Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

CCR – un fel de Sef de Stat al Romaniei?!

Se vorbeste mult zilele acestea despre decizia CCR in Dosarul Kovesi si iata ca, in valtoarea controverselor, CCR face apel la Comisia de la Venetia.

Se dezbate foarte intens despre cum ar trebui sa reactioneze Presedintele: sa respecte sau nu decizia Curtii? Daca a gresit sau nu Curtea, daca a incalcat sau nu Constitutia.

Eu cred ca problema e alta. Si anume ca, din anumite motive s-a inradacinat in societatea noastra naravul ca pentru orice problema ivita mergem repede-repede la Curte s-o rezolve. In felul asta noi am transformat CCR intr-un fel de Conducator al Romaniei, intr-un fel de Sef de Stat care decide ce trebuie facut si da in acest sens directive.

In cazul abuzurilor facute de un procuror sau un judecator are cine sa se ocupe: CSM. Nu Curtea Constitutionala.

In esenta, rolul CCR este de a verifica constitutionalitatea unor acte normative. Cu alte cuvinte, conformitatea lor cu Constitutia.

Rolul CCR nu e sa decida cine trebuie dat afara si cine nu. Ca dupa aceea sa spuna ca deciziile Curtii sunt obligarorii. Adica nu mai ai ce-i face!

CCR, prin decizia luata in Dosarul Kovesi, ii spune Presedintelui ca trebuie s-o dea afara. Ca si cum Presedintele ar fi subordonatul Curtii. Or, aici e vorba de o inadmisibila imixtiune a Curtii in actul de guvernare. O imixtiune, evident, neconstitutionala.

Presedintele nu e subalternul Curtii. Si nici Curtea un fel de Sef de Stat sau, poate mai bine zis, un fel de Conducator Suprem, dar „democratic”, al Romaniei!

Pe de alta parte, CSM e trecut in derizoriu, iar Curtea devine un factotum in tara.

Devenim ridicoli, zau asa!

Iar PSD doreste sa scoata un numar impresionant de oameni in strada, la un miting urias!!

Ei spun ca impotriva abuzurilor.

Si ei sunt la Putere! 🙂

Dar de ce n-au facut un asemenea miting cand s-au intamplat aceste abuzuri?

Pe de alta parte, eu stau si ma intreb ce vom face de acum incolo? Vom merge repede-repede (cu pâra) la Comisia de la Venetia, ca sa ne „arbitreze” (ca noi nu suntem in stare)? Sa ne spuna Comisia de la Venetia ce sa facem, ca noi… Si in felul asta transformam Comisia de la Venetia intr-un fel de Sef de Stat al Romaniei!

Va dati seama cat suntem de ridicoli?

Reclame

iunie 6, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 24 comentarii

Bizarul domn Trump…

Am vrut sa scriu zilele acestea, dar…  Dar parca atunci cand vroiam sa incep era ceva ce-mi scapa, ceva neclar, greu de caracterizat…

Cred ca o politica atat de bizara in plan extern precum cea dusa de actuala Administratie de la Casa Alba nu prea ne-a fost dat sa vedem. Sunt greu de inteles motivatiile lui Donald Trump…

Aveam un Acord Nuclear cu Iranul semnat in 2015 – v. aici si aici – de catre: membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite: SUA, Marea Britanie, Rusia, Franta, China plus Germania, si Uniunea Europeana, cu Iranul. Acest Acord limita drastic posibilitatile Iranului de a realiza arma nucleara, lasandu-i totusi posibilitatea Iranului de a utiliza energia nucleara pentru scopuri pasnice, civile.

Aceasta reglementare internationala a fost, cum am aratat putin mai sus, semnata de SUA. Inca din timpul campaniei electorale, dar si dupa aceea, Dl. Trump a folosit de nenumarate ori cuvantul „disgraceful” pentru a caracteriza respectivul Acord, initiat de Presedintele Obama. De curand, Donald Trump – ar trebui s-o vedem si ca pe o promisiune din campania electorala – a retras SUA din acest Acord, fara alta explicatie decat celebrul „disgraceful”, partea proasta fiind ca nu a pus nimic in loc. Nu a venit – cel putin nu am auzit – cu o propunere pe care s-o puna pe masa negocierilor. Sau sa spuna ce anume ar dori sa schimbe la Acordul deja existent.

Drept consecinta, atat Macron cat si ceva mai recent ministrul francez de Externe, Jean-Yves Le Drian, au atras atentia asupra pericolului inceperii unui razboi. Eu cand am citit ce a zis Macron, prima data am trecut usor peste… Nu acelasi lucru a fost cand am citit si ce a declarat ministrul francez al Afacerilor Externe care a reiterat cele spuse de Emmanuel Macron… Le Drian a spus ca pericolul e atat de mare incat o miscare gresita sau o mica scanteie ar putea declansa un razboi…

Donald Trump a amenintat cu sanctiuni drastice firmele europene – a spus ca vor fi „trase la raspundere” – care ar mai indrazni sa faca afaceri in Iran. Dar pe ce baza juridica, daca SUA s-a retras din Acord?

In mod normal ar fi trebuit ca Dl. Trump sa fi lasat acest Acord sa continue pentru ca sa vedem daca Iranul il respecta si cum il respecta. In caz de nerespectare, Iranul ar fi trebuit sa fie, desigur, sanctionat. Donald Trump, in schimb, a plecat de la premisa ca in cativa ani, cu acest Acord, Iranul ar putea obtine arma nucleara. Dar nu e deloc foarte clar pe ce anume se bazeaza concluzia dumnealui. Israelul, prin Dl. Netanyahu, a specificat faptul ca detine o cantitate impresionanta de informatii culese de serviciile israeliene, care ar demonstra planurile concrete ale Iranului de a obtine arma nucleara. Iranul a raspuns ca informatiile nu sunt de actualitate si ca astfel de alegatii nu se constitutie in dovezi – v. aici.

Partea proasta este ca SUA se pune in afara unei reglementari internationale. Daca informatiile pe care le are din partea Israelului sunt cele corecte atunci de ce nu a folosit actualul Acord pentru a trage la raspundere Iranul? Pentru ca astfel de informatii ar fi demonstrat ca Iranul incalca Acordul existent, pe care l-a semnat.

Insa in conditiile in care SUA s-a retras fara explicatii prea credibile, Iranul, in mod justificat, a pus problema daca nu cumva un astfel de Acord ar trebui schimbat la fiecare schimbare, rezultata din alegeri, a Presedintelui SUA. De asemenea, tot justificat, a pus problema daca actualul Acord mai e in vigoare odata cu retragerea SUA din acesta. Ceea ce am inteles eu este ca Iranul va continua sa respecte acest Acord semnat in 2015.

Pentru SUA da foarte prost faptul ca s-a retras dintr-un Acord international pe care l-a semnat in urma cu 3 ani, fara sa ofere explicatii convingatoare si fara sa puna altceva in locul acestuia (propuneri de negociere sau sa arate care ar fi termenii din Acord asupra carora doreste sa deschida o negociere). Arata o lipsa de coerenta in politica externa, o lipsa de predictibilitate, dar si o incercare de a rezolva in mod unilateral, chiar prin forta (inclusiv armata), Dosarul Iranian. Asta nu inseamna ca se va ajunge la un razboi, dar retragerea dintr-un Acord international de acest gen deschide o cale periculoasa.

Ce a castigat SUA din asta? Nu prea se vede mare lucru. Si nu se vede nici ca Israelul ar fi mai bine aparat printr-un astfel de gest impotriva planurilor iraniene de a construi arma nucleara. Dimpotriva, Israelul era mai bine aparat daca SUA ar fi ramas in Acord, putand astfel sa sanctioneze, daca ar fi fost cazul, Iranul pe cale legala. Retragerea din Acord a SUA inseamna ca SUA, cel putin, nu mai are nicio posibilitate de a sanctiona in mod legal Iranul, daca aceasta tara nu respecta Acordul. Or, lucrul asta pune SUA intr-o pozitie proasta pe plan international.

Un alt lucru bizar care da nastere la numeroase speculatii este anuntul facut de Donald Trump, potrivit caruia Summitul programat pe data de 12 iunie la Singapore cu Presedintele Coreii de Nord, Kim Jong-Un, nu va mai avea loc. Era vorba despre procesul de pace din Pen. Coreeana, dupa atatia ani de ostilitate intre cele doua Corei. Este bine, totusi, ca dupa ce ieri a anulat o intrevedere cu liderul de la Phenian, azi Dl. Trump s-a razgandit!!! Ministrul de Externe nord-coreean, Kim Kye Gwan, a specificat ca decizia lui Trump de anulare a Summitului „nu este in linie” cu cei ce spera la „pace si stabilitate”, calificand anularea summitului ca fiind „neasteptata si foarte regretabila”. Insa iata ca azi Dl. Trump a scris pe Twitter:

„Very good news to receive the warm and productive statement from North Korea. We will soon see where it will lead, hopefully to long and enduring prosperity and peace. Only time (and talent) will tell!”

Mi se pare ca este o recunoastere a greselii facute, deoarece anularea Summitului l-a pus pe Kim Jong-Un intr-o postura favorabila, datorita faptului ca a avut acum o pozitie responsabila, pentru construirea unui climat de pace in Pen. Coreeana. Amenintarea voalata cu arsenalul nuclear american pe care a facut-o Dl. Trump referindu-se la Coreea de Nord nu a pus SUA intr-o pozitie favorabila, mai ales ca lucrurile erau stiute. Nu e niciun secret ca SUA are o forta militara sub toate aspectele foarte mult superioara Coreii de Nord. Lucrul acesta sugereaza o diplomatie facuta cu ajutorul amenintarii cu forta, nu sub reglementari clare de drept international, lucru ingrijorator.

Interesant in toate aceste evenimente, dar lucru este mult mai vizibil in legatura cu Iran Deal, e faptul ca SUA nu isi armonizeaza anumite pozitii de politica externa cu Uniunea Europeana, principalul sau partener. In cazul Acordului cu Iranul, lucrul e evident. Deocamdata pozitiile SUA si UE sunt contrare pe aceasta chestiune. Dar nici nu a existat un dialog, un schimb de pareri… In chestiunea Coreii de Nord, UE pare slab implicata. Nu simt influenta UE in aceasta privinta. Totusi, UE ar trebui sa fie mai activa deoarece nu ne e deloc indiferent daca in Pen. Coreea va fi pace sau va fi un razboi devastator. In momentul in care Presedintele SUA ieri spune una, iar azi spune un lucru total opus fata de ceea ce a afirmat ieri, mie mi se pare ca avem o problema. Nu ne e indiferenta pozitia SUA in astfel de chestiuni, care privesc pacea globala.

Deocamdata, in cazul Iranului, SUA, sub noua Administratie de la Casa Alba, condusa de Dl. Trump, n-a pus on the table nimic concret. Deci chestiunea este, ca sa zic asa, in aer. In cazul Coreii de Nord, de asemenea, nu avem nimic concret, decat – cel putin asa cum rezulta din ultima declaratie a D-lui. Trump – bune intentii.

Ambele chestiuni nu pot sa nu priveasca Uniunea Europeana, care ar trebui sa fie ceva mai activa pe plan international. Nu printr-o atitudine ostila fata de SUA sau fata de Casa Alba, sau Donald Trump. Ci printr-una de colaborare si atenuare a unor asperitati.

In general vorbind, deocamdata, in ambele chestiuni – Iran si Coreea de Nord, nu putem avea decat incertitudini.  Se poate observa ca pentru actuala Administratie de la Casa Alba a avea o politica externa condusa pe cai de actiune clare si in acord cu dreptul international pare a fi o problema. Insa o mare problema o reprezinta lipsa de predictibilitate a actualei politici externe americane.

Trebuie de asemenea spus ca in favoarea lui Donald Trump pledeaza faptul ca nu este usor pentru SUA sa construiasca o politica externa optimala in legatura cu tari precum Iranul si Coreea de Nord. Pentru ca nu e deloc clar cum anume, cum ar fi cel mai bine sa procedezi. Nu intotdeauna politica unor sanctiuni dure e cea mai eficace. Pe de alta parte, lipsa de fermitate, de hotarare sau o astfel de perceptie nu este neaparat o cale care solutioneaza problemele. Insa mi se pare important faptul ca Dl. Trump ar trebui sa-si defineasca o linie politica, o strategie stabila, clara atat in privinta Iranului, cat si in privinta Coreii de Nord. Succesul nu poate veni, totusi, dintr-o atitudine instabila. Dar Istoria recenta, daca e sa apelam la experienta politica, ne arata ca o continuare care conduce la rezultate palpabile e cea bazata pe dialog si intelegere. Sa ne gandim la prabusirea comunismului in Europa de Est si in fosta Uniune Sovietica. Daca n-ar fi existat contactul, dialogul permament dintre Ronald Reagan, apoi George Bush, si Mihail Gorbaciov, cu greu s-ar fi ajuns la un astfel de rezultat concret si sa ne gandim ca pana la urma s-a prabusit si Uniunea Sovietica. De aceea, zic eu, este necesar – mai ales in cazul acesta cand SUA s-a retras din Acordul cu Iranul – de un Summit SUA-Iran – atat cu Presedintele Hassan Rouhani cat si cu Liderul Suprem de la Teheran, Ayatolahul Ali Khamenei. Un astfel de dialog ar putea fi intermediat de catre Bruxelles. Absenta dialogului, nu are cum sa conduca la rezultate bune, cel putin judecand dupa experienta pe care Istoria recenta ne-a furnizat-o. Increderea nu se poate construi prin lipsa dialogului. N-ar fi putut exista incredere intre SUA si URSS, intre Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov, daca n-ar fi existat un dialog bilateral prin care sa se caute apropierea dintre parti.

Eu cred ca din multe puncte de vedere atat Iranul cat si Coreea de Nord au ramas tributare unor conceptii gresite despre SUA, care provin din alte vremuri. Simt un anacronism in abordarea de catre aceste doua tari a relatiilor lor cu SUA. Fara indoiala ca Donald Trump n-ar trebui sa le intareasca astfel de convingeri anacronice printr-un comportament sau limbaj inadecvat. Pentru ca atunci nu se va ajunge la alt rezultat decat acutizarea tensiunilor existente. Iar daca este in interesul SUA sa aiba relatii bune cu Arabia Saudita, atunci e in interesul SUA sa aiba relatii bune si cu Iranul. Nu e in interesul SUA destabilizarea Orientului Mijlociu. Si nici in interesul Uniunii Europene. Deocamdata, cel putin, procesul de pace in Orientul Mijlociu pare a fi blocat de mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. Autoritatea Palestiniana l-a rechemat pe reprezentantul Presedintelui Mahmoud Abbas la Wasghington precum si pe ambasadorii din Romania, Cehia, Ungaria si Austria, tari care au blocat adoptarea unei declaratii comune a UE de condamnare a mutarii Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Uniunea Europeana nu are o pozitie convergenta sub acest aspect cu SUA. Ar trebui sa incerce sa se constituie intr-un factor de mediere intre parti. Imi pare ca Presedintele Macron cauta sa-si defineasca un rol de mediator. Insa UE n-ar trebui sa ramana indiferenta la astfel de evolutii ce pot fi periculoase. Daca nu acum, in acest moment, atunci in viitor… Atata vreme cat aveai un proces de pace in Orientul Mijlociu care decurgea nu neaparat lin, dar se putea constata o evolutie cat de cat pozitiva si tindea catre o normalizare a relatiilor dintre Autoritatea Palestiniana si Israel, iar acum constati ca acest proces de pace pare a fi intrerupt, ramanand incert, cel putin pe termen scurt si mediu, ai o problema care daca nu este solutionata repede se poate agrava, cu consecinte imprevizibile. Eu nu cred ca ne mai trebuie un alt razboi in zona pe langa Razboiul Civil din Siria, si vedem cu ce consecinte tragice. Totusi, vedem o recrudescenta a conflictului dintre Israel si Palestina, cu proteste masive in Fasia Gaza, soldate cu multi morti si raniti. Trebuie aratat ca avem de a face cu o acutizare a conflictului ce se afla intr-o stare initiala. Deocamdata nu putem sti unde se va ajunge, dar observam ca situatia din Orientul Mijlociu se complica. In urma violentelor recente din Fasia Gaza a rezultat o depreciere considerabila a relatiei dintre Turcia si Israel. Insa se pot degrada puternic si relatiile dintre Israel si celelalte state arabe din zona, chiar daca acum acest lucru nu pare evident. Ce consecinte genereaza Orientul Mijlociu in astfel de situatii cred ca stim deja: terorism, razboi si inca unul prelung… Care pot afecta si Uniunea Europeana. O analiza interesanta semata de Reva Goujonaici.

