).

O altă victimă a acestui „modus operandi” a fost un alt politician liberal, Ludovic Orban(achitat de curând pe fond în instanţă, scos din cursa pentru Primăria Capitalei în 2016), omul care a fost singura voce de la vârful PNL care s-a opus, atât public cât şi privat, în faţa directorilor SRI pe subiectele legilor Big Brother. SRI-ul voia operaţiuni asupra spaţiului privat cibernetic fără mandat de la judecător.

În cazul presupuselor sale „foloase patrimoniale necuvenite”, Orban a fost denunţat de către “generalul UTI” Urdăreanu, în conivenţă cu procurorul Claudia Roşu, plecată în fugă, la 1 februarie, din DNA, după achitarea politicianului.

Miliardarul aflat în anchetă l-a chemat de mai multe ori pe Orban la el pentru a discuta un sprijin în campania electorală pentru Primăria Bucureştiului, în fapt, presupuse foloase neluate în vreun flagrant şi necondiţionate de vreo promisiune electorală, aşa cum o atestă stenogramele înregistrărilor făcute cu mandat.

În acest mod de a gândi ilegitimitatea actului de a folosi „influenţa politică”, poate fi ridicat mâine întreg Congresul american.

 Judeţul Dâmboviţa e la ei. Tot.

Dezvăluirile se pot întinde pe foarte multe cazuri de politicieni „lichidaţi” sau/şi şantajaţi, dar aş propune să schimbăm abordarea: infiltrarea şi cucerirea partidelor politice. Pe judeţe.

Ion Stan(fostul şef al PSD Dâmboviţa şi fostul şef al comisiei de control  a SRI a cărui scoatere din joc s-a făcut, coincidenţa dracului, se spune, cu ajutorul actualului şef de supraveghere a comisiei SRI (baronul Adrian Ţuţuianu, actual preşedinte PSD-Dâmboviţa şi fost şef la CJ Dâmboviţa, cercetat de DNA în 2013 pentru trafic de influenţă fără rezultat) şi al găştii de la Dâmboviţa: primarul Târgovişte Cristian Daniel Stan (cu nenumărate contracte de asistenţă juridică fără licitaţie cu instituţiile de stat din judeţ), fostul pedelist Marin Antonescu pe care Traian Băsescu îl prezenta superiorul pe linie profesională de la Anvers”, în fapt, omul care coordona , ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici, actualul preşedinte al CJ Dâmboviţa, Alexandru Oprea, fost şef la SRI Dâmboviţa. În rechizitoriul fostului şef al PSD, Ion Stan, scrie:

“Întrucât la data de 23.11.2012, Dima Nicuşor Sorin a denunţat şi pretinse fapte penale comise de numitul Ţuţuianu Adrian în perioada iunie 2012, cu ocazia campaniei electorale pentru alegerile locale, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000, într-o cauză separată”, se precizează în actul de acuzare a lui Ion Stan(condamnat ulterior la doi ani de închisoare)

Tot din acest dosar este disjunsă şi cauza pentru Rovana Plumb, care apare alături de Ion Stan în denunţurile fostului ofiţer SRI, Daniel Dragomir.

În mod miraculos, nici lui Adrian Ţuţuianu, nici Rovanei Plumb, nu li s-a întâmplat nimic până la această oră.

Dacă mai punem la socoteală şi faptul că actualul preşedinte la PNL – Dâmboviţa este Cezar Preda(fost şef al comisiei de supraveghere a SRI) despre care presa relata că „a distrus arhivele PCR din Buzău” şi despre care fostul premier Victor Ponta spunea în faţa comisiei de control parlamentar al serviciilor secrete că este „ofiţer sub acoperire al SRI”, atunci putem spune că politica „dâmboviţeană” este apanajul deplin al serviciilor secrete.

Dacă mai punem la socoteală şi ultima declaraţie a fostului consilier de Securitate al preşedintelui Traian Băsescu şi actual director al Colegiului Naţional de Informaţii, Iulian Fota, făcută la Realitatea Tv săptămâna trecută: „Războiul este între PSD şi NOI”, avem toate semnele că Politica este o redută cucerită de puterea nevăzută a organelor de forţă ale Statului Român, cele care, practic, au penetrat şi încălecat, cu încălcarea premeditată a Constituţiei şi a legilor de funcţionare a Justiţiei, toate puterile în stat, aflându-se astăzi în cel mai aprig război intern de la Revoluţie încoace.

Alina Mungiu: Conform World Justice Project, un stat de drept trebuie să îndeplinească patru criterii. Unu: guvernul şi oficialii, ca şi entităţile private şi publice trebuie să dea socoteală conform legii. Doi: legile trebuie să fie clare, stabile, juste şi aplicate tuturor la fel, şi trebuie să prevadă securitatea persoanei, a proprietăţii şi a unor drepturi fundamentale. Trei: procesul prin care legile sunt create, administrate şi implementate trebuie să fie accesibil, echitabil şi eficient. Patru: justiţia trebuie împărţită de către oameni imparţiali care sunt competenţi, integri şi independenţi, şi au resurse adecvate.

O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU „

In primul rand as dori sa-l felicit pe Dl. Liviu Mihaiu pentru acest editorial in care face o analiza deoasebit de interesanta a fenomenului: lupta ACTUALA dintre Partid si Securitate, la care facea candva referire si Cristian Tudor Popescu, dar explicata acum pe intelesul tututor. O analiza frumoasa si bine scrisa!

Dar, dupa parerea mea, aceasta analiza ar trebui putin completata pentru o caracterizare cat mai completa si precisa a fenomenului.

MCV nu cred ca a fost inventat de „sertgentii mesianici din presa”. Este adevarat, PNA a aparut in vremea Guvernului Nastase, dar integrarea noastra in UE s-a facut sub rezerva luptei anticoruptie, iar PNA, actualul DNA, a aparut tocmai ca o consecinta a acestui fapt.

Nu stiu daca Bruxelles-ul a vrut chiar asta de la noi… Dar e aproape o certitudine certificata prin declaratiile publice ale unor inalti oficiali ca principalul nostru partener strategic – Statele Unite ale Americii – au sustinut cu caldura ACEASTA lupta anticoruptie. Nu Laura Codruta Kovesi sau Ioana Ene-Dogioiu au reprosat Romaniei nu ca nu se vad oameni in strada ca sa protesteze MASIV impotriva coruptiei, ci Victoria Nuland. Sau cand a zis ca „nu avem aceleasi idealuri” – daca spunea asta Ioana Ene Dogioiu (asta ca sa dau un mic exemplu) cati autohtoni nu s-ar fi napustit asupra ei s-o manance de VIE!!! 😆 Cand a zis Victoria Nuland, toata lumea a tacut cuminte si a luat aminte! Va amintiti cand Joe Biden a caracterizat lupta anticoruptie ca fiind „de autoaparare”. Ni se adresa noua, Romaniei si romanilor.

Face DNA abuzuri? Incalca drepturi si libertati? Eu n-am vazut o critica in acest sens din partea parnerilor nostri, nici UE si nici SUA. Va mai amintiti cum fostul ambasador Mark Gitenstein o inalta in slavi pe Monica Macovei si cum pleda impotriva prezumtiei de nevinovatie? Va mai amintiti cum Codruta a primit o inalta distinctie a Suediei, in sala aflandu-se, surazator, desigur, Dl. Klemm, actualul ambasador SUA – v. si aici..

Sa ne amintim cum chiar SUA atentiona pe toti Aliatii ca Rusia exporta coruptie, facand din coruptie o amenintare la siguranta nationala.

Legile Big Brother, promovate aici de Dl. Maior, fostul Director al SRI, n-au fost niciodata criticate de SUA. N-am auzit. Ba cred ca au fost chiar laudate, iar daca Dl. Maior e acum ambasadorul Romaniei la Washington este si pentru ca e un om de incredere pentru America.

Se tot vorbeste de abuzurile pe care le-ar face DNA. Nu neg, e foarte posibil pentru ca omul e perfectibil. Dar nu inteleg altceva (chestia asta, ca ar face abuzuri, o inteleg): cum e posibil ca SUA, cu Constitutia sa, in care e inscrisa apararea si garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului sa nu atentioneze tara noastra asupra unor derapaje sau posibile derapaje. Ci dimpotriva, ca daca stau si ma gandesc la Gitenstein, el nu intelegea ce e aia prezumtia de nevinovatie, nevazandu-i rostul!!

Repet, e vorba despre principalul nostru aliat: SUA.

Pana la PNA si MCV ne-am chinuit sa scoatem oameni de afaceri prosperi, reusind sa facem asta tocmai prin eforturile conjugate ale Partidului si Securitatii, ca sa fiu in ton cu exprimarea D-lui. Mihaiu. Asa au iesit creati oameni precum Sorin Ovidiu Vantu sau Ioan Niculae. Numai ca sa facem pe plac Occidentului si sa aratam ca si la noi lucrurile se misca spre initiativa privata si economie de piata.

Apud MCV am inceput sa-i bagam la puscarie, constatand cu uimire ce monstri am creat, ca sa incepem o noua pagina de facut pe plac Puterilor tutelare, prin lupta anticoruptie, mosita tot in laboratoarele Partidului si Securitatii, prin aceleasi eforturi conjugate. Doar pentru a arata ca lucrurile se misca cu succes spre statul de drept!!

Mediafax

Sorin Ovidiu Vîntu, CONDAMNAT la 8 ani de închisoare în dosarul devalizării FNI. Sentinţa este definitivă

„Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat, marţi, de către magistraţii Curţii de Apel Bucureşti la opt ani de închisoare în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI), decizia fiind definitivă.

„Condamnă pe inculpatul Vîntu Sorin-Ovidiu la pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, potrivit art.36, alin.1 din noul Cod penal, adaugă sporul de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare”, se arată în decizia de marţi a Curţii de Apel, care este definitivă.

Magistraţii au mai dispus menţinerea sechestrului până la concurenţa sumelor de 137.403.630.106 ROL (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A.

