Cand incepem sa intelegem cat de mult valoreaza Constitutia si cat de mult valoreaza libertatea!!

Foarte tare!! Unul din cele mai tari articole pe care le-am citit:

Romania Libera

FOTO: Protest Anti-Putin, o adolescență citește Constituția Rusiei în fața forțelor de ordine

„Olga Misik, o adolescență în vârstă de 17 ani, a fost fotografiată citind Constituția Rusiei în semn de protest, devenind un simbol al rezistenței rusești, ne spune The Independent.

„Am vrut doar să le reamintesc că suntem aici cu scopuri pașnice și fără arme” a spus adolescenta.

În fotografie se poate observa o adolescentă singură, așezată cu picioarele încrucișate și înarmată cu nimic altceva decât cu Constituția Rusiei. În spatele acesteia se pot observa forțele de poliție, echipate cu scuturi, bastoane și căști.

Imaginea unui tânăr demonstrant împotriva președintelui Rusiei, care sfidează singur forțele de securitate, pare să devină unul dintre cele mai puternice simboluri de rezistență la autocrația președintelui.

Autorităţile ruse au început luni demersurile legale împotriva protestatarilor care au participat la manifestaţia neautorizată, organizată de opoziţie la sfârşitul săptămânii în centrul Moscovei.

Un important politician din rândul opoziţiei, Ilia Yaşin, care a fost arestat în timpul protestelor, a fost reţinut în custodie pentru o perioadă de zece zile. Interzicerea de către autorităţi a participării acestuia şi a mai multor politicieni din opoziţie la alegerile municipale din capitala rusă, preconizate să aibă loc la 8 septembrie, au determinat organizarea protestului.

„Motivul acestei persecuţii este activitatea mea politică” a afirmat Yaşin.”Sunt un critic stăruitor al preşedintelui [Vladimir] Putin, al primarului [Serghei] Sobianin şi al partidului [de guvernământ] Rusia Unită. Sunt o persoană căreia autorităţile vor să îi închidă gura”, a mai declarat opozantul rus.”

Parerea mea este ca protestele vor continua atat in Rusia cat si la Hong Kong. Lucrul acesta demonstreaza ca era regimurilor opresive a trecut. Ambele regimuri, atat cel din Rusia de azi cat si cel din China, sunt astfel de regimuri: opresoare!! Or, e clar, dupa cat socot, ca oamenii nu vor accepta ca napastuitorii sa-i conduca la nesfarsit. Si iata ca Rusia Unita nu mai e atat de unita, dupa cum putem sa vedem. Partidul lui Putin nu mai uneste Rusia. Dimpotriva: o dezbina!! Asa cum nici Partidul Comunist Chinez nu prea mai uneste China.

In ceea ce priveste Rusia, se vede foarte clar ca oamenii sunt timorati, amenintati de actualul regim, de asta nici nu prea vedem multa lume in strada. Opozitia e puternic persecutata in Rusia iar metodele de intimidare sunt multiple. FSB-ul le stie foarte bine! Dar crima si coruptia vor fi intotdeauna osandite de cetateni si pana la urma cetatenii vor prinde mai mult curaj cand vad ca drepturile si libertatile lor sunt incalcate brutal de un regim antidemocratic si cu fapte pe care le-ai putea caracteriza drept penale!!

Se vede ca in Rusia se dezvolta si o noua viziune fata de cea a regimului Putin. Chiar si in acest mediu impilator, o parte semnifcativa din societate isi exprima dezaprobarea fata de un asemenea regim politic ce conduce de multi ani Rusia. Ceea ce arata ca fenomenul e mai puternic decat banuim. E foarte posibil sa fi ajutat si sanctiunile internationale impuse Rusiei.

Parerea mea este ca, in ciuda persecutiilor, fenomenul acesta protestatar din Rusia nu se va diminua, ba dimpotriva! Regimul Putin si viziunea Partidului Rusia Unita sunt anacronice, creand contradictii in societatea rusa. O viziune de tip comunistoid-securistica nu are cum sa mai prinda, se va estompa pana la urma si va slabi, desigur. De asemenea o astfel de viziune intra in contradictie cu ce vrea o parte insemnata din societatea rusa. Nu trebuie neaparat sa fie majoritara pentru a fi si o parte insemnata, importanta din cetatenii tarii.