Partea proasta este ca politica D-lui. Trump n-a oferit, cel putin pana la acest moment, solutii acestor dosare, dupa cum se vede, grele si complicate. Dimpotriva, par a se accentua tensiuni mai vechi… Nu spun ca fosta Administratie de la Casa Alba, cea condusa de Dl. Obama, n-ar fi facut greseli sau ca ar fi rezolvat toate problemele. Dar Obama a dorit cel putin sa reglementeze international relatiile cu Iranul – de aici Acordul cu Iranul, a dorit sa rezolve situatia din Orientul Mijlociu tot pe calea respectarii reglementarilor internationale, spre exemplu relatiile dintre Autoritatea Palestiniana si Israel. Pe cand acum lucrurile sunt, ca sa zic asa, opuse, cu toate riscurile de rigoare. Prin Acordul Nuclear cu Iranul, Obama a incercat apropierea acestei tari de Occident. Pe cand Donald Trump doreste sa rupa acest Acord, caz in care Iranul se va apropia si mai mult de Rusia. De fapt, mi se pare singura consecinta de pana acum, pentru ca Iranul va trebui sa gaseasca un partener pe masura in cazul in care va fi atacat de SUA sau Israel (in spatele caruia s-ar afla SUA, desigur). Dupa un turneu pe care Dl. Trump l-a efectuat in Orientul Mijlociu si care promitea mult, avem acum un recul datorat unor politici gresite. Inclusiv abordarea prin forta si amenintarea cu forta e gresita, stimuland tensiunile vechi din aceasta zona. Este salutar faptul ca UE incearca mentinerea Acordului cu Iranul.

Desigur, vom vedea cum vor evolua lucrurile. Insa date fiind cele de mai sus, prea optimist nu sunt. Pentru ca se vede ca nu s-a prea realizat mare lucru. Spre exemplu acum cu atat mai mult nu ai nicio  garantie ca Iranul nu va produce arme nucleare. Sau nu poti sa spui ca forta Iranului a scazut, sau ca nu ar mai reprezenta un pericol in regiune, sau ca nu ar mai finanta terorismul.

Deocamdata, politica D-lui. Trump favorizeaza Rusia. A facut ca Iranul sa nu aiba loc de intors si sa stranga relatiile cu Rusia. Pana la urma, acelasi lucru mi se pare ca-l va face si Autoritatea Palestiniana. In privinta Iranului lucrurile erau de mai demult clare daca ne gandim la troica Rusia – Turcia – Iran, dar actuala politica americana a taiat, sau a cautat s-o faca, orice posibilitate de apropiere dintre Iran si Occident, desi UE incearca sa mentina Acordul. Daca nu s-ar fi razgandit in cazul Coreii de Nord, lucrurile ar fi capatat o turnura similara. Interesant este ca, prin politica dusa de Dl. Trump in aceste dosare importante – Iran, relatiile israeliano- palestiniene, Coreea de Nord -, nu se vede ce a castigat pana acum SUA (in legatura cu Coreea de Nord ramane sa vedem ce se va mai intampla). In schimb, dupa cate se vede, Rusia pare a nu avea nicio problema. Dimpotriva! Are un teren minunat pentru a-si intari colaborarea cu Turcia si Iran. De asemenea are o oportunitate excelenta de a-si spori influenta si a furniza securitate Autoritatii Palestiniene. Iar in legatura cu Coreea de Nord, refuzul initial al lui Trump favoriza tot Rusia, pentru ca ii crea posibilitatea de a-si extinde influenta acolo. Insa Donald Trump a revenit, cum era si normal, logic, intrucat are parteneri precum Coreea de Sud sau Japonia, direct interesati. Desi, daca va mai amintiti, inca de mai demult, nu cu multa vreme in urma, cerea Coreii de Sud si Japoniei sa plateasca catre SUA serviciile pentru asigurarea securitatii. Mai apoi a revenit asupra acestei idei nastrusnice. Nu mai vorbesc de declaratia ciudata cum ca NATO este o organizatie obsoleta, poate pentru a da astfel un indemn statelor membre sa plateasca din buget 2% din PIB pentru Aparare.

Speram sa vedem din partea D-lui. Trump o politica mai coerenta si predictibila si gasirea unor solutii viabile la astfel de probleme.

Ceea ce am vazut pana acum e foarte bizar…

mai 26, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

Efectul comunismului…

Cred ca ar fi interesant sa vedem cum stau Tarile Europei de Est din punctul de vedere al PIB (nominal)/loc. fata de suratele lor din Vest, care n-au cunoscut comunismul, la aproape 30 de ani de la prabusirea Cortinei de Fier.

Voi lua ca reper doua tari ce nu au fost in Blocul Comunist, dar mai sarace, din UE si Zona Euro, fata de restul statelor din Eurozona: Portugalia si Grecia.

Tara                Populatia         PIB/loc.

Estonia          1.319.133         $23.610

Letonia          1.953.200         $18.472

Lituania         2.810.865         $19.534

Polonia        38.422.346        $16.179

Ungaria          9.797.561        $16.723

Slovacia         5.435.343        $19.128

Cehia           10.610.947        $22.468

Slovenia       2.066.880          $27.535

Croatia         4.154.200          $14.788

Romania     19.638,000         $11.817

Serbia           7.040.272         $6.052  (excluding Kosovo)

(excluding Kosovo)

Albania         2.876,591         $5.319

Rusia          144.526.636       $11.946

(without Crimea)

Muntenegru       642.550       $7.623

Bulgaria           7.101.859      $7.924

Portugalia    10.379.573       $24.237

Grecia          10.768.477       $20.570

O prima observatie care s-ar impune: nu sunt trecute chiar toate tarile care inainte de 1989 au fost sub comunism, dar tabelul de mai sus este acoperitor si relevant pentru toate Tarile Europei de Est, foste comuniste.

Ce rezulta de aici?

Trebuie sa remarcam un lucru important: la aproape 30 de ani de la caderea comunismului doar trei tari foste comuniste reusesc sa depaseasca un PIB/loc. de $20.000. Acestea sunt: Estonia, Cehia si Slovenia. Estonia este o fosta republica sovietica, Slovenia o fosta republica iugoslava, iar Cehia un stat rezultat din dezmembrarea Cehoslovaciei. De asemenea se impune observatia ca populatia Estoniei si Sloveniei este aproximativ cam cat cea a Bucurestiului.

Sa vedem mai multe remarci si observatii! Interesant, zic eu, sa ne uitam la Bulgaria, tara membra UE si NATO, si Muntenegru, care si-a declarat independenta in 2006 si nu apartine nici UE si nici NATO: PIB/loc. e similar… in medie de doar $7.500…

PIB-ul/loc. al Portugaliei e depasit doar de Slovenia. PIB-ul/loc. al Greciei este depasit doar de Slovenia, Estonia si Cehia.

Interesant este ca PIB-ul Croatiei, in care avem 86,28% romano-catolici, tara care a trecut prin razboiul dezmembrarii Iugoslaviei si a intrat in UE mult mai tarziu decat Romania, este mai mare decat cel al Romaniei!! Faceti o comparatie si intre PIB/loc. al Croatiei si cel al Serbiei, unde avem 84,5% crestini ortodocsi…

Dar un lucru foarte important de remarcat, la nivel european, este ca inca, la aproape 30 de ani de la caderea comunismului, Tarile Europei de Est se mentin la un nivel economic mult inferior fata de Tarile din Vest.

Este de observat, din acest punct de vedere ce impuls economic major au luat Tarile Vestice, inclusiv datorita Planului Marshall, refuzat in Est de catre Stalin, fata de tarile care au cazut sub comunism. Daca la nivelul anului 1947 aveam in Vest tari sarace, comparabile cu Romania (daca nu chiar Romania statea nitelus mai bine!!), ca de exemplu Spania sau Portugalia, avem acum – sa dau exemplul Spaniei, Portugalia am pomenit-o in tabel – o tara cu un PIB/loc. ($32.559) de vreo 3 ori mai mare decat al tarii noastre, la o populatie, e adevarat mai mare, de 46.354.321 locuitori. PIB/loc. al Spaniei nu e atins de nicio tara fosta comunista din Europa. Nici din Spatiul Ex-Sovietic. Nici de Rusia, se intelege.

M-am gandit ieri mai multa timp cum ar fi aratat tara noastra daca n-ar fi venit comunismul peste noi dupa Razboi, daca am fi continuat cu Monarhia. Mi se pare ca e de ajuns sa ne uitam la tari ca Spania, Portugalia sau Italia. Imediat dupa Razboi, Italia era o tara foarte asemanatoare cu Romania. Si economic, si social. Era, economic vorbind, mai bine aspectata. Nordul era mai dezvoltat fata de tara noastra. Totusi, din punct de vedere industrial, Italia era superioara Romaniei: numai sa ne gandim, spre exemplu la Automobile Fiat – deci productie proprie de automobile!! – infiintata in 1899!! Insa daca ne referim la toata Italia, conditiile nu difereau prea mult fata de ce era la noi. Populatia traia in saracie. Uneori si in unele locuri chiar saracie lucie!! Cu toate acestea, dupa Razboi, conditiile din Italia, economice, de trai, au inceput sa se imbunatateasca vizibil. S-a reusit sa se rezolve si problema locuintelor, dar progresul incepea sa fie evident.

Acum Italia, la o populatie de 60.589.445 are un PIB/loc. de $35.913. Comparati, va rog, cu Romania.

Uitati-va la tabel cum comunismul in Europa de Est a reusit sa mentina aceste tari la un nivel economic inferior fata de Vest, decalaj care se mentine si acum, la 29 de ani de la prabusirea comunismului  in Europa. Chiar si acum, in 2018, nivelul din Est, in general vorbind, este destul de scazut. Doar trei tari constituie exceptia!! Este vorba de un efect al comunismului ce se mentine vreme indelungata si dupa caderea sa. De unde se vede bine ca dificultatile de a realiza in aceste tari o economie performanta persista inca si sunt dificil de depasit!!

Sa ne intoarcem putin la Spania, o tara foarte saraca dupa Razboi, in care pericolul comunismului era foarte mare. Exista un partid comunist puternic si personalitati comuniste, de vizibilitate internationala, in Spania, tara ce avea un regim fascist, condus cu mana de fier de Gen. Franco, cauza pentru care Spania era izolata in Europa. Contactele celorlalte tari europene cu Spania era foate rarefiat. Problema principala a regimului fascist era anihilarea comunismului. Partea proasta era ca nu prea prididea in indeplinirea acestui deziderat. Franco a cerut ajutorul economic Statelor Unite, iar Eisenhower, intelegand pericolul extinderii comunismului, sprijinit de sovietici, in Vest, i l-a acordat Spaniei. De pe la mijlocul anilor ’60 Spania a cunoscut o infloritoare dezvoltare economica, care a continuat si dupa moartea dictatorului Franco si trecerea tarii sub un regim monarhic. Si in felul acesta Spania a reusit sa depaseasca, din punct de vedere economic, tarile comuniste din Est, situandu-se azi la un nivel mult superior fata de aceste tari, foste comuniste. Pe cand aceste tari, foste comuniste – cu trei exceptii – nu reusesc nici azi nu sa atinga nivelul Spaniei, ci macar sa se apropie semnificativ de un asemenea nivel…

E de remarcat si un alt aspect interesant: acest decalaj economic intre partea vestica si partea estica a Europei e un fenomen specific european. Lucrul acesta e datorat unor cauze istorice dar si diviziunii politice in doua parti antagonice a continentului, dar care comunicau, totusi, intre ele, in a doua jumatate a sec. XX. Sigur, decalaje pe un continent se mai pot intalni si in alte parti. Insa dupa Cel de-Al doilea Razboi Mondial peisajul politic al Europei s-a schimbat brusc si radical. Dificultatile remanente s-au putut observa, de exemplu, in fosta RDG, dupa reunificarea Germaniei, intrucat decalajul economico-social dintre fosta RDG si fosta RFG era unul foarte mare si nu cred ca gresesc prea mult daca spun ca aceste dficultati inca persista.

Date fiind aceste realitati nu se poate sa nu te intrebi cum s-ar putea rezolva mai rapid problema reducerii decalajului dintre Est si Vest in Europa. In contextul acesta, dupa cum lesne se poate observa Romania nu se afla intr-o postura favorabila, inclusiv datorita incetinirii reformelor economice. Dupa parerea mea, o situatie ce as caracteriza-o drept critica este in Bulgaria. Comisia Europeana trebuie sa gaseasca urgent masurile optime pentru a depasi astfel de situatii.

In ceea ce priveste Romania, ingrijorator este ca inca nu se gaseste pe o cale stabila de propasire economica. Inca se manifesta cu pregnanta fenomenul emigratiei masive, cu consecinte economice destabilizatoare, dar si un accentuat declin demografic – lucru care arata ca, in Romania, cu toate guvernarile pesediste care au condus tara, conditiile sociale nu s-au imbunatatit, desi economia a inregistrat si cresteri semnificative cateodata, dar in salturi, lucru ce nu trebuie privit ca un aspect pozitiv. La noi nu a existat o constanta in timp a cresterii economice, ci salturi ceea ce mai degraba exprima un caracter de discontinuitate in timp a cresterii. Spre exemplu, PIB/loc. al Romaniei s-a situat constat la un nivel foarte modest in primul deceniu dupa Revolutia din 1989. Apoi a urmat un salt foarte mare, pe o perioada de vreo 8 ani, pana la Criza, raportat la situatia anterioara, datorita masurilor de reforma si a unei bune absorbtii a fondurilor de preaderare, o componenta semnificativa avand-o lucrarile de infrastructura rutiera, organizate etapizat in timp. Insa trebuie reamarcat ca, din punctul de vedere al cresterii economice, de cativa ani exista o stagnare in zona – Romania, Bulgaria, Ungaria, Polonia. Tara noastra a reusit in ultimii 2 ani o crestere ceva mai agresiva, dar  PIb/loc. al Ungariei, Poloniei si chiar al Bulgariei se mentine, practic, cam la aceleasi cote. Adica nu vedem nimic impresionant din acest punct de vedere. Romania trebuie sa-si articuleze politicile economice pentru ca sa poata avansa intr-o maniera sanatoasa. Saltul actual, desi real, nu tine, totusi, cont de productivitatea muncii iar nivelul investitiilor se mentine redus, la o cota de avarie, ca sa zic asa, de cativa ani. De aceea cresterea actuala, insotita de marirea puternica a deficitelor, nu poate fi considerata drept sanatoasa pentru ca s-ar putea, destul de probabil, sa ne coste mai tarziu cu un cost greu suportabil.  De asemenea, in cazul Romaniei, se remarca cu pregnanta slaba absorbtie a fondurilor europene. Apropo de discontinuitati, reamarcam un declin al lucrarilor de infrastrucura rutiera dupa 2008, desi se vorbeste foarte mult despre, de exemplu, constructii de autostrazi, de altfel absolut necesare dezvoltarii Romaniei.

