Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Mie mi-a placut de Mark Rutte

Romania Libera

UPDATE. Conflict diplomatic între Turcia, țară NATO, și Olanda. Ankara a blocat accesul diplomaților olandezi în Ambasadă și Consulat. Olandezii l-au escortat pe ministrul turc pentru Familie până la granița cu Germania. Steagul Olandei, smuls de pe Consulatul din Istanbul | FOTO+VIDEO

UPDATE. Ora 17.00: Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a declarat că Olanda va plăti preţul pentru că a subminat relaţiile cu Ankara, informează Reuters.

Într-un discus rostit la Istanbul, președintele Turciei a declarat: „Vor plăti cu siguranţă preţul şi vor învăţa ce este diplomaţia. Îi vom învaţa diplomaţia internaţională”. El a comparat din nou decizia Olandei cu tactici „naziste” şi a avertizat că tratamentul la care a fost supus ministrul reprezintă o ascensiune a„rasismului şi fascismului”, relatează AFP.

Pe de altă parte, liderul de la Ankara a mulţumit Franţei pentru că a permis vizita şefului diplomaţiei turce, respinsă de Olanda. „Franţa nu a căzut în această capcană”.

Ministrul olandez de Externe: Responsabile pentru siguranța diplomaților olandezi din Turcia sunt autoritățil turce

„Situaţia nu este clară. Autorităţile turce sunt responsabile pentru siguranţa misiunii diplomatice olandeze din Turcia. Am depus plângere pe lângă autorităţile turce”, a anunţat Ministerul olandez de Externe.

Ora 15. Premierul olandez, Mark Rutte, a declarat că va face tot posibilul ca tensiunile diplomatice dintre țara sa și Turcia să nu escaladeze. „Nu am trecut printr-o asemenea experiență, însă noi dorim să fim partea mai prudentă. Dacă ei vor escalada situația, va trebui să răspundem, dar vom face tot ce depinde de noi să nu se întâmple asta”, a afirmat ulterior Rutte la radio-televiziunea olandeză NOS. „Olanda nu se va lăsa șantajată”, a subliniat Rutte, aflat în plină campanie electorală înaintea legislativelor programate miercuri, 15 martie, în care sondajele îl dau umăr la umăr cu liderul extremiștilor de dreapta, Geert Wilders. Rutte a mai acuzat Ankara că vrea să-i trateze drept cetățeni turci pe olandezii de origine turcă. În Olanda trăiesc în jur de 400.000 de persoane de origine turcă.

UPDATE. Ora 14.30. Proprietarul unui spațiu din capitala suedeză Stockholm, unde urma să se desfașoare duminică o întâlnire pro-Erdogan la care ar fi trebuit să ia parte un oficial de vârf al partidului turc de guvernământ, a anulat contractul de închiriere, relatează agenția de știri Dogan. Proprietarul nu și-a motivat decizia.

UPDATE. Ora 14.00. Poliția din Rotterdam a anunțat că 12 protestatari din fața Consulatului Turciei au fost arestați. Purtătoarea de cuvânt a Poliției, Patricia Wessels, a declarant că arestările au fost efectuate pentru violență și încălcarea ordinii publice. Protestatrii, de origine turcă, au aruncat în polițiști cu sticle și pietre, duminică dimineața, în fața Consulatului. Șapte persoane au fost rănite, iar un polițist a fost internat cu o mână fracturată.

UPDATE. Un grup de manifestanţi a smuls duminică drapelul olandez de pe Consulatul Olandei la Istanbul, în plină criză între Ankara şi Haga, scriu agențiile de presă internaționale. 

Turcia a anunțat că va lua ”cele mai dure  contramăsuri’ după decizia autorităților olandeze de a împiedica intrarea ministrului turc al familiei, Fatma Betul Sayin Kaya, în clădirea consulatului turc de la Rotterdam și de a o escorta în afara teritoriului Olandei, relatează agențiile de presă internaționale. 

”Am protestat în modul cel mai puternic față de această situație și le-am transmis autorităților olandeze că vor exista contramăsuri dure. Vom răspunde pe măsură acestui comportament inacceptabil. Așa-zișii noștri prieteni europeni, care cu fiecare ocazie vorbesc despre democrație, libertate de exprimare, drepturile omului, au rămas încă o dată repetenți în fața acestui eveniment”, a declarat ministrul de Externe, Binali Yildirim.


Ministerul de Externe al Turciei a anunțat că nu dorește revenirea la post a ambasadorului Olandei, după ce această țară a interzis vineri aterizarea avionului lui Mevlut Cavusoglu. Ankara a blocat accesul în Ambasada și Consulatul Olandei.

Cavusoglu intenționa să participe la un miting la Rotterdam, în cadrul campaniei de promovare a reformelor constituționale. Mai multe țări europene au avertizat Turcia că nu vor permite propaganda pe această temă, atribuirea mai multor puteri pentru președintele turc fiind interpretată ca o dictatură.

Cu câteva zile înainte, Mevlut Cavusoglu fusese împiedicat să participe la o întâlnire cu conaționalii săi la Hamburg, în Germania, iar ulterior a renunțat și la participarea la un miting la Zurich, în Elveția. Autoritățile olandeze au expulzat-o sâmbătă noaptea pe Betul Sayan Kaya, ministrul turc pentru probleme sociale și familie, înapoi în Germania. Ministrul și mai mulți membri ai familiei au intrat în Olanda la bordul unui autoturism. Ea intenționa să participe duminică la un miting al turcilor din Olanda, pentru a promova modificările constituționale supuse unui referendum în data de 16 aprilie.

„Întreaga lume trebuie să ia atitudine față de aceste practici fasciste”, a scris Kaya pe Twitter. Președintele turc, Tayyip Erdogan, declarase că Olanda este „o reminiscență nazistă”.

Premierul olandez, Mark Rutte, a numit remarca președintelui turc „o nebunie”, susținând că decizia interzicerii participării oficialilor turci la mitingul din Olanda a fost luată din motive de securitate. Consulul turc a mințit că Sayan Kaya va veni în Olanda. În plus, s-au format două coloane spre Rotterdam, spre a induce în eroare autoritățile olandeze.

În fața consulatului Turciei din Rotterdam, poliția călare a dispersat câteva sute de manifestanți care cereau să o vadă pe Sayan Kaya. Premierul turc, Binali Yldirim, a declarat că „Turcia are în vedere represalii puternice pentru tratamentul inacceptabil  al autorităților olandeze față de miniștrii care au imunitate diplomatică”.

Ministrul de Externe turc s-a deplasat sâmbătă seara în Franța, pentru un miting la Centrul de congrese din Metz. „

In primul rand, cred ca ar trebui sa spunem ca in Olanda traiesc in jur de 1 milion de musulmani, din care, daca nu ma insel, vreo 300.000 sunt turci (v. si aici si aici). In Olanda sunt multi straini si din aceasta cauza aceasta tara trece printr-o criza de identitate: ce inseamna sa mai fi olandez? Din aceasta cauza a prins foarte mult teren o extrema dreapta condusa de Geert Wilders, liderul Partidului pentru Libertate, puternic eurosceptic, antiimigratie si antiislam. Iata de ce alegerile din Olanda sunt importante, iar in cazul victoriei populistilor de extrema dreapta lucrurile se complica inclusiv pe plan european.

Mark Rutte

Or, aceste mitinguri din Olanda, la care participa, din cate inteleg, turci din Olanda, pentru sustinerea reformelor pe care vrea Erdogan sa le initieze, nu fac altceva decat sa dea apa la moara extremei drepte a lui Wilders. De aceea, faptul ca autoritatile olandeze au atras atentia dinainte ca nu vad cu ochi buni astfel de mitinguri, a fost un fapt, fara indoiala, pozitiv. Insa Erdogan a trimis ministri ca sa participe la astfel de mitinguri, ingreunand la maximum eforturile moderatilor lui Rutte de a se opune extremei drepte a lui Wilders.

Este semnificativ faptul ca la noi – spre exemplu prof. Dan Dungaciu – s-au comentat doar vazute dintr-un anumit unghi miscarile Guvernului condus de Rutte: si anume ca ar fi foarte periculos ce a facut, Turcia putand da drumul unui val imens de emigranti din Siria, lucru ce poate pune in pericol UE. De asemenea, trebuie sa tinem cont si de faptul ca Turcia e tara membra NATO, care a indemnat ambele parti la calm si respect reciproc.

Insa nimeni n-a observat un lucru: cat de ferm a ramas pe pozitie Rutte! Mie mi-a atras atentia acest aspect inca de la bun inceput: un om – de Rutte vorbesc – care nu abdica de la valorile europene, care ramane vertical. Un om care nu s-a incovoiat in fata Sultanului si nici nu si-a umilit tara, acceptand valorile lui Erdogan in detrimentul valorilor Uniunii Europene. Deoarece trebuie spus ca acest conflict e mai degraba intre Turcia si Uniunea Europeana, nu doar intre Turcia si Olanda.

Exemplul de verticalitate dat de Rutte mi-a placut si faptul ca astfel a aparat valorile europene. Asta inseamna ca o tara sa nu aiba conducatori corupti. V-as propune sa faceti o comparatie intre Mark Rutte si Victor Ponta! Ce diferenta!! Ca de la cer la pamant!!

Ca sa fac o comparatie ce nu cred ca e foarte exagerata, Rutte mi s-a parut Stefan cel Mare, pe cand Ponta un biet fanariot, gata sa pupe picioarele Sultanului pentru a obtine tronul.

In ceea ce-l priveste pe Erdogan, el a dat exemplu ca e de cea mai execrabila speta numind Olanda, o tara care a suferit mult de pe urma nazistilor, ca fiind „o reminiscenta nazista”. Aceasta remarca arata fata regimului Erdogan, ale carui valori sunt incompatibile cu valorile europene. Cu un asemenea regim, degeaba doreste Turcia sa se integreze in UE, pentru ca acest lucru nu se va putea realiza in astfel de conditiuni vreodata. Insa oribil este ca, prin ceea ce a reusit sa faca, Erdogan a creat o situatie favorabila extremei drepte a lui Wilders, in dispretul total fata de turcii care traiesc in Olanda. Pentru ca daca Wilders ajunge la Putere, ei vor fi printre primii afectati de lucrul asta:

„Astfel stand lucrurile, Geert Wilders a deturnat si ultima dezbatere de dinaintea votului tot spre tema lui favorita: imigratia musulmana.

Lodewijk Asscher, lider al Partidului Laburist: „Olanda apartine tuturor. Acesta este mesajul pe care trebuie sa-l transmitem copiilor. Dar mesajul tau este: Mai putin, mai putin! Mai putini copii marocani in scoli, mai putina speranta, mai putina incredere.”

Geert Wildres, Partidul Libertatii: Dle Asscher, te rog inceteaza cu prostiile astea. Erau texte la moda in anii 60, la Woodstock, bune pentru unii care fumeaza cu orele narghilea. Iti spun ca Olanda nu ne apartine tututor. Olanda le apartine olandezilor. Turcii care au iesit pe strada la Rotterdam nu fluturau steagul olandez. Asta ar fi aratat ca intr-adevar Olanda ne apartine tuturor. Nu, nu, e deloc OK. Au fluturat steaguri ale Turciei. Ai zis ca cei iesiti pe strada erau „gunoaie”. Te-ai inselat, dle Asscher. Nu erau pur si simplu scursori, erau gunoaiele voastre. Voi i-ati lasat sa intre in tara, voi i-ati educat si ati permis sa fie crescuti in identitatea lor proprie. Sunt turcii lui Asscher!”

Cum sistemul electoral din Olanda este unul proportional, multe dintre cele 28 de partide inscrise in cursa vor ajunge in parlament. Prin urmare, guvernarea va fi asumata de o coalitie.” (sursa – Pro TV – aici)

Erdogan a creat dificultati UE, Olandei, duce la cresterea extremei drepte in Olanda. Asteptam pozitia Departamentului de Stat al SUA. Nu mai vorbesc de faptul ca Ankara se pune intr-o pozitie ridicola, criticand Uniunea Europeana in privinta drepturilor omului. De observat ce metode intrebuinteaza regimul Erdogan: santajul, amenintarea si o fac fara nicio rusine!! Frapeaza, desigur, inclusiv atacurile informatice ale sustinatorilor lui Erdogan. Fireste, acest lucru indeparteaza si mai mult Turcia de Europa.

Dupa parerea mea, e clar ca Europa se confrunta la Est cu diverse provocari, insa cea a binomului Rusia-Turcia pare a fi cea mai elocventa: o Turcie in care revine otomanismul si o Rusie care respinge valorile democratice occidentale, unii considerand ca ar avea nevoie de o monarhie. Or, astfel de provocari vizeaza, bineinteles, si Romania, care, ca membra a Uniunii Europene, trebuie sa-si insuseasca pe deplin valorile europene. Cu atat mai mult cu cat alta cale nu mai exista si cred ca ar trebui sa constientizam lucrul asta.

In incheiere ii urez mult succes lui Mark Rute si partidului sau! Inteleg ca e favorit si sper ca va castiga. Insa, dupa cum arata ultimele sondaje, trebuie luat aminte si la avansul inregistrat de extrema dreapta – nu mi se pare neglijabil – lucru care indica faptul ca avem o problema in Europa pe care va trebui s-o solutionam!

Update

Trebuie sa-l felicitam pe Mark Rutte si partidul sau – VVD: Partidul Poporului pentru Libertate si Democratie – pentru victoria obtinuta in alegeri, la o rata de participare la vot de 82%, cea mai ridicata in ultimii 31 de ani. VVD a reusit sa obtina 31 de mandate din 150, iar partidul lui Geert Wilders a obtinut 19 mandate. Tot 19 mandate au obtinut crestin-democratii si formatiunea D66 – mai multe in articolul de pe Stirile Pro TV.

Sa vedem un articol interesant, de ultima ora, de pe HotNews:

Ce scrie presa internationala despe alegerile din Olanda. Mesajele liderilor europeni pentru Rutte si olandezi

Se arata ca:

Partidul Popular pentru Libertate si Democratie (VVD), condus de premierul Mark Rutte, ar fi castigat alegerile in Olanda, obtinand 31 de mandate de parlamentar din 150 de locuri, potrivit unui exit-poll publicat de institutul NOS si citat de CNN. Partidul de extrema dreapta PVV al lui Geert Wilders a castigat 19 mandate si ramane deocamdata izolat pe scena politica.

In cazul in care clasamentul se va confirma, rezultatul va fi o usurare pentru partidele principale din Europa, in special pentru Franta si Germania, unde se asteapta ca nationalistii de dreapta sa aiba un impact mare in alegerile care vor avea loc in acest an, scrie Reuters.

„Inca (nu, n.m) am incheiat socotelile cu Rutte”, a declarat Geert Wilders, citat de The Guardian.

„Va multumim, alegatori PVV! Am castigat locuri!”, a scris acesta pe Twitter.

Votul a fost atent urmarit pe intregul continent. Dupa decizia Marii Britanii de a parasi UE si inainte de alegerile prezidentiale din Franta (mai) si din Germania (septembrie), o victorie pentru PVV ar fi zguduit Europa.

Rutte a numit competitia drept o alegere intre continuitate si haos, infatisandu-se drept un custode sigur al redresarii economice a natiunii. Acesta l-a numit pe Wilders un radical de extrema dreapta, care nu era pregatit sa ia decizii dure. Sansa ca Wilders sa devina prim-ministru nu a mai existat la un moment dat, noteaza TIME.

Pentru Wilders, poll-ul a oferit raspunsul la intrebarea: a captivat retorica lui de foc nationalist imaginatia populatiei? Chiar daca totalul sau din legislatura a crescut, rezultatul ramane o dezamagire, intrucat acesta planuia deja marea petrecere. Sunt asteptate saptamani sau luni de discutii de coalitie, potrivit The Independent.

Cancelarul german Angela Merkel
l-a felicitat pe premierul olandez Mark Rutte, dupa victoria sa in alegeri, a anuntat un purtator de cuvant al cancelarului, citat de The Guardian. „Astept cu nerabdare sa lucrez cu voi ca prieteni, vecini si europeni”, a spus cancelarul in discutia telefonica.

„Olanda, oh, Olanda, esti campioana. Felicitari pentru acest rezultat extraordinar”, a scris, pe Twitter, Peter Altmaier, seful de cabinet al cancelarului german, Angela Merkel, potrivit Reuters.

Si ministrul de externe al Frantei, Jean-Marc Mayrault (probabil ca a vrut sa scrie Jean-Marc Ayrault, n.m), a felicitat poporul olandez, intr-o postare pe Twitter.

„Felicitari pentru olandezi, pentru ascensiunea extremei-dreapta. Lucrati pentru o Europa mai puternica”, a scris acesta.

„Se pare ca VVD va fi cel mai mare partid din Tarile de Jos, pentru a treia oara consecutiv”, a declarat Rutte, aflat la o petrecere post-electorala din Haga.

Claude Junker ii felicita pe olandezi si apreciaza ca olandeziiau dat „un vot pentru Europa, un vot impotriva extremismului”, potrivit AFP.”

Juncker are dreptate! Insa lucrul cel mai important pe care il demonstreaza aceste alegeri este ca extremismul, chiar si in momente sensibile, poate fi invins, desi se afla la o cota ridicata in societate. Este un vot pentru Europa, cum apreciaza Jean-Claude Juncker, dar care indica faptul ca UE, cu toate ca a trecut printr-o criza economica severa, a reusit sa reziste, a reusit sa faca de asa maniera ca extremismul sa nu capete atata putere incat sa castige alegerile, ceea ce este mare lucru. Nu spun ca n-ar fi probleme, dar infrangerea extremistilor lui Wilders arata ca situatia in Europa nu e chiar atat de rea si da un imbold pentru infrangerea extremismului si in Franta, si in Germania.

Probleme sunt, fara indoiala, dar prin victoria asupra extremismului, Uniunea Europeana isi demonstreaza viabilitatea politica si capacitatea, chiar si in formatul actual, de a putea depasi crizele. Sa nu uitam, totusi, trecutul si ce a insemnat totalitarismul in Europa sec. XX. Iata ca prin Uniunea Europeana s-a reusit depasirea acestui obstacol in calea democratiei si libertatii. Este un lucru foarte mare, care arata soliditatea Uniunii Europene. Sper sa putem vorbi asa si dupa alegerile din Franta. Insa eu cred ca vom putea vorbi asa si ca extremismul, totalitarismul NU vor avea castig de cauza, in ciuda unei slabiciuni pe care UE a avut-o, si ma refer la Brexit, si in ciuda atentatelor teroriste care au zguduit Europa in ultima vreme.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Martie 15, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 15 comentarii

Despre mesajul Presedintelui Romaniei

Sunt aproape convins ca doar citind titlul postarii, va ganditi ca e vorba despre mesajul legat de candidatura lui Marian Munteanu. Tin sa va dezamagesc, nu e vorba despre asa ceva. Cu toate acestea vom consemna si acest lucru care isi are importanta sa:

Mediafax

Iohannis se distanţează de Marian Munteanu – nu l-a propus şi nu l-a susţinut pentru candidatura la Primărie

Preşedintele Klaus Iohannis nu l-a propus şi nu l-a susţinut pe Marian Munteanu pentru a fi desemnat candidat la Primăria Capitalei, decizia aparţinând conducerii PNL, a precizat vineri Administraţia Prezidenţială.