Si de asemenea trebuie luat in considerare tineretul, care poate ca doreste sa traiasca intr-o altfel de Rusie, nu ca cea comunista, nici ca cea imperiala si nici in cea a lui Eltin sau Putin. Fara indoiala ca nu intamplator cea care citeste Constitutia in fata fortelor guvernamentale este o tanara de 17 ani. Eu cred ca e vorba de o generatie care nu mai doreste sa accepte valori, daca le putem spune asa, anacronice, a unor timpuri demult apuse, pe care acesti copii nici macar nu le-au cunoscut.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Sugestie pentru cei ce studiaza psihologia sociala…

As dori sa fac o sugestie celor care studiaza psihologia sociala… Vedeti dumneavoastra, unii (si cred ca nu putini) se intreaba ce vrea, de fapt, romanul: capitalism, comunism…? E o intrebare interesanta, fara indoiala…

Dar, ca sa nu o mai lungesc mult, sa spun care ar fi sugestia.

Sunt convins ca avem specialisti buni in psihologie sociala si ar fi foarte interesant sa mearga „pe teren”, cum se spune, de exemplu la Taxe Locale si sa studieze privirea celor care lucreaza acolo… Ar putea fi o tema de cercetare interesanta. Privirea unui om spune multe. Ce am putut eu constata? Pe langa o privire obosita – lucru ce nu ar fi neaparat de dezaprobat pentru ca un om sau mai multi pot fi si obositi -, e vorba de o privire ca si cum s-ar uita la tine, platitor de taxe si impozite, si tu n-ai fi nimic sau, mai bine zis, ai fi o insecta pe care o privesti cu plictis si o oarecare scarba. Daca intrebi ceva, tu esti de vina ca nu stii, ca si cum ar fi trebuit sa fii de specialitate. Nu mai vorbesc de tonul cu care ti se raspunde, un ton monoton de parca ar zice: „ce tot intrebi atata, aia e si dute si plateste!”. Eu stau si ma intreb daca oamenii acestia, care lucreaza acolo, au constiinta faptului ca platitorul de taxe si impozite ce vine acolo e mai mult decat un client: le plateste, din banii lui, salariile si ei, cei care lucraza acolo, sunt in ultima instanta in slujba cetateanului. Nu cetateanul e in slujba lor, ci ei sunt in slujba cetateanului. Unde mai pui ca Guvernul doreste sa le mareasca salariile… Lipsa de respect cu care esti tratat te frapeaza. Inclusiv privirea lipsita de respect care iti este adresata. Nu mai vorbesc de comentarii la adresa actelor pe care le prezinti pe care nu au dreptul nici pertinenta profesionala ca sa le faca. Pe de alta parte constati o unda de tristete… Avem oameni tristi care lucreaza la stat… Asta e un lucru interesant pe care specialistii ar trebui sa-l studieze si sa-l explice. Exista, dupa parerea mea, in aceasta privire o neimplinire, nu numai profesionala, dar o neimplinire in viata…

Te duci sa intrebi ceva si te privesc cu suspiciune. Am fost si am intrebat in urma cu cateva zile un lucru, un lucru marunt. In calitate de platitor de taxe si impozite cred ca am acest drept. M-au privit cu o suspiciune de parca as fi fost suspect. Ma si gandeam dupa aceea: n-am intrat cu un pistol, n-am amenintat pe nimeni, am vorbit cat se poate de politicos. Dupa ce am iesit, dupa cateva minute, m-am simtit terorist, zau asa! 😆 De fapt, nu e de ras. Din privirile lor se vedea ca nu sunt tratat ca un cetatean. Cu drepturi, obligatii si libertati. Nu aratam nici ca ultimul golan, eram barbierit fresh. Imbracat normal. Si atunci imi pun si acum intrebarea: de ce? Stau si ma intreb ce ar fi trebuit sa fac pentru ca sa le castig condescendenta necesara: sa dau spaga sau sa vin imbracat intr-o eleganta tipatoare, cu un ceas de mii de euro pe mana si sa cobor dintr-o masina de peste 100.000 de euro?

Trebuie sa ne dea de gandit ca, la noi, aspectele materiale sunt covarsitor convingatoare. Daca ai bani, esti convingator. Daca arati bine, pari a avea bani, deci plusezi la capitolul convingere. Lucrurile acestea indica o decadere spirituala a poporului nostru. Parca nimeni nu se mai intreaba ca sub aceasta spoiala se poate ascunde prostie, hotie. Nu, bani sa ai, sa arati bine, doar „haina il face pe om”, vorba proverbului…

Sigur, aceste impresii sunt subiective. De aceea ma adresez specialistilor. Ce nu e in regula? In sectorul privat sunt salarii mai mici decat la stat. Insa acolo stii ca cel pe care il ai in fata e un client si trebuie sa-l tratezi ca pe un client de pe urma caruia iti iei salariul.

Pana la urma e vorba de incredere. Or, la noi oamenii nu au incredere in institutiile statului. Vad un primar corupt, precum Oprescu, vad ca trebuie sa platesc mai mult statului, dar nu vad nimic din partea statului, din acel spor, adica acel gradient pe care si statul ar trebui sa mi-l intoarca, sa simt de ce am dat mai mult.

Un politist, din cei care merg pe motocicleta inaintea masinii unui demnitar, a murit cazand intr-o groapa pe carosabil pe cand il escorta pe Gabriel Oprea. Sunt de acord cu parerea exprimata de Ion Tiriac in Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan: pentru ce nu era semnalizata corespunzator acea groapa de pe carosabil? Stiti ca mie si Dvs., stimati cititori, ni se cere sa platim taxe pentru ca o groapa in carosabil sa fie corespunzator semnalizata? Si atunci de ce nu e corespunzator semnalizata? Cum poti sa mai ai incredere in stat – ca de asta e vorba, nu de reactiile emotionale ale oamenilor, care, desigur, sunt firesti – cand tu platesti si vezi groapa nesemnalizata corespunzator, lucru cauzator de accident mortal?

Eu nu doresc neaparat sa acuz pe cineva. Lucrul asta ar fi foarte simplu. Ci intreb: ce se intampla cu noi? De mai multa vreme Romania se afla parca intr-o stare de prostratie, in loc sa apucam taurul de coarne, cum se spune, si sa facem din tara asta una in care sa ne placa sa traim. Milioane de romani au plecat, dezamagiti, prin tari straine, spre zari mai bune. Dar lucrul asta pare sa nu dea de gandit la cineva… Cum poti sa ai incredere intr-un stat care de ani de zile tine in brate intreprinderi neperformante, care produc pierderi imense, pe care le suportam din greu tot noi, dar fara a face ceva, fara a misca macar un deget pentru a le pune pe picioare, pentru a le face performante? Cum poti sa ai incredere intr-un stat in care se da in circulatie, cu surle si trambite, un tronson de autostrada si nu trece anul ca el trebuie inchis pentru ca, de fapt, nu se poate circula pe el?

Si atunci cum poate un astfel de stat sa-i pretinda cetateanului incredere?

Constitutia noastra, Capitolul III – Indatoriri fundamentale, la Art. 54 – Fidelitatea fata de tara, spune asa:

„(1) Fidelitatea fata de tara este sacra.

(2) Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si, in acest scop, vor depune juramantul cerut de lege.”

Or, Romania, la ora actuala, e marcata de o criza de incredere la adresa institutiilor statului. Cred ca trebuie sa recunoastem lucrul asta si sa vedem ce ar trebui facut. Romania nu are, la ora actuala, o conceptie clara despre ce inseamna un cetatean. Cetatenii Romaniei nu sunt respectati de catre propriul lor stat, care nu da doi bani pe ei. Dispretul si aroganta statului fata de cetatean este una din problemele esentiale la noi in tara.

Trist este ca si eu ma simt cugetand in felul urmator: fidelitatea fata de tara este sacra? De ce oare? Ca n-a depins de mine sa ma nasc aici! Oamenilor li se cere fidelitate fata de tara, fara ca la noi sa fie clar ce inseamna a fi cetatean. Fara ca statul sa dea dovada de respect fata de cetatenii sai. Fara ca sa vedem din partea statului ca se imbunatateste ceva. Va dati seama ce ar fi insemnat ca milioanele de romani care au plecat la munca in strainatate sa nu fi avut aceasta posibilitate? La cat s-ar fi cifrat somajul? Ce au vazut romanii din partea statului lor ca sa aiba incredere in el si sa-i datoreze respect? Pe vremea lui Ceausescu au vazut o dictatura care, in final, nu le-a facut viata mai buna, dimpotriva! Iar dupa…? Dupa, ce au vazut? Uitati-va ce au vazut: o coruptie generalizata, inchideri masive de intreprinderi, milioane de locuri de munca pierdute, inrautatirea nivelului de trai… Au vazut Mineriade, ura fata de intelectuali propagata de stat.

Eu cred ca ar trebui sa ne dea de gandit aceste lucruri. Daca le vom intelege, vom intelege si de ce oamenii sunt asa cum sunt, de ce Romania ramane totusi una din cele mai sarace tari din UE. Insa ar trebui sa ne gandim ca astfel de lucruri reprezinta vulnerabilitati, iar parcursul nostru este de acum unul european si nord-atlantic. Lucrul asta ne obliga pentru ca nu se poate sa ramanem intr-o asemenea stare. Sper ca cei care trebuie sa inteleaga aceste lucruri.

Voi face in final o recomandare – iata ce scrie D-na. prof. Lavinia Stan:

Interview with Razvan Chiruta for Suplimentul de Cultura

Se arata ca:

„Interviuri cu cele doua coordonatoare ale colectiei „Studii romanesti“ de la Polirom Romania – eterna tara a deficitului democratic

Razvan Chiruta

Editura Polirom a lansat in aceasta vara colectia „Studii romanesti“, care doreste sa reuneasca, printre altele, volume scrise de profesori si specialisti din strainatate pasionati de cultura romaneasca. Majoritatea lucrarilor, traduceri ale unor carti publicate la edituri din afara tarii, dar si volume redactate direct in limba romana, vor fi furnizate de membrii Societatii de Studii Romanesti (SRS), o organizatie cu patru decenii de existenta in Occident. Coordonatoarele colectiei sunt Lavinia Stan (sefa Departamentului de Stiinte politice al Universitatii „St. Francis Xavier“ din Canada si presedintele SRS) si Irina Livezeanu (profesor de istorie in cadrul Universitatii Pittsburgh din SUA).

Lavinia Stan: Romania pare desprinsa din cartea privind „familismul amoral“

CV-ul dumneavoastra este impresionant, sunteti implicata in foarte multe activitati. Cum de ati acceptat sa coordonati colectia „Studii Romanesti“ de la Polirom?

Colectia reprezinta unul dintre programele prioritare ale Societatii de Studii Romanesti, a carei presedinta sunt. Societatea a fost infiintata in anul 1973 de un grup de profesori si studenti americani pentru care Romania prezenta un interes deosebit – printre ei numarandu-se Jim Augerot, dar si Mircea Eliade. De la inceput, deci, Societatea a reunit atat romani refugiati in strainatate, cat si occidentali atrasi de exotismul acestei tari aflate la portile Occidentului. Editura Polirom este partenera a Societatii de Studii Romanesti in lansarea acestei colectii extrem de oportune. Este o onoare pentru mine sa fiu implicata in acest proiect care sper sa aduca o serie de volume de inalta tinuta intelectuala si rigurozitate metodologica in atentia publicului romanesc, in special a celui universitar. Desfasor multe alte activitati in parteneriat cu alte edituri din afara Romaniei, insa colaborarea la aceasta colectie cu Editura Polirom si istoricul Irina Livezeanu imi da o satisfactie deosebita!

Cat de mare mai este in Occident interesul pentru cultura din Romania?

Colectia a fost constituita intr-un moment foarte oportun, cand Societatea noastra a castigat un numar impresionant de noi membri ce studiaza si predau in numeroase universitati din Romania, Moldova si strainatate. Speram ca in timp sa atragem si mai multi profesori si studenti pasionati de diferite aspecte ale culturii romanesti. Interesul pentru acest gen de studii ramane ridicat, nu numai pentru ca aceasta tara continua sa reprezinte un caz aparte in regiune, dar si pentru ca o noua generatie de analisti s-a ridicat recent. In primul rand, este de notorietate faptul ca Romania inca ocupa o pozitie unica, de neinvidiat, in ceea ce priveste ineficienta guvernamentala, clientelismul si nepotismul politic, polarizarea si fragmentarea excesive, discrepantele sociale, deficientele din sistemul de sanatate, apatia electorala sau partizanatul inutil, ca sa amintim doar unele aspecte. In multe privinte, Romania pare a fi desprinsa din cartea lui Edward Banfield privind „familismul amoral“ si lipsa acuta de capital social, identificate de el in anii ’50 in comunitatile italiene de langa Bari, in Puglia. In Romania, toate aceste tare tin primele pagini ale ziarelor aproape in fiecare zi, indicand un serios deficit democratic local. De ce procesele politice raman atat de contorsionate si risipitoare de energii, care este contributia factorilor de decizie politica si a electoratului larg la aceasta stare de fapt, care sunt efectele de lunga durata si care ar putea fi eventualele remedii – toate aceste intrebari transforma Romania intr-un caz interesant de analiza politica, sociologica, economica si culturala. Numarul de carti, studii si articole publicate pe aceste teme dovedeste tocmai acest interes constant. In al doilea rand, in ultimii ani s-a ridicat o noua generatie, formata din profesori universitari si specialisti guvernamentali care si-au inceput carierele in ultimii zece ani in Romania sau in afara ei. Analizele care ating probleme relevante studiilor romanesti s-au multiplicat, iar multe dintre aceste contributii sunt semnate de membri ai noii generatii. Colectia lansata de Societatea noastra, in colaborare cu Editura Polirom, incearca sa faca disponibile publicului romanesc unele dintre aceste studii, cele care consideram ca se remarca prin excelenta.

