„Am văzut răspunsul pe care l-a dat Excelența Sa Doamna Michele Ramis, Ambasadoarea Frantei la București, inițiativei autorităților române de a-i pune la dispoziție traducerea, în limba engleză, a amendamentelor la legile justiției, pentru o mai bună informare și am rămas stupefiat de lipsa crasă de bun simț a acesteia, de lipsa ei de pregătire și acțiune diplomatică. Esti prostănacă doamna ambasadoare? Crezi ca noi nu știm că aveți în ambasadă persoane care cunosc limba română? Traducerea v-a fost pusă la dispoziție de persoane care, în afară de faptul că cunosc foarte bine limba română, sunt și specialișiti în domeniul dreptului în general și a celui pernal în special. Așa ca traducerea lor a fost și în spiritul legii, nu numai în litera legii”, a scris Dumitru Iliescu pe pagina de Facebook.
Acesta insistă în continuare s-o numească pe ambasadoare „prostănacă” și amenință cu o scrisoare publică în care va vorbi despre fapte de corupție în care ar fi fost implicate firme franceze.
„Eu știu că nu există pădure fără uscături și ca urmare și Franța își are uscăturile ei, dar nu mă gândeam că pot să trimită la București, un ambasador selecționat tocmai dintre acestea. Sau poate doamna ambasadoare și-a pierdut între timp bunul simț și acum se comportă ca un om fără diplomație, fără jenă, plin de grobianism. Sau poate este prostănacă! Dacă și-a pierdut bunul simt, o putem ajuta noi să și-l regăsească, dar dacă este prostănacă, nici mama natură nu mai poate îndrepta situația. Rămâne doar ca Guvernul Frantei să o retragă de la București și să trimită un ambasador adevărat , profesionist și inteligent. Știu că nu este frumos să te adresezi în acest mod unei doamne , dar singura modalitate de a-i răspunde, la obrăznicia sa, este acest limbaj si de aceea fac, pentru prima dată, excepție de la regulă. Dacă vrea respect, să respecte! Ea ne vorbește nouă despre corupție, când corupția în Franța este în floare? Au avut mai mulți politicieni de rang înalt, în frunte cu Președintele Frantei, ministrul de interne, sefi de partide politice, acuzați și judecați pentru corupție. Companiile lor au exportat corupția în România, mituind decidenții noștri politici pentru a câștiga contracte prin care ne-au devalizat bugetul, cu sute de milioane de euro. Dacă doamna ambasador dorește, am să îi pun la dispoziție acțiunile ilegale, de mare corupție, derulate în România de aceste firme, printr-o scrisoare deschisă. Am să-i dau și numele politicienilor și oamenilor de afaceri corupți din Franța. Să nu mai facă ea pe lupul moralist că ne-am săturat! Să meargă în Franța și să facă sugestii, Parlamentului Franței, cum să amendeze legile justiției în țara ei. Noi nu avem nevoie de asemenea sfaturi, din partea unor indivizi lipsiți de profesionalism și de bun simț….!!!”, a mai scris fostul șef SPP.
Reacția fostului șef al SPP din vremea lui Ion Iliescu a venit după ce Ambasada Franței a precizat că dispune de propriile servicii de traducere, în contextul în care Florin Iordache a transmis joi textul tradus în limba engleză al celor trei legi care vizează domeniul Justiției.
„Ambasada Franței în România urmărește cu atenție ansamblul evoluțiilor legate de reforma justiției, inclusiv discuțiile din cadrul societății românești și dispune de propriile servicii de traducere în acest scop”, se arăta într-un răspuns al misiunii diplomatice.”
112 nu inseamna Big Brother!
Am vazut interventia D-lui. Basescu la Realitatea, fostul Presedinte ridicand o problema importanta: daca STS ar avea echipamentul necesar pentru a detecta cu o precizie remarcabila de unde s-a sunat la 112 am avea, s-ar crea, in opinia dansului, un Big Brother. Care ar putea spiona telefonul mobil al oricaruia de pe teritoriul Romaniei si si-ar putea insusi, pe cale de consecinta, date cu caracter personal, violand astfel viata privata a oricarui om. Atunci s-ar pune, opina fostul Presedinte, problema increderii cetateanului in stat, in institutiile statului, intr-o institutie precum STS. Dar, mai demult, tot Basescu – daca nu ma insel, era pe atunci Presedintele tarii – avertiza: „Asta e un stat mafiot!”.
Cu alte cuvinte: poti sa ai incredere in acest stat? Poti sa ai incredere in Mafie?
Cam asta dorea, mi se pare, sa spuna fostul Presedinte.
In primul rand trebuie respectata Constitutia. In al doilea rand ideea cu „Big Brother” trebuie respinsa intrucat nu e constitutionala si nici eficace.
Politicienii nostri sunt inca tributari unor conceptii comuniste si securiste formate pe vremea Dictaturii Ceausescu. In primul rand ar trebui sa se trezeasca si atunci ar constata ca dictatura comunista a apus de multa vreme in Romania si ca traim acum in sec. XXI, iar ei nu par a se putea lesne adapta unor asemenea realitati.
Incercarea unui Guvern de a-si spiona proprii cetateni este sortita de la bun inceput esecului. Eu nu inteleg de ce e atat de greu de inteles lucrul asta cand avem un exemplu istoric in fata: Revolutia din 1989 si caderea regimului comunist al lui Ceausescu.
Ceausescu asta si vroia: un sistem de tip Big Brother, spionarea convorbirilor telefonice ale oamenilor obisnuiti, microfoane in casa fiecarui cetatean al tarii daca se poate si chiar a incercat sa faca asa ceva nu neaparat prin punerea de microfoane in casa fiecaruia – operatiunea ar fi fost destul de costisitoare pentru bugetul statului – dar prin informatorii Securitatii si turnatoriile la Securitate precum si cu ajutorul telefoanelor (dar mai putin – nu cred ca dispunea de o asemena tehnica pe vremea aceea), stiut fiind faptul ca numarul celor care lucrau in si cu Securitatea, furnizand informatii despre unul sau altul, despre colegii de serviciu sau vecinii de bloc, de apartament etc era suficient de mare pentru a se crea network-ul de rigoare.
Si ce s-a ales din tot sistemul asta? PRAFUL SI PULBEREA!! Inclusiv din Ceausesti, el si ea. Asa ca un astfel de sistem de tip Big Brother nu este si nici nu poate fi eficace si conduce pana la urma la prabusirea regimului, posibil printr-o reactie extrem de violenta a cetatenilor, dar nu numai.
Ci trebuie inteles ce este eficace si normal, lucruri pe care le cer si cetatenii pe buna dreptate: daca cineva suna la 112 sa poata fi indentificata cu o foarte buna precizie locatia si telefionul, dar fara sa existe un Big Brother – totalmente nedemocratic, desigur, si ineficient pana la urma – prin care sa fie astfel spionati toti cetatenii.
Pana la urma – trebuie aratat si acest aspect – daca politicienii nostri nu inteleg ce trebuie si ce nu trebuie sa faca ar trebui sa stie un lucru: se deschide posibilitatea s-o sfarseasca precum Ceausescu. Si nu cred ca Ceausescu s-a gandit vreodata ca va avea un astfel de sfarsit. Dar pana la urma, trebuie rasi de pe fata pamantului si inlocuiti cu altii care inteleg. Pentru ca acest stat mafiot, de care vorbea Basescu, nu poate fi suportat si tolerat la nesfarsit de catre cetateni. Se poate ajunge intr-o situatie critica si nu e de gluma cu asta!! Eu as dori sa se evite o asemenea situatie. Iar cu intelepciune s-ar putea evita o asemenea mersatura, cred eu nedorita, a lucrurilor.
Politicienii nostri trebuie sa inteleaga ca Romania face parte din NATO si UE, face parte dintr-o lume libera si democratica. Vad ca unii au aplecare spre Rusia, altii sunt admiratori ai Chinei. Insa cetatenii nostri doresc un stat de drept functional, democratie, libertate si nicidecum regimuri totalitare precum in Rusia sau China, sau a prelua de acolo metode si de a le implementa aici, ca nu se potrivesc si nici nu se pot potrivi cu ce e aici. Iar daca politicienii, in inconstienta lor, fac astfel de lucruri, oamenii, cetatenii acestei tari le vor respinge.
A intrat pe urma Cozmin Gusa, care a spus, dar cu alte cuvinte, acelasi lucru ca si Basescu. Ca daca va veni un securist la conducere, precum Basescu, atunci o lege Big Brother va fi pusa in aplicare. Ca sa nu avem varianta asta trebuie sa vina unul cu constiinta civica, adica cu alte valori decat cele securistice. Acelasi lucru spun: ce am spus si mai sus: noi facem parte si asta vor si cetatenii tarii dintr-o lume libera si democratica. In tarile in care exista astfel de sisteme nu exista nici libertate si nici democratie. Am atins aceasta problema intr-o postare recenta in care citam un articol din Evenimentul Zilei: „Urmărit oriunde mergi și orice faci! China, pe punctul de a deveni visul lui Stalin, Hitler și Mao, la un loc” – exact acelasi lucru se poate spune si despre Big Brother : „visul lui Stalin, Hitler și Mao, la un loc”, or asa ceva nu mai are nimic in comun cu valorile noastre, ale cetatenilor romani. Asta trebuie in primul rand sa inteleaga TOTI politicienii nostri. Tara asta nu e nici Rusia si nici China, nici nu suntem in aliante cu ei. Noi nu putem adopta masuri specifice unor regimuri totalitare intr-un regim democratic cum e al nostru. Noi nu putem vicia regimul nostru bazat pe libertate si democratie cu idei ce tin de totalitarism. Si care NU au succes nici acolo!!
Cred ca ati vazut masivele proteste de la Hong Kong.
Aceste proteste sunt impotriva comunismului.
Ele se pot extinde si in alte foarte mari orase din China.
Se poate da si exemplul Venezuelei, desigur. Am vazut cu totii, cred, ce proteste sunt si in Rusia impotriva regimului totalitar al lui Putin, cum e respectata acolo libertatea individului, adica deloc. In Romania nu avem un astfel de regim si nici nu avem de ce sa ne inspiram dintr-un astfel de regim, din masurile pe care asemenea regimuri opuse celui de la noi, opuse democratiei le iau impotriva propriilor cetateni.
Va fi razboi?
Observ ca la noi nu se prea comenteaza chestiuni de politica externa, toata lumea fiind preocupata de viitoarele alegeri prezidentiale ce vor avea loc recent. Toata lumea comenteaza despre cine va fi candidatul din partea unuia sau a altuia dintre partide si, pe buna dreptate, cam toata lumea e cu ochii pe PSD: cine va fi candidatul PSD pentru alegerile prezidentiale?
Numai ca eu as dori in aceasta postare sa mai vorbim si despre ce se intampla prin lume. Mai exact spus: despre Iran. Tensiunea in Golful Oman si in Stramtoarea Ormuz au ajuns la un nivel fara precedent odata cu capturarea de catre Iran a unui petrolier britanic ca masura pentru retinerea unui petrolier iranian in Stramtoarea Gibraltar de catre britanici la inceputul lunii iulie a.c., suspectat de livrare de petrol pentru Siria incalcand astfel sanctiunile internationale impotriva Damascului. Romania libera ne da o informatie foarte interesanta: „Strâmtoarea Ormuz este tranzitată de o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea”.
Daca actiunea britanicilor a fost una in concordanta cu legislatia internationala, Teheranul, „foarte furios”, a decis sa raspunda cu aceasta masura unilaterala, violand legile internationale ale navigatiei. Britanicii au recomandat tutror navelor sale civile sa evite Stramtoarea Ormuz si au avertizat cu o replica „robusta” impotriva Teheranului.
Fara indoiala ca Stramtoarea Ormuz este de mare importanta strategica, iar Iranul a blocat practic accesul dintre Golful Persic si Golful Oman pentru orice fel de nava civila, nu neaparat petroliera.
