S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!

In comuna Cutare s-a stricat podetul, mai exact spus un pod mai mic. Adica nu-i un podet din acela scurt de tot, nici un pod mare. Problema majora este ca jumatate din comuna a ramas izolata de cealalta jumatate din comuna. Primaria s-a autosesizat, s-ar putea zice. „Nu-s bani, dom’ne”, zice Primarul. „Fonduri europene?” – „Nu sunt ca nu stiu de ce nu s-au putut atrage”. A trecut un an, au trecut doi, au trecut trei, au trecut patru ani, au trecut cinci ani, au trecut sase ani, au trecut sapte ani, au trecut opt ani, au trecut noua ani si tot asa.

Ca sa poti sa treci in partea cealalta oamenii au facut un fel de pasarela ca sa poti macar pe jos daca altfel nu se poate. Daca vrei sa mergi cu masina, trebuie sa ocolesti vreo 12 km, ca sa intri pe drumul judetean care vine din nord (si ala tot in curs de reabilitare de vreo 6 ani, dar, ma rog, se poate merge cu masina pe el), si astfel sa poti intra in partea de nord a comunei.

La un moment dat, vin in comuna Cutare niste masini bengoase. Cica sunt de la Guvern. Pe arsita de 34 de grade la umbra, coboara niste domni din acele masini, in costumele lor de culoare inchisa si cravatele lor subtiri. Il vedeai pe primar cu ei. Vorbeau ceva. S-a strans lume ca la urs!! 😆 Cica vor sa reabiliteze podetul!! In sfarsit!! „Dupa lupte seculare care au durat 30 de ani” – asta e din Caragiale, sunt convins ca v-ati dat seama – vor sa reabiliteze podetul!!

Asa se face ca problema podetului a ajuns pe masa D-nei. premier Viorica D. E chemat sa ia cuvantul in plina sedinta de Guvern, ministrul de resort. „Sa-l facem din fonduri europene!!” se aude o voce. „Nu, nu putem!!” au reactionat ca un singur om atat D-na. Viorica cat si ministrul de resort. Ca si cum ar fi fost cuprinsi brusc de o fobie fata de fondurile europene alocate Romaniei tocmai pentru asa ceva. Mai ca nu au inceput sa si tremure putin. Ministrul de resort, cu o voce  care exprima normalul: „Atunci sa-l facem in parteneriat public-privat!”. S-a asternut o anumita tacere, timp in care membri guvernului au servit un pahar de apa minerala sau o coke, dupa cum dorea fiecare. Dupa care, Doamna Viorica D., lasand usor capul in jos, ca si cum s-ar fi gandit profund, dupa inca o tacere de cateva secunde in care toti membri Guvernului aveau ochii atintiti spre ea, a zis cu o voce inceata si joasa, ca si cum toti membri Guvernului trebuiau sa lase galagia, sa nu se auda decat musca, pentru a o asculta pe D-na. premier: „Il vom face din fonduri proprii. Trebuie avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii”. La auzul cuvintelor iesite din gura D-nei. premier, tot staff-ul a tacut inca vreo cateva secunde. Dupa care D-na. Viorica D. a spus cu aceeasi voce inceata: „E strategic”.

Iata cum problema podetului din comuna Cutare va ajunge pe masa Presedintelui Klaus I.

Spune, decide, hotaraste Presedintele ca sa se reabiliteze podetul, se reabiliteaza podetul. Nu spune, nu decide, nu hotaraste Presedintele ca se reabiliteaza podetul, nu se reabiliteaza podetul.

Lucrurile stau asa de ceva vreme, mai ales de cand Florian C., fostul adjunct al sefului SR…, i-ar fi spus premierului de atunci Victor P.  ca daca se apuca de un tronson de, hai sa-i zic, 100 de km. de autostrada ii deschide dosar penal. In felul acesta, lucrurile au devenit clare pentru toata lumea: Consiliul Suprem de Aparare al Tarii si Presedintele personal decid, hotarasc ce-i de facut in tarisoara asta. Zilele trecute cineva, la Guvern, chiar a venit cu o propunere originala si chiar interesanta: toate ministerele sa fie trecute in subordinea Consiliului Suprem de Aparare al Tarii sub directa indrumare, teoretica si practica, desigur, a Presedintelui!! Motivul? Toate sunt strategice.

Iata ca zilele trecute, reporterii de teren din presa scrisa si audiovizuala au avut ocazia s-o vada pe teren, in plin Bucures…, pe D-na. Primar General Gaby F. Si, fireste, au aparut intrebarile. Una dintre ele a fost de ce nu se reabiliteaza odata Casa Radio, cladirea fiind 80-90% terminata si lasata asa de la Revolutie incoace. Nu mai vorbesc ca in jurul acesteia e un areal mare ingradit de un gard metalic, de santier, foarte urat. Cladirea asta e chiar in zona centrala a orasului nostru. D-na Gaby. F, dupa ce si-a reglat putin glasul a spus vorbind tare: „Va raspund la toate intrebarile! Nu mai faceti galagie!!” apoi pe un ton neutru a specificat: „In legatura cu problema mentionata, reabilitarea Casei Radio, ma rog, fostei Case Radio, trebuie sa intelegeti ca e o chestiune strategica. Vom discuta alocarea de fonduri dinspre Guvern spre bugetul Primariei Generale. Pana acum ne-au luat toti banii!! (revoltata) Nu avem bani sa functionam!!”. Reporterii s-au mutat la Palatul Victo… unde, extrem de prompt, D-na. Premier Viorica D. a anuntat ca face declaratii de presa. Deci sa retinem, extrem, extrem de important, nu conferinta de presa ci declaratii de presa !! Flash-urile jucause ale paparazzilor o inconjurau pe D-na. premier. Aceasta, pe un ton lamuritor, a spus: „Vom discuta atat in sedinta de Guvern cat si la urmatorul CSAT, impreuna cu Presedintele, chestiunea reabilitarii Casei Radio – „Dambovita Center„. Dupa care s-a intors si a dat sa plece. „D-na, premier, cand estimati ca va fi terminata?”, „La cat se va cifra investitia?”, „Cand vor avea loc licitatiile? Mai trebuie facute licitatii?”. La toate aceste intrebari pripite ale reporterilor care se inghesuiau s-o prinda, ca D-na. premier incepuse sa plece, aceasta a raspuns: „E doar o declaratie de presa, nu conferinta de presa”. apoi s-a oprit putin si tot pe un ton ce dorea sa lamureasca pe toata lumea a zis: „Vom anunta cand vom face o conferinta de presa”. „Dar, doamna prim-ministru, cand credeti…” si domnia sa a plecat!

La sedinta CSAT, Presedintele a atras, si pe buna dreptate, atentia Guvernului ca e o lege aprobata in Parlament pentru constructia Autostrazii Iasi – Tg. Mures. Deci Guvernul ar trebui sa aplice legea si sa inceapa sa faca odata autostrada. Legea e in vigoare din 2 decembrie 2018. Acum suntem la mijlocul lui 2019. D-na. premier Viorica D. a subliniat: „Fara indoiala, o vom face”. Insa pentru cei care nu sunt obisnuiti sau initiati in mersul lucrurilor pe malurile Dambovitei trebuie specificat un lucru: legea cu pricina spune la art. 4 asa: „Ministerul Transporturilor va demara, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, procedurile necesare pentru realizarea obiectivului de investiții Autostrada Unirii.”, dar nu pomeneste nimic despre cand va incepe si cand se va termina lucrarea. De ce trebuie neaparat specificat lucrul asta? Pentru ca unii reporteri au avut o atitudine, hai sa-i zic asa, mai putin condescendenta fata de D-na. premier si au intrebat-o de ce a folosit verbul „a face” la viitor. D-na. premier, pentru ca sa nu mai zica nimeni NICIODATA ca nu cunoaste in profunzime gramatica de baza a limbii romane, a dat chiar aceasta lamurire, citand din memorie, dar extrem de exact, cu punct si virgula, cum se spune, articolul 4 din lege, unde nu se specifica nimic in legatura cu data inceperii lucrarilor si data terminarii acestora. Atunci, evident, reporterii l-au intrebat pe ministrul de resort, la care acesta a raspuns ca si cum s-a simtit chiar vexat: „Bineinteles ca am demarat procedurile”, cu o expresie a fetei si un ton ce ar fi vrut sa spuna: „Cum adica, dumneata ma intrebi pe mine, un om de valoarea mea, astfel de fleacuri? Daca am demarat procedurile?”.

Desigur ca reporterii au intrebat-o pe D-na. premier daca in sedinta CSAT s-a discutat si despre reabilitarea podetului din comuna Cutare. Fireste ca s-a discutat! „Cand veti demara lucrarile?” intreaba o reporterita tanara si frumusica de la o binecunoscuta televiziune de stiri. La aceasta intrebare, atat de direct pusa, D-na. premier a gasit de cuvinta sa fie cat se poate de ferma si a raspuns pe un ton apasat: „Cand vor fi bani, domnisoara!”.  Apoi D-na. premier s-a oprit putin din mers si s-a intors spre respectiva reporterita si a spus pe un ton clar: „In CSAT Presedintele a aprobat rectificarea bugetara propusa de Guvern!”.

In sfarsit, se va reabilita si podetul din comuna Cutare.

Cine stie cand…

Acesta este un pamflet. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.

112 nu inseamna Big Brother!

Am vazut interventia D-lui. Basescu la Realitatea, fostul Presedinte ridicand o problema importanta: daca STS ar avea echipamentul necesar pentru a detecta cu o precizie remarcabila de unde s-a sunat la 112 am avea, s-ar crea, in opinia dansului, un Big Brother. Care ar putea spiona telefonul mobil al oricaruia de pe teritoriul Romaniei si si-ar putea insusi, pe cale de consecinta, date cu caracter personal, violand astfel viata privata a oricarui om. Atunci s-ar pune, opina fostul Presedinte, problema increderii cetateanului in stat, in institutiile statului, intr-o institutie precum STS. Dar, mai demult, tot Basescu – daca nu ma insel, era pe atunci Presedintele tarii – avertiza: „Asta e un stat mafiot!”.

Cu alte cuvinte: poti sa ai incredere in acest stat? Poti sa ai incredere in Mafie?

Cam asta dorea, mi se pare, sa spuna fostul Presedinte.

In primul rand trebuie respectata Constitutia. In al doilea rand ideea cu „Big Brother” trebuie respinsa intrucat nu e constitutionala si nici eficace.
Politicienii nostri sunt inca tributari unor conceptii comuniste si securiste formate pe vremea Dictaturii Ceausescu. In primul rand ar trebui sa se trezeasca si atunci ar constata ca dictatura comunista a apus de multa vreme in Romania si ca traim acum in sec. XXI, iar ei nu par a se putea lesne adapta unor asemenea realitati.

Incercarea unui Guvern de a-si spiona proprii cetateni este sortita de la bun inceput esecului. Eu nu inteleg de ce e atat de greu de inteles lucrul asta cand avem un exemplu istoric in fata: Revolutia din 1989 si caderea regimului comunist al lui Ceausescu.

Ceausescu asta si vroia: un sistem de tip Big Brother, spionarea convorbirilor telefonice ale oamenilor obisnuiti, microfoane in casa fiecarui cetatean al tarii daca se poate si chiar a incercat sa faca asa ceva nu neaparat prin punerea de microfoane in casa fiecaruia – operatiunea ar fi fost destul de costisitoare pentru bugetul statului – dar prin informatorii Securitatii si turnatoriile la Securitate precum si cu ajutorul telefoanelor (dar mai putin – nu cred ca dispunea de o asemena tehnica pe vremea aceea), stiut fiind faptul ca numarul celor care lucrau in si cu Securitatea, furnizand informatii despre unul sau altul, despre colegii de serviciu sau vecinii de bloc, de apartament etc era suficient de mare pentru a se crea network-ul de rigoare.

Si ce s-a ales din tot sistemul asta? PRAFUL SI PULBEREA!! Inclusiv din Ceausesti, el si ea. Asa ca un astfel de sistem de tip Big Brother nu este si nici nu poate fi eficace si conduce pana la urma la prabusirea regimului, posibil printr-o reactie extrem de violenta a cetatenilor, dar nu numai.

Ci trebuie inteles ce este eficace si normal, lucruri pe care le cer si cetatenii pe buna dreptate: daca cineva suna la 112 sa poata fi indentificata cu o foarte buna precizie locatia si telefionul, dar fara sa existe un Big Brother – totalmente nedemocratic, desigur, si ineficient pana la urma – prin care sa fie astfel spionati toti cetatenii.

Pana la urma – trebuie aratat si acest aspect – daca politicienii nostri nu inteleg ce trebuie si ce nu trebuie sa faca ar trebui sa stie un lucru: se deschide posibilitatea s-o sfarseasca precum Ceausescu. Si nu cred ca Ceausescu s-a gandit vreodata ca va avea un astfel de sfarsit. Dar pana la urma, trebuie rasi de pe fata pamantului si inlocuiti cu altii care inteleg. Pentru ca acest stat mafiot, de care vorbea Basescu, nu poate fi suportat si tolerat la nesfarsit de catre cetateni. Se poate ajunge intr-o situatie critica si nu e de gluma cu asta!! Eu as dori sa se evite o asemenea situatie. Iar cu intelepciune s-ar putea evita o asemenea mersatura, cred eu nedorita, a lucrurilor.

Politicienii nostri trebuie sa inteleaga ca Romania face parte din NATO si UE, face parte dintr-o lume libera si democratica. Vad ca unii au aplecare spre Rusia, altii sunt admiratori ai Chinei. Insa cetatenii nostri doresc un stat de drept functional, democratie, libertate si nicidecum regimuri totalitare precum in Rusia sau China, sau a prelua de acolo metode si de a le implementa aici, ca nu se potrivesc si nici nu se pot potrivi cu ce e aici. Iar daca politicienii, in inconstienta lor, fac astfel de lucruri, oamenii, cetatenii acestei tari le vor respinge.

A intrat pe urma Cozmin Gusa, care a spus, dar cu alte cuvinte, acelasi lucru ca si Basescu. Ca daca va veni un securist la conducere, precum Basescu, atunci o lege Big Brother va fi pusa in aplicare. Ca sa nu avem varianta asta trebuie sa vina unul cu constiinta civica, adica cu alte valori decat cele securistice. Acelasi lucru spun: ce am spus si mai sus: noi facem parte si asta vor si cetatenii tarii dintr-o lume libera si democratica. In tarile in care exista astfel de sisteme nu exista nici libertate si nici democratie. Am atins aceasta problema intr-o postare recenta in care citam un articol din Evenimentul Zilei: „Urmărit oriunde mergi și orice faci! China, pe punctul de a deveni visul lui Stalin, Hitler și Mao, la un loc” – exact acelasi lucru se poate spune si despre Big Brother : „visul lui Stalin, Hitler și Mao, la un loc”, or asa ceva nu mai are nimic in comun cu valorile noastre, ale cetatenilor romani. Asta trebuie in primul rand sa inteleaga TOTI politicienii nostri. Tara asta nu e nici Rusia si nici China, nici nu suntem in aliante cu ei. Noi nu putem adopta masuri specifice unor regimuri totalitare intr-un regim democratic cum e al nostru. Noi nu putem vicia regimul nostru bazat pe libertate si democratie cu idei ce tin de totalitarism. Si care NU au succes nici acolo!!

Cred ca ati vazut masivele proteste de la Hong Kong.

Aceste proteste sunt impotriva comunismului.

Ele se pot extinde si in alte foarte mari orase din China.

Se poate da si exemplul Venezuelei, desigur. Am vazut cu totii, cred, ce proteste sunt si in Rusia impotriva regimului totalitar al lui Putin, cum e respectata acolo libertatea individului, adica deloc. In Romania nu avem un astfel de regim si nici nu avem de ce sa ne inspiram dintr-un astfel de regim, din masurile pe care asemenea regimuri opuse celui de la noi, opuse democratiei le iau impotriva propriilor cetateni.

Precizie de cativa metri…

Nu am un telefon mobil hiperperformant. Este de la provider-ul de telefonie mobila, asa cum au atatia altii. Dar l-am primit cu o aplicatie foarte interesanta: Google Maps. Daca doresc, pot sa activez locatia si pot sa vad, de la locatia de unde ma aflu la o alta locatie, sa zicem in Bucuresti (dar, desigur, n-are importanta), ce distanta este, cum pot ajunge acolo, pe ce variante si cat dureaza pe fiecare varianta, pe jos sau cu mijloacele de transport in comun din Bucuresti.

Sa presupunem ca merg pe jos. Constat pe ecranul telefonului ca sunt in miscare, ca ma deplasez. Si va spun ca precizia cu care imi indica distanta din punctul in care ma aflu la locatia la care vreau sa ajung este de cativa metri !! Am facut experienta de a ma apropia de locatia respectiva, am dat un reload paginii, si dupa ce s-a incarcat (lucrul a durat cateva secunde) distanta pana la respectiva locatie era de 32 de metri. Nu 35 m, nici, rotund, 30 m sau 40 m, ci 32 de metri !!!!

Sper ca nimeni nu ma va contrazice daca afirm ca suntem in secolul XXI 🙂 . Apropo de ce scriam in postarea precedenta, este de neinteles cum STS-ul nu poate stabili cu precizie de unde s-a dat un telefon catre Serviciul Urgente, trimitand echipajul de politie la 10 km distanta fata de locatia de unde s-a efectuat apelul, cand eu, cu telefonul meu mobil, care, repet, nici nu e unul extraordinar de performant, stabilesc, cu Google Maps, o anumita locatie, pe care o vreau, luata aleator, cu o precizie de cativa metri !!!!

Nu stiu in ce secol se gasesc alti oameni, dar spun banalitati daca afirm ca pot sa stiu cu precizie ce cafenele, restaurante si nu numai sunt in zona respectiva, inclusiv programul lor. „Zona respectiva” poate fi undeva in Bucuresti sau in Adelaide (Australia), sau in New York (SUA) etc.

Se tot vorbeste de securitate cibernetica. Am atins acest subiect in acest comentariu. Pentru ca sunt stiri de genul : „UPDATE. Sistemele informatice din spitale, sub atac cibernetic masiv. Probleme la Sp. Victor Babeş„. Si iata ce putem citi chiar in acest articol din Romania Libera:

„UPDATE: Serviciul Român de Informații anunţă într-un comunicat de presă că există atacuri cibernetice la patru spitale din țară: Victor Babeș (București), Huși, Dorohoi și Cărbunești, precizând că, „din analizele preliminare efectuate, reiese faptul că pentru oprirea infecţiei este suficientă instalarea oricărui produs antivirus recunoscut în domeniu. Cel mai probabil infecţia se bazează pe inginerie socială (păcălirea utilizatorului) şi nu pe exploatarea unei vulnerabilităţi (slăbiciuni) a sistemului. Ransomwareul nu este de mare complexitate, fiind detectabil de către orice produs antivirus clasic”. Potrivit SRI, nici unul dintre spitalele afectate de atacurile cibernetice nu avea instalat un program antivirus.„

Nici unul din calculatoare nu avea instalat un program antivirus…?! Tot citim astfel de stiri… Deci la stat, in insitutiile statului, calculatoarele nu au un antivirus instalat acolo. Deci e clar ca sunt expuse unui atac cibernetic. Dar daca vorbim de calculatoare, de network-uri este extrem de limpede ca primul lucru pe care trebuie sa-l faci pentru ca sa asiguri securitatea cibernetica a calculatorului este sa-i instalezi un antivirus bun. Este elementar. Antivirusul trebuie instalat indiferent daca acele calculatoare sunt conectate la internet sau nu. Si poti achizitiona un antivirus foarte bun la un pret foarte acceptabil pentru bugetul unui om de conditie medie.

Stau si ma intreb ce inseamna asta: factorii responsabili, de decizie in Stat nu se pot adapta la tehnologia sec. XXI? Sunt probleme de adaptare sau ce fel de probleme sunt? Poate ca unii nu pot sa inteleaga inca spiritul unui nou secol?

Iata un articol interesant din Gandul: „Fost şef al NSA: Criza dintre SUA şi Iran arată că atacurile cibernetice devin instrumente militare„, unde se arata, printre altele:

„”Observăm că domeniul cibernetic, care era element activ al competiţiei dintre state, va fi parte a conflictului dintre naţiuni”, a declarat Mike Rogers la Conferinţa „Săptămâna cibernetică”, organizată de Universitatea din Tel Aviv.

„Statele Unite şi Iranul consideră instrumentele cibernetice o opţiune de ripostă puternică ce comportă riscuri mai mici decât un atac militar. Deci, vom asista la mai multe acţiuni de acest fel. Riscurile de escaladare sunt mai mici. Este trimis un mesaj, dar nu apare în mod necesar o ripostă din partea cealaltă”, a afirmat Mike Rogers, conform publicaţiilor The Jerusalem Post şi Times of Israel.”

Poate ca unii ma vor osandi ca fac reclama, dar v-as putea da eu un exemplu de un antivirus bun 🙂 .

Iata ce conceptie dezvolta Vladimir Putin despre aceste atacuri cibernetice – articolul: „VIDEO. Vladimir Putin sugerează, pentru prima dată, că atacurile cibernetice din campania electorală din SUA ar fi provenit din Rusia: Este posibil să fi fost comise de hackeri patrioți, care au vrut să apere interesele țării„:

„„Artiștii pot acționa pentru binele țării. Se trezesc cu o stare bună de spirit și pictează diverse lucruri. La fel și hackerii, s-au trezit și au citit ceva despre relațiile bilaterale dintre state. Dacă sunt patrioți, contribuie la lupta împotriva celor ce spun lucruri negative despre Rusia, așa cum cred ei că este corect”, a afirmat Vladimir Putin în fața reporterilor prezenți la Forumul Economic de la St. Petersburg.

Anterior, Vladimir Putin a negat că Rusia s-ar fi implicat în vreun fel în campania prezidențială americană din 2016. Când a fost întrebat, în mod direct, dacă a fost implicat, el a afirmat: „Fiți atenți la ce spun: NU!”. Mai mult de atât, a calificat acuzațiile drept „fictive, minciuni și provocări”.
Joi, Vladimir Putin a reiterat că Guvernul rus nu a fost în spatele atacurilor, ci că hackerii ar fi putut să acționeze pe cont propriu.

„Este important ca astfel de lucruri să nu fie făcute la nivel guvernamental. Îmi pot închipui că cineva organizează atacuri cibernetice, făcând în așa fel încât să pară că Rusia este responsabilă. Tehnologia modernă poate permite acest lucru cu ușurință”, a mai spus el.

Liderul de la Kremlin a continuat afirmând că și dacă au intervenit hackeri, nu ar fi putut să schimbe cursul alegerilor.”

Deci sa intelegem ca aceste atacuri cibernetice, realizate de catre „hackeri patrioti” contribuie la bunele relatii dintre tari, in opinia Presedintelui rus?

„Dacă sunt patrioți, contribuie la lupta împotriva celor ce spun lucruri negative despre Rusia, așa cum cred ei că este corect” – cuvintele lui Putin… Deci daca nu esti patriot, nu contribui cum crezi tu ca este corect, adica prin atacuri cibernetice… Dar de ce nu contribui altfel, spre exemplu sa scrii un articol pe un blog prin care sa incerci sa demontezi acele lucruri negative ce se spun despre Rusia?

Constatam – si ar trebui sa constatam cu ingrijorare – aceasta tendinta de a aduce tehnologia moderna si de a o folosi in scopuri militare impotriva unui alt stat. La fel s-a intamplat si se intampla si cu tehnologia din domeniul nuclear. Cand SUA a lovit nuclear Japonia prin cele doua bombe atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki, in august 1945, si-a demonstrat superioritatea tehnologica incontestabila. Acum omul face, de fapt, acelasi lucru, dar folosind o alta tehnologie. Trebuie insa remarcat ca oamenii obisnuiti in imensa lor majoritate, popoarele nu folosesc aceasta tehnologie – calculatoarele, tabletele, internetul – in astfel de scopuri malefice. In schimb, cei care ne guverneaza o fac!!

