Precizie de cativa metri…

Nu am un telefon mobil hiperperformant. Este de la provider-ul de telefonie mobila, asa cum au atatia altii. Dar l-am primit cu o aplicatie foarte interesanta: Google Maps. Daca doresc, pot sa activez locatia si pot sa vad, de la locatia de unde ma aflu la o alta locatie, sa zicem in Bucuresti (dar, desigur, n-are importanta), ce distanta este, cum pot ajunge acolo, pe ce variante si cat dureaza pe fiecare varianta, pe jos sau cu mijloacele de transport in comun din Bucuresti.

Sa presupunem ca merg pe jos. Constat pe ecranul telefonului ca sunt in miscare, ca ma deplasez. Si va spun ca precizia cu care imi indica distanta din punctul in care ma aflu la locatia la care vreau sa ajung este de cativa metri !! Am facut experienta de a ma apropia de locatia respectiva, am dat un reload paginii, si dupa ce s-a incarcat (lucrul a durat cateva secunde) distanta pana la respectiva locatie era de 32 de metri. Nu 35 m, nici, rotund, 30 m sau 40 m, ci 32 de metri !!!!

Sper ca nimeni nu ma va contrazice daca afirm ca suntem in secolul XXI 🙂 . Apropo de ce scriam in postarea precedenta, este de neinteles cum STS-ul nu poate stabili cu precizie de unde s-a dat un telefon catre Serviciul Urgente, trimitand echipajul de politie la 10 km distanta fata de locatia de unde s-a efectuat apelul, cand eu, cu telefonul meu mobil, care, repet, nici nu e unul extraordinar de performant, stabilesc, cu Google Maps, o anumita locatie, pe care o vreau, luata aleator, cu o precizie de cativa metri !!!!

Nu stiu in ce secol se gasesc alti oameni, dar spun banalitati daca afirm ca pot sa stiu cu precizie ce cafenele, restaurante si nu numai sunt in zona respectiva, inclusiv programul lor. „Zona respectiva” poate fi undeva in Bucuresti sau in Adelaide (Australia), sau in New York (SUA) etc.

Se tot vorbeste de securitate cibernetica. Am atins acest subiect in acest comentariu. Pentru ca sunt stiri de genul : „UPDATE. Sistemele informatice din spitale, sub atac cibernetic masiv. Probleme la Sp. Victor Babeş„. Si iata ce putem citi chiar in acest articol din Romania Libera:

„UPDATE: Serviciul Român de Informații anunţă într-un comunicat de presă că există atacuri cibernetice la patru spitale din țară: Victor Babeș (București), Huși, Dorohoi și Cărbunești, precizând că, „din analizele preliminare efectuate, reiese faptul că pentru oprirea infecţiei este suficientă instalarea oricărui produs antivirus recunoscut în domeniu. Cel mai probabil infecţia se bazează pe inginerie socială (păcălirea utilizatorului) şi nu pe exploatarea unei vulnerabilităţi (slăbiciuni) a sistemului. Ransomwareul nu este de mare complexitate, fiind detectabil de către orice produs antivirus clasic”. Potrivit SRI, nici unul dintre spitalele afectate de atacurile cibernetice nu avea instalat un program antivirus.„

Nici unul din calculatoare nu avea instalat un program antivirus…?! Tot citim astfel de stiri… Deci la stat, in insitutiile statului, calculatoarele nu au un antivirus instalat acolo. Deci e clar ca sunt expuse unui atac cibernetic. Dar daca vorbim de calculatoare, de network-uri este extrem de limpede ca primul lucru pe care trebuie sa-l faci pentru ca sa asiguri securitatea cibernetica a calculatorului este sa-i instalezi un antivirus bun. Este elementar. Antivirusul trebuie instalat indiferent daca acele calculatoare sunt conectate la internet sau nu. Si poti achizitiona un antivirus foarte bun la un pret foarte acceptabil pentru bugetul unui om de conditie medie.

Stau si ma intreb ce inseamna asta: factorii responsabili, de decizie in Stat nu se pot adapta la tehnologia sec. XXI? Sunt probleme de adaptare sau ce fel de probleme sunt? Poate ca unii nu pot sa inteleaga inca spiritul unui nou secol?

Iata un articol interesant din Gandul: „Fost şef al NSA: Criza dintre SUA şi Iran arată că atacurile cibernetice devin instrumente militare„, unde se arata, printre altele:

„”Observăm că domeniul cibernetic, care era element activ al competiţiei dintre state, va fi parte a conflictului dintre naţiuni”, a declarat Mike Rogers la Conferinţa „Săptămâna cibernetică”, organizată de Universitatea din Tel Aviv.

„Statele Unite şi Iranul consideră instrumentele cibernetice o opţiune de ripostă puternică ce comportă riscuri mai mici decât un atac militar. Deci, vom asista la mai multe acţiuni de acest fel. Riscurile de escaladare sunt mai mici. Este trimis un mesaj, dar nu apare în mod necesar o ripostă din partea cealaltă”, a afirmat Mike Rogers, conform publicaţiilor The Jerusalem Post şi Times of Israel.”

Poate ca unii ma vor osandi ca fac reclama, dar v-as putea da eu un exemplu de un antivirus bun 🙂 .

Iata ce conceptie dezvolta Vladimir Putin despre aceste atacuri cibernetice – articolul: „VIDEO. Vladimir Putin sugerează, pentru prima dată, că atacurile cibernetice din campania electorală din SUA ar fi provenit din Rusia: Este posibil să fi fost comise de hackeri patrioți, care au vrut să apere interesele țării„:

„„Artiștii pot acționa pentru binele țării. Se trezesc cu o stare bună de spirit și pictează diverse lucruri. La fel și hackerii, s-au trezit și au citit ceva despre relațiile bilaterale dintre state. Dacă sunt patrioți, contribuie la lupta împotriva celor ce spun lucruri negative despre Rusia, așa cum cred ei că este corect”, a afirmat Vladimir Putin în fața reporterilor prezenți la Forumul Economic de la St. Petersburg.

Anterior, Vladimir Putin a negat că Rusia s-ar fi implicat în vreun fel în campania prezidențială americană din 2016. Când a fost întrebat, în mod direct, dacă a fost implicat, el a afirmat: „Fiți atenți la ce spun: NU!”. Mai mult de atât, a calificat acuzațiile drept „fictive, minciuni și provocări”.
Joi, Vladimir Putin a reiterat că Guvernul rus nu a fost în spatele atacurilor, ci că hackerii ar fi putut să acționeze pe cont propriu.

„Este important ca astfel de lucruri să nu fie făcute la nivel guvernamental. Îmi pot închipui că cineva organizează atacuri cibernetice, făcând în așa fel încât să pară că Rusia este responsabilă. Tehnologia modernă poate permite acest lucru cu ușurință”, a mai spus el.

Liderul de la Kremlin a continuat afirmând că și dacă au intervenit hackeri, nu ar fi putut să schimbe cursul alegerilor.”

Deci sa intelegem ca aceste atacuri cibernetice, realizate de catre „hackeri patrioti” contribuie la bunele relatii dintre tari, in opinia Presedintelui rus?

„Dacă sunt patrioți, contribuie la lupta împotriva celor ce spun lucruri negative despre Rusia, așa cum cred ei că este corect” – cuvintele lui Putin… Deci daca nu esti patriot, nu contribui cum crezi tu ca este corect, adica prin atacuri cibernetice… Dar de ce nu contribui altfel, spre exemplu sa scrii un articol pe un blog prin care sa incerci sa demontezi acele lucruri negative ce se spun despre Rusia?

Constatam – si ar trebui sa constatam cu ingrijorare – aceasta tendinta de a aduce tehnologia moderna si de a o folosi in scopuri militare impotriva unui alt stat. La fel s-a intamplat si se intampla si cu tehnologia din domeniul nuclear. Cand SUA a lovit nuclear Japonia prin cele doua bombe atomice asupra oraselor Hiroshima si Nagasaki, in august 1945, si-a demonstrat superioritatea tehnologica incontestabila. Acum omul face, de fapt, acelasi lucru, dar folosind o alta tehnologie. Trebuie insa remarcat ca oamenii obisnuiti in imensa lor majoritate, popoarele nu folosesc aceasta tehnologie – calculatoarele, tabletele, internetul – in astfel de scopuri malefice. In schimb, cei care ne guverneaza o fac!!

Dar trebuie, pe baza experientei istorice, sa admitem ca dezvoltarea tehnologica pe mapamond s-a repercutat si asupra sectorului militar. Pe de o parte, avem perfectionarea unor tehnologii foarte vechi, pe de alta parte e vorba despre tehnologii cu totul noi. Spre exemplu, legat de dezvoltarea unor tehnologii vechi, interesant este sa citim despre arma numita tun. Cea mai veche descriere a tunului dateaza din timpul dinastiei Song din China, de la inceputul sec. al XII-lea. Tunul de atunci este intru totul asemanator cu cel de acum. Diferenta o face doar decalajul tehnologic, nu arma in sine. Dar avem acum si arma cibernetica – o tehnologie cu totul noua care nu a existat in sec. al XII-lea. Privind istoric, intotdeauna tarile au fost puse in situatia de a se adapta la dezvoltarile tehnologice sau la tehnologii noi, mai devreme sau mai tarziu. Nu doar in domeniul militar, desigur.

Cat de adaptata este Romania la aceste noi tehnologii? Fara indoiala, lucrul acesta presupune costuri, dar beneficiile sunt de netagaduit. Interesant este ca experienta istorica ne arata ca nu se poate altfel si asta cu atat mai mult cu cat Romania este o tara europeana. Implacabila dezavoltare temporala a istoriei umanitatii pare a merge mana in mana cu implacabila dezvoltare tehnologica. Noi ar trebui sa intelegem mai bine lucrul acesta. Fiecare tara, de-a lungul Istoriei, a trebuit sa se adapteze la un lucru care de asemenea nu a stat pe loc: dezvoltarea tehnologica. Japonia e o tara care a facut un salt calitativ extrardinar din acest punct de vedere dupa Cel de-al Doilea Razboi Mondial si intr-un timp foarte scurt, ajungand rapid o mare putere economica, desi, din cate stiu, e o tara care nu prea dispune de resurse naturale.

Ar trebui sa avem o strategie viabila pentru a adapta Romania la aceste noi tehnologii, pe care nu le-am mai intalnit in trecutul contemporan. Foarte multi dintre noi, in copilaria noastra, nici nu stiam ce-i acela un telefon mobil pentru simplu motiv ca un asemenea aparat, care sa mai fie folosit si pe scara larga, nu exista. Pentru copiii de acum lucrul acesta e ceva cat se poate de familiar. In schimb, Romania de azi este sau nu adaptata la aceste noi tehnologii?

Din cate putem citi in presa, din ce am putut afla legat de tragedia de la Caracal tara noastra nu prea e adaptata inca. Se tot vorbeste de proiecte de tara… Include vreunul o asemenea strategie de a adapta Romania la tehnologiile actuale de varf? Nu ma refer aici doar la domeniul militar.

Tehnologiile de varf se rasfrang asupra dezvoltarii economice a tarii. Legat de dezvoltarea economica, in vremurile noastre aceasta este mai ales intensiva si mai putin extensiva. Fara indoiala ar trebui sa exste studii asupra influentei acestor noi tehnologii asupra, sa zicem, fortei de munca, pregatirii, calificarii acesteia. Insa nu prea vad la noi o viziune in acest sens. Insa trebuie remarcat fenomenul ca astfel de tehnologii de varf patrund si in zonele mai putin dezvoltate. Reclama aceea cu un cioban care foloseste telefonul mobil este relevanta in acest sens. Trebuie sa observam ca folosim astfel de tehnologii in mod curent: folosim ca si cum ar fi cat se poate de normal fisiere de tip pdf, e-mailul etc. In schimb felul in care e adaptata tara la astfel de tehnologii e ramas in urma. Conceptiile sunt vechi, nepotrivite cu ceea ce ne ofera noul, ca sa zic asa. Sensul cuvantului „adapta” in limba romana este acela de „A transforma pentru a face să se potrivească„, „A transforma pentru a corespunde anumitor cerințe; a face potrivit pentru întrebuințare în anumite împrejurări; a face să se potrivească„, „A transforma, a face să se potrivească„.

Din acest punct de vedere intervine o chestiune filozofica interesanta: a transforma Romania pentru a face sa se potriveasca cu dezvoltarea tehnologica actuala, pentru a corespunde unor cerinte noi determinate de aceasta dezvoltare tehnologica, daca admitem ca exista o relatie de determinare intre dezvoltarea tehnologica actuala si cerintele societale, politice, militare etc dintr-o tara, in sensul ca aceasta dezvoltare tehnologica determina aceste cerinte, si cum s-ar putea realiza mai bine, mai optim, mai eficace acest lucru. Dar, dupa cum putem constata istoric, dezvoltarea economica, tehnologica etc (sa spunem intr-un cuvant: dezvoltarea) a determinat intotdeauna si cerintele unei societati. Cerinta putand insemna, cum spune si DEX-ul, „pretentie”, „nevoie” sau chiar „Fapt care este indispensabil pentru satisfacerea unor necesități curente„.

Ar trebui evidentiat faptul ca, desi mai lent, pasi importanti s-au facut. Spre exemplu, computerul a fost introdus destul de tarziu in Romania, dupa Revolutie. Acum mai toata lumea foloseste computerul, acasa sau la serviciu. Saltul calitativ obtinut este evident. Am ajuns, intr-un timp foarte scurt, sa avem internetul pe tableta sau pe telefonul mobil. Sunt pasi importanti care arata ca aceasta transformare despre care vorbeam mai sus este in desfasurare.

Halucinant…

Cam acesta ar fi cuvantul potrivit care ar caracteriza intr-un mod extrem de concis ceea ce s-a petrecut la Caracal.

Fara indoiala, rapirea si uciderea unei fetite de 15 ani de catre un nemernic este o monstruozitate si o mare drama. Numai ca nu s-a intamplat doar asta.

Trebuie spus ca a fost si un pic de noroc pentru ca fata, Alexandra Macesanu, a gasit un telefon mobil in locul in care era sechestrata, telefon care nu era al ei, si a reusit sa sune la 112 – Serviciul de Urgente care tine de STS (Serviciul de Telecomunicatii Speciale). A fost un noroc faptul ca a gasit, totusi, acel telefon, altminteri greu de admis ca acel criminal ar fi fost prins. Pentru ca a mai fost inca o fata rapita, despre care nu se mai stia nimic, Luiza Mihaela Melencu, disparuta din 14 aprilie… Or, din cate inteleg, pistele duc spre acelasi suspect, Gheorghe Dinca, zis „Popicu”, fost mecanic auto care practica ilegal taximetria. In curtea acestui individ s-au descoperit resturi de oase umane – v. aici.

Insa o uriasa problema de abia din acest moment incepe sa se contureze si sa se puna. Fata a reusit sa sune de trei ori la Urgenta. STS ar fi trebuit sa identifice rapid locatia de unde s-a telefonat, unde era fata. S-a putut constata fara tagada ca STS nu are aceasta capacitate – lucru foarte grav – ducand in eroare Politia cu trei adrese false. Au trmis, de exemplu, Politia la 10 km. de locul de unde s-a sunat. Astfel Politiei i-a trebuit 19 ore sa gaseasca locul unde se afla fata si de unde daduse telefon. Odata gasit locul, pentru ca n-au primit hotararea procurorului de a intra in acea casa si a efectua perchezitia, politistii au asteptat trei ore in fata casei, fara sa poata sa actioneze in vreun fel.

Mai trebuie spus, sa nu uitam, ca tatal fetei a reclamat la Politia din Caracal disparitia fetei, sefii de la Politia din localitate – cel putin asa am inteles din relatarile din presa – l-au luat la misto spunandu-i ceva de genul: „Lasa bre ca o sa se intoarca cu prietenul ei de mana” si amenintandu-l pe bietul om ca va plati perchezitia si tot ce va desfasura Politia in cazul in care nu se va gasi nimic grav si ipoteza sefului Politiei se va adeveri. Evident, e inadmisibila atitudinea Politiei locale! Cu totul si cu totul inacceptabila, daca e adevarat – ca parca nu-ti vine sa crezi!! – ceea ce s-a relatat in presa.

Ca sa intelegem mai bine ar trebui sa ne punem intrebarea: cum ar fi trebuit sa se desfasoare in mod normal lucrurile?

In mod normal, STS ar fi trebuit sa identifice in cateva secunde locatia de unde fata a dat telefon. In urmatoarele secunde ar fi trebuit sa anunte Politia din Caracal si sa-i comunice locatia. Toata treaba asta cred ca ar fi durat maxim 2 minute. In urmatoarele doua minute un echipaj de politie ar fi trebuit sa se deplaseze la locatia respectiva. Toate aceste operatiuni ar fi durat maxim 5 minute.

In mod logic, din moment ce e vorba de un caz de rapire si sechestrare de persoana, anuntat prin Serviciul Urgenta, cu atat mai mult cu cat tatal fetitei a anuntat disparitia fetei la Politie, echipajul respectiv ar fi trebuit sa-l someze pe suspect sa deschida usa, iar daca lucrul asta nu se intampla in cel mult un minut, ar fi trebuit sa forteze intrarea in curtea si in casa suspectului cu tot armamentul din dotare, pentru ca suspectul ar fi fost posibil sa fie inarmat.

Altminteri nu se justifica acest Serviciu de Urgente, pentru ca intr-o chestiune urgenta trebuie actionat urgent.

Politistii nu doar ca n-au putut ajunge urgent la locatia respectiva, dar au mai asteptat si trei ore pentru ca procurorul sa le permita intrarea in acea incinta si in acea casa.