În primă instanţă, Sorin Ovidiu Vîntu fusese condamnat, pe 9 februarie 2015, la şase ani şi patru luni de închisoare. Tribunalul Capitalei a decis atunci condamnarea afaceristului la două pedepse de câte patru ani de închisoare pentru infracţiunile de spălare de bani şi a dispus achitarea lui pentru instigare la delapidare. În urma contopirii celor două pedepse, instanţa a dispus ca omul de afaceri să execute şase ani şi patru luni de detenţie. Decizia nu a fost definitivă şi a fost contestată de omul de afaceri la Curtea de Apel Bucureşti.

Judecătorul de la Tribunalul Bucureşti care l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu a arătat, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit „mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate provenienţă infracţională”.

Potrivit instanţei, deşi ştia că banii erau proveniţi din delapidarea săvârşită de Nicolae Popa, infracţiune pentru care acesta a şi fost condamnat, Sorin Ovidiu Vîntu a ascuns şi disimulat această sumă prin multiple operaţiuni de dispoziţie şi de circulaţie a proprietăţii unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor.

Judecătorul a stabilit că Sorin Ovidiu Vîntu, prin inginerii financiare aparent legale, pornind însă de la o bază ilegală, întrucât banii proveneau din delapidare, a ascuns, a disimulat natura juridică a provenienţei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, prin creditări ale societăţiilor proprii, care la rândul lor creditau alte societăţi ce cumpărau unităţi de fond răscumpărate la valori majorate artificial, cu care erau achiziţionate imobile, chiar în ziua transferării în contul lui Vîntu a sumelor de provenienţă infracţională, imobile ce erau vândute succesiv unor societăţi comerciale aparţinând tot acestuia, dar şi prin crearea de depozite şi transferuri repetate între inculpat şi conturile SC Gelsor SA.

Instanţa a mai reţinut că un alt mod de a ascunde sumele de bani obţinute ilegal a fost prin cumpărarea a 15 imobile, pe care apoi le-a vândut, la intervale cuprinse între o lună şi patru luni, SC Gelsor I.N. SA, cu menţiunea că vânzarea se face în vederea compensării datoriei înregistrate de societatea Gelsor în favoarea sa. Preţul de vânzare era întotdeauna, în cazul fiecărui imobil, cu mult sub preţul cu care Vîntu cumpărase anterior acele imobile. Mai mult, SC Gelsor I.N. SA avea obligaţia de a achita fiecare imobil cumpărat de la Sorin Ovidiu Vîntu în cinci rate anuale, începând din anul 2001, iar pentru perioada 2000-2001 a închiriat toate imobilele dobândite astfel SC Gelsor SA, societate creditată tot de Vîntu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la delapidare, judecătorul a notat în motivare că, potrivit deciziei definitive de condamnare, prăbuşirea FNI nu s-a datorat riscurilor inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii, ci activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii faţă de care s-a dispus condamnarea definitivă într-un alt dosar, printre aceştia fiind şi Nicolae Popa, care a primit o pedeapsă pentru înşelăciune şi delapidare.

Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat până în prezent în trei dosare, executându-şi pedepsele.

Astfel, la data de 22 iulie 2016, Sorin Ovidiu Vîntu a fost încarcerat în urma unei condamnări de şase ani şi două luni de închisoare în dosarul Petromservice, alături de el fiind condamnat şi fostul sindicalist Liviu Luca la şase ani de detenţie.

Totodată, în 24 ianuarie 2014, omul de afaceri a fost condamnat de instanţa supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul favorizării lui Nicolae Popa, iar anterior, a fost condamnat la doi ani de pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă.”

Totusi, mai nimic despre cei care au creat acest personaj, un tip care fusese condamnat si pe vremea comunismului, adus in fata dupa si dandu-i-se un acces larg la resursele statului. SOV a fost un om in fata caruia tremurau multi dintre potentatii acelor zile… A fost un om caruia Radu Timofte, fostul sef al SRI, ii punea informatii economice de prima mana pe tava (dupa cum s-a exprimat Traian Basescu) si pe canapelele caruia se odihnea Mircea Geoana. Atat Geoana cat si Timofte erau din PSD, iar daca ma gandesc si la Vacaroiu si Florin Georgescu, lucrurile acestea ne-ar putea sugera ce partid a stat in spatele ascensiunii fulgeratoare a lui SOV.

Ioan Niculae… Dosarul „Mita la PSD”, deci e clar. Fost securist si acesta!

Sigur, si in aceasta privinta trebuie pus un bemol pentru ca analiza sa nu fie prea stridenta: sa nu uitam, totusi, ca Romania era o tara in tranzitie, o tara fosta comunista unde comunismul a distrus proprietatea privata, dar o tara cu un proiect ambitios care trebuie salutat: constructia economiei de piata libera. Din aceasta perspectiva privind lucrurile, constructia unui capitalism romanesc e de inteles.

Acum ii terminam pur si simplu pe astia si incepem sa construim statul de drept, fara sa fi incheiat reformele economice si fara sa consolidam aceasta cucerire revolutionara (nu cred ca exagerez spunand asa!): economia de piata libera, libera initiativa privata si o dezvoltare economica in acest sens.

Mi-e teama ca pana la urma sa nu avem nici stat de drept si nici economie de piata! Cred ca ar trebui sa meditam serios la acest aspect.

Interesanta e si schimbarea principalului nostru partener – SUA: de la determinarea unui Reagan de a fauri o lume libera si de a intari democratia si libertatea, la determinarea stangista a unui Obama de a lupta impotriva coruptiei, paradisurilor fiscale (v. „Panama papers”) si de a crea „institutii puternice” si, pe cale de consecinta, un stat puternic. Dar puternic inclusiv sa incalce Constitutia SUA si de a face obligatorii asigurarile medicale, prin Guvernul federal, lucru totalmente neconstitutional in SUA.

Pe de alta parte, lupta anticoruptie, trebuie sa recunoastem, s-a impus ca o necesitate in Romania, statul avand inca un rol insemnat in economie.

As dori sa spun cate ceva si despre ofiterii acoperiti din presa, pentru ca se vorbeste mult despre asta. Inteleg ca sefa lor e D-na. General Elena Istode:

Gen. SRI Elena Istode

Inteleg ca D-nei. Istode i se spune Anaconda. Din motive lesne de inteles, desigur. Insa sa nu uitam ca marele spion sovietic, Richard Sorge, pe cand opera in Germania, avea acoperire de ziarist GERMAN:

Richard Sorge

Evident, in felul asta, se poate face o larga gama de manipulari. Iar daca presa a fost considerata, pe vremea lui Basescu, drept o vulnerabilitate la siguranta nationala trebuie sa intelegem prin asta posibilitatea reala ca in presa  sa se strecoare spioni ai unor puteri ostile Romaniei. Celebrul Sorge e un exemplu clasic: ne arata ca astfel de lucruri se pot intampla. Poti sa-i construiesti unui strain o biografie neaos romaneasca si sa-l inserezi apoi in presa cu sarcini precise.

Bineinteles, faptul ca exista acoperiti SRI in presa nu ne produce nicio bucurie. Iar ca doamna Istode ne spioneaza redactiile, cu atat mai putin. Insa cele spuse mai sus se constituie intr-un bemol. Si mai bine, poate, i-am ura succes Anacondei in depisatarea acelor oameni care nici romani nu sunt (nu spun ca n-ar putea fi si romani…) si care lucreaza impotriva Romaniei prin redactiile din aceasta tara.

Dl. Liviu Mihaiu face referire la cati lucreaza in SRI si SIE. Despre cati au lucrat in fosta Securitate am scris si eu aici. Problema mare care se pune este, dupa parerea mea, daca numarul acesta – actualmente 30.444 de cadre, dupa Dl. Mihaiu – este unul optim. Sub regimul Ceausescu erau o jumatate de milion de informatori. Fara indoiala, aceste cifre ridica intrebari asupra democratiei si statului de drept in Romania. Dar daca e vorba de o supradimensionare cu personal a serviciilor secrete, eu cred ca avem o problema. In sensul ca mai multi oameni care lucreaza si care sunt implicati in munca privind siguranta nationala fata de numarul optim necesar scade eficacitatea acestor servicii. In general nu trebuie prea multi oameni, dar cei care lucreaza, dotati cu tehnica moderna, sa fie foarte bine pregatiti – in felul acesta eficacitatea serviciilor de informatii creste si scad, pe cale de consecinta, slabiciunile.

Nu ar trebui sa ne mire, tinand cont de metehnele romanesti din politica, precum pesederizarea si cederizarea, ca ar putea avea loc si sereizarea Romaniei. Dar nu trebuie sa uitam ca in plan politic s-a vazut flagrant slabiciunea atat a PDSR cat si a CDR, ambele reusind sa piarda, pana la urma alegerile. Sa nu uitam ca PSD, fostul PDSR, a fost multa vreme vioara a doua, candidatul sau nereusind sa castige alegerile prezidentiale, iar in alegerile legislative, multi ani, performantele au fost slabe.

Noi ar trebui sa meditam si sa intelegem foarte bine rolul – rolul serviciilor secrete, rolul politicii monetare, ca sa dau doua exemple din diverse domenii de activitate. Rolul serviciilor secrete NU e sa conduca Romania. Daca nu intelegem lucrul asta (aparent simplu) cream o slabiciune in ceea ce priveste siguranta nationala, pentru ca serviciile ar trebui sa se ocupe si cu altceva pentru care nu sunt calificate.

„Ori Presa, ori Democratia!”

