De ce nu trebuie suspendat Iohannis? Ce ar trebui sa faca PSD?

De multe ori se intampla sa te mai si certi. Ca asa e viata. Nu vi s-a intamplat niciodata sa va certati cu un prieten, cu o ruda, cu un coleg de serviciu? Poate chiar cu parintii, cu fratele sau cu sora? Sau cu vreun vecin? Eu cred ca da.

Dar daca te certi cu cineva nu inseamna neaparat sa pui mana pe topor.

Ce avem acum pe scena noastra politica: zicerea lui Iohannis ca lupta anticoruptie va continua in forta si cea a lui Liviu Dragnea, cum ca o dam inainte cu suspendarea Presedintelui.

Ceea ce propun eu PSD-ului e in traditia acestui partid. PSD a fost si in trecut, cand era la Putere, un partid care a urmarit in plan politic si a dus o politica prin care sa asigure stabilitate tarii, chiar si in momentele mai delicate.
Suspendarea Presedintelui este exact opusul acestei politici. Pe de alta parte, asa cum spuneam si in postarea precedenta, noi am facut din asta un soi de ciudata regula. Din cinci in sase ani suspendam Presedintele. Dam dovada de lipsa de coerenta.

Pe plan extern, UE trece printr-un moment dificil, legat de criza migrantilor. In NATO observam tot felul de declaratii, cum e cea recenta, a Presedintelui Trump, cum ca Germania ar fi controlata de Rusia. Deci se remarca o stare tensionata. Romania ce face? Din nou suspendam Presedintele? Din 2019 vom prelua Presedintia UE, cu atat mai mult tara noastra trebuie sa demonstreze ca e un factor de stabilitate. Or, mi-e teama ca instabilitatea politica pe plan intern ar argumenta convingator contrariul. De aceea atat Presedintia cat si Parlamentul, dominat de PSD-ALDE, ar trebui sa se axeze in jurul unei formule politice care sa asigure o cat mai mare stabilitate politica. Pentru a ameliora incordarea politica in plan intern si pentru a da dovada, in plan extern, ca suntem parteneri de incredere.

Lucrul acesta conteaza. N-are niciun rost o lupta politica din care nu va rezulta ceva bun. Eu cred ca este posibil sa gasim o cale prin care sa depasim un moment pana la urma penibil. Romania ar avea sansa se se reliefeze in cel mai eficace mod pe plan european. Ar trebui sa urmarim eficienta, nu sa ne pierdem in lucruri mici, inutile, nefolositoare. Din pacate, din ce putem cu tristete constata, ne pierdem intr-o politica superflua. In loc sa avem in vedere lucrurile importante, care ne avantajeaza.

Caci spuneti-mi si mie ce vom castiga daca Presedintele va fi suspendat. Nu e foarte clar nici ca PSD-ALDE vor castiga ceva. Dimpotriva, ar putea avea loc o relansare spectaculoasa a D-lui. Iohannis. Se doreste asa ceva? Nici Presedintia n-ar trebui sa intinda coarda prea tare pentru a se ajunge la asa ceva. Atmosfera ar trebui sa se destinda. Ar trebui sa tinem seama si de faptul ca suntem in Anul Centenar si e total nepotrivit sa aiba loc o suspendare a Presedintelui, mai ales ca la anul vor urma alegeri prezidentiale.

De asemenea, trebuie spus ca Dl. Iohannis nu a dat prilejul la asa ceva. N-a incalcat Constitutia. In cazul Laurei Codruta Kovesi a actionat, in sitilul sau caracteristic, mai incet, dar a respectat decizia CCR. Nu e deloc cazul sa ne punem noi, pe noi insine, tara, intr-o pozitie proasta.

Dupa parerea mea, PSD-ALDE ar trebui sa deschida un dialog cu Ambasada SUA la Bucuresti. Pozitia Departamentului de Stat ramane in continuare favorabila Opozitiei si de neincredere fata de PSD-ALDE. Lucrul asta ar trebui ameliorat. PSD-ALDE – si trebuie inteles foarte bine lucrul asta – este o forta politica majora a Romaniei. Vorbind despre politica romaneasca postdecembrista, nu putem face abstractie de PSD. Lucrul asta ar trebui sa fie clar si Ambasadei SUA. Departamentul de Stat trebuie sa aiba relatii bune cu toate fortele poltice democratice din Romania. E o chestiune de politica externa: este pana la urma contraproductiv sa te situezi doar de partea unor anumite forte politice, generand o grava frustrare in cealalta parte a esicherului politic. Ci ar trebui sa ai o atitudine politica echilibrata si intelegatoare, mai ales fata de o tara care de curand a iesit de sub comunism. Excluderile genereaza ostilitati. Zadarnice, pana la urma. Astfel, o atitudine condescendenta de ambele parti ar fi benefica, ar avea efecte favorabile, binefacatoare pentru toata lumea.