Ar trebui sa ne puna pe ganduri faptul ca, in cazul tarii noastre, ar trebui sa vorbim, mai degraba, de reducerea decalajelor fata de tari ca Cehia, Slovacia, Tarile Baltice pana a vorbi de reducerea decalajului dintre tara noastra si Portugalia!! Noi am ramas destul de mult in urma si mie, cel putin, mi se pare ca problema economica a fost aproape ignorata atat in perioada Basescu cat si acum. Facem prea putin, ca sa ma exprim mai sugestiv. Noi trebuie sa intelegem ca in asemenea conditiuni, oricat te-ai stradui s-o combati, infloreste coruptia. Coruptia nu poate fi tratata in afara sferei economice intrucat are legatura directa cu aceasta. Reformele juridice ajuta cat ajuta, dar nu pot sa ajute prea mult daca economia nu functioneaza corespunzator si nu avem, cum aratam si mai sus, cresteri sanatoase.

Fenomenul coruptiei in Romania nici n-ar trebui sa ne mire atata vreme cat toate Tarile Europei de Est – cu trei exceptii, desigur – nu reusesc sa atinga, fiecare din ele, un PIB/loc. de $20.000. Cu atat mai putin Romania. In toate aceste tari exista coruptie, de niveluri si intenstitati diferite, desigur, dar fenomenul se manifesta datorita dificultatilor de ordin economic. Dar noi ar trebui sa ne gandim serios la faptul ca doar prin metode securistice si politienesti coruptia nu doar ca nu va disparea, nici nu se va diminua. Fara indoiala ca doar cu peroratii despre valori si principii nu se va diminua coruptia. Insa ramanerea in urma din punct de vedere economic o accentueaza.

Eu cred ca in Romania se poate mai mult si trebuie sa se poata mai mult. De ce nu se face ceea ce trebuie? Lucrul asta indica, de fapt, inexistenta unei strategii macroeconomice de dezvoltare economica sanatoasa. Evident, e ingrijorator…

mai 18, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Fundatia Soros?!

Foarte interesant editorialul D-lui. Nastase:

România între Europa și America

care iata ce arata:

„Identitatea unei țări este multiplă. Adeseori afirmăm: România este o țară euroatlantică. Este adevărat.  Din punct de vedere geografic, este sigur europeană. Din punt de vedere al strategiilor și parteneriatelor, dimensiunea atlantică este, și ea, evidentă, mai ales privită din punctul de vedere al alianțelor actuale. Problema este însă că binomul euro/ atlantic se fragilizează.

În plus, România este și o țară balcanică, o țară a Europei de Est, o țară latină, o țară dunăreană, o țară riverană Mării Negre, etc., având propriile sale interese. Și celelalte țări au, firesc, identități multiple și, ca atare, interese distincte.

Revenind la relația Europa/America, interesele americane și cele vest-europene erau, într-o vreme, concordante.  Cordonul sanitar împotriva Uniunii Sovietice, Planul Marshall, umbrela nucleară, etc. După încheierea Războiului Rece, lucrurile s-au complicat. Au apărut diferențieri de poziții și în legătură cu Orientul Mijlociu sau în legătură cu Rusia sau cu vânzarea de echipamente militare. Mai nou, există și tensiuni comerciale/vamale, pornind de la noua abordare economică a președintelui Trump.

România are interese evidente și în relația cu America (în principal de securitte) dar și în  relația cu Europa (în primul rând politice și economice). Partea proastă pentru noi este că europenii (în special francezii sau germanii) nu mai sunt atât de fericiți că țări membre ale UE, cum este și România, să dea un fel de ajutor de stat de 2% din PIB pentru a sprijini industria de apărare din SUA, în timp ce primesc fonduri europene consistente de la Bruxelles. Refuzul acceptării noastre în Spațiul Schengen are și astfel de explicații. Pozițiile europene/americane devin divergente și în legătură cu abordarea față de tratatul nuclear cu Iranul sau față de mutarea ambasadelor la Ierusalim și recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului.

Politica externă a României ar trebui să navigheze deci între Scila si Caribda, promovând interesele naționale în contextul  relației tot mai oscilante americano-europene. Au mai existat astfel de situații. Spre exemplu în 1999, când americanii au bombardat Belgradul sau în 2003 – am în vedere al doilea război din Irak. Vă amintiți reacția președintelui Chirac, atunci când România a decis să se alăture inițiativei americane. Franța nu voia intervenția militară pentru că avea contracte de câteva miliarde de dolari pentru reactoarele nucleare irakiene. Americanii erau interesați de a dobândi acces la câmpurile petrolifere din Irak, plus diverse interese strategice în zonă. România avea nevoie însă de sprijinul american pentru intrarea în NATO (sprijin pe care nu-l obținuse în 1997), intrarea în Alianța Atlantică fiind esențială pentru a nu mai fi un fel de „no man’s land” între Occident și Rusia și pentru a oferi o piață predictibilă și sigură investițiilor străine.

În acele momente, clasa politică românească a oferit, însă, la nivelul deciziei, abordări unitare, consensuale. Este adevărat, englezii spun: „în politica externă, nu există prietenii eterne ci doar interese eterne”. Știm oare, în România, care sunt interesele noastre pentru a face opțiuni, în fiecare moment, în funcție de ele sau ne orientăm, în continuare, după „licurici”?

Pe de altă parte, cine reprezintă, în politica mondială, Scila și cine Caribda? Ulise a înfruntat, se pare, Scila. Pentru noi este important să evităm, în același timp și cu inteligență, riscurile  determinate atât de susceptibilitățile Uniunii Europene, cât și pe cele ale Americii, promovându-ne propriile interese și vorbind, în interior dar și în exterior, aceeași limbă. Problema este că unii recomandă limba germană, alții limba engleză, cu accent american. Eu cred că limba română ar fi cea mai potrivită pentru politica noastră externă…

P.S.:  Desenul a fost realizat de Honore Daumier.”

Intetresant este ca si eu m-am gandit zilele acestea la politica externa. Am transcris editorialul pentru ca vreau sa fac un comentariu ceva mai larg prin care as dori sa expun ce ma nedumireste si, pe de alta parte, sa identific principalele noastre esecuri de politica externa din ultima vreme, de dupa integrarea in UE. Pentru ca eu cred ca, pentru a avea o abordare corecta, rationala, trebuie sa identificam aceste esecuri in primul rand, ca sa stim, cel putin, unde suntem.

Nedumerirea mea este legata de Fundatia Soros. Am vazut la Antena 3 (nu integral toata dezbaterea) ca Judicial Watch a interpelat Departamentul de Stat in legatura cu activitatile Fundatiei Soros in Romania. Si mai ales daca aceasta Fundatie a primit fonduri de la Guvernul SUA, adica din banii contribuabililor americani, pentru a desfasura anumite activitati in unele tari. Din punctul meu de vedere e foarte bine! Dar stau, totusi, si ma intreb ce activitate are aceasta Fundatie Soros in Romania. In trecut mai dadeau burse… Dar acum? Privind la ce se discuta la Antena 3 ma intrebam daca nu cumva unica specializare a acesteia o reprezinta mitingurile antiguvernamentale, antiPSD. Deci daca atat face Fundatia Soros in Romania, m-am lamurit. Pentru ca nu vad alte activitati. Spre exemplu, sa vad ca se organizeaza un simpozion cu titlul: „Impotriva discriminarii minoritatii rome!”, intrarea gratuita, la care sa fie invitate personalitati sa tina o alocutiune in acest sens. Unde sa se prezinte ororile de la Auschwitz, cu un puternic mesaj antifascist! Sau, ca sa dau alt exemplu, sa incepa o dezbatere pe tema „condamnarii abuzurilor din Justitie”, lucru in deplina concordanta cu ceea ce se cheama o societate deschisa. Dar, repet, astfel de initiative sa fie clar asumate de Fundatia Soros. Deci eu, care nu fac parte din Fundatia Soros, le pot da o sumedenie de idei. Dar ei? Ei ce fac? Ca nu se vede, nici macar acordare de burse – pentru ca de ce sa nu stim daca Fundatia Soros acorda burse unor, sa zicem, tineri, si pe ce criterii? Nu vreau sa spun ca Fundatia Soros n-are vreo activitate, doar ca nu prea se vede. Iar actuala Putere, Antena 3 fiind un post ce sprijina actuala Putere, bate saua pe faptul ca mitingurile de protest sunt puse la cale de respectiva Fundatie, ca sa priceapa, desigur, iapa, sau populimea, cum s-ar exprima maestrul Cristoiu.

Am stat si m-am intrebat daca asa trebuie privite lucrurile… Parerea mea este ca ar trebui sa privim intr-un mod mai profund lucrurile. Mai ales ca despre anumite aspecte nu se prea discuta pe la televiziunile noastre de stiri si drept consecinta nu e nicio dezbatere in acest sens.

Nu se prea discuta despre esecurile inregistrate in politica externa de catre Romania, dupa 2007, anul aderarii tarii noastre la UE.

Noi, e adevarat, ne-am integrat in UE si lucrul asta reprezinta un succes de politica externa. Doar ca ne-am integrat cu o tinichea de coada: MCV. Nu ne-am integrat pe curat, daca pot sa ma exprim astfel. Daca ne-am fi integrat pe curat n-ar mai fi fost MCV-ul. Lucrul asta nu ar reprezenta neaparat un esec. Altul e esecul:

1. Si anume faptul ca MCV-ul dureaza de 11 ani!!!

Lucrul acesta reprezinta un mare esec. Daca ar fi durat 5-6 ani as fi zis ca ar fi fost normal. Pentru ca altminteri ar fi fost un o chestiune derizorie. Dar 11 ani… Noi nici acum, sper ca nu ma insel, n-am scapat de MCV. Iar consecintele sunt din cele mai proaste. Inclusiv in privinta absorbtiei fondurilor europene. Evident, Comisia Europeana este reticenta cu o tara catalogata, european, drept corupta, supusa unui Mecanism de Cooperare/Control si Verificare. Pentru ca oricine, orice european, se poate intreba cum acorda Comisia fonduri, cum e de acord cu asta, intr-o tara care are probleme serioase cu coruptia. Persistenta MCV-ului o perioada atat de indelungata arunca tara noastra la periferia Uniunii Europene. Nu mai vorbesc de ce spunea Timmermans la Bucuresti, sa avem grija sa nu ne innecam ca tiganul la mal. N-a spus-o cu aceste cuvinte, dar asta era, in mod clar, mesajul. Evident, umilitor pentru tara noastra. In conditiile in care tara noastra a luat in toata aceasta vreme masuri de combatere a coruptiei, a criminalitatii organizate. A arata cu degetul doar spre Romania si Bulgaria, ca si cum toate celelalte tari membre UE sunt „curate”, doar acestea doua „murdare”, reprezinta o discriminare evidenta si o nedreptate evidenta. Ca sa nu spun ca… mai inseamna si… rasism!!!

A doua problema o reprezinta integrarea in Spatiul Schengen, un drept al tarii noastre. Pentru care Romania a cheltuit 1 miliard de euro ca sa-si securizeze frontierele. Din punct de vedere tehnic n-ar fi trebuit sa existe probleme si era singura chestiune de luat in seama. Aici intervine al doilea esec:

2. De 11 ani Romania nu e in Spatiul Schengen desi indeplineste toate criteriile tehnice singurele valabile in acest caz.

Avem milioane de romani care lucreaza in tari din Schengen, dar Romania nu e membra. Acesti oameni sunt afectati direct de lucrul asta. Olanda a fost o tara care s-a opus aderarii noastre la Schengen. N-am vazut, in schimb, explicatii convingatoare. O tara ca Ungaria, unde premierul Orban declara ca doreste s-o impejumuiasca cu sarma ghimpata, e bine-mersi in Schengen, nu e supusa niciunui MCV. Romania, in schimb, le are pe amandoua. Deci, din punct de vedere european vorbind, e stigmatizata din doua parti: MCV si refuzul de a fi primita in Spatiul Schengen. Fara sa aflam si noi motivul acestei prelungiri la nesfarsit…

Daca destinatia emigrantilor romani ar fi fost Olanda, as fi putut intelege ingrijorarile Olandei. Dar haideti sa vorbim pe realitati nu pe ipoteze elucubrante. Eu constat ca destinatiile preferate pentru romani sunt Italia, Spania, nicidecum Olanda. Tara noastra a fost supusa unei umiliri fara precedent, cu ocazia Brexitului, cand Daily Mail titra ca va fi o invazie de romani si bulgari in Marea Britanie, mai multi decat populatia celor doua tari la un loc. Deci daca vorbim pe realitati, Olanda n-ar fi trebuit sa fie ingrijorata de un aflux imens de imigranti romani, desi, daca am inteles bine, exista din partea extremei drepte de acolo o astfel de ingrijorare.

Romania a fost pur si simplu umilita cand Germania a incercat sa ii impuna cote de imigranti fara ca tara noastra sa fie macar in Spatiul Schengen. Adica imigrantii din Orientul Mijlociu, destui teroristi intre dansii, pot circula liber pe teritoriul UE, desi provin din tari care nu sunt membre UE, pe cand romanii, Romania – tara membra UE si cu drept de a fi in Schengen, nu s-ar fi putut bucura de privilegiile de care se bucura acestia!!

3. Un alt esec de politica externa: rapoartele despre Romania ale Departamentului de Stat al SUA.

Mie mi se pare inadmisibil ca de cativa ani sa ai doar rapoarte negative din partea principalului tau partener strategic. Ultimul raport, spre deosebire de cele de dinainte, e dat sub o Administratie republicana si este asumat de Guvernul SUA. Asta e realitatea! Acest raport ne face o imagine negativa si ne plaseaza din punctul de vedere al respectarii drepturilor omului langa tari precum Rusia sau Iran… Nu chiar ca, dar in apropiere de…

Trebuie inteles, as zice eu, ca raporturile dintre state sunt politice. Raportul Departamentului de Stat e unul politic. A nu se face confuzia dintre raporturile dintre state si colaborarile dintre state. Colaboram cu SUA, evident, si in cadrul NATO, pe linie militara, de Aparare, in probleme de securitate. Raporturile dintre Romania si SUA sunt, in schimb, politice. Si partea proasta este ca nu arata prea grozav! Aici nu e vorba despre rapoturile dintre UE si SUA, ci dintre Romania si SUA.

Iar al patrulea esec este:

4. Faptul ca Romania nu are nici acum Visa Waiver.

Pentru Romania si pentru romani lucrul acesta, obtinerea Visa Waiver, are mult mai mult o incarcatura simbolica. Eu n-as crede ca daca Romania ar avea Visa Waiver ai vedea automat, din secunda doi, un imens val de emigranti romani care s-ar indrepta spre SUA. In primul rand doar drumul pana acolo costa destul. Dar Visa Waiver ar avea simbolismul apropierii culturale si nu numai dintre cele doua state: Romania si America. Pe de alta parte, e ciudat ca SUA mentine restrictii cu privire la anumitre state din Europa de Est, state partenere cu SUA. Greu de inteles de ce Polonia, spre exemplu, nu e inclusa in Program, in schimb Ungaria se bucura de acest program.

