Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

O mare victorie a Rusiei. Deocamdata…

Cam asa ai putea carcteriza recentele evenimente de la Chisinau. Blocul electoral ACUM, pro european, face o alianta ciudata cu Partidul Socialistilor din Republica Moldova care e un partid anti-UE, anti-NATO, antiromanesc si pro rus, cu nostalgia Uniunii Sovietice si care sustine teza limbii moldovenesti si a etnicitatii moldovenesti construita de propaganda sovietica, dand la o parte Partidul Democrat din Moldova, un partid ce face totusi parte din Partidul Socialist European, doar pe motivul ca l-ar avea drept lider pe controversatul om politic si de afaceri Vladimir Plahotniuc, privit drept „oligarh”.

Plahotniuc a fost demonizat si in presa noastra pe motiv de oligarh si, deci, capul tuturor rautatilor de peste Prut. Nu s-a pomenit nimic despre meritele lui si despre ceea ce a facut el bun in Republica Moldova. Ceea ce s-a spus a fost ca el ar controla „tot”, indiferent ce ar insemna acest „tot”. Fara indoiala, pana la asocierea cu dictatura, facuta de Maia Sandu, care l-a numit Dictator, nu mai e decat un mic pas.

Cum va putea tine Coalitia actuala e un mare mister. Insa ar trebui spus ca fortarea ei si numirea Maiei Sandu in functia de premier, de catre Presedintele Igor Dodon, unealta Kremlinului, care in noaptea aceea a dormit la Ambasada Rusiei si cu care Maia Sandu coalizeaza acum, s-a facut cu incalcarea Constitutiei, deoarece nu s-a facut in termenul prevazut acolo.

Fara indoiala, implicarea Marilor Puteri, a SUA, a UE si a Rusiei se poate remarca cu destula claritate.

Chestiunea este cine castiga din toata tarasenia asta. Ca nu e in castig nici Romania (care a inregistrat, de fapt, un nou esec de politica externa), nici SUA, nici UE, ci doar Rusia.

Faptul ca aliezi fortat un partid sau alianta pro europeana cu una totalmente opusa e in folosul cui oare? Fara indoiala ca e in folosul Moscovei, caruia Occidentul i-a facut din nou hatarul, pentru ca „sa nu-i suparam pe rusi” si au gresit asa cum au gesit si in ajunul Celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Acum partidul Socialistilor lui Dodon, poate poza drept democrat, Zinaida Greceanii intr-o democrata si o luptatoare impotriva oligarhizarii tarisoarei. Partidul Socialistilor din Republica Moldova, cu caracteristicile descrise mai sus devine frecventabil in Europa in ciuda unui partid pro european si afiliat la un partid european, asa cum este PDM.

De asemenea o asemenea Coalitie decredibilizeaza Blocul ACUM, al Maiei Sandu si Andrei Nastase. Ei n-ar fi trebuit sa accepte o asemenea alianta, cu un partid ce nu are nimic in comun cu valorile europene si nord-atlantice. De fapt, a castigat Dmtri Kozak, vicepremierul Federatiei Ruse. Si daca e asa cum spun cei de la PDM, ca prin aceasta Coalitiei se urmareste (fara indoiala ca ilegal) federalizarea Republicii Moldova – tinand cont de situatia din Transnistria – atunci atat PAS-ul Maiei Sandu cat si Platforma DA a lui Andrei Nastase, ambele afiliate la PPE, isi vor pierde mult credibilitatea si s-ar putea sa compromita si europenismul in Rep. Moldova.

Inclusiv actuala stare de instabilitate politica din Rep. Moldova e in interesul Rusiei.

Ceea ce s-a intamplat in Republica Moldova e de domeniul grotescului: o Curte Constitutionala care si-a anulat, sub presiune politica, deciziile. Apoi discursul sforaitor al lui Andrei Nastase care il face „calau” pe Plahotniuc. Iar acum aflam ca – pe principiul oligarhii nostri sunt mai buni decat ai lor, sau invers, n-are importanta – mandatul de arestare a lui Renato Usatii a fost anulat, Maia Sandu declarand ca aceasta decizie ridica „mari semne de intrebare”, ceea ce e adevarat, trebuie sa recunoastem.

Este evident ca ceea ce s-a intamplat la Chisinau se datoreaza si unei politici externe proaste, practicate la Bucuresti. Insa situatia actuala de la Chisinau poate fi caracterizata drept interesanta si are anumite caracteristici care conduc spre o ecuatie politica a carei solutie nu e deloc simpla. Sau altfel spus, pare a fi inceputul unei noi crize…

In primul rand, trebuie sa spunem de la bun inceput ca entitati sau partide precum Blocul ACUM, Partidul Socialistilor din Republica Moldova, PDM au in spatele lor un electorat important. Problema mare este cum vede electoratul acestor partide ceea ce s-a intamplat. Spre exemplu, electoratul Blocului ACUM sau cel al Partidului Socialistilor, pentru ca aceste doua entitati politice sunt diametral opuse, politic vorbind, asa cum aratam si mai sus. S-a transformat peste noapte Partidul Socialistilor intr-unul pro NATO, pro UE?

In al doilea rand, Blocul ACUM a lasat sa se inteleaga ca politica pe care dansii o urmaresc ar fi – daca nu gresesc – cea de dezoligarhizare a Rep. Moldova. Partidul Socialistilor n-am vazut a avea vreo reactie, deci e de presupus ca electoratul lor considera ca si ei sunt, alaturi de Blocul ACUM, implicati intr-o astfel de misiune politica. Problema mare este ce se va intampla daca Guvernul condus de Maia Sandu nu va reusi lucrul asta, aceasta dezoligarhizare. Pentru ca nu e clar ca doar cu vorbe si intentii frumoase vei si reusi sa duci la indeplinire un astfel de deziderat. Ar fi foarte interesant de vazut care e pozitia Partidului Socialistilor fata de valori precum independenta Justitiei, dezoligarhizare, separatia puterilor in stat. Care e pozitia lor fata de valorile europene? Pentru ca una e sa ai contracte cu rusii – spre exemplu, Nord Stream 2 – si cu totul altceva sunt valorile politice si societale din cele doua tari. Or, in cazul de fata, cel de la Chisinau, vorbim de astfel de valori, nu neaparat despre economie, desi nu neg, desigur, importanta aspectelor si chiar, as indrazni sa spun, a valorilor economice.

Pe de alta parte, este batator la ochi faptul ca tot ce s-a intamplat, cel putin daca ne luam dupa spusele lui Andrei Nastase, a avut drept tinta si scop indepartarea lui Plahotniuc. Deci toata tevatura asta a fost pentru ca „sa-l dea jos” pe „Dictatorul”, nu-i asa, Plahotniuc, care, de fapt, nu e extrem de clar daca era sau nu la Putere… Ridicolul este zemos, suculent, plin de sosul marilor realizari de tipul: „s-a scremut un munte ca sa iasa un soricel!!!” 🙂

Bun, „l-au dat jos” pe Plahotniuc. Pentru ce? Ca sa vina Usatii? Sa-i ia locul?

Romania nu sta chiar asa de rau in toata povestea asta, desi aparentele ar spune altceva. In primul rand, cred ca si cetateanul, alegatorul din Republica Moldova isi poate da seama ca nu Romania se amesteca in treburile interne ale tarisoarei lui. Ci altii. El va aprecia cat de bun e un astfel de lucru.

Pe de alta parte, Rusia are acum o pozitie dominanta in Rep. Moldova. Insa poate pierde dureros partida.

Daca Partidul Socialistilor nu va marsa spre valorile europene, care sunt opuse celor de la Kremlin, atunci Blocul ACUM va trebui, pentru ca sa nu se compromita, sa intrerupa colaborarea cu acest partid. Dar daca o parte din electoratul Partidului Socialistilor vor intr-adevar o Justitie independenta, daca vor intr-adevar dezoligarhizarea? Presupunand, bineinteles, ca electoratul Blocului ACUM chiar doreste astfel de valori. Lucrurile se pot schimba si daca Blocul ACUM si Maia Sandu vor ramane ferm ancorati in valorile europene atunci ar putea sa castige si mai multi adepti.

Ar mai trebui, cred eu, spus ca Romania nu a sprijinit asa cum ar fi trebuit fortele unioniste din Rep. Moldova nu pentru ca n-ar fi vrut s-o faca. Ci pentru ca i s-a recomandat sa n-o faca atat de catre Ambasada SUA de la Bucuresti cat si de cea de la Chisinau. In acest sens, rog cititorii blogului sa (re)citeasca acest articol. Implicatiile sunt legate de Ucraina. Pentru ca o rescriere a granitelor in Estul Europei are implicatii asupra stabilitatii Ucrainei. Sa nu uitam, spre exemplu, ca noi avem teritorii romanesti in Ucraina. Spre exemplu, Ismailul e in Ucraina. De aceea politica noastra externa a mers pe ideea a doua state romanesti integrate in Uniunea Europeana – Romania si Rep. Moldova care se vor regasi impreuna, fara granite, in Uniunea Europeana. Ca Rep. Moldova e o tara oligarhizata, nu cred ca e un secret pentru cineva. Romania a trebuit sa-si adapteze politica sa externa fata de Rep. Moldova intr-un astfel de context. Ganditi-va ca s-a vorbit despre Rep. Moldova ca despre un stat esuat. Pe de alta parte, chestiunea unionista e una sensibila si trebuie tinut cont si de ce vor cetatenii din Rep. Moldova.

Mi se pare ca ar mai trebui adaugat un lucru. Se vorbeste despre o izolare diplomatica a Romaniei. Un anumit insucces nu trebuie privit drept izolare. Paralela care se face cu anii ’40 ai secolului trecut nu e justificata, tinand cont de realitatile de azi. Romania, azi, e tara membra a UE si NATO. Chiar si in Republica Moldova, avem o forta pro europeana, Blocul ACUM, ale carui partide sunt afiliate la PPE, care a preluat guvernarea. Romania nu e izolata. Si nici nu trebuie privita in felul acesta. Si sa nu uitam ca Romania a facut pasi importanti in lupta impotriva coruptiei la nivel inalt pe care nu i-am vazut in nicio alta tara europeana.

Apropo de ce se intampla acum la Chisinau, fara indoiala ca daca Romania preia intr-un viitor mai apropiat decat putem sa credem Rep. Moldova, atunci, fara indoiala, nu doar ca trebuie sa tina cont de populatia rusofona de acolo, dar Statul Roman va trebui sa le respecte drepturile si libertatile, in calitate de cetateni romani. Iar lucrul asta va deschide perspective noi relatiilor bilaterale dintre Romania si Federatia Rusa. Ar trebui sa ne gandim mai serios la acest aspect. Spre exemplu, extinderea autoritatii Statului Roman in Transnistria – lucru incredibil la ora actuala – va trebui facuta cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Totusi, evolutia evenimentelor de la Chisinau nu este una clara. Ideea de federalizare a Rep. Moldova – intr-o ipotetica si probabila unire cu Romania – nu se poate accepta. O negociere in acest sens poate avea, totusi, loc. Insa acceptarea ar insemna o lezare a Romaniei.

Problema Romaniei este urmatoarea: cum va raspunde unei noi crize politice la Chisinau. Aici Romania trebuie sa joace bine!

Ceea ce s-a intamplat la Chisinau reprezinta o lezare a statalitatii Rep. Moldova. Or, lucrul asta trebuie sa ne dea de gandit si sa ne puna o problema. E adevarat ca lucrurile s-au calmat momentan. Cat va tine acest calm relativ nimeni nu stie. Problema este ca s-ar putea incerca o actiune de destabilizare si nu e foarte clar daca Rep. Moldova are forta necesara pentru a raspunde adecvat unei astfel de provocari. Romania trebuie sa ajute Rep. Moldova si sa contribuie la stabilitatea acesteia.

Chestiunea Rep. Moldova e mai complicata decat ar parea la prima vedere. Rep. Moldova e o tara ce provine dintr-o fosta republica sovietica. Limba vorbita e romana. Se vorbeste si ruseste. Background-ul cultural este unul sovietic. Din acest punct de vedere ceea ce se intampla e interesant pentru ca avem o forta politica ce se declara europeana – Blocul ACUM – si una care tine de traditia societica – Partidul Socialistilor – care s-au alaturat acum. In schimb, Rep. Moldova n-are cum sa aiba o cultura europeana din motivul invocat mai sus. In general vorbind, statele foste comuniste se deosebesc de cele din Vest, chiar daca sunt impreuna in Uniunea Europeana. Fie si numai pentru faptul ca Vestul nu a cunoscut comunismul. Este deosebit de interesant de urmarit cum va raspunde Partidul Socialistilor unui alt tip cultural cu care vine Blocul ACUM. Cum vor receptiona cetatenii lucrul asta?

Problema mare este daca alaturarea unor forte politice importante, dar contradictorii una in raport cu cealalta, cum e cazul actual din Rep. Moldova, le poate face complementare. Lucrul asta nu e clar. Bizar e faptul ca nu s-au unit forte care sa fie afiliate la partide europene. Nu mi se pare deasemenea clara reactia PNL-ului, din acelasi partid european – PPE – cu Blocul ACUM, si daca ar putea exista un parteneriat intre aceste doua formatiuni politice, cum ar fi si natural.

Ca stiri de ultima ora, citesc despre demisia D-nei. Cristina Balan ambasadoarea Rep. Moldova la Washigton, foarte interesant si acest articol care ne spune ca Igor Dodon vrea consolidarea aliantei PSRM-ACUM si  un „moratoriu pe subiecte ideologice si geopolitice care ne dezbina”. Interesant si acest articol in care luam cunostinta despre mesajul trimis de Vlad Filat catre Vladimir Plahotniuc.

Ca sa fiu sincer, e fascinant cum un singur om  – Plahotniuc – a ajuns o asa problema pentru o tara intreaga si de ce, daca asa au stat lucrurile, Romania nu a reactionat in consecinta. Situatia asta nu se poate rezolva decat prin instaurarea unui stat de drept si a independentei Justitiei. Dodon vrea un „moratoriu pe subiecte ideologice si geopolitice care ne dezbina” – a pus punctul pe „i”, trebuie sa recunoastem. Pe de alta parte, evident ca statul de drept nu se poate instaura cu un oligarh care abuzeaza de puterea sa. Totusi, care este determinarea sa, a lui Dodon, fata de statul de drept?

Este semnificativ faptul ca acest regim nou instaurat la Chisinau are caracteristici ce se deosebesc de ceea ce avem in Rusia, unde avem un regim prin excelenta oligarhic. La Chisinau pare mai degraba o incercare de democratizare a tarii. Fara o determinare reala pentru statul de drept si independenta Justitiei lucrul asta nu se prea poate realiza, pentru ca numai asa poti indeparta abuzurile si dezoligarhiza tara. O astfel de turnura a lucrurilor indeparteaza Rep. Moldova de Rusia. Insa sa nu uitam ca moratoriul pe care il propune Dodon e si pe subiecte geopolitice. Or, astfel de subiecte sunt legate de Rusia si de interesele Rusiei in regiune. Lucru ce intra in contradictie cu valori precum statul de drept, independenta Justitiei.

Reclame

iunie 17, 2019 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Extrem de proasta informarea cetatenilor cu privire la politica externa si de aparare a tarii…

… si din aceasta cauza sa nu ne miram ca apar tot felul de manipulari venite dintr-o anumita Vecinatate Estica si nu numai.

Spre exemplu, recentele alegeri europarlamentare au stat sub semnul unor dezbateri care au privit aproape in exclusivitate doar chestiunile interne, legate in special de guvernare. Aproape – spun aproape ca sa fiu elegant totusi – nimic despre problematica europeana, despre starea actuala a Uniunii Europene, despre politici europene…

PSD a fost extrem de deficitar la capitolul comunicare, in special pe astfel de teme.

Ar trebui sa stim mai multe despre relatiile cu SUA, despre Parteneriatul Strategic cu SUA. De asemenea despre politica NATO, ca doar suntem tara membra, despre pericolele venite dinspre Rusia si nu numai. Ar trebui sa vedem dezbateri despre politica de aparare a tarii. Nu se discuta despre situatia politica din SUA, tara partenera a Romaniei si principalul aliat al nostru, despre ce politica externa promoveaza actuala Administratie de la Casa Alba si care ar fi oportunitatile pentru tara noastra.

Sa fie clar, eu nu spun sa se faca publice documente clasificate, secrete de stat. Sper sa nu se inteleaga asa ceva. Dar cetatenii ar trebui informati in mod corespunzator despre cum stau lucrurile, despre pozitia Guvernului si Presedintiei fata de anumite aspecte ale vietii internationale.

Spre exemplu: ce pozitie are Guvernul Romaniei fata de recentele declaratii facute de Donald Trump, presedintele SUA, inaintea vizitei de la Londra, privind sustinerea Brexitului? Cum ne raportam noi la o astfel de declaratie si atitudine venite din partea Executivului american? Cum ne afecteaza tensiunile dintre SUA si Iran? Sau nu ne afecteaza deloc?

Eu am impresia unui gol de informare a cetatenilor in privinta acestor aspecte importante. Si cand ma refer la „informare”, nu ma refer doar la stirea propriu-zisa, ma refer si la dezbateri pe tema respectiva.

Ce consecinte poate avea ridicarea unei drepte suveraniste si nationaliste si a extremei drepte in Uniunea Europeana? Se rupe Uniunea Europeana?

Ar trebui sa stim mai mult decat balacareala interna despre politica Rusiei. Ce politica duce Rusia fata de Uniunea Europeana. Ce pozitii adopta? Care este, de exemplu, pozitia Rusiei cu privire la Brexit? S-a speculat pe tema asta, cum ca Farage si Marine Le Pen ar primi ajutor financiar rusesc. Cum se face atunci ca Donald Trump incurajeaza Brexitul si l-a numit pe Farage „prietenul meu”, indemnandu-i pe britanici sa-l trimita sa negocieze Brexitul fara nicio conditie?

Care este politica Romaniei fata de Rusia? Cum ar trebui sa privim Rusia? Drept un dusman? Tara prietena? Vreau sa vad argumente pro si contra. In Bucuresti s-au deschis magazine cu specific rusesc, cu produse rusesti. Preturile mi s-au parut cam piperate, ca sa fiu sincer…

Nu s-a vorbit si nu s-a dezbatut nimic cu privire la scandalul Huawei dintre SUA si China, despre ceea ce s-a numit si se numeste „razboiul comercial” dintre SUA si China. Noi cum ne pozitionam? Intreb pentru ca suntem intr-un parteneriat strategic cu SUA si tara membra NATO. Ne afecteaza cumva toate aceste lucruri? Poate nu acum, poate intr-un viitor mai mult sau mai putin departat? Nu ne afecteaza deloc?