Cum am ajuns in situatia actuala? Va mai amintiti cum, inca de pe vremea lui Basescu, se evidentia cu repros ca in „Constitutia lui Nastase” se pomeneste despre: „traditiile democratice ale poporului roman si idealurile Revolutiei din decembrie 1989” (art. 1, al. 3)? Dupa aceea au fost tot felul de emisiuni pe la televiziunile de stiri prin care se incerca sa se demonstreze ca, de fapt, n-a fost vorba de nicio Revolutie, ci de lovitura de stat. Or, prin asta ce s-a realizat? S-au calcat pur si simplu in picioare idealurile Revolutiei din decembrie 1989, unde au murit oameni care s-au ridicat impotriva comunismului, in care poporul a cerut democratie si libertate. Tineti minte: „Libertate, te iubim!/ Ori invingem, ori murim!”? Iar cei care scandau asa s-au aflat atunci in fata tancurilor comuniste, in bataia pustilor!!

Ma intreb cui a servit aceasta calcare in picioare a idealurilor Revolutiei?

Ca ar trebui sa fie trasi la raspundere cei care se fac vinovati de crime, asta e altceva. De acord! Numai ca pana acum n-am vazut asa ceva si nici elucidarea celor petrecute atunci. In schimb, am reusit sa terfelim Revolutia si memoria celor care si-au dat viata atunci pentru Libertate si Democratie in Romania.

A celor care au murit luptand impotriva comunismului!!

Si trist este ca n-am vazut nicio reactie de impotrivire din partea SUA sau UE. Cui a folosit discreditarea Revolutiei si , in schimb, acreditarea loviturii de stat? Cui a folosit sa se strecoare ideea ca, de fapt, n-a fost nicio Revolutie ci o lovitura de stat conceputa in laboratoarele politice din exterior?

Si am ajuns in situatia actuala, in care se incalca drepturi si libertati, sub pretextul apararii acestora.

Interesant e si ultimul articol al D-lui. Tismaneanu:

Protestele din februarie şi noua sensibilitate politică

„Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste sunt fie prost informaţi, fie de rea-credinţă. Societăţile nomenclaturiste erau, de fapt, experimente profitocratice, se bazau pe un rigid sistem de tip caste. Nomenclatura beneficia de privilegii la care muritorii de rând nici măcar nu puteau visa. Niciodată nu a fost clasa muncitoare mai batjocorită şi mai oprimată decât în regimurile care pretindeau că guvernează în numele ei. Este o ignorare, şi pe cale de consecinţă, o banalizare a răului totalitar.

Actualele proteste sunt expresia unei noi sensibilităţi politice. Am scris un articol, împreună cu politologul Marius Stan, în Politico.eu, în care ne-am ocupat de această temă. Da, este vorba de o nouă generaţie pentru care vechile metehne şi infamii nu mai sunt tolerabile. UE înseamnă transparenţă, încredere, norme, reguli, proceduri. Pesedismul este exact opusul: clientelism, cinism, jaf la drumul mare sau pe ascuns, manopere dolosive. Pentru mine, aceste demonstraţii au pus capacul peste coşciugul în care zace putredul sistem Iliescu.”

Insa „Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste” sunt si rezultatul politicilor defectuoase duse la noi in tara, prin care libertatea si democratia au inregistrat, in mod regretabil, o anumita scadere. A fost o eroare cu totul regretabila ca din dorinta de a lovi politic in „pesedism” s-a adus atingere libertatii si democratiei de la noi. Iar rezultatul recentelor alegeri legislative, in care PSD a obtinut o victorie comparabila (daca nu chiar si mai mare!) cu cea a FSN-ului de pe vremurile lui Ion Iliescu, confirma marea eroare care s-a facut multa vreme la noi in tara. Demonstreaza inclusiv o scadere a libertatii economice, pusa sub influenta coplesitoare a institutiilor de forta, nu doar din cauza recentei crize economice. Iar „noua sensibilitate politica” de care ne vorbeste prof. Tismaneanu nu poate compensa o scadere evidenta a liberalismului la noi in tara. Lucrurile, greselile acestea ar trebui reparate.

Iar abordarile maximale – „putredul regim Iliescu” – prezente, din pacate, la noi si care nu se refera neaparat la un regim anume, ar trebui si acestea la randul lor corectate, intrucat se dovedesc ineficace. „Tot ce a facut Iliescu e rau!”, „Tot ce a facut Basescu e rau!” s.a.m.d dovedesc, iertata sa-mi fie exprimarea, o lipsa de maturitate in abordarea chestiunilor. De aceea s-ar impune o abordare echilibrata.

Sebastian Ghita – dezvaluiri de o maxima gravitate!

Anul 2017 debuteaza bulversant cu aceste dezvaluri efectuate de catre Sebastian Ghita la postul Romania TV, al carui patron, din cate am inteles, este. Insa o mare necunoscuta este disparitia lui Ghita si nici pana acum nu stim unde este, daca mai e in viata, iar daca a fugit de ce anume se teme in mod concret. Lucrurile acestea ar trebui, mai intai, lamurite pentru a intelege corect ce se intampla.

Dar iata cateva din cele mai spectaculoase dezvaluiri:

Romania TV

Sebastian Ghiţă DEZVĂLUIE scenariul din spatele dosarului Realitatea: Kovesi m-a abordat în clădirea K2. A vrut să-l înfunde pe Vîntu

Se arata ca:

„Fostul deputat Sebastian Ghiţă dezvăluie la România TV scenariul din spatele dosarului Realitatea, în urma căruia fostul mogul SOV a ajuns în spatele gratiilor.

Sebastian Ghiţă a prezentat luni seară noi dezvăluiri, într-un material video prezentat de România TV. Omul de afaceri  a susţinut că dosarul Realitatea Media a fost „măsluit” şi că Laura Codruţa Kovesi l-a contactat „pentru a distruge Realitatea TV, dorind să folosească acest post de televiziune pentru sistem”. El a mai susţinut că actualul procuror-şef al DNA ar fi făcut presiuni asupra sa pentru a veni cu „denunţuri şi date pe care să le interpreteze, dorind să facă un dosar mare care să o împingă spre vârful Ministerului Public”.

„Am sa va prezint felul in care aceste dosare sunt masluite dupa modelul brevetat de Laura Codruţa Kovesi în celebrul dosar Realitatea. O sa vedeti felul in care Kovesi a vrut sa distruga Realitatea tv.

Kovesi m-a abordat in cladirea SRI numita K2, unde stateam impreuna la masa si mi-a spus ca ascultându-l pe Vîntu si-a dat seama ca nu mai are finantare pentru Realitatea. A văzut cat de vulnerabil este Vantu si stia că va accepta intr-un fel sa primeasca finantare si sa cedeze Realitatea tv. Am acceptat acest lucru. Dansa s-a gândit ca va putea sa-l doboara si sa-l scoata din joc mult mai repede, iar probabil Realitatea tv să devină o televiziune supusa ce va da stiri pozitive la adresa mai marilor zilei, dar ucrul acesta nu s-a intamplat.

Am semnat acel contract de management cu Vîntu si am acceptat sa finantez Realitatea TV. La ceva timp au aparut frictiunile intre mine si Vîntu, iar Kovesi a stat la panda şi a luat făcut un dosar pe baza acestor frictiuni/certuri dintre mine şi Vîntu. A inceput sa-mi explice cum si in ce fel pot fi conduse discutiile cu Vîntu astfel incat ele sa para santaj, amenintare sau sa se incadreze la niste fapte penale.

Am ascultat de dânsa ca aveam o relatie de incredere si prietenie si pentru ca punea pasiune in dorinta dansei de a-l infunda pe Vântu si nu as fi vrut sa o refuz sau sa ma cert cu dansa.

Doamna Kovesi m-a presat si mi-a sugerat cum sa vin cu astfel de denunturi si date pe care sa le interpreteze dorind sa faca un dosar mare care sa o impinga spre varful ministerului public si sa-si consolideze cariera”,  dezvăluit Sebastian Ghiţă la România TV.

„Eu stiu bine cum au stat lucrurile si stie si doamna Kovesi. Nu am crezut ca se va schimba atat de mult incat sa breveteze acest model si il va explica si altor procurori care la randul lor masluiesc dosare.

De ce a vrut Kovesi acest dosar

Kovesi dorea pentru sistem Realitatea TV. Dupa ce am ajuns acolo au inceput sa ma preseze: sa nu mai apara anumite persoane, sa nu mai apara anumite stiri, sa dau afara jurnalisti. Mi-am dat seama ca exagereaza si am inceput sa refuz. Au aparut conflicte intre mine si sistem si practic am cedat. L-au ales pe Elan, iar eu am ales sa construiesc România TV.

Probabil s-au gandit ca proiectul va esua, dar iata ca România TV a devenit cea mai urmarita statie tv din Romania. Si nici azi nu executa ordinele sistemului.

Practic, doar cateva voci media au mai ramas sa spuna adevarul. Ii felicit si pe cei de la Antena 3 care au rezistat presiunii sistemului. Dosarul dintre RCS si Antena Group este unul masluit.

Ceea ce s-a intamplat cu Voiculescu, Vantu, Sarbu, Patriciu, Adamescu vor sa faca si cu mine, sa inventeze dosare si sa ma duca in inchisoare si sa distrugă România TV.

Cum a fost adus Nicolae Popa din Indonezia

La cererea lui Kovesi o firma de constructii din Ploiesti, care a primti bani de la Asesoft, a fost cea care a platit avionul pentru aducerea domnului Nicolae Popa, fost director Realitatea TV din Indonezia. Realitatea este că o firma privata la cererea statului roman a platit 200.000 de euro pentru a fi adus cel care falimentat FNI si care a furat sute de mii de oameni.

Ce fel de operatiune o fi asta? Oare suntem vinovati de spalare de bani? E doar dansa sau sunt doar eu? Am actionat eu in numele statului roman? Ce dovada mai clara vreti ca doamna Kovesi a inventat acel dosar Realitatea Media si ca folosea pentru acel dosar mailul secret cucuveauamov”.