Consecinta acestor stari de lucru, dupa ce am vazut joaca de-a cine a doborat drona cui, este ca prezenta militara americana si britanica in zona respectiva a crescut considerabil.
Va fi razboi?
Am inteles ca a fost si un al doilea petrolier retinut de catre autoritatile iraniene si care circula sub pavilion liberian. Inteleg ca acela a fost eliberat.
Sultanatul Omanului incearca o mediere intre parti, greu de spus, foarte greu de spus daca va reusi…
Situatia pare foarte simpla, dar este extrem de periculoasa.
De la retragerea Statelor Unite din Acordul Nuclear cu Iranul situatia tinde catre un razboi. De fapt, retragerea din Acordul Nuclear – acord international si care reprezenta o reglementare internationala pe care Iranul ar fi trebuit s-o respecte, Iranul acceptand acest Acord – inseamna ca vrei sa rezolvi problema Programului Nuclear Iranian altfel decat pe cale diplomatica. Astfel, SUA a trimis nave militare in zona, a inasprit sanctiunile la adresa Iranului. Retragerea din Acordul Nuclear a starnit o disputa intre SUA si UE… Pe 7 iulie 2019 Iranul a anuntat ca a inceput sa creasca imbogatirea uraniului peste limita agreata in Acord de 3,67%. Toata problema e ca Iranul sa fie impiedicat sa obtina arme nucleare, dar ayatolahul Ali Khamenei spunea ca, in Iran, armele nucleare sunt interzise prin religie si ca nu are legatura cu discutiile nucleare. Pe 14 mai 2019 ayatolahul Ali Khamenei spunea: „Noi nu cautam un razboi, nici ei de asemenea. Ei stiu ca nu e in interesul lor”.
Gandindu-ma la Iran, mi se pare ca sunt doua ramificatii principale: una: Rusia – Turcia si cealalta: China. Chestiunea e ca se poate ajunge la o coliziune in Stramtoarea Ormuz si la un razboi. Mondial. Problema este extrem de serioasa.
Pe ce se bazeaza siguranta Iranului in actiunea pe care a intreprins-o? Pentru ca Iranul nu ar putea rezista prea mult in cazul unui atac din partea SUA si Marii Britanii. Am putea ghici usor: in special pe sprijinul Rusiei dar si al Chinei. Iranul este un aliat al Rusiei, are o colaborare cu Rusia in ceea ce priveste Programul sau nuclear. Kremlinul a si anuntat recent ca orice atac asupra unui aliat al Rusiei va fi intepretat ca un atac asupra Rusiei si Rusia va raspunde corespunzator. In acest context se ridica problema securitatii la Marea Neagra, tinand cont si de anexarea ilegala a Crimeii de catre Federatia Rusa. Lucru ce presupune o intarire considerabila a intregului flanc estic al NATO. Tot in acest context Germania si Rusia par a intari relatiile bilaterale, dupa ce Rusia a anexat Crimeea, interesul partii ruse fiind, potrivit agentiei RIA Novosti, ca Berlinul sa renunte „la vectorul anti-rusesc din ultimii ani”. Rusia, in schimb, ramane ostila Statelor Unite. De altfel, cu cateva zile in urma, seful diplomatiei de la Kremlin, ministrul de Externe Serghei Lavrov, declara intr-un interviu publicatiei ruse „Argumentî i Faktî” ca „are dubii în ceea ce priveşte faptul că relațiile ruso-americane se vor ameliora, în viitorul apropiat”, nu considera ca deprecierea acestor relatii e din vina partii ruse si ca „suntem dispuşi să lucrăm cu răbdare pentru refacere”, dar „acest lucru este posibil pe baza egalității și a unui respect reciproc, cu condiţia respectării obligatorii a intereselor părţii ruse”.
Daca Dl. Lavrov ne vorbeste despre „condiţia respectării obligatorii a intereselor părţii ruse”, iata ce spune articolul din RIA Novosti dedicat evenimenutlui din Germania si citat de G4Media (am pus trimiterea la sait mai sus):
„În toamna anului 2010, Vladimir Putin, în postul de prim-ministru, a participat la un forum economic organizat de ziarul german „Süddeutsche Zeitung”. Tot atunci în amintita publicație a apărut un articol de-al său, care conținea propunerea referitoare la crearea „marii Europe”, ca un spațiu integrat economic comun. Ideea s-a dovedit atât de interesantă și de atractiv prezentată – „de la Lisabona la Vladivostok” –, încât despre ea continuă să vorbească și acum. Faimoasa formulă a fost citată și de Angela Merkel în 2016, an foarte dificil pentru relațiile bilaterale ruso-germane.”
In asemenea conditii, se pune, desigur, problema cum se va pozitiona Germania in cazul unui conflict militar in Stramtoarea Ormuz dintre SUA si Marea Britanie, pe de o parte, si Iran de cealalta parte. Care va fi pozitia Turciei?
La noi nu s-a prea vorbit, dar tensiunile dintre SUA si Iran in Stramtoarea Ormuz dateaza de mai multa vreme. Iata un articol din 2011 al RFI: „Strâmtoarea Ormuz, cea mai nouă dispută pe axa Teheran – Washington”. Iranul a amenintat inca de atunci ca va inchide stramtoarea drept represalii fata de proiectul occidental de inasprire a sanctiunilor impuse Iranului. Articolul citat arata: „Washingtonul a pus în gardă Teheranul încă de miercuri, afirmând că „închiderea strâmtorii nu va fi niciodată tolerată”. O punere în gardă respinsă deîndată de iranieni, care s-au arătat însă vigilenţi faţă de presupusa prezenţă în regiune a unui mare portavion american. Trebuie spus că, din cauza dimensiunii strategice a chestiunii petrolului, americanii menţin în zona Golfului Persic o puternică prezenţă militară, în particular flota a V-a, cu baza în Bahrein.” si specifica: „Prin strâmtoarea Ormuz tranzitează între o treime şi 40% din traficul maritim petrolier mondial. Pe lângă Iran, al doilea producător din cartelul OPEC, prin Ormuz „iese în lume” parţial şi aurul negru produs de Arabia Saudită, Kuweit, Irak şi Emiratele Arabe Unite, dar şi majoritatea gazului lichefiat produs de Qatar. În caz de înăsprire a sancţiunilor, Iranul şi-ar putea pierde circa un sfert din capacităţile sale de producţie, lucru pe care, evident, preşedintele Mahmoud Ahmadinejad nu-l va accepta niciodată.”. Iata ca, totusi, iranienii par decisi sa puna in practica amenintarea de acum 8 ani… Iar un esec diplomatic de deblocare a acestei situatii s-ar putea solda cu un razboi.
Dar iata ca un articol datat 19 iulie 2019 din The New York Times ne informeaza ca fostul Presedinte iranian, Dl. Ahmadinejad, intr-un interviu acordat publicatiei The Times, vineri, propunea un dialog direct intre cele doua natiuni. Cu o zi in urma, ministrul iranian de Externe a declarat la New York ca doreste o discutie directa cu senatorii americani avand in grafic criza izbucnita de catre Statele Unite prin retragerea din acordul nuclear cu Iranul. Ultima parte a acestui articol din The New York Times e antologica:
„“Mr. Trump is a man of action,” Mr. Ahmadinejad told The Times. “He is a businessman and therefore he is capable of calculating cost-benefits and making a decision. We say to him, let’s calculate the long-term cost-benefit of our two nations and not be shortsighted.”
Mr. Ahmadinejad appears to have greater faith in Mr. Trump’s wisdom than might seem to be justified by other diplomatic negotiations the president has undertaken. Further, there are competing factions in the Iranian government, just as there are in Mr. Trump’s administration, and internal politics on each side could upend even the possibility of talks.
But Mr. Trump, like Mr. Obama before him, has been right in recognizing the value of talking directly with one’s adversaries. His administration long ago jettisoned the diplomatic protocol against direct talks with North Korea and the Taliban, and it now has the chance to make another grand overture. Mr. Trump raised just that possibility last month, at a signing ceremony for yet another round of sanctions against Iran’s leaders.
“I think North Korea has a phenomenal future. And I think Iran also has a phenomenal future,” Mr. Trump said. “I think a lot of people would like to see them get to work on that great future.”
Maybe the future is no longer fiction. It’s time to get to work.”
Ideea unui dialog bilateral SUA-Iran in privinta problemelor si disputelor aparute de la Revolutia Islamica din 1979 incoace intre cele doua tari e una foarte interesanta. Insa mie nu imi e clar cum vede conducerea religioasa a Iranului acest aspect. Pentru ca ayatolahul Ali Khamenei „are o asa de mare autoritate politica incat ar starni invidia monarhilor persani. Are cuvantul final in tot”, cum spune un cercetator in Istoria Iranului – aici articolul din The Independent despre Liderul Suprem Iranian.
Pana acum, pozitia D-lui. Trump a fost una de retinere de la folosirea fortei, lucru care s-a vazut si in cazul acelei drone americane doborate de iranieni: Trump a anulat in ultimul moment o lovitura militara impotriva Iranului. Daca conducerea laica a Iranului pare a fi dispusa la dialoguri directe cu SUA, conducerea religioasa a Iranului, suprema din cate putem constata intrucat il da pe Liderul Suprem, ramane ostila Statelor Unite si, cred, mult mai putin dispusa la dialog… E clar ca o astfel de conducere religioasa, dictatoriala in Iran, nu poate fi indepartata decat prin forta armata. Totusi, daca inteleg eu bine, ea este sustinuta de catre o mare parte a populatiei iraniene. O schimbare ar insemna o schimbare a paradigmei Revolutiei Islamice din 1979. Pentru ca e greu de crezut ca autoritatea dictatoriala a conducerii religioase ar putea deveni ceva mai flexibila in relatiile cu Statele Unite. Ramane totusi de vazut ce demersuri diplomatice se vor face in continuare si cu ce rezultate.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Simbolistica totalitarismului
Ceea ce am putut vedea cu totii la televizor, cum acea procuroare tara un copil luat cu forta, cu mascatii, are o simbolistica ce initial m-a dus cu gandul – nu stiu de ce, dar asta a fost primul gand ce mi-a venit in minte – la dictaturile sud-americane din anii ’70!!
Era o cauza civila. Procuroarea nu avea ce cauta acolo. S-a dispus o perchezitie, s-au adus mascatii, dar asta a fost un pretext pentru a lua copila de 8 ani de la asistentii maternali care aveau grija de ea si de care fetita se atasase. Asistenti maternali care au dorit s-o adopte, dar au fost amenintati de catre managerul de caz s-o lase mai moale, altfel li s-ar desface contractul de munca.
A fost o decizie cu cantec a Curtii de Apel Craiova, dupa ce, la fond, adoptia catre familia de romano-americani a fost respinsa. Am inteles ca legea spune ca trebuia sa vina un executor judecatoresc sa puna in practica decizia Curtii de Apel, NU o procuroare. S-a intamplat pe dos. Mai mult decat atat, daca fetita nu dorea sa mearga catre parintii adoptivi ar fi trebuit consiliata – trei luni, daca am inteles bine – de catre un psiholog si daca nici atunci, dupa consilierea psihologica, nu ar fi vrut ar fi trebuit luat totul de la capat, in nici un caz si sub nicio forma fortat copilul sa mearga unde nu doreste.
Au aparut informatii noi care arata ca in perioada legala de intalnire si acomodare cu familia care a adoptat-o, copila de 8 ani NU a dorit sa mearga la cea familie, iar cei de la Directia Copilului – sper sa nu gresesc – au scris in raport ca exista o compatibilitate cat se poate de buna cu cei care vor s-o adopte. Adica au mintit, nu?
Nu voi da curs aici speculatiilor potrivit carora fetita ar fi fost adoptata pentru a sluji drept banca de organe. Nu spun ca nu ar trebui verificata aceasta informatie. Ar fi CUMPLIT sa se adevereasca!!