Simbolistica aceasta, asa cum se prezinta lucrurile acum, e una cat se poate de defectuoasa, de proasta!! Frunzarind odata blogurile am ajuns pe blogul unei tinere frantuzoaice care nu mi s-a parut a fi foarte bogata. Era o tanara a carei preocupare, daca am inteles bine, era moda, ca la mai toate fetele de altfel. Intr-o postare arata cum ea cu un grup de prieteni au plecat la New York. Fara probleme! A prezentat si poze de acolo. O romanca, chiar daca ar avea suma de bani necesara sa mearga pana acolo si sa stea acolo ceva vreme, nu poate face, cel putin atat de usor, atat de firesc, lucrul asta. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi: de ce o frantuzoaica poate fara niciun fel de probleme sa ajunga la New York, doar sa-si ia biletul de avion (asta ar fi singura, ca sa zic asa, problema) si o romanca nu poate face lucrul asta?

Las la o parte ipoteza ca, din Franta, ar putea intra si teroristi pe sol american. Dar de ce o asemenea discriminare cu tari partenere, cu tari care si-au dovedit loialitatea in colaborarile importante cu Statele Unite?

De aceea eu l-as intreba pe Dl. Ciuvica: cine e de vina pentru aceste esecuri de politica externa ale Romaniei? Cumva Fundatia Soros?!

Legat de ce spune Dl. Nastase, un connaisseur al tainelor diplomatiei, eu raman, totusi, nedumerit. Spre exemplu:

” Partea proastă pentru noi este că europenii (în special francezii sau germanii) nu mai sunt atât de fericiți că țări membre ale UE, cum este și România, să dea un fel de ajutor de stat de 2% din PIB pentru a sprijini industria de apărare din SUA, în timp ce primesc fonduri europene consistente de la Bruxelles. Refuzul acceptării noastre în Spațiul Schengen are și astfel de explicații.”

Dar noi ne indeplinim astfel – acordand 2% din PIB pentru Aparare – o obligatie ce ne revine ca tara membra NATO. Mie mi se pare ciudat cum francezii vindeau avioane militare rusilor. Eu n-am auzit o critica venita din partea lui Jens Stoltenberg. Dimpotriva! Romania nu greseste astfel cu nimic, indiferent cat de „fericiti” sunt unii sau altii.

„Au mai existat astfel de situații. Spre exemplu în 1999, când americanii au bombardat Belgradul sau în 2003 – am în vedere al doilea război din Irak. Vă amintiți reacția președintelui Chirac, atunci când România a decis să se alăture inițiativei americane. Franța nu voia intervenția militară pentru că avea contracte de câteva miliarde de dolari pentru reactoarele nucleare irakiene.”

Bun, si ce a facut Franta? Ca in afara de vorbe goale, n-a facut nimic pentru ca sa impiedice o interventie americana in Irak. Eu ma uitam cum se gudura, ca un catelus, Sarkozy pe langa Obama si acum Macron pe langa Trump.

„Știm oare, în România, care sunt interesele noastre pentru a face opțiuni, în fiecare moment, în funcție de ele sau ne orientăm, în continuare, după „licurici”?”

Sa inteleg ca noi ne orientam intotdeauna dupa vreun licurici? 🙂 Hai sa luam un alt „licurici” – Germania. Ce a facut Germania si cu ce rezultate pentru ca sa impiedice retragerea SUA din Acordul de la Paris? Vai, ce suparata, era, draga, madam Merkel – numai zgomot si nimic mai mult. Trump si-a permis s-o sfideze cand in fata atator oameni si a camerelor de televiziune nici n-a vrut sa dea mana cu ea. Sa nu se murdareasca, desigur… A impiedicat Germania iesirea SUA din Acordul de la Paris? Evident ca nu! Germania are interese in Iran, sunt firme germane care vand pe acolo. Donald Trump a retras SUA din Acordul Nuclear cu Iranul si a specificat ca va impune sanctiuni statelor care vor colabora cu Iranul. Ce va face Germania daca SUA va impune sanctiuni, spre exemplu firmei Volkswagen…? Evident ca nu va face nimic sau, ca s-o spun pe romaneste, va face rahatul praf! 😆 .

Este o mare mizerie, una europeana, daca, in plan european, Romania e sanctionata ilegal cand nu greseste cu nimic!! De ce e sanctionata Romania? Pentru ca s-a alaturat SUA? Dar atat Franta cat si Germania nu fac oare acelasi lucru, lasand la o parte o vorbarie goala si, in final, fara niciun efect?

Partea proasta este ca noi acceptam prea usor astfel de sanctiuni fara niciun temei legal. Spre exemplu, faptul ca nu suntem in Schengen e in mod clar o sanctiune ilegala la adresa Romaniei. Noi o acceptam. Chiar si mentinerea MCV-ului 11 ani, la fel! Acceptam! In loc sa avem o pozitie mult mai ferma si mult mai serioasa, fara sa tot jonglam printre niste „licurici” de nimic! Asa cum am acceptat, fara sa avem nicio pozitie, toata propaganda proasta care s-a facut la adresa Romaniei si romanilor in Marea Britanie, cu ocazia Brexitului.

O alta diversiune si minciuna pe care o acceptam fara sa avem nicio pozitie: Europa in doua sau mai multe viteze!! In loc sa afirmam adevarul, si anume ca problemele Zonei Euro n-au cum sa se datoreze unor state ce nu fac parte din Eurozona. Sau cum auzeam la un talk-show ca spunea cineva ca nu-l lasam noi pe Macron sa mearga inainte. Cine nu-l lasa? NOI??? Tarile Europei de Est???

De observat cum derivele de la democratie din Ungaria si Polonia nu sufera, in realitate, nicio sanctiune din partea Uniunii Europene. Romania, in schimb, e inca tinuta la usa. Ungaria si Polonia n-au gresit, deci, cu nimic. Romania si Bulgaria au gresit! Insa nimeni nu poate spune cu ce anume.

Insa asa cum aratam in postarea trecuta, inclusiv in comentariile la aceasta, Romania sufera un fenomen deopotriva interesant si periculos: deprofesionalizarea din ministerele noastre! Se vorbeste, de pilda, despre abuzurile din Justitie. Acuma au loc un val de achitari. Iohannis a declarat ca nu e vorba de nicio ingerinta a politicului, vrand prin asta sa arate ca Justitia e independenta de politic. Altminteri ar fi o problema politica: s-a achimbat regimul, au loc si achitarile de rigoare, toate cauzele penale fiind, de fapt, de ordin politic. Insa e greu de crezut ca daca a scazut competenta in ministerele noastre, intr-un cuvant in aparatul de stat de la noi, uite dom’le unde straluceste competenta ca un diamant de 24 de carate: taman in Justitie, draga! Taman la DNA!!

Aceasta scadere, diminuare, estompare a competentelor se manifesta si in ministerul de Externe, in dimplomatia romaneasca. Altfel n-am fi inregistrat esecurile rasunatoare pe care le-am evidentiat mai sus!! Si e de remarcat ca nu se indreapta aceasta situatie. Spre exemplu, cu MCV-ul – s-a rezolvat? Spatiul Schengen – s-a rezolvat? Niciunul din cele 4 esecuri majore nu s-a rezolvat. Macar unul si tot ar fi fost ceva!

Dar ce arata aceste esecuri? Ele arata ca raporturile politice, atat cele dintre Romania si UE cat si cele dintre Romania si SUA, nu sunt deloc grozave! Nu suntem atat de mari si tari cum ne place noua sa credem. Pozitia Romaniei in Spatiul Euroatlantic e una ce lasa de dorit. Despre asta nu se vorbeste prea mult. Dar, din pacate, lucrurile o asemenea realitate arata. A ne mangaia cu faptul ca Fundatia Soros e de vina pentru aceste esecuri inseamna sa ne imbatam cu o dulce minciuna.

Sa revin la Fundatia Soros, eu chiar nu vad vreo activitate a acesteia in Romania. Sigur, multi poate ca or sa zica: „eeeeee, nu vezi…”. Ce vreau sa spun? Spre exemplu, in Raportul Dep. de Stat se pomenea nu doar de disciminarea minoritatii rome, dar si de duritatea si violenta majoritarilor fata de ei, dandu-se ca exemplu incidentul de la Gheorghieni, de anul trecut, cand oamenii, disperati si exasperati, au iesit sa dea foc caselor romilor. Ati vazut vreo actiune asumata de Fundatia Soros prin care sa se militeze impotriva discriminarii populatiei de etnie roma? Sa vina cu solutii, ajutoare pentru tiganii defavorizati economic si sunt multi acestia. Sau o actiune prin care sa militeze pentru o mai ampla libertate religioasa? E ciudat sa spui ca in Romania Fundatia Soros e legata doar de mitigurile antiPSD. Deci e unica ei activitate… Sau sa vad si eu ca Fundatia Soros – repet, Fundatia Soros nu altcineva  – tine un simpozion la Sala Palatului si in mai multe orase din tara legat de drepturile persoanelor LGBT, ca in Raport e ridicata problema asta. In schimb Raportul asta critica prosteste o anumita parte a presei din Romania, la Antena 3 si Romania TV ma refer, in conditiile in care Presedintele Donald Trump vorbeste doar de fake-news-uri din presa americana, spunand intr-un twitt:

„NBC NEWS is wrong again! They cite “sources” which are constantly wrong. Problem is, like so many others, the sources probably don’t exist, they are fabricated, fiction! NBC, my former home with the Apprentice, is now as bad as Fake News CNN. Sad!”

Incerc sa traduc:

„NBC NEWS greseste din nou! Ei citeaza „surse” care in mod constant gresesc. Problema este, ca de altfel multe altele, ca sursele probabil nici nu exista, acestea sunt fabricate, fictiune! NBC, fosta mea casa de Ucenic, este acum la fel de rea ca Facaturile CNN. Trist!”

Iata si un twitt in care Trump spune explicit ca presa din SUA e corupta:

„The Fake News is working overtime. Just reported that, despite the tremendous success we are having with the economy & all things else, 91% of the Network News about me is negative (Fake). Why do we work so hard in working with the media when it is corrupt? Take away credentials?” (subl. mea)

Atentie mare!! E vorba despre presa americana si nu despre stirile false aparute pe FaceBook si date de rusi!!

Interesant este ca Raportul acesta n-a fost facut de catre Fundatia Soros, nu are nici numele lui Hans Klemm pe el, cum bine a observat ambasadorul american acreditat la Bucuresti, ci e al Departamentului de Stat!!

Puteti sa-mi spuneti ce face diplomatia romaneasca, ce pozitie are si ce actiuni ia in considerare pentru a schimba aceasta stare in relatiile noastre cu America? Nu spun sa ascundem gunoiul nostru sub pres, ci intreb ce face pentru ca sa schimbe aceasta stare a relatiilor actuale romano-americane.

In alta ordine de idei, interesant acest twitt al D-lui. Trump, fiti atenti ce spune:

„President Xi of China, and I, are working together to give massive Chinese phone company, ZTE, a way to get back into business, fast. Too many jobs in China lost. Commerce Department has been instructed to get it done!”

Incerc sa traduc:

„Presedintele Xi si cu mine lucram impreuna pentru a da marii companii chineze de telefonie, ZTE, o cale de a fi din nou in afaceri, repede. Prea multe locuri de munca pierdute in China. Departamentul Comertului a primit instructiunile asupra a ceea ce trebuie facut!”

Vor chinezii sa-si privatizeze compania de telefonie ZTE cu o firma americana? Cum ne raportam noi politica externa la astfel de noi realitati? Interesant este ca, cel putin economic vorbind, SUA pare a se orienta serios catre China. Totusi, noi avem o strategie pentru a atrage investitii americane in Romania? Chiar daca suntem in UE, noi nu putem sa lasam in aer, cum se spune, o asemenea componenta importanta – cea economica – in relatiile dintre tarile noastre. Nici tarile din Vestul Europei nu o fac! Avem un culoar ingust de colaborari cu SUA – doar militar si de securitate. Se pare ca nu e de ajuns. Relatiile politice dintre tarile noastre sufera si din acest punct de vedere. De asemenea, influenteaza negativ raporturile noastre cu Uniunea Europeana. Cum vrei sa ai o pozitie tare in UE daca ai slabe relatii cu SUA? Polonia si-a orientat politica economica – la gazele de sist ma refer – catre SUA si vad ca nu sufla nimeni din UE nicio vorba. Si chiar daca o sufla, o fac degeaba. Si interesant este ca aceste colaborari americano-chineze se fac in conditiile in care China e o tara comunista, e o tara care are probleme grave in respectarea drepturilor omului. Cu atat mai mult Romania, ar fi logic, ar trebui sa aiba relatii mult mai bune cu SUA si sa-si largeasca spectrul de colaborari cu SUA. Eu l-as intreba, in acest sens, pe Hans Klemm ce face pentru ca sa avem colaborari mai bogate cu SUA, pentru ca sa imbunatatim raporturile politice dintre tarile noastre. Ar fi trebuit sa fi facut asta de mai demult. Nu ar fi tarziu nici acum – mai bine mai tarziu decat niciodata, mai ales ca avem povestea de succes a firmei Ford – Romania de la Craiova! Deci se poate!

E o scadere teribila de competenta in aparatul de stat de la noi. Constat cu tristete ca, spre deosebire de politicienii anilor ’90 care au reusit cu mari eforturi, ce-i drept, si in vremuri tulburi si poate mai grele decat cele de azi, doua lucruri epocale in Istoria Romaniei: integrarea tarii noastre mai intai in NATO si apoi in UE, noua generatie de politicieni se pare ca nu poate mai mult si inregistreaza, iata, mai multe esecuri majore!! Situatia s-a imputit pe nesimtite de la inceputul anilor 2000, mai ales dupa 2007. Si nu doar in planul strict tehnic, dar si in cel al jocului politic de conceptie, pentru ca se vede ca noi nu reusim sa gasim strategii adecvate la chestiunile actuale.

Situatia actuala – vezi mai sus cele patru esecuri majore – ne defavorizeaza si ar trebui imediat conceputa si pusa in aplicare o actiune optima de indreptare a lucrurilor. Remarc o prea mare pasivitate din partea noastra si o neglijare a acestor chestiuni. Politica strutului nu mi se pare cea mai potrivita. Nu putem sa lasam lucrurile asa!

In final sa mai si radem cu… Cristian Preda! Iata ca Dl. Preda are si simtul umorului, nu doar un spirit inchizitorial de temut!! 😆 Iata ce a postat pe FaceBook:

„Viorica Dăncilă către Papa Francisc: “Sfinția Voastră, I am very glad for this opportunity”.
She is nemaipomenită…”

😆 😆

Cristi, esti tare!! Nu te credeam in stare, zau… 😆 !!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

mai 13, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Competentele D-nei. Dan…

Din pacate, dupa Revolutie instalarea – fireste, de catre partidele politice – in functii importante in stat a unor oameni care n-au nicio legatura cu respectiva demnitate si nici competentele necesare job-ului pentru care au fost propusi a devenit o regula nescrisa. Care a fost intotdeauna respectata. Mai mult sau, din fericire, mai putin, dar respectata mai tot timpul.

Un proverb spune: „omul potrivit, la locul potrivit”. Din cauza celor de mai sus nici n-au cum sa mearga bine lucrurile in tara asta.

Totusi, Carmen Dan, actualul ministru de interne, ne face impresia ca este omul potrivit pentru Liviu Dragnea, nicidecum pentru functia de ministru, pe care o indeplineste. Despre Carmen Dan – aici:

https://m.dcnews.ro/cine-este-carmen-daniela-dan-propunerea-pentru-mai_527668.html

Ceea ce te frapeaza citind acest articol este ca n-ai sa descoperi NIMIC care s-o califice pe D-na. Dan pentru functia de ministru de Interne. D-na. Dan nu este aleasa in alegeri democratice de catre popor, ci este ministru pentru ca a fost nominalizata in functie de catre partid, mai exact spus de catre Liviu Dragnea. De remarcat si faptul ca D-na Dan a rezistat celor doua schimbari de guvern operate pana acum de Dragnea.