De asemena, se vorbeste foarte putin si despre Republica Moldova. Cum intarim legaturile bilaterale? Ce actiuni intreprinde Romania in acest sens? Ce oportunitati de afaceri ar avea un investitor roman care ar dori sa investeasca in Republica Moldova? Se poarta negocieri cu Rusia cu privire la Transnistria si la statutul acestei autoproclamate republici? Care este starea romanilor de acolo, ce actiuni intreprinde Guvernul Romaniei? Sunt eficiente? Cum putem mari eficienta acestora?

Si am dat doar cateva exemple. Dezbaterea pe probleme de politica externa si de aparare e aproape inexistenta in Romania. E o mare greseala! Oamenii ar trebui sa fie corect informati de catre autoritati pentru a preintampina manipularile venite din alta parte. Or, nici Guvernul si nici Presedintia, din motive care, sincer, imi scapa, nu fac lucrul asta.

La noi se fac doar campanii electorale desantate, zgomotoase pentru ca boborul sa mearga la urne sa puna acolo votul unde „trebuie”.

Daca va veti uita pe televiziunile straine, veti vedea astfel de dezbateri. Spre exemplu, la France 24 veti vedea dezbateri cu privire la Africa. Si la CNN exista o emisiune cu privire la continetul african. La noi, nici vorba!

Noi nu stim mai nimic despre ce fac ambasadele noastre. Spre exemplu, principalul nostru aliat este SUA. Care e starea relatiilor culturale intre tarile noastre? Cum putem intari aceste relatii culturale? Ma refer la contacte cu intelectualitatea din SUA, scriitori, oameni de stiinta, mari economisti, contacte la nivel universitar, schimburi de experienta, investitii etc. Fara indoiala, ma refer si la Visa Waiver. Contactele pe linie de securitate sunt necesare, dar nu sunt de ajuns pentru dezvoltarea unor relatii mai ample cu principalul nostru aliat, cu tara cu care avem de multa vreme un Parteneriat Strategic important. Este inadmisibil sa avem doar contacte pe linie de securitate, pe chestiuni militare si pe cele privitoare la Justitie. Vreau sa vad si eu si alte contacte, spre exemplu cu creatorii de moda din Statele Unite. Cu regizorii de film – aici s-au mai facut pasi, dar nu atat cat ar fi trebuit. Cu Hollywood-ul!! Vreau sa vad coproductii romano-americane, as dori din suflet sa vad un actor sau un regizor roman luand un Premiu Oscar!! Vreau sa vad o gala romano-americana de moda la Bucuresti!! Vreau sa vad o colaborare universitara dintre ASE si Universitatea din Chicago sau cu Columbia University cu privire la o tema economica de maxim interes pentru ambele tari sau o cercetare comuna pe probleme de economie. Si exemplele pot continua. Vreau, ca sa mai dau un exemplu, sa vad think-tank-uri comune romano-americane. Vreau sa vad, uite un alt exremplu, mai multe restaurante cu specific romanesc in SUA! 🙂

Suntem o tara francofona. Nu sutem DELOC informati cu privire la acest aspect, la dezvoltarea relatiilor cu Franta. Spre exemplu, am putea colabora cu Franta in domeniul rutier. Si constructii de drumuri, dar vreau sa aud si eu si sa vad o colaborare intre institutii de invatamant si cercetare, spre exemplu o colaborare programatica intre Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti – Faculatatea de Cai Ferate, Drumuri si Poduri si Laboratoire central des ponts et chaussées din Paris. Exista asa ceva? Eu n-am auzit. Daca da, de ce nu stim? E secret de stat? Fara indoiala, vreau sa vad colaborari pe linie tehnica si cu Statele Unite. Spun ca vreau sa vad colaborari care sa aiba un impact pozitiv pentru dezvoltarea relatiilor bilaterale, pentru dezvoltarea tarii noastre – spun deschis si raspicat lucrul asta -, pentru apropierea tarii noastre de Occident, de tarile cu care avem relatii de parteneriat, pentru a fructifica in interesul ambelor parti acest parteneriat. Eu nu percep ca lucrurile se desfasoara in acest sens. Ca ministerul nostru de Externe, ambasadele noastre depun toate eforturile in acest sens. Si nu prea inteleg de ce… Pentru ca asta ar insemna, dupa parerea mea, sa te integrezi in lumea Vestica. Evident, si in cazul colaborarii cu Franta exemplele pot continua fara problema, mai ales ca suntem o tara francofona. Iar Franta e o tara mult mai asemanatoare cu Romania decat am putea banui la prima vedere.

As dori sa inchei prin a spune ca nu ma refer in mod exhaustiv doar la colaborari cu SUA si Franta. Am dat insa aceste doua exemple deoarece cu SUA avem un Parteneriat Strategic si cu Franta pentru ca sutem o tara francofona. Dar sa ne gandim ca avem o diaspora numeroasa in Italia si Spania si as dori sa vad o aprofundare a relatiilor bilaterale. Nu doar: Securitate, Aparare si Justitie, si Politic, desigur. Aceste trei sau patru componente apar in exclusivitate in relatiile noastre bilaterale cu SUA. Or, e o greseala ca nu amplificam aceste relatii. Dar, repet, n-as vrea sa se inteleaga ca e vorba doar de SUA si Franta. Sunt tari importante cu care putem si cu care trebuie sa dezvoltam impreuna relatii mai ample. Am dat exemplul Spaniei si Italiei. Iarasi, n-as vrea sa fie un exemplu exhaustiv. Pentru ca mie mi se pare ca nu fructificam foarte bine calitatea de membru al UE si Partenriatul Strategic cu SUA. Suntem deficitari, avem puncte slabe. Lucrurile ar trebui indreptate.

Recomandare de lectura

Iata ce spune D-na. prof. Lavinia Stan intr-un interviu acordat Europei Libere:

Interview for Radio Free Europe

Se arata ca:

„Many thanks to Dani Citiriga for taking the time for this interview. And thanks to Radio Europa Libera for publishing this piece.

INTERVIU cu prof. Lavinia Stan: „Mi se pare normal ca BOR și toate celelalte biserici să facă lobby”

Lavinia Stan predă științe politice la St. Francis Xavier University în Canada. Cunoaște în profunzime realitățile politice, sociale și academice din România. În privința plagiatelor, crede că aproape 100% provin dinspre serviciile secrete și în general zona militarizată armatei.

 

Suntem la 30 de ani de la Revoluția din 1989. Ca specialist în științe politice și, în particular, în subdomeniul Justiție de tranziție, cum vedeți evoluția României în perioada post-comunistă?

Lavinia Stan: Evoluția nu a fost lineară absolut deloc. Din punctul de vedere al Justiției de tranziție s-a înregistrat progres sau regres în funcție de opțiunile ideologice ale diverselor guverne care s-au perindat pe la conducerea României. La o primă vedere se poate spune că, în cazul României, guvernele cu un aport mare al foștilor comuniști au fost reticente față de un program de redresare a trecutului recent, de recuperare a memoriei comuniste, pe când guvernele care au fost un pic mai independente de tendințele foste comuniste, dacă nu chiar anticomuniste, au avut o mai mare apetență, o mai mare disponibilitate, să considere oportunitatea implementării unor programe de lustrație, de deschidere a arhivelor secrete, de aducere în instanță a foștilor torționari comuniști, de restituire de proprietate, de constituire a comisiilor istorice sau de adevăr.

Din punctul dumneavoastră de vedere, ce i-a lipsit României pentru a deveni o democrație consolidată?

Lavinia Stan: Teoria democratizării, în liniile ei cele mai simpliste, spune două lucruri: pentru a te democratiza, trebuie să ai instituții democratice și cultură politică democrată. Instituțiile se pot crea peste noapte, dar pentru cultura politică democratică trebuie să lucrezi. Câteodată durează o generație, altădată două generații… Câteodată mai mult. Problema în România nu este numai faptul că instituțiile noi post-comuniste nu au fost democrate in totalitatea lor in anii 90 cand s-au regândit, ci faptul că au avut loc schimbări atât de dese, incât instituțiile acestea chiar și când au funcționat in mod democrat nu au avut timp să producă efecte democrate, pentru că s-au tot operat schimbări, mai mici sau mai mari, la structura instituțională. Incertitudinea instituțională, aș spune, a delegitimat democratizarea într-un context în care trebuia să se lucreze să existe certitudine instituțională ca să poți să schimbi cultura politică. De obicei, țările care într-adevăr vor să se democratizeze schimbă instituțiile la începutul tranziției, dar apoi le lasă neschimbate pentru că efectele democrate ale acestor instituții se văd numai în timp. Incertitudinea instituțională ca și incertitudinea legislativă în România a delegitimat instituțiile, iar cultura politică nu a avut experiența cu instituții democrate astfel încât omul de rând să se convingă că „uite domnule, democrația lucrează și pentru mine. Și mie mi-e mai bine decât în comunism”. De-aia s-a ajuns la corupție, de exemplu, care este o problemă foarte, foarte mare în România. Corupția este tot un rezultat al incertitudinii instituționale și legislative. Spre exemplu, când se dau ordonanțe de guvern cu dedicație… Au fost exemple când s-a dat o ordonanță de guvern, a fost publicată în Monitorul Oficial dimineața, s-a făcut privatizare în beneficul lui X și Y politician, după care, după două trei zile, ordonanța a fost anulată, s-a dat o alta care a invalidat-o. Aceasta este legislație cu dedicație care subminează credibilitatea întregului proces democrat.

Read more at: https://romania.europalibera.org/a/interviu-cu-prof-lavinia-stan-mi-se-pare-normal-ca-bor-și-toate-celelalte-biserici-să-facă-lobby-/29965725.html?fbclid=IwAR3zNYhHq67o78gih4A6YHrxcRNAFe-01vWHAseHocLwYd6iwT8XvEUh12w

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol si al intregului interviu.

iunie 3, 2019 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Despre coruptia din Romania. Si din Europa de Est…

Rezultatele alegerilor europarlamentare desfasurate in Romania sunt, intr-adevar, surprinzatoare. Romanii, multi dintre ei, au creditat politic, peste asteptari, un partid nou: USR.

Stau si ma intreb urmatorul lucru: nu cumva s-au grabit? Ma intreb, pentru ca a acorda atat de usor increderea totala unei formatiuni politice nou infiintate, despre care nu stim prea mare lucru – nici macar orientarea ideologica a acesteia nu e foarte clara, mi se pare un lucru nu foarte intelept.

Eu stiam ca increderea se castiga greu si se pierde usor.

Iata ca pentru multi romani e exact invers: increderea se castiga usor si se pierde greu. E doar o ipoteza, desigur, dar sare in evidenta un astfel de aspect.

Dar admit si faptul ca m-as putea insela. Poate ca – cine stie? – la romani, la cei de azi, increderea se castiga usor si se pierde tot atat de usor, poate – cine stie? – si mai usor

USR si-a facut un stindard de glorie din lupta impotriva coruptiei. Eu nu spun ca cel putin unele lucruri pe care ei le sustin nu ar fi corecte, la bunul simt comun oricarui cetatean de bine din tara asta. Problema e alta: cum se gandesc ei sa managerieze lucrurile?

Daca aruncam o privire asupra indexului privind perceptia coruptiei – si cei curiosi ar putea s-o faca – vom observa urmatorul aspect. Perceptia asupra coruptiei este slaba in tarile dezvoltate, tari cu un PIB/loc. de cel putin trei ori mai mare decat cel al Romaniei. Ca aceste tari dezvoltate se confrunta cu terorism, migratie ilegala, vestele galbene, ridicarea extremei drepte, asta e o alta problema care confirma faptul ca daca o tara e mult mai putin corupta – sub aspectul perceptiei, desigur – nu inseamna ca cetatenii ei traiesc ca-n rai si nu mai pot de atata fericire.

In spatiul public romanesc s-a vorbit aproape in exclusivitate despre coruptia interna, din interiorul granitelor tarii. Nimic despre cea din exterior, din intreaga Europa de Est. Iar lucrul acesta a creat o imagine extrem de negativa tarii noastre: cea mai corupta tara din intreaga sfera euroatlantica, mai corupta chiar decat Bulgaria. Comisia Europeana, daca nu ma insel, a apreciat ca MCV-ul ar trebui retras in cazul Bulgariei si mentinut in cazul Romaniei.

M-am gandit ca ar fi interesant sa facem o comparatie intre Romania si SUA din doua puncte de vedere: marimea PIB/loc. si marimea statului, sub raportul numarului de angajati.

Daca cineva mi-ar spune ca perceptia asupra coruptiei e foarte redusa in SUA, l-as crede si iata de ce:

– PIB/loc. al SUA este de 5 ori mai mare decat cel al Romaniei;

– Cand in SUA a fost inchis guvernul au suferit 800.000 de angajati la o tara de 327.167.434 locuitori. Deci in SUA avem 800.000 de angajati la stat, cum se spune la noi. In Romania avem in jur de 1.200.000 de angajati la o tara de doar 19.518.117 locuitori. Din punctul de vedere al numarului de locuitori, putem aprecia ca Romania este de dimensiunea unui stat din cadrul Statelor Unite. Un simplu calcul ne arata ca statul in Romania, tara de 19. 518.117 locuitori este de 25 de ori mai mare decat cel din SUA, tara de 327.167.434 locuitori.

Romania ramane, in continuare, a doua cea mai saraca tara din Europa. Poate ca cineva ar spune ca e vorba de proasta guvernare a celor aflati la putere din 1990 incoace. Raspund: depinde cum privim lucrurile!

Daca le privim din perspectiva faptului ca Romania a ajuns membra cu drepturi depline a Uniunii Europene si a NATO, lucrurile se schimba: guvernele care s-au succedat la Putere, la noi, si-au facut treaba. Altfel n-am fi ajuns membri ai UE si NATO. A fost o opera ampla de a crea o tara libera, de a-i da o Constitutie democratica, de a realiza in tara noastra o economie de piata functionala, lucruri fara de care n-am fi ajuns unde am ajuns.

Retetele folosite de guvernele postdecembriste n-au fost neaparat romanesti. Noi a trebuit sa indeplinim cerintele impuse de UE si NATO pentru ca sa devenim membri ai acestor organizatii prestigioase. Noi am incheiat capitole de negociere cu Uniunea Europeana, pentru a putea fi admisi in UE.

Iar daca cineva ar pune problema: dar nu se poate ca lucrurile sa mearga mai repede inclusiv in privinta Justitiei, a reformelor pentru combaterea coruptiei?, i-as raspunde ca nu, daca ne bazam pe experienta postdecembrista. Noi si acum, la aproape treizeci de ani de la prabusirea comunismului, suntem tot a doua cea mai saraca tara din Europa si cu o migratie comparabila cu cea din Siria, tara macinata de un sangeros si lung razboi civil.

Faptul ca mai toate televiziunile de stiri, toti pitifelnicii din presa, ca sa ma exprim ca maestrul Cristoiu, au tocat zi si noapte chestiunea arzatoare, nu-i asa, a Justitiei, a Coruptiei, a reformei morale a clasei politice au creat in Romania impresia ca tara este victima unui flagel – coruptia – care a luat proportii ingrozitoare, transformand Romania in tara cea mai corupta de pe glob. Aceasta exagerare a marit artificial perceptia cetateneasca si anume ca Romania e foarte corupta in scopul obtinerii de avantaje politice din partea unora. Presa creand o astfel de atitudine a parut, ca sa zic asa, ca venind neaparat din partea cetatenilor, ca si cum presa ar fi portavocea cetatenilor tarii. In felul acesta unii au inceput sa caute avantaje politice pe acest subiect. In detrimentul altora, desigur. Bun, lucurile astea sunt banale si usor de inteles.

Chestiunea coruptiei, a dezvoltarii tarii e mult mai complexa si mai dificil de inteles.

Tarile Europei de Est raman in continuare, cu cateva exceptii notabile, mult mai sarace decat suratele lor din Vest. Chiar si acele exceptii, multe dintre ele, tari mai mici dar care au beneficiat de o masiva infuzie de capital vestic. Chiar Ungaria si Polonia – exemple date in spatiul public drept, ca sa zic asa, reviriment – nu sunt cu mult mai sus decat Romania.

Vorbim de casele unor lideri precum Adrian Nastase, Liviu Dragnea, cu condamnari penale. Dar acum avem situatia ca madam Dancila si madam Dan stau pe aceeasi scara din blocul facut pe vremea comunismului in Videle. Ma gandeam la chestiunea asta… Ma gandeam ce case au Joe Biden – membru marcant al Partidului Democrat din SUA, sau Donald Trump, ca sa dau un exemplu si de la republicani. Noi cum ne-am putea apropia de aceasta lume politica ai caror lideri nu locuiesc in blocuri destinate proletariatului, facute pe vremea comunismului? Nu am vrut oare sa copiem modelul de acolo? Iar cei care sunt bogati in Romania stau si ma intreb cum de au acumulat o asemenea mare bogatie intr-o tara provenita din egalitarismul comunist? Si atunci ce facem? Ne intoarcem, oare iarasi, inapoi la comunism pentru a instaura dreptatea clamata de unele organizatii civice? Ne intoarcem iarasi la „dictatura de dezvoltare” de pe vremea lui Ceausescu?

Dar de ce nu si-au facut case, averi prin munca cinstita? Pentru ca nu s-a putut! Nimeni nu vrea sa recunoasca – si de aici se vede lipsa de onestitate intelectuala din societatea noastra – ca, de fapt, nu s-a putut pentru ca Romania, ca si alte tari din Europa de Est, fosta comunista, nu provenea dintr-o lume libera ci din lagarul comunist condus de URSS. In Romania nu a existat respectarea proprietatii private, libertate economica pentru ca sa fie posibil asa ceva. Inclusiv pe vremea comunismului se inchideau ochii cand cineva isi facea o casa mai acatarii, ca sa nu fie deranjati cetatenii. Chiar Ceausescu – am auzit asta – admitea intr-o oarecare masura, chiar daca nu se inscria in linia ideologica a Partidului, astfel de lucruri ca expresie a „cresterii nivelului de trai al populatiei”!! Pentru ca Romania era si atunci o tara europeana, nu euroasiatica, si nici lui nu i-ar fi placut sa se faca si aici ceea ce s-a facut in anii ’30 in URSS!! De aceea ideea era ca oamenii sa-si cumpere masini, sa-si construiasca, iata, case frumoase, ca „expresie a politicii intelepte a Partidului si Statului nostru”. Credeti ca nu stia Securitatea de matrapazlacurile de rigoare? Evident ca stia, dar nu actiona!

Ceausescu, din pacate, a respins existenta unui sector economic privat in Romania din motive ideologice. Oamenii ar fi muncit cinstit si ar fi avut si mari realizari. Tineretul ar trebui sa stie ca in Romania nu au existat, pe vremea aceea, ca sa dau niste exemple simple, magazine private, restaurante private. Tot, tot era de stat. Asta a fost Romania anului 1990, dupa Revolutie, lasata de Ceausescu. Independenta si libertatea de gandire expusa public erau foarte limitate, pentru ca acestea trebuiau sa fie in conformitate cu linia, directivele si indicatiile Partidului si ale Secretarului sau General.