Stau si ma  intreb: de ce procurorul nu a incuvintat imediat, pe loc, interventia, dat fiind faptul ca era vorba de un caz de rapire si sechestrare de persoana care s-ar fi putut solda, cum s-a si intamplat, cu uciderea victimei si apoi politistii aveau o pista care i-a condus spre acea locatie – alta decat cea pe care ar fi trebuit sa le-o furnizeze STS-ul – deci era foarte clar ca Procuratura n-ar fi avut de ce sa se opuna unei descinderi imediate si a unei intrari imediate in curtea si casa suspectului respectiv.

Ceea ce a facut Procuratura – daca asa stau lucrurile – se numeste obstructionarea activitatii organelor de Politie!!!

Toate aceste disfunctionalitati extrem de grave au avut drept rezultat imposibilitatea salvarii acelei fetite de 15 ani si, deci, moartea acesteia.

Extrem de grav ca nici acum, dupa vreo 12 ani, daca am inteles bine, de la o procedura de infringement pentru ca STS nu avea capacitatea sa localizeze apelurile telefonice, nici acum STS nu are aceasta capacitate. Nici cand a fost vorba de accidentul aviatic din Muntii Apuseni (v. si aici) nu s-a putut localiza aeronava prabusita decat cu foarte multa greutate si lentoare. Nici acum, din cate inteleg, nu stam mai bine la capitolul asta. Greu de inteles de ce nu s-a procurat pana acum echipamentul adecvat pentru ca sa se poata afla rapid locatia de unde se suna in cazul unui apel de urgenta. Dupa parerea mea este vorba de o sabotare a STS-ului de ani de zile pentru a nu fi dotat cu ceea ce trebuie iar SRI ar trebui sa scaneze informativ aceasta institutie si nu numai pentru a vedea cine saboteaza sau ce se intampla de fapt. E clar ca STS ar fi trebuit sa aiba cel mai modern si sofisticat echipament, indiferent cat ar fi costat, cand am o Rusie agresiva in coasta. De ce nu se intampla atunci asa ceva?

Echipament pentru ca sa pot localiza un avion care s-a prabusit n-am, pentru ca sa pot localiza un telefon care a sunat la Urgenta n-am, corvete n-am… In schimb, Ucraina a sechestrat la Izmail un petrolier rusesc… Va recomand, desigur, sa (re)cititi si postarea mea precedenta. Sunt prea multi de „n-am” in ecuatia asta. Adica n-avem dotarea si tehnica necesara pentru a face fata unui eventual conflict, lucru extrem de ingrijorator. Iar Statul nostru, desi ar trebui s-o faca pentru ca asa e democratic, nu ne da explicatii coerente. Iar ceea ce s-a intamplat acum slabeste in mod evident increderea cetatenilor in Stat.

Halucinant, cu adevarat halucinant e si altceva… Daca stai sa analizezi mai pe indelete toate aceste disfunctionalitati, ele seamana cat se poate de bine cu cele petrecute la Revolutie, unde s-au impuscat unii pe altii. Atunci Armata nu era dotata cu echipamente de comunicatie moderne, pana a adus Gen. Stanculescu – care era si responsabil cu dotarea Armatei – statiile Motorola. Acum – de fapt de ani de zile – STS nu are echipamentul necesar pentru identificarea cu maxima acuratete a unui apel telefonic dat la Urgenta.

Amintiti-va la Revolutie ce s-a intamplat la Otopeni, in fata MApN-ului, cand l-au omorat pe col. Trosca… Iar acum Politia ajunge dupa 19 ore si dupa ce au ajuns mai sta trei ore in fata imobilului respectiv pentru ca procurorul nu stia ce sa faca si nu le permitea sa intre in curtea aceea si in casa suspectului. Dar ceea ce te uluieste este lipsa de coordonare intre STS si Politie, intre Politie si Procuratura… Datorita unei asemenea lipse de coordonare, la Revolutie s-au impuscat intre ei, au tras unii in altii si in haosul creat s-au luptat unii cu altii: Armata cu Armata sau Armata cu Securitatea, adica s-a creat un haos general in care au murit aiurea oameni.

Viorica Dancila a iesit azi in fata camerelor de luat vederi facand apel sa nu se politizeze aceste evenimente, desi impresia mea, vaga, ce-i drept, este ca ea a incercat sa le politizeze cand a pomenit de un nou referendum pentru inasprirea pedepselor pentru criminali, violatori, pedofili. Deci Romania o tine din referendum in referendum… Populismul se vede cat se poate de clar. Insa nu asta e problema. Ci disfunctionalitatile din institutiile Statului care persista de ani de zile, care dupa ce ca s-au cronicizat, din lipsa de luare de masuri s-au mai si agravat. A propune in mod populist referendumuri, ne pricepem. Nu rezolvam astfel mare lucru pana ce nu atacam adevarata problema: disunctionalitatile din institutiile Statului Roman, intens politizate, nemeritocratice, locuri ideale pentru parcarea clientelei politice si, deseori, focare de incompetenta si coruptie. De asemenea, dupa parerea mea, avand in vedere si situatia internationala actuala, trebuie ca serviciile noastre de informatii sa verifice daca nu cumva exista persoane plantate ad hoc in Stat de catre Puteri straine tocmai in scopul de a-i gripa activitatea si de a crea astfel de disfunctionalitati.

Sa ne gandim ca asemenea defectiuni in activitatea Statului au costat o viata de om… Poate chiar mai multe…

Mi-e teama ca asemenea dereglari, care incep sa fie evidente, sa nu ne coste chiar mai mult…

In rest… ce as putea sa-i spun Alexandrei sau Luizei…? Dumnezeu sa va odihneasca in pace!

Poate ati ajuns intr-o lume mai buna… Sa dea Dumnezeu!

Va fi razboi?

Observ ca la noi nu se prea comenteaza chestiuni de politica externa, toata lumea fiind preocupata de viitoarele alegeri prezidentiale ce vor avea loc recent. Toata lumea comenteaza despre cine va fi candidatul din partea unuia sau a altuia dintre partide si, pe buna dreptate, cam toata lumea e cu ochii pe PSD: cine va fi candidatul PSD pentru alegerile prezidentiale?

Numai ca eu as dori in aceasta postare sa mai vorbim si despre ce se intampla prin lume. Mai exact spus: despre Iran. Tensiunea in Golful Oman si in Stramtoarea Ormuz au ajuns la un nivel fara precedent odata cu capturarea de catre Iran a unui petrolier britanic ca masura pentru retinerea unui petrolier iranian in Stramtoarea Gibraltar de catre britanici la inceputul lunii iulie a.c., suspectat de livrare de petrol pentru Siria incalcand astfel sanctiunile internationale impotriva Damascului. Romania libera ne da o informatie foarte interesanta: „Strâmtoarea Ormuz este tranzitată de o treime din petrolul transportat pe cale maritimă în toată lumea”.

Daca actiunea britanicilor a fost una in concordanta cu legislatia internationala, Teheranul, „foarte furios”, a decis sa raspunda cu aceasta masura unilaterala, violand legile internationale ale navigatiei. Britanicii au recomandat tutror navelor sale civile sa evite Stramtoarea Ormuz si au avertizat cu o replica „robusta” impotriva Teheranului.

Fara indoiala ca Stramtoarea Ormuz este de mare importanta strategica, iar Iranul a blocat practic accesul dintre Golful Persic si Golful Oman pentru orice fel de nava civila, nu neaparat petroliera.

Consecinta acestor stari de lucru, dupa ce am vazut joaca de-a cine a doborat drona cui, este ca prezenta militara americana si britanica in zona respectiva a crescut considerabil.

Va fi razboi?

Am inteles ca a fost si un al doilea petrolier retinut de catre autoritatile iraniene si care circula sub pavilion liberian. Inteleg ca acela a fost eliberat.

Sultanatul Omanului incearca o mediere intre parti, greu de spus, foarte greu de spus daca va reusi…

Situatia pare foarte simpla, dar este extrem de periculoasa.

De la retragerea Statelor Unite din Acordul Nuclear cu Iranul situatia tinde catre un razboi. De fapt, retragerea din Acordul Nuclear  – acord international si care reprezenta o reglementare internationala pe care Iranul ar fi trebuit s-o respecte, Iranul acceptand acest Acord – inseamna ca vrei sa rezolvi problema Programului Nuclear Iranian altfel decat pe cale diplomatica. Astfel, SUA a trimis nave militare in zona, a inasprit sanctiunile la adresa Iranului. Retragerea din Acordul Nuclear a starnit o disputa intre SUA si UE… Pe 7 iulie 2019 Iranul a anuntat ca a inceput sa creasca imbogatirea uraniului peste limita agreata in Acord de 3,67%. Toata problema e ca Iranul sa fie impiedicat sa obtina arme nucleare, dar ayatolahul Ali Khamenei spunea ca, in Iran, armele nucleare sunt interzise prin religie si ca nu are legatura cu discutiile nucleare. Pe 14 mai 2019 ayatolahul Ali Khamenei spunea: „Noi nu cautam un razboi, nici ei de asemenea. Ei stiu ca nu e in interesul lor”.

Gandindu-ma la Iran, mi se pare ca sunt doua ramificatii principale: una: Rusia – Turcia si cealalta: China. Chestiunea e ca se poate ajunge la o coliziune in Stramtoarea Ormuz si la un razboi. Mondial. Problema este extrem de serioasa.

Pe ce se bazeaza siguranta Iranului in actiunea pe care a intreprins-o? Pentru ca Iranul nu ar putea rezista prea mult in cazul unui atac din partea SUA si Marii Britanii. Am putea ghici usor: in special pe sprijinul Rusiei dar si al Chinei. Iranul este un aliat al Rusiei, are o colaborare cu Rusia in ceea ce priveste Programul sau nuclear. Kremlinul a si anuntat recent ca orice atac asupra unui aliat al Rusiei va fi intepretat ca un atac asupra Rusiei si Rusia va raspunde corespunzator. In acest context se ridica problema securitatii la Marea Neagra, tinand cont si de anexarea ilegala a Crimeii de catre Federatia Rusa. Lucru ce presupune o intarire considerabila a intregului flanc estic al NATO. Tot in acest context Germania si Rusia par a intari relatiile bilaterale, dupa ce Rusia a anexat Crimeea, interesul partii ruse fiind, potrivit agentiei RIA Novosti, ca Berlinul sa renunte „la vectorul anti-rusesc din ultimii ani”. Rusia, in schimb, ramane ostila Statelor Unite. De altfel, cu cateva zile in urma, seful diplomatiei de la Kremlin, ministrul de Externe Serghei Lavrov, declara intr-un interviu publicatiei ruse „Argumentî i Faktî” ca „are dubii în ceea ce priveşte faptul că relațiile ruso-americane se vor ameliora, în viitorul apropiat”, nu considera ca deprecierea acestor relatii e din vina partii ruse si ca „suntem dispuşi să lucrăm cu răbdare pentru refacere”, dar „acest lucru este posibil pe baza egalității și a unui respect reciproc, cu condiţia respectării obligatorii a intereselor părţii ruse”.

Daca Dl. Lavrov ne vorbeste despre „condiţia respectării obligatorii a intereselor părţii ruse”, iata ce spune articolul din RIA Novosti dedicat evenimenutlui din Germania si citat de G4Media (am pus trimiterea la sait mai sus):

„În toamna anului 2010, Vladimir Putin, în postul de prim-ministru, a participat la un forum economic organizat de ziarul german „Süddeutsche Zeitung”. Tot atunci în amintita publicație a apărut un articol de-al său, care conținea propunerea referitoare la crearea „marii Europe”, ca un spațiu integrat economic comun. Ideea s-a dovedit atât de interesantă și de atractiv prezentată – „de la Lisabona la Vladivostok” –, încât despre ea continuă să vorbească și acum. Faimoasa formulă a fost citată și de Angela Merkel în 2016, an foarte dificil pentru relațiile bilaterale ruso-germane.”

In asemenea conditii, se pune, desigur, problema cum se va pozitiona Germania in cazul unui conflict militar in Stramtoarea Ormuz dintre SUA si Marea Britanie, pe de o parte, si Iran de cealalta parte. Care va fi pozitia Turciei?

La noi nu s-a prea vorbit, dar tensiunile dintre SUA si Iran in Stramtoarea Ormuz dateaza de mai multa vreme. Iata un articol din 2011 al RFI: „Strâmtoarea Ormuz, cea mai nouă dispută pe axa Teheran – Washington”. Iranul a amenintat inca de atunci ca va inchide stramtoarea drept represalii fata de proiectul occidental de inasprire a sanctiunilor impuse Iranului. Articolul citat arata: „Washingtonul a pus în gardă Teheranul încă de miercuri, afirmând că „închiderea strâmtorii nu va fi niciodată tolerată”. O punere în gardă respinsă deîndată de iranieni, care s-au arătat însă vigilenţi faţă de presupusa prezenţă în regiune a unui mare portavion american. Trebuie spus că, din cauza dimensiunii strategice a chestiunii petrolului, americanii menţin în zona Golfului Persic o puternică prezenţă militară, în particular flota a V-a, cu baza în Bahrein.” si specifica: „Prin strâmtoarea Ormuz tranzitează între o treime şi 40% din traficul maritim petrolier mondial. Pe lângă Iran, al doilea producător din cartelul OPEC, prin Ormuz „iese în lume” parţial şi aurul negru produs de Arabia Saudită, Kuweit, Irak şi Emiratele Arabe Unite, dar şi majoritatea gazului lichefiat produs de Qatar. În caz de înăsprire a sancţiunilor, Iranul şi-ar putea pierde circa un sfert din capacităţile sale de producţie, lucru pe care, evident, preşedintele Mahmoud Ahmadinejad nu-l va accepta niciodată.”. Iata ca, totusi, iranienii par decisi sa puna in practica amenintarea de acum 8 ani… Iar un esec diplomatic de deblocare a acestei situatii s-ar putea solda cu un razboi.

Dar iata ca un articol datat 19 iulie 2019 din The New York Times ne informeaza ca fostul Presedinte iranian, Dl. Ahmadinejad,  intr-un interviu acordat publicatiei The Times, vineri, propunea un dialog direct intre cele doua natiuni. Cu o zi in urma, ministrul iranian de Externe a declarat la New York ca doreste o discutie directa cu senatorii americani avand in grafic criza izbucnita de catre Statele Unite prin retragerea din acordul nuclear cu Iranul. Ultima parte a acestui articol din The New York Times e antologica:

„“Mr. Trump is a man of action,” Mr. Ahmadinejad told The Times. “He is a businessman and therefore he is capable of calculating cost-benefits and making a decision. We say to him, let’s calculate the long-term cost-benefit of our two nations and not be shortsighted.”

Mr. Ahmadinejad appears to have greater faith in Mr. Trump’s wisdom than might seem to be justified by other diplomatic negotiations the president has undertaken. Further, there are competing factions in the Iranian government, just as there are in Mr. Trump’s administration, and internal politics on each side could upend even the possibility of talks.

But Mr. Trump, like Mr. Obama before him, has been right in recognizing the value of talking directly with one’s adversaries. His administration long ago jettisoned the diplomatic protocol against direct talks with North Korea and the Taliban, and it now has the chance to make another grand overture. Mr. Trump raised just that possibility last month, at a signing ceremony for yet another round of sanctions against Iran’s leaders.

“I think North Korea has a phenomenal future. And I think Iran also has a phenomenal future,” Mr. Trump said. “I think a lot of people would like to see them get to work on that great future.”

Maybe the future is no longer fiction. It’s time to get to work.”

Ideea unui dialog bilateral SUA-Iran in privinta problemelor si disputelor aparute de la Revolutia Islamica din 1979 incoace intre cele doua tari e una foarte interesanta. Insa mie nu imi e clar cum vede conducerea religioasa a Iranului acest aspect. Pentru ca ayatolahul Ali Khamenei „are o asa de mare autoritate politica incat ar starni invidia monarhilor persani. Are cuvantul final in tot”, cum spune un cercetator in Istoria Iranului – aici articolul din The Independent despre Liderul Suprem Iranian.

Pana acum, pozitia D-lui. Trump a fost una de retinere de la folosirea fortei, lucru care s-a vazut si in cazul acelei drone americane doborate de iranieni: Trump a anulat in ultimul moment o lovitura militara impotriva Iranului. Daca conducerea laica a Iranului pare a fi dispusa la dialoguri directe cu SUA, conducerea religioasa a Iranului, suprema din cate putem constata intrucat il da pe Liderul Suprem, ramane ostila Statelor Unite si, cred, mult mai putin dispusa la dialog… E clar ca o astfel de conducere religioasa, dictatoriala in Iran, nu poate fi indepartata decat prin forta armata. Totusi, daca inteleg eu bine, ea este sustinuta de catre o mare parte a populatiei iraniene. O schimbare ar insemna o schimbare a paradigmei Revolutiei Islamice din 1979.  Pentru ca e greu de crezut ca autoritatea dictatoriala a conducerii religioase ar putea deveni ceva mai flexibila in relatiile cu Statele Unite. Ramane totusi de vazut ce demersuri diplomatice se vor face in continuare si cu ce rezultate.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

O mare victorie a Rusiei. Deocamdata…

Cam asa ai putea carcteriza recentele evenimente de la Chisinau. Blocul electoral ACUM, pro european, face o alianta ciudata cu Partidul Socialistilor din Republica Moldova care e un partid anti-UE, anti-NATO, antiromanesc si pro rus, cu nostalgia Uniunii Sovietice si care sustine teza limbii moldovenesti si a etnicitatii moldovenesti construita de propaganda sovietica, dand la o parte Partidul Democrat din Moldova, un partid ce face totusi parte din Partidul Socialist European, doar pe motivul ca l-ar avea drept lider pe controversatul om politic si de afaceri Vladimir Plahotniuc, privit drept „oligarh”.