Spun doar ca toate lucrurile astea si ceea ce am vazut la televizor te trimit cu gandul la totalitarism. Nu doar un copil poate fi tarat cu forta, ilegal si impotriva vointei lui, de catre un procuror, ci oricarei persoane i se poate intampla asa ceva. Chiar si unei persoane adulte. In acest caz a fost reactia puternica a opiniei publice. Insa sa ne gandim ca pot fi abuzuri strigatoare la cer si care sa nu starneasca, totusi, astfel de reactii emotionale. Aici a fost vorba de un copil. Dar daca ar fi fost vorba de un adult?
Fara indoiala, ceea ce i s-a intamplat acestei fetite de numai 8 ani e aiuritor. Spun asta pentru ca nu ma gandeam ca voi ajunge sa vad in Romania intamplandu-se asa ceva. Ganditi-va, o copila de 8 ani inconjurata de gorile si de o procuroare care a tarat-o cu forta si a bagat-o intr-o masina, ca si cum biata fetita era o infractoare. Neindoios, e socant sa vezi asa ceva!! Insa chestiunea este cu mult mai grava. Pentru ca – stau si ma gandesc – daca si unui adult i se intampla asa ceva? A muta un om dintr-un loc in altul, ilegal si impotriva vointei lui, eu nu cred ca are vreo legatura nici cu democratia, nici cu statul de drept si nici cu libertatea. Indubitabil, este izbitor sa vezi asa ceva din partea institutiilor Statului Roman!!
Priveam la televizor stirile si am avut la un moment dat o senzatie de greata si de disconfort, nu neaparat din cauza caldurii. E foarte cald in Bucuresti zilele acestea. Dar nu caldura era de vina pentru starea neplacuta pe care am resimtit-o. Ci ceea ce s-a intamplat, ceea ce vedeam la televizor!! A fost o stare neplacuta de nesiguranta pe care am resimtit-o in calitate de cetatean roman, aceea a unui stat care devine abuziv cu proprii cetateni. Ca oricarui cetatean i se pot incalca in mod totalitar drepturile de catre acest Stat fara ca sa aiba norocul unei reactii, fie aceasta si emotionala, din partea opiniei publice. Pana la urma, banalizarea raului, cum spunea cineva, conduce la obisnuinta cu el si la o lipsa de reactie din partea celorlalti cetateni, din partea societatii pentru ca, oricum, e inutil sa mai ai o atitudine, indiferent care ar fi aceasta, datorita starii de deznadejde pe care o resimt oamenii.
Ceea ce este de asemenea socant, foarte socant e faptul ca, probabil, nici pe vremea lui Ceausescu nu s-ar fi incalcat atat de brutal legea din partea autoritatilor statului. Fortarea unei adoptii prin incalcarea legii in mod brutal, ne mai tinand cont de nimeni si de nimic, cum as putea s-o calific decat ca fiind de sorginte neototalitara? Pentru ca in felul asta se poate incalca, spre exemplu, si dreptul de proprietate si orice fel de drepturi si libertati. In numele unui asa-zis stat de drept. In numele, nu-i asa, valorilor europene!! O asemenea monstruozitate, iata, e posibila in Romania!!!
Sa nu mi se spuna mie ca multime mare de copii sunt abandonati in Romania si ca Statul, saracu’ de el, nu mai pridideste cu atatia copii pe care nu doreste nimeni sa-i adopteze… Mi-e greata!! Si atunci care e, oare, solutia? Sa se incalce drepturile si libertatile cetatenilor! Sa rezolvam, dom’ne, odata problema asta spinoasa!! Eu stau si ma intreb daca cei care sustin astfel de lucruri, care au o astfel de logica, nu cumva doresc reinvierea totalitarismului in Romania!! Nu cumva totalitarismul este solutia, panacaceul la gravele si tulburatoarele probleme cu care se confrunta tarisoara? Nu cumva pentru asta s-a vrut instituirea in Romania a ceea ce s-a numit intr-o epoca recenta drept Republica Procurorilor? Si nu cumva ceea ce am vazut zilele acestea este consecinta unei astfel de republici?
Limbaj
La noi in tara se petrece ceva care nu cred ca e prea in regula. Cuvintele pe care le rostim pot avea o anumita simbolistica. Puterea de a sugera a unui cuvant poate fi foarte mare si stim asta mai ales din poeziile de dragoste. „Esti frumoasa si te iubesc!” – stilul e prea frust, rudimentar. Se pot gasi si alte cuvinte prin care sa exprimi un astfel de lucru, o astfel de stare emotionala, astfel de sentimente si un poet, mai ales unul de geniu, le gaseste. „O sole mio, sta nfronte a te!” 🙂 . Nu spune nimic despre iubire, nu-i spune simplu, banal ca e frumoasa, ci ca „soarele straluceste din fata ei!” 🙂 .
Cu riscul de a va dezamagi, sa lasam celebra cantoneta napolitana si sa vedem cum se exprima Rares Bogdan!
Rareș Bogdan s-a dezlănțuit! Avertisment fără precedent : „Ai grijă la crocodili și șobolani”
Se arata ca:
„Rareș Bogdan s-a dezlănțuiti. Europarlamentarul liberal a lansat un avertisment fără precedent imediat după desemnarea noului șef al PNL București. Violeta Alexandru a fost câștigătoare, aceasta fiind susținută de președintele partidului, Ludovic Orban.
A fost ședință cu scântei la PNL București. Deși a fost susținut de sute de membri, Rareș Bogdan nu a avut nicio șansă să preia filiala liberală din București. Violeta Alexandru a fost susținută de Ludovic Orban și a reușit să câștige. Rareș Bogdan i-a transmis acesteia un mesaj de bun venit. I-a spus să aibă grijă la crocodilii și șobolanii din Capitală.
‘Trebuie sa aiba un ciocan invelit in catifea’, a mai zis Rares Bogdan despre Violeta Alexandru, dupa ce peste 600 de membri PNL Bucuresti l-au propus pe acesta la sefia PNL Bucuresti dar Ludovic Orban a preferat-o pe Violeta Alexandru.
„Nu cred ca e cazul sa ma uit la niciun fel crocodili si sobolani. O sa fiu un om asumat, capabil sa ia decizii, care stie ce are de facut. Orice proiect care duce la risipa banilor din Bucuresti din cercul PSD va beneficia de cea mai dura opozitie din partea noastra”, i-a raspuns Violeta Alexandru lui Ludovic Orban.”
Uitati-va ce limbaj! Evident, nu-i vorba despre animalul numit crocodil si nici despre cel numit sobolan. Cu astfel de nume de animale au fost denumiti oameni – Rares Bogdan nu a specificat la modul exact la cine se refera. „Trebuie sa aiba un ciocan invelit in catifea”…
Eu l-as intreba amical pe fostul moderator care si-a castigat o uriasa notorietate la Jocurile sale de Putere gazduite de Realitatea TV: „Rares, tu chiar vrei instituirea unei dictaturi in Romania?”. Deci pornind de la exprimarea sa simbolica, as fi ajuns la intrebarea frusta. Caci ce altceva ar putea sa exprime, sa simbolizeze o astfel de exprimare? Cu atat mai mult cu cat e imprecisa: cu alte cuvinte, oricare om din tara asta poate fi un „crocodil si/sau un sobolan”, oricare om din tara asta poate fi, cu alte cuvinte, „dusmanul poporului”. Daca Rares Bogdan ar fi specificat la cine se refera – chiar cu riscul de a fi dat in judecata – ar fi fost mult mai cinstit si exprimarea nu ar fi avut chiar o nuanta totalitara, ar fi fost parerea lui despre respectivul sau respectiva. Dar o exprimare imprecisa de felul acesta, in care negativul – exprimat prin numele celor doua animale – nu e precizat ci lasat sa se inteleaga ca exista in societate conduce la concluzia ca oricine poate fi sau poate ajunge, dupa modelul patentat de Revolutia Franceza si de Stalin, un „crocodil si/sau un sobolan”. Oricarui om i se poate pune o astfel de eticheta negativa si poate fi gratulat cu astfel de adjective animaliere, care exprima frica si dezgustul. Si atunci „trebuie sa ai un ciocan”, dar nu oricum, ci unul „invelit in catifea”, ca sa le dai in cap, sa-i omori!! Atunci de ce sa ne mai mire represiunile sangeroase din statele totalitare? Pentru ca si acolo s-au gasit „crocodili si sobolani” care au trebuit a fi indepartati din societate. Cum? Cu ajutorul unui ciocan. Invelit in catifea. Si sa nu uitam propaganda stalinista cum ca toate erau bune, frumoase si de dorit in regimul sovietic, asta fiind catifeaua care ascundea CIOCANUL!!
Si stau si ma intreb: cum e posibil ca un om care dezavueaza Rusia si regimul sovietic, si pe cel al lui Putin, elegant ca un oligarh rus, de altfel, un om care dezaproba, condamna comunismul, cu crimele sale si mai ales un om cult cum se pretinde el a fi, sa vorbeasca in astfel de termeni? Eu n-am auzit asa ceva nici la Miron Cozma!! Cred ca nici Salazar nu a indraznit sa se exprime in astfel de termeni!!
Eu va propun sa vedem cum e intr-un stat unde sunt, nu-i asa, foarte multi „crocodili si sobolani” si, pe cale de consecinta, nu-i asa, „trebuie sa ai un CIOCAN”!! „Invelit in catifea”, desigur.
Urmărit oriunde mergi și orice faci! China, pe punctul de a deveni visul lui Stalin, Hitler și Mao, la un loc
„China se transformă într-un stat totalitar veritabil, în care individul nu are cum să scape de ochiul partidului comunist
Cea de-a 30-a comemorare a masacrului studenților care manifestau în favoarea democrației în piața Tiananmen, în 1989 (în 4 iunie) a fost o bună ocazie pentru a evalua sofisticarea extremă a cenzurii pe care o exercită, astăzi, Partidul Comunist Chinez (PCC), sub conducerea președintelui Xi Jinping.
Evident, și astăzi, în China, evocarea „incidentului din 4 iunie” este riscantă pentru orice chinez, regimul interzicând orice aluzie la ceea ce s-a întâmplat în Tiananmen.
Mai ales pe Internet, aflat sub controlul Partidului Comunist Chinez, care exercită o cenzură riguroasă, via Administrația chineză a cyberspațiului (CAC), înființată în 2014, notează Gatestone Institute.
În 2017, CAC a adoptat un ansamblu de directive care prevedeau că toate platformele Internet care produc sau distribuie informații „ să fie administrate de o echipă numită de PCC”.
Aceste platforme trebuiau să fie „aprobate” de către birourile de informații și Internet ale autorităților naționale sau locale ”iar angajații lor trebuiau să primească o formare și certificare din partea guvernului central”.
Freedom House, care evaluează anual libertatea Internetului în 65 de țări, clasifică China pe ultima poziție în indexul Freedom on the Net din 2018. Reporteri Fără Frontiere , care clasează180 de țări în funcție de libertatea presei, poziționează China pe locul 177 anul acesta. Doar Eritreea, Coreea de Nord și Turkmenistan sunt pe poziții mai joase decât China.
Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ), care enumeră jurnaliștii închiși, a constatat că ,în 2018, nu mai puțin de 47 de jurnaliști au fost închiși în China. Dar, având în vedere „cenzura exercitată de către autorități”, aceasta este doar o estimare, spune CPJ. Numărul lor ar putea fi mult mai mare.
Odată cu apropierea unor comemorări „sensibile”, cum ar fi Tiananmen, au fost blocate întregi site-uri web. Din aprilie, cu mult înainte de aniversarea Tiananmenului, Wikipedia a încetat să mai fie disponibilă în toate limbile. Din 2015, Wikipedia în limba chineză este blocată în China. De multă vreme și Google, Facebook, Twitter și Instagram.