Impresia mea – si cred ca nu numai a mea – este ca Departamentul de Stat, prin Ambasada SUA la Bucuresti, a ajuns un jucator in politica interna din Romania. Dar in cazul acesta ar fi bine sa se faca politica, gasindu-se cai de comunicare cu toate fortele politice, inclusiv cu PSD-ALDE, cea mai mare forta politica a tarii. In mod paradoxal poate – dar de fapt este perfect explicabil – ostilitatea fata de PSD-ALDE a servit exemplar aceasta Coalitie. Care a castigat alegerile parlamentare mai stralucit, daca imi e permis un astfel de termen de comparatie, decat, pe vremuri FSN-ul. Poate ca asa ceva s-a si dorit, nu este exclus! Pana la urma fac si eu ca Nenea Iancu – nu m-ar mira ca americanii sa se invete din obiceiele dambovitene 🙂 – „Tradare, tradare, dar s-o stim si noi! 🙂

Pana la urma, stau si eu si ma intreb, cui foloseste tot felul de liste, cum a dezvaluit cu foarte putina vreme in urma Dl. Florin Citu, cand a fost luat de o parte de un oficial american ca sa-i spuie de nu stiu ce lista – in fruntea careia era chiar Daddy!! – cum ca s-ar putea ca respectivilor sa li se retraga viza pentru SUA. Ce inseamna felul asta de a face politica? Ce facem noi, de fapt, aici? Adica in loc sa intarim parteneriatul bilateral, noi il slabim? Sau ce inseamna asta?

Dar iata inca un motiv in plus pentru care politica romaneasca actuala trebuie sa tinda spre indeplinirea acestui deziderat: stabilitatea. Daca nu putem gasi un consens, cum aratam in precedenta postare, macar sa dovedim o stabilitate politica de invidiat, ca sa zic asa. Lucru ce ar permite o mult mai mare eficienta, cum spuneam, in politica externa, in vremuri tulburi (Emmanuel Macron).

Nu cred ca nivelul nostru de competenta si experienta noastra in politica externa sunt mai ridicate decat cele ale lui Nicolae Titulescu, care spunea, daca nu ma insel: „Dati-mi o politica interna buna, ca sa va dau o politica externa buna”. Or, daca politica noastra interna merge, dupa cum se vede, regulat, cel putin in ultimii ani, spre suspendarea Presedintelui, ce politica externa putem avea, daca nu una necorespunzatoare? Nu mai vorbesc de faptul ca nici pe plan intern lucrurile nu pot merge bine in felul acesta. Noi trebuie sa ne vedem interesele. Impresia, deloc nejustificata, este ca nu prea facem asta. Romania nu-si poate permite sa genereze o stare de neincredere, in momentul actual, pe plan international. Daca noi continuam un astfel de comportament, nu vom mai putea sa generam reactii si pozitii ferme pe plan international. Si s-ar putea sa fie nevoie de astfel de reactii si pozitionari.

Indiferent de tensiunile dintre Liviu Dragnea si Klaus Iohannis, ceea ce trebuie sa prevaleze este interesul national. Iar interesul national spune ca Presedintele nu trebuie suspendat. Eu inteleg ca nu vom gasi oameni perfecti si nici sfinti in politica romaneasca, asa cum nu gasesti nici prin alte parti, si chiar la case mai mari. De aceea rational ar fi sa ne ocupam de lucrurile mari si importante pentru tara aceasta.

Ceea ce propun eu – stabilitatea si asigurarea ei – este o idee, un plan strategic. Suspendarea Presedintelui, amplificarea tensiunilor interne, foarte marunte de altfel, releva degringolada. Ne indica ruinarea politicii romanesti si decredibilizarea tarii noastre. Nu spun ca planul meu ar fi cel mai bun, cel mai potrivit, cel mai inspirat. Dar e un plan. Suspendarea Presedintelui ne arata absenta oricarui plan politic, un joc politic la intamplare. Or, tocmai lucrul asta nu ar trebui sa se intample. Rational ar fi, si in folosul tarii, sa n-o tinem tot intr-o vrajba interna, din care are de pierdut tara si natiunea noastra. Si din care strainii si fortele ostile Romaniei trag foloasele. Dupa vrajba ar trebui sa mai vina si impacarea, cu atat mai mult cu cat suntem in Anul Centenar, iar pilda stralucita a inaintasilor nostri ar trebui sa ne fie un exemplu luminos. Pentru ca aceia au lucrat in folosul unitatii natiunii romane, nu pentru dezbinarea ei.

Lupta politica interna de la noi – si o vedem si in studiourile televiziunilor de stiri – este dezbinatoare, are un caracter invrajbitor. Pana la urma cui foloseste asa ceva? Ca tarii, nu cred. Atunci ar fi potrivit sa cautam si alte abordari, mult mai folositoare. Mult mai utile, mai profitabile pentru tara. Cu un efect binecuvantat pentru tara noastra si natiunea romana. Caci ce poate fi folositor intr-o lupta politica din care nu iese nimic bun si se pierde in lucruri marunte, care daca le-ai judeca serios ai vedea ca n-au, de fapt, prea mare importanta, pierzand altele, mult mai importante?

Noi ar cam trebui sa terminam odata cu vrajba asta, care are si un aer de artificialitate, cu retorismul sau specific pe care tot il auzim zi de zi. Ar trebui sa vedem si niste abordari rationale si benefice pentru tara.