Plahotniuc a fost demonizat si in presa noastra pe motiv de oligarh si, deci, capul tuturor rautatilor de peste Prut. Nu s-a pomenit nimic despre meritele lui si despre ceea ce a facut el bun in Republica Moldova. Ceea ce s-a spus a fost ca el ar controla „tot”, indiferent ce ar insemna acest „tot”. Fara indoiala, pana la asocierea cu dictatura, facuta de Maia Sandu, care l-a numit Dictator, nu mai e decat un mic pas.

Cum va putea tine Coalitia actuala e un mare mister. Insa ar trebui spus ca fortarea ei si numirea Maiei Sandu in functia de premier, de catre Presedintele Igor Dodon, unealta Kremlinului, care in noaptea aceea a dormit la Ambasada Rusiei si cu care Maia Sandu coalizeaza acum, s-a facut cu incalcarea Constitutiei, deoarece nu s-a facut in termenul prevazut acolo.

Fara indoiala, implicarea Marilor Puteri, a SUA, a UE si a Rusiei se poate remarca cu destula claritate.

Chestiunea este cine castiga din toata tarasenia asta. Ca nu e in castig nici Romania (care a inregistrat, de fapt, un nou esec de politica externa), nici SUA, nici UE, ci doar Rusia.

Faptul ca aliezi fortat un partid sau alianta pro europeana cu una totalmente opusa e in folosul cui oare? Fara indoiala ca e in folosul Moscovei, caruia Occidentul i-a facut din nou hatarul, pentru ca „sa nu-i suparam pe rusi” si au gresit asa cum au gesit si in ajunul Celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Acum partidul Socialistilor lui Dodon, poate poza drept democrat, Zinaida Greceanii intr-o democrata si o luptatoare impotriva oligarhizarii tarisoarei. Partidul Socialistilor din Republica Moldova, cu caracteristicile descrise mai sus devine frecventabil in Europa in ciuda unui partid pro european si afiliat la un partid european, asa cum este PDM.

De asemenea o asemenea Coalitie decredibilizeaza Blocul ACUM, al Maiei Sandu si Andrei Nastase. Ei n-ar fi trebuit sa accepte o asemenea alianta, cu un partid ce nu are nimic in comun cu valorile europene si nord-atlantice. De fapt, a castigat Dmtri Kozak, vicepremierul Federatiei Ruse. Si daca e asa cum spun cei de la PDM, ca prin aceasta Coalitiei se urmareste (fara indoiala ca ilegal) federalizarea Republicii Moldova – tinand cont de situatia din Transnistria – atunci atat PAS-ul Maiei Sandu cat si Platforma DA a lui Andrei Nastase, ambele afiliate la PPE, isi vor pierde mult credibilitatea si s-ar putea sa compromita si europenismul in Rep. Moldova.

Inclusiv actuala stare de instabilitate politica din Rep. Moldova e in interesul Rusiei.

Ceea ce s-a intamplat in Republica Moldova e de domeniul grotescului: o Curte Constitutionala care si-a anulat, sub presiune politica, deciziile. Apoi discursul sforaitor al lui Andrei Nastase care il face „calau” pe Plahotniuc. Iar acum aflam ca – pe principiul oligarhii nostri sunt mai buni decat ai lor, sau invers, n-are importanta – mandatul de arestare a lui Renato Usatii a fost anulat, Maia Sandu declarand ca aceasta decizie ridica „mari semne de intrebare”, ceea ce e adevarat, trebuie sa recunoastem.

Este evident ca ceea ce s-a intamplat la Chisinau se datoreaza si unei politici externe proaste, practicate la Bucuresti. Insa situatia actuala de la Chisinau poate fi caracterizata drept interesanta si are anumite caracteristici care conduc spre o ecuatie politica a carei solutie nu e deloc simpla. Sau altfel spus, pare a fi inceputul unei noi crize…

In primul rand, trebuie sa spunem de la bun inceput ca entitati sau partide precum Blocul ACUM, Partidul Socialistilor din Republica Moldova, PDM au in spatele lor un electorat important. Problema mare este cum vede electoratul acestor partide ceea ce s-a intamplat. Spre exemplu, electoratul Blocului ACUM sau cel al Partidului Socialistilor, pentru ca aceste doua entitati politice sunt diametral opuse, politic vorbind, asa cum aratam si mai sus. S-a transformat peste noapte Partidul Socialistilor intr-unul pro NATO, pro UE?

In al doilea rand, Blocul ACUM a lasat sa se inteleaga ca politica pe care dansii o urmaresc ar fi – daca nu gresesc – cea de dezoligarhizare a Rep. Moldova. Partidul Socialistilor n-am vazut a avea vreo reactie, deci e de presupus ca electoratul lor considera ca si ei sunt, alaturi de Blocul ACUM, implicati intr-o astfel de misiune politica. Problema mare este ce se va intampla daca Guvernul condus de Maia Sandu nu va reusi lucrul asta, aceasta dezoligarhizare. Pentru ca nu e clar ca doar cu vorbe si intentii frumoase vei si reusi sa duci la indeplinire un astfel de deziderat. Ar fi foarte interesant de vazut care e pozitia Partidului Socialistilor fata de valori precum independenta Justitiei, dezoligarhizare, separatia puterilor in stat. Care e pozitia lor fata de valorile europene? Pentru ca una e sa ai contracte cu rusii – spre exemplu, Nord Stream 2 – si cu totul altceva sunt valorile politice si societale din cele doua tari. Or, in cazul de fata, cel de la Chisinau, vorbim de astfel de valori, nu neaparat despre economie, desi nu neg, desigur, importanta aspectelor si chiar, as indrazni sa spun, a valorilor economice.

Pe de alta parte, este batator la ochi faptul ca tot ce s-a intamplat, cel putin daca ne luam dupa spusele lui Andrei Nastase, a avut drept tinta si scop indepartarea lui Plahotniuc. Deci toata tevatura asta a fost pentru ca „sa-l dea jos” pe „Dictatorul”, nu-i asa, Plahotniuc, care, de fapt, nu e extrem de clar daca era sau nu la Putere… Ridicolul este zemos, suculent, plin de sosul marilor realizari de tipul: „s-a scremut un munte ca sa iasa un soricel!!!” 🙂

Bun, „l-au dat jos” pe Plahotniuc. Pentru ce? Ca sa vina Usatii? Sa-i ia locul?

Romania nu sta chiar asa de rau in toata povestea asta, desi aparentele ar spune altceva. In primul rand, cred ca si cetateanul, alegatorul din Republica Moldova isi poate da seama ca nu Romania se amesteca in treburile interne ale tarisoarei lui. Ci altii. El va aprecia cat de bun e un astfel de lucru.

Pe de alta parte, Rusia are acum o pozitie dominanta in Rep. Moldova. Insa poate pierde dureros partida.

Daca Partidul Socialistilor nu va marsa spre valorile europene, care sunt opuse celor de la Kremlin, atunci Blocul ACUM va trebui, pentru ca sa nu se compromita, sa intrerupa colaborarea cu acest partid. Dar daca o parte din electoratul Partidului Socialistilor vor intr-adevar o Justitie independenta, daca vor intr-adevar dezoligarhizarea? Presupunand, bineinteles, ca electoratul Blocului ACUM chiar doreste astfel de valori. Lucrurile se pot schimba si daca Blocul ACUM si Maia Sandu vor ramane ferm ancorati in valorile europene atunci ar putea sa castige si mai multi adepti.

Ar mai trebui, cred eu, spus ca Romania nu a sprijinit asa cum ar fi trebuit fortele unioniste din Rep. Moldova nu pentru ca n-ar fi vrut s-o faca. Ci pentru ca i s-a recomandat sa n-o faca atat de catre Ambasada SUA de la Bucuresti cat si de cea de la Chisinau. In acest sens, rog cititorii blogului sa (re)citeasca acest articol. Implicatiile sunt legate de Ucraina. Pentru ca o rescriere a granitelor in Estul Europei are implicatii asupra stabilitatii Ucrainei. Sa nu uitam, spre exemplu, ca noi avem teritorii romanesti in Ucraina. Spre exemplu, Ismailul e in Ucraina. De aceea politica noastra externa a mers pe ideea a doua state romanesti integrate in Uniunea Europeana – Romania si Rep. Moldova care se vor regasi impreuna, fara granite, in Uniunea Europeana. Ca Rep. Moldova e o tara oligarhizata, nu cred ca e un secret pentru cineva. Romania a trebuit sa-si adapteze politica sa externa fata de Rep. Moldova intr-un astfel de context. Ganditi-va ca s-a vorbit despre Rep. Moldova ca despre un stat esuat. Pe de alta parte, chestiunea unionista e una sensibila si trebuie tinut cont si de ce vor cetatenii din Rep. Moldova.

Mi se pare ca ar mai trebui adaugat un lucru. Se vorbeste despre o izolare diplomatica a Romaniei. Un anumit insucces nu trebuie privit drept izolare. Paralela care se face cu anii ’40 ai secolului trecut nu e justificata, tinand cont de realitatile de azi. Romania, azi, e tara membra a UE si NATO. Chiar si in Republica Moldova, avem o forta pro europeana, Blocul ACUM, ale carui partide sunt afiliate la PPE, care a preluat guvernarea. Romania nu e izolata. Si nici nu trebuie privita in felul acesta. Si sa nu uitam ca Romania a facut pasi importanti in lupta impotriva coruptiei la nivel inalt pe care nu i-am vazut in nicio alta tara europeana.

Apropo de ce se intampla acum la Chisinau, fara indoiala ca daca Romania preia intr-un viitor mai apropiat decat putem sa credem Rep. Moldova, atunci, fara indoiala, nu doar ca trebuie sa tina cont de populatia rusofona de acolo, dar Statul Roman va trebui sa le respecte drepturile si libertatile, in calitate de cetateni romani. Iar lucrul asta va deschide perspective noi relatiilor bilaterale dintre Romania si Federatia Rusa. Ar trebui sa ne gandim mai serios la acest aspect. Spre exemplu, extinderea autoritatii Statului Roman in Transnistria – lucru incredibil la ora actuala – va trebui facuta cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Totusi, evolutia evenimentelor de la Chisinau nu este una clara. Ideea de federalizare a Rep. Moldova – intr-o ipotetica si probabila unire cu Romania – nu se poate accepta. O negociere in acest sens poate avea, totusi, loc. Insa acceptarea ar insemna o lezare a Romaniei.

Problema Romaniei este urmatoarea: cum va raspunde unei noi crize politice la Chisinau. Aici Romania trebuie sa joace bine!

Ceea ce s-a intamplat la Chisinau reprezinta o lezare a statalitatii Rep. Moldova. Or, lucrul asta trebuie sa ne dea de gandit si sa ne puna o problema. E adevarat ca lucrurile s-au calmat momentan. Cat va tine acest calm relativ nimeni nu stie. Problema este ca s-ar putea incerca o actiune de destabilizare si nu e foarte clar daca Rep. Moldova are forta necesara pentru a raspunde adecvat unei astfel de provocari. Romania trebuie sa ajute Rep. Moldova si sa contribuie la stabilitatea acesteia.

Chestiunea Rep. Moldova e mai complicata decat ar parea la prima vedere. Rep. Moldova e o tara ce provine dintr-o fosta republica sovietica. Limba vorbita e romana. Se vorbeste si ruseste. Background-ul cultural este unul sovietic. Din acest punct de vedere ceea ce se intampla e interesant pentru ca avem o forta politica ce se declara europeana – Blocul ACUM – si una care tine de traditia societica – Partidul Socialistilor – care s-au alaturat acum. In schimb, Rep. Moldova n-are cum sa aiba o cultura europeana din motivul invocat mai sus. In general vorbind, statele foste comuniste se deosebesc de cele din Vest, chiar daca sunt impreuna in Uniunea Europeana. Fie si numai pentru faptul ca Vestul nu a cunoscut comunismul. Este deosebit de interesant de urmarit cum va raspunde Partidul Socialistilor unui alt tip cultural cu care vine Blocul ACUM. Cum vor receptiona cetatenii lucrul asta?

Problema mare este daca alaturarea unor forte politice importante, dar contradictorii una in raport cu cealalta, cum e cazul actual din Rep. Moldova, le poate face complementare. Lucrul asta nu e clar. Bizar e faptul ca nu s-au unit forte care sa fie afiliate la partide europene. Nu mi se pare deasemenea clara reactia PNL-ului, din acelasi partid european – PPE – cu Blocul ACUM, si daca ar putea exista un parteneriat intre aceste doua formatiuni politice, cum ar fi si natural.

Ca stiri de ultima ora, citesc despre demisia D-nei. Cristina Balan ambasadoarea Rep. Moldova la Washigton, foarte interesant si acest articol care ne spune ca Igor Dodon vrea consolidarea aliantei PSRM-ACUM si  un „moratoriu pe subiecte ideologice si geopolitice care ne dezbina”. Interesant si acest articol in care luam cunostinta despre mesajul trimis de Vlad Filat catre Vladimir Plahotniuc.

Ca sa fiu sincer, e fascinant cum un singur om  – Plahotniuc – a ajuns o asa problema pentru o tara intreaga si de ce, daca asa au stat lucrurile, Romania nu a reactionat in consecinta. Situatia asta nu se poate rezolva decat prin instaurarea unui stat de drept si a independentei Justitiei. Dodon vrea un „moratoriu pe subiecte ideologice si geopolitice care ne dezbina” – a pus punctul pe „i”, trebuie sa recunoastem. Pe de alta parte, evident ca statul de drept nu se poate instaura cu un oligarh care abuzeaza de puterea sa. Totusi, care este determinarea sa, a lui Dodon, fata de statul de drept?

Este semnificativ faptul ca acest regim nou instaurat la Chisinau are caracteristici ce se deosebesc de ceea ce avem in Rusia, unde avem un regim prin excelenta oligarhic. La Chisinau pare mai degraba o incercare de democratizare a tarii. Fara o determinare reala pentru statul de drept si independenta Justitiei lucrul asta nu se prea poate realiza, pentru ca numai asa poti indeparta abuzurile si dezoligarhiza tara. O astfel de turnura a lucrurilor indeparteaza Rep. Moldova de Rusia. Insa sa nu uitam ca moratoriul pe care il propune Dodon e si pe subiecte geopolitice. Or, astfel de subiecte sunt legate de Rusia si de interesele Rusiei in regiune. Lucru ce intra in contradictie cu valori precum statul de drept, independenta Justitiei.

Extrem de proasta informarea cetatenilor cu privire la politica externa si de aparare a tarii…

… si din aceasta cauza sa nu ne miram ca apar tot felul de manipulari venite dintr-o anumita Vecinatate Estica si nu numai.

Spre exemplu, recentele alegeri europarlamentare au stat sub semnul unor dezbateri care au privit aproape in exclusivitate doar chestiunile interne, legate in special de guvernare. Aproape – spun aproape ca sa fiu elegant totusi – nimic despre problematica europeana, despre starea actuala a Uniunii Europene, despre politici europene…

PSD a fost extrem de deficitar la capitolul comunicare, in special pe astfel de teme.

Ar trebui sa stim mai multe despre relatiile cu SUA, despre Parteneriatul Strategic cu SUA. De asemenea despre politica NATO, ca doar suntem tara membra, despre pericolele venite dinspre Rusia si nu numai. Ar trebui sa vedem dezbateri despre politica de aparare a tarii. Nu se discuta despre situatia politica din SUA, tara partenera a Romaniei si principalul aliat al nostru, despre ce politica externa promoveaza actuala Administratie de la Casa Alba si care ar fi oportunitatile pentru tara noastra.

Sa fie clar, eu nu spun sa se faca publice documente clasificate, secrete de stat. Sper sa nu se inteleaga asa ceva. Dar cetatenii ar trebui informati in mod corespunzator despre cum stau lucrurile, despre pozitia Guvernului si Presedintiei fata de anumite aspecte ale vietii internationale.

Spre exemplu: ce pozitie are Guvernul Romaniei fata de recentele declaratii facute de Donald Trump, presedintele SUA, inaintea vizitei de la Londra, privind sustinerea Brexitului? Cum ne raportam noi la o astfel de declaratie si atitudine venite din partea Executivului american? Cum ne afecteaza tensiunile dintre SUA si Iran? Sau nu ne afecteaza deloc?

Eu am impresia unui gol de informare a cetatenilor in privinta acestor aspecte importante. Si cand ma refer la „informare”, nu ma refer doar la stirea propriu-zisa, ma refer si la dezbateri pe tema respectiva.

Ce consecinte poate avea ridicarea unei drepte suveraniste si nationaliste si a extremei drepte in Uniunea Europeana? Se rupe Uniunea Europeana?

Ar trebui sa stim mai mult decat balacareala interna despre politica Rusiei. Ce politica duce Rusia fata de Uniunea Europeana. Ce pozitii adopta? Care este, de exemplu, pozitia Rusiei cu privire la Brexit? S-a speculat pe tema asta, cum ca Farage si Marine Le Pen ar primi ajutor financiar rusesc. Cum se face atunci ca Donald Trump incurajeaza Brexitul si l-a numit pe Farage „prietenul meu”, indemnandu-i pe britanici sa-l trimita sa negocieze Brexitul fara nicio conditie?

Care este politica Romaniei fata de Rusia? Cum ar trebui sa privim Rusia? Drept un dusman? Tara prietena? Vreau sa vad argumente pro si contra. In Bucuresti s-au deschis magazine cu specific rusesc, cu produse rusesti. Preturile mi s-au parut cam piperate, ca sa fiu sincer…

Nu s-a vorbit si nu s-a dezbatut nimic cu privire la scandalul Huawei dintre SUA si China, despre ceea ce s-a numit si se numeste „razboiul comercial” dintre SUA si China. Noi cum ne pozitionam? Intreb pentru ca suntem intr-un parteneriat strategic cu SUA si tara membra NATO. Ne afecteaza cumva toate aceste lucruri? Poate nu acum, poate intr-un viitor mai mult sau mai putin departat? Nu ne afecteaza deloc?