Începând dn ianuarie, PCC a pus în practică un dispozitiv de represiune. În 3 ianuarie, CAC a anunțat pe site-ul său că o nouă campanie va fi lansată contra „informaților negative și dăunătoare” care circulă pe Internet. Noțiunea „informații negative și dăunătoare” este, de fapt, un mixer în care se poate include tot ce în ochii Partidului este „violent, fraudulos, vulgar, abuziv, superstițios, amenințător, zvonistic sau senzațional”, precum și orice are legătură cu „jocurile de noroc” sau cu propagarea „stilului de viață inadecvat” provenit din „culturi decadente”. CAC a prevenit: „comportamentele ilegale nu vor fi tolerate iar autorii lor vor fi sever pedepsiți.
În China, cenzura, grație noilor tehnologii, a atins cote de precizie incredibile. Ea este folosită și pentru reprimarea libertății religioase.
Thomass F. Farr, președintele Religious Freedom Institute, a descris, în noiembrie 2018, în Congresul american, că, în China, represiunea religioasă este „tentativa cea mai sistematică și cea mai brutală de preluare a controlului comunităților religioase, de la Revoluția culturală a lui Mao”.
Ca în toate regimurile comuniste, începând cu cel din URSS, ideologia partidului nu a tolerat nici un concurent. Or, religiile au fost mereu în cătarea despoților totalitari precum Hitler, Stalin și Mao.
Brutala represiune religioasă și culturală a tibetanilor durează de peste 70 de ani în China. Dar și creștinismul a fost considerat dușman al Republicii Populare Chineze, mai ales în perioada Revoluției culturale (1966-1976), când practicile religioase au fost interzise iar unii preoți creștini aruncați pentru ani buni în închisori.
China a închis bisericile, a înlăturat crucile și a înlocuit imaginile lui Iisus cu drapelul național și cu portrete ale președintelui Xi Jinping. Prezența copiilor în biserici a fost oprită.
În septembrie 2018, China a închis cea mai mare biserică protestantă „neoficială” din Beijing, biserica „Zion”. În decembrie 2018, Wang Yi, pastor al bisericii protestante Early Rain, a fost arestat împreună cu soția sa și inculpați pentru și soția sa pentru „incitare la activități subversive”, riscând 15 ani cu închisoarea.
Un alt preot a fost arestat în aprilie 2019. Potrivit unui document confidențial publicat de Bitter Winter, China pregătește un val de represiune contra bisericilor creștine care au legături cu comunități religioase străine.
Acțiunile Partidului Comunist Chinez constau și în a face campanii contra creștinismului în scolile din China, unde elevii sunt puși să jure că vor rezista credințelor religioase și unde profesorii sunt îndoctrinați „pentru ca învățătura lor să fie conformă cu linia politică justă”.
Pentru a reprima mai bine religia sau a cenzura mai bine libertatea de expresie, Partidul a optat pentru hight-tech. În provincia Xinjiang, minoritatea musulmană uigură trăiește sub supraveghere totală: în fiecare sat, stradă, moscheee sau școală, o rețea de camere de supraveghere este omniprezentă. Porți de acces sunt instalate la intrările în orașe sau sate, dotate cu sisteme de recunoaștere facială.
În 2018, China instalase deja 200 de milioane de camere de supraveghere iar Partidul prevede instalarea a 626 de millioane până în 2020.
Obiectivul Chinei ar fi acela de a realiza o „platformă coordonată de operațiuni mixte” care să integreze date din camerele de supraveghere, fiecare cu software de recunoaștere a feței, numere de carduri de identitate, date biometrice, numerele de înmatriculare și informații privind proprietatea asupra vehiculelor, datele privind sănătatea, planificarea familială, dosarele bancare și juridice, orice rapoarte privind „activități neobișnuite” și orice alte date relevante care pot fi colectate la cetățeni, cum ar fi practica religioasă și călătoriile în străinătate. Cu alte cuvinte, China realizează visul lui Stalin, Hitler și Mao: un stat totalitar impecabil, structurat prin tehnologie digitală, în care individul nu va avea șansa de a scăpa de privirea partidului comunist.”
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Vreau sa vad lucruri concrete!
Departe de mine sa contest importanta Summitului celor Trei Mari de la Bucuresti. Si eu cred ca e un lucru extrem de pozitiv faptul ca Bucurestiul gazduieste acest Summit, fapt ce contribuie la cresterea vizibilitatii si importantei Romaniei pe plan international. Este o lovitura de PR, cum se spune, foarte buna.
Nu cred ca are rost sa pun aici articolele pe care le-am citit si pe care, cu siguranta, cred, le-ati lecturat si Dvs., stimati cititori ai blogului. Insa ceea ce am constatat eu este ca se folosesc foarte multe vorbe pentru a descrie acest Summit, iar, pe de alta parte, limbajul folosit de distinsii analisti, dar si de catre participantii la Summit, este cumva, daca se poate spune asa, cel „de lemn”, care aproape ca te adoarme cu monotonia sa binecunoscuta. Intentia mea nu este ca sa critic neaparat acest lucru. Ci sa arat cum mi se pare mie acest lucru. Si anume ca nu prea vedem lucruri concrete. Am inteles, sunt idei, sunt – asa se zice – strategii, sunt proiecte pe hartie, cum se spune. As dori sa vad ca se concretizeaza ceva. As dori sa vad finantari concrete din partea BERD si BEI, din partea Comisiei Europene.. Prin finantari concrete inteleg ca se dau bani pentru imediata punere in practica a proiectelor. Daca nu toate – inteleg ca nu se poate, ca nu putem merge de-a valma, cum se spune -, dar macar cateva, sa vad ca se incepe.
Se folosesc foarte multe vorbe, dar vedem extrem de putine (chiar deloc?!) proiecte care sa se concretizeze intr-un orizont de timp rezonabil.
Acest Summit are si o dimensiune de business. Daca asa stau lucrurile, as dori sa vad, la sfarsitul acestuia, care vor fi proiectele ce se vor concretiza impreuna cu finantarea de rigoare. Cu alte cuvinte: proiectul asta, finantat de banca X, cu incepere din data de, termen de predare in data de, proiectul cutare, la fel, finantat de BEI, sa zicem, porneste in data de, termen de realizare pana in data de, si tot asa cu inca vreo doua trei proiecte. Macar sa vedem 4-5 proiecte care sa aiba finantare clara cu data de incepere clara si data de finalizare clara. Ca sa fiu eu si mai clar, sa dau un exemplu concret: un proiect de realizare a unei autostrazi Gdansk-Constanta – finantat de, sa zicem, BERD, cu data de incepere stabilita clar si de finalizare, la fel, clar. Altminteri tare ma tem ca ramanem, in continuare, la un nivel abstract de interconectivitate. Si vom avea, de fapt, discutii abstracte, in care operam cu notiuni abstracte, fara o valoarea practica.
Totusi, in Declaratia Comuna vedem un inceput si speram ca initiativele si proiectele sa se concretizeze in scurt timp. As dori sa vad, in acest sens, pana la urmatorul Summit progrese concrete si mai putine vorbe. Europa de Est are nevoie de dezvoltare, nu de vorbe goale si ar fi bine sa constientizam mai mult lucrul asta. Pentru ca sa realizam cu adevarat asa ceva este imperios necesar sa ne miscam repede!!
De asemenea este de notat si de apreciat sprijinul Statelor Unite, reafirmat prin mesajul Presedintelui Donald Trump. Lucru ce se constituie intr-o premisa importanta a succesului I3M. De asemenea putem vorbi de sprijinul Comisiei Europene. De aceea eu cred ca aceasta Initiativa ar trebui sa se transforme rapid intr-o poveste de succes, care sa contribuie cu adevarat la dezvoltarea Estului Europei si la reducerea decalajelor fata de tarile dezvoltate din Vest.
Un lucru important l-a aratat Jean-Claude Juncker si trebuie sa deschidem un articol Mediafax:
Jean-Claude Juncker şi-a arătat, la Bucureşti, îngrijorarea faţă de viitorul UE: Am impresia că Europa începe să rămână fără suflare
Se arata ca:
„Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat marţi, la Palatul Cotroceni, unde participă la Summitul celor Trei Mări, că Europa începe „să rămână fără suflare” pentru că nu respiră cu cei „doi plămâni, de est şi de vest”.
„Europa trebuie să respire cu doi plămâni, de Est şi de Vest. Dacă acest lucru nu se întâmplă, Europa rămâne fără suflare şi am impresia că Europa noastră începe să rămână fără suflare, aşa ca trebuie să punem accent pe cooperare, să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”, a declarat, marţi, la Palatul Cotroceni, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
Juncker i-a cerut preşedintelui României, Klaus Iohannis, să încurajeze „noi căi de comunicare între cei doi plămâni” ai continentului.
„Domnule preşedinte, sprijnim Iniţiativa celor Trei Mări şi vă încurajăm să deschideţi noi căi de comunicare între cei doi plămâni ai continentului, dar şi între Nord şi Sud”, a precizat preşedintele Comisiei Europene.
La rândul său, şeful statului, Klaus Iohannis a declarat că trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală.
„În cadrul acestei iniţiative ne-am propus să prioritizăm transportul, energia şi piaţa digitală. Am avut dreptate, deoarece aici este cea mai mare oportunitate de a dezvolta interconectivitatea. Cred că este un potenţial pe care putem şi ar trebui să îl exploatăm pe deplin, în strânsă cooperare cu partenerii din comunitatea euro-atlantică şi instituţiile financiare europene şi internaţionaantici”, a afirmat, preşedintele marţi la Palatul Cotroceni, în discursul său din cadrul sesiunii plenare a summit-ul iniţiativei cel Trei Mări.
Preşedintele Klaus Iohannis găzduieşte, marţi, la Palatul Cotroceni, cel de-al treilea Summit al Iniţiativei celor Trei Mări, la care participă preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, nouă preşedinţi de stat, dar şi Secretarul Energiei din SUA, Rick Perry.
Marţi are loc Sesiunea Plenară a Summitului, moderată de preşedintele Klaus Iohannis.
Ulterior, şeful de stat român va susţine declaraţii de presă, alături de preşedintele Croaţiei, Kolinda Grabar-Kitarović, de prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki, şi de Rick Perry, Secretarul Energiei al SUA.
Iniţiativa celor Trei Mări este o platformă politică flexibilă şi informală, la nivel prezidenţial, reunind cele 12 state membre ale Uniunii Europene aflate între Marea Baltică, Adriatică şi Marea Neagră – Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Primele două Summituri ale Iniţiativei au avut loc la Dubrovnik, în 2016, şi Varşovia, în 2017.”
Poate pentru prima data Jean-Claude Juncker face, in mod public, o distinctie clara intre Europa de Vest si cea de Est, referindu-se la acestea ca la cei doi „plamani” ai Uniunii Europene. Ideea te duce cu gandul la deja celebra formula, a „Europei in doua viteze”. Si iata ca acum, poate pentru prima data, s-a spus care sunt cele doua viteze: Europa de Vest si Europa de Est (fosta comunista). Spune ca trebuie „să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”. Cu alte cuvinte, in prezent, nu avem o limba comuna ” pentru Est şi pentru Vest”. N-am mai auzit spus atat de clar lucrul asta. Cred ca e pentru prima oara – sa ma corectati daca gresesc – cand Dl. Juncker spune, in mod transant, aceste lucruri. Absolut de acord cu ce a afirmat Dl. Iohannis si anume ca „trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală”. Cresterea competitivitatii si sporirea dezvoltarii Europei de Est e un element strategic necesar pentru a evita o falie economica si sociala intre aceasta si Europa de Vest. Fara indoiala ca o Uniune Europeana fracturata in felul acesta nu e de dorit – cred ca asta a si dorit sa sublinieze Dl. Juncker. Daca potentialul enorm al Europei de Est ramane neexplorat si nevalorificat falia aceasta se va adanci, efectele vor fi cat se poate de nocive pentru intreaga Uniune Europeana. Cuvantul de ordine si noul concept lansat la Bucuresti de catre Dl. Juncker, in relatiile europene Est-Vest, este cooperarea. Semn ca la acest capitol lucrurile nu stau deloc intr-un mod fericit. Dar in ceea ce priveste Romania, tara noastra trebuie sa ia masuri serioase si responsabile pe plan intern in vederea dezvoltarii sale durabile. In caz contrar tindem catre un esec. Dezvoltarea infrastructurii este pilonul de baza al I3M, de aceea ar trebui, daca dorim intr-adevar sa avem succes, sa mergem in concordanta si sa punem accent, pe plan intern, pe dezvoltarea infrastructurii de transport, energetice, digitale. Nu prea se vede si nu prea am vazut, cel putin in ultimii 10 ani un asemenea lucru, dimpotriva situatia s-a inrautatit pe anumite componente (ca sa dau doua exemple: infrastructura rutiera, de cale ferata). Lucrurile ar trebui reparate si nu e tarziu pentru asta. Astfel de Forumuri sunt, fara teama de a gresi, binevenite. Mai trebuie sa vedem si efortul propriu pentru realizarea unor obiective atat de ambitioase.