„Preşedintele României nu a propus, susţinut şi nu a impus conducerii PNL candidatura domnului Marian Munteanu. Preşedintele nu este implicat în niciun fel în această desemnare. Decizia susţinerii domnului Munteanu aparţine strict conducerii PNL în urma propriilor evaluări”, a precizat Administraţia Prezidenţială pentru MEDIAFAX.

Precizarea vine în contextul în care au existat speculaţii potrivit cărora preşedintele Klaus Iohannis a avut luni o întâlnire cu o delegaţie PNL, înainte de desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat PNL la Bucureşti.”

Presedintele a facut bine ca a pus capat controversei privind ipotetica sa implicare in nominalizarea de catre PNL a lui Marian Munteanu. Inteleg ca si Rares Bogdan spune ca „nu a avut nici cea mai mica implicare in desemnarea candidaturii lui Marian Munteanu de catre PNL” – v. aici. Astfel de precizari trebuiau, desigur, facute si e bine ca s-au facut.

Unii spun despre Klaus Iohannis ca e un tip care nu vorbeste, nu comunica asa cum ar trebui. Insa sunt lucruri interesante pe care le putem afla de pe saitul Presedintiei pe care nu le prea vad comentate si chiar ma intreb de ce… Spre exemplu, mesajul de mai jos care cred ca a trecut aproape neobservat, ignorat de multi ca ceva plictisitor. Va asigur ca nu e asa!

Mesajul Preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis, transmis în cadrul conferinţei „Disintegration and Integration in Central-Eastern Europe. Borders, Identities, Communities: The Road to Reconciliation and Partnership in Central and Eastern Europe” (limba română și limba engleză)

14 aprilie 2016

Președintele României, domnul Klaus Iohannis, a transmis joi, 14 aprilie a.c., un mesaj în cadrul conferinţei cu tema „Disintegration and Integration in Central-Eastern Europe. Borders, Identities, Communities: The Road to Reconciliation and Partnership in Central and Eastern Europe”, desfăşurată la Berlin. Mesajul a fost prezentat de către doamna Iulia Huiu, Consilier de Stat.

Vă prezentăm în continuare textul mesajului:

„Doresc să încep prin a vă mulţumi pentru asigurarea cadrului necesar unei dezbateri solide pe teme referitoare la viitorul nostru şi al Europei. Sunt mulțumit de faptul că această conferinţă reuneşte experți, profesori şi cercetători din toată Europa şi doresc să îmi exprim recunoştinţa pentru importanta dumneavoastră contribuţie la încurajarea eforturilor intelectuale în găsirea unor răspunsuri comune la provocări curente.

Uniunea Europeană traversează o perioadă critică, confruntându-se cu o serie de crize şi provocări care afectează însăşi fundaţia proiectului european. Din acest punct de vedere, nu există o separaţie între Europa Centrală şi de Est şi restul Europei. Suntem supuşi cu toţii aceloraşi tipuri de presiuni care pun sub semnul întrebării nu doar soliditatea Uniunii Europene, dar şi capacitatea noastră de a reacţiona şi a ne adapta.

Cele mai pesimiste scenarii referitoare la viitorul Uniunii Europene iau în considerare o posibilă destrămare a acestui proiect. Pentru noi, un astfel de scenariu este inacceptabil. Astfel de provocări ne amintesc de ce am construit proiectul european, de ce ne-am dorit să facem parte din el, dar şi că există ceva mai puternic ce ne ţine împreună: valorile şi credinţele noastre fundamentale, angajamentul nostru de a respecta democraţia şi libertatea, pacea şi securitatea, de a le oferi cetăţenilor noştri o viaţă sigură şi prosperă.

Trebuie să lucrăm împreună pentru a răspunde în mod eficient la crizele care afectează Uniunea Europeană. Pentru România nu există altă alternativă decât aceea de a fi membrul unei Uniuni Europene puternice şi am încredere că opinia noastră este împărtăşită şi de celelalte state din Europa Centrală şi de Est. România şi cetăţenii săi au luat decizia fermă de a face parte din familia europeană şi au susţinut întotdeauna, cu multă încredere, proiectul european. Integrarea europeană a fost una din cele mai importante obiective naţionale din istoria noastră post-comunistă şi suntem direct interesaţi de succesul acestui proiect, care generează prosperitate şi dezvoltare.

Consider că trebuie să susţinem proiectul european. Momentele şi circumstanţele nefavorabile nu trebuie să slăbească încrederea noastră în beneficiile pe termen lung oferite de apartenenţa la Uniunea Europeană. Provocările cu care ne confruntăm în prezent necesită un răspuns comun, coordonat și cuprinzător, dar care să ia în considerare şi particularitățile fiecărui stat membru.

Într-o perioadă în care extremismul, rasismul, radicalismul şi-au făcut din nou apariţia, trebuie să lucrăm împreună pentru a creşte încrederea publică în instituţiile şi politicile europene, să întărim instituţiile, practicile şi valorile democratice şi să luptăm împotriva euroscepticismului. Putem să depăşim aceste dificultăţi prin mai multă unitate, solidaritate şi  un parteneriat mai strâns.

Permiteţi-mi să vă mulţumesc din nou pentru organizarea acestei dezbateri şi pentru că aţi creat un cadru în care putem să împărtăşim cunoştinţe, competenţe şi idei care pot să conducă la acţiuni concrete.”


 

On Thursday, April 14, the President of Romania, Mr. Klaus Iohannis, has conveyed a message at the conference on „Disintegration and Integration in Central-Eastern Europe. Borders, Identities, Communities: The Road to Reconciliation and Partnership in Central and Eastern Europe”, that took place in Berlin, Germany. The message was presented by Ms. Iulia Huiu, State Advisor.

You can find the text of the message below:

„First of all, thank you for providing the framework and the opportunity for a solid debate on issues that concern our future and Europe’s future. I am pleased that this conference is able to bring together experts, professors, academics from different parts of Europe, and I particularly want to acknowledge your contribution to encouraging intellectual efforts and to finding common answers to the most current questions.

The European Union is going through a critical time, facing a series of crises and challenges which have an impact on the foundation of this project itself. From this point of view, there is no separation between Central and Eastern Europe on one hand, and the rest of Europe on the other. We are all under the same kind of pressure that questions the solidity of the Union, our capacity to react and to adapt.

The more pessimistic scenarios address even the dissolution of the European Union. For us, this is unacceptable. These challenges are the ones which could remind us why we built the European project, why we wanted to be part of it, and there is something more powerful that keeps us together: our fundamental values and believes, our commitment to democracy and freedom, to peace and security, to providing our citizens a safe and prosperous life.

We must work together to respond effectively to the crises that concern the European Union. For Romania there is no other alternative than being member within a strong European Union, and I trust our view is shared by the other Center and Eastern European countries as well. Romania and the Romanian citizens made a powerful choice to be part of the European family and have strongly supported the European project. European integration was one of the most important national objectives in our post-communist history, and we are directly interested in its success, as an access to prosperity and development.

I believe we must stand for the European project. The unfavorable moments and circumstances must not weaken our trust in the long-terms benefits of the European Union. The challenges that we are facing now require a shared, coordinated and comprehensive answer, which, however, must not neglect the reality and particularities of each member state.

In a time when extremism, populism, racism, radicalism have started to resurface, we must work together to elevate the public trust in the European institutions and policies, to strengthen democratic institutions, practices and values and to fight against the euro-skepticism.  We can overcome these difficulties with more unity, more partnership, more solidarity.

Allow me to thank you again for organizing this debate and for offering the space to share knowledge, expertise and ideas that can lead to actions.””

Acest mesaj este important! Se recunoaste de la cel mai inalt nivel in stat ca Uniunea Europeana traverseaza o perioada plina de probleme. O perioada tulbure si complicata. Dar importanta mesajului consta in faptul ca Presedintele afirma atasamentul si sustinerea Uniunii Europene, spunand raspicat: „Pentru România nu există altă alternativă decât aceea de a fi membrul unei Uniuni Europene puternice şi am încredere că opinia noastră este împărtăşită şi de celelalte state din Europa Centrală şi de Est”. Insa e foarte interesant faptul ca Presedintele ne informeaza prin acest mesaj, la modul clar, ca exista „scenarii pesimiste” care iau in calcul dezintegrarea Uniunii Europene. De observat ca Presedintele vorbeste de provocari, apoi de crizele care afecteaza Europa si apoi de efectele acestora in spatiul european:

„Într-o perioadă în care extremismul, rasismul, radicalismul şi-au făcut din nou apariţia, trebuie să lucrăm împreună pentru a creşte încrederea publică în instituţiile şi politicile europene, să întărim instituţiile, practicile şi valorile democratice şi să luptăm împotriva euroscepticismului. Putem să depăşim aceste dificultăţi prin mai multă unitate, solidaritate şi  un parteneriat mai strâns.”

Aici trebuie spus ca de la caderea monarhiilor absolutiste in Europa, un proiect mai bun decat o Europa Unita nu exista. Acest proiect s-a conturat inca din 1850 (daca nu chiar mai demult) cand Giuseppe Mazzini, cel care a condus revolutia antihabsburgica din Italia, a intemeiat la Londra Comitetul Central Democratic European, din care au facut parte si lideri ai emigratiei pasoptiste, iar subordonat acestuia s-a mai constituit si un Comitet al Europei Rasaritene, obiectivul fiind: „eliberarea popoarelor de sub jugul strain si realizarea unei Europe Unite” (v. Inorogul – Caiete masonice – Centrul national de studii francmasonice, Bucuresti, 2001 – lucrarea Liberalismul maghiar si francmasoneria in Transilvania pana la 1918 de Stefania Mihailescu). Uniunea Europeana de azi este expresia celei mai democratice formule gasite pana in prezent. Si se vede ca e cea mai viabila, daca pot sa ma exprim astfel, formula. Guvernarile autoritariste, totalitare au esuat, pornind de la Napoleon Bonaparte incoace. Totalitarismul din prima jumatate a sec. XX a condus la divizarea Europei prin Cortina de Fier si la Razboiul Rece, lucru care de asemenea nu s-a dovedit a fi viabil. A fost o perioada in care Romania a dovedit slabiciuni, cea mai mare fiind, dupa parerea mea, acceptarea deliberata a Dictaturii Carliste. O asemenea conducere autoritara s-a dovedit de asemenea neviabila. Nu toata lumea a fost de acord cu un asemenea tip de guvernamant. Iar pe plan european nu s-a militat suficient pentru democratie si libertate, lasandu-se loc patrunderii marxismului si promovarii acestuia. Iata de ce e relevant ce spune Dl. Iohannis:

„Într-o perioadă în care extremismul, rasismul, radicalismul şi-au făcut din nou apariţia, trebuie să lucrăm împreună pentru a creşte încrederea publică în instituţiile şi politicile europene, să întărim instituţiile, practicile şi valorile democratice şi să luptăm împotriva euroscepticismului. Putem să depăşim aceste dificultăţi prin mai multă unitate, solidaritate şi  un parteneriat mai strâns.” (subl. mea)

Este important ca se indentifica pericolul si se arata explicit: „din nou”. Iar cei care promoveaza extremismul, populismul, rasismul, radicalismul n-au in mod evident un proiect durabil, serios si care sa fie in interesul popoarelor Europei.

De asemenea este semnificativ faptul ca Presedintele a subliniat:

„Uniunea Europeană traversează o perioadă critică, confruntându-se cu o serie de crize şi provocări care afectează însăşi fundaţia proiectului european. Din acest punct de vedere, nu există o separaţie între Europa Centrală şi de Est şi restul Europei. Suntem supuşi cu toţii aceloraşi tipuri de presiuni care pun sub semnul întrebării nu doar soliditatea Uniunii Europene, dar şi capacitatea noastră de a reacţiona şi a ne adapta.”

Insa exista vreo separatie din alte puncte de vedere…?

Pe mine ma ingrijoreaza Brexitul si reactia pe care ar putea-o provoca in randul Marii Loji Mama cu sediul la Londra… Si ma gandesc la experienta trecutului, tot in ani tulburi… Mai exact iata la ce ma refer:

„Gerard Serbanesco afirma ca regele, pentru a da satisfactie legionarilor, a decis inchiderea lojilor. Cum a fost luata aceasta decizie? Au fost masonii de acord, s-au opus? Acest fapt este redat in memoriile lui Argetoianu sau relatarile lui Pangal. Noi amanunte vin din partea Marelui Comandor Colts, dar si din partea agentiei Radio Presse.Astfel, au emis trei ipoteze:

  1. Pangal a pretins ca a fost chemat de rege cerand acceptarea inchiderii lojii, dand astfel satisfactie legionarilor. Pangal spunea ca regele avea deja decretul, totul fiind pregatit. Totusi, regele i-a lasat lui Pangal ragazul necesar pentru alegerea momentului dizolvarii. La intrevederea amintita, cei doi au fost de comun acord in luarea deciziei.

  2. A doua ipoteza se formuleaza din stirile publicate in 22.I.1937 la Cluj in „Ofensiva romana”:   „Inainte cu 4 zile loja centrala a francmasoneriei de rit scotian din Londra a hotarat desfiintarea organizatiei trimitand instructiuni tuturor organizatiilor filiale sau afiliate de pe intreg pamantul. Marii maestri ai organizatiei au motivat acest fapt, prin confuzia pe care opinia publica mondiala o facea intre organizatia lor si francmasoneria de rit oriental care era condusa de la Paris si la conducerea careia se aflau oameni in solda internationalismului si marxismului […]. Cum lumea in multe cazuri a confundat cele 2 masonerii, lojile scotiene au preferat sa se desfiinteze singure pentru a lamuri astfel echivocul si confuzia”.    De aici reiese ca directiva de intrare in adormire a Marii Loji Nationale din Romania apartinea Lojii Mama cu sediul la Londra, ceea ce nu exclude deplinul acord al suveranului si al lui Pangal cu privire la momentul „autodizolvarii”

  3. A treia ipoteza a fost emisa de Ilustrul Frate Suveran si Mare Comandor Colts care il acuza pe fratele J. Pangal de docilitate servila datorata si unei inclinari asupra curentului de dreapta. Fratele Colts declara ca Pangal insusi a decis inchiderea lojilor.” (v. Inorogul – Caiete masonice – Centrul national de studii francmasonice, Bucuresti, 2001 – lucrarea: Masoni romani intre precepte si politica (1918-1938) de Diana Fotescu)

Si atunci, daca lucrurile au stat asa, mai ales in ipoteza nr.2, pentru ce au capitulat in felul asta in fata internationalismului si marxismului, adica in fata comunismului? Cum a fost posibil, mai baieti, sa faceti asa ceva… ? Si atunci stau si eu si ma intreb ce se va intampla in fata unui eventual Brexit… Este clar ca acum, invatand din greselile trecutului, este inadmisibil sa capitulam in fata extremismului, populismului, rasismului si radicalismului – adica sa ne dam concursul la efectuarea unor alte experimente malefice si periculoase!! Si e foarte bine ca Presedintele a accentuat si a subliniat ca trebuie sa luptam impotriva acestor dificultati!

Europa Centrala si de Est trebuie sa reprezinte un factor de stabilitate si trebuie sa militeze activ in favoarea Uniunii Europene pe calea democratiei si a libertatii.

Recomand citirea integrala si in orginal a tuturor articolelor.

Aprilie 16, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

S-ar putea sa-l regretam pe Presedintele Obama…

Sunt intrebat la comentariile din postarea precedenta cine a creat ISIS. Alt comentator face distinctia intre teroristii musulmani si musulmanii radicali. Desigur, sunt teme de discutie deosebit de interesante. Eu as dori sa va mai propun una care e poate mai interesanta!

Un punct central in discursul politic al D-lui. Donald Trump este antiglobalizarea, daca am inteles eu bine. Cu alte cuvinte globalizarea nu ar fi benefica SUA, multe firme americane plecand din tara spre alte zari, lasand in urma lor foarte multi someri. Inteleg ca Dl. Trump ar dori sa impoziteze firmele care nu doresc sa se intoarca. Cam asta e reprosul pe care Donald Trump il aduce globalizarii si probabil ca doar la acest aspect se margineste viziunea dumnealui despre globalizare.

Bineinteles, ar trebui sa definim termenul „globalizare” ca sa stim despre ce vorbim. Insa in loc de a ma pierde in cautarea celor mai precise definitii as dori sa spun altceva…

Imediat dupa 1989 s-a vazut efectul acestei globalizari: caderea comunismului in URSS si Europa de Est. A insemnat o perioada extraordinara de deschidere si promovarea libertatii in lume. A insemnat democratizarea atat a tarilor Europei de Est, foste comuniste, dar si a fostei Uniuni Sovietice, apoi a Rusiei. A insemnat o perioada de destindere, evitandu-se astfel un razboi mondial, reforme profunde in tari ce au stat decenii sub dictatura comunista care s-au soldat cu crestere economica rapida, a insemnat promovarea valorilor Lumii Libere in spatii precum Orientul Mijlociu si Lumea Araba. A insemnat reforme profunde in China, apropiind aceasta tara de SUA si Uniunea Europeana. A insemnat extinderea Uniunii Europene si a NATO. A insemnat libera circulatie a persoanelor, lucru la care nici nu visam in comunism, libera comunicare intre cetateni, internetul pe care il iubim cu totii!!

Cei care spun ca azi traim mai prost decat pe vremea comunismului sa-si aminteasca cum era pe vremea aceea cand nu gaseai de mancare in galantare, cand incepuse sa fie rationalizata painea si drepturile si libertatile omului erau calcate in picioare de un regim deosebit de opresiv. Cand nu aveam caldura, iarna, in apartamente si cand se intrerupea curentul electric. Iar istoria prostdemebrista a demonstrat ca atunci cand s-au facut reforme si cand acestea au fost facute corect, fara fraude, si tara noastra a reusit sa progreseze cu repeziciune.

In zilele noastre se intampla un fenomen periculos in Asia din imediata apropiere a Europei. Si anume aparitia unor periculoase ideologii totalitare: putinismul si salafismul care doresc sa penetreze Europa si sa destabilizeze Uniunea Europeana. Ar trebui sa remarcam ca acestea doua sunt principalele forte antiglobalizare in lume. Care nu doresc nici libertate, nici democratie, nici un nivel mai bun de trai pentru cetateni. Inteleg ca Dl. Trump ar fi prieten sau in relatii bune cu Dl. Putin. Sa ne gandim la discutiile intre Reagan si Gorbaciov si sa facem diferenta necesara intre un reformator – Dl. Gorbaciov – si un dictator (sau cum ambitii dictatoriale) – Dl. Putin. Sa facem diferenta intre un mare om – Dl. Reagan – care a dorit ca libertatea sa patrunda si in tarile ce stateau sub dictaturi si Dl. Trump… Dl. Reagan a dorit sa se vada Statuia Libertatii in intreaga lume…

Sa ne uitam putin in Europa de Est si vom vedea, la ora actuala, aparitia unui guvern autoritar si nedemocratic in Polonia sau, mai bine, uitati-va la Viktor Orban care doreste sa inconjoare Ungaria cu sarma ghimpata. Asta ca sa vedem ce inseamna forte antiglobalizare in Europa si la ce ar putea conduce o politica ce promoveaza antiglobalizarea.

Osama bin Laden, Al-Qaeda, ISIS, cei care nu doresc Primavara Araba, Bashar al-Assad – uitati-va ce tablou „frumos” al celor care nu doresc globalizarea. Adaugati in acest tablou de familie politica pe Vladimir Putin, Viktor Orban.