Colectia foloseste ca „metoda de evaluare blind peer review pentru a selecta manuscrise de cea mai inalta calitate, redactate intr-un stil accesibil“, dupa cum se precizeaza in prezentarea acesteia. Ce inseamna concret respectiva metoda de evaluare, in termeni pe intelesul cititorului nespecialist?

Calitatea manuscriselor selectate este evaluata printr-un proces foarte similar – as putea spune chiar identic – celui folosit de colectiile propuse de edituri de circulatie internationala din strainatate. Autorii pun la dispozitia editorilor colectiei fie manuscrisul complet, fie un capitol in forma finala insotit de o propunere detaliata care prezinta argumentul principal al volumului, contributia sa la literatura deja existenta, avantajele fata de alte studii similare publicate recent, alaturi de o explicatie privind audienta careia i se adreseaza. Sa nu uitam ca, in cele mai multe cazuri, manuscrisele pe care colectia noastra le are in vedere sunt traduceri in limba romana ale unor volume deja publicate de edituri de prestigiu international. De aceea, dosarul inaintat de autori catre editorii colectiei deseori include si recenzii (sau extrase din acestea) publicate in reviste de specialitate. Ambitia noastra este sa aducem in fata publicului romanesc titluri apreciate de o comunitate academica mai larga decat cea strict din Romania. In multe privinte, aceasta comunitate internationala este mai exigenta – asta pentru ca, de exemplu, universitarii romani considera normal sa discute cazul Romaniei, insa acest lucru nu se intampla in strainatate, unde selectarea Romaniei trebuie sa fie „vanduta“ drept o operatiune interesanta teoretic si riguroasa metodologic. Acest argument nu este usor de construit atunci cand Romania este cantarita in comparatie cu alte tari, unde accesul la informatie poate este mai lesnicios, limba mai accesibila si analizele deja existente mai bogate. Aceasta perspectiva te obliga sa pui sub semnul intrebarii locurile comune si afirmatiile larg acceptate si uneori sa le recunosti ca nefondate.

De ce ati ales, pentru primul volum publicat in cadrul colectiei, cartea lui Roland Clark Sfanta tinerete legionara. Activismul fascist in Romania interbelica?

Desi oarecum intamplatoare, selectia s-a dovedit de bun augur. Colectia a fost lansata anul acesta cu doua titluri publicate aproape simultan. Traducerea cartii lui Roland Clark a fost trimisa prima la tipar, de aceea a aparut inaintea cartii celuilalt istoric, Vladimir Solonari. Ne bucuram ca studiul semnat de tanarul istoric Clark, o analiza de mare rigoare si finete, a lansat colectia noastra pe piata romaneasca. Speram ca titlurile publicate in viitor se vor ridica la aceeasi inaltime si vor oferi publicului romanesc exemple de analiza de prima mana, fondata pe perspective si teorii considerate a fi de ultima ora pe plan international.

Colectia „se adreseaza specialistilor, dar si publicului larg interesat de istoria si cultura romana“. Care este linia de echilibru pentru a ajunge la cele doua categorii de public? Va intreb pornind de la prejudecata ca ceea ce ii atrage pe specialisti poate sa nu fie suficient de atractiv pentru publicul larg.

Volumul lui Clark exemplifica poate cel mai stralucit modul in care vrem sa echilibram aceste doua deziderate. Colectia ramane pana la urma academica, dar ea se adreseaza unui public mai larg decat cel format strict din specialistii domeniului in care titlurile s-ar incadra formal ca modalitate de abordare teoretica. Nu vom publica nuvele, volume vulgarizatoare sau manuale, dar nici teze de doctorat pedante sau texte scrise intr-un jargon impenetrabil, ale caror argumente pot fi doar ghicite, niciodata evaluate cu adevarat. Volumul cu care colectia a debutat anul acesta demonstreaza cu claritate faptul ca o cale de mijloc poate fi gasita, fara a periclita in vreun fel integritatea si acuitatea argumentului. In multe privinte, diferenta dintre publicul larg si cel academic tine intr-adevar de prejudecata mai mult decat de realitate. Granitele dintre cele doua grupuri sunt mult mai fluide decat se sugereaza deseori. Si dumneavoastra, si eu facem parte din publicul larg, atunci cand rasfoim o carte de sociologie, spre exemplu. Autorul trebuie sa-si prezinte mesajul, argumentul intr-un stil clar si inteligibil si pentru cei mai putin familiarizati cu cadrele teoretice folosite in acel domeniu. Altfel nu il vom intelege. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa scrie pentru roboti sau pentru un public neversat si sa prezinte un argument ce ignora nevoia de rigurozitate in organizare, structura, interpretare si metodologie. Daca ne pierdem in publicul larg atunci cand citim carti scrise de alti specialisti, suntem experti in domeniile noastre. Personal, nu stiu nici un politolog care doreste sa se adreseze numai unui public limitat – cele mai bune carti in domeniul meu sunt scrise intr-un limbaj accesibil, dar nu simplificator. Fondul si forma merg mana in mana, din punctul meu de vedere, amandoua fiind importante.

Read all at: http://www.suplimentuldecultura.ro/index.php/continutArticolNrIdent/Interviu/10769 „

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol si o rog pe aceasta cale pe D-na. prof. Lavinia Stan sa vina cu articole mai ample pe blog, acest minunat mod de comunicare al ideilor! Multumesc anticipat!

Traian Basescu – despre revizuirea Constitutiei

Iata, pe scurt, ce propune Presedintele:

Mediafax:

Băsescu: Preşedintele să aibă imunitate, pentru că trebuie să ramână un pilon de stabilitate. Vezi declaraţiile preşedintelui cu privire la revizuirea Constituţiei

In Romania Libera doua articole pe aceasta tema:

Image via Wikipedia

Constituţia, după Băsescu

si

Băsescu reia ideea revizuirii Constituţiei. Se va ajunge la un Parlament unicameral cu 300 de parlamentari? VEZI aici proiectul de revizuire a Constituţiei

Pozitia PSD:

PSD: Modificările propuse de Băsescu la Constituţie transformă România în stat poliţienesc

Update

Iata un editorial foarte interesant din Gandul, semnat Rodica Ciobanu:

Constituţia după Băsescu – muniţie electorală pentru PDL 

Iata ce se arata:

„PDL are noroc cu preşedintele Traian Băsescu. Cum se apropie alegerile, acesta pune pe tapet o iniţiativă cu impact popular, menită să dirijeze traficul electoral spre magistrala portocalie. În 2009, a declanşat referendumul pentru reducerea numărului de parlamentari, chiar în ziua scrutinului prezidenţial, asigurându-şi, astfel, un avantaj incorect în raport cu ceilalţi candidaţi. Acum, a venit cu proiectul de revizuire a Constituţiei, dându-i partidului de guvernământ un os legislativ de ros, în speranţa că va mai pune pe sine, până la anul, puţină carne.

 Multe din modificările propuse de preşedinte, deşi generează controverse şi unele sunt considerate neortodoxe, ar putea fi pe placul majorităţii populaţiei.” (subl.mea)

si, in final:

” Având încă majoritate în legislativ, PDL se va grăbi să-l aducă în dezbatere, chiar dacă ştie că sunt slabe şanse să fie adoptat. Mişcările sunt calculate în aşa fel încât să ţină trează atenţia publicului. Opoziţia, dacă nu colaborează, riscă să piardă puncte electorale, fiindcă nu dă deloc bine, de pildă, să prezume că averile sunt dobândite legal, când o mulţime de aleşi şi bugetari sus-puşi se lăfăie în mai mult decât au câştigat.Luminoasa proiecţie pedelistă se întunecă, totuşi, pe alocuri: este greu să mai crezi în bunele intenţii ale unui partid, care a îndatorat România pe zece ani, are cei mai mulţi aleşi acuzaţi de corupţie şi voinţa populară, exprimată deja printr-un referendum, a uitat-o pe drum .„

Recomand citirea intregului editorial!