Fostul director Gelsor, Nicolae Popa, a fost arestat, în 2 decembrie 2009, de autorităţile din Jakarta, Indonezia, el fiind condamnat de Tribunalul Bucureşti, în 2006, la 15 ani de închisoare pentru înşelăciune, alături de Ioana Maria Vlas, decizia rămânând definitivă în 2009. Arestarea lui Popa a cântărit greu în rezultatul alegerilor prezidenţiale din 2009 (turul 2, Băsescu-Geoană, pe 6 decembrie).

Sebastian Ghiţă, despre sistemul statului de drept

„Un procuror Negulescu, zis Portocală, a aplicat aceleaşi metode ca Laura Codruţa Kovesi în dosarul Realitatea Media. Ascultaţi cum vorbeşte acest funcţionar al statului român plătit din banii noştri. Ascultaţi cum vorbeste, cum gândeste, şi cum crede că dacă mă arestează pe mine sau pe familia mea obţine plângeri împotriva lui Dragnea, Ponta”.

Citeşte şi: Sebastian Ghiţă, înregistrare de ultimă oră. Declaraţii uluitoare care aruncă în aer scena politică VIDEO

Procuror Negulescu: Băga-mi-aş BEEEPPP în mă-sa! Nu mai putem să trăim pe planeta Românica din cauza lu’ un jegos ca Sebi Ghiţă care este un vagabond, o zdreanţă. Eu spun aşa…Eu i-o spun în faţă până la urmă: bă, eşti o zdreanţă! Du-te…..BEEEP de aici de panaramă!

Coleg DNA: Da, bă, dar ţi-au ţinut spatele şi ăia de la Bucureşti, bă şi Kovesi ..

Procuror Negulescu: Da. Bă, mă jur că îi spun în faţă că n-am ce să ..ce să îmi facă să-mi BEEEEEEPPPP . Păi toate n-au plecat, frate,de la mine?

Coleg DNA: Păi dacă îl bagi pe Ghiţă, îl toarnă pe Dragnea şi, gata, rezolvăm!

Procuror Negulescu: Lasă-mă, mânca-ţi-aş gura, că-s periculos rău de tot, mă jur că-s foarte periculos. Dar dacă, bă, dacă nu mă cunoşti du-te BEEEPPPP, nu te băga cu mine, mânca-ţi-aş gura, că mă ia capul! Asta nu suport!”.

Citeşte şI: Inspecţia Judiciară s-a autosesizat după dezvăluirile lui Sebastian Ghiţă. Procurorul DNA Negulescu riscă excluderea din magistratură

„În prezenta avocatilor mei procurorul Negulescu mi-a spus că nu voi avea scăpare, şi ca imi va face dosare pana va obtine de la mine denunturi impotriva prietenilor, rudelor, şi în special împotriva domnilor Dragnea şi Ponta. Chestiunea aceasta s-a întâmplat de faţă cu avocaţii mei”.

„Am vazut cu ochii mei ce a facut Kovesi în cazul Realitatea Media. Am auzit despre cazul închidereii lui Voiculescu de la Traian Băsescu. Mi-a spus că are şi înregistrări despre inchiderea lui Dan Voiculescu. Am date şi informaţii despre acest sistem care l-a executat pe Adrian Sârbu. Toate dosarele cu patroni de media au fost măsluite”, a dezvăluit Ghiţă.

Fostul deputat a subliniat că în cazul său totul a pornit prin numirea ofiţerului SRI Sabin Iancu, care l-a selectat pe procurorul DNA Negulescu să facă treburile murdare li l-a ajutat pe procurorul DNA Negulescu să măsluiască dosarele.”

Noi înregistrări explozive cu Sebastian Ghiţă: Ponta a fost şantajat s-o numească pe Kovesi la DNA VIDEO

„Într-o înregistrare difuzată joi seara de România TV, fostul deputat Sebastian Ghiţă a făcut noi dezvăluiri, el vorbind despre numirea Laurei Codruţa Kovesi la DNA, în anul 2014.

Sebastian Ghiţă a făcut joi seara cele mai grave dezvăluiri de până acum. Între altele, fostul deputat a dezvăluit că Victor Ponta a fost şantajat în 2014, când era premier, să o numească pe Laura Codruţa Kovesi la şefia DNA.

„V-am menţionat de la bun început despre întâlnirile cu Laura Codruţa Kovesi la vilele SRI – K2, K4 şi T14, la care au mai participat în anumite momente domnul Florian Coldea şi şefii staţiei CIA din Bucureşti. Bănuioesc că v-aţi întrebat cum am ajuns eu la aceste întâlniri. persoane de rang înalt din SRI mi l-au prezentat pe Florian Coldea în 2008. Eram tineri, aveam copii mici şi am legat o relaţie de prietenie. Amândoi credeam într-o Românie mai bună şi ne propuneam să facem oricât de mult putem ca România să crească, să se dezvolte şi să ne găsim şi noi un loc în ţara noastră. Şapte ani de zile copiii noştri au crescut împreună. Nu vă voi da poze cu ei, pentru că n-au nicio vină copiii. 

În schimb, veţi vedea alte dovezi ale relaţiei mele cu Florian Coldea, din mai multe vacanţe făcute împreună. Aşa am ajuns să o cunosc pe Laura Codruţa Kovesi şi să mă împrietensc şi cu ea. M-am întâlnit cu ea de sute de ori la sediile SRI, la mine acasă, în cramă, în vie. Am chefuit împreună, am fost pe pontonul SRI din Deltă sau la vilele SRI de la Neptun, la cele de la Sinaia şi în multe alte locuri. Aşa am ajuns să fiu direct implicat în numirea Laurei Codruţei Kovesi la DNA, în 2014. Eram prieten cu ea, eram prieten cu Florian Coldea şi prieten cu Victor Ponta. Aveam un canal de comunicare cu Traian Băsescu, prin Elena Udrea. Eu sunt persoana care a însoţit-o pe Elena Udrea la biroul lui Victor Ponta şi despre care Elena Udrea a declarat public…

Ce nu s-a spus public până acum e faptul că Victor Ponta a fost şantajat pentru a o numi pe Laura Codruţa Kovesi. Practic, în faţa mea Florian Coldea i-a spus că dacă nu o va numi pe Laura Codruţa Kovesi la DNA, atunci vizita pe care Ponta o avea programată în America, pentru a se întâlni cu Biden sau cu Obama va fi anulată. Mai mult, lui Victor Ponta i s-a spus că anunţul cu privire la anularea vizitei va fi făcut în apropierea alegerilor prezidenţiale, iar chestiunea aceasta îl va distruge.

Toate aceste lucruri pot fi confirmate de Victor Ponta, Elena Udrea, dar şi de către Ion Cristoiu, citind jurnalul Elenei Udrea, şi chiar de Traian Băsescu. Documentul înaintat lui Traian Băsescu cu propunerea de numire a Laurei Codruţa Kovesi a fost scris la Guvern, pe calculatorul din secretariatul lui Victor Ponta. Am asistat la redactarea lui pe hârtia oficială şi apoi am mers la vila SRI cu indicativul K2, unde se aflau Florian Coldea şi Victor Ponta.

Ponta ne spusese, Elenei Udrea şi mie, la întâlnirea pe care am avut-o la biroul său „eu o să o propun, dar am o părere proastă despre Kovesi. Sunt convins că va executa ordinele celor de afară şi ne va face dosare tuturor. Pe voi doi vă va aresta primii”. Victor Ponta a avut dreptate. Laura Codruţa Kovesi a încercat să-i înlăture din viaţa publică pe toţi cei care, într-un fel sau în altul au ajutat-o. M-am dus apoi cu documentul la Victor Ponta. L-am găsit cu Florian Coldea. Acesta a sunat-o pe Laura Codruţa Kovesi şi i-a spus să vinăp imediat la Bucureşti.

Aşa a fost numită Laura Codruţa Kovesi. Vă voi mai da detalii şi informaţii despre felul în care au fost numiţi adjuncţii de la DNA, despre felul în care a fost păcălit Victor Ponta şi multe alte detalii despre felul în care doamna Laura Codruţa Kovesi a inventat acest sistem de represiune bazat pe denunţuri mincinoase, pe şantajarea sau mituirea celor cu probleme din închisori sau a celor cu probleme în dosare penale„.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus joi înlocuirea controlului judiciar cu mandat de arestare în lipsă pe numele lui Sebastian Ghiţă.”

Mediafax

Parchetul General, reacţie la afirmaţiile lui Sebastian Ghiţă: Nicoale Popa, adus în ţară din Indonezia de Poliţia Română. Costurile, suportate de poliţie

„Parchetul General anunţă că, în cadrul dosarului deschis după înregistrările lui Sebastian Ghiţă, s-a stabilit că Nicolae Popa a fost adus în România din Indonezia de Poliţia Română, toate costurile fiind suportate de această instituţie.

„Procurori ai Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie au dispus prin ordonanţă începerea urmăririi penale cu privire la faptă, respectiv infracţiunea de abuz în serviciu, în cauza având ca obiect informaţiile făcute publice prin intermediul unor înregistrări difuzate în mass-media cu privire la o serie de afirmaţii făcute de fostul deputat Sebastian Ghiţă. Cercetările în acest dosar vizează toate aspectele prezentate opiniei publice de către persoana anterior menţionată prin intermediul înregistrărilor difuzate. În acest context, precizăm că, în urma verificărilor efectuate, a rezultat că aducerea în ţară a inculpatului Nicolae Popa a fost efectuată de către Poliţia Română, iar costurile aferente transportului au fost achitate integral de către această instituţie”, transmite Parchetul General printr-un comunicat de presă.

În una dintre înregistrările pe care le-a făcut Sebastian Ghiţă, acesta susţine că aducerea lui Nicolae Popa din Indonezia s-a făcut cu un avion plătit de o firmă privată.

“ O firmă de construcţii din Ploieşti, care a primit bani de la Asesoft, a fost cea care a plătit avionul pentru aducererea lui Nicolae Popa, fostul director FNI, din Indonezia. O firmă privată, la cererea statului român şi a doamnei Kovesi, a plătit 200.000 de euro pentru a fi adus cel care a falimentat FNI şi aş vrea să o întreb pe Kovesi: Ce operaţiune e asta? Suntem vinovaţi de spălare de bani? E doar dânsa? Doar eu? Am trimis noi poliţişti în Indonezia?”, susţinea Sebastian Ghiţă în una dintre înregistrările difuzate de România TV.