Sa ne uitam si le ce a insemnat globalizarea: afirmarea valorilor libertatii si democratiei in Ucraina si indepartarea de la Putere a unui dictator. Ce a facut Rusia D-lui. Putin? A anexat ilegal Crimeea! Nu respecta Acordurile de la Minsk. Si mai mult decat atat, devine o amenintare la adresa UE si a intregi Lumi Libere. Sa ne uitam cum a inceput sa arate Rusia lui Vladimir Putin – a ajuns ca numarul celor care traiesc sub pragul de saracie sa atinga un nivel record dupa 1989 incoace.

Sa luam aminte la ce inseamna antiglobalizarea! Inseamna o politica impotriva pietelor libere, impotriva drepturilor si libertatilor oamenilor, impotriva cooperarii intre oameni pe plan mondial si revenirea Lumii la situatia de dinainte de 1989: o lume in care sa avem parte de dictaturi dure, de control asupra populatiei, o lume a granitelor si a neincrederii reciproce, o lume impartita in blocuri politice antagonice.

Dl. Trump este impotriva globalizarii pentru ca doreste sa rezolve problema somajului la el acasa. Doreste de asemenea sa-i redea Americii maretia. Insa o America mareata nu se poate realiza daca pui Statuia Libertatii sub obloc. Iar cei de la noi care sunt impotriva globalizarii ar trebui sa se gandeasca la faptul ca intr-un astfel de regim politic tara noastra ar putea ajunge in cea mai neagra mizerie. Si nu doar tara noastra…

Presedintele Obama poate fi, fara indoiala, criticat. L-am criticat si eu. Si eu cred ca nu intotdeauna politicile sale au fost bune sau cele mai bune. Dar n-a facut niciodata imprudenta sa se declare impotriva globalizarii ci a afirmat rolul Statelor Unite in Lume. In discursul ei, D-na. Clinton a spus ca doreste sa-i capaciteze pe aliatii SUA in lupta cu dusmanii comuni. Aceasta particularitate de a fi impotriva globalizarii o gasim doar la Donald Trump. Nici Rubio, nici Ted Cruz nu au avut in discursul lor aceasta dimensiune politica: antiglobalizarea.

Ar trebui sa ne gandim ca antiglobalizarea poate reprezenta un mare pas inapoi, care sa agraveze situatia internationala si asa incarcata. Iar SUA ar trebui sa se gandeasca la faptul ca antiglobalizarea s-ar putea sa fie impotriva intereselor sale, nicidecum sa-i redea maretia, cum doreste Donald Trump.

Sa ne gandim si la urmatorul aspect: cat de fericiti ar fi cei de la ISIS daca Lumea Libera n-ar mai promova democratia si libertatea in Orientul Mijlociu! Asta ar fi o adevarata victorie a ISIS impotriva Lumii Libere. Precum si o Europa dupa chipul si asemanarea fundamentalismului islamic! Asa cum Dl. Putin ar dori o Europa dupa chipul si asemanarea Uniunii Euroasiatice, proiectul de suflet al domniei sale!

Sa ne gandim ce ar insemna antiglobalizarea in Europa: o Europa a nationalismelor, a granitelor, a sferelor de influenta antagonice – ar insemna distrugerea Uniunii Europene care, dupa unii comentatori, ar conduce la razboi!

De aceea i-as recomanda, cu respect, D-lui. Trump, care aspira sa devina Presedintele SUA, cel putin prudenta in afirmatii si in utilizarea anumitor termeni, precum cel de antiglobalizare.

Putem sa ne gandim si altfel. Sa presupunem ca globalizarea nu a adus nimic bun. Va aduce ceva bun antiglobalizarea? Chiar n-am vazut demonstratii in acest sens, decat pareri neconvingatoare. Poate va aduce ceva mult mai rau… Unii nici nu vor sa ia in calcul o asemenea ipoteza!

Iar tara noastra are, in continuare, nevoie de reforme in spiritul libertatii si economiei de piata libera. Si nu doar tara noastra. Ci intregul nodtru continent. E periculos sa consideri ca daca patru barbati au jefuit o femeie (a fost o stire in acest sens, daca nu gresesc) trebuie sa instituim statul politienesc sau ca e periculos sa mai iesi din casa. Daca se intampla si lucruri rele eu cred ca nu trebuie sa generalizam si sa spunem ca totul e rau, fapt ce ar justifica o dictatura. Mult mai importanta este cooperarea intre oameni, libertatea si de aceea spun ca in continuare e nevoie de reforme si de o crestere a libertatii pe continentul nostru. Cred ca e singura cale prin care putem dezamorsa tensiunile existente si relua cresterea economica creand premisele unui nivel de trai mai bun pentru cetateni.

Observati cum in tara noastra reformele nu doar ca au incetinit, nici nu s-au mai facut din 2004 incoace. In schimb a crescut volumul arestarilor, fara sa se spuna ca ar fi scazut coruptia, munca la negru, fara ca sa se imbunatateasca semnificativ starea economica a tarii. De aceea avem nevoie in continuare de reforme liberale, pentru ca omul care doreste sa faca ceva sa si poata face, nu sa fie condamnat automat la faliment inca din prima zi de activitate. Avem nevoie pentru destinderea atmosferei si reducerea tensiunilor din societate, pentru ridicarea moralului intregii societati.

Traim vremuri in care sunt forte ce nu doresc libertate, ci vor s-o distruga si sa dea Lumea inapoi cu peste 26 de ani. Nu mai vorbesc de faptul ca vor sa instituie o bezna totalitara in tari care de abia au scapat de totalitarism si de mizerie. Vor ca oamenii sa traiasca in mizerie spre a fi condusi mai usor, spre a putea fi supusi mai usor! Iata de ce este necesar sa afirmam libertatea in lume si sa ne opunem acestor forte dusmane, acestor oameni care nu doresc decat binele lor propriu si Puterea in folosul propriu.

Recrudescenta acestor forte ce nu doresc libertatea era de asteptat dupa infrangerea categorica pe care au suferit-o in 1989. Nu trebuie sa ne mire ca au profitat de criza economica pentru ca sa actioneze si mai cu putere. Si ar trebui sa ne (re)amintim ca terorismul islamic de tip Al-Qaeda a inceput, practic, imediat dupa 1990, insa pe atunci nu avea forta pe care o are astazi. Au avut nevoie de 25 de ani pentru a se reorganiza iar acum lovesc cu putere exact ceea ce nu le-a convenit inca de la bun inceput: caderea comunismului, extinderea Lumii Libere, libera circulatie, libera comunicare si tot ce inseamna libertate si s-a afirmat cu putere in Lume in 1989. La fel se intampla, din pacate si in Rusia, de cand Vladimir Putin a ajuns la Putere la Kremlin. Si acolo fortele ostile Lumii Libere au avut nevoie de timp, de vreo 25 de ani, pentru a se reorganiza si, urmatoarea mutare, pentru a lovi Lumea Libera, opusa din punct de vedere axiologic lor.

De aceea n-ar trebui sa ne mire si nici sa ne infricoseze ca acea „cale spre sclavie”, de care vorbea Hayek, se doreste a fi din nou deschisa de aceste forte opuse libertatii, de care vorbeam mai sus.

Sunt intrebat ce e ISIS. ISIS e un amestec de Partid Baas Arab Socialist si Salafism. E un fel de „intalnire dintre pamanturi”, cum ar fi spus Marin Preda, intre doua ideologii totalitare care si-au dat mana. A rezultat aceasta monstruozitate denumita, ironic parca, ISIS!

Cainii totalitarismului nu au murit inca…

Martie 26, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 165 comentarii

Super Tuesday

The Washington Post

Super Tuesday state results

Se arata, printre altele, ca:

What happened

Even though he lost Texas, Donald Trump was the clear winner for the Republican Party on Tuesday, ending the day as the unrivaled favorite for the nomination. On the Democratic side, Hillary Clinton strengthened her momentum, helped in part by a sweep of Southern states with large black voting populations.”

Daca veti deschide link-ul veti gasi si rezultatele.

Am urmarit ceea ce s-a intamplat la aceste alegeri primare din interiorul principalelor doua partide din SUA pe CNN. Am stat pana dimineata pentru ca am vrut sa vad atat comentariile de presa, dar si rezultatele, precum si discursurile candidatilor, focalizandu-mi atentia pe Donald Trump, cautand sa inteleg mai bine fenomenul.

Ce se intampla? Donald Trump a obtinut o victorie stralucita atragand voturi de la un electorat din afara celui traditional al Partidului Republican. Faptul ca a venit in forta, cu discursuri pe masura, stilul acesta, este, dupa cat mi se pare, caracteristic GOP (Partidul Republican). Si se vede ca strategia lui da rezultate. Deoarece, pentru ca sa castigi niste alegeri, ai nevoie sa cumulezi voturi mai mult decat contracandidatii tai. Mai ales ca nici rivalii nu stau cu mainile in san.

Insa e un lucru care e trecut cu vederea (sau poate putin inteles), cel putin la noi: discursul D-lui. Trump. Eu le-am urmarit pe toate, si pe cel al domnilor Sanders si Cruz, si pe cel al doamnei Clinton. Dintre toate acestea, discursul lui Donald Trump a fost cel mai aplicat pe probleme economice, de interes inclusiv pentru cetateanul american.

Dl. Trump, spre exemplu, a pus problema enormului deficit comercial pe care SUA il are in relatia cu China, pe faptul ca trilioane de dolari parasesc America si se muta spre alte zari mai bune, adica paradisuri fiscale. Si, intr-adevar, de ce Apple trebuie sa produca in China si sa nu produca in America? Trebuie stiut ca acest deficit comercial e finantat pana la urma din banii cetatenilor americani si nu ajuta la crearea de locuri de munca in America. De asemenea, a pus problema relocarii unor industrii peste granita, spre exemplu in Mexic. Din partea Mexicului, America „castiga” o imigratie in cea mai mare parte ilegala si devine si o piata de desfacere pentru traficul de droguri. Dl. Trump a si dat exemplu statul New Hampshire unde se traficheaza ilegal, desigur, heroina fara probleme. Dansul a facut referire la Marele Zid Chinezesc insa ideea a fost ca SUA nu poate construi un zid care sa apere granita sudica de o imigratie ilegala care pagubeste tara si prin care se realizeaza traficul de droguri. De asemenea, dansul a sustinut dezideratele republicane: renuntarea la Common Core si Obamacare. De asemenea a vorbit ca va lua masura reducerii de taxe si impozite – masura liberala (in sensul liberalismului clasic, nu al Partidului Democrat) – pentru ca sa stimuleze sectorul privat si capacitatea acestuia de a crea locuri de munca.

Interesant este ca aceste aspecte importante ale discursului sau nu prea sunt prezentate, sau cel putin asa mi se pare mie. Mie mi s-a parut ca a fost un discurs ce s-a deosebit foarte mult de cele dinainte, in care Dl. Trump a fost mai mult concentrat pe a face show. De data aceasta s-a referit la problemele reale ale SUA. Inca nu prea stim care vor sunt coordonatele sale de politica externa, dar mai e timp. Din discurs rezulta ca exista cercuri importante in SUA interesate de astfel de probleme macroeconomice care ingrijoreaza, nu doar Dl. Trump e interesat. Impresia pe care mi-a lasat-o este ca astfel de probleme exista, deci sunt reale, si, drept consecinta, se cer rezolvate.

Presa noastra prezinta partinitor lucrurile, in favoarea Democratilor, mai exact in favoarea D-nei. Clinton – parerea mea. Dar s-ar putea si e foarte probabil sa avem un presedinte republican la Casa Alba. Dl. Trump s-a referit in special la problemele Americii – nu inseamna ca prin discursul sau ar dori sa impuna o conduita generala aliatilor din Europa. Noi insa ar trebui sa ne zbatem sa atragem investitii americane importante in Romania, sa avem un parteneriat economic de succes cu SUA.

Sa vedem acum ce critici i se aduc D-lui. Trump din interiorul partidului sau, partidul republican.

The Rightscoop

Ben Sasse pens ‘Open Letter’ on what Constitutionalists should do if Trump is nominated…

Se arata, printre altele, ca:

„Ben Sasse hits all the right notes in this open letter to Trump supporters about what a Constitutionalist should do if Trump is nominated.

Give it a read:

AN OPEN LETTER TO TRUMP SUPPORTERS

To my friends supporting Donald Trump:

The Trump coalition is broad and complicated, but I believe many Trump fans are well-meaning. I have spoken at length with many of you, both inside and outside Nebraska. You are rightly worried about our national direction. You ache about a crony-capitalist leadership class that is not urgent about tackling our crises. You are right to be angry.

I’m as frustrated and saddened as you are about what’s happening to our country. But I cannot support Donald Trump.

Please understand: I’m not an establishment Republican, and I will never support Hillary Clinton. I’m a movement conservative who was elected over the objections of the GOP establishment. My current answer for who I would support in a hypothetical matchup between Mr. Trump and Mrs. Clinton is: Neither of them. I sincerely hope we select one of the other GOP candidates, but if Donald Trump ends up as the GOP nominee, conservatives will need to find a third option.

Mr. Trump’s relentless focus is on dividing Americans, and on tearing down rather than building back up this glorious nation. Much like President Obama, he displays essentially no understanding of the fact that, in the American system, we have a constitutional system of checks and balances, with three separate but co-equal branches of government. And the task of public officials is to be public “servants.” The law is king, and the people are boss. But have you noticed how Mr. Trump uses the word “Reign” – like he thinks he’s running for King? It’s creepy, actually. Nebraskans are not looking for a king. We yearn instead for the recovery of a Constitutional Republic.

At this point in Nebraska discussions, many of you have immediately gotten practical: “Okay, fine, you think there are better choices than Trump. But you would certainly still vote for Trump over Clinton in a general election, right?”

Before I explain why my answer is “Neither of them,” let me correct some nonsense you might have heard on the internet of late.

WHY I RAN FOR SENATE

***No, I’m not a career politician. (I had never run for anything until being elected to the U.S. Senate fifteen months ago, and I ran precisely because I actually want to make America great again.)
***No, I’m not a lawyer who has never created a job. (I was a business guy before becoming a college president in my hometown.)
***No, I’m not part of the Establishment. (Sheesh, I had attack ads by the lobbyist class run against me while I was on a bus tour doing 16 months of townhalls across Nebraska. Why? Precisely because I was not the preferred candidate of Washington.)
***No, I’m not concerned about political job security. (The very first thing I did upon being sworn in in January 2015 was to introduce a constitutional amendment for term limits – this didn’t exactly endear me to my new colleagues.)
***No, I’m not for open borders. (The very first official trip I took in the Senate was to observe and condemn how laughably porous the Texas/Mexican border is. See 70 tweets from @bensasse in February 2015.)
***No, I’m not a “squishy,” feel-good, grow-government moderate. (I have the 4th most-conservative voting record in the Senate: https://www.conservativereview.com/members/benjamin-sasse/http://www.heritageactionscorecard.com/membe…/member/S001197 )

In my very first speech to the Senate, I told my colleagues that “The people despise us all.” This institution needs to get to work, not on the lobbyists’ priorities, but on the people’s:

Now, to the question at hand: Will I pledge to vote for just any “Republican” nominee over Hillary Clinton?

Let’s begin by rejecting naïve purists: Politics has no angels. Politics is not about creating heaven on earth. Politics is simply about preserving a framework for ordered liberty – so that free people can find meaning and happiness not in politics but in their families, their neighborhoods, their work.

POLITICAL PARTIES

Now, let’s talk about political parties: parties are just tools to enact the things that we believe. Political parties are not families; they are not religions; they are not nations – they are often not even on the level of sports loyalties. They are just tools. I was not born Republican. I chose this party, for as long as it is useful.

If our Party is no longer working for the things we believe in – like defending the sanctity of life, stopping ObamaCare, protecting the Second Amendment, etc. – then people of good conscience should stop supporting that party until it is reformed.

VOTING

Now, let’s talk about voting: Voting is usually just about choosing the lesser evil of the most viable candidates.

“Usually…” But not always. Certain moments are larger. They cause us to explicitly ask: Who are we as a people? What does the way we vote here say about our shared identity? What is actually the president’s job?

THE PRESIDENT’S CORE CALLING

The president’s job is not about just mindlessly shouting the word “strong” – as if Vladimir Putin, who has been strongly bombing civilian populations in Syria the last month, is somehow a model for the American presidency. No, the president’s core calling is to “Preserve, Protect, and Defend the Constitution.”

Before we ever get into any technical policy fights – about pipelines, or marginal tax rates, or term limits, or Medicare reimbursement codes – America is first and fundamentally about a shared Constitutional creed. America is exceptional, because she is at her heart a big, bold truth claim about human dignity, natural rights, and self-control – and therefore necessarily about limited rather than limitless government.

THE MEANING OF AMERICA

America is the most exceptional nation in the history of the world because our Constitution is the best political document that’s ever been written. It said something different than almost any other government had said before: Most governments before said that might makes right, that government decides what our rights are and that the people are just dependent subjects. Our Founders said that God gives us rights by nature, and that government is not the author or source of our rights. Government is just our shared project to secure those rights.

Government exists only because the world is fallen, and some people want to take your property, your liberty, and your life. Government is tasked with securing a framework for ordered liberty where “we the people” can in our communities voluntarily build something great together for our kids and grandkids. That’s America. Freedom of religion, freedom of the press, freedom of association, freedom of speech – the First Amendment is the heartbeat of the American Constitution, of the American idea itself.

WHAT IS MOST IMPORTANT TO MR. TRUMP?

So let me ask you: Do you believe the beating heart of Mr. Trump’s candidacy has been a defense of the Constitution? Do you believe it’s been an impassioned defense of the First Amendment – or an attack on it?

Which of the following quotes give you great comfort that he’s in love with the First Amendment, that he is committed to defending the Constitution, that he believes in executive restraint, that he understands servant leadership?

Statements from Trump:
***“We’re going to open up libel laws and we’re going to have people sue you like you’ve never got sued before.”
***“When the students poured into Tiananmen Square, the Chinese government almost blew it. They were vicious, they were horrible, but they put it down with strength. That shows you the power of strength. Our country is right now perceived as weak…”
***Putin, who has killed journalists and is pillaging Ukraine, is a great leader.
***The editor of National Review “should not be allowed on TV and the FCC should fine him.”
***On whether he will use executive orders to end-run Congress, as President Obama has illegally done: “I won’t refuse it. I’m going to do a lot of things.” “I mean, he’s led the way, to be honest with you.”
***“Sixty-eight percent would not leave under any circumstance. I think that means murder. It think it means anything.”
***On the internet: “I would certainly be open to closing areas” of it.
***His lawyers to people selling anti-Trump t-shirts: “Mr. Trump considers this to be a very serious matter and has authorized our legal team to take all necessary and appropriate actions to bring an immediate halt…”
***Similar threatening legal letters to competing campaigns running ads about his record.

And on it goes…

IF MR. TRUMP BECOMES THE NOMINEE…

Given what we know about him today, here’s where I’m at: If Donald Trump becomes the Republican nominee, my expectation is that I will look for some third candidate – a conservative option, a Constitutionalist.

I do not claim to speak for a movement, but I suspect I am far from alone. After listening to Nebraskans in recent weeks, and talking to a great many people who take oaths seriously, I think many are in the same place. I believe a sizable share of Christians – who regard threats against religious liberty as arguably the greatest crisis of our time – are unwilling to support any candidate who does not make a full-throated defense of the First Amendment a first commitment of their candidacy.