Lumea postdecembrista nu provine din una in care erau, de pilda, patroni, intreprideri libere si private. Cuvantul „intreprindere” era utilizat si atunci pe scara larga, doar sensul sau era denaturat brutal. Intreprindere vine, desigur, de la „a intreprinde”, or toate, absolut toate unitatile economice – cu exceptia unora marunte, sa zicem ceasornicarii (acolo unde se repara ceasurile) – erau ale statului. Individul nu trebuia sa intreprinda nimic. Din aceasta cauza si spun ca nu s-a putut.

Nu ma deranjeaza principiile corecte ale USR-ului, cat ascunderea adevarului fata de niste tineri care n-au trait comunismul si care, din aceasta cauza, nu pot sa-si explice corect unele lucruri, unele fenomene.

Multora dintre ei poate ca li se pare normal aceste arestari politice si poate ca multora li se par drepte astfel de lucruri. Sigur, e vorba de o alta generatie despre care nu se poate spune ca o duce bine in Romania. Multi dintre ei vor „o tara ca afara”, intelegand prin asta o tara ca in lumea vestica, libera. Multi au emigrat, iar PSD-ul a esuat grav in a-i intelege. Insa una e sa te duci intr-o tara dezvoltata, care nu a cunoscut comunismul, in care sistemul e rodat si bine pus la punct si sa te integrezi acolo, sa castigi acolo mai bine si cu totul altceva este sa schimbi in bine realitatea romaneasca care e asa cum e.

Tarile Europei de Est trebuie inca intelese ca tari provenite din comunism. Nu vorbesc aici doar de mentalitati, de schimbarea lor. Intotdeauna s-a pus, in spatiul public, accentul pe mentalitati, iar mai putin pe realitati.

Dragii mei, postcomunismul nu este o mentalitate. Ci o realitate ontologica, daca se poate spune asa.

Ontologicamente vorbind, postcomunismul in Europa de Est ne ofera privelistea unei asemanari surprizatoare a tarilor postcomuniste intre ele. Trebuie inteles, de pilda, ca mentalitatea nu poate tine loc de resurse financiare, pe care ori le ai, ori nu le ai. O societate provenita din comunism si care traieste pentru prima oara libertatea este formata din oameni care nu duspun de astfel de resurse. Viata din Europa de Est, chiar si acum la aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, e asemanatoare tuturor tarilor care au cunoscut comunismul. Chiar si locurile sunt asemanatoare. Veti vedea aceleasi blocuri, ca sa dau un exemplu, din prefabricate, acelasi stil arhitectonic atat in Polonia, cat si in Ungaria, ca si in Romania. Comunismul a distrus societatea antebelica si pe urma a nivelat totul. Polonia, de pilda, de dinainte de Razboi era o alta Polonie fata de cea postbelica. La fel se poate spune si despre Romania, desigur.

Popularea scenei politice romanesti cu oameni noi

Toata lumea vorbeste despre „omul nou”. Daca nu ma insel, este din Biblie expresia sau ideea. Sa ma ierte Dumnezeu daca gresescl! Insa Sf. Pavel n-a zis ca omul poate fi nou sau innoit ci: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4,24).

In vremurile din urma s-a vorbit foarte intens in Romania despre asa-zisa reformare morala a clasei politice, de parca cei care spuneau astfel de vorbe mari erau cel putin Sfintii Apostoli, daca nu chiar Iisus Hristos. Eu vreau sa remarc prin cele zise mai sus neobrazarea crasa de care dadeau dovada acesti oameni pentru ca a „reforma” moral pe un altul implica faptul ca tu, cel care vorbesti asa, sa te situezi pe un palier mai inalt, sa ai un nivel moral mai inalt. Sf. Apostol Pavel n-a spus doar ca „Toti oamenii, fara osebire, sunt pacatosi” ci a adaugat: „dintre care eu sunt cel dintai”.

Cu alte cuvinte, daca ai indrazneala sa-i faci pe altii pacatosi, pe toti, e drept sa recunosti ca TU esti cel dintai dintre ei. Nu mai la urma…

In zilele noastre, moderne, unii se considera mai reformati moral decat altii. Mocirla aceasta morala o traim, de fapt, cu totii. Ca niste porci. Dintre care, ca sa iau exemplul Marelui Pavel, eu sunt cel dintai.

De ce ar fi trebuit sa se „reformeze” moral, desigur, clasa politica? Ca sa fie adusi in fata oameni noi. Asa a urmat tot complexul de arestari politice, pentru ca oamenii noi sa poata avansa. Insa Sf. Pavel a dat un indemn, nu a utilizat masuri de forta:

„22. Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
23. Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre”

(Efeseni 22-23)

In Romania se intampla urmatorul fenomen: sunt arestati cei vechi, vin oameni noi, cu ifose de apostoli, dar despre care nu prea stim mare lucru. Ca lucrul asta – sa vina oameni noi – a fost cerut de SUA, Departamentul de Stat, asta e lesne de banuit. Si au cerut de mai demult lucrul asta. Insa e cu totul neconvingator ca astfel de oameni vor reprezenta asa-zisa „Reforma” si vor innoi in bine si spre bine societatea. Dati-mi voie sa fiu eu Toma „necredinciosul”.

Ma uitam si la Presedintele Iohannis cum vorbea, convins, desigur, ca a gasit panaceul de care are nevoie societatea in drumul ei spre fericire. Nu s-a ajuns decat la impartirea societatii in „baieti buni” (intelegand si fetele, desi le trecem sub tacere) si „baieti rai” (evident, si fetele). „Baietii rai” sunt pesedistii iar „baietii buni” sunt non-pesedistii.

Adica „cele doua Romanii”, vorba lui Adrian Nastase!!

Fara indoiala ca in tara noastra exista si o „axa a raului”. Aceasta este formata din Alianta PSD-ALDE.

De aceea Presedintele Iohannis, intr-un discurs care s-a vrut fulminant, arata ca „baietii rai” trebuie indepartati de la  guvernare ca sa vina „baietii buni” s-o preia, intr-o exprimare metaforica plina de lucirea loviturii de stat!

Dati-mi voie sa-i privesc cu circumspectie pe acesti oameni „noi” si sa amintesc un lucru pe care multi il uita: „vinul cel vechi” nu doar ca a scos societatea din comunism, dar a reusit sa realizeze integrarea noastra in UE si NATO. A avut curajul sa se inhame la o reforma care a dat oamenilor libertate, dupa decenii de totalitarism. Nu au putut sa faca totul, e adevarat. Insa odata cu venirea altor oameni nu am vazut prea multe realizari. Ne-am angajat intr-o nesfarsita lupta anticoruptie fara sa vedem o avansare, inaintare, progres, dezvoltare concreta a societatii ci doar, mai degraba, instabilitate politica. Care nu stiu cat bine face, pana la urma… Mai degraba, nu prea face bine. Comisia Europeana apreciaza chiar ca ar fi vorba de o involutie. Chiar Presedintele nostru vorbea de o „vrie retro”.

In Franta – o tara unde indexul coruptiei e… – Le Rassemblement National al Marinei Le Pen a depasit la aceste alegeri partidul lui Macron. Societatea „avanseaza”. „Concret”, desigur. Dar spre ce se indreapta?

Putem fi multumiti?

mai 29, 2019 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Vreau sa vad lucruri concrete!

Departe de mine sa contest importanta Summitului celor Trei Mari de la Bucuresti. Si eu cred ca e un lucru extrem de pozitiv faptul ca Bucurestiul gazduieste acest Summit, fapt ce contribuie la cresterea vizibilitatii si importantei Romaniei pe plan international. Este o lovitura de PR, cum se spune, foarte buna.

Nu cred ca are rost sa pun aici articolele pe care le-am citit si pe care, cu siguranta, cred, le-ati lecturat si Dvs., stimati cititori ai blogului. Insa ceea ce am constatat eu este ca se folosesc foarte multe vorbe pentru a descrie acest Summit, iar, pe de alta parte, limbajul folosit de distinsii analisti, dar si de catre participantii la Summit, este cumva, daca se poate spune asa, cel „de lemn”, care aproape ca te adoarme cu monotonia sa binecunoscuta. Intentia mea nu este ca sa critic neaparat acest lucru. Ci sa arat cum mi se pare mie acest lucru. Si anume ca nu prea vedem lucruri concrete. Am inteles, sunt idei, sunt  – asa se zice – strategii, sunt proiecte pe hartie, cum se spune. As dori sa vad ca se concretizeaza ceva. As dori sa vad finantari concrete din partea BERD si BEI, din partea Comisiei Europene.. Prin finantari concrete inteleg ca se dau bani pentru imediata punere in practica a proiectelor. Daca nu toate – inteleg ca nu se poate, ca nu putem merge de-a valma, cum se spune -, dar macar cateva, sa vad ca se incepe.

Se folosesc foarte multe vorbe, dar vedem extrem de putine (chiar deloc?!) proiecte care sa se concretizeze intr-un orizont de timp rezonabil.

Acest Summit are si o dimensiune de business. Daca asa stau lucrurile, as dori sa vad, la sfarsitul acestuia, care vor fi proiectele ce se vor concretiza impreuna cu finantarea de rigoare. Cu alte cuvinte: proiectul asta, finantat de banca X, cu incepere din data de, termen de predare in data de, proiectul cutare, la fel, finantat de BEI, sa zicem, porneste in data de, termen de realizare pana in data de, si tot asa cu inca vreo doua trei proiecte. Macar sa vedem 4-5 proiecte care sa aiba finantare clara cu data de incepere clara si data de finalizare clara. Ca sa fiu eu si mai clar, sa dau un exemplu concret: un proiect de realizare a unei autostrazi Gdansk-Constanta – finantat de, sa zicem, BERD, cu data de incepere stabilita clar si de finalizare, la fel, clar. Altminteri tare ma tem ca ramanem, in continuare, la un nivel abstract de interconectivitate. Si vom avea, de fapt, discutii abstracte, in care operam cu notiuni abstracte, fara o valoarea practica.

Totusi, in Declaratia Comuna vedem un inceput si speram ca initiativele si proiectele sa se concretizeze in scurt timp. As dori sa vad, in acest sens, pana la urmatorul Summit progrese concrete si mai putine vorbe. Europa de Est are nevoie de dezvoltare, nu de vorbe goale si ar fi bine sa constientizam mai mult lucrul asta. Pentru ca sa realizam cu adevarat asa ceva este imperios necesar sa ne miscam repede!!

De asemenea este de notat si de apreciat sprijinul Statelor Unite, reafirmat prin mesajul Presedintelui Donald Trump. Lucru ce se constituie intr-o premisa importanta a succesului I3M. De asemenea putem vorbi de sprijinul Comisiei Europene. De aceea eu cred ca aceasta Initiativa ar trebui sa se transforme rapid intr-o poveste de succes, care sa contribuie cu adevarat la dezvoltarea Estului Europei si la reducerea decalajelor fata de tarile dezvoltate din Vest.

Un lucru important l-a aratat Jean-Claude Juncker si trebuie sa deschidem un articol Mediafax:

Jean-Claude Juncker şi-a arătat, la Bucureşti, îngrijorarea faţă de viitorul UE: Am impresia că Europa începe să rămână fără suflare

Se arata ca:

„Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat marţi, la Palatul Cotroceni, unde participă la Summitul celor Trei Mări, că Europa începe „să rămână fără suflare” pentru că nu respiră cu cei „doi plămâni, de est şi de vest”.

„Europa trebuie să respire cu doi plămâni, de Est şi de Vest. Dacă acest lucru nu se întâmplă, Europa rămâne fără suflare şi am impresia că Europa noastră începe să rămână fără suflare, aşa ca trebuie să punem accent pe cooperare, să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”, a declarat, marţi, la Palatul Cotroceni, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

Juncker i-a cerut preşedintelui României, Klaus Iohannis, să încurajeze „noi căi de comunicare între cei doi plămâni” ai continentului.

„Domnule preşedinte, sprijnim Iniţiativa celor Trei Mări şi vă încurajăm să deschideţi noi căi de comunicare între cei doi plămâni ai continentului, dar şi între Nord şi Sud”, a precizat preşedintele Comisiei Europene.

La rândul său, şeful statului, Klaus Iohannis a declarat că trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală.

„În cadrul acestei iniţiative ne-am propus să prioritizăm transportul, energia şi piaţa digitală. Am avut dreptate, deoarece aici este cea mai mare oportunitate de a dezvolta interconectivitatea. Cred că este un potenţial pe care putem şi ar trebui să îl exploatăm pe deplin, în strânsă cooperare cu partenerii din comunitatea euro-atlantică şi instituţiile financiare europene şi internaţionaantici”, a afirmat, preşedintele marţi la Palatul Cotroceni, în discursul său din cadrul sesiunii plenare a summit-ul iniţiativei cel Trei Mări.

Preşedintele Klaus Iohannis găzduieşte, marţi, la Palatul Cotroceni, cel de-al treilea Summit al Iniţiativei celor Trei Mări, la care participă preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, nouă preşedinţi de stat, dar şi Secretarul Energiei din SUA, Rick Perry.

Marţi are loc Sesiunea Plenară a Summitului, moderată de preşedintele Klaus Iohannis.

Ulterior, şeful de stat român va susţine declaraţii de presă, alături de preşedintele Croaţiei, Kolinda Grabar-Kitarović, de prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki, şi de Rick Perry, Secretarul Energiei al SUA.

Iniţiativa celor Trei Mări este o platformă politică flexibilă şi informală, la nivel prezidenţial, reunind cele 12 state membre ale Uniunii Europene aflate între Marea Baltică, Adriatică şi Marea Neagră – Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Primele două Summituri ale Iniţiativei au avut loc la Dubrovnik, în 2016, şi Varşovia, în 2017.”

Poate pentru prima data Jean-Claude Juncker face, in mod public, o distinctie clara intre Europa de Vest si cea de Est, referindu-se la acestea ca la cei doi „plamani” ai Uniunii Europene. Ideea te duce cu gandul la deja celebra formula, a „Europei in doua viteze”. Si iata ca acum, poate pentru prima data, s-a spus care sunt cele doua viteze: Europa de Vest si Europa de Est (fosta comunista). Spune ca trebuie „să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”. Cu alte cuvinte, in prezent, nu avem o limba comuna ” pentru Est şi pentru Vest”. N-am mai auzit spus atat de clar lucrul asta. Cred ca e pentru prima oara – sa ma corectati daca gresesc – cand Dl. Juncker spune, in mod transant, aceste lucruri. Absolut de acord cu ce a afirmat Dl. Iohannis si anume ca „trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală”. Cresterea competitivitatii si sporirea dezvoltarii Europei de Est e un element strategic necesar pentru a evita o falie economica si sociala intre aceasta si Europa de Vest. Fara indoiala ca o Uniune Europeana fracturata in felul acesta nu e de dorit – cred ca asta a si dorit sa sublinieze Dl. Juncker. Daca potentialul enorm al Europei de Est ramane neexplorat si nevalorificat falia aceasta se va adanci, efectele vor fi cat se poate de nocive pentru intreaga Uniune Europeana. Cuvantul de ordine si noul concept lansat la Bucuresti de catre Dl. Juncker, in relatiile europene Est-Vest, este cooperarea. Semn ca la acest capitol lucrurile nu stau deloc intr-un mod fericit. Dar in ceea ce priveste Romania, tara noastra trebuie sa ia masuri serioase si responsabile pe plan intern in vederea dezvoltarii sale durabile. In caz contrar tindem catre un esec. Dezvoltarea infrastructurii este pilonul de baza al I3M, de aceea ar trebui, daca dorim intr-adevar sa avem succes, sa mergem in concordanta si sa punem accent, pe plan intern, pe dezvoltarea infrastructurii de transport, energetice, digitale. Nu prea se vede si nu prea am vazut, cel putin in ultimii 10 ani un asemenea lucru, dimpotriva situatia s-a inrautatit pe anumite componente (ca sa dau doua exemple: infrastructura rutiera, de cale ferata). Lucrurile ar trebui reparate si nu e tarziu pentru asta. Astfel de Forumuri sunt, fara teama de a gresi, binevenite. Mai trebuie sa vedem si efortul propriu pentru realizarea unor obiective atat de ambitioase.

Initiativa celor Trei Mari (I3M) este un lucru deosebit de serios, pentru ca este, de fapt, vorba de dezvoltarea Europei de Est, printr-un efort comun al statelor participante, care ar trebui sa se realizeze cu succes. Distonanta intre politicile interne si ceea ce se discuta – proiecte, politici – la un asemenea forum ingreuneaza daca nu chiar fac imposibil succesul.

Pe de alta parte, ma gandesc la faptul ca organizam, cu succes, Summituri si Forurmuri internationale, ceea ce, desigur, nu-i rau. Insa nu valorificam. Spre exemplu, daca va mai amintiti, a avut loc la Bucuresti in urma cu vreo 5 ani Forumul economic China-Europa Centrala si de Est. Stau si ma intreb daca am valorificat, in interesul tarii noastre, o relatie economica cu China. Si daca da, cat am valorificat? Noi tot semnam declaratii comune privind „aprofundarea cooperării bilaterale în noile circumstanţe” – observati cat de abstract suna! – dar nu valorificam mare lucru. Spre deosebire de polonezi, care cu mult mai putine vorbe si gesturi emfatice au valorificat intr-un mod cat se poate de pragmatic o relatie cu China in privinta constructiei de autostrazi.

Cam la fel par a suna lucrurile si la acest Summit. Repet, nu-i neg deloc importanta. Doar ca tare imi e ca totul se va reduce la organizarea acestuia cu succes si nimic mai mult. In rest, lucrurile vor balti ca si pana acum, fara sa vedem ceva concret. Ca se concretizeaza ceva in interesul tarii noastre.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 18, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Ce sa intelegem din asta?

Pe mine nu m-a mirat faptul ca Donald Trump s-a dus sa se intalneasca cu Vladimir Putin la Helsinki. Acest lucru venea dupa Summitul NATO de la Bruxelles si intr-un fel era de asteptat. Intarirea NATO in Europa, marirea efectivelor militare in Europa de Est, dosarele complicate de politica internationala sugerau o astfel de intalnire la nivel inalt.

Pe de alta parte, ce a cerut Donald Trump la Summitul NATO nu reprezinta  vreo noutate: toate statele membre sa-si respecte obligatia de a aloca 2% din PIB pentru Aparare. Exprimarea unei nemultumiri in legatura cu Germania, spunand ca ar fi „controlata de Rusia”, in special datorita unor interese economice legate de gazele venite din Rusia, a fost un mod frust de exprimare, trecand destul de mult peste uzantele diplomatice, lucru de natura sa provoace confuzie si sa dea nastere la speculatii. Fara indoiala, a venit si reactia Germaniei, la nivel de ministru de Externe – v. aici si aici – dar si fata de intanirea cu Putin – v. aici. De altfel, Dl. Trump a tinut sa precizeze ca a avut o intrevedere excelenta cu Angela Merkel…

Intalnirea cu Putin, spuneam, era de asteptat. Este in logica politica: actualul Presedinte al SUA sa aiba o alta abordare, chiar contrara, fata de Rusia in comparatie cu cea a  fostului Presedinte american. Lucrul asta nu ma mira. Donald Trump a fost intens crticat, nu doar de democrati, dar si de unii republicani, pentru felul in care a anvizajat acest meeting cu Presedintele rus si pentru declaratiile de la conferinta comuna de presa. CNN a fost extrem de dur cu Donald Trump. Unii au vorbit de tradare… Parerea mea este ca Dl. Trump a dorit sa mai atenueze asperitatile existente dintre SUA si Rusia. De fapt, nu s-a stabilit ceva la aceasta intalnire. E adevarat ca intalnirea a decurs intr-un mod destul de netransparent pentru ca nu stim ce au discutat intre patru ochi plus cei doi traducatori. Stim in mare ce s-a discutat: Coreea de Nord, Iranul, Siria… Date precise nu prea avem. Faptul ca Donald Trump a acceptat anumite scaderi pentru ca sa mai indulceasca relatiile dintre SUA si Rusia, iarasi e un lucru de inteles.

Nu prea e de inteles altceva. Si anume daca punem acest Summit de la Helsinki alaturi de atitudinea lui Donald Trump fata de Uniunea Europeana. Ceea ce Donald Trump i-a sugerat premierului britanic, D-na. Theresa May, privitor la Europa – „sue them” – arata o ostilitate cronica pe care Dl. Trump ar avea-o fata de UE. Pe de alta parte, iata ce spune un articol din Stiri pe Surse:

ALERTĂ – Germania reacționează OFICIAL: acuzații EXPLOZIVE pentru SUA și Donald Trump

„Preşedintele american, Donald Trump, vrea divizarea Uniunii Europene, acuză Guvernul de la Berlin, avertizând că Germania nu se mai poate baza în totalitate pe Statele Unite în materie de securitate.

„Preşedintele SUA, Donald Trump, provoacă, urmăreşte destrămarea Uniunii Europene”, a declarat luni Michael Roth, secretar de stat în Ministerul german de Externe responsabil de Afaceri europene.

„Donald Trump ne-a catalogat drept adversari, noi nu vedem lucrurile în acest fel. UE nu trebuie să ignore afirmaţiile neadevărate şi neconstructive ale preşedintelui SUA. Europa trebuie să ajungă la un nivel necesar al unităţii pentru a fi luată în serios. Nemulţumirile individuale nu vor ajuta”, a subliniat Michael Roth, citat de site-ul agenţiei Reuters.

La rândul său, ministrul german de Externe, Heiko Maas, a remarcat că disensiunile între SUA şi UE s-au accentuat „de la începerea mandatului preşedintelui Donald Trump”.

„Europa trebuie să devină suverană şi să aibă încredere în sine. Nu ne mai putem baza în totalitate pe Casa Albă”, a afirmat Heiko Maas, citat de publicaţia Westdeutsche Allgemeine Zeitung.

Preşedintele Donald Trump a afirmat că Uniunea Europeană se numără printre „adversarii” Statelor Unite la capitolul relaţii comerciale, replica preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, fiind că liderul de la Casa Albă răspândeşte „ştiri false”.

Întrebat, într-un interviu acordat CBS News, care sunt cei mai mari adversari la nivel mondial, Donald Trump a răspuns: „Ei bine, cred că avem mulţi adversari. Eu cred că Uniunea Europeană este un adversar, mă refer la ce ne fac în materie de comerţ. Acum, nu v-aţi gândi la Uniunea Europeană, dar este un adversar. Rusia este un adversar din anumite puncte de vedere. China este adversar din punct de vedere economic, categoric este adversar. Dar acest lucru nu înseamnă că sunt răi. Nu înseamnă nimic. Înseamnă că sunt competitivi”. „Îi respect pe liderii acestor ţări. Dar, din punct de vedere comercial, profită de pe urma noastră, iar multe dintre aceste ţări sunt în NATO şi nu îşi achită contribuţiile”, a spus Donald Trump în interviul acordat din staţiunea Turnberry (Scoţia), în care a jucat golf sâmbătă şi duminică, înainte de întâlnirea pe care o va avea luni, în Finlanda, cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin.

Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, a replicat dur la afirmaţiile lui Donald Trump. „America şi UE sunt cei mai buni prieteni. Oricine spune că sunt adversari răspândeşte ştiri false”, a transmis Donald Tusk prin Twitter.”

Donald Trump a postat recent pe twitter:

„Some people HATE the fact that I got along well with President Putin of Russia. They would rather go to war than see this. It’s called Trump Derangement Syndrome!”

Nu, nu asta e de neinteles si de criticat, ca Donald Trump a incercat prin aceasta intalnire cu Putin sa diminueze tensiunile dintre SUA si Rusia, ca nu cumva sa conduca spre un razboi. De neinteles este intalnirea cu Putin pusa alaturi cu atitudinea domniei sale fata de Uniunea Europeana. Si anume de a cataloga Uniunea Europeana drept adversar al Statelor Unite. Si atunci Federatia Rusa ce este? Prietenul (macar in devenire) al Statelor Unite? Despre UE, Donald Trump spune ca este un adeversar. Despre Rusia iata ce spune: „Rusia este un adversar din anumite puncte de vedere” – e doar „din anumite puncte de vedere”… Cred ca e pentru prima oara cand un Presedinte al US afirma ca Uniunea Europeana, al carui centru il reprezinta Europa de Vest, aliata de atatia ani cu SUA, e un adversar. Iar afirmatia lui Donald Trump se refera mult mai mult, mi se pare, la Europa de Vest… Adica, iata, dupa terminarea Razboiului Rece, Europa a ajuns un adversar al Statelor Unite. Trebuie sa precizam ca este dezamagitor si derutant un astfel de punct de vedere si nu se poate sa nu ne intrebam: daca asa considera POTUS ca e Europa, Uniunea Europeana, Europa Vestica, care vor fi evolutiile politice ulterioare? Cum vor evolua relatiile dintre UE si SUA? Si de asemenea nu se poate sa nu ne intrebam: ce abordare va avea SUA fata de Europa de Est, iesita recent de sub comunism? Fara indoiala, ma gandesc si la Romania.

Bineinteles, ne putem intreba si ce sens da Dl. Trump cuvantului „adversar”. Ce intelege prin „adversar-adversitate”. Folosirea acestui cuvant e cu totul nepotrivita pentru ca pune Uniunea Europeana, din acest punct de vedere, pe picior de egalitate cu fosta URSS. URSS nu a fost un adversar al SUA? Acuma si Uniunea Europeana e un adversar al SUA? Sensul cuvantului „adversar”, in primul caz, e acelasi cu sensul cuvantului „adversar” in al doilea caz? E cam greu de inteles de ce Dl. Trump acrediteaza ideea, cum a facut-o in interviul acordat CBS News, ca aproape toata lumea ar fi adversara Statelor Unite, ca sunt atati de multi haters la adresa Statelor Unite? Dl. Trump spune: „Ei bine, cred că avem mulţi adversari”… Uniunea Europeana e adversar, China e adversar, Rusia e adversar, Iranul nu mai vorbesc, nu-i asa?, ca ma intreb daca mai e adversar Coreea de Nord… E adevarat, n-a zis despre Australia ca ar fi un adversar… Dar si mai ciudat e de a cataloga drept adversar democratiile din Uniunea Europeana, Uniunea Europeana care se bazeaza pe multe principii si valori comune cu SUA. Este tulburator un astfel de punct de vedere, mai ales cand acesta vine din partea POTUS, si care confirma teza marxista cu privire la contradictiile din interiorul sistemului capitalist, ce pot conduce spre razboi, inclusiv teza imperialismului – adica ar trebui ca cineva sa conduca, imperial, aceasta lume pe care noi, pe vremea comunismului, o numeam Lumea Libera.

Ce sa intelegem din asta?

Ingrijoratoare e si atitudinea Uniunii Europene. Iata ce scriam in martie 2018 in acest articol:

„Un alt lucru ce m-a nemultumit a fost raspunsul Uniunii Europene, dar si al Canadei, la masura lui Trump de a creste tarifele la importurile de otel si aluminiu. Lasand la o parte discutia despre cat de potrivita e aceasta masura, pentru ca am inteles ca ar genera preturi mai mari la produsele din otel sau aluminiu sau cele care inglobeaza otel, aluminiu, deci inflatie in SUA, raspunsul Comisiei Europene, in termeni de „razboi comercial” cu SUA, e aiuritor!! Ce facem aici? Ajungem sa ne razboim intre noi?! Chiar n-avem altceva mai bun de facut in acest context international incarcat si plin de amenintari la adresa Lumii Libere? Noi in loc sa ne gandim cum sa cooperam ca sa contracaram cu cat mai multa eficienta aceste amenintari, ne razboim comercial intre noi? Pentru ca toate aceste disensiuni sunt speculate de tari ostile, de servicii de informatii ostile si acestea ne pot prejudicia in asemenea conditii.”

De asemenea, atitudinea D-nei. Merkel fata de SUA am surprins-o intr-o postare din mai 2017. Merkel declarase ca „Uniunea Europeană nu se mai poate baza pe Statele Unite, astfel că trebuie să îşi construiască propriul viitor”, dupa care a precizat, prin purtatorul sau de cuvant, ca „A vorbit o atlantistă ferm convinsă„. Cred ca e pentru prima oara, de la sfarsitul Razboiului Rece si Reunificarea Germaniei, cand apar disensiuni intre Germania si Statele Unite. Iar remarca lui Donald Trump – „The Germans are bad, very bad”, ne cam arata ce-l nemultumeste la Uniunea Europeana. Insa astfel de pozitionari risca sa schimbe arhitectura politica actuala. Daca o astfel de neintelegere, discordie, dezacord dintre SUA si Germania – pe care trebuie sa-l privim ca existand inca de pe vremea Presedintelui Obama si sunt temeiuri serioase in acest sens – persista si se va adanci, pozitionarile si peisajul politic s-ar putea sa se schimbe fata de ce avem in prezent. In aceasta cheie ar putea fi privit si Summitul de la Helsinki, ca o incercare – evident, inca in stadiul incipient – de apropiere a SUA de Rusia, de schimbare a politicii externe a SUA fata de Rusia. Daca Germania are interese economice cu Federatia Rusa, de ce nu ar avea si SUA interese economice cu Federatia Rusa? De asemenea, lucrurile ne arata ca o Germanie unificata pune probleme. Eu nu cred ca RFG, bunaoara, a pus astfel de probleme Statelor Unite. Nu am cunostinta sau nu-mi amintesc, sau nu a fost facuta public, ca pe vremea Razboiului Rece vreun Cancelar german sa fi avut atitudinea pe care o are actualul fata de relatia Germaniei cu SUA. Mai ales ca SUA a sprijinit atatia ani economic RFG si i-a asigurat securitatea fata de pericolul comunist reprezentat de Kremlin.

Au ajuns relatiile americano-germane intrun moment critic?

Speram ca nu. S-ar putea ca astfel de atitudini sa fie doar ale actualei Administratii de la Berlin. S-ar putea ca o alta Administratie sa aiba o alta atitudine. Insa nu putem sa nu constatam realitatea, pentru ca s-a ajuns la declaratii publice, pe care le aude si le vede oricine.

Ma gandesc ca inclusiv ideea vehiculata de catre Bruxelles, a unei Europe in doua viteze, pare sa aiba la baza astfel de contradictii, Europa de Est pozitionandu-se, mai ales din motive de securitate, de partea SUA. Fara indoiala ca Europa de Est sufera de pe urma conflictului cu Rusia lui Vladimir Putin. Nu e un conflict armat, dar e un conflict. Atunci de ce nu s-ar gandi SUA sa imbunatateasca relatiile cu Rusia? Lucru care strica ploile Germaniei, influenta Germaniei. Daca, de fapt, Europa in doua viteze nu e altceva decat o pozitionare, in Europa, a unor state pro SUA si a altora care nu sunt pro SUA (nu spun chiar antiSUA)? Insa ma gandesc la faptul ca aceasta contradictie intre SUA si Germania va avea ca efect o repozitionare politica a statelor membre UE. Intrebarea pe care mi-o pun este: de ce incearca, pentru ca asa mi se pare, Jean-Claude Juncker sa aiba o pozitionare care nu e pro SUA? Chiar Dl. Juncker a vorbit explicit de eforturile SUA de a „diviza” Uniunea Europeana:

Mediafax

Jean-Claude Juncker: Eforturile SUA de a diviza Uniunea Europeană sunt „în zadar”

„Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat miercuri că eforturile Statelor Unite de a diviza Uniunea Europeană, în urma tarifelor suplimentare, nu vor avea niciun rezultat, relatează site-ul postului France 24.

Jean-Claude Juncker va efectua o vizită la Casa Albă pe 25 iulie, unde va încerca să îl convingă pe preşedintele american Donald Trump să renunţa la tarifele suplimentare la aluminiu şi oţel şi să evite impunerea unor noi taxe vamale la importurile de maşini.

„Uniunea europeană şi piaţa unică sunt indivizibile. Toate eforturile de a diviza Europa sunt în zadar. Impresia mea este că toate aceste eforturi de a avea relaţii bilaterale, care trebuie să aibă loc între partenerii noştri şi comisie, implicit Uniunea Europeană, trebuie să fie explicate mai bine”, a afirmat Juncker.

Comisia Europeană a informat că Juncker şi Donald Trump vor încerca să îmbunătăţească relaţiile comerciale transatlantice şi să formeze un parteneriat mai puternic.

În luna martie, Donald Trump a anunţat tarife mai mari cu 25% la importurile de oţel şi de 10% la cele de aluminiu.

Statele Unite au ameninţat, de asemenea, că vor sancţiona companiile europene care vor continua să opereze în Iran în urma deciziei lui Trump de a reimpune sancţiunile împotriva Teheranului.”

Dar pe de alta parte iata ce declara si Donald Trump:

Donald Trump pune din nou sub semnul întrebării protejarea statelor mici de către NATO: Apărarea unor aliaţi precum Muntenegru ar declanşa Al Treilea Război Mondial

„Preşedintele american Donald Trump a pus din nou sub semnul întrebării angajamentul Statelor Unite de a apăra state-membre NATO de mici dimensiuni, în contextul Articolului 5 al Cartei Alianţei Nord-Atlantice, relatează CNN şi Politico.

Într-un interviu acordat marţi seară postului de televiziune american Fox News, Donald Trump a sugerat că trimiterea de trupe pentru a apăra o ţară-membră NATO de mici dimensiuni în cazul unui atac ar avea consecinţe dezastruoase.

Întrebat de ce Statele Unite ar trebui să apere o ţară de mici dimensiuni, cum ar fi Muntenegru, acesta a declarat: „Înţeleg ce zici, şi eu m-am întrebat acelaşi lucru. Muntenegru este o ţară de mici dimensiuni cu oameni foarte puternici. Sunt oameni foarte agresivi, pot deveni agresivi şi felicitări, eşti în Al Treilea Război Mondial. Acesta este modul în care au fost stabilite lucrurile”.

La finalul întâlnirilor internaţionale din ultima perioadă – summitul cu Vladimir Putin din Helsinki, vizita în Marea Britanie şi summitul NATO din Bruxelles- Trump a început să pună la îndoială ajutorul pe care ar trebui să îl acorde ţărilor membre NATO în caz de nevoie, în baza Articolului 5.

Alianţa militară prevăzută în Articolul 5 obligă statele membre NATO să se ajute reciproc în cazul unui atac.

Muntenegru, care are o populaţie de aproximativ 620.000 de persoane, a aderat la NATO în iunie 2017.

În cadrul summitului NATO de săptămâna trecută, Donald Trump a semnat comunicatul NATO, care susţine explicit Articolul 5.

Orice atac împotriva unei ţări membre NATO va fi privit drept un atac la adresa tuturor, precum se explică în Articolul 5”, se menţionează în comunicat.”

Dar daca Donald Trump califica drept „delicvente” statele care nu aloca 2% din PIB pentru Aparare pe parcurusul unui deceniu, asa cum s-a stabilit la Summitul NATO din Tara Galilor in 2014, cum se numesc tarile care nu respecta prevederile din Tratatul Nord-Atlantic, prevederile NATO? Pe de alta parte e ciudat ca Dl. Trump nu se gandeste ca ar putea fi si mai dezatruos sa nu aperi o tara membra NATO, chiar si de mici dimensiuni. Declaratia D-lui. Trump, data unui post de televiuziune conservator, declaratie care cauta sa fie in acord cu electoratul sau, cel conservator, punand accent pe caracterul oamenilor din Muntenegru, facand abstractie de orice ratiuni militare si de securitate, invinovatind oamenii acelui mic stat, membru NATO, de posibilitatea declansarii unei conflagratii mondiale este de o PROSTIE fara seaman. Eu nu cred, refuz sa cred, ca electoratul conservator din SUA e chiar atat de prost, pe masura D-lui. Trump.

Nu se poate sa nu-ti pui intrebarea: de ce Dl. Trump simte nevoia sa faca astfel de concesii Rusiei? De ce crede ca daca ar face astfel de concesii evolutia nu va fi una negativa, poate chiar spre o conflagratie mondiala, Doamne fereste de asa ceva?

Ce sa intelegem din asta?

Vrea Dl. Trump sa divizeze si NATO, pe langa Uniunea Europeana?

Observati ca n-am fost de acord cu toate abordarile recente ale UE fata de SUA. N-am fost de acord nici cu toate pozitionarile D-nei. Merkel fata de SUA. Totusi, privind la raspunsul pe care Dl. Trump l-a dat celor de la Fox News in legatura cu Muntenegru, acesta e clar contrar intereselor Statelor Unite. A vorbi cu Putin si a cauta o relatie amiabila cu Rusia e una. Dar a slabi – numai si prin astfel de declaratii – Tratatul Organizatiei Atlanticului de Nord reprezinta un gest contrar intereselor fundamentale ale Statelor Unite si diseminarea neincrederii printre aliatii SUA.

Spui, pe de o parte, ca ai multi adversari, dar, pe de alta parte, imprastii, raspandesti neincrederea printre proprii tai aliati!! Care perfecti nu sunt, pe care ii numesti delicventi, dar care, totusi, iti sunt aliati!!

Pe de alta parte, un alt lucru ciudat, desi s-ar putea sa fie vorba doar de o exprimare care sa vizeze scopuri politice in exclusivitate, este faptul ca Donald Trump se pune in opozitie fata de serviciile de informatii americane:

Romania Libera

Trump: Niciun preşedinte nu a fost atât de dur cu Rusia aşa cum am fost eu

„Preşedintele american, Donald Trump, a respins marţi criticile la adresa atitudinii sale faţă de Moscova, spunând că „nu a existat vreodată un preşedinte atât de dur cu Rusia aşa cum am fost eu”, transmite agenţia dpa.