Daca NU are competentele cerute de functie, ce cauta acolo? Pentru ca e cat se poate de clar ca ea, de fapt, n-are ce cauta acolo. La D-na. Dan lucrurile acestea transpar intr-o evidenta tulburatoare: ea e ACOLO pentru ca sa-i apere interesele lui Liviu Dragnea.

Guvernare in stil mafiot…

mai 9, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Toata lumea e de vina, numai el nu

Este atat de limpede, se poate vedea atat de clar cum Liviu Dragnea, dupa intalnirea cu reprezentantii BNR cauta – din motive evident electorale – sa-i gaseasca tapi ispasitori in legatura cu inflatia mare si cresterea ROBOR – ului. Daca nu pe ei, atunci pe altii, factori externi, cauze externe. Pe toti si pe toate ii vedeai la capitolul ” cauze”, numai proastele politici guvernamentale promovate de PSD-ALDE, dar in special de PSD, nu!

Frica lui Liviu Dragnea ca PSD-ul poate sa clacheze economic e atat de evidenta incat confirma, de fapt, ingrijorarile Opozitiei cu privire la politicile economice duse de Guvern. Dragnea, dandu-si pana la urma seama ca criticile venite in special dinspre PNL sunt justificate, incearca acum sa-i gaseasca pe altii responsabili de politica economica iresponsabila dusa de PSD.

Nu ma asteptam, totusi, s-o faca de o maniera atat de limpede. Atat de putin sofisticat. Pentru ca e atat de clar incat numai daca nu vrei, nu intelegi.

Liviu Dragnea isi da seama in ce situatie deplorabila au adus tara politicile PSD-ului pe care il pastoreste. Tocmai de aceea el cauta tot felul de diversiuni: de la mutarea Ambasadei la Ierusalim si pana la Referendumul privind familia traditionala. Totul pentru ca sa abata atentia electoratului de la problemele cu care incepe sa se confrunte. Fara indoiala ca aparitia de nemultumiri in electorat, chiar in electoratul propriu, ii da fiori lui Dragnea. Felul in care acesta procedeaza ne arata ca, de fapt, nici el si probabil nici PSD-ul n-au vreo solutie. Dar daca PSD va pierde alegerile prezidemtiale, lucrul asta ar insemna inceputul sfarsitului. Pentru el si pentru Grupul de la Teleorman cel putin. Evident, intr-un astfel de caz e posibila si schimbarea majoritatii parlamentare si e foarte posibil sa se recurga la alegeri anticipate.

Interesanta era ipoteza D-lui. Florin Citu, ca PSD sa renunte la guvernare spre a putea sa duca o politica de Opozitie, caracterizata prin atitudinea critica la adresa Puterii. Spre a putea, pe un mare val de populism, sa castige capital electoral.
Partea proasta este ca in cazul in care actuala Opozitie va ajunge la Putere, sa guverneze, pentru un viitor Guvern ce ar avea PNL drept centru va fi foarte greu sa repare ceea ce s-a stricat in timpul guvernarilor pesediste! Inclusiv cu mari riscuri electorale! Chiar si in conditiile unui suport solid – lucru, dupa parerea mea indispensabil pentru reusita – din partea Parlamentului.

As dori sa vad niste pareri din partea celor de la PNL, din partea D-lui. Citu in special, fiind si de specialitate economist, despre ce ar trebui facut, ce ar face PNL daca ar ajunge la guvernare, cum trebuie tratata problema. Pentru ca Romania sa-si refaca echilibrele economice, sa aiba o crestere economica sanatoasa, viabila, sa vedem investitii care, dupa cum se poate constata, nu se mai prea fac in Romania. Ar trebui sa existe mai multe dezbateri in acest sens si mai ample.

Iata doua opinii exprimate recent de Dl Citu – aici si aici – de la care s-ar putea porni niste dezbateri serioase…

mai 9, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Un punct de vedere gresit…

… cel putin in opinia mea…

Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu pe blogul sau:

Sper că Donald Trump n-o să-l înjure pe Klaus Iohannis pe Twiter

„Sînt printre puținii jurnaliști români postdecembriști care au ținut partea arabilor ori de cîte ori aceștia au fost ținta intervențiilor americane în politica lor internă, culminînd cu agresiunile militare. Am denunțat Războiul din Golf, destabilizarea Orientului Mijlociu sub semnul așa zisei Primăveri arabe, care Primăvară, cîntată și de ai noștri drept Marea Revoluție, n-a făcut decît să schimbe în Egipt un dictator militar ruginit cu unul mai tînăr și în Libia să instituie haosul. Știind că Siria e una dintre puținele țări din zonă în care fanatismul islamic n-a avut loc, am pus Războiul civil pe seama pungii de petrol rîvnite nu numai de ruși, dar și de occidentali.

Din acest punct de vedere am deplîns faptul că România a renunțat în politica sa externă din ultimii ani la minimul echilibru în disputa dintre Israel și lumea arabă, manifestîndu-se în toate organismele internaționale ca oaie în turma Estului păzită de Marile Puteri.
Adică împotriva arabilor, de grija cărora pare acum să nu mai aibă weekend Klaus Iohannis.

În chestiunea deciziei luate de Donald Trump de a muta efectiv ambasada SUA la Ierusalim sînt însă de partea președintelui american.
Se vede limpede că relația dintre Israel și Palestina a intrat de ani întregi într-o fundătură. Ieșirea din această fundătură nu se poate face decît printr-o rupere de ritm. Se poate bănui, ca și în cazul Coreii de Nord, în care Donald Trump a repurtat deja un succes răsunător, că prin mișcarea asumată de Casa Albă se pot crea premisele unei recunoașteri a statului palestinian. Aceasta e cheia problemei în Orientul Mijlociu. Acest stat nu va fi recunoscut niciodată cîtă vreme palestinienii vor capitala la Ierusalim.

Nu-i exclus ca mutarea ambasadei americane la Ierusalim să fie o concesie suficient de puternică din partea lui Donald Trump pentru a solicita Israelului recunoașterea statului palestinian și chiar un ajutor la întărirea economică a acestuia.

Am ținut să precizez aceste lucruri, pentru că la noi, în controversa iscată de inițiativa Guvernului, argumentele aduse de Klaus Iohannis și de echipa lui de propagandă împotriva inițiativei, n-au nici o legătură cu situația din Orientul Apropiat. Toate se învîrt în jurul tezei că președintele e proprietarul politicii noastre externe și că Guvernul nu trebuie să facă altceva decît să muncească cu ziua pe acest teren.

Convocat de site-ul PSnews.ro să mă pronunț asupra controversei, am expus următoarele puncte de vedere, toate răspunsuri la întrebările redactorului Ștefan Rusu:

„Vor mai fi și alte state care vor urma România. România a fost o piesă foarte importantă în această în această operațiune. Contrar prostiilor care se spun în România, procesul de mutare al ambasadei noastre la Ierusalim nu e o operațiune întîmplătoare pentru că vrea Dragnea sau PSD-ul. În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..

Opțiunea pe care am făcut-o noi mie nu mi se pare nici hazardată, nici riscantă, ci e un gest de politică externă mai îndrăzneț, în care în sfîrșit România face și ea ceva extern după 28 de ani. De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.

Prin însuși faptul că s-a făcut așa un soi de abatere de la protocol și a fost invitat președintele Camerei Deputaților, considerat ca un fel de prim-ministru, se arată interesul uriaș al Israelului, nu al lui Netanyahu, altă prostie care s-a spus în România. Nu este în interesul premierului Netanyahu, este în interesul Israelului, vital chiar ca această capitală a lor să fie la Ierusalim.

„Prima dată am spus și eu că va genera un conflict, dar deocamdată conflictul s-a încheiat pentru că Guvernul, sigur, mînuit de către Liviu Dragnea, avea nevoie să dea un semnal, că el e de acord. E ca la Codruța Kovesi, că după asta toate se vor abate asupra lui Klaus Iohannis. Ați observat deja și începutul unei campanii în presa internațională pe tema asta. E treaba lui. Din punctul acesta de vedere, nu cred eu că Dragnea moare să mute ambasada, adică să facă gestul. Pentru că depinde de președinte. Deocamdată el a dat șah lui Klaus Iohannis, anunțînd că are de gînd să facă. Din acest moment, cel în defensivă este Klaus Iohannis care tot trebuie să explice de ce nu e de acord. Din punctul acesta de vedere, mingea e la Klaus Iohannis. Șahul a fost dat. Nici nu se mai pune problema să se mute sau să nu se mute. Că depinde de Klaus Iohannis. Deocamdată, prin primirea în Israel și prin tărăboiul făcut s-a văzut că Președinția nu vrea și Guvernul vrea. Guvernul nu mai riscă nimic, pe când Klaus Iohannis, nu știu care va fi evoluția ulterioară. Poate îl înjură pe Twitter Trump, vă imaginați. Ne putem aștepta oricînd.””

Nu degeaba am transcris acest articol: el trebuie citit cu atentie ca sa se inteleaga bine ce vreau sa spun. Altminteri ar parea lipsit de coerenta ce voi spune in continuare.

In primul rand trebuie spus ca Washingtonul nu a cerut nimanui sa-i urmeze gestul si nici nu a dat prea multe lamuriri prin care sa-si explice pozitia: de ce, care e motivul real, pentru care doreste sa-si mute ambasada la Ierusalim. Articolul arata ca:

” În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”

Dar nu e deloc foarte clar ca motivul deciziei lui Trump a fost ca si altii sa-i urmeze exemplul. De unde ar rezulta asta? Si cum poti trage concluzia ca in caz contrar: „dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”? Insa daca admitem ca ideea era ca si alte state partenere SUA sa urmeze exemplul dat de Casa Alba si daca vorbim despre o initiativa a Romaniei in acest sens atunci pun si eu intrebarea: cum se armonizeaza Romania cu pozitia Americii in contextul unui Raport de tara, defavorabil in multe aspecte, pe care ni l-a facut Departamentul de Stat si pe care – atentie mare!! – Departamentul de Stat si l-a asumat? Am tinut sa precizez acest lucru, ca Departamentul de Stat al SUA si-a asumat acest Raport pe 2017, adica Guvernul american. Nu Hans Klemm, ci Guvernul SUA. Chiar daca avem acum o Administratie republicana la Casa Alba. Adica acest Raport pe 2017 reprezinta pozitia Guvernului American fata de tara noastra! Si nu ne reproseaza ca nu am luat decizia de a muta Ambasada Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim…

A doua chestiune e legata de urmatorul aspect:

„De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.”

Maestrul Cristoiu vorbeste de parca Romania ar fi o mare putere: cum isi permit altii sa-i spuna ce sa faca si ce sa nu faca? 🙂 Chestiunea ar fi ca atunci cand iei o decizie trebuie sa-ti asumi si consecintele. Statele Unite nu ne-au cerut lucrul asta – din acest punct de vedere e in exclusivitate problema Romaniei daca isi muta sau nu ambasada. La nivel european consensul general e ca sa nu se purceada la mutarea ambasadelor la Ierusalim. Am vazut un editorial semnat de Dan Turturica, ingrijorat de faptul ca Romania ar putea fi sanctionata financiar de catre UE – aici. Nu cred ca asta e problema, desi s-ar putea sa fie si asta o problema. Totusi, Romania e un stat suveran, iar decizia mutarii ambasadei la Ierusalim este, deci, o decizie a unui stat suveran. Insa mi-e teama ca, printr-o astfel de decizie, Romania se pune singura in ofsaid, pentru ca nu prea vad cum ar putea un astfel de gest sa influenteze Uniunea Europeana. Prin urmare, Romania ar trebui sa-si asume singura o astfel de decizie. Inclusiv incalcarea unor Rezolutii ale Natiunilor Unite. Intrebarea care se pune: poate Romania sa-si permita un astfel de lucru? Si ce ar avea de castigat din afacerea asta?

Intr-un fel pare logic: din moment ce Israel si-a proclamat capitala la Ierusalim, atunci si ambasada se muta la Ierusalim. Trebuie insa precizat ca Autoritatea Nationala Palestiniana are centrul administrativ la Ramallah, nu in Ierusalimul de Est. Chestiunea care se pune este Statutul Ierusalimului. Israelul a luat controlul asupra Ierusalimului de Vest in 1948, in timpul Razboiului Arabo-Israelian. In 1967 a ocupat si Ierusalimul de Est. Curtea Suprema din Israel priveste Ierusalimul de Est ca fiind parte integranta a Israelului si respinge ca prin legile si adminitratia Israelului impuse acolo ar fi vorba de o anexare. Comunitatea internationala, in schimb, priveste Ierusalimul de est ca fiind parte a teritoriilor palestiniene. Iata insa ce declara Netanyahu recent (cf. Wikipedia – Statutul Ierusalimului):

„On 17 May 2015, Prime Minister Netanyahu reiterated, regarding Jerusalem serving as the capital of both Israel and a future Palestinian state, “Jerusalem has forever been the capital of only the Jewish people and no other nation.”[43] On 25 January 2018, Netanyahu said: „Under any peace agreement the capital of Israel will continue to be in Jerusalem.”[44]

El spune:

„Ierusalimul a fost intotdeauna capitala doar a poporului evreu si nu a altei natiuni” si „Sub orice tratat de pace, capitala Israelului va continua sa fie in Ierusalim”.

Natiunile Unite considera ca Ierusalimul de Est este parte a teritoriilor ocupate de Israel sau a teritoriilor palestiniene ocupate, iar viziunea e ca Irusalimul sa devina capitala a doua state: Israel si Palestina. Pozitia Uniunii Europene a fost exprimata de Catherine Ashton:

The European Union set out its position in a statement of principles last December. A two-state solution with Israel and Palestine side by side in peace and security. A viable state of Palestine in the West Bank, including East Jerusalem, and the Gaza Strip, on the basis of the 1967 lines. A way must be found to resolve the status of Jerusalem as the future capital of both Israel and Palestine.

Deci solutia two-state si despre Ierusalim spune: „Trebuie gasita o cale prin care sa se rezolve statutul Ierusalimului ca fiind capitala atat a Israelului cat si a Palestinei.”

Pozitia Rusiei:

„On 6 April 2017, the Russian Ministry of Foreign Affairs issued a statement saying, „We reaffirm our commitment to the UN-approved principles for a Palestinian-Israeli settlement, which include the status of East Jerusalem as the capital of the future Palestinian state. At the same time, we must state that in this context we view West Jerusalem as the capital of Israel.”[67] Some commentators interpreted this as a Russian recognition of Israel’s claim to West Jerusalem,[68][69][70] while others understood the statement as a Russian intention to recognize West Jerusalem as Israel’s in the context of a peace deal with the Palestinians.[71][72][73]

In 2011, Russian president Medvedev stated Russia had recognized the State of Palestine with East Jerusalem as its capital already in 1988, and had not changed that view.[74]

In 2017 ministrul rus de Externe a reafirmat pozitia Federatiei Ruse „in acord cu principiile aprobate de catre Natiunile Unite”  ca Ierusalimul de Est sa fie capitala viitorului stat Palestinian iar Ierusalimul de Vest sa fie capitala Israelului. In 2011, Presedintele Medvedev a afirmat ca Rusia a recunoscut Statul Palestinian cu capitala in Ierusalimul de Est inca din 1988 si aceasta pozitie nu s-a schimbat.

Pozitia Statelor Unite:

„In 2008, then-Democratic candidate Barack Obama called Jerusalem the ‘capital of Israel’. On 4 June 2008, Obama told the American Israel Public Affairs Committee (AIPAC), in his first foreign policy speech after capturing the Democratic nomination the day before, that „Jerusalem will remain the capital of Israel, and it must remain undivided.” However, the then-senator and presidential hopeful backtracked almost immediately.[84] In 2010, the Obama administration condemned expansion of Gilo and Ramat Shlomo as well as evictions and house demolitions affecting Palestinians living in East Jerusalem.[85][86]

Inca din 2008, pe atunci candidatul democrat Barack Obama vorbea despre Ierusalim drept capitala a Israelului si ca Ierusalimul trebuie sa ramana nedivizat. Pe 6 decembrie 2017 administratia Presedintelui Donald Trump a recunoscut oficial Ierusalimul drept capitala a Israelului si a adugat ca Departamentul de Stat va initia procesul de construire a Ambasadei SUA la Ierusalim. Consiliul de Securitate al ONU intrunit de urgenta pe 7 decembrie a condamnat (14 din 15 membri) decizia Presedintelui Trump. „U.S. envoy Nikki Haley called the United Nations „one of the world’s foremost centres of hostility towards Israel”.[97]” – Nikki Haley a numit Natiunile Unite ca fiind „una din centrele mondiale cele mai ostile fata de Israel”. Marea Britanie, Franta, Suedia, Italia si Japonia s-au numarat printre tarile care au criticat decizia lui Trump in acea intrunire de urgenta. De remarcat si:

„Following Trump’s announcement, American embassies in Turkey, Jordan, Germany and Britain issued security alerts for Americans travelling or living abroad in those countries. The United States also issues a general warning for Americans abroad about the possibility of violent protests. The American consulate in Jerusalem has restricted travel of government employees to Jerusalem’s Old City. The US Embassy in Jordan has banned employees from leaving the capital and children of embassy employees were told to stay home from school.[105]

Pozitia Marii Britanii – cea europeana.

Daca Romania adopta exemplul american, cum ne armonizam cu politica externa americana? In caz contrar apare ca Romania a facut in mod unilateral un astfel de gest. Si apoi ar insemna sa ne armonizam cu politica externa a SUA, dar nu si cu Raportul Departamentului de Stat, care sustine, printre altele, lupta anticoruptie in Romania. Si pe Laura Codruta Kovesi, intre altele fie zis, daca nu explicit… 🙂

De aceea eu l-as intreba pe maestrul Cristoiu daca nu cumva considera contradictoriu sa critice Raportul Departamentului de Stat, in schimb sa fie calduros de acord cu adoptarea exemplului american in privinta mutarii ambasadei! 🙂

Dar sa vedem cum privesc Statele Unite procesul de pace din Orientul Mijlociu:

Mediafax

Turneu diplomatic în Orientul Mijlociu. Mike Pompeo: Pacea dintre israelieni şi palestinieni rămâne o prioritate pentru SUA

Mike Pompeo, secretarul de Stat al SUA, a declarat, luni, că soluţionarea conflictului israeliano-palestinian rămâne o prioritate pentru Administraţia Donald Trump, în pofida deciziei de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului, informează site-ul agenţiei The Associated Press.

Secretarul de Stat al SUA, aflat într-un turneu diplomatic în Orientul Mijlociu, a precizat că Washingtonul susţine dreptul israelienilor de a se apăra şi a adăugat că palestinienii trebuie să se întoarcă la masa negocierilor politice.

”O piesă importantă pentru instituirea stabilităţii în Orientul Mijlociu o reprezintă rezolvarea acestui conflict. Credem că israelienii au dreptul să se apere şi susţinem acest lucru”, a declarat Pompeo.

Pompeo a amintit că soluţia ”a două state” este singura cale către pace.

La începutul mandatului, preşedintele SUA, Donald Trump a exprimat intenţia relansării rapide a procesului de pace israelo-palestinian, în timp ce Mahmud Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene, a cerut, la Casa Albă, încetarea „ocupaţiei”, pledând pentru coexistenţa a două state, palestinian şi israelian. Donald Trump l-a primit în mai 2017, la Casa Albă, pe Mahmud Abbas, aceasta fiind prima întâlnire oficială a celor doi lideri. Donald Trump a cerut relansarea negocierilor de pace între Israel şi palestinieni şi semnarea unui acord, fără însă a oferi detalii despre modul în care se poate ajunge la soluţionarea conflictului.”

Daca Donald Trump ar reusi, prin politica sa externa, sa puna capat conflictului palestiniano-israelian, ar fi un lucru extraordinar!! Dificultatile sunt destule. Sa nu uitam ca Hamas e vazuta drept organizatie terorista. Iar Fatah si Hamas, politic vorbind, sunt de forte aproximativ egale. Hamasul mentine inca o mare influenta in cadrul Autoritatii Nationale Palestiniene. La alegerile legislative din 2006, Hamasul a obtinut victoria! Daca tot ne raliem pozitiei americane, cum am putea contribui la planul de pace al Casei Albe? Din cate stiu (poate gresesc) un astfel de plan nu a fost expus public de catre Washington. Pe de alta parte, initiativa Americii pare singulara atata vreme cat celelalte state nu adera la pozitia americana in privinta Ierusalimului. Fara indoiala, SUA este principalul partener strategic al Romaniei, iar tara noastra trebuie sa-si armonizeze politica sa cu cea a SUA. Insa lucrul acesta ar sugera o actiune in tandem romano-americana in Orientul Mijlociu. S-ar putea construi asa ceva, dar pana acum nu se vede vreo abordare de acest gen din partea Guvernului Dancila. Nici din partea Presedintelui, desigur. Dar sa nu uitam ca PSD-ALDE, Liviu Dragnea si Guvernul Dancila au venit cu ideea mutarii ambasadei, nu Presedintele. Ceea ce a facut Liviu Dragnea poate fi o idee de politica externa, in niciun caz o initiativa. O initiativa, in politica externa mai ales, presupune un plan, un concept sau mai multe, o viziune cel putin pe termen mediu, o strategie in acest sens. Nu prea vedem asa ceva…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 30, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 32 comentarii

Despre mutarea Ambasadei Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim

In primul rand cred ca trebuie spus un lucru: este cel putin pentru a doua oara – la modul extrem de vizibil – cand Liviu Dragnea pune Romania intr-o pozitie penibila pe plan international. Prima data a facut-o cu ocazia vizitei premierului Japoniei la noi in tara, cand acesta nu a avut cu cine sa stea de vorba pentru ca tocmai atunci Liviu Dragnea isi dadea jos propriul guvern, Guvernul Tudose.

Iata ca acum avem de a face cu un al doilea moment penibil, de cand domnia sa a anuntat, fara explicatii si fara sa aiba atributii si nici competenta necesara in politica externa, ca va muta Ambasada Romaniei din Israel la Ierusalim. Liviu Dragnea a facut acest anunt ignorandu-l cu totul pe Presedintele Romaniei, Dl. Klaus Iohannis, care are atributii constitutionale in domeniul politicii externe (v. art. 91 din Constitutie). Trebuie spus ca Guvernul nu a venit cu o propunere catre Presedinte pentru mutarea ambasadei si trebuie subliniat ca Presedintele „aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice” (potrivit art. 91, al. 2 din Constitutie). Daca Guvernul ar fi formulat o astfel de propunere trebuia sa astepte pozitia Administratiei Prezidentiale. In schimb, D-na. Dancila si cu Liviu Dragnea s-au grabit sa efectueze, fara un mandat din partea Presedintelui tarii, o vizita in Israel si sa aiba convorbiri cu premierul Benjamin Netanyahu. Toata aceasta vizita a fost facuta fara o minima informare a Presedintelui, lucru ce l-a obligat pe Iohannis sa ia o pozitie extrem de critica – v. aici. Cu alte cuvinte, Dragnea si Viorica Dancila au facut o vizita in Israel pe sestache, fara sa stim nici obiectul vizitei, nici ce au discutat si, ceea ce e mult mai grav, fara sa-l informeze in vreun fel pe Presedintele tarii.

Intr-o astfel de situatie, Dl. Iohannis a facut ce era normal sa faca: s-o invite pe D-na. Dancila la Cotroceni spre a primi lamuriri. Refuzul D-nei. Dancila de a veni la Cotroceni – in ideea ignorarii in continuare a Presedintelui – l-a fortat, practic, pe Presedinte sa-i ceara demisia – v. aici.

Intr-un fel e de mirare abordarea conflictuala la care a recurs Dragnea fata de Administratia Prezidentiala, o maniera de a trata lucrurile care imi aminteste de Traian Basescu, doar ca Basescu era Presedintele tarii, pe cand Dragnea e, totusi, un condamnat penal cu suspendare. Insa in felul acesta Liviu Dragnea a reusit sa creeze haos, lucru care, evident, nu face bine in primul rand Romaniei. In aceeasi cheie vin, din partea Coalitiei de Guvernare, si amenintarile cu suspendarea la adresa Presedintelui – ridicole, evident, dar care sugereaza ceea ce si alti comentatori au remarcat: Liviu Dragnea face astfel de lucruri pentru ca poate, adica datorita faptului ca are o majoritate confortabila in Parlament.

O a doua chestiune ce trebuie, zic eu, remarcata este ca la baza acestei idei de mutare a ambasadei noastre la Ierusalim nu exista nicio viziune, nicio viziune strategica. Liviu Dragnea n-a exprimat asa ceva pentru ca nu are o astfel de viziune. Stau si ma intreb daca, totusi, a existat o analiza. Nu se stie. Presedintele vorbeste despre faptul ca „Săptămâna trecută în Guvern s-a discutat un document secret, un memorandum secret pe politică externă.„, ceea ce, desigur, arata gravitatea problemei create de Dragnea, impreuna cu Dancila. Presedintele sugereaza ca ar fi vorba despre tradare de tara din partea acestora, dar in special din partea D-nei. Dancila, lucru ce justifica faptul ca i-a cerut demisia.

In ceea ce priveste oportunitatea mutarii ambasadei, exista serioase motive ce neaga acest lucru – v. aici. Si care ar fi atunci interesul Romaniei de a face un asemenea gest? Ministerul de Externe, care e condus de Dl. Melescanu, care face parte din Coalitia de Guvernare PSD-ALDE, nu a dat nicio explicatie. Liviu Dragnea, de asemenea, nu a expus o viziune din care sa rezulte interesul national in urma unei astfel de decizii. Guvernul Dancila, la fel, n-a dat nicio explicatie din care sa rezulte care ar fi interesul Romaniei, ce ar castiga Romania, in viziunea Guvernului, daca ambasada va fi mutata la Ierusalim. Au fost mai mult speculatii ale unor comentatori, spre exemplu maestrul Ion Cristoiu. Insa la nivel oficial nu avem vreo explicatie (nici plauzibila si nici neplauzibila). Nu avem decat faptul ca Liviu Dragnea a reusit sa creeze o stare de haos. A indus inutil un conflict cu Presedintele, poate mai bine zis a creat o diversiune punand intr-o pozitie proasta Romania, pentru ca sa acopere lipsa de realizari ale Guvernului pe care care-l pastoreste. Pentru asta Liviu Dragnea are nevoie de conflicte, de scandaluri publice – asa se si explica conflictul mai nou dintre Guvern si BNR. Lipsa de viziune a actualei Coalitii se remarca si in plan economic. Iar lucrul acesta pune intr-o situatie dificila PSD-ul. Interesant este ce remarca fostul premier, Dl. Adrian Nastase, legat de acest lucru:

„Alegerile prezidențiale vor fi esențiale. Candidatul PSD va obține în primul tur 3 milioane de voturi. În turul doi trebuie să obțină 5 milioane de voturi. De unde le va lua? Dacă nu va fi cineva capabil să treacă de zona partidului în alte zone electorale, PSD va pierde. Dacă nu se câștigă aceste alegeri, după prezidențiale riscăm să apară tot felul de migrații în Parlament, iar partidele mai mici să se reorienteze. Pentru PSD, lucrurile ar deraia cu riscuri majore pentru viitoarele alegeri parlamentare. Nu este normal să asiguri un dialog între Guvern și BNR prin scrisori. PSD ar trebui să facă un efort pentru a-și îmbunătăți legătura cu intelectualii, cu liderii de opinie. Altfel, vom fi nevoiți să acceptăm că are loc o ,,orbanizare” tacită a României. Dacă punem în paralel unele dintre activitățile lui Viktor Orban, premierul maghiar, sau unele dintre măsurile din ultima vreme ale PSD, vom vedea acest tip de abordare. Mergem pe acest model? Ne despărțim într-un fel de UE? Un divorț cu Bruxelles-ul va putea genera un conflict pentru realocări de fonduri.” (subl. mea)

Este o analiza corecta, dar mi se pare ca ar mai trebui adaugat ceva, in legatura cu ceea ce am subliniat cu rosu. Acum Liviu Dragnea e liderul de necontestat al Partidului. Si-a pus, dupa doua tentative, Guvernul sau. De asemenea, e subiectul unor anchete penale legate de Tel Drum. In asemenea conditii e clar ca Liviu Dragnea vizeaza functia de Presedinte al tarii la urmatoarele alegeri prezidentiale. Un esec ar fi catastrofal pentru PSD, cum arata Dl. Nastase. Dar pentru Liviu Dragnea personal situatia ar fi periculoasa deoarece intr-un astfel de caz probabilitatea de a aparea niste pasarele care sa ciripeasca unde trebuie e una foarte mare! Cat timp e seful partidului, conduce autoritar partidul si omerta e respectata de toti. Un esec ar putea conduce la un dezechilibru dinamic in PSD si situatia nu ar mai fi clara si nu ar mai fi foarte clar ca omerta ar mai trebui respectata. Ci s-ar putea ca lucrurile sa deraieze intr-adevar intr-un razboi intre clanurile si baronii pesedisti pentru Putere in partid, chiar daca pe o anumita perioada de timp lucrul asta ar afecta, desigur, partidul si performantele sale electorale. Deocamdata Famigliile stau linistite. Nu e rost acum de un razboi intern in PSD. Iar Dl. Adrian Nastase, sugestiv, remarca:

„Nu mai putem vorbi de două Românii. Sunt foarte multe Românii care tranzacționează unele cu altele. Cred că este important să se revadă cadrul juridic al serviciilor de informații.”

In legatura cu similitudinile cu Ungaria lui Viktor Orban, felul in care merg lucrurile la noi ma fac sa cred ca exista, totusi, mari deosebiri. Desigur, realitatile sunt diferite, dar fara sa dezvolt prea mult subiectul, as spune ca Viktor Orban are o viziune care i-a si adus victoria in recentele alegeri. PSD este pe tobogan in sondaje si asta in conditiile in are Opozitia nu s-a obosit prea mult. Ungaria este in Spatiul Schengen, Ungaria are Visa Waiver, are un PIB pe loc. mai mare decat al Romaniei, are un nr. de km. de autostrazi mult mai mare decat al Romaniei, desi e jumatate cat tara noastra ca suprafata si populatie. La PSD nu se vede nicio viziune, lucru ce l-am remarcat chiar din timpul campaniei electorale din 2016 cu faimosul Program „minune” al PSD-ului. Liviu Dragnea n-a imprimat o viziune in Coalitie. Se observa acest lucru si in ceea ce priveste Legile Justitiei si sistemul juridic de la noi. Nu mai vorbesc de performantele economice slabe ale guvernarii care reuseste sa scoata multi oameni in strada, la proteste. Nu mai vorbesc de faptul ca investitiile au ajuns ca si inexistente, se neglijeaza total, as zice, domeniul infrastructurii. Observam de asemenea cresterea ROBOR la 3 luni, inflatia mare.

Raspunsul lui Liviu Dragnea catre Presedintele Iohannis se inscrie in aceeasi linie de ignorare totala a Presedintelui Romaniei. Liviu Dragnea a facut aceste declaratii la iesirea din sediul DNA, desigur.

Dar legat de haosul pe care il creeaza Dragnea, nu se poate sa nu te gandesti la asta:

Mediafax

MONITORUL APĂRĂRII | Raport SUA: Rusia se află în „război informaţional” cu ţări din Europa şi cu SUA

Se arata ca:

Rusia se află în „război informaţional” cu ţările occidentale, lansând campanii de propagandă pentru subminarea sistemelor democratice în Europa şi în Statele Unite, arată un raport al Comisiei pentru Informaţii din Camera Reprezentanţilor.

„Ingerinţele Rusiei în scrutinul prezidenţial desfăşurat în Statele Unite în 2016 nu au fost nimic nou pentru Kremlin. Kremlinul vrea să genereze haos şi disensiuni, pentru a-şi urmări interesele în ţări vizate, în special în Europa şi în foste republici sovietice precum ţările batice şi Ucraina. În acest sens, Rusia combină practic decenii de experienţă în tehnici de propagandă şi război psihologic cu un vast sistem media, cu experţi bine-educaţi şi eficienţi, cu informaţii solide şi structuri de securitate”, conform versiunii parţial declasificate a unui raport al Comisiei pentru Informaţii din Camera Reprezentanţilor.

„În Statele Unite, atacurile cibernetice asociate scrutinului din 2016 au evidenţiat în mod puternic vulnerabilităţi tehnice în infrastructura digitală şi disfuncţionalităţi birocratice exploatate de Kremlin. Campania Rusiei de măsuri active şi-a atins obiectivul principal, cel de a genera disensiuni în rândul cetăţenilor americani”, subliniază raportul.”

Pentru ca nu se poate sa nu te intrebi: cui bono, cui prodest aceasta stare de haos pe care Dragnea o creeaza pe plan intern? Un dicton latin spune: „Concordia civium murus urbium” – „Armonia dintre cetateni este zidul oraselor”!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

aprilie 27, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

Atmosfera molcoma. Liviu Dragnea vrea Puterea!!

Interesant de observat ca zilele acestea s-au scurs molcome. Linistite. Parca dupa chipul si asemanarea lui Liviu Dragnea ce pare un om foarte calm si care mai totdeauna vorbeste pe un ton scazut. Ca personajul este abil, nu neg. De asemenea nu e un prost. Linistea pare sa-i priasca unui om care, cel putin in aparenta, n-are nimic in comun cu fulgerele si furtuna. Seamana mai degraba cu zilele acestea cand a fost si frig dar si prea cald pentru aceasta perioada a anului. Dar in care mare lucru, de la investirea Guvernului Dancila incoace, nu prea s-a intamplat. Fara indoiala, lui Liviu Dragnea ii place linistea. Ca sa poata lucra. In liniste, desigur.

Cel putin pana acum, cu actualul Guvern, care e pe placul inimii domnului Dragnea, e liniste. Totusi, a rasarit ceva in linistea asta ce risca sa fie, totusi, prea monotona. S-ar putea spune ca lui Liviu Dragnea ii place linistea, nu si monotonia. Deci ii trebuia o preocupare, ca prea statea degeaba. Si iata ca ocazia se ivi, pentru ca atmosfera sa fie un picut mai saltareata!

Ultima intriga de la Bucuresti consta in faptul ca Lucian Pahontu, seful SPP, i-ar fi spus lui Paul Stanescu ca Dragnea va fi terminat pana-n martie si ca el, Stanescu, ca prelua sefia PSD. Lucru ce l-a determinat pe Dragnea sa renunte la serviciile SPP. Desigur, tot Guvernul Dancila l-a urmat pe Carmaci. Unii nici nu-l cunosteau pe Pahontu, dar daca asta a fost atitudinea Sefului al Mare…

Adevarul e ca schimbarile de regim au adus schimbari si la sefia SPP. Asa s-a intamplat si cu Dumitru Venicius Iliescu, preferatul fostului Presedinte, Ion Iliescu. Cum s-a schimbat regimul, in 1996 a cerut sa fie eliberat din functia de director al SPP. Dupa ce a venit Emil Constantinescu la Putere, a fost trecut in rezerva (5 februarie 1997). Dupa ce Ion Iliescu a castigat din nou alegerile, devenind Presedinte, l-a activat iarasi pe Dumitru Iliescu, acesta fiind numit consilier de stat la Guvern in 2001 si rechemat in activitate in 2002. Inaintat apoi la gradele de general de corp de armata (3 stele) apoi general cu 4 stele.

Cam acelasi scenariu pare ca se repeta acum. Pahontu era in functia de sef al SPP de pe vremea regimului Basescu, din 2005. Inaintarile in grad, ajungand in 2008 la gradul de general-locotenent cu 3 stele, s-au facut pe vremea regimului Basescu. Or, regimul Basescu s-a schimbat. Legat de afirmatiile lui Dragnea despre Pahontu, Iohannis a declarat ca „e o non-problema”. E discutabil daca Iohannis l-ar mai dori pe Pahontu in aceasta functie sau are de gand sa numeasca pe altcineva. Pentru asta era nevoie de un pretext si de o Comisie Parlamentara care sa ancheteze cazul Pahontu.

Se schimba regimul, se schimba si generalii.

Iar Dragnea si-ar dori omul lui la SPP. Sa nu uitam ca, spre exemplu, Viorica Dancila, e omul lui, din acelasi judet cu el. Ei, cam asta si-ar dori Dragnea si la SPP. Acuma… nu stiu daca va fi tot din Teleorman! 😆

Interesanta si intrebarea pusa de Dl. Cristian Preda pe FaceBook-ul personal:

„Credeți că Dragnea va cere demisia lui Kovesi pentru că, din pricina DNA, șapte miniștri au scăpat de ancheta din dosarul Microsoft după ce delictele au fost prescrise?”

Am vazut si editorialul, pe aceasta tema, scris de maestrul Ion Cristoiu – aici. Ar rezulta ca procurorii anticoruptie, cu Laura Codruta Kovesi in frunte, isi fac prost treaba. Si atunci de ce Liviu Dragnea sa-i ceara demisia lui Kovesi? 🙂 Insa mi se pare ca uitam un lucru. Esential. S-au schimbat regimurile politice in SUA si Romania, s-a schimbat si atitudinea cu privire la dosare! In special la cele grele, cum a fost Dosarul Microsoft! Desi, tinand cont de implicatiile externe – uriase!! -, deznodamantul acesta era previzibil, asa cum, probabil, va fi si in Dosarul EADS. De fapt, acest dosar a fost inchis in Germania tot pentru ca s-au prescris faptele! 🙂 Cei de la Romania Curata se intreaba, si pe buna dreptate, ce se intampla cu Dosarul EADS. Probabil ca se va intampla cam tot asa cum s-a intamplat cu dosarul Microsoft.

Observati ce atmosfera molcoma: nu se mai intampla nimic deosebit! 🙂

Insa lucrul acesta nu stiu daca este neaparat pe placul lui Liviu Dragnea. Adica sa nu se intample nimic. Pe de-o parte, da; pe de alta parte, nu. Performantele guvernarii PSD, de cand au castigat recentele alegeri incoace, sunt extrem de scazute. Faptul ca nu se prea intampla niciun fel de „explozie”, la modul figurat vorbind, care sa lase o grea perdea de fum, n-as crede ca e chiar in favoarea PSD-ului. Dar, pe de alta parte, Daddy vrea liniste, vrea sa aiba o presa care sa nu-l deranjeze, sa nu-i deranjeze Guvernul Sau. Ca sa poata lucra in liniste. E si asta interesant: de la Guvernul Meu al D-lui. Iohannis, am trecut la Guvernul Meu al D-lui. Dragnea personal. Pe de o parte, esecurile DNA, daca se poate vorbi in acesti termeni referitor, spre exemplu, la dosarul Microsoft, nu vad de ce nu l-ar bucura pe Dl. Dragnea: „statul paralel” schioapata! Dar, pe de alta parte, ce te faci fara „statul paralel”? 🙂 Din aceasta dilema Dl Dragnea n-are cum sa iasa. Deoarece e de analizat daca linistea aceasta nu cumva dauneaza grav sanatatii electorale a PSD… Iar daca e liniste, si performantele slabe ale PSD-ului apar mult mai pregnant in evidenta.

D-lui. Dragnea, cred, i-ar placea sa fie liniste si lucrurile sa mearga tot asa.

E foarte interesant de remarcat ca pentru PSD opozitia e intruchipata de ceea ce ei numesc „statul paralel” si mai putin Opozitia parlamentara. Lupta lor politica e cu „statul paralel”. Lucrul asta convine PSD-ului, deoarece castiga astfel capital electoral. Insa asa cum s-au ingropat politic dosare precum Microsoft si EADS, tot asa se poate ingropa, tot politic, si lupta anticoruptie. Daca va fi liniste, drumul lui Liviu Dragnea catre Putere este deschis. E de ajuns sa nu dea pricini prea mari de nemultumire populatiei, daca va putea face lucrul asta. Ramane de vazut care va fi replica Opozitiei parlamentare, destul de slaba pana acum.

Cu lupta anticoruptie e o chestiune ce nu si-a gasit pana acum rezolvarea. Nemultumirile populatiei de la noi nu tin doar de chestiunile economice. Ci si de coruptie, care afecteaza populatia. Cea de la nivel inalt, in special. Ca, asa cum spune proverbul, „pestele de la cap se-mpute”. Romania experimenteaza de multa vreme o coruptie transpartinica, asta cred ca e clar. O astfel de stare de lucru genereaza, paradoxal, anticorpii necesari in lupta cu anticoruptia. Insa coruptia la nivel inalt slabeste statul si agraveaza situatia economica a tarii ce poate fi caracterizata, in ciuda unei cresteri economice record, drept destul de fragila. Interesul in a anihila, macar partial, lupta anticoruptie e mare si a fost mare si in trecut. E destul de vizibil ca se incearca punerea batistei pe tambal, intr-o atmosfera destul de tulbure, dupa ce Coalitia de la Putere si-a dat jos doua guverne. Atmosfera e neclara, incarcata de un oarecare venin si datorita caracterului securist al acestei lupte anticoruptie, generator de abuzuri.

Evident, multi vor sa scape de dosarele penale pe care le au. Insa referitor la Dragnea, eu cred ca el cauta sa-si construiasca o pozitie cat mai puternica in partid si in stat. Ideea lui e de a acumula, incetul cu incetul, ca dintr-o data nu se poate si el a inteles asta, o cat mai mare influenta si, pe cale de consecinta, putere. Deocamdata raspunsul partidului la o astfel de strategie nu e clar, desi au fost, mai putin vizibil totusi, atitudini critice. Scopul lui Liviu Dragnea e de a obtine o cat mai mare putere in stat. Si pentru asta el trebuie sa gaseasca o solutie care sa multumeasca pe multi, chiar una transpartinica. Deoarece interesele nu sunt doar legate de PSD sau doar ale celor din PSD. Pare a se pune la cale o noua structura de putere in stat, care sa-l aiba ca punct central pe Liviu Dragnea. Dar o astfel de structura de Putere e clar ca ar trebui sa fie bine echilibrata, pentru ca orice dezechilibru ar putea s-o distruga. Armonizarea tuturor acestor interese nu e o treaba politica usoara.

Exista o vulnerabilitate mare a PSD-ALDE care, din pacate, se rasfrange si asupra tarii. Faptul ca nr.2 si nr. 3 in Stat sunt oameni cu probleme penale – Liviu Dragnea, condamnat penal cu suspendare si Calin Popescu Tariceanu trimis in judecata de catre DNA pentru marturie mincinoasa si favorizarea faptuitorului. De asemenea, Darius Valcov, unul din artizanii Programului de Guvernare, numit recent consilier de stat in Guvernul Dancila, trimis in judecata pentru luare de mita, trafic de influenta si spalare de bani. Evident, in asemenea conditii credibilitatea Romaniei pe plan extern sufera daune serioase. Evident, te duce cu gandul la o fratie a penalilor. PSD a facut tot posibilul sa estompeze aceasta stare de lucruri practicand discursul impotriva „statului paralel” si cautand sa arate abuzurile facute de catre DNA. Dar exista o problema care se pune si ar trebui sa ne preocupe. Si anume daca astfel de oameni, ajunsi atat de sus in stat si care influenteaza puternic viata politica, economica si sociala a tarii, sunt de buna-credinta. Toata propaganda PSD-ALDE ne asigura ca nu trebuie sa ne indoim de buna lor credinta. Dar care ar fi premisele pentru acest lucru? Eu nu prea vad cum sa nu te poti indoi date fiind faptele. Este intrucatva curios lucru – chiar foarte curios lucru! – ca se duc in derizoriu problemele penale cu care se confrunta respectivii, in opozitie cu „marea problema” a asa-zisului „stat paralel” care niciodata nu a fost definit cu claritate, cu corectitudine de catre corifeii PSD-ALDE. Cu atat mai mult cu cat PSD a fost la Putere si inainte de alegeri. Acum sunt din nou la Putere, s-au unit, in fine, intr-o Coalitie cu ALDE si tot vorbesc de „statul paralel”, ca si cum ar fi neputinciosi in fata acestuia, desi au Puterea in mana, cum se zice.

Interesant este ca vorbesc si acuza asa-numitul „stat paralel” cei care au probleme penale. Cu toate acestea, acesti oameni, cu probleme penale, sunt la Putere in Romania!!

Evident ca pe plan extern lucrul acesta e perceput cat se poate de negativ. N-am mai auzit ca intr-o tara – sa luam, spre exemplu, tarile europene foste comuniste – sa existe o asemenea situatie. Care e clar ca seamana incertitudine. Veniti la Putere cu un Program de Guvernare fantasmagoric si plin de contradictii, astfel de oameni au ajuns la conducerea acestei tari. Sa nu uitam ca Guvernul Dancila este, de facto, Guvernul Dragnea 3. Dupa ce Dragnea (si Tariceanu) s-a autoreevaluat de doua ori, a ajuns la formula cu telormaneanca Dancila in fruntea unui nou Guvern al aceleiasi Coalitii. De aceea e foarte greu de spus ce anume doresc acesti oameni cu tara asta. Iar Presedintele pare detasat de aceasta situatie, nu prea doreste sa se implice… Ce anume stie Presedintele? Ce anume il obliga la inactiune?

Situatia actuala trebuie, zic eu, tratata cu toata seriozitatea. Faptul ca patrund oameni in conducerea statului, avand inalte functii in stat, dar cu grave probleme de ordin penal nu-mi este deloc pe plac. Chestiunea asta creeaza o vulnerabilitate intrinseca si pe termen lung a Statului Roman. Inclusiv nerespectarea Constitutiei, unde este stipulat ca „Romania este stat de drept, democratic si social”, iar „dreptatea si pluralismul sunt valori supreme” (art.1, al. 3).

Parerea mea este ca nu trebuia sa se ajunga la o asemenea situatie. Liviu Dragnea sau Tariceanu nu aveau ce cauta in functiile pe care le detin in prezent in stat. Ei au calcat in picioare dreptatea si Constitutia tarii pentru ca n-au avut nici macar bunul simt sa faca un pas in spate sau macar unul in lateral. Ar fi trebuit sa demisioneze din aceste functii, sau sa nu le accepte, data fiind situatia lor. Citam mai sus un proverb ce spune ca „pestele de la cap se-mpute”. Parafrazand, as spune ca Statul Roman „de la cap se-mpute”. Chestiunea e serioasa prin crearea unui precedent periculos: in felul acesta pot patrunde in stat, in conducerea statului oameni certati cu legea, cu probleme penale, infestand in felul acesta intregul stat si perturband activitatea intregului stat.

Liviu Dragnea nu avea ce sa caute nici la sefia unui partid precum PSD! Sa nu uitam ca dupa ce a pierdut alegerile, Adrian Nastase si-a dat demisia din functia de presedinte al Camerei Deputatilor si n-a mai avut nicio functie de conducere in partid, decat coordonarea departamentelor PSD, data fiind experienta sa ca premier si rezultatele foarte bune din mandatul sau. Dupa ce, in 2012, a fost condamnat la 2 ani cu executare in Dosarul „Trofeul Calitatii”, Nastase si-a dat demisia din functia de vicepresedinte al Camerei Deputatilor si a anuntat ca nu mai doreste sa candideze la nicio functie in Biroul Permanent. Am dat acest exemplu ca sa vedem diferentele mari intre PSD-ul din trecut si cel de acum. Acum avem chiar penali la conducerea celor doua Camere ale Parlamentului, care n-au absolut de loc de gand sa schiteze un gest de normalitate. Si acel gest de normalitate ar fi demisia. Aratam inca din 2015 ca PSD ar fi trebuit sa fie altfel – v. aici. Daca s-ar fi aplicat ce spuneam eu atunci, PSD ar fi avut o alta fata, una europeana si s-ar fi bucurat de prestigiu in Uniunea Europeana. A avea un condamnat penal cu suspendare care se considera persecutat de un asa-zis „stat paralel” pe care nu poate sa-l defineasca, e o catastrofa pentru PSD, inclusiv in plan european. Si ganditi-va cum a fost indepartat Catalin Ivan, cum e indepartat oricine din PSD care are o voce critica pentru, nu-i asa domnu’ Dragnea?, „actiuni negative la adresa PSD”!! Cu o astfel de conducere la sefia PSD si la cea a ALDE, Romania, desigur, pierde din prestigiu si influenta in fata partenerilor nostri occidentali, inclusiv in fata Statelor Unite, desigur. Prin faptul ca acest partid nu s-a putut reforma, nu a putut aduce in prim-plan oameni noi, nepatati de afaceri de coruptie, intreaga tara e pusa intr-o situatie deloc placuta.

Cred ca Presedintele Iohannis ar trebui sa se implice in aceasta chestiune, inclusiv PNL, pentru ca e o chestiune importanta, de natura sa aduca prejudicii Romaniei, inclusiv de natura economica. Spre exemplu extrem de slaba absorbtie a fondurilor europene, asta ca sa dau un exemplu pe care cred ca-l stiu pana si copiii – lucru extrem, extrem de rau, pentru ca li se inoculeaza astfel, subliminal, bineinteles, neincrederea in Uniunea Europeana!! Sper sa fie intelepciunea necesara pentru a actiona asa cum trebuie, fara sa ne facem mai mult rau decat ni l-am facut deja, pentru a se rezolva asa cum trebuie aceasta situatie. Pentru a nu permite degradarea Statului Roman, lucru ce ar servi, desigur, dusmanilor Romaniei.

februarie 7, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 26 comentarii

Despre razboiul pesedisto-pesedist

Nu-l mai au pe Iliescu si Nastase, nu-si mai gasesc locul: au intrat, vezi bine, in criza! Iliescu e prea batran si cu Dosarele Revolutiei si Mineriadei de pe cap, de nici nu mai iese din casa de bolnav ce e, iar Nastase a iesit din PSD, a iesit si din politica, nu mai practica „sportul asta”.

Cu un Program „minune” contradictoriu in continutul sau, evolutia PSD, desi au castigat detasat alegerile, nu poate fi, desigur, decat tot contradictorie. Si-au dat jos propriul Guvern, „cu manuta lor”, cum se spune. Ma refer la Guvernul Grindeanu. Ca dupa aia Grindeanu s-a ales cu o functisoara la stat, platita gras, din banii nostri, e alta treaba. Acum urmeaza ca si Guvernul Tudose sa treaca prin „furcile caudine” ale CExN. Daca partidul ii va cere demsia, Tudose va demisiona, dupa cum a si declarat. Chestia cu tipul din Politie suspectat de agresiunea unor minori a fost un atac ce-l viza, in cele din urma, pe musiu Dragnea. A fost atacat la Carmen Dan!! Premierul i-a cerut demsia pe motiv ca l-ar fi mintit. E clar ca, pe aceasta tabla de sah a politicii romanesti, Carmen Dan nu poate fi luata pentru ca e aparata puternic, iar declaratia cu demisia l-a pus, mai pe urma, in incurcatura chiar pe premier.

Interesant este sa observam ca atat Grindeanu cat si acum Tudose au intrat, in ultima instanta, in contradictie cu Liviu Dragnea. „Autonomia” despre care vorbea Buzatu, tartorele PSD din Vaslui, s-a aplicat manusa atat lui Grindeanu cat si lui Tudose. E foarte posibil ca cei doi premieri pesedisti sa fi facut si jocurile Cotroceniului… Insa lucrurile ar trebui privite, cred eu, si dintr-un alt punct de vedere.

E clar ca programul PSD e plin de contradictii si, pus in practica, nu poate multumi pe toata lumea. Cred ca e limpede lucrul asta. Pe de alta parte ramane, desigur, in continuare problema controversata a Legilor Justitiei, iar miza politica in acest caz e uriasa. Ma gandeam ca in asemenea conditii, cea mai buna continuare pentru Liviu Dragnea e starea de instabilitate, de haos. Caci de ce ar dori, in asemenea conditii, Liviu Dragnea ca lucrurile sa fie stabile si cat se poate de clare? I-ar fi favorabila o asemenea varianta?

Pe de alta parte, o alta contradictie e insusi felul in care se desfasoara – doar vorbim despre „democratia originala”, nu-i asa? – actul de guvernare. Liviu Dragnea, seful PSD, a dorit sa fie premier. Din cauza problemelor penale nu s-a putut lucrul asta. In aceste conditii el a atras atentia inca de pe vremea Guvernului Grindeanu ca este premier de facto. Ca, de facto, el conduce Guvernul. Cu alte cuvinte, premierul de iure e doar o simpla papusica cu care se joaca cum vrea The Boss. Si dupa ce se plictiseste de ea, poate s-o arunce. Si sa-si gaseasca alta!

Fara indoiala, cel care e in functia de premier, de iure, nu poate guverna in felul acesta. Iar responsabilitatile cad pe umerii lui, nu ai lui Liviu Dragnea. Nu degeaba spunea Grindeanu ca nu vroia sa intre la puscarie. Pentru ca intra el la puscarie si Liviu Dragnea s-ar fi spalat pe maini, ca Pilat din Pont!! N-a vrut? Jos Guvernul PSD chiar de catre PSD!! E clar ca nici Tudose nu poate guverna in felul acesta… Deci…

Lui Dragnea ii convine. De asemenea el stie bine ca populatiei putin ii pasa de scandalul intern din partid. Chiar daca acesta e mare cat Casa Poporului!! Dragnea stie foarte bine ca populatia e interesata, indiferent cum, sa aiba cati mai multi bani in buzunare, dupa cum a si declarat recent. Ca e vorba de un punct de vedere superficial, asta e clar. In schimb, Opozitia inca nu s-a trezit din hibernare. Reactia ei este extrem de slaba. PSD inca se mentine pe primul loc in preferintele electoratului din Romania, la diferente uriase fata de orice alt partid de opozitie, nu doar fata de PNL. Puteti vedea aici rezultatele unor sondaje de opinie, efectuate de mai multe case de sondare a opiniei publice. O singura data, in septembrie anul trecut, PNL a ajuns usor de tot peste 30% iar PSD a coborat usor sub 40%. Dupa aceasta sincopa lucrurile s-au redresat in favoarea PSD: ultimul sondaj (24 Nov-7 Dec 2017) da PSD cu 46%, PNL cu doar 23% iar USR cu 5%. Se vede ca USR e un esec. E in jurul a 5 % si nimic mai mult. PNL, in schimb, e dezamagitor! Nu putem constata pe tot parcursul anului trecut un trend crescator pentru acest partid. Situatia dureaza din 2016 si PNL pare a se fi stabilizat la 23-26%. Daca fac o medie a rezultatelor celor 8 sondaje, la PSD imi da un procent de 45,2% (evident, am rotunjit) si la PNL imi da 25,6%, iar pentru USR 7,7%. ALDE are o medie de 7,9%. Deci cred ca se vede clar cum e peisajul politic. Interesant este ca nimeni din Opozitie pare a nu se gandi la situatia proasta in care se gaseste aceasta. Si Iohannis pare cuprins de abulie… In felul acesta e limpede ca buna ziua ca niste alegeri anticipate vor consfinti victoria PSD-ALDE, deci ar fi o varianta si mai catastrofala pentru Opozitie, daca se poate spune asa.

De asemenea, cred ca trebuie evidentiat un lucru: in ciuda unei cresteri economice de invidiat – datorita consumului, stiu – nu prea vedem realizari si nici mari performante in activitatea ministerelor noastre. Ma alatur lui Ion Cristoiu si de aceea va recomand sa cititi acest editorial de pe blogul sau personal. E vorba despre o performanta uluitoare – observati: chiar nu am pus ghilimelele de rigoare!! – si anume cum in patru ani s-au construit doar 12,5 km de autostrada si aia prost facuti!!! E foarte interesant cum le-a reusit astora un asa lucru!! 🙂 Ion Cristoiu o numeste: „știrea zilei, știrea anului, știrea deceniului, și, într-un fel știrea României reale” si explica si de ce crede ca ar fi asa. Constat si eu cu stupoare, alaturi de maestrul Cristoiu, ca astfel de lucruri par a nu da de gandit la nimeni din politicienii nostri sau oamenii de decizie…  E, intr-adevar, greu de inteles aceasta nepasare. Stau si ma intreb daca pesedistii au luat aminte la felul in care se incheie editorialul maestrului Cristoiu:

„De ce n-a tresărit Mihai Tudose la știrea că lotul 3 din autostrada Sebeș-Alba a fost din nou amînat, după patru ani de amînări incredibile?
Pentru că asta face parte din dezastrul Guvernării PSD.
Ori Mihai Tudose a fost pus premier cu misiunea precisă de asigura acest dezastru.”

Insa mie imi vine sa cred ca si daca pleaca Tudose, tot dezastru va fi. Vine altul, sta si ala cateva luni, pleaca. Apoi vine altul… Pare ca PSD a intrat intr-o alta epoca. Cea in care experimenetaza instabilitatea politica. E de observat si de notat cat de stabila a fost guvernarea pesedista pe vremea lui Ponta – e adevarat, Ponta era concomitent sef de partid si premier – fata de ce avem acum. De observat ca pe vremea lui Ponta, cu aceeasi economie nationala, aveam excedent bugetar. Acum e o mare problema veniturile bugetare si daca vor ajunge banii acestia. Deja se vorbeste de restructurari si disponibilizari in masa, cum de altfel anticipam. Este un contrast izbitor, nu se poate sa nu-l remarci. PSD nu-l mai are nici pe Ponta, elevul lui Adrian Nastase in ale politicii. Ramane  de vazut evolutia acestui partid.

Fara indoiala, situatia aceasta noua in care e PSD naste lupte intestine pentru Putere in partid. Liviu Dragnea e contestat de europarlamentarul Catalin Ivan. Care spune despre colegii sai ca „europarlamentarii PSD nu-l iubesc pe Dragnea”. Ivan are statut incert in partid: nu stim daca mai e membru PSD sau a fost dat afara. Ca nu a adus osanale conducatorului iubit.

In vederea urmatorului CExN se fac turnee prin tara. Fara indoiala, convingerea filialelor judetene e un lucru important. De asemenea, Dragnea doreste sa-si consolideze pozitia in teritoriu. Faptul ca l-au atacat pe Dragnea la Doina Pana, care a inteles imediat, fara sa mai comenteze, ca trebuie sa-si dea demisia si la Carmen Dan i-au pus, desigur, o problema serioasa lui Dragnea… Aceste doua atacuri au fost opera celor care-l vor pe Dragnea iesit din politica romaneasca. Sunt interese atat cotroceniste cat si pesediste, dar si securiste, intrucat structurile de forta ale statului sunt, la randul lor, divizate politic. Unii sustin PSD si unii il sustin pe Dragnea. Sa nu se creada ca Dragnea nu are sustinere la nivel de servicii secrete. Dragnea pare a avea, totusi, prima sansa. Sta, deocamdata, ceva mai bine. Mie mi se pare ca pozitia lui in partid nu s-a erodat atat de mult incat sa poata fi inlaturat cu usurinta, cum ar dori unii. Ramane de vazut cum vor percepe sefii de filiale din teritoriu jocul asta al lui Dragnea, de schimbare a premierilor, a guvernelor si daca vor achiesa in continuare la asa ceva. Important este ca, deocamdata, partidul nu sufera electoral. Sta excelent in sondaje, cum aratam mai sus. Nu prea ai ce sa-i reprosezi lui Dragnea, care conduce partidul, din acest punct de vedere. Partidul performeaza electoral. A facut-o si o face in continuare. Ca ne place sau nu, e o realitate. Asa cum tot realitate e ca Opozitia doarme in continuare.

Evolutia aceasta, continuarea ei si pe parcursul lui 2018, nu ne face prea increzatori in sansele candidatului Opozitiei de a castiga viitoarele alegeri prezidentiale. N-am vazut o discutie lucida pe acest subiect la televiziunile de stiri. Televiziunile de casa ale PSD fara indoiala ca-i canta in struna, desi am vazut la Romania TV ca au pus un cantec ce sugera nedumerirea daca intre Dragnea si Tudose nu cumva e un disimulat amor. „Realitatea” Opozitiei pare a ignora realitatea din Opozitie, Rares Bogdan asigurandu-ne ca am votat prost. Dar cum ar fi fost bine, Rarese? Pentru ca PNL-ul rezultat din fuziunea dintre Vechiul PNL (minus Aripa Tariceanu, desigur) si Fostul PDL e o dezamagire. Politica se face pe voturi. La alegerile trecute s-a vazut dezastrul. Sondajele, ca vrem, ca ne place sau ca nu vrem, sau nu ne place, indica tot un dezastru in adevaratul sens al cuvantului. PNL nu a putut creste din 2016 pana acum asa incat sa ajunga la un nivel stabil de peste 30%. Vorbesc de PNL, pentru ca de la partidute, ca sa reiau vorba de odinioara a lui Vasile Blaga, precum USR (un alt mare esec!!) sau PMP ce pretentii sa mai ai?

Trebuie remarcat un lucru foarte interesant si de luat aminte pentru stiinta politica: razboiul intern, pesedisto-pesedit, nu-i afecteaza PSD-ului, cel putin deocamdata, performantele electorale. PSD nu este expus unor atacuri externe, ci unor lupte intestine. Nici n-am vazut atacuri serioase lansate de Opozitie la adresa PSD-ului. Nici cand Alina Gorghiu conducea partidul, nici in vremurile din urma. Opozitia, asa cum se prezinta ea acuma, pare a fi intr-o zona crepusculara. Nu prea se aude nimic de acolo, nu prea stim ce se intampla…

Deocamdata cel putin, PSD nu are probleme serioase.

ianuarie 14, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 17 comentarii