Conservatives understand that all men are created equal and made in the image of God, but also that government must be limited so that fallen men do not wield too much power. A presidential candidate who boasts about what he’ll do during his “reign” and refuses to condemn the KKK cannot lead a conservative movement in America.

TO MAKE AMERICA GREAT

Thank you for listening. While I recognize that we disagree about how to make America great again, we agree that this should be our goal. We need more people engaged in the civic life of our country—not fewer. I genuinely appreciate how much many of you care about this country, and that you are demanding something different from Washington. I’m going to keep doing the same thing.

But I can’t support Donald Trump.

Humbly,

Ben Sasse
Nebraska”

Dude makes a lot of sense. I don’t think all of Trump’s followers care about the Constitution, so this probably won’t reach them – but SOME do. And they really need to strongly reconsider what it means to elect Trump as our nominee.”

In presa noastra s-a prezentat cum ca ar fi vorba de un „razboi civil” in randul republicanilor. Mai degraba este vorba de atitudini si e normal sa fie asa intr-o societate libera.

Criticile aduse lui Trump de catre constitutionalisti sunt justificate. Pentru ca in America, nerespectarea Constitutiei poate echivala cu instaurarea unei dictaturi. Asta e lucrul cel mai periculos. Iar Dl. Trump trebuie sa tina cont, dupa parerea mea, de aceste critici. Recentele sale declaratii au pus, desigur, pe ganduri oamenii. De asemenea, un sfat pe care i l-as da D-lui. Trump este sa se fereasca de orice declaratii rasiste sau cu iz rasist. Un presedinte republican – Abraham Lincoln – a militat si a reusit sa aboleasca sclavia negrilor in SUA! Cum a remarcat un invitat la CNN, Ku Klux Klan a actionat dupa o agenda progresivista, pe criterii de rasa, iar Partidul Democrat divide si acum societatea americana pe criterii de rasa. Iar Dl. Trump si tot Partidul Republican ar trebui sa-si aminteasca de cuvintele lui Antonin Scalia:

„To pursue the concept of racial entitlement—even for the most admirable and benign of purposes—is to reinforce and preserve for future mischief the way of thinking that produced race slavery, race privilege and race hatred. In the eyes of government, we are just one race here. It is American.[76]

Deci „in ochii guvernului suntem o singura rasa. Suntem americani.” si aceasta e atitudinea corecta.

Iata ce a aparut in presa noastra:

Gandul

Explicaţie uluitoare a lui Donald Trump pentru refuzul de a se delimita de Ku Klux Klan care îl susţine în alegeri

Se arata ca:

Candidatul în alegerile primare republicane Donald Trump a refuzat duminică să se distanţeze de fostul lider al Ku Klux Klan (KKK) David Duke, care a anunţat că-l susţine, miliardarul atrăgându-şi astfel un val de critici, relatează AFP în pagina electronică.

Duke a fost liderul organizaţiei rasiste în anii ’70, dar s-a distanţat de mişcare la sfârşitul deceniului trecut.

Însă el apără în continuare teoria superiorităţii rasei albe, revizioniste, şi-i atacă în mod regulat pe evrei.

Întrebat despre susţinerea pe care şi-a exprimat-o acest reprezentant al extremismului din Statele Unite faţă de el, Donald Trump a dat asigurări că nu ştie nimic despre David Duke.

El şi-a schimbat astfel poziţia, după ce a afirmat vineri că dezavuează această susţinere.

Îndemnat să condamne Ku Klux Klan şi mişcările care susţin extremismul, Donald Trump a declarat că mai întâi trebuie să se „informeze” cu privire la aceste grupări.

„Nu vreţi să condamn o grupare despre care nu ştiu nimic. Va trebui să mă informez”, a declarat promotorul newyorkez pentru CNN.

Aceste declaraţii ambigue au fost condamnate de către trei dintre ceilalţi patru candidaţi în cursa pentru obţinerea învestiturii republicane în vederea alegerilor prezidenţiale de pe 8 noiembrie.

„Într-adevăr trist, @realDonaldTrump, valorezi mai mult. Trebuie să fim cu toţii de acord, rasismul este un lucru rău, KKK este detestabil”, a afirmat Ted Cruz într-un mesaj postat pe Twitter.

„Mişcările care promovează ura nu au ce căuta în Statele Unite. Suntem mai puternici împreună. Şi atât”, a subliniat, la rândul său John Kasich.

„Nu putem să fim un partid care să desemneze pe cineva care refuză să condamne apărătorii supremaţiei albe şi Ku Klux Klan-ul”, a afirmat, de asemenea, Marco Rubio, într-un mesaj postat pe Twitter.

Această polemică are loc în contextul în care trei persoane au fost rănite cu arme albe, dintre care una grav, în timpul unor ciocniri, sâmbătă, în California, între membri Ku Klux Klan şi opozanţi ai grupării.

Donald Trump a fost criticat duminică şi din cauza unei mesaj pe care l-a postat pe Twitter.

Criticat pentru că a republicat un mesaj postat pe Twitter în care era citat fostul dictator italian Benito Mussolini, el şi-a apărat gestul şi a spus că nu-l interesează autorul, ci acel citat în sine.

„Mai bine trăieşti o zi ca un leu, decât o sută ca o oaie”, este citatul republicat de către Trump.”

Asemenea atitudini nu-i fac bine D-lui. Trump si ar trebui sa se fereasca de acestea. La CNN, intr-o disputa aprinsa, un analist de culoare a pus corect problema: daca e impotriva terorismului atat de hotarat, de ce nu spune despre Ku Klux Klan ca e o organizatie terorista? Asemenea inclinatii catre Putin sau Benito Mussolini, sau admiratia pentru forta Partidului Comunist Chinez, evident ca au ridicat semne de intrebarea in interiorul GOP… Insa Dl. Trump ar trebui sa se gandeasca la faptul ca mesajele pe care le transmite sunt privite cu interes de Uniunea Europeana, de aliatii Statelor Unite. E foarte probabil sa ajunga Presedintele SUA. Cum ar trebui sa privim noi aceste afirmatii care denota admiratie fata de puterea unor dictatori sau care mangaie pe crestet Ku Klux Klan-ul? Evident, astfel de mesaje sunt extrem de toxice si te-ar putea duce cu gandul la transformarea Lumii Libere intr-una totalitara. Fereasca Dumnezeu de asa ceva!

De aceea respectarea Constitutiei SUA trebuie sa fie o prioritate pentru Dl. Trump si dorim sa vedem o atitudine in acest sens. Nu doar una conservatoare, dar si una constitutionalista, care apara Constitutia SUA si intreaga Lume Libera. Este deosebit de important pentru Europa, pentru tinerele democratii din Europa de Est, tari supuse in perioada postbelica unor regimuri comuniste, dictatoriale, in care au suferit milioane de oameni! Asemenea derapaje de la Constitutia SUA trebuie condamnate!! Iar Dl. Trump ar trebui sa le evite cu orice pret. O America mareata nu inseamna o America mussoliniana, o America fascista in care drepturile si libertatile oamenilor sa fie incalcate!

Daca Dl. Trump isi va revizui atitudinea, comportamentul si declaratiile, va reusi sa coaguleze intreg Partidul Republican de partea sa. Dansul a vorbit despre extinderea partidului, de marirea partidului, pentru ca a atras sustinatori din afara lui. Insa lucrul acesta nu trebuie facut cu orice pret, cu pretul incalcarii Constitutiei SUA.

Speram ca alegerile din SUA nu vor aduce un Presedinte ce sa provoace derapaje grave, derapaje de la Constitutia SUA, ce ar putea influenta toxic, negativ Uniunea Europeana si relatiile SUA cu Uniunea Europeana. E o perioada de dezbateri, fara indoiala. Iar acestea trebuie sa fie constructive. Totusi, in discursul sau Dl. Trump a lansat cateva teme de dezbatere interesante. I s-a pus o intrebare si despre atitudinea D-lui. Ben Sasse. A evitat un raspuns direct si clar. Speram sa ia aminte totusi la aceste critici. Si sa-si aminteasca faptul ca America a reprezentat pentru Europa un far al Libertatii, pentru Europa de Est a reprezentat speranta pentru o societate libera, dupa decenii de totalitarism. Mie mi-e teama ca o deplasare politica a SUA in zona fascismului ar putea reprezenta un dezastru in Europa. Speram sa nu se intample asa ceva!

In rest, da, sunt de acord cu temele de dezbatere propuse de Dl. Trump. Trebuie sa tratam problemele cu luciditate.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Martie 3, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 48 comentarii

Regimurile totalitare si unanimitatile pentru binele societatii

Pe blogul D-lui. Tismaneanu am citit acest articol:

Ziua cand s-a nascut monstrul

Se arata ca:

„December 18, 1878 (real date): a monster was born. The other one was born 11 years later, on April 20, 1889. In August 1939, in the Kremlin, Dzhugashvili toasted for Schickelgruber in the presence of Vyacheslav Molotov and Joachim von Ribbentrop: “I know how much the German nation loves its Fuhrer, I should therefore like to drink to his health.” Both personified what Immanuel Kant ancipated when wrote about the radicality of Evil. They were ideological gangsters, utopian sociopaths…

 

Stalin and Ribbentrop at signing of nonaggression pact

Articolul acesta mi-a stranit o reflectie despre regimurile totalitare… Ele se nasc atunci cand au loc ceea ce as numi unanimitati pentru binele societatii. Atat Partidul Bolsevic, in Rusia, cat si Partidul Nazist, mai tarziu, in Germania sunt expresia unui astfel de fenomen. Cand in creuzetul social se nasc acorduri depline intre oameni, „unire in cuget si-n simtiri” – cred ca va e cunoscuta sintagma – ar trebui sa ne gandim ca astfel de forme de „solidaritate” pot naste monstri si ar trebui sa simtim in interior o neliniste. Mi se pare ca, in general vorbind, astfel de regimuri criminale se nasc pe un fond politic in care Opozitia e slaba sau epuizata. O Opozitie puternica, angajata politic in adevaratul sens al cuvantului si necorupta, ar putea sa stopeze ascensiunea unor criminali la Putere. Opozitia mensevica din Rusia, daca poate fi intr-adevar numita asa, s-a compromis odata cu coruptul Regim Tarist, iar democratia liberala, in Germania, a fost compromisa de o criza economica severa. Social-democratia germana a acelor ani s-a dovedit slaba. In general vorbind, in acei ani niciun partid nu a avut un lider credibil, carismatic si dornic sa iasa la lupta. A aparut, in schimb, Hitler. Care a iesit la lupta si a castigat. I-a castigat inclusiv pe capitalistii germani, pe care i-a atras de partea sa. In Rusia s-a intamplat un alt fenomen, destul de interesant de altfel… Acolo mensevicii (v. si aici) si bolsevici faceau, de fapt, parte din acelasi mare partid – Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia. Disputa dintre lideri – Vladimir Ilici Lenin si Iulius Martov – care imi aminteste de cea de la noi dintre Ion Iliescu si Petre Roman (ulterior dintre Traian Basescu si PSD sau Adrian Nastase) -, a condus la aparitia in partid a celor doua factiuni. Cu alte cuvinte, nici in acest caz nu se poate vorbi de o Opozitie veritabila de vreme ce proveneau amandoua din acelasi partid marxist…

Interesant este ca cele mai expuse regimuri la totalitarism sunt cele care vor binele societatii. Iar partidele aferente acestor regimuri sunt cele de Stanga, care vor, nu-i asa, intr-un idealism demn de o cauza mai buna, binele intregii omeniri. Sa nu uitam ca Partidul Nazist era, in fapt, un partid national-socialist. Si mai exact – v. aici – titulatura lui era: „Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei”, adica: Partidul Muncitoresc Naţional-Socialist German, care, din cate inteleg „până în 1920 a fost numit Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Muncitoresc German„. In acest partid, minuscul la inceput, se discuta, din cate inteleg, despre nationalism, rasism si antisemitism. Iar din 1919 a inceput sa fie frecventat de Hitler, care in scurt timp a ajuns seful acestui partid. Daca lucrurile stau asa, inseamna ca nationalismul, rasismul si antisemitismul au incoltit, politic vorbind, in Germania, nu in marea burghezie, cum poate ar crede unii, ci in cadrul unui partid muncitoresc!

Interesant este ca, in ambele partide, atat in Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia, cat si in Partidul Muncitoresc German – partid al carui lider – Anton Drexler – avea idei antisemite, nationaliste, anticapitaliste si antimarxiste, deci in astfel de creuzete politice, s-au dezvoltat lideri extremisti deosebit de periculosi: Stalin si Hitler. Care, intr-o buna zi, si-au dat mana, insa n-a tinut prea mult prietenia…

Partea cea mai proasta este ca societatea rusa, cat si cea germana, a acceptat asemenea partide si le-a propulsat spre Putere pentru ca afirmau dorinta de a face bine societatii, dar mai ales din lipsa unei Opozitii veritabile. E ingrijorator ca astfel de diavoli pot insela societatea printr-un discurs prin care promit sa promoveze binele societal, discreditand orice alt partid de pe scena politica. Si se vede ca s-a ajuns, in ambele tari, la un partid unic la conducerea tarii care a facut orori!!

Au inselat atatia oameni deoarece din cauza naturii umane, pacatoase, nimanui nu-i place sa afirme despre sine ca are un nume de tot rahatul si ca e cel mai mare pacatos! Ca sa scape de rusine si pedeapsa! „Ca eu spre batai gata sunt…” – spunea Preafericitul David… In felul acesta, toti sunt de acord cu „binele”, adica cu inselaciunea Diavolului. Si cred ca trebuie sa luam aminte cand Parintilor li s-a aratat Diavolul in chip de Inger, pacalindu-i pe cei mai slabi din punct de vedere duhovnicesc. Cum, nu vrei binele? Cuuuum, fumezi in fata copilasilor?? Cuuuum, te uiti la filme porno?? Toata lumea vrea binele! Numai ca „binele” asta te poate pogori pana la Iad!

La ideea D-lui. Tismaneanu despre lucrarea Diavolului in Istorie, putem raspunde ca Diavolul ii insala pe oameni folosindu-se de „bine”, propunandu-i „binele societatii”. Lucru metodic, dupa cum se vede. Cand apar unanimitati in jurul acestui „bine societal”, atunci se nasc de fapt regimuri totalitare criminale! Trotki a fost un naiv – si-a dat seama (era, totusi, inteligent) prea tarziu… Interesant este ca s-a refugiat de acest „bine” in Imperiul Capitalist, nu-i asa, al „raului”, in Franta si pe urma taman in Mexic, sa nu-l prinda „binele” Tatucului…

„Martov, grav bolnav, a emigrat în Germania, unde a şi murit de altfel în 1932. Înainte de a muri, a fondat ziarul „Mesagerul Socialist” cu fonduri date de vechiul său camarad, Lenin. „Mesagerul Socialist” s-a mutat împreună cu centrul menşevic din Berlin în Paris în 1933, mai apoi la New York în 1939, unde a continuat să fie publicat până pe la sfârşitul anilor şaptezeci.” – sursa aici.

Ce ironie a sortii… In Imperiul „Raului”, al Capitalismului Decadent, nu le-a facut nimeni de petrecanie…

Decembrie 19, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 72 comentarii

Despre Rusia si situatia actuala…

Motto:

„In cele din urma, alungata de sotul ei si de propria ei mama, a ajuns la Diveevo. Familia ei a convenit cu egumena manastirii, ca Pelaghia sa fie intretinuta de manastire, platind suma de 500 de ruble. Staretul murise. La inceput, surorile o alungau. Plina de noroi, ea murdarea incaperea, caci isi petrecea zilele intr-o gaura pe care, ca un caine, o sapase in curte. Plangea mult. Cand cineva o intreba pentru ce – raspundea ca plange pentru Rusia.”  (subl. mea)

(Viata, invataturile si profetiile Sfantului Serafim de Sarov – Editura Schimbarea la Fata, cap. despre Pelaghia Ivanova – cea nebuna pentru Hristos)

Actuala situatie din Rusia este relativ simplu de descris. E vorba nu atat de un stat esuat, cat de esecul statului de drept, fenomen prezent, cu o intensitate mai mare sau mai mica, in tot Spatiul Ex-Sovietic. Nu e atat vorba de un esec al capitalismului in Rusia, cat e vorba de esecul statului de drept. Patul germinativ al acestui esec a fost indoielnicul Regim Eltin, care n-a prea miscat un deget pentru combaterea fenomenului. Caderea comunismului a atras dupa sine ca grupuri de interese formate din fosti comunisti si kaghebisti sau de oameni manuiti de acestia din umbra sa puna mana pe ceea ce se numea economia sovietica, un fenomen complex si interesant care nu a putut fi oprit, dar nici nu s-a dorit atunci oprirea lui. Suna, poate, ciudat, dar oligarhizarea Rusiei, odata cu caderea comunismului, a fost o axioma de care nu prea si-a dat nimeni seama la vremea respectiva. A inceput sub Gorbaciov, dar dezvoltarea  fenomenului, trecerea pe fata de la o viata latenta sau embrionara la o viata activa, s-a produs, dupa parerea mea, sub Eltin. Este foarte limpede ca in tot acest proces cetateanul rus, omul simplu, cinstit, n-a contat, ba mai mult, el a inceput sa saraceasca, ceea ce nu ar fi trebuit.

Pe un astfel de fundal politic si lasat cu limba de moarte de Eltin a venit Vladimir Putin la Putere. Scopul lui a fost de la bun inceput aducerea Rusiei in starea de mai-nainte, de Mare Putere mondiala. Pentru a-si aduce la indeplinirea obiectivul, Putin a inteles ca trebuie sa supuna oligarhia rusa. El insusi era in KGB si stia forta acestuia. De aceea el a inteles ca oligarhia nu poate fi supusa decat cu ajutorul KGB, prin masuri de forta. Cei care erau impotriva regimului sau au fost indepartati. Brutal. Celorlalti li s-a pus in vedere ca vor pati ceva rau daca nu i se supun. Acesta a fost primul pas. Urmatorul pas a fost luarea de masuri economice energice si atragerea de capital strain, din Vest, pentru ca rusii sa traiasca mai bine. Nici in aceasta etapa ceateanul rus, omul cinstit, n-a contat, desi pare altfel. De fapt a contat ca aceste masuri sa-l ajute pe Dl. Putin sa-si consolideze regimul de putere personala, pentru ca el a inteles ca daca nu are poporul de partea sa n-are cum sa-si consolideze regimul sau.

In felul asta s-a dezvoltat un regim ce poate fi caracterizat daca nu drept dictatorial, atunci autoritar, de autoritate personala… Un regim cu un partid dominant, un catch-all party- Rusia Unita – care a mai si scazut de-a lungul vremii, dar care se mentine la Putere. Faptul ca acest partid a scazut, in mod sigur i-a pus pe ganduri pe sefii sai de la varf… De aceea se simtea nevoia unei ofensive politice inclusiv pe plan extern, pe plan intern Opozitia fiind supusa unor persecutii puternice, dure, pentru a readuce o cota inalta de incredere in acest partid din partea populatiei. Ce se intampla? Oligarhii s-au obisnuit cu acest partid, s-au obisnuit si cu Putin drept sef (sau Dl. Medvedev), il accepta,  si-l sustin pentru ca ei au nevoie de stabilitate. In felul asta se perpetueaza un regim autoritar. Pe de alta parte, Putin stie foarte bine ca are nevoie de oligarhia rusa, de forta ei financiara, pentru a se mentine la Putere (ori el, ori prietenul sau, Dl. Medvedev), mai ales ca el insusi face parte din aceasta oligarhie pe care o conduce.