Initiativa celor Trei Mari (I3M) este un lucru deosebit de serios, pentru ca este, de fapt, vorba de dezvoltarea Europei de Est, printr-un efort comun al statelor participante, care ar trebui sa se realizeze cu succes. Distonanta intre politicile interne si ceea ce se discuta – proiecte, politici – la un asemenea forum ingreuneaza daca nu chiar fac imposibil succesul.
Pe de alta parte, ma gandesc la faptul ca organizam, cu succes, Summituri si Forurmuri internationale, ceea ce, desigur, nu-i rau. Insa nu valorificam. Spre exemplu, daca va mai amintiti, a avut loc la Bucuresti in urma cu vreo 5 ani Forumul economic China-Europa Centrala si de Est. Stau si ma intreb daca am valorificat, in interesul tarii noastre, o relatie economica cu China. Si daca da, cat am valorificat? Noi tot semnam declaratii comune privind „aprofundarea cooperării bilaterale în noile circumstanţe” – observati cat de abstract suna! – dar nu valorificam mare lucru. Spre deosebire de polonezi, care cu mult mai putine vorbe si gesturi emfatice au valorificat intr-un mod cat se poate de pragmatic o relatie cu China in privinta constructiei de autostrazi.
Cam la fel par a suna lucrurile si la acest Summit. Repet, nu-i neg deloc importanta. Doar ca tare imi e ca totul se va reduce la organizarea acestuia cu succes si nimic mai mult. In rest, lucrurile vor balti ca si pana acum, fara sa vedem ceva concret. Ca se concretizeaza ceva in interesul tarii noastre.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Despre cum vor fi relatiile dintre SUA si Coreea de Nord in noul context international…
Daca ar fi sa privim lucrurile din punct de vedere geografic, uitandu-ne la harta politica a lumii vom observa ca, prin marimea suprafetei sale, Rusia pune o problema geopolitica deosebit de complexa.
Este vecina si cu Uniunea Europeana dar si cu Coreea de Nord.
Fac o mica paranteza pentru a remarca un lucru ce a trecut neobservat de catre analistii nostri: marea deosebire dintre alegerile din SUA si cele din Rusia. In SUA a fost vorba de o competitie politica in adevaratul sens al cuvantului, inclusiv in interiorul celor doua mari partide: Democrat si Republican.
In Rusia stiam, fara teama de a gresi, dinainte rezultatul: Putin va castiga, cum s-a si intamplat, cu o majoritate zdrobitoare. Nici n-are importanta cu cat pentru ca era de la bun inceput extrem de clar ca acea majoritate nu poate fi decat zdrobitoare.
In SUA au fost diferente dintre votul popular si cel al electorilor. Tot felul de picanterii! 🙂
In Rusia n-a existat nicio diferenta: Putin a castigat alegerile cu o majoritate zdrobitoare, lucru ce-l puteam anticipa si cu un an inaintea acestor alegeri. Niciun fel de surpriza. Niciun fel de picanterie!
Interesant ce se intampla in Europa, mai exact spus in Marea Britanie, dupa Brexit. Afacerea Skripal a tensionat la maximum relatiile dintre Marea Britanie si Federatia Rusa. Este vorba de o tensiune nemaintalnita in relatiile bilaterale britanico-ruse de la caderea Cortinei de Fier incoace, dar indraznesc sa spun ca nici pe vremea comunismului n-au fost parca relatii mai proaste intre Londra si Kremlin cum sunt cele de acum.
„Gazul peste foc” a fost turnat: e vorba de moartea in conditii suspecte a omului de afaceri rus Nikolai Gluskov, ce avea azil politic in Anglia. Politia britanica a deschis o ancheta de omor in cazul lui Gluskov.
Sigur, banuiala cea mai mare e ca Putin isi executa adversarii politici din strainatate. Insa ceea ce s-a intamplat a tensionat nu doar relatiile britanico-ruse, dar si pe cele ale UE si NATO cu Rusia. Pentru ca, in cazul Skripal, se interpreteaza ca ar fi fost vorba de un atac cu arme chimice pe teritoriul britanic. Theresa May a reactionat imediat, la unison cu Donald Trump. De asemenea expulzarea a 23 de diplomati rusi din Londra si masura de retorsiune simetrica anuntata de Putin arata o evidenta deteriorare a relatiilor diplomatice. De asemenea Administratia de la Kremlin a anuntat ca „nicio mass-media britanica” nu va mai activa pe teritoriul Rusiei in cazul in care postul Russia Today va fi inchis in Marea Britanie.
Trebuie spus ca, desi UK inca mai e in Uniunea Europeana, dar sa zicem ca ar fi iesit deja din UE, deteriorarea relatiilor britanico-ruse inseamna o deteriorare a relatiilor dintre Uniunea Europeana, Statele Unite pe de o parte si Rusia, pe de alta parte. Deci lucrul acesta priveste in mod direct atat UE cat si SUA pentru ca atat relatiile dintre UE si Rusia, cat si cele dintre SUA si Rusia se deterioreaza, ca sa fiu si mai clar.
Putin a castigat recentele alegeri din Rusia, desi Opozitia sustine ca au fost comise foarte foarte multe nereguli. In Rusia putinista lucrul asta, ca au fost comise mii de nereguli, e lipsit de importanta. Noi trebuie sa luam lucrurile asa cum sunt si sa intelegem ca pana in 2024 va fi la putere regimul Putin. Din pacate, trebuie sa ne asteptam la o escaladare a conflictelor dintre Rusia si Occident. Iar lupta asta politica si diplomatica se va da in Europa. Nu doar in UK, dar si in Uniunea Europeana. In Statele Unite se ancheteaza in continuare amestecul Rusiei in recentele alegeri prezidentiale si se asteapta, in continuare, o comportare similara din partea Rusiei.
Se observa usor ca regimul Putin se bazeaza pe crime.
De aceea e foarte important cum vor gandi politica externa Statele Unite, Presedintele Trump.
La granita cu Rusia, in Extremul Orient, se afla Coreea de Nord. SUA are nevoie in regiunea respectiva de state aliate. Avem pana acum doua state aliate in mod sigur cu SUA: Japonia si Coreea de Sud. Insa SUA si Presedintele Trump are o relatie buna cu Pekinul, cu Presedintele Xi Jinping. Iar aceasta relatie buna trebuie sa fie una de durata. Cu China n-ar fi mari probleme in a cultiva o relatie buna vreme mai indelungata. SUA are nevoie de sprijin, inclusiv diplomatic, mai ales ca aceste tari sunt toate in proximitatea Rusiei.
De aici rezulta ca SUA va cauta sa dezvolte o relatie de prietenie si cooperare chiar cu Coreea de Nord. A fost deja stabilit ca Presedintele Trump si cel nord-coreean, Kim Jong-un, se vor intalni undeva prin luna mai 2018. Coreea de Sud a aranjat detaliile; intr-un fel era cat se poate de firesc pentru ca e vorba de acelasi popor, au aceeasi limba. Chestiunea e ca relatiile dintre SUA si Coreea de Nord trebuie sa se destinda mult mai mult. Coreea de Nord NU trebuie sa cada in sfera de influenta a Rusiei!! E foarte posibila si o reunificare a Coreii. Sanctiunile la adresa Coreii de Nord, in cazul unei intelegeri dintre SUA si Coreea de Nord, se vor ridica imediat. Nu asta e problema… Chestiunea e ca si fara sanctiuni economice Coreea de Nord nu poate evolua economic decat daca va purcede la reforme. Evident, SUA nu va obliga Coreea de Nord sa faca reforme daca aceasta tara nu doreste. Interesul SUA este sa aiba bune relatii cu Coreea de Nord si sa mentina stabilitatea in zona. Totusi, e clar ca suntem intr-un nou context politic si Coreea de Nord ar trebui sa inteleaga ca e necesar sa inceapa sa faca reforme. Spre exemplu, China le-a facut si a reusit sa progreseze cu adevarat. Parerea mea e ca ar fi si companii sud-coreene, japoneze interesate sa patrunda pe piata din Coreea de Nord. Chiar si americane, evident. Insa de asemenea e clar ca nu poti obliga Coreea de Nord sa faca reforme si nici nu stim daca e pregatita sa le faca.
Insa primul pas in construirea unei bune relatii cu Coreea de Nord mi se pare ca ar fi acela de a schimba perceptia acestei tari asupra SUA. Cu alte cuvinte SUA nu trebuie sa mai fie perceputa de catre Coreea de Nord ca un dusman. Daca Coreea de Nord, in cazul denuclearizarii totale, va cere garantii de securitate din partea SUA, atunci SUA ar trebui sa le acorde. Insa lucrul asta ar crea o situatie cu totul noua in Coreea de Nord, un lucru pe care nord-coreenii nu l-au vazut niciodata si poate ca nici n-au indraznit vreodata sa se gandeasca la asa ceva. Cat de pregatita e Coreea de Nord pentru asta? Existenta unor baze NATO in Coreea de Nord sau, chiar direct, baze militare americane e un lucru posibil, inclusiv instalarea in aceasta tara a unui Scut Antiracheta. Dar exista, desigur, numeroase posibilitati de a asigura securitate Coreii de Nord.
Ce se intampla? Nu mai suntem – e cat se poate de clar – in 1953… Pe de alta parte, Coreea de Nord, dat fiind caracterul regimului de acolo, se teme in cazul izbucnirii unui razboi in lumea asta. Pana acum n-au avut loc discutii bilaterale cu SUA, la nivel inalt. Ei nu stiu la ce pot sa se astepte din partea Statelor Unite, chiar in cazul in care, daca ar incepe un razboi mai amplu, sa nu zic unul mondial, Doamne fereste, n-ar ataca pe cineva. Ei se tem ca SUA ar putea sa actioneze militar impotriva lor, ca sa distruga regimul stalinist de la Phenian. Fara indoiala, aceasta stare de tensiune nu place nimanui, nu mai vorbesc de tarile din regiune. De aceea discutiile cu Presedintele Kim Jong-un sunt cat se poate de necesare si Dl. Trump n-a gresit deloc grabind aceasta intalnire.
Aceasta intalnire trebuie sa aiba loc cat mai repede si trebuie sa fie piatra de temelie pentru un viitor tratat de pace dintre cele doua Corei, punandu-se capat situatiei penibile ce dateaza din 1953 si pana in zilele noastre.
Ar fi o mare victorie diplomatica a SUA. Si e in interesul SUA sa aiba un ascendent in regiune. De asemenea si in interesul tarilor din regiune sa aiba relatii bune cu SUA. Ar fi un mijloc prin care s-ar realiza o disuasiune diplomatica la adresa Rusiei.
