De ce o parte din Servicii il sustin pe Liviu Dragnea?

Pur si sinplu mi-a venit acest titlu in minte pentru ca e logic si are sens sa te intrebi asta. Nu e neaparat o aluzie sau o incercare scormonitoare de a sugera un lucru despre care nu e bine sa se vorbeasca si, drept consecinta, e trecut sub tacere.

Insa desi probabil ca multi se gandesc la asta, trebuie sa subliniem un lucru: in ciuda advertismentelor Opozitiei, in ciuda faptului ca Dragnea si-a schimbat doua guverne, ajungand acum la o aceeasi formula, doar cu un premier extrem de slab – pentru ca nu trebuie sa faci eforturi prea mari ca sa constati ca Viorica Dancila e o proasta si n-are ce cauta la Palatul Victoria (v. aici si aici) – totusi PSD nu a scazut mult in sondaje, dupa unele chiar deloc, ba chiar dimpotriva, si, de asemenea, nu se vede vreo reactie din interiorul acestui mare partid, cu putin peste 800.000 de membri, dupa cum ne asigura Codrin Stefanescu.

De aici ar rezulta ca, in societate, am avea o stare de acceptare a acestei situatii, cu un premier ce gafeaza intruna, dand impresia ca parca nici n-ar intelege ca e prim-ministrul Romaniei si cu o situatie economica ce se deterioreaza, putand ajunge in pragul recesiunii.

Daca Opozitia protesteaza, lucru nornal, totusi nu avem inca temeiul necesar sa consideram ca ar avea un suficient ecou in societate, de asa maniera incat sa ne asteptam la o reactie serioasa, suficient de puternica pentru a-l pune pe ganduri pe Dragnea si sa-l faca sa schimbe ceva in bine. O astfel de presiune asupra Coalitiei de guvernare si asupra Guvernului pare a nu exista…

E doar o aparenta sau linistea dinaintea furtunii?

Mi se pare, totusi, destul de ciudata aceasta acceptare a situatiei in interiorul PSD-ALDE. Pentru ca si ALDE vad ca accepta ce se intampla. Eu inteleg ca la mijloc sunt interesele inclusiv personale ale unora, dar ar trebui sa fie mai atenti la consecinte…

Liviu Dragnea si PSD nu primesc nu doar vreun semnal serios, dar niciun semnal de dezaprobare din partea societatii, cu exceptia TFL-istilor si a unor jurnalisti. E prea putin. Ar trebui sa le fie explicate mai bine oamenilor consecintele acestei guvernari. Atat in planul politicii externe, dar si in plan economic. Opozitia ar trebui sa vina la televiziunile de stiri tot cu cifre si sa explice astfel ce consecinte au in plan economic actualele politici guvernamentale. PSD vine cu cifre. Mereu imbietoare, mereu pe placul populatiei. E trist ca nu se intreaba mai multi daca e in regula sau nu. Ei, aici ar trebui sa vedem mult mai activ rolul Opozitiei.

Pentru ca oamenii trebuie sa stie ca aceste consecinte s-ar putea intampla intr-un viitor nu prea indepartat, brusc. Iar acestea vor fi, toate, negative.

Lipsa unei reactii din partea populatiei nu prea e in regula. Insemana ca populatia intampina dificultati in a-si formula o atitudine. O explicatie la indemana ar fi ca nu e informata asa cum ar trebui.

De asemenea, Dragnea inca se bucura de sprijinul unei parti a Comunitatii de Informatii din Romania. In caz contrar, am putea vedea o anumita deteriorare a pozitiei sale politice. Lucrul asta nu-l vedem, ci mai degraba un lider cu puteri absolute in PSD, puteri care se extind si asupra actului de guvernare. La ora actuala Romania e guvernata de doi condamnati penal – Dragnea si Valcov – si pare ca pe nimeni nu intereseaza lucrul asta, iar PSD-ul, cea mai mare parte a societatii accepta lucrurile acestea cu o seninatate demna de o cauza mai buna.

Eu as crede ca paradigma aceasta a unei metafizice asteptari prelungite ar cam trebui sa se schimbe, intrucat nu se intrevad consecinte benefice pentru tara daca lucrurile continua de o asemenea maniera.

Lipsa de reactie a societatii pare a fi cea a unei societati anesteziate de cresteri salariale nesustenabile si de lupta impotriva asa-zisului „stat paralel”, in numele unei dreptati iluzorii.  Eu cred ca ar trebui sa ne cam trezim dintr-o asemenea amorteala.

Un sondaj interesant – aici si aici.

Sa vorbim putin despre democratie…

Cititorii blogului au ridicat aceasta problema: ce e democratia? In general, ideea lor era ca democratia se reduce la majority rule – regula majoritatii. Dupa parerea mea, democratia nu inseamna doar asta. Ar trebui sa aiba si alte ingrediente, ca sa zic asa. De exemplu, increderea cetatenilor si o cat mai clara delimitare ideologica din partea partidelor politice.

Gandindu-ma la acest subiect m-am apucat sa caut ce spun sondajele despre increderea cetatenilor nostri. In cine au incredere romanii? Dupa parerea mea, intr-o societate democratica, intr-o democratie consolidata ar trebui ca increderea in Parlament – institutie eminamente democratica deoarece alegerile se fac prin votul direct, nemijlocit al cetatenilor – ar trebui sa fie una ridicata, in orice caz peste 50%. Conform Constitutiei noastre, art. 61, al. 1:

„Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.”

Pe cale de consecinta ar rezulta ca daca cetatenii au o slaba incredere in Parlament, atunci au o slaba incredere in reprezentantii lor si o slaba incredere in legile votate in Parlament.

Dar sa vedem ce spun doua sondaje de anul trecut, deci relativ recente…

Agerpres

Sondaj Inscop: Armata, Biserica și Jandarmeria rămân în topul încrederii românilor

„Armata, Biserica și Jandarmeria sunt instituțiile interne în care românii au cea mai mare încredere, arată Barometrul INSCOP-ADEVĂRUL despre România, realizat de Inscop Research la comanda cotidianului „Adevărul”.

Foto: (c) www.inscop.ro

Potrivit unui comunicat transmis marți AGERPRES, clasamentul instituțiilor interne este condus de Armată cu 74,3% încredere multă și foarte multă (75% în februarie 2015) exprimată de cei care au formulat o opinie, urmată de Biserică cu 62,3% încredere multă și foarte multă (64% în februarie 2015).

Pe poziția a treia se află Jandarmeria, care se bucură de aprecierea a 62% dintre români (62,5% în februarie 2015). Urmează DNA cu 61,4% încredere multă și foarte multă (58,9% în februarie 2015).

Conform cercetării sociologice, Președinția se situează pe poziția a cincea cu 50,6% încredere multă și foarte multă (față de 51,4% în luna februarie), iar SRI pe poziția a șasea, beneficiind de încrederea a 50,3% dintre cetățeni (față de 48,8% în februarie).

Urmează, Înalta Curte de Casație și Justiție cu 49% încredere multă și foarte multă (față de 48,7% în luna februarie), SIE cu 47,8% (față de 46,1% în februarie), Poliția cu 47,1% (față de 45,5% în februarie), Banca Națională a României cu 44,5% (față de 47,3% în luna februarie), universitățile cu 41,5% (față de 41,4% în luna februarie) și ANI cu 39,8% (față de 42,2% în luna februarie).

Barometrul arată că, măsurat pentru prima dată în topul încrederii în instituții, ANAF-ul beneficiază de aprecierea a 37,9% dintre români.

Primăriile contabilizează 34,3% încredere multă și foarte multă față de 38,1% în luna februarie.

În clasamentul încrederii în instituții urmează presa cu 34% (față de 37% în luna februarie), Curtea Constituțională — 33,8% (față de 36,5% în luna februarie), organizațiile societății civile cu 30% (față de 29,7% în luna februarie), Guvernul cu 23,8% (față de 23,4% în februarie) și consiliile județene, care sunt cotate cu 21,8% încredere multă și foarte multă față de 25,5% de luna februarie.

Clasamentul este încheiat de sindicate cu 19,1% (față de 21,6% în luna februarie), patronate cu 15,5% (față de 19,5% în luna februarie), bănci cu 14,1% (față de 15,9% în luna februarie), Parlament cu 12,6% (față de 17,5% în februarie) și partide politice care înregistrează 6,5% în aprilie (față de 9,9% în februarie).

Sondajul a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului „Adevărul”, în perioada 23 — 30 aprilie 2015. Volumul eșantionului a fost de 1.085 de persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani. Eroarea maximă admisă a datelor este de plus/ minus 3%, la un grad de încredere de 95%. Metoda folosită a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondenților.

AGERPRES/(AS — autor: Mihaela Tudorache, editor: Andreea Rotaru)”

Ziare.com

In cine au romanii incredere: Presedintia da, Parlamentul ba – sondaj INSCOP (Video)

„Increderea romanilor in Presedintie a crescut, iar increderea in Biserica a scazut – releva un sondaj INSCOP.

In cine au romanii incredere: Iohannis a crescut in top – pe ce loc se afla Ciolos sondaj INSCOP

Potrivit cercetarii sociologice, institutiile interne in care romanii au cea mai mare incredere sunt Pompierii, Armata si Jandarmeria, in timp ce topul institutiilor internationale este condus de NATO, ONU si UE.

Topul increderii in institutiile politice

Topul increderii in institutiile politice este condus de Presedintie cu 51,2% incredere multa si foarte multa (fata de 46,3% in septembrie), iar la polul opus se afla Parlamentul, cu 12,8% incredere multa si foarte multa (10,9% in septembrie) si partidele politice cu 8,6% (7,6% in septembrie).

Pe locul al doilea in topul increderii se situeaza Primaria – 37,6% fata de 36,3% in septembrie 2015, urmata de Curtea Constitutionala cu 32,8% incredere multa si foarte multa (fata de 35,1% in septembrie 2015).

Urmeaza Guvernul, care se bucura de increderea a 30,9% dintre cei intervievati (25,2% in septembrie) si Consiliul Judetean cu 22,9% (20,6% in septembrie).

Topul increderii in institutiile executive

In ceea ce priveste topul increderii in institutiile executive, prima pozitie este ocupata, in luna noiembrie, de Pompieri (institutie masurata pentru prima oara in sondajele INSCOP) cu 77,5% incredere multa si foarte multa.

Urmeaza Armata cu 75,4% (fata de 73,8% in septembrie) si Jandarmeria cu 65,8% (fata de 63,7% in septembrie). Pe pozitia a patra se situeaza DNA cu un capital de incredere de 61,2% (fata de 60% in septembrie). Urmeaza SRI cu 51,3% (50,3% in septembrie), SIE cu 50,9% (48% in septembrie), Politia cu 48,9% (51,7% in septembrie), BNR cu 46,7% (49,5% in septembrie), ICCJ cu 46,2% (42,7% in septembrie), ANAF cu 40,7% (41,9% in septembrie) si ANI cu 37,1% (36,6% in septembrie).

Topului increderii in institutii sociale si private

Topului increderii in institutii sociale si private este condus de Biserica cu 56,3% incredere multa si foarte multa (fata de 61,2% in luna septembrie).

Pe locul al doilea se situeaza universitatile, care se bucura de increderea a 43% dintre cei intervievati (fata de 44,6% in luna septembrie). Clasamentul este incheiat de presa – 35,7% incredere multa si foarte multa (fata de 34,5% in luna septembrie), organizatiile societatii civile – 30,2% incredere multa si foarte multa (fata de 30,5% in luna septembrie), patronate cu 19,7% (fata de 18,7% in luna septembrie), sindicate cu 18,6% (fata de 21,2% in luna septembrie) si banci cu 17,6% (fata de 17,8% in luna septembrie).

Clasamentul institutiilor internationale

Cercetarea mai arata ca primul loc in clasamentul institutiilor internationale este ocupat de NATO – cu 55,7% (fata de 57,6% luna septembrie).

Pe locul secund se situeaza ONU cu 54,8% incredere multa si foarte multa (56,6% in septembrie 2015), iar locul al treilea este ocupat de Uniunea Europeana cu 50,5% (52,7% in septembrie 2015).

Pe locul al patrulea se situeaza Parlamentul European cu 45,6% (47,8% in septembrie), Comisia Europeana cu 43,5% (45,7% in septembrie). Topul este incheiat de Banca Mondiala cu 33,8% (41% in septembrie) si de Fondul Monetar International cu 29,5% (33,9% in septembrie 2015).

Barometrul INSCOP – ADEVARUL despre Romania a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevarul in perioada 26 noiembrie – 2 decembrie 2015. Volumul esantionului a fost de 1.071 de persoane si este reprezentativ pentru populatia Romaniei de 18 ani si peste. Eroarea maxima admisa a datelor este de plus/ minus 3%, la un grad de incredere de 95%. Metoda folosita a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondentilor.”

Ceea ce te frapeaza de la bun inceput e faptul ca romanii au incredere, in mod majoritar, in institutiile de forta. Observati increderea foarte mare in Armata, mai mare decat cea in Biserica!! Apoi o incredere foarte mare in Jandarmerie, in DNA, SRI si SIE! Increderea in SRI e mai mare decat cea in Politie!!! Romanii au de asemenea o mare incredere in ONU!! Increderea in ONU e mai mare decat cea in Uniunea Europeana, va dati seama…? De asemenea, foarte interesant, increderea in Biserica era in scadere…

Sa vedem unde se afla Parlamentul… In primul sondaj, Parlamentul e cotat cu 12,6% incredere, in al doilea doar 12,8% dintre cetateni au incredere in Parlament! De observat ca peste 50% dintre cetateni au incredere in Presedintie! Increderea in partidele politice: 8,6% (7,6% in septembrie) – extrem de redus!

Ce ar rezulta de aici? Ar rezulta o structura (in functie de increderea cetatenilor) de felul urmator: Presedintia si institutiile de forta!

In primul articol se arata:

„În clasamentul încrederii în instituții urmează presa cu 34% (față de 37% în luna februarie), Curtea Constituțională — 33,8% (față de 36,5% în luna februarie), organizațiile societății civile cu 30% (față de 29,7% în luna februarie), Guvernul cu 23,8% (față de 23,4% în februarie) și consiliile județene, care sunt cotate cu 21,8% încredere multă și foarte multă față de 25,5% de luna februarie.

Clasamentul este încheiat de sindicate cu 19,1% (față de 21,6% în luna februarie), patronate cu 15,5% (față de 19,5% în luna februarie), bănci cu 14,1% (față de 15,9% în luna februarie), Parlament cu 12,6% (față de 17,5% în februarie) și partide politice care înregistrează 6,5% în aprilie (față de 9,9% în februarie).”

In al doilea:

„Topului increderii in institutii sociale si private este condus de Biserica cu 56,3% incredere multa si foarte multa (fata de 61,2% in luna septembrie).

Pe locul al doilea se situeaza universitatile, care se bucura de increderea a 43% dintre cei intervievati (fata de 44,6% in luna septembrie). Clasamentul este incheiat de presa – 35,7% incredere multa si foarte multa (fata de 34,5% in luna septembrie), organizatiile societatii civile – 30,2% incredere multa si foarte multa (fata de 30,5% in luna septembrie), patronate cu 19,7% (fata de 18,7% in luna septembrie), sindicate cu 18,6% (fata de 21,2% in luna septembrie) si banci cu 17,6% (fata de 17,8% in luna septembrie).”

Pe mine m-a frapat increderea redusa in organizatiile societatii civile, presa, consilii judetene s.a., de exemplu: patronate, sindicate – adica in institutiile democratice ale tarii.

Eu stau si ma gandesc daca ia cineva in serios lucrurile acestea. Clasa noastra politica – care a votat intr-o veselie noul Cod Fiscal ce muta povara fiscala dintr-o parte in alta si ii pune si pe cei care nu au venituri sa plateasca bir la stat, care a votat Legea Antifumat, acuma vad ca se discuta despre reintroducerea uniformelor scolare etc – ia in serios ce spun sondajele astea, dincolo de aspectul electoral?

Apropo de reintroducerea uniformelor scolare (la noi invatamantul este covarsitor majoritar de stat), am auzit-o, intr-un Joc de Putere a lui Rares Bogdan, pe Adriana Saftoiu care vedea pozitiva o astfel de masura, din cate am inteles eu. De ce? Vorbea de copilul dansei (sa-i dea Dumnezeu multa sanatate!) spunand ca, daca am inteles bine, uniforma l-ar constientiza pe copil ca face parte dintr-o comunitate si ca ii imprima solidaritatea cu ceilalti copii. Deci solidaritatea prin uniforma! Eu stau si ma intreb: ce facem, infiintam din nou organizatiile de pionieri? Sau un Scout Movement made in Romania? Iar astfel de idei vin din partea unui om ce se doreste a fi de centru-dreapta, daca nu ma insel eu cumva…

Isi pune cineva problema daca este bine ca romanii, in proportii majoritare, au ajuns sa aiba o incredere mare in Presedinte si insitutiile de forta ale statului si nu, spre exemplu, in organizatiile societatii civile si in Parlament? Observati increderea redusa in patronate, sindicate, banci… Daca, de pilda, ai o incredere atat de redusa in banci atunci si apetitul pentru a demara o afacere e foarte redus. Lucrul acesta e negativ pentru ca nu poate conduce la dezvoltarea clasei mijlocii si intareste etatismul. La fel si increderea in patronate si sindicate, redusa fiind, intareste etatismul. Cu alte cuvinte, e mai bun un loc de munca la stat decat in mediul privat sau sa incepi sa faci ceva pe cont propriu. In scoli, prin reintroducerea uniformelor scolare – gandindu-ma la ce spunea Adriana Saftoiu – mi-e teama ca incepem sa promovam in randul copiilor colectivismul. Nu le spunem, de exemplu, ca asa este frumos, cu uniforma, ci ca in felul asta se intareste solidaritatea cu ceilalti.