De asemena, se vorbeste foarte putin si despre Republica Moldova. Cum intarim legaturile bilaterale? Ce actiuni intreprinde Romania in acest sens? Ce oportunitati de afaceri ar avea un investitor roman care ar dori sa investeasca in Republica Moldova? Se poarta negocieri cu Rusia cu privire la Transnistria si la statutul acestei autoproclamate republici? Care este starea romanilor de acolo, ce actiuni intreprinde Guvernul Romaniei? Sunt eficiente? Cum putem mari eficienta acestora?

Si am dat doar cateva exemple. Dezbaterea pe probleme de politica externa si de aparare e aproape inexistenta in Romania. E o mare greseala! Oamenii ar trebui sa fie corect informati de catre autoritati pentru a preintampina manipularile venite din alta parte. Or, nici Guvernul si nici Presedintia, din motive care, sincer, imi scapa, nu fac lucrul asta.

La noi se fac doar campanii electorale desantate, zgomotoase pentru ca boborul sa mearga la urne sa puna acolo votul unde „trebuie”.

Daca va veti uita pe televiziunile straine, veti vedea astfel de dezbateri. Spre exemplu, la France 24 veti vedea dezbateri cu privire la Africa. Si la CNN exista o emisiune cu privire la continetul african. La noi, nici vorba!

Noi nu stim mai nimic despre ce fac ambasadele noastre. Spre exemplu, principalul nostru aliat este SUA. Care e starea relatiilor culturale intre tarile noastre? Cum putem intari aceste relatii culturale? Ma refer la contacte cu intelectualitatea din SUA, scriitori, oameni de stiinta, mari economisti, contacte la nivel universitar, schimburi de experienta, investitii etc. Fara indoiala, ma refer si la Visa Waiver. Contactele pe linie de securitate sunt necesare, dar nu sunt de ajuns pentru dezvoltarea unor relatii mai ample cu principalul nostru aliat, cu tara cu care avem de multa vreme un Parteneriat Strategic important. Este inadmisibil sa avem doar contacte pe linie de securitate, pe chestiuni militare si pe cele privitoare la Justitie. Vreau sa vad si eu si alte contacte, spre exemplu cu creatorii de moda din Statele Unite. Cu regizorii de film – aici s-au mai facut pasi, dar nu atat cat ar fi trebuit. Cu Hollywood-ul!! Vreau sa vad coproductii romano-americane, as dori din suflet sa vad un actor sau un regizor roman luand un Premiu Oscar!! Vreau sa vad o gala romano-americana de moda la Bucuresti!! Vreau sa vad o colaborare universitara dintre ASE si Universitatea din Chicago sau cu Columbia University cu privire la o tema economica de maxim interes pentru ambele tari sau o cercetare comuna pe probleme de economie. Si exemplele pot continua. Vreau, ca sa mai dau un exemplu, sa vad think-tank-uri comune romano-americane. Vreau sa vad, uite un alt exremplu, mai multe restaurante cu specific romanesc in SUA! 🙂

Suntem o tara francofona. Nu sutem DELOC informati cu privire la acest aspect, la dezvoltarea relatiilor cu Franta. Spre exemplu, am putea colabora cu Franta in domeniul rutier. Si constructii de drumuri, dar vreau sa aud si eu si sa vad o colaborare intre institutii de invatamant si cercetare, spre exemplu o colaborare programatica intre Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti – Faculatatea de Cai Ferate, Drumuri si Poduri si Laboratoire central des ponts et chaussées din Paris. Exista asa ceva? Eu n-am auzit. Daca da, de ce nu stim? E secret de stat? Fara indoiala, vreau sa vad colaborari pe linie tehnica si cu Statele Unite. Spun ca vreau sa vad colaborari care sa aiba un impact pozitiv pentru dezvoltarea relatiilor bilaterale, pentru dezvoltarea tarii noastre – spun deschis si raspicat lucrul asta -, pentru apropierea tarii noastre de Occident, de tarile cu care avem relatii de parteneriat, pentru a fructifica in interesul ambelor parti acest parteneriat. Eu nu percep ca lucrurile se desfasoara in acest sens. Ca ministerul nostru de Externe, ambasadele noastre depun toate eforturile in acest sens. Si nu prea inteleg de ce… Pentru ca asta ar insemna, dupa parerea mea, sa te integrezi in lumea Vestica. Evident, si in cazul colaborarii cu Franta exemplele pot continua fara problema, mai ales ca suntem o tara francofona. Iar Franta e o tara mult mai asemanatoare cu Romania decat am putea banui la prima vedere.

As dori sa inchei prin a spune ca nu ma refer in mod exhaustiv doar la colaborari cu SUA si Franta. Am dat insa aceste doua exemple deoarece cu SUA avem un Parteneriat Strategic si cu Franta pentru ca sutem o tara francofona. Dar sa ne gandim ca avem o diaspora numeroasa in Italia si Spania si as dori sa vad o aprofundare a relatiilor bilaterale. Nu doar: Securitate, Aparare si Justitie, si Politic, desigur. Aceste trei sau patru componente apar in exclusivitate in relatiile noastre bilaterale cu SUA. Or, e o greseala ca nu amplificam aceste relatii. Dar, repet, n-as vrea sa se inteleaga ca e vorba doar de SUA si Franta. Sunt tari importante cu care putem si cu care trebuie sa dezvoltam impreuna relatii mai ample. Am dat exemplul Spaniei si Italiei. Iarasi, n-as vrea sa fie un exemplu exhaustiv. Pentru ca mie mi se pare ca nu fructificam foarte bine calitatea de membru al UE si Partenriatul Strategic cu SUA. Suntem deficitari, avem puncte slabe. Lucrurile ar trebui indreptate.

Recomandare de lectura

Iata ce spune D-na. prof. Lavinia Stan intr-un interviu acordat Europei Libere:

Interview for Radio Free Europe

Se arata ca:

„Many thanks to Dani Citiriga for taking the time for this interview. And thanks to Radio Europa Libera for publishing this piece.

INTERVIU cu prof. Lavinia Stan: „Mi se pare normal ca BOR și toate celelalte biserici să facă lobby”

Lavinia Stan predă științe politice la St. Francis Xavier University în Canada. Cunoaște în profunzime realitățile politice, sociale și academice din România. În privința plagiatelor, crede că aproape 100% provin dinspre serviciile secrete și în general zona militarizată armatei.

 

Suntem la 30 de ani de la Revoluția din 1989. Ca specialist în științe politice și, în particular, în subdomeniul Justiție de tranziție, cum vedeți evoluția României în perioada post-comunistă?

Lavinia Stan: Evoluția nu a fost lineară absolut deloc. Din punctul de vedere al Justiției de tranziție s-a înregistrat progres sau regres în funcție de opțiunile ideologice ale diverselor guverne care s-au perindat pe la conducerea României. La o primă vedere se poate spune că, în cazul României, guvernele cu un aport mare al foștilor comuniști au fost reticente față de un program de redresare a trecutului recent, de recuperare a memoriei comuniste, pe când guvernele care au fost un pic mai independente de tendințele foste comuniste, dacă nu chiar anticomuniste, au avut o mai mare apetență, o mai mare disponibilitate, să considere oportunitatea implementării unor programe de lustrație, de deschidere a arhivelor secrete, de aducere în instanță a foștilor torționari comuniști, de restituire de proprietate, de constituire a comisiilor istorice sau de adevăr.

Din punctul dumneavoastră de vedere, ce i-a lipsit României pentru a deveni o democrație consolidată?

Lavinia Stan: Teoria democratizării, în liniile ei cele mai simpliste, spune două lucruri: pentru a te democratiza, trebuie să ai instituții democratice și cultură politică democrată. Instituțiile se pot crea peste noapte, dar pentru cultura politică democratică trebuie să lucrezi. Câteodată durează o generație, altădată două generații… Câteodată mai mult. Problema în România nu este numai faptul că instituțiile noi post-comuniste nu au fost democrate in totalitatea lor in anii 90 cand s-au regândit, ci faptul că au avut loc schimbări atât de dese, incât instituțiile acestea chiar și când au funcționat in mod democrat nu au avut timp să producă efecte democrate, pentru că s-au tot operat schimbări, mai mici sau mai mari, la structura instituțională. Incertitudinea instituțională, aș spune, a delegitimat democratizarea într-un context în care trebuia să se lucreze să existe certitudine instituțională ca să poți să schimbi cultura politică. De obicei, țările care într-adevăr vor să se democratizeze schimbă instituțiile la începutul tranziției, dar apoi le lasă neschimbate pentru că efectele democrate ale acestor instituții se văd numai în timp. Incertitudinea instituțională ca și incertitudinea legislativă în România a delegitimat instituțiile, iar cultura politică nu a avut experiența cu instituții democrate astfel încât omul de rând să se convingă că „uite domnule, democrația lucrează și pentru mine. Și mie mi-e mai bine decât în comunism”. De-aia s-a ajuns la corupție, de exemplu, care este o problemă foarte, foarte mare în România. Corupția este tot un rezultat al incertitudinii instituționale și legislative. Spre exemplu, când se dau ordonanțe de guvern cu dedicație… Au fost exemple când s-a dat o ordonanță de guvern, a fost publicată în Monitorul Oficial dimineața, s-a făcut privatizare în beneficul lui X și Y politician, după care, după două trei zile, ordonanța a fost anulată, s-a dat o alta care a invalidat-o. Aceasta este legislație cu dedicație care subminează credibilitatea întregului proces democrat.

Read more at: https://romania.europalibera.org/a/interviu-cu-prof-lavinia-stan-mi-se-pare-normal-ca-bor-și-toate-celelalte-biserici-să-facă-lobby-/29965725.html?fbclid=IwAR3zNYhHq67o78gih4A6YHrxcRNAFe-01vWHAseHocLwYd6iwT8XvEUh12w„

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol si al intregului interviu.

Despre coruptia din Romania. Si din Europa de Est…

Rezultatele alegerilor europarlamentare desfasurate in Romania sunt, intr-adevar, surprinzatoare. Romanii, multi dintre ei, au creditat politic, peste asteptari, un partid nou: USR.

Stau si ma intreb urmatorul lucru: nu cumva s-au grabit? Ma intreb, pentru ca a acorda atat de usor increderea totala unei formatiuni politice nou infiintate, despre care nu stim prea mare lucru – nici macar orientarea ideologica a acesteia nu e foarte clara, mi se pare un lucru nu foarte intelept.

Eu stiam ca increderea se castiga greu si se pierde usor.

Iata ca pentru multi romani e exact invers: increderea se castiga usor si se pierde greu. E doar o ipoteza, desigur, dar sare in evidenta un astfel de aspect.

Dar admit si faptul ca m-as putea insela. Poate ca – cine stie? – la romani, la cei de azi, increderea se castiga usor si se pierde tot atat de usor, poate – cine stie? – si mai usor…

USR si-a facut un stindard de glorie din lupta impotriva coruptiei. Eu nu spun ca cel putin unele lucruri pe care ei le sustin nu ar fi corecte, la bunul simt comun oricarui cetatean de bine din tara asta. Problema e alta: cum se gandesc ei sa managerieze lucrurile?

Daca aruncam o privire asupra indexului privind perceptia coruptiei – si cei curiosi ar putea s-o faca – vom observa urmatorul aspect. Perceptia asupra coruptiei este slaba in tarile dezvoltate, tari cu un PIB/loc. de cel putin trei ori mai mare decat cel al Romaniei. Ca aceste tari dezvoltate se confrunta cu terorism, migratie ilegala, vestele galbene, ridicarea extremei drepte, asta e o alta problema care confirma faptul ca daca o tara e mult mai putin corupta – sub aspectul perceptiei, desigur – nu inseamna ca cetatenii ei traiesc ca-n rai si nu mai pot de atata fericire.

In spatiul public romanesc s-a vorbit aproape in exclusivitate despre coruptia interna, din interiorul granitelor tarii. Nimic despre cea din exterior, din intreaga Europa de Est. Iar lucrul acesta a creat o imagine extrem de negativa tarii noastre: cea mai corupta tara din intreaga sfera euroatlantica, mai corupta chiar decat Bulgaria. Comisia Europeana, daca nu ma insel, a apreciat ca MCV-ul ar trebui retras in cazul Bulgariei si mentinut in cazul Romaniei.

M-am gandit ca ar fi interesant sa facem o comparatie intre Romania si SUA din doua puncte de vedere: marimea PIB/loc. si marimea statului, sub raportul numarului de angajati.

Daca cineva mi-ar spune ca perceptia asupra coruptiei e foarte redusa in SUA, l-as crede si iata de ce:

– PIB/loc. al SUA este de 5 ori mai mare decat cel al Romaniei;

– Cand in SUA a fost inchis guvernul au suferit 800.000 de angajati la o tara de 327.167.434 locuitori. Deci in SUA avem 800.000 de angajati la stat, cum se spune la noi. In Romania avem in jur de 1.200.000 de angajati la o tara de doar 19.518.117 locuitori. Din punctul de vedere al numarului de locuitori, putem aprecia ca Romania este de dimensiunea unui stat din cadrul Statelor Unite. Un simplu calcul ne arata ca statul in Romania, tara de 19. 518.117 locuitori este de 25 de ori mai mare decat cel din SUA, tara de 327.167.434 locuitori.

Romania ramane, in continuare, a doua cea mai saraca tara din Europa. Poate ca cineva ar spune ca e vorba de proasta guvernare a celor aflati la putere din 1990 incoace. Raspund: depinde cum privim lucrurile!

Daca le privim din perspectiva faptului ca Romania a ajuns membra cu drepturi depline a Uniunii Europene si a NATO, lucrurile se schimba: guvernele care s-au succedat la Putere, la noi, si-au facut treaba. Altfel n-am fi ajuns membri ai UE si NATO. A fost o opera ampla de a crea o tara libera, de a-i da o Constitutie democratica, de a realiza in tara noastra o economie de piata functionala, lucruri fara de care n-am fi ajuns unde am ajuns.

Retetele folosite de guvernele postdecembriste n-au fost neaparat romanesti. Noi a trebuit sa indeplinim cerintele impuse de UE si NATO pentru ca sa devenim membri ai acestor organizatii prestigioase. Noi am incheiat capitole de negociere cu Uniunea Europeana, pentru a putea fi admisi in UE.

Iar daca cineva ar pune problema: dar nu se poate ca lucrurile sa mearga mai repede inclusiv in privinta Justitiei, a reformelor pentru combaterea coruptiei?, i-as raspunde ca nu, daca ne bazam pe experienta postdecembrista. Noi si acum, la aproape treizeci de ani de la prabusirea comunismului, suntem tot a doua cea mai saraca tara din Europa si cu o migratie comparabila cu cea din Siria, tara macinata de un sangeros si lung razboi civil.

Faptul ca mai toate televiziunile de stiri, toti pitifelnicii din presa, ca sa ma exprim ca maestrul Cristoiu, au tocat zi si noapte chestiunea arzatoare, nu-i asa, a Justitiei, a Coruptiei, a reformei morale a clasei politice au creat in Romania impresia ca tara este victima unui flagel – coruptia – care a luat proportii ingrozitoare, transformand Romania in tara cea mai corupta de pe glob. Aceasta exagerare a marit artificial perceptia cetateneasca si anume ca Romania e foarte corupta in scopul obtinerii de avantaje politice din partea unora. Presa creand o astfel de atitudine a parut, ca sa zic asa, ca venind neaparat din partea cetatenilor, ca si cum presa ar fi portavocea cetatenilor tarii. In felul acesta unii au inceput sa caute avantaje politice pe acest subiect. In detrimentul altora, desigur. Bun, lucurile astea sunt banale si usor de inteles.

Chestiunea coruptiei, a dezvoltarii tarii e mult mai complexa si mai dificil de inteles.

Tarile Europei de Est raman in continuare, cu cateva exceptii notabile, mult mai sarace decat suratele lor din Vest. Chiar si acele exceptii, multe dintre ele, tari mai mici dar care au beneficiat de o masiva infuzie de capital vestic. Chiar Ungaria si Polonia – exemple date in spatiul public drept, ca sa zic asa, reviriment – nu sunt cu mult mai sus decat Romania.

Vorbim de casele unor lideri precum Adrian Nastase, Liviu Dragnea, cu condamnari penale. Dar acum avem situatia ca madam Dancila si madam Dan stau pe aceeasi scara din blocul facut pe vremea comunismului in Videle. Ma gandeam la chestiunea asta… Ma gandeam ce case au Joe Biden – membru marcant al Partidului Democrat din SUA, sau Donald Trump, ca sa dau un exemplu si de la republicani. Noi cum ne-am putea apropia de aceasta lume politica ai caror lideri nu locuiesc in blocuri destinate proletariatului, facute pe vremea comunismului? Nu am vrut oare sa copiem modelul de acolo? Iar cei care sunt bogati in Romania stau si ma intreb cum de au acumulat o asemenea mare bogatie intr-o tara provenita din egalitarismul comunist? Si atunci ce facem? Ne intoarcem, oare iarasi, inapoi la comunism pentru a instaura dreptatea clamata de unele organizatii civice? Ne intoarcem iarasi la „dictatura de dezvoltare” de pe vremea lui Ceausescu?

Dar de ce nu si-au facut case, averi prin munca cinstita? Pentru ca nu s-a putut! Nimeni nu vrea sa recunoasca – si de aici se vede lipsa de onestitate intelectuala din societatea noastra – ca, de fapt, nu s-a putut pentru ca Romania, ca si alte tari din Europa de Est, fosta comunista, nu provenea dintr-o lume libera ci din lagarul comunist condus de URSS. In Romania nu a existat respectarea proprietatii private, libertate economica pentru ca sa fie posibil asa ceva. Inclusiv pe vremea comunismului se inchideau ochii cand cineva isi facea o casa mai acatarii, ca sa nu fie deranjati cetatenii. Chiar Ceausescu – am auzit asta – admitea intr-o oarecare masura, chiar daca nu se inscria in linia ideologica a Partidului, astfel de lucruri ca expresie a „cresterii nivelului de trai al populatiei”!! Pentru ca Romania era si atunci o tara europeana, nu euroasiatica, si nici lui nu i-ar fi placut sa se faca si aici ceea ce s-a facut in anii ’30 in URSS!! De aceea ideea era ca oamenii sa-si cumpere masini, sa-si construiasca, iata, case frumoase, ca „expresie a politicii intelepte a Partidului si Statului nostru”. Credeti ca nu stia Securitatea de matrapazlacurile de rigoare? Evident ca stia, dar nu actiona!

Ceausescu, din pacate, a respins existenta unui sector economic privat in Romania din motive ideologice. Oamenii ar fi muncit cinstit si ar fi avut si mari realizari. Tineretul ar trebui sa stie ca in Romania nu au existat, pe vremea aceea, ca sa dau niste exemple simple, magazine private, restaurante private. Tot, tot era de stat. Asta a fost Romania anului 1990, dupa Revolutie, lasata de Ceausescu. Independenta si libertatea de gandire expusa public erau foarte limitate, pentru ca acestea trebuiau sa fie in conformitate cu linia, directivele si indicatiile Partidului si ale Secretarului sau General.

Lumea postdecembrista nu provine din una in care erau, de pilda, patroni, intreprideri libere si private. Cuvantul „intreprindere” era utilizat si atunci pe scara larga, doar sensul sau era denaturat brutal. Intreprindere vine, desigur, de la „a intreprinde”, or toate, absolut toate unitatile economice – cu exceptia unora marunte, sa zicem ceasornicarii (acolo unde se repara ceasurile) – erau ale statului. Individul nu trebuia sa intreprinda nimic. Din aceasta cauza si spun ca nu s-a putut.

Nu ma deranjeaza principiile corecte ale USR-ului, cat ascunderea adevarului fata de niste tineri care n-au trait comunismul si care, din aceasta cauza, nu pot sa-si explice corect unele lucruri, unele fenomene.

Multora dintre ei poate ca li se pare normal aceste arestari politice si poate ca multora li se par drepte astfel de lucruri. Sigur, e vorba de o alta generatie despre care nu se poate spune ca o duce bine in Romania. Multi dintre ei vor „o tara ca afara”, intelegand prin asta o tara ca in lumea vestica, libera. Multi au emigrat, iar PSD-ul a esuat grav in a-i intelege. Insa una e sa te duci intr-o tara dezvoltata, care nu a cunoscut comunismul, in care sistemul e rodat si bine pus la punct si sa te integrezi acolo, sa castigi acolo mai bine si cu totul altceva este sa schimbi in bine realitatea romaneasca care e asa cum e.

Tarile Europei de Est trebuie inca intelese ca tari provenite din comunism. Nu vorbesc aici doar de mentalitati, de schimbarea lor. Intotdeauna s-a pus, in spatiul public, accentul pe mentalitati, iar mai putin pe realitati.

Dragii mei, postcomunismul nu este o mentalitate. Ci o realitate ontologica, daca se poate spune asa.

Ontologicamente vorbind, postcomunismul in Europa de Est ne ofera privelistea unei asemanari surprizatoare a tarilor postcomuniste intre ele. Trebuie inteles, de pilda, ca mentalitatea nu poate tine loc de resurse financiare, pe care ori le ai, ori nu le ai. O societate provenita din comunism si care traieste pentru prima oara libertatea este formata din oameni care nu duspun de astfel de resurse. Viata din Europa de Est, chiar si acum la aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, e asemanatoare tuturor tarilor care au cunoscut comunismul. Chiar si locurile sunt asemanatoare. Veti vedea aceleasi blocuri, ca sa dau un exemplu, din prefabricate, acelasi stil arhitectonic atat in Polonia, cat si in Ungaria, ca si in Romania. Comunismul a distrus societatea antebelica si pe urma a nivelat totul. Polonia, de pilda, de dinainte de Razboi era o alta Polonie fata de cea postbelica. La fel se poate spune si despre Romania, desigur.

Popularea scenei politice romanesti cu oameni noi

Toata lumea vorbeste despre „omul nou”. Daca nu ma insel, este din Biblie expresia sau ideea. Sa ma ierte Dumnezeu daca gresescl! Insa Sf. Pavel n-a zis ca omul poate fi nou sau innoit ci: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4,24).

In vremurile din urma s-a vorbit foarte intens in Romania despre asa-zisa reformare morala a clasei politice, de parca cei care spuneau astfel de vorbe mari erau cel putin Sfintii Apostoli, daca nu chiar Iisus Hristos. Eu vreau sa remarc prin cele zise mai sus neobrazarea crasa de care dadeau dovada acesti oameni pentru ca a „reforma” moral pe un altul implica faptul ca tu, cel care vorbesti asa, sa te situezi pe un palier mai inalt, sa ai un nivel moral mai inalt. Sf. Apostol Pavel n-a spus doar ca „Toti oamenii, fara osebire, sunt pacatosi” ci a adaugat: „dintre care eu sunt cel dintai”.

Cu alte cuvinte, daca ai indrazneala sa-i faci pe altii pacatosi, pe toti, e drept sa recunosti ca TU esti cel dintai dintre ei. Nu mai la urma…

In zilele noastre, moderne, unii se considera mai reformati moral decat altii. Mocirla aceasta morala o traim, de fapt, cu totii. Ca niste porci. Dintre care, ca sa iau exemplul Marelui Pavel, eu sunt cel dintai.

De ce ar fi trebuit sa se „reformeze” moral, desigur, clasa politica? Ca sa fie adusi in fata oameni noi. Asa a urmat tot complexul de arestari politice, pentru ca oamenii noi sa poata avansa. Insa Sf. Pavel a dat un indemn, nu a utilizat masuri de forta:

„22.	Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
23.	Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre”

(Efeseni 22-23)

In Romania se intampla urmatorul fenomen: sunt arestati cei vechi, vin oameni noi, cu ifose de apostoli, dar despre care nu prea stim mare lucru. Ca lucrul asta – sa vina oameni noi – a fost cerut de SUA, Departamentul de Stat, asta e lesne de banuit. Si au cerut de mai demult lucrul asta. Insa e cu totul neconvingator ca astfel de oameni vor reprezenta asa-zisa „Reforma” si vor innoi in bine si spre bine societatea. Dati-mi voie sa fiu eu Toma „necredinciosul”.

Ma uitam si la Presedintele Iohannis cum vorbea, convins, desigur, ca a gasit panaceul de care are nevoie societatea in drumul ei spre fericire. Nu s-a ajuns decat la impartirea societatii in „baieti buni” (intelegand si fetele, desi le trecem sub tacere) si „baieti rai” (evident, si fetele). „Baietii rai” sunt pesedistii iar „baietii buni” sunt non-pesedistii.

Adica „cele doua Romanii”, vorba lui Adrian Nastase!!

Fara indoiala ca in tara noastra exista si o „axa a raului”. Aceasta este formata din Alianta PSD-ALDE.

De aceea Presedintele Iohannis, intr-un discurs care s-a vrut fulminant, arata ca „baietii rai” trebuie indepartati de la  guvernare ca sa vina „baietii buni” s-o preia, intr-o exprimare metaforica plina de lucirea loviturii de stat!

Dati-mi voie sa-i privesc cu circumspectie pe acesti oameni „noi” si sa amintesc un lucru pe care multi il uita: „vinul cel vechi” nu doar ca a scos societatea din comunism, dar a reusit sa realizeze integrarea noastra in UE si NATO. A avut curajul sa se inhame la o reforma care a dat oamenilor libertate, dupa decenii de totalitarism. Nu au putut sa faca totul, e adevarat. Insa odata cu venirea altor oameni nu am vazut prea multe realizari. Ne-am angajat intr-o nesfarsita lupta anticoruptie fara sa vedem o avansare, inaintare, progres, dezvoltare concreta a societatii ci doar, mai degraba, instabilitate politica. Care nu stiu cat bine face, pana la urma… Mai degraba, nu prea face bine. Comisia Europeana apreciaza chiar ca ar fi vorba de o involutie. Chiar Presedintele nostru vorbea de o „vrie retro”.

In Franta – o tara unde indexul coruptiei e… – Le Rassemblement National al Marinei Le Pen a depasit la aceste alegeri partidul lui Macron. Societatea „avanseaza”. „Concret”, desigur. Dar spre ce se indreapta?

Putem fi multumiti?

Vreau sa vad lucruri concrete!

Departe de mine sa contest importanta Summitului celor Trei Mari de la Bucuresti. Si eu cred ca e un lucru extrem de pozitiv faptul ca Bucurestiul gazduieste acest Summit, fapt ce contribuie la cresterea vizibilitatii si importantei Romaniei pe plan international. Este o lovitura de PR, cum se spune, foarte buna.

Nu cred ca are rost sa pun aici articolele pe care le-am citit si pe care, cu siguranta, cred, le-ati lecturat si Dvs., stimati cititori ai blogului. Insa ceea ce am constatat eu este ca se folosesc foarte multe vorbe pentru a descrie acest Summit, iar, pe de alta parte, limbajul folosit de distinsii analisti, dar si de catre participantii la Summit, este cumva, daca se poate spune asa, cel „de lemn”, care aproape ca te adoarme cu monotonia sa binecunoscuta. Intentia mea nu este ca sa critic neaparat acest lucru. Ci sa arat cum mi se pare mie acest lucru. Si anume ca nu prea vedem lucruri concrete. Am inteles, sunt idei, sunt  – asa se zice – strategii, sunt proiecte pe hartie, cum se spune. As dori sa vad ca se concretizeaza ceva. As dori sa vad finantari concrete din partea BERD si BEI, din partea Comisiei Europene.. Prin finantari concrete inteleg ca se dau bani pentru imediata punere in practica a proiectelor. Daca nu toate – inteleg ca nu se poate, ca nu putem merge de-a valma, cum se spune -, dar macar cateva, sa vad ca se incepe.

Se folosesc foarte multe vorbe, dar vedem extrem de putine (chiar deloc?!) proiecte care sa se concretizeze intr-un orizont de timp rezonabil.

Acest Summit are si o dimensiune de business. Daca asa stau lucrurile, as dori sa vad, la sfarsitul acestuia, care vor fi proiectele ce se vor concretiza impreuna cu finantarea de rigoare. Cu alte cuvinte: proiectul asta, finantat de banca X, cu incepere din data de, termen de predare in data de, proiectul cutare, la fel, finantat de BEI, sa zicem, porneste in data de, termen de realizare pana in data de, si tot asa cu inca vreo doua trei proiecte. Macar sa vedem 4-5 proiecte care sa aiba finantare clara cu data de incepere clara si data de finalizare clara. Ca sa fiu eu si mai clar, sa dau un exemplu concret: un proiect de realizare a unei autostrazi Gdansk-Constanta – finantat de, sa zicem, BERD, cu data de incepere stabilita clar si de finalizare, la fel, clar. Altminteri tare ma tem ca ramanem, in continuare, la un nivel abstract de interconectivitate. Si vom avea, de fapt, discutii abstracte, in care operam cu notiuni abstracte, fara o valoarea practica.

Totusi, in Declaratia Comuna vedem un inceput si speram ca initiativele si proiectele sa se concretizeze in scurt timp. As dori sa vad, in acest sens, pana la urmatorul Summit progrese concrete si mai putine vorbe. Europa de Est are nevoie de dezvoltare, nu de vorbe goale si ar fi bine sa constientizam mai mult lucrul asta. Pentru ca sa realizam cu adevarat asa ceva este imperios necesar sa ne miscam repede!!

De asemenea este de notat si de apreciat sprijinul Statelor Unite, reafirmat prin mesajul Presedintelui Donald Trump. Lucru ce se constituie intr-o premisa importanta a succesului I3M. De asemenea putem vorbi de sprijinul Comisiei Europene. De aceea eu cred ca aceasta Initiativa ar trebui sa se transforme rapid intr-o poveste de succes, care sa contribuie cu adevarat la dezvoltarea Estului Europei si la reducerea decalajelor fata de tarile dezvoltate din Vest.

Un lucru important l-a aratat Jean-Claude Juncker si trebuie sa deschidem un articol Mediafax:

Jean-Claude Juncker şi-a arătat, la Bucureşti, îngrijorarea faţă de viitorul UE: Am impresia că Europa începe să rămână fără suflare

Se arata ca:

„Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat marţi, la Palatul Cotroceni, unde participă la Summitul celor Trei Mări, că Europa începe „să rămână fără suflare” pentru că nu respiră cu cei „doi plămâni, de est şi de vest”.

„Europa trebuie să respire cu doi plămâni, de Est şi de Vest. Dacă acest lucru nu se întâmplă, Europa rămâne fără suflare şi am impresia că Europa noastră începe să rămână fără suflare, aşa ca trebuie să punem accent pe cooperare, să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”, a declarat, marţi, la Palatul Cotroceni, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

Juncker i-a cerut preşedintelui României, Klaus Iohannis, să încurajeze „noi căi de comunicare între cei doi plămâni” ai continentului.

„Domnule preşedinte, sprijnim Iniţiativa celor Trei Mări şi vă încurajăm să deschideţi noi căi de comunicare între cei doi plămâni ai continentului, dar şi între Nord şi Sud”, a precizat preşedintele Comisiei Europene.

La rândul său, şeful statului, Klaus Iohannis a declarat că trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală.

„În cadrul acestei iniţiative ne-am propus să prioritizăm transportul, energia şi piaţa digitală. Am avut dreptate, deoarece aici este cea mai mare oportunitate de a dezvolta interconectivitatea. Cred că este un potenţial pe care putem şi ar trebui să îl exploatăm pe deplin, în strânsă cooperare cu partenerii din comunitatea euro-atlantică şi instituţiile financiare europene şi internaţionaantici”, a afirmat, preşedintele marţi la Palatul Cotroceni, în discursul său din cadrul sesiunii plenare a summit-ul iniţiativei cel Trei Mări.

Preşedintele Klaus Iohannis găzduieşte, marţi, la Palatul Cotroceni, cel de-al treilea Summit al Iniţiativei celor Trei Mări, la care participă preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, nouă preşedinţi de stat, dar şi Secretarul Energiei din SUA, Rick Perry.

Marţi are loc Sesiunea Plenară a Summitului, moderată de preşedintele Klaus Iohannis.

Ulterior, şeful de stat român va susţine declaraţii de presă, alături de preşedintele Croaţiei, Kolinda Grabar-Kitarović, de prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki, şi de Rick Perry, Secretarul Energiei al SUA.

Iniţiativa celor Trei Mări este o platformă politică flexibilă şi informală, la nivel prezidenţial, reunind cele 12 state membre ale Uniunii Europene aflate între Marea Baltică, Adriatică şi Marea Neagră – Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Primele două Summituri ale Iniţiativei au avut loc la Dubrovnik, în 2016, şi Varşovia, în 2017.”

Poate pentru prima data Jean-Claude Juncker face, in mod public, o distinctie clara intre Europa de Vest si cea de Est, referindu-se la acestea ca la cei doi „plamani” ai Uniunii Europene. Ideea te duce cu gandul la deja celebra formula, a „Europei in doua viteze”. Si iata ca acum, poate pentru prima data, s-a spus care sunt cele doua viteze: Europa de Vest si Europa de Est (fosta comunista). Spune ca trebuie „să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”. Cu alte cuvinte, in prezent, nu avem o limba comuna ” pentru Est şi pentru Vest”. N-am mai auzit spus atat de clar lucrul asta. Cred ca e pentru prima oara – sa ma corectati daca gresesc – cand Dl. Juncker spune, in mod transant, aceste lucruri. Absolut de acord cu ce a afirmat Dl. Iohannis si anume ca „trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală”. Cresterea competitivitatii si sporirea dezvoltarii Europei de Est e un element strategic necesar pentru a evita o falie economica si sociala intre aceasta si Europa de Vest. Fara indoiala ca o Uniune Europeana fracturata in felul acesta nu e de dorit – cred ca asta a si dorit sa sublinieze Dl. Juncker. Daca potentialul enorm al Europei de Est ramane neexplorat si nevalorificat falia aceasta se va adanci, efectele vor fi cat se poate de nocive pentru intreaga Uniune Europeana. Cuvantul de ordine si noul concept lansat la Bucuresti de catre Dl. Juncker, in relatiile europene Est-Vest, este cooperarea. Semn ca la acest capitol lucrurile nu stau deloc intr-un mod fericit. Dar in ceea ce priveste Romania, tara noastra trebuie sa ia masuri serioase si responsabile pe plan intern in vederea dezvoltarii sale durabile. In caz contrar tindem catre un esec. Dezvoltarea infrastructurii este pilonul de baza al I3M, de aceea ar trebui, daca dorim intr-adevar sa avem succes, sa mergem in concordanta si sa punem accent, pe plan intern, pe dezvoltarea infrastructurii de transport, energetice, digitale. Nu prea se vede si nu prea am vazut, cel putin in ultimii 10 ani un asemenea lucru, dimpotriva situatia s-a inrautatit pe anumite componente (ca sa dau doua exemple: infrastructura rutiera, de cale ferata). Lucrurile ar trebui reparate si nu e tarziu pentru asta. Astfel de Forumuri sunt, fara teama de a gresi, binevenite. Mai trebuie sa vedem si efortul propriu pentru realizarea unor obiective atat de ambitioase.