Dar trebuie, pe baza experientei istorice, sa admitem ca dezvoltarea tehnologica pe mapamond s-a repercutat si asupra sectorului militar. Pe de o parte, avem perfectionarea unor tehnologii foarte vechi, pe de alta parte e vorba despre tehnologii cu totul noi. Spre exemplu, legat de dezvoltarea unor tehnologii vechi, interesant este sa citim despre arma numita tun. Cea mai veche descriere a tunului dateaza din timpul dinastiei Song din China, de la inceputul sec. al XII-lea. Tunul de atunci este intru totul asemanator cu cel de acum. Diferenta o face doar decalajul tehnologic, nu arma in sine. Dar avem acum si arma cibernetica – o tehnologie cu totul noua care nu a existat in sec. al XII-lea. Privind istoric, intotdeauna tarile au fost puse in situatia de a se adapta la dezvoltarile tehnologice sau la tehnologii noi, mai devreme sau mai tarziu. Nu doar in domeniul militar, desigur.

Cat de adaptata este Romania la aceste noi tehnologii? Fara indoiala, lucrul acesta presupune costuri, dar beneficiile sunt de netagaduit. Interesant este ca experienta istorica ne arata ca nu se poate altfel si asta cu atat mai mult cu cat Romania este o tara europeana. Implacabila dezavoltare temporala a istoriei umanitatii pare a merge mana in mana cu implacabila dezvoltare tehnologica. Noi ar trebui sa intelegem mai bine lucrul acesta. Fiecare tara, de-a lungul Istoriei, a trebuit sa se adapteze la un lucru care de asemenea nu a stat pe loc: dezvoltarea tehnologica. Japonia e o tara care a facut un salt calitativ extrardinar din acest punct de vedere dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial si intr-un timp foarte scurt, ajungand rapid o mare putere economica, desi, din cate stiu, e o tara care nu prea dispune de resurse naturale.

Ar trebui sa avem o strategie viabila pentru a adapta Romania la aceste noi tehnologii, pe care nu le-am mai intalnit in trecutul contemporan. Foarte multi dintre noi, in copilaria noastra, nici nu stiam ce-i acela un telefon mobil pentru simplu motiv ca un asemenea aparat, care sa mai fie folosit si pe scara larga, nu exista. Pentru copiii de acum lucrul acesta e ceva cat se poate de familiar. In schimb, Romania de azi este sau nu adaptata la aceste noi tehnologii?

Din cate putem citi in presa, din ce am putut afla legat de tragedia de la Caracal tara noastra nu prea e adaptata inca. Se tot vorbeste de proiecte de tara… Include vreunul o asemenea strategie de a adapta Romania la tehnologiile actuale de varf? Nu ma refer aici doar la domeniul militar.

Tehnologiile de varf se rasfrang asupra dezvoltarii economice a tarii. Legat de dezvoltarea economica, in vremurile noastre aceasta este mai ales intensiva si mai putin extensiva. Fara indoiala ar trebui sa exste studii asupra influentei acestor noi tehnologii asupra, sa zicem, fortei de munca, pregatirii, calificarii acesteia. Insa nu prea vad la noi o viziune in acest sens. Insa trebuie remarcat fenomenul ca astfel de tehnologii de varf patrund si in zonele mai putin dezvoltate. Reclama aceea cu un cioban care foloseste telefonul mobil este relevanta in acest sens. Trebuie sa observam ca folosim astfel de tehnologii in mod curent: folosim ca si cum ar fi cat se poate de normal fisiere de tip pdf, e-mailul etc. In schimb felul in care e adaptata tara la astfel de tehnologii e ramas in urma. Conceptiile sunt vechi, nepotrivite cu ceea ce ne ofera noul, ca sa zic asa. Sensul cuvantului „adapta” in limba romana este acela de „A transforma pentru a face să se potrivească„, „A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească„, „A transforma, a face să se potrivească„.

Din acest punct de vedere intervine o chestiune filozofica interesanta: a transforma Romania pentru a face sa se potriveasca cu dezvoltarea tehnologica actuala, pentru a corespunde unor cerinte noi determinate de aceasta dezvoltare tehnologica, daca admitem ca exista o relatie de determinare intre dezvoltarea tehnologica actuala si cerintele societale, politice, militare etc dintr-o tara, in sensul ca aceasta dezvoltare tehnologica determina aceste cerinte, si cum s-ar putea realiza mai bine, mai optim, mai eficace acest lucru. Dar, dupa cum putem constata istoric, dezvoltarea economica, tehnologica etc (sa spunem intr-un cuvant: dezvoltarea) a determinat intotdeauna si cerintele unei societati. Cerinta putand insemna, cum spune si DEX-ul, „pretentie”, „nevoie” sau chiar „Fapt care este indispensabil pentru satisfacerea unor necesități curente„.

Ar trebui evidentiat faptul ca, desi mai lent, pasi importanti s-au facut. Spre exemplu, computerul a fost introdus destul de tarziu in Romania, dupa Revolutie. Acum mai toata lumea foloseste computerul, acasa sau la serviciu. Saltul calitativ obtinut este evident. Am ajuns, intr-un timp foarte scurt, sa avem internetul pe tableta sau pe telefonul mobil. Sunt pasi importanti care arata ca aceasta transformare despre care vorbeam mai sus este in desfasurare.

„Noi suntem social-democrati”…

Desi am inca o postare salvata, dar nepublicata inca, am preferat sa stau zilele acestea fara sa scriu. De scris, se pot scrie multe. Multe si marunte. A medita si a intelege ce se intampla si pe urma sa te apuci sa scrii cred ca e mult mai greu. Si spun asta pentru ca noi traim niste vremuri interesante. In care societatea isi cauta niste valori, in care apar partide politice noi, se fac tot felul de declaratii, se aduc multe acuzatii, se practica atacul verbal la persoana. Insa nu intotdeauna vedem drept lucrurile si nu intotdeauna ni le explicam corect. Dar asta e valabil oricand, imi veti spune. Asa este, doar ca in zilele noastre e mai dificil, mai problematic.

Spre exemplu, o problema serioasa, as zice eu, este ca se tot vorbeste despre Constitutie si chiar de modificarea Constitutiei actuale, dar nimeni nu prea vrea sa respecte Constitutia asta pe care o avem. Mai toti ii vad doar lipsuri. Pentru ca e foarte usor sa vedem numai lipsuri. Hegel spunea ca „orice cultura primara pleaca de la critica”. Nu ca e rau a critica, dar la noi parca s-a transformat in sport national la care oricine se mai si pricepe.

In aceasta postare mai voi referi, critic, iata, la PSD. Voi scrie si despre Opozitie. Tot crtic. Dar la PSD ma refer pentru ca are o majoritate solida in Parlament si, impreuna cu ALDE, este la guvernare.

Am auzit de la o distinsa doamna social-democrata, daca am inteles bine, aceasta sintagma: „Noi suntem social-democrati…”. Este foarte bine, nimeni, cred eu, dintre cei care au o minima vocatie democratica nu critica PSD pentru asta, pentru ca e un partid de stanga, social-democrat. Chestiunea consta in ceea ce propune acest partid. Am inteles, de exemplu, ca vine o propunere legislativa din partea PSD, de la Dl. Liviu Pop, sper sa nu ma insel, de a impozita toate pensiile mari. Lasand la o parte discutia – care n-ar fi ara temei – despre ce inseamna mare si ce inseamna mic – am vazut critici venite dinspre Opozitie in ideea ca gaura de la buget ar fi asa de mare incat Guvernul spera sa o mai acopere printr-o astfel de masura.

Scriam si in postarea precedenta despre pensii si spuneam ca dreptul la pensie e un drept constitutional in Romania. Pe de alta parte, Constitutia stipuleaza la Art. 16 egalitatea in drepturi a cetatenilor. Si spuneam: „In Romania cetateanul ajuns la retragere din activitate primeste pensie pe baza principiului legal al contributivitatii”. Pensiile speciale nu se incadreaza in aceasta categorie intrucat nu respecta acest principiu legal, cel al contributivitatii. In Romania cu siguranta sunt oameni care au o pensie mare, dar care au contribuit corespunzator, conform legii. A impozita sau a impune o taxa de solidaritate acestor pensii, persoanele respective contribuind la sistemul de pensii, este neconstitutional. A impozita pensiile speciale, care nu sunt bazate pe principiul contributivitatii, nu e neconstitutional.

Guvernul are, in schimb, in vedere sa impoziteze toate pensiile mai mari de 10.000 de lei, indiferent ca sunt contributive sau nu. Or, a baga, la gramada, pe toti in aceeasi oala, indiferent ca au contribuit sau nu, nu e doar neconstitutional si ilegal, dar este si nedrept. Nu ma leg de PSD ca e un partid social-democrat si urmareste, prin doctrina sa, reducerea decalajelor si o mai mare dreptate sociala. Problema e ca prin ceea ce are in vedere incalca in mod flagrant Constitutia tarii, practicand, hai sa-i spun asa, un fel de haiducie, luand de la cei bogati, daca pot sa ma exprim astfel. Al. 1 din Art. 16 din Constitutie spune asa:

„Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si discriminari.”

Or, cei care au contribuit au urmat unui principiu legal iar cei care n-au contribuit, dar primesc pensii speciale si inca mari de la stat, nu se incadreaza in acest principiu legal. De fapt, Constitutia nici nu vorbeste despre pensii speciale. Art. 47 spune ca: „cetatenii au dreptul la pensie”, nu la pensie speciala din partea statului. Atunci cum impozitezi un drept constitutional, bazat pe legalitate, adica potrivit legii? Doar facand un abuz.

Dar iata ce citim pe saitul Digi 24, articolul e subliniat mai sus: „ministrul Finanțelor a declarat că va fi impozitat aboslut tot ce depășește 10 mii de lei, astfel încât să evite ca măsura să fie declarată neconstituțională”. Or, tocmai asa cum vrea ministrul Finantelor, sa impoziteze toate pensiile, ca si cum toate pensiile ar fi un dar de la Guvern, e totalmente neconstitutional. Lucrul asta, cum pune problema ministrul nostru al Finantelor, arata o grava lacuna a intelegerii egalitatii in drepturi si a ceea ce inseamna un drept constitutional. Ma mir ca nu sunt oameni la PSD care sa-i spuna cum trebuie sa stea lucrurile, consilieri care sa-l ajute sa nu mai gafeze in felul acesta.

Trebuie inteles un lucru pentru a nu cadea in niste derapaje cumplite: conform Constitutiei Romaniei Guvernul nu poate impozita cum vrea si la orice nivel doreste, si cu impozite si taxe oricat de mari, cum doreste. De asemenea, nici cheltuielile pe care le face statul nu pot fi arbitrare, spre exemplu statul nu poate cheltui oricat de mult doreste si cum doreste. Adica, mai pe scurt spus, sa faca ce vrea.

In primul rand, pentru ca un stat in care s-ar proceda asa nu mai este stat de drept. Romania, conform Constitutiei, este un stat de drept (Art. 1, al. 3).

Dar ce este un stat de drept? Care este definitia statului de drept? In aceasta privinta, din pacate, e o mare confuzie in Romania.

Statul de drept este un stat bazat pe drept si nu pe arbitrariu. Deci deciziile in stat nu se pot lua in mod arbitrar, samavolnic de catre Putere, indiferent care ar fi ea, indiferent de orientarea politica, doctrina, ideologie. Lucrul asta exclude dictatura.