Nu numai intrarea in NATO a fostelor tari din fostul lagar socialist controlat de Kremlin, dar democratizarea acestora nu a fost de la bun inceput pe placul lui Putin. Intr-un fel este explicabil pentru ca regimul sau nu e unul democratic, bazat pe drepturi si libertati. De aceea Rusia a reactionat deosebit de brutal la orice forma de democratizare sustinuta de Vest si SUA in fostul Spatiu Ex-Sovietic: a fost Georgia, apoi a urmat Ucraina. Nu e vorba numai de teama de NATO, ci de democratie autentica, nu originala (sa ne amintim de democratia originala de la noi: era numita asa ca sa nu-i suparam pe rusi, ca nu cumva ei sa ne perceapa ca iesiti definitiv din sfera lor de influenta, iar Dl. Ion Iliescu a jucat foarte bine comedia asta, dar era necesar asa ceva, desigur). Rusia se temea ca nu cumva, prin contaminare, valul democratic sa ajunga si la… Moscova, sustinand Opozitia!! De observat ca Dl. Putin sprijina regimuri asemanatoare in lume, se intovaraseste cu astfel de regimuri, cum ar fi cel din Iran, sprijina partide de extrema dreapta din Europa.

Pe de alta parte, decaderea spirituala a Rusiei, dupa decenii de comunism extrem de dur, e un lucru ingrijorator, desigur. O filozofie politica ciudata cum e cea dughinista, insusita de regimul actual, cu elemente fasciste, dictatoriale, cum ii place D-lui. Putin (m-ar bucura sa aud ca nu-i place!), indica un declin spiritual. Se stie ca, din punct de vedere religios, Rusia e o tara crestina si ortodoxa. Dar acest declin spiritual e mult mai vechi si voi cita din cartea pe care am citat-o in motto, ce spunea despre subiect Sfantul Serafim de Sarov:

„Noi, in timpul de fata, din cauza nepasarii noastre aproape generale fata de sfanta credinta in Iisus Hristos si din cauza neatentiei noastre fata de lucrarea dumnezeiestii sale Providente pentru noi si a legaturii omului cu Dumnezeu, am ajuns pana acolo, incat se poate spune ca ne-am indepartat aproape cu totul de la adevarata viata crestineasca… Sub pretextul instruirii, am intrat intr-un asa intuneric al nestiintei, incat ni se par cu totul de neinteles acele lucruri, pe care cei din vechime le intelegeau asa de bine, incat in convorbirile lor obisnuite ideea despre aratarea lui Dumnezeu printre oameni nu li se parea ciudata.”

Acest declin al credintei in Hristos, care este si un declin moral, de buna seama, a cascat un gol care a a fost umplut intr-un mod tragic de catre comunism, care a fost intr-adevar sprijinit de forte iudaice, dar ateiste! Acum, declinul persista si intr-o asemenea clima morala incoltesc regimuri autoritare, dar care pot fi amenintatoare si in exterior, nu numai in interiorul tarii. De aceea Dl. Putin, regimul sau, trebuie privit ca un pericol la adresa altor tari si chiar la adresa Uniunii Europene. In interiorul tarii, pe langa pericolul la adresa cetateanului pe care il reprezinta un regim autoritar si incalcarea brutala a drepturilor si libertatilor cetateanului, trebuie sa remarcam o coruptie endemica si institutii care nu functioneaza dupa reguli institutionale juste, ci dupa cu totul alte reguli. Ca lui Putin nu-i prea pasa de popor se vede acum: el capteaza poporul cu pericolul unei iminente agresiuni din partea Vestului si SUA, problema care nu s-a pus niciodata, cred ca niciodata, in Vest sau in SUA. De aceea sanctiunile economice impuse de catre Lumea Libera unei Rusii agresive si dispusa sa incalce tratate internationale la care este parte semnatara, sanctiuni care au dus la prabusirea PIB-ului tarii si inrautatirea nivelului de trai al populatiei, nu-l mai intereseaza pe Dl. Putin, care si-a atins scopul: a anexat abuziv Crimeea, pe de o parte, si vantura in fata poporului, asa zisul pericol extern, care, de fapt, nu e real. Realitatea este ca pericolul pentru Uniunea Europeana si SUA a devenit chiar Rusia, care nu numai ca sprijina, dar se si aliaza cu regimuri cum ar fi cel din Iran.

Se vorbeste mult zilele acestea despre recentele declaratii impaciuitoriste ale lui Jean-Claude Juncker. Eu va spun sincer ca primul lucru care mi-a venit in minte este ca Dl. Juncker e platit de rusi ca sa faca astfel de declaratii, pentru ca Rusia exporta coruptie, iar „mirificul Occident”, „mirifica Germanie”, nu sunt chiar atat de nepatate cum vor sa para la o prima vedere. Rusia plateste, si inca gras, oameni politici, personalitati de prim rang, pentru ca sa faca astfel de declaratii sau sa improaste cu noroi in alte natiuni, pe care Rusia nu le vede cu ochi buni. Dar poate ca lucrurile nu stau chiar asa… Totusi, nu l-am auzit pe Dl. Juncker reactionand la faptul ca SUA si Romania au fost amenintate de un oficial rus (v. aici si aici respunsul MAE). De fapt, Europa face aceeasi greseala pe care a mai facut-o si cu Hitler: „las’ ca Hitlerutz nu e un baiat chiar asa de rau”, adica n-au inteles pe deplin amenintarea pe care o reprezinta Hitler. La fel si acum, Dl. Juncker, si nu numai dansul, desigur, nu inteleg amenintarea in mod real a Rusiei fata de Uniunea Europeana. Rusia nu doreste sa aiba relatii bune cu UE, ci s-o supuna conform propriilor ei reguli si s-o conduca, reusind astfel o lovitura la adresa SUA (discutam despre ce doreste sa faca, nu si daca poate realiza efectiv aceste lucruri). Asta e, de fapt, ideea de baza si de aceea regimul D-lui. Putin e unul extrem de periculos pentru ca el poate, fara niciun motiv sau gasind motive false, sa provoace un razboi pentru ca Putin, de data aceasta, sa stapaneasca lumea. Mai ales ca Rusia se poate folosi de Iran, privind amenintarea lansarii unor rachete balistice spre Europa. De aceea „alte interese”, cum ar fi cele de ordin economic, investitii in Federatia Rusa, volumul schimburilor comerciale, nu justifica o atitudine de o nenaturala blandete fata de Rusia si de ostilitate fata de principalul partener si principala forta care iti asigura securitatea, care e SUA si care, trebuie s-o spunem deschis, nu a amenintat militar Federatia Rusa (sau spuneti-mi cand a facut-o recent?). Trebuie spus, cred eu, foarte clar ca datorita sistemului din Rusia, oligarhic si corupt, bazat pe alte valori decat cele euroaltlantice nu se poate vorbi si nici nu poate fi posibil un „spatiul comun” Rusia-UE si cu atat mai putin o eventuala integrare a Rusiei in UE. Rusia nu va accepta in actualul regim politic un Parteneriat Estic prin care sa incerce sa introduca statul de drept si sa lupte impotriva coruptiei. Pentru ca aceste lucruri ar prabusi actualul regim al D-lui. Putin. Observati cat de incomfortabil se simte acesta datorita situatiei din Ucraina. El doreste in Estul Ucrainei un stat tampon si nimic mai mult: e tot ce poate obtine deocamdata. In rest joaca la intimidare si prolifereaza amenintari incolo si incoace. De asemenea trebuie spus ca e corect ce sustin americanii: Rusia e o putere regionala. Si mai corect ar fi sa spunem ca Rusia e o putere minora. De aceea e cu totul de neinteles faptul ca Franta si Germania se umilesc atata in fata Rusiei.

Insa trebuie sa recunoastem ca Rusia poate pune, daca doreste, probleme serioase daca nu e oprita la timp. Atitudinea antiamericana e una prosteasca. SUA joaca un rol major in Europa, trebuie sa-l joace in continuare si trebuie sa joace un rol important si in modernizarea Rusiei. Adevarul este ca pe noi nu trebuie sa ne lase indiferenti Rusia, cu atat mai mult cu cat avem acum Uniunea Europeana – in trecut n-aveam asa ceva. Noi trebuie sa jucam un rol major in modernizarea Rusiei. Rusia trebuie sa stie ca:

α) nu dorim o agresiune armata asupra Rusiei decat in cazul in care am avea de a face cu un gest (sau cu gesturi) necugetat(e) din partea Rusiei cum ar fi, de pilda, daca aceasta ne-ar ataca, dar

β) vom milita activ ca idealurile de Libertate, Egalitate, Fraternitate sa patrunda in Spatiul Ex-Sovietic, inclusiv in Federatia Rusa, pentru construirea si in aceasta parte a Lumii a unei societati libere, democratice, in care drepturile si libertatile individului sa fie respectate.

In orice caz, noi nu trebuie sa admitem derapaje in Rusia, cum se intampla actualmente, nici sa ne contaminam de coruptia venita de acolo. Daca vom lasa Rusia la intamplare si nu o vom ajuta cum trebuie, s-ar putea sa regretam mai tarziu. Si trebuie sa intelegem ca multora din Rusia nu le convine o stare de normalitate, bazata pe statul de drept, in limitele legii si fara exagerari. Spatiul Ex-Sovietic, inclusiv Rusia, e unul in care trebuie operate schimbari, pentru ca derapajele pot duce la catastrofa, cum s-a mai intamplat, de pilda, in 1917, cand nu prea ne-a interesat consecintele faptului ca am exportat acolo comunismul, care in scurt timp a ajuns un pericol pentru intreaga Europa. Inca nu e catastrofa, insa aceste derapaje pot duce la catastrofa. Noi am crezut atunci ca daca exportam acolo comunismul si-i lasam in plata Domnului, ei or sa fie cu ale lor, noi cu ale noastre. Ei, uite ca n-a fost asa! Si tocmai astfel de lucruri nu trebuie sa se mai intample! Si de aceea SUA are un rol major in aceasta situatie. Acest „sa nu-i suparam pe rusi”, pe care il practica si Dl Juncker, nu inseamna altceva decat sa-i lasam din nou in plata Domnului, cu ale lor. Or, o astfel de atitudine atata derapajele si le face sa se mareasca pe zi ce trece, adica tocmai ce trebuie stopat.

Octombrie 17, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 65 comentarii

Despre schimbarea oamenilor…

Printre comentariile de pe blog vad ca se ridica aceasta problema: cum se pot schimba oamenii. In bine. Pentru ca sa poti fauri o noua societate schimbata in bine. Aici avem o chestiune foarte complexa, care depaseste in timp comunismul. De fapt, mai corect spus, e vorba de totalitarism – un totalitarism ce a inceput cu dictatura carlista si s-a incheiat cu regimul comunist. Este o perioada cuprinsa intre 1938 si 1989. Iar totalitarismul romanesc, de o brutalitate ingrozitoare, trebuie studiat atat in mediul academic, dar si in scoli, pentru a ne intelege mai bine istoria si cauzele ce determina manifestarile societale, inclusiv cele de astazi.

Romanul de azi este, intr-un fel, produsul unei istorii de 60 de ani, marcata de brutalitati, asasinate politice, grave incalcari ale drepturilor si libertatilor cetateanului. In felul acesta societatea noastra, in timp indelungat, s-a abrutizat, iar omul actual e mai abrutizat decat s-ar putea, la o prima vedere, banui.

Una e sa ai de a face cu un om brutal, cu totul altceva e sa ai de a face cu un sistem politic brutal, extrem de dur, cu accente naziste – si imi asum aceasta expresie – pe alocuri. De pilda, o rusine foarte mare pe obrazul tarii noastre a fost Experimentul Pitesti, din vremea comunismului. Sunt si din cei care considera ca a intrecut in orori ceea ce s-a intamplat in Uniunea Sovietica!! Dupa parerea mea, asemanarea cu lagarele de concentrare naziste e izbitoare. Faptul ca romani au chinuit prin torturi inimaginabile alti romani, faptul ca i-au supus la tratamente inumane si extrem de degradante ce vizau distrugerea morala si fizica a omului este o rusine pe obrazul acestei tari. Iar lucrurile acestea trebuie cunoscute inclusiv de catre tanara generatie pentru ca sa constientizam ce inseamna totalitarismul. Iar pentru asta trebuie sa avem curajul sa privim fata hada a totalitarismului drept in fata!

Ceea ce s-a urmarit a fost distrugerea morala a omului. Iar ceea ce scrie Andreea Paul in acest articol, pe care l-am evidentiat si in postarea anterioara, este una din consecintele directe ale acestui lucru: distrugerea morala a omului. De la desfiintarile bruste de intreprinderi din perioada postdecembrista, imbogatirile rapide ale unora sprijiniti de puterea politica, prin orice mijloc, luarea de decizii si legi care nu tin seama de cetatean, dar care, in schimb, sprijina anumite grupuri de interese, afisarea de prost gust a luxului si ajungand pana la violuri bestiale, inclusiv asupra minorilor, inclusiv scaderea brusca a natalitatii, cresterea divorturilor, sunt consecintele unei istorii recente, marcate de un totalitarism bestial, care a demolat din punct de vedere moral individul. Chiar si intr-o perioada mai linistita, cand oamenii incepusera sa traiasca mai bine si sa se vada realizari, totalitarismul a incalcat brutal drepturile fundamentale si inalienabile ale omului, cautand sa-l persecute continuu pe cetatean. In Romania nu s-a trait in libertate si, pe cale de consecinta, generatii intregi de romani nu au cunoscut libertatea. Interdictiile aplicate cetateanului au stat la temelia regimurilor totalitare. Nici inainte de comunism, dupa 1938, oamenii nu au cunoscut o libertate adevarata si nu au putut sa se exprime intr-un mod cu adevarat liber. De aceea socul liberatatii de la Revolutia din 1989 a fost unul foarte puternic pentru intreaga societate. Distrugerile din economie au semanat cu efectul unei lovituri zdravene de ciocan, insa a lipsit dreapta masura pentru ca nu a existat o rigla manuita cu intelepciune care sa dea aceasta dreapta si justa masura. Si asta pentru ca in Romania institutiile au fost, in aceasta istorie contemporana cu generatii intregi, deasupra omului si au apasat greu asupra lui. Albert Pike, vorbind despre bijuteriile mobile dintr-o loja masonica, amintea de masonii Ritului York care spun:

„”Echerul ne inspira moralitatea; nivela, egalitatea; firul cu plumb, comportarea justa”

Ei mai spun ca:

„In fiecare loja bine condusa exista un anumit punct in interiorul unui cerc; punctul reprezinta un frate, iar cercul, linia de demarcatie a comportarii lui, in spatele careia el este ferit de suferinta pricinuita de patimile sale tradatoare”” (Alber Pike – Morala si Dogma Ritului Scotian Vechi si Acceptat al Francmasoneriei – Editura Herald, 2009)

Si mai arata, printre altele, tot in aceeasi lucrare, vorbind despre bijuteriile fixe ale lojii:

„Piatra bruta simbolizeaza poporul ca masa necizelata si neorganizata. Piatra perfecta, sau piatra cubica, simbol al perfectiunii, este statul in care: conducatorii isi deriva puterea din consimtamantul celor guvernati; constitutia si legile exprima vointa poporului; guvernarea este armonioasa, echilibrata si eficienta, iar puterea ei distribuita corespunzator si ajustata echilibrat”

si:

„Este mult mai dificil pentru un popor sa-si pastreze libertatea decat sa o castige. Glasul adevarului e necesar tot timpul. Este necesar ca legea sa protesteze neincetat impotriva incalcarilor ei. In legea dreapta exista de fapt vesnicie. Masonul trebuie sa fie preotul si soldatul dreptatii. Chiar daca tarii sale i s-ar rapi libertatile, el nu ar trebui sa dispere niciodata. Protestul dreptatii impotriva nedreptatii dainuie vesnic. Jefuirea unui popor nu se prescrie niciodata. Reclamarea drepturilor lui nu este ingradita de timp” (subl. mea)

Or, tocmai aceste lucruri fundamentale a dorit sa le distruga totalitarismul. Iar din brutalitatea arbitrara s-a nascut nu un „om nou”, ci omul brut, ce actioneaza in consecinta: fara moralitate, fara o comportare justa, fara sa tina cont de egalitatea in fata legilor a cetatenilor, fara sa-si impuna „o linie de demarcatie a comportarii sale, care sa-l fereasca de patimile sale tradatoare”. Totalitarismul a dorit distrugerea morala a oamenilor, nu imbunatatirea lor morala, pentru a fi usor manipulati. O masa docila de manevra nu mai are fibra morala sau, daca o mai are, aceasta e foarte slaba. Sa ne gandim la comunism: s-a dorit, de pilda, impunerea intr-un mod arbitrar a ateismului in societate. Obligatoriu. Lucru in total conflict cu ceea ce inseamna libertatea individului: este inadmisibil sa-ti impuna cineva in ce sa crezi! Din pacate, ranile morale lasate de totalitarism inca mai persista in societatea noastra. Oamenilor li s-a incalcat sistematic dreptul de a trai liber. Si din aceasta cauza azi, in societatea noastra, dreptul de a trai liber nu e tocmai bine vazut. Nici macar cetatenii, si sunt destui, nu-si cunosc acest drept pe care ar trebui sa si-l apere. Intr-o societate in care se incalca sistematic drepturile inalienabile ale individului, moralitatea e o vorba goala, incepe la un moment dat sa fie lipsita de continut.

Omul actual are inca metehnele morale lasate de zeci de ani de totalitarism, care i-a cerut, de fapt, supunere oarba, nici macar exercitiul ratiunii, care implica dialogul intre parti. De la Pinochet la Kim Jong-un, regimurile totalitare actioneaza prin brutalitate excesiva si incalcare brutala de drepturi si libertati. Partea si mai proasta e ca regimul din Coreea de Nord inca mai dainuie, tine de zeci de ani, pe cand cel al lui Pinochet a durat putina vreme.

A constientiza oamenii asupra drepturilor si libertatilor lor, a le arata calea unei vieti libere, e o opera mareata. Numai ca acest lucru se realizeaza cu greu intr-o societate ce a fost supusa fara voia ei totalitarismului, cum a fost cea romaneasca. De aici si tranzitia tulbure din Romania de dupa Revolutie. Pentru a-i constientiza e nevoie de mai multa libertate, nu de mai multe constrangeri care dau iluzia libertatii. Din pacate, cauza libertatii nu e aparata cum trebuie in Romania. Si ar trebui aparata de catre factorul politic de decizie. Noi nu ne putem permite o reoligarhizare a tarii si diminuarea libertatilor, lucru ce ar conduce spre o noua dictatura ce nu va putea dezvolta tara noastra si care va fi impotriva cetateanului si intereselor sale. Pierderea libertatii ar fi sinonima cu jefuirea unui popor, cum remarca Pike.