Initiativa celor Trei Mari (I3M) este un lucru deosebit de serios, pentru ca este, de fapt, vorba de dezvoltarea Europei de Est, printr-un efort comun al statelor participante, care ar trebui sa se realizeze cu succes. Distonanta intre politicile interne si ceea ce se discuta – proiecte, politici – la un asemenea forum ingreuneaza daca nu chiar fac imposibil succesul.

Pe de alta parte, ma gandesc la faptul ca organizam, cu succes, Summituri si Forurmuri internationale, ceea ce, desigur, nu-i rau. Insa nu valorificam. Spre exemplu, daca va mai amintiti, a avut loc la Bucuresti in urma cu vreo 5 ani Forumul economic China-Europa Centrala si de Est. Stau si ma intreb daca am valorificat, in interesul tarii noastre, o relatie economica cu China. Si daca da, cat am valorificat? Noi tot semnam declaratii comune privind „aprofundarea cooperării bilaterale în noile circumstanţe” – observati cat de abstract suna! – dar nu valorificam mare lucru. Spre deosebire de polonezi, care cu mult mai putine vorbe si gesturi emfatice au valorificat intr-un mod cat se poate de pragmatic o relatie cu China in privinta constructiei de autostrazi.

Cam la fel par a suna lucrurile si la acest Summit. Repet, nu-i neg deloc importanta. Doar ca tare imi e ca totul se va reduce la organizarea acestuia cu succes si nimic mai mult. In rest, lucrurile vor balti ca si pana acum, fara sa vedem ceva concret. Ca se concretizeaza ceva in interesul tarii noastre.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ce sa intelegem din asta?

Pe mine nu m-a mirat faptul ca Donald Trump s-a dus sa se intalneasca cu Vladimir Putin la Helsinki. Acest lucru venea dupa Summitul NATO de la Bruxelles si intr-un fel era de asteptat. Intarirea NATO in Europa, marirea efectivelor militare in Europa de Est, dosarele complicate de politica internationala sugerau o astfel de intalnire la nivel inalt.

Pe de alta parte, ce a cerut Donald Trump la Summitul NATO nu reprezinta  vreo noutate: toate statele membre sa-si respecte obligatia de a aloca 2% din PIB pentru Aparare. Exprimarea unei nemultumiri in legatura cu Germania, spunand ca ar fi „controlata de Rusia”, in special datorita unor interese economice legate de gazele venite din Rusia, a fost un mod frust de exprimare, trecand destul de mult peste uzantele diplomatice, lucru de natura sa provoace confuzie si sa dea nastere la speculatii. Fara indoiala, a venit si reactia Germaniei, la nivel de ministru de Externe – v. aici si aici – dar si fata de intanirea cu Putin – v. aici. De altfel, Dl. Trump a tinut sa precizeze ca a avut o intrevedere excelenta cu Angela Merkel…

Intalnirea cu Putin, spuneam, era de asteptat. Este in logica politica: actualul Presedinte al SUA sa aiba o alta abordare, chiar contrara, fata de Rusia in comparatie cu cea a  fostului Presedinte american. Lucrul asta nu ma mira. Donald Trump a fost intens crticat, nu doar de democrati, dar si de unii republicani, pentru felul in care a anvizajat acest meeting cu Presedintele rus si pentru declaratiile de la conferinta comuna de presa. CNN a fost extrem de dur cu Donald Trump. Unii au vorbit de tradare… Parerea mea este ca Dl. Trump a dorit sa mai atenueze asperitatile existente dintre SUA si Rusia. De fapt, nu s-a stabilit ceva la aceasta intalnire. E adevarat ca intalnirea a decurs intr-un mod destul de netransparent pentru ca nu stim ce au discutat intre patru ochi plus cei doi traducatori. Stim in mare ce s-a discutat: Coreea de Nord, Iranul, Siria… Date precise nu prea avem. Faptul ca Donald Trump a acceptat anumite scaderi pentru ca sa mai indulceasca relatiile dintre SUA si Rusia, iarasi e un lucru de inteles.

Nu prea e de inteles altceva. Si anume daca punem acest Summit de la Helsinki alaturi de atitudinea lui Donald Trump fata de Uniunea Europeana. Ceea ce Donald Trump i-a sugerat premierului britanic, D-na. Theresa May, privitor la Europa – „sue them” – arata o ostilitate cronica pe care Dl. Trump ar avea-o fata de UE. Pe de alta parte, iata ce spune un articol din Stiri pe Surse:

ALERTĂ – Germania reacționează OFICIAL: acuzații EXPLOZIVE pentru SUA și Donald Trump

„Preşedintele american, Donald Trump, vrea divizarea Uniunii Europene, acuză Guvernul de la Berlin, avertizând că Germania nu se mai poate baza în totalitate pe Statele Unite în materie de securitate.

„Preşedintele SUA, Donald Trump, provoacă, urmăreşte destrămarea Uniunii Europene”, a declarat luni Michael Roth, secretar de stat în Ministerul german de Externe responsabil de Afaceri europene.

„Donald Trump ne-a catalogat drept adversari, noi nu vedem lucrurile în acest fel. UE nu trebuie să ignore afirmaţiile neadevărate şi neconstructive ale preşedintelui SUA. Europa trebuie să ajungă la un nivel necesar al unităţii pentru a fi luată în serios. Nemulţumirile individuale nu vor ajuta”, a subliniat Michael Roth, citat de site-ul agenţiei Reuters.

La rândul său, ministrul german de Externe, Heiko Maas, a remarcat că disensiunile între SUA şi UE s-au accentuat „de la începerea mandatului preşedintelui Donald Trump”.

„Europa trebuie să devină suverană şi să aibă încredere în sine. Nu ne mai putem baza în totalitate pe Casa Albă”, a afirmat Heiko Maas, citat de publicaţia Westdeutsche Allgemeine Zeitung.

Preşedintele Donald Trump a afirmat că Uniunea Europeană se numără printre „adversarii” Statelor Unite la capitolul relaţii comerciale, replica preşedintelui Consiliului European, Donald Tusk, fiind că liderul de la Casa Albă răspândeşte „ştiri false”.

Întrebat, într-un interviu acordat CBS News, care sunt cei mai mari adversari la nivel mondial, Donald Trump a răspuns: „Ei bine, cred că avem mulţi adversari. Eu cred că Uniunea Europeană este un adversar, mă refer la ce ne fac în materie de comerţ. Acum, nu v-aţi gândi la Uniunea Europeană, dar este un adversar. Rusia este un adversar din anumite puncte de vedere. China este adversar din punct de vedere economic, categoric este adversar. Dar acest lucru nu înseamnă că sunt răi. Nu înseamnă nimic. Înseamnă că sunt competitivi”. „Îi respect pe liderii acestor ţări. Dar, din punct de vedere comercial, profită de pe urma noastră, iar multe dintre aceste ţări sunt în NATO şi nu îşi achită contribuţiile”, a spus Donald Trump în interviul acordat din staţiunea Turnberry (Scoţia), în care a jucat golf sâmbătă şi duminică, înainte de întâlnirea pe care o va avea luni, în Finlanda, cu preşedintele Rusiei, Vladimir Putin.

Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, a replicat dur la afirmaţiile lui Donald Trump. „America şi UE sunt cei mai buni prieteni. Oricine spune că sunt adversari răspândeşte ştiri false”, a transmis Donald Tusk prin Twitter.”

Donald Trump a postat recent pe twitter:

„Some people HATE the fact that I got along well with President Putin of Russia. They would rather go to war than see this. It’s called Trump Derangement Syndrome!”

Nu, nu asta e de neinteles si de criticat, ca Donald Trump a incercat prin aceasta intalnire cu Putin sa diminueze tensiunile dintre SUA si Rusia, ca nu cumva sa conduca spre un razboi. De neinteles este intalnirea cu Putin pusa alaturi cu atitudinea domniei sale fata de Uniunea Europeana. Si anume de a cataloga Uniunea Europeana drept adversar al Statelor Unite. Si atunci Federatia Rusa ce este? Prietenul (macar in devenire) al Statelor Unite? Despre UE, Donald Trump spune ca este un adeversar. Despre Rusia iata ce spune: „Rusia este un adversar din anumite puncte de vedere” – e doar „din anumite puncte de vedere”… Cred ca e pentru prima oara cand un Presedinte al US afirma ca Uniunea Europeana, al carui centru il reprezinta Europa de Vest, aliata de atatia ani cu SUA, e un adversar. Iar afirmatia lui Donald Trump se refera mult mai mult, mi se pare, la Europa de Vest… Adica, iata, dupa terminarea Razboiului Rece, Europa a ajuns un adversar al Statelor Unite. Trebuie sa precizam ca este dezamagitor si derutant un astfel de punct de vedere si nu se poate sa nu ne intrebam: daca asa considera POTUS ca e Europa, Uniunea Europeana, Europa Vestica, care vor fi evolutiile politice ulterioare? Cum vor evolua relatiile dintre UE si SUA? Si de asemenea nu se poate sa nu ne intrebam: ce abordare va avea SUA fata de Europa de Est, iesita recent de sub comunism? Fara indoiala, ma gandesc si la Romania.

Bineinteles, ne putem intreba si ce sens da Dl. Trump cuvantului „adversar”. Ce intelege prin „adversar-adversitate”. Folosirea acestui cuvant e cu totul nepotrivita pentru ca pune Uniunea Europeana, din acest punct de vedere, pe picior de egalitate cu fosta URSS. URSS nu a fost un adversar al SUA? Acuma si Uniunea Europeana e un adversar al SUA? Sensul cuvantului „adversar”, in primul caz, e acelasi cu sensul cuvantului „adversar” in al doilea caz? E cam greu de inteles de ce Dl. Trump acrediteaza ideea, cum a facut-o in interviul acordat CBS News, ca aproape toata lumea ar fi adversara Statelor Unite, ca sunt atati de multi haters la adresa Statelor Unite? Dl. Trump spune: „Ei bine, cred că avem mulţi adversari”… Uniunea Europeana e adversar, China e adversar, Rusia e adversar, Iranul nu mai vorbesc, nu-i asa?, ca ma intreb daca mai e adversar Coreea de Nord… E adevarat, n-a zis despre Australia ca ar fi un adversar… Dar si mai ciudat e de a cataloga drept adversar democratiile din Uniunea Europeana, Uniunea Europeana care se bazeaza pe multe principii si valori comune cu SUA. Este tulburator un astfel de punct de vedere, mai ales cand acesta vine din partea POTUS, si care confirma teza marxista cu privire la contradictiile din interiorul sistemului capitalist, ce pot conduce spre razboi, inclusiv teza imperialismului – adica ar trebui ca cineva sa conduca, imperial, aceasta lume pe care noi, pe vremea comunismului, o numeam Lumea Libera.

Ce sa intelegem din asta?

Ingrijoratoare e si atitudinea Uniunii Europene. Iata ce scriam in martie 2018 in acest articol:

„Un alt lucru ce m-a nemultumit a fost raspunsul Uniunii Europene, dar si al Canadei, la masura lui Trump de a creste tarifele la importurile de otel si aluminiu. Lasand la o parte discutia despre cat de potrivita e aceasta masura, pentru ca am inteles ca ar genera preturi mai mari la produsele din otel sau aluminiu sau cele care inglobeaza otel, aluminiu, deci inflatie in SUA, raspunsul Comisiei Europene, in termeni de „razboi comercial” cu SUA, e aiuritor!! Ce facem aici? Ajungem sa ne razboim intre noi?! Chiar n-avem altceva mai bun de facut in acest context international incarcat si plin de amenintari la adresa Lumii Libere? Noi in loc sa ne gandim cum sa cooperam ca sa contracaram cu cat mai multa eficienta aceste amenintari, ne razboim comercial intre noi? Pentru ca toate aceste disensiuni sunt speculate de tari ostile, de servicii de informatii ostile si acestea ne pot prejudicia in asemenea conditii.”

De asemenea, atitudinea D-nei. Merkel fata de SUA am surprins-o intr-o postare din mai 2017. Merkel declarase ca „Uniunea Europeană nu se mai poate baza pe Statele Unite, astfel că trebuie să îşi construiască propriul viitor”, dupa care a precizat, prin purtatorul sau de cuvant, ca „A vorbit o atlantistă ferm convinsă„. Cred ca e pentru prima oara, de la sfarsitul Razboiului Rece si Reunificarea Germaniei, cand apar disensiuni intre Germania si Statele Unite. Iar remarca lui Donald Trump – „The Germans are bad, very bad”, ne cam arata ce-l nemultumeste la Uniunea Europeana. Insa astfel de pozitionari risca sa schimbe arhitectura politica actuala. Daca o astfel de neintelegere, discordie, dezacord dintre SUA si Germania – pe care trebuie sa-l privim ca existand inca de pe vremea Presedintelui Obama si sunt temeiuri serioase in acest sens – persista si se va adanci, pozitionarile si peisajul politic s-ar putea sa se schimbe fata de ce avem in prezent. In aceasta cheie ar putea fi privit si Summitul de la Helsinki, ca o incercare – evident, inca in stadiul incipient – de apropiere a SUA de Rusia, de schimbare a politicii externe a SUA fata de Rusia. Daca Germania are interese economice cu Federatia Rusa, de ce nu ar avea si SUA interese economice cu Federatia Rusa? De asemenea, lucrurile ne arata ca o Germanie unificata pune probleme. Eu nu cred ca RFG, bunaoara, a pus astfel de probleme Statelor Unite. Nu am cunostinta sau nu-mi amintesc, sau nu a fost facuta public, ca pe vremea Razboiului Rece vreun Cancelar german sa fi avut atitudinea pe care o are actualul fata de relatia Germaniei cu SUA. Mai ales ca SUA a sprijinit atatia ani economic RFG si i-a asigurat securitatea fata de pericolul comunist reprezentat de Kremlin.

Au ajuns relatiile americano-germane intrun moment critic?

Speram ca nu. S-ar putea ca astfel de atitudini sa fie doar ale actualei Administratii de la Berlin. S-ar putea ca o alta Administratie sa aiba o alta atitudine. Insa nu putem sa nu constatam realitatea, pentru ca s-a ajuns la declaratii publice, pe care le aude si le vede oricine.

Ma gandesc ca inclusiv ideea vehiculata de catre Bruxelles, a unei Europe in doua viteze, pare sa aiba la baza astfel de contradictii, Europa de Est pozitionandu-se, mai ales din motive de securitate, de partea SUA. Fara indoiala ca Europa de Est sufera de pe urma conflictului cu Rusia lui Vladimir Putin. Nu e un conflict armat, dar e un conflict. Atunci de ce nu s-ar gandi SUA sa imbunatateasca relatiile cu Rusia? Lucru care strica ploile Germaniei, influenta Germaniei. Daca, de fapt, Europa in doua viteze nu e altceva decat o pozitionare, in Europa, a unor state pro SUA si a altora care nu sunt pro SUA (nu spun chiar antiSUA)? Insa ma gandesc la faptul ca aceasta contradictie intre SUA si Germania va avea ca efect o repozitionare politica a statelor membre UE. Intrebarea pe care mi-o pun este: de ce incearca, pentru ca asa mi se pare, Jean-Claude Juncker sa aiba o pozitionare care nu e pro SUA? Chiar Dl. Juncker a vorbit explicit de eforturile SUA de a „diviza” Uniunea Europeana:

Mediafax

Jean-Claude Juncker: Eforturile SUA de a diviza Uniunea Europeană sunt „în zadar”

„Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat miercuri că eforturile Statelor Unite de a diviza Uniunea Europeană, în urma tarifelor suplimentare, nu vor avea niciun rezultat, relatează site-ul postului France 24.

Jean-Claude Juncker va efectua o vizită la Casa Albă pe 25 iulie, unde va încerca să îl convingă pe preşedintele american Donald Trump să renunţa la tarifele suplimentare la aluminiu şi oţel şi să evite impunerea unor noi taxe vamale la importurile de maşini.

„Uniunea europeană şi piaţa unică sunt indivizibile. Toate eforturile de a diviza Europa sunt în zadar. Impresia mea este că toate aceste eforturi de a avea relaţii bilaterale, care trebuie să aibă loc între partenerii noştri şi comisie, implicit Uniunea Europeană, trebuie să fie explicate mai bine”, a afirmat Juncker.

Comisia Europeană a informat că Juncker şi Donald Trump vor încerca să îmbunătăţească relaţiile comerciale transatlantice şi să formeze un parteneriat mai puternic.

În luna martie, Donald Trump a anunţat tarife mai mari cu 25% la importurile de oţel şi de 10% la cele de aluminiu.

Statele Unite au ameninţat, de asemenea, că vor sancţiona companiile europene care vor continua să opereze în Iran în urma deciziei lui Trump de a reimpune sancţiunile împotriva Teheranului.”

Dar pe de alta parte iata ce declara si Donald Trump:

Donald Trump pune din nou sub semnul întrebării protejarea statelor mici de către NATO: Apărarea unor aliaţi precum Muntenegru ar declanşa Al Treilea Război Mondial

„Preşedintele american Donald Trump a pus din nou sub semnul întrebării angajamentul Statelor Unite de a apăra state-membre NATO de mici dimensiuni, în contextul Articolului 5 al Cartei Alianţei Nord-Atlantice, relatează CNN şi Politico.

Într-un interviu acordat marţi seară postului de televiziune american Fox News, Donald Trump a sugerat că trimiterea de trupe pentru a apăra o ţară-membră NATO de mici dimensiuni în cazul unui atac ar avea consecinţe dezastruoase.