Preşedintele american, Donald Trump, a respins marţi criticile la adresa atitudinii sale faţă de Moscova, spunând că „nu a existat vreodată un preşedinte atât de dur cu Rusia aşa cum am fost eu”, transmite agenţia dpa.

„Preşedintele Putin ştie asta mai bine ca oricine, cu siguranţă mai bine decât media”, a declarat Trump, înaintea unei şedinţe a cabinetului său, la Casa Albă.

Totodată, Trump, citat de Reuters, a mai arătat miercuri că el nu crede că Rusia încă vizează Statele Unite, contrazicând evaluările serviciilor de informaţii americane potrivit cărora Moscova îşi continuă tentativele de a se amesteca în alegerile din SUA.

Întrebat de reporteri, miercuri, dacă Rusia vizează încă SUA, liderul de la Casa Albă a răspuns: „Nu”.” (subl. mea)

In acest caz, eu stau si ma intreb daca nu cumva functioneaza pe acolo vreun „stat paralel” care-i furnizeaza lui Donald Trump alte informatii… Ce informatii, altele decat cele ale serviciilor americane, are Donald Trump pentru ca sa contrazica informatiile primite de la serviciile de informatii americane? Cat de exacte, cata acuratete au informatiile pe care le detine Dl. Trump, altele decat cele ale serviciilor de informatii americane, ca sa poata spune cu inima impacata ceea ce spune?

Ce sa intelegem din asta?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 18, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Despre Summitul istoric Donald Trump – Kim Jong-un de la Singapore

Orice s-ar spune, mi se pare ca e cel mai spectaculos eveniment de politica externa din ultimii ani. Si cred ca trebuie precizat un lucru: era in primul in rand in interesul Coreii de Nord ca acest Summit sa aiba loc. Sigur, controversele legate de aceasta intalnire istorica nu au incetat. E foarte important angajamentul Coreii de Nord in ceea ce priveste denuclearizarea completa a tarii, in cadrul procesului de pace din Peninsula Coreeana. Fara indoiala, se poate naste intrebarea daca nu cumva Kim Jong-un a cautat astfel sa-si legitimeze regimul. Mai ales ca s-a discutat in treacat doar, daca am inteles bine, despre respectarea Drepturilor Omului in Coreea de Nord.

Insa am impresia ca mai e si o alta problema la care regimul de la Phenian trebuie sa gaseasca solutii. Si s-ar putea ca Kim sa se fi gandit serios. Lumea se schimba, Coreea de Nord a ramas o tara ingrozitor de izolata. Apropo de participarea la Olimpiada, de observat ca in Coreea de Nord nu au loc evenimente sportive internationale. Lucru care arata cat de mult a izolat aceasta tara regimul comunist al dinastiei Kim, la Putere de zeci de ani. Nu mai vorbesc de faptul ca aceasta izolare pune serioase probleme legate de alimentatia si nivelul general de trai al populatiei. De observat ce diferenta imensa fata de China, tot un stat comunist si cu probleme destul de mari in respectarea Drepturilor Omului. China, in schimb, nu e atat de izolata si nu se confrunta cu asemenea dificultati majore precum Coreea de Nord. Dimpotriva! O solutie la toate aceste chestiuni grave o reprezinta, desigur, normalizarea relatiilor cu SUA. Cu alte cuvinte, Kim isi da seama ca lucrurile nu mai pot merge ca si pana acum. Si atunci trebuie sa intervina schimbari si reforme. Cu atat mai mult cu cat vorbim, de fapt, despre o tara divizata politic de atatia ani, Coreea, in doua entitati statale in care una dintre ele, Coreea de Sud, e prospera din punct de vedere economic si cealalta ajunsa intr-o saracie extrema si foarte izolata, Coreea de Nord. Un singur popor despartit din motive politice.

Desigur, denuclearizarea completa a Coreii de Nord pune acestei tari probleme de securitate, de aceea a si cerut sprijinul SUA pentru a-i asigura securitatea. Daca lucrurile vor merge bine, daca SUA si Coreea de Nord se vor intelege, lucrul asta va constitui un avertisment dur pentru Iran. Obama n-a prea reusit mare lucru nici in privinta Coreii de Nord si nici in privinta Acordului Nuclear cu Iranul. Iata ca Trump a trecut la actiuni cat se poate de concrete! Iar agreement-ul cu Coreea de Nord are implicatii clare, directe as spune, in Orientul Mijlociu. Iranului ii va fi din ce in ce mai greu sa nu tina cont de pozitia SUA si de noua viziune a Presedintelui Trump.

Trebuie sa remarcam ca Presedintele Trump este in plina ofensiva diplomatica, iar aceasta postare de pe twitter, forma preferata de comunicare si socializare a D-lui. Trump (de observat ca nu e FaceBook-ul), da marturie de acest lucru:

„….Germany pays 1% (slowly) of GDP towards NATO, while we pay 4% of a MUCH larger GDP. Does anybody believe that makes sense? We protect Europe (which is good) at great financial loss, and then get unfairly clobbered on Trade. Change is coming!”

O victorie diplomatica la Singapore are darul de a-i creste Presedintelui american credibilitatea in lume. In asemenea conditii va fi foarte greu pentru Germania sa joace un rol de prima donna assoluta in politica internationala si chiar pe plan european, daca Dl. Trump va reorienta politica SUA catre Europa. S-ar putea ca impunerea suprematiei americane in UE sa fie doar o chestiune de timp. Forta militara exceptionala, capacitatea economica uriasa a Americii, rolul international major al dolarului american fac posibila o astfel de evolutie. Presedintele Obama urmarea o forma de parteneriat transatlantic cu Uniunea Europeana. Dar daca America revine, ca sa zic asa – incerc sa fiu sugestiv, in Europa, va domni, daca se poate spune asa. Insa nu e foarte clar si cu ce concepte vor reveni, ca sa putem avea o imagine cat se poate de exacta asupra viziunii Administratiei Trump. Dar ne-am putea ghida dupa ce spunea el in campania electorala: Let’s make America great again! 🙂

Nu e inca foarte clar cum vede Dl. Trump relatiile cu Rusia, cu toate ca a pledat ca Rusia sa fie reprimita in G7. Insa trebuie remarcat ca pe vremea lui Obama, cu toate ca relatiile cu Rusia ajunsesera atat de incordate, la cel mai scazut nivel de la terminarea Razboiului Rece, nu s-au prea vazut rezultate, nu prea s-a vazut eficacitate. Sanctiunile economice e adevarat ca au lovit economia Rusiei, insa Rusia nu doar ca si-a revenit, dar mentine sub ocupatie Crimeea, are o prezenta activa in Siria iar Dl. Putin a castigat din nou stralucit alegerile. Rusia se mentine activa si in Uniunea Europeana, desi nu e un stat membru. Reprezinta in continuare o amenintare. Dar sa nu uitam ca atunci cand au fost la Casa Alba presedinti republicani s-a prabusit comunismul.

Fara indoiala, e foarte important sa stim cu ce concepte vine Dl. Trump si cum vede el relatiile cu Uniunea Europeana. Este adevarat, SUA apara Europa. Dar UE trece in zilele noastre prin momente dificile. Impresia care ti-o lasa realitatea europeana e cea a unui clivaj intre Sudul Europei, pe de o parte, si Nordul Europei, pe de alta parte. In Europa de Est si-au facut apartia regimuri iliberale (de ex.:Ungara, Polonia). Franta e in cautarea unei formule care sa-i asigure stabilitatea economica si sociala, iar Presedintele Macron pare ca urmareste un rol de secunda donna, dupa Statele Unite. Trebuie mentionat ca probleme economice serioase nu sunt doar in Italia si Spania, ci si in Franta – v. aici un tabel comparativ. Trebuie remarcat ca toate aceste trei tari au datorii publice mari si experimenteaza de o buna bucata de vreme un somaj ridicat, fara sa se gaseasca vreo solutie de remediere a acestei probleme. Daca, totusi, Italia si Spania au balanta contului curent pe plus, Franta o are de multa vreme pe minus… O Europa in doua sau mai multe viteze nu face altceva decat sa slabeasca Uniunea Europeana, s-o divizeze, sa mareasca clivajele. Statele Unite ar putea juca un rol important in ceea ce priveste intarirea stabilitatii UE pentru ca asemenea evolutii care conduc spre clivaje, spre astfel de fisuri nu sunt in interesul SUA. Sa ne gandim ca Razboiul Rece n-ar fi putut fi castigat daca in Europa de Vest ar fi existat tot felul de clivaje si fisuri, cuprinzator spus o realitate dizarmonica intre statele occidentale. Daca nu mai avem aceleasi pareri si interese cu privire, de pilda, la Acordul Nuclear cu Iranul inseamna ca nu mai formam un tot, ca Lumea Libera nu mai formeaza un tot, inseamna ca introducem o disonanta evidenta in relatiile dintre noi, dintre tarile noastre. Inseamna ca e o asociere nearmonioasa, o discordanta intre statele noastre. Lucrurile nu pot functiona bine in felul acesta.

Eu cred ca ar trebui sa recunoastem ca, de la Planul Marshall si pana la prabusirea comunismului in Europa de Est si URSS, Statele Unite au dat tonul in Europa Occidentala. Libertatea, prosperitatea Occidentului ar fi fost posibile altfel? Istoria ne arata rolul major jucat de SUA, dupa Razboi, in asigurarea stabilitatii politice si economice a Occidentului european. Si, desigur, in apararea Europei de Vest in fata pericolului comunist. Lucrurile au mers bine nu printr-o America neimplicata in Europa, ci dimpotriva. Sa ne gandim, spre exemplu, la Spania si la rolul major jucat de SUA in dezvoltarea economica a acestei tari, care era, dupa Cel de-Al Doilea Razboi Mondial, o tara foarte saraca si izolata in Europa datorita regimului franchist. Sa ne gandim si la fosta RFG si la ce sprijin puternic, economic si moral a primit din partea SUA pentru a se reface dupa ce Germania a fost cumplit distrusa in Razboi.Generatiile tinere, desigur, habar nu au sau stiu poate din povestile bunicilor, sau din carti, filme cat de distrus era Berlinul dupa Razboi sau Hamburgul, ca sa dau doar doua exemple. Or, RFG s-a refacut rapid cu ajutor american, fata de RDG-ul comunist ce a ramas la un nivel incomparabil mai modest. De asemenea, sa nu uitam sustinerea economica, politica si morala a Japoniei, dupa Razboi, acordata acestei tari de catre SUA, fapt ce a permis dezvoltarea incredibil de rapida a Japoniei, o tara care, inainte de Razboi era inca in feudalism!! Numai vorbesc si de Coreea de Sud…

Dupa prabusirea comunismului, reformele in Europa de Est nu ar fi fost posibile fara sustinerea politica si morala a Statelor Unite. La aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, tarile Europei de Est, in covarsitoarea lor majoritate membre ale UE, nu au atins, totusi, un nivel de prosperitate care sa le apropie semnificativ de tarile din Vest, cu putine exceptii. Evident, e o problema. Care ar trebui rezolvata. Evident, Tarile din Est au asteptari mari de la SUA si de la Presedintele Trump!! O spunem deschis: asta este realitatea!!

Revenind la Summitul de la Singapore, ramane de vazut ce se va mai intampla in zona. E un fapt semnificativ ca relatiile dintre cele doua Corei s-au imbunatatit. Se pune intr-un viitor apropiat de o unificare a Coreii? Cum vede Dl. Trump aceasta problema? Sigur, e prematur sa discutam despre acest lucru, dar nu se poate sa nu te gandesti inclusiv la cum se va schimba ecuatia geopolitica in zona in acest caz. Am vazut tot felul de speculatii: daca nu cumva denuclearizarea Coreii de Nord ar insemna si retragerea scutului nuclear de protectie american care apara Coreea de Sud si Japonia. Insa Casa Alba n-a pomenit nimic de asa ceva. E putin probabil sa se intample asa ceva. Dimpotriva, scutul american s-ar putea sa apere pe viitor si Coreea de Nord. Acest Summit, mi se pare, a dat o lovitura adversarilor politici ai Presedintelui Trump si ai Partidului Republican. Democratii isi pun, desigur, intrebari, ca orice forta politica de Opozitie. Donald Trump a dat o replica dura criticilor radicali pe care ii numeste „haters & losers”:

„The fact that I am having a meeting is a major loss for the U.S., say the haters & losers. We have our hostages, testing, research and all missle launches have stoped, and these pundits, who have called me wrong from the beginning, have nothing else they can say! We will be fine!”

Un succes al acestui Summit – a fost un succes, s-ar putea spune, dar ramane de vazut – ii atinge pe Democrati deoarece merge la inima pacifistilor pentru ca Trump a dat o sansa pacii in lume. Probabil ca nu putini dintre sustinatorii Partidului Democrat il sustin pe Trump din acest punct de vedere. De aceea probabil ca  Democratii vor cauta tot felul de teze si explicatii care sa complice jocul politic intern pe aceasta tema.

Lucrurile sunt inca la inceput si din acest motiv eforturile diplomatice de ambele parti – SUA si Coreea de Nord – vor trebui sa continue pentru definitivarea cu succes a procesului de pace din Peninsula Coreeana.

iunie 12, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 16 comentarii

Bizarul domn Trump…

Am vrut sa scriu zilele acestea, dar…  Dar parca atunci cand vroiam sa incep era ceva ce-mi scapa, ceva neclar, greu de caracterizat…

Cred ca o politica atat de bizara in plan extern precum cea dusa de actuala Administratie de la Casa Alba nu prea ne-a fost dat sa vedem. Sunt greu de inteles motivatiile lui Donald Trump…

Aveam un Acord Nuclear cu Iranul semnat in 2015 – v. aici si aici – de catre: membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite: SUA, Marea Britanie, Rusia, Franta, China plus Germania, si Uniunea Europeana, cu Iranul. Acest Acord limita drastic posibilitatile Iranului de a realiza arma nucleara, lasandu-i totusi posibilitatea Iranului de a utiliza energia nucleara pentru scopuri pasnice, civile.

Aceasta reglementare internationala a fost, cum am aratat putin mai sus, semnata de SUA. Inca din timpul campaniei electorale, dar si dupa aceea, Dl. Trump a folosit de nenumarate ori cuvantul „disgraceful” pentru a caracteriza respectivul Acord, initiat de Presedintele Obama. De curand, Donald Trump – ar trebui s-o vedem si ca pe o promisiune din campania electorala – a retras SUA din acest Acord, fara alta explicatie decat celebrul „disgraceful”, partea proasta fiind ca nu a pus nimic in loc. Nu a venit – cel putin nu am auzit – cu o propunere pe care s-o puna pe masa negocierilor. Sau sa spuna ce anume ar dori sa schimbe la Acordul deja existent.

Drept consecinta, atat Macron cat si ceva mai recent ministrul francez de Externe, Jean-Yves Le Drian, au atras atentia asupra pericolului inceperii unui razboi. Eu cand am citit ce a zis Macron, prima data am trecut usor peste… Nu acelasi lucru a fost cand am citit si ce a declarat ministrul francez al Afacerilor Externe care a reiterat cele spuse de Emmanuel Macron… Le Drian a spus ca pericolul e atat de mare incat o miscare gresita sau o mica scanteie ar putea declansa un razboi…

Donald Trump a amenintat cu sanctiuni drastice firmele europene – a spus ca vor fi „trase la raspundere” – care ar mai indrazni sa faca afaceri in Iran. Dar pe ce baza juridica, daca SUA s-a retras din Acord?

In mod normal ar fi trebuit ca Dl. Trump sa fi lasat acest Acord sa continue pentru ca sa vedem daca Iranul il respecta si cum il respecta. In caz de nerespectare, Iranul ar fi trebuit sa fie, desigur, sanctionat. Donald Trump, in schimb, a plecat de la premisa ca in cativa ani, cu acest Acord, Iranul ar putea obtine arma nucleara. Dar nu e deloc foarte clar pe ce anume se bazeaza concluzia dumnealui. Israelul, prin Dl. Netanyahu, a specificat faptul ca detine o cantitate impresionanta de informatii culese de serviciile israeliene, care ar demonstra planurile concrete ale Iranului de a obtine arma nucleara. Iranul a raspuns ca informatiile nu sunt de actualitate si ca astfel de alegatii nu se constitutie in dovezi – v. aici.

Partea proasta este ca SUA se pune in afara unei reglementari internationale. Daca informatiile pe care le are din partea Israelului sunt cele corecte atunci de ce nu a folosit actualul Acord pentru a trage la raspundere Iranul? Pentru ca astfel de informatii ar fi demonstrat ca Iranul incalca Acordul existent, pe care l-a semnat.

Insa in conditiile in care SUA s-a retras fara explicatii prea credibile, Iranul, in mod justificat, a pus problema daca nu cumva un astfel de Acord ar trebui schimbat la fiecare schimbare, rezultata din alegeri, a Presedintelui SUA. De asemenea, tot justificat, a pus problema daca actualul Acord mai e in vigoare odata cu retragerea SUA din acesta. Ceea ce am inteles eu este ca Iranul va continua sa respecte acest Acord semnat in 2015.

Pentru SUA da foarte prost faptul ca s-a retras dintr-un Acord international pe care l-a semnat in urma cu 3 ani, fara sa ofere explicatii convingatoare si fara sa puna altceva in locul acestuia (propuneri de negociere sau sa arate care ar fi termenii din Acord asupra carora doreste sa deschida o negociere). Arata o lipsa de coerenta in politica externa, o lipsa de predictibilitate, dar si o incercare de a rezolva in mod unilateral, chiar prin forta (inclusiv armata), Dosarul Iranian. Asta nu inseamna ca se va ajunge la un razboi, dar retragerea dintr-un Acord international de acest gen deschide o cale periculoasa.

Ce a castigat SUA din asta? Nu prea se vede mare lucru. Si nu se vede nici ca Israelul ar fi mai bine aparat printr-un astfel de gest impotriva planurilor iraniene de a construi arma nucleara. Dimpotriva, Israelul era mai bine aparat daca SUA ar fi ramas in Acord, putand astfel sa sanctioneze, daca ar fi fost cazul, Iranul pe cale legala. Retragerea din Acord a SUA inseamna ca SUA, cel putin, nu mai are nicio posibilitate de a sanctiona in mod legal Iranul, daca aceasta tara nu respecta Acordul. Or, lucrul asta pune SUA intr-o pozitie proasta pe plan international.

Un alt lucru bizar care da nastere la numeroase speculatii este anuntul facut de Donald Trump, potrivit caruia Summitul programat pe data de 12 iunie la Singapore cu Presedintele Coreii de Nord, Kim Jong-Un, nu va mai avea loc. Era vorba despre procesul de pace din Pen. Coreeana, dupa atatia ani de ostilitate intre cele doua Corei. Este bine, totusi, ca dupa ce ieri a anulat o intrevedere cu liderul de la Phenian, azi Dl. Trump s-a razgandit!!! Ministrul de Externe nord-coreean, Kim Kye Gwan, a specificat ca decizia lui Trump de anulare a Summitului „nu este in linie” cu cei ce spera la „pace si stabilitate”, calificand anularea summitului ca fiind „neasteptata si foarte regretabila”. Insa iata ca azi Dl. Trump a scris pe Twitter:

„Very good news to receive the warm and productive statement from North Korea. We will soon see where it will lead, hopefully to long and enduring prosperity and peace. Only time (and talent) will tell!”

Mi se pare ca este o recunoastere a greselii facute, deoarece anularea Summitului l-a pus pe Kim Jong-Un intr-o postura favorabila, datorita faptului ca a avut acum o pozitie responsabila, pentru construirea unui climat de pace in Pen. Coreeana. Amenintarea voalata cu arsenalul nuclear american pe care a facut-o Dl. Trump referindu-se la Coreea de Nord nu a pus SUA intr-o pozitie favorabila, mai ales ca lucrurile erau stiute. Nu e niciun secret ca SUA are o forta militara sub toate aspectele foarte mult superioara Coreii de Nord. Lucrul acesta sugereaza o diplomatie facuta cu ajutorul amenintarii cu forta, nu sub reglementari clare de drept international, lucru ingrijorator.

Interesant in toate aceste evenimente, dar lucru este mult mai vizibil in legatura cu Iran Deal, e faptul ca SUA nu isi armonizeaza anumite pozitii de politica externa cu Uniunea Europeana, principalul sau partener. In cazul Acordului cu Iranul, lucrul e evident. Deocamdata pozitiile SUA si UE sunt contrare pe aceasta chestiune. Dar nici nu a existat un dialog, un schimb de pareri… In chestiunea Coreii de Nord, UE pare slab implicata. Nu simt influenta UE in aceasta privinta. Totusi, UE ar trebui sa fie mai activa deoarece nu ne e deloc indiferent daca in Pen. Coreea va fi pace sau va fi un razboi devastator. In momentul in care Presedintele SUA ieri spune una, iar azi spune un lucru total opus fata de ceea ce a afirmat ieri, mie mi se pare ca avem o problema. Nu ne e indiferenta pozitia SUA in astfel de chestiuni, care privesc pacea globala.

Deocamdata, in cazul Iranului, SUA, sub noua Administratie de la Casa Alba, condusa de Dl. Trump, n-a pus on the table nimic concret. Deci chestiunea este, ca sa zic asa, in aer. In cazul Coreii de Nord, de asemenea, nu avem nimic concret, decat – cel putin asa cum rezulta din ultima declaratie a D-lui. Trump – bune intentii.

Ambele chestiuni nu pot sa nu priveasca Uniunea Europeana, care ar trebui sa fie ceva mai activa pe plan international. Nu printr-o atitudine ostila fata de SUA sau fata de Casa Alba, sau Donald Trump. Ci printr-una de colaborare si atenuare a unor asperitati.

In general vorbind, deocamdata, in ambele chestiuni – Iran si Coreea de Nord, nu putem avea decat incertitudini.  Se poate observa ca pentru actuala Administratie de la Casa Alba a avea o politica externa condusa pe cai de actiune clare si in acord cu dreptul international pare a fi o problema. Insa o mare problema o reprezinta lipsa de predictibilitate a actualei politici externe americane.

Trebuie de asemenea spus ca in favoarea lui Donald Trump pledeaza faptul ca nu este usor pentru SUA sa construiasca o politica externa optimala in legatura cu tari precum Iranul si Coreea de Nord. Pentru ca nu e deloc clar cum anume, cum ar fi cel mai bine sa procedezi. Nu intotdeauna politica unor sanctiuni dure e cea mai eficace. Pe de alta parte, lipsa de fermitate, de hotarare sau o astfel de perceptie nu este neaparat o cale care solutioneaza problemele. Insa mi se pare important faptul ca Dl. Trump ar trebui sa-si defineasca o linie politica, o strategie stabila, clara atat in privinta Iranului, cat si in privinta Coreii de Nord. Succesul nu poate veni, totusi, dintr-o atitudine instabila. Dar Istoria recenta, daca e sa apelam la experienta politica, ne arata ca o continuare care conduce la rezultate palpabile e cea bazata pe dialog si intelegere. Sa ne gandim la prabusirea comunismului in Europa de Est si in fosta Uniune Sovietica. Daca n-ar fi existat contactul, dialogul permament dintre Ronald Reagan, apoi George Bush, si Mihail Gorbaciov, cu greu s-ar fi ajuns la un astfel de rezultat concret si sa ne gandim ca pana la urma s-a prabusit si Uniunea Sovietica. De aceea, zic eu, este necesar – mai ales in cazul acesta cand SUA s-a retras din Acordul cu Iranul – de un Summit SUA-Iran – atat cu Presedintele Hassan Rouhani cat si cu Liderul Suprem de la Teheran, Ayatolahul Ali Khamenei. Un astfel de dialog ar putea fi intermediat de catre Bruxelles. Absenta dialogului, nu are cum sa conduca la rezultate bune, cel putin judecand dupa experienta pe care Istoria recenta ne-a furnizat-o. Increderea nu se poate construi prin lipsa dialogului. N-ar fi putut exista incredere intre SUA si URSS, intre Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov, daca n-ar fi existat un dialog bilateral prin care sa se caute apropierea dintre parti.

Eu cred ca din multe puncte de vedere atat Iranul cat si Coreea de Nord au ramas tributare unor conceptii gresite despre SUA, care provin din alte vremuri. Simt un anacronism in abordarea de catre aceste doua tari a relatiilor lor cu SUA. Fara indoiala ca Donald Trump n-ar trebui sa le intareasca astfel de convingeri anacronice printr-un comportament sau limbaj inadecvat. Pentru ca atunci nu se va ajunge la alt rezultat decat acutizarea tensiunilor existente. Iar daca este in interesul SUA sa aiba relatii bune cu Arabia Saudita, atunci e in interesul SUA sa aiba relatii bune si cu Iranul. Nu e in interesul SUA destabilizarea Orientului Mijlociu. Si nici in interesul Uniunii Europene. Deocamdata, cel putin, procesul de pace in Orientul Mijlociu pare a fi blocat de mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. Autoritatea Palestiniana l-a rechemat pe reprezentantul Presedintelui Mahmoud Abbas la Wasghington precum si pe ambasadorii din Romania, Cehia, Ungaria si Austria, tari care au blocat adoptarea unei declaratii comune a UE de condamnare a mutarii Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Uniunea Europeana nu are o pozitie convergenta sub acest aspect cu SUA. Ar trebui sa incerce sa se constituie intr-un factor de mediere intre parti. Imi pare ca Presedintele Macron cauta sa-si defineasca un rol de mediator. Insa UE n-ar trebui sa ramana indiferenta la astfel de evolutii ce pot fi periculoase. Daca nu acum, in acest moment, atunci in viitor… Atata vreme cat aveai un proces de pace in Orientul Mijlociu care decurgea nu neaparat lin, dar se putea constata o evolutie cat de cat pozitiva si tindea catre o normalizare a relatiilor dintre Autoritatea Palestiniana si Israel, iar acum constati ca acest proces de pace pare a fi intrerupt, ramanand incert, cel putin pe termen scurt si mediu, ai o problema care daca nu este solutionata repede se poate agrava, cu consecinte imprevizibile. Eu nu cred ca ne mai trebuie un alt razboi in zona pe langa Razboiul Civil din Siria, si vedem cu ce consecinte tragice. Totusi, vedem o recrudescenta a conflictului dintre Israel si Palestina, cu proteste masive in Fasia Gaza, soldate cu multi morti si raniti. Trebuie aratat ca avem de a face cu o acutizare a conflictului ce se afla intr-o stare initiala. Deocamdata nu putem sti unde se va ajunge, dar observam ca situatia din Orientul Mijlociu se complica. In urma violentelor recente din Fasia Gaza a rezultat o depreciere considerabila a relatiei dintre Turcia si Israel. Insa se pot degrada puternic si relatiile dintre Israel si celelalte state arabe din zona, chiar daca acum acest lucru nu pare evident. Ce consecinte genereaza Orientul Mijlociu in astfel de situatii cred ca stim deja: terorism, razboi si inca unul prelung… Care pot afecta si Uniunea Europeana. O analiza interesanta semata de Reva Goujonaici.

Partea proasta este ca politica D-lui. Trump n-a oferit, cel putin pana la acest moment, solutii acestor dosare, dupa cum se vede, grele si complicate. Dimpotriva, par a se accentua tensiuni mai vechi… Nu spun ca fosta Administratie de la Casa Alba, cea condusa de Dl. Obama, n-ar fi facut greseli sau ca ar fi rezolvat toate problemele. Dar Obama a dorit cel putin sa reglementeze international relatiile cu Iranul – de aici Acordul cu Iranul, a dorit sa rezolve situatia din Orientul Mijlociu tot pe calea respectarii reglementarilor internationale, spre exemplu relatiile dintre Autoritatea Palestiniana si Israel. Pe cand acum lucrurile sunt, ca sa zic asa, opuse, cu toate riscurile de rigoare. Prin Acordul Nuclear cu Iranul, Obama a incercat apropierea acestei tari de Occident. Pe cand Donald Trump doreste sa rupa acest Acord, caz in care Iranul se va apropia si mai mult de Rusia. De fapt, mi se pare singura consecinta de pana acum, pentru ca Iranul va trebui sa gaseasca un partener pe masura in cazul in care va fi atacat de SUA sau Israel (in spatele caruia s-ar afla SUA, desigur). Dupa un turneu pe care Dl. Trump l-a efectuat in Orientul Mijlociu si care promitea mult, avem acum un recul datorat unor politici gresite. Inclusiv abordarea prin forta si amenintarea cu forta e gresita, stimuland tensiunile vechi din aceasta zona. Este salutar faptul ca UE incearca mentinerea Acordului cu Iranul.

Desigur, vom vedea cum vor evolua lucrurile. Insa date fiind cele de mai sus, prea optimist nu sunt. Pentru ca se vede ca nu s-a prea realizat mare lucru. Spre exemplu acum cu atat mai mult nu ai nicio  garantie ca Iranul nu va produce arme nucleare. Sau nu poti sa spui ca forta Iranului a scazut, sau ca nu ar mai reprezenta un pericol in regiune, sau ca nu ar mai finanta terorismul.

Deocamdata, politica D-lui. Trump favorizeaza Rusia. A facut ca Iranul sa nu aiba loc de intors si sa stranga relatiile cu Rusia. Pana la urma, acelasi lucru mi se pare ca-l va face si Autoritatea Palestiniana. In privinta Iranului lucrurile erau de mai demult clare daca ne gandim la troica Rusia – Turcia – Iran, dar actuala politica americana a taiat, sau a cautat s-o faca, orice posibilitate de apropiere dintre Iran si Occident, desi UE incearca sa mentina Acordul. Daca nu s-ar fi razgandit in cazul Coreii de Nord, lucrurile ar fi capatat o turnura similara. Interesant este ca, prin politica dusa de Dl. Trump in aceste dosare importante – Iran, relatiile israeliano- palestiniene, Coreea de Nord -, nu se vede ce a castigat pana acum SUA (in legatura cu Coreea de Nord ramane sa vedem ce se va mai intampla). In schimb, dupa cate se vede, Rusia pare a nu avea nicio problema. Dimpotriva! Are un teren minunat pentru a-si intari colaborarea cu Turcia si Iran. De asemenea are o oportunitate excelenta de a-si spori influenta si a furniza securitate Autoritatii Palestiniene. Iar in legatura cu Coreea de Nord, refuzul initial al lui Trump favoriza tot Rusia, pentru ca ii crea posibilitatea de a-si extinde influenta acolo. Insa Donald Trump a revenit, cum era si normal, logic, intrucat are parteneri precum Coreea de Sud sau Japonia, direct interesati. Desi, daca va mai amintiti, inca de mai demult, nu cu multa vreme in urma, cerea Coreii de Sud si Japoniei sa plateasca catre SUA serviciile pentru asigurarea securitatii. Mai apoi a revenit asupra acestei idei nastrusnice. Nu mai vorbesc de declaratia ciudata cum ca NATO este o organizatie obsoleta, poate pentru a da astfel un indemn statelor membre sa plateasca din buget 2% din PIB pentru Aparare.

Speram sa vedem din partea D-lui. Trump o politica mai coerenta si predictibila si gasirea unor solutii viabile la astfel de probleme.

Ceea ce am vazut pana acum e foarte bizar…

mai 26, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

Efectul comunismului…

Cred ca ar fi interesant sa vedem cum stau Tarile Europei de Est din punctul de vedere al PIB (nominal)/loc. fata de suratele lor din Vest, care n-au cunoscut comunismul, la aproape 30 de ani de la prabusirea Cortinei de Fier.

Voi lua ca reper doua tari ce nu au fost in Blocul Comunist, dar mai sarace, din UE si Zona Euro, fata de restul statelor din Eurozona: Portugalia si Grecia.

Tara                Populatia         PIB/loc.

Estonia          1.319.133         $23.610

Letonia          1.953.200         $18.472

Lituania         2.810.865         $19.534

Polonia        38.422.346        $16.179

Ungaria          9.797.561        $16.723

Slovacia         5.435.343        $19.128

Cehia           10.610.947        $22.468

Slovenia       2.066.880          $27.535

Croatia         4.154.200          $14.788

Romania     19.638,000         $11.817

Serbia           7.040.272         $6.052  (excluding Kosovo)

(excluding Kosovo)

Albania         2.876,591         $5.319

Rusia          144.526.636       $11.946

(without Crimea)

Muntenegru       642.550       $7.623

Bulgaria           7.101.859      $7.924

Portugalia    10.379.573       $24.237

Grecia          10.768.477       $20.570

O prima observatie care s-ar impune: nu sunt trecute chiar toate tarile care inainte de 1989 au fost sub comunism, dar tabelul de mai sus este acoperitor si relevant pentru toate Tarile Europei de Est, foste comuniste.

Ce rezulta de aici?

Trebuie sa remarcam un lucru important: la aproape 30 de ani de la caderea comunismului doar trei tari foste comuniste reusesc sa depaseasca un PIB/loc. de $20.000. Acestea sunt: Estonia, Cehia si Slovenia. Estonia este o fosta republica sovietica, Slovenia o fosta republica iugoslava, iar Cehia un stat rezultat din dezmembrarea Cehoslovaciei. De asemenea se impune observatia ca populatia Estoniei si Sloveniei este aproximativ cam cat cea a Bucurestiului.

Sa vedem mai multe remarci si observatii! Interesant, zic eu, sa ne uitam la Bulgaria, tara membra UE si NATO, si Muntenegru, care si-a declarat independenta in 2006 si nu apartine nici UE si nici NATO: PIB/loc. e similar… in medie de doar $7.500…

PIB-ul/loc. al Portugaliei e depasit doar de Slovenia. PIB-ul/loc. al Greciei este depasit doar de Slovenia, Estonia si Cehia.

Interesant este ca PIB-ul Croatiei, in care avem 86,28% romano-catolici, tara care a trecut prin razboiul dezmembrarii Iugoslaviei si a intrat in UE mult mai tarziu decat Romania, este mai mare decat cel al Romaniei!! Faceti o comparatie si intre PIB/loc. al Croatiei si cel al Serbiei, unde avem 84,5% crestini ortodocsi…

Dar un lucru foarte important de remarcat, la nivel european, este ca inca, la aproape 30 de ani de la caderea comunismului, Tarile Europei de Est se mentin la un nivel economic mult inferior fata de Tarile din Vest.

Este de observat, din acest punct de vedere ce impuls economic major au luat Tarile Vestice, inclusiv datorita Planului Marshall, refuzat in Est de catre Stalin, fata de tarile care au cazut sub comunism. Daca la nivelul anului 1947 aveam in Vest tari sarace, comparabile cu Romania (daca nu chiar Romania statea nitelus mai bine!!), ca de exemplu Spania sau Portugalia, avem acum – sa dau exemplul Spaniei, Portugalia am pomenit-o in tabel – o tara cu un PIB/loc. ($32.559) de vreo 3 ori mai mare decat al tarii noastre, la o populatie, e adevarat mai mare, de 46.354.321 locuitori. PIB/loc. al Spaniei nu e atins de nicio tara fosta comunista din Europa. Nici din Spatiul Ex-Sovietic. Nici de Rusia, se intelege.

M-am gandit ieri mai multa timp cum ar fi aratat tara noastra daca n-ar fi venit comunismul peste noi dupa Razboi, daca am fi continuat cu Monarhia. Mi se pare ca e de ajuns sa ne uitam la tari ca Spania, Portugalia sau Italia. Imediat dupa Razboi, Italia era o tara foarte asemanatoare cu Romania. Si economic, si social. Era, economic vorbind, mai bine aspectata. Nordul era mai dezvoltat fata de tara noastra. Totusi, din punct de vedere industrial, Italia era superioara Romaniei: numai sa ne gandim, spre exemplu la Automobile Fiat – deci productie proprie de automobile!! – infiintata in 1899!! Insa daca ne referim la toata Italia, conditiile nu difereau prea mult fata de ce era la noi. Populatia traia in saracie. Uneori si in unele locuri chiar saracie lucie!! Cu toate acestea, dupa Razboi, conditiile din Italia, economice, de trai, au inceput sa se imbunatateasca vizibil. S-a reusit sa se rezolve si problema locuintelor, dar progresul incepea sa fie evident.

Acum Italia, la o populatie de 60.589.445 are un PIB/loc. de $35.913. Comparati, va rog, cu Romania.

Uitati-va la tabel cum comunismul in Europa de Est a reusit sa mentina aceste tari la un nivel economic inferior fata de Vest, decalaj care se mentine si acum, la 29 de ani de la prabusirea comunismului  in Europa. Chiar si acum, in 2018, nivelul din Est, in general vorbind, este destul de scazut. Doar trei tari constituie exceptia!! Este vorba de un efect al comunismului ce se mentine vreme indelungata si dupa caderea sa. De unde se vede bine ca dificultatile de a realiza in aceste tari o economie performanta persista inca si sunt dificil de depasit!!