Mie mi se pare ca noi trebuie sa intelegem situatia actuala ca o readaptare a societatii la o viata libera, bazata pe valorile pe care aceasta le implica. Noi nu trebuie sa ingreunam aceasta adaptare sub nicio forma. Incet, incet societatea se va aseza pe fagasul sau normal. Interesant este ce spunea Albert Pike (in aceeasi lucrare citata mai sus):

Un popor liber care uita ca are un suflet de care sa se ingrijeasca, isi dedica toate energiile sale in directia progresului material. Daca intra intr-un razboi, face acest lucru pentru a-si rezolva problemele din planul material. Cetatenii iau ca model statul si considera avutia, fastul si traiul pe picior mare drept bunurile cele mai importante ale vietii. O asemenea natiune creeaza bogatie foarte repede, dar o distribuie foarte prost. Apar atunci doua extreme – opulenta monstruoasa si saracia ingrozitoare; toate avantajele pentru putini si toate privatiunile pentru ceilalti, pentru popor. Privilegiul, exceptia, monopolul derivate din exploatare creeaza o situatie periculoasa. Deasupra acestora troneaza puterea publica, care plaseaza maretia statului pe suferinta individului. Este o maretie bolnava rezultata din combinarea exclusiva a elemenetelor materiale, si in care nu intra nici un element moral. Daca un popor, asemenea unui astru, trece prin perioade de eclipsa, lumina trebuie sa revina in mod necesar. Insa eclipsa nu trebuie sa degenereze in bezna” (subl. mea)

Poporul roman nu trebuie sa uite ca are un suflet. Dar dificultatea consta in faptul ca, pe langa lucrul asta, el trebuie sa creeze si bogatie. Dar poate ca nu creeaza bogatie tocmai pentru ca a uitat ca are un suflet… Poate e vorba de ceea ce s-ar numi o neputinta de ordin sufletesc mai mult. Dificultatea consta in cum trebuie sa combini, ca sa zic asa, aceste doua lucruri: aspectul sufletesc cu propasirea in plan material. Progresul material este important, data fiind situatia economica a tarii. De aceea noi nu trebuie sa ignoram, intr-o societate libera, propasirea materiala a poporului roman in numele unui capitalism care ar aduce opulenta monstruoasa doar pentru un grup restrans. Situatia periculoasa consta in faptul ca oamenii si-ar pierde in felul acesta increderea in libertate, democratie, economie de piata. In ceea ce spune Pike nu e vorba de distribuirea averilor, ci de bogatia pe care o creeaza un popor si de care ar beneficia doar un grup foarte restrans din acel popor. Chestiunea este de actualitate si in zilele noastre si nu numai in Romania. Noi trebuie sa avem in vedere dezvoltarea generala a tarii, nu a unui sau a unor grupuri restranse de interese. Pentru ca altminteri libertatea se diminueaza si se poate pierde! Ar trebui sa avem intelepciunea de a intelege ca o societate libera si un stat maret nu sunt acelea in care „apar atunci doua extreme – opulenta monstruoasa si saracia ingrozitoare; toate avantajele pentru putini si toate privatiunile pentru ceilalti, pentru popor.”. Pentru ca aceste doua extreme diminueaza atat libertatea societatii cat si maretia statului respectiv. Din pacate, in Romania, tendinta postdecemebrista a fost aparitia acestor extreme iar acum lucrurile se pot rezolva, dar mult mai greu… Din pacate, sunt inca necesare suferinte, pe care va trebui poporul sa le suporte, pentru a se realiza adaptarea la o viata libera, de care vorbeam mai sus. Insa aceste suferinte pot fi dimunate pentru popor daca se va actiona eficient si cu intelepciune, si cu bunacredinta. De ce sunt necesare aceste suferinte? Datorita perpetuarii unui model economic ineficient, bazat pe stat si pe amestecul masiv al statului in economie, care a creat o coruptie cvasi generalizata in societate, care diminueaza pe zi ce trece increderea oamenilor in ei insisi, in stat, in institutile statului, in justitie, in libertate, democratie, economie de piata, si de aici un sistem care sufera pierderi foarte mari, cu scurgeri masive de fonduri spre sectorul infractional. In felul acesta nu se poate crea bogatie. In felul acesta oamenii nu pot trai mai bine. Daca cetatenii iau ca model statul, iar statul e corupt, vor deveni si ei corupti – iata un mare pericol care atenteaza la interesele de baza ale cetatenilor. Mentinerea unui astfel de sistem, ca cel de pana acum, cu statul in prim-planul economic, inseamna saracire continua. Diminuarea rolului statului in economie va crea suferinte pentru popor. Oamenii trebuie sa stie lucrul asta. Insa statul poate sa contribuie la bunastarea generala printr-o politica inteligenta de investitii publice, care vor crea locuri de munca. Nenorocirea e ca pierderile pe care le sufera statul in actualul sistem sunt prea mari si nu se vede cum s-ar putea diminua. Speram in privatizari reusite si in atragerea investitorilor seriosi la noi in tara. Speram intr-un mediu de afaceri care sa-i stimuleze pe cei de bunacredinta, care vor sa munceasca si sa realizeze ceva. E nevoie de restabilirea optimismului, a increderii ca putem realiza mai bine si mai mult atat pentru noi insine, dar si pentru semenii nostri. Trebuie mai multa incredere in noi si in semenii nostri, mai multa intelegere pentru semenii nostri. Mie mi se pare ca in societatile etatiste increderea intre oameni se diminueaza. In societatile libere, increderea intre oameni creste pentru ca oamenii devin constienti ca nu mai e statul care sa-i ajute sau de la care sa obtina, printr-o forma sau alta de coruptie, vreun beneficiu, ci trebuie sa munceasca si sa aiba incredere in semeni si sa coopereze cu semenii lor. Sa ne gandim cum era in comunism, deci intr-o societate total etatista, cu Securitatea omniprezenta, lucru ce a condus la diminuarea increderii intre oameni, cu consecinte ce se vad si azi. Nici azi romanii nu prea mai au incredere in semenii lor, in alti romani, lucru destul de grav si care ne afecteaza atat in plan sufletesc si moral, cat si in planul material.

Noi nu trebuie sa avem in vedere crearea unui „om nou”, ci restabilirea resorturilor morale necesare, in „oamenii vechi”, unei vieti in libertate. Nici o noua „Epoca a ratiunii” clamata de Revolutia Franceza, intrucat „Ratiunea este derutata atunci cand are de-a face cu Infinitul” (Albert Pike). Noi trebuie sa restabilim credinta si speranta in oameni. Albert Pike spunea: „Ne riscam averea doar pe semnatura unui om aflat in cealalta parte a globului, pe care nu l-am vazut niciodata, bazandu-ne doar pe credinta ca acel om este cinstit. Credem ca e posibil asa ceva, pe baza afirmatiilor altora„, anticipand conexiunea multipla a afacerilor internationale de astazi, intr-o lume globalizata, multiplu interconectata. El vrea sa spuna ca atat libertatea cat si economia de piata libera trebuie sa se bazeze pe credinta si accentua spunand: „[…] noi trebuie sa gandim ca exista un Dumnezeu iubitor, intelept, drept si milostiv, o Inteligenta si o Providenta mai presus de orice, care se ingrijeste chiar si de cele mai mici lucruri si fapte. Credinta este o necesitate pentru om. Vai de acela care nu crede in nimic!” si „Credem ca o vointa actioneaza asupra altei vointe, credem in realitatea multor fenomene pe care ratiunea nu le poate explica”. Sunt lucruri fara de care nu se poate atinge o dezvoltare armonioasa si nici propasire materiala intr-o tara, si nici intarirea unui popor. Iar poporul nostru, din pacate, nu este unul intarit. De exemplu, nu este intarit in fata unei agresiuni din exterior. Si nu ma refer neaparat la o agresiune armata sau la una cibernetica, sau la una de natura terorista. In momentul cand nu-ti mai aperi interesele cum trebuie – lucru ce se poate constata cu usurinta – concluzia aceasta se impune. Aceasta slabiciune si superficialitate poate conduce la un dezastru si nu e necesar un razboi pentru a se realiza lucrul asta. Sa ne gandim, la limita, la dezmembrarea fostei Iugoslavii. Razboiul a fost o consecinta si nu o cauza. Poporul roman si-a castigat libertatea prin sange. De aceea calea de urmat nu poate fi decat cea a libertatii. Si de aceea noi trebuie sa ne pastram liberatea, sa stim s-o pastram. Noi avem naravul prost de a da vina pe unii si pe altii pentru esecurile noastre, fara sa ne vedem slabiciunile, fara sa ne vedem superficialitatea si ignoranta. Acest lucru este, el insusi, un semn de slabiciune, dar nu o slabiciune mantuitoare.

Trebuie sa admitem ca, in zilele noastre, exista un scurtcircuit, o intrerupere accidentala a ceea ce trebuie facut. Scopurile personale ale unora, neintelegerea adecvata a lucrurilor in cazul altora, determina aceasta incetare temporara a unei lucrari ce dateaza de mai bine de 20 de ani in Romania. Sa speram ca vom depasi repede si cu bine momentul acesta. Iata aici un exemplu. Europa trece de asemenea printr-un moment dificil, ce creeaza deruta, lucru care influenteaza, desigur, si tara noastra. Totusi, nu trebuie ca astfel de lucruri sa ne sperie. Noi trebuie sa urmarim evolutia noastra, nu involutia…

Schimbarea oamenilor este in desfasurare. Va trebui sa vedem unde am gresit, ce am gresit pentru a putea merge inainte cu bine.

Octombrie 9, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 237 comentarii

Unde gresea Cioran…?

Iata ce spunea Cioran – citez de aici:

„Unii din prietenii noştri vor crede că am devenit hitlerist din anumite raţiuni de oportunism. Adevărul este că sunt anumite realităţi aici care-mi plac şi sunt convins că lichelismul autohton ar putea fi înăbuşit, dacă nu distrus, printr-un regim de dictatură. În România numai teroarea, brutalitatea şi o nelinişte infinită ar putea schimba ceva. Ar trebui arestaţi toţi românii şi bătuţi la sânge; numai aşa un popor superficial ar putea face istorie”

Poporul roman, un popor superficial? Totusi, cand citesti astfel de editoriale, precum cel de mai jos, din Romania Libera:

Un mutant politic ce face jocurile în România

de Gabriel Bejan

„Sub ochii noştri şi cu complicitatea unor forţe politice şi cercuri de interese creşte un mutant politic cum nu mai există în Uniunea Europeană. UNPR vrea să controleze jocul, deşi nu a trecut niciodată prin singurul examen care legitimează cu adevărat un partid: alegerile.

„Vreau să ştiţi că în plan organizatoric suntem şi vom fi tot mai puternici. Noi avem 358.000 de membri de partid înscrişi la tribunal, cel mai mare partid din România – PSD – avea vreo 500.000, iar celelalte – 100.000 de membri înscrişi. În ultimele două luni s-au mai înscris în UNPR peste 70.000 de români. Sunt convins că şi cu dumneavoastră, în momentul de faţă, suntem peste 500.000 de membri de partid UNPR.“

Fragmentul de mai sus face parte din declaraţia preşedintelui UNPR, Gabriel Oprea, cu ocazia preluării resturilor rămase din formaţiunea lui Dan Diaconescu (fuziune prin absorbţie cu PP-DD), ce s-a oficializat duminică.  Halucinant, nu-i aşa? Un străin aterizat pentru prima dată în România şi care care citeşte aşa ceva ar putea crede că este vorba despre un partid  rodat în alegeri, cu o doctrină puternică, ce nu a coborât niciodată sub 15-20% din opţiunile de vot şi care este îndreptăţit să-şi dorească puterea.

Dar noi, cei care am trăit în ultimii 20 de ani în această ţară, nu putem să nu ne întrebăm dacă nu cumva democraţia noastră este defectă, în condiţiile în care permite astfel de aberaţii. Pentru că, pe date concrete, Oprea nu a minţit: UNPR este acum cel de-al treilea partid din România cu peste 60 de parlamentari. Asta deşi, la alegerile din 2012, a făcut parte din USL, primind cadou din partea PSD şi PNL 10 locuri în Camera Deputaţilor şi 5 în Senat, fiind ultima formaţiune din acest punct de vedere, neavând atunci nici măcar numărul minim necesar formării unui grup parlamentar.

Pentru cine nu-şi mai aduce aminte, UNPR a apărut pe scena politică în 2010, fiind înfiinţată de parlamentarii demisionari din mai multe partide – în principal PSD, PNL – care şi-au făcut propria formaţiune ce a sprijinit guvernul PDL.Pentru puţin timp, deoarece, în 2012, armata lui Oprea a schimbat tabăra şi „interesul național“, candidând sub sigla USL. Iată pe scurt istoria Uniunii Naţionale pentru Progresul României, istorie care, după cum vedeţi, are puţine lucruri în comun cu progresul şi foarte multe cu şmenul politic.

„Cine doreşte stabilitate, securitate şi seriozitate să vină la UNPR, aşa putem să strângem un milion de membri de partid. Ştiu că este greu, dar o să reuşim“, mai spunea duminică tot Gabriel Oprea, iar luni alţi doi parlamentari i-au urmat îndemnul: deputaţii Liliana Mincă şi Ştefan Dalca.
Oastea de strânsură a generalului Oprea face legea în acest moment pe scena politică: îl ţine la guvernare pe Ponta, dar tot atât de bine i-ar putea aduce la putere pe liberali, dacă s-ar decide să schimbe tabăra. Şi cum nici puterea şi nici opoziţia nu îndrăznesc să-l supere, preşedintele UNPR îşi urmăreşte interesele.

Spun Ponta şi Dragnea că nu sunt de acord cu mărirea salariilor demnitarilor înaintea celorlalţi bugetari? Ordonanţa a trecut ca prin brânză, atâta vreme cât a ieşit din pixul lui Gabriel Oprea,în perioada în care i-a ţinut locul lui Victor Ponta la Palatul Victoria. Vrea generalul din fruntea ţării pensii speciale pentru militari? Opoziţia nu are nici o problemă cu acest lucru, deşi pedeliştii ar trebui să-şi aducă aminte cât s-a chinuit Guvernul Boc (din care unii dintre ei au făcut parte) în 2010 să elimine aşa-zisele „pensii nesimţite“. Atunci erau nesimţite, dar acum, probabil, sunt meritate, pentru că aşa a decretat generalul Oprea.

UNPR se află în cea mai bună formă din punct de vedere politic şi este de aşteptat ca, în perioada următoare, să crească numărul parlamentarilor care, din tot fel de interese, vor trece la această formaţiune. Iar din această poziţie, Gabriel Oprea va putea să-şi impună propria agendă, mai ales că partidele legitimate totuşi de voturile alegătorilor nu vor să-i stea în cale.

Chiar dacă generalul de intendenţă cu patru stele invocă „interesul naţional“ prin tot ceea ce face, mi-e greu să am încredere într-un om cu o scară de valori cel puţin ciudată: a trecut prin toate guvernele de la Adrian Năstase încoace, face parte dintr-o coaliţie guvernamentală alături de PSD, dar votează uneori cu opoziţia (cum s-a întâmplat la alegerea directorului SIE) şi-şi exprimă susţinerea atât faţă de preşedintele Iohannis, cât şi faţă de Ponta. Ca să nu mai vorbim de teza sa de doctorat suspectă de plagiat sau de trecutul şi averea sa dubioase. Aceste lucruri vor trebui în cele din urmă lămurite de instituţiile abilitate, dar până atunci vedem că, din punct de vedere politic, Gabriel Oprea este de neoprit. Iar atâta vreme cât partidul acestuia nu va fi legitimat prin votul cetăţenilor, daţi-mi voie să nu cred povestea că UNPR urmăreşte cu adevărat „interesul naţional“.

Iar cei care au creat acest mutant politic ar trebui să se gândească totuşi la ce fel de democraţie vor pentru România.”

ai putea, oare, afirma ca poporul roman este superficial…?

Auziti si la Eliade: „Popor fara misiune?”. Dar citind, spre exemplu, editorialul D-lui Cristoiu:

Mugur Isărescu – adevăratul Președinte al României!

„Potrivit presei românești, pe care o citesc în varianta online,departe de țară, Klaus Iohannis și-a luat o vacanță de două săptămîni la Neptun.
Și-a luat o vacanță din punct de vedere oficial. Practic, neoficial, Iohannis e în vacanță de opt luni, de cînd a preluat mandatul de președinte.
Tot din presă aflu că președintele va conduce țara de la Neptun.

De ce s-a dus Klaus Iohannis la Neptun, la vila lui Nicolae Ceaușescu?

Din două motive:

  1. Carmen Iohannis, pentru Popor, nevasta lui Klaus Iohannis, pentru presa prezidențială, Prima Doamnă a țării, a comandat celor patru creatori de modă un costum de baie strălucitor (vorba aceleiași prese prezidențiale). De obicei, Carmen Iohannis strălucește prin comparație cu alte neveste de șefi de stat. Cum ar fi putut Carmen Iohannis să apară în tr-un strălucitor costum de baie la Cotroceni? Pe cînd așa, mutîndu-se Cotrocenii pe plajă, Klaus Iohannis va putea invita la o baie în mare un cuplu prezidențial în vizită în România. Iar Carmen Iohannis va străluci din nou, de astă dată în costum de baie, prin raportare la nevasta invitatului, și ea în costum de baie. De aia s-a mutat Klaus Iohannis, cu conducerea țării cu tot la Neptun.
  2. Din cîte se știe șeful statului beneficiază de aghiotanți, de consilieri, de SPP și cînd dă din lăbuțe în apă, ca să se scalde cît mai bine, potrivit Sloganului Lucrul bine făcut. La Cotroceni aghiotanții, consilierii, SPP-iștii veneau, ca să zic așa, pe uscat. La Neptun, aghiotanții îi vor aduce telefonul criptat în apă, zicîndu-i că-l caută Victor Ponta de la Miami, și el în apă. Dan Mihalache îi va susura la ureche cine și ce a mai zis rău despre el și, prin urmare, trebuie arestat de către Binomul SRI-DNA, dînd și el din labe pe lîngă Klaus Iohannis. Evident, mai prost decît Klaus Iohannis, deoarece Klaus Iohannis e președinte, în timp de Dan Mihalache e doar consilier.

De la instalare, Klaus Iohannis s-a remarcat prin bucuria imensă provocată de jucăriile aflate la dispoziția președintelui: voiaje luxoase peste hotare, vile luxoase de protocol, avioane de lux. Nu se bucurase însă de jucăria numită conducerea țăriii direct din apă. Deplasarea Cotrocenilor la Neptun i-o oferă din plin.

Cîtă vreme Klaus Iohannis se joacă de a conducerea țării din apă, la București Mugur Isărescu l-a convocat pe ministrul de Finanțe la o întîlnire pentru a-i da Înalte indicații în chestiunea Codului fiscal. Normal era ca această întîlnire să aibă loc între Klaus Iohannis și ministrul de Finanțe, și nu între Guvernatorul BNR Mugur Isărescu. Klaus Iohannis e ocupat însă, din cîte se vede, cu fericirea de a sta la vila de protocol de la Neptun. De ceva vreme, Mugur Isărescu, profitînd de vidul de la Cotroceni, se afirmă ca un adevărat președinte la României.

Pînă la finele mandatului lui Klaus Iohannis mai sunt patru ani și ceva.
Sunt sigur că pînă atunci numărul adevăraților președinți va spori.
Vom avea un președinte și în persoana Codruței Kovesi, și în persoana lui Dan Mihalache, ba chiar și în persoana Patriarhului Daniel.
Lista rămîne deschisă.”

te-ai intreba, mai degraba, daca oamenii politici isi inteleg misiunea pe care poporul, prin vot democratic, le-a incredintat-o. Victor Ponta e la Miami, Klaus Iohannis la Neptun. In vacanta. Stiti care e perceptia generala? Ca pe oamenii politici ii cam doare-n dos de tara, si nici macar acolo.

Descopar ca sunt mai cartezian decat credeam: „Ma indoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist”.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

P.S.

La Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan a fost o tema interesanta: drumurile. Autostrazile, Centura Bucurestiului etc. Astfel de lucruri, zic eu foarte importante, par sa nu-i intereseze pe politicienii nostri. Autostrazile „se fac” doar in campanii electorale. In numar record de kilometri executati intr-un timp record. E adevarat, atat dezinteres te poate aduce in culmea disperarii si extremismului!

August 5, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Suferinta morala

Am citit un articol foarte interesant in Convorbiri Literare:

Bogdan MANDACHE – Nihilismul și timpurile sale

Se arata ca:

„Nihilismul este specific modernităţii sau este o constantă a tuturor epocilor şi a perioadelor de răscruce? Decadenţa, individualismul, dezvrăjirea lumii, instrumentalizarea raţiunii, dispariţia idealurilor, prăbuşirea vechilor valori sînt doar ale epocii recente sau aparţin umanităţii dintotdeauna şi diferă doar intensitatea cu care se manifestă? Sînt doar două din întrebările cărora caută să le răspundă o carte semnată de Franco Volpi, recent tradusă în limba română: Nihilismul, Iaşi, Editura Institutul European, traducere de Teodora Pavel, 2014, 332 p. În forma sa teoretizată, nihilismul este un curent filosofic, şi nu numai, care cronologic aparţine modernităţii, dar consideraţii filosofice sau teologice despre nimic sau nonexistenţă întîlnim încă din antichitate. Sofistul-retor Gorgias a rămas celebru pentru discursurile şi scrierile sale strălucite, vădind o înclinaţie spre paradox, spre combaterea dogmei şi a rigidităţii rutinei; printre scrierile sale deseori este citat şi astăzi tratatul său Despre nonexistenţă în care susţine că nimic nu există, că dacă ar exista nu ar putea fi reprezentat, iar dacă acel ceva ar fi reprezentat nu ar putea fi comunicat nici explicat altora; urmează un joc al alternanţelor argumentelor despre existent şi nonexistent pe care o putea pune în operă doar un strălucit sofist cum era Gorgias. Franco Volpi invocă în preambulul cărţii sale şi cîţiva filosofi şi teologi care, paradoxal, au găsit punct de susţinere al argumentaţiei lor în nimic: Fridugisus din Tours, Ioan Scotus Eriugena, Ioan al Crucii, Meister Eckhart, Angelus Silesius, Charles de Bouvelles sau Leibniz.  Cum însă nu istoria problemei filosofice a nimicului este miza cercetării profesorului Franco Volpi, acesta aprofundează în cartea sa nihilismul în sens restrîns, adică acel curent filosofic afirmat în secolele al XIX-lea şi al XX-lea.

Deşi termenul nihilism este cunoscut de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, cel care a susţinut că a creat termenul „nihilist” este scriitorul rus Turgheniev, care îl foloseşte în romanul Părinţi şi copii pentru a defini modul de a gîndi al lui Bazarov, un „negator” al valorilor şi ordinii sociale existente; dacă atribuirea paternităţii este exagerată, trebuie recunoscut că scriitorul rus a popularizat în epocă termenul de nihilist. La mijlocul secolului al XIX-lea termenul de nihlism era folosit în culturile germană şi franceză; el fusese folosit izolat şi în teologia medievală, dar acolo nu era vorba despre o conceptualizare a termenului. Aceasta s-a produs, în opinia lui Franco Volpi, o data cu Pascal care dă măsura transformării pe care cosmologia a adus-o în raport cu poziţia metafizică a omului în univers: „ Totul e o sferă infinită al cărei centru se află pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri. Închipuirea noastră se pierde la acest gînd. (…) Să ne cunoaştem deci puterile; sîntem ceva şi nu sîntem nimic. Deşi sîntem ceva, nu vedem bine primele principii care se nasc din nimic; şi fiindcă nu sîntem nimic nu putem vedea nemărginirea”. Pe marginea acestei tulburătoare priviri asupra omului şi a lumii, Franco Volpi notează că în universul cosmologiei moderne, omul „nu mai poate locui şi nu se mai poate simţi acasă, aşa cum se simţea în cosmosul antic şi medieval. Universul este perceput ca fiind străin destinului său individual. În faţa tăcerii eterne a stelelor şi a spaţiilor infinite care îi rămîn indiferente, omul este singur cu el însuşi. Şi fără patrie”.

Şcoala idealistă foloseşte frecvent termenul de nihilism, după cum acelaşi termen este utilizat pentru critica tezelor idealismului, aşa cum o face Jacobi într-o scrisoare adresată lui Fichte; una dintre descrierile expresive ale experienţei asupra Nimicului îi aparţine lui Jean Paul: „Nu există nici Dumnezeu, nici timp. Eternitatea nu face decît să se macine pe sine şi să roadă haosul. Curcubeul irizat al fiinţelor se arcuieşte fără soare deasupra abisului şi se dizolvă picătură cu picătură – asistăm la îngroparea mută a naturii sinucigaşe şi sîntem îngropaţi în acelaşi timp cu ea. Cine-şi mai ridică privirea către ochiul divin al Naturii? Ea vă fixează cu nemărginita ei orbită şi neagră”. Dinspre romantism şi idealism, nihilismul capătă un sens social şi politic descriind starea unei societăţi care trebuie depăşită, cazul cel mai grăitor fiind cel al gîndirii ruse de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd termenul de nihilism a ajuns să desemneze o mişcare de rebeliune socială şi ideologică, o revoltă antiromantică şi antimetafizică, dar fără o construcţie înlocuitoare: „Mişcarea nihilistă rusă a fost adesea mai curînd dogmatică şi rebelă decît critică şi sceptică (…) renega aşadar trecutul, condamna prezentul, dar fără capacitatea de a se deschide unei configurări concrete şi pozitive a viitorului”, scrie Franco Volpi.

Intrarea triumfală a nihilismului în gîndirea europeană o datorăm lui Friedrich Nietzsche, un vestitor al timpurilor nihilismelor, filosoful care scria că nihilismul este în faţa uşii, dar nu era un oaspete care cerea ospitalitate, ci figura stranie care anunţa deja prezenţa nihilismelor în casele noastre. Nihilismul, scria filosoful german pe la 1885/6, era în faţa uşii, nu se ştia „de unde venea acest cel mai neliniştitor dintre toţi oaspeţii”, dar mai cu seamă nu se ştia cît va rămîne.  Cu Nietzsche, „analiza fenomenului atinge apogeul, ajungînd la o conştiinţă istorică deplină cu privire la rădăcinile sale cele mai îndepărtate, platonismul şi creştinismul, alimentînd în acelaşi timp exigenţa critică a unei depăşiri a relelor care derivă din acestea. Nu este aşadar o exagerare să-l considerăm pe Nietzsche drept cel mai mare profet şi teoretician al nihilismului”, consideră Franco Volpi. Discursul lui Nietzsche despre nihilism merge mînă în mînă cu cel despre decadenţă, aici întîlnindu-se cu ideile lui Paul Bourget, care analiza societatea sfîrşitului de secol XIX prin conceptele de decadenţă, pesimism, cosmopolitism, nihilism. Filosoful german duce mai departe analiza şi deschide un orizont mai vast al interpretării sale asupra nihilismului: „Nihilismul nu este o cauză, ci doar logica decadenţei”, pentru ca în Voinţa de putere să ducă gîndul mai departe: „De ce pînă la urmă venirea nihilismului este de acum necesară? Pentru că valorile noastre precedente sînt cele care poartă în ele concluzia ultimă; pentru că nihilismul este o logică gîndită pînă în străfundul marilor noastre valori şi idealuri – pentru că trebuie mai întîi să trăim nihilismul, pentru a înţelege care a fost propriu-zis valoarea acestor valori”.

În secolul al XX-lea gîndirea lui Nietzsche a suscitat controverse şi interogaţii, unul dintre cei mai temeinici cunoscători ai operei sale fiind tot un filosof german, Martin Heidegger, care avea să consacre la Universitatea din Freiburg, între anii 1936-1940, cursuri asupra gîndirii fundamentale a lui Nietzsche, într-un spirit al interogării lămuritoare, al „confruntării fructuoase”. Aceasta dovedeşte tenacitatea cu care Heidegger s-a aplecat asupra operei nietzsceene; în aceeaşi perioadă Heidegger frecventa Arhiva Nietzsche, şi pentru un timp a făcut parte din comitetul ştiinţific pentru editarea operelor lui Nietzsche. Este şi perioada în care Heidegger acordă atenţie nihilismului, negativităţii care devin categorii centrale pentru a înţelege metafizica şi istoria fiinţei înseşi. Heidegger a avut cu Nietzsche o confruntare filosofică pe două mari teme: voinţa de putere şi eterna reîntoarcere a aceluiaşi; dar despre nihilism va avea o confruntare memorabilă cu Ernst Junger, considerată de Franco Volpi „analiza contemporană cea mai pătrunzătoare a problemei nihilismului, un itinerarium mentis in nihilo pe măsura secolului XX”. Disputa este despre linia nihilismului, dacă trebuie trecută, cum îndemna Junger, sau dacă acest lucru este încă prematur, cum sugera Heidegger, cel care spunea că refuzînd apropierea nimicului rămîi „definitiv şi fără speranţă în afara filosofiei”. Junger scria în Jurnalul său că dezbaterea sa cu Heidegger a fost un „eveniment epocal”.

Cartea lui Franco Volpi, amplu documentată, este o solidă mărturie „că nihilismul reprezintă ceva mai mult decît un simplu curent al gîndirii contemporane sau o sumbră aventură a avangardelor sale intelectuale”. Nihilismul este expresia unei stări a conştiinţei europene a ultimelor două secole, un indice al prăbuşirii unor viziuni, valori şi orientări tradiţionale, a unor iluzii, un semn al unei crize morale, sociale, intelectuale şi al uniformizării lumii, al pierderii unor repere, al lipsei răspunsurilor la căutările neîncetate într-un spaţiu care şi-a pierdut centrul, iar marginile sînt tot mai vagi şi îndepărtate. Din prag ne priveşte enigmaticul oaspete a cărui prezenţă ne-a vestit-o Nietzsche; pe uşa larg deschisă unii au pornit spre zările neantului, alţii către orizonturile sensului…”

Dar pentru a intelege exact lucrurile va propun sa cititi: Kondratiev wave cat si Nihilism.

Daca pana-n 1780 putem vorbi de o societate omeneasca in care era predominanta agricultura, dupa aceasta epoca a urmat ceea ce se cheama Revolutia industriala (1780-1880). Omul, pana pe la 1780, era diferit de omul de astazi. Inclusiv in plan moral. Intr-o societate bazata in exclusivitate pe agricultura se dezvolta o morala specifica. Asa cum intr-o societate bazata pe industrie, unde industria ia avant, incepe sa se construiasca o alta baza etica si morala decat in precedenta. Trecerea de la o societate bazata pe agricultura la una in care industria devine predominanta provoaca in individul acelei societati o suferinta morala. Valorile vechi pe care era bazata societatea incep sa paleasca, in locul lor aparand alte valori, dar si un alt mod de viata. Evident ca societatea pe aceasta perioada de 100 de ani (1780-1880) nu era intru totul industriala. Adica nu a aparut industria maine si a inflorit poimaine, pentru ca raspoimaine sa straluceasca. Ci a fost o trecere lenta spre industrializare, lucru ce nu a decurs in acelasi mod in toata Europa. Insa vechile valori, cu care multi oameni au fost obisnuiti in vechea societatea bazata doar pe agricultura (doar agricultura e una din ocupatiile stravechi ale omului) au inceput sa paleasca in fata valorilor impuse de un nou mod de viata si de alte relatii de productie. Nu intamplator Marx si-a scris teoria in sec. XIX. Si nu e doar o simpla intamplare Revolutia de la 1848. Aceste transformari au produs suferinte morale membrilor societatii, caci trecerea de la anumite valori pe care se intemeia societatea la altele noi produc aceasta suferinta. In felul acesta a aparut in sec. XIX nihilismul modern, ca sa-i zic asa. Poate pentru prima oara omul a simtit in forul sau interior un vid existential, nimicul. Revolutia industriala s-a accentuat si atunci se punea problema definirii clare a unor noi valori societale. A definirii, cum spunea Hannah Arendt, citata de Vladimir Tismaneanu, persoanei morale si a persoanei juridice a omului. Perioada fiind marcata de instabilitate, inclusiv politica, lucrurile nu erau foarte clare. Revolutia industriala s-a accentuat, industriile incepusera sa se dezvolte cu repeziciune. De aceea spre sfarsitul sec. al XIX-lea incepu sa se arate o noua era: cea a Revolutiei Tehnologice. Problema pe care ne-o punem este daca omul, si ma refer in special la cel european, era pregatit in plan moral pentru acest lucru. Negarea vechilor valori, ca o consecinta a aparitiei altora noi, dar neputina de a accepta usor noile valori impuse de dezvoltarea tehnologica rapida, a accentuat fenomenul nihilismului, al negarii aproape totale si vidul interior in individ, de care vorbeam mai sus. „Nihilismul nu este o cauză, ci doar logica decadenţei” – oamenii au vazut in aceasta trecere catre o societate pragmatica si capitalista o decadenta, inclusiv in plan moral si spiritual. Nu e vorba doar de prejudecati. E vorba, cred, de faptul ca omul trece cu greu de la valorile cu care el e obisnuit, la altele noi, impuse de realitatile cotidiene. Aceasta este, de fapt, o suferinta morala foarte profunda care se desfasoara necontenit in om, incapabil sa gaseasca o cale, incapabil sa se adapteze macar usor. Ajuns in acest punct, ma indrept catre excelentul articol scris de Andrei Plesu in Adevarul:

O dezbatere blocată

Se arata ca:

„Preşedintele ţării a promulgat, de curînd, o lege (217/2015), care incriminează cultul persoanelor vinovate de legionarism, fascism, rasism, xenofobie, precum şi promovarea unor simboluri, concepţii, doctrine, aparţinînd aceluiaşi spectru ideologic.

Legea a fost propusă de trei liberali şi a beneficiat, pentru redactare, de concursul Institutului ”Elie Wiesel”. În principiu, niciun om cu mintea întreagă nu poate contesta legitimitatea unui act normativ care condamnă manifestările de extremă, care amendează glorificarea unor fanatici şi care penalizează orice fel de propagandă pentru idei de natură să submineze statul de drept. Din păcate însă, la noi şi aiurea, dezbaterea publică privind cei doi demoni ai veacului trecut (cel brun şi cel roşu) este blocată. Orice ai spune ”la mijlocul terenului”, adică în teritoriul argumentelor, al faptelor, al judecăţii lucide, stîrneşte furie, obnubilare agresivă, stigmat.

Aşa se întîmplă şi cu dezbaterea stîrnită, în ambianţa autohtonă, de noua lege promulgată de Klaus Iohannis. Cei dintîi au reacţionat, cu parapon, cu obidă, cu vehemenţă ameninţătoare, simpatizanţii dreptei radicale, asumat (neo)legionari, (încă) admiratori ai Căpitanului. Ciudat este însă că şi nostalgicii (cripto)comunişti s-au simţit la fel de vizaţi (şi ofensaţi) de o lege în corpul căreia cuvîntul ”comunism” lipseşte cu desăvîrşire. De vină este, cred, un comentariu neinspirat al dlui Andrei Muraru, consilier prezidenţial, care s-a grăbit să evidenţieze, cu toată greutatea funcţiei sale, caracterul anti-ceauşist al legii (”deşi nu s-a observat acest lucru”). Cum era să se observe? Unde îşi are locul, în text, figura preşedintelui judecat în decembrie 1989? ”Păi Ceauşescu a fost încadrat (la fel ca, de pildă, unii membri ai guvenului Antonescu) la rubrica ”genocid”! Care va să zică e o ţintă proeminentă a legii!” (Să nu uităm că procesul lui Ceauşescu a fost calificat drept neîntemeiat juridic. Dar procesele orchestrate de ”tribunalele populare” din anii `40-50 erau?).

Pe scurt: dinspre dreapta, legea în discuţie e ”anti-legionară”, iar dinspre stînga e anti-comunistă! E interesant că şi unii şi ceilalţi o socotesc ne-patriotică…Am văzut un politician hiper-volubil, care apare (aproape simultan!) şi la România TV şi la B1 TV, deplîngînd, revoluţionar, orbirea legiuitorilor faţă de ”realizările” lui Ceauşescu şi faţă de cei 67% dintre români care încă tînjesc după frumoasele vremuri ale socialismului multilateral dezvoltat.Dincolo de abuzive (dar inevitabile) forme de partizanat (vitejesc sau lăcrămos), trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, sursa confuziilor se află în însuşi textul legii. E un text dezechilibrat, neatent la nuanţe, ambalat într-un limbaj neinspirat, astfel încît tonul şi stilul documentului nu evocă sunetul justiţiei, ci pe acela al unei ”înfierări” tovărăşeşti. În felul acesta şi ceea ce e sustenabil în desfăşurarea lui (incriminarea rasismului, a xenofobiei, a intoleranţei etc) îşi pierde rigoarea juridică, pentru a adopta tonul unui soi de ”declaraţie politică”.

Sunt întru totul de acord că fascismul, sub toate chipurile sale, a fost una din marile catastrofe ale secolului 20. N-am nici o simpatie pentru Mişcarea Legionară. Am mai spus-o: mi se pare scadentă exact la nivelul principiilor sale: e neromânească şi neortodoxă, printr-o supra-evaluare (mai curînd musulmană) a morţii (”Legionarul iubeşte moartea…”) şi printr-o primejdioasă inaptitudine de a doza, în plan lumesc, patosul absolutului. Într-o religie a Întrupării, Legiunea a adus duhul destrupării eroice, într-o religie a iubirii, a adus duhul pedepsei necruţătoare. ”Elanul” antisemit al Mişcării e, desigur, o evidenţă. Dar nici Nicolae Iorga, nici I.G.Duca, nici Virgil Madgearu, nici Armand Călinescu nu erau evrei. Şi nici ”comilitonul” Mihai Stelescu.

”Cum erau, Părinte, legionarii?” – mi-am permis să-l întreb, odată, pe extraordinarul Arsenie Papacioc (il en savait quelque chose!). ”Erau formidabili!” – mi-a răspunsul dînsul. ”Dar aveau o problemă: omorau oameni!”

Pe de altă parte, mă declar inapt să accept vinovăţii ”pauşale”. Nu cred că toţi aderenţii sau simpatizanţii legionari erau potenţial asasini şi nu cred într-un antisemitism ireductibil, dacă mă gîndesc la Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu etc. La fel, nu cred că toţi membri partidului comunist, sau toţi ”adepţii” filosofiei marxist-leniniste (dl. Radu Florian, de exemplu, sau dl. Ion Ianoşi, sau unii scriitori care au plătit, cu talentul lor, preţul ”literaturii” omagiale, sau mulţi, mulţi alţii, angrenaţi, de voie de nevoie, în ”sistem”…) sunt neapărat vinovaţi de abuzurile regimului totalitar. Şi, mai ales, nu vreau să mai trăiesc o dată sub flagelul interdicţiei culturale, sub care am crescut in anii regimului trecut. Nu vreau să fiu suspect nici dacă citesc Sartre, nici dacă citesc Ezra Pound, Céline, sau Heidegger, nici dacă admir talentul lui Cioran, mintea lui Noica, graţia atotştiutoare a lui Mircea Vulcănescu. Nu am nevoie să ader la biografia lor, la opţiunile discutabile ale vieţii lor publice, pentru a mă lăsa sedus de prestaţia lor intelectuală şi, da, pentru a-i omagia fără rezerve şi în orice fel, pentru rolul pe care l-au dobîndit, pe merit, în cultura ţării şi a veacului.

În fine, discuţia e lungă şi complicată. Parcă aud dojana unora (cum că sunt, de fapt, un apologet al Legiunii) şi a altora (cum că sunt un bolşevic nepatriot, dacă nu cumva vreo liftă subversivă). Un fapt e cert: dacă e nevoie de condamnarea fascismului, e inadmisibil să nu vorbim, în textul legii cu pricina, şi despre sîngeroasa catastrofă simetrică, aceea a comunismului. De altfel, cele două au colaborat, cum ştim, mai mult decît se crede. Reamintesc cazul celebrei Margarete Buber Neumann, soţie a unui comunist neamţ, refugiată în 1937, împreună cu soţul ei, în ”protectoarea” şi luminata URSS, dar arestată apoi de Stalin şi livrată Gestapo-ului în 1940, pe baza acordului sovieto-german… Condamnăm rasismul? Ia auziţi: ”Clasele şi rasele (subl. mea, A.P.) care sunt prea slabe pentru a face faţă noilor condiţii de existenţă vor fi înfrînte!”. A spus-o Karl Marx, cel care îl numea, în băşcălie, pe eminentul social-democrat german Lassalle, ”Baronul Iţic”. Să adăugăm că, pentru acelaşi Marx, popoarele slave sunt nişte ”gunoaie etnice”. Iată şi înţelepciunea lui Engels: ”Următorul război mondial va face să dispară de pe faţa pămîntului popoarele reacţionare. Iar aceasta va însemna un progres!”

Una peste alta, e mai uşor să scrii legi, decît să le aplici. Dar chiar şi cînd le scrii, e bine să te gîndeşti şi la libertăţile pe care le ai de menajat. Şi să-ţi aminteşti că ne-a priit la fel de puţin răul fascist, de care am scăpat acum 70 de ani ca şi cel comunist, de care ne-am eliberat, cu vărsare de sînge, abia acum 25…

Sunt de acord cu ceea ce a scris Andrei Plesu. Dar eu stau si ma intreb daca  la noi sunt intelese fenomenele. Fenomenul acesta numit nihilism, de care vorbeam mai sus, s-a desfasurat pe cale naturala. Iar aceasta „decadenta” trebuia cumva indreptata. Suferinta morala a omului atinge apogeul spre sfarsitul sec. al XIX-lea. Sinteza acesteia o vom vedea in prima jumatate a sec. XX. Spre exemplu esecul politic, economic si social al mariilor imperii, cum au fost Imperiul Austro-Ungar si cel Tarist, lucru ce a condus la Primul Razboi Mondial. Si pe acest fond politic instabil, aparitia ideologiilor totalitare: fascismul si nazismul pe de o parte, comunismul pe de alta parte. Acestea au fost consecinte ale trecerii de la Revolutia Industriala la Revolutia Tehnica. Aceasta trecere a bulversat umanitatea, inca obisnuita cu o societate mai mult agrara, cu valorile acestui tip de societate. Fascismul si nazismul au fost rapid anihilate. Comunismul s-a intins in toata Europa de Est pana in 1989 si inca mai exista in lume. Aceasta bulversare a insemnat milioane de morti. In razboaie, in lagere de concentrare sau in Gulagul comunist. Este de remarcat aici o consecinta importanta, manifestata dupa razboi: lumea bipolara, razboiul rece.

Aici mai trebuie sa spunem, apropo si de un comentariu recent de pe blog, ca mai cu seama ideologia comunista a facut victime. Ideologia comunista era una exterminatorie, iar persoanele care au imbratisat aceasta ideologie au pus-o in aplicare. Nihilismul, de care vorbeam mai sus, nihilismul acelor vremuri, deci unul cu determinari istorice, a condus spre asa ceva. In plan moral, comunismul este expresia unei suferinte morale si citez din primul articol:

„Cu Nietzsche, „analiza fenomenului atinge apogeul, ajungînd la o conştiinţă istorică deplină cu privire la rădăcinile sale cele mai îndepărtate, platonismul şi creştinismul, alimentînd în acelaşi timp exigenţa critică a unei depăşiri a relelor care derivă din acestea. Nu este aşadar o exagerare să-l considerăm pe Nietzsche drept cel mai mare profet şi teoretician al nihilismului”, consideră Franco Volpi. […]

Filosoful german duce mai departe analiza şi deschide un orizont mai vast al interpretării sale asupra nihilismului: „Nihilismul nu este o cauză, ci doar logica decadenţei”, pentru ca în Voinţa de putere să ducă gîndul mai departe: „De ce pînă la urmă venirea nihilismului este de acum necesară? Pentru că valorile noastre precedente sînt cele care poartă în ele concluzia ultimă; pentru că nihilismul este o logică gîndită pînă în străfundul marilor noastre valori şi idealuri – pentru că trebuie mai întîi să trăim nihilismul, pentru a înţelege care a fost propriu-zis valoarea acestor valori”.

Este limpede ca nihilismul a fost o criza a valorilor la trecerea de la unele valori la alte valori. De aici suferinta in plan moral. Negarea valorilor crestinismului, pe care era si este bazata Europa, a determinat crima, omorul. Spun negarea valorilor crestinismului – observati ca nu spun nimic despre Biserica (fie ea catolica sau ortodoxa!!). Iar ambele curente – fascismul si comunismul – s-au dorit a fi revolutionare. Ceea ce se traduce: impotriva lui Hristos. Asta era, de fapt, marea revolutie. Fascismul romanesc, adica legionarismul, a imbracat haina religioasa ca sa castige adepti. Intr-o societate agrara, de regula, valorile religioase predomina. Comunismul a dorit sa le indeparteze cu totul din lumea rurala dar si din societate, in general vorbind.

Nihilismul azi

Traim o forma de nihilism si astazi? Este si astazi prezent nihilismul. Eu cred ca da. Trecerea de la Revolutia Tehnico-Stiintifica la Revolutia Informationala si a Telecomunicatiilor, de la valorile Revolutiei Tehnico-Stiintifice la valorile Revolutiei Informationale si a Telecomunicatilor este imposibil sa nu provoace o noua suferinta in plan moral individului modern. Legalizarea casatoriilor intre homosexuali in SUA sau violurile care se produc – v. aici un articol din Evenimentul Zilei – inclusiv cazuri de atacuri armate in scoli realizate de copii, cum s-au intamplat in SUA, sunt consecintele acestei suferinte morale a individului. Este o negare evidenta a unor norme morale, pana acum unanim acceptate in societate. Trebuie spus ca societatea de azi nu mai este una capitalista in sensul clasic al cuvantului pentru ca valorile acesteia sunt diferite de cele ale unei societati capitaliste, cum era bunaoara, de exemplu, la sfarsitul sec. al XIX-lea. Inclusiv criza economica, climatul international incarcat de astazi sunt tot o consecinta a acestei treceri catre o alta faza de dezvoltare in Istoria umanitatii.

Revenind la realitatile romanesti, eu cred ca legionarismul s-a inscris intr-un cerc mai vast, cel al aparitiei fascismului in Europa. Romania este, fara indoiala, o tara europeana. Legionarii, intr-adevar, aveau o problema: omorau oameni. Insa legionarismul, cu tot aspectul sau antisemit evident prin fapte, cu toate ca omorau oameni, a izvorat din necesitatea obiectiva de a gasi o cale de progres unei societati agrare, cum era societatea romaneasca. La mijlocul celei de a doua jumatati a sec. XX nu se intrezarea o cale de progres a tarii noastre. Progres din toate punctele de vedere: social, economic, cultural si chiar politic. De aceea si mari intelectuali au aderat la acest curent de extrema dreapta, dar poate si din teama. Legionarismul s-a inscris intr-un curent european, foarte la moda in acei ani. Comunismul a fost impus de tancurile sovietice. Comunismul nu era conceput, nici macar ideologic, sa fie implementat in societati agrare. El a fost un curent care a aparut in Occident si era destinat Occidentului. Insa el s-a salasluit in societatile agrare din Estul Europei, fortand trecerea acestora catre societatea industriala si, prin dezvoltarea tehnologiei, catre societatea tehnologica. A fost din acest punct de vedere un accelerator de proces, ca sa zic asa. Dar care nu a tinut cont nici de persoana morala si nici de persoana juridica. La fel au facut si fascismul, si nazismul. Cel de-al Doilea Razboi Mondial, provocat de aceste totalitarisme, a fost un soi de revolutie, daca se poate spune asa, ce a avut drept scop distrugerea societatii interbelice si pregatirea umanitatii spre Revolutia Tehnico-Stiintifica. Duritatea cu care s-a actionat, reprobabila in plan moral, a fost si o expresie a unei mari suferinte morale pe care individul a trebuit s-o suporte, datorita trecerii cu repeziciune a unor etape de dezvoltare importante. S-a dorit distrugerea vechilor valori, inclusiv prin asasinarea oamenilor in razboi, in lagare, caci oamenii sunt purtatori de valori, pentru ca sa-si poata face loc o noua societate, bazata pe alte valori, caracteristice Revolutiei Tehnico-Stiintifice.

Trecerea de la Revolutia Tehnico-Stiintifica la Revolutia Informationala si a Telecomunicatiilor s-a produs mai lin. A insemnat sfarsitul comunismului, deoarece comunismul nu mai putea sa corespunda acestei noi etape, bazata pe informatie si telecomunicatie. In China comunismul s-a reformat, in sensul economiei de piata, ca o solutie pentru mentinerea lui. O solutie temporara. In Rusia s-a incercat o reforma prin peretroika si glasnost, dar a esuat, lasand Rusia intr-o mare problema de adaptabilitate la noile conditii. Observati ca incep sa se dezvolte curente care dau putere serviciilor secrete: controlul comunicatiilor, al internetului – tot o consecinta a trecerii, pentru ca politicul nu mai poate controla fenomenele societale. Observati si fenomenul terorist, framantarile din lumea musulmana. Putem sa punem la capitolul consecinte si razboiul din fosta Iugoslavie, razboiul din Irak, conflictele inghetate din spatiul ex-sovietic au inceput sa se desfasoare – cine si-ar fi imaginat asta in urma cu 50 de ani? Observati ca multi oameni au probleme de adaptabilitate si spune si Andrei Plesu: „67% dintre români care încă tînjesc după frumoasele vremuri ale socialismului multilateral dezvoltat”, cred ca nu putini considera bun comunismul, rai oamenii care au condus s.a. de genul acesta.

Fenomenul e in plina desfasurare.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

August 4, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 14 comentarii

Care e parerea Dvs.?

Romania Libera

Riposta lui Putin la exerciţiile militare din Occident

Se arata ca:

„Aproximativ 12.000 de militari ai armatei ruse şi 250 de avioane de vânătoare au iniţiat, luni, un vast exerciţiu, în vestul, centrul şi sudul ţării, a anunţat Ministerul rus al Apărării, potrivit Mediafax.

Exerciţiile se vor desfăşura în districtele militare din vestul, centrul şi sudul Rusiei, precum şi la poligoane militare din Siberia.

Cele 250 de avioane militare vor încerca să atace ţinte din Aşuluk şi Kapustin Iar, unde au fost montate dispozitive antiaeriene de ultimă generaţie.

Citeşte şi: Mii de militari occidentali efectuează exerciţii în zona arctică

Exerciţiile se desfăşoară în contextul tensiunilor dintre Rusia şi NATO din cauza crizei din Ucraina.

În paralel, aproximativ 4.000 de militari şi 100 de avioane de vânătoare din Statele Unite şi din opt ţări europene au iniţiat, luni, exerciţii în zona arctică. Manevrele militare se desfăşoară în nordul Norvegiei, în Suedia şi Finlanda.”

Vicepremierul Rusiei, glume pe seama sancţiunilor impuse de Occident: Tancurile ruse nu au nevoie de viză

Se arata ca:

„Vicepremierul Rusiei, Dmitri Rogozin, a glumit, luni, pe tema sancţiunilor impuse de Occident Rusiei, afirmând că „tancurile ruse nu au nevoie de viză”, potrivit Mediafax.

Pentru a atenua preocupările Occidentului cu privire la  intensificarea activităţilor militare ruse în regiunile arctică şi baltică, Rogozin a declarat că tancurile ruse nu au nevoie de vize.

„Eu am glumit mereu, spunând că, dacă nu ne dau vize, ne introduc pe liste de sancţiuni…, tancurile ruse nu au nevoie de vize”, a declarat Rogozin, citat de  Radio Free Europe.

Citeşte şi: Ce spune Vladimir Putin despre sancțiunile impuse Rusiei

Dmitri Rogozin este vizat de sancţiuni din partea Statelor Unite şi Uniunii Europene după ce Rusia a anexat regiunea ucraineană Crimeea, în martie 2014.

Ca reacţie la plasarea sa pe lista personalităţilor ruse care nu pot primi vize de călătorie în Occident, Rogozin afirma că „armata rusă are şi alte modalităţi de călătorie, în afara vizelor”.

Citeşte şi: Când ar putea scăpa Rusia de sancțiunile impuse de Occident

Un politician apropiat de Merkel a fost oprit să intre în Rusia. Cum a reacţionat Guvernul Germaniei

Se arata ca:

„Parlamentarul german Karl Georg Wellmann, un apropiat al cancelarului german Angela Merkel, a fost oprit să intre pe teritoriul Rusiei, ceea ce a atras protestele Guvernului de la Berlin, potrivit Mediafax.

Deputatul conservator Karl-Georg Wellmann a fost oprit duminică pe aeroportul din Moscova, fiind nevoit să revină luni în Germania.

Citeşte şi: Când ar putea scăpa Rusia de sancțiunile impuse de Occident

Wellmann, un apropiat al cancelarului Angela Merkel, este cunoscut pentru atitudinea critică faţă de acţiunile Rusiei în estul Ucrainei, relatează Associated Press.

„Este vorba de o decizie de neînţeles şi inacceptabilă”, a reacţionat Ministerul german de Externe, cerând Moscovei să anuleze interdicţia de călătorie care îl vizează pe Wellmann, membru al Uniunii Creştin-Democrate germane (CDU).”

De citit si aceasta analiza a lui George Friedman, de pe Stratfor, in care autorul ne vorbeste despre o destabilizare a situatiei pe plan mondial… Avem si o evaluare a situatiei din Europa, autorul vorbind de un continent divizat la ora actuala. Toate lucrurile acestea produc, desigur, o ingrijorare justificata… Te-ai putea intreba daca vor evolua spre un razboi. Mondial?!

Iata insa ce spunea cu multa vreme in urma Napoleon Bonaparte:

„War is becoming an anachronism; if we have battled in every part of the continent it was because two opposing social orders were facing each other, the one which dates from 1789, and the old regime. They could not exist together; the younger devoured the other. I know very well, that, in the final reckoning, it was war that overthrew me, me the representative of the French Revolution, and the instrument of its principles. But no matter! The battle was lost for civilization, and civilization will inevitably take its revenge. There are two systems, the past and the future. The present is only a painful transition. Which must triumph? The future, will it not? Yes indeed, the future! That is, intelligence, industry, and peace. The past was brute force, privilege, and ignorance. Each of our victories was a triumph for the ideas of the Revolution. Victories will be won, one of these days, without cannon, and without bayonets.” (subl. mea – sursa: aici)

Incerc sa traduc:

„Razboiul incepe sa devina un anacronism; daca avem batalii in fiecare parte a continentului se datoreaza pentru ca se infrunta doua ordini sociale opuse, una care dateaza din 1789, cealalta e vechiul regim. Acestea nu pot exista impreuna. Cea tanara o devoreaza pe cealalta. Stiu foarte bine ca, intr-un final calculat, razboiul ma va rasturna pe mine, pe mine reprezentantul Revolutiei Franceze si instrumentul principiilor sale. Dar nu conteaza! Batalia a fost pierduta pentru civilizatie si civilizatia, in mod inevitabil, isi va lua revansa. Sunt doua sisteme, trecutul si viitorul. Prezentul nu e decat o tranzitie dureroasa. Care din ele va triumfa? Nu va triumfa viitorul? Da, intr-adevar viitorul! Acesta este inteligenta, industria si pacea. Trecutul a fost forta bruta, privilegiul si ignoranta. Fiecare victorie a noastra a fost un triumf pentru ideile Revolutiei. Victoriile vor fi castigate, intr-una din aceste zile, fara tunuri si fara baionete.” (subl. mea)

Napoleon Bonaparte, Imparatul

 

In 1989 am fost martorii unei noi Revolutii. Pe plan mondial. O Revolutie a Libertatii prin care fostele regimuri comuniste, dictatoriale, din Uniunea Sovietica si Estul Europei au fost inlaturate. Nu se poate vorbi, oare, si acum de doua sisteme: trecutul si viitorul? Si nu va castiga oare viitorul? Cred ca putem spune, ca si odinioara Napoleon, ca intr-adevar va castiga viitorul! Si atunci nu e oare razboiul un anacronism si acum, in zilele noastre? Nu trecem oare si acum, in zilele noastre, printr-o tranzitie dureroasa? Faptul ca, actualmente, in lume, se produc transformari dureroase, razboaie chiar, reprezinta o stare de tranzitie. Regimul lui Putin pune, iata, fata in fata, cele doua sisteme: trecutul, pe care Putin doreste sa-l aduca in actualitate, si viitorul care nu poate coexista cu trecutul. De aici si ceea ce observa George Friedman, ca institutiile de pe vremea razboiului rece isi pierd eficacitatea, viabilitatea. Ele apartin trecutului, unui sistem vechi care nu mai e compatibil cu realitatea prezenta si cu viitorul. Sensul evenimentelor nu poate fi altul decat Libertatea. Mergem spre o mai mare si mai extinsa liberalizare. Lucrul acesta se va vedea atat in China cat si in Lumea Araba, care, e lesne de observat, trece prin niste convulsii infricosatoare, care genereaza terorism. Pana la urma, nici Lumea Araba nu va putea pastra Vechiul Regim. Nici China nu va putea pastra comunismul. Libertatea a atins China si China nu va dormi. „Trecutul a fost forta bruta, privilegiul si ignoranta” – uitati-va cat de bine se potriveste daca ne gandim la comunsim, fascism, nazism, dictaturile militare din America de Sud, regimurile dictatoriale din Lumea Araba, in general vorbind totalitarismul care a dominat o mare parte din Planeta noastra in sec. XX si la razboaiele catastrofale ale acestui secol.

Iarasi e foarte interesant, zic eu, ce spunea Napoleon despre bancheri, finantisti:

„When a government is dependent upon bankers for money, they and not the leaders of the government control the situation, since the hand that gives is above the hand that takes. Money has no motherland; financiers are without patriotism and without decency; their sole object is gain.” (subl. mea – sursa: aici)

Incerc sa traduc:

„Cand guvernul este dependent de bancheri pentru bani, ei si nu liderii de guvernamant controleaza situatia, de vreme ce mana care da este deasupra celei care cere. Banii nu au patrie; finantistii sunt fara patriotism si fara decenta; singurul lor obiect este castigul.” (subl. mea)

Si aceasta maxima pare a se potrivi foarte bine zilelor noastre…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Mai 27, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 23 comentarii