Atata vreme cat e mai greu ca SUA sa ajunga cu Iranul la o intelegere, e cat se poate de necesar ca sa ajunga la o intelegere benefica ambelor parti cu Coreea de Nord. Lucrul acesta e posibil si ar evita escaladarea tensiunilor in regiune. De asemenea ar fi o lovitura diplomatica data Rusiei!!
Realegerea lui Putin trebuie sa ne puna in garda. Ceea ce s-a intamplat la aceste alegeri prezidentiale e un semn cat se poate de prost. E vorba despre distrugerea democratiei in Rusia. In acest context trebuie intarita democratia in UE si SUA. Ambitiile dictatoriale ale lui Putin si nostalgia sa deplasata pentru Uniunea Sovietica pot determina actiuni deosebit de ostile fata de Occident, cum a fost ceea ce s-a intamplat in Anglia, in cazul Skripal. Dar ne putem astepta chiar si la mult mai mult… E foarte dificil, in aceste conditii, sa contruiesti o relatie diplomatica normala cu o tara precum Rusia, care e condusa de un astfel de regim. Asta e principala dificultate. Sa luam, spre exemplu, cazul Skripal: el a afectat deja relatia Rusiei cu UK. Insa prin ricoseu afecteaza cat se poate de negativ si relatia Kremlinului cu Berlinul, pentru ca Berlinul, oricata deschidere ar avea fata de Rusia, NU poate trece peste asa ceva. Or, in asemenea conditii nu poti sa contruiesti o relatie diplomatica normala cu Rusia. Uniunea Europeana se vede intr-o dificultate majora din acest punct de vedere. Iar realegerea D-lui. Putin nu va face, din pacate, decat sa sporeasca aceasta dificultate. Nu se vede niciun semn din partea D-lui. Putin, al regimului domniei sale, ca lucrurile ar putea sta altfel ci, dimpotriva, ne asteptam la o incordare a relatiilor dintre Occident si Rusia.
Ramane de vazut cum va juca SUA din punct de vedere diplomatic in Orientul Mijlociu.
Un articol interesant de pe Fox News in legatura cu alegerile din Rusia – aici.
Situatia internationala. Amenintari de securitate
Fara indoiala sunt multe subiecte de actualitate interesante si poate ca v-ati fi asteptat sa scriu despre vizita lui Frans Timmermans la Bucuresti sau despre cresterea tarifelor la importurile de otel (25%) sau aluminiu (10%) in Statele Unite.
Insa tot atat de important, daca nu si mai important, este sa ne facem un ragaz spre a privi la ce se intampla in lume si la zonele periculoase, care pot determina conflicte, inclusiv militare, majore. Deci sa vedem ce zone am putea indentifica:
- Ucraina si Rusia,
- Siria – un razboi civil interminabil si ciocnirea unor interese geopolitice substantiale,
- Iran si Arabia Saudita. Rivalitatea dintre ele. Lumea Siita si cea Sunnita,
- Coreea de Nord
Dupa cum se vede, avem 4 zone ce insemnaneaza 4 problematici de securitate care nu trebuie ignorate si subestimate. La acestea 4 se adauga inca doua aspecte ce nu pot fi trecute cu vederea:
- Politica interna si externa a SUA,
- Situatia din Uniunea Europeana
Lucrurile sunt, desigur, complicate. Iar ceea ce observam este o recrudescenta a amenintarilor venite dinspre Federatia Rusa, care a anuntat ca detine o arma teribila, capabila sa strapunga orice scut antiracheta si sa loveasca Florida!!! Deci o provocare indreptata in mod clar spre Statele Unite. De asemenea se observa o intensificare a tensiunilor dintre SUA si Coreea de Nord. SUA a anuntat ca poate sa loveasca Coreea de Nord in cazul in care aceasta isi continua dezvoltarea arsenalului nuclear, capabil de a lovi Statele Unite. Deci constatam ca doua tari – Rusia si Coreea de Nord – ameninta explicit Statele Unite. Notam si faptul ca Ucraina a facut public si a avertizat tara noastra cu privire la faptul ca serviciile Federatiei Ruse planuiau incendierea a doua scoli romanesti din Ucraina, atentat dejucat de serviciile ucrainene.
De asemenea conflictul intern din Siria lasa in urma o lunga si urata dâră de morti si distrugeri. E un conflict ce poate degenara, Doamne fereste, intr-unul mult mai amplu. Iar rivalitatea dintre Iran si Arabia Saudita destabilizeaza, desigur, Orientul Mijlociu.
Mi se pare ca e prima data de la sfarsitul Razboiului Rece cand observam intensificarea tensiunilor pe plan international.
De notat e si propunerea facuta de curand ca Presedintele Chinei sa fie ales pe viata.
Cum raspunde Lumea Libera la astfel de provocari? Pentru ca mie mi se pare ca avem o situatie ce nu e corespunzatoare fata de aceste amenintari cat se poate de reale.
Spre exemplu in SUA, scriam in postarea trecuta despre atentatul recent din Florida si despre recrudescenta fara precedent a violentelor cauzate de armele de foc, in special cele de asalt, in ultimii trei ani. Am avut un nou caz si mai recent in Georgia unde un profesor s-a inchis intr-o clasa si a tras cu arma in geamul ferestrei, dar fara sa faca victime. Raspunsul Administratiei de la Casa Alba a fost unul de genul: „Tara arde si baba se piaptana”. Parca nimeni de la Casa Alba nu-si pune serios problema ca astfel de atentate pot fi orchestrate de servicii speciale straine, ostile SUA, in scopul diseminarii terorii in societate, a demoralizarii populatiei, a reducerii increderii populatiei in stat, in Casa Alba. Pe mine raspunsurile si masurile de gaga venite de la Casa Alba m-au nemultumit profund! De asemenea miscarile de la Casa Alba nu sunt in masura sa-ti dea un sentiment de siguranta, spre exemplu stirea potrivit careia consilierul pe probleme de securitate Gen. Lt. H.R. McMaster ar putea pleca de la Casa Alba pana la sfarsitul lunii. Sau nepotismul practicat de Donald Trump – un exemplu este Jared Kushner, ginerele Presedintelui, care nu are security clereance, din cate am inteles, dar e langa Presedinte si te intrebi daca are totusi acces la informatii clasificate secret sau strict secret. De asemenea, nu stim ce competente are si nu putem fi siguri daca e potrivit pentru postul pe care il ocupa la Casa Alba. Acelasi lucru se poate spune despre Ivanka Trump, introdusa de curand in politica, si care e investigata de FBI pentru a nu deveni o tinta pentru alte servicii de informatii, deci pentru a anihila vulnerabilitatile de securitate in ceea ce o priveste.
Un alt lucru ce m-a nemultumit a fost raspunsul Uniunii Europene, dar si al Canadei, la masura lui Trump de a creste tarifele la importurile de otel si aluminiu. Lasand la o parte discutia despre cat de potrivita e aceasta masura, pentru ca am inteles ca ar genera preturi mai mari la produsele din otel sau aluminiu sau cele care inglobeaza otel, aluminiu, deci inflatie in SUA, raspunsul Comisiei Europene, in termeni de „razboi comercial” cu SUA, e aiuritor!! Ce facem aici? Ajungem sa ne razboim intre noi?! Chiar n-avem altceva mai bun de facut in acest context international incarcat si plin de amenintari la adresa Lumii Libere? Noi in loc sa ne gandim cum sa cooperam ca sa contracaram cu cat mai multa eficienta aceste amenintari, ne razboim comercial intre noi? Pentru ca toate aceste disensiuni sunt speculate de tari ostile, de servicii de informatii ostile si acestea ne pot prejudicia in asemenea conditii.
Ingrijoratoare sunt evolutiile legate de Coreea de Nord. E firesc sa-ti pui problema pierderilor in cazul in care va izbucni un razboi. Insa mai e o problema, poate mai mare: cea a reactiilor Chinei si Rusiei. Sa nu uitam ca Coreea de Nord are granita atat cu China cat si cu Rusia. In cazul izbucnirii unui conflict in regiune, Rusia si China se vor mobiliza la maximum. Cum vor reactiona? Rusia ameninta cu noua sa arma teribila. La aceasta incalcare a tratatelor internationale – de exemplu Tratatul Fortelor Nucleare Intermediare (INF) semnat de Mihail Gorbaciov si Ronald Reagan in 1987 – America s-a declarat „complet pregatita”. Lasand la o parte izul de campanie electorala al declaratiilor lui Putin, amenintarea trebuie luata in serios. Imi e teama ca in cazul unui razboi cu Coreea de Nord, rusii ar putea sa actioneze asimetric, poate in Europa. Trebuie luata in considerare aceasta amenintare, facuta in contextul unei recrudescente a crizei nord-coreene.
As mai adauga faptul ca nu am vazut un raspuns foarte clar al Uniunii Europene la amenintarile Rusiei, pe de o parte, dar nici la criza nord-coreeana, pe de alta parte. De asemenea, nu se vede o influenta a UE in Siria. Chestiunea e daca UE e pregatita sa contracareze toate aceste amenintari.
Din pacate, si o spun cu toata ingrijorarea, focarele acestea de razboi – Siria, Coreea de Nord – pot declansa, Doamne fereste, un razboi mondial. Din pacate, avem de a face cu actori politici belicosi si imprevizibili precum Vladimir Putin sau Kim Jong-un. De asemenea, avem un Iran ce ar putea reactiona imprevizibil in Orientul Mijlociu, pus de rusi sau pe cont propriu. De observat ca exista aceste provocari din partea unor state cu regimuri totalitare, nemultumite de ordinea politica mondiala de dupa incheierea Razboiului Rece. N-as vrea sa par catastrofic, dar nu se poate sa nu iei in considerare aceste realitati. Uniunea Europeana, Statele Unite sunt vizate de astfel de forte, iar razboiul hibrid va continua. Observam trecerea la amenintari directe din partea Rusiei sau Coreii de Nord. Incalcarea tratatelor internationale de catre regimul lui Vladimir Putin, lucru ce cauzeaza o stare de tensiune pe plan international.
La multi ani!!
Sper ca ati petrecut bine in noaptea de Anul Nou! Iata ca a mai trecut un an, iar 2018 il dorim, desigur, mai bun decat precedentul. Dar cum a fost 2017? Eu consider ca a fost un an mai putin obisnuit. Pe plan intern, Romania a traversat o perioada de framantari politice care s-a mentinut pe tot parcursul anului 2017. Sa ne gandim, de pilda, la faptul ca actuala Coalitie de guvernamant si-a rasturnat propriul guvern, Guvernul Grindeanu. De asemenea s-a confruntat cu masive proteste de strada, efectuate sub, celebrul de acuma, hastag #rezist. Insa actuala Coalitia nu a realizat prea multe lucruri, asa ca nu prea are cu ce sa se laude. De fapt, a reusit sa creeze doar incertitudini: atat in privinta mult discutatelor Legi ale Justitiei, cat si in plan economic, prin promovarea unei legislatii fiscale indoielnice. Ambele au fost facute, parca, de amatori. Iar amatorismul acestei Coalitii care, nu-i asa, vrea „binele romanilor” se poate observa cu destula usurinta si in politica externa a tarii. Anul 2017, prin politicile care s-au promovat, n-a rezolvat niste probleme. Le-a agravat oare?
Daca e sa ne referim la Romania, am putea sa ne gandim la faptul ca nici in 2018 nu prea se vor rezolva chestiunile, mai ales cele arzatoare. Nici economic, nici in privinta Justitiei. Sunt sanse destul de mari ca starea economica sa se agraveze. Pentru ca nu se vede nimic care sa amelioreze situatia. Care cel putin va ramane neschimbata, dar e destul loc sa se si agraveze.
Pe plan extern, sfarsitul de an ne-a dat sa vedem un lucru realmente interesant: proteste antiguvernamentale masive in Iran, pe fondul scumpirilor, somajului si coruptiei la nivel inalt. Iata, se pare ca lumea aceasta, cu regimuri asemanatoare cu cel al lui Vladimir Putin, incepe sa se clatine. Fara indoiala ca se pune problema daca regimul Revolutiei Islamice mai poate fi mentinut in Iran si daca da, pentru cata vreme?