Fara a dezvolta mai mult in aceasta postare trebuie spus, printre altele, ca in Constitutie este stipulat clar la Art. 135, Al. 1: „Economia Romaniei este economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta”. In aceste conditii, impozitarea si taxarea trebuie sa fie corespunzatoare, adecvate, nimerite, potrivite cu economia de piata libera. Pentru ca niveluri mari sau stabilite arbitrar ale taxelor si impozitelor pot aduce atingere caracterului de economie de piata libera, prevazut prin Constitutie. Pentru ca impozitele si taxele percepute de stat trebuie sa corespunda situatiei si scopului prevazut de Art. 135, Al. 1. In caz contrar nu se mai respecta Constitutia. Si se poate intampla, daca nu se respecta, sa se creeze mari perturbatii economice si sociale, cu efecte, la randul lor, imprevizibile si toate de nedorit.

Ma intorc la subiect pentru ca am spus ca nu dezvolt mai mult aceasta chestiune – desi poate ar trebui s-o fac intr-o postare viitoare – deoarece ar trebui sa explic de ce stau lucrurile asa si, de asemenea, sa explic pe intelesul tuturor ce inseamna economie de piata libera, pentru ca eu cred ca nici lucrul asta nu se intelege foarte bine la noi.

Se vorbeste acum despre faptul ca CCR a declarat neconstitutionale initiativele de revizuire a Constitutiei, bazate pe intrebarile de la Referendum. De fapt, e vorba despre una dintre intrebari, cea privind amnistia si gratierea faptelor de coruptie. Tariceanu s-a si grabit sa-i ceara demisia Presedintelui. Este, intr-adevar, usor ridicol sa faci un ditamai Referendumul, cu surle si trambite, cum se spune, doar pentru a crea emotia critica in societate, ca pe urma sa vina CCR sa spuna ca, stai putin, cam incalca prevederile Constitutiei…

Problema este mai putin grava, cel putin asa mi se pare, fata de ceea ce doreste sa faca PSD prin impozitarea tuturor pensiilor. Referendumul desfasurat odata cu alegerile europarlamentare a fost unul consultativ. Presedintele n-are de ce sa-si dea demisia si nici nu a incalcat Constitutia. N-are nici macar ce sa-si asume, ca parca D-na. Dancila il soma pe Presedinte sa-si asume „esecul”. De ce asa? Deoarece Iohannis a spus de la bun inceput, dupa ce a initiat Referendumul si inainte de vot, ca el doreste sa stie cum gandesc romanii, ce parere au oamenii. Deci din start Referendumul initiat de Presedinte a fost facut cu intentia de a consulta populatia intr-o anumita privinta si NU pentru a modifica Constitutia. Presedintele are dreptul sa consulte populatia intr-o anumita privinta.

Dar PSD vine acum sa propuna ceva, impozitarea tuturor pensiilor, care incalca Constitutia. Facand astfel, chipurile, dreptate sociala.

Constitutia Romaniei este o constitutie democratica. Nerespectarea ei aduce, pe cale de consecinta, atingere democratiei si creeaza astfel efecte ce nu sunt benefice pentru tara, inclusiv in plan economic.

Din pacate, o stare de confuzie si de neintelegere a unor principii si valori a pus stapanire pe societate, cel putin in ultimii 15 ani. Rezultatul este ca s-a adus atingere democratiei, respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. S-a creat o derutare a oamenilor. Iar in plan economic s-a soldat cu intarzieri mari si masuri luate brusc si in salturi, in orice caz socuri bruste si foarte puternice care n-au avut darul de a ajuta prea mult economia.

Am spus ca n-am sa dezvolt acum prea mult subiectul dar ma intorc putin la ceea ce aratam mai sus: Constitutia spune ca „economia Romaniei este o economie de piata, bazata pe libera initiativa si concurenta”. In schimb, la noi, s-au facut angajari masive la stat. Numarul functionarilor publici a sporit cu 500.000 de persoane, de la 900.000 cat lasase Guvernul Nastase in 2004 la 1.400.000 in 2009. Ulterior s-au mai facut disponibilizari, s-au taiat salarii, acuma, din cate inteleg de la Remus Borza, numarul e tot spre 1.400.000 de angajati. In asemenea conditii, sigur, ideea unor disponiblizari infioara pe toata lumea. Daca Guvernul ar purcede la asa ceva, sa faca disponibilizari masive, ar da munitie, cum se spune, Opozitiei pentru atacuri politice extrem de dure, cum se procedeaza la noi si nu numai, banuiesc. Dar in Romania, din cate stiu – sper sa nu gresesc la cifre – sunt vreo 5,3 milioane de pensionari si 4,3 milioane persoane in campul muncii. Din acestia 4,3 milioane, 1,4 milioane lucreaza la stat. Constitutia spune ca economia Romaniei este o economie de piata libera, NU o economie mixta. Intreb: in conditiile actuale, date, din Romania, se mai respecta Constitutia?

Sectorul privat se plange de lipsa fortei de munca, in schimb 1,4 milioane de oameni lucreaza la stat si inca pe salarii mari, chiar mai mari decat in sectorul privat, cu exceptia, poate, a unor multinationale. Unde productivitatea muncii este mult mai mare fata de firmele ce apartin capitalului romanesc. Aceasta problema dateaza de 15 ani, n-a fost rezolvata, si nu doar ca n-a fost rezolvata pana acum, dar s-a mai si angajat la stat iar numarul angajatilor la stat a ajuns din nou la 1,4 milioane de oameni.

S-a procedat asa pentru a se crea un important bazin electoral in sectorul de stat, dependent de Guvern, in schimb, la alegerile europarlamentare, cei de la stat au votat cu Opozitia, nu cu PSD sau ALDE. In schimb, s-a ajuns sa avem, la stat, o „nuca tare”, greu de spart fara convulsii si nemultumiri sociale chiar daca ar urma sa se procedeze asa, chiar daca s-ar impune cu stringenta lucrul asta.

Prin astfel de masuri s-a estompat, s-a diminuat dezvoltarea sectorului privat in Romania. S-a calcat in picioare meritocratia. S-a vazut de asemenea ca numarul romanilor care au ales sa plece in strainatate sa lucreze nu s-a diminuat, lucru destul de grav. Pentru ca, dupa integrarea in UE, noi nu am reusit sa stabilizam forta de munca in tara. Lucrul asta indica o slabire a dezvoltarii, la noi, a sectorului privat, productiv.

Se vorbeste cu ingrijorare si pe buna dreptate de cresterea deficitului contului curent, marirea deficitului balantei comerciale. La noi, aceasta paradigma economica dateaza de la Revolutie: importurile depasesc exporturile – motorul bunastarii generale. Cresterea acestor deficite si ramanerea in aceasta paradigma arata slabiciunea sectorului privat din Romania, lucru ce trebuie sa dea de gandit foarte serios. In schimb, s-au stimulat nu doar angajarile la stat, dar si maririle de salarii la stat, de salarii si pensii in administratia publica. Fara legatura cu productivitatea muncii, adica cu mult peste aceasta. Intreb: functionam intr-o paradigma constitutionala sau nu? Acest model este unul in conformitate cu Constitutia Romaniei?

Eu cred ca se poate raspunde destul de lesne la intrebarile de mai sus si anume ca nu prea se respecta Constitutia Romaniei. Iar aparitia unor tendinte extremiste in societate se datoreaza acestui lucru. Deoarece nerespectarea Constitutiei nu genereaza doar abuzuri si o functionare anormala a statului dar si deruta si confuzie in randul cetatenilor. Or, din acest sos interstitial, ca sa zic asa, nu poate iesi ceva bun.

As dori sa mai spun cate ceva despre ceea ce am expus mai sus referitor la taxe si impozite, pe de o parte, si cheltuielile pe care le face statul, pe de alta parte. Evident, in lumina Art. 135 din Constitutie.

Programul de Guvernare prezentat de PSD si pe care, dupa castigarea alegerilor din 2016, a incercat sa-l puna in practica s-a bazat de la bun inceput pe scaderea insemnata a taxelor si impozitelor, dar si pe cresterea insemnata a cheltuielilor. Socul acesta a fost unul puternic si brusc, dupa ani de zile in care inflatia a fost negativa si taxele erau mari, ajungandu-se chiar la excedent bugetar. Deficitul de cont curent urma sa fie finantat sanatos, spre exemplu din fonduri europene. Insa scaderea drastica a taxelor si cresterea cheltuielilor te duce, desigur, spre un deficit. Romania insa a aderat la Pactul Fiscal si a adoptat prin lege votata inclusiv, din cate stiu, si de catre PSD faptul ca deficitul bugetar nu poate depasi 3% din PIB. Chestiunea este ca riscul de a-l depasi, practicand o asemenea strategie, este destul de mare. Am vazut ca, spre exemplu, Florin Citu sustine ca deficitul ar fi mult mai mare, acuzandu-l pe Orlando Teodorovici, ministrul Finantelor, ca ar fi masluit executia bugetara. Dar modelul adoptat de la bun inceput te conducea spre un asemenea risc, nici n-ar trebui sa ne mire prea mult daca asa ar sta lucrurile.

Fenomenul nociv este ca noi trecem brusc de la cald la rece, de la o extrema la alta, de la excedent la deficit. Horatiu spunea: Aurea mediocritas – Aurita cale de mijloc. E atat de neintelept felul acesta de a proceda, asa cum facem noi, cu efecte din cele mai nocive. Noi ignoram total ce a spus Horatiu si rau facem.Trecerile acestea bruste, socurile acestea puternice si bruste fac mai mult rau decat bine, in niciun caz nu aduc progresul scontat. Dupa taieri de salarii si pensii, dupa ani cu inflatie negativa, dupa ani de austeritate bugetara treci brusc la ceva opus. Spre exemplu, la o marire fulgeratoare a salariilor, a pensiilor. Astfel de socuri produc dezechilibre care lasa urme, sechele sau efecte nedorite si greu de indreptat. Interesant este ca investitiile au fost sacrificate si atunci si acum. A contat mult mai mult mentinerea unui aparat bugetar stufos, chiar daca s-au sacrificat investitiile. Ar fi trebuit gasita calea de aur, cea de mijloc, in care trecerile sa se faca gradual, treptat, nu prin socuri bruste. De ce n-ar fi buna o astfel de idee?

Greseli, greseli…

Cum de a ajuns PSD, cel mai mare partid din Romania, sa aiba sansa a treia la prezidentiale? Si inca de asa maniera ca s-ar putea sa nu intre in turul 2… Iata ce spune un articol din Evenimentul Zilei:

Vești teribile pentru PSD. Nu va intra în turul doi al prezidențialelor. Dezvăluirile unui lider de partid: „Este o realitate!”

Se arata ca:

„Primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, a declarat că PSD nu are prea multe șanse să câștige alegerile prezidențiale, sugerând chiar că nu ar intra în turul al doilea.

PSD pleacă cu șansa a treia în alegerile prezidențiale, a spus joi un lider social-democrat.

„Azi, PSD are șansa a treia la prezidențiale. Este o realitate și am defectul de a fi extrem de corect în aprecierea situației”, a spus liderul PSD Sector 4, primarul Daniel Băluță, la Antena 3.

Declarația a fost făcută în contextul unei discuții despre posibilitatea ca președintele Klaus Iohannis să renunțe la Cotroceni pentru șefia Consiliului European. Băluță a zis că din moment ce PSD are șansa a treia, partidul nu ar fi avantajat de acest scenariu.

Potrivit premierului Viorica Dăncilă, PSD va evalua prin sondaje șansele candidatului partidului la alegerile prezidențiale, sondaje care vor măsura candidați independenți. Având în vedere că în 11 august începe strângerea de semnături pentru alegerile prezidențiale, „noi vrem ca la sfârșitul lui iulie începutul lui august să avem deja candidatul la prezidențiale”, a spus Dăncilă, invitată la România TV. În aceste sondaje „vom introduce și candidați independenți”, „vom merge în sondaje” dar „decizia o vom lua în forurile statutare” ale PSD, a explicat ea.

Întrebată dacă are în vedere o candidatură la prezidențiale, Dăncilă a răspuns: „Nu doresc să candidez la alegerile prezidențiale. Întotdeauna a fost președintele partidului care a candidat (…) Cred că trebuie să învățăm din ceea ce s-a întâmplat atunci”. În schimb, „putem să ne aliniem tot partidul în spatele” candidatului și „pot să-l ajut din postura mea de prim-ministru astfel încât să obținem un rezultat cât mai bun”, a menționat Viorica Dăncilă.

„Dacă ne mobilizăm, dacă suntem foarte uniți, dacă toți mergem în această direcție și ne implicăm avem șanse. Trebuie să arătăm tuturor că putem merge mai departe și că avem o alternativă foarte bună pentru România”, a susținut ea.”

Stai si te intrebi cum s-a ajuns la o asemenea catastrofa… Simplu!! Mai simplu decat poate sa creada cineva!

Nu doar PSD nu si-a crescut un om in interiorul partidului pe care sa-l promoveze mediatic astfel incat cetatenii care merg la vot sa inteleaga ca acela e candidatul partidului. Nu s-a putut face lucrul asta. La PSD, intr-adevar, candida presedintele partidului.

Este uluitor, dar in acelasi timp un caz scoala, cum un presedinte de partid cu probleme penale a blocat atat de mult un partid mare precum PSD-ul. Dragnea, caci de el este vorba, n-a putut fi nici premier, datorita unei condamnari penale cu suspendare si datorita si altor probleme in Justitie n-avea cum sa fie un candidat serios al partidului la alegerile prezidentiale. Mai ales ca viitorul dosar penal plutea in aer cu condamnare, de data aceasta cu executare, cu tot.

Este uluitor cum pesedistii au putut sa-si aleaga un asemenea presedinte, in contextul in care erau si alti oameni in partid, cu mult mai valorosi si mai bine vazuti in Occident si chiar si in SUA decat Dragnea, spre exemplu D-na. Birchall, dar nu e singurul exemplu ce se poate da in acest sens.

Dragnea a blocat din 2016 si pana la arestarea si condamnarea sa acest partid. Din cauza lui nu s-a putut reliefa un asemenea om, macar fara probleme penale, care sa poata emite pretentia de a fi candidatul Partidului Social Democrat la alegerile prezidentiale. Ce avem acum drept candidati care sa provina de la acest partid, D-nii. Liviu Plesoianu (daca am inteles bine) si Serban Nicolae sunt doua fete palide care n-au cum sa aiba vreo sansa reala de a accede in turul 2.

Despre viitoarele alegeri prezidentiale si aici, si aici.

La celelalte partide lucrurile sunt de inteles. PNL merge cu Iohannis. USR e un partid nou, intr-o alianta cu PLUS-ul lui Ciolos, deci n-au cum sa fie clare lucrurile chiar atat de repede. Dar PSD trebuia sa aiba un om pe care sa-l stie electoratul si in care electoratul sa aiba incredere. Din cauza lui Liviu Dragnea nu se intampla acest lucru.

Liviu Dragnea ar fi trebuit sa demisioneze demult din partid si de la sefia Camerei Deputatilor. Ar fi trebuit s-o faca in a doua jumatate a anului trecut pentru ca sa nu compromita sansele partidului la alegerile europarlamentare si prezidentiale. N-a facut-o. Nu s-a rezolvat nimic nici nu Legile Justitiei, nici cu Codurile Penale, nici cu amnistia si gratierea. In schimb s-a realizat ceva: lezarea grava a PSD-ului, lucru care s-a vazut mai intai in rezultatul de la alegerile europarlamentare si care tinde sa se vada si la prezidentiale.

Sa ne gandim ca tot ce a facut Dragnea s-a dus pe apa sambetei, cum se spune. Viorica Dancila l-a asigurat pe William Barr Procurorul General al SUA de urmatoarele:

„„Guvernul României şi societatea românească sunt profund ataşate valorilor europene şi occidentale. Pentru români şi pentru Guvern, viitorul ţării noastre este în Uniunea Europeană, alături de partenerii săi strategici, SUA reprezentând o prioritate”, i-a spus Dăncilă lui Barr, conform unui comunicat de presă al Guvernului.

Premierul i-a solicitat sprijinul lui Barr pentru includerea României în Programul Visa Waver.

Dăncilă i-a mai spus procurorului general al SUA că Guvernul „este angajat să găsească cele mai bune soluţii pentru continuarea reformei justiţiei şi a legislaţiei penale, în acord cu angajamentele internaţionale ale României, dar şi cu recomandările din cadrul MCV, ale Comisiei de la Veneţia sau ale GRECO, precum şi cele ale SUA”, conform Guvernului României.” (sursa – aici)

Uitati-va cum tot, toata tevatura cu Justitia si Statul Paralel, initiata de Dragnea si Tariceanu, s-au dus pe copca ca si cum nici n-ar fi existat vreodata, dupa ce lui Dragnea i s-a tras un sut in posterior care l-a trimis direct in puscarie. In schimb, a blocat mai bine de doi ani de zile acest partid, fara sa realizeze ceva concret decat distrugerea PSD-ului. N-a avut nici macar decenta sa se retraga cand stia ca nu poate scapa de puscarie.

Situatia din partid n-o poate rezolva decat Congresul. Vor trebui sa se trezeasca, altfel vor ajunge o forta politica neglijabila in Romania. Iar efectul va fi scindarea partidului sau chiar distrugerea sa.  Trebuie urgent facuta curatenie in acest partid.

Asa cum se prezinta acum situatia, Iohannis nu are vreun concurent serios care sa-i poata pune probleme. Ramane de vazut, desigur. S-ar putea sa fie totusi de la USR, dar nu stim inca cine e candidatul lor. S-ar putea sa fie si de la PSD. Insa s-ar mai putea un lucru: Iohannis sa castige alegerile din primul tur! Nu este exclus acest lucru. Eu cred ca se poate avansa ipoteza ca inca de pe acum s-ar putea sa se lucreze la victoria lui Iohannis, lucru acceptat de toate partidele care trebuie sa se resemneze intrucat ori nu sunt pregatite, ori nu au oameni.

Ramane de vazut, desigur. Si de asemenea ramane de vazut cine sunt candidatii propusi de PSD si Alianta 2020, daca USR si PLUS vor mai ramane impreuna.

PSD ar fi putut sa aiba prima sansa la alegerile prezidentiale, dar e interesant de privit cum au reusit s-o rateze…

Recomand ciitrea integrala si in original a tuturor articolelor.

Enigma motiunii de cenzura…

Am privit zilele acestea scena politica romaneasca. Am inteles discursul populist al Presedintelui si acompaniamentul partidului care-l sustine pentru cel de-al doilea mandat: PNL. Si Referendumul pe Justitie a avut un caracter populist, fara indoiala. Si discursul Presedintelui de dupa aflarea rezultatelor privind demisia Guvernului.

Ca sa dai jos Guvernul Dancila, nu se poate realiza, constitutional vorbind, decat prin motiune de cenzura. Daca motiunea nu va trece ai putea spune ca nu va trece si basta! Insa lucrurile ar trebui usor nuantate… Dar daca va trece?

Daca va trece, atunci sunt doua posibilitati:

1. Guvernul actual cade si Presedintele va trebui sa desemneze un nou premier. Doar ca majoritatea parlamentara ramane aceeasi, cea a PSD-ALDE…
2. Daca e respins de catre Parlament acest al doilea premier desemnat de catre Iohannis, mergem spre alegeri anticipate.

Dar ce se va intampla daca, totusi, cade actualul Guvern. Ca nu e deloc clar… PSD-ALDE, avand majoritatea in Parlament, Presedintele ar putea sa desemneze un premier tot de la PSD-ALDE. Dar in urma consultarii cu partidele s-ar putea ca sa se respinga ideea anticipatelor de catre toata lumea. Daca nu, vor fi alegeri in cel mai scurt timp… Insa nu e deloc foarte clar, tinand cont de rezultatele alegerilor europarlamentare, ca unul din cele trei partide: PNL, PSD, USR-PLUS s-ar putea detasa semnficativ. Cu alte cuvinte, rezultatul ar putea fi unul similar alegerilor ce tocmai au trecut, cele europarlamentare. In acest caz, neavand niciunul o majoritate absoluta (50%+1) solutia ar putea fi un Guvern de Uniune Nationala pana la alegerile la termen (daca nu intervine si altceva pe parcurs).

Pe de alta parte, parerea mea este ca nici PNL si nici USR-PLUS nu doresc sa preia guvernarea. De ce ar prefera lucrul asta inaintea alegerilor la termen? La guvernare te erodezi. Nici una din cele doua formatuni politice nu cred ca are un astfel de interes. Pe de alta parte, PSD ar putea sa treaca in Opozitie si in felul acesta s-ar opri erodarea prezenta acum foarte acut intrucat partidul e la guvernare, principalul partid de guvernamant. Dimpotriva, in Opozitie, PSD ar putea acumula un semnficativ capital electoral pentru ca in Opozitie ai timp destul sa concepi strategii eficiente de atac la adresa Puterii, cu atat mai mult daca cei care preiau guvernarea nu sunt pregatiti. Iar cei care ar veni la guvernare ar putea avea mai multe probleme decat PSD-ul care ar trece in Opozitie…

O alta chestiune e cea legata de Justitie. Am auzit la Realitatea ca 80% din primarii PNL au dosar penal. Sper ca am auzit bine… In asemenea conditii eu nu cred ca PNL doreste sa-si asume o guvernare in spiritul Referendumului deja validat. Parerea mea este ca avem de a face cu o complicitate subtila intre PNL si PSD pentru ca ce a vrut sa faca PSD in domeniul Justitiei avantajeaza si pe multi din PNL. In schimb PNL nu a fost la guvernare si, astfel, este desigur comod sa-i lasi pe ei sa faca treaba murdara, fara sa te murdaresti si tu pe maini.

Pentru USR-PLUS, a guverna cu PNL si/sau cu PSD nu e avantajos. In general, pentru ei n-ar fi foarte avantajos sa fie la guvernare. Erodarea i-ar putea marca negativ. De aceea pentru ei important este sa creasca, iar pentru asta trebuie rabdare si sa astepte alegerile la termen. Iar pana la alegerile la termen, vedem noi ce-o mai fi. Pana atunci ar avea timp suficient sa se clarifice din punct de vedere ideologic, lucru legat si de apartenenta la una din familiile politice europene. Deci USR-PLUS ar avea lucruri mai bune de facut decat sa preia guvernarea sau sa faca parte dintr-una noua.

Cu alte cuvinte, mie nu mi se pare deloc clar, fara dubii, ca cei care vor sa initieze aceasta motiune de cenzura impotriva guvernarii actuale PSD-ALDE, chiar doresc sincer ca aceasta motiune sa fie votata si Guvernul Dancila sa pice. E adevarat ca daca acest Guvern cade – asa cum a remarcat si maestrul Cristoiu – nici Klaus Iohannis nu va mai avea un „sac de box”. De aceea este sub semnul intrebarii si daca Iohannis isi doreste ca motiunea sa treaca. Pentru ca tot ce a facut el dupa alegeri sta sub semnul populismului specific unei campanii electorale, lucru de inteles daca doreste un al doilea mandat.

Romania – si trebuie spus extrem de clar lucrul asta pentru a nu crea confuzii nedorite, cred, de nimeni – NU are alegeri la mijloc de termen, cum sunt in SUA cele pentru Congres. Insa nici acolo, chiar daca aceste alegeri la mijloc de termen sunt castigate de catre cei care erau in Opozitie, NU se schimba Executivul. Presedintele nu poate fi schimbat decat prin impeachment, ceea ce e cu totul altceva decat alegerile. Deci se poate schimba o majoritate in Congres, dar asta nu inseamna ca se schimba si Executivul de la Casa Alba, indiferent de cat de nemultumita ar fi acea majoritate fata de Presedinte.

De aceea a ajunge la anticipate in urma rezultatelor alegerilor europarlamentare – care nu au dat un rezultat prin care sa spui ca un partid din cele trei se detaseaza net de celelalte doua – este o „inovatie” care conduce mai degraba la o acuta si nedorita instabilitate politica.

M-am referit la rezultatul de la europarlamentare pentru ca aici e un caz interesant. S-a vorbit, de exemplu, de „victoria” Aliantei 2020 – USR-PLUS. De fapt, nu-i vorba de nicio victorie ci de faptul ca trei partide – PNL, PSD, si Alianta 2020 (USR-PLUS) – sunt cam la egalitate, cu mici diferente intre ele, cu PNL, e adevarat, pe primul loc. Dar de la 28% la 21% diferenta nu e deloc una foarte mare. Desigur, nici daca am fi avut o victorie clara, la un scor categoric, a unui partid la europarlamentare, n-as prea crede ca solutia ar fi neaparat alegerile anticipate ca sa ne punem, intr-un fel, in acord cu americanii care au, e adevarat, alegeri la mijloc de termen, numai ca acelea nu sunt europarlamentare. Si la ei, cum aratam mai sus, nu se schimba neaparat si Executivul.

In Romania insa exista si o alta mare problema, dupa cum arata fostul premier, Dl. Adrian Nastase:

„In aceste conditii, fara o buna pregatire, Congresul PSD, din 29 iunie, fara o buna pregatire, risca sa sparga in bucati partidul si sa duca la o criza guvernamentala.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Lucrul asta s-ar putea intampla daca nu exista o unitate reala in partid sau daca unitatea asta e doar mimata. Dupa parerea mea, la ei sunt grupuri de interese interesate – nu tot partidul – in chestiunea amnistiei si gratierii si schimbarii Codurilor Penale si Legilor Justitiei in sensul de pana acum, cu Dragnea la timona partidului. Insa nu doar la PSD, cum aratam in postarea anterioara, exista astfel de interese. Daca Congresul va da o alta linie politica partidului, spre exemplu una reformista, lucrul asta s-ar putea sa nu fie acceptat de catre toti. Or, asa ceva poate fi destul de periculos, tinand cont de actualul „mediu regional complicat”, ca sa reiau exprimarea D-lui. Nastase. In general, instabilitatea politica in Romania, avand un „mediu regional complicat”, nu e ceva de bun augur. Stabilitatea politica trebuie asigurata pana la alegerile legislative la termen.

Din pacate, Iohannis a venit doar cu ideea „sa dam jos Guvernul Dancila”, fara a veni si cu solutii. Explicabil, pentru ca Presedintele s-a aflat in punctul de maxim al populismului postelectoral, imbatat de rezultatul Referendumului si al alegerilor, vazute de domnia sa drept o mare victorie, nu-i asa, a romanilor.

Realitatea e ca lucrurile nu-s deloc clare.

Ipocrizie

Motto:

„Infame!… tu, infame!… om infernal ce esti!
Nimic nu-i sacru tie!… A tale juraminte
Ascund ipocrizia sub magice cuvinte…”

Vasile Alecsandri – Despot Voda

Se tot vorbeste despre reforme morale si despre masurarea coruptiei. Dar cine ar putea sa masoare fatarnicia de la noi?

Apropo de cozile imense din strainatate pentru ca oamenii sa-si exercite dreptul de vot. Eu sunt absolut de acord ca aceasta problema ar fi trebuit rezolvata de foarte multa vreme. Emigratia masiva de la noi din tara a fost o realitate inca de acum 20 de ani. Lucrurile erau clare si se putea previziona inca de atunci ca va creste. S-a luat vreo masura?

Din punctul meu de vedere, trebuia de multa vreme, inca de atunci, sa se introduca votul prin corespondenta si votul electronic, pe langa votul clasic, la urne. De observat ca nimeni, nici de la Stanga si nici de la Dreapta esicherului politic, n-a luat vreo masura in acest sens. Ca dovada cozile imense cand oamenii ies la vot, cand vor sa voteze. Inclusiv pe vremea unor regimuri de dreapta nu s-a luat vreo masura, desi ar fi putut si ar fi trebuit sa se ia.

De ce oare? Nu cumva pentru ca sa se manipuleze aceste voturi? Pentru ca sa se fure, mai exact spus.

Sper ca in al unsprezecelea ceas sa se ia aceasta masura legala: votul prin corespondenta si votul electronic, ramanand inclusiv votul clasic. Diversificarea n-are cum sa strice. Pentru ca toata lumea sa-si poata exercita in cele mai bune, optime si placute conditii dreptul la vot.

Acelasi lucru despre monstruozitatea numita „statul paralel”. Amestecul Serviciilor in politica, afaceri a fost acceptat de toata lumea, de la Stanga la Dreapta esicherului politic. Acest „stat paralel”, cum i se spune, ar fi putut sa nu existe daca ar fi fost vointa politica. Dar toti politicienii nostri au dorit sa beneficieze de un astfel de tool. Nimeni n-a miscat un deget sa indrepte situatia. Pana la urma s-au amestecat inclusiv in Justitie. Doar cand politicienii au suferit, ei au inceput sa atace „statul paralel”. Dar nici atunci n-au facut nimic ca sa-l elimine pentru ca au preferat sa se foloseasca in continuare de aceasta unealta atat de utila: sa stii secretele altora, sa le violezi viata privata si apoi sa-i santajezi cu un dosar!!

Protocoalele existau de multa vreme. Inca din anii ’90, cand PSD (indiferent de denumirile din trecut voi spune simplu PSD ca sa scurtez expunerea) era la Putere. Dosarele SIPA, nu mai vorbesc. Toate ingredientele pentru folosirea santajului in politica, pentru patrunderea brutala in viata privata a omului – lucruri totalmente nedemocratice si as indrazni sa spun chiar ilegale. Dar au convenit multora. Pentru ca a face politica prin santaj si amenintare e un lucru comod. Iar psihologic vorbind, atata vreme cat esti la Putere nu crezi ca ti se poate intampla si tie. Eu n-as crede ca incape vreo indoiala ca multi au facut faradelegi crezandu-se protejati de catre Sistem. De abia atunci cand n-au mai fost protejati si-au dat seama de grozavie!!

Interesant este ca lupta anticoruptie, actualele alegeri europarlamentare dezvaluie intelepciunea potrivit careia tot tartufismul asta nu foloseste la nimic! 🙂

De fapt, „nimic nou sub soare”, pentru ca se ajunge la o intelepciune foarte veche – n-am descoperit noi roata, cum se spune – si anume ca toate sunt desertaciuni!! Ecclesiastul spune:

„1.	Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.
2.	Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!
3.	Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?
4.	Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
5.	Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.
6.	Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
7.	Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.
8.	Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
9.	Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
10.	Dacă este vreun lucru despre care să se spună: „Iată ceva nou!” aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.
11.	Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, şi tot aşa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmaşii lor.
12.	Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim.
13.	Şi m-am sârguit în inima mea să cercetez şi să iau aminte cu înţelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el.
14.	M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt.
15.	Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.
16.	Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat şi am strâns înţelepciune – mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belşug înţelepciune şi ştiind.
17.	Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt,
18.	Că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa.”

Ecclesiastul – Cap. 1

Chiar asa: „Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.” sau „Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.”.

Nu stiu daca in Statele Unite, Vestul Europei, Rusia sau Extremul Orient etc, dar in Romania te convingi de inteleptele cuvinte ale Ecclesiastului. Te convingi ca e adevarat ce spune!

Iata ce spune si spre sfarsitul Cap.2:

„24.	Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi desfăteze sufletul cu mulţumirea din munca sa. Şi am văzut că şi aceasta vine numai din mâna lui Dumnezeu.
25.	Cine poate oare să mănânce şi să bea fără să mulţumească Lui?
26.	Omului care este bun înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu îi dă înţelepciune, ştiinţă şi bucurie, iar păcătosului îi dă sarcina să adune şi să strângă pentru a da celui ce este bun în faţa lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi vinare de vânt!”

Apropo de intrebarea: „Cine este aproapele meu?”. Daca e aproapele tau trebuie sa simti lucrul asta, sa-l simti aproape de sufletul tau. Stau si ma intreb daca nu cumva, in Romania actuala, la intrebarea aceasta: „Cine este aproapele meu?”, raspunsul ar fi: Ecclesiastul… Poate ca Dumnezeu vrea sa ne arate noua intelepciunea aceasta straveche ca sa ne faca sa intelegem. Spre inceputul Cap. 4 spune:

„1.	Şi iarăşi am luat aminte la toate silniciile care se săvârşesc sub soare. Şi iată lacrimile celor apăsaţi şi nimeni nu era care să-i mângâie, iar în mâna celor silnici toată asuprirea şi nici un mângâietor nu se găsea!
2.	Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi mai mult decât pe cei vii care sunt acum în viaţă.
3.	Iar mai fericit şi decât unii şi decât alţii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a văzut faptele cele rele care se săvârşesc sub soare.
4.	Şi am văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru nu este decât pizma unuia faţă de altul. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt!”

E de luat aminte…

Despre coruptia din Romania. Si din Europa de Est…

Rezultatele alegerilor europarlamentare desfasurate in Romania sunt, intr-adevar, surprinzatoare. Romanii, multi dintre ei, au creditat politic, peste asteptari, un partid nou: USR.

Stau si ma intreb urmatorul lucru: nu cumva s-au grabit? Ma intreb, pentru ca a acorda atat de usor increderea totala unei formatiuni politice nou infiintate, despre care nu stim prea mare lucru – nici macar orientarea ideologica a acesteia nu e foarte clara, mi se pare un lucru nu foarte intelept.

Eu stiam ca increderea se castiga greu si se pierde usor.

Iata ca pentru multi romani e exact invers: increderea se castiga usor si se pierde greu. E doar o ipoteza, desigur, dar sare in evidenta un astfel de aspect.

Dar admit si faptul ca m-as putea insela. Poate ca – cine stie? – la romani, la cei de azi, increderea se castiga usor si se pierde tot atat de usor, poate – cine stie? – si mai usor…

USR si-a facut un stindard de glorie din lupta impotriva coruptiei. Eu nu spun ca cel putin unele lucruri pe care ei le sustin nu ar fi corecte, la bunul simt comun oricarui cetatean de bine din tara asta. Problema e alta: cum se gandesc ei sa managerieze lucrurile?

Daca aruncam o privire asupra indexului privind perceptia coruptiei – si cei curiosi ar putea s-o faca – vom observa urmatorul aspect. Perceptia asupra coruptiei este slaba in tarile dezvoltate, tari cu un PIB/loc. de cel putin trei ori mai mare decat cel al Romaniei. Ca aceste tari dezvoltate se confrunta cu terorism, migratie ilegala, vestele galbene, ridicarea extremei drepte, asta e o alta problema care confirma faptul ca daca o tara e mult mai putin corupta – sub aspectul perceptiei, desigur – nu inseamna ca cetatenii ei traiesc ca-n rai si nu mai pot de atata fericire.

In spatiul public romanesc s-a vorbit aproape in exclusivitate despre coruptia interna, din interiorul granitelor tarii. Nimic despre cea din exterior, din intreaga Europa de Est. Iar lucrul acesta a creat o imagine extrem de negativa tarii noastre: cea mai corupta tara din intreaga sfera euroatlantica, mai corupta chiar decat Bulgaria. Comisia Europeana, daca nu ma insel, a apreciat ca MCV-ul ar trebui retras in cazul Bulgariei si mentinut in cazul Romaniei.

M-am gandit ca ar fi interesant sa facem o comparatie intre Romania si SUA din doua puncte de vedere: marimea PIB/loc. si marimea statului, sub raportul numarului de angajati.

Daca cineva mi-ar spune ca perceptia asupra coruptiei e foarte redusa in SUA, l-as crede si iata de ce:

– PIB/loc. al SUA este de 5 ori mai mare decat cel al Romaniei;

– Cand in SUA a fost inchis guvernul au suferit 800.000 de angajati la o tara de 327.167.434 locuitori. Deci in SUA avem 800.000 de angajati la stat, cum se spune la noi. In Romania avem in jur de 1.200.000 de angajati la o tara de doar 19.518.117 locuitori. Din punctul de vedere al numarului de locuitori, putem aprecia ca Romania este de dimensiunea unui stat din cadrul Statelor Unite. Un simplu calcul ne arata ca statul in Romania, tara de 19. 518.117 locuitori este de 25 de ori mai mare decat cel din SUA, tara de 327.167.434 locuitori.

Romania ramane, in continuare, a doua cea mai saraca tara din Europa. Poate ca cineva ar spune ca e vorba de proasta guvernare a celor aflati la putere din 1990 incoace. Raspund: depinde cum privim lucrurile!

Daca le privim din perspectiva faptului ca Romania a ajuns membra cu drepturi depline a Uniunii Europene si a NATO, lucrurile se schimba: guvernele care s-au succedat la Putere, la noi, si-au facut treaba. Altfel n-am fi ajuns membri ai UE si NATO. A fost o opera ampla de a crea o tara libera, de a-i da o Constitutie democratica, de a realiza in tara noastra o economie de piata functionala, lucruri fara de care n-am fi ajuns unde am ajuns.

Retetele folosite de guvernele postdecembriste n-au fost neaparat romanesti. Noi a trebuit sa indeplinim cerintele impuse de UE si NATO pentru ca sa devenim membri ai acestor organizatii prestigioase. Noi am incheiat capitole de negociere cu Uniunea Europeana, pentru a putea fi admisi in UE.

Iar daca cineva ar pune problema: dar nu se poate ca lucrurile sa mearga mai repede inclusiv in privinta Justitiei, a reformelor pentru combaterea coruptiei?, i-as raspunde ca nu, daca ne bazam pe experienta postdecembrista. Noi si acum, la aproape treizeci de ani de la prabusirea comunismului, suntem tot a doua cea mai saraca tara din Europa si cu o migratie comparabila cu cea din Siria, tara macinata de un sangeros si lung razboi civil.

Faptul ca mai toate televiziunile de stiri, toti pitifelnicii din presa, ca sa ma exprim ca maestrul Cristoiu, au tocat zi si noapte chestiunea arzatoare, nu-i asa, a Justitiei, a Coruptiei, a reformei morale a clasei politice au creat in Romania impresia ca tara este victima unui flagel – coruptia – care a luat proportii ingrozitoare, transformand Romania in tara cea mai corupta de pe glob. Aceasta exagerare a marit artificial perceptia cetateneasca si anume ca Romania e foarte corupta in scopul obtinerii de avantaje politice din partea unora. Presa creand o astfel de atitudine a parut, ca sa zic asa, ca venind neaparat din partea cetatenilor, ca si cum presa ar fi portavocea cetatenilor tarii. In felul acesta unii au inceput sa caute avantaje politice pe acest subiect. In detrimentul altora, desigur. Bun, lucurile astea sunt banale si usor de inteles.

Chestiunea coruptiei, a dezvoltarii tarii e mult mai complexa si mai dificil de inteles.

Tarile Europei de Est raman in continuare, cu cateva exceptii notabile, mult mai sarace decat suratele lor din Vest. Chiar si acele exceptii, multe dintre ele, tari mai mici dar care au beneficiat de o masiva infuzie de capital vestic. Chiar Ungaria si Polonia – exemple date in spatiul public drept, ca sa zic asa, reviriment – nu sunt cu mult mai sus decat Romania.

Vorbim de casele unor lideri precum Adrian Nastase, Liviu Dragnea, cu condamnari penale. Dar acum avem situatia ca madam Dancila si madam Dan stau pe aceeasi scara din blocul facut pe vremea comunismului in Videle. Ma gandeam la chestiunea asta… Ma gandeam ce case au Joe Biden – membru marcant al Partidului Democrat din SUA, sau Donald Trump, ca sa dau un exemplu si de la republicani. Noi cum ne-am putea apropia de aceasta lume politica ai caror lideri nu locuiesc in blocuri destinate proletariatului, facute pe vremea comunismului? Nu am vrut oare sa copiem modelul de acolo? Iar cei care sunt bogati in Romania stau si ma intreb cum de au acumulat o asemenea mare bogatie intr-o tara provenita din egalitarismul comunist? Si atunci ce facem? Ne intoarcem, oare iarasi, inapoi la comunism pentru a instaura dreptatea clamata de unele organizatii civice? Ne intoarcem iarasi la „dictatura de dezvoltare” de pe vremea lui Ceausescu?

Dar de ce nu si-au facut case, averi prin munca cinstita? Pentru ca nu s-a putut! Nimeni nu vrea sa recunoasca – si de aici se vede lipsa de onestitate intelectuala din societatea noastra – ca, de fapt, nu s-a putut pentru ca Romania, ca si alte tari din Europa de Est, fosta comunista, nu provenea dintr-o lume libera ci din lagarul comunist condus de URSS. In Romania nu a existat respectarea proprietatii private, libertate economica pentru ca sa fie posibil asa ceva. Inclusiv pe vremea comunismului se inchideau ochii cand cineva isi facea o casa mai acatarii, ca sa nu fie deranjati cetatenii. Chiar Ceausescu – am auzit asta – admitea intr-o oarecare masura, chiar daca nu se inscria in linia ideologica a Partidului, astfel de lucruri ca expresie a „cresterii nivelului de trai al populatiei”!! Pentru ca Romania era si atunci o tara europeana, nu euroasiatica, si nici lui nu i-ar fi placut sa se faca si aici ceea ce s-a facut in anii ’30 in URSS!! De aceea ideea era ca oamenii sa-si cumpere masini, sa-si construiasca, iata, case frumoase, ca „expresie a politicii intelepte a Partidului si Statului nostru”. Credeti ca nu stia Securitatea de matrapazlacurile de rigoare? Evident ca stia, dar nu actiona!

Ceausescu, din pacate, a respins existenta unui sector economic privat in Romania din motive ideologice. Oamenii ar fi muncit cinstit si ar fi avut si mari realizari. Tineretul ar trebui sa stie ca in Romania nu au existat, pe vremea aceea, ca sa dau niste exemple simple, magazine private, restaurante private. Tot, tot era de stat. Asta a fost Romania anului 1990, dupa Revolutie, lasata de Ceausescu. Independenta si libertatea de gandire expusa public erau foarte limitate, pentru ca acestea trebuiau sa fie in conformitate cu linia, directivele si indicatiile Partidului si ale Secretarului sau General.

Lumea postdecembrista nu provine din una in care erau, de pilda, patroni, intreprideri libere si private. Cuvantul „intreprindere” era utilizat si atunci pe scara larga, doar sensul sau era denaturat brutal. Intreprindere vine, desigur, de la „a intreprinde”, or toate, absolut toate unitatile economice – cu exceptia unora marunte, sa zicem ceasornicarii (acolo unde se repara ceasurile) – erau ale statului. Individul nu trebuia sa intreprinda nimic. Din aceasta cauza si spun ca nu s-a putut.

Nu ma deranjeaza principiile corecte ale USR-ului, cat ascunderea adevarului fata de niste tineri care n-au trait comunismul si care, din aceasta cauza, nu pot sa-si explice corect unele lucruri, unele fenomene.

Multora dintre ei poate ca li se pare normal aceste arestari politice si poate ca multora li se par drepte astfel de lucruri. Sigur, e vorba de o alta generatie despre care nu se poate spune ca o duce bine in Romania. Multi dintre ei vor „o tara ca afara”, intelegand prin asta o tara ca in lumea vestica, libera. Multi au emigrat, iar PSD-ul a esuat grav in a-i intelege. Insa una e sa te duci intr-o tara dezvoltata, care nu a cunoscut comunismul, in care sistemul e rodat si bine pus la punct si sa te integrezi acolo, sa castigi acolo mai bine si cu totul altceva este sa schimbi in bine realitatea romaneasca care e asa cum e.

Tarile Europei de Est trebuie inca intelese ca tari provenite din comunism. Nu vorbesc aici doar de mentalitati, de schimbarea lor. Intotdeauna s-a pus, in spatiul public, accentul pe mentalitati, iar mai putin pe realitati.

Dragii mei, postcomunismul nu este o mentalitate. Ci o realitate ontologica, daca se poate spune asa.

Ontologicamente vorbind, postcomunismul in Europa de Est ne ofera privelistea unei asemanari surprizatoare a tarilor postcomuniste intre ele. Trebuie inteles, de pilda, ca mentalitatea nu poate tine loc de resurse financiare, pe care ori le ai, ori nu le ai. O societate provenita din comunism si care traieste pentru prima oara libertatea este formata din oameni care nu duspun de astfel de resurse. Viata din Europa de Est, chiar si acum la aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, e asemanatoare tuturor tarilor care au cunoscut comunismul. Chiar si locurile sunt asemanatoare. Veti vedea aceleasi blocuri, ca sa dau un exemplu, din prefabricate, acelasi stil arhitectonic atat in Polonia, cat si in Ungaria, ca si in Romania. Comunismul a distrus societatea antebelica si pe urma a nivelat totul. Polonia, de pilda, de dinainte de Razboi era o alta Polonie fata de cea postbelica. La fel se poate spune si despre Romania, desigur.

Popularea scenei politice romanesti cu oameni noi

Toata lumea vorbeste despre „omul nou”. Daca nu ma insel, este din Biblie expresia sau ideea. Sa ma ierte Dumnezeu daca gresescl! Insa Sf. Pavel n-a zis ca omul poate fi nou sau innoit ci: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4,24).

In vremurile din urma s-a vorbit foarte intens in Romania despre asa-zisa reformare morala a clasei politice, de parca cei care spuneau astfel de vorbe mari erau cel putin Sfintii Apostoli, daca nu chiar Iisus Hristos. Eu vreau sa remarc prin cele zise mai sus neobrazarea crasa de care dadeau dovada acesti oameni pentru ca a „reforma” moral pe un altul implica faptul ca tu, cel care vorbesti asa, sa te situezi pe un palier mai inalt, sa ai un nivel moral mai inalt. Sf. Apostol Pavel n-a spus doar ca „Toti oamenii, fara osebire, sunt pacatosi” ci a adaugat: „dintre care eu sunt cel dintai”.

Cu alte cuvinte, daca ai indrazneala sa-i faci pe altii pacatosi, pe toti, e drept sa recunosti ca TU esti cel dintai dintre ei. Nu mai la urma…

In zilele noastre, moderne, unii se considera mai reformati moral decat altii. Mocirla aceasta morala o traim, de fapt, cu totii. Ca niste porci. Dintre care, ca sa iau exemplul Marelui Pavel, eu sunt cel dintai.

De ce ar fi trebuit sa se „reformeze” moral, desigur, clasa politica? Ca sa fie adusi in fata oameni noi. Asa a urmat tot complexul de arestari politice, pentru ca oamenii noi sa poata avansa. Insa Sf. Pavel a dat un indemn, nu a utilizat masuri de forta:

„22.	Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
23.	Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre”

(Efeseni 22-23)

In Romania se intampla urmatorul fenomen: sunt arestati cei vechi, vin oameni noi, cu ifose de apostoli, dar despre care nu prea stim mare lucru. Ca lucrul asta – sa vina oameni noi – a fost cerut de SUA, Departamentul de Stat, asta e lesne de banuit. Si au cerut de mai demult lucrul asta. Insa e cu totul neconvingator ca astfel de oameni vor reprezenta asa-zisa „Reforma” si vor innoi in bine si spre bine societatea. Dati-mi voie sa fiu eu Toma „necredinciosul”.

Ma uitam si la Presedintele Iohannis cum vorbea, convins, desigur, ca a gasit panaceul de care are nevoie societatea in drumul ei spre fericire. Nu s-a ajuns decat la impartirea societatii in „baieti buni” (intelegand si fetele, desi le trecem sub tacere) si „baieti rai” (evident, si fetele). „Baietii rai” sunt pesedistii iar „baietii buni” sunt non-pesedistii.

Adica „cele doua Romanii”, vorba lui Adrian Nastase!!

Fara indoiala ca in tara noastra exista si o „axa a raului”. Aceasta este formata din Alianta PSD-ALDE.

De aceea Presedintele Iohannis, intr-un discurs care s-a vrut fulminant, arata ca „baietii rai” trebuie indepartati de la  guvernare ca sa vina „baietii buni” s-o preia, intr-o exprimare metaforica plina de lucirea loviturii de stat!

Dati-mi voie sa-i privesc cu circumspectie pe acesti oameni „noi” si sa amintesc un lucru pe care multi il uita: „vinul cel vechi” nu doar ca a scos societatea din comunism, dar a reusit sa realizeze integrarea noastra in UE si NATO. A avut curajul sa se inhame la o reforma care a dat oamenilor libertate, dupa decenii de totalitarism. Nu au putut sa faca totul, e adevarat. Insa odata cu venirea altor oameni nu am vazut prea multe realizari. Ne-am angajat intr-o nesfarsita lupta anticoruptie fara sa vedem o avansare, inaintare, progres, dezvoltare concreta a societatii ci doar, mai degraba, instabilitate politica. Care nu stiu cat bine face, pana la urma… Mai degraba, nu prea face bine. Comisia Europeana apreciaza chiar ca ar fi vorba de o involutie. Chiar Presedintele nostru vorbea de o „vrie retro”.

In Franta – o tara unde indexul coruptiei e… – Le Rassemblement National al Marinei Le Pen a depasit la aceste alegeri partidul lui Macron. Societatea „avanseaza”. „Concret”, desigur. Dar spre ce se indreapta?

Putem fi multumiti?

Despre alegerile europarlamentare si referendum

As dori sa expun cateva consideratii despre cele doua subiecte la ordinea zilei: alegerile europarlamentare si referendumul convocat de Presedinte.

In primul rand trebuie remarcata o prezenta la vot surprinzatoare – m-a uimit si pe mine (credeam ca va fi mult mai redusa) – care, in urma scrutinului, a determinat un lucru interesant: dominatia a trei mari grupuri sau familii politice europene: PPE, PES si ALDE, reprezentate la noi, respectiv, de catre PNL, PSD si, daca inteleg bine, Alianta 2020 USR-PLUS.  Din punct de vedere european, scena noastra politica nu este diversificata, fata de alte tari membre UE. Cele trei Grupuri politice europene domina copios scena noastra politica. Ar fi, mi se pare, de dorit o mai mare diversificare din acest punct de vedere.

Pe de alta parte, ceea ce a frapat e toata lumea, cred, este ascensiunea nebanuita de multi a USR-PLUS, care de la sub 9% la alegerile din 2016 a ajuns acum la 21,4% si caderea neobisnuita a PSD-ului care de la 46% a ajuns acum la 23,4%. PNL a crescut cu vreo 6,8% fata de alegerile din 2016, aratand astfel ca are un electorat stabil – a fost o crestere pe care o consider sanatoasa, ca si in cazul Pro Romania. Cresterea spectaculoasa a USR-PLUS, sincer, mi se pare umflata. Nu pentru ca s-ar fi produs in urma unor fraude sau alte nereguli. Ci pentru ca, intr-un timp foarte scurt, ea este prea mare. Daca USR-PLUS ar fi ajuns la, sa zic, 15%, as fi considerat normal, o crestere electorala normala. Dar asa cum stau lucrurile Alianta 2020 (USR impreuna cu un partid foarte nou, cum e PLUS, despre care n-avem cum sa stim mare lucru), cresterea este mai mult decat dubla. Pe de alta parte, scaderea PSD-ului (ALDE nici nu a reusit sa atinga pragul electoral) este dramatica dar nu foarte simplu de explicat. De la alegerile parlamentare n-au trecut nici macar trei ani incheiati. Nu se poate spune ca intr-o perioada atat de scurta de timp s-au petrecut schimbari structurale majore in electoratul romanesc. De exemplu, nu se poate spune ca in nici trei ani s-au schimbat generatii care sa determine si schimbari politice de o asemenea anvergura. In Bucuresti, USR-PLUS domina autoritar prin rezultat, lucru iarasi greu de explicat dupa victoria obtinuta cu brio de catre PSD la alegerile locale.

Trebuie spus ca aceste alegeri au fost castigate, la noi, de catre Stanga politica, daca adunam voturile PSD si Aliantei 2020 si chiar cu cele ale Pro Romania. De aceea putem avansa ideea, tinand cont de cele aratate mai sus, a unei instabilitati in intentia de vot a electoratului de pe partea stanga a esicherului politic. Lucrurile nu sunt foarte clare.

Trebuie spus ceva si despre prezenta la vot la nivel national: aceasta a fost de 41,28% la referendum si de 49,02% la alegerile europarlamentare. Desi mari, aceaste prezente la vot sunt, in ambele cazuri, sub 50%, ceea ce arata ca marea majoritate a populatiei nu se simte reprezentata nici de partidele politice participante la alegeri si nici de intrebarile de la referendum. Pe cale de consecinta, oamenii au ales sa nu se prezinte la urne.

Starea politica actuala revelata de rezultatele alegerilor europarlamentare si a referendumului arata mai mult o instabilitate decat o stare de stabilitate. O instabilitate caracteristica perioadelor de tranzitie, poate determinata si de slaba diversificare a optiunilor politice de la noi, cum evidentiam si mai sus. Repet, singurul partid care a dovedit, prin rezultatul obtinut, ca are un electorat stabil, in jurul a 25-27%, e PNL. In rest, tinand cont de rezultatele ultimilor doua alegeri, avem un electorat de stanga oscilant si, pe de alta parte, o jumatate din electorat care nu-si gaseste reprezentarea politica adecvata. Lucrul acesta e cu atat mai semnficativ cu cat participarea la referendum a fost mai redusa decat cea de la alegerile europarlamentare. Lucrul acesta arata si o alta fateta interesanta a electoratului nostru: nu e un electorat care voteaza neaparat emotional, atata vreme cat chiar si la o participare masiva prezenta la vot de abia ajunge la 49%.

Dar s-ar putea spune ca oamenii, la alegerile din 2016, au avut mai putine posibilitati si atunci a castigat PSD, USR-ul fiind atunci intr-un stadiu incipient. Atunci la fel de bine s-ar putea spune ca daca s-ar diversifica mai mult scena politica, oamenii poate ca s-ar simti si mai bine reprezentati. Indiferent de greselile facute de PSD-ul lui Liviu Dragnea, o asemenea turnura nu-mi poate dovedi soliditatea rezultatului obtinut de USR-PLUS. Nu poti sa stii, spre exemplu, cu o probabilitate cat mai buna, daca nu cumva la alegerile de la anul sau chiar la cele prezidentiale nu vom avea noi surprize din cauza acestui electorat, acestei parti insemnate din electorat mai bine zis, oscilant care isi cauta, dar nu-si gaseste, o reprezentare adecvata. Iar lipsa de reactie a celeilalte jumatati de electorat da de gandit… Acelasi lucru se poate spune si despre referendum. A trecut „cu brio”, vorba Presedintelui, dar instabilitatea acestui electorat ar putea genera o schimbare de viziune intr-un timp relativ scurt. Din mai multe pricini.

Trebuie de asemenea precizat ca acest referendum, convocat de catre Presedinte, a fost destul de controversat de la bun inceput. O majoritate imensa din acei 41,28% a votat cu „Da” la ambele intrebari. Dar si cel care a votat cu „Nu” la ambele intrebari nu inseamna ca-si doreste sa aiba o tara care sa fie un fel de rai al coruptiei. Acest referendum a avut motivatii ideologice – anticoruptia ideologizata. Spre exemplu, la intrebarea legat de amnistie si gratiere – de ce sa nu fii de acord cu asa ceva? A ierta este crestineste, a indrepta un om este crestineste – nu a-l distruge si nu vorbesc neaparat de distrugerea lui fizica. Doamne, fereste! Iar la intrebarea cu ordonantele de urgenta in domeniul Justitiei scl., a nu fi de acord cu acestea ar putea insemna sa-ti asumi, printr-o astfel de atitudine, perfectiunea actualului sistem judiciar de la noi: daca sistemul este perfect de ce mai trebuie, de ce ar mai fi necesare ordonantele de urgenta? Dar poate ca sunt oameni care nu vor sa-si asume aceasta „perfectiune” – cu ghilimelele de rigoare, fireste. Pe de alta parte, daca, pe langa Avocatul Poporului, ar mai fi si alte institutii care sa conteste la CCR ordonatele de urgenta stau si ma intreb cum se va guverna in astfel de conditii, daca se mai poate guverna intr-un astfel de mod. Daca fiecare institutie, cu oamenii ei, interesele de acolo, ar incepe sa conteste fiecare – lucru care s-ar putea intampla – ar putea genera un blocaj cvasitotal.

Dar adevarul este ca propaganda prezidentiala si nu numai din media noastra „independenta” nu a pus astfel de probleme si putini oameni gandesc singuri, cu capul lor adica. Multi gandesc, dar cu capul moderatorilor de la televiziunile de stiri sau cu capul celor care-i manipuleaza. Acestia pot fi si altii decat respectivii moderatori. Mie nu mi s-a explicat la talk-show-urile care tin loc de un film artistic cum se poate guverna daca trei ordonante de urgenta ar fi contestate de catre zece institutii la Curtea Constitutionala, avand, sa zicem, in total 50 de contestatii la cele 3 ordonante. Pe meleagurile dambovitene asta se traduce simplu printr-un haos perfect. Nu mi s-a explicat de ce se actioneaza atat de virulent impotriva iertarii, fara sa se puna niciun accent pe indreptarea celui ce a gresit. Eu nu cred ca asta e o directie buna pentru tara noastra.

Daca un om ma jigneste, daca ma injura, ca sa dau un exemplu, pot sa-i zic vreo doua, sa-l pocnesc, dar pot sa il si iert.

Nu inteleg de ce trebuie sa cream ingeri artificiali in societate!!

„Ingeri cu fete murdare”, vorba titlului unui film celebru…

Am pus ghilimelele de rigoare…

Cand stralucita cariera e datorata Partidului

Ca in politica romaneasca se incurajeaza sinecurismul politic si cumulul – de functii, de pensii, inclusiv speciale, de salarii – cu precadere la Stat, numai e un secret pentru nimeni. E de notorietate.

Pe de alta parte, se practica mita legala. Spre exemplu esti pus intr-o functie platita gras din banii publici chiar daca n-ai nici in clin si nici in maneca cu acea functie, doar ca rasplata pentru unele lucruri pe care le-ai facut, la randul tau, si tu unor anumite persoane sau unui anumit partid. Iar uneori trebuie chiar mai putin. E de ajuns sa fii ruda cu cine trebuie. Capitalismul de cumetrie functioneaza. Cert e ca avem o mediocritate evidenta la nivelul de conducere din acest stat, dar si la nivel de functionarime, intr-un stat cu cat mai multi angajati.

Dar exista si oameni a caror cariera a fost determinata mai ales de Partid, nu atat datorita calitatilor proprii respectivei persoane. Chiar daca acea persoana chiar are calitati si poate si merite.

Un astfel de caz interesant este cel al lui Tudorel Toader, ministrul Justitiei. Am observat ca sunt destui cei care intreaba de ce a actionat asa si nu asa. Tudorel Toader e din Moldova, iar Moldova noastra e un fief al PSD. Tariceanu e cu PSD. Asta ar fi o explicatie, dar nu e doar atat.

Profesional vorbind, Tudorel Toader are cunostinte solide, e bun, e competent. Dar cariera lui nu a avut astfel de determinari. Functia de rector, eminamente politica la universitatile de stat din Romania, doua mandate de judecator la CCR, pe un salariu urias, poate chiar de 6 ori mai mare decat cel din Invatamant, tot functie politica. In felul asta D-l. Toader a ajuns sa traiasca nu bine, ci foarte bine. Fara prea multe batai de cap. Daca esti de partea Opozitiei liberale ajunge sa ti se spuna ca nu cunosti domeniul pe care l-ai studiat, te poti trezi si dat afara… Dar daca esti omul de incredere al Partidului o duci tot timpul cum nu se poate mai bine.

In felul asta se explica actiunile D-lui. Toader. Acum partidul are nevoie de el si domnia sa trebuie sa intoarca serviciul. Sa faca ceva pentru tot sprijinul pe care l-a avut ani si ani de-a randul. Fara de care ar fi ramas un geniu necunoscut.

Probabil va ajunge europarlamentar. Din partea PSD sau ALDE.