Asa cum se prezinta lucrurile la ora actuala lucrurile nu se prezinta in termeni pozitivi. Partidele ar trebui sa ia in seama increderea foarte scazuta de care se bucura in randul populatiei.

Practic vorbind, sondajele arata o neincredere a populatiei nu doar in democratie, dar si in economia de piata libera. Nu se promoveaza in societate asa cum ar trebui libera initiativa, mai pe larg spus liberalismul. PNL ce face? Doarme?

Observati increderea mare in SRI si SIE. Deci SRI si SIE – prietenii poporului! E bine asa ceva? Lucrul acesta, mi se pare, arata o scadere a increderii in capacitatile proprii ale individului. Sa nu uitam ca pe vremea lui Traian Basescu, puterea SRI a sporit, fara sa se fi reformat. Ciudat e ca si increderea populatiei pare a fi sporit in astfel de institutii. E mai mare increderea in SRI si SIE decat cea in Inalta Curte de Casatie si Justitie sau in Curtea Constitutionala. Nu mi se pare un lucru pozitiv! Si este uluitor cum desupra tuturor, la capitolul incredere, troneaza ARMATA!!

De notat si acest aspect:

Ziare.com

In cine au romanii incredere: Iohannis a crescut in top – pe ce loc se afla Ciolos sondaj INSCOP

„Presedintele Klaus Iohannis conduce in topul increderii in personalitatile publice, fiind urmat de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, si de premierul Dacian Ciolos.

Potrivit unui sondaj INSCOP dat joi publicitatii, 59,8% dintre respondenti afirma ca au incredere multa si foarte multa in presedintele Klaus Iohannis (fata de 58,6% in luna septembrie), iar guvernatorul BNR Mugur Isarescu este cotat cu 40,4%, incredere multa si foarte multa (fata de 41,6% in septembrie).

Premierul Dacian Ciolos, masurat pentru prima data in analizele sociologice INSCOP Research, se situeaza pe pozitia a treia cu 32,6% incredere multa si foarte multa.

Romanii le acorda ambasadorului Romaniei in SUA, George Maior, 29,8% incredere, si directorului SIE, Mihai-Razvan Ungureanu, 21,8% incredere, in crestere fata de luna septembrie cand inregistra 20,3%.

Cata incredere au romanii in Iohannis si Ciolos – sondaj

Presedintele Senatului, Calin Popescu-Tariceanu, se bucura de incredere multa si foarte multa din partea a 21,4% dintre subiectii sondajului (fata de 18,4% in septembrie), iar fostul premier Victor Ponta se afla pe pozitia a saptea cu 20,2% incredere multa si foarte multa, fata de 22,8% in septembrie.

Ponta este urmat de copresedintele PNLAlina Gorghiu cu 18,6% (fata de 16,8% in septembrie), vicepremierul Vasile Dincu cu 17,3% (si el masurat pentru prima data), liderul MP, Traian Basescu, cu 16,3% (fata de 15,5% in septembrie), presedintele interimar PNL Bucuresti, Catalin Predoiu, cu 16% (fata de 15,8% in septembrie), presedintele PSD, Liviu Dragnea, cu 14,1% (fata de 16% in septembrie), presedintele PSRO, Mircea Geoana, cu 13,3% (fata de 15,6% in septembrie), copresedintele PNL Vasile Blaga cu 12,2% (fata de 13,2% in septembrie) si presedintele M10, Monica Macovei, cu 12,2% (fata de 12,8% in septembrie).

Topul increderii este incheiat de primarul suspendat al Capitalei, Sorin Oprescu, cu 9,8% (fata de 13,9% in septembrie), liderul UNPR, Gabriel Oprea, cu 8,9% (fata de 21,7% in septembrie), presedintele UDMR, Kelemen Hunor, cu 5,5% (fata de 4,1% in septembrie) si europarlamentarul Laszlo Tokes cu 4,3% (fata de 3,2% in septembrie).

Topul increderii: George Maior, peste Victor Ponta si Mircea Geoana peste Catalin Predoiu – sondaj Inscop

Barometrul „Adevarul despre Romania” a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului „Adevarul”, in perioada 26 noiembrie – 2 decembrie. Volumul esantionului a fost de 1.071 persoane chestionate la domiciliu, care au implinit 18 ani, eroarea maxima admisa a datelor fiind de a 3%, la un grad de incredere de 95%.”

Si cititi, va rog, si acest articol al lui Cristian Preda:

„Despre felul cum președinții și prim-miniștrii români au fost comparați cu Ceaușescu:

Semne exterioare ale unei certe si periculoase asemanari cu un dictator

A fost suficient ca presedintele Klaus Iohannis sa-si puna o caciula de blana…

ziare.com|De Cristian Preda„

Ce observam? O incredere foarte mare in Presedinte fata de ceilalti oameni politici si personalitati publice. E cu mult mai mare increderea romanilor in Presedinte decat in premier sau in liderii partidelor politice, cu toate ca, prin Constitutie, Presedintele are puteri limitate. Presedintele, la noi, nu e sef de guvern, nu conduce Executivul, desi e parte a Puterii Executive. Desi lucrurile stau asa, increderea in premier e aproape la jumatate fata de cea in Presedinte.

Asa se si explica asocierea legata de gesturi dintre fostul dictator, Nicolae Ceausescu, si presedintii postdecembristi ai Romaniei. Pentru ca increderea populatiei in Presedinte e una foarte mare in comparatie cu cea in ceilalti oameni politici. Atunci, in mod logic: „A fost suficient ca presedintele Klaus Iohannis sa-si puna o caciula de blana…”.

Si atunci nu se poate sa nu te intrebi daca increderea asta atat de mare in Presedinte, coroborata cu increderea mare in institutiile de forta ale statului, nu e, de fapt, increderea intr-un dictator, ce apare astfel in mentalul colectiv al romanilor.

Nu se poate sa nu te ingrijoreze ce se intampla! Pentru ca noi nu reusim sa consolidam nici democratia si nici libertatile individului. Chiar si la mine pe blog, vorbind despre libertate, cineva mi-a spus de anarhie. Atunci eu ce sa zic: nu anarhie, militarism, dictatura? De aceea, zic eu, libertatea trebuie promovata mai puternic, spre a putea construi o societate moderna, democratica, cu o democratie functionala, in care drepturile si libertatile individului sa fie respectate cu adevarat. Si pentru asta sustin stimularea mediului de afaceri, a sectorului privat, a reformelor economice liberale – pentru ca acestea reprezinta cai de modernizare a societatii, in care individul sa se poata dezvolta in mod liber. Nu intoarcerea la comunism, de fapt la un etatism desuet, care nu va aduce tarii prosperitate, ci doar frustrari sau va adanci frustrarile existente.

Mai ales ca nu vad cum etatismul poate sa convinga pe cineva cand nu vad de ani de zile vreo intreprindere de stat care sa performeze cu adevarat. Nu mai vorbesc de faptul ca odata cu caderea comunismului s-a demonstrat faptic lipsa de viabilitate a sistemului comunist. Cu toate acestea, ciudat si interesant in acelasi timp, societatea se cantoneaza (pare-se mai mult subiectiv) – iar aceste sondaje confirma- intr-o formula perimata, desueta, asteptand ce? Ca in felul acesta sa ploua cu carnati, vorba lui Tanase?

Iata, spre exemplu, ce putem citi:

Capital

Capital TV. Irimescu: „Distrugerea CAP-urilor şi IAS-urilor egalează cele două războaie mondiale”

Se arata ca:

„Desfiintarea structurilor agregate a produs în agricultura românească efecte negative pe care le resimţim şi astăzi.

„Pagubele rezultate din distrugerea CAP-urilor şi IAS-urilor (cooperative agricole de producţie şi întreprinderi agricole de stat – n.r.) egalează daunele din cele două războaie mondiale”, a declarat ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, la emisiunea Capital TV, transmisă vineri de B1 şi moderată de Claudiu Şerban.

Irimescu a povestit că în 1997 a participat la o conferinţă internaţională de profil, unde a fost întrebat: „a fost un cataclism în România, cum se face că din 7 milioane de bovine, câte erau în 1989, au mai rămas jumătate?”.

Ministrul a dat exemplul companiei agricole de la Curtici, unde specialistul Dimitrie Muscă „a avut un CAP şi l-a menţinut, iar acum acesta reprezintă una dintre cele mai performante ferme din România”.

De asemenea, Irimescu a arătat că în alte ţări interesele agricultorilor locali sunt protejate. El a spus că „în Cehia nu s-au distrus CAP-urile” şi a relatat un caz din Franţa, unde un parlamentar german a încercat să cumpere teren agricol, dar a fost refuzat de autorităţi, pentru că acolo „reglementările sunt astfel concepute încât să fie sigur că noul proprietar va face agricultură”.

Ministrul crede că problema fărâmiţării terenurilor poate fi rezolvată „pe măsură ce vom avea cadastru”.”

Ma deranjeaza ca am ramas tot la CAP-uri si IAS-uri, cand au trecut 26 de ani de atunci. De asemenea, ma deranjeaza ca se identifica efecte si nu cauze. Sa vedem, de pilda, cine era la Putere cand s-au distrus si ce viziune s-a avut atunci in vedere. Din ce cauza nu s-a putut crea o agricultura performanta si altfel? De ce nu am gandit altfel asocierea in agricultura? De ce nu se spune altfel: nu distrugerea CAP-urilor si IAS-urilor (desi ramane intrebarea: de ce trebuiau distruse?), ci incapacitatea cronica de a gasi solutii dupa Revolutie „egaleaza cele doua razboaie mondiale”? Uitati-va cum noi tot la CAP-uri si IAS-uri am ramas, cum nu putem iesi, conceptual vorbind, dintr-o formula economica socialista… Dar nimeni nu mai vorbeste de faptul ca atunci cand erau active, nedistruse, CAP-urile si IAS-urile, nu se gasea de mancare in galantare! De asta de ce nu vorbeste nimeni? Si care sunt solutiile cu care venim? Tot CAP-uri si IAS-uri, aceeasi organizare comunista a economiei care a condus la un dezastru economic si social?

Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.

Comentarii pe seama unui sondaj

Agentia de rating Politic

Sondaj national ARP, vot partide, decembrie 2015

Se arata ca:

„Agenția de Rating Politic a lansat primul Raport al Barometrului “Piața politică” – decembrie 2015, care se referă în principal la intenția de vot pentru partide și la sistemul de partide în general. Sondajul a fost realizat  în perioada 2  – 6 decembrie 2015, pe un eşantion reprezentativ pentru populaţia României de 950 de persoane, cu interviuri telefonice şi are o eroare de 3,2%. Cercetarea face parte dintr-o serie de studii şi analize ale Agenţiei de Rating Politic realizate pentru uz propriu, „Barometrul Piaţa politică” (raportul anterior: aprilie 2015). Raportul poate fi consultat aici.

Sondajul, la 1 an de la alegerile prezidențiale și cu 6 luni înainte de alegerile locale, indică o reașezare pe coordonate noi a pieței politice:

▪ Spectrul politic se diversifică din nou, după o perioadă de polarizare care a fost specifică alegerilor prezidențiale.
▪ Se confirmă prognoza din aprilie a Agenției de Rating Politic: mergem către un Parlament cu mai mult de 2 partide, pe fondul logicii proporționale a sistemului electoral.
▪  Partidele mari, PSD și PNL, revin în “matca” obișnuită pentru partidele lider, cu scoruri în plaja 30-37%. PNL conduce cu 35% din opțiuni, urmat foarte aproape de PSD cu 34%.
▪ Noul discurs, în ton mai radical, al lui Traian Băsescu tractează MP într-o zonă de relevanță, pe locul 3, cu 7,5%.
▪ ALDE, condus de președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, și rezultat din fuziunea PLR și PC, se plasează de asemenea peste pragul electoral, la 6,5%.
▪  Un partid nou, susținut de Klaus Iohannis și Dacian Cioloș, ar fi recepetat pozitiv și ar aduna adepți de la toate partidele și dintre nehotărâți. 35% din toți alegătorii se declară deschiși spre o asemenea idee.
▪  Până în acest moment, cei care reușesc să speculeze nișele de lângă partidele mari sunt tot lideri consacrați (Băsescu, Tăriceanu), nu partide total noi.
▪ PSD și-a conservat nivelul de vot pentru brandul propriu, după tranziția de la Victor Ponta la Liviu Dragnea și după ieșirea formală de la guvernare.
▪ PNL este provocat să își consolideze brandul propriu, cu mesaje și lideri proprii, după ce s-a încheiat perioada de “euforie” de după prezidențiale în care a fost indentificat și s-a suprapus cu imaginea lui Klaus Iohannis și când PNL a beneficiat de popularitatea foarte ridicată a noului președinte. Logica alegerilor locale și parlamentare impune o altă abordare și certificarea unei identități proprii.

Barometrul a urmărit și cum este perceput sistemul poltitic ca ansamblu, după agitația socială și politică recentă:

▪  Românii așteaptă într-o măsură mult mai mare decât în primăvară noi proiecte politice (51% față de 38%). Recentele evenimente, protestele și nemulțumirile au amplificat această dorință.
▪  Imaginea partidelor actuale este proastă, fiind percepute că nu lucrează decât pentru interese proprii, nu pentru alegători (70% au această percepție).
▪  Există totuși un orizont de așteptare pozitiv pentru o reformă a partidelor – 60% consideră că actualele partide se pot reforma.
▪  Corupția este principala problemă de credibilitate a candidaților în alegeri – aproape jumătate (48,5%) indică acest lucru.

Am fost interesați de scenariile propuse de mass-media, despre posibilul “import” al liderilor actualului guvern de către PNL, respectiv PSD. Pentru moment nu există susținere decât parțial pentru scenariul discutat în cazul PNL:

▪  Eventuala venire a lui Dacian Cioloș la conducerea PNL are o susținere moderată (41%), destul de ridicată în rândul suporterilor PNL (55%).
▪ Eventuala venire a lui Vasile Dâncu la conducerea PSD nu are o susținere solidă în acest moment (29%), nici măcar în rândurile suporterilor PSD (33%).”

Acest sondaj arata o realitate pe care as caracteriza-o drept normala, ca sa nu-i spun banala. Asta inseamna ca nu trebuie sa ne mire prea mult aceste rezultate. Voi incerca sa comentez pe scurt.

Cele doua mari partide – PNL si PSD sunt aproximativ la egalitate cu 35 si, respectiv, 34%, lucrurile intrand intr-o situatie de echilibru, ceea ce era de asteptat. Sub acestea avem doua partide ALDE si MP care provin din cele doua: din PNL si, respectiv, din PDL (ca sa fiu cat se poate de exact), conduse de fosti lideri ai celor doua mari partide, Dl. Tariceanu si, respectiv, DL. Basescu. Nu ma mira procentele relativ ridicate ale MP (7,5%) si ALDE (6,5%) pentru ca aceste partide si-au pastrat un electorat fidel, existent in PNL si PDL. Se observa si aici un echilibru, diferenta intre ele fiind de doar un procent. Atata vreme cat cele doua mari partide – PNL si PSD – sunt intr-un evident echilibru, partide de nisa precum MP si ALDE au putut ajunge la astfel de procentaj, intre 5-10% si mai e destul loc sa creasca. Daca ar fi existat o diferenta de nivel semnificativa intre PNL si PSD, ar fi fost mai greu pentru partidele de nisa si, posibil, am fi vazut ca o astfel de situatie ar avantaja pe unul sau pe celalalt (ori pe ALDE, ori pe MP). In conditiile in care avem un Guvern de tehnocrati echilibrul s-ar putea conserva foarte bine si pentru la anul, desi Ciolos e mult mai apropiat de Presedinte (strict politic vorbind) decat a fost Ponta. Totusi, in aceasta situatie partide precum ALDE sau MP pot inca sa mai creasca, atragand votantii nehotarati. In cazul in care Ciolos ar da gres sau nu ar confirma sunt posibile dezechilibre majore si atunci unul din partidele mari – PNL sau PSD – trebuie sa preia fraul. O alta varianta ar fi alegerile anticipate la anul, in conditiile in care Guvernul Ciolos va da semne premature de esec. Chiar si in aceasta situatie, Iohannis trebuie sa-si pastreze imaginea buna pe care o are si increderea ridicata in randul electoratului. Un dezechilibru major se poate produce daca increderea electoratului in Iohannis ar incepe sa scada mult sau ar accentua un posibil dezechilibru deja existent in cazul unui esec a lui Ciolos. Teoretic, dar si cu mari sanse practice, chiar si daca Ciolos va esua, imaginea si increderea in Presedinte nu ar trebui sa aiba de suferit.

As dori sa spun cateva cuvinte despre ALDE. E un partid al celor din PNL care nu au fost de acord ca acest partid, PNL, sa fuzioneze cu PDL si sa treaca de la ALDE (formatiunea politica europeana) la PPE. ALDE are sanse sa creasca, la fel si MP. Depinde insa de lider, de Dl. Tariceanu, dar si de proiectul lor politic si felul in care vor sti sa se afirme in continuare.