Pe de alta parte un alt dosar fierbinte si care nu a putut fi solutionat in 2017 este, desigur, cel al Coreii de Nord. Ar trebui spus ca, avand in vedere diferentele economice extrem de mari intre Coreea de Nord si tarile pe care le ameninta, in orice caz defavorabile Coreii de Nord, aceasta nu poate spera intr-o victorie, in cazul unei confruntari directe cu o Coalitie formata din SUA, Coreea de Sud si Japonia. Tehnica militara a acestor tari e cu mult mai avansata fata de orice ar dispune, in prezent, Coreea de Nord. De fapt, programul nuclear al Coreii de Nord, in conditiile in care nici Japonia si nici Coreea de Sud nu dispun de armament nuclear, este menit tocmai pentru a contrabalansa diferenta mare din punctul de vedere al tehnoligiei militare, in mod vadit defavorabila Nordului. S-ar putea pune problema: cat ar putea rezista Coreea de Nord in cazul unui razboi cu fortele Coalitiei condusa de SUA? Iar termenul de 5 zile mi se pare mult… E clar ca in asemenea conditii problema o constituie China si Rusia, tari care sprijina cel putin tacit regimul comunist de la Phenian. Deci problema e cum vor reactiona aceste tari in cazul unui razboi. Pentru ca Rusia, spre exemplu, ar putea raspunde cu o contraactiune militara in Vest, adica in Europa. Iar China ar putea raspunde si ea la randul ei. Partea cea mai proasta e ca daca dictatorul comunist al Coreii de Nord se joaca in continuare cu chibriturile si nu se potoleste, un razboi va fi foarte greu de evitat. Iar Rusia si China stiu foarte bine lucrul asta. In cazul indepartarii totale de la putere a regimului comunist de la Phenian, China si Rusia vor fi in dificultate pentru ca lucrul asta ar insemna in mod automat extinderea influentei SUA in regiune. Implicarea directa a Chinei si Rusiei in favoarea Phenianului nu trebuie exclusa. Dar, pe de alta parte, nici China si nici Rusia nu cred ca doresc extinderea unui conflict in regiune, care ce avantaje le-ar putea aduce? Insa un raspuns asimetric al Rusiei in Europa trebuie luat in considerare, pentru ca Rusia lui Putin nu se va consola usor cu diminuarea influentei sale geopolitice in Extremul Orient. De altfel, recent, Rusia a si protestat impitriva Scuturilor Antiracheta din Romania, Polonia si Japonia, care in mod evident ii diminueaza proiectia fortei militare si, in consecinta, si a influentei geopolitice. Evident, un raspuns asimetric al Rusiei in Europa trebuie combatut cat mai eficient posibil si, daca va fi cazul, cu cat mai putine victime.
Pe de alta parte, mentinerea regimului comunist de la Phenian nu mai reprezinta o prioritate nici pentru Rusia, care a abolit comunismul, dar nici pentru China, care de la instituirea acestui regim si pana acum nu s-a confruntat cu vreun razboi sau amenintare din partea, nu-i asa, „tarilor capitaliste”. E limpede: Coreea de Nord a fost creata si conceputa ca un stat tampon intre China si URSS pe de o parte si SUA, Coreea de Sud si Japonia, pe de alta parte.
Cat de mult s-schimbat situatia fata de anii ’50 ai sec.XX?
In primul rand cred ca ar trebui sa ne gandim ca s-a prabusit comunismul in URSS si Europa de Est. China a inceput sa treaca la economia de piata si sa manifeste deschidere fata de firmele din tarile capitaliste, inclusiv Japonia si Coreea de Sud. Fara indoiala, aceste transformari ce au avut loc intr-o jumatate de secol, pun sub semnul intrebarii regimul comunist de la Phenian, ce tine tara de ani de zile intr-o saracie lucie. Sa ne gandim, spre exemplu, ca PIB-ul pe locuitor al Chinei este de vreo 8 ori mai mare decat al Coreii de Nord. Fata de Coreea de Sud, diferenta este enorma. Acest lucru arata ca, in Coreea de Nord, comunismul e un esec MAJOR!! Deoarece aceasta tara n-a reformat nimic, in comparatie cu China ce a dus, datorita lui Deng Xiaoping, o politica de reforme si de deschidere, spre SUA in special. In asemenea conditii se pune problema daca regimul comunist nord-coreean mai merita sprijinul Chinei si al Rusiei, daca mai prezinta un interes real pentru cele doua tari.
Conditiile fata de anii ’50 ai secolului trecut s-au schimbat atat de mult incat necesitatea unui regim precum cel nord-coreean, care nici n-a adus ceva bun poporului, devine caduca, revoluta.
Realitatile s-au schimbat si fata de mijlocul anilor ‘ 70 ai secolului trecut. De aceea si regimul Revolutiei Islamice din Iran e sub semnul intrebarii. Protestele masive si la scena deschisa impotriva Guvernului sunt, ca vrem sau nu, purtatoare ale unui astfel de mesaj. De aceea e foarte posibil sa asistam la o rasturnare de regim in Iran.
Intr-un asemenea context, trebuie subliniat un fenomen ce nu trebuie subestimat datorita potentialelor sale efecte nocive: declinul inexorabil al Rusiei sub regimul Putin. Rusia face aceeasi greseala ca in sec. XIX: in loc sa faca reforme, doarme, pierde vremea sau isi ameninta, prosteste, vecinii. Si am vazut ce s-a intamplat. Partea proasta e ca acum, sub Putin, face la fel. Politica acestuia e unilatetal axata pe domeniul militar, concentrata numai pe acest aspect, ignorand cu totul aspecte importante cum ar fi cel economic sau relatiile externe, catastrofal inrautatite sub regimul oligarhic al lui Putin. Partea proasta e ca un astfel de regim, evident anacronic, poate deveni periculos si poate sa apeleze chiar la actiuni de agresiune externa pentru a se mentine la Putere.
Desigur, vom vedea evolutia situatiilor in 2018. Parerea mea este ca nu trebuie sa ne panicam. Dar nici sa privim cu lipsa de prudenta ceea ce va urma. 2018 nu va fi neaparat un an prost si nu trebuie sa pornim de la o astfel de premisa sau de la o astfel de judecata. Mai depinde, desigur, si de fiecare dintre noi sa-l facem mai bun. Eu sper sa avem un an mai bun si sper ca prosperitatea romanilor sa creasca nu doar pe consum ci si datorita investitiilor. In loc sa gandim negativ, sa incercam sa vedem si oportunitatile. Si de asemenea doresc tuturor romanilor: numai bine si MULTA sanatate!
Bizarerii
Bine, asa sunt multe bizarerii pe lumea asta. Insa din multimea asta mare a bizareriilor din Lume, am selectat doua, cu care se si incheie anul 2017.
In timp ce sapte ambasade de la Bucuresti exprima un punct de vedere critic legat de Legile Justitiei, dupa ce Departamentul de Stat a formulat o opinie deloc apreciativa la adresa Justitiei din Romania, Turcia cumpara armament in valoare de 2,5 miliarde $ din Rusia!! Articolul din Libertatea arata: „Decizia este un semnal clar al îndepărtării Ankarei de alianța militară a NATO din care face parte încă de la începutul Războiului Rece, scrie Bloomberg„.
Nu am vazut in media noastra o analiza serioasa legata de dimensiunea externa a Legilor Justitiei: care e miza, de ce acele sapte ambasade, cu Departamentul de Stat al SUA in frunte, sunt atat de atente si interesate, desigur, de aceste Legi? N-am vazut o analiza serioasa legata de starea Aliantei Nord-Atlantice din prezent. Si nici o analiza serioasa care sa explice ce relatii avem, de fapt, noi cu Rusia. Prin „noi” intelegand UE, SUA, NATO. Ca mie nu mi-e clar. Daca o tara membra NATO – si inca una mare si importanta, care acopera flancul sudic al Aliantei – incepe, fara nicio jena de pardon, sa faca afaceri de o asemenea anvergura cu Rusia, legate de armament, in conditiile in care – daca intelegem noi bine – intre Rusia si UE, intre Rusia si SUA, intre Rusia si NATO exista o ostilitate ce se poate intrezari destul de usor, atunci:
– care e de fapt situatia?
– cum ne afecteaza pe noi si tara noastra?
– cum vor evolua lucrurile, daca se pot face previziuni pe o perioada rezonabila de timp?
In legatura cu Turcia, sunt de inteles nemultumirile acesteia. In primul rand, Turcia adoptase un regim democratic, cu respectarea drepturilor omului, in vederea integrarii in UE, fiind un partener vechi al Europei in ansamblul ei si in NATO. Cu toate acestea a fost lasata ani de zile sa stea la usa. Pe de alta parte, e greu de inteles in politica americana lipsa unei gandiri care sa armonizeze interesele SUA cu cele ale unui partener atat de important ca Turcia. Ma refer la Dosarul Kurd, desigur. Adica SUA si-a ignorat cu buna stiinta propriile ei interese legate de Turcia si de mentinerea unui regim democratic in Turcia.
In legatura cu Legile Justitiei, opera epistolara a celor sapte ambasade mi se pare exemplificarea lipsei de diplomatie din partea acestora. Ca sa fiu cat se poate de sincer, mi se pare un amestec vadit in treburile interne ale Romaniei, incalcand Acordurile de la Helsinki. Eu nu ma refer, spunand acestea, la faptul ca daca, pe fond, au sau nu dreptate. Poate ca au dreptate, dar nu asta e problema. Problema e ca vorbim, in acest caz, de un Parlament democratic ales si de o Opozitie care, pe langa faptul ca nu are numarul necesar de parlamentari ca sa se poata opune, nici nu-si exprima puternic un punct de vedere impotriva acestor Legi, desi voci critice au existat.
Impresia majora, daca pot sa ma exprim astfel, e ca aceste legi sunt contestate puternic doar de catre vocea strazii. De oamenii ce ies regulat la miting in Piata Victoriei si prin unele orase mari din tara, fara ca numarul lor sa fie semnficativ din punct de vedere electoral, desi ei vor sa para multi si fac mult zgomot cu protestele lor. Fireste, e dreptul lor sa protesteze sau sa fie nemultumiti. Problema e alta: nu exista, de fapt, o atitudine politica si nici o conceptie politica care sa opuna in mod real rezistenta acestor legi. Cu alte cuvinte, e vorba doar de strigatul strazii si nimic mai mult. Iar in ceea ce priveste Opozitia, e adevarat, a exprimat si pozitii critice, dar e ca si cum, in ciuda acestor luari de pozitie, e foarte fericita, totusi, cu ce face PSD-ALDE!!
Revenind la chestiunea externa, iata doua articole de pe Active News care pun in evidenta bizareria…
Fost șef SPP, reacție dură la adresa ambasadoarei Franței: Esti prostănacă? Companiile franceze au exportat corupția în România, mituind decidenții noștri politici pentru a câștiga contracte prin care ne-au devalizat bugetul
„Fostul șef al SPP, generalul Dumitru Iliescu, a lansat pe Facebook un atac extrem de dur la adresa ambasadoarei Franței la București, Michele Ramis, după ce misiunea diplomatică a oferit un răspuns la traducerea legilor Justiției.
Iulian Fota, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională: Dacă începe războiul cu Rusia, va începe pe teritoriul nostru. De ce credeți că toată vara s-au făcut teste la sirenele de apărare civilă?
„Iulian Fota, directorul Colegiului National de Informații, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională, spune că Occidentul ia în calcul scenariul unui război, așa că România ar trebui să se pregătească să ia „decizii complicate, grele, cu ambele variante proaste”.Fota remarcă, într-un interviu acordat Ziare.com, că „se schimbă ecuația est-vest în zona Mării Negre”, Estul nemainsemnand doar Rusia, ci și China. Mai mult, România este definită în studiile de specialitate că „frontline state”, ceea ce înseamnă că, dacă va începe un război cu Rusia, acesta „va începe pe teritoriul nostru”, mai subliniază acesta.