Întrebat de ce Statele Unite ar trebui să apere o ţară de mici dimensiuni, cum ar fi Muntenegru, acesta a declarat: „Înţeleg ce zici, şi eu m-am întrebat acelaşi lucru. Muntenegru este o ţară de mici dimensiuni cu oameni foarte puternici. Sunt oameni foarte agresivi, pot deveni agresivi şi felicitări, eşti în Al Treilea Război Mondial. Acesta este modul în care au fost stabilite lucrurile”.

La finalul întâlnirilor internaţionale din ultima perioadă – summitul cu Vladimir Putin din Helsinki, vizita în Marea Britanie şi summitul NATO din Bruxelles- Trump a început să pună la îndoială ajutorul pe care ar trebui să îl acorde ţărilor membre NATO în caz de nevoie, în baza Articolului 5.

Alianţa militară prevăzută în Articolul 5 obligă statele membre NATO să se ajute reciproc în cazul unui atac.

Muntenegru, care are o populaţie de aproximativ 620.000 de persoane, a aderat la NATO în iunie 2017.

În cadrul summitului NATO de săptămâna trecută, Donald Trump a semnat comunicatul NATO, care susţine explicit Articolul 5.

„Orice atac împotriva unei ţări membre NATO va fi privit drept un atac la adresa tuturor, precum se explică în Articolul 5”, se menţionează în comunicat.”

Dar daca Donald Trump califica drept „delicvente” statele care nu aloca 2% din PIB pentru Aparare pe parcurusul unui deceniu, asa cum s-a stabilit la Summitul NATO din Tara Galilor in 2014, cum se numesc tarile care nu respecta prevederile din Tratatul Nord-Atlantic, prevederile NATO? Pe de alta parte e ciudat ca Dl. Trump nu se gandeste ca ar putea fi si mai dezatruos sa nu aperi o tara membra NATO, chiar si de mici dimensiuni. Declaratia D-lui. Trump, data unui post de televiuziune conservator, declaratie care cauta sa fie in acord cu electoratul sau, cel conservator, punand accent pe caracterul oamenilor din Muntenegru, facand abstractie de orice ratiuni militare si de securitate, invinovatind oamenii acelui mic stat, membru NATO, de posibilitatea declansarii unei conflagratii mondiale este de o PROSTIE fara seaman. Eu nu cred, refuz sa cred, ca electoratul conservator din SUA e chiar atat de prost, pe masura D-lui. Trump.

Nu se poate sa nu-ti pui intrebarea: de ce Dl. Trump simte nevoia sa faca astfel de concesii Rusiei? De ce crede ca daca ar face astfel de concesii evolutia nu va fi una negativa, poate chiar spre o conflagratie mondiala, Doamne fereste de asa ceva?

Ce sa intelegem din asta?

Vrea Dl. Trump sa divizeze si NATO, pe langa Uniunea Europeana?

Observati ca n-am fost de acord cu toate abordarile recente ale UE fata de SUA. N-am fost de acord nici cu toate pozitionarile D-nei. Merkel fata de SUA. Totusi, privind la raspunsul pe care Dl. Trump l-a dat celor de la Fox News in legatura cu Muntenegru, acesta e clar contrar intereselor Statelor Unite. A vorbi cu Putin si a cauta o relatie amiabila cu Rusia e una. Dar a slabi – numai si prin astfel de declaratii – Tratatul Organizatiei Atlanticului de Nord reprezinta un gest contrar intereselor fundamentale ale Statelor Unite si diseminarea neincrederii printre aliatii SUA.

Spui, pe de o parte, ca ai multi adversari, dar, pe de alta parte, imprastii, raspandesti neincrederea printre proprii tai aliati!! Care perfecti nu sunt, pe care ii numesti delicventi, dar care, totusi, iti sunt aliati!!

Pe de alta parte, un alt lucru ciudat, desi s-ar putea sa fie vorba doar de o exprimare care sa vizeze scopuri politice in exclusivitate, este faptul ca Donald Trump se pune in opozitie fata de serviciile de informatii americane:

Romania Libera

Trump: Niciun preşedinte nu a fost atât de dur cu Rusia aşa cum am fost eu

„Preşedintele american, Donald Trump, a respins marţi criticile la adresa atitudinii sale faţă de Moscova, spunând că „nu a existat vreodată un preşedinte atât de dur cu Rusia aşa cum am fost eu”, transmite agenţia dpa.

Preşedintele american, Donald Trump, a respins marţi criticile la adresa atitudinii sale faţă de Moscova, spunând că „nu a existat vreodată un preşedinte atât de dur cu Rusia aşa cum am fost eu”, transmite agenţia dpa.

„Preşedintele Putin ştie asta mai bine ca oricine, cu siguranţă mai bine decât media”, a declarat Trump, înaintea unei şedinţe a cabinetului său, la Casa Albă.

Totodată, Trump, citat de Reuters, a mai arătat miercuri că el nu crede că Rusia încă vizează Statele Unite, contrazicând evaluările serviciilor de informaţii americane potrivit cărora Moscova îşi continuă tentativele de a se amesteca în alegerile din SUA.

Întrebat de reporteri, miercuri, dacă Rusia vizează încă SUA, liderul de la Casa Albă a răspuns: „Nu”.” (subl. mea)

In acest caz, eu stau si ma intreb daca nu cumva functioneaza pe acolo vreun „stat paralel” care-i furnizeaza lui Donald Trump alte informatii… Ce informatii, altele decat cele ale serviciilor americane, are Donald Trump pentru ca sa contrazica informatiile primite de la serviciile de informatii americane? Cat de exacte, cata acuratete au informatiile pe care le detine Dl. Trump, altele decat cele ale serviciilor de informatii americane, ca sa poata spune cu inima impacata ceea ce spune?

Ce sa intelegem din asta?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre Summitul istoric Donald Trump – Kim Jong-un de la Singapore

Orice s-ar spune, mi se pare ca e cel mai spectaculos eveniment de politica externa din ultimii ani. Si cred ca trebuie precizat un lucru: era in primul in rand in interesul Coreii de Nord ca acest Summit sa aiba loc. Sigur, controversele legate de aceasta intalnire istorica nu au incetat. E foarte important angajamentul Coreii de Nord in ceea ce priveste denuclearizarea completa a tarii, in cadrul procesului de pace din Peninsula Coreeana. Fara indoiala, se poate naste intrebarea daca nu cumva Kim Jong-un a cautat astfel sa-si legitimeze regimul. Mai ales ca s-a discutat in treacat doar, daca am inteles bine, despre respectarea Drepturilor Omului in Coreea de Nord.

Insa am impresia ca mai e si o alta problema la care regimul de la Phenian trebuie sa gaseasca solutii. Si s-ar putea ca Kim sa se fi gandit serios. Lumea se schimba, Coreea de Nord a ramas o tara ingrozitor de izolata. Apropo de participarea la Olimpiada, de observat ca in Coreea de Nord nu au loc evenimente sportive internationale. Lucru care arata cat de mult a izolat aceasta tara regimul comunist al dinastiei Kim, la Putere de zeci de ani. Nu mai vorbesc de faptul ca aceasta izolare pune serioase probleme legate de alimentatia si nivelul general de trai al populatiei. De observat ce diferenta imensa fata de China, tot un stat comunist si cu probleme destul de mari in respectarea Drepturilor Omului. China, in schimb, nu e atat de izolata si nu se confrunta cu asemenea dificultati majore precum Coreea de Nord. Dimpotriva! O solutie la toate aceste chestiuni grave o reprezinta, desigur, normalizarea relatiilor cu SUA. Cu alte cuvinte, Kim isi da seama ca lucrurile nu mai pot merge ca si pana acum. Si atunci trebuie sa intervina schimbari si reforme. Cu atat mai mult cu cat vorbim, de fapt, despre o tara divizata politic de atatia ani, Coreea, in doua entitati statale in care una dintre ele, Coreea de Sud, e prospera din punct de vedere economic si cealalta ajunsa intr-o saracie extrema si foarte izolata, Coreea de Nord. Un singur popor despartit din motive politice.

Desigur, denuclearizarea completa a Coreii de Nord pune acestei tari probleme de securitate, de aceea a si cerut sprijinul SUA pentru a-i asigura securitatea. Daca lucrurile vor merge bine, daca SUA si Coreea de Nord se vor intelege, lucrul asta va constitui un avertisment dur pentru Iran. Obama n-a prea reusit mare lucru nici in privinta Coreii de Nord si nici in privinta Acordului Nuclear cu Iranul. Iata ca Trump a trecut la actiuni cat se poate de concrete! Iar agreement-ul cu Coreea de Nord are implicatii clare, directe as spune, in Orientul Mijlociu. Iranului ii va fi din ce in ce mai greu sa nu tina cont de pozitia SUA si de noua viziune a Presedintelui Trump.

Trebuie sa remarcam ca Presedintele Trump este in plina ofensiva diplomatica, iar aceasta postare de pe twitter, forma preferata de comunicare si socializare a D-lui. Trump (de observat ca nu e FaceBook-ul), da marturie de acest lucru:

„….Germany pays 1% (slowly) of GDP towards NATO, while we pay 4% of a MUCH larger GDP. Does anybody believe that makes sense? We protect Europe (which is good) at great financial loss, and then get unfairly clobbered on Trade. Change is coming!”

O victorie diplomatica la Singapore are darul de a-i creste Presedintelui american credibilitatea in lume. In asemenea conditii va fi foarte greu pentru Germania sa joace un rol de prima donna assoluta in politica internationala si chiar pe plan european, daca Dl. Trump va reorienta politica SUA catre Europa. S-ar putea ca impunerea suprematiei americane in UE sa fie doar o chestiune de timp. Forta militara exceptionala, capacitatea economica uriasa a Americii, rolul international major al dolarului american fac posibila o astfel de evolutie. Presedintele Obama urmarea o forma de parteneriat transatlantic cu Uniunea Europeana. Dar daca America revine, ca sa zic asa – incerc sa fiu sugestiv, in Europa, va domni, daca se poate spune asa. Insa nu e foarte clar si cu ce concepte vor reveni, ca sa putem avea o imagine cat se poate de exacta asupra viziunii Administratiei Trump. Dar ne-am putea ghida dupa ce spunea el in campania electorala: Let’s make America great again! 🙂

Nu e inca foarte clar cum vede Dl. Trump relatiile cu Rusia, cu toate ca a pledat ca Rusia sa fie reprimita in G7. Insa trebuie remarcat ca pe vremea lui Obama, cu toate ca relatiile cu Rusia ajunsesera atat de incordate, la cel mai scazut nivel de la terminarea Razboiului Rece, nu s-au prea vazut rezultate, nu prea s-a vazut eficacitate. Sanctiunile economice e adevarat ca au lovit economia Rusiei, insa Rusia nu doar ca si-a revenit, dar mentine sub ocupatie Crimeea, are o prezenta activa in Siria iar Dl. Putin a castigat din nou stralucit alegerile. Rusia se mentine activa si in Uniunea Europeana, desi nu e un stat membru. Reprezinta in continuare o amenintare. Dar sa nu uitam ca atunci cand au fost la Casa Alba presedinti republicani s-a prabusit comunismul.

Fara indoiala, e foarte important sa stim cu ce concepte vine Dl. Trump si cum vede el relatiile cu Uniunea Europeana. Este adevarat, SUA apara Europa. Dar UE trece in zilele noastre prin momente dificile. Impresia care ti-o lasa realitatea europeana e cea a unui clivaj intre Sudul Europei, pe de o parte, si Nordul Europei, pe de alta parte. In Europa de Est si-au facut apartia regimuri iliberale (de ex.:Ungara, Polonia). Franta e in cautarea unei formule care sa-i asigure stabilitatea economica si sociala, iar Presedintele Macron pare ca urmareste un rol de secunda donna, dupa Statele Unite. Trebuie mentionat ca probleme economice serioase nu sunt doar in Italia si Spania, ci si in Franta – v. aici un tabel comparativ. Trebuie remarcat ca toate aceste trei tari au datorii publice mari si experimenteaza de o buna bucata de vreme un somaj ridicat, fara sa se gaseasca vreo solutie de remediere a acestei probleme. Daca, totusi, Italia si Spania au balanta contului curent pe plus, Franta o are de multa vreme pe minus… O Europa in doua sau mai multe viteze nu face altceva decat sa slabeasca Uniunea Europeana, s-o divizeze, sa mareasca clivajele. Statele Unite ar putea juca un rol important in ceea ce priveste intarirea stabilitatii UE pentru ca asemenea evolutii care conduc spre clivaje, spre astfel de fisuri nu sunt in interesul SUA. Sa ne gandim ca Razboiul Rece n-ar fi putut fi castigat daca in Europa de Vest ar fi existat tot felul de clivaje si fisuri, cuprinzator spus o realitate dizarmonica intre statele occidentale. Daca nu mai avem aceleasi pareri si interese cu privire, de pilda, la Acordul Nuclear cu Iranul inseamna ca nu mai formam un tot, ca Lumea Libera nu mai formeaza un tot, inseamna ca introducem o disonanta evidenta in relatiile dintre noi, dintre tarile noastre. Inseamna ca e o asociere nearmonioasa, o discordanta intre statele noastre. Lucrurile nu pot functiona bine in felul acesta.

Eu cred ca ar trebui sa recunoastem ca, de la Planul Marshall si pana la prabusirea comunismului in Europa de Est si URSS, Statele Unite au dat tonul in Europa Occidentala. Libertatea, prosperitatea Occidentului ar fi fost posibile altfel? Istoria ne arata rolul major jucat de SUA, dupa Razboi, in asigurarea stabilitatii politice si economice a Occidentului european. Si, desigur, in apararea Europei de Vest in fata pericolului comunist. Lucrurile au mers bine nu printr-o America neimplicata in Europa, ci dimpotriva. Sa ne gandim, spre exemplu, la Spania si la rolul major jucat de SUA in dezvoltarea economica a acestei tari, care era, dupa Cel de-Al Doilea Razboi Mondial, o tara foarte saraca si izolata in Europa datorita regimului franchist. Sa ne gandim si la fosta RFG si la ce sprijin puternic, economic si moral a primit din partea SUA pentru a se reface dupa ce Germania a fost cumplit distrusa in Razboi.Generatiile tinere, desigur, habar nu au sau stiu poate din povestile bunicilor, sau din carti, filme cat de distrus era Berlinul dupa Razboi sau Hamburgul, ca sa dau doar doua exemple. Or, RFG s-a refacut rapid cu ajutor american, fata de RDG-ul comunist ce a ramas la un nivel incomparabil mai modest. De asemenea, sa nu uitam sustinerea economica, politica si morala a Japoniei, dupa Razboi, acordata acestei tari de catre SUA, fapt ce a permis dezvoltarea incredibil de rapida a Japoniei, o tara care, inainte de Razboi era inca in feudalism!! Numai vorbesc si de Coreea de Sud…

Dupa prabusirea comunismului, reformele in Europa de Est nu ar fi fost posibile fara sustinerea politica si morala a Statelor Unite. La aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, tarile Europei de Est, in covarsitoarea lor majoritate membre ale UE, nu au atins, totusi, un nivel de prosperitate care sa le apropie semnificativ de tarile din Vest, cu putine exceptii. Evident, e o problema. Care ar trebui rezolvata. Evident, Tarile din Est au asteptari mari de la SUA si de la Presedintele Trump!! O spunem deschis: asta este realitatea!!

Revenind la Summitul de la Singapore, ramane de vazut ce se va mai intampla in zona. E un fapt semnificativ ca relatiile dintre cele doua Corei s-au imbunatatit. Se pune intr-un viitor apropiat de o unificare a Coreii? Cum vede Dl. Trump aceasta problema? Sigur, e prematur sa discutam despre acest lucru, dar nu se poate sa nu te gandesti inclusiv la cum se va schimba ecuatia geopolitica in zona in acest caz. Am vazut tot felul de speculatii: daca nu cumva denuclearizarea Coreii de Nord ar insemna si retragerea scutului nuclear de protectie american care apara Coreea de Sud si Japonia. Insa Casa Alba n-a pomenit nimic de asa ceva. E putin probabil sa se intample asa ceva. Dimpotriva, scutul american s-ar putea sa apere pe viitor si Coreea de Nord. Acest Summit, mi se pare, a dat o lovitura adversarilor politici ai Presedintelui Trump si ai Partidului Republican. Democratii isi pun, desigur, intrebari, ca orice forta politica de Opozitie. Donald Trump a dat o replica dura criticilor radicali pe care ii numeste „haters & losers”:

„The fact that I am having a meeting is a major loss for the U.S., say the haters & losers. We have our hostages, testing, research and all missle launches have stoped, and these pundits, who have called me wrong from the beginning, have nothing else they can say! We will be fine!”

Un succes al acestui Summit – a fost un succes, s-ar putea spune, dar ramane de vazut – ii atinge pe Democrati deoarece merge la inima pacifistilor pentru ca Trump a dat o sansa pacii in lume. Probabil ca nu putini dintre sustinatorii Partidului Democrat il sustin pe Trump din acest punct de vedere. De aceea probabil ca  Democratii vor cauta tot felul de teze si explicatii care sa complice jocul politic intern pe aceasta tema.

Lucrurile sunt inca la inceput si din acest motiv eforturile diplomatice de ambele parti – SUA si Coreea de Nord – vor trebui sa continue pentru definitivarea cu succes a procesului de pace din Peninsula Coreeana.

Bizarul domn Trump…

Am vrut sa scriu zilele acestea, dar…  Dar parca atunci cand vroiam sa incep era ceva ce-mi scapa, ceva neclar, greu de caracterizat…

Cred ca o politica atat de bizara in plan extern precum cea dusa de actuala Administratie de la Casa Alba nu prea ne-a fost dat sa vedem. Sunt greu de inteles motivatiile lui Donald Trump…

Aveam un Acord Nuclear cu Iranul semnat in 2015 – v. aici si aici – de catre: membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite: SUA, Marea Britanie, Rusia, Franta, China plus Germania, si Uniunea Europeana, cu Iranul. Acest Acord limita drastic posibilitatile Iranului de a realiza arma nucleara, lasandu-i totusi posibilitatea Iranului de a utiliza energia nucleara pentru scopuri pasnice, civile.