Dupa un an de mandat Klaus Iohannis conduce la capitolul incredere (61% daca am inteles bine), ceea ce se poate explica prin faptul ca Presedintele a cautat sa respecte Constitutia si nu s-a lansat in dispute paguboase. Increderea in Dacian Ciolos nu ma mira pentru ca e la inceput de mandat – ar fi putut fi insa chiar mai mare… De asemenea lucrul poate sa tina si de dorinta de reformare a partidelor. Ciolos are o imagine buna. Mai rezistent la eventuale reforme pare a fi PSD: „Eventuala venire a lui Vasile Dâncu la conducerea PSD nu are o susținere solidă în acest moment (29%), nici măcar în rândurile suporterilor PSD (33%).””.  La PNL pare a se vedea o tendinta spre o reforma, adica spre ceea ce crede 60% din electorat ca se poate realiza la nivelul partidelor. Insa Ciolos trebuie sa confirme. E prematur, dupa parerea mea, sa discutam acum despre un partid condus de Ciolos, cu sustinerea lui Iohannis. Si nu cred ca Iohannis va incalca intr-un fel sau altul Constitutia (cel putin nu in etapa asta). Actualul Guvern e unul de tehnocrati, totusi nu poti sa treci peste noapte la inregimentarea lui politica. Cred ca ar fi o greseala… Pe de alta parte, ce ar zice PDL, pentru ca, din partea PNL, ei ar fi trebuit sa dea premierul…?

Increderea in Victor Ponta (41%) ramane ridicata datorita masurilor de ordin social promovate de PSD si datorita faptului ca sub Guvernul Ponta s-a inregistrat crestere economica. Nu trebuie sa ne mire si pentru faptul ca in PSD functioneaza o solidaritate stransa si votantii acestui partid, care reprezinta o parte insemnata din electorat, nu au renuntat la Victor Ponta.

Nu trebuie, de asemenea, sa ne mire increderea in Traian Basescu (26% daca am inteles bine) care se pastreaza la cote destul de ridicate si tinand cont de faptul ca nu mai e Presedinte. Se explica astfel:

„Românii așteaptă într-o măsură mult mai mare decât în primăvară noi proiecte politice (51% față de 38%). Recentele evenimente, protestele și nemulțumirile au amplificat această dorință.
▪  Imaginea partidelor actuale este proastă, fiind percepute că nu lucrează decât pentru interese proprii, nu pentru alegători (70% au această percepție).
▪  Există totuși un orizont de așteptare pozitiv pentru o reformă a partidelor – 60% consideră că actualele partide se pot reforma.
▪  Corupția este principala problemă de credibilitate a candidaților în alegeri – aproape jumătate (48,5%) indică acest lucru.”

Cu toate greselile pe care le-a facut, totusi Traian Basescu a dovedit, de la cel mai inalt nivel din Stat, vointa politica de a lupta impotriva coruptiei si pentru o Justitie independenta. Indiferent de pozitia sa de acum, raman faptele. Si se vede ca sunt luati la intrebari de catre DNA chiar si membri marcanti ai PDL, partidul sau. Sa nu ne facem iluzii: fara atitudinea hotarata de la nivelul Administratiei Prezidentiale, lupta impotriva coruptiei s-ar fi desfasurat, probabil, cu o intensitate foarte slaba, adica mai deloc si nici n-am fi facut vreun pas spre o Justitie independenta. Mecanisme de furtisag de tip ANRP ar fi functionat in continuare, faptele de coruptie s-ar fi musamalizat, Crinuta, Elena si Alina s-ar fi plimbat chiar si azi, fara probleme, prin diverse capitale europene, cazandu-se in hoteluri de tip Le Bristol, ce percep mii de euro pe noapte… Trendul bun pe care il are Presedintele Iohannis se datoreaza si faptului ca nu a abdicat de la principiul luptei anticoruptie, mostenit de la predecesorul sau, Dl. Basescu. Se observa in continuare o sustinere a statului de drept din partea cetatenilor.

In etapa actuala nu prea vad dezvoltandu-se noi proiecte politice. Depinde si de cum definim termenul „proiect politic” si ce intelege fiecare prin asa ceva… Insa nu prea vad conturandu-se intr-un an de zile noi proiecte politice si nici schimbari majore pe scena politica. Insa tara noastra ar avea cateva directii pe care trebuie sa mearga in continuare:

• intarirea capacitatii de aparare si lupta impotriva terorismului,
• continuarea luptei anticoruptie cu descifrarea componentei sale externe – implicare a serviciilor de informatii straine in fenomenul coruptiei, diversiuni, manipulari, crearea de tensiuni sociale etc,
• intarirea economiei de piata si dezvoltare a sectorului privat, incluzand privatizari de succes, a clasei mijlocii, atragerea de capital, de investitii straine, efectuarea unui volum mai mare de investitii publice.

Insa un proiect politic nou, spre exemplu de tipul fuziunii dintre PNL si PDL in Noul PNL si intrarea sa in PPE, nu prea pare sa apara la orizont.

„Se confirmă prognoza din aprilie a Agenției de Rating Politic: mergem către un Parlament cu mai mult de 2 partide, pe fondul logicii proporționale a sistemului electoral.” – era de asteptat pentru ca sistemul nostru politic nu e unul bipartit. Si atunci e in logica luptei politice de la noi sa avem un Parlament cu mai mult de 2 partide. Iata ce titreaza si Romania Libera:

Unde a dispărut partidul care visa la un milion de membri

Se arata ca:

„Gabriel Oprea, șeful progresiștilor și ex-vicepremierul „interesului național“, lipsește cu desăvârșire din spațiul public de aproape o lună de zile. Puținele mesaje pe care UNPR le mai are de transmis răzbat prin comunicate sporadice sau prin vocea vreunui parlamentar.

Gabriel Oprea, pre­șe­dintele Uniunii Naționale pentru Progresul României (UNPR), avea nu mai departe de acum trei-patru luni pretutindeni porțile deschise, inclusiv la Cotroceni, se considera „o soluție“ de premier prin studiourile televiziunilor, punea condiții dure PSD-ului pentru listele viitoarelor alegeri. Acum, după ce a pierdut funcția de vicepremier și puterea, iar imaginea i-a fost iremediabil șifonată, Gabriel Oprea a dispărut aproape total din viața politică și publică. Nici măcar de Ziua Națională nu a mai apărut, preferând să emită un comunicat despre „destinul națiunii noastre“, „unitate și solidaritate“, în timp ce zbura spre tărâmurile mult mai însorite ale Emiratelor Arabe. Și nici UNPR nu pare să se simtă prea bine de la o vreme încoace. Formațiunea care visa la 10% în alegerile viitoare și la 1 milion de membri pare să fie tot mai izolată și lipsită de perspective.

Tot mai multe probleme pentru general

Declinul liderului UNPR a început pe 20 octombrie, când polițistul Bogdan Gigină, care făcea parte din coloana oficială a vicepremierului, a decedat după ce a căzut cu motocicleta într-o groapă. Au urmat bâlbe și declarații contradictorii, explicații seci și jumătăți de adevăruri, dar nici o demisie. Gestul nu a venit nici măcar când au început să curgă, la început sub protecția anonimatului, apoi asumate clar, mărturii cum că deplasări de genul celei din seara de 20 octombrie, adică în coloană oficială și cu viteză maximă, erau o obișnuință în cazul lui Gabriel Oprea. Nu mai puțin de 1.500 de „deplasări de urgență“ ale vicepremierului UNPR au fost numărate, potrivit unor surse, de la începutul anului și până la producerea accidentului. În cele din urmă, dosarul morții polițistului a ajuns la DNA, existând suspiciunea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu.

Chiar și așa, poziția și influen­ța lui Oprea ar fi rămas, cel mai probabil, neatinse dacă nu s-ar fi produs a doua tragedie a lunii octombrie: incendiul din Colectiv. După proteste ample în București și alte orașe ale țării, premierul Ponta și-a depus mandatul, alături de întreaga echipă. Deși a refuzat până în ultima clipă să demisioneze, Oprea s-a trezit brusc fără funcție, blamat și ocolit de toți foștii parteneri de putere.

Zilele trecute, fostul vicepremier a mai suferit o lovitură: a pierdut calitatea de coordonator de doctorat la Academia Națională de Informații, după ce s-au înmulțit suspiciunile de plagiat în legătură cu lucrarea sa, dar și cu alte lucrări pe care le-a coordonat.

Progresiștii, în picaj liber

Luni de zile, Oprea și ai săi au discutat cu PSD-ul condus de Victor Ponta participarea pe liste comune la alegerile locale și parlamentare. Ba chiar, pe la începutul lunii octombrie, un lider local al UNPR dădea ca sigură semnarea unui protocol cu PSD valabil până în 2020, de pe urma căruia progresiștii se alegeau cu minimum 50 de locuri în viitorul Parlament, patru președinți de consilii județene și cinci primari de municipii reședință de județ. De partea cealaltă, Liviu Dragnea spunea, din postura de lider interimar al PSD, că negocierile se vor purta după Congresul partidului, programat pe 18 octombrie, dar până la începutul lunii decembrie. „Politica de alianțe sau posibile alianțe pe care le putem face trebuie finalizată până pe 1 decembrie. Nu putem depăși 1 decembrie, pentru că trebuie să ne stabilim candidații pentru fiecare localitate“, declara Dragnea, la Conferința extraordinară a Organizației Femeilor Social-Democrate.

Ei bine, suntem pe 10 decembrie, iar despre PSD nu s-a mai spus nimic de o participare pe liste comune cu UNPR, la locale și/sau parlamentare. Din contră, liderii filialelor PSD au dat drumul deja sondajelor de opinie pentru a-și desemna candidații la locale. Ba chiar în multe localități candidații au și fost stabiliți. Iar la Primăria Capitalei, consilierii PSD și-au dat mâna cu liberalii pentru a-l înlocui pe interimarul Ștefănel Dan Marin (UNPR) cu Răzvan Sava (PNL).

Lăsați pe dinafara jocului, progresiștii au încercat să pareze spunând că în partid câștigă tot mai mulți adepți curentul potrivit căruia UNPR trebuie să meargă pe drumul lui. Iar dacă este să se semneze vreodată un protocol de colaborare cu PSD, acesta trebuie să fie „flexibil“ („În sensul în care regula generală va fi să mergem împreună, cu excepția ca în anumite localități să mergem pe liste separate“, după cum explica senatorul Haralambie Vochițoiu).

Dacă în alegerile locale UNPR ar putea obține câteva victorii punctuale, la parlamentarele de la sfârșitul anului viitor șansele par a fi minime ca partidul să treacă pragul electoral. Puținele sondaje realizate după moartea polițistului Gigină și incendiul din Colectiv arată că partidul condus de Oprea are în jur de 2% din intențiile de vot (de unde, prin septembrie, depășea 5%). Poate tocmai de aceea au început să apară zvonuri că formațiunea își va schimba numele și că Oprea va renunța la șefia partidului, în favoarea unui nume mai puțin cunoscut, dar necontroversat.”

Insa acest partid, UNPR, nu a facut nimic altceva decat sa asigure majoritati in Parlament. De aceea doua-trei evenimente nefericite l-au si prabusit in sondaje. Vom vedea insa cum se vor contura de acum incolo majoritatile in Parlament dupa alegeri… Desigur, UNPR ar putea, cel putin teoretic, sa aiba o revenire. Insa asa cum arata sondajul, pare a se tinde catre un echilibru aproape perfect intre PNL si PSD, cu MP de partea PNL si ALDE de partea PSD (chiar si invers si tot se mentine echilibrul). Un guvern de tehnocrati tinde sa mentina acest echilibru in continuare si atunci s-ar putea sa avem, dupa alegeri, o guvernare PNL-PSD. Ce se intampla? Nu vad o tasnire a PNL in decursul anului viitor, astfel incat diferenta de nivel fata de PSD sa se mareasca in favoarea sa… PNL nu da dovada ca are un lider sau lideri care sa produca o astfel de tasnire. In cazul in care Presedintele ar dori retragerea PSD de la o viitoare guvernare comuna, PNL ar putea guverna singur, dar cine il va sustine in Parlament? Cu cine va reusi sa faca o majoritate? Guvernul Boc, de pilda, a fost sprijinit de UNPR pentru a putea avea sprijinul unei majoritati,  fragile ce-i drept, in Parlament.

Cum partide noi, pana la alegeri, nu prea vad sa apara si sa se impuna, acelasi lucru pentru cele nou create, totusi evolutiile acestora trebuie monitorizate. De asemenea evolutiile unor partide precum PRM si UDMR, ce au, dupa cum se vede, procente foarte mici. Vor reusi sa creasca mai mult pana la alegerile de la anul? Scaderea UDMR, candva un partid de 6-7%, nu pare de bun augur pentru ca o parte a electoratului etnic maghiar s-ar putea indrepta spre formatiuni extremiste.

De asemenea interesant e ce va face si PNTCD, un partid altadata fanion al politicii postdecembriste si aflat de foarte multa vreme intr-un con de umbra… Interesant este ca nimeni nu a reusit sa-l resusciteze, ca sa zic asa, dupa ce in anul 2000 s-a prabusit…

In crearea asta de majoritati (dupa alegeri) ar intra in joc vechii lideri – Dl. Tariceanu si Dl. Basescu, politicieni cu experienta. Cam tot cei vechi… Nu se vede un partid nou, nici macar PNTCD ce ar putea deveni un partid nou… Ar putea juca, totusi, un anumit rol PRM…

De fapt, ceea ce se vede la ora actuala din acest sondaj e o dominatie a scenei politice de catre PNL si PSD, incluzand aici si MP si ALDE care provin din PNL (MP din PDL) si un echilibru ca al unei balante bine echilibrate. Nu se vede niciun partid mai mic care sa poata tasni si sa treaca de pragul electoral fara probleme. Iar „un partid nou, susținut de Klaus Iohannis și Dacian Cioloș, ar fi recepetat pozitiv și ar aduna adepți de la toate partidele și dintre nehotărâți. 35% din toți alegătorii se declară deschiși spre o asemenea idee.” este de fapt PNL, care are 35% in acest sondaj…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Motive…

Iata doua articole interesante din Adevarul, semnate Iulia Marin, care vorbesc despre motive atat din punctul de vedere a ceea ce se numeste votul negativ, dar si din punctul de vedere al votului pentru un anumit candidat:

33 de motive pentru care votez cu Klaus Iohannis

Se arata, la inceput, ca:

„Nu o să votez niciodată pe nimeni pentru cum vorbeşte la televizor, pentru cum „dă pe sticlă” sau pentru cum „face spectacol”. Nici nu aş avea cum să-l votez pentru aşa ceva pe Iohannis, pentru că nu bifează nimic din toate astea. Pe de altă parte, pentru că el candidează la alegerile prezidenţiale şi nu la vreo funcţie de moderator TV, iată câteva argumente.”

60 de motive pentru care nu votez cu Victor Ponta

Acum e „procuror ceausist”…

Iata ca deja avem si un alt duel la orizont: cel intre Elena Udrea si Monica Macovei:

Pagina de Politica

Udrea, atac la Macovei înaintea turului II: Seamănă cu Victor Ponta!

Se arata, printre altele, ca:

„Preşedintele PMP a reacţionat pe pagina de Facebook faţă de un interviu recent acordat de Monica Macovei, în care aceasta din urmă reconfirmă că va vota în turul II cu Klaus Iohannis.

Pasajul care a deranjat-o pe şefa PMP este următorul:

Monica Macovei: „Nu stiu daca Traian Basescu stia ce face Cocos, dar categoric pune o umbra asupra dnei Udrea, care are de raspuns la multe intrebari referitoare la bani. In declaratia de avere apar sume cu multe zero-uri primite de la dl Cocos. Nu poti sa spui ca nu stii nimic. Inteleg ca dl Cocos avea contracte si cu Victor Ponta. E ciudat ca dna Udrea a luat scorurile cele mai mari in judetele rosii, ale lui Ponta.”

Interviul integral pentru pentru ziare.com, aici.

Cele mai dure pasaje din replica Elenei Udrea:

„Monica Macovei încearcă să manipuleze electoratul, mințind cu neruşinare atunci când spune că am primit la divorț sume de bani provenite din presupusa mită din dosarul Microsoft. Aşa cum s-a dovedit, banii despre care ar putea fi vorba sunt şi acum blocaţi într-un cont în Elveţia şi nu au intrat niciodată în posesia fostului meu soţ (…)

Doamna Macovei sugerează că aş fi avut o înţelegere cu Ponta şi de aceea aş fi obţinut scoruri bune în judeţe care sunt predominant roşii, gândindu-se probabil la modul în care și-a obținut ea semnăturile pentru a putea candida. În realitate, eu am fost singura care s-a bătut constant cu PSD şi cu Victor Ponta, în timp ce Klaus Iohannis a stat ca o floricică tăcuta, preferând să intre pe uşa din dos în turul doi

(…) Monica Macovei începe să semene cu Victor Ponta: a dobândit o obsesie pentru mine. Ea şi jurnalista care i-a luat interviul mi-au pomenit numele de mai multe ori decât lui Klaus Iohannis, candidatul pe care înţeleg că-l susţine şi căruia i-a făcut jocurile în turul I.”

Postarea integrală, în continuare.

„Pe parcursul întregii campanii electorale, m-am ferit să răspund atacurilor Monicăi Macovei și ale susţinătorilor săi. Atacuri justificate de o frustrare care o macină de mult pe această Doamnă, dar și de obiectivul lor unic, de a obține un scor mai mare decât al meu. Am considerat că, fiind doar două femei înscrise în competiţia electorală, ar fi culmea să ne certăm între noi, ca să aibă de ce să se bucure toţi misoginii politicii româneşti. Am făcut asta, deşi ştiam că Monica Macovei fusese distribuită de către Vasile Blaga și alții, mai puțin la vedere, în rolul de candidat care să ia din voturile mele.
Având în vedere interviul pe care l-a dat unei jurnaliste de Serviciu, din categoria „Robert Turcescu” și care, evident că a scris zeci de editoriale pline de venin la adresa mea în ultimul timp, vreau să fac câteva precizări:

1. Monica Macovei încearcă să manipuleze electoratul, mințind cu neruşinare atunci când spune că am primit la divorț sume de bani provenite din presupusa mită din dosarul Microsoft. Aşa cum s-a dovedit, banii despre care ar putea fi vorba sunt şi acum blocaţi într-un cont în Elveţia şi nu au intrat niciodată în posesia fostului meu soţ.

2. Doamna Macovei sugerează că aş fi avut o înţelegere cu Ponta şi de aceea aş fi obţinut scoruri bune în judeţe care sunt predominant roşii, gândindu-se probabil la modul în care și-a obținut ea semnăturile pentru a putea candida. În realitate, eu am fost singura care s-a bătut constant cu PSD şi cu Victor Ponta, în timp ce Klaus Iohannis a stat ca o floricică tăcută, preferând să intre pe uşa din dos în turul doi.

3. Mi se pare şocant atacul Monicăi Macovei – care s-a prezentat tot timpul ca un reprezentant şi susţinător al Justiţiei independente – la adresa procurorului-şef al DIICOT, Alina Bica. Este o presiune clară pe care o exercită asupra doamnei Bica şi cred că CSM-ul ar trebui să se sesizeze.

4. Se dovedeste că Monica Macovei are o gândire care nu a evoluat din comunism şi până acum. Cum să spui că e normal ca serviciile secrete să fileze şi să asculte procurorii pentru a vedea ce fac? Nu este aceasta o presiune exercitată asupra procurorilor? Nu este aceasta o încălcare a intimităţii persoanei? Tot normal i se pare doamnei Macovei şi publicarea acelor fotografii pe un site neasumat?

5. Monica Macovei începe să semene cu Victor Ponta: a dobândit o obsesie pentru mine. Ea şi jurnalista care i-a luat interviul mi-au pomenit numele de mai multe ori decât lui Klaus Iohannis, candidatul pe care înţeleg că-l susţine şi căruia i-a făcut jocurile în turul I.

Ea şi susţinătorii săi (la vedere sau oculţi) să ştie că, de acum înainte, nu voi mai accepta să fiu atacată şi voi riposta. Ceea ce a fost din partea mea o dovadă de bun-simţ în campania electorală a fost interpretată ca o slăbiciune şi îi asigur că nu e cazul.
Deci, mai răsfirați, băieți şi fete, mai răsfirați…””

Si Cristian Preda se mira de ce s-a cerut excluderea lui din PMP… Asta dupa ce a criticat-o destul de dur pe Elena Udrea si a sustinut-o pe Monica Macovei, dusmana Elenei Udrea…

Ultimul sondaj

SONDAJ de ultimă oră: Iohannis – 50%, Ponta 50%. Candidatul ACL confirmă în direct la TV

Se arata ca:

„Conform unui sondaj realizat de CCSCC, la comanda Institutului Liberal Brătianu, Victor Ponta ar fi în picaj, în timp ce Klaus Iohannis recuperează serios.

Conform CCSCC, citat de stiripresurse.ro, Victor Ponta și Klaus Iohannis sunt la egalitate perfectă (50% – 50%), situație pe care nu am mai întâlnit-o în niciun sondaj dat publicității în turul II al alegerilor din 2014.

În sondajul CCSCC, Klaus Iohannis are 38% la încredere, în timp ce Victor Ponta are doar 36%. O altă dată importantă este prezența la vot, care se aproximează că va fi de 55%.

Consultați AICI întreg sondajul CCSCC.

În urmă cu câteva minute, în direct la Digi 24, candidatul ACL Klaus Iohannis a confirmat acest sondaj:

„ În sondajele noastre, la ACL, apare o diferență de sub 1%, practic suntem la egalitate. Toate sondajele noastre din ultimele zile arată această realitate. Se joacă! Și mâine, și poimâine și vom vedea duminică la vot!”

 

E foarte posibil… Se pare ca se anunta o lupta mai stransa decat ne-am astepta. Ramane de vazut, desigur.

De la „prietenie” la dezgust?!

Stiri pe surse

AUDIO. Interviu: Crin Antonescu: Ponta e adevaratul continuator al lui Traian Basescu

Se arata ca:

„Fostul presdinte PNL Crin Antonescu a acordat un interviu vineri seara exprimandu-si parerea pe larg despre noul USL, despre Victor Ponta si Calin Popescu Tariceanu, dar si despre protestele care au loc in acest moment in mai multe orase din tara impotriva lui Victor Ponta.

In interviul acordat Realitatii TV Crin Antonescu critica dur noul USL pe care il caracterizeaza ca fiind o „caricatura comunistoida”, si un mod in care o „interlopi politici” vor sa isi ascunda identitatea si tendintele totalitare. El il ataca de asemenea pe Victor Ponta pe care il numeste „adevaratul continuator” al lui Traian Basescu. Crin Antonescu il califica si pe fostul sau coleg de partid Calin Popescu Tariceanu ca fiind „un valet”, „un pitic” pe care Ponta il ia de mana pentru ca ii este frica sa mearga in lupta singur.

Cat despre proteste, Antonescu subliniaza ca sustine orice miscari democratice de protest chiar daca nu este de acord cu cauza pe care o sustin. O face din principiu, pentru ca este un drept castigat cu greu, a spus el.

In final lansat informatia pe care multi o asteptau demult, a lasat sa se inteleaga cu cine va vota. Noul USL se pare ca l-a convins sa il sustina totusi pe Klaus Iohannis.”

Nu spun ca n-ar avea dreptate Antonescu, dar parca pana mai ieri se pupa cu Ponta. A, trebuia sa pun ghilimelele unde trebuie, I’m sorry…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre recentul sondaj. Ce nu e in regula?

Evenimentul Zilei a publicat un sondaj interesant legat de alegerile europarlamentare si cele prezidentiale:

BOMBĂ PE PIAȚA POLITICĂ: PSD a ajuns la 40%. PMP depășește PDL. Cum sunt cotaţi cei mai importanţi politicieni

Se arata, printre altele, ca:

„Conform datelor unui sondaj intrat în posesia Evenimentului Zilei, pentru prima oară de la înregistrare, Partidul Mișcarea Populară depășește formațiunea condusă de Vasile Blaga și Cătălin Predoiu. Sondajul arată că, dacă în această duminică ar avea loc alegeri, PSD ar obține 40% din voturi. Liberalii lui Crin Antonescu s-au prăbușit la 12%, cu mult sub scorul de 20% pe care și l-a propus actuala conducere. În schimb, PMP a ajuns la 11%, cu două procente peste PDL. Sondajul a fos realizat la comanda PMP de către firma americana de consultanţă politică „Greenberg Quinlan Rosner Research”.

Procentul indecișilor este de 10%. Scorurile sunt pe votanții probabili, adică în rândul oamenilor care declară că sunt hotărâți să vină la vot. Dacă se redistribuie nehotărâții, PMP crește la 12%, față de PDL care este la 10% intenție de vot.

În ceea ce privește primul tur al prezidențialelor, Victor Ponta ar obține 36%, Crin Antonescu – 17%, Elena Udrea – 11%, iar Cătălin Predoiu – 8%. Procentul indecișilor este de 12%.

Sondajul a fost realizat în perioada 26-30 aprilie, pe 1.200 de subiecți, marja de eroare fiind de 2,8%.”

Dupa parerea mea, e ceva ce nu e in regula, dar nu cu sondajul, ci cu societatea romaneasca in ansamblul ei. Voi incerca sa explic de ce, cum vad eu lucrurile.

Sa ne uitam la rezultatul in cazul alegerilor parlamentare si vom observa discrepanta foarte mare intre PSD si celelalte partide care se autointituleaza de dreapta: PSD are de peste trei ori mai mult decat urmatorul clasat, PNL. Basescu a facut precizarea, la emisiunea lui Robert Turcescu, ca aici sunt exprimate opiniile celor care au spus ca sigur vin la vot. Daca insa se iau in considerare opiniile celor care au spus ca vin la vot, PSD ajunge la vreo 46%!! Mai mult, daca aduni procentele celor trei partide de dreapta nu reusesc sa ajunga PSD. Diferenta este de 8 procente, ceea ce arata o lupta inegala. Alta ar fi fost situatia daca, spre exemplu, unul din partidele de dreapta ar fi obtinut, stiu si eu, sa zicem 28%. Dar toate cele trei au procente foarte apropiate, care se inscriu in marja de eroare. De asemenea daca adunate ar fi dat in jur de 37%, atunci, desigur, situatia statea altfel, era un echilibru pe scena politica.

Ce arata aceste lucruri? Arata ceea ce as numi o societate dezechilibrata din punct de vedere politic. La alegerile legislative din 2008 se poate observa ca diferentele erau mult mai mici; de pilda sa luam Camera Deputatilor unde Alianta PSD+PC a obtinut 33,1%, PDL a avut 32,4% si PNL obtinuse 18,6%. Pe cand acum sondajul arata o diferenta enorma intre PSD si restul partidelor de dreapta.

Prima intrebare care se pune este: cum de s-a ajuns in numai 6 ani la un asemenea dezechilibru? Daca la alegerile din 2012 era explicabil datorita faptului ca din USL faceau parte doua partide mari, PSD si PNL, acum USL nu mai exista si PNL e pe cont propriu, ca sa zic asa. Cu toate acestea PSD are o majoritate zdrobitoare.

A doua intrebare este legata de succesul pe care il are PSD. De ce? Lucrurile sunt explicabile daca ne gandim la faptul ca noi avem o competitivitate economica foarte slaba si in jur de 60% din populatie este nostalgica dupa comunism.  Cu toate acestea este imposibil sa nu remarci decaderea Dreptei politice in cel de-al doilea mandat al lui Traian Basescu. Este uluitor faptul ca, sub un Presedinte care a tinut intotdeauna sa afirme ca ar fi de dreapta, tocmai Dreapta politica sa decada atat de mult si sa fie in asa hal de fragmentata, asa cum este la ora actuala!! Daca PSD ajunge si la 46% inseamna ca destramarea USL nu a avut efecte negative asupra acestui partid politic, dimpotriva chiar! Nu acelasi lucru se poate spune despre PNL: USL nu i-a prea priit…

Eu cred ca ar trebui sa aratam foarte clar ca, de pilda, ideea de social-democratie, liberalism etc nu se reduce la o persoana sau la mai multe persoane. Cand vorbim, bunaoara, de liberalism, atunci PNL ar trebui sa afirme in societate aceasta ideologie politica. La fel si cu orice alta ideologie, spre exemplu cea populara: sunt partidele din aceasta familie politica, ele o afirma in societate. In legatura cu alegerile prezidentiale, Basescu are dreptate cand afirma ca, in ciuda scorului bun obtinut de Victor Ponta in acest sondaj, asta nu inseamna ca Victor Ponta va si castiga aceste alegeri. Sa presupunem ca asta va fi rezultatul din turul 1, totusi rezultatul final se joaca in turul 2 si se poate intampla ca un candidat al Dreptei sa castige. Sa presupunem, in continuarea demonstratiei, ca va castiga alegerile prezidentiale Elena Udrea. Vom avea un Presedinte care se revendica de la Dreapta esicherului politic, dar partidul dumneaei nu reuseste decat un scor de 11%… Sa facem o comparatie cu 2009, cand Basescu a castigat la un scor strans alegerile in fata lui Mircea Geoana (50,33%-49,66%), dar PDL era, in urma alegerilor din 2008, la o diferenta foarte mica de PSD, sub 1%!!! Pe cand acum, daca Elena Udrea castiga alegerile prezidentiale (in turul 2, fireste) partidul dumneaei, PMP, e la o diferenta de 29% fata de PSD!!!!! Si atunci ideea de dreapta, in cazul acesta analizat: doctrina populara, s-ar reduce practic doar la o singura persoana, care s-o si afirme in societate, Elena Udrea, cu atat mai mult cu cat Elena Udrea are un scor la prezidentiale (turul 1, cum am dat exemplu) egal cu cel al partidului sau, tot de 11%… Cu Traian Basescu nu a fost asa, intrucat partidul sau de atunci, PDL, echilibra PSD. Pe cand Elena Udrea ar parea o insula de Dreapta intr-un ocean de Stanga…

Cine e responsabil pentru asa ceva? Basescu, om al Stangii. Obama, calea americana catre socialismul democratic

Uitati-va numai la cat de mult bine a facut Basescu cauzei de Stanga, aducand PSD-ul pe noi si marete culmi, ca-n vremurile bune! 🙂 Si cine? In mod cu totul ingenios si paradoxal mult hulitul Basescu de toata Stanga de la noi din tara!!! Nu cumva toata aceasta strategie a fost bine gandita in laboratoarele democrate de peste Ocean? Este foarte interesant ce am citit in Wikipedia, despre Tea Party, unde se arata, printre altele, urmatoarele:

„In early July 2010, the North Iowa Tea Party (NITP) posted a billboard showing a photo of Adolf Hitler with the heading „National Socialism”, one of Barack Obama with the heading „Democrat Socialism”, and one of Vladimir Lenin with the heading „Marxist Socialism”, all three marked with the word „change” and the statement „Radical leaders prey on the fearful and naive”. It received sharp criticism, including some from other Tea Party activists. NITP co-founder Bob Johnson acknowledged the anti-socialist message may have gotten lost amid the fascist and communist images. Following a request from the NITP, the billboard was removed on July 14.^{[250][251][252]}” (subl. mea)

Afisul a fost foarte criticat, dar eu ma intreb daca nu cumva contine si un sambure de adevar. Iata ce se arata si la articolul despre conservatorismul in Statele Unite:

„Ronald Reagan often quoted Norman Thomas, the perennial Socialist nominee for president in the New Deal era, as saying, „The American people would never knowingly vote for Socialism, but that under the name of liberalism, they would adopt every fragment of the socialist program.”^[260]„

Incerc sa traduc:

„Ronald Reagan deseori il cita pe Norman Thomas vesnicul candidat socialist la presedintie din epoca New Deal, care spunea: „Poporul american nu va vota niciodata cu buna stiinta pentru Socialism, dar sub numele de liberalism (face aluzie la democrati, n.m), ei vor adopta fiecare fragment al programului socialist””

Uitati-va numai ce dezastru s-a inregistrat pe partea dreapta a esicherului politic in al doilea mandat al lui Basescu si faceti, va rog, o comparatie cu Germania, unde Angela Merkel si al ei CDU (din aceeasi familie politica europeana cu Basescu si PDL, PPE) a castigat o victorie frumoasa in alegeri, in detrimentul socialistilor (v. aici si aici)!! Or, la noi PSD domina scena politica, asa cum nu s-a mai intamplat de foarte multa vreme. In loc ca un Presedinte de dreapta, cum ii place lui Basescu sa se autointituleze, sa fortifice partidele de dreapta, el le-a slabit intr-un hal fara de hal, parand acum niste pitici pe langa colosul numit PSD. Trebuie spus ca lucrul asta era o obligatie constitutionala pentru Presedinte, prin juramantul pe care il depune (art.82, al.2): „Jur […] sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor […]”. Or, la alegerile din 2012 USL a castigat ca FSN pe vremuri, iar acum acest sondaj ne arata ca avem un colos de Stanga: PSD, iar Dreapta e fragmentata si cu procente foarte mici. Asa arata democratia acum la noi. Comparati-o cu cea din 2008, cum aratam mai sus, cand Dreapta era la un nivel procentual foarte apropiat de Stanga…

Despre unificarea Dreptei…

Chestiunea asta, legata de „unificari”, e tratata la noi foarte superficial. Asa, desigur, poti sa „unifici” orice, de ce nu? Asa a rezultat si USL: s-a unificat liberlismul cu social-democratia, asa a rezultat si Alianta DA: s-a unificat liberalismul cu PD-ul. Asa cum s-a vazut ca PSD a putut guverna foarte bine alaturi de PDL, pana ce au venit alegerile prezidentiale din 2009 care au pus capat „casatoriei”. De aici se vede ca societatea noastra nu are valori, nu e bazata pe valori. Am face o mare eroare sa ducem discutia exclusiv in zona „ca nu are, dom’ne, ce pune omu’ pe masa” si altele de genul asta. Adevarul e ca nu se poate unifica orice, chiar orice. Iar daca se intampla, pe ce valori se bazeaza „uniunea” asta? Ca la noi au fost doar „uniri” in interes strict electoral, care, dupa ce s-au terminat alegerile si s-au stiut rezultatele, la scurt timp s-au desfacut destul de repede si fara prea mari regrete. Partidele au cultivat uniri de genul: „hai sa ne unim impotriva dusmanului comun: PSD”, dar nu „sa ne unim” ca sa afirmam, sa promovam, inclusiv prin exemplu personal, niste valori in societate. La noi „unificarile” astea sunt foarte formale. Asa putem „sa ne unim” cu oricine, fara probleme. De unde rezulta ca n-avem niciun crez politic, o valoare politica in care sa si credem… Poate e exagerat ce am spus, dar in societatea noastra de destula vreme se fac aliante in scop exclusiv electoral si cetatenii practica ceea ce se cheama „votul negativ”, adica „nu votez pentru partidul X, ci, in realitate, votez impotriva partidului Y”, ceea ce nu arata ca avem, ca suntem animati de niste valori, si sunt doar doua exemple. Mai degraba suntem animati de interese personale (sau de grup) si actionam dupa cum ne dicteaza aceste interese. Spre exemplu, daca esti patriot, esti patriot si azi, si maine, dar nu azi esti patriot insa maine, daca interesele tale personale se schimba, nu mai esti patriot. Iar a fi patriot in mod formal inseamna sa mimezi patriotismul.

Unificarea Dreptei, la noi, n-are o istorie prea glorioasa. CDR a ramas fara Corneliu Coposu, inainte de toate un inalt reper moral, si in final a esuat. Alianta DA nu a fost initial o alianta intre doua partide de dreapta intrucat PD, pe vremea aceea, era inca in Internationala Socialista! Interesant este ca a fost un fel de USL si a avut succes. De abia din 2005, de cand PD a parasit Internationala Socialista si a ales sa mearga spre PPE, relatiile cu PNL au devenit incordate, ducand in cele din urma la sfarsitul Aliantei DA.  De unde se vede ca la noi aliantele acestea, rodul acestor „unificari”, au cam fost sortite esecului, ca sa zic asa. Acum avem o experienta cu aceste aliante si ar trebui sa meditam asupra lor. Mai ales ca Dreapta nu numai ca nu a reusit sa se impuna in fata Stangii, dar a ajuns si intr-o situatie dificila si deloc prielnica pentru democratie.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Se apropie alegerile in Germania…

Iata un interesant articol din Gandul:

ALEGERI ÎN GERMANIA. Angela Merkel ţine Europa pe loc în aşteptarea celui de-al treilea mandat de cancelar. Miza votului german pentru România. Analiză Gândul

Se arata ca:

„L-am întrebat, vara aceasta, pe ministrul român al Afacerilor Externe ce şanse avem să aderăm la Schengen în viitorul apropiat. Germania, adică una dintre ţările care au spus „NU” aderării noastre ultima dată, se va pronunţa după alegerile legislative din septembrie, ne-a răspuns Titus Corlăţean. Am mai întrebat anul acesta în repetate rânduri la Bruxelles când se vor decide numele cu care principalele familii politice europene vor ieşi în faţă pentru preşedinţia Comisiei, la alegerile europene de anul viitor. Se va decide după alegerile din Germania, ne-au spus diverşi oficiali şi experţi ai Uniunii Europene.

Potrivit unui sondaj BBC din 2013 citat de German Marshall Fund of the United States (GMF), Germania este cea mai influentă şi populară ţară din lume. Germania nu este doar locomotiva economiei europene, cum i se spune, dar a demonstrat că este locomotiva întregii Uniuni Europene. Cu această locomotivă oprită pentru a se îngriji de electoratul de acasă, restul Europei a pus anul acesta în aşteptare multe dosare foarte importante, care vor fi reluate după alegerile legislative germane din 22 septembrie. O decizie privind aderararea sau amânarea aderării României şi Bulgariei la Schengen, un nou ajutor financiar pentru Grecia, uniunea bancară, austeritatea – aici se află, de fapt, miza scrutinului din Germania – pentru români şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni europeni.

La final de cursă electorală şi după numeroase sondaje de opinie, necunoscuta nu mai este dacă Angela Merkel va câştiga un al treilea mandat de cancelar (toţi indicatorii conduc, în acest moment, spre o victorie), ci cum va arăta coaliţia pe care o va forma pentru următorii patru ani. 58% dintre germani spun că şi-ar dori ca Merkel să câştige un nou mandat, în timp ce rivalul ei, Peer Steinbruck, are doar 32 de procente într-un sondaj citat vineri de Der Spiegel, însă situaţia nu este la fel d clară în ceea ce priveşte partidele.

gândul vă prezintă, mai jos, dosarul alegerilor din Germania, un scrutin de o importanţă crucială pentru Europa:

Cum votează nemţii

62 de milioane de cetăţeni germani sunt aşteptaţi duminică în secţiile de votare. Sistemul electoral german este un sistem mixt. Fiecare dintre alegătorii germani trebuie să voteze de două ori. Primul vot este pentru reprezentantul circumscripţiei lor în Bundestag, camera inferioară din parlamentul german. Pentru acest vot, sistemul electoral este de tipul câştigătorul-ia-totul. Aproximativ jumătate dintre cei 598 de membri ai Bundestagului sunt aleşi după regula majorităţii, în baza primul vot.

Cel de-al doilea vot este pentru partide. Alegătorul decide, pe baza listelor partidelor, cum va fi coloratura politică a Bundestagului.

Logica sistemului electoral german este, pe de-o parte, ca cetăţeanul să aibă un reprezentant local în Bundestag şi, pe de altă parte, să poată decide şi reprezentarea partidelor în legislativ în baza sprijinului pe care îl au la nivel naţional.

La fel ca în România, pragul electoral este de 5%.

Cancelarul german nu este ales în mod direct de electorat, ci este propus de preşedinte şi este, de regulă, preşedintele partidului cu cel mai bun scor la alegeri. Bundestagul votează ulterior propunerea preşedintelui şi alege, astfel, cancelarul. Dacă nominalizarea preşedintelui cade în camera inferioară a Parlamentului, Bundestagul poate alege propriul candidat.

Candidaţii

Cancelari: Candidaţii pentru funcţia de cancelar german, cea mai importantă funcţie în statul german (preşedintele Republicii are doar un rol ceremonial) sunt actualul cancelar Angela Merkel, centru dreapta, şi Peer Streinbruck, social-democrat, fost ministru de Finanţe în primul cabinet Merkel (2009-2014).

Angela Merkel, desemnată de revista Forbes şapte ani consecutiv „cea mai puternică femeie de pe planetă”, este prima femeie cancelar pe care a avut-o Germania şi prima femeie care a condus o mare putere europeană după Margaret Thatcher a Marii Britanii. În vârstă de 59 de ani, conservatoarea din fosta RDG rămâne foarte iubită acasă, dar un personaj mult mai controversat în afara graniţelor germane. Pentru germani, care îi spun „Mutti” (mama), Merkel a fost cea care a protejat ţara, prin politicile ei de austeritate, de criza economică mondială, care a afectat atât de mult Europa. În Europa, însă, aceleaşi politici de austeritate, care au afectat cel mai mult ţările deja lovite de criză, au făcut-o foarte nepopulară, în Grecia ea ajungând să fie de multe ori chipul protestelor.

Nu a fost ferită, însă, de scandaluri nici acasă, de la doi miniştri care au demisionat după ce au plagiat în lucrările lor de doctorat (unul dintre ei, Karl-Theodor zu Guttenberg, considerat succesorul lui Merkel), la mai recentul scandal al achiziţiilor, la Apărare, a unor drone americane modificate care nu pot primi aprobare de funcţionare în Europa.

În ciuda a opt ani de guvernare cu mână de fier, atât acasă, cât şi în Europa, Angela Merkel rămâne un politician foarte puternic, a cărui imagine s-a erodat foarte puţin. A ajutat-o şi propria personalitate. Deşi se spune despre ea că, în privat, este amuzantă, ironică şi foarte plăcută, personajul sobru şi constant care a devenit politiciana Angela Merkel a ferit-o de controverse şi a făcut-o cu atât mai apreciată printre nemţi, care au găsit în ea sentimentul de stabilitate.

Într-un articol publicat în ultima săptămână de campanie de New York Times, se argumentează teoria că, poate, Angela Merkel a devenit „prea plictisitoare pentru Germania”. „Cea care este numită cea mai puternică femeie de pe planetă urăşte campaniile electorale (…). Când vine vorba de alegeri, Merkel este un politican prost”, scrie autorul articolului, un jurnalist german. Acesta sugerează, în schimb, că, pentru a-şi desăvârşi moştenirea de cancelar extraordinar, „doamna Merkel trebuie acum să se reinventeze şi să dea dovadă de mai mult leadership, atât acasă, cât şi în străinătate”.

Peer Steinbruck, un economist în vârstă de 66 de ani, care a fost ministru de Finanţe în cabinetul Merkel 2005-2009, este descris de presa europeană drept un orator desăvârşit, cu un simţ al umorului caustic. Spre finalul unei campanii electorale considerate plictisitoare şi dezamăgitoare de germani şi europeni deopotrivă, Steinbruck a şocat după ce a apărut pe coperta unei revista cu arătând degetul mijlociu spre cameră. Nu a fost o greşeală, ci un gest intenţionat. Deşi staff-ul lui de campanie a încercat disperat să obţină retragerea acelei fotografii de pe copertă, chiar candidatul a fost cel care şi-a dat aprobarea pentru publicare. „Un gest ironic”, s-a justificat el. „Am fost eu însumi. Trebuie să facem campania un pic mai amuzantă”, a mai spus Steinbruck.

Totuşi, polemicile în care a intrat în timpul campaniei electorale l-au împiedicat deseori să mai discute despre problemele de fond ale electoratului său şi soluţiile pe care le propune. Deşi a demonstrat, cât a fost ministru, că este un om de finanţe foarte competent, a reuşit să îşi creeze impresia unui hedonist, unui om al banilor. Provenind dintr-o familie înstărită, spunea, în timpul unei dezbateri despre alocaţiile familiale, că el nu cumpără niciodată o sticlă de vin de cinci euro, pentru că nu este suficient de bun pentru el. Despre salariul de cancelar a spus că este „insuficient” având în vedere responsabilităţile, iar cele 1,25 de milioane de euro pe care i-a primit în trei ani de la marile companii nu l-au ajutat nici ele la capitolul imagine.

Partide: Guvernul german a aprobat participarea a 34 de partide la alegerile legislative de duminică. Potrivit sondajelor de opinie din ultima săptămână de campanie, cinci partide vor intra în parlament şi între acestea se poartă acum lupta pentru potenţialul de şantaj, cum este numită în literatura sistemelor electorale, şansele unui partid de a putea face coaliţie cu altul.

CDU şi „sora” bavareză CSU sunt mult înaintea tuturor celorlalte formaţiuni, creştin democraţii lui Merkel fiind creditaţi cu 40% din intenţia de vot, potrivit unui sondaj de joi citat de New York Times.

Partidul Social-Democrat german, SPD-ul din partea căruia candidează Steinbruck, este creditat cu 27% din intenţia de vot.

Liberalii, FDP, partenerii de coaliţie ai CDU, sunt cei care dau acum emoţii actualului cancelar, deoarece există şanse să nu reuşească să intre în Parlament, ceea ce înseamnă că Angela Merkel va trebui să găsească un alt partid pentru o coaliţie de guvernare sau mai multe, pentru o mare coaliţie. Ultimele sondaje citate de Der Spiegel, dădeau FDP 5,5% din intenţia de vot, partidul rămânând de câteva săptămâni blocat în marja de eroare.

Verzii, aliaţi ai social-democraţilor germani, au aproximativ 9 procente în sondaje, în scădere faţă de săptămâna precedentă.

Partidul Stângii, descendent din fostul Partid Comunist Est-German, avea joi 8,5% din intenţia de vot, potrivit Der Spiegel.

Dincolo de aceste cinci partide, Alternativa pentru Germania (AfG, eurosceptic, pledează pentru renunţarea Germaniei la moneda unică) şi Partidul Piraţilor (militează pentru drepturile şi libertăţile din mediul online) au între 2 şi 4% în sondaje. AfG a crescut, totuşi, mult în ultimele luni, pe fondul politicilor de austeritate promovate de Merkel.

Campania

Zona euro şi politicile de austeritate – Angela Merkel, personajul politic care a devenit sinonim cu politicile de austeritate în Europa, vrea să continue aceste politici şi să accentueze gradual politicile de creştere economică. De cealaltă parte, Peer Steinbruck, la fel ca toţi social-democraţii germani, vrea o inversare a acestui raport, deci mai puţină austeritate, care, consideră fostul ministru de Finanţe, este tocmai cauza actualei recesiuni. De asemenea, Steinbruck vrea reguli fiscale mult mai dure pentru zona euro, astfel ca ţările membre să nu mai ajungă să primească „cecuri în alb” pentru salvare, cum a fost cazul Greciei.

Salariul minim – În Germania, nu există salariu minim la nivel naţional. Socialiştii, împreună cu verzii, vor introducerea unui salariu minim, care să fie de 8,50 de euro pe oră. Stânga radicală cere un salariu minim de 10 euro pe oră, în timp ce creştin-democraţii lui Merkel, împreună cu aliaţii liberali, FDP, refuză salariul minm naţional. În schimb, ei susţin că ar fi mai oportună introducerea mai multor salarii unice, în funcţie de regiuni şi sectoare economice.

Taxe – CDU şi FDP se opun creşterii taxelor, în timp ce SPD, Verzii şi Partidul Stângii vor suprataxarea marilor averi.

Europa şi UE – aici, nu există diferenţe mari de programe electorale. Toate partidele consideră că imigraţia este o problemă, însă nu mai importantă acum decât economia. De asemenea, toate partidele sunt de acord că Germania nu ar trebui să se implice într-o eventuală intervenţie militară în Siria.

Scenarii

Angela Merkel este de departe favorita sondajelor, însă experienţele electorale anterioare au arătat că, în ceea ce o priveşte, rezultatele de la alegeri pot aduce mari surprize. În 2005, deşi avea un avantaj semnificativ în sondaje, a câştigat la limită alegerile în faţa lui Gerhard Schroder, aminteşte New York Times. În 2009, încă o dată, deşi era câştigătoare detaşată în sondaje, a avut un scor mult sub aşteptări.

Conform ultimelor sondaje, CDU va fi de departe partidul cu cele mai multe voturi. Totuşi, chiar dacă va aduna 40% din scrutine, nu va fi de ajuns pentru a asigura guvernarea şi va avea nevoie iar de un partener de coaliţie. Scenariul preferat de conservatori şi de Merkel este continuarea guvernării alături de liberali, FDP. Problema este că, în acest moment, nu este sigur că FDP va intra în parlament.

Astfel, scenariile „de rezervă” sunt: o „mare coaliţie”, asigurată de CDU şi SPD, conservatori şi social-democraţi, cu Merkel cancelar. În ciuda diferenţelor ideologice, există precedentul de succes al „marii coaliţii” CDU-SPD din primul mandat al lui Merkel, 2005-2009.

Totuşi, există posibilitatea ca SPD să refuze să colaboreze iar cu Merkel, pentru că ei au fost mai afectaţi electoral după primul experiment decât centrul-dreapta. Şi Peer Steinbruck a spus că refuză ideea unei „mari coaliţii”, cu toate că poziţia lui nu este unanimă în rândul conducerii social-democrate. Dacă SPD refuză coalizarea cu CDU, Merkel ar putea încerca o coaliţie cu Verzii, potrivit EU Observer. Printre puţinele puncte pe care cele două formaţiuni le au în comun este renunţarea la energia nucleară. Dincolo de acest aspect, diferenţele ideologice şi de politici dorite sunt atât de mari, încât sunt puţine şanse să se ajungă la o astfel de coaliţie.

Un alt scenariu mai puţin probabil este o coaliţie SPD-Verzi-Partidul Stângii, cu Steinbruck cancelar.

Pentru mulţi dintre analiştii şi experţii europeni, există, însă, un singur scenariu dezirabil şi probabil: realegerea Angelei Merkel în funcţia de cancelar, conducând o mare coaliţie, adică un nou parteneriat cu social-democraţii. Aceasta este, se arată într-un editorial The Guardian, cea mai bună variantă pentru Germania şi Europa.

„Incertitudinea care înconjoară rezultatul alegerilor (coaliţia de guvernare, n.red.) înseamnă că Uniunea Europeană, care a aşteptat cu sufletul la gură alegerile germane, ar putea fi nevoită să mai aştepte câteva luni până să vadă în ce direcţie vrea să ducă Berlinul continentul şi problelemele sale”, se comentează într-un alt text, apărut în New York Times.”

Un articol foarte bun, care concentreaza mai multe informatii interesante, dar o analiza care, dupa parerea mea, este deficitara pentru ca nu se arata foarte clar care vor fi consecintele pentru Romania. Spre exemplu, care vor fi consecintele pentru tara noastra daca Angela Merkel va fi din nou Cancelar peste o coalitie formata din crestini-democrati si sociali-democrati?

Insa altceva ma deranjeaza…

„Uniunea Europeană, care a aşteptat cu sufletul la gură alegerile germane” (subl. mea)

„Pentru germani, care îi spun „Mutti” (mama), Merkel a fost cea care a protejat ţara, prin politicile ei de austeritate, de criza economică mondială, care a afectat atât de mult Europa. În Europa, însă, aceleaşi politici de austeritate, care au afectat cel mai mult ţările deja lovite de criză, au făcut-o foarte nepopulară, în Grecia ea ajungând să fie de multe ori chipul protestelor.”(subl. mea)

„L-am întrebat, vara aceasta, pe ministrul român al Afacerilor Externe ce şanse avem să aderăm la Schengen în viitorul apropiat. Germania, adică una dintre ţările care au spus „NU” aderării noastre ultima dată, se va pronunţa după alegerile legislative din septembrie, ne-a răspuns Titus Corlăţean. Am mai întrebat anul acesta în repetate rânduri la Bruxelles când se vor decide numele cu care principalele familii politice europene vor ieşi în faţă pentru preşedinţia Comisiei, la alegerile europene de anul viitor. Se va decide după alegerile din Germania, ne-au spus diverşi oficiali şi experţi ai Uniunii Europene. (subl. mea)

Potrivit unui sondaj BBC din 2013 citat de German Marshall Fund of the United States (GMF), Germania este cea mai influentă şi populară ţară din lume. Germania nu este doar locomotiva economiei europene, cum i se spune, dar a demonstrat că este locomotiva întregii Uniuni Europene. Cu această locomotivă oprită pentru a se îngriji de electoratul de acasă, restul Europei a pus anul acesta în aşteptare multe dosare foarte importante, care vor fi reluate după alegerile legislative germane din 22 septembrie. O decizie privind aderararea sau amânarea aderării României şi Bulgariei la Schengen, un nou ajutor financiar pentru Grecia, uniunea bancară, austeritatea – aici se află, de fapt, miza scrutinului din Germania – pentru români şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni europeni.” (subl. mea)

Stimati cititori, nu vi se pare ca se reliefeaza un mega-pupincurism la adresa Germaniei si Angelei Merkel? Uniunea Europeana care a asteptat „cu sufletul la gura”, lui Merkel i se spune „Mutti” (mamica), miza scrutinului e „pentru romani si pentru alti cetateni europeni”, „se va decide dupa alegerile din Germania”, Germania – locomotiva Europei… Intre altele, in paranteza fie spus, si Olanda s-a opus aderarii noastre la Spatiul Schengen. Nu e foarte clar ca o schimbare in Germania, spre exemplu daca ar castiga social-democratii, ar schimba pozitia Olandei.

Ceea ce este aratat corect in articol e faptul ca Merkel si-a protejat tara de criza economica prin politicile de austeritate, care au afectat foarte grav intreaga Europa. Ea a avut grija de interesul Germaniei si al germanilor. Nu de cel al Europei. Important ar fi de stiut ce castiga Romania deoarece lucrul asta e invaluit intr-o ceata densa. Germania si-a urmarit propriile sale interese. Romania isi urmareste propriile sale interese?

Update

Gandul

ALEGERI ÎN GERMANIA. Primele rezultate exit poll: Angela Merkel rămâne cancelar şi ar putea avea prima majoritate absolută de la Konrad Adenauer, în 1957. LIVE TEXT

Se arata, printre altele, ca:

Chancelor of the Federal Republic of Germany Dr. Angela Merkel on the open door day at the Bundeskanzleramt in Berlin, Germany Français : Dr Angela Merkel, chancelière de la République Fédérale d’Allemagne, lors de la journée portes ouvertes de la Bundeskanzleramt à Berlin, en Allemagne. (Photo credit: Wikipedia)

„Rezultat foarte bun duminică pentru creştin-democraţii germani conduşi de Angela Merkel. Potrivit sondajelor de tip exit poll făcute de televiziunile publice ZDF şi ARD, CDU, care a candidat alături de ramura bavareză CSU, a obţinut între 42 şi 42,5% din voturi – cel mai bun scor din 1990 şi până în prezent. Aceasta înseamnă că Angela Merkel, în calitate de lider al CDU, va obţine al treilea mandat de cancelar german şi va deveni astfel cel mai longeviv lider politic feminin al Europei (12 ani), întrecând-o şi pe Margaret Thatcher (10 ani şi jumătate). Mai mult, la nivelul zonei euro, Merkel este singurul şef de stat sau de guvern din timpul crizei care a câştigat până acum un nou mandat.

Social-democraţii din SPD, al căror candidat pentru funcţia de cancelar a fost ex-ministrul de Finanţe Peer Steinbruck, au obţinut 26 – 26,5% din voturi, al doilea cel mai prost scor din istoria sa, potrivit The Guardian. Al treilea partid, conform exit poll-urilor, este extrema stângă Linke, 8,5%, urmată de Verzi, cu 8%, şi AfD (anti-euro), 4,8%, euroscepticii având şanse să ajungă în Bundestag. Cel mai prost scor l-au avut liberalii din FDP, care, potrivit acestor rezultate, nu întrunesc pragul parlamentar de 5%, astfel că CDU îşi pierde partenerul de coaliţie.

Conform exit poll-urilor, există mari şanse ca CDU să aibă majoritate absolută şi să poată, deci, guverna singur. În caz contrar, cu FDP în afara Parlamentului, este de aşteptat ca, în următoarele zile, CDU să îi curteze pe social-democraţi, pentru a forma o coaliţie de guvernare precum cea din primul cabinet Merkel. Cu toate că Peer Steinbruck a refuzat, în timpul campaniei, ideea unei astfel de coaliţii, există însă alţi lideri social-democraţi care ar fi dispuşi să se coalizeze din nou cu CDU, deoarece ar avea mai mult de câştigat la următoarele alegeri.

UPDATE 21:49 Prezenţa la vot a fost de 73%, mai mare decât în 2009. Se preconizează că acestea vor fi ultimele alegeri legislative germane în care majoritatea electoratului va avea vârsta de maximum 55 de ani.

UPDATE 20:44 Preşedintele Traian Băsescu i-a transmis, duminică seară, un mesaj de felicitare cancelarului Angela Merkel. Îl puteţi citi AICI

UPDATE 20:33 Conservatorii cancelarului Angela Merkel au obţinut majoritatea absolută în Bundestag, potrivit estimărilor posturilor publice de televiziune. Dacă aceste estimări vor fi confirmate de rezultatele finale, Merkel va putea guverna singură, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la cancelarul Konrad Adenauer în 1957. Dacă, spre exemplu, CDU+CSU rămân, la rezultatele finale, cu 42,5%, conform exit poll-ului ZDF, celelalte partide parlamentare au împreună 41,6%.”

Romania Libera

Ce reacţie a avut Angela Merkel după ce a câştigat alegerile din Germania

Se arata ca:

„Cancelarul Angela Merkel a salutat duminică un „super rezultat” al partidului său, Uniunea Creştin-Democrată (CDU), la alegerile legislative din Germania şi a promis „patru noi ani de succes”, transmite Mediafax.

„Împreună vom face totul pentru ca cei patru ani care urmează să fie patru noi ani de succes pentru Germania”, a declarat Merkel, în timp ce partidul său este posibil să fi obţinut majoritatea absolută în Bundestag, potrivit ultimelor informaţii.

Cu un sacou albastru, cu un zâmbet larg şi ochii strălucitori, liderul partidului conservator a fost aplaudată îndelung înainte de a lua cuvântul la sediul CDU din Berlin.

Ea a calificat drept „super rezultat” scorul obţinut de partidul său, care totalizează, potrivit estimărilor televiziunilor germane, peste 42 la sută din voturi, şi le-a mulţumit alegătorilor pentru „încrederea excepţională”.

Amploarea victoriei cancelarului i-ar permite să obţină chiar majoritatea absolută în Bundestag, Camera inferioară a Parlamentului, potrivit televiziunilor publice ARD şi ZDF.

Dacă alegătorii i-au acordat încredere lui Merkel, supranumită afectuos „Mutti” (Mama) în cadrul partidului său, ei au sancţionat partenerul său guvernamental.

Partidul liberal FDP s-a prăbuşit şi nu a mai reuşit să se menţină în Bundestag pentru prima dată în istoria Republicii Federale Germane, totalizând 4,5 la sută din voturi, sub pragul de 5 la sută necesar.”

Angela Merkel, ocolită de uzura puterii, la al treilea mandat de cancelar

Se arata ca:

„Cancelarul Angela Merkel, care a obţinut cel de-al treilea mandat de patru ani în urma alegerilor legislative de duminică, este „femeia cea mai puternică din lume” dar şi unul dintre liderii europeni cei mai denigraţi, transmite Mediafax.

Foarte iubită de germani, această conservatoare în vârstă de 59 de ani, venită din fosta RDG, a fost numită, pe rând, „cancelarul de fier”, pentru apărarea politicilor de austeritate, sau „Mutti” (Mama) deoarece oferă un sentiment de siguranţă în furtuna europeană.

Dar pe străzile din Lisabona sau Madrid au înflorit portretele Angelei Merkel cu mustaţă de tip Hitler sau sloganuri precum „Merkel nazistă, afară!”.

Mulţimea din Atena o acuză că vrea să îngenuncheze Grecia pentru a o spolia mai bine.

Citeşte şi Angela Merkel CÂŞTIGĂ ALEGERILE din Germania, dar va fi obligată să guverneze cu opoziţia

Cea care a fost desemnată „cea mai puternică femeie” de pe planetă pentru a şaptea oară în cei opt ani de mandat de către revista americană Forbes asigură că Berlinul nu încearcă să exercite vreo formă de hegemonie asupra Uniunii Europene. Dar că nu ne-am afla în acest punct dacă toată lumea ar fi strâns cureaua aşa cum a făcut prima economie a zonei euro.

Angela Dorothea, născută Kasner, în vârstă de 59 de ani, mare admiratoare a Ecaterinei a II-a a Rusiei, a fost un copil înzestrat pentru rusă şi matematică, ce visa să devină patinatoare artistică.

Ea este prima femeie care a condus Germania, prima de la britanica Margaret Thatcher care guvernează o ţară europeană mare.

La opt ani de la accederea ei la putere, graţie unei alianţe între conservatori şi social-democraţi, uzura nu pare să o afecteze. Anduranţa sa în timpul summiturilor europene de la Bruxelles, alături de pasiunea ei pentru operă, i-au adus numele de „Regina nopţii”.

La conducerea unei coaliţii cu liberalii (FDP) din 2009, ea beneficiază în Germania de o popularitate fără precedent după război, de aproximativ 60 la sută opinii favorabile.

„Ea a devenit un fel de mamă a naţiunii”, apreciază politologul Oskar Niedermayer. „Ea încarnează numitorul comun al muritorilor (…) şi apără interesele germane” în criză. „Toate acestea o fac să pară foarte calmă şi cu picioarele pe pământ, ceea ce oamenilor le place”.

Adversarii săi îi reproşează o gestionare de la zi la zi, fără viziune politică. Angela Merkel se vrea pragmatică. Şi nu se teme de virajele la 180 de grade, precum cel spectaculos privind energia nucleară. În 2010, ea decidea să prelungească durata activităţii centralelor. Dar după câteva luni, după catastrofa de la Fukushima din martie 2011, ea a anunţat renunţarea la energia nucleară până în 2022.

Biograful său Gerd Langguth o prezintă ca „un sfinx” care a învăţat din anii petrecuţi în dictatura est-germană să îşi ascundă opiniile.

Născută la Hamburg (nord), ea a crescut în RDG comunistă, unde tatăl său, pastor, s-a instalat pentru a predica.

Doctor în fizică, Angela Merkel, care a mărturisit recent că cea mai mare mare eroare a tinereţii sale a fost să se îmbete cu lichior de cireşe la vârsta de 18 ani, şi-a început cariera politică la căderea Zidului Berlinului. Ea nu a ştiut însă nimic despre aceastala momentul respectiv, deoarece în seara de 9 noiembrie 1989 era la saună.

Ea devine adjunctul purtătorului de cuvânt al primului (şi ultimului) Guvern al RDG ales democratic. Remarcată de Helmut Kohl în 1990, „puştoaica”, aşa cum o numea el, primeşte două portofolii de la „cancelarul Reunificării”, Mediu şi Femei.

Ea profită de un scandal de finanţare ocultă a CDU pentru a-i lua locul mentorului său la conducerea aceste formaţiuni în 2000.

Protestantă, fără copii, divorţată (ea a păstrat numele de Merkel de la primul său soţ) şi recăsătorită cu un chimist de renume dar şters, Joachim Sauer, ea se impune în calitate de şef al unui patrid de tradiţie catolică, dominat de bărbaţi din Germania de Vest. De atunci, toţi potenţialii săi rivali au fost eliminaţi.

Ironizată pentru lipsa ei de eleganţă, recent de către Karl Lagerfeld, cancelarul în costum cu pantalon – un singur model în zeci de culori – a optat pentru discreţie în privinţa vieţii sale private. Dar ea poate fi văzută frecvent în timp ce îşi face cumpărăturile la supermarket.

Singurul său lux, în vacanţă, a fost o seară la festivalul Wagner din Bayreuth, după care a dispărut la munte pentru a face drumeţii.”

Ce mesaj i-a transmis Băsescu lui Merkel

Se arata ca:

Merkel-Basescu

„Preşedintele Traian Băsescu i-a adresat, duminică, un mesaj cancelarului german Angela Merkel în care o felicită pentru victoria CDU în alegerile generale legislative, şeful statului român arătându-şi încrederea în consolidraea parteneriatului dintre România şi Germania, transmite Mediafax.

„Doresc să vă adresez sincerele mele felicitări pentru victoria pe care Uniunea Creştin-Democrată a obţinut-o în alegerile generale legislative. Această reuşită marchează confirmarea faptului că politicile partidului dumneavoastră i-au convins pe cetăţenii germani că direcţia pe care aţi adoptat-o şi pe care aţi susţinut-o în toţi aceşti ani este una de succes. Îmi exprim încrederea că principiile care v-au inspirat deciziile vă vor călăuzi şi mai departe în activitatea de cancelar, pentru binele Germaniei. Totodată, am certitudinea că relaţiile foarte bune dintre ţările noastre, prin prietenia care ne leagă şi prin relaţiile de cooperare pe care le-am dezvoltat în ultimii ani, vor fi, în continuare, un argument pentru consolidarea parteneriatului dintre România şi Germania. Vă rog să primiţi, stimată doamnă cancelar, expresia deosebitei mele consideraţii şi întreaga mea apreciere pentru realizările excepţionale pe care le-aţi avut în înalta demnitate care v-a fost încredinţată de poporul german”, se arată în mesajul preşedintellui Băsescu.

Cancelarul german Angela Merkel a obţinut, duminică, un triumf personal în alegerile legislative, partidul său conservator câştigând peste 42 la sută din voturi, dar ea ar urma să guverneze cu opoziţia, aliatul său liberal neintrând în Bundestag, potrivit estimărilor televiziunilor
FDP, aliatul liberal al partidului conservator CDU, nu ar fi reuşit să întrunească 5 la sută din voturi pentru a putea intra în Bundestag, o premieră în istoria Germaniei federale, în timp ce social-democraţii din SPD ar fi obţinut între 26 şi 26,5 la sută din sufragii.

Citeşte şi Angela Merkel CÂŞTIGĂ ALEGERILE din Germania, dar va fi obligată să guverneze cu opoziţia„

Angela Merkel CÂŞTIGĂ ALEGERILE din Germania, dar va fi obligată să guverneze cu opoziţia

Se arata ca:

„Cancelarul german Angela Merkel a obţinut, duminică, un triumf personal în alegerile legislative, partidul său conservator câştigând peste 42 la sută din voturi, însă ea ar urma să guverneze cu opoziţia, aliatul său liberal neintrând în Bundestag, potrivit estimărilor televiziunilor, transmite Mediafax.

FDP, aliatul liberal al partidului conservator CDU, nu ar fi reuşit să întrunească 5 la sută din voturi pentru a putea intra în Bundestag, o premieră în istoria Germaniei federale, în timp ce social-democraţii din SPD ar fi obţinut între 26 şi 26,5 la sută din sufragii.

Pentru CDU, acesta este cel mai bun scor obţinut de la Reunificarea Germaniei, în timp ce Merkel este cancelar de două mandate, respectiv de opt ani.

În primele estimări, în timp ce birourile de vot şi-au închis uşile la ora 16.00 GMT (19.00 ora României), partidul antieuro Alternative für Deutschland (AFD) este foarte aproape de a-şi face intrarea în Bundestag, cu 4,8 la sută din voturi, potrivit televiziunii publice ARD.

Verzii germani, care au scăzut în sondaje în ultimele săptămâni, ar fi obţinut un scor departe de aşteptările lor, de 8 la sută, în net recul faţă de recordul înregistrat la alegerile legislative din 2009 (10,7 la sută).

Stânga radicală Die Linke a scăzut, de asemenea, ajungând la 8 la sută, în timp ce în 2009 totalizase 11,9 la sută din voturi.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre un sondaj…

Am citit zilele trecute urmatoarea postare de pe blogul D-lui. Vasile Dancu:

CETĂȚENII ADULȚI DIN ROMÂNIA PROFUNDĂ ȚIN CU BECALI

in care Dl. Dancu expune, facand aprecieri, sondajul realizat de IRES si intitulat:

Condamnarea lui Gigi Becali – Perceptii si atitudini

Mi-au atras atentia in mod deosebit rezultatele obtinute la doua intrebari:

1). Acest eveniment v-a schimbat părerea despre Gigi Becali în bine sau în rău?

La care, pentru perioada 27-28.05.2013, raspunsurile celor 14% care au exprimat ca evenimentul le-a schimbat parerea despre Gigi Becali au fost:

– in bine: 45%

– in rau: 53%

In conditiile in care 82% spun ca acest eveniment nu le-a schimbat parerea despre Gigi Becali.

2). Condamnarea lui Gigi Becali vă schimbă părerea despre justiția din România în bine sau în rău?

La care, in perioada 27-28.05.2013, raspunsurile celor 48% care au exprimat ca aceasta condamnare le-a schimbat parerea despre Justitie au fost:

– in bine: 24%

– in rau: 75%

In conditiile in care la intrebarea: ‘Condamnarea lui Gigi Becali vă schimbă părerea despre justiția din România?’, raspunsurile au fost:

– Da: 48%

– Nu: 47%

Iar la intrebarea: ‘Indiferent de acest fapt, dumneavoastră aveți încredere în justiția din România?’, raspunsurile sunt:

– Da, am incredere: 40%

– Nu am incredere: 58%

Alte doua intrebari suna asa:

a). Credeți că Gigi Becali are dreptate când spune că a fost trădat de statul român și că este un sacrificat pentru primirea în spațiul Schengen?

Raspunsurile sunt:

– Are dreptate: 42%

– Nu are dreptate: 41%

b). Credeți că Gigi Becali are dreptate când spune că este victima unor decizii cu caracter politic?

– Are dreptate: 54%

– Nu are dreptate: 35%

Desigur, recomand citirea integrala si in original a articolului D-lui. Dancu si a sondajului cu privire la condamnarea lui Gigi Becali, realizat de IRES.

Dl. Dancu spune:

„Cred, alături de Alina Mungiu Pippidii, că trebuie să ieșim din indiferentismul și relativismul moral în care ne scăldăm. Datoria intelectualilor ar trebui să fie slujirea valorilor și construcția unei expresivități axiologice prin discursursuri, texte sau orice altă formă de poziționare publică. Este indecent ca politician sau intelectual să vezi că raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate și tu să stai cu mânile în sân pentru ca să nu te opui curentului, chiar dacă este majoritar. Chiar și curentele majoritare pot fi învinse când scade cantitatea de emoție implicată, dar dacă nimeni nu se opune, valul opiniei trece nestingherit și oamenii nu înțeleg că au fost luați de un val care i-a impins mult în urmă în istorie sau pe scara evoluției.

Nu putem aștepta ca societatea să evolueze într-o manieră mecanicistă, natural, fără intervenția celor care au pretenția că înțeleg sau sunt în poziții care îi obligă să ducă societatea spre o anumită țintă. Știu că sondajele de opinie, de exemplu, sunt importante pentru politicieni, dar numai în măsura în care sunt folosite responsabil și rațional. Dacă politicienii acceptă guvernanța sondajelor de opinie, evitând să ia decizii nepopulare, ferindu-se să contrazică masele, evitând cu ipocrizie confruntarea și căutând să se folosească populist doar de pasiunile colective, flatând înțelepciunea mulțimilor, atunci societatea este condamnată la involuție sau mers în cerc.”

Dar interesant este de studiat de unde provine acest relativism moral… Cum a rasarit aceasta ipocrizie… Din raspunsurile celor intervievati rezulta urmatorul lucru: Justitia este perceputa ca fiind una politica si nu una dreapta. Cu alte cuvinte, condamnarea lui Gigi Becali este perceputa de majoritatea celor care au participat la sondaj – iar esantionul este semnificativ, eroarea maxima tolerata fiind de ± 3,0% – drept una politica. Dl. Dancu spune: „Este indecent ca politician sau intelectual să vezi că raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate și tu să stai cu mânile în sân pentru ca să nu te opui curentului, chiar dacă este majoritar”. Sa admitem ca ar fi adevarat. Atunci intrebarea ar fi: de ce „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”? Pentru ca nici articolul si nici sondajul nu demonstreaza cu claritate logica faptul ca acest rationament public ar fi incorect. Sa-l cataloghezi vulgar sau imoral este o chestiune ce tine mai mult de subiectivitatea celui care face acest lucru. Dar daca incerci sa stabilesti corectitudinea lui trebuie sa te referi la raspunsurile concrete pe care le dau oamenii. De ce 54% considera ca „Gigi Becali are dreptate când spune că este victima unor decizii cu caracter politic”? E oare ceva incorect in rationamentul care a condus la o asemenea concluzie? Sau cand 58% spun ca indiferent de acest fapt nu au incredere in Justitia din Romania, e oare incorect rationamentul care a condus spre o asemenea concluzie? De asemenea nu este foarte clar ca din cauza ca poporul „se uita foarte mult la televizor” rationamentul public ar fi asa cum e. Dar daca intr-adevar „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”, de ce? Lipsa de cultura, conditiile de trai si ma refer in special la saracia materiala? Pentru ca rationamentul public nu poate fi despartit de realitatile care il genereaza. Nu atat „uitatul la televizor” conduce spre un asemenea rationament, cat modul de functionare al institutiilor si al statului roman. In relatia directa cu cetateanul acest stat ar trebui, conform Constitutiei, sa fie unul social, si nu e asa. Ar trebui, obligat fiind, „sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (art. 47, al. 1 din Constitutie), si nu e asa. Deja am descoperit doua de „nu e asa”… Dar faptul ca Laszlo Tokes ani de zile de-a randul, prin luarile sale de pozitie, s-a dovedit a fi impotriva faptului ca „Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, care a primit o asa mare distinctie a statului roman – Ordinul National Steaua Romaniei – si care a mers pana acolo incat a cerut protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei… Iata ce am descoperit trei de „nu e asa”… O atitudine de curaj, dreapta, o are D-na Corina Cretu care cere retragerea Ordinului Steaua Romaniei acestui individ!

Dl. Dancu spune: „atitudinea publică este una de împotrivire față de lege, instituții din sistemul judiciar și chiar impotriva unei morale simple, dacă ne referim doar la decalog”. De observat este faptul ca oamenii nu-l percep pe Becali drept un om care s-a imbogatit, care a ajuns foarte bogat, dar care nu prea face mare lucru pentru economia romaneasca. A facut acte de caritate, vrand sa arate ca e un bun crestin, a dat foarte multi bani ca sa stimuleze performanta sportiva, dupa cum a declarat. Totusi, de la romanii foarte bogati eu as vrea sa vad ca si investesc in aceasta tara, creeaza locuri de munca, ca incep sa administreze industrii performante etc. Oamenii sunt alaturi de Gigi Becali, in proportie de 49% pentru ca nu il percep ca pe un om rau. Alaturi de Justitie sunt doar 12%!! Chestiunea este urmatoarea: daca Becali s-a descurcat, orice om din Romania a fost obligat de natura imprejurarilor existente in tara de la Revolutia Romana din 1989 incoace sa se descurce. Ca Becali a ajuns un om bogat, asta e o alta problema. Insa in privinta descurcatului pe cont propriu, lucrul asta s-a aplicat in mod egal pentru fiecare cetatean roman. Ca unul s-a descurcat mai bine, altul mai putin bine, asta e o alta treaba.  Nu este atat o atitudine de impotrivire fata de lege, cat una prin care oamenii il inteleg pe Becali. Pentru ca daca este sa fim drepti, statul nu a facut ceea ce trebuia sa faca, si anume ceea ce spune art. 47 din Constitutie, si atunci fiecare a trebuit sa se descurce cum poate. Asa cum poti da vina pe Becali, poti da vina pe oricare cetatean roman. Ca daca e sa judecam cu dreptate rezultatele descurcatului, nu putem sa fim cu totii bogati – lucrul asta depinde de fiecare in parte. Deci cetateanul percepe lucrurile in felul urmator: „daca sunt alaturi de Justitie, in conditiile concrete din Romania, este ca si cum as fi impotriva mea insumi. Asta nu inseamna ca am o parere buna despre Becali, dar nici nu pot sa fiu de acord cu o Justitie care s-a trezit peste noapte sa judece „drept”, dupa ani si ani in care statul nu si-a facut datoria, si care poate lovi maine si in mine, si in familia mea”. Din aceasta cauza doar 12% sunt alaturi de Justitie. Nu mai vorbesc de suspiciunea foarte profunda in societate ca Justitia judeca „drept” doar pentru a elimina din joc niste oameni indezirabili din punct de vedere politic pentru unii ajunsi la Putere.

Romania profunda are inca rani psihologice profunde produse de comunism. Partea proasta este ca felul in care s-a actionat, prin intermediul Justitiei, a deschis si mai tare aceste rani, in conditiile in care, economic vorbind, lucrurile nu stau prea bine, Romania ramanand una din cele mai sarace tari din UE. Romanii n-au putut vedea o Romanie ajunsa la nivelul Cehiei sau Poloniei. Si pentru asta nu trebuie dat vina pe popor, care, luat ca atare, nu are nicio putere de decizie in plan politic sau economic. Iar ranile profunde legate de comunism, produse de incalcarea drepturilor si libertatilor oamenilor, s-au redeschis si-si spun cuvantul in aceasta perceptie asupra Justitiei. Si apoi toate aceste arestari, ce s-au dorit a fi spectaculoase, nu l-au ajutat cu nimic pe omul de rand: nu a vazut ca-i creste nivelul de trai sau ca se imbunatateste situatia economica a tarii. Practic, lui nu-i slujesc la nimic aceste arestari. El nu vede ca prin asta se imbunatateste situatia lui personala. Sociologic vorbind, cred ca lipsa unei dreptati sociale se repercuteaza si asupra perceptiei privind Justitia. Spre exemplu, exista in Romania oameni cu studii superioare care nu numai ca nu profeseaza in domeniul de activitate in care s-au pregatit, dar care fac o munca sub pregatirea lor profesionala. Mai mult decat atat: a invata, la ora actuala, nu prea mai inseamna mare lucru la noi. Poti sa ai carte si sa n-ai parte, deci exact pe dos dupa cum spune o dreapta intelepciune populara. Asa cum unul care n-are carte, sa aiba parte! Iar toata aceasta situatie a fost creata de politicile duse de statul nostru de la Revolutie incoace. Una este sa ai cetateni care muncesc in tara lor si care vad cum prin munca lor tara lor se dezvolta si progreseaza si cu totul altceva exodul de oameni care  s-au indreptat spre alte tari pentru ca sa-si caute de lucru acolo, iar cei ramasi in tara s-au descurcat si ei cum au putut: primii au o cu totul alta perceptie asupra Justitiei decat cei din a doua categorie. In exemplul de mai sus am inclus ipoteza, adevarata, desigur, ca nicaieri nu e perfect. Totusi, nu mi se pare drept ca in Romania, care are la ora actuala o imagine penala, doar Justitia sa fie performanta! Cum se face, fratilor, ca n-avem o economie, dupa aproape 24 de ani de sperante de mai bine, performanta? Cum se face ca nu exista dreptate sociala si ca individul este lasat de izbeliste, cand, daca este sa ne luam dupa Constitutie, n-ar trebui sa fie asa? Acum Romania mananca Justitie pe paine! Si inca o Justitie facuta retroactiv… In nicio tara nu se ridica Justitia pe un asemenea piedestal inalt ca acum in Romania. Fara sa se vada vreo performanta in alte domenii de activitate, care sa ridice tara aceasta spre un nivel mai inalt din punct de vedere social, economic, cultural. Atata vreme cat lucrurile vor sta asa, mai exact spus vor balti in halul asta, „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”. Adica exact ceea ce meritam!

Apropo de ultimul sondaj…

… iata ce ne spune Romania Libera:

Cum stă USL în sondaje şi cine o ameninţă

Se arata ca:

„La doi ani şi jumătate de la înfiinţare şi la mai bine de un an de la preluarea puterii, USL se menţine aproape la acelaşi nivel în preferinţele populaţiei, în ciuda bâjbâielilor dovedite în actul guvernării şi a promisiunilor încălcate. Pentru social-liberali pericolul nu pare să vină nici dinspre electorat, nici dinspre concurenţii politici, ci chiar din interior.

Dacă ar fi organizate alegeri parlamentare, USL ar obţine 57,1% din voturi, potrivit unui sondaj realizat de Inscop Research, la comanda ziarului Adevărul, în perioada 12-21 iulie 2013. Cu alte cuvinte, faţă de rezultatele obţinute la urne în decembrie 2012, Uniunea Social-Liberală se află pe un trend descendent, dar a pierdut nesemnificativ în ceea ce priveşte intenţiile de vot (USL a obţinut 58,6% din voturi la Camera Deputaţilor şi 60% din voturi la Senat).

Dacă ţinem cont că este vorba de o alianţă politică aflată la putere de mai bine de un an de zile şi care a eşuat în a-şi îndeplini majoritatea promisiunilor făcute când era în opoziţie, rezultatele par surprinzătoare. Totuşi, ele se pot explica şi prin opoziţia aproape inexistentă pe care o are USL, în condiţiile în care PDL este măcinat de dispute interne şi divizat, iar celelalte formaţiuni plasate pe partea dreaptă a eşichierului politic-Alianţa Dreptate şi Adevăr (formată din Forţa Civică şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat) şi nou-înfiinţatul Partid Mişcarea Populară-nu reuşesc să convingă şi să contabilizeze voturi. Potrivit sondajului, Alianţa Dreptate şi Adevăr ar obţine 5,1% din voturi, iar Partidul Mişcarea Populară, 5,6% din voturi.

În ceea ce priveşte alegerile pentru Parlamentul European, scrutin la care principalele partide din USL, PSD şi PNL, vor merge separat, balanţa se înclină categoric în favoarea social-de-mocraţilor. Împreună cu UNPR, PSD ar strânge 38,8% din voturi, în timp ce PNL-PC ar lua 19,3%. În acest ultim caz, situaţia este ceva mai complicată, deoarece liderii PC au avansat ipoteza unei liste separate de candidaţi, nu una în comun cu liberalii.

De unde vine pericolul pentru USL

Dacă electoratul şi opoziţia nu le pun prea mari probleme, liderii USL ar trebui să fie însă atenţi la disputele din interiorul Uniunii, dar şi din interiorul partidelor care formează Uniunea. Pe de o parte, ultimele săptămâni au adus o acutizare a problemelor din filiale, crescând numărul judeţelor în care social-democraţii nu se mai înţeleg cu liberalii, fie că se acuză reciproc de trădare şi alianţe cu democrat-liberalii, fie că nu cad de acord la împărţirea unor funcţii în instituţiile deconcentrate. Este vorba de Dâmboviţa, Botoşani, Vâlcea, Timiş şi Alba. Discuţii au apărut în ultimele zile şi în Ilfov, între preşedintele CJ, Marian Petrache (PNL), şi liderul PSD Ilfov, senatorul Gabriela Firea. Premierul Victor Ponta spune însă că, la sfârşitul lunii august, va fi operată „o împăcare cu forţa“ în filialele cu probleme.

Pe de altă parte, atât social-democraţii, cât şi liberalii se confruntă cu „problema“ numită ANI, iar aleşii locali sunt tot mai nemulţumiţi că liderii de la centru, în special Victor Ponta şi Liviu Dragnea, nu au găsit la timp soluţia salvatoare. Să ne amintim doar ce scria pe blogul său deputatul PNL Radu Zlati, consilier prezidenţial al lui Crin Antonescu pe vremea când acesta era preşedinte interimar: „Pe motiv de «Draga de ANI», la toamnă USL nu va mai exista!“. Potrivit acestuia, USL ar avea „nu doar o armată de activişti, membri şi simpatizanţi“, ci şi „osatura unei constelaţii de consilieri locali şi primari, de preşedinţi de consilii judeţene şi consilieri judeţeni“, iar toată această armată „va fi decimată până la ultimul soldat“ de inspectorii de integritate. Fără a-i preciza numele premierului, Zlati îi reproşează însă că nu a fost modificat „în regim de ur-genţă“ cadrul legal, auzindu-se în schimb „sunetul neputinţei şi al coabitării inepte“.

Războiul Antonescu-Tăriceanu

Colaborarea PSD-PNL este ameninţată, mai nou, şi de liberalii nemulţumiţi de şirul interminabil de compromisuri pe care partidul a fost nevoit să le accepte doar pentru ca liderul său, Crin Antonescu, să nu-şi pericliteze postura de prezidenţiabil al USL. Este vorba de toate măsurile de stânga adoptate deja sau anunţate pentru viitorul apropiat de Guvernul Ponta, măsuri care nu prea au legătură cu principiile liberale şi cu promisiunile făcute înainte de instalarea la putere.

Glas nemulţumirilor din PNL a dat, reamintim, ex-premierul Călin Popescu Tăriceanu, care a arătat că ultimele măsuri ale Guvernului şi angajamentele asumate în faţa FMI sunt greşite. Care a fost răspunsul lui Crin Antonescu în scurta sa oprire prin ţară între două plecări? „Ni se întâmplă tuturor să vorbim prin somn, poate. Nu e nici un păcat. E uşor somnambulică această critică, acest tip de critică“, a declarat Antonescu, mulţumindu-se să arate că până acum nu a fost desfiinţată cota unică. Cât despre alte taxe şi impozite pe care Guvernul Ponta plănuieşte să le mărească pentru a compensa pierdea provocată bugetului de scăderea TVA la pâine, Antonescu spune că eventualele critici vor trebui aduse atunci când ele vor deveni „un fapt real“. Reacţia lui Călin Popescu Tăriceanu a venit şi ea cu promptitudine: „Eu şi alţi colegi nu suntem dispuşi şi nu putem privi cu indiferenţă astfel de măsuri inepte“.”

Interesant este ca, dupa cum lesne se poate constata, electoratul nostru nu sanctioneaza USL. Aproape deloc: pierderile sunt, intr-adevar, nesemnificative. Articolul da o explicatie: „opoziţia aproape inexistentă pe care o are USL, în condiţiile în care PDL este măcinat de dispute interne şi divizat”. Nici promisiunile neonorate, nici faptul ca au fost ministri incompatibili sau care au probleme cu Justitia, nici inflatia, nici disponibilizarile nu au erodat prea mult USL. Totusi, PDL critica actuala Putere si scoate in evidenta unele lucruri… Insa acestea par a nu interesa aproape deloc majoritatea electoratului: ca nu le pasa de etica politica din democratii, dupa cum afirma Cristian Preda pe blogul sau, apoi taxele si impozitele noi, ca s-au majorat taxe si impozite, ca economia are mai multe puncte slabe decat puncte tari, cum arata Andreea Paul pe blogul dansei – toate acestea par sa nu existe pentru majoritatea electoratului. Reducerea cotei unice de la 16% la 12%, propusa de PDL, e combatuta relativ usor de catre reprezentantii USL – iata aici ce spune Corina Cretu in legatura cu aceasta chestiune. Nici macar ce spune Radu Zlati pe blogul sau, si anume ca „„osatura unei constelaţii de consilieri locali şi primari, de preşedinţi de consilii judeţene şi consilieri judeţeni“, iar toată această armată „va fi decimată până la ultimul soldat“ de inspectorii de integritate” nu pune intr-un real pericol USL. De remarcat este ca pericolul pentru USL vine din interior, dupa cum arata articolul, ceea ce ma duce cu gandul la o eventuala implozie care e greu de crezut ca va avea loc. Acest pericol este caracterizat prin faptul ca „social-democraţii nu se mai înţeleg cu liberalii, fie că se acuză reciproc de trădare şi alianţe cu democrat-liberalii, fie că nu cad de acord la împărţirea unor funcţii în instituţiile deconcentrate” – lucru ce nu are nimic in comun cu electoratul: practic este o problema interna a USL. De asemenea ceea ce se arata, si anume: „colaborarea PSD-PNL este ameninţată, mai nou, şi de liberalii nemulţumiţi de şirul interminabil de compromisuri pe care partidul a fost nevoit să le accepte doar pentru ca liderul său, Crin Antonescu, să nu-şi pericliteze postura de prezidenţiabil al USL” este tot o problema interna a USL, mai exact spus a PNL. De unde se vede ca majoritatea electoratului, care ar vota USL in proportie de peste 57%, nu e influentata cu nimic in optiunea de vot de problemele interne din USL. Cu alte cuvinte, USL poate sa aiba oricate probleme interne ca nu pierde decat nesemnificativ. De aici se vede ca USL este perceput, in fapt, ca un bloc politic, dintr-o singura bucata, cum se spune, de catre majoritatea electoratului. Din faptul ca la alegerile pentru Parlamentul European „UNPR, PSD ar strânge 38,8% din voturi, în timp ce PNL-PC ar lua 19,3%”, rezulta ca majoritatea electoratului este indreptata spre centru-stanga esicherului politic: de observat procentul de aproape 40% pe care l-ar obtine PSD&UNPR si faptul ca „celelalte formaţiuni plasate pe partea dreaptă a eşichierului politic-Alianţa Dreptate şi Adevăr (formată din Forţa Civică şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat) şi nou-înfiinţatul Partid Mişcarea Populară-nu reuşesc să convingă şi să contabilizeze voturi. Potrivit sondajului, Alianţa Dreptate şi Adevăr ar obţine 5,1% din voturi, iar Partidul Mişcarea Populară, 5,6% din voturi”. Interesant este ca fara sa aiba succese deosebite in actul de guvernare si fara ca nivelul de trai sa creasca, USL este pe cai mari, cum se spune. De la mai bine de un an de la preluarea Puterii, nu se observa o erodare semnificativa a USL.

Adevarul este ca in privinta acestei scaderi a democratiei de la noi din tara vina o poarta, in mare masura si nu cred ca exagerez daca spun asa, partidele de pe partea dreapta a esicherului politic. Nu este vorba doar de o opozitie slaba la un USL dominant. Ci de inconsistenta ofertei politice a acestor partide. A critica USL numai sub aspectul integritatii si al taxelor si impozitelor nu e suficient. Asa cum nu este suficient sa arati doar punctele tari si pe cele slabe ale economiei, sub USL, evidentiind ca cele slabe sunt mai multe decat cele tari. Ci este vorba de un program politic si economic lipsit de substanta. Pentru ca fortele de centru-dreapta au esuat, in fapt, in a reforma liberal aceasta tara. Acest esec s-a putut vedea inca de pe vremea vechii Aliante DA (PNL si PDL), apoi, dupa 2007, cand PNL s-a aflat singur la guvernare. In contextul in care fluxurile straine de capital au venit masiv in tara si a avut loc boom-ul creditarii din perioada 2003-2008, Alianta DA nu a reusit sa mentina un deficit bugetar mic si a angajat 500.000 de oameni la stat, sporind numarul functionarilor publici de la 900.000, cati erau la sfarsitul guvernarii Nastase, la 1.400.000 in 2009, fara a avea loc o reforma reala in economie, fara privatizari, fara sa creasca mai mult  competitivitatea economiei romanesti. Sub guvernarea Boc competitivitatea a cunoscut scaderi destul de mari si, la fel, nu s-a vazut o reforma reala in economie, care sa conduca la dezvoltarea sectorului privat si nicio privatizare. Deoarece cresterea si consolidarea sectorului privat trebuie, indiferent daca vrem sau nu vrem, indiferent daca ne place sau nu ne place, privita ca o necesitate atat economica, dar si de ordin politic, intrucat economia si democratia nu pot avea decat de suferit daca sectorul privat ramane anemic, slab performant. Romania e una din cele mai sarace tari din UE, iar fortele de centru-dreapta nu au reusit sa transpuna in practica un program economic care sa conduca aceasta tara spre dezvoltare, spre progres.

N-as critica asa de tare fortele de centru-dreapta, daca nu m-ar deranja un lucru: lipsa de curaj in a aplica un program liberal in special plan economic. Vorbeam de guvernarea Tariceanu: numai liberal nu e sa angajezi 500.000 de oameni la stat, sa sporesti statul in loc sa diminuezi rolul statului. Dar sa vedem si guvernarea Boc: a taiat salarii si pensii, enervand pe toata lumea, dar i-a lipsit curajul sa efectueze disponibilizari masive de acolo de unde acestea trebuiau facute, i-a lipsit curajul sa abordeze problema privatizarilor, i-a lipsit curajul sa restranga rolul statului in economie.

As dori sa spun cateva cuvinte despre restrangerea rolului statului in economie, cum vad eu aceasta problema. Multa lume se sperie cand aude de asa ceva si poate ca pe buna dreptate: e vorba de locuri de munca, e vorba de salarii si pensii. Nu ca nu as fi sensibil la aceste chestiuni… dar nimeni nu-si pune problema din ce bani, cum finanteaza statul pierderile foarte mari ale companiilor de stat, cand e vorba de o gaura „micuta”, de doar 12,75 miliarde de euro, foarte multe dintre ele falimentare. Si sa ne gandim ca nu se creeaza nicio alternativa la aceste companii de stat falimentare, care, de fapt, ar trebui inchise si toti oamenii de acolo disponibilizati. Nu se creeaza alternative in sectorul privat pentru forta de munca ce ar trebui disponibilizata. Insa e clar ca in felul acesta economia nu poate progresa. Practic, aceste companii falimentare nu pot fi tinute decat prin indatorare masiva, platita inapoi de catre sectorul productiv privat. In caz contrar are loc emisiunea excedentara de moneda care, in conditiile unor companii de facto in faliment, nu poate sa conduca decat la inflatie. De aceea restrangerea rolului statului in economie impreuna cu crearea de alternative in sectorul privat, inclusiv prin initierea unei mici afaceri si o creditare convenabila, la rate ale dobanzii flexibile, dar rezonabile, cred ca trebuie avuta in vedere. Bineinteles, trebuie avuta, in acest sens, in vedere, atragerea de investitii straine pentru crearea de locuri de munca in sectorul privat. Statul ar trebui sa se limiteze la investitiile de stat, ce ar trebui orientate in special spre modernizarea si dezvoltarea infrastructurii, lucru absolut necesar in Romania de azi, dupa parerea mea. Iar pentru stimularea sectorului privat bancile ar trebui sa aiba in vedere reducerea ratelor dobanzii.

Sa luam un exemplu – iata ce ne spune Gandul:

Degradarea reţelei feroviare a redus viteza trenurilor de călători la 40 km/h. Cât ar costa repararea celor 8.000 de kilometri de cale ferată cu probleme

Se arata ca:

„Trenurile de călători circulă în prezent cu o viteză medie de 43 km/h, iar cele de marfă cu 21 km/h, cu circa 20 km/h mai puţin faţă de „mulţi ani” în urmă, potrivit CFR, care primeşte sub 20 milioane euro pentru reabilitarea reţelei, în condiţiile în care necesarul trece de 10 miliarde de euro.

„Nu e niciun secret pentru nimeni că infrastructura feroviară are, să spunem, nişte performanţe tehnice sub nivelul aşteptărilor şi sub nivelul pe care publicul călător şi clienţii transporturilor de marfă le-ar dori. (…) Ne confruntăm cu o situaţie destul de grea, în sensul că aproape 25% din podurile şi podeţele care sunt în administrarea infrastructurii au durata de viaţă depăşită şi circa 75% din aceste lucrări de artă sunt scadente la diverse tipuri de reparaţii. An de an, restanţele la reparaţii capitale ale infrastructurii capitale cresc, asftel că în prezent circa 8.000 de kilometri de cale ferată sunt scadenţi la reparaţii capitale”, a declarat miercuri, într-o conferinţă de presă, George Micu, directorul general al CFR SA, administratorul reţelei feroviare publice.

El a afirmat că efortul financiar pentru realizarea reparaţiilor capitale la cei 8.000 de kilometri este unul „uriaş”, de peste 10 miliarde de euro.

„Este evident că nu îşi poate permite în acest moment bugetul de stat să aloce o asemenea sumă, şi chiar dacă s-ar găsi resursele ca această sumă să fie alocată, într-un an de zile nu s-ar putea absorbi, pentru că fizic nu se pot efectua aceste lucrări”, a spus Micu.

Degradarea reţelei s-a produs în timp, cauzând scăderea vitezei de circulaţie a trenurilor.

„Astăzi pornim de la o medie a vitezei comerciale la marfă aflată undeva la 21 de kilometri la oră şi la călători în jur de 43 de kilometri la oră. Acestea sunt coordonatele generale ale infrastructurii”, a spus Micu.

El a afirmat că în trecut media vitezei a fost mult mai ridicată, în urmă „cu mulţi ani” fiind de aproximativ de 40-45 km/ oră la marfă şi 60 – 65 km/ oră la călători.

CFR beneficiază în acest an de suma de 78 milioane lei (aproximativ 17 milioane euro) pentru reparaţii, echivalentul unor lucrări la aproximativ 22 km de cale ferată.

„Dacă CFR ar reuşi să-şi încaseze toate creanţele şi ar plăti toate arieratele pe care le are, ar rămâne cu circa 100 milioane de dolari capital de lucru, care i-ar permite să funcţioneze în condiţii optime şi să înceapă de fapt să introducă aceşti bani în cale pentru o creştere a vitezei comerciale la marfă, la călători”, a mai spus directorul general al companiei.

Compania gestionează peste 10.000 km de reţea feroviară, cu 2.900 km cale dublă.” (subl. mea)

Da, necesarul trece de 10 miliarde de euro, dar statul trebuie sa finanteze o gaura de 12,75 miliarde de euro – pierderile din companiile de stat neperformante. In ceea ce priveste companiile de stat neperformante, trebuie spus ca problema persista de foarte multa vreme, deci este ceva pe termen lung. Si mai trebuie spus ca nici nu s-a mai investit serios in aceste companii. De aceea, posibilitatea lor de a se salva ar fi privatizarile reusite. Acolo unde nu se mai poate salva ceva, asta e… Dar decat sa ramai cu pierderi intruna, sa le finantezi intruna prin imprumuturi de la FMI, punand apoi sectorul productiv privat sa le plateasca inapoi, mai bine inchizi aceste unitati ce produc pierderi. Iar in cazul unor privatizari reusite, care ar putea pune pe picioare, cum se zice, aceste unitati de stat, avantajul este ca aceste intreprinderi ar produce si ar vinde, si ar contribui, prin taxe si impozite, la bugetul de stat – deci statul ar avea de castigat. Pe de alta parte, eliminand pierderile si avand si bani la buget din taxe si impozite, statul ar putea finanta lucrarile de infrastructura, absolut necesare si care ar deschide calea spre modernizarea Romaniei. Pe de alta parte, s-ar rezolva si problema somajului, pentru ca astfel de lucrari implica o numeroasa forta de munca. Iar firmele care ar lucra la realizarea unor astfel de lucrari ar contribui si ele la bugetul de stat – inclusiv cele ce se vor dezvolta pe orizontala. Am dat aici un exemplu – lucrarile de modernizare a infrastructurii de cale ferata. Acelasi lucru si in privinta infrastructurii rutiere.

Am dat un exemplu de conceptie de dezvoltare. La noi, din pacate, nu exista asa ceva. Eu nu spun ca nu trebuie luptat impotriva furtisagurlor, mitei, afacerilor oneroase in care sunt implicati multi functionari de stat. Insa asta nu e o conditie suficienta pentru a relansa economia.

Or, nici in timpul guvernarii Tariceanu si nici in timpul guvernarii Boc nu a existat o conceptie clara referitoare la restrangerea rolului statului in economie si cum trebuie procedat. Pentru ca, dupa parerea mea, restrangerea rolului statului in economie, in Romania, trebuie sa mearga mana in mana cu dezvoltarea sectorului privat, crearea de alternative in sectorul privat, lucru care sa contribuie la reducerea somajului si asigurarea unui nivel ridicat de ocupare al fortei de munca. Numai in felul acesta se pot diminua cheltuielile neproductive pe programe sociale, lucru de dorit sa se intample. Pentru ca daca se restrange rolul statului in economie si nu se dezvolta si nu creste in pondere si importanta sectorul privat nu am realizat nimic. Ar rezulta o imensa masa de someri, fara absolut niciun folos. Ar fi si nesustenabil, pentru ca ar spori foarte mult cheltuielile cu protectia sociala si pana la urma tot la imprumuturi si la datorii s-ar ajunge. De aceea este necesara, in aceasta privinta actiunea guvernamentala, care s-ar putea concretiza prin atragere de investitii straine, privatizari reusite. Macar sa se vada ceva, dar in timpul guvernarilor de centru-dreapta – Tariceanu si Boc – nu s-au vazut astfel de lucruri.

De aceea Dreapta noastra are si o problema de identitate politica, dar, ceea ce e si mai grav, nu poate convinge electoratul si din aceasta cauza a aparut un bloc politic masiv numit USL care domina scena politica romaneasca, intr-un mod ce sfideaza democratia si fara sa garanteze un nivel de trai mai bun romanilor.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Sondaj

Romania Libera

USL – 52,1% din voturi la alagerile parlamentare, conform sondajului Public Affairs

Iata aici cel mai recent sondaj IRES. Ceea ce m-a frapat, dar poate mai bine zis socat, este faptul ca, in procente foarte mari, oamenii nu stiu care sunt liderii principalelor formatiuni politice de la noi. Spre exemplu, iata cum se prezinta situatia in septembrie 2012:

– Stiti cine este presedintele PDL? – 50% au raspuns ca nu stiu!!

– Stiti cine este presedintele PSD? – 42,6% au raspuns ca nu stiu!!

– Stiti cine este presedintele PNL? – 41% au raspuns ca nu stiu!!

– Stiti cine este presedintele UDMR? – 75% au raspuns ca nu stiu!!

– Stiti cine este presedintele UNPR? – 80% au raspuns ca nu stiu!!

E uluitor ce se intampla aici? In tara asta poate sa vina la Putere Hitler, Ceausescu, Stalin, etc, iar daca s-ar face un sondaj de opinie, rezultatul ar fi ceva de genul: 56,4% (cam asa, nu?) nu-l cunosc pe respectivul… Trebuie sa mentionez ca perioada desfasurare, la sondajul IRES, este: 10 septembrie 2012… Este ironic, daca nu chiar hilar, faptul ca la intrebarea „Va considerati un om informat in ceea ce priveste politica?”, 64% raspund DA, 35% raspund NU, iar la intrebarea „De unde va informati in primul rand despre politica?”, 81% declara ca se informeaza de la televizor!!

Situatie ingrijoratoare in Republica Moldova

Iata ce spune Romania Libera:

Interesul cetăţenilor din R.Moldova pentru integrarea europeană pare să se diminueze – sondaj

„Interesul cetăţenilor moldoveni pentru integrarea în Uniunea Europeană pare să se erodeze, îndreptându-se spre integrarea ţării în uniunea Rusia-Belarus-Kazahstan, conform unui sondaj prezentat de Radio Free Europe/Radio Liberty, potrivit Mediafax.

Potrivit sondajului, ponderea cetăţenilor moldoveni interesaţi de integrarea europeană a scăzut cu 15 la sută, ajungând la nivelul de 47 la sută, cel mai mic din ultimul deceniu.

În schimb, 46 la sută dintre cetăţeni cred că ar fi mai bine ca R.Moldova să adere la uniunea Rusia-Belarus-Kazahstan, doar 34 la sută preferând admiterea în zona liberă europeană.

În plus, peste 60 la sută dintre moldoveni cred că Rusia ar trebui să fie „principalul partener strategic” al ţării.

Sondajul a fost realizat de Institutul de Politici Publice (IPP) în perioada octombrie – noiembrie.” (subl.mea)