Întrebată cum a fost adus Nicolae Popa în România, Laura Codruţa Kovesi a declarat luni: „S-a ocupat Ministerul Justiţiei şi Ministerul Afacerilor Interne. Vă rog să întrebaţi la ei”.

După declaraţiile lui Sebastian Ghiţă, agenţia MEDIAFAX a solicitat Poliţiei Române şi Ministerului Justiţiei să precizeze cine a acoperit costurile operaţiunii prin care Nicolae Popa a fost adus în România.

„Statul solicitat (Indonezia) a soluţionat favorabil cererea de extrădare a lui Popa Nicolae, potrivit propriei sale legislaţii. În ce priveşte procedura de preluare efectivă a persoanei extrădate, aceasta s-a derulat de partea română potrivit dispoziţiilor art. 71 raportat la art. 56 şi 57 din Legea nr. 302/ 2004 (http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/53158) privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, competenţele legale ale autorităţilor române în procedura de preluare fiind clar stabilite prin lege. Competenţa de a organiza escorta în vederea preluării efective a unei persoane extrădate revine Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. În acest context precizăm că Ministerul Justiţiei nu deţine informaţii privind costurile aferente procedurii de preluare din Indonezia şi nici cu privire la modalitatea de achitare a acestora”, se arată în răspunsul Ministerului Justiţiei.

Poliţia Română nu a confirmat plata operaţiunii, susţinând că informaţiile solicitate face obiectul unui dosar.

„Referitor la solicitarea dvs. formulată în baza legii 544/2001, vă informăm că aceasta se referă la aspecte ce fac obiectul unei anchete penale, aflate în desfăşurare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fapt pentru care nu vă putem comunica informaţiile solicitate”, a precizat Poliţia Română.

Sebastian Ghiţă a fost pierdut, în noaptea de 19 spre 20 decembrie 2016, de poliţiştii care îl filau pe DN1, în timp ce se îndrepta către casă de la un eveniment al SRI, au declarat surse judiciare pentru MEDIAFAX. La mai bine de o săptămână de la dispariţie, au apărut înregistrări în care Sebastian Ghiţă vorbea despre sistemul judiciar din România şi despre personaje cheie din justiţie, din SRI şi din mediul politic.”

Stiripesurse

Sebastian Ghiță, noi dezvăluiri despre Colectiv, dărâmarea Guvernului Ponta și moartea lui Condrea

„Fostul deputat, Sebastian Ghiţă, a ieşit la rampă cu noi dezvăluiri incendiare. Acesta susține într-o înregistrare difuzată la România TV că dărâmarea Guvernului Ponta a fost o „chestiune organizată”, iar incendiul de la Colectiv a reprezentat o diversiune. De asemenea, fostul deputat spune că Ponta a fost amenințat și șantajat în noaptea incendiului de la Colectiv pentru a demisiona.

„Sa spunem ce s-a intamplat la acel eveniment, cateva adevaruri. Inca dinainte de noiembrie 2014, alegerea lui Klaus Iohannis a fost organizata, dupa aceea daramarea Guvernului Romaniei a fost o chestiune organizata. Poate incediul nu a fost organizat, dar au cautat un moment cu emotie. Oamenii astia sunt specialisti in diversiuni, astia care au pus un guvern al lor. Stiam de doua saptamani inainte de intentia de a se face partie lui Ciolos, se stia ca se organizeaza daramarea Guvernului Ponta si ca alesul este Dacian Ciolos.

Nu stiu despre incendiu, dar este evident ca s-a asteptat in mod organizat daramarea Guvernului Romaniei. In acea noapte, Victor Ponta a fost amenintat si santajat cu aceasta solutie.

Nu a fost un act de lasitate ca a demisionat. A avut de ales intre a a vedea in Bucuresti alti morti si a potolit lucrurile.

In mod evident Ponta, considerand ca nu sunt deplin capabili de a intelege cine sunt oamenii astia, a ales sa demisioneze. Erau oameni pregatiti sa atace Primaria Sectorului 4 cu cocktailuri molotov si Guvernul Romaniei. Era un ordin al ministrului MAI sa nu opreasca intrarea oamenilor.”, a spus Sebastian Ghiță.

Scandal diplomatic fără precedent: Israelul, acuzat de ‘înlăturarea’ unor politicieni britanici

Fostul deputat a făcut trimitere, în înregistrarea difuzată la RTV, și la moartea patronului Hexi Pharma, Dan Condrea.

„Eu ca cetatean ma tem ca oamenii vor crede ca intretinem un stat mafiot, care atunci cand nu-i convine ceva omoara un om. Cand vad acest om mort se furnica pielea pe mine. Ce secrete avea acest mort?”, a mai spus Sebastian Ghiță.”

Sebastian Ghita

Bineinteles, ne putem intreba cat adevar sunt in spusele lui Sebastian Ghita si de ce a ales aceasta cale de comunicare. Ghita lanseaza acuzatii – acestea sunt declaratiile lui: acuzatii. Iar una dintre ele este ca DNA practica politia politica, caci fabricatul unor dosare asta inseamna. Pe de alta parte numirea Laurei Codrutei „Cucuveaua Mov” Kovesi in fruntea DNA, legata de vizita in SUA a lui Victor Ponta, ar sugera ca s-a realizat sub presiunile venite din partea Executivului de la Casa Alba… S-a speculat chiar la Romania TV intr-o dezbatere televizata despre amestecul SUA. S-ar putea specula pe faptul ca indepartarea unor persoane pe baza unor dosare fabricate ar fi fost la sugestia partii americane. Daca asa stau lucrurile, cred ca e inutil sa mai spun ca problema e destul de grava si te duce cu gandul chiar la tradare din partea unora cu functii de inalta raspundere in Statul Roman…

Insa cel mai neplacut lucru mi se pare faptul ca asistam la deconstructia unei societati libere. Caci ce altceva ai putea sa spui despre faptul ca se fabrica dosare penale unor persoane in scopul eliminarii lor din viata publica. O practica ce aminteste de stalinism, in niciun caz de democratie si Lumea Libera. Este mai mult decat regretabil – este hidos!! – ca asistam la asa ceva, la astfel de practici ce le consideram ca apartin unei epoci revolute, la doar 27 de ani de la prabusirea comunimsului. De asemenea, ar trebui sa remarcam ca, din comunicatul Parchetului General, nu rezulta ca ar fi fals ce spune Ghita…

Nu trebuie sa-l simpatizezi pe Sebastian Ghita, dar din ce semnaleaza el rezulta ca avem o problema mult mai serioasa. Pana acum, pozitii ale oamenilor politici de varf de la noi n-am prea vazut, cu exceptia lui Traian Basescu. Interesant este ca s-au abtinut sa comenteze, insa referitor la Traian Basescu trebuie spus ca el era pe vremea aceea Presedintele si cel care a promovat si sustinut acest sistem pe care acum il critica. Problema serioasa este ca suntem intr-un derapaj evident si v-as ruga sa recititi aceasta postare a mea, datata 8 septembrie 2016:

Trebuia infiintat PNA…?

unde iata ce aratam printre altele:

„PNA, actualul DNA, s-a infiintat, desigur, printr-o decizie politica. S-a creat un organism care a ajuns un fel de stat in stat sau, poate mai bine zis, un fel de justitie in justitie, de ajungi sa te intrebi daca chiar are vreo legatura cu Justitia. Functionarea acestuia e pe baza de delatiune, lucru ce aminteste de anii ’50 ai secolului trecut. Pe de alta parte, se observa ca fenomenul coruptiei nu s-a diminuat, nici sumele de bani recuperate nu sunt grozave. In schimb s-a ajuns la o paralizie cvasitotala a aparatului de stat, a statului mai bine zis, producand disfunctionalitati grave. Inclusiv democratia este perturbata.

Ca sa duc sinceritatea pana la extrem, nu pot sa nu remarc o viziune comunista nu numai a modului in care functioneaza si a ceea ce reprezinta DNA, amintind de fosta Securitate, dar si a deciziei politice care a stat la baza infiintarii sale.

PNA nu a fost infiintat pentru Justitie sau pentru ca sa ajute Justitia. Ci a fost vazut de la bun inceput ca un instrument de forta al Puterii prezidentiale. De care au beneficiat nu cei care l-au infiintat, ci cei care au castigat alegerile in 2004. Asta e ironia sortii… Ca lucrurile stau asa sta marturie uluirea lui Traian Basescu, ca „trei de-ai mei ii aresteaza pe trei de-ai mei”. El nu se astepta la asta. Inclusiv Traian Basescu a vazut DNA ca pe propriul sau instrument. Colaboratorii sai au vazut lucrurile la fel. Basescu s-a vrut un aparator al „independentei Justitiei”, dar acest lucru a dat independenta DNA. El nu a crezut ca se poate intampla lucrul asta. Nici colaboratorii sai apropiati n-au crezut asta.

Totusi, de ce nu s-a realizat o Justitie independenta, dar s-a infiintat PNA? Pentru ca o Justitie independenta ar fi luptat mult mai eficient impotriva coruptiei, ca sa dau acest exemplu, iar posibilitatea de a aparea derapaje ar fi fost mult diminuata.

E straniu ca decidentii politici n-au vazut asta. Ei au gandit altfel: nu ca Justitia sa fie independenta ci, in schimb, sa creeze inca o institutie de forta care sa fie la comanda lor politica.

Asa gandesc acesti oameni.

Sa nu ne miram atunci ca DNA a ajuns cu puteri aproape discretionare, ne mai putand fi controlata politic, lucru ce reprezinta un risc major pentru democratie si respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Refuzand ideea unei Justitii independente, cei care au creat PNA n-au crezut o clipa ca acest organism se va intoarce impotriva lor. Mergand pe ideea comunista a fostei Securitati, ei au crezut ca PNA va apara interesele unei caste, eventual transpartinice, ce se va perpetua tot timpul la Putere. In rest, PNA era destinat celor multi.

Asa se intampla cand ne conduc comunistii si securistii…

Intrebarea care se pune e urmatoarea: liberali adevarati avem?”

Si va mai recomand o postare din 24 septembrie 2016:

Se discuta chestiuni punctuale…

unde iata ce aratam printre alte aspecte:

„… si mai putin problemele de fond. De pilda, ca DNA l-a arestat pe cutare sau ca l-a pus sub control judiciar pe cutare, ca Parlamentul a incuviintat urmarirea penala a cutarui parlamentar. Dar chestiunea statului de drept nu sta in aceste cazuri punctuale, indiferent de numarul lor. Statul de drept consta in independenta Justitiei. De fapt, intr-un mod mult mai general, vorbim de separarea puterilor in stat – puterea executiva, puterea legislativa si puterea judecatoreasca – cu un mecanism de verificare si echilibrare a acestora. Problema de fond care se pune este daca avem in Romania o asemenea separare reala a puterilor in stat. Si, referitor la Justitie, daca Justitia este independenta cu adevarat. […]

Independenta Justitiei e necesara pentru a se infaptui Justitia fara abuzuri si fara procese politice.

In conditiile de mai sus, schitate de mine pe scurt, putem spune ca Justitia e independenta in Romania? Raspunsul la o asemenea intrebare e cu „da” sau cu „nu” – „da si nu” inseamna ca nu prea e independenta. Si de aici suspiciunile de abuz, de „rafuiala politico-mafiota”, de procese de natura politica, pe care le avem astazi in societate.

In conditiile constitutionale existente la noi, nu prea vad cum s-ar putea rezolva lucrururile. Pentru ca Politica si Justitia sunt de naturi si esente diferite. De aceea si ratiunile lor sunt diferite unele de altele. Una e sa vorbim, de exemplu, despre ratiuni politice si altceva e sa vorbim despre „ratiuni de drept” sau „ratiuni care privesc dreptul si dreptatea”.

Insa definirea dreptatii a tinut intotdeauna de un cadru ideologic si istoric dat, de credintele anumitor popoare. Separarea puterilor in stat asigura doar functionarea acestora fara sa permita interferente care sa le vicieze activitatea. Avand naturi, esente si ratiuni diferite, politicul poate sa vicieze actul de justitie. Asa cum si justitia poate vicia actul politic, poate bloca decizii politice necesare.

Problema la noi ar fi in ce masura se echilibreaza puterile in stat. Si daca exista mecanisme de verificare intre ele. Daca nu se echilibreaza vom vedea tot felul de influente care le viciaza activitatea. Independenta Justitiei nu se poate asigura si realiza doar printr-un singur organism, cum ar fi DNA, despre care nu avem certitudinea ca ar fi si acesta, la randul sau, chiar atat de independent. De asemenea, daca primeaza doar Justitia, inseamna ca toate celelalte sunt cat se poate de marginale, atat puterea executiva cat si cea legislativa – lucru ce se constitutie intr-un dezechilibru grav in societate. Fara o echilibrare, Justitia ajunge sa vicieze atat actul executiv, cat si cel legislativ, creand perturbatii majore in societate. Iar fara o verificare se poate ajunge la abuzuri.

S-a ajuns in situatia in care populatia consuma foarte mult DNA – pe la televiziunile de stiri doar despre asa ceva se vorbeste sau legat de acest aspect. Ce te faci daca utilitatea marginala – ca sa folosesc o terminologie din economie – a acestui produs aruncat pe piata, DNA, incepe sa scada pana spre zero, cand se ajunge la satietate? Si pana la urma nu s-ar rezolva mare lucru pentru ca Justitia tot n-ar fi independenta, o echilibrare tot n-ar exista. Iar in privinta sumelor recuperate, prof. Mircea Cosea a dat exemplu Italia cand cu operatiunea „Mani pulite” s-au recuperat doar 18% din sume, adica foarte putin, aratand ca asta ar fi maximul cunoscut si greu de anticipat ca in Romania s-ar putea recupera mai mult, procentual vorbind. […]

Ideea care se desprinde este ca nu trebuie sa se ajunga la abuzuri nici din partea Executivului, nici din partea Legislativului si nici din partea Judiciarului. Iar fara o echilibrare a acestor trei puteri, calea spre abuzuri este deschisa. Evident, putem vorbi si de abuzul puterii executive – care poate deschide calea unei dictaturi in acest sens, daca aceasta putere capata o putere mai mare fata de celelalte. Probabil ca aceasta problema nu sta atat in drept cat intr-un principiu – acela de echilibrare a acestor puteri. Se poate vedea si azi cum se nasc regimuri politice de mana forte in Rusia sau Turcia, lucru care, desigur, nu e de dorit. Insa calea poate fi si inversa, cand Judiciarul capata o putere prea mare, o mana de indivizi din aceasta bransa cautand sa obtina intreaga putere in Stat. Sau ca unii sa se foloseasca de instrumentul acesta – Judiciarul – ca sa obtina o si mai mare putere. De aceea Thomas Jefferson spunea: „It has more wisely made all the departments co-equal and co-sovereign within themselves”…”

Problema grava este ca noi am ajuns intr-un derapaj din acest punct de vedere. Eu l-am auzit pe Basescu doar cu cuvantul procuror in gura si imi amintesc de sintagma din epoca: „republica procurorilor”. Iata ca s-a dat o putere foarte mare procurorilor iar functionarea DNA pe baza de delatiune si un Cod Penal al carui miez este „suspiciunea rezonabila” – fara sa fie definit foarte clar in vreun fel ce ar insemna asta, arestari si tinerea la „beciul domnesc” luni de zile fara ca persoana respectiva sa fi fost condamnata de vreo instanta, anulandu-se astfel prezumtia de nevinovatie si incalcandu-se in felul acesta Constitutia tarii, constituie derapaje care nu doar ca ne indeparteaza de la statul de drept, dar il si submineaza pentru ca e clar ca asistam la o coroziune puternica a ceea ce se numeste stat de drept. Nu mai vorbesc de dosare trimise inapoi de instanta la DNA datorita ridicolului acuzatilor cuprinse in acestea. Sau dosare ce au pur si simplu o conotatie strict politica, fara legatura cu vreo infractiune. In asemenea conditii, nu m-ar mira sa fie adevarat ce spune Sebastian Ghita si anume ca se fabrica dosare – ceea ce reprezinta un lucru foarte grav ce nu are nici cea mai mica legatura cu statul de drept.

Eu cred ca noi trebuie sa corectam cat mai repede aceste derapaje si sa revenim la separatia puterilor in stat cu acel mecanism de verificare si echilibrare a acestora. Pentru ca sa nu se accentueze aceste derapaje evidente.

Florian Coldea

Pe de alta parte este ingrijorator amestecul SRI in astfel de probleme, subminand insasi separarea puterilor in stat. In felul asta se deschid portile spre un stat totalitar. Este inadmisibil daca directorul adjunct al SRI apeleaza la santaj, datorita unor presiuni externe, pentru numirea cuiva la sefia DNA! Eu cred ca trebuie cercetat cu atentie acest lucru si luate masurile de rigoare ca sa nu se mai intample asa ceva. Asta nu mai este stat de drept. Dimpotriva bulverseaza tot statul si blocheaza functionarea normala a acestuia.

Nu trebuie sa va placa Sebastian Ghita, nu trebuie sa va placa PSD, dar trebuie sa recunoastem ca ceea ce semnaleaza Ghita e necesar a fi luat in considerare si cercetat. Eu nu credeam ca vom ajunge acum la practici de dinainte de 1989. Si e incredibil ca oameni tineri, precum Coldea sau Kovesi, se preteaza la asa ceva. Pentru ca te-ai fi gandit mai degraba la cei de dinainte de ’89 dar iata ca… Este trist ce se intampla. Si nu trebuie sa fim indiferenti pentru ca indiferenta si somnul ratiunii nasc monstri. De care societatea noastra nu mai are deloc nevoie si nici n-a avut vreodata!

Deja celebra Cucuvea Mov! 😛

Aceste reminiscente ale comunismului trebuie odata si odata eliminate. Aici trebuie sa spunem ca nu doar la noi sunt prezente astfel de reminiscente ale comunismului. Ci in tot Estul fost comunist. Dar 1989 a marcat o schimbare profunda dorita de intreaga societate romaneasca: despartirea irevocabila de comunism. Este vorba de un proces ireversibil. De aceea aceste reminiscente ale comunismului ramase in societate trebuie indepartate definitiv. Noi am inregistrat, din pacate, din 2004 incoace un regres. Si o spun cu tristete. Reforme, in special economice in sensul economiei de piata libera, nu s-au mai facut si dupa Criza din 2008 situatia a devenit dificila si ramane in continuare asa. Nici in 2008-2009 solutiile gasite la nivel de BNR nu au fost dintre cele mai fericite. Dimpotriva. Noi trebuie sa depasim starea aceasta. Si lucrul asta e valabil nu doar pentru Romania, dar si pentru toate tarile din Europa de Est care au cunoscut comunismul. Este inadmisibil sa mentinem acest anacronism evident in societatea noastra, care ne impiedica dezvoltarea si progresul. Din pacate, noi avem inca un Stat anacronic, o Justitie anacronica si chiar o Economie anacronica… Si, dupa cum se vede, nemultumirea populatiei e la cote ridicate si pe buna dreptate. Partea proasta e ca nu prea facem ceva care sa inlature o asemenea stare, sa imbunatateasca semnificativ lucrurile. Ne complacem in aceasta stare de lucruri totalmente nesatisfacatoare.

Pe de alta parte, ma deranjeaza o anumita lipsa de onestitate in abordarea unor chestiuni… Si de aici ar rezulta ca nu prea intelegem transformarile prin care a trecut tara, societatea noastra. In schimb, apelam la arestari cu un iz comunistoid evident.

Despre ce e vorba? Eu cred ca trebuie spus oamenilor foarte clar si onest un lucru: trecerea de la comunism la capitalism ce s-a realizat dupa 1989 a insemnat trecerea proprietatii de stat in proprietate privata. Altminteri la ce s-au mai infiintat Fondul Proprietatii de Stat (FPS) si Fondul Proprietatii Private (FPP)? De la o societate in care statul avea in proprietate intr-un mod covarsitor majoritar economia s-a trecut la un alt tip de societate in care prevaleaza proprietatea privata. O asemenea transformare nu e usoara si implica si sacrificii. Acuma ce facem? Negam aceasta transformare? Spunem ca am facut rau? Poate ca am facut rau, atunci, ca am scapat de comunism? Tocmai aceasta negare imbratisata in vremurile din urma a condus la situatia actuala cand capitalul romanesc se diminueaza considerabil. Iar statul nu a putut nici inainte de ’89 si nici acum nu poate sa faca fata acestei situatii economice si sa-i dea o solutie pozitiva. Cu atat mai mult nu poate sa multumeasca pe toata lumea, decat cu pretul unei saraciri generale, generalizate a populatiei. Or, noi, prin aceasta negare idioata, ne-am subminat pe noi insine de fapt. Poate fara sa ne dam seama. Iar solutia a fost crearea unui aparat represiv, foarte asemanator cu cel de dinainte de ’89.

Cum sa mearga bine lucrurile in felul acesta? Este de natura evidentei ca nu pot merge bine asa. Ba mai mult: se inrautatesc si se vor inrautati si mai mult, inclusiv pe plan economic – lucru ce ar putea sa devina periculos. In schimb noi am creat structuri de forta: SRI, DNA, ANAF de care si fostul PCR ar fi fost, pe buna dreptate, mandru!

Eu i-as spune ceva D-lui. Coldea, rugandu-l anticipat sa ma scuze: Romania nu e Argentina lui Videla! Ci o societate libera! Noi trebuie sa avem mereu in vedere acest deziderat amintindu-ne cum tanjeam dupa libertate inainte de 1989. Si Romania nu e nici o tara dominata de interesele oculte ale vreunei Mari Puteri, fie ea si SUA, ci un stat suveran si independent. Daca derapam de la astfel de lucruri importante derapam nu doar de la Constitutie dar calcam in picioare idealurile catre libertate ale poporului roman, pe care acest popor le-a exprimat prin lupta si prin jertfa sangeroasa in Decembrie ’89!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

De ce nu am avut un Havel? De ce Codruta Kovesi e cocolosita precum Elena Ceausescu?

Stimata D-na. Profesor Lavinia Stan mi-a atras atentia cu un articol scurt de pe blogul dansei despre ancheta lui Cristian Patrasconiu care pune o singura intrebare: de ce nu am avut un Havel? Puteti citi raspunsurile aici.

Dar iata un alt articol foarte interesant al maestrului Ion Cristoiu:

Filmul omagial Plagiază mai departe, Codruţa Kovesi, Oborul te susţine! Unii ambasadori occidentali, în frunte cu cel american, sar s-o albească pe Codruţa Kovesi

„Convinşi că mă număr printre cei care ştiu ce înseamna în vremuri depărtate Cultul personalităţii Tovarăşei Ana, Ana Noastră, cum i se spunea Anei Pauker în activ pînă în 1952, cînd Dej i-a dat jos portretul din pereţii prezidiilor şi, în vremuri mai apropiate, Cultul personalității Tovarăşei, pe numele ei de buletin Elena Ceauşescu, împuşcată la Tîrgovişte, cîţiva confraţi mai tineri mi-au trimis pe e-mail linkul la Comandat plătit și postat pe Facebook de ambasada Suediei în România după ce-a fost difuzat la ceremonia de decorare a Codruţei Kovesi cu Titlul de comandor al Ordinului Steaua Polară.

Într-una din pauzele mele de la Biblioteca Academiei Române mi-am pus căştile şi-am vizionat clipul.

Ca jurnalist al cărui coșmar era reprezentat an de an, de 7 ianuarie, întocmirea paginilor omagiale dedicate Elenei Ceaușescu, am sesizat în film practica folosită pe larg în comunism de a spune omagiatorilor ce să și cum să recite în fața camerelor de luat vederi despre noua Tovarășa, Tovarășa fără Tovarăș, Codruța Kovesi.

Ca om care am văzut zeci de spectacole omagiale dedicate Elenei Ceauşescu, am sesizat de îndată în filmul omagial dedicat Codruței Kovesi preocuparea realizatorilor de a reflecta structura socio- profesională, pe vîrste, gen și pe etnii a României, astfel încît Omagiul să treacă drept al Întregului Popor.

În spectacolele omagiale dedicate Tovarăşei de pe vremuri, făceau un pas în faţă, luau aer în piept ca şi cum ar fi vrut să zboare, pentru a-şi recita omagiul, reprezentanţi ai clasei muncitoare, ai ţărănimii, ai intelectualităţii și ai diferitelor etnii, femei, bărbați, tineri, bătrîni.

În filmul dedicat Codruţei Kovesi, fac un pas în faţă şi-şi recită textul omagial noii reprezentanți ai Poporului: precupețe din Obor, vînzătoare de la butic, mici meșteșugari, studente, rromi şi rrome (într-o proporţie nefiresc de mare dacă ne gîndim la procentajul acestei minorităţi), artiști, manageri.
E reprezentantă și o categorie socio-profesională aparte, ivită și înflorită în ultimii ani:
Ofiţerii acoperiţi din presă.

Elena Ceauşescu beneficia, în spectacolele omagiale, şi de mesajele venite din partea unor lideri ai ţărilor frăţeşti.
Locul Uniunii Sovietice, al RDG, al Cubei socialiste şi al Republicii Populare Mongole a fost luat, în clipul comandat și difuzat de ambasada Suediei, de SUA, Germania, Finlanda, Germania şi Croaţia (un fel de Republica Populară Mongolă a Lagărului capitalist).

Am pus de mai multe ori acest clip omagial pentru a mă convinge încă o dată că în cazul Codruței Kovesi Cultul Personalității a intrat deja în faza de apogeu a oricărui Cult al Personalității:
Cel al imbecilităţii fără hotar.
După care, amintindu-mi că sînt nu numai scriitor, dar şi ziarist, am devenit serios.
Şi ca ziarist, împărtăşind încă iluzia că trăiesc într-o ţară membră a Uniunii Europene şi nu a CSI, mi-a atras atenția o ciudățenie:
Clipul, succedînd momentului decorării, e străbătut de la un capăt la altul de obsesia susţinerii de către întregul Popor Român, în frunte cu ambasadorul american Hans Klemm, a şefei DNA.

Fiecărui reprezentant al Poporului român i s-a dat să transmită două mesaje:
Codruţa Kovesi e în pericol!
Aflată în pericol, Codruţa Kovesi trebuie susţinută de Poporul român întruchipat de Mariana, precupeaţa din Obor, și de Moise Guran, ziaristul de la Digi 24.

Codruţa Kovesi e procuror adjunct al Procurorului General, procuror şef al DNA.
E vorba, aşadar, de un demnitar al statului român.
Un demnitar care pentru ceea ce face în timpul programului e plătit gras de la Buget.
Ca toţi demnitarii, Codruţa Kovesi se bucură de privilegii: de la automobil luxos cu şofer pînă la călătorii în străinătate pe banii statului.

Potrivit standardelor la zi, România e membră UE, membră NATO, într-un cuvînt o ţară căreia SUA şi alte state din Vest îi recunosc statutul de ţară cu democraţie consolidată.
Pentru ca o ambasadă occidentală să întocmească şi să difuzeze un clip avînd ca teză pericolul care o ameninţă pe Codruţa Kovesi, iar mai mulţi ambasadori, în frunte cu cel american, să-şi proclame susţinerea, înseamnă că, într-o ţară democratică, un demnitar e ameninţat de un pericol.
Un pericol de care autorităţile ţării respective nu-l pot apăra şi, în consecinţă, e nevoie de intervenţia altor ţări pentru apărarea demnitarului.
Desigur, în acestă fază cu mijloace propagandistice.
Într-o altă fază, chiar cu tancurile.

De ce pericol e apărată Codruța Kovesi de unii ambasadori occidentali la București, în frunte cu ambasadorul SUA?
De un atentat pus la cale de Mafie?
În nici un caz.
Dacă ar fi așa, statul român ar avea capacitatea de a ocroti persoana fizică a Codruței Kovesi.

Demnitarul român Codruţa Kovesi e supus unor verificări legale din partea a două instituții ale statului de drept român:
CNATDCU și Parchetul General.
Amîndouă verificările sînt urmare a unor acţiuni strict democratice.
CNADTCU verifică sesizarea de plagiere a tezei de doctorat depusă cu probe la Consiliu.
Parchetul General verifică un autodenunţ depus de Sebastian Ghiţă.

Are nevoie un demnitar român de susţinerea făţişă a unor ambasadori străini în faţa unor verificări strict legale, de către instituții legale ţinînd strict de realităţile interne?
Atît CNADTCU, cît şi Parchetul General sînt instituţii independente ale statului de drept.
America, Suedia, Germania, Finlanda, Croaţia, ţări ai căror ambasadori şi-au permis să se amestece în mersul unor instituții democratice românești, se cred îndreptățiți a ne ține, nouă românilor, lecţii de democraţie.
Una dintre aceste lecții şi cea mai importantă e aceasta:
Verificarea unor acuzaţii publice aduse unui demnitar român de către instituţii indepedente trebuie să fie scutită de presiuni politice.

Ce fac distinşii ambasadori în frunte cu cel american?
Meșteresc, în disprețul revoltător faţă de Poporul român, o Presiune inacceptabilă asupra instituţiilor noastre independente pentru ca acestea să dea un verdict favorabil Codruţei Kovesi.

De ce atîta agitaţie pentru Codruţa Kovesi din partea unor ambasade occidentale?
Răspunsul e simplu.
Unii ambasadori occidentali la noi, în frunte cu cel american, exprimă interesele unor companii în ţara noastră.
Nimic nu e mai periculos pentru aceste companii decît anchetarea de către DNA.
Anchetarea de către DNA depinde de Codruţa Kovesi.
Salvarea Codruţei Kovesi, omul corupţiei occidentale în România, înseamnă salvarea unor afaceri dubioase în România.

Îmi poate spune cineva vreo companie străină atinsă de DNA?
Apa Nova?
Da, a fost atinsă.
Francezii s-au grăbit să-i dea Codruţei Kovesi o decoraţie.
S-a mai auzit după aceea ceva despre ştabii de la Apa Nova?
Sînt de mult plecaţi din ţară!

Suedia a fost amestecată într-o afacere de corupţie în România prin IKEA.
S-a atins DNA de această afacere?
Fireşte că nu.
Urmarea?
Codruţa Kovesi a fost decorată de Suedia.

Aţi mai auzit de afacerea Microsoft (SUA), EADS (Germania), autostrăzi (Italia)?
Fireşte că nu.
Cum să nu încalce ambasadorii respectivi toate normele diplomatice și normele de bun simț pentru a o susţine pe Codruţa Kovesi în faţa unor verificări legale din partea unor instituții ale statului de drept?
Dacă România ar avea alt președinte decît Klaus Iohannis, ambasadorii care, încălcînd normele diplomatice și normele de bun simț, fac presiuni asupra instituțiilor noastre pentru a o situa pe cetățeanca Codruța Kovesi deasupra Legii, ar fi convocați la MAE pentru a li se pune în vedere că or fi românii un popor de babuini, dar și babuinii se supără dacă te urinezi prea mult în capul lor.”

Trei precizari:

1). N-am reprodus si clipul – va las sa-l urmariti pe blogul personal al maestrului.

2). Nu spun ca Laura Codruta Kovesi ar fi plagiat. Nu stiu lucrul acesta. Nu e dovedit. Asa ca n-am sa ma refer deloc, in continuare, la acest aspect care are, oricum, mai putina importanta. De asemenea speculatiile ca ar apara niste interese ale unor firme straine le consider doar speculatii si nimic mai mult.

In al treilea rand as dori sa spun ca decorarea D-nei. Kovesi cu Crucea Polara, de catre Suedia, este un lucru foarte bun. Este vorba de o apreciere a tarii noastre, persoana D-nei. Kovesi intra intr-un plan secund. Daca Dl. Hans Klemm a jucat vreun rol in primirea acestei distinctii de catre D-na. Kovesi, eu cred ca ar trebui sa-i multumim. Imbunatatirea imaginii Romaniei peste hotare este, fara indoiala, un lucru important.

Nu aceste aspecte reprezinta problema.

Ci adeziunea maselor largi de cetateni, din toate categoriile sociale, care o felicita calduros pe D-na. Kovesi, care isi exprima un deosebit omagiu fata de Sefa DNA, expresie a recunoasterii profunde in popor a meritelor exceptionale ale Doamnei (nu ale Tovarasei!)!! Precupetele din Obor 🙂 , iata, aduc un omagiu profund vajnicei luptatoare anticoruptie care e Doamna Kovesi. De parca le sta pe limba sa spuna, ca odinioara: „Stima noastra si mandria/ Codruta-Kovesi – Romania!!!”.

Interesant este cum isi incheie maestrul Cristoiu editorialul:

„Dacă România ar avea alt președinte decît Klaus Iohannis, ambasadorii care, încălcînd normele diplomatice și normele de bun simț, fac presiuni asupra instituțiilor noastre pentru a o situa pe cetățeanca Codruța Kovesi deasupra Legii, ar fi convocați la MAE pentru a li se pune în vedere că or fi românii un popor de babuini, dar și babuinii se supără dacă te urinezi prea mult în capul lor.”

Nu stiu daca Dl. Iohannis e neaparat problema. Insa asemenea spectacole de omagiere a unei anumite personalitati nu le fac altii. Noi le facem!!

De asta nu am avut un Havel!

As dori sa citez din articolul din LaPunkt ce spune Dl. Vladimir Tismaneanu:

„Vladimir TISMĂNEANU:

Cinci teze despre Václav Havel:

1. A fost mai presus de orice un umanist critic, a rearticulat ideea de cetățean în vremuri când angrenajul totalitar funcționa cu un scop precis, o reală obsesie, anume distrugerea individului, transformarea sa in ceea ce Arthur Koestler a numit “o ficțiune gramaticală”. Pentru semnatarii Cartei 77, drepturile omului primau asupra oricarei ideologii. Un spațiu politic non-machiavelic inseamnă unul emancipat de himerele ideologice.

2. A fost un intelectual public, nu si-a dorit puterea, iar atunci când a avut-o, a acționat mereu in chip democratic, respingând intrigile de culise si manoperele oportuniste. A rămas până la capăt fidel unei viziuni in care demnitatea umană este alfa si omega, condiția vitală a unei vieți trăită in adevăr.

3. A visat la un cosmopolis eliberat de atavisme, tribalisme, primordialisme, populisme si alte asemenea patologii, a detectat absurdul din existența noastră, dar, asemeni lui Camus, a ales să se implice, nu să evadeze.

4. A înțeles că totalitarismele vecului XX au practicat genocidul, au urmărit completul control asupra corpului social, au distrus autonomia spiritului. Tocmai din acest motiv a fost unul dintre inițiatorii “Declarației de la Praga” prin care au fost condamnate aceste regimuri şi s-au pus bazele unei memorii comune europene.

5. Nu s-a temut niciodată de statutul de non-conformist, a fost disident prin convingeri şi vocație. A plătit pentru curajul său moral cu ani de temniță, cu domiciliul forțat, cu interzicerea semnăturii si cate alte persecutii si hărțuieli. Nu s-a dorit a fi şi nici nu a fost un sfânt. Tocmai de aceea, a simbolizat şi va simboliza întotdeauna dreptul nostru la rezistență.”

Vedem in societatea noastra asa ceva? Pe cand in societatea noastra observam inca, din pacate, avatarurile comunismului!!! Cititi, va rog cu atentie, ce spune Dl. Tismaneanu: considerati ca un astfel de om, a carui statura morala a fost schitata in cele cinci teze, ar duce o politica in genunchi in fata cuiva? Un om care sa rearticuleze „ideea de cetățean în vremuri când angrenajul totalitar funcționa cu un scop precis, o reală obsesie, anume distrugerea individului”, ar duce vreodata o politica in genunchi in fata cuiva?? Un astfel de om, asa cum il descrie Dl. Tismaneanu, n-ar duce nici in fata lui Stalin o politica in genunchi: „Nu s-a temut niciodată de statutul de non-conformist, a fost disident prin convingeri şi vocație. A plătit pentru curajul său moral cu ani de temniță, cu domiciliul forțat, cu interzicerea semnăturii si cate alte persecutii si hărțuieli. Nu s-a dorit a fi şi nici nu a fost un sfânt. Tocmai de aceea, a simbolizat şi va simboliza întotdeauna dreptul nostru la rezistență”.

Interesant este si raspunsul D-nei. Lavinia Stan:

„Lavinia STAN:

Întrebarea ar trebui reformulată – de ce România comunistă nu a avut un intelectual dizident, angajat în opoziţie făţişă şi activă faţă de regim şi celebrat de societate ca atare, un intelectual care să se bucure de capitalul politic, social şi electoral necesar pentru a se impune firesc drept primul preşedinte al noii democraţii? Dizidenţi am avut o mînă, dar nici unul de statura intelectuală a lui Havel, cu un program politic bine articulat. Intelectuali am avut, dar nici unul cu tenacitatea în acţiune şi claritatea ideologică ale lui Havel; în plus, prea puţini dintre ei au fost preocupaţi de probleme politice şi etice contemporane la fel de mult ca de cultura clasică. Singurii care au aparţinut ambelor categorii au fost Paul Goma şi Doina Cornea (şi-ar mai fi, de fapt, cîţiva), dar strigătul lor de luptă a fost ignorat de dizidenţi, intelectuali şi masele largi. Intelectualii români au rămas deconectaţi de problemele societăţii, lipsiţi de empatie sau viziune şi obsedaţi de problemele lor de grup, pe care le-au considerat a fi mai importante decît orice altceva. Dizidenţa a fost o ruşine printre români, intelectuali sau mai puţin intelectuali, şi, de aceea, am avut o societate civilă cooptată. Între ei se practica competiţia mai mult decît colaborarea. Înclin să cred că şi dacă am fi avut un Havel, nu i-am fi acordat recunoaşterea pe care o merită şi l-am fi persiflat pînă cînd l-am fi redus la statura şi condiţia noastră.”

Asa, asa: „Dizidenţa a fost o ruşine printre români, intelectuali sau mai puţin intelectuali, şi, de aceea, am avut o societate civilă cooptată” – pai, „nu ti-e, ma, rusine sa nu recunosti meritele exceptionale ale Doamnei Kovesi, de exceptionala importanta teoretica si practica, de larga recunoastere internationala, ca pana si precupetele din Obor isi aduc deplina adeziune?” – evident, intrebarea aceasta e una retorica.

„Înclin să cred că şi dacă am fi avut un Havel, nu i-am fi acordat recunoaşterea pe care o merită şi l-am fi persiflat pînă cînd l-am fi redus la statura şi condiţia noastră” – dar nu vedeti cum ii acordam Lulutzei intreaga noastra recunostinta pentru munca ce o desfasoara zi de zi pentru noi, neobosit, neprecupetind niciun efort pentru propasirea patriei noastre si inaintarea Romaniei spre…?

De asta n-am avut un Havel!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.