Sa ne intoarcem putin la Spania, o tara foarte saraca dupa Razboi, in care pericolul comunismului era foarte mare. Exista un partid comunist puternic si personalitati comuniste, de vizibilitate internationala, in Spania, tara ce avea un regim fascist, condus cu mana de fier de Gen. Franco, cauza pentru care Spania era izolata in Europa. Contactele celorlalte tari europene cu Spania era foate rarefiat. Problema principala a regimului fascist era anihilarea comunismului. Partea proasta era ca nu prea prididea in indeplinirea acestui deziderat. Franco a cerut ajutorul economic Statelor Unite, iar Eisenhower, intelegand pericolul extinderii comunismului, sprijinit de sovietici, in Vest, i l-a acordat Spaniei. De pe la mijlocul anilor ’60 Spania a cunoscut o infloritoare dezvoltare economica, care a continuat si dupa moartea dictatorului Franco si trecerea tarii sub un regim monarhic. Si in felul acesta Spania a reusit sa depaseasca, din punct de vedere economic, tarile comuniste din Est, situandu-se azi la un nivel mult superior fata de aceste tari, foste comuniste. Pe cand aceste tari, foste comuniste – cu trei exceptii – nu reusesc nici azi nu sa atinga nivelul Spaniei, ci macar sa se apropie semnificativ de un asemenea nivel…

E de remarcat si un alt aspect interesant: acest decalaj economic intre partea vestica si partea estica a Europei e un fenomen specific european. Lucrul acesta e datorat unor cauze istorice dar si diviziunii politice in doua parti antagonice a continentului, dar care comunicau, totusi, intre ele, in a doua jumatate a sec. XX. Sigur, decalaje pe un continent se mai pot intalni si in alte parti. Insa dupa Cel de-Al doilea Razboi Mondial peisajul politic al Europei s-a schimbat brusc si radical. Dificultatile remanente s-au putut observa, de exemplu, in fosta RDG, dupa reunificarea Germaniei, intrucat decalajul economico-social dintre fosta RDG si fosta RFG era unul foarte mare si nu cred ca gresesc prea mult daca spun ca aceste dficultati inca persista.

Date fiind aceste realitati nu se poate sa nu te intrebi cum s-ar putea rezolva mai rapid problema reducerii decalajului dintre Est si Vest in Europa. In contextul acesta, dupa cum lesne se poate observa Romania nu se afla intr-o postura favorabila, inclusiv datorita incetinirii reformelor economice. Dupa parerea mea, o situatie ce as caracteriza-o drept critica este in Bulgaria. Comisia Europeana trebuie sa gaseasca urgent masurile optime pentru a depasi astfel de situatii.

In ceea ce priveste Romania, ingrijorator este ca inca nu se gaseste pe o cale stabila de propasire economica. Inca se manifesta cu pregnanta fenomenul emigratiei masive, cu consecinte economice destabilizatoare, dar si un accentuat declin demografic – lucru care arata ca, in Romania, cu toate guvernarile pesediste care au condus tara, conditiile sociale nu s-au imbunatatit, desi economia a inregistrat si cresteri semnificative cateodata, dar in salturi, lucru ce nu trebuie privit ca un aspect pozitiv. La noi nu a existat o constanta in timp a cresterii economice, ci salturi ceea ce mai degraba exprima un caracter de discontinuitate in timp a cresterii. Spre exemplu, PIB/loc. al Romaniei s-a situat constat la un nivel foarte modest in primul deceniu dupa Revolutia din 1989. Apoi a urmat un salt foarte mare, pe o perioada de vreo 8 ani, pana la Criza, raportat la situatia anterioara, datorita masurilor de reforma si a unei bune absorbtii a fondurilor de preaderare, o componenta semnificativa avand-o lucrarile de infrastructura rutiera, organizate etapizat in timp. Insa trebuie reamarcat ca, din punctul de vedere al cresterii economice, de cativa ani exista o stagnare in zona – Romania, Bulgaria, Ungaria, Polonia. Tara noastra a reusit in ultimii 2 ani o crestere ceva mai agresiva, dar  PIb/loc. al Ungariei, Poloniei si chiar al Bulgariei se mentine, practic, cam la aceleasi cote. Adica nu vedem nimic impresionant din acest punct de vedere. Romania trebuie sa-si articuleze politicile economice pentru ca sa poata avansa intr-o maniera sanatoasa. Saltul actual, desi real, nu tine, totusi, cont de productivitatea muncii iar nivelul investitiilor se mentine redus, la o cota de avarie, ca sa zic asa, de cativa ani. De aceea cresterea actuala, insotita de marirea puternica a deficitelor, nu poate fi considerata drept sanatoasa pentru ca s-ar putea, destul de probabil, sa ne coste mai tarziu cu un cost greu suportabil.  De asemenea, in cazul Romaniei, se remarca cu pregnanta slaba absorbtie a fondurilor europene. Apropo de discontinuitati, reamarcam un declin al lucrarilor de infrastrucura rutiera dupa 2008, desi se vorbeste foarte mult despre, de exemplu, constructii de autostrazi, de altfel absolut necesare dezvoltarii Romaniei.

Ar trebui sa ne puna pe ganduri faptul ca, in cazul tarii noastre, ar trebui sa vorbim, mai degraba, de reducerea decalajelor fata de tari ca Cehia, Slovacia, Tarile Baltice pana a vorbi de reducerea decalajului dintre tara noastra si Portugalia!! Noi am ramas destul de mult in urma si mie, cel putin, mi se pare ca problema economica a fost aproape ignorata atat in perioada Basescu cat si acum. Facem prea putin, ca sa ma exprim mai sugestiv. Noi trebuie sa intelegem ca in asemenea conditiuni, oricat te-ai stradui s-o combati, infloreste coruptia. Coruptia nu poate fi tratata in afara sferei economice intrucat are legatura directa cu aceasta. Reformele juridice ajuta cat ajuta, dar nu pot sa ajute prea mult daca economia nu functioneaza corespunzator si nu avem, cum aratam si mai sus, cresteri sanatoase.

Fenomenul coruptiei in Romania nici n-ar trebui sa ne mire atata vreme cat toate Tarile Europei de Est – cu trei exceptii, desigur – nu reusesc sa atinga, fiecare din ele, un PIB/loc. de $20.000. Cu atat mai putin Romania. In toate aceste tari exista coruptie, de niveluri si intenstitati diferite, desigur, dar fenomenul se manifesta datorita dificultatilor de ordin economic. Dar noi ar trebui sa ne gandim serios la faptul ca doar prin metode securistice si politienesti coruptia nu doar ca nu va disparea, nici nu se va diminua. Fara indoiala ca doar cu peroratii despre valori si principii nu se va diminua coruptia. Insa ramanerea in urma din punct de vedere economic o accentueaza.

Eu cred ca in Romania se poate mai mult si trebuie sa se poata mai mult. De ce nu se face ceea ce trebuie? Lucrul asta indica, de fapt, inexistenta unei strategii macroeconomice de dezvoltare economica sanatoasa. Evident, e ingrijorator…

mai 18, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Fundatia Soros?!

Foarte interesant editorialul D-lui. Nastase:

România între Europa și America

care iata ce arata:

„Identitatea unei țări este multiplă. Adeseori afirmăm: România este o țară euroatlantică. Este adevărat.  Din punct de vedere geografic, este sigur europeană. Din punt de vedere al strategiilor și parteneriatelor, dimensiunea atlantică este, și ea, evidentă, mai ales privită din punctul de vedere al alianțelor actuale. Problema este însă că binomul euro/ atlantic se fragilizează.

În plus, România este și o țară balcanică, o țară a Europei de Est, o țară latină, o țară dunăreană, o țară riverană Mării Negre, etc., având propriile sale interese. Și celelalte țări au, firesc, identități multiple și, ca atare, interese distincte.

Revenind la relația Europa/America, interesele americane și cele vest-europene erau, într-o vreme, concordante.  Cordonul sanitar împotriva Uniunii Sovietice, Planul Marshall, umbrela nucleară, etc. După încheierea Războiului Rece, lucrurile s-au complicat. Au apărut diferențieri de poziții și în legătură cu Orientul Mijlociu sau în legătură cu Rusia sau cu vânzarea de echipamente militare. Mai nou, există și tensiuni comerciale/vamale, pornind de la noua abordare economică a președintelui Trump.

România are interese evidente și în relația cu America (în principal de securitte) dar și în  relația cu Europa (în primul rând politice și economice). Partea proastă pentru noi este că europenii (în special francezii sau germanii) nu mai sunt atât de fericiți că țări membre ale UE, cum este și România, să dea un fel de ajutor de stat de 2% din PIB pentru a sprijini industria de apărare din SUA, în timp ce primesc fonduri europene consistente de la Bruxelles. Refuzul acceptării noastre în Spațiul Schengen are și astfel de explicații. Pozițiile europene/americane devin divergente și în legătură cu abordarea față de tratatul nuclear cu Iranul sau față de mutarea ambasadelor la Ierusalim și recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului.

Politica externă a României ar trebui să navigheze deci între Scila si Caribda, promovând interesele naționale în contextul  relației tot mai oscilante americano-europene. Au mai existat astfel de situații. Spre exemplu în 1999, când americanii au bombardat Belgradul sau în 2003 – am în vedere al doilea război din Irak. Vă amintiți reacția președintelui Chirac, atunci când România a decis să se alăture inițiativei americane. Franța nu voia intervenția militară pentru că avea contracte de câteva miliarde de dolari pentru reactoarele nucleare irakiene. Americanii erau interesați de a dobândi acces la câmpurile petrolifere din Irak, plus diverse interese strategice în zonă. România avea nevoie însă de sprijinul american pentru intrarea în NATO (sprijin pe care nu-l obținuse în 1997), intrarea în Alianța Atlantică fiind esențială pentru a nu mai fi un fel de „no man’s land” între Occident și Rusia și pentru a oferi o piață predictibilă și sigură investițiilor străine.

În acele momente, clasa politică românească a oferit, însă, la nivelul deciziei, abordări unitare, consensuale. Este adevărat, englezii spun: „în politica externă, nu există prietenii eterne ci doar interese eterne”. Știm oare, în România, care sunt interesele noastre pentru a face opțiuni, în fiecare moment, în funcție de ele sau ne orientăm, în continuare, după „licurici”?

Pe de altă parte, cine reprezintă, în politica mondială, Scila și cine Caribda? Ulise a înfruntat, se pare, Scila. Pentru noi este important să evităm, în același timp și cu inteligență, riscurile  determinate atât de susceptibilitățile Uniunii Europene, cât și pe cele ale Americii, promovându-ne propriile interese și vorbind, în interior dar și în exterior, aceeași limbă. Problema este că unii recomandă limba germană, alții limba engleză, cu accent american. Eu cred că limba română ar fi cea mai potrivită pentru politica noastră externă…

P.S.:  Desenul a fost realizat de Honore Daumier.”

Intetresant este ca si eu m-am gandit zilele acestea la politica externa. Am transcris editorialul pentru ca vreau sa fac un comentariu ceva mai larg prin care as dori sa expun ce ma nedumireste si, pe de alta parte, sa identific principalele noastre esecuri de politica externa din ultima vreme, de dupa integrarea in UE. Pentru ca eu cred ca, pentru a avea o abordare corecta, rationala, trebuie sa identificam aceste esecuri in primul rand, ca sa stim, cel putin, unde suntem.

Nedumerirea mea este legata de Fundatia Soros. Am vazut la Antena 3 (nu integral toata dezbaterea) ca Judicial Watch a interpelat Departamentul de Stat in legatura cu activitatile Fundatiei Soros in Romania. Si mai ales daca aceasta Fundatie a primit fonduri de la Guvernul SUA, adica din banii contribuabililor americani, pentru a desfasura anumite activitati in unele tari. Din punctul meu de vedere e foarte bine! Dar stau, totusi, si ma intreb ce activitate are aceasta Fundatie Soros in Romania. In trecut mai dadeau burse… Dar acum? Privind la ce se discuta la Antena 3 ma intrebam daca nu cumva unica specializare a acesteia o reprezinta mitingurile antiguvernamentale, antiPSD. Deci daca atat face Fundatia Soros in Romania, m-am lamurit. Pentru ca nu vad alte activitati. Spre exemplu, sa vad ca se organizeaza un simpozion cu titlul: „Impotriva discriminarii minoritatii rome!”, intrarea gratuita, la care sa fie invitate personalitati sa tina o alocutiune in acest sens. Unde sa se prezinte ororile de la Auschwitz, cu un puternic mesaj antifascist! Sau, ca sa dau alt exemplu, sa incepa o dezbatere pe tema „condamnarii abuzurilor din Justitie”, lucru in deplina concordanta cu ceea ce se cheama o societate deschisa. Dar, repet, astfel de initiative sa fie clar asumate de Fundatia Soros. Deci eu, care nu fac parte din Fundatia Soros, le pot da o sumedenie de idei. Dar ei? Ei ce fac? Ca nu se vede, nici macar acordare de burse – pentru ca de ce sa nu stim daca Fundatia Soros acorda burse unor, sa zicem, tineri, si pe ce criterii? Nu vreau sa spun ca Fundatia Soros n-are vreo activitate, doar ca nu prea se vede. Iar actuala Putere, Antena 3 fiind un post ce sprijina actuala Putere, bate saua pe faptul ca mitingurile de protest sunt puse la cale de respectiva Fundatie, ca sa priceapa, desigur, iapa, sau populimea, cum s-ar exprima maestrul Cristoiu.

Am stat si m-am intrebat daca asa trebuie privite lucrurile… Parerea mea este ca ar trebui sa privim intr-un mod mai profund lucrurile. Mai ales ca despre anumite aspecte nu se prea discuta pe la televiziunile noastre de stiri si drept consecinta nu e nicio dezbatere in acest sens.

Nu se prea discuta despre esecurile inregistrate in politica externa de catre Romania, dupa 2007, anul aderarii tarii noastre la UE.

Noi, e adevarat, ne-am integrat in UE si lucrul asta reprezinta un succes de politica externa. Doar ca ne-am integrat cu o tinichea de coada: MCV. Nu ne-am integrat pe curat, daca pot sa ma exprim astfel. Daca ne-am fi integrat pe curat n-ar mai fi fost MCV-ul. Lucrul asta nu ar reprezenta neaparat un esec. Altul e esecul:

1. Si anume faptul ca MCV-ul dureaza de 11 ani!!!

Lucrul acesta reprezinta un mare esec. Daca ar fi durat 5-6 ani as fi zis ca ar fi fost normal. Pentru ca altminteri ar fi fost un o chestiune derizorie. Dar 11 ani… Noi nici acum, sper ca nu ma insel, n-am scapat de MCV. Iar consecintele sunt din cele mai proaste. Inclusiv in privinta absorbtiei fondurilor europene. Evident, Comisia Europeana este reticenta cu o tara catalogata, european, drept corupta, supusa unui Mecanism de Cooperare/Control si Verificare. Pentru ca oricine, orice european, se poate intreba cum acorda Comisia fonduri, cum e de acord cu asta, intr-o tara care are probleme serioase cu coruptia. Persistenta MCV-ului o perioada atat de indelungata arunca tara noastra la periferia Uniunii Europene. Nu mai vorbesc de ce spunea Timmermans la Bucuresti, sa avem grija sa nu ne innecam ca tiganul la mal. N-a spus-o cu aceste cuvinte, dar asta era, in mod clar, mesajul. Evident, umilitor pentru tara noastra. In conditiile in care tara noastra a luat in toata aceasta vreme masuri de combatere a coruptiei, a criminalitatii organizate. A arata cu degetul doar spre Romania si Bulgaria, ca si cum toate celelalte tari membre UE sunt „curate”, doar acestea doua „murdare”, reprezinta o discriminare evidenta si o nedreptate evidenta. Ca sa nu spun ca… mai inseamna si… rasism!!!

A doua problema o reprezinta integrarea in Spatiul Schengen, un drept al tarii noastre. Pentru care Romania a cheltuit 1 miliard de euro ca sa-si securizeze frontierele. Din punct de vedere tehnic n-ar fi trebuit sa existe probleme si era singura chestiune de luat in seama. Aici intervine al doilea esec:

2. De 11 ani Romania nu e in Spatiul Schengen desi indeplineste toate criteriile tehnice singurele valabile in acest caz.

Avem milioane de romani care lucreaza in tari din Schengen, dar Romania nu e membra. Acesti oameni sunt afectati direct de lucrul asta. Olanda a fost o tara care s-a opus aderarii noastre la Schengen. N-am vazut, in schimb, explicatii convingatoare. O tara ca Ungaria, unde premierul Orban declara ca doreste s-o impejumuiasca cu sarma ghimpata, e bine-mersi in Schengen, nu e supusa niciunui MCV. Romania, in schimb, le are pe amandoua. Deci, din punct de vedere european vorbind, e stigmatizata din doua parti: MCV si refuzul de a fi primita in Spatiul Schengen. Fara sa aflam si noi motivul acestei prelungiri la nesfarsit…

Daca destinatia emigrantilor romani ar fi fost Olanda, as fi putut intelege ingrijorarile Olandei. Dar haideti sa vorbim pe realitati nu pe ipoteze elucubrante. Eu constat ca destinatiile preferate pentru romani sunt Italia, Spania, nicidecum Olanda. Tara noastra a fost supusa unei umiliri fara precedent, cu ocazia Brexitului, cand Daily Mail titra ca va fi o invazie de romani si bulgari in Marea Britanie, mai multi decat populatia celor doua tari la un loc. Deci daca vorbim pe realitati, Olanda n-ar fi trebuit sa fie ingrijorata de un aflux imens de imigranti romani, desi, daca am inteles bine, exista din partea extremei drepte de acolo o astfel de ingrijorare.

Romania a fost pur si simplu umilita cand Germania a incercat sa ii impuna cote de imigranti fara ca tara noastra sa fie macar in Spatiul Schengen. Adica imigrantii din Orientul Mijlociu, destui teroristi intre dansii, pot circula liber pe teritoriul UE, desi provin din tari care nu sunt membre UE, pe cand romanii, Romania – tara membra UE si cu drept de a fi in Schengen, nu s-ar fi putut bucura de privilegiile de care se bucura acestia!!

3. Un alt esec de politica externa: rapoartele despre Romania ale Departamentului de Stat al SUA.

Mie mi se pare inadmisibil ca de cativa ani sa ai doar rapoarte negative din partea principalului tau partener strategic. Ultimul raport, spre deosebire de cele de dinainte, e dat sub o Administratie republicana si este asumat de Guvernul SUA. Asta e realitatea! Acest raport ne face o imagine negativa si ne plaseaza din punctul de vedere al respectarii drepturilor omului langa tari precum Rusia sau Iran… Nu chiar ca, dar in apropiere de…

Trebuie inteles, as zice eu, ca raporturile dintre state sunt politice. Raportul Departamentului de Stat e unul politic. A nu se face confuzia dintre raporturile dintre state si colaborarile dintre state. Colaboram cu SUA, evident, si in cadrul NATO, pe linie militara, de Aparare, in probleme de securitate. Raporturile dintre Romania si SUA sunt, in schimb, politice. Si partea proasta este ca nu arata prea grozav! Aici nu e vorba despre rapoturile dintre UE si SUA, ci dintre Romania si SUA.

Iar al patrulea esec este:

4. Faptul ca Romania nu are nici acum Visa Waiver.

Pentru Romania si pentru romani lucrul acesta, obtinerea Visa Waiver, are mult mai mult o incarcatura simbolica. Eu n-as crede ca daca Romania ar avea Visa Waiver ai vedea automat, din secunda doi, un imens val de emigranti romani care s-ar indrepta spre SUA. In primul rand doar drumul pana acolo costa destul. Dar Visa Waiver ar avea simbolismul apropierii culturale si nu numai dintre cele doua state: Romania si America. Pe de alta parte, e ciudat ca SUA mentine restrictii cu privire la anumitre state din Europa de Est, state partenere cu SUA. Greu de inteles de ce Polonia, spre exemplu, nu e inclusa in Program, in schimb Ungaria se bucura de acest program.