Aceasta reglementare internationala a fost, cum am aratat putin mai sus, semnata de SUA. Inca din timpul campaniei electorale, dar si dupa aceea, Dl. Trump a folosit de nenumarate ori cuvantul „disgraceful” pentru a caracteriza respectivul Acord, initiat de Presedintele Obama. De curand, Donald Trump – ar trebui s-o vedem si ca pe o promisiune din campania electorala – a retras SUA din acest Acord, fara alta explicatie decat celebrul „disgraceful”, partea proasta fiind ca nu a pus nimic in loc. Nu a venit – cel putin nu am auzit – cu o propunere pe care s-o puna pe masa negocierilor. Sau sa spuna ce anume ar dori sa schimbe la Acordul deja existent.

Drept consecinta, atat Macron cat si ceva mai recent ministrul francez de Externe, Jean-Yves Le Drian, au atras atentia asupra pericolului inceperii unui razboi. Eu cand am citit ce a zis Macron, prima data am trecut usor peste… Nu acelasi lucru a fost cand am citit si ce a declarat ministrul francez al Afacerilor Externe care a reiterat cele spuse de Emmanuel Macron… Le Drian a spus ca pericolul e atat de mare incat o miscare gresita sau o mica scanteie ar putea declansa un razboi…

Donald Trump a amenintat cu sanctiuni drastice firmele europene – a spus ca vor fi „trase la raspundere” – care ar mai indrazni sa faca afaceri in Iran. Dar pe ce baza juridica, daca SUA s-a retras din Acord?

In mod normal ar fi trebuit ca Dl. Trump sa fi lasat acest Acord sa continue pentru ca sa vedem daca Iranul il respecta si cum il respecta. In caz de nerespectare, Iranul ar fi trebuit sa fie, desigur, sanctionat. Donald Trump, in schimb, a plecat de la premisa ca in cativa ani, cu acest Acord, Iranul ar putea obtine arma nucleara. Dar nu e deloc foarte clar pe ce anume se bazeaza concluzia dumnealui. Israelul, prin Dl. Netanyahu, a specificat faptul ca detine o cantitate impresionanta de informatii culese de serviciile israeliene, care ar demonstra planurile concrete ale Iranului de a obtine arma nucleara. Iranul a raspuns ca informatiile nu sunt de actualitate si ca astfel de alegatii nu se constitutie in dovezi – v. aici.

Partea proasta este ca SUA se pune in afara unei reglementari internationale. Daca informatiile pe care le are din partea Israelului sunt cele corecte atunci de ce nu a folosit actualul Acord pentru a trage la raspundere Iranul? Pentru ca astfel de informatii ar fi demonstrat ca Iranul incalca Acordul existent, pe care l-a semnat.

Insa in conditiile in care SUA s-a retras fara explicatii prea credibile, Iranul, in mod justificat, a pus problema daca nu cumva un astfel de Acord ar trebui schimbat la fiecare schimbare, rezultata din alegeri, a Presedintelui SUA. De asemenea, tot justificat, a pus problema daca actualul Acord mai e in vigoare odata cu retragerea SUA din acesta. Ceea ce am inteles eu este ca Iranul va continua sa respecte acest Acord semnat in 2015.

Pentru SUA da foarte prost faptul ca s-a retras dintr-un Acord international pe care l-a semnat in urma cu 3 ani, fara sa ofere explicatii convingatoare si fara sa puna altceva in locul acestuia (propuneri de negociere sau sa arate care ar fi termenii din Acord asupra carora doreste sa deschida o negociere). Arata o lipsa de coerenta in politica externa, o lipsa de predictibilitate, dar si o incercare de a rezolva in mod unilateral, chiar prin forta (inclusiv armata), Dosarul Iranian. Asta nu inseamna ca se va ajunge la un razboi, dar retragerea dintr-un Acord international de acest gen deschide o cale periculoasa.

Ce a castigat SUA din asta? Nu prea se vede mare lucru. Si nu se vede nici ca Israelul ar fi mai bine aparat printr-un astfel de gest impotriva planurilor iraniene de a construi arma nucleara. Dimpotriva, Israelul era mai bine aparat daca SUA ar fi ramas in Acord, putand astfel sa sanctioneze, daca ar fi fost cazul, Iranul pe cale legala. Retragerea din Acord a SUA inseamna ca SUA, cel putin, nu mai are nicio posibilitate de a sanctiona in mod legal Iranul, daca aceasta tara nu respecta Acordul. Or, lucrul asta pune SUA intr-o pozitie proasta pe plan international.

Un alt lucru bizar care da nastere la numeroase speculatii este anuntul facut de Donald Trump, potrivit caruia Summitul programat pe data de 12 iunie la Singapore cu Presedintele Coreii de Nord, Kim Jong-Un, nu va mai avea loc. Era vorba despre procesul de pace din Pen. Coreeana, dupa atatia ani de ostilitate intre cele doua Corei. Este bine, totusi, ca dupa ce ieri a anulat o intrevedere cu liderul de la Phenian, azi Dl. Trump s-a razgandit!!! Ministrul de Externe nord-coreean, Kim Kye Gwan, a specificat ca decizia lui Trump de anulare a Summitului „nu este in linie” cu cei ce spera la „pace si stabilitate”, calificand anularea summitului ca fiind „neasteptata si foarte regretabila”. Insa iata ca azi Dl. Trump a scris pe Twitter:

„Very good news to receive the warm and productive statement from North Korea. We will soon see where it will lead, hopefully to long and enduring prosperity and peace. Only time (and talent) will tell!”

Mi se pare ca este o recunoastere a greselii facute, deoarece anularea Summitului l-a pus pe Kim Jong-Un intr-o postura favorabila, datorita faptului ca a avut acum o pozitie responsabila, pentru construirea unui climat de pace in Pen. Coreeana. Amenintarea voalata cu arsenalul nuclear american pe care a facut-o Dl. Trump referindu-se la Coreea de Nord nu a pus SUA intr-o pozitie favorabila, mai ales ca lucrurile erau stiute. Nu e niciun secret ca SUA are o forta militara sub toate aspectele foarte mult superioara Coreii de Nord. Lucrul acesta sugereaza o diplomatie facuta cu ajutorul amenintarii cu forta, nu sub reglementari clare de drept international, lucru ingrijorator.

Interesant in toate aceste evenimente, dar lucru este mult mai vizibil in legatura cu Iran Deal, e faptul ca SUA nu isi armonizeaza anumite pozitii de politica externa cu Uniunea Europeana, principalul sau partener. In cazul Acordului cu Iranul, lucrul e evident. Deocamdata pozitiile SUA si UE sunt contrare pe aceasta chestiune. Dar nici nu a existat un dialog, un schimb de pareri… In chestiunea Coreii de Nord, UE pare slab implicata. Nu simt influenta UE in aceasta privinta. Totusi, UE ar trebui sa fie mai activa deoarece nu ne e deloc indiferent daca in Pen. Coreea va fi pace sau va fi un razboi devastator. In momentul in care Presedintele SUA ieri spune una, iar azi spune un lucru total opus fata de ceea ce a afirmat ieri, mie mi se pare ca avem o problema. Nu ne e indiferenta pozitia SUA in astfel de chestiuni, care privesc pacea globala.

Deocamdata, in cazul Iranului, SUA, sub noua Administratie de la Casa Alba, condusa de Dl. Trump, n-a pus on the table nimic concret. Deci chestiunea este, ca sa zic asa, in aer. In cazul Coreii de Nord, de asemenea, nu avem nimic concret, decat – cel putin asa cum rezulta din ultima declaratie a D-lui. Trump – bune intentii.

Ambele chestiuni nu pot sa nu priveasca Uniunea Europeana, care ar trebui sa fie ceva mai activa pe plan international. Nu printr-o atitudine ostila fata de SUA sau fata de Casa Alba, sau Donald Trump. Ci printr-una de colaborare si atenuare a unor asperitati.

In general vorbind, deocamdata, in ambele chestiuni – Iran si Coreea de Nord, nu putem avea decat incertitudini.  Se poate observa ca pentru actuala Administratie de la Casa Alba a avea o politica externa condusa pe cai de actiune clare si in acord cu dreptul international pare a fi o problema. Insa o mare problema o reprezinta lipsa de predictibilitate a actualei politici externe americane.

Trebuie de asemenea spus ca in favoarea lui Donald Trump pledeaza faptul ca nu este usor pentru SUA sa construiasca o politica externa optimala in legatura cu tari precum Iranul si Coreea de Nord. Pentru ca nu e deloc clar cum anume, cum ar fi cel mai bine sa procedezi. Nu intotdeauna politica unor sanctiuni dure e cea mai eficace. Pe de alta parte, lipsa de fermitate, de hotarare sau o astfel de perceptie nu este neaparat o cale care solutioneaza problemele. Insa mi se pare important faptul ca Dl. Trump ar trebui sa-si defineasca o linie politica, o strategie stabila, clara atat in privinta Iranului, cat si in privinta Coreii de Nord. Succesul nu poate veni, totusi, dintr-o atitudine instabila. Dar Istoria recenta, daca e sa apelam la experienta politica, ne arata ca o continuare care conduce la rezultate palpabile e cea bazata pe dialog si intelegere. Sa ne gandim la prabusirea comunismului in Europa de Est si in fosta Uniune Sovietica. Daca n-ar fi existat contactul, dialogul permament dintre Ronald Reagan, apoi George Bush, si Mihail Gorbaciov, cu greu s-ar fi ajuns la un astfel de rezultat concret si sa ne gandim ca pana la urma s-a prabusit si Uniunea Sovietica. De aceea, zic eu, este necesar – mai ales in cazul acesta cand SUA s-a retras din Acordul cu Iranul – de un Summit SUA-Iran – atat cu Presedintele Hassan Rouhani cat si cu Liderul Suprem de la Teheran, Ayatolahul Ali Khamenei. Un astfel de dialog ar putea fi intermediat de catre Bruxelles. Absenta dialogului, nu are cum sa conduca la rezultate bune, cel putin judecand dupa experienta pe care Istoria recenta ne-a furnizat-o. Increderea nu se poate construi prin lipsa dialogului. N-ar fi putut exista incredere intre SUA si URSS, intre Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov, daca n-ar fi existat un dialog bilateral prin care sa se caute apropierea dintre parti.

Eu cred ca din multe puncte de vedere atat Iranul cat si Coreea de Nord au ramas tributare unor conceptii gresite despre SUA, care provin din alte vremuri. Simt un anacronism in abordarea de catre aceste doua tari a relatiilor lor cu SUA. Fara indoiala ca Donald Trump n-ar trebui sa le intareasca astfel de convingeri anacronice printr-un comportament sau limbaj inadecvat. Pentru ca atunci nu se va ajunge la alt rezultat decat acutizarea tensiunilor existente. Iar daca este in interesul SUA sa aiba relatii bune cu Arabia Saudita, atunci e in interesul SUA sa aiba relatii bune si cu Iranul. Nu e in interesul SUA destabilizarea Orientului Mijlociu. Si nici in interesul Uniunii Europene. Deocamdata, cel putin, procesul de pace in Orientul Mijlociu pare a fi blocat de mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. Autoritatea Palestiniana l-a rechemat pe reprezentantul Presedintelui Mahmoud Abbas la Wasghington precum si pe ambasadorii din Romania, Cehia, Ungaria si Austria, tari care au blocat adoptarea unei declaratii comune a UE de condamnare a mutarii Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Uniunea Europeana nu are o pozitie convergenta sub acest aspect cu SUA. Ar trebui sa incerce sa se constituie intr-un factor de mediere intre parti. Imi pare ca Presedintele Macron cauta sa-si defineasca un rol de mediator. Insa UE n-ar trebui sa ramana indiferenta la astfel de evolutii ce pot fi periculoase. Daca nu acum, in acest moment, atunci in viitor… Atata vreme cat aveai un proces de pace in Orientul Mijlociu care decurgea nu neaparat lin, dar se putea constata o evolutie cat de cat pozitiva si tindea catre o normalizare a relatiilor dintre Autoritatea Palestiniana si Israel, iar acum constati ca acest proces de pace pare a fi intrerupt, ramanand incert, cel putin pe termen scurt si mediu, ai o problema care daca nu este solutionata repede se poate agrava, cu consecinte imprevizibile. Eu nu cred ca ne mai trebuie un alt razboi in zona pe langa Razboiul Civil din Siria, si vedem cu ce consecinte tragice. Totusi, vedem o recrudescenta a conflictului dintre Israel si Palestina, cu proteste masive in Fasia Gaza, soldate cu multi morti si raniti. Trebuie aratat ca avem de a face cu o acutizare a conflictului ce se afla intr-o stare initiala. Deocamdata nu putem sti unde se va ajunge, dar observam ca situatia din Orientul Mijlociu se complica. In urma violentelor recente din Fasia Gaza a rezultat o depreciere considerabila a relatiei dintre Turcia si Israel. Insa se pot degrada puternic si relatiile dintre Israel si celelalte state arabe din zona, chiar daca acum acest lucru nu pare evident. Ce consecinte genereaza Orientul Mijlociu in astfel de situatii cred ca stim deja: terorism, razboi si inca unul prelung… Care pot afecta si Uniunea Europeana. O analiza interesanta semata de Reva Goujon – aici.

Partea proasta este ca politica D-lui. Trump n-a oferit, cel putin pana la acest moment, solutii acestor dosare, dupa cum se vede, grele si complicate. Dimpotriva, par a se accentua tensiuni mai vechi… Nu spun ca fosta Administratie de la Casa Alba, cea condusa de Dl. Obama, n-ar fi facut greseli sau ca ar fi rezolvat toate problemele. Dar Obama a dorit cel putin sa reglementeze international relatiile cu Iranul – de aici Acordul cu Iranul, a dorit sa rezolve situatia din Orientul Mijlociu tot pe calea respectarii reglementarilor internationale, spre exemplu relatiile dintre Autoritatea Palestiniana si Israel. Pe cand acum lucrurile sunt, ca sa zic asa, opuse, cu toate riscurile de rigoare. Prin Acordul Nuclear cu Iranul, Obama a incercat apropierea acestei tari de Occident. Pe cand Donald Trump doreste sa rupa acest Acord, caz in care Iranul se va apropia si mai mult de Rusia. De fapt, mi se pare singura consecinta de pana acum, pentru ca Iranul va trebui sa gaseasca un partener pe masura in cazul in care va fi atacat de SUA sau Israel (in spatele caruia s-ar afla SUA, desigur). Dupa un turneu pe care Dl. Trump l-a efectuat in Orientul Mijlociu si care promitea mult, avem acum un recul datorat unor politici gresite. Inclusiv abordarea prin forta si amenintarea cu forta e gresita, stimuland tensiunile vechi din aceasta zona. Este salutar faptul ca UE incearca mentinerea Acordului cu Iranul.

Desigur, vom vedea cum vor evolua lucrurile. Insa date fiind cele de mai sus, prea optimist nu sunt. Pentru ca se vede ca nu s-a prea realizat mare lucru. Spre exemplu acum cu atat mai mult nu ai nicio  garantie ca Iranul nu va produce arme nucleare. Sau nu poti sa spui ca forta Iranului a scazut, sau ca nu ar mai reprezenta un pericol in regiune, sau ca nu ar mai finanta terorismul.

Deocamdata, politica D-lui. Trump favorizeaza Rusia. A facut ca Iranul sa nu aiba loc de intors si sa stranga relatiile cu Rusia. Pana la urma, acelasi lucru mi se pare ca-l va face si Autoritatea Palestiniana. In privinta Iranului lucrurile erau de mai demult clare daca ne gandim la troica Rusia – Turcia – Iran, dar actuala politica americana a taiat, sau a cautat s-o faca, orice posibilitate de apropiere dintre Iran si Occident, desi UE incearca sa mentina Acordul. Daca nu s-ar fi razgandit in cazul Coreii de Nord, lucrurile ar fi capatat o turnura similara. Interesant este ca, prin politica dusa de Dl. Trump in aceste dosare importante – Iran, relatiile israeliano- palestiniene, Coreea de Nord -, nu se vede ce a castigat pana acum SUA (in legatura cu Coreea de Nord ramane sa vedem ce se va mai intampla). In schimb, dupa cate se vede, Rusia pare a nu avea nicio problema. Dimpotriva! Are un teren minunat pentru a-si intari colaborarea cu Turcia si Iran. De asemenea are o oportunitate excelenta de a-si spori influenta si a furniza securitate Autoritatii Palestiniene. Iar in legatura cu Coreea de Nord, refuzul initial al lui Trump favoriza tot Rusia, pentru ca ii crea posibilitatea de a-si extinde influenta acolo. Insa Donald Trump a revenit, cum era si normal, logic, intrucat are parteneri precum Coreea de Sud sau Japonia, direct interesati. Desi, daca va mai amintiti, inca de mai demult, nu cu multa vreme in urma, cerea Coreii de Sud si Japoniei sa plateasca catre SUA serviciile pentru asigurarea securitatii. Mai apoi a revenit asupra acestei idei nastrusnice. Nu mai vorbesc de declaratia ciudata cum ca NATO este o organizatie obsoleta, poate pentru a da astfel un indemn statelor membre sa plateasca din buget 2% din PIB pentru Aparare.

Speram sa vedem din partea D-lui. Trump o politica mai coerenta si predictibila si gasirea unor solutii viabile la astfel de probleme.

Ceea ce am vazut pana acum e foarte bizar…