„Vechea ordine este contestată inclusiv în Europa, mai ales în Europa de Est, unde continuă războiul împotriva Ucrainei, dar și în Balcani, unde, alături de Rusia și Turcia, mai avem și China, pentru că Beijingul reclamă și el o bucată de influență, sperând să profite de pe urma resurselor limitate ale UE sau ale Rusiei”, spune Fota.
„SUA, China, Rusia, Turcia, Iranul contează tot mai mult în această nouă politică globală, pentru că au semnificative capabilități militare. Acum aproximativ două luni, Teheranul avertiza Europa că ar putea mari raza de acțiune a rachetelor sale, pentru a aduce țările europene în zona lor de acțiune, transformându-le în ținte. Pentru o țară mică sau mijlocie precum România, remilitarizarea politicii externe a fost întotdeauna o veste proastă”, adaugă fostul consilier al lui Traian Băsescu.
Iulian Fota spune că România trebuei să fie atentă la Rusia, care ar urma să-și intensifice influența în această zonă: „Moscova va continuă să acționeze hotărât și inteligent în vederea diluării influenței Occidentului în zona noastră. Rusia va continuă să fie anti-occidentală, post-imperială și iredentistă. Acțiunea ei va fi globală, dar pe noi trebuie să ne intereseze în primul rând proiecția intereselor rusești în Europa Centrală și de Est, Balcani și Orientul Mijlociu”.
Fostul consilier a vorbit și despre principalele amenințări la adresa securității naționale, indetificând ca potențiale probleme spionajul și subversiunea politică, atacurile informaționale, atacurile cibernetice sau terorismul.
În fața acestor probleme, Fota este de părere că cea mai mare problemă a României în acest moment o reprezintă clasa politică, incapabilă să înțeleagă aceste schimbări.
„Cea mai mare problemă a României nu este neapărat periculoasa situație internațională în care se află, ci încapacitatea clasei politice de a înțelege toate aceste schimbări, pe fundalul unei lupte politice interne sterile.
În studiile internaționale despre această zonă a Europei, România este definită că frontline state. Știți ce înseamnă asta? Dacă, Doamne ferește, începe războiul cu Rusia, el, războiul, va începe pe teritoriul nostru. De ce credeți că toată vara s-au făcut teste la sirenele de apărare civilă? Militarii au priceput mesajul, clasă politică ce mai așteaptă?”, a încheiat Fota.”
Si raspunsul Rusiei…
Rusia ameninţă cu măsuri MILITARE din cauza sistemelor antibalistice instalate de SUA în România, Polonia şi Japonia
„Sistemele antibalistice instalate de SUA în România şi Polonia constituie încălcări ale Tratatului forţelor nucleare intermediare, acuză Ministerul rus de Externe, denunţând montarea unor elemente antirachetă în Japonia şi avertizând că Rusia va lua măsuri militare pentru a face faţă noilor riscuri.
În ultimele zile, Rusia a condamnat cu fermitate decizia Statelor Unite de a vinde Japoniei sisteme antibalistice de tip Aegis. Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, a explicat că elementele antirachetă din Japonia sunt parte a planului SUA de a crea un „sistem antibalistic global”. Moscova susţine că instalaţiile antirachetă ale Statelor Unite au dublă utilitate, defensivă şi ofensivă.
Japonia argumentează că sistemele antibalistice primite de la SUA vor fi sub comandamentul Guvernului de la Tokyo, având rolul contracarării ameninţărilor Coreei de Nord.
Însă Rusia respinge această argumentaţie. „Am analizat comunicatul Ministerului nipon de Externe, conform căruia sistemul antibalistic va fi sub comandamentul Guvernului de la Tokyo şi nu va ameninţa Rusia şi alte ţări. Însă toată lumea este conştientă că Japonia a fost atrasă de mult timp în crearea segmentului asiatic al sistemului antibalistic global american (…)”, a declarat sâmbătă Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe.
„Din punct de vedere tehnic şi funcţional, sistemele antibalistice instalate în Japonia sunt identice cu cele americane, care pot lansa atât rachete de interceptare, cât şi rachete de croazieră cu raze scurte şi medii de acţiune”, adaugă Serghei Riabkov, conform unui comunicat postat pe site-ul Ministerului de Externe de la Moscova.
„Statele Unite au dispus montarea unor astfel de sisteme şi în bazele militare americane din România şi Polonia, în apropierea frontierelor vestice ale Rusiei, prin încălcarea Tratatului INF din 1987, care interzice instalarea unor astfel de sisteme terestre”, subliniază oficialul rus.
„Faptul că astfel de sisteme complexe apar acum şi în apropierea frontierelor estice ale Rusiei creează o nouă situaţie, pe care nu o putem ignora în planificarea noastră militară”, atrage atenţia Serghei Riabkov.
În septembrie, Administraţia Vladimir Putin a îndemnat Statele Unite să revină la respectarea Tratatului forţelor nucleare intermediare (INF). „Avem o serie de solicitări pentru Statele Unite şi le transmitem în mod clar. Principala noastră solicitare adresată Statelor Unite este să revină la respectarea Tratatului forţelor nucleare intermediare, pe care îl încalcă prin instalarea sistemelor antirachetă Aegis pentru uz terestru în România şi prin planul de a le instala în Polonia. Aceste sisteme sunt de uz dublu, putând fi folosite atât antibalistic, cât şi pentru atacuri cu rachete de croazieră; instalarea acestor sisteme este interzisă de Tratatul INF”, afirma în septembrie Serghei Riabkov.
Administraţia Vladimir Putin a criticat de nenumărate ori iniţiativa SUA de a instala elemente antirachetă, în cadrul NATO, în România şi Polonia, precum şi montarea unui sistem antibalistic în Coreea de Sud. Washingtonul şi NATO susţin că instalaţiile antirachetă din Europa nu sunt îndreptate contra Rusiei, vizând contracararea ameninţărilor balistice din Iran, în timp ce sistemul din Coreea de Sud vizează ameninţarea nord-coreeană. Relaţiile dintre Rusia şi Occident sunt grav afectate de crizele din Ucraina şi Siria.”
Dar Rusia trece cu vederea propriile sale incalcari in ceea ce priveste legislatia internationala. De asemenea, activarea scuturilor antiracheta de catre SUA si NATO este necesara in contextul in care se dezvolta pe mapamond puteri nucleare impredictibile precum Iran sau Coreea de Nord. De asemenea, felul in care Rusia a procedat in Ucraina sau Siria, dar, dupa parerea mea, mai ales in Ucraina, incalcand cu buna stiinta Acordurile de la Minsk, ne sugereaza o Rusie – de asemenea putere nucleara – a carei politica, de asemenea, poate fi caracterizata de neprevazut. La acest lucru contribuie si situatia politica interna din Rusia, in care Opozitia e constant supusa amenintarilor din partea regimului Putin si persecutata de acesta.
Iata ce titreaza Evenimentul Zilei:
VICTORIE SIGURĂ pentru PUTIN la ALEGERI: LIDERUL opoziției NU va putea candida în 2018
„Opozanții lui Putin au primit sâmbătă o lovitură dură, după ce Curtea Supremă a Rusiei a respins apelul înaintat de liderul opoziției, Alexei Navalnîi.
Curtea susține astfel decizia Comisiei electorale centrale a Federației Ruse de a-i interzice lui Navalnîi să candideze la alegerile prezidențiale din 18 martie 2018, conform Reuters.
Comisia electorală a votat în unanimitate în urmă cu o săptămână respingerea candidaturii, motivându-și decizia prin invocarea unei condamnări judiciare pe care liderul opoziției o consideră motivată politic. Dosarul său a fost evaluat în urma unei mobilizări extraordinare a susținătorilor acestuia, asigurându-i astfel numărul de semnături necesar pentru a putea candida.
Decizia nu este una surprinzătoare deoarece organul electoral anunțase în prealabil că Navalnîi nu va putea candida oricum până în 2028, potrivit AFP. Prohibiția este bazată pe o sentință de 5 ani cu suspendare primită de acesta într-un dosar de deturnare de fonduri. Principalul contracandidat al lui Putin susține însă că acuzațiile împotriva lui și condamnarea este „creată” cu scopul de îl împiedica să candideze împotriva lui Vladimir Putin, în contextul în care ceilalți contracandidați sunt prezenți doar de dragul aparențelor.
Un verdict emis în luna octombrie de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în legătură cu o altă condamnare într-un caz de fraudă, din anul 2014, pe care judecătorii europeni au considerat-o „arbitrară”, cerând statului rus să plătească despăgubiri către Navalnîi.
Liderul opoziției și-a îndemnat partizanii să boicoteze aceste alegeri, anunțând pe Twitter că „nu vor recunoaște niște alegeri fără o competiție” și îndemnând la proteste pe 28 ianuarie, scrie AFP.
Navalnîi, care a organizat unele dintre cele mai mari manifestații împotriva Guvernului rus din ultimii ani, a fost închis de 3 ori în 2017. Acesta a anunțat că, în cazul în care Curtea Supremă nu reconsideră decizia, va merge din nou la CEDO.
Vladimir Putin este favorit în sondaje la viitorul scrutin, iar o victorie la aceste alegeri l-ar face pe acesta liderul care a petrecut cel mai mult timp la putere, după dictatorul Iosif Stalin.
Sursa: AGERPRES”
Atitudine care spune multe despre regimul politic din Rusia si despre potentiala amenintare pe care acesta o reprezinta pentru intreaga Lume libera.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
-
Recent
- In interesul superior al copilului!!
- Cand incepem sa intelegem cat de mult valoreaza Constitutia si cat de mult valoreaza libertatea!!
- S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!
- 112 nu inseamna Big Brother!
- Precizie de cativa metri…
- Halucinant…
- Va fi razboi?
- „Noi suntem social-democrati”…
- „In Romania, limba oficiala este limba romana” – Art. 13 din Constitutia Romaniei
- Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale
- Un banc!!
- Simbolistica totalitarismului
-
Legături
- WordPress.com
- WordPress.org
- Voxpublica
- Riddickro
- Cristian Patrasconiu
- Geopolitikon – Adrian Cioroianu
- Lumiss22
- Adrian Nastase
- Cristian Preda
- Desculta prin Timisoara
- Mazilu Raluca
- Theodora – Hai ca se poate!!
- Vladimir Tismaneanu
- Adriana Dutulescu
- Brussels Blog
- Corina Cretu
- Alina Gorghiu
- Bibliotecarul
- Ana Birchall
- Miron Mitrea
- Maria Grapini
- Ion Iliescu
- Vasile Dancu
- Stirea press
- Agentia de rating politic
- Gabriela Savitsky
- Keops – mister, perfectiune, frumusete
- Sever Voinescu
- Mihai Gotiu
- Elena Udrea
- Dreapta.net
- Satmareanca
- Traian Razvan Ungureanu – TRU
- Daniel Funeriu
- Lavinia Stan
- Blogosfera Portocalie
- Adrian Paunescu
- Dilema Veche
- Revista 22
- Calin Popescu Tariceanu
- Traian Basescu
- Motanul_Filozof
- Codrin Scutaru
- The Beginning Of The End
- Civitas'99
- Hanul Povestilor
- Maria Diminet
- Victor Ponta
- Anca Bundaru
- Sonya
- Lilick
- Loredana
- Gabriela Elena
- Club 2020
- Roxana Iordache
- Andreea Paul
- Cristina
- Trading Economics
- Adevarul nostru
- Desculta prin Timisoara – WordPress
- Florin Citu
- Lucian Isar
- Gabriela Elena (II)
- Moshe Mordechai
- goodreads
- Opinii BNR