Simbolistica aceasta, asa cum se prezinta lucrurile acum, e una cat se poate de defectuoasa, de proasta!! Frunzarind odata blogurile am ajuns pe blogul unei tinere frantuzoaice care nu mi s-a parut a fi foarte bogata. Era o tanara a carei preocupare, daca am inteles bine, era moda, ca la mai toate fetele de altfel. Intr-o postare arata cum ea cu un grup de prieteni au plecat la New York. Fara probleme! A prezentat si poze de acolo. O romanca, chiar daca ar avea suma de bani necesara sa mearga pana acolo si sa stea acolo ceva vreme, nu poate face, cel putin atat de usor, atat de firesc, lucrul asta. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi: de ce o frantuzoaica poate fara niciun fel de probleme sa ajunga la New York, doar sa-si ia biletul de avion (asta ar fi singura, ca sa zic asa, problema) si o romanca nu poate face lucrul asta?

Las la o parte ipoteza ca, din Franta, ar putea intra si teroristi pe sol american. Dar de ce o asemenea discriminare cu tari partenere, cu tari care si-au dovedit loialitatea in colaborarile importante cu Statele Unite?

De aceea eu l-as intreba pe Dl. Ciuvica: cine e de vina pentru aceste esecuri de politica externa ale Romaniei? Cumva Fundatia Soros?!

Legat de ce spune Dl. Nastase, un connaisseur al tainelor diplomatiei, eu raman, totusi, nedumerit. Spre exemplu:

” Partea proastă pentru noi este că europenii (în special francezii sau germanii) nu mai sunt atât de fericiți că țări membre ale UE, cum este și România, să dea un fel de ajutor de stat de 2% din PIB pentru a sprijini industria de apărare din SUA, în timp ce primesc fonduri europene consistente de la Bruxelles. Refuzul acceptării noastre în Spațiul Schengen are și astfel de explicații.”

Dar noi ne indeplinim astfel – acordand 2% din PIB pentru Aparare – o obligatie ce ne revine ca tara membra NATO. Mie mi se pare ciudat cum francezii vindeau avioane militare rusilor. Eu n-am auzit o critica venita din partea lui Jens Stoltenberg. Dimpotriva! Romania nu greseste astfel cu nimic, indiferent cat de „fericiti” sunt unii sau altii.

„Au mai existat astfel de situații. Spre exemplu în 1999, când americanii au bombardat Belgradul sau în 2003 – am în vedere al doilea război din Irak. Vă amintiți reacția președintelui Chirac, atunci când România a decis să se alăture inițiativei americane. Franța nu voia intervenția militară pentru că avea contracte de câteva miliarde de dolari pentru reactoarele nucleare irakiene.”

Bun, si ce a facut Franta? Ca in afara de vorbe goale, n-a facut nimic pentru ca sa impiedice o interventie americana in Irak. Eu ma uitam cum se gudura, ca un catelus, Sarkozy pe langa Obama si acum Macron pe langa Trump.

„Știm oare, în România, care sunt interesele noastre pentru a face opțiuni, în fiecare moment, în funcție de ele sau ne orientăm, în continuare, după „licurici”?”

Sa inteleg ca noi ne orientam intotdeauna dupa vreun licurici? 🙂 Hai sa luam un alt „licurici” – Germania. Ce a facut Germania si cu ce rezultate pentru ca sa impiedice retragerea SUA din Acordul de la Paris? Vai, ce suparata, era, draga, madam Merkel – numai zgomot si nimic mai mult. Trump si-a permis s-o sfideze cand in fata atator oameni si a camerelor de televiziune nici n-a vrut sa dea mana cu ea. Sa nu se murdareasca, desigur… A impiedicat Germania iesirea SUA din Acordul de la Paris? Evident ca nu! Germania are interese in Iran, sunt firme germane care vand pe acolo. Donald Trump a retras SUA din Acordul Nuclear cu Iranul si a specificat ca va impune sanctiuni statelor care vor colabora cu Iranul. Ce va face Germania daca SUA va impune sanctiuni, spre exemplu firmei Volkswagen…? Evident ca nu va face nimic sau, ca s-o spun pe romaneste, va face rahatul praf! 😆 .

Este o mare mizerie, una europeana, daca, in plan european, Romania e sanctionata ilegal cand nu greseste cu nimic!! De ce e sanctionata Romania? Pentru ca s-a alaturat SUA? Dar atat Franta cat si Germania nu fac oare acelasi lucru, lasand la o parte o vorbarie goala si, in final, fara niciun efect?

Partea proasta este ca noi acceptam prea usor astfel de sanctiuni fara niciun temei legal. Spre exemplu, faptul ca nu suntem in Schengen e in mod clar o sanctiune ilegala la adresa Romaniei. Noi o acceptam. Chiar si mentinerea MCV-ului 11 ani, la fel! Acceptam! In loc sa avem o pozitie mult mai ferma si mult mai serioasa, fara sa tot jonglam printre niste „licurici” de nimic! Asa cum am acceptat, fara sa avem nicio pozitie, toata propaganda proasta care s-a facut la adresa Romaniei si romanilor in Marea Britanie, cu ocazia Brexitului.

O alta diversiune si minciuna pe care o acceptam fara sa avem nicio pozitie: Europa in doua sau mai multe viteze!! In loc sa afirmam adevarul, si anume ca problemele Zonei Euro n-au cum sa se datoreze unor state ce nu fac parte din Eurozona. Sau cum auzeam la un talk-show ca spunea cineva ca nu-l lasam noi pe Macron sa mearga inainte. Cine nu-l lasa? NOI??? Tarile Europei de Est???

De observat cum derivele de la democratie din Ungaria si Polonia nu sufera, in realitate, nicio sanctiune din partea Uniunii Europene. Romania, in schimb, e inca tinuta la usa. Ungaria si Polonia n-au gresit, deci, cu nimic. Romania si Bulgaria au gresit! Insa nimeni nu poate spune cu ce anume.

Insa asa cum aratam in postarea trecuta, inclusiv in comentariile la aceasta, Romania sufera un fenomen deopotriva interesant si periculos: deprofesionalizarea din ministerele noastre! Se vorbeste, de pilda, despre abuzurile din Justitie. Acuma au loc un val de achitari. Iohannis a declarat ca nu e vorba de nicio ingerinta a politicului, vrand prin asta sa arate ca Justitia e independenta de politic. Altminteri ar fi o problema politica: s-a achimbat regimul, au loc si achitarile de rigoare, toate cauzele penale fiind, de fapt, de ordin politic. Insa e greu de crezut ca daca a scazut competenta in ministerele noastre, intr-un cuvant in aparatul de stat de la noi, uite dom’le unde straluceste competenta ca un diamant de 24 de carate: taman in Justitie, draga! Taman la DNA!!

Aceasta scadere, diminuare, estompare a competentelor se manifesta si in ministerul de Externe, in dimplomatia romaneasca. Altfel n-am fi inregistrat esecurile rasunatoare pe care le-am evidentiat mai sus!! Si e de remarcat ca nu se indreapta aceasta situatie. Spre exemplu, cu MCV-ul – s-a rezolvat? Spatiul Schengen – s-a rezolvat? Niciunul din cele 4 esecuri majore nu s-a rezolvat. Macar unul si tot ar fi fost ceva!

Dar ce arata aceste esecuri? Ele arata ca raporturile politice, atat cele dintre Romania si UE cat si cele dintre Romania si SUA, nu sunt deloc grozave! Nu suntem atat de mari si tari cum ne place noua sa credem. Pozitia Romaniei in Spatiul Euroatlantic e una ce lasa de dorit. Despre asta nu se vorbeste prea mult. Dar, din pacate, lucrurile o asemenea realitate arata. A ne mangaia cu faptul ca Fundatia Soros e de vina pentru aceste esecuri inseamna sa ne imbatam cu o dulce minciuna.

Sa revin la Fundatia Soros, eu chiar nu vad vreo activitate a acesteia in Romania. Sigur, multi poate ca or sa zica: „eeeeee, nu vezi…”. Ce vreau sa spun? Spre exemplu, in Raportul Dep. de Stat se pomenea nu doar de disciminarea minoritatii rome, dar si de duritatea si violenta majoritarilor fata de ei, dandu-se ca exemplu incidentul de la Gheorghieni, de anul trecut, cand oamenii, disperati si exasperati, au iesit sa dea foc caselor romilor. Ati vazut vreo actiune asumata de Fundatia Soros prin care sa se militeze impotriva discriminarii populatiei de etnie roma? Sa vina cu solutii, ajutoare pentru tiganii defavorizati economic si sunt multi acestia. Sau o actiune prin care sa militeze pentru o mai ampla libertate religioasa? E ciudat sa spui ca in Romania Fundatia Soros e legata doar de mitigurile antiPSD. Deci e unica ei activitate… Sau sa vad si eu ca Fundatia Soros – repet, Fundatia Soros nu altcineva  – tine un simpozion la Sala Palatului si in mai multe orase din tara legat de drepturile persoanelor LGBT, ca in Raport e ridicata problema asta. In schimb Raportul asta critica prosteste o anumita parte a presei din Romania, la Antena 3 si Romania TV ma refer, in conditiile in care Presedintele Donald Trump vorbeste doar de fake-news-uri din presa americana, spunand intr-un twitt:

„NBC NEWS is wrong again! They cite “sources” which are constantly wrong. Problem is, like so many others, the sources probably don’t exist, they are fabricated, fiction! NBC, my former home with the Apprentice, is now as bad as Fake News CNN. Sad!”

Incerc sa traduc:

„NBC NEWS greseste din nou! Ei citeaza „surse” care in mod constant gresesc. Problema este, ca de altfel multe altele, ca sursele probabil nici nu exista, acestea sunt fabricate, fictiune! NBC, fosta mea casa de Ucenic, este acum la fel de rea ca Facaturile CNN. Trist!”

Iata si un twitt in care Trump spune explicit ca presa din SUA e corupta:

„The Fake News is working overtime. Just reported that, despite the tremendous success we are having with the economy & all things else, 91% of the Network News about me is negative (Fake). Why do we work so hard in working with the media when it is corrupt? Take away credentials?” (subl. mea)

Atentie mare!! E vorba despre presa americana si nu despre stirile false aparute pe FaceBook si date de rusi!!

Interesant este ca Raportul acesta n-a fost facut de catre Fundatia Soros, nu are nici numele lui Hans Klemm pe el, cum bine a observat ambasadorul american acreditat la Bucuresti, ci e al Departamentului de Stat!!

Puteti sa-mi spuneti ce face diplomatia romaneasca, ce pozitie are si ce actiuni ia in considerare pentru a schimba aceasta stare in relatiile noastre cu America? Nu spun sa ascundem gunoiul nostru sub pres, ci intreb ce face pentru ca sa schimbe aceasta stare a relatiilor actuale romano-americane.

In alta ordine de idei, interesant acest twitt al D-lui. Trump, fiti atenti ce spune:

„President Xi of China, and I, are working together to give massive Chinese phone company, ZTE, a way to get back into business, fast. Too many jobs in China lost. Commerce Department has been instructed to get it done!”

Incerc sa traduc:

„Presedintele Xi si cu mine lucram impreuna pentru a da marii companii chineze de telefonie, ZTE, o cale de a fi din nou in afaceri, repede. Prea multe locuri de munca pierdute in China. Departamentul Comertului a primit instructiunile asupra a ceea ce trebuie facut!”

Vor chinezii sa-si privatizeze compania de telefonie ZTE cu o firma americana? Cum ne raportam noi politica externa la astfel de noi realitati? Interesant este ca, cel putin economic vorbind, SUA pare a se orienta serios catre China. Totusi, noi avem o strategie pentru a atrage investitii americane in Romania? Chiar daca suntem in UE, noi nu putem sa lasam in aer, cum se spune, o asemenea componenta importanta – cea economica – in relatiile dintre tarile noastre. Nici tarile din Vestul Europei nu o fac! Avem un culoar ingust de colaborari cu SUA – doar militar si de securitate. Se pare ca nu e de ajuns. Relatiile politice dintre tarile noastre sufera si din acest punct de vedere. De asemenea, influenteaza negativ raporturile noastre cu Uniunea Europeana. Cum vrei sa ai o pozitie tare in UE daca ai slabe relatii cu SUA? Polonia si-a orientat politica economica – la gazele de sist ma refer – catre SUA si vad ca nu sufla nimeni din UE nicio vorba. Si chiar daca o sufla, o fac degeaba. Si interesant este ca aceste colaborari americano-chineze se fac in conditiile in care China e o tara comunista, e o tara care are probleme grave in respectarea drepturilor omului. Cu atat mai mult Romania, ar fi logic, ar trebui sa aiba relatii mult mai bune cu SUA si sa-si largeasca spectrul de colaborari cu SUA. Eu l-as intreba, in acest sens, pe Hans Klemm ce face pentru ca sa avem colaborari mai bogate cu SUA, pentru ca sa imbunatatim raporturile politice dintre tarile noastre. Ar fi trebuit sa fi facut asta de mai demult. Nu ar fi tarziu nici acum – mai bine mai tarziu decat niciodata, mai ales ca avem povestea de succes a firmei Ford – Romania de la Craiova! Deci se poate!

E o scadere teribila de competenta in aparatul de stat de la noi. Constat cu tristete ca, spre deosebire de politicienii anilor ’90 care au reusit cu mari eforturi, ce-i drept, si in vremuri tulburi si poate mai grele decat cele de azi, doua lucruri epocale in Istoria Romaniei: integrarea tarii noastre mai intai in NATO si apoi in UE, noua generatie de politicieni se pare ca nu poate mai mult si inregistreaza, iata, mai multe esecuri majore!! Situatia s-a imputit pe nesimtite de la inceputul anilor 2000, mai ales dupa 2007. Si nu doar in planul strict tehnic, dar si in cel al jocului politic de conceptie, pentru ca se vede ca noi nu reusim sa gasim strategii adecvate la chestiunile actuale.

Situatia actuala – vezi mai sus cele patru esecuri majore – ne defavorizeaza si ar trebui imediat conceputa si pusa in aplicare o actiune optima de indreptare a lucrurilor. Remarc o prea mare pasivitate din partea noastra si o neglijare a acestor chestiuni. Politica strutului nu mi se pare cea mai potrivita. Nu putem sa lasam lucrurile asa!

In final sa mai si radem cu… Cristian Preda! Iata ca Dl. Preda are si simtul umorului, nu doar un spirit inchizitorial de temut!! 😆 Iata ce a postat pe FaceBook:

„Viorica Dăncilă către Papa Francisc: “Sfinția Voastră, I am very glad for this opportunity”.
She is nemaipomenită…”

😆 😆

Cristi, esti tare!! Nu te credeam in stare, zau… 😆 !!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

mai 13, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

A fost o provocare…

Nu inghitim orice, dar trebuie sa spunem un lucru legat de atacul cu arme chimice efectuat de fortele militare ale lui Assad.

Fostul premier, Dl. Nastase, spune:

„Sa luam exemplul bombardamentul din Siria. Aveau nevoie rusii de inca un scandal cu „chimice”? Doar daca sunt masochisti. Aveau nevoie trupele lui Assad de bombite chimice (au avut efect doar asupra a vreo 40 de persoane), in conditiile in care cucerisera deja localitatea respectivă? Doar daca sunt idioti. Poate ca sunt. Sau daca voiau sa le creeze o problema rusilor.”

Eu cred ca raspunsul corect ar fi urmatorul, bazat pe ce a declarat fostul atasat militar in Siria, Dl. Lt. Col. Rick Francona la CNN:

– Nu era necesara folosirea armelor chimice de catre armta siriana fidela lui Bashar al-Assad, intrucat aveau sub un control cat se poate de clar acele localitati. Deci nu se poate spune ca altfel nu ar fi putut sa faca fata rebelilor si sa-i respinga.

– Fara indoiala, rusii nu aveau nevoie de asa ceva. Nu aveau nevoie de un asemenea scandal – mi-e limpede lucrul asta.

Ce rezulta de aici? Rezulta ca a fost o provocare din partea regimului lui Assad, din partea lui Assad mai bine zis. Nu cred ca actiunea de a lansa un atac cu arme chimice a fost aprobata de rusi. De aceea rusii ar trebui sa ia aminte pe cine apara.

Americanii impreuna cu aliatii (Franta si Marea Britanie) au lovit punctual trei locatii unde se produceau si unde erau depozitate armele chimice, fara a avea pretentia de a fi rezolvat exhaustiv problema. S-a urmarit afectarea capacitatii Siriei de a utiliza arme chimice. Lucru a fost remarcat la conferinta de presa de azi de la Pentagon unde lucrurile au fost prezentate de catre purtatorul sef de cuvant al Pentagonului, D-na Dana W. White, si de catre Dl. Lt. Gen. Kenneth McKenzie. Ideea centrala comunicata a fost ca SUA nu intentioneaza sa se amestece in Razboiul Civil din Siria, ca SUA evita intrarea in conflict cu Rusia, precum si Rusia face acelasi lucru. Si ca mesajul transmis de aceste lovituri din partea Aliatilor a fost unul impotriva utilizarii ilegale a armei chimice. S-a afirmat si ca SUA ramane angajata in lupta impotriva ISIS. V. mai multe aici. De asemenea, Pentagonul a anuntat ca a inceput si o ampla campanie de dezinformare din partea Rusiei, inregistrandu-se o crestere cu 2000% a troliilor rusesti in ultimile 24 de ore.

Marea problema o reprezinta faptul ca regimul Assad nu a reusit sa puna punct unui Razboi Civil care dureaza din 2011 si in care au murit 400.000 de oameni iar alti 11 milioane au ramas fara adapost. Rusia sprijina regimul Assad in continuare. Insa ar trebui sa se gandeasca la faptul ca lucrurile nu pot continua asa la nesfarsit, iar mentinerea acestui regim poate agrava si mai mult lucrurile. De asemenea, ar trebui sa se gandeasca la reconstructia acestei tari, lucru ce nu cred ca se poate face prin continuarea regimului Assad ci, mai degraba in aceste conditii, Siria risca sa fie complet distrusa. Chiar si asa avem o criza umanitara de proportii colosale in Orientul Mijlociu. E Siria, dar mai e vorba si de Fasia Gaza, despre care nu prea se pomeneste si care e izolata de catre Israel intrucat acolo conduce Hamas-ul, indentificat drept organizatie terorista. Revenind la Siria, daca Rusia se incapataneaza in sprijinirea regimului lui Assad, criza, si asa profunda, se poate amplifica. Trebuie neaparat gasita o solutie politica pentru aceasta tara pentru a stopa un dezastru si mai mare.

 

aprilie 14, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu