Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

How to deal with Russia…?

Cred ca in jurul acestei intrebari graviteaza cam tot ce se intampla si s-a intamplat la Washington, mai exact spus la Casa Alba, zilele acestea: memo-ul lui Comey cum ca Trump i-ar fi cerut sa inchida ancheta referitoare la Michael Flynn (desi lucrurile nu sunt deloc clare intrucat Dl. Trump nu s-a exprimat in mod explicit in acest sens, iar Casa Alba a raspuns ca s-a deturnat sensul cuvintelor Presedintelui – asa am inteles – iar Presedintele ar detine inregistrari ale convorbirii intre patru ochi cu Comey, dupa ce Mike Pence si Jeff Sessions au fost rugati de catre Trump sa paraseasca incaperea), intalnirea dintre Trump si Lavrov in Biroul Oval – lucru foarte neobisnuit: Presedintele SUA l-a primit pe ministrul de externe la Rusiei, la cererea lui Vladimir Putin („Ce era sa fac? Sa zic nu?” – citat din Donald Trump!!!), fara ca presa americana sa aiba acces, daca am inteles eu bine. Si acum numirea lui Robert Mueller, fost Director al FBI, republican, de catre Rod Rosenstein (Deputy Attorney General) ca Procuror Special pentru investigarea in privinta ” „any links and/or coordination between Russian government and individuals associated with the campaign of President Donald Trump, and any matters that arose or may arise directly from the investigation”.[26]„.

S-au vehiculat mai multe variante: obstructionarea Justitiei de catre Presedintele Trump, daca lucrul asta ar avea la baza fapte de coruptie, o alta varianta ar fi impeachment-ul, dar nu e deloc foarte clar daca, in cazul Presedintelui, putem vorbi despre „high crime or misdemeanor”, daca nu cumva atitudinea luI Trump fata de Michael Flynn – ca „e baiat bun” – nu ar fi fost una care sa exprime umanitate si atunci lucrurile se pot schimba. In orice caz, ceva foarte clar nu prea avem in toata povestea asta care tine capul de afis in America.Trump a spus ca totul e o „vanatoare de vrajitoare” iar continuarea anchetei cu Mueller in functia de Procuror Special va „rani natiunea”.

Si atunci despre ce e oare vorba?

In timpul fostei Administratii Obama tensiunile ruso-americane au atins un nivel atat de incordat, ca pe vremea Razboiului Rece. A fost o deteriorare evidenta a relatiilor intre cele doua tari. Din cate am inteles, pe Putin l-au deranjat criticile lui Hillary, interpretandu-le ca „amestec in treburile interne ale tarii”, fara sa-si puna problema daca sunt justificate sau nu. Criticile formulate de partea americana erau justificate intrucat Vladimir Putin schimbase semnificativ regimul politic in Rusia, cu accente treptat-treptat ostile la adresa Vestului si SUA. Putin a construit o ostilitate treptata la adresa SUA, lucru ce a ingrijorat Washingtonul. Deriva spre autoritarism si totalitarism, nostalgia dupa perioada sovietica evident ca au determinat o reactie pe masura la Washington. Scutul Antiracheta a fost un pretext folosit de Putin pentru a arata in ce pericol e tarisoara, iar apoi interventiile in Georgia si Ucraina cu nerespectarea normelor de drept international si a tratatelor la care Rusia era parte, sustinerea regimului lui Bashar al-Assad in Siria, toate acestea au tensionat relatia cu Washingtonul, America si UE trebuind sa sustina sanctiuni la adresa Rusiei.

Marea problema e ca nu s-a rezolvat mare lucru. Putin pedaleaza pe „pericolul extern”, pe „cei care vor sa ne fure taigaua” si castiga suport electoral cu un astfel de discurs. E adevarat ca si Opozitia pare a se fi trezit acum, dar e, totusi, slaba. De 9 mai, Kremlinul a facut o parada monstruoasa, ce aminteste de cele de pe vremea comunismului. Putin nu a pierdut ocazia sa spuna emfatic: „Nu a existat, nu exista si nici nu va exista vreo forta care sa ne supuna!!”. Astfel de ditirambi au continuat cu accentuarea faptului ca Rusia e impotriva nazismului, fascismului – asta vrea sa spuna impotriva Vestului si Americii, cu alte cuvinte bate saua sa priceapa iapa, cum se spune – si, bineinteles, e pentru pace. In felul asta Putin isi asigura o mare vizibilitate electorala, arata in fata poporului ca e puternic, persecutand Opozitia care nici n-a existat la o astfel de manifestatie. Putin castiga in felul acesta. Si-si metine regimul. Un regim malefic la adresa UE dar si SUA.

So, how to deal with Russia?

Trump nu a fost inteles, de catre democrati cu atat mai putin. Interesant este ca Vladimir Putin vede intr-o critica un „amestec in treburile interne ale Rusiei”, dar in faptul ca Rusia a intervenit in alegerile din 2016 din SUA – lucrul asta, pentru Putin, e normal. Agravarea tensiunilor dintre Rusia si America ar putea duce la un eventual razboi sau la o intarire a pozitiei lui Vladimir Putin in Rusia si a regimului sau. Donald Trump nu a spus explicit de la bun inceput ca doreste o alta abordare. Numirea lui Flynn in functia de Consilier pe Probleme de Securitate Nationala nu era o mutare menita  a aduce atingere securitatii SUA, iar ceea ce s-a intamplat la intalnirea recenta cu Lavrov la Casa Alba, la fel, nu urmarea o slabire a SUA. Putin nu poate fi invins doar cu intariri militare ale NATO in Europa. Donald Trump doreste sa arate in special cetateanului rus, care merge la vot, ca America NU e un pericol la adresa Rusiei. Sa ne gandim si la poza cu Kisliak – un Trump destins si zambitor, care a smuls un zambet chiar si pe fata grava, de natura comunista, a ambasadorului rus. Ar trebui sa ne gandim bine la ce s-ar fi intamplat daca, la vremea sa, Ronald Reagan nu ar fi incercat o alta abordare a relatiilor cu Rusia si cu Mihail Gorbaciov… Donald Trump nu ca ar aproba amestecul Rusiei in campania electorala de anul trecut, dar nu doreste sa faca un caz din asta. Donald Trump n-a castigat datorita rusilor si nici Hillary n-a pierdut datorita rusilor. Subiectul amestecului Rusiei e subiect de investigatie – e foarte bine. Insa o reactie impotriva Rusiei pe acest subiect ar agrava starea si asa destul de subreda a relatiilor ruso-americane si i-ar da posibilitatea lui Putin sa manipuleze si sa agite pericolul extern, castigand astfel suport popular. De aceea trebuie avut o alta reactie prin care mai ales cetatenii rusi, omul care merge la vot, sa vada ca nu-i vorba de nicun pericol, sa-si dea seama de faptul ca ce-i serveste Putin e o minciuna menita sa-i mentina la Putere regimul. De aceea Donald Trump a ales, spre exemplu, sa coopereze cu Rusia in ceea ce priveste Dosarul Sirian. Pentru ca sa nu dea posibilitatea unei propagande ca cea recenta vazuta pe Russia Today cum ca zonele de deescaladare, de securitate, ar fi obligatorii doar pentru Rusia, nu si pentru America. Cu alte cuvinte, America ar putea sa actioneze, Rusia, in schimb, nu.

In general vorbind, trebuie cautate cai de dialog cu Rusia pentru a escamota propaganda manipulatoare a lui Putin care prezinta Vestul si SUA ca principalii vinovati pentru dezastrul in care se gaseste tara, asemuindu-i cu pericolul nazist si mergand la inima rusului spunandu-i ca vor „sa ne fure taigaua”. Lasand la o parte, cel putin pentru moment, daca e buna sau proasta viziunea D-lui. Trump, e de notat ca doar republicanii au cautat o viziune noua, democratii mergand pe aceeasi linie. Republicanii, si Dl. Trump, desigur, cauta o cale de comunicare cu Kremlinul, pe cat posibil, pe cat e cu putinta. Pentru ca avem o mare problema in relatia cu Rusia: nu impartasim acelasi set de valori. Cel putin cu actualul regim de la Kremlin. Sigur, acest regim nu va dura o vesnicie. Insa pana la apusul sau, el trebuie erodat pentru a se restabili cat mai repede in Rusia drepturile si libertatile fundamentale ale omului. E mai bine, in acest sens, ca Donald Trump sa aiba contacte cu Rusia, cu Putin, decat sa evite astfel de contacte si sa aiba loc o instrainare care ar conduce la intarirea regimului Putin. De asemenea, trebuie tinut cont ca sunt destule dosare grele: Siria si Orientul Mijlociu, Coreea de Nord, terorismul islamic iar o inrautatire a relatiilor ruso-americane ar turna gaz peste foc. Ganditi-va la ce se intampla in Venzuela, iar lucrurile ar putea degenera intr-o situatie asemanatoare cu ceea ce avem in Siria.

Insa avem nevoie si de o Opozitie inteleapta in SUA. Sper ca democratii sa joace rolul unei astfel de Opozitii. Reactiile lor la adresa lui Trump au fost foarte intransigente. CNN, de exemplu, a comentat mult aspectul juridic al problemelor. Dar ar trebui sa-l comenteze si pe cel politic si sa abordeze reprezentantii republicani, chiar si pe Dl. Trump, cu intrebari despre viziunea de politica externa, in special cea legata de Rusia, intr-un moment in care avem un regim dificil, care ne creeaza probleme, precum cel al D-lui. Putin. Am vazut repreznetanti democrati, spre exemplu Elijah Cummings care l-a criticat cu duritate pe Presedinte insa si la el am observat ignorarea aspectului politic. A nu ignora aspectul politic inseamna ca, intr-o prima etapa, sa te intrebi in ce scop politic se desfasoara o anumita actiune. Spre exemplu: in ce scop politic a fost numit Flynn Consilier pe Chestiuni de Securitate? In schimb am apreciat ca Dl. Cummings apara democratia si-l sustin in acest demers. Intr-adevar, bine ar fi ca America sa arate ca respecta drepturile si libertatile cetatenilor sai pentru a-si mari credibilitatea pe plan international, credibilitatea ca lider al Lumii Libere. Altii din caucusul democrat au fost mult mai rezervati cu privire la impeachement-ul Presedintelui, de exemplu asa mi s-a parut Angus King, senator, fost Guvernator al Statului Maine, un tip care mi s-a parut ca ar fi putut fi un candidat la Presedintie, din partea democratilor, desigur, mai bun decat Hillary. Opozitia ar trebui sa fie inteleapta si constructiva, de aceea si cred ca impeachement-ul nu va fi realizat (decat in situatii exceptionale, speram sa NU fie cazul) nici in cazul unei coabitari a lui Trump cu Partidul Democrat, daca va obtine majoritatea in Congres.

Este de urmarit cum isi va construi Donald Trump politica externa si ce abordari politice va avea fata de Rusia si fata de Vladimir Putin si cum va gestiona si celelalte dosare dificile, in special cele in care si Rusia e implicata. Trebuie spus un lucru: Donald Trump nu se teme de Vladimir Putin sau de Rusia – ca dovada cele 59 de rachete lansate din Mediterana de catre fortele armate americane impotriva lui Bashar al-Assad, ca raspuns ca atacul cu gaz sarin al fortelor lui Assad impotriva propriului sau popor! Rusia a fost pusa atunci in mod clar in inferiritate iar Putin a inceput din nou sa manipuleze pe chestiuni de „pericol extern”. In Siria, America va face tot ce se poate face iar pozitia fata de Bashar al-Assad nu s-a schimbat. In locul unei isterii critice la adresa lui Trump, eu propun sa ne straduim sa facem mai multa analiza, una lucida, corecta. Si sa incercam sa-i acordam credit si incredere, desi sunt niste anchete pe rol, pana la proba contrara, pentru ca anchetele nu au dovedit nimic pana acum.

In ceea ce ne priveste, e clar ca noi trebuie sa avem o relatie foarte buna cu Casa Alba. Insa e de urmarit ce relatii va avea Washingtonul cu Uniunea Europeana si in ce masura ne poate influenta si pe noi, pentru ca Romania e membra UE, ceea ce nu e putin lucru. Donald Trump e la inceput de mandat. Va urma un Summit NATO, deci vom vedea care sunt ideile Presedintelui american. Deocamdata putem face doar speculatii cu privire la politica Presedintelui US fata de UE pentru ca nu stim ce va fi pe 24 septembrie cand vor avea loc alegerile federale in Germania. De vazut aici ce spun sondajele de opinie. A ramas celebra faza cand Donald Trump nu a dorit sa dea mana cu D-na. Cancelar Angela Merkel, semn ca nu a prea fost multumit de prestatia acesteia. De asemenea, cred ca trebuie spus, nu Trump a provocat Brexitul, desi l-a sustinut. Este de vazut cum se vor armoniza pozitiile centriste ale lui Emmanuel Macron cu, spre exemplu, crestin-democratia D-nei. Cancelar Merkel, mai ales daca CDU va castiga alegerile si va da Cancelarul. Iar in acest context cum se va armoniza pozitia Partidului Republican cu ceea ce avem in Europa. Aceeasi problema daca alegerile din Germania vor fi castigate de social-democrati, caz in care, poate, se vor armoniza mult mai usor cu Macron si poate si cu Donald Trump. Se duce un joc politic interesant in Europa, iar UE, mai ales NATO, va trebui sa se armonizeze cumva cu America si cu versatilul ei Presedinte. La Summitul Informal din Malta, din februarie a.c., Donald Tusk, Presedintele Consiliului European, exprima faptul ca: „Evoluțiile de pe scena internațională ne reamintesc cât de importantă este o UE puternică. Cooperarea transatlantică rămâne o prioritate absolută deoarece a fost până acum un pilon esențial al lumii libere. În același timp, știm că în prezent nu avem altă opțiune decât de a ne recâștiga încrederea în forțele proprii.” (subl. mea) – v. mai multe aici. In ceea ce priveste Cooperarea UE in materie de securitate si aparare – de citit mai multe aici. La Reuniunea Informala intre Comitetul Politic si de Securitate (COPS) si Consiliul Nord-Atlantic (NAC) s-a evidentiat urmatorul aspect: „Atât ambasadorii UE, cât și cei ai NATO și-au exprimat voința fermă de a duce parteneriatul UE-NATO mai departe, cu accent pe cooperarea concretă și practică”. Despre Politica Comuna de Securitate si Aparare (CSDP) – aici dar si aici. De unde rezulta ca, desi UE are o politica interna privind securitatea si apararea sa – lucru ce e normal, trebuie sa recunoastem – cooperarea cu NATO, si deci cu SUA, ramane esentiala, „o prioritate absoluta” cum spune Donald Tusk. Deci relatiile dintre SUA si UE sunt cat se poate de stranse si de bune, o garantie pentru asigurarea securitatii tarii noastre. De asemenea s-ar putea, cred, face observatia ca, din punctul de vedere al securitatii, Brexitul nu are o importanta prea mare, pentru ca vorbim, dupa cat cu usurinta se vede, despre o politica comuna de securitate si aparare, in care NATO joaca un rol esential.

Mai 19, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Despre demiterea lui James Comey

Fara indoiala, ceea ce s-a petrecut ieri (marti) in SUA a fost un veritabil soc mai ales pentru opinia publica: demiterea de catre Donald Trump a sefului FBI, James Comey. Uluirea nu s-a datorat faptului in sine – Presedintele SUA are dreptul si autoritatea de a-l demite pe seful FBI – ci pentru ca era in curs o ancheta privind implicarea Rusiei in campania electorala din SUA, pe de o parte si legaturile staffului de campanie a lui Trump cu Rusia, pe de alta parte. Lucru care i-a facut pe unii comentatori sa afirme ca astfel de lucruri „se petrec in non-democratii”. Cu atat mai mult cu cat asa ceva nu s-a mai petrecut in SUA din 20 octombrie 1973 cand Presedintele Nixon l-a demis brusc pe procurorul special Archibald Cox, lucru care a condus la demisia Procurorului General de atunci Elliot Richardson si a numarului doi din Departamentul de Justitie al SUA – US Deputy Attorney General William Ruckelhaus in timpul scandalului Watergate, in ceea ce s-a numit Saturday Night Massacre.

Din cate am inteles, demiterea lui Comey a venit la propunerea Departamentului de Justitie, mai exact a Procurorului General Jeff Sessions, acuzat si el, din cate inteleg, ca ar fi comunicat cu oficiali rusi, si a nr.2, Deputy Attorney General Rod Rosenstein. Tulburator e faptul ca motivul invocat de Donald Trump este felul in care Comey s-a ocupat de investigarea ce o privea pe Hillary Clinton in legatura cu serverul privat de email, desi in campania electorala Trump l-a laudat deschis, in fata intregii natiuni americane, ca sa nu mai spun ca si in fata intregii lumi, pe Comey pentru „curajul” pe care l-a avut!!.

Un alt lucru care a lasat masca opinia publica americana este urmatoarea fraza din comunicatul semnat de Donald Trump (citez din acest articol din The New York Times):

„“While I greatly appreciate you informing me, on three separate occasions, that I am not under investigation, I nevertheless concur with the judgment of the Department of Justice that you are not able to effectively lead the bureau,” Mr. Trump said in a letter to Mr. Comey dated Tuesday. White House officials refused to say anything more about the three occasions Mr. Trump cited.”

incerc sa traduc:

„In timp ce apreciez in cel mai inalt grad faptul ca m-ati informat in trei ocazii separate, ca nu sunt sub investigatie, totusi dau curs judecatii Departamentului de Justitie ca nu sunteti capabil sa conduceti efectiv acest birou”, a spus Dl. Trump intr-o scrisoare datata marti. Oficialii de la Casa Alba au refuzat sa spuna mai mult despre cele trei ocazii citate de Donald Trump.

Interesant este si faptul ca James Comey se afla la Los Angeles, inspectand biroul FBI de acolo si a aflat ca a fost demos DE LA TELEVIZOR!!! 🙂

Fara indoiala ca toata lumea s-a intrebat si se intreaba de ce acum acest lucru. Cu atat mai mult cu cat demiterea lui Comey s-a petrecut in ajunul vizitei ministrului de Extrene rus, Serghei Lavrov, la Casa Alba, invitat fiind de Donald Trump.

Multi comentatori au vazut in comportamentul nixonian a lui Trump de a-l demite pe seful FBI, pe care in campania electorala il lauda, o incercare de musamalizare a scandalului legat de presupusele contacte ale staffului de campanie a lui Trump cu Rusia si amestecul Rusiei in campania electorala de anul trecut.

Lucrurile pot sa stea sau sa nu stea asa. Ar mai fi o explicatie pentru decizia netransparenta a lui Trump…

Gestul lui Trump a fost unul neprevizibil pentru multi, a fost un gest brusc. Astfel de actiuni bruste, chiar socante, se fac – mai ales cand e vorba de servicii secrete – pentru luarea prin surprindere si derutarea adversarului. Pentru ca e foarte clar ca orice serviciu de informatii care actioneaza in plan extern culege informatii nu doar despre politicieni si oficiali, dar si despre sefi ai serviciilor secrete din tara respectiva, spre a avea un tablou cat mai clar al situatiei de securitate din acea tara, dar si pentru a-i identifica punctele slabe.

SUA a fost agresata de Rusia in campania electorala prin atacurile cibernetice ale Kremlinului. Aici a fost o problema de securitate pentru ca nu s-a putut preveni asa ceva, desi era posibil. Pe de alta parte, Comey, numit de Obama in 2013,  era implicat in investigarea nabadaioaselor emailuri ale lui Hillary.  Trebuie, de asemenea, amintite scurgerile de informatii de la Comitetul National al Democratilor din 2016 si implicarea clara a Rusiei in alegerile din 2016 din SUA. Parerea mea este ca James Comey era in vizorul serviciilor de informatii externe ruse de mai multa vreme, rusii il cunosteau destul de bine – nu spun despre Comey ca ar fi tradat in vreun fel, ci doar ca rusii aveau deja destule informatii despre el. Insa asupra lui Donald Trump planeaza anumite suspiciuni si nu pe nedrept. Spre exemplu, numirea lui Michael Flynn in functia de Consilier pe Chestiuni de Securitate, om care a avut legaturi cu Rusia si investigat in acest sens in SUA. Fostul Procuror General, Sally Yates, l-a avertizat pe Trump ca Flynn nu a fost sincer cu privire la legaturle sale cu rusii, dupa care Sally Yates a fost DEMISA!!! Pe de alta parte, Donald Trump a precizat nu doar o singura data, ca vrea relatii bune cu Rusia si ca e bine sa ai relatii bune cu Rusia, nefiind foarte clar ce doreste sa spuna.

Cu toata demiterea lui Comey ancheta privind implicarea Rusiei in alegerile din 2016 va merge in continuare.

Legat de Flynn iata ce spune Trump pe Twitter:

„General Flynn was given the highest security clearance by the Obama Administration – but the Fake News seldom likes talking about that.”

si legat de Sally Yates, tot pe Twitter:

„Ask Sally Yates, under oath, if she knows how classified information got into the newspapers soon after she explained it to W.H. Counsel.”

Iar scandalul cu interferenta Rusiei in alegerile din 2016 din SUA s-a petrecut pe vremea fostei Administratii, cea a lui Barack Obama. Asa stand lucrurile, schimbari se impuneau. Cu atat mai mult cu cat s-au inregistrat in trecut scurgeri de informatii, de exemplu cele prezentate de Wikileaks. O primenire a sistemului american de justitie, cat si a celui de securitate eu cred ca era binevenita, cu atat mai mult cu cat s-au vazut carente in ultimii ani. Insa lucrul acesta ne mai indica ceva: nivelul tensiunilor care sunt la ora actuala pe plan international, destul de ridicat in momentul actual.

Interesant este ca un purtator de cuvant al Casei Albe, Sarah Huckabee Sanders, afirma ca Donald Trump isi pierduse din 2016 increderea in Comey. Iar James Comey, cu doar cateva zile inainte de a fi demis, ceruse suplimentarea semnficicativa a resurselor pentru investigatia care are ca obiect amestecul Rusiei in alegerile din SUA. Poate nu lipsit de semnificatie e si faptul ca Donald Trump declara ca a avut discutii „foarte bune” cu seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, iar acesta din urma a declarat ca „Acum, dialogul nostru este liber de ideologizarea caracteristică Administraţiei Barack Obama. Administraţia Trump, preşedintele însuşi, secretarul de Stat, m-am convins încă o dată astăzi, sunt oameni de acţiune” iar despre situatia din SUA Lavrov a zis: „Cred că politicienii afectează sistemul prezidenţial din Statele Unite încercând să pretindă că cineva controlează America din străinătate”. Parerea mea este ca Donald Trump impreuna cu echipa sa si oamenii sai de incredere incearca sa regandeasca strategia referitoare la abordarea Rusiei intr-un context politic in care regimul de la Kremlin devine tot ma autoritarist si ostil atat NATO cat si Uniunii Europene. Poate e prematur sa spunem ca a ajuns la definitivarea acestei strategii, poate ca ea se creeaza si din mers, cum se spune. Insa e cert, cred eu, ca dupa esecul fostei Administratii de la Casa Alba, problemele acutizandu-se, trebuie incercata o alta abordare, tinand cont ca avem cel putin doua focare mari de conflict: Siria si Coreea de Nord, dar am putea sa-l punem si pe al treilea care deocamdata nu e atat de stringent, dar are o mare importanta: Ucraina si, legat de aceasta, Crimeea. Donald Trump a facut tot felul de afirmatii in campania electorala, dupa care le-a negat cu tot atata naturala usurinta. De exemplu, ca „NATO e o organizatie obsoleta”, dupa care, la numai cateva luni distanta a venit negarea: „NATO nu mai e o organizatie obsoleta”. A pretins ca Japonia si Coreea de Sud sa plateasca Statelor Unite serviciile privind asigurarea securitatii in regiune – acum nici vorba de asa ceva, ba DIMPOTRIVA!! Lucrul acesta il face pe Trump dificil pentru adversari, iar aliatilor acest stil de trecere naturala de la ceva la opusul lui, aceasta, sa-i spunem asa, instabilitate, le creeaza nervozitate. Insa Trump nu va lasa nici NATO si nici Uniunea Europeana. Rusii nu-si fac iluzii.

Recpmand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Mai 10, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Felicitari D-lui. Macron!

Dupa cum anunta sondajele de opinie, Emmanuel Macron a castigat alegerile prezidentiale din Franta, obtinand 65,5% din voturi fata de Marine Le Pen cu 34,5%, in conditiile in care rata absenteismului a fost fost cea mai mare din 1969 incoace si, de asemenea, s-au inregistrat un record de buletine albe si nule – nici pentru Macron si nici pentru Marine Le Pen (in jur de 12%). De citit mai mult ce transmit Le Figaro – aici si Le Monde – aici. In privinta participarii la vot, Le Monde titra:

Présidentielle 2017 : abstention record pour un second tour depuis l’élection de 1969

A 19 h 15, l’abstention pour le second tour de l’élection présidentielle, dimanche 7 mai, est estimée à 25,3 %, soit une participation de 74,7 %, selon une estimation Ipsos-Sopra Steria pour France Télévisions, Radio France LCP-Public Sénat, RFI-France 24, Le Point et Le Monde. Il s’agit de la plus forte abstention pour un second tour depuis l’élection présidentielle de 1969. C’est également la première fois depuis 1969 que la participation du second tour est plus faible qu’au premier.”

A fost o victorie previzibila. Dar importanta ei consta in faptul ca a fost un vot impotriva extremei drepte, pe de o parte, si un vot pro european pe de alta parte. Theresa May „l-a felicitat calduros” pe Macron si „asteapta cu nerandare sa lucreze impreuna cu el”.Iata ce titreaza Le Monde:

Theresa May „félicite chaleureusement” Emmanuel Macron

La première ministre britannique Theresa May „félicite chaleureusement” le candidat d’En marche ! pour sa victoire, a déclaré un porte-parole de Mme May.

La France est l’un de nos plus proches alliés et nous nous réjouissons de travailler avec le nouveau président sur un large éventail de priorités communes.”

Un mesaj similar l-a dat si Donald Trump:

Donald Trump : „Je suis très impatient de travailler avec Emmanuel Macron”

Le président des Etats-Unis a publié un message de félicitations à Emmanuel Macron sur son compte Twitter.
Félicitations à Emmanuel Macron pour sa grande victoire aujourd’hui comme prochain président de la France. Je suis très impatient de travailler avec lui !”

E o victorie istorica care arata si soliditatea politica a Proiectului European: fortele politice extremiste, eurosceptice n-au avut castig de cauza nici in Olanda si nici in Franta. E adevarat, in Franta urmeaza alegerile legislative, dar e destul de putin probabil ca Frontul National sa le poata castiga, dupa ce candidata sa la presedintia Frantei a pierdut la un scor clar alegerile prezidentiale.

Insa Frontul National devine o principala, daca nu chiar principala forta politica de Opozitie. Marine Le Pen a anuntat „transformarea profunda” a Frontului National, insa Jean-Marie Le Pen a facut precizarea ca aceasta chestiune depinde de Congres – el nu vrea ca numele „Frontul National” sa dispara asa, pur si simplu. Pentru el, rezultatul fiicei sale este o „deceptie” si considera ca pozitia Marinei Le Pen fata de Europa este „responsabila de infrangerea sa”. In orice caz, Frontul National nu trebuie subestimat, avand sansa a doua la alegerile legislative. Ramane de vazut ce va face atat Stanga cat si Dreapta in vederea alegerilor ce urmeaza in iunie. De asemenea, trebuie sa-l luam in considerare si pe Jean-Luc Melenchon (comunist) cu al sau Partid de Stanga si La France insoumise – miscarea sa politica. La Centru-Dreapta avem Les Républicains, partid nou care provine din UMP, membru PPE, iar la Centru-Stanga avem, desigur, Partidul Socialist Francez. Cam acestea ar fi principalele forte care intra in lupta pentru legislative. Fara indoiala, elaborarea strategiei pentru alegerile din iunie incepe sa fie facuta chiar din clipa asta. Cu toate acestea este prematur sa ne pronuntam in vreun fel. Putem judeca totusi dupa rezultatele obtinute de candidati la prezidentiale, dar mi-e teama ca aceasta abordare sa nu reprezinte altceva decat o aproximatie grosiera. Se anunta o lupta politica interesanta in care fiecare partid va cauta sa obtina cat mai multe voturi. En marche!, partidul D-lui. Macron, trebuie – cel putin in acest moment – sa-l creditam cu prima sansa.  Frontul National imi pare a fi foarte ambitios. Marine Le Pen, la fel. Cred ca nu trebuie subestimate alegerile legislative. Sunt la fel de importante ca si cele prezidentiale. Fara indoiala, strategiile partidelor aflate in competitie se vor clarifica in perioada urmatoare care, cred, va aduce si schimbari importante in interiorul partidelor. Lupta e in desfasurare. Daca am crede ca s-a incheiat mi-e teama ca ne inselam… Benoit Hamon pledeaza pentru unitatea Stangii si pentru un „maximum de candidaturi”. Iata ce spune Jean-Luc Melenchon (tot dupa Le Monde):

Jean-Luc Mélenchon appelle ceux qui ont voté pour lui au premier tour à se mobiliser pour les législatives

Le programme du nouveau monarque présidentiel est connu. C’est la guerre contre les acquis sociaux du pays et l’irresponsabilité écologique. Nous n’y sommes condamnés. Les élections législatives doivent montrer qu’apèrs un vote de refus et de peur, le moment est venu d’un choix positif, le choix de l’avenir en commun. J’appelle les 7 millions de personnes qui se sont regroupées autour du programme pour lequel j’ai été le candidat à se mobiliser et à rester unies, qu’elles aient voté ou non pour M. Macron.
Fédérez-vous si vous vous reconnaissez dans l’humanisme écologique et social de notre temps, dont je m’efforce d’être le porte parole. Les gens, ne lâchez rien, ne renoncez à rien.
A notre appel, le 18 juin, notre résistance peut gagner la bataille. Et je vais m’y employer avec vous de toutes mes énergies.”

Dar iata un punct de vedere care mi s-a parut interesant:

Valérie Pécresse, présidente LR du conseil régional d’Ile-de-France, réagit auprès de l’AFP à la victoire d’Emmanuel Macron, estimant que la droite et le centre, qui peuvent „gagner” les élections législatives de juin, ne doivent „pas laisser Emmanuel Macron seul face aux extrêmes”.

Le candidat d’En marche! doit sa victoire „à la volonté de millions de Français de faire barrage à l’extrême droite et non à une adhésion à son projet”, a-t-elle également déclaré dans un communiqué, ajoutant que „le clivage droite-gauche n’est pas mort”.

„Macron nu trebuie lasat singur in fata extremelor” – asta cam asa e… Observati, spre exemplu, ce hotarat e si cu ce vigoare vorbeste Melenchon…

Discursul lui Macron a fost unul clasic: moralizarea vietii publice, vitalizarea democratiei, un salut adresat Presedintelui Hollande, va lupta „cu toate fortele contra divizarii ce mineaza societatea franceza”, lupta impotriva terorismului, de prim rang, atat pe plan intern cat si international, speranta increderii regasite, va apara „intersele vitale si imaginea Frantei”, va „apara Europa, civilizatia noastra care e in joc, felul nostru de a fi liberi”. Asteptam sa vedem cum va decurge dialogul cu Angela Merkel.

Se anunta o perioada interesanta in care toate fortele politice din Franta incep pregatirea pentru alegerile legislative. E de presupus ca extremele, care n-au obtinut un scor slab la aceste alegeri, vor cauta din toate puterile sa obtina un scor si mai bun la legislative. Trebuie sa vedem o replica pe masura, adica foarte buna, a partidelor de centru-stanga si centru-dreapta si speram sa se mobilizeze mult mai bine decat au facut-o acum.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Mai 7, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre ce ne invata Rusia…

Am aflat zilele trecute cu stupoare de atentatul care a avut loc asupra liderului Opozitiei din Rusia, Dl. Alexei Navalnai: cineva i-a aruncat cu vopsea in fata!!

Ca acum sa citesc iarasi cu stupoare despre faptul ca s-au efectuat peste 100 de arestari la manifestatiile impotriva Presedintelui Putin.

Bineinteles, in asemenea conditii si cu un astfel de regim politic Rusia nu poate fi o tara atragatoare. Incepe sa semene cu Republica Populara Chineza, daca nu cumva, la ora actuala, e chiar mai rau decat acolo!!

Observati cat dispret fata de democratie si fata de drepturile si libertatile fundamentale ale omului!! Si chiar dispret fata de propriul popor la un regim ce devine din ce in ce mai ostil Occidentului.

Lectia pe care ne-o da Rusia este aceea legata de ce se poate intampla cand cetatenii dau Statului o prea mare Putere. Si multi, trebuie sa recunoastem, au votat cu acest nostalgic sovietic, Vladimir Putin, si cu partidul sau, Rusia Unita. Numai daca luam Duma de Stat, din 450 de locuri 342 sunt ocupate de partidul Rusia Unita (76%). Si uitati-va ce se intampla: se restrange libertatea individului, i se iau din drepturi. E un caz foarte interesant, ca la manualul de Stiinte Politice. Asta inseamna si se intampla cand dam Statului o Putere prea mare, cand il lasam sa ne impoziteze cum vrea si oricat de mult, cand cetatenii isi pun cea mai mare incredere in Stat s.a. de genul asta care exalta Statul in detrimentul Individului.

Este uluitor sa vezi cata brutalitate din partea Puterii la adresa Opozitiei si nu se poate sa nu te intrebi de ce asa… Insa actuala Putere de la Kremlin, Putin si partidul sau, Rusia Unita, asa concep, din pacate, lupta politica interna. Sub Putin, Rusia a scazut din punctul de vedere al gradului de civilizatie si civilitate, viata, in general vorbind, degradandu-se in Rusia. A fost facut un sondaj in 2011 si mai mult de 1/3 au caracterizat partidul Rusia Unita drept „un partid de escroci si hoti”. In august 2016, unul din liderii Opozitiei, Dl. Ilia Iașin, a realizat un raport cu titlul „Partidul Criminal din Rusia”, unde declara ca Rusia Unita a devenit intr-un mod esential un instrument pentru legitimarea politica a crimei organizate. Deci iata cine conduce Rusia si in ce chip. Strivind liberalismul si democratia liberala, sufocand cetatenii impreuna cu drepturile si libertatile lor fundamentale. E de ajuns sa privim la cat e de persecutata Opozitia in Rusia – e incredibil!!

Si cand te gandesti ca cei care conduc Rusia sunt o gasca de gangsteri!!

Aprilie 30, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ce nu inteleg la Coreea de Nord…

Romania Libera

VIDEO. Peninsula Coreea, în alertă de război. Rex Tillerson, la Consiliul de securitate al ONU: Statele Unite sunt pregătite să intervină militar împotriva Coreei de Nord, dacă diplomaţia va eşua. Rusia anunță că „utilizarea forței este inacceptabilă” | INFOGRAFIC

Se arata, printre altele, ca:

Statele Unite ale Americi vorcere, vineri, Consiliului de Securitate ONU să adopte noi sancţiuni economice contra Coreei de Nord, în contextul riscurilor nucleare şi balistice generate de regimul Kim Jong-un, relatează Associated Press. 

În acest context, secretatul de stat Rex Tillerson a cerut comunității internaţionale să amplifice presiunile asupra Coreei de Nord, avertizând că eşecul acestui demers ar putea fi „catastrofal” şi subliniind că Statele Unite sunt pregătite să intervină militar împotriva regimului de la Phenian.

„Toate opţiunile de reacţie la viitoare provocări trebuie să rămână disponibile. Acţiunile diplomatice şi financiare vor fi susţinute de intenţia contracarării agresiunii nord-coreene printr-o acţiune militară, dacă va fi necesar”, a atras atenţia Rex Tillerson, citat de CNN.

La rândul său, preşedintele SUA, Donald Trump, a afirmat că preferă o soluţie diplomatică la criza nord-coreeană, avertizând însă că există şi riscul unui „conflict major”. „Există şi şanse să ajungem la un conflict major cu Coreea de Nord, absolut. Ne-ar plăcea să rezolvăm lucrurile diplomatic, dar este foarte dificil”, a spus Donald Trump într-un interviu acordat agenţiei Reuters.

Donald Trump a explicat că porneşte de la premisa că preşedintele nord-coreean, Kim Jong-Un, este raţional, observând însă că a preluat conducerea naţiunii fiind foarte tânăr.

„Avea 27 de ani. Tatăl lui a murit, a preluat conducerea regimului. Orice s-ar spune, acest lucru nu este uşor, mai ales la acea vârstă. Nu vreau să îi acord credit, nici să îl discreditez, eu spun doar că este ceva foarte dificil. Dacă este sau nu raţional, nu ştiu. Eu sper că este raţional”, a subliniat Trump.

De cealaltă parte, Rusia anunță că utilizarea forţei împotriva Coreei de Nord va fi „total inacceptabilă”. Avertizarea a fost făcută vineri seară de Administraţia Vladimir Putin, în contextul în care Statele Unite au evocat posibilitatea unei intervenţii militare.

Utilizarea forţei va fi total inacceptabilă„, a declarat Ghennadi Gatilov, adjunct al ministrului rus de Externe.

„Atitudinea beligerantă şi demonstraţiile de forţă au generat o situaţie în care întreaga lume se întreabă acum serios dacă va fi sau nu un război. Un pas prost-gândit sau interpretat greşit ar putea avea consecinţe groaznice şi lamentabile”, a spus Gatilov în Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite.



Cei o sută de senatori americani au participat miercuri seara în Clădirea Eisenhower de lângă Casa Albă la o reuniune de informare excepțională despre Coreea de Nord, în prezența șefilor militari, ai serviciilor de informații și ai diplomației.

Briefingul a fost condus de șeful Pentagonului, James Mattis, secretarul de Stat, Rex Tillerson, directorul serviciilor americane de informații, Dan Coats, și de generalul Joseph Dunford, șeful Statului Major Interarme.

Cei o sută de senatori americani au participat miercuri seara în Clădirea Eisenhower de lângă Casa Albă la o reuniune de informare excepțională despre Coreea de Nord, în prezența șefilor militari, ai serviciilor de informații și ai diplomației.

Briefingul a fost condus de șeful Pentagonului, James Mattis, secretarul de Stat, Rex Tillerson, directorul serviciilor americane de informații, Dan Coats, și de generalul Joseph Dunford, șeful Statului Major Interarme.

Ședință secretă

Senatorii și reprezentanții Administrației Trump au discutat, cu ușile închise, despre răspunsul pe care SUA trebuie să-l dea regimului stalinist din Coreea Nord, pe fondul tensiunilor provocate de testele nucleare și balistice. Răspunsul SUA trebuie să aibă trei dimensiuni: economică, diplomatică, și, nu în ultimul rând, militară.

Secretarul de Stat, Rex Tillerson, secretarul Apărării, James Mattis şi directorul serviciilor naţionale de informaţii au descris Coreea de Nord ca fiind „o ameninţare urgentă la adresa securităţii naţionale şi o prioritate în plan politic extern”.

Președintele Donald Trump a ordonat în urmă cu două săptămâni grupului de luptă al portavionului USS Carl Vinson sa navigheze spre peninsula Coreea, ca răspuns față de continuarea regimului de face teste balistice și nucleare, în ciuda repetatelor atenționări din partea comunității internaționale, ceea ce a dus la exarcebarea tensiunilor dintre Phenian și Washington.

Grupul USS Carl Vinson, însoțit și de două distrugătoare japoneze, Samidare și Ashigara, se află în apropiere de peninsula coreeană. Submarinul nuclear USS Michigan, cu 150 de rachete Tomahawk, a acostat deja în Coreea de Sud, unde se desfășoară și scutul antirachetă american THAAD.

Phenianul amenință că va scufunda „animalul scârbos”

Coreea de Nord a amenințat că va scufunda navele japoneze și portavionul USS Carl Vinson, pe care l-a comparat, conform limbajului „mitic” folosit de regim, cu „un animal scârbos”, care trebuie distrus cu o singură lovitură, pentru a demonstra uriașa forță militară a țării. Phenianul a sărbătorit marți 85 de ani de la fondarea Armatei Poporului Coreean, dar s-a abținut de la testarea nucleară anunțată, făcând doar un spectacol „grandios” de artilerie.

Secretarul american de Stat, Rex Tillerson, va condce, azi, o întâlnire ministerială a Consiliului de Securitate al ONU, în care se vor propune măsuri mai dure pentru Coreea de Nord, ce ar putea include embargo asupra petrolului, interzicerea companiei aeriene de stat, interceptarea vapoarelor de tip cargo şi sancţionarea băncilor chinezeşti sau a altora, care colaborează cu Phenianul. Însă pentru ca aceste măsuri să fie eficiente, este nevoie de sprijinul deplin al Chinei. Beijingul a cerut însă SUA să-și retragă scutul antirachetă și își întărește prezența navală în Marea Chinei de Sud. Aviația militară chineză se află în stare de alertă de luptă.

Moscova, Beijing comasează trupe la graniță

Și Moscova comasează trupe la granița, de 18 kilometri, cu Koreea de Nord. Trei trenuri transportând echipament militar greu au fost filmate în timp ce se deplasau în zona Vladivostok. Alte imagini arată elicoptere militare rusești și trupe îndreptându-se spre graniță.

Purtătorul de cuvânt al președintelui Putin, Dmitri Peskov, a refuzat să facă precizări despre aceste mișcări militare, argumentând că „desfășurările de trupe nu sunt chestiuni publice”. „Fiecare țară răspunde la schimbările din situația internațională în așa fel, încât să își asigure propria securitate”, a declarat Peskov.

Tensiunea rămâne maximă în regiune, cu Japonia care și-a pus armata în stare de alertă de război.”

Mediafax

Shinzo Abe, premierul Japoniei: Testul balistic nord-coreean reprezintă o gravă ameninţare la adresa Japoniei

Decizia Coreei de Nord de a efectua un test balistic reprezintă o gravă ameninţare la adresa Japoniei, a declarat sâmbătă premierul japonez, Shinzo Abe, solicitând SUA şi Chine să menţină presiunea asupra Phenianului, informează Reuters.

Shinzo Abe a îndemnat anterior Phenianul să evite orice acţiune care ar putea fi percepută drept provocatoare de alte ţări.

”În pofida avertizărilor emise de comunitatea internaţională, Coreea de Nord a efectuat sâmbătă un test balistic. Aceasta este o gravă ameninţare la adresa ţării noastre. Este pur şi simplu inacceptabil. Condamnăm asemenea acte”, a spus Abe reporterilor.

Preşedintele SUA, Donald Trump, a reacţionat, sâmbătă, pe Twitter, la lansarea rachetei testate de Coreea de Nord, afirmând că regimul de la Phenian a arătat lipsă de respect faţă de dorinţele Chinei. Acesta a afirmat că există posibilitatea unui conflict major cu statul nord-coreean.

Rusia şi China au avertizat la rândul lor împotriva folosirii forţei militare.

Incidentul intervine în contextul în care Consiliul de Securitate ONU tocmai a analizat cazul Coreei de Nord. Administraţia de la Washington a cerut intensificarea presiunilor internaţionale asupra regimului stalinist de la Phenian. Secretarul de Stat american, Rex Tillerson, a explicat că, în cazul în care presiunile diplomatice vor eşua, armata SUA este pregătită să intervină militar.

„Toate opţiunile de reacţie la viitoare provocări trebuie să rămână disponibile. Acţiunile diplomatice şi financiare vor fi susţinute de intenţia contracarării agresiunii nord-coreene printr-o acţiune militară, dacă va fi necesar”, a atras atenţia Rex Tillerson.”

In primul rand as spune ca in regiunea respectiva e un dezechilibru nuclear evident: avem doua tari – mari puteri – China si Rusia, posesoare de arme nucleare, la care adaugam Coreea de Nord si doua tari Coreea de Sud si Japonia care nu posed armament nuclear, dar ambele sunt amenitate de Coreea de Nord.

Pana acum, din 1953 incoace, din partea Chinei si Rusiei nu au fost probleme in regiune. Nici din partea Coreii de Nord n-au fost probleme, nici pe vremea lui Kim Il-sung si nici pe vremea lui Kim Jong-il, desi cel din urma a aratat o oarecare agresivitate fata de Coreea de Sud.

Greu de inteles de ce actualul lider stalinist de la Phenian, Kim Jong-un, duce o politica atat de belicoasa fata de vecinii sai – Coreea de Nord si Japonia – dar si fata de SUA: declaratii amenintatoare, comportament agresiv, teste cu rachete balistice indreptate impotriva Coreii de Sud si Japoniei si chiar impotriva SUA, program de constructie a armelor nucleare. Greu de inteles pentru ce o astfel de politica de parca ar vrea sa forteze un razboi in regiune prin riposta SUA si a aliatilor sai.

Al doilea lucru ce trebuie remarcat este pozitionarea „pacifista” a Chinei si Rusiei, impotriva folosirii fortei de catre SUA, ca si cum Coreea de Nord ar fi o tara pasnica, o tara care nu ameninta pe nimeni. Or, Coreea de Nord nu mai demult o tara pasnica, o tara care sa promoveze pacea in lume. Evident ca cererea Pekinului ca SUA sa-si retraga scutul antiracheta e una cat se poate de naiva in actualul context atat de ingrijorator si tensionat.

Un razboi poate izbucni. Insa e greu de inteles de ce Coreea de Nord doreste sa-l provoace… SUA nu va ataca Coreea de Nord decat in caz de necesitate. Rex Tillerson a evidentiat faptul ca amenintarile nucleare la adresa Coreei de Sud si Japoniei efectuate de regimul stalinist de la Phenian „sunt reale”.

Pe de alta parte, declaratiile „pacifiste” ale Chinei si Rusiei ar putea fi interpretate ca o posibila implicare intr-un razboi in fata unui atac justificat din partea SUA. Rusii au masat armata la granita de nord cu Coreea de Nord. Totusi, nu e clar daca se vor implica in razboi, atat Rusia cat si China. Cred ca, mai degraba, se tem de un conflict major la granita lor…

Insa chestiunea se pune asupra liderului nord-coreean, Kim Jong-un, un lider tanar, dar nu cred ca tineretea e cauza, desi s-ar putea… Un lider, oricat de optimist ar fi, actioneaza, ia decizii pe baza informatiilor primite. Toata aceasta atitudine extrem de belicoasa si extrem de optimista – „vom distruge animalul scarbos” – ce are la baza? Greu de spus in ce masura e informat corect Kim Jong-un… Obama a cautat sa-i intinda o mana, desi indirect, dar el a refuzat-o. Evident, la varsta pe care o are, 33 de ani, nu se poate vorbi de experienta. Cu atat mai mult o actiune abila de dezinformare ar putea avea sanse de succes.

O alta explicatie ar consta in faptul ca regimul politic de la Phenian este unul de teroare. Kim Jong-un e lider suprem – s-ar putea ca cei de pe langa el sa nu aiba curajul sa-i spuna adevarul – in regimurile dictatoriale se intampla. Coreea de Nord nu avea nevoie sa forteze lucrurile spre un razboi. De ce o face?

Liderul nord-coreean nu a intreprins nicio actiune diplomatica vizibila pe plan international pentru a convinge ca programul sau de constructie a armamantului nuclear e destinat unor scopuri defensive. Dar, de asemenea, ar trebui spus ca nu exista vreo amenintare vizibila la adresa Coreii de Nord. Coreea de Sud sau Japonia nu amenintau Coreea de Nord. Nivelul de alerta a fost marit odata cu inceperea programului nuclear de catre regimul de la Phenian, care nu s-a obosit in niciun fel sa-l explice. Dar a fost numai atat: ridicarea nivelului de alerta din partea SUA si a aliatilor sai.

Iata ce spune Donlad Trump:

Donald Trump: Coreea de Nord, lipsă de respect faţă de dorinţele Chinei când a lansat o rachetă. Rău!

Preşedintele SUA, Donald Trump, a reacţionat, sâmbătă, pe Twitter, la lansarea rachetei testate de Coreea de Nord, afirmând că regimul de la Phenian a arătat lipsă de respect faţă de dorinţele Chinei şi că apreciind că ceea ce a făcut este „rău”.

„Coreea de Nord a arătat lipsă de respect faţă de dorinţele Chinei şi faţă de foarte respectatul său preşedinte când a lansat azi o rachetă, deşi fără succes. Rău!”, a scris preşedintele SUA, Donald Trump, pe Twitter.

Armata nord-coreeană a efectuat, sâmbătă dimineaţă (în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă, ora României), un test balistic, care pare să fi eşuat, anunţă surse citate de agenţia sud-coreeană Yonhap şi de postul american NBC.

„Coreea de Nord a lansat o rachetă neidentificată dintr-un poligon situat în zona Bukchang, în provincia Pyeongannam-do”, au declarat surse militare sud-coreene citate agenţia Yonhap.

Un oficial american a confirmat efectuarea unui test balistic de către Coreea de Nord, precizând, conform postului NBC, că acesta pare să fi eşuat.

Potrivit unui alt oficial american, citat de ABC News, racheta a parcurs 35-40 de kilometri şi a căzut în Marea Japoniei. Conform evaluărilor preliminare, este vorba de o rachetă de tip KN-17, lansată de pe o platformă mobilă. Se pare că racheta s-a prăbuşit în mare la câteva minute după lansare.

Comandamentul american din regiunea Pacific a transmis că este „la curent cu evenimentul”, fără a oferi detalii.

Incidentul intervine în contextul în care Consiliul de Securitate ONU tocmai a analizat cazul Coreei de Nord. Administraţia de la Washington a cerut intensificarea presiunilor internaţionale asupra regimului stalinist de la Phenian. Secretarul de Stat american, Rex Tillerson, a explicat că, în cazul în care presiunile diplomatice vor eşua, armata SUA este pregătită să intervină militar. „Toate opţiunile de reacţie la viitoare provocări trebuie să rămână disponibile. Acţiunile diplomatice şi financiare vor fi susţinute de intenţia contracarării agresiunii nord-coreene printr-o acţiune militară, dacă va fi necesar”, a atras atenţia Rex Tillerson.

Însă Rusia a avertizat că o intervenţie militară împotriva Coreei de Nord este „total inacceptabilă”.

La rândul său, China a transmis că nu poate soluţiona singură criza nord-coreeană.

Preşedintele SUA, Donald Trump, a afirmat că preferă o soluţie diplomatică la criza nord-coreeană, avertizând însă că există şi riscul unui „conflict major”. „Există şi şanse să ajungem la un conflict major cu Coreea de Nord, absolut. Ne-ar plăcea să rezolvăm lucrurile diplomatic, dar este foarte dificil”, a spus Donald Trump într-un interviu acordat agenţiei Reuters. Liderul de la Casa Albă a explicat că porneşte de la premisa că preşedintele nord-coreean, Kim Jong-Un, este raţional, observând însă că a preluat conducerea naţiunii fiind foarte tânăr. „Avea 27 de ani. Tatăl lui a murit, a preluat conducerea regimului. Orice s-ar spune, acest lucru nu este uşor, mai ales la acea vârstă. Nu vreau să îi acord credit, nici să îl discreditez, eu spun doar că este ceva foarte dificil. Dacă este sau nu raţional, nu ştiu. Eu sper că este raţional”, a subliniat Trump.

Regimul Kim Jong-Un a semnalat că ar putea efectua noi teste balistice şi nucleare. Administraţia Donald Trump a avertizat că ar putea interveni militar pentru contracararea acestor ameninţări, situaţie care ar putea genera un conflict militar regional.”

Daca ar fi sa facem o comparatie din punct de vedere strategic fata de Razboiul din Coreea din perioada 1950-1953, ar trebui sa spunem ca acum superioritatea militara americana e net superioara, fara dubii, fata de cea a Rusiei si a Chinei si, bineinteles, fata de cea a Coreii de Nord. Si in anii ’50 America detinea superioritatea, dar nu la modul atat de clar ca astazi. URSS avea, la randul ei, bomba atomica si suficiente resurse militare pentru a contracara SUA. China putea mobiliza o armata numeroasa. Insa acum tehnologia americana e indiscutabil superioara si lucrul asta face diferenta. De asemenea, China nu se afla in ipostaza de stat ostil fata de SUA, cum era atunci iar comunismul s-a prabusit in Europa de Est si Rusia (fosta URSS), asa ca nici Rusia si nici Vladimir Putin nu se afla in pozitia in care se aflau atunci URSS si Stalin. De aici rezulta faptul ca atat China cat si Rusia nu au cum sa sustina eficace regimul lui Kim Jong-un si nici nu cred ca-si doresc asta. Spre deosebire de Bashar al-Assad, Kim nu e omul Kremlinului. Phenianul e izolat pe plan international, ceea ce reprezinta, fara indoiala o carenta de ordin strategic a Coreii de Nord. Ar mai trebui precizat ca Programul Nuclear al Coreii de Nord a fost trasat inca din 1962, dar atat China cat si Rusia au refuzat a acorda ajutor Coreii de Nord in dezvoltarea armelor de distrugere in masa. Despre 2017 in Coreea de Nord va sugerez sa cititi aici. De asemenea, un articol foarte interesant semnat de Alexandru Grumaz in Adevarul – aici. Din ceea ce spune Alexandru Grumaz rezulta ca ne indreptam spre o confruntare, cu riscurile pe care le si mentioneaza in articolul sau. Strategic vorbind, chestiunea care se impune in discutie este de a opri regimul de la Phenian pana nu e prea tarziu. Dezvoltarea capacitatilor militare nucleare de catre un regim belicos si imprevizibil, cum e cel de la Phenian, va ingreuna situatia si va spori incertitudinile si amenintarile si ar putea determina chiar si actiunea acestuia. Regimul stalinist de la Phenian nu da semne ca ar dori vreo negociere sau o abordare pe cale diplomatica a situatiei si nici nu cred ca o va face. Insa un atac din partea SUA si al aliatilor trebuie mai intai sa tina cont de diminuarea la maximum posibil a riscurilor determinate de un raspuns nord-coreean, de pilda un atac asupra centralelor nucleare ale Coreii de Sud, peste 30 la numar.

Fara indoiala, o decizie din partea SUA se va lua pe baza informarilor date de serviciile secrete. Oficialii americani vorbesc despre „riscuri reale”, cum a facut-o Dl. Tillerson. Descurajarea Coreii de Nord este o componenta strategica esentiala. Chestiunea e ca, dupa parerea mea, lucrurile se pot precipita in masura in care situatia din zona continua sa se degradeze. Pentru ca in felul acesta se va ajunge la un punct critic.

SUA si Aliatii sai trebuie sa fie pregatiti in orice situatie.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Aprilie 29, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

Vom ajunge sa-l regretam pe Victor Ponta? Pe cine vom ajunge sa mai regretam?

Zilele trecute Dl. Grindeanu anunta, de la masa de lucru, prin intermediul televiziunilor de stiri, cat de bine merge economia romaneasca: veniturile la buget au crescut, avem si excedent bugetar, somajul e la un minim istoric s.a. de genul asta.

Dar, oare, asa stau lucrurile? Cel mai grav lucru ar fi – spun ar fi pentru nu indraznesc sa spun „este” – ca Guvernul sa ascunda situatia economica reala a tarii. Chiar nu vreau sa cred ca Guvernul ne minte!

Totusi, trebuie luat aminte si la ce spun analistii economici. Iata ce spune Florin Citu in doua postari pe FaceBook:

Prima:

„Colectarea TVA mai mica in 2017

Trimestrul I 2017 arata o colectare mult mai slaba a TVA fata de perioada similara a lui 2016. Asta se intampla desi guvernul spune ca economia „duduie”. Pentru a ascunde acest lucru, guvernul a decis sa ramburseze sume mult mai mici din TVA. Adica sa arunce costul tot pe sectorul privat. In martie a rambursat cu 1 miliard de lei mai putin. In primul trimestru 2017 rambursarile TVA sunt mai mici cu aproximativ 40% fata de perioada similara a lui 2016.

Sursa : ANAF, MFP si calcule proprii.

#romaniitrebuiesastie

No automatic alt text available.

A doua:

„ISD au scazut…

Investitiile straine directe au scazut in primele 2 luni ale lui 2017 fata de perioada similara a anului trecut (sursa- BNR).

Nu este o surpriza pentru cei care traiesc in economia reala. In plus,Moddy’s a redus perspectivele economiei de la pozitiv la stabil (desi eu zic putea foarte usor sa treaca la negativ).

Moody’s :In December 2015, the positive outlook on the ratings of Romania were based upon the expectation that the improvement of fiscal and debt metrics would be sustained, and the vulnerability of the economy to external shocks would be reduced. Those assumptions are not supported by the economic and fiscal trends observed since then or by those expected going forward.

Image may contain: text

Si acum sa vedem ce spune Moody’s:
HotNews

Moody’s a inrautatit perspectiva Romaniei de la pozitiv la stabil, mentinand insa ratingul Baa3. Vezi in text argumentele detaliate ale analistilor agentiei de rating

„Pe de alta parte, Moody’s a reconfirmat ratingul Baa3 al Romaniei pentru datoria pe termen lung si perspectiva stabila acordata de catre celelalte agentii de rating, informeaza Ministerul Finantelor Publice.
„Cresterea economica sustenabila, imbunatatirea cadrului institutional si continuarea reformelor structurale, precum si nivelul scazut al datoriei publice, vor contribui la imbunatatirea in viitor a ratingului de tara”, a afirmat Viorel Stefan, ministrul Finantelor Publice.

Ce mai arta comunicatul Moody`s:

  • Agenda de relaxare fiscala a guvernului si cresterea ponderii datoriei publice in PIB indica faptul ca Romania nu a profitat de conditiile macroeconomice si financiare favorabile pentru a-si aduce datoria publica intr-o traiectorie clar descendenta si in vederea restabilirii tampoanelor fiscale diminuate ca urmare a crizei
  • Dupa sase ani in care deficitul bugetar a scazut de la mai mult de 9% din PIB in 2009 la sub 1% din PIB in 2015, finantele publice din Romania au trecut printr-un punct de inflexiune si se asteapta ca acestea sa continue sa se deterioreze in urmatorii ani
  • se asteapta ca stocul datoriei publice sa depaseasca 45% pana in 2021, fata de 38,0% la sfarsitul anului 2015 si 12,7% in 2007. O astfel de deteriorare ar face Romania mai susceptibila la agravarea conditiilor de pe piata externa.
  •  Desi ne asteptam in continuare la o crestere puternica a PIB-ului real pe termen mediu (cresterea PIB a fost de 4,8% in 2016 si se preconizeaza a fi de 4,0% in 2017 si de 3,5% in 2018), actualul ritm de crestere nu este sustenabil si este supraevaluat
  • Potentialul de crestere pe termen lung al Romaniei este de putin peste 3%, insa ramane mult mai mic decat cel de dinaintea crizei.
  • Si mai important este ca acest potential ramane limitat de lipsa reformelor economice structurale, de slabiciunile institutionale, de politicile economice care impiedica investitiile private masive, ca si de o rata a participarii la munca relativ scazuta si de emigrare.
  • Progresele privind reformele economice structurale si imbunatatirea infrastructurii au fost limitate si lente.
  • Competitivitatea este afectata de intarzierea investitiilor publice (inclusiv absenta planificarii strategice pe termen lung), de lipsa prioritizarii proiectelor de investitii si o rata scazuta de absorbtie a fondurilor structurale europene

„Ce ar putea duce la un upgrade al ratingului?
O presiune in sus exercitată asupra ratingului ar putea fi adusa prin dovada unei creșteri mai echilibrate și durabile a PIB-ului real, a îmbunătățirii cadrului instituțional și a unei îmbunătățiri a ratei datoriei externe.

Ce ar putea duce la un downgrade al ratingului?
O reducere a ratingului ar putea rezulta dintr-o deteriorare suplimentare semnificativa a finanțelor publice care ar conduce la o creștere a ratei datoriei publice, o scădere  semnificativă a competitivității externe sau o deteriorare din ce în ce mai mare a balanței sale de plăți si a poziției investiționale internațională”, mai arata comunicatul Moody`s.

In acest an, toate cele patru agentii de evaluare financiara au reconfirmat ratingurile Romaniei, scrie Agerpres..

Astfel, decizia Moody’s vine la doua saptamani dupa ce si agentia de evaluare financiara Standard & Poor’s a reconfirmat rating-ul aferent datoriei guvernamentale a Romaniei la BBB-/A-3 pentru datoria pe termen lung si scurt in valuta si moneda locala, cu perspectiva stabila.

La sfarsitul lunii martie a acestui an, agentia de rating japoneza JCR a anuntat mentinerea perspectivei stabile si reconfirmarea rating-ului de tara acordat Romaniei (BBB/BBB+) pentru datoria pe termen lung in valuta si in moneda locala.

O actiune similara a venit la inceputul acestui an si din partea agentiei de evaluare financiara Fitch Ratings, care a confirmat ratingurile pentru datoriile pe termen lung in valuta si moneda locala ale Romaniei la „BBB minus”, perspectiva asociata pentru ambele calificative fiind stabila.

Ratingul „BBB minus” este de tip „investment grade” (recomandat pentru investitii).

Ratingul este acordat dupa analiza cifrelor economice si financiare, printr-o decizie colegiala a analistilor agentiei. Este vorba despre o opinie, subliniaza agentiile, si nu de o recomandare de a cumpara sa vinde un titlu sau o actiune a unei societati.

Impactul ratingurilor

Ratingul, care reflecta riscul de faliment al unei intreprinderi sau stat, a capatat o mare importanta pentru entitatile notate si pentru investitori. Pentru state sau pentru societati, degradarea ratingului se traduce imediat prin cresterea dobanzilor la care se imprumuta.

Investitorii trebuie si ei, uneori, sa revanda anumite titluri pentru a respecta reglementari interne sau financiare. Administratorul unui portofoliu constituit din obligatiuni va trebui sa respecte un anumit echilibru predefinit intre titlurile riscante si cele mai putin riscante. Daca o parte din titlurile sale, precum obligatiunile grecesti, sunt degradate, el va trebui sa scape de ele pentru ca portofoliul sau sa nu devina prea riscant.

Cui apartin agentiile de rating?

Moody’s este o societate americana cotata si independenta, detinuta in proportie de 13% de miliardarul Warren Buffett. Fitch apartine in majoritate societatii franceze Fimalac, fondata de Marc Ladreit de Lacharriere si in proportie de 20% de grupul Hearst. Standard & Poor’s este detinuta de editorul american McGraw-Hill Companies.

Cine le plateste?

„In general, o agentie de rating este platita de entitatile care doresc sa primeasca o nota sau de cele care utilizeaza aceasta nota”, sub forma de abonament, explica Standard & Poor’s. Potrivit baremului din 2009 pentru Statele Unite, o mare intreprindere trebuie sa plateasca minim 70.000 de dolari la inceputul procesului de notare, urmata de un abonament de „supraveghere”, care se ridica la aproximativ jumatate din suma initiala. De fiecare data cand emite titluri pe piata, ea va achita in plus un comision de 0,045% din tranzactie. Sumele sunt aproximativ aceleasi in Europa.”

In asemenea conditii, eu cred ca ar trebui sa vedem ce e de facut, sa meditam mult mai serios pentru ca avem un Guvern PSD-ALDE de patru luni iar unul din rezultate consta in… deteriorarea finantelor publice la noi in tara. Am avut, din partea Coalitiei majoritare in Parlament, un atac pe Justitie, prin Ordonanta 13, acum avem unul pe partea economica. Nu-l consider deloc pe Rares Bogdan un „Guru”, insa m-am uitat la emisiunea de ieri – avem un atac si pe partea de dotare a Armatei? Or, toate aceste atacuri pe care le da Coalitia majoritara sunt impotriva Romaniei. Cel putin, din ce s-a intamplat pana acum, nu ar reiesi altfel.

Nu vreau sa ma laud, dar ceea ce spune Moody’s spun si eu de mai multa vreme: ar trebui sa vedem reforme structurale, investitii straine masive, investitii publice, rata ridicata de absorbtie  a fondurilor europene, pentru ca sa poata sa se mareasca potentialul de crestere economica a tarii si sa putem vedea cu adevarat dezvoltare. Nu numai ca nu se intampla asa ceva, dar lucrurile involueaza dupa cum lesne se poate constata.

Pe vremea lui Victor Ponta, cu toate criticile justificate la adresa guvernarii sale, deficitul bugetar a ramas redus, ba chiar mai mult: am avut si excedent bugetar, am avut o inflatie extrem de redusa, iar pentru a evita slabiciunile institutionale, lupta anticoruptie a continuat – in niciun caz nu i s-au pus piedicile care i se pun acum. Toate acestea au reusit sa mentina o crestere economica in jur de 3,3 % si sa conduca, anul trecut, la o crestere de 4,8% (prima crestere mai consistenta postcriza), desi mai mult pe consum, fiind si an electoral. Din pacate, consecintele au fost cu precadere de natura populista – spre exemplu, cresterea salariului minim, foarte brusca, inceputa la 1 ianuarie 2015. Culminand cu deja celebrul Program PSD, unul de buna seama doar electoral, dar care promitea dublari si triplari de salarii in sectorul de stat, neproductiv. Totusi, Victor Ponta nu mai e din 2015 premier. De observat ca marirea salariului minim in 2015 (cea din ianuarie si cea din iulie) a fost una prudenta, lucrurile luand-o razna in 2016 si 2017. Cu toata „taxa pe stalp” – fara indoiala criticabila – pe vremea lui Victor Ponta nu s-a vorbit de deteriorarea finantelor tarii. E adevarat ca o alta scadere a guvernarii sale – dar nu numai a acesteia!! – a fost ca nu a facut reforme structurale iar investitiile publice s-au situat la un nivel, totusi, redus. In timpul Guvernului Ponta, datoria publica a ramas redusa, la sub 40% din PIB. Deci fara sa creasca datoria, au fost niste realizari ce nu le putem trece cu vederea. Pe cand acum mi se vorbeste de o crestere a datoriei la peste 40% din PIB. De asemenea, ar mai fi o problema: rezistenta la socurile economice externe, care, in conditiile de azi, nu e deloc grozava.

Concluzia este ca NU putem fi multumiti de prestatia acestui Guvern Dragnea-Grindeanu si ne punem intrebarea: ce se intampla in PSD? Intrucat Guvernul acesta, cu ministrii alesi mai pe spranceana, mai pe interese si cunostinte personale, de Dl. Dragnea, e unul foarte slab. Spre exemplu: ce expertiza si experienta in domeniu are Olguta Vasilescu la Munca si Protectie Sociala. Insa se pot da nenumarate exemple.

Cu alte cuvinte: avem, din partea PSD-ALDE, un Program fantasmagoric si un Guvern slab. Iar, din pacate, o remaniere de genul celei anuntate de Dl. Dragnea, nu-mi intareste convingerea ca vom avea un Guvern mai bun. Sau un Program serios.

In actualele conditii, ceea ce arata Dl. Citu e justificat: Moody’s putea sa ne treaca, fara teama de a gresi, perspectivele economice la capitolul „negativ”. Mie mi-e teama ca daca se continua cu aceasta desfasurare negativa a lucrurilor – si probabil ca asa va fi – lucrurile s-ar putea inrautati, vizibil pentru populatie, chiar de anul asta. Din ce ne spune Moody’s se vede foarte clar ca masurile populiste de anul trecut, sub o guvernare ce eu as numi-o indoielnica, cea a D-lui. Ciolos, are deja consecinte:

„Desi ne asteptam in continuare la o crestere puternica a PIB-ului real pe termen mediu (cresterea PIB a fost de 4,8% in 2016 si se preconizeaza a fi de 4,0% in 2017 si de 3,5% in 2018), actualul ritm de crestere nu este sustenabil si este supraevaluat

De observat: cu tot triumfalismul Guvernului Grindeanu cresterea economica din acest an e preconizata a fi sub cea de anul trecut. Nu cu mult, dar e sub. De fapt, ar trebui sa intelegem bine un lucru: Moody’s ne vorbeste despre altceva. Despre faptul ca am intrat pe partea descedenta a ciclului economic: cu alte cuvinte ne vorbeste despre o noua recesiune. Politicile prociclice si populiste pot agrava situatia si, deci, recesiunea. De observat si din ce ne spune Moody’s: Guvernul nu ia masurile necesare pentru a combate aceste lucruri negative.

Te intrebi, pe buna dreptate, ce face Opozitia in Parlament si ma gandesc cu precadere la PNL.

USR face propuneri legislative in comun cu PSD, iar pe Traian Basescu „in confunzi cu Tariceanu”, ca sa ma exprim precum Cristian Preda, si pare a fi prieten la catarama cu Dragnea.

Iar PNL pare ca doarme!

E adevarat, Opozitia e in minoritate in Parlament si e fragmentata. PNL are un procent mult mai redus in Parlament decat PSD. DAR ASTA NU JUSTIFICA INACTIVITATEA!!! Sau, daca doriti, slaba activitate… Cred ca perceptia asta e raspandita destul de larg in tara si din aceasta cauza PSD sta inca bine in sondajele de opinie, cu un procentaj, daca am inteles bine, de 40% incredere din partea electoratului.

Ma intreb daca nu cumva ar trebui sa intervina, in stiul discret cu care ne-a obisnuit, Klaus Iohannis…

Se mai incearca ceva cu Daniel Constantin…

Pentru ca eu cred ca ar trebui s-o spunem pe sleau: daca lucrurile se inrautatesc, actuala majoritate PSD-ALDE trebuie schimbata, chit ca vrea, chit ca nu vrea Dl. Dragnea sau Tariceanu. Primele patru luni de guvernare ale guvernului sau nu-l indreptatesc sa aiba pretentii.

DE luat aminte la ce face PSD…

Iata ce ne spune Ana Birchall:

Ana Birchall: Centura Bârladului intră în licitație în luna iulie

Ana Birchall: Centura Bârladului intră în licitație în luna iulie

COMUNICAT DE PRESĂ

 

Ministrul delegat pentru Afaceri Europene, Ana Birchall, care este și deputat de Vaslui, a anunțat, astăzi, alături de ministrul Transporturilor, Răzvan Cuc, ca în luna iulie a anului 2017 va fi lansată licitația contractului de proiectare și execuție pentru centura ocolitoare a municipiului Bârlad. Prin scoaterea la licitație a pachetului comun (proiectare și execuție), se vor scurta termenele în vederea începerii efective a lucrărilor la centura Bârladului.

“Pentru mine este o onoare să fiu astăzi aici, alături de bârlădeni, de autoritățile județene și de colegii din guvern pentru a marca un pas concret în direcția începerii lucrărilor la centura Bârladului. Știu foarte bine că bârlădenii au așteptat prea mult pentru ca acest obiectiv de importanță majoră să fie demarat. În pofida acțiunilor, a demersurilor legale personale și a eforturilor autorităților județene, începerea lucrărilor la centura Bârladului a fost, în mod constant, amânată de către fostul Executiv. Nu știu dacă a fost rea-voință, ignoranță, incompetență sau toate la un loc, cert este că nu există nicio justificare pentru care centura Bârladului a fost lăsată de izbeliște. În calitate de parlamentar de Vaslui, m-am luptat pentru acest obiectiv și am reușit cuprinderea în buget a amendamentului care asigura finanțarea necesară începerii lucrărilor la centura Bârladului. Deși în baza acestui amendament legislativ, depus și aprobat în decembrie 2015, proiectul era cuprins în Strategia de Implementare a Master Planului General de Transport al României având finanțare din fonduri europene, fonduri de la bugetul de stat și fonduri provenite din credite, execuția lucrărilor la centura ocolitoare nu a fost demarată”, a declarat Ana Birchall, detaliind neimplicarea fostului Guvern în acest proiect: “Din toate răspunsurile pe care le-am primit la întrebările și interpelările adresate anul trecut Ministerului Transporturilor, Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, Ministerului Finanțelor Publice și Companiei Naționale de Investiții, a rezultat că Executivul nu a reușit să realizeze pașii legali necesari, astfel încât să se organizeze licitația și toate celelalte etape premergătoare, fără de care lucrările de execuție nu puteau începe”.

În calitate de deputat de Vaslui, Ana Birchall a ținut să puncteze efortul de echipă al autorităților centrale și județene prin care s-a reușit intrarea în linie dreaptă pentru începerea efectivă a lucrărilor la centura Bârladului, spre finalul acestui an: “Bârlădenii sunt îndreptățiți să beneficieze de o centură ocolitoare la standarde europene, care va aduce nu numai oportunități de dezvoltare economică, dar va pune totodată capăt calvarului pe care locuitorii Bârladului erau nevoiți să-l îndure. Mă refer aici la traficul greu, ce are ca efect direct deteriorarea caselor din zonă. A fost un efort de echipă al autorităților din județul Vaslui, în frunte cu domnul președinte al Consiliului Județean, Dumitru Buzatu, al Guvernului României și al domnului ministru Răzvan Cuc, prin care ducem la îndeplinire una dintre promisiunile pe care ni le-am asumat în fața românilor, în general, și a bârlădenilor, în particular”.”

In fieful lor electoral se apuca sa faca centuri ocolitoare, la orasele precum Barlad, asta ca sa mentina ridicata increderea electoratului de acolo in PSD. Sa vada electoratul sarac al Moldovei noastre ca PSD munceste, nu-i asa, pentru el!!

De altii ii doare drept in cot si nici acolo!! Pur si simplu nu le pasa. Spuneti-mi si mie: ce a facut crainica de la Antena 2 ajunsa primar al Capitalei, D-na. Gabriela Vranceanu-Firea, pentru Bucuresti? Raspunsul e extrem de evident: vrea sa faca 19 firme de stat care sa fie in subordinea Primariei si a pus iepurasi de culoare cacanie – chipurile a impodobit Bucurestiul in intampinarea Pastilor. Mai pe intelesul tuturor spus: NIMIC!!!

La Barlad se face centura ocolitoare…!!!

Cateva scurte consideratii asupra turul I al alegerilor din Franta

Iata aici un articol interesant.

In primul rand, sa spunem cateva cuvinte despre rezultatul inregistrat de socialisti. E unul extrem de slab, fara indoiala. „O sanctiune istorica”, vorba lui Benoit Hamon. Insa trebuie spus ca atat Presedintele actual, Dl. Hollande, cat si Partidul Socialist Francez, din care provine, au avut o prestatie, in timpul mandatului, extrem de slaba – din aceasta cauza, sanctiunea aplicata de alegatori a fost drastica si dreapta.

Slabiciunea centrului-stanga si centrului-dreapta a condus la cresterea extremelor: Marine Le Pen si Jean-Luc Melenchon (comunist) in proportie de aprox. 40% din electoral votand cu cei doi, la o prezenta la vot de 81%!!!

Francois Fillon a avut problemele sale cu justitia, ceea ce a condus la un recul important. In tabara socialistilor se prefigura de mai multa vreme un esec usturator. castigatorul acestor alegeri – Emmanuel Macron, fondatorul partidului En Marche! – s-a desprins din Partidul Socialist Francez, acesta ramanand cu Hamon drept candidat. Miscarea aceasta a avut ca scop aducerea in prim-planul scenei politice din Franta un candidat tanar, cu carisma si pro european. Partidul sau, En Marche, este social-liberal, Third Way, centrist, asa ca putem sa-l asociem pe Macron cu nume precum Bill Clinton, Obama, Tony Blair sau Matteo Renzi, partidul sau fiind unul de stanga, social-democrat: Partidul Democrat.

DE remarcat articolul prof. Vladimir Tismaneanu:

The rise of the radical center

„I agree with Anne Applebaum: The old ideological polarities are definitely obsolete, exhausted, hackneyed, the French elections indicate the birth of the radical center. I would add that they also signal to the Kremlin thugs that they cannot count forever on “useful idiots”. Both radical extremes seem politically and intellectually impotent confronted with the rise of the radical center. And this is good news, indeed…
https://www.washingtonpost.com/news/global-opinions/wp/2017/04/23/frances-election-reveals-a-new-political-divide/?utm_term=.0e3c8ddad84e

Dar sa vedem ce spune Anne Applebaum:

The Washington Post

France’s election reveals a new political divide

April 23 at 6:08 PM

„True to the spirit of 1789, the revolutionary French are a step ahead of everyone else. On Sunday, they became the first large Western country to ditch, in a major election, the center-right/center-left political-party structure that has dominated European politics since the Second World War. Neither Emmanuel Macron nor Marine Le Pen, the two candidates who emerged from the first round of voting for the French presidency, belongs to the old gauche or the old droite. Neither will have a major parliamentary party behind his or her program. Neither, as president, would represent a continuation of the status quo.

If the most important political divide, in France as almost everywhere else, was once over the size of the state, the new political divide is not really about economics at all. It is about different visions of the identity of France itself. Le Pen, best described as a national socialist, would like to take France out of international institutions, including both the European Union and NATO; block borders; curtail trade; and impose quasi-Marxist state-dominated economics. Her voters are pessimistic about the present and nostalgic for a different France. Her most important foreign ally is Vladimir Putin, whose money funded her campaign, but in recent days President Trump has made positive noises about her, too. Her party, the National Front, has been part of French politics for decades, and has been historically noisy in its opposition to immigration.

On the other side is Macron, whose brand-new movement, En Marche — the name means “forward” — represents the brand-new radical center. Macron rejects political branding: “Honesty compels me to say that I am not a socialist,” he has said, despite having served in a Socialist Party government. He embraces markets, but says he believes in “collective solidarity.” His voters are more optimistic about the future, they support the European Union, they embrace France’s integration with the rest of the continent and the world: “You are the new face of French hope,” Macron told them in his victory speech Sunday night. Though Macron favors strong external borders of the European Union, he expresses no special dislike of immigrants. The foreign politician he most resembles is the young Tony Blair, who also put together a centrist coalition, though it wasn’t called that at the time.

In this sense, the second round of France’s election has a clear agenda: open vs. closed, integrationist vs. isolationist, future vs. past. Unlike her father, who won 18 percent in the second round of the presidential election in 2002, Marine Le Pen is expected to win more, maybe much more, in the May 7 runoff. Though she is far behind Macron right now, a fluke victory cannot be excluded. There is a part of the old left, including those who voted for the Trotskyist, Jean-Luc Mélenchon, who sympathize with her objections to trade, bankers and international business; there is a part of the old right, including those who voted for François Fillon, who prefer her ostentatious endorsement of “traditional values.”

There are many who, confused by the new political divide, will abstain. The smear campaign that will now be aimed at Macron — backed by Russian, alt-right and pro-Trump trolls — is going to be unparalleled in its viciousness. It may well put people off voting altogether.

Whatever the final result, Le Pen and her party will not go away. They stand for a set of feelings that are real, that exist in every Western country, and that are now best fought openly, point by point, argument by argument — for they pose a genuine and powerful threat to liberal democracy as we know it. Though the origins of the National Front are indeed fascist — its founders included Vichy sympathizers — it is no good dismissing her candidacy on those grounds. The task now, for Macron and those who will now imitate him, is to find solutions for the many people who reject his “open” politics and his centrist vision.

Security for the fearful; safety for those who feel threatened, whether by immigration or unemployment; dynamism for static economies. On Sunday night, Le Pen called on French “patriots” to support her in the second round. In response, Macron must now define new forms of patriotism, and new forms of solidarity, for those in France who want to remain French but embrace the world.”

De fapt, mi se pare, mai degraba, ca avem de a face si in Franta cu ceea ce in teoria politica actuala poarta denumirea de New Democrats, un curent relativ nou in SUA, infiintat dupa victoria din 1988 in alegeri prezidentiale a lui George H. W. Bush – curent centrist, de aici si apropierea de Third Way.

Dupa parerea mea, in Franta, s-a renuntat la ascensiunea centrului-dreapta traditional reprezentat de Francois Fillon (Partidul Republican – liberal-conservator, gaullist si crestin-democrat) in favoarea unui experiment de centru, reprezentat de Macron, cu conotatii in New Democrats si Third Way.

Desi Macron e castigator al primului tur de scrutin, victoria sa in fata Marinei Le Pen este la limita. Sunt de acord cu ce spune Anne Applebaum:

„There is a part of the old left, including those who voted for the Trotskyist, Jean-Luc Mélenchon, who sympathize with her objections to trade, bankers and international business; there is a part of the old right, including those who voted for François Fillon, who prefer her ostentatious endorsement of “traditional values.””

Meciul, ca sa zic asa, NU ESTE JUCAT!! Fillon a declarat ca ii indeamna pe cei ce l-au votat sa-l sustina in turul II pe Macron. Melenchon s-a abtinut in a sprijini pe cineva. Macron are prima sansa, dar Marine Le Pen poate reveni din urma, cu atat mai mult cu cat diferenta intre ei in acest prin tur e atat de mica. Nu stiu daca nu cumva e un avantaj pentru Marine Le Pen ca s-a clasat a doua, la o diferenta atat de mica – in marja de eroare, ce sa mai… – fata de Macron…

Greu de anticipat ce va fi in turul II. Unii estimeaza o victorie a lui Macron cu 60% fata de 40%, Marine Le Pen. Posibil… Insa cei care spun asa par a nu dori sa-i dea Marinei Le Pen sansa de a castiga! Lasand la o parte parti-pris-urile politice si cautand sa fim obiectivi, trebuie sa spunem ca Marine Le Pen are sanse sa castige turul II al alegerilor prezidentiale din Franta.

Urmeaza o campanie grea si o batalie electorala grea pentru infrangerea extremei-drepte!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Aprilie 24, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 27 comentarii

Despre legea salarizarii unice…

Inainte de toate am remarcat faptul ca Dl. Grindeanu, ce are in tara asta functia de prim-ministru, a iesit ieri pe la televiziunile de stiri (abuzand de cuvantul „austeritate” – „apostolii austeritatii”) sa ne anunte „bomba” potrivit careia stam foarte bine la veniturile bugetare pe primul trimestru, care ar fi mai mari decat cele din perioada similara a anului trecut, ca avem chiar un excedent bugetar de 0,2%, ca somajul a ajuns la un „minim istoric”, deci lucruri care infirma parerea unora ca, de fapt si de drept, veniturile la buget ar fi mai mici… Ca asta a vrut sa arate premierul: ca nu e asa, ca sunt mai mari! El a raspuns astfel la discutiile pline de ingrijoare din spatiul public. A cautat sa ne linisteasca: treburile sunt in regula.

Dar, domnule Grindeanu, daca toate sunt bune si frumoase inseamna ca sistemul actual e unul cat se poate de bun. Spre exemplu, poate asigura statului si un excedent bugetar – nu ca as fi adeptul excedentelor bugetare, spun doar ca poate sa-l asigure. Poate sa asigure, iata, venituri mai mari la bugetul de stat. Deci e un sistem functional si inca unul bun. Intrebarea care se pune este: de ce vreti sa-l schimbati? Pentru ca PSD-ALDE vor sa introduca indoielnicul impozit pe gospodarie, doreste sa nationalizeze, asa inteleg, sistemul privat de pensii – de citit aici. Eu nu prea inteleg: dai vrabia din mana dupa cioara de pe gard? Vor sa ne duca spre comunism, in zbor?

Acuma, revenind la titlul postarii, trebuie precizat ca aceasta lege se refera in exclusivitate la sectorul de stat. Altminteri lucrurile ar degenera in fascism. Sigur, PSD, impreuna cu ALDE, ar trebui sa ne lamureasca pana la urma ce fel de partide sunt… Despre legea aceasta s-a tot discutat de mai multa vreme. Nu s-a intamplat nimic deosebit: nu e nicio lege in acest sens in Romania. Acum, discutia e din nou pusa pe tapet. Din ce observ eu, nimeni nu se intreaba ce conditii ar trebui sa fie indeplinite pentru ca sa poata exista o lege in acest sens si sa fie, desigur, functionala. Pana acum avem doar bune intentii…

Dupa parerea mea, trebuie indeplinite trei conditii:

a. trebuie sa existe un sector privat performant;

b. trebuie dimensionat corect statul, sectorul de stat, bugetar;

c. trebuie dimensionate corect cheltuilelile salariale in sectorul de stat.

Fara aceste trei conditii nu ai cum sa vorbesti despre o lege in acest sens. Punctul a. cred ca e foarte simplu de inteles: nu trebuie decat sa te intrebi de unde vin banii pentru salariile celor de la stat si te lamuresti repede. Pentru ca sectorul privat sustine sectorul de stat, nu sectorul de stat sustine sectorul privat. Punctul b. cred ca e , iarasi, simplu de inteles pentru ca e logic: fara o dimensionare corecta, o lege de genul asta e superflua. Punctul c. e de asemenea foarte clar: salariile nu pot fi oricat de mari la stat.

Statul nostru e mare si ineficient, brazdat de interese personale si de partid, de asta si multa coruptie, iar in relatia cu cetateanul e arogant si dispretuitor. De fapt, sectorul asta e un bazin electoral pentru anumite partide si din aceasta cauza nici nu au interesul de a-l dimensiona corespunzator. Curajul asta nu-l prea are nimeni, pentru ca ar trebui facute reforme si nu se prea vrea, din cate cu usurinta se poate constata, lucrul asta.

In alta ordine de idei – atentatul de ieri din Franta

Inca un atentat terorist ieri, in plin centru Parisului, pe celebrul bulevard Champs-Elysees, cu trei zile inainte de alegeri. Candidatii isi expuneau programul intr-o emisiune televizata si transmisa si prin radio. Un politist a murit, altii doi si o turista raniti. Am inteles ca atacatorul a fost impuscat mortal. ISIS a revendicat atacul armat. In legatura cu reactia candidatilor la presedintia Frantei – de citit aici.

Imi exprim si eu condoleantele familiei politistului care a murit. Dumnezeu sa-i ajute pe cei raniti.

A fost un atentat de mai mica amploare. Survine dupa o tentativa nereusita de atentat la Marsilia. Politia era prezenta pe strazi inca dinainte de atentat (15.000 de politisti din cate am inteles) pentru a asigura paza si ordinea dinaintea alegerilor. Sunt speculatii, dupa parerea mea intemeiate, ca s-a vrut prin acest atentat influentarea optiunii de vot a alegatorilor francezi si o indreptare a electoratului spre extrema-dreapta a Marinei Le Pen. Asta nu inseamna, desigur, ca D-na Le Pen ar avea vreo legatura cu atentatul. Este destul de periculos pentru ca am inteles ca in Franta ar fi peste 300 de enclave in care nu patrunde politia. Dar nici nu se iau masuri de la dure la extrem de dure la adresa islamicilor. Va dati seama ce periculos este, cu atatea enclave, acesti oameni dispunand si de arme, inclusiv mitraliere de asalt cum a fost cazul acum. Mai mult decat probabil, din motive de corectitudine politica nu s-a actionat asa cum trebuie impotriva populatiei islamice teroriste. Iar acum isi fac de cap.

Fara indoiala, condamn acest atac terorist. Dar nu pot sa nu remarc prostia Occidentului ce a primit in numar mare, de-a lungul timpului, musulmani, care acum isi arata toata rautatea si invidia la adresa celor care i-au primit cu atata ospitalitate.

De remarcat abordarea absolut justificata a Presedintelui Donald Trump, de a nu primi pe sol american musulmani din anumite tari musulmane.

Aprilie 21, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Apropo de explozia din metroul din Sankt Petersburg…

… inteleg ca ar fi vorba de un islamist rus pe nume Akbarjon Djalilov, de origine kirgiza, ce avea legaturi cu insurgentii din Siria. Kazahstanul inteleg ca doreste sa asiste Rusia in ancheta privind explozia – un tanar kazah, student, a murit in acea deflagratie…

Insa uitati-va, si asta mi se pare extrem de semnificativ, ce moschee a fost construita la Moscova (articolul de mai jos e din 23. sept. 2015):

Mediafax

Una dintre cele mai mari moschei din Rusia, inaugurată la Moscova. Preşedintele Vladimir Putin, prezent la eveniment – FOTO

„Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a inaugurat, miercuri, la Moscova, o moschee cu o capacitate de 10.000 de locuri, construcţie pe care a caracterizat-o ca fiind cea mai mare din Europa.

„Comunitatea musulmană din Rusia datează de secole şi a avut o contribuţie imensă la istoria Rusiei”, a declarat Putin, citat de BBC. 

Noua moschee a fost construită pe locul uneia cu o vechime mai mare de 100 de ani, distrusă în 2011.

La ceremonie au participat preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, şi cel palestinian, Mahmoud Abbas.

Potrivit estimărilor citate de presa internaţională, la Moscova trăiesc în jur de 2 milioane de musulmani. În total, în capitala Rusiei există şase moschei, care se dovedesc însă neîncăpătoare pentru credincioşi.

Va propun sa ne uitam bine si sa meditam putin, pentru ca si la noi Ponta vroia sa le faca o moschee, tot una imensa, de dragul relatiilor bune cu Erdogan si sa fim in pas cu moda din lume, nu doar din Europa.

Dupa ce Guvernul rus le-a facut o asemenea demosntratie de bunavointa musulmanilor, permitand o asemenea constructie intr-o tara majoritar crestin-ortodoxa, vedem acum care e multumirea din partea musulmanilor – atentatul terorist de la Sankt Petersburg.

Stau si ma intreb daca doresc sa traiesc intr-o asemenea Uniunea Europeana, in care acestor venetici, de religie musulmana, sa li se arate o asa de mare bunavointa, iar ei, in schimb, drept rasplata, sa ne omoare sau sa ne faca – e culmea tupeului si a prostului gust – „nepotii nazistilor” precum Erdogan, de parca ar dori fortarea metodelor naziste, ducand societatea din Europa la disperare si exasperare!!

Este adevarat ca in Romania nu se intampla asa ceva. E foarte bine, desigur. Si e foarte bine ca nu am acceptat cotele obligatorii pe care dorea sa ni le impuna Germania, via Bruxelles. Dar stau si ma intreb cum ar reactiona poporul roman daca ar avea loc un asemenea atentat aici… Sa nu uitam ca Ponta dorea sa faca la Bucuresti o moschee imensa – proiectul nu cred ca a fost abandonat, doar amanat. Gresesc?

Sa ne uitam ce se intampla in Rusia – le-a facut aceasta moschee mare, frumoasa, iar ei, drept rasplata, drept multumire fac atentate teroriste!!

Trump avea dreptate – peste tot in lume se intampla, in zilele noastre, astfel de nenorociri. In Romania, din fericire, nu se intampla asa ceva. Sa ne ocroteasca Dumnezeu in continuare! Dar situatia pe plan european si chiar international in legatura cu terorismul islamic e ingrijoratoare dupa parerea mea…

Pentru ca se contureaza un esec destul de clar, dupa cum scriam nu demult. Toata lumea da dovada de bunavointa in ceea ce-i priveste pe musulmani. Ei, de atentate teroriste!!

Ce se va intampla?

Esecul sau imposibilitatea integrarii lor in societatea europeana sau, mai exact, euroatlantica, sau poate si mai exact spus: crestina, ar fi de un dramatism fara precedent. Si tocmai asta se intampla. Angela Merkel, in disperare, dadaea dovada de o naivitatea comica spunand ca „sa invatam de la ei” 😆 – ce sa invatam de la ei, stimata doamna? Cum sa facem atentate teroriste? Cum sa omoram pe altii?

Ma mai intreb altceva! In Moscova – o metropola imensa cu o populatie estimata la 15.300.000. de locuitori in limitele orasului – traesc 2.000.000 de musulmani. Cati dintre ei sunt de acord cu pozitia politica si actiunile Kremlinului in Siria? E o intrebare valabila si pentru UE, dar si pentru SUA. Deoarece daca procentul musulmanilor care sustin actiunile statului in care traiesc sunt mici, avem o grava problema politica. De asemenea, refuzul lor de a actiona in plan politic, preferand o asemenea alternativa precum atentatele teroriste, ar trebui sa ne dea serios de gandit…

Stau si eu si ma intreb: cati musulmani din SUA sustin politica externa tarii lor, in care traiesc, cu privire la implicarea in Orientul Mijlociu?

Stau si ma gandesc ca pentru a detensiona situatia, ar trebui sa ai din randul musulmanilor din tara ta, oameni, personalitati care sa sustina politica statului, spre exemplu o implicare militara contra ISIS. Pentru ca altminteri n-ai nici unul, iar tot curentul de opinie din lumea asta islamica traitoare in Europa si SUA este indreptat, spre exemplu de saituri extremist-islamice, dar nu numai – cred ca in special de clerul religios, ultraconservator, impotriva statului in care acesti musulmani traiesc. Asa se explica atentatele din Franta, Germania, Bruxelles, cele din SUA. Ei nu vad ridicandu-se din randul lor un curent de opinie favorabil politicii Frantei in Orientul Mijlociu sau actiunilor Frantei contra ISIS, ca sa dau inca un exemplu. Ei vad doar celalalt curent de opinie, indreptat impotriva Frantei si a politicilor sale. Lucrul asta ar putea explica actiunile lor, de revolta impotriva acestor politici, pentru ca asa le sunt prezentate aceste politici ale statului in care traiesc, de exemplu Franta, ca fiind teribil de respingatoare si revoltatoare.

Primim musulmani in Europa, si-i primim de multa vreme. Dar nu dezvoltam un activism civic in randurile lor, care sa sustina politicile europene si ale statelor care-i gazduiesc, tari care au devenit si ale lor.

Nu se poate asa ceva: cand ti-e lumea mai draga, mai auzi de un atentat facut de ei. Pentru ca nu e dezvoltat acest activism civic care sa sustina politica statului in care traiesc. Franta, ca am dat acest exemplu, a esuat in asa ceva: Sarkozy avea dreptate aici – nu avem un „Islam al Frantei” ci avem un „Islam in Franta”. Este exemplu cel mai clar al esecului de integrare a musulmanilor, inregistrat de Franta.

Un alt exemplu: daca politica SUA, a Administratiei Trump, e favorabila Israelului, atunci ar trebui sa existe printre musulmanii din SUA sustinatori ai unei asemenea politici, care sa creeze un curent de opinie favorabil in randul comunitatii musulmane din SUA.

Evident ca Masoneria (si Serviciile Secrete) trebuie sa se ocupe de asa ceva.

Daca trebuie mai cointeresezi financiar, mai mituiesti pe unul, pe altul. Ce vrei, obrazul subtire cu cheltuiala se tine, spune un vechi proverb…

Scuzati-ma, dar nu se poate asa ceva: sa ai o comunitate importanta de musulmani la tine in tara si destui dintre ei – li se stie numarul? – sa fie impotriva tarii in care traiesc!! Unde ajungem in felul acesta?

In special tineretul musulman ar trebui atras intr-o asemenea miscare de sustinere a politicilordin tara in care traiesc. Este uluitor sa constati ca cei care fac astfel de atentate sunt tineri. Ce inseamna asta? E un curent conservator islamic in randurile tineretului? De ce tineretul n-ar fi tras si cooptat in randurile unui curent de opinie modernizator si progresist. De ce nu se poate lucru asta? Exista preocupare in acest sens?

Ceva trebuie facut pentru ca esecul integrarii lor ar avea consecinte extrem de grave…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Aprilie 5, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Donald Trump – pozitii de politica externa

Cred ca trebuie consemnate pentru ca sunt printre primele, daca nu chiar primele, pozitii politice de politica externa ale lui Donald Trump in calitate de Presedinte al SUA.

Romania Libera

Preşedintele Donald Trump laudă „munca fantastică” depusă de omologul său egiptean Abdel Fattah al-Sissi

Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a declarat, luni, că sprijină administraţia condusă de omologul său egiptean, Abdel Fattah al-Sissi, despre care a spus că a realizat „o muncă fantastică” într-un context „foarte dificil”, și a promis o cooperare militară sporită între cele două țări, transmit agențiile internaționale de presă, potrivit Agerpres.

„Îl susținem puternic pe președintele al-Sissi (…) Susținem clar Egiptul și poporul egiptean. Aveți, atât în Statele Unite, cât și în mine, un mare prieten și un mare aliat”, a declarat Trump, din Biroul Oval, unde l-a primit pe președintele Egiptului, care efectuează prima sa vizită la Casa Albă de la sosirea la putere.

Această vizită a lui al-Sissi la Casa Albă este prima a unui președinte egiptean din anul 2009, menționează EFE.

Fost șef al armatei egiptene, care l-a destituit din funcție pe predecesorul său islamist, Mohamed Morsi, în 2013, înainte de a fi ales președinte un an mai târziu, Al-Sissi și-a exprimat dorința de a colabora strâns cu omologul său american la „o strategie eficace de luptă contra terorismului”.

Administrația Obama a înghețat ajutorul militar al SUA pentru Egipt în 2013, după destituirea președintelui islamist Mohamed Morsi și represiunea sângeroasă a partizanilor acestuia. Dar rolul de neevitat al Egiptului, cea mai populată dintre țările arabe, a împins Casa Albă spre o destindere a poziției sale, în 2015, chiar dacă relațiile au rămas dificile.”

Trump este decis să rezolve militar problema Coreii de Nord. Consiliul pentru Securitate Națională a completat o listă de „opțiuni”

„Președintele american, Donald Trump, este decis să rezolve singur problema nord-coreeană, fără ajutorul Chinei, citează Financial Times.

Declarațiile au fost făcute cu câteva zile înainte de vizita președintelui chinez, Xi Jinping, pe care Trump îl va primi, joi și vineri, la reședința sa din Mar-a-Lago, în sudul Floridei. Pe agenda discuțiilor, Coreea de Nord este în topul listei. La fel de importantă va fi disputa teritorială din Marea Chinei de Sud, Trump declarând în repetate rânduri că se opune acapararea unor insule de către China, avertisment de care Beijing-ul nu a ținut cont.

Lista „to do” include și presiuni pentru China

„China are o mare influență asupra Coreii de Nord. Și China poate hotărî dacă ne va ajuta în această problemă sau nu. Dacă ne va ajuta, va fi foarte bine pentru China, dacă nu ne va ajuta, nu va fi bine pentru nimeni”, a declarat Trump.

Președintele american a avut o consfătuire cu responsabilii pe probleme de securitate națională, care au completat o listă cu opțiunile SUA pentru a contracara programul de rachete posibil nucleare ale Coreii de Nord. Lista conține o serie de măsuri economice și militare împotriva Coreii, precum și „recomandări de presiune” din partea vecinului „tolerant”, China. Acestea din urmă vor fi discutate în timpul vizitei lui Xi Jimping. „În cazul în care China nu va rezolva problema Coreii de Nord, vom face noi acest lucru”, a declarat președintele american.

Ambasadorul american la ONU, Nikki Haley, a făcut cunoscut mai devreme în cursul aceleiași zile că Statele Unite intenționează să pună presiune pe China pentru ca aceasta să acționeze împotriva cursei înarmării nucleare a Coreii de Nord. „Singura țară care poate stopa Coreea de Nord este China și ei o știu. Ei trebuie să acționeze și noi vom continua să punem presiune pe China pentru a acționa”, a afirmat Nikki Haley într-un interviu pentru canalul de televiziune ABC.

Lovitură preventivă

Președintele american, Donald Trump, postase pe contul său de Twitter că întâlnirea cu Xi Jinping va fi foarte dificilă, în special din cauza diferendelor comerciale dintre cele două mari puteri ale lumii. „Dar conversația cea mai importantă va fi cum vom putea să gestionăm neproliferarea nucleară a Coreii de Nord”, a precizat Nikki Halley. Beijingul a anunțat deja suspendarea importurilor de cărbune nord-coreean, conform sancțiunilor ONU vizând să convingă Phenianul să renunțe la programele nuclear și balistic. Această măsură este considerată insuficientă de către Nikki Haley. „Știm că există alte surse pentru a obține cărbune. Ceea ce ne dorim sunt acțiuni ferme din partea Chinei pentru a condamna Coreea de Nord”, a adăugat ea.

Încă din primele zile de la Casa Albă, Donald Trump a avertizat cu privire la posibilitatea unei acțiuni militare împotriva Phenianului, dacă acesta refuză să se conformeze. La începutul lui martie, președintele american a afirmat că este pregătit să utilizeze întreaga capacitate militară a Statelor Unite pentru a contracara rachetele balistice nord-coreene.

„Opțiunea militară a fost mereu pe masă”, a reamintit fostul ministru al Apărării în Administrația Obama, Ashton Carter. „În 1994, am lucrat la un plan pentru o lovitură preventivă asupra Coreii de Nord, de care nu am avut nevoie. Avem aceste opțiuni. Trebuie să le păstrăm”, a sublinat Carter. În opinia sa, reticențele Chinei de a merge prea departe în privința Coreii de Nord se explică prin temerile Beijingului de a vedea prăbușindu-se regimul de la Phenian, care îi servește foarte bine interesele.”

Mediafax

Donald Trump condamnă atacul „teribil” de la metroul din Sankt-Petersburg

„Atacul comis la metroul din oraşul rus Sankt-Petersburg, soldat cu cel puţin zece morţi şi zeci de răniţi, este un „lucru teribil”, a afirmat luni preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, citat de site-ul agenţiei Reuters.

Întrebat de jurnalişti despre atacul din Sankt-Petersburg, catalogat de autorităţile ruse drept „act terorist”, Donald Trump a afirmat: „Este un lucru teribil, sunt lucruri care se întâmplă în întreaga lume, un lucru absolut teribil”.

Statele Unite şi Marea Britanie au transmis condoleanţe Rusiei după explozia produsă la metroul din Sankt-Petersburg.

„Statele Unite monitorizează situaţia după explozia de la metroul din Sankt-Petersburg”, a declarat anterior un oficial de la Casa Albă.”

In privinta Egiptului, se vad destul de clar diferentele de abordare dintre actuala Administratie de la Casa Alba si cea a Presedintelui Obama. Trump il sprijina pe Feldmaresalul al-Sisi si ii lauda activitatea. Cu alte cuvinte, Presedintele Trump sprijina o conducere laica a Egiptului. S-ar putea spune ca, intr-un fel, din multe puncte de vedere, Egiptul s-a intors la starea de dinaintea Revolutiei Egiptene din 2011Hosni Mubarak era, totusi, prea batran… Mohamed Morsi, desi scolit in SUA, dar si membru al Fratiei Musulmane, prea islamist… Interesant este ca partidul sau – Libertate si Justitie – avea ca ideologie politica islamismul democratic. Se baza pe Sharia, dar aveau ca obiectiv ca aceasta sa fie acceptata de un larg segment de populatie, considerand ca sloganuri precum revolutie-libertate, dreptate sociala, egalitate se gasesc in Legea Islamica. Fratia Musulmana a acceptat ca femeile si coptii sa poata face parte din guvern, de vreme ce nu vor putea fi alesi in functia de Presedinte. Ei erau pentru o economie mixta, justitie sociala, dar fara „manipulare sau monopol”. Insa s-au exprmat pareri critice si chiar as zice nefavorabile, din acest partid, fata de Acordurile de la Camp David dintre Egipt si Israel, vazute ca defavorabile Egiptului si atacand problema eliberarii Palestinei si suportului pan-arab dat pentru realizarea acestui deziderat. In 2012 acest partid era divizat intre „aliatii islamisti” ai Presedintelui Morsi si moderatii musulmani, crestini si liberali. Apoi, in 2013, Fratia Musulmana a fost declarata grup terorist de catre guvernul interim, lasand statutul partidului Libertate si Justitie sa pluteasca in neclaritate. Partidul a fost interzis in august 2014 de catre o curte de justitie, continuand sa functioneze subteran…

E clar ca pozitia ostil inflexibila fata de Acordurile de la Camp David a fost o eroare atat diplomatica, dar si politica, deoarece punea sub semnul intrebarii Tratatul de Pace Egipteano-Israelian din 1979!! Au facut o mare eroare, punandu-l in offside pe Presedintele Obama. Era clar ca SUA numai de asta nu avea nevoie: de un nou conflict dintre Egipt si Israel… Mai trebuie spus insa un lucru: Morsi nu a reusit sa multumeasca poporul, situatia sociala era complicata, iar cresterea islamismului si autoritarismului a nemultumit pe multi si a condus la Protestele din Iunie 2013, soldate cu o lovitura de stat.

Asa se face ca lucrurile „au evoluat” spre statu quo-ul dinainte de Revolutia din 2011: un militar la conducere si o conducere, laica, pe masura!! Se vede ca Donald Trump apreciaza lucrul asta, iar mentinerea stabilitatii este, pentru Casa Alba, pe primul plan. Chiar ma face sa ma gandesc daca nu cumva, pentru Casa Alba, linia politica convenabila ar fi cea trasata de fostul Presedinte Anwar el-Sadat… Cam asta pare a fi idealul pentru Washington… Partidul National Democratic al lui Sadat era un partid centrist si autoritar, catch-all… Partidul asta s-a dizolvat in 2011, cand cu Revolutia. Dar in locul lui a aparut Partidul Unitatii, format din fosti membri ai PND, care are ca ideologie, pe langa nationalismul egiptean (clasic, il avea si PND), democratia directa si neoliberalismul, precum si comunitarismul, situandu-se la centrul esicherului politic. Trebuie sa recunoastem ca e interesant ce se intampla in Egipt: iata, se cauta tot felul de formule politice si e clar ca e necesar lucrul asta pentru ca e nevoie de reforme daca doresti progresul tarii, al societatii. Noi, Romania, avem oare un partid politic care sa aiba o astfel de ideologie, sa zicem neoliberalismul? Eu, din cate constat, cred ca nu avem si chiar mai mult: neoliberalismul e privit de multi ca fiind responsabil de toate relele. In Egipt, partidul care are cele mai multe locuri in Camera Reprezentantilor este un partid liberal si secular: Partidul Egiptenilor Liberi. Pozitie: centru, centru-dreapta. Foarte interesant!! Asta intr-o tara musulmana!! Foarte interesant ce ne spune Wikipedia despre acest partid:

„On 3 April 2011, the engineer and business tycoon Naguib Sawiris, an Egyptian Copt, and a group of intellectuals and political activists announced the establishment of the party and declared the program, the objectives and the basic principles of the party.[9] Other prominent party members include the Egyptian American scientist Farouk El-Baz,[10] the Egyptian Arabic poet Ahmed Fouad Negm, the writer Gamal El-Ghitani, and the telecommunications entrepreneur Khaled Bichara.[11]

„In July 2011, infighting emerged within the party. An internal faction called the „Group of 17” accused the national leadership of undemocratic methods in choosing local leaders in the Damietta Governorate and of tolerating former members of the National Democratic Party, the ruling party of the toppled Mubarak regime, within the ranks of the Free Egyptians Party. Five of the dissidents have been excluded from the party, and have been denoted as „troublemakers” by party officials.[4] Nevertheless, in August of the same year, the new party reported to have 100,000 members.[3]”

Poate e o impresie (falsa?!), dar acolo lucrurile se misca in comparatie cu scena noastra politica anchilozata. Acolo vad ca se fac eforturi de reforma, ceea ce, desigur, nu e deloc usor. Dar e o preocupare evidenta atat din partea lor, dar si din partea SUA care le ofera sprijinul. Aici vad ca se vorbeste doar de lupta anticoruptie, devenim cu totii specialisti in drept, inclusiv cel constitutional, dar nu vad o efervescenta de idei politice. Nu constat creativitate politica in peisajul politic autohton. Pe cand acolo remarc asa ceva. In Egipt cred ca putem vorbi de o Revolutie continua. Revolutie nu inseamna neaparat sa iasa lumea in strada, ci ma refer la un amplu efort de modernizare a tarii venit din partea societatii civile. Daca asa stau lucrurile, atunci e chiar de laudat!

In privinta Coreii de Nord si eu cred ca o actiune militara impotriva regimului comunist de la Phenian se apropie. Fara indoiala, Trump doreste sa stie pozitia Chinei si ce ar dori aceasta in schimbul sprijinului acordat SUA. Problema este ca avem un dictator – Kim Jong-un – imprevizibil, care ameninta statele din jur, dar si SUA, din punct de vedere militar. Problema este daca acesta mai poate fi tinut in frau de catre China sau daca China mai are un interes in a-l sustine, pentru ca exista diferente enorme intre comunismul din China – China operand reforme importante – si cel din Coreea de Nord, inclusiv din punct de vedere ideologic. Coreea de Nord ramane o tara stalinista, China a trecut prin reforme de economie de piata. Mai este, oare, regimul de la Phenian atat de important pentru China? Mai ales ca Rex Tillerson, in vizita la Pekin, a reiterat ca SUA doreste relatii bune cu China. Fara indoiala ca aceste lucruri aduc inflexiuni importante fata de situatia politica de pe vremea Razboiului Rece. Vetust, agresiv si periculos a ramas doar regimul din Coreea de Nord. Inclusiv pentru proprii cetateni: de exemplu, citeam pe burtiera unei televiziuni de stiri ca s-a dat o lege in Coreea de Nord impotriva celor care asculta muzica straina – pedeapsa, daca am retinut bine, este intre 2 si 10 ani de inchisoare. E incredibil sa se intample asa ceva in zilele noastre, dar iata ca se intampla. Daca va fi eliminat regimul comunist din Coreea de Nord se va pune, fara indoiala, problema reunificarii Coreii. Cum priveste China aceasta problema? Totusi nu putem privi problema aceasta intr-un mod maoist, desigur anacronic. De ce ar fi Coreea unificata o amenintare pentru China, in conditiile in care China ar avea relatii excelente cu SUA? Chestiunea respectarii drepturilor omului in China reprezinta o mare provocare pentru regimul de la Pekin. E o problema atat politica cat si ideologica. Insa Donald Trump pare a fi decis sa actioneze impotriva Coreii de Nord datorita amenintarii crescande a acesteia asupra Japoniei si Coreii de Sud. Daca e lasat sa se dezvolte in continuare regimul comunist din Coreea de Nord, problema va fi mult mai mare si mai periculoasa. Asa ca Donald Trump nu prea are de ales si va trebui sa actioneze acum intr-un fel sau altul – cu sau fara ajutorul Pekinului. Poate China garanta ca tine sub control Phenianul? S-ar putea intampla sa nu reuseasca, iar daca Phenianul va dezvolta in continuare armament nuclear, intr-un viitor apropiat problema aceasta va fi mult mai greu de solutionat, cu toate sanctiunile care s-ar pune la adresa Coreii de Nord. De asemenea, ar mai trebui adaugat ca regimul din Coreea de Nord, foarte agresiv, pune probleme si Rusiei, care nu se simte prea confortabil avand un astfel de vecin…

In ceea ce priveste ce s-a intamplat in Metroul din Sankt Petersburg, e clar ca o recrudescenta a terorismului nu poate fi pe placul nimanui. S-ar putea intampla ca Rusia si SUA sa se regaseasca pe un teren comun, cel de lupta impotriva terorismului. SUA pare a face unele concesii Rusiei cu privire la Siria, ma refer la regimul lui Bashar al-Assad, desi problema nu e solutionata si e de vazut ce pozitie va adopta SUA fata de Iran. Fara indoiala ca ce s-a intamplat in Sankt Petersburg e teribil. Imi exprim si eu condoleantele fata de familiile victimelor acestui masacru. Sa le dea Dumnezeu sanatate celor raniti! Rusia va intra sub monitorizarea defensiva a serviciilor de informatii americane pentru ca o analiza obiectiva a situatiei se impune.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Aprilie 4, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu