Simbolistica totalitarismului

Ceea ce am putut vedea cu totii la televizor, cum acea procuroare tara un copil luat cu forta, cu mascatii, are o simbolistica ce initial m-a dus cu gandul – nu stiu de ce, dar asta a fost primul gand ce mi-a venit in minte – la dictaturile sud-americane din anii ’70!!

Era o cauza civila. Procuroarea nu avea ce cauta acolo. S-a dispus o perchezitie, s-au adus mascatii, dar asta a fost un pretext pentru a lua copila de 8 ani de la asistentii maternali care aveau grija de ea si de care fetita se atasase. Asistenti maternali care au dorit s-o adopte, dar au fost amenintati de catre managerul de caz s-o lase mai moale, altfel li s-ar desface contractul de munca.

A fost o decizie cu cantec a Curtii de Apel Craiova, dupa ce, la fond, adoptia catre familia de romano-americani a fost respinsa. Am inteles ca legea spune ca trebuia sa vina un executor judecatoresc sa puna in practica decizia Curtii de Apel, NU o procuroare. S-a intamplat pe dos. Mai mult decat atat, daca fetita nu dorea sa mearga catre parintii adoptivi ar fi trebuit consiliata – trei luni, daca am inteles bine – de catre un psiholog si daca nici atunci, dupa consilierea psihologica, nu ar fi vrut ar fi trebuit luat totul de la capat, in nici un caz si sub nicio forma fortat copilul sa mearga unde nu doreste.

Au aparut informatii noi care arata ca in perioada legala de intalnire si acomodare cu familia care a adoptat-o, copila de 8 ani NU a dorit sa mearga la cea familie, iar cei de la Directia Copilului – sper sa nu gresesc – au scris in raport ca exista o compatibilitate cat se poate de buna cu cei care vor s-o adopte. Adica au mintit, nu?

Nu voi da curs aici speculatiilor potrivit carora fetita ar fi fost adoptata pentru a sluji drept banca de organe. Nu spun ca nu ar trebui verificata aceasta informatie. Ar fi CUMPLIT sa se adevereasca!!

Spun doar ca toate lucrurile astea si ceea ce am vazut la televizor te trimit cu gandul la totalitarism. Nu doar un copil poate fi tarat cu forta, ilegal si impotriva vointei lui, de catre un procuror, ci oricarei persoane i se poate intampla asa ceva. Chiar si unei persoane adulte. In acest caz a fost reactia puternica a opiniei publice. Insa sa ne gandim ca pot fi abuzuri strigatoare la cer si care sa nu starneasca, totusi, astfel de reactii emotionale. Aici a fost vorba de un copil. Dar daca ar fi fost vorba de un adult?

Fara indoiala, ceea ce i s-a intamplat acestei fetite de numai 8 ani e aiuritor. Spun asta pentru ca nu ma gandeam ca voi ajunge sa vad in Romania intamplandu-se asa ceva. Ganditi-va, o copila de 8 ani inconjurata de gorile si de o procuroare care a tarat-o cu forta si a bagat-o intr-o masina, ca si cum biata fetita era o infractoare. Neindoios, e socant sa vezi asa ceva!! Insa chestiunea este cu mult mai grava. Pentru ca – stau si ma gandesc – daca si unui adult i se intampla asa ceva? A muta un om dintr-un loc in altul, ilegal si impotriva vointei lui, eu nu cred ca are vreo legatura nici cu democratia, nici cu statul de drept si nici cu libertatea. Indubitabil, este izbitor sa vezi asa ceva din partea institutiilor Statului Roman!!

Priveam la televizor stirile si am avut la un moment dat o senzatie de greata si de disconfort, nu neaparat din cauza caldurii. E foarte cald in Bucuresti zilele acestea. Dar nu caldura era de vina pentru starea neplacuta pe care am resimtit-o. Ci ceea ce s-a intamplat, ceea ce vedeam la televizor!! A fost o stare neplacuta de nesiguranta pe care am resimtit-o in calitate de cetatean roman, aceea a unui stat care devine abuziv cu proprii cetateni. Ca oricarui cetatean i se pot incalca in mod totalitar drepturile de catre acest Stat fara ca sa aiba norocul unei reactii, fie aceasta si emotionala, din partea opiniei publice. Pana la urma, banalizarea raului, cum spunea cineva, conduce la obisnuinta cu el si la o lipsa de reactie din partea celorlalti cetateni, din partea societatii pentru ca, oricum, e inutil sa mai ai o atitudine, indiferent care ar fi aceasta, datorita starii de deznadejde pe care o resimt oamenii.

Ceea ce este de asemenea socant, foarte socant e faptul ca, probabil, nici pe vremea lui Ceausescu nu s-ar fi incalcat atat de brutal legea din partea autoritatilor statului. Fortarea unei adoptii prin incalcarea legii in mod brutal, ne mai tinand cont de nimeni si de nimic, cum as putea s-o calific decat ca fiind de sorginte neototalitara? Pentru ca in felul asta se poate incalca, spre exemplu, si dreptul de proprietate si orice fel de drepturi si libertati. In numele unui asa-zis stat de drept. In numele, nu-i asa, valorilor europene!! O asemenea monstruozitate, iata, e posibila in Romania!!!

Sa nu mi se spuna mie ca multime mare de copii sunt abandonati in Romania si ca Statul, saracu’ de el, nu mai pridideste cu atatia copii pe care nu doreste nimeni sa-i adopteze… Mi-e greata!! Si atunci care e, oare, solutia? Sa se incalce drepturile si libertatile cetatenilor! Sa rezolvam, dom’ne, odata problema asta spinoasa!! Eu stau si ma intreb daca cei care sustin astfel de lucruri, care au o astfel de logica, nu cumva doresc reinvierea totalitarismului in Romania!! Nu cumva totalitarismul este solutia, panacaceul la gravele si tulburatoarele probleme cu care se confrunta tarisoara? Nu cumva pentru asta s-a vrut instituirea in Romania a ceea ce s-a numit intr-o epoca recenta drept Republica Procurorilor? Si nu cumva ceea ce am vazut zilele acestea este consecinta unei astfel de republici?

Limbaj

La noi in tara se petrece ceva care nu cred ca e prea in regula. Cuvintele pe care le rostim pot avea o anumita simbolistica. Puterea de a sugera a unui cuvant poate fi foarte mare si stim asta mai ales din poeziile de dragoste. „Esti frumoasa si te iubesc!” – stilul e prea frust, rudimentar. Se pot gasi si alte cuvinte prin care sa exprimi un astfel de lucru, o astfel de stare emotionala, astfel de sentimente si un poet, mai ales unul de geniu, le gaseste. „O sole mio, sta nfronte a te!” 🙂 . Nu spune nimic despre iubire, nu-i spune simplu, banal ca e frumoasa, ci ca „soarele straluceste din fata ei!” 🙂 .

Cu riscul de a va dezamagi, sa lasam celebra cantoneta napolitana si sa vedem cum se exprima Rares Bogdan!

Capital

Rareș Bogdan s-a dezlănțuit! Avertisment fără precedent : „Ai grijă la crocodili și șobolani”

Se arata ca:

„Rareș Bogdan s-a dezlănțuiti. Europarlamentarul liberal a lansat un avertisment fără precedent imediat după desemnarea noului șef al PNL București. Violeta Alexandru a fost câștigătoare, aceasta fiind susținută de președintele partidului, Ludovic Orban.

A fost ședință cu scântei la PNL București. Deși a fost susținut de sute de membri, Rareș Bogdan nu a avut nicio șansă să preia filiala liberală din București. Violeta Alexandru a fost susținută de Ludovic Orban și a reușit să câștige. Rareș Bogdan i-a transmis acesteia un mesaj de bun venit. I-a spus să aibă grijă la crocodilii și șobolanii din Capitală.

‘Trebuie sa aiba un ciocan invelit in catifea’, a mai zis Rares Bogdan despre Violeta Alexandru, dupa ce peste 600 de membri PNL Bucuresti l-au propus pe acesta la sefia PNL Bucuresti dar Ludovic Orban a preferat-o pe Violeta Alexandru.

„Nu cred ca e cazul sa ma uit la niciun fel crocodili si sobolani. O sa fiu un om asumat, capabil sa ia decizii, care stie ce are de facut. Orice proiect care duce la risipa banilor din Bucuresti din cercul PSD va beneficia de cea mai dura opozitie din partea noastra”, i-a raspuns Violeta Alexandru lui Ludovic Orban.”

Uitati-va ce limbaj! Evident, nu-i vorba despre animalul numit crocodil si nici despre cel numit sobolan. Cu astfel de nume de animale au fost denumiti oameni – Rares Bogdan nu a specificat la modul exact la cine se refera. „Trebuie sa aiba un ciocan invelit in catifea”…

Eu l-as intreba amical pe fostul moderator care si-a castigat o uriasa notorietate la Jocurile sale de Putere gazduite de Realitatea TV: „Rares, tu chiar vrei instituirea unei dictaturi in Romania?”. Deci pornind de la exprimarea sa simbolica, as fi ajuns la intrebarea frusta. Caci ce altceva ar putea sa exprime, sa simbolizeze o astfel de exprimare? Cu atat mai mult cu cat e imprecisa: cu alte cuvinte, oricare om din tara asta poate fi un „crocodil si/sau un sobolan”, oricare om din tara asta poate fi, cu alte cuvinte, „dusmanul poporului”. Daca Rares Bogdan ar fi specificat la cine se refera – chiar cu riscul de a fi dat in judecata – ar fi fost mult mai cinstit si exprimarea nu ar fi avut chiar o nuanta totalitara, ar fi fost parerea lui despre respectivul sau respectiva. Dar o exprimare imprecisa de felul acesta, in care negativul – exprimat prin numele celor doua animale – nu e precizat ci lasat sa se inteleaga ca exista in societate conduce la concluzia ca oricine poate fi sau poate ajunge, dupa modelul patentat de Revolutia Franceza si de Stalin, un „crocodil si/sau un sobolan”. Oricarui om i se poate pune o astfel de eticheta negativa si poate fi gratulat cu astfel de adjective animaliere, care exprima frica si dezgustul. Si atunci „trebuie sa ai un ciocan”, dar nu oricum,  ci unul „invelit in catifea”, ca sa le dai in cap, sa-i omori!! Atunci de ce sa ne mai mire represiunile sangeroase din statele totalitare? Pentru ca si acolo s-au gasit „crocodili si sobolani” care au trebuit a fi indepartati din societate. Cum? Cu ajutorul unui ciocan. Invelit in catifea. Si sa nu uitam propaganda stalinista cum ca toate erau bune, frumoase si de dorit in regimul sovietic, asta fiind catifeaua care ascundea CIOCANUL!!

Si stau si ma intreb: cum e posibil ca un om care dezavueaza Rusia si regimul sovietic, si pe cel al lui Putin, elegant ca un oligarh rus, de altfel, un om care dezaproba, condamna comunismul, cu crimele sale si mai ales un om cult cum se pretinde el a fi, sa vorbeasca in astfel de termeni? Eu n-am auzit asa ceva nici la Miron Cozma!! Cred ca nici Salazar nu a indraznit sa se exprime in astfel de termeni!!

Eu va propun sa vedem cum e intr-un stat unde sunt, nu-i asa, foarte multi „crocodili si sobolani” si, pe cale de consecinta, nu-i asa, „trebuie sa ai un CIOCAN”!! „Invelit in catifea”, desigur.

Evenimentul Zilei

Urmărit oriunde mergi și orice faci! China, pe punctul de a deveni visul lui Stalin, Hitler și Mao, la un loc

„China se transformă într-un stat totalitar veritabil, în care individul nu are cum să scape de ochiul partidului comunist

Cea de-a 30-a comemorare a masacrului studenților care manifestau în favoarea democrației în piața Tiananmen, în 1989 (în 4 iunie) a fost o bună ocazie pentru a evalua sofisticarea extremă a cenzurii pe care o exercită, astăzi, Partidul Comunist Chinez (PCC), sub conducerea președintelui Xi Jinping.

Evident, și astăzi, în China, evocarea „incidentului din 4 iunie” este riscantă pentru orice chinez, regimul interzicând orice aluzie la ceea ce s-a întâmplat în Tiananmen.

Mai ales pe Internet, aflat sub controlul Partidului Comunist Chinez, care exercită o cenzură riguroasă, via Administrația chineză a cyberspațiului (CAC), înființată în 2014, notează Gatestone Institute.

În 2017, CAC a adoptat un ansamblu de directive care prevedeau că toate platformele Internet care produc sau distribuie informații „ să fie administrate de o echipă numită de PCC”.

Aceste platforme trebuiau să fie „aprobate” de către birourile de informații și Internet ale autorităților naționale sau locale ”iar angajații lor trebuiau să primească o formare și certificare din partea guvernului central”.

Freedom House, care evaluează anual libertatea Internetului în 65 de țări, clasifică China pe ultima poziție în indexul Freedom on the Net din 2018. Reporteri Fără Frontiere , care clasează180 de țări în funcție de libertatea presei, poziționează China pe locul 177 anul acesta. Doar Eritreea, Coreea de Nord și Turkmenistan sunt pe poziții mai joase decât China.

Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ), care enumeră jurnaliștii închiși, a constatat că ,în 2018, nu mai puțin de 47 de jurnaliști au fost închiși în China. Dar, având în vedere „cenzura exercitată de către autorități”, aceasta este doar o estimare, spune CPJ. Numărul lor ar putea fi mult mai mare.

Odată cu apropierea unor comemorări „sensibile”, cum ar fi Tiananmen, au fost blocate întregi site-uri web. Din aprilie, cu mult înainte de aniversarea Tiananmenului, Wikipedia a încetat să mai fie disponibilă în toate limbile. Din 2015, Wikipedia în limba chineză este blocată în China. De multă vreme și Google, Facebook, Twitter și Instagram.

Începând dn ianuarie, PCC a pus în practică un dispozitiv de represiune. În 3 ianuarie, CAC a anunțat pe site-ul său că o nouă campanie va fi lansată contra „informaților negative și dăunătoare” care circulă pe Internet. Noțiunea „informații negative și dăunătoare” este, de fapt, un mixer în care se poate include tot ce în ochii Partidului este „violent, fraudulos, vulgar, abuziv, superstițios, amenințător, zvonistic sau senzațional”, precum și orice are legătură cu „jocurile de noroc” sau cu propagarea „stilului de viață inadecvat” provenit din „culturi decadente”. CAC a prevenit: „comportamentele ilegale nu vor fi tolerate iar autorii lor vor fi sever pedepsiți.

În China, cenzura, grație noilor tehnologii, a atins cote de precizie incredibile. Ea este folosită și pentru reprimarea libertății religioase.

Thomass F. Farr, președintele Religious Freedom Institute, a descris, în noiembrie 2018, în Congresul american, că, în China, represiunea religioasă este „tentativa cea mai sistematică și cea mai brutală de preluare a controlului comunităților religioase, de la Revoluția culturală a lui Mao”.

Ca în toate regimurile comuniste, începând cu cel din URSS, ideologia partidului nu a tolerat nici un concurent. Or, religiile au fost mereu în cătarea despoților totalitari precum Hitler, Stalin și Mao.

Brutala represiune religioasă și culturală a tibetanilor durează de peste 70 de ani în China. Dar și creștinismul a fost considerat dușman al Republicii Populare Chineze, mai ales în perioada Revoluției culturale (1966-1976), când practicile religioase au fost interzise iar unii preoți creștini aruncați pentru ani buni în închisori.

China a închis bisericile, a înlăturat crucile și a înlocuit imaginile lui Iisus cu drapelul național și cu portrete ale președintelui Xi Jinping. Prezența copiilor în biserici a fost oprită.

În septembrie 2018, China a închis cea mai mare biserică protestantă „neoficială” din Beijing, biserica „Zion”. În decembrie 2018, Wang Yi, pastor al bisericii protestante Early Rain, a fost arestat împreună cu soția sa și inculpați pentru și soția sa pentru „incitare la activități subversive”, riscând 15 ani cu închisoarea.

Un alt preot a fost arestat în aprilie 2019. Potrivit unui document confidențial publicat de Bitter Winter, China pregătește un val de represiune contra bisericilor creștine care au legături cu comunități religioase străine.

Acțiunile Partidului Comunist Chinez constau și în a face campanii contra creștinismului în scolile din China, unde elevii sunt puși să jure că vor rezista credințelor religioase și unde profesorii sunt îndoctrinați „pentru ca învățătura lor să fie conformă cu linia politică justă”.

Pentru a reprima mai bine religia sau a cenzura mai bine libertatea de expresie, Partidul a optat pentru hight-tech. În provincia Xinjiang, minoritatea musulmană uigură trăiește sub supraveghere totală: în fiecare sat, stradă, moscheee sau școală, o rețea de camere de supraveghere este omniprezentă. Porți de acces sunt instalate la intrările în orașe sau sate, dotate cu sisteme de recunoaștere facială.

În 2018, China instalase deja 200 de milioane de camere de supraveghere iar Partidul prevede instalarea a 626 de millioane până în 2020.

Obiectivul Chinei ar fi acela de a realiza o „platformă coordonată de operațiuni mixte” care să integreze date din camerele de supraveghere, fiecare cu software de recunoaștere a feței, numere de carduri de identitate, date biometrice, numerele de înmatriculare și informații privind proprietatea asupra vehiculelor, datele privind sănătatea, planificarea familială, dosarele bancare și juridice, orice rapoarte privind „activități neobișnuite” și orice alte date relevante care pot fi colectate la cetățeni, cum ar fi practica religioasă și călătoriile în străinătate. Cu alte cuvinte, China realizează visul lui Stalin, Hitler și Mao: un stat totalitar impecabil, structurat prin tehnologie digitală, în care individul nu va avea șansa de a scăpa de privirea partidului comunist.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Regele Mihai – un destin trist…

As fi putut sa spun aceleasi banalitati intalnite si la altii, legate de Istorie, referitoare la Regele Mihai. Spun banalitati pentru ca le intalnesti in toata presa de la noi. Nu afirm ca n-ar trebui cunoscuta Istoria. N-as vrea sa fiu gresit inteles.

De aceea m-am gandit sa spun ce inseamna pentru mine, ce gandesc eu despre Rege si Monarhie.

Nu e usor.

Nu e usor cand nu mai vrei sa te uiti in cartile de Istorie si sa preiei ce scrie acolo si sa spui ca e ceea ce gandesti tu.

Nu am cunoscut Monarhia, n-am avut despre Rege o parere neaparat proasta pentru ca asa ar fi dorit fostul regim comunist. Nu l-am cunoscut personal pe Rege, ca sa pot spune ca am amintiri. L-am vazut pe viu doar o singura data, la biserica Sf. Gheorghe Nou din Centrul Bucurestiului , intr-o mare de oameni, si pot sa spun ca nu mi-a facut deloc o parere rea. Era un om cu o figura ascetica, chiar aspra, dar si trista totodata, dar demna.

Ceea ce pot spune sigur este ca a avut un destin trist. Si intr-un fel putem spune ca aceasta tristete umbreste Romania. Priveam la televizor imaginile de arhiva, de dinainte de venirea comunismului. Si ideea care mi-a venit in minte e ca nu doar Monarhia, dar toata acea lume a apus atunci, in anii aceia, iar comunismul pur si simplu a distrus-o in puscariile comuniste. Mai exact spus a supus-o unui regim de exterminare!! Anii aceia, prezentati in imaginile care curgeau pe ecran, cand Regele era mic, luat in brate, apoi barbat tanar si frumos, acei ani tulburi, totusi, inca mai erau anii Monarhiei si a unei lumi care, in mod tragic, a disparut brusc, sub ura de clasa, criminala, comunista!

Regele Mihai a fost un fel de Cavaler al Tristei Figuri in Istoria noastra contemporana. Cred ca era un om trist. Dar un om care nu a renuntat niciodata de a fi Rege si de a sta demn in fata Istoriei, sub toate vicisitudinile acesteia.

Spuneam ca nu e usor sa vorbesti despre Rege si Monarhie, pentru ca nu le-am cunoscut, pentru ca am cunoscut alte vremuri, ca atatia altii, mai bine de doua generatii. Parerea mea este ca regimul monarhic a avut numeroase hibe si slabiciuni. S-a sfarsit in 1947. Dar slabiciunile unui astfel de regim aparusera de mai demult. Rolul Monarhiei in faurirea Statului Roman Modern si in ceea ce priveste constituirea Romaniei Mari este, zic eu, imens! Monarhia noastra insa a fost, din nenorocire, invinsa de totalitarismele sec. XX. Nazismul si comunismul au distrus-o!! De aceea tristetea acestui Rege, pe care nu l-am cunoscut, despre care pot spune ca mi-e chiar strain, este totusi tristetea noastra!

Ceea ce i s-a intamplat Regelui in 1947, nu e doar problema personala a unui om, a Regelui sau familiei regale. Ci a Romaniei! A fost un atentat la independenta, suveranitatea si integritatea Romaniei realizat de catre dusmani, de catre oameni vanduti miseleste intereselor straine, de catre cei fara Dumnezeu, de catre tradatori!! Iata de ce tristetea Regelui e tristetea unei tari, care a fost siluita de dusmani, care a fost perturbata in evolutia sa fireasca pentru ca atentatul la adresa Romaniei a fost un viol politic ce a tinut pana in Decembrie 1989. Si trebuie s-o spunen: URSS a atentat continuu la independenta si suveranitatea tarii noastre pe tot parcursul perioadei comuniste, dupa ce ne-au furat o parte din teritorii, din care rusii nu vor sa plece nici acum.

Regele Mihai a murit! Noi n-am uitat ce s-a petrecut in 1947. Nici nu trebuie sa uitam vreodata. Tristetea ramane! Iar de iertat deplin se va putea doar cand ne vom vedea tara intregita: Romania Mare!

Regele Mihai I al Romaniei 1921-2017

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

Condoleante familiei.

Herta Muller: „In intreaga Europa curentele populiste fac scenarii demonice, care induc frica”

Un punct de vedere foarte grav…

Romania Libera

Herta Müller: Ungaria nu primeşte refugiaţi, ci vinde permise de şedere permanentă pentru 360.000 de euro de persoană

„Scriitoarea de origine română Herta Müller a vorbit, marţi seară, în debutul evenimentului ”European Angst” de la Bruxelles, despre condiţia Europei de astăzi, în contextul fricii şi al rasismului, scrie News.ro.

Autoarea premiată cu Nobel în 2009 a povestit problemele cu care s-a confruntat în România în perioada comunistă şi a făcut câteva paralele cu situaţia de astăzi din estul continentului, arătându-şi indignarea cu privire la acţiunile câtorva dintre liderii europeni – Viktor Orban, Jarosław Kaczyński şi Vladimir Putin.

În deschiderea seriei de conferinţe cu tema ”Populism, extremism, euroscepticism”, Herta Müller a tras un semnal de alarmă cu privire la libertatea Europei care este pusă acum sub semnul întrebării.

”Libertatea este un lucru de care unii oameni se tem, iar alţii nu”, şi-a început Herta Müller alocuţuinea de marţi seară. Scriitoarea stabilită în Germania în 1987 a povestit cum, în timpul regimului comunist din România, a mers împreună cu mama sa într-o localitate învecinată pentru a cumpăra un cadou – o blană de vulpe.

”Nu am vrut guler de vulpe cum aveau femeile în vârstă (…) Când am ajuns acolo l-am întrebat pe vânătorul care o avea de vânzare dacă a împuşcat chiar el vulpea. Mi-a răspuns: Nu împuşti o vulpe, ea se prinde în capcană. Asta mi-a rămas în minte”, a povestit Müller. ”Vulpea era prea frumoasă ca să fie tăiată în bucăţi. Din acest motiv m-a acompaniat ani buni. Peste tot unde am locuit a stat pe jos, ca un animal de companie”, a continuat ea.

Müller a explicat cum, în decurs de câteva luni, blana de vulpe a fost măcelărită. ”Serviciile secrete veneau când voiau şi lăsau semne dacă voiau. Voiau ca eu să ştiu că ce s-a întâmplat cu vulpea mi se putea întâmpla în propria casă”, a mai afirmat scriitoarea.

”La acea vreme lucram în fabrică şi traduceam instrucţiunile de funcţionare pentru maşinăriile importate din Germania. De două ori pe săptămână, un ofiţer de la Securitate apărea. Voia să mă recruteze ca informator. Mai întâi, prin galanterii, iar când am refuzat, a aruncat cu o vază de flori în perete şi m-a ameninţat. Ultima lui propoziţie a fost: Vei regreta asta!”, a povestit Herta Müller.

Ea a mai povestit cum a fost dată afară din fabrică, devenind ”inamic public”. A fost interogată şi numită ”element parazit”, a fost ameninţată cu închisoarea pentru că nu avea un loc de muncă stabil, ba chiar a fost acuzată de prostituţie. Müller a explicat celor prezenţi că statul român dădea o mare importanţă locurilor de muncă, dictonul fiind: ”Nu face astăzi ce puteai face ieri, pentru că mâine s-ar putea să nu mai fie nevoie oricum”.

”Când i-am spus mamei mele despre vulpe, ea m-a întrebat ce voiau de la mine. I-am spus: frică. Şi era adevărat. Acest cuvânt scurt explica totul. Întregul stat era clădit pe baza fricii. Fiecare dictatură este bazată pe cei care creează frică şi pe cei cărora le este frică. Am ştiut mereu că ea este instrumentul zilnic al celor care induc frica şi pâinea şi untul celor care se tem. Asta a fost până în 1989 în Europa de Est”, a mai spus Herta Müller.

Despre mama sa, Müller a spus că s-a temut pentru ea însăşi, dar şi de fiica sa. ”Nu mi-am mai găsit o slujbă stabilă. Uneori lucram în câte o şcoală. Cu cât erau mai mulţi colegi în jurul meu, cu atât era mai evident cât sunt de singură. Nimeni nu voia să fe văzut cu mine pe drum. Singurătatea era la fel de rea ca ameninţările primite de la Securitate. Le era teamă de stat şi de mine”, a mai explicat scriitoarea.

”Toate lucrurile care mi s-au întâmplat m-au făcut să îmi dau seama că mai exista o categorie de oameni – cei care îndurau frica. La fel cum au învăţat să îşi controleze frica, au învăţat să beneficieze de pe urma fricii altora. Erau egoişti, nemiloşi. Erau convinşi că îşi văd de viaţa lor, fără să se implice în politică. Dar era asta ceea ce făceau?”, s-a întrebat Müller. ”Nu cred. Managementul fricii nu a fost decât anticiparea supunerii. Doar dacă eşti persecutat, eşti perceput ca un individ. Dacă nu te-ai adaptat colectivităţii, puteai fi eliminat. Individualitatea nu era permisă, nici măcar în ceea ce priveşte vestimentaţia”, a povestit scriitoarea.

În discursul său, Herta Müller a punctat câteva dintre trăsăturile socialismului: ”Moda socialistă era ca o uniformă. Dictatura a însemnat eliminarea frumosului din toate formele vieţii, a diversităţii”. â

Ea a făcut astfel o introducere pentru ce a avut de declarat privind situaţia actuală a Europei. ”După căderea dictaturilor din Europa de Est, oamenii ştiau că libertatea este ceva concret, că fiecare om joacă un rol, gândeşte fără frică şi vorbeşte, că graniţele sunt, în sfârşit, deschise, că pot călători. Dar această euforie a trecut. Succesul individual este legat de riscul individual, iar asta îi agită pe oameni şi ei vor să se bazeze din nou pe ceva. Există o nouă nevoie de a fi supus. Nimeni nu se aştepta la asta. Moştenirea lăsată de dictaturi este dependenţa. Noua libertatea doar a acoperit-o, dar ea nu a dispărut cu adevărat. Dictaturile s-au dus, însă sinapsele sociale ies din nou la suprafaţă”.

În plus, Herta Müller a adus în discuţie şi câteva cifre dintr-un sondaj realizat în Germania. În regiunea Saxonia, spune scriitoarea, 62% din populaţie vor ”un partid puternic care să personifice întreaga comunitate naţională”.  ”Nu este acesta un ecou al partidului socialist? Nu este aceasta dictatura binecunoscută?”, s-a mai întrebat Müller.

”Cel mai mare lucru pe care oamenii din Europa de Est îl aveau în comun era frica. Astăzi, xenofobia”, a punctat Müller, dând un nou exemplu din Saxonia: 58% dintre oameni cred că Germania este ”alienată” la un grad înalt de stăini. ”Xenofobia este şi ea o revenire a fricii duble. Sloganul socialist era: Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Îndemnul era complet neadevărat. Nu se putea ieşi din ţară, nici să fi avut contact cu străinii în ţară”, a mai explicat ea.

Totuşi, spune ea, xenofobia s-a manifestat atât în România, cât şi în Republica Democrată Germania, timp de mai multe decenii, când arabii, respectiv vietnamezii erau consideraţi cei mai neînsemnaţi oameni.

”Cu aceeaşi xenofobie ne confruntăm acum. Arabii şi vietnamezii au fost aduşi în ţările din Europa de Est ca semn al înfrăţirii popoarelor. Totuşi, erau trataţi ca duşmani. Cei care intrau în legătură cu ei erau consideraţi trădători, iar oamenii au devenit astfel grijulii. În plus, le-au fost inventate boli. Această aroganţă nu a fost altceva decât rasism. Era un program politic cinic. Astăzi, în aceeaşi parte a Europei lucrurile nu sunt foarte diferite. Spre exemplu în Ungaria, care, potrivit jurnalistului Paul Lendvai, a fost transformată într-o democraţie de tip Fuhrer de către Viktor Orban”, a mai declarat Herta Müller.

Ea a adăugat: ”Orban vorbeşte despre refugiaţi ca fiind străini pe care trebuie să-i ţii afară, pentru că obiceiurile lor riscă să strice societatea maghiară. Orban se foloseşte de legi şi de propagandă politică pentru ca Ungaria să nu primească 130.000 de refugiaţi din Siria, care abia au scăpat din război. Cu obiceiurile lor străine ameninţă cultura a 10 milioane de unguri. În acelaşi timp, Orban vinde permise de şedere permanentă pentru 360.000 de euro de persoană. Nimeni nu întreabă cine sunt cumpărătorii şi de unde vin banii. În loc de refugiaţi, el primeşte familii bogate şi indivizi dubioşi. Se pare că a cumpărat deja 18.000 de noi unguri. Este generos: aplicanţii îşi pot aduce toată familia. Aceşti noi maghiari care, aparent, nu ameninţă obiceiurile nativilor, vin din Rusia, China şi Yemen”.

După invazia sovietică, în 1956, peste 200.000 de oameni au părăsit Ungaria, a mai spus Müller. Mulţi au ajuns în Austria. ”În ciuda faptului că au fost nevoiţi să plece în exil , populaţia suportă xenofobia lui Orban. Europa de Est a produs refugiaţi în perioada comunistă. Nimeni nu i-a numărat. Nimeni nu îşi aminteşte de ei, nici măcar de cei care au fost împuşcaţi sau sfâşiaţi de câinii de la graniţe ori care s-au înecat în Dunăre. Acesta este un punct orb în propria percepţie a Europei de Est şi, cel mai probabil, principalul motiv pentru comportamentul rece”.

Herta Müller a atras atenţia că în întreaga Europă curentele populiste fac scenarii ”demonice, care induc frica”. ”În Germania, AFD reprezintă acum panicarzii. Liderul partidului vrea să readucă la viaţă termenul «voelkisch», adică «aparţinător poporului». AFD este foarte popular în două regiuni unde locuiesc foarte puţini străini. Orban a spus că nu trebuie decât să câştigi alegerile o dată, dar să o faci bine”, a declarat Müller.

Scriitoarea a mai spus că de aceeaşi părere este şi Kaczyński. ”Face declaraţii rasiste, averizează cu privire la boli periculoase care pot fi aduse de refugiaţi şi plănuieşte să facă din Polonia o democraţie de tip Fuhrer într-un stat catolic. Libertatea, cum a spus regizorul Andrzej Wajda, este ceva de care unii oameni au nevoie, iar alţii nu. Cei care odată îndurau frica nu aveau nevoie de ea şi ei sunt acum cei care îi susţin pe aceia care induc teama”, a mai spus scriitoarea premiată cu Nobel.

Despre Putin, ea a afirmat că a făcut din Rusia cel mai mare workshop de imitaţii, iar acest atelier produce ştiri false pe care le transmite lumii şi propagandă maliţioasă. ”Obiectivul este simplu: să aducă în colaps Europa democrată. Putin a abandonat marxismul şi acum pretinde că este religios. Omoară copii peste tot în lume, dar la Moscova îi place să aprindă candele. Are şi un duhovnic şi îl admiră pe Lenin”.

”Nu vreau să mai trăiesc fără alegeri. După 1989 nu mi-aş fi imaginat că libertatea va fi pusă din nou sub semnul întrebării şi că vor exista oameni care vor induce frica şi vor vrea să mă facă din nou temătoare. Da, unii dintre noi au nevoie de libertate şi alţii nu. Unii se tem de ea, iar alţii nu. Nu putem avea libertatea ca pe un drept sigur, ei pot încerca să ne ia”, a încheiat Herta Müller.

”European Angst” este o iniţiativă a Institutului Goethe, în colaborarea cu EUNIC (reţeaua institutelor culturale din care face parte şi Institutul Cultural Român), centrul Bozar şi European Movement International.” (subl. mea)

Cel putin din ceea ce prezinta acest articol, D-na. Herta Muller nu pomeneste de atentatele teroriste care au zguduit Europa,

Herta Muller

provocate de terorismul islamic. De asemenea, ar trebui discutat despre situatia economica actuala a Europei, o situatie dificila, postcriza. Insa e interesant ce spune:

„După 1989 nu mi-aş fi imaginat că libertatea va fi pusă din nou sub semnul întrebării şi că vor exista oameni care vor induce frica şi vor vrea să mă facă din nou temătoare„

ca si cum s-ar dori din nou lucrul asta. Interesant este ca vorbeste de „oameni care induc frica”, ca si cum ar fi un plan premeditat.

Noi, cei din Est, am stiut, cred, cel mai bine ce inseamna sa traiesti intr-o societate in care sa nu fie libertate. Cei care au suferit persecutiile regimului comunist, precum D-na. Herta Muller, mi se pare ca au acea acuitate de a percepe vibratiile societatii din acest punct de vedere. De aceea acest: „şi că vor exista oameni care vor induce frica şi vor vrea să mă facă din nou temătoare” – de observat ca spune despre sine: „si vor vrea sa ma faca din nou tematoare” – indica un freamat ce o atinge profund.

N-as vrea sa par ridicol, dar daca aceste cuvinte le-ar spune laureata Premiului Nobel pentru Literatura, Herta Muller, poate ca nu le-as da asa o mare importanta. Dar astfel de lucruri le spune omul Herta Muller, care a suferit in Romania de pe urma Securitatii si a comunismului.

Nu trebuie sa fim indiferenti fata de o Europa in care libertatea este amenintata, in care se doreste, in mod nesabuit as zice eu, un regres al libertatii ce poate naste monstri! Si faptul ca un om precum Herta Muller trage un semnal de alarma de la cel mai inalt nivel cultural ar trebui sa ne sensibilizeze si sa ne puna in garda.

„În regiunea Saxonia, spune scriitoarea, 62% din populaţie vor ”un partid puternic care să personifice întreaga comunitate naţională”.  ”Nu este acesta un ecou al partidului socialist? Nu este aceasta dictatura binecunoscută?”, s-a mai întrebat Müller„

„Nu este acesta un ecou al partidului socialist?” – mie mi se pare mai degraba un ecou al Partidului National-Socialist…

De observat ca spune despre Putin ca vrea „să aducă în colaps Europa democrată„, ceea ce ar insemna ca doreste instaurarea totalitarismului in Europa. Lucrul asta cred ca ar trebui sa fie un serios semnal de alarma si pentru SUA. Este ingrijorator ca Presedintele ales al SUA, Dl. Donald Trump, pare a avea intentia unor relatii pline de condescendenta fata de Dl. Putin, noul dictator de la Kremlin! Daca acesta e obiectivul lui Putin, de a aduce in colaps Europa democrata, de a distruge Lumea Libera, cum mai poti avea relatii bune cu el?

Pericolul indicat de D-na. Herta Muller nu e unul nici imaginar si nici indepartat, cum poate ar parea la o prima vedere destul de superficiala. Cresterea partidelor extremiste si xenofobe in Europa e un fenomen actual cat se poate de real. Ce se afla in spatele lui, care sunt resorturile care l-au declansat si care il mentin inca? Toate politicile economice proaste care s-au dus in Europa dupa Criza din 2008 au contribuit la aparitia unei situatii politice tulbure. De asemenea si proasta gestionare a crizei migrantilor, care s-a suprapus peste o Europa in convalescenta din punct de vedere economic. In Ungaria si Polonia – dupa cum arata D-na. Muller – se articuleaza sisteme de forta, o „democraţie de tip Fuhrer”. Insa ceea ce e frapant in ce afirma D-na. Muller e ideea premeditarii. Lasa sa se inteleaga ca lucrurile acestea au fost premeditate de mai demult.

„Libertatea, cum a spus regizorul Andrzej Wajda, este ceva de care unii oameni au nevoie, iar alţii nu. Cei care odată îndurau frica nu aveau nevoie de ea şi ei sunt acum cei care îi susţin pe aceia care induc teama”

„”Toate lucrurile care mi s-au întâmplat m-au făcut să îmi dau seama că mai exista o categorie de oameni – cei care îndurau frica. La fel cum au învăţat să îşi controleze frica, au învăţat să beneficieze de pe urma fricii altora. Erau egoişti, nemiloşi. Erau convinşi că îşi văd de viaţa lor, fără să se implice în politică. Dar era asta ceea ce făceau?”, s-a întrebat Müller. ”Nu cred. Managementul fricii nu a fost decât anticiparea supunerii. Doar dacă eşti persecutat, eşti perceput ca un individ. Dacă nu te-ai adaptat colectivităţii, puteai fi eliminat. Individualitatea nu era permisă, nici măcar în ceea ce priveşte vestimentaţia”, a povestit scriitoarea.”

Insa de ce sa-i sustii pe cei care induc teama? Si, in general vorbind, de ce trebuie ca lucrurile sa se desfasoare cu teama? Oamenii au trait foarte bine in Europa de Vest si fara teama – dovada ca se poate foarte bine si fara teama. Teama era, intr-adevar, prezenta in societate de cealalta parte a Cortinei de Fier. Insa aceasta teama e prezenta actualmente in toata Europa, nu doar in Europa de Est. Inclusiv xenofobia. Totusi, puncteaza Europa de Est si nu cred ca fara temei. Sistemul securist – mai degraba, daca vreti, acea mentalitate – nu a apus inca. Si astfel de structuri sunt susceptibile de a dori sa acceada la Putere. In Rusia s-a intamplat lucrul asta – il vedem doar pe Vladimir Putin, fost caghebist, in varful piramidei Puterii. Insa aparitia unor partide ultranationaliste, antisistem, de extrema si, culmea, succesul lor nesperat la mase – in anii ’90 nici nu te-ai fi gandit la asa ceva! – se intampla si in Vestul Europei. Atitudini xenofobe se intampla si in Vestul Europei. In Europa de Est, fosta comunista, te-ai putea gandi la reminiscente ale vechiului sistem bazat pe forta si intemeiat pe teama. Insa fenomene asemanatoare se intampla in zilele noastre si in SUA – o tara ce ar trebui sa fie a Libertatii prin excelenta -, cu imigrantii ilegali mexicani – Trump parca doreste sa faca un zid la granita cu Mexic si pe cei ilegali sa-i expulzeze inapoi in Mexic. Sa ne gandim ca nici imigrantii sirieni nu au venit legal in Uniunea Europeana. Vedem ca, iata, astfel de fenomene se intampla peste tot in lume. Iar ceea ce doreste sa arate Herta Muller are un sambure de adevar: se doreste a se induce teama in societate si un sentiment de insecuritate, personala sau colectiva. Se pedaleaza pe astfel de chestiuni precum ultranationalism, xenofobie, protectionism excesiv chiar.

Dacismul…

E interesant ce se intampla si la noi. Iata un articol din Ziarul de Vrancea:

Partidul extremist Frontul Naţional face „pui” în Romania

„In ultima luna au mai apărut Partidul Forţa Pensionarilor, Partidul Noua Revoluţie şi Partidul Dacismului Autonom Conservator

Partidul Forţa Naţională, afiliat la Mişcarea pentru Europa Naţiunilor şi Libertăţii, a fost înscris oficial în registrul partidelor politice, au anunţat vineri reprezentanţii formaţiunii. ”Din acest moment, partidul Forţa Naţională începe pregătirea pentru alegerile din această toamnă pentru a oferi societăţii româneşti alternativa unui partid patriotic capabil să îi apere interesele. În aceste vremuri în care Uniunea Europeană nu ştie încotro să se îndrepte şi în care România poate avea un rol important de jucat pe scena europeană, partidul Forţa Naţională lansează invitaţia ca toţi românii care îşi iubesc ţara să se adune în jurul flăcării în trei culori – sigla formaţiunii – pentru a scoate România din marasm şi a-i acorda vocea care i se cuvine la nivel european”, este mesajul formaţiunii.
Partidul a fost lansat la Sinaia în cadrul unei conferinţe organizate de europarlamentarul Laurenţiu Rebega la care a participat Marine Le Pen, preşedintele Frontului Naţional din Franţa. Recent mai mulţi membri ai Partidului România Unită (PRU) au trecut la Forţa Naţională.
În luna iunie au mai fost înregistrate Partidul Forţa Pensionarilor, Partidul Cetăţenii (CET), cu sediul în Ploieşti, Partidul Noua Revoluţie şi Partidul Naţional Civic.
La sfârşitul lunii mai a reuşit se înscrie în registru şi Partidul Dacismului Autonom Conservator, având drept semn electoral Pileusul dac – ”reprezentat de sus desfăcut în patru colţuri încolăcit în formă de melc în sens sinistrocentric cu 4 elipse stilizate în model ceramic cu patru forme puse în dreptul fiecărui colţ al unui pătrat peste un cerc închis aşa cum rezultă în simbolul descoperit la Cultura Sighişoara Wietenberg”.”

Aritcolul este din acest an. Despre Forta Nationala si Laurentiu Rebega – aici si, respectiv, aici. E adevarat, nu e vorba de partide din prim-planul vietii politice de la noi. Nu sunt partide mari. Insa fenomenul se intampla si e demn de remarcat ca influentele unor curente si partide extremiste din Europa de Vest sunt prezente si la noi.

Ceea ce arata ca Herta Muller are dreptate.

Viziunea lui Marine Le Pen: libertatea natiunilor – ostilitate la adresa strainilor

Iata o stire in care este prezentata atitudinea ostila la adresa strainilor din partea lui Marine Le Pen:

Marine Le Pen: Dacă veniţi în ţara noastră să nu vă aşteptaţi ca educaţia copiilor voştri să fie gratuită. Gata cu joaca

„Preşedintele Frontului Naţional, Marine Le Pen, candidată la alegerile prezidenţiale din 2017, din Franţa, a declarat că străinii nu ar trebui să beneficieze de aceleaşi privilegii precum cetăţenii francezi, iar copiii acestora nu ar trebui să aibă dreptul la educaţie gratuită, notează Mediafax.

„Le spun: Dacă veniţi în ţara noastră, să nu vă aşteptaţi la servicii sociale, şi ca educaţia copiilor voştri să fie gratuită”, a spus aceasta. „Gata cu joaca”, a declarat preşedintele Frontului Naţional.

Cele mai recente sondaje de opinie, privind cursa prezidenţială din Franţa, o situează pe Le Pen foarte aproape de contracandidatul său, Francois Fillon, pe care l-a criticat că  interesele sale sunt asociate organizaţiei de afaceri din Franţa, Medef, Comisiei Europeană, băncilor şi ministrului german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble.”

Se pune accentul pe faptul ca e strain. Dar ce inseamna asta? Strain, adica nu-i francez. Dar poate fi cetatean european, desi nu francez, care munceste in Franta si isi plateste impozitele catre statul francez. In asemenea conditii cum ar sta treaba? De ce n-ar avea dreptul la educatie gratuita pentru copiii sai precum ceilalti francezi?

Iata alte stire:

Lidera extremei drepte din Franța, Marine Le Pen, salută rezultatul referendumului din Italia care a respins programul de reforme

„Liderul Frontului Național (extrema dreaptă) din Franța, Marine Le Pen, a salutat respingerea reformei constituționale la referendumul din Italia, informează luni agenția DPA citată de Agerpres.

„Italienii au respins UE și pe Renzi. Această sete de libertate a națiunilor și de protecție trebuie să fie ascultată!”, a scris Le Pen pe Twitter, la scurt timp după ce a început să se contureze rezultatul votului.

Le Pen l-a felicitat de asemenea pe liderul opoziției de dreapta pentru campania pentru votul „Nu” la referendum.

„Felicitări prietenului nostru @matteosalvini pentru această victorie pentru NU!”, a scris ea, referindu-se la liderul Ligii Nordului, Matteo Salvini.”

Marine Le Pen doreste sa acrediteze ideea ca natiunile n-ar fi libere in Uniunea Europeana. „Italienii au respins UE și pe Renzi” – pentru dansa asta inseamna „setea de libertate a natiunilor”. Ceea ce o intereseaza este distrugerea Uniunii Europene in numele unei asa-zise „libertati a natiunilor”. Insa nu prea vad cum anume n-ar fi fost libera natiunea italiana. Ce i s-a impus impotriva vointei sale? Pentru ca, de fapt, nu i s-a impus ceva. A fost un referendum unde cetatenii au votat si au respins masurile propuse de premierul Renzi.

Premierul demisionar Matteo Renzi crede că va avea mai multe șanse în jocuri pe Playstation decât cu reforme în Italia

„După înfrângerea suferită la votul din Italia, Matteo Renzi a demisionat miercuri seară din funcția de premier, dar pare decis să rămână în politică, comentează AFP citată de Agerpres.

Renzi s-a remarcat deja printr-o glumă acidă, rostită în fața apropiaților săi.

„Mâine dimineață (joi), voi organiza cu copiii mei un turneu pe Playstation unde sper să am mai multe șanse decât aici”, a spus ironic Renzi, după ce a demisionat ca urmare a respingerii reformei sale constituționale prin referendum, după mai bine de 1.000 de zile cât s-a aflat la conducerea guvernului.

Dar, înainte de a reveni la Toscana, unde locuiesc soția sa și cei trei copii ai lor, el a demonstrat în mod clar pe tot parcursul zilei de miercuri că rămâne combativ și pregătit să se bată, inclusiv în fața conducerii propriului său Partid Democrat (PD, centru-stânga).

„Nu ne temem de nimic și de nimeni, dacă alte partide vor alegeri (…) PD nu se teme de democrație sau de voturi”, a afirmat el, în fața conducerii partidului său în care este în continuarea numărul unu.

Și dacă partidele politice italiene vor ca parlamentul să funcționeze până la încheierea mandatului la începutul anului 2018, ele să-și asume „toate” responsabilitățile pentru a forma un guvern între ele, a adăugat el.

Cu alte cuvinte, deoarece mai multe partide au cerut deja alegeri anticipate, nu rămâne decât această cale, preferată și de el. Căci, departe de a fi renunțat la orice viitor politic, el pare grăbit să se bată din nou. „Este timpul să ne reluăm drumul”, a lansat el miercuri în scris italienilor. Și nu este singurul: Populiștii din Mișcarea 5 Stele (M5S) și Liga Nordului aflate pe val după un vot care a confirmat nemulțumirea populară născută odată cu Brexit și confirmată de alegerea lui Donald Trump sunt pe aceeași linie.

„Cerem alegeri imediat, altfel îi vom invita pe cetățeni să iasă în stradă”, a lansat miercuri Matteo Salvini, liderul Ligii Nordului, apropiat Frontului Național francez.

Președintele Republicii refuzase luni demisia lui Matteo Renzi, 41 de ani, cerându-i să asigure mai întâi adoptarea definitivă a bugetului pe 2017 în parlament.

Acesta s-a făcut după un vot în Senat miercuri după-amiază, datorită unui vot de încredere pentru a evita orice dezbatere. Spre ora 19:00 (18:00 GMT), Renzi s-a întors la președinte pentru a-i prezenta demisia într-o întrevedere care a durat circa 40 de minute.

El este a doua victimă a unui referendum în Europa după demisia în această vară a lui David Cameron, fostul premier britanic, căzut după „Nu”-ul compatrioților săi față de menținerea țării lor în Uniunea Europeană.

Președintele Mattarella își va începe consultările joi la ora 18:00 (17:00 GMT).”

Lasand la o parte discutia despre reformele propuse de Reznzi – daca erau bune sau nu, daca ar fi fost oportune sau nu – se poate constata usor ca, in Italia, lucrurile se desfasoara democratic. Renzi a ales solutia referendumului. Eu il inteleg. El nu a dorit ca reforma statului sa se faca fara acceptul cetatenilor, intr-un mod neconstitutional. Daca trebuie sa schimb Constitutia pentru ca sa pot realiza reforme, atunci e limpede ca lucrul asta nu se poate face decat prin consultare populara. Altfel cum schimb Constitutia? Dar ca natiunea italiana n-ar fi libera din cauza UE mi se pare o prostie demna de o cauza mai buna, desigur.

Despre cum actioneaza Rusia putinista…

Ceea ce arata Herta Muller trebuie luat in serios:

Serviciile secrete germane avertizează: Rusia încearcă să destabilizeze Germania!

„„Rusia încearcă să destabilizeze societatea germană și statul cu campanii de propagandă și atacuri cibernetice”, a avertizat, printr-un comunicat,  agenția de informații interne Bundesverfassungsschutz (BfV) din Germania.

Avertizarea contondentă vine la mai puțin de un an înainte ca țara să organizeze alegeri federale generale. Șeful Agenției, Hans-Georg Maassen, a afirmat într-o declarație că „există tot mai multe dovezi pentru încercările de a influența alegerile federale de anul viitor de către vectori din Rusia”. BfV a mai văzut  și o creștere alarmantă a unei ”agresivități în cyber-spionaj” direcționat în special către politicienii germani.

Rusia a mai fost acuzată chiar în acest an de hacking-ul și eliberarea de spam-uri în e-mailurile membrilor Comitetului Național Democrat înainte de alegerile prezidențiale din SUA.

Hans- Georg Maassen a declarat că este posibilă „formarea unei opiniei publice automatizate, chiar robotizate” după care aceste opinii ar putea fi folosite pentru a răspândi știri false pe social media. Anterior Rusia a negat cu fermitate implicarea sa în orchestrarea atacurilor cibernetice în afara granițelor sale. „

Pentru noi, cei din Est, care am cunoscut comunismul si sovietizarea, lucrurile acestea sunt bine stiute ca putem da lectii. Ii stim atat de bine pe rusi si le cunoastem atat de bine modul de actiune incat o astfel de stire nu ne surprinde cu nimic. Vestul nu e familiarizat cu astfel de moduri de operare. Insa e demn de remarcat faptul ca Rusia lui Putin e cat se poate de activa in Europa! Si trebuie tinut seama de asa ceva.

Problema e alta! Ce urmareste, de fapt, Putin. Bine, stim ce urmareste in mare, la modul general. Dar la modul punctual? Asta e mai greu de aflat.

Putin se reactivează sovietic: susține un nou Război Rece. Președintele Rusiei dă un ukaz în care adoptă o nouă concepţie de politică externă a ţării

„Într-un decret semnat recent de liderul de la Kremlin, trecut aproape neobservat, UE este acuzată că, împreună cu Statele Unite, „subminează stabilitatea regională și globală“.

După doi ani de tensiuni puternice alimentate de anexarea Crimeii, în martie 2004, de conflictul din estul Ucrainei, apoi de intervenţia rusă în Siria, Vladimir Putin părea că ar dori o pauză în confruntarea cu Occidentul. În discursul său anual asupra naţiunii, din 1 decembrie, liderul rus arăta: „Contrar unora dintre colegii noștri străini care văd în Rusia un adversar, nu am căutat niciodată inamici. Noi avem nevoie de prieteni“. Dar, în aceeași zi, Kremlinul a pu-blicat un decret semnat de șeful statului care susţine noul Război Rece.

În acest document de 38 de pagini figurează de 70 de ori cuvântul „securitate“ și de 25 de ori „ameninţare“. Uniunea Europeană este acuzată „de expansiune geopolitică“ și că, alături de SUA, „subminează stabilitatea regională și globală“. Din text au dispărut unele priorităţi ca: „scopul principal în relaţiile cu UE, pentru Rusia, care face parte integrantă din civilizaţia europeană, este promovarea creării unui spaţiu economic și uman din Atlantic la Pacific“. Nimic despre integrare, nimic despre spaţiul comun. În loc, noua doctrină evocă „probleme sistemice accumulate“.

Întărirea Justiției, o „prioritate“ hilară

Unul din capitole este chiar hilar: Rusia face o prioritate din întărirea justiţiei la scară mondială și intenţionează să lupte contra intervenţiilor militare, care violează suveranitatea statelor. Sau: Rusia se va opune oricărei tentative a unor state de a pune în cauză dreptul internaţional și de a-l interpreta în mod arbitrar în scopuri politice, ca și tentativelor de ingerinţă în afacerile interne ale altor state cu scopul înlăturării puterii, în mod anticonstituţional.

În discursul anual, Putin s-a referit și la relaţiile Rusia-NATO, precizând că Federaţia Rusă intenţionează clădirea relaţiilor sale cu Alianţa în funcţie de nivelul de pregătire al acesteia pentru un parteneriat echitabil. Bineînţeles că Putin a subliniat că activitatea militară a NATO în apropierea frontierelor ruse nu face decât să creeze noi linii de diviziuni și le aprofundează pe cele deja existente.

Senatorul rus Alexei Pușkov, aflat la Paris, a subliniat că noile forţe care vor ajunge la putere în Europa și în SUA vor marca debutul unei noi ere în relaţiile cu Rusia.”

Pentru ceea ce isi doreste Putin, e destul de limpede ca are nevoie atat de o Uniune Europeana slaba, marcata de tot felul de contradictii, nemultumiri in randul populatiei, de ce nu si de conflicte si de o crestere a extremismului, dar si de un NATO „prietenos”, adica tot slab.

Herta Muller are dreptate: distrugerea democratiei in Europa este o prioritate pentru Vladimir Putin. Pentru ca in felul asta Uniunea Europeana slabeste tinzand catre dezintegrare. Dezbinarea Uniunii Europene este, de fapt, scopul urmarit, fara de care Rusia nu-si poate impune influenta politica. Democratia in Europa se opune impunerii influentei politice a Rusiei, in niciun caz nu e prietena regimului actual de la Kremlin!

Eu cred ca ar trebui sa fie destul de clar pentru toata lumea cel putin doua lucruri pentru a intelege politica Kremlinului:

1). Cum vede Rusia respectarea dreptului international: anexarea ilegala a Crimeii;

2). Cum vede Rusia un regim politic prietenos intr-o tara: precum cel din Belarus sau cel al lui Bashar al-Assad.

Daca vom intelege aceste doua lucruri, vom descifra mult mai usor ce doreste Rusia, de ce sprijina partide extremiste in Europa si de ce sustine ultranationalismul in Europa. Altminteri, asa cum e acum UE, pentru Dl. Putin, aceasta, impreuna cu SUA (se putea altfel?), „submineaza stabilitatea regionala si globala”. Eu cred ca astfel de lucruri trebuie bine intelese si peste Ocean, de catre SUA.

De aceea „democratiile de tip Fuhrer” din Ungaria sau Polonia, de care vorbeste Herta Muller, trebuie privite cu ingrijorare. Astfel de evolutii politice servesc Rusiei si cauzei lui Vladmir Putin.

Mediafax

Barack Obama cere un raport despre atacurile cibernetice şi ingerinţele străine în alegerile din SUA

„Preşedintele SUA, Barack Obama, a cerut serviciilor de informaţii să verifice atacurile cibernetice şi ingerinţele străine în scrutinul prezidenţial din noiembrie şi să prezinte raportul înainte de sfârşitul mandatului său, pe 20 ianuarie, anunţă consilierul pentru Siguranţă naţională, Lisa Monaco.

„Preşedintele a cerut comunităţii de informaţii să elaboreze un raport complet despre ce s-a întâmplat în procesul electoral din noiembrie, să menţioneze învăţămintele trase şi să le raporteze instituţiilor de profil, inclusiv Congresului”, a declarat Lisa Monaco, citată de CNN.

Consilierul prezidenţial a subliniat că atacurile cibernetice nu sunt o noutate, afirmând însă că este posibil ca „anul acesta să se fi depăşit un nou prag”.

În octombrie, Administraţia Statelor Unite a formulat acuzaţii oficiale la adresa Rusiei privind o serie de atacuri cibernetice care au vizat servere ale Partidului Democrat în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale şi legislative. În ultimele luni, oficiali americani au semnalat că atacurile cibernetice au fost efectuate de hackeri susţinuţi de Administraţia de la Moscova, scopul posibil fiind de a perturba campania în care candidata democrată la funcţia de preşedinte, Hillary Clinton, s-a confruntat cu republicanul Donald Trump. „Avem motive să credem, date fiind scopul şi sensibilităţile acestor eforturi, că aceste activităţi puteau fi autorizate doar de oficiali de rangul cel mai înalt din Rusia”, a transmis Administraţia SUA. Preşedinţia Rusiei a calificat drept „absurde” acuzaţiile Statelor Unite.”

Si iata un alt articol foarte interesant:

Naţiunile europene riscă să dispară dacă ies din UE, avertizează Juncker, criticând ţări estice

„Naţiunile europene riscă să dispară din cauza problemelor demografice şi a scăderii influenţei economice dacă nu vor rămâne în cadrul Uniunii Europene, avertizează Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, denunţând euroscepticismul populist şi criticând ţări est-europene.

Influenţa economică şi demografică a naţiunilor europene se diminuează în lume, astfel că ţările riscă să dispară cu timpul dacă nu sunt solidare în cadrul Uniunii Europene, a declarat vineri Jean-Claude Juncker, în cadrul unui eveniment de celebrare a semnării Tratatului Maastricht.

Juncker a atras atenţia că, în următorii zece ani, cota Europei în economia mondială riscă să scadă la nivelul de 15%, de la 25% în prezent. În 20 de ani, nicio ţară europeană nu ar mai fi în cadrul Grupului statelor puternic industrializate (G7), explică Juncker, citat de site-ul agenţiei Reuters. La începul secolului 20, europenii reprezentau 20% din omenire, dar acum sunt doar 5-7%, cu riscul ca spre sfârşitul secolului 21 să se ajungă la 4%.

„În acest context, cei care cred că a venit momentul deconstrucţiei, a fărâmiţării Europei, se înşeală în totalitae. Nu vom putea exista ca naţiuni individuale în afara Uniunii Europene”, a argumentat Juncker.

Preşedintele Comisiei Europene s-a referit la ascensiunea retoricii anti-UE în Europa, culminând cu referendumul britanic pro-Brexit şi cu creşterea popularităţii mişcărilor naţionaliste şi populiste în Franţa, Italia, Polonia, Ungaria şi în alte ţări.”

Un avertisment care trebuie luat in serios si care da de gandit. Pentru ca daca „natiunile europene risca sa dispara”, in mod necesar ele vor deveni mai slabe in viitor, inclusiv economic, luate individual. Cui ar putea sa foloseasca asa ceva? Nu cumva celor care spun ca „UE împreună cu Statele Unite, „subminează stabilitatea regională și globală“”? Fara indoiala, tari precum Rusia si, suspectez eu, China ar fi interesate de o astfel de evolutie. Si chiar unele state musulmane. Declinul demografic si scaderea influentei economice a natiunilor europene daca nu vor ramane in UE, deci luate individual, e clar ca reprezinta un castig, ca sa zic asa, pentru altii. Pentru cei care critica UE asa cum face Rusia putinista. Pentru ca acest declin demografic si aceasta slabire economica ar deschide calea impunerii influentei politice a Rusiei in Europa, pentru ca Rusia doreste sa domine Europa. Divide et impera – e destul de simplu.

Terorismul islamic…

Vorbeam de state musulmane – s-ar putea sa nu fie corect. Insa e clar ca terorismul islamic urmareste aceleasi scopuri cu Rusia si toti care doresc distrugerea UE, dand apa la moara partidelor extremiste. Un militant ISIS a fost arestat in Olanda. Doi adolescenti arestati in Germania pentru ca planuiau atacuri teroriste. La mijlocul lunii septembrie doua adolescente din Franta au fost arestate pentru ca planuiau sa comita un atentat:

Două adolescente din Franţa, arestate sub suspiciunea că ar fi plănuit să comită un atentat

„Două adolescente din oraşul francez Nisa au fost arestate la mijlocul lunii septembrie, acestea aflându-se contact cu jihadistul Rachid Kassim şi sunt suspectate că ar fi plănuit să comită un atentat, scrie Reuters online, care citează Procuratura din Paris.

Cele două adolescente, în vârstă de 17, respectiv 19 ani, foloseau aplicaţia de mesagerie Telegram pentru a comunica cu Rachid Kassim, un militant notoriu al reţelei teroriste Stat Islamic, care este suspectat că ar fi participat la câteva atentate şi tentative de atacuri teroriste care au avut loc în Franţa, a declarat un purtător de cuvânt al Procuraturii, confirmând astfel informaţiile publicate de cotidianul Le Parisien.

„Ele au fost instigate să comită un atac asupra unor ţinte, drept răzbunare pentru eliminarea purtătorului de cuvânt (Abu Muhammad al-Adnani, n.red) al Stat Islamic,” a afirmat o sursă familiară cu ancheta.

Adolescentele au recunoscut că au studiat posibilitatea comiterii unui atac, însă au abandonat ideea, relatează cotidianul.

Cel puţin alţi patru adolescenţi au fost arestaţi în aproximativ zece zile la începutul lunii septembrie, asupra tuturor planând suspiciuni că pregăteau să comită atacuri similare. De asemenea, toţi erau în contact cu jihadistul Rachid Kassim, care actualmente locuieşte în regiunea Iark-Siria, potrivit unor surse judiciare şi din cadrul poliţiei.”

Eu cred ca trebuie lamurita aceasta problema: ce se ascunde aici din punct de vedere politic? Pentru ca e clar ca astfel de lucruri NU au de a face cu religia. Ci cu politica. Este foarte clar ca cineva foarte ascuns instiga, cineva sprijina din umbra forma asta de terorism. Apeleaza la copii, pentru ca sa-si puna in aplicare planurile criminale – metoda tipic hitlerista. Astfel de oameni ar trebui dur pedepsiti!! Asa cum Hitler a trimis copii germani sa lupte in prima linie a frontului cand trupele aliate inaintau spre Berlin, acesti criminali, acesti nemernici se folosesc de copii pentru ca sa omoare oameni!! Eu cred ca trebuie sa spunem lucrurilor pe nume odata si odata.

Cine se afla in spatele acestor organizatii teroriste islamice? Ce se ascunde aici?

Iata o alta stire, cred eu relevanta:

Scriitor iordanian, asasinat în faţa tribunalului unde era judecat pentru blasfemie

„Un scriitor iordanian, de religie creştină, a fost asasinat chiar în faţa tribunalului unde era judecat pentru blasfemie, după ce acesta a distribuit pe pagina sa de Facebook o caricatură satirică la adresa islamului, a anunţat agenţia publică de ştiri Petra, potrivit BBC News online

Nahid Hattar a fost împuşcat de trei ori în faţa unui tribunal din capitala iordaniană Amman.

Atacatorul a fost arestat şi poliţia anchetează crima.

Hattar a fost arestat în luna august pentru 15 zile, fiind acuzat de blasfemie.

Caricatura distribuită de acesta înfăţişează un bărbat care fumează în timp ce stă întins în pat alături de două femei şi îi cere lui Allah să-i aducă băutură.

Scriitorul a declarat că scopul caricaturii nu era acela de jigni, ci acela de a expune viziunea islamiştilor radicali despre Paradis.” (subl. mea)

Probabil ca asta ar fi si motivul pentru care unii islamisti, unele state islamice nu doresc existenta Uniunii Europene si, pe cale de consecinta, nici influenta ei culturala. Pentru ca ar putea schimba Arhitectura de Putere in astfel de state islamice. Nu imediat, desigur. Ci in timp si nu chiar foarte incet si nici foarte greu. De remarcat ca el a fost acuzat de blasfemie si urma sa fie judecat. L-au omorat in fata Tribunalului. De ce? Nu cumva pentru ca spunea adevarul…? S-au rusinat de felul in care radicalii islamisti vad Paradisul. Dar de ce nu se rusineaza acesti radicali de faptul ca trimit copii sa faca atentate teroriste? Ca vad ca in aceasta privinta n-au nicio rusine!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Doua articole care trebuie neaparat citite

Dar inainte de a trece la cele doua articole, trebuie citit acesta:

Mediafax

Ambasadorul rus la ONU: Tensiunile dintre Rusia şi SUA sunt probabil la cel mai înalt nivel după 1973

„Vitaly Churkin, ambasadorul Rusiei la ONU, a declarat că tensiunile dintre Moscova şi Washington sunt probabil la cel mai înalt nivel după anul 1973, însă a precizat că relaţiile actuale între cele două puteri sunt totuşi diferite de cele din timpul Războiului Rece, notează The Associated Press.

„Cred că situaţia generală este destul de rea în acest moment, probabil cea mai gravă (…) din 1973 încoace”, a declarat diplomatul rus.

Churkin a adăugat că „deşi există fricţiuni serioase, diferenţe precum Siria, continuăm să lucrăm în alte chestiuni (…) şi uneori chiar foarte bine”.

Acest lucru nu se întâmpla în timpul Războiului Rece, iar în 1973, în contextul războiului dintre Israel şi mai multe state arabe, potrivit experţilor, riscul izbucnirii unui conflict armat între Statele Unite şi Uniunea Sovietică era la cel mai înalt nivel de după Criza rachetelor cubaneze din 1962.

Ambasadorul rus a mai declarat că „o serie de acţiuni” au adus relaţiile ruso-americane la nivelul actual.

„Este vorba de o lipsă fundamentală de respectă şi lipsă a unor discuţii aprofundate” în ceea ce priveşte problemele politice, a mai spus diplomatul.

Churkin a mai afirmată că Mosova doreşte normalizarea relaţiilor cu Washingtonul.”

Si acum cele doua articole:

Europa Libera

Traian Ungureanu

Colonialism rus și orbire occidentală (I)

12 octombrie, 2016

• Traian Ungureanu

„Recent, în timpul unui concurs televizat, o tînără englezoaică a fost întrebată: din ce țară au făcut parte Cehia și Slovacia? Concurenta a zîmbit și a răspuns sigură pe ea: din Rusia! Răspunsul nu dovedește ignoranța generală a publicului ocidental ci vorbește, mai întîi, despre educația concurentei. Însă, ceva în acest răspuns aiuritor e cu adevărat de luat în seamă. E vorba de impresiile și, uneori, falsele certitudini care dau, în lumea ocidentală, imaginea Rusiei și a Europei de Est în genere.

Lipsa de educație istorică și geografică a oamenilor de rînd nu e o noutate și nici o excepție. În fond, nici est-europenii nu sînt mai bine pregătiți, cînd e vorba de datele lumii occidentale. Puțini români, sîrbi sau estonieni sînt în stare să dea numele capitalei cutărui stat american, de pildă New York (Albany) Adevărata problemă e altundeva: în definiția politico-istorică a lumii est-europene, așa cum circulă ea în Occident. Brutal spus: cine pe cine și cu ce drept?

Situația e complicată de revenirea agresivă în prim plan a Rusiei și a problemelor est-europene, odată cu politica externă foarte activă și agresivă a regimului Putin. Operațiile și afirmațiile puse în mișcare de Rusia au fost preluate și analizate de corul obișnuit al istoricilor, jurnaliștilor și politicienilor. Rezultatul final e o interpretare a Europei de Est care poartă aprobarea oficială, e propagată de media și, de acolo, preluată de opinia publică. Într-o măsură deloc neglijabilă, această schiță a integrat elemente de propagandă, falsuri și dezinformări curente în Rusia. Fără excepție, aceste presupuse fapte sigure sînt atrăgătoare și par să se sprijine pe date istorice incontestabile sau pe evenimente recente desfășurate sub ochii contemporanilor. Asta, la capitolul informație. Încă mai înrijorătoare e consolidarea ideilor fixe care scutesc Rusia de păcatele reproșate amarnic Occidentului. Acest soi de orbire voluntară domină, mai departe, o mare parte a lumii academice, a tineretului universitar și a militanților care se bat pentru o lume mai bună, din diverse unghiuri și pe temele cele mai felurite.

Dacă e să începem cu evenimentele recente absorbite în Occident prin filtru rusesc, atunci e vorba, în primul rînd, de tema încrederii înșelate de NATO și de UE. Argumentul principal al acestei idei e că NATO și UE au înghițit statele est-europene și fostele state sovietice, ocupînd poziții pe frontierele Rusiei. Într-adevăr, toată lumea știe că între 1989 și 2007, majoritatea acestor state și, în orice caz, toate fostele membre ale Trataului de la Varșovia, au fost admise în UE și în Alianța NATO: Rusia a pornit de la aceste realități pentru a planta ideea încercuirii ostile și pentru a reproșa Occidentului că a capturat Europa de Est. Din păcate, prea puține replici occidentale pleacă de la realitatea de fapt: toate statele est-europene membre UE și NATO au pătruns în aceste organizații de bună voie, pentru că asta și-au dorit și au reușit, adesea, după ani lungi de încercări și insistențe. UE și NATO n-au anexat și n-au silit pe nimeni să li se alăture. NATO n-a pătruns cu forța în statele care i-au devenit parte. Dacă înglobarea statelor estice în fostul lagăr sovietic a fost întotdeauna rezultatul războiului sau ocupației militare, UE și NATO n-au tras nici un foc de armă și n-au trimis nici o forță de ocupație în Est. Singurul lucru major care s-a întîmplat, cu adevărat, înainte de aderarea la UE sau NATO, au fost referendumuri încheiate, fără excepție, cu un vot favorabil zdrobitor. Iar dacă știm ceva, după 70 de ani de comunism sovietic și 27 de ani de UE și NATO, atunci totul poate fi pus într-o regulă simplă: în URSS s-a intrat numai sub amenințare, în UE și NATO a intrat numai cine și dacă și-a dorit așa ceva. În plus, unul din principalele motive care au grăbit statele est-europene spre UE și NATO a fost tocmai amenințarea neîncetată a Rusiei.

În varianta propagandistică rusească, raționamentul merge mai departe și spune că aglomerarea de state est-europene membre UE și NATO la frontierele Rusiei urmărește, de fapt, un singur lucru: încercuirea și, ulterior, atacarea sau șantajarea Rusiei. Ideea e grotescă. Cine poate crede că Occidentul are în minte să atace Rusia? Și cine e atît de nebun să spere, cu adevărat, că poate cîștiga un conflict cu necuprinsa și formidabila Federație Rusă? Poate copiii, deși e greu de crezut că pînă și mintea copiilor e un pic mai serioasă.”

Traian Ungureanu

Colonialism rus și orbire occidentală (II)

14 octombrie, 2016

• Traian Ungureanu

„A doua mare problemă a percepției occidentale asupra Rusiei și Europei de Est e orbirea elitelor academice. E curios, deși nimeni nu se miră: în vreme ce lumea academică toacă mărunt, sub acuzația de colonialism, marile state ale Occidentului, nimeni nu suflă un cuvînt și nici nu pare să fi auzit vreodată de cel mai mare și mai activ imperiu colonial. Un imperiu viu și harnic, persecutor de națiuni și mare amator de expansiune. Numele lui? Rusia.

Ocupația colonială franceză sau britanică e demult încheiată. Cu toate astea, presa și școlile occidentale continuă să pună sub acuzare fostele puteri coloniale, învinuite de toate relele lumii: sclavie, exploatare economică, rasism și distrugere de culturi. Istoria e un pic mai complicată, dar nimeni n-are timp să se oprească. Ura față de Occident, e o boală neiertătoare în Occident. Implanturile de tehnologie, justiție, libertate, administrație și cultură modernă care au ridicat lumea extraeuropeană după intervenția europeană nu contează.

Dar adevărata problemă e orbirea care îi face pe aceiași oameni să urască occidentul și să ignore exact faptele pentru care e acuzat occidentul, atunci cînd e vorba de Rusia. Studiile coloniale se predau în mai toate marile Universități occidentale, dar nu se ating de cel mai mare imperiu colonial în viață. Violența extremă, milioanele de victime, rasismul social, exploatarea economică nemiloasă, pierderea libertății și a drepturilor civile, distrugerea democrației, îndoctrinarea lingvistică și culturală, suprimarea protestului și alte atîtea crime impuse de ocupația și dominația sovieto-rusă nu există, pur și simplu, pentru marii luptători cu abuzurile trecute ale colonialsimului occidental.

Cînd e vorba de Rusia, ocupația nu e ocupație, violența nu e violență iar îndoctrinarea e un serviciu de binefacere gratuit. E destul de clar că, pentru luptătorii cu trecutul Occidentului, colonialismul e ceva ce poate fi și trebuie reproșat numai Occidentului. Pe scurt, un foarte util instrument de atacat, dinăuntru, propria cultură. Rusia e, dimpotrivă, scutită. Sigur, asta e o afacere internă occidentală. Dacă occidentalii vor să se răfuiască în amănunt cu Occidentul, nimeni nu-i poate opri. Numai că, pe fundația acestei orbiri, a crescut, în mod revoltător, percepția care a normalizat crimele și oprimarea sovieto-rusă. Astfel în locul observației după care Rusia vrea să își domine și după eliberare, fostele colonii, circulă ideea după care Estul e o „zonă de interes legitim” pentru Rusia. Evident, toată lumea are vecini și n-are cum să nu fie interesată anume de ce fac ei. Dar asta nu înseamnă, de pildă, că Italia vrea să controleze Austria sau că Suedia poartă sîmbetele Danemarcei. Tot așa cum e evident că, de pildă, Canada se simte foarte bine în vecinătatea Statelor Unite. Doar în cazul Rusiei ideea de interes special față de Republicile Baltice, Polonia sau Bulgaria presupune șantaj economic, subversiune, infiltrare, provocări militare, atacuri cibernetice și campanii de propagandă ostilă.

În cele din urmă, nu e e nevoie decît de un efort minim de cunoaștere pentru a aduce adevărul istoric în percepția care dă imaginea Estului. Și de incă un lucru, din păcate infinit mai dificil: de curajul de a ține cont de adevăr, chiar împotriva propriilor convingeri politice și a propriilor frustrări.”

Ca Rusia e un mare pericol nu doar pentru Romania, dar pentru intreaga Europa, luata in ansamblul ei, lucrurile, cred, sunt destul de clare si se pot certifica cu fapte istorice. Insa legat de ceea ce doreste sa arate Dl. Traian Ungureanu – „Încă mai înrijorătoare e consolidarea ideilor fixe care scutesc Rusia de păcatele reproșate amarnic Occidentului.” – trebuie spus ca imaginea unei Rusii care n-ar fi chiar atat de rea, ba dimpotriva: chiar de dorit fata de „pacatele” amarnice, nu-i asa, ale Occidentului, s-a construit de catre o stanga europeana ce a fost aproape in totalitate sub autoritatea Kremlinului si finantata de acesta. Inclusiv cu asa-zisi oameni de stanga, occidentali, dar platiti si subordonati Moscovei. Aici nu a fost vorba doar de idealurile pe care le-au avut unii. Poate ca le-au avut. Ci despre o actiune coordonata de Kremlin, in Occident, pentru promovarea Rusiei prin comunism.

Eu cred ca trebuie inteles ca, prin comunsim, Rusia avea suportul ideologic cel mai clar si solid pentru a putea sa-si impuna puterea si, pe cale de consecinta, desigur, dominatia in Europa. Panslavismul si Ortodoxia Rusa si chiar marea cultura rusa au reprezentat un esec major din acest punct de vedere. Pentru politica bazata pe dominatie si teroare, promovata de catre Kremlin, comunsimul era ideologia ideala. Si se poate usor constata ca URSS a fost o mare problema, o mare amenintare la adresa securitatii nord-atlantice.

Odata cu prabusirea comunismului, suportul acesta ideologic, la comunism ma refer, a disparut. Si a ramas doar forta militara, expresie a politicii de violenta si violentare a altor state libere si suverane, caracteristica Kremlinului.

„Cu toate astea, presa și școlile occidentale continuă să pună sub acuzare fostele puteri coloniale, învinuite de toate relele lumii: sclavie, exploatare economică, rasism și distrugere de culturi.” – da, pentru ca toata stanga occidentala a fost aservita – citeste corupta – de catre puterea politica din Rusia (m-as bucura daca lucrurile nu au stat chiar asa!), mai exact spus cea sovietica.

Daca mai sus vorbeam despre vina Rusiei, in legatura cu: „Recent, în timpul unui concurs televizat, o tînără englezoaică a fost întrebată: din ce țară au făcut parte Cehia și Slovacia? Concurenta a zîmbit și a răspuns sigură pe ea: din Rusia!” – vorbim de vina Occidentului. Pentru ca perceptia aceasta, ca Europa de Est se confunda cumva cu Rusia, vine din vina Occidentului care a ramas pasiv la incercarile Rusiei de a-si impune punctele de vedere si dominatia, e adevarat prin forta si amenintare cu forta, caracteristica marilor dictaturi.

Naivitatea Occidentului a constat in faptul ca a considerat bun comunsimul si mai ales cel din Rusia. Dar sa nu generalizam. Au existat, desigur, si minti lucide.

„Dacă occidentalii vor să se răfuiască în amănunt cu Occidentul, nimeni nu-i poate opri. Numai că, pe fundația acestei orbiri, a crescut, în mod revoltător, percepția care a normalizat crimele și oprimarea sovieto-rusă. Astfel în locul observației după care Rusia vrea să își domine și după eliberare, fostele colonii, circulă ideea după care Estul e o „zonă de interes legitim” pentru Rusia” – fara indoiala ca acei occidentali sunt, de regula, cei de stanga si cei subventionati de Moscova (in zilele noastre mai ales cei din urma, adica cei subventionati de Moscova!!). Ideea „după care Estul e o „zonă de interes legitim” pentru Rusia” este fabricata de catre Kremlin si „vanduta” in Occident unora platiti tot de Rusia – de asta am si pus ghilimelele de rigoare la „vanduta”. Cu alte cuvinte, Rusia centreaza, Rusia da cu capul, dar trebuie sa para altfel, ca si cum Occidentul centreaza!

La fel a fost si cu punerea in balanta a nazismului (Germania hitlerista cu Hitler) si a comunismului (URSS cu Stalin). Rezultatul a fost ca nazismul e rau, comunismul e bun. Nu s-a vorbit, decat recent, despre crimele comumnismului si sa ne gandim ca inca, in Romania, sunt fosti tortionari in libertate (v., de ex, aici si aici)!! Despre Stalin nu s-a spus in epoca faptul ca ar fi tot atat de rau ca si Hitler sau poate si mai rau! Dimpotriva, Stalin – cel putin pana cand Hrusciov i-a aratat abuzurile (sa nu uitam ca si acum, in Rusia, sunt multi nostalgici chiar dupa Stalin) – era baiatul bun, Hitler era cel rau!! Iar la aceasta schema de gandire a contribuit din plin evreimea, in marea ei majoritate comunista la acea vreme! Si nici acum o anumita parte a evreimii nu considera altfel! Dar, in general vorbind, Stanga a contribuit la exprimarea si promovarea unor asemenea perceptii si mod de gandire, chiar daca eronate. Asta nu conta, pentru ca felul asta de a gandi era pus in slujba unor „inalte idealuri”, lucru ce ar fi „iertat” eventualele „scapari”, indiferent cat de multe erau si ca ar fi viciat considerabil adevarul. Insa trebuie precizat ca „atunci cand fu la o adica”, vorba lui Nea Marin, Stanga europeana s-a retras din fata lor, recunoscand pericolul si adevarul.

Fara indoiala ca acum Rusia cauta un nou suport ideologic in acelasi scop: pentru a-si extinde dominatia in Europa – v. decizia recenta a lui Putin si anume: copiii rusi sa fie retrasi de la scolile occidentale. Unul din noii ideologi e Dughin, despre care am mai scris – v. aici si de vazut si cine s-a intalnit cu Dughin cand acesta a venit in Romania… Dar pe de alta parte, iarasi foarte interesant, sprijinul Rusiei merge catre partidele eurosceptice din Europa. In general, acest nou suport ideologic este antieuropean, antiNATO, antidemocratic. Vladimir Putin incearca sa gaseasca acest nou suport ideologic dar, totusi, nu-l gaseste. Chiar si comunismul, sa nu uitam, n-a fost o creatie ruseasca. Modernitatea, in Rusia, s-a prezentat nu sub forma comunismului ci sub cea a nihilismului – nu atat negare in sine cat stresul, inclusiv intelectual, de a gasi o cale noua.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre lipsa de onestitate

O sa va spun acum ceea ce simt. Nu pentru ca as dori sa trec aspectul stiintific pe un plan secundar. Insa pe mine incepe sa ma deranjeze destul de tare lipsa de onestitate in care se duc dezbaterile, cel putin cele de la noi… In primul rand as dori sa remarc o anumita frivolitate si prea multa pasiune in locul unei discutii profesioniste. Si faptul ca nu prea apar in discutii „de ce-urile”: de ce?

S-a dezbatut la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan despre Dl. Vintila Horia. Va spun sincer ca nu auzisem de domnia sa si nici nu am citit ceva scris de dansul. Insa faptul ca Institutul Elie Wiesel a trimis primarului din comuna Segarcea, comuna natala a D-lui. Horia, o scrisoare prin care cere sa i se retraga titlul de cetatean de onoare al localitatii a starnit o dezbatere aprinsa. Chiar prea aprinsa, as zice eu… Acum chiar sunt curios de opera D-lui. Horia si chiar as dori sa-l citesc! 🙂

Chestiunea unor intelectuali romani de valoare care au aderat la Miscarea Legionara sau au facut propaganda fascista in perioada interbelica e una delicata. Iar pentru ca sa-i putem intelege corect trebuie sa intelegem vremurile si situatia nu doar a Romaniei, ci si a Europei, din perioada respectiva.

Insa aici as dori sa fac o remarca asupra intelectualului roman. Ma voi referi, cel putin pentru moment, doar la cei romani. Este o hiba  pe care acestia o au sau cel putin asa mi se pare. Lipsa unei priviri ciritice. Si ceea ce este interesant, lucrul asta se manifesta si in zilele noastre.

Ce se intampla? In momentul in care o Putere totalitara precum fascismul a inceput sa se dezvolte in Europa interbelica – altminteri o Europa inca romantica -, dat fiind faptul ca tara noastra e una de talie mijlocie, nu o Mare Putere – iar acest fascism a luat Puterea in tari europene mari – chestiunea care se punea era cum va arata de atunci incolo configuratia politica pe batranul continent. Tarile mici sunt influentate de cele mari, mai putin invers. Sunt in Istorie si cazuri contrare, dar cred ca acestea sunt putine. Or, fascismul si nazismul s-au dezvoltat in Italia si respectiv Germania, tari mari, Puteri europene. Influenta acestui curent s-a resimtit puternic in Spania, tot o tara mare, in care a avut loc si un sangeros razboi civil. Acest curent a prins puternic in Europa si a influentat, desigur, si o tara precum Romania.

Europa s-a dovedit slaba in fata cresterii nazismului in Germania si, intr-o prima etapa, a cedat in fata acestuia. Liga Natiunilor nu a putut opri ascensiunea nazismului in Germania iar Marea Britanie, dar si Franta, au dovedit slabiciuni evidente. In asemenea conditii impunerea unei ordini politice totalitare de ordin fascist in Europa aparea multora ca un fapt ce se va implini cu siguranta. Fara indoiala, era vorba de o amenintare. Insa aceasta amenintare se impunea ca o realitate in Europa, o realitate pe care nu o puteai indeparta.

Care sa fi fost atunci pozitia Romaniei?

Nu numai Europa a dovedit o slabiciune mare in fata fascismului si nazismului, dar si Uniunea Sovietica care a pactizat cu Hitler. La Rasarit era un alt totalitarism periculos – cel comunist, cu un intreg cortegiu de crime abominabile si care ameninta Romania. In asemenea conditii, in care Romania a suferit si pierderi teritoriale de pe urma pactului dintre Uniunea Sovietica si Germania nazista, ce pozitie ar fi trebuit sa adopte tara noastra ramasa atunci fara aliati, care oricum si-au dovedit neputinta?

In asemenea conditii o parte valoroasa a intelectualitatii romanesti, vazand pericolul mare ce poate veni dinspre Est, cel comunist, nu a mai privit critic fascismul, prezent oricum in tara noastra prin Miscarea Legionara. Cu atat mai mult cu cat intelectuali si oameni politici de marca au fost asasinati de catre legionari. Dar a privi critic fascismul, intr-o ordine totalitara europeana de acest tip, care cauta sa se impuna prin mijloace brutale, ce ar fi insemnat? Nu cumva o pozitionare politica spre Est, in conditiile in care aliatii nostri traditionali si-au dovedit incapacitatea de a se opune real, concret fascismului si nazismului?

Daca n-ar fi fost asemenea conditii neprielnice, intelectualitatea noastra – in mare ei majoritate pro franceza (inclusiv Maresalul Antonescu era pro francez si nu pro german!!) – nu s-ar fi orientat vreodata spre fascism si nici s-ar fi dedat propagandei fasciste. Intelectualii nostri nu au fost fascisti ci, mai degraba, oportunisti. In ce sens? Ei au crezut ca, in mod inevitabil, mai ales odata cu cresterea tot mai accentuata a Puterii Germaniei (invinsa in Primul Razboi Mondial si careia i s-au impus conditii grele), vor trebui sa se integreze unui astfel de tip de Europa. Sa nu uitam ca Hitler visa la un Reich de 1000 de ani, vrand sa spuna prin asta ca ordinea europeana fascista, cu Germania ca factor conducator, e un proiect pe termen lung. Cum Germania, pe langa ideologia nazista, a dezvoltat si o formidabila masina de razboi careia celelalte tari europene nu i-au putut face fata, lor li s-a parut inevitabil ca insusirea acestei noi ordini ce se instaura pe continent va fi una unificatoare prin forta militara dezvoltata de o Mare Putere precum Germania. Pe atunci nu exista Uniunea Europeana. In loc sa priveasca critic fascismul – lucru ce nu se poate face decat in libertate – ei au preferat o atitutdine ce li s-a parut realista, date fiind realitatile acelor vremuri: au cauta sa se integreze noii ordini social-politice ce se stabliea, se instaura cu repeziciune pe continent.

Insa eu m-am uitat putin la emisiunea D-nei. Laviniei Sandru, o admiratoare declarata a D-lui. Ion Iliescu, tot pe Realitatea, despre cum aprecia precizarile recente ale D-lui Hans Klemm, caracterizandu-l pe Excelenta Sa ca fiind mai roman decat romanii, daca am inteles eu bine. Unul dintre interlocutori chiar spunea ca i-am asteptat pe americani 50 de ani si, iata, au venit. Si ca noi trebuie sa ne raportam la democratia americana. Alt interlocutor aprecia ca Fiscul roman ar trebui sa ia exemplu de la cel american.  D-na. Sandru l-a ridicat in slavi pe Dl. Klemm, apoi patriotismul american – din care trebuie sa invatam – amintind faptul ca nu e film american in care sa nu vedem prezentat drapelul. De asemenea a precizat ca industria cinematografica americana primeste semnale politice de la establishment ca sa promoveze anumite lucruri, anumite teme. Eu cand am auzit asa, n-am mai stat pana la capat, mai ales ca era si frumos afara. M-am dus sa ma plimb putin… Deci n-am urmarit pana la capat emisiunea, nu cred ca am pierdut prea mult, dar poate ma insel… Dupa cum a inceput emisiunea, eu nu am vazut spiritul critic. Daca am spirit critic, asta nu inseamna ca nu-l respect pe Dl. Klemm. Asta nu inseamna ca-l defaimez. Asta nu inseamna ca nu as iubi America.

Eu ma uit, ramanand putin uimit, cum ne raportam la Uniunea Europeana. Si asta de ani de zile. Uniunea Europeana reprezinta, actualmente, ordinea politica pe continent. Nu una totalitara. Dar, inainte de a ne integra, aceasta Uniune Europeana a fost privita ca un fel de paradis. Ne-am integrat. Insa nici la 9 ani de la integrare nu suntem in stare sa formulam o pozitie critica. Dl. Iulian Fota spunea: nu e buna Uniunea Europeana, care sunt alternativele? Insa, domnule Fota, intai sa vedem: de ce nu e buna? Etichete se pun si acum. Daca formulezi un punct de vedere critic fata de UE, risti sa fii catalogat imediat ca eurosceptic. Daca formulezi un punct de vedere critic fata de SUA, risti sa fii catalogat drept antimerican. Iar intelectualitatea romaneasca repeta aceeasi greseala ca si cea din perioada interbelica: nu cauta sa formuleze pareri critice si dezbateri in acest sens, ci cauta sa se integreze actualei ordini social-politice de pe continent. A emite o parere critica nu inseamna neaparat ca vrei sa parasesti Uniunea Europeana. Chiar si a spune ca nu e buna Uniunea Europeana nu inseamna ca ai dori ca aceasta sa nu mai existe. Ci inseamna, mai degraba, ca o vrei mai buna sau mai perfectionata. In schimb, etichetele – precum cea de eurosceptic sau, si mai rau, de vandut rusilor – se pun, dupa cum se observa, mai totdeauna cu o conotatie negativa.

Oamenii care se indoiesc nu sunt bine priviti. Pentru ca ei cugeta.

Eu cred ca rolul intelectualului nu e neaparat acela de a avea intotdeauna dreptate. Mi-a placut ce a spus odata Alexandru Paleologu: ca nu poti fi intotdeauna destept. Mai esti si prost cateodata. E omenesc. Mie mi se pare ca rolul intelectualului e acela de a cugeta. Riscul e ca devii foarte nesuferit in felul asta. Insa doresc sa traiesc intr-o societate unde nu doar sa am dreptul la libertate, dar si dreptul de a cugeta in libertate. Spre exemplu dreptul sa ma intreb in mod deschis asa incat sa ma auda si altii: de ce supermarketurile trebuie sa fie inchise in weekend si in timpul sapatamanii statul sa le fixeze program doar pana la 18.30? De ce trebuie demonizate multinationalele?

Refuzul de a cugeta liber si cautarea doar a integrarii intr-o ordine social-politica conduce la o societate in care nu se pot naste repere morale. Reperele morale se nasc in libertate. Pentru ca, asa cum observa Milton Friedman, pe care, iata, il citez din nou: nu societatea are valori ci oamenii au valori. Critica nu e doar o forma de cultura primara, cum observa Hegel, ci si o forma de a cugeta liber. A nu face opinie separata e calea ce duce spre totalitarism. E vorba de un spirit gregar care, daca anima intreaga societate, incepe sa fie terenul fertil pe care se poate instaura totalitarismul sau, daca doriti, o criza a societatii in ansamblul ei.

Ce au facut intelectualii nostri din perioada interbelica, nu toti? Ei au cautat sa intrezareasca felul in care s-ar putea dezvolta Romania. Acea ordine totalitara fascista li s-a parut preferabila celei comuniste. Interesant este insa altceva. In felul in care critica romanul el nu vede decat lucrurile proaste, lucrurile rele, trecandu-le cu vederea pe cele bune. O critica obiectiva nu trebuie sa desfiinteze lucrurile bune. Noi, cand criticam, deseori suprimam lucrurile bune. Era Romania interbelica chiar asa de rea? Chiar nu au existat si lucruri bune? Interesant este ca acum vedem acea Romanie ca pe o culme ce, in prezent, nu o putem atinge. Adevarul este ca Romania acelor ani nu era chiar asa de rea. Iar democratia in Romania functiona si acel sistem politic a putut conduce catre prosperitate, anul 1938 fiind unul de varf, la care se raportau inclusiv comunistii. Daca ati vorbit cu oamenii mai in varsta, va vor povesti de belsugul care era in aceasta tara si de faptul ca se traia bine aici. Noi insa suntem mai mereu nemultumiti si, in nemultumirea noastra, care poate fi justificata, distrugem si lucrurile bune si mai putin le indreptam pe cele rele. Cioran mai mereu a fost nemultumit de tara asta. Iar aceasta nemultumire, care imbraca nu de putine ori o critica cumplit de dura, se manifesta la mai multi intelectuali ce doreau ceva nou. Totusi, o viziune destul de dezechilibrata. Pentru ca in Regatul nostru lucrurile nu mergeau totusi chiar atat de rau. Noi nu aveam nevoie de ceva nou. Acel ceva nou se numea ori fascismul, ori comunismul. Noi nu aveam nevoie nici de una, nici de cealalta. De aceea noi nu am putut moderniza, din pacate, tara asta. Deoarece nu am avut discernamantul necesar.

Eu as dori in final sa atrag atentia si D-lui. Liviu Rotman si Institutului Elie Wiesel sa nu faca greseala de a transforma Tribunalele Poporului de la inceputurile comunismului in Romania in repere morale, considerand ca unele decizii bolsevice erau drepte. Ceea ce s-a intamplat atunci a fost una din marile nenorociri pe care le-a trait aceasta tara, acest popor. Au fost distruse elitele acestei tari, cu consecinte dintre cele mai nefaste pe termen lung. Iar faptul ca o parte din elitele interbelice au pactizat cu noul regim instaurat, cel comunist, e un lucru ce nu trebuie judecat cu brutalitate. Fara acei „tovarasi de drum”, cum le-au spus comunistii, Romania risca sa ramana fara elite si repere culturale si morale pentru ca toti ar fi cazut atunci prada terorii si asasinatului facut de comunisti. Si atunci stau si va intreb, stimati domni, cum ar fi aratat Romania? Si asa raul produs de comunisti a fost unul enorm de mare. Insa ar fi fost realmente cumplit sa ramanem o tara fara elite, condusa doar de politruci veniti de la Moscova si oameni cu cateva clase primare!

De asemenea, onest ar fi sa se vorbeasca fara patima si ura, in duhul iertarii, de rolul elementului evreiesc in instaurarea comunismului in Romania. Despre felul in care evreii s-au infiltrat, odata cu venirea comunsimului, in administratia de stat si locala precum si in functiile de conducere, acaparand pe nesimtite toata puterea. Fara niciun merit, doar prin aderarea la ideologia comunista. Cu merite doar in sovietizarea Romaniei. Nu spun ca toti evreii s-ar face vinovati de o asemenea crima. Insa despre aspectul acesta sensibil nu se prea vorbeste.

Se vorbeste despre faptul ca unul ca Dl. Vintila Horia n-ar putea fi un reper moral. Dar mult mai putin despre distrugerea morala a Romaniei sub comunism, la care elementul evreiesc a contribuit din plin.

De aceea nu reluarea in versiune moderna a condamnarilor date de Tribunalele Poporului ar trebui sa fie solutia ci marturisirea pacatelor, stimati domni.

Iar in acest sens va pun si eu intrebarea pe care o punea Fericitul Augustin: „sunteti mai intelepti decat Prorocul Daniel?”.

DE (re)citit si…

Șocant!!!!!!!!!

Amalgam

Pe teme economice

Avem o economie cu o competitivitate foarte scazuta, cresterile economice, desi exista in ultima vreme, sunt mici… Ma gandeam la ce spunea Milton Friedman despre profit, vazand in obtinerea profitului lucrul cel mai important. Voi pune aici un articol (pentru ca vreau sa-l am pe blog!) din 1970 – v. aici:

„The Social Responsibility of Business is to Increase its Profits

by Milton Friedman

The New York Times Magazine, September 13, 1970. Copyright @ 1970 by The New York Times Company.

When I hear businessmen speak eloquently about the „social responsibilities of business in a free-enterprise system,” I am reminded of the wonderful line about the Frenchman who discovered at the age of 70 that he had been speaking prose all his life. The businessmen believe that they are defending free en­terprise when they declaim that business is not concerned „merely” with profit but also with promoting desirable „social” ends; that business has a „social conscience” and takes seriously its responsibilities for providing em­ployment, eliminating discrimination, avoid­ing pollution and whatever else may be the catchwords of the contemporary crop of re­formers. In fact they are–or would be if they or anyone else took them seriously–preach­ing pure and unadulterated socialism. Busi­nessmen who talk this way are unwitting pup­pets of the intellectual forces that have been undermining the basis of a free society these past decades.

The discussions of the „social responsibili­ties of business” are notable for their analytical looseness and lack of rigor. What does it mean to say that „business” has responsibilities? Only people can have responsibilities. A corporation is an artificial person and in this sense may have artificial responsibilities, but „business” as a whole cannot be said to have responsibilities, even in this vague sense. The first step toward clarity in examining the doctrine of the social responsibility of business is to ask precisely what it implies for whom.

Presumably, the individuals who are to be responsible are businessmen, which means in­dividual proprietors or corporate executives. Most of the discussion of social responsibility is directed at corporations, so in what follows I shall mostly neglect the individual proprietors and speak of corporate executives.

In a free-enterprise, private-property sys­tem, a corporate executive is an employee of the owners of the business. He has direct re­sponsibility to his employers. That responsi­bility is to conduct the business in accordance with their desires, which generally will be to make as much money as possible while con­forming to the basic rules of the society, both those embodied in law and those embodied in ethical custom. Of course, in some cases his employers may have a different objective. A group of persons might establish a corporation for an eleemosynary purpose–for exam­ple, a hospital or a school. The manager of such a corporation will not have money profit as his objective but the rendering of certain services.

In either case, the key point is that, in his capacity as a corporate executive, the manager is the agent of the individuals who own the corporation or establish the eleemosynary institution, and his primary responsibility is to them.

Needless to say, this does not mean that it is easy to judge how well he is performing his task. But at least the criterion of performance is straightforward, and the persons among whom a voluntary contractual arrangement exists are clearly defined.

Of course, the corporate executive is also a person in his own right. As a person, he may have many other responsibilities that he rec­ognizes or assumes voluntarily–to his family, his conscience, his feelings of charity, his church, his clubs, his city, his country. He ma}. feel impelled by these responsibilities to de­vote part of his income to causes he regards as worthy, to refuse to work for particular corpo­rations, even to leave his job, for example, to join his country’s armed forces. Ifwe wish, we may refer to some of these responsibilities as „social responsibilities.” But in these respects he is acting as a principal, not an agent; he is spending his own money or time or energy, not the money of his employers or the time or energy he has contracted to devote to their purposes. If these are „social responsibili­ties,” they are the social responsibilities of in­dividuals, not of business.

What does it mean to say that the corpo­rate executive has a „social responsibility” in his capacity as businessman? If this statement is not pure rhetoric, it must mean that he is to act in some way that is not in the interest of his employers. For example, that he is to refrain from increasing the price of the product in order to contribute to the social objective of preventing inflation, even though a price in crease would be in the best interests of the corporation. Or that he is to make expendi­tures on reducing pollution beyond the amount that is in the best interests of the cor­poration or that is required by law in order to contribute to the social objective of improving the environment. Or that, at the expense of corporate profits, he is to hire „hardcore” un­employed instead of better qualified available workmen to contribute to the social objective of reducing poverty.

In each of these cases, the corporate exec­utive would be spending someone else’s money for a general social interest. Insofar as his actions in accord with his „social responsi­bility” reduce returns to stockholders, he is spending their money. Insofar as his actions raise the price to customers, he is spending the customers’ money. Insofar as his actions lower the wages of some employees, he is spending their money.

The stockholders or the customers or the employees could separately spend their own money on the particular action if they wished to do so. The executive is exercising a distinct „social responsibility,” rather than serving as an agent of the stockholders or the customers or the employees, only if he spends the money in a different way than they would have spent it.

But if he does this, he is in effect imposing taxes, on the one hand, and deciding how the tax proceeds shall be spent, on the other.

This process raises political questions on two levels: principle and consequences. On the level of political principle, the imposition of taxes and the expenditure of tax proceeds are gov­ernmental functions. We have established elab­orate constitutional, parliamentary and judicial provisions to control these functions, to assure that taxes are imposed so far as possible in ac­cordance with the preferences and desires of the public–after all, „taxation without repre­sentation” was one of the battle cries of the American Revolution. We have a system of checks and balances to separate the legisla­tive function of imposing taxes and enacting expenditures from the executive function of collecting taxes and administering expendi­ture programs and from the judicial function of mediating disputes and interpreting the law.

Here the businessman–self-selected or appointed directly or indirectly by stockhold­ers–is to be simultaneously legislator, execu­tive and, jurist. He is to decide whom to tax by how much and for what purpose, and he is to spend the proceeds–all this guided only by general exhortations from on high to restrain inflation, improve the environment, fight poverty and so on and on.

The whole justification for permitting the corporate executive to be selected by the stockholders is that the executive is an agent serving the interests of his principal. This jus­tification disappears when the corporate ex­ecutive imposes taxes and spends the pro­ceeds for „social” purposes. He becomes in effect a public employee, a civil servant, even though he remains in name an employee of a private enterprise. On grounds of political principle, it is intolerable that such civil ser­vants–insofar as their actions in the name of social responsibility are real and not just win­dow-dressing–should be selected as they are now. If they are to be civil servants, then they must be elected through a political process. If they are to impose taxes and make expendi­tures to foster „social” objectives, then politi­cal machinery must be set up to make the as­sessment of taxes and to determine through a political process the objectives to be served.

This is the basic reason why the doctrine of „social responsibility” involves the acceptance of the socialist view that political mechanisms, not market mechanisms, are the appropriate way to determine the allocation of scarce re­sources to alternative uses.

On the grounds of consequences, can the corporate executive in fact discharge his al­leged „social responsibilities?” On the other hand, suppose he could get away with spending the stockholders’ or customers’ or employees’ money. How is he to know how to spend it? He is told that he must contribute to fighting inflation. How is he to know what ac­tion of his will contribute to that end? He is presumably an expert in running his company–in producing a product or selling it or financing it. But nothing about his selection makes him an expert on inflation. Will his hold­ ing down the price of his product reduce infla­tionary pressure? Or, by leaving more spending power in the hands of his customers, simply divert it elsewhere? Or, by forcing him to produce less because of the lower price, will it simply contribute to shortages? Even if he could an­swer these questions, how much cost is he justi­fied in imposing on his stockholders, customers and employees for this social purpose? What is his appropriate share and what is the appropri­ate share of others?

And, whether he wants to or not, can he get away with spending his stockholders’, cus­tomers’ or employees’ money? Will not the stockholders fire him? (Either the present ones or those who take over when his actions in the name of social responsibility have re­duced the corporation’s profits and the price of its stock.) His customers and his employees can desert him for other producers and em­ployers less scrupulous in exercising their so­cial responsibilities.

This facet of „social responsibility” doc­ trine is brought into sharp relief when the doctrine is used to justify wage restraint by trade unions. The conflict of interest is naked and clear when union officials are asked to subordinate the interest of their members to some more general purpose. If the union offi­cials try to enforce wage restraint, the consequence is likely to be wildcat strikes, rank­-and-file revolts and the emergence of strong competitors for their jobs. We thus have the ironic phenomenon that union leaders–at least in the U.S.–have objected to Govern­ment interference with the market far more consistently and courageously than have business leaders.

The difficulty of exercising „social responsibility” illustrates, of course, the great virtue of private competitive enterprise–it forces people to be responsible for their own actions and makes it difficult for them to „exploit” other people for either selfish or unselfish purposes. They can do good–but only at their own expense.

Many a reader who has followed the argu­ment this far may be tempted to remonstrate that it is all well and good to speak of Government’s having the responsibility to im­pose taxes and determine expenditures for such „social” purposes as controlling pollu­tion or training the hard-core unemployed, but that the problems are too urgent to wait on the slow course of political processes, that the exercise of social responsibility by busi­nessmen is a quicker and surer way to solve pressing current problems.

Aside from the question of fact–I share Adam Smith’s skepticism about the benefits that can be expected from „those who affected to trade for the public good”–this argument must be rejected on grounds of principle. What it amounts to is an assertion that those who favor the taxes and expenditures in question have failed to persuade a majority of their fellow citizens to be of like mind and that they are seeking to attain by undemocratic procedures what they cannot attain by democratic proce­dures. In a free society, it is hard for „evil” people to do „evil,” especially since one man’s good is another’s evil.

I have, for simplicity, concentrated on the special case of the corporate executive, ex­cept only for the brief digression on trade unions. But precisely the same argument ap­plies to the newer phenomenon of calling upon stockholders to require corporations to exercise social responsibility (the recent G.M crusade for example). In most of these cases, what is in effect involved is some stockholders trying to get other stockholders (or customers or employees) to contribute against their will to „social” causes favored by the activists. In­sofar as they succeed, they are again imposing taxes and spending the proceeds.

The situation of the individual proprietor is somewhat different. If he acts to reduce the returns of his enterprise in order to exercise his „social responsibility,” he is spending his own money, not someone else’s. If he wishes to spend his money on such purposes, that is his right, and I cannot see that there is any ob­jection to his doing so. In the process, he, too, may impose costs on employees and cus­tomers. However, because he is far less likely than a large corporation or union to have mo­nopolistic power, any such side effects will tend to be minor.

Of course, in practice the doctrine of social responsibility is frequently a cloak for actions that are justified on other grounds rather than a reason for those actions.

To illustrate, it may well be in the long run interest of a corporation that is a major employer in a small community to devote resources to providing amenities to that community or to improving its government. That may make it easier to attract desirable employees, it may reduce the wage bill or lessen losses from pilferage and sabotage or have other worthwhile effects. Or it may be that, given the laws about the deductibility of corporate charitable contributions, the stockholders can contribute more to chari­ties they favor by having the corporation make the gift than by doing it themselves, since they can in that way contribute an amount that would otherwise have been paid as corporate taxes.

In each of these–and many similar–cases, there is a strong temptation to rationalize these actions as an exercise of „social responsibility.” In the present climate of opinion, with its wide spread aversion to „capitalism,” „profits,” the „soulless corporation” and so on, this is one way for a corporation to generate goodwill as a by-product of expenditures that are entirely justified in its own self-interest.

It would be inconsistent of me to call on corporate executives to refrain from this hyp­ocritical window-dressing because it harms the foundations of a free society. That would be to call on them to exercise a „social re­sponsibility”! If our institutions, and the atti­tudes of the public make it in their self-inter­est to cloak their actions in this way, I cannot summon much indignation to denounce them. At the same time, I can express admiration for those individual proprietors or owners of closely held corporations or stockholders of more broadly held corporations who disdain such tactics as approaching fraud.

Whether blameworthy or not, the use of the cloak of social responsibility, and the nonsense spoken in its name by influential and presti­gious businessmen, does clearly harm the foun­dations of a free society. I have been impressed time and again by the schizophrenic character of many businessmen. They are capable of being extremely farsighted and clearheaded in matters that are internal to their businesses. They are incredibly shortsighted and muddle­headed in matters that are outside their businesses but affect the possible survival of busi­ness in general. This shortsightedness is strikingly exemplified in the calls from many businessmen for wage and price guidelines or controls or income policies. There is nothing that could do more in a brief period to destroy a market system and replace it by a centrally con­trolled system than effective governmental con­trol of prices and wages.

The shortsightedness is also exemplified in speeches by businessmen on social respon­sibility. This may gain them kudos in the short run. But it helps to strengthen the already too prevalent view that the pursuit of profits is wicked and immoral and must be curbed and controlled by external forces. Once this view is adopted, the external forces that curb the market will not be the social consciences, however highly developed, of the pontificating executives; it will be the iron fist of Government bureaucrats. Here, as with price and wage controls, businessmen seem to me to reveal a suicidal impulse.

The political principle that underlies the market mechanism is unanimity. In an ideal free market resting on private property, no individual can coerce any other, all coopera­tion is voluntary, all parties to such coopera­tion benefit or they need not participate. There are no values, no „social” responsibilities in any sense other than the shared values and responsibilities of individuals. Society is a collection of individuals and of the various groups they voluntarily form.

The political principle that underlies the political mechanism is conformity. The indi­vidual must serve a more general social inter­est–whether that be determined by a church or a dictator or a majority. The individual may have a vote and say in what is to be done, but if he is overruled, he must conform. It is appropriate for some to require others to contribute to a general social purpose whether they wish to or not.

Unfortunately, unanimity is not always feasi­ble. There are some respects in which conformity appears unavoidable, so I do not see how one can avoid the use of the political mecha­nism altogether.

But the doctrine of „social responsibility” taken seriously would extend the scope of the political mechanism to every human activity. It does not differ in philosophy from the most explicitly collectivist doctrine. It differs only by professing to believe that collectivist ends can be attained without collectivist means. That is why, in my book Capitalism and Freedom, I have called it a „fundamentally subversive doctrine” in a free society, and have said that in such a society, „there is one and only one social responsibility of business–to use it resources and engage in activities designed to increase its profits so long as it stays within the rules of the game, which is to say, engages in open and free competition without deception or fraud.””

Insa pentru asta – obtinerea profitului si maximizarea lui – trebuie cel putin doua lucruri:

1. sa ai posibilitatea sa realizezi asta si
2. sa ai competenta s-o faci

Intr-o intreprindere de stat n-ai posibilitatea…

Cazul Bodnariu

Romania Libera

Patriarhia Română, preocupată de cazul Bodnariu

Se arata ca:

„Patriarhia Română susţine că, în cazul Bodnariu, rolul familiei trebuie să rămână prioritar în creşterea copiilor şi consideră că o analiză obiectivă a autorităţilor din Norvegia ar putea duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut.

„Patriarhia Română a luat act cu îngrijorare de situaţia critică în care se află familia Bodnariu din Norvegia din cauza separării forțate a celor cinci copii de părinții lor, în urma deciziei autorităților locale norvegiene. Considerăm că, independent de motivele legale invocate de autorităţi, rolul părinţilor, respectiv al familiei, trebuie să rămână prioritar în creşterea şi educarea copiilor, fapt care nu exclude cooperarea cu statul”, se arată într-un comunicat de presă citat de Mediafax.

Potrivit sursei citate, o analiză obiectivă a cazului familiei Bodnariu de către factorii responsabili din Norvegia ar puta duce la reintegrarea firească a celor cinci copii în familia în care s-au născut şi au crescut. „Biserica susţine permanent familia ca fiind cadrul natural pentru nașterea, creșterea şi educarea copiilor în spiritul valorilor fundamentale pentru cultura şi civilizaţia europeană de sorginte creştină”, a precizat Patriarhia Română.

Copiii familiei românului Marius Bodnariu, inginer IT, şi soţiei sale norvegiene Ruth, asistentă medicală, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie, după ce cele două fete, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi. De asemenea, părinţii ar fi suspectaţi de îndoctrinarea religioasă a copiilor. Cei cinci copii au fost plasaţi în trei familii-surogat, iar de curând a fost deschisă procedura adopţiei internaţionale pentru ei, potrivit reprezentanţilor familiei.

La solicitarea MAE, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) a dispus efectuarea unei anchete sociale în urma căreia a decis să propună părţii norvegiene integrarea copiilor în familia biologică extinsă a tatălui, în România. Întreaga documentaţie pusă la dispoziţie de ANPDCA a fost transmisă, în regim de urgenţă, prin intermediul Ambasadei României la Oslo, tuturor autorităţilor norvegiene relevante (Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Copiilor, Egalităţii şi Incluziunii Sociale, Serviciul local de Protecţie a Copilului), precum şi avocatului care reprezintă familia, pentru a fi utilizată în cadrul procedurii judiciare aflate pe rolul instanţelor locale.

O delegaţie parlamentară formată din membri ai Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării intenționează să facă o vizită în Norvegia în perioada 18-22 ianuarie pentru a discuta cazul familiei Bodnariu.”

În Norvegia, copii din 11 familii de români au fost preluați de Barnevernet, afirmă Mircea Dolha

Se arata ca:

„Deputatul Mircea Dolha ( PNL), vicepreședinte al Comisiei pentru românii din afara granițelor, a declarat, sâmbătă că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii au fost preluați de către Barnevernet, însă doar șapte au fost de acord să discute cu membrii delegației parlamentare care urmează să se deplaseze la Oslo săptămâna viitoare.

„Știm că în Norvegia există 11 familii de români ai căror copii ar fi fost preluați de Barnevernet, iar dintre acestea doar șapte familii se vor întâlni cu noi, printre care se află și familiile Nan și Bodnariu. Nu știm încă motivul refuzului celorlalte patru familii care nu doresc să se întâlnească cu delegația din România”, a spus Mircea Dohla, potrivit Agerpres.

Deputatul liberal a susținut că, în cazul care Barnevernet va dovedi că familiile n-au respectat legislația norvegiană, vinovații trebuie să răspundă.

„Dacă se constată că au fost făcute greșeli, atunci să se aplice legile regatului norvegian și cei vinovați să fie trași la răspundere, dar drepturile copiilor să fie respectate. Să rămână împreună, nu despărțiți, să nu fie trimiși în locuri necunoscute. Pot fi încredințați unor aparținători ai familiei sau chiar repatriați, să poată să-și vadă periodic părinții biologici”, a precizat Mircea Dolha.

El a subliniat că delegația parlamentară așteaptă dovezi convingătoare privind situația copiilor preluați de autoritățile norvegiene.

„Avem nevoie de explicații cât mai convingătoare asupra celor două cazuri cunoscute. Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut. Și este și meritul acestei comisii parlamentare. Barnevernet a făcut foarte bine că începe să dea aceste lămuriri și era și mai bine dacă o făcea mai demult pentru a nu se ajunge în situația de a lăsa să planeze diverse suspiciuni asupra procedurilor sale și să nu mai fie necesară deplasarea unei delegații parlamentare a Comisiei pentru comunitățile de români aflate în afara granițelor României din Camera Deputaților în Norvegia”, a punctat Mircea Dolha.”

Voi ce parere aveti de chestiunea asta?

Norvegia nu e o tara membra UE. Intr-un fel ii inteleg: ei n-au vrut sa faca parte din Uniunea Europeana. Ca n-au nevoie de asa ceva. E vorba de o tara dezvoltata, PIB-ul/loc. e foarte ridicat. De asemenea n-am auzit ca vreun norvegian sa cauzeze sau sa faca vreo problema in Romania. Eu cel putin inteleg ca nordicii sunt mai aparte decat altii. Inteleg si faptul ca un om care se duce intr-o tara straina trebuie sa respecte legislatia din acea tara. Insa iata ce se intampla: astia iti fura copilul. Din punctul lor de vedere e ok. Nu e vorba doar de cazul Bodnariu – observati ca sunt 11 familii puse in aceeasi situatie! Ce a facut pana acum Statul Roman, Ministerul de Externe? Bine ca macar acum s-au gandit sa faca ceva.

Mie mi se pare ca Ministerul de Externe ar trebui sa faca pe saitul sau atentionari de calatorie sau sedere cu privire la anumite tari si sa recomande cetatenilor romani sa le ocoleasca pe cat posibil. Printre aceste tari s-ar putea afla foarte bine si Norvegia! Eu am impresia ca oamenii acestia, romani ce traiesc acolo, habar nu au avut de incalcarile grave ale drepturilor omului – practica curenta in Norvegia. Auziti:

„Dacă până ieri (vineri — n.r.) toată lumea spunea ca Barnevernet-ul este un serviciu cu care nu se poate lua legătura, nu dă niciodată informații, are independență și putere totală etc, acest mit a căzut.”

Pe de alta parte, daca asa sunt nordicii, n-are atunci dreptate Angela Merkel ca a permis sa intre in Germania atat de multi imigranti din Orientul Mijlociu si Africa? D-na. Merkel a si spus ca daca Germania nu-i primeste atunci nu e tara dansei. Aluzia la crimele nazismului e destul de limpede. Si cum poti sa le scoti rasismul si nazismul din cap? Ganditi-va cat de inedit este ca o germanca sa fie violata de un sirian! Nu e violata de un finlandez, ci de un sirian sau libanez! 😉 De Anul Nou, la Koln, baietii astia imigranti se uitau dupa fete. Le-au mai acostat pe cate unele, le-au pipait pe fund, pe picioare… 😉

Imigrantii acestia au sosit si in Suedia. Adevarul e ca traim vremuri interesante si… cel putin ciudate…

Ziare.com

Politiei suedeze i s-a interzis sa ofere descrierea infractorilor, ca sa nu fie acuzata de rasism

Se arata ca:

„Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste.

Politistii din Stockholm au primit un mail intern, in care sunt instruiti sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate, anunta The Independent, care citeaza site-ul de stiri Speisa.

Jurnalistii de la Svenska Dagbadet au vazut acest email, iar in acesta se mentioneaza ca referirile la nicio persoana – indiferent ca a fost implicata intr-un accident in trafic sau ca e acuzata de crime – nu ar trebui sa mai contina informatiile mentionate mai sus.

Interdictia, datata cu 15 septembrie, este deja aplicata.

Informatiile apar in contextul in care a iesit la iveala faptul ca politia suedeza nu a facut publice multe cazuri de agresiuni sexuale care au avut loc la doua festivaluri de muzica din Stockholm, in august 2014 si 2015, acestea avand ca autori in majoritate tineri refugiati veniti in Suedia fara parinti.

Politia suedeza, in centrul unui imens scandal – Recunoaste ca nu a facut publice agresiuni sexuale ale azilantilor

Politia a demarat deja o ancheta interna, iar zilele trecute s-a facut si o prima aestare legata de agresiunile sexuale – un minor in varsta de 15 ani. Nu s-a specificat insa daca acesta este sau nu refugiat si nici tara de origine.”

Adica de ce „sa se abtina de la descrieri in care se fac mentionari legate de rasa si nationalitate”? Adica sa-i acopere pe infractori? De ce acesti imigranti trebuie derobati astfel de responsabilitate?

De observat ca romanii nu fac nimic in comparatie cu acesti imigranti. Romania e o tara membra a UE, insa romanii ce au mers la munca in interiorul UE au fost prezentati in repetate randuri aproape in exclusivitate la modul negativ! O campanie orchestrata excelent ca sa faca o propaganda cat mai negativa romanilor si Romaniei. Uitati-va la acesti imigranti care nu sunt din spatiul UE: primiti masiv, uitati-va ce fac. Concluzia: „Politia suedeza nu mai are voie sa ofere descrirea infractorilor sau celor suspectati de infractiuni, de teama ca afirmatiile ar putea fi considerate rasiste„, iar Romania nu e primita in Spatiul Schengen!

Interesant este ca trebuie si noi sa-i primim pe acesti imigranti.

DE notat acest apel din partea PNL

Iata ce scrie Andreea Paul:

Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin

Se arata ca:

„Fac un apel către cabinetul Cioloș pentru a adopta prin ordonanță de urgență alegerea primarilor în două tururi de scrutin. E nevoie de legitimitate și reprezentativitate politică la următoarele alegeri locale.

Alegerea primarilor dintr-un singur tur înseamnă favorizarea partidelor mari. Or competiția și competența trebuie stimulată la nivelul administrației publice locale. Consider că această solicitare făcută pe ultima suta de metri trebuie asumată și decisă rapid de către actualul Guvern. Dacă în 3-4 săptămâni nu se corectează actuala legislație pentru alegerile locale, va rămâne în vigoare prevederea alegerilor dintr-un singur tur.

Ar fi fost bine să reușim în Parlament această corecție, dar PNL care a depus deja un proiect de lege pentru alegerile locale din două tururi este minoritar în prezent, iar PSD majoritar.”

Update

Referitor la ultimul punct al Amalgamului trebuie sa vedem un punct de vedere critic. Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu:

PNL îi cere lui Dacian Cioloș să se sinucidă de trei ori!

Se arata ca:

„Conducerea PNL, reunită luni, 18 ianuarie 2016, după viscolul în timpul căruia Guvernul lui Dacian Cioloş a fost plecat din ţară, nu înainte de a o închide cu cheia, a decis să înainteze Guvernului tehnocrat propunerea de a modifica, printr-o Ordonanţă de Urgenţă, Legea alegerilor locale, astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi de scrutin şi nu în unul.

Reamintim pentru cei pe cale de a fi traşi din nou pe sfoară de Partidul Meu al lui Klaus Iohannis.
Legea a fost votată la Senat şi la Camera Deputaţilor de o majoritate din care a făcut parte şi PNL.
Pe 20 iulie 2015, Legea a fost promulgată de Klaus Iohannis.
Graba în votare şi promulgare şi-a avut temeiul în decizia CCR ca orice lege electorală să fie promulgată cu un an înainte de scrutin.

Alegerile locale din 2016 n-aveau cum fi împinse pînă-n toamnă.
Prin urmare, potrivit Constituției, dar și Comisiei de la Veneția, finele lui iulie 2015 era ultimul termen pînă la care Legea alegerilor locale putea fi promulgată.
La vremea respectivă, am fost un critic al negustoriei dintre PSD şi PNL prin care Parlamentul a votat alegerea primarilor într-un singur tur.

PNL a cerut ca preşedinţii Consiliilor judeţene să fie aleşi de Consiliu şi nu direct, ca pînă acum.
PSD a acceptat asta (cu greu, deoarece baronii PSD îşi bazau puterea pe votul popular) impunînd alegerea primarilor dintr-un singur tur.
Eu am considerat că alegerea în două tururi are patru mari avantaje:

1. Dă o şansă partidelor mici, care pot negocia voturile între cele două tururi și prin asta pot dovedi electoratului lor că și ele contează.
2. Prin implicarea în rezultatele turului doi a partidelor mici, o parte a electoratului realiza că votul său n-a fost zadarnic.
3. Pune capăt uneia dintre realitățile postdecembriste care au dus la osificarea vieții politice, la corupție și la apariția baronilor locale: Mandatele nesfîrşite ale unor primari.
4. Grație negocierilor dintre cele două tururi se crea posibilitatea ca în fruntea unor primării să vină oameni tineri.

PNL avea interesul unui singur tur de scrutin, luînd în calcul capitalul electoral al primarilor PDL în funcţie.
PNL a votat Legea.
PNL n-a contestat-o la CCR.
PNL nu i-a cerut lui Klaus Iohannis s-o retrimită Parlamentului spre reexaminare.
Din 20 iulie 2015 nu numai partidele, dar şi instituţiile de forţă ale României au activat pe baza acestei legi.
Deoarece pentru PNL cel mai mare pericol îl constituiau primarii de forţă ai PSD, Binomul SRI-DNA, pus în slujba Partidului Meu al Jupînului de la Cotroceni a declanşat Operațiunea de Poliție politică: Scoaterea din joc a primarilor PSD cu mari șanse de a fi realeși din primul tur pentru a face cale liberă unor pițifelnici din PNL.

A anunţat Sorin Oprescu că va candida pentru al treilea mandat? De îndată Binomul l-a înhăţat. Numai prin scoaterea din joc a lui Sorin Oprescu avea cît de cît șanse bila de popice Cristian Bușoi. Acum, cînd e sigur că Sorin Oprescu nu va mai candida, se constată pe neaşteptate că dosarul făcut de DNA are vicii de procedură.

Măi să fie!
Exact slăbiciunile pentru care automat orice judecător din lume îţi respinge Dosarul.
Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.

Proaspăt întoarsă din vacanță, Alina Gorghiu apelează, cum o face și Protectorul ei de la Cotroceni, la Mișcarea de stradă din 3 noiembrie 2015, acest 23 August 1944 al Regimului Iohannis.
Distinsa susține că protestatarii au cerut și scrutin în două tururi.
Mai întîi că protestarii cu pricina erau agitatorii MP și ai Partidului Metrou al Monicăi Macovei, cei mai activi de altfel.
Apoi, dacă asta a susținut Strada, ar fi fost normal ca PNL să se pună în mișcare pentru a modifica Legea încă din 4 noiembrie 2015 și nu să aștepte pînă în 18 ianuarie 2016, cînd sondajele dau un eșec binemeritat pentru PNL.

Între timp însă a apărut şi s-a afirmat Mişcarea Populară a lui Traian Băsescu.
Alături de ALDE, MP se anunţă drept formaţiunea care va muşca din electoratul de Dreapta în primul tur.
Prin urmare, acum, la un an de la publicarea Legii în Monitorul Oficial, Scrutinul cu două tururi nu mai convine PNL.
Şi atunci PNL a socotit să ceară lui Dacian Cioloş modificarea Legii electorale prin Ordonanţă de Urgenţă.

Triplă sinucidere pentru Dacian Cioloş:
1) Desemnat premier al unui Guvern însărcinat cu asigurarea unor alegeri corecte, Dacian Cioloş, dacă dă Ordonanţa, devine principalul acuzat de crearea climatului pentru alegeri incorecte. Ce alegeri corecte sînt acelea în care unul dintre competitori schimbă după un an regulile jocului pentru că altfel nu cîştigă scrutinul?
2) Acceptînd propunerea PNL, Dacian Cioloş devine brusc din şeful Guvernului tehnocrat şeful Guvernului PNL. Comedia cu fustiţa tehnocrată ia sfîrşit. Guvernul se demască drept ceea ce e: Un Guvern PNL sub acoperire.
3) Guvernul Dacian Cioloş sfidează sloganul Un alt fel de politică.

Şmecherii cu alegerile astfel organizate încît să convină doar unui partid se întîlnesc cu duiumul în postdecembrism.
Prin Un alt fel de politică s-a înţeles curmarea acestor şmecherii.
Iată-le asumate de către Dacian Cioloş!

Marele, adevăratul şah e dat însă lui Liviu Dragnea.
Dacă se dă Ordonanţa de urgenţă, PSD e obligat să depună Moţiune de cenzură.
A nu face asta înseamnă pentru PSD sinucidere electorală curată.
Dacă PSD depune Moţiune de cenzură, Liviu Dragnea încalcă înţelegerea în schimbul căreia Procesul de la ICCJ i se amînă la infinit.
Prin urmare, Liviu Dragnea are de ales între propria sinucidere şi sinuciderea PSD.

N.B. Nu exclud posibilitatea ca Legea să fie modificată prin Ordonanță de Urgență.
Asta numai și numai dacă e de acord și PSD.
Dacă PSD refuză, a da o Ordonanță de urgență la somarea de către Partidul Meu al lui Klaus Iohannis nu înseamnă altceva decît încălcare grosolană a condiției de alegeri libere și corecte!”

Mie mi se pare o imoralitate sau, daca doriti, o lipsa de elementara etica din partea PNL ce nu face bine societatii romanesti: dupa ce ai votat si tu, impreuna cu adversarii tai politici, legea alegerii primarilor intr-un singur tur de scrutin, sa vii acum, dupa doar cateva luni, si sa ceri, cu lacrimi in ochi, desigur, premierului sa dea o ordonanta de urgenta s-o schimbe: primarii sa fie votati in doua tururi de scrutin…

Dar de asta ce parere aveti:

„Dacă DNA vrea doar să șantajeze pe cineva pentru ca acesta să iasă din joc (politician, demnitar, jurnalist) i se strecoară în Dosar de către procurori, la ordin, o eroare grosolană de procedură. Una peste care nu poate trece nici măcar un judecător ofițer acoperit.”?

Asta apropo de ce fel de stat avem…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Regimurile totalitare si unanimitatile pentru binele societatii

Pe blogul D-lui. Tismaneanu am citit acest articol:

Ziua cand s-a nascut monstrul

Se arata ca:

„December 18, 1878 (real date): a monster was born. The other one was born 11 years later, on April 20, 1889. In August 1939, in the Kremlin, Dzhugashvili toasted for Schickelgruber in the presence of Vyacheslav Molotov and Joachim von Ribbentrop: “I know how much the German nation loves its Fuhrer, I should therefore like to drink to his health.” Both personified what Immanuel Kant ancipated when wrote about the radicality of Evil. They were ideological gangsters, utopian sociopaths…

 

Articolul acesta mi-a stranit o reflectie despre regimurile totalitare… Ele se nasc atunci cand au loc ceea ce as numi unanimitati pentru binele societatii. Atat Partidul Bolsevic, in Rusia, cat si Partidul Nazist, mai tarziu, in Germania sunt expresia unui astfel de fenomen. Cand in creuzetul social se nasc acorduri depline intre oameni, „unire in cuget si-n simtiri” – cred ca va e cunoscuta sintagma – ar trebui sa ne gandim ca astfel de forme de „solidaritate” pot naste monstri si ar trebui sa simtim in interior o neliniste. Mi se pare ca, in general vorbind, astfel de regimuri criminale se nasc pe un fond politic in care Opozitia e slaba sau epuizata. O Opozitie puternica, angajata politic in adevaratul sens al cuvantului si necorupta, ar putea sa stopeze ascensiunea unor criminali la Putere. Opozitia mensevica din Rusia, daca poate fi intr-adevar numita asa, s-a compromis odata cu coruptul Regim Tarist, iar democratia liberala, in Germania, a fost compromisa de o criza economica severa. Social-democratia germana a acelor ani s-a dovedit slaba. In general vorbind, in acei ani niciun partid nu a avut un lider credibil, carismatic si dornic sa iasa la lupta. A aparut, in schimb, Hitler. Care a iesit la lupta si a castigat. I-a castigat inclusiv pe capitalistii germani, pe care i-a atras de partea sa. In Rusia s-a intamplat un alt fenomen, destul de interesant de altfel… Acolo mensevicii (v. si aici) si bolsevici faceau, de fapt, parte din acelasi mare partid – Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia. Disputa dintre lideri – Vladimir Ilici Lenin si Iulius Martov – care imi aminteste de cea de la noi dintre Ion Iliescu si Petre Roman (ulterior dintre Traian Basescu si PSD sau Adrian Nastase) -, a condus la aparitia in partid a celor doua factiuni. Cu alte cuvinte, nici in acest caz nu se poate vorbi de o Opozitie veritabila de vreme ce proveneau amandoua din acelasi partid marxist…

Interesant este ca cele mai expuse regimuri la totalitarism sunt cele care vor binele societatii. Iar partidele aferente acestor regimuri sunt cele de Stanga, care vor, nu-i asa, intr-un idealism demn de o cauza mai buna, binele intregii omeniri. Sa nu uitam ca Partidul Nazist era, in fapt, un partid national-socialist. Si mai exact – v. aici – titulatura lui era: „Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei”, adica: Partidul Muncitoresc Naţional-Socialist German, care, din cate inteleg „până în 1920 a fost numit Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Muncitoresc German„. In acest partid, minuscul la inceput, se discuta, din cate inteleg, despre nationalism, rasism si antisemitism. Iar din 1919 a inceput sa fie frecventat de Hitler, care in scurt timp a ajuns seful acestui partid. Daca lucrurile stau asa, inseamna ca nationalismul, rasismul si antisemitismul au incoltit, politic vorbind, in Germania, nu in marea burghezie, cum poate ar crede unii, ci in cadrul unui partid muncitoresc!

Interesant este ca, in ambele partide, atat in Partidul Social Democrat al Muncii din Rusia, cat si in Partidul Muncitoresc German – partid al carui lider – Anton Drexler – avea idei antisemite, nationaliste, anticapitaliste si antimarxiste, deci in astfel de creuzete politice, s-au dezvoltat lideri extremisti deosebit de periculosi: Stalin si Hitler. Care, intr-o buna zi, si-au dat mana, insa n-a tinut prea mult prietenia…

Partea cea mai proasta este ca societatea rusa, cat si cea germana, a acceptat asemenea partide si le-a propulsat spre Putere pentru ca afirmau dorinta de a face bine societatii, dar mai ales din lipsa unei Opozitii veritabile. E ingrijorator ca astfel de diavoli pot insela societatea printr-un discurs prin care promit sa promoveze binele societal, discreditand orice alt partid de pe scena politica. Si se vede ca s-a ajuns, in ambele tari, la un partid unic la conducerea tarii care a facut orori!!

Au inselat atatia oameni deoarece din cauza naturii umane, pacatoase, nimanui nu-i place sa afirme despre sine ca are un nume de tot rahatul si ca e cel mai mare pacatos! Ca sa scape de rusine si pedeapsa! „Ca eu spre batai gata sunt…” – spunea Preafericitul David… In felul acesta, toti sunt de acord cu „binele”, adica cu inselaciunea Diavolului. Si cred ca trebuie sa luam aminte cand Parintilor li s-a aratat Diavolul in chip de Inger, pacalindu-i pe cei mai slabi din punct de vedere duhovnicesc. Cum, nu vrei binele? Cuuuum, fumezi in fata copilasilor?? Cuuuum, te uiti la filme porno?? Toata lumea vrea binele! Numai ca „binele” asta te poate pogori pana la Iad!

La ideea D-lui. Tismaneanu despre lucrarea Diavolului in Istorie, putem raspunde ca Diavolul ii insala pe oameni folosindu-se de „bine”, propunandu-i „binele societatii”. Lucru metodic, dupa cum se vede. Cand apar unanimitati in jurul acestui „bine societal”, atunci se nasc de fapt regimuri totalitare criminale! Trotki a fost un naiv – si-a dat seama (era, totusi, inteligent) prea tarziu… Interesant este ca s-a refugiat de acest „bine” in Imperiul Capitalist, nu-i asa, al „raului”, in Franta si pe urma taman in Mexic, sa nu-l prinda „binele” Tatucului…

„Martov, grav bolnav, a emigrat în Germania, unde a şi murit de altfel în 1932. Înainte de a muri, a fondat ziarul „Mesagerul Socialist” cu fonduri date de vechiul său camarad, Lenin. „Mesagerul Socialist” s-a mutat împreună cu centrul menşevic din Berlin în Paris în 1933, mai apoi la New York în 1939, unde a continuat să fie publicat până pe la sfârşitul anilor şaptezeci.” – sursa aici.

Ce ironie a sortii… In Imperiul „Raului”, al Capitalismului Decadent, nu le-a facut nimeni de petrecanie…

Incredibil…

Este absolut incredibil ce s-a petrecut la Paris… Un nou atentat. Foarte sangeros. Si eu stau si ma intreb cum a fost posibil asa ceva! Ce au pazit serviciile secrete franceze ca nu au putut nici de data asta sa previna un asemenea atentat? Ca actiunea terorista a fost coorodonata si pregatita din timp, pentru mine e extrem de clar. In schimb nu sunt clare cel putin doua lucruri, daca nu chiar trei:

α) de ce serviciile secrete nu au putut preveni atentatul, dupa cum am mai zis,

β) de ce Franta a primit de-a lungul vremii atat de multi emigranti musulmani. Ca avem de a face cu un terorism islamic, cred ca e clar. In Franta vreo 10% din populatie a ajuns sa fie islamica, asta insemnand vreo 5 milioane de oameni. Cati din astia 5 milioane sunt teroristi? Si cat va mai dura toata treaba asta? Ca vad ca Franta tot o tine din atentat in atentat de ceva vreme incoace…

γ) pozitia cancelarului Merkel.

Ce s-ar putea spune despre fenomen? Ceea ce se intampla actualmente in Europa trebuie privit ca un esec al politicilor Administratiei Obama in materie de politica externa: Primavara Araba, Siria sunt esecuri, din pacate. Iar una din marile greseli pe care le-a facut Obama a fost ca a vrut sa impace America cu Islamul sprijinind asa numitele „elemente extremiste moderate”, care, de fapt, inseamna Al-Qaeda, care de fapt inseamna ISIS, care de fapt inseamna terorism si crima organizata in toata regula!!!

In asemenea conditii, in cazul unui esec catastrofal al SUA in Siria, este cu totul de neinteles, este, daca doriti, o enigma, si nu cred ca gresesc daca spun asa, pozitia D-nei. Merkel si a Guvernului german. Ma refer la celebra declaratie legata de faptul ca pana la sfarsitul anului Germania va primi 800.000 de refugiati. Pai, D-na Merkel, stimata doamna, eu chiar nu inteleg: doriti sa aduceti terorismul in Europa? Pentru ca asta a facut, poate inconstient, Germania. O inconstienta demna de o cauza mai buna, desigur.

O alta problema extrem de delicata si de grea e cum vor rezolva francezii lucrurile… Pentru ca e clar ca serviciile secrete franceze si, probabil si legislatia, lasa mult de dorit. Pe de alta parte sunt prea multi, foarte multi musulmani in Franta, naturalizati acolo… Reiau intrebarea: cati din cei 5 milioane de musulmani sunt teroristi? Daca serviciile secrete nu pot sa raspunda cu o probabilitate buna la aceasta intrebare, eu cred ca e rational sa ma gandesc la faptul ca toti cei 5 milioane pot fi teroristi si ca exista un pericol ce poate fi letal din partea fiecaruia din acesti oameni care apartin acestei multimi de 5 milioane de musulmani. A indeparta pericolul inseamna, deci, a-i indeparta pe toti. Or, lucru asta nu se poate realiza decat daca toti vor fi internati in regim de exterminare. Se impune o astfel de solutie radicala, a la Hitler, sau vom asista la noi atentate, la noi victime din partea unei populatii ce s-a straduit sa fie ospitaliera cu niste banditi barbari? Pana la urma acesti banditi care ameninta cu califate sa se gandeasca la faptul ca exista si solutii extreme, radicale in ceea ce-i priveste, inclusiv stergerea definitiva de pe harta a unor state musulmane care sprijina terorismul si dupa care nu o sa planga nimeni.

Mediafax

Video ATENTATE TERORISTE la Paris – LIVE UPDATE: Bilanţul provizoriu indică cel puţin 128 de morţi şi 200 de răniţi, 99 în stare critică. Doi români, printre persoanele decedate / ISIS a revendicat atacurile – FOTO, VIDEO

Se arata ca:”Cel puţin 128 de persoane au fost ucise şi alte 200 rănite în urma unor atentate teroriste multiple care au avut loc, vineri seară, în mai multe zone din Paris. Printre persoanele care şi-au pierdut viaţa se numără şi doi cetăţeni români. Aproximativ 100 de persoane au fost ucise în urma unei luări de ostatici la sala de spectacole Bataclan, unde avea loc un concert al grupului hard rock Eagles of Death Metal. Atacurile au fost revendicate de reţeaua teroristă Stat Islamic, care susţine că acestea sunt o reacţie la ofensele aduse profetului musulman Mahomed şi la raidurile aeriene efectuate de Franţa în Siria şi Irak. UPDATE 14:50 – Traficant de arme care se îndrepta spre Paris, arestat în Germania acum câteva zileUn individ din Muntenegru acuzat de trafic de armament a fost arestat preventiv acum câteva zile în sudul Germaniei, în timp ce se îndrepta spre Paris, existând suspiciuni că ar putea fi implicat în planul atentatelor, relatează ziarul Le Figaro.Potrivit postului de radio Bayerisches Rundfunk, un bărbat care transporta pistoale, grenade şi substanţe explozive a fost arestat preventiv pe Autostrada germană A8, în apropiere de Munchen, acum câteva zile.Individul în vârstă de 51 de ani este originar din Muntenegru.

Citeşte şi: Traficant de arme care se îndrepta spre Paris, arestat în Germania acum câteva zile – presă

UPDATE 14:40 – Surse: Unul dintre atacatorii kamikaze deţinea un paşaport sirianAnchetatorii francezi au găsit un paşaport sirian printre corpurile atacatorilor kamikaze care au comis atentatele teroriste de vineri seară în apropiere de Stade de France din Paris, potrivit unor surse citate de publicaţia franceză Le Figaro.Potrivit publicaţiei Le Figaro, unul dintre atacatorii kamikaze din zona Stade de France avea asupra sa un paşaport sirian, descoperit de anchetatorii francezi prezenţi la faţa locului.

Citeşte şi: Unul dintre atacatorii kamikaze deţinea un paşaport sirian – surse

UPDATE 14:00 – MAE: Doi cetăţeni români au murit în atentatele de la Paris MAE a anunţat sâmbătă că doi cetăţeni români au murit în atentatele de la Paris, informaţia fiind confirmată de autorităţile franceze.MAE a informat că Ambasada României la Paris este în legătură cu familiile acestora şi le va acorda asistenţa consulară necesară.Până la această oră, „la nivelul Ministerului de Externe nu există alte semnalări de cazuri de cetăţeni români care ar fi putut fi răniţi sau decedaţi în atacurile de la Paris. MAE menţine permanent legătura cu autorităţile franceze competente”.

Citeşte şi: MAE: Doi cetăţeni români au murit în atentatele de la Paris. Iohannis transmite condoleanţe familiilor

UPDATE 13:10 – Stat Islamic: Atacurile din Franţa, reacţie la ofensele contra mahomedanismului şi la bombardamenteÎntr-o înregistrare postată după revendicare, reţeaua teroristă Stat Islamic susţine că atacurile sunt o reacţie la ofensele aduse profetului musulman Mahomed şi la raidurile aeriene efectuate de Franţa în Siria şi Irak, informează Reuters.Atentatele din Franţa au fost comise de mujahedini care purtau centuri explozive, precizează reţeaua Stat Islamic, subliniind că zonele din Paris vizate fuseseră studiate cu atenţie.„Într-adevăr, luptătorilor noştri li s-a ordonat să atace necredincioşii oriunde i-ar întâlni, deci, ce mai aşteptaţi? Avem arme şi maşini disponibile, la fel şi ţinte care să fie atacate”, afirmă, într-o înregistrare video difuzată sâmbătă, un militant al organizaţiei teroriste sunnite.„Avem chiar şi otravă, aşa că otrăviţi apa şi mâncarea inamicilor lui Allah”, precizează teroristul.

Citeşte şi: Reţeaua teroristă Stat Islamic REVENDICĂ atentatele din Paris: Sunt o reacţie la ofensele aduse profetului Mahomed şi la bombardamente

UPDATE 13:05 – MAE: Un cetăţean român a fost rănit uşor la ParisMAE a precizat sâmbătă că că un cetăţean român a fost rănit uşor în atacurile survenite în cursul nopţii în capitala Franţei, persoana în cauză primind îngrijiri la un spital din Paris şi fiind externată în cursul dimineţii.MAE spune că depune în continuare toate eforturile pentru a verifica dacă printre victimele atacurilor din Franţa se află şi alţi cetăţeni români.

Citeşte şi: MAE: Doi cetăţeni români au murit în atentatele de la Paris. Iohannis transmite condoleanţe familiilor

UPDATE 12:46 – Sorin Cîmpeanu: Nu s-a propus modificarea nivelului de alertă teroristă, rămâne „albastru precaut”Nivelul de alertă teroristă pe teritoriul României rămâne „albastru precaut”, a declarat sâmbătă premierul interimar Sorin Câmpeanu, după o întrunire cu oficiali ai MAI şi MAE.De asemnea, premierul interimar a spus că nu există oficial cetăţeni români pe lista victimelor atentatelor de la Paris, adăugând că nu există solicitări de asistenţă consulară directă.”Ministerul de Externe a convocat celula de criză. Misunea română diplomatică se află în contact permanent cu autorităţile locale franceze şi monitorizează desfăşurarea evenimentelor. În momentul actual nu avem confirmat oficial existenţa unor cetăţeni români pe lista vicimelor. (…) Pănă acum nu există solicitări de asistenţă consulară directă ale cetăţenilor români în urma atentatelor de la Paris. Au fost contactate spitalelel din Franţa pentru a stabili dacă printre răniţi se află şi cetăţeni români”, a declarat premierul Cîmpeanu, adăugând că se verifică informaţiile legate de posibili răniţi români, în urma atentatelor din Paris, „pe mai multe paliere”.

Citeşte şi: Premierul interimar Sorin Cîmpeanu, după o şedinţă pe tema atentatelor din Paris: Nu s-a propus modificarea nivelului de alertă teroristă, rămâne „albastru precaut”

UPDATE 12:21 – Hollande: Atentatele de la Paris, comise de „barbarii din Stat Islamic”, sunt un „act de război”Atacurile de la Paris au fost comise de „barbari” din cadrul reţelei teroriste Stat Islamic, a declarat sâmbătă preşedintele Francois Hollande, catalogând atentatele drept „un act de război”. Declaraţiile au fost făcute la finalul unei reuniuni a Consiliului pentru apărarea naţională, coordonată de preşedintele francez.„Franţa va fi nemiloasă cu barbarii din Daesh” (n.red. – acronimul arab al reţelei teroriste Stat Islamic), a declarat Hollande după reuniunea Consiliului francez pentru apărarea naţională.„Este vorba de un act de război pregătit, organizat şi plănuit din afara Franţei”, a adăugat liderul de la Paris.

Citeşte şi: Hollande, după o reuniune a Consiliului francez pentru apărare: Atentatele de la Paris, comise de „barbarii din Stat Islamic”, sunt un „act de război”

UPDATE 12:05 – Trei zile de doliu naţional în Franţa, în urma atentatelor de la ParisPreşedintele Francois Hollande a decretat trei zile de doliu naţional în Franţa, în urma atentatelor comise la Paris, soldate cu aproape 130 de morţi, informează ziarul Le Figaro.

Citeşte şi: Trei zile de DOLIU NAŢIONAL în Franţa, în urma atentatelor de la Paris

UPDATE 11:30 – Reţeaua teroristă Stat Islamic revendică atentatele din ParisReţeaua teroristă sunnită Stat Islamic, activă în principal în Siria şi Irak, a revendicat atentatele de la Paris, soldate cu aproape 130 de morţi, calificându-le „un miracol”, informează publicaţia britanică The Independent.„Atentatele comise la Paris sunt un miracol”, a transmis Centrul media Al-Hayat, agenţia de propagandă a reţelei teroriste Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant), revendicând atacurile teroriste de la Paris.

Citeşte şi: Reţeaua teroristă Stat Islamic REVENDICĂ atentatele din Paris: Sunt o reacţie la ofensele aduse profetului Mahomed şi la bombardamente

UPDATE 11:15 – Bilanţ provizoriu: Cel puţin 128 de morţi, 99 de răniţi în stare criticăAutorităţile franceze au centralizat 128 de morţi în urma atentatelor comise vineri seară la Paris, conform unui bilanţ provizoriu, care precizează că 200 de persoane sunt rănite, 99 fiind în stare critică.Cifrele bilanţului atentatelor din Franţa variază între 128 şi 153 de morţi, conform diverselor surse.Un oficial de la Primăria Parisului a anunţat în cursul nopţii 140 de morţi.ATENŢIE! IMAGINILE SUNT NECENZURATE ŞI VĂ POT AFECTA EMOŢIONAL.
UPDATE 10:40 – Reuniunea Consiliului francez pentru apărare a început la Palatul ElyseeReuniunea Consiliului pentru apărarea naţională a început sâmbătă dimineaţă la Palatul Elysee, fiind coordonată de preşedintele François Hollande, după atacurile teroriste de la Paris, soldate cu aproximativ 140 de morţi.La reuniunea prezidată de François Hollande participă premierul Manuel Valls, miniştrii Ségolène Royal (Ecologie), Christiane Taubira (Justiţie), Jean-Yves Le Drian (Apărare), Marisol Touraine (Sănătate), Emmanuel Macron (Economie), Michel Sapin (Finanţe) şi Bernard Cazeneuve (Interne).

Citeşte şi: Hollande, după o reuniune a Consiliului francez pentru apărare: Atentatele de la Paris, comise de „barbarii din Stat Islamic”, sunt un „act de război”

UPDATE 10:36 – Măsuri speciale de securitate în Statele UniteAutorităţile din Statele Unite au sporit măsurile de securitate după atentatele islamiste din Paris, soldate cu peste 140 de morţi.

Citeşte şi: Măsuri speciale de securitate în Statele Unite, după atentatele din Paris

UPDATE 10:20 – Palatul Elysee îl corectează pe Francois Hollande, precizând că frontierele Franţei sunt deschisePreşedinţia Franţei a oferit clarificări după ce preşedintele Francois Hollande a anunţat închiderea frontierelor, explicând că au fost reintroduse controale temporare la punctele vamale, dar circulaţia rămâne deschisă.„Preşedintele François Hollande a dispus reintroducerea urgentă a controalelor la frontiere”, a transmis Palatul Elysée.„Nu este vorba de închiderea graniţelor, aşa cum anunţase iniţial preşedintele republicii”, a explicat Preşedinţia Franţei.

Citeşte şi: ATENTATE la Paris: Palatul Elysee îl corectează pe Francois Hollande, precizând că frontierele Franţei sunt deschise

UPDATE 10:16 – Bashar al-Assad reacţionează după atentatele din ParisFranţa s-a confruntat vineri seară cu situaţia prin care Siria trece de cinci ani, a reacţionat preşedintele sirian, Bashar al-Assad, la atentatele din Paris, soldate cu aproximativ 140 de morţi.„Franţa a descoperit vineri seară o situaţie cu care Siria se confruntă de cinci ani”, a declarat liderul regimului de la Damasc, contestat puternic de Administraţia Francois Hollande.

Citeşte şi: Bashar al-Assad, după atentatele din Paris: Franţa a ajuns pentru scurt timp în situaţia cu care Siria se confruntă de 5 ani. Politica franceză a contribuit la expansiunea terorismului

UPDATE 10:15 – Premierul interimar Sorin Cîmpeanu i-a convocat pe oficiali din MAI şi MAEPremierul interimar Sorin Cîmpeanu i-a convocat sâmbătă, de la 10.30, la Palatul Victoria, pe oficiali din MAI şi de la MAE, pentru discutarea măsurilor care ar putea fi luate după atentatele de la Paris.„Am convocat Consiliul Operativ al MAI şi reprezentanţi ai MAE la guvern”, a precizat premierul interimar Sorin Cîmpeanu.

Citeşte şi: Premierul interimar Sorin Cîmpeanu, după o şedinţă pe tema atentatelor din Paris: Nu s-a propus modificarea nivelului de alertă teroristă, rămâne „albastru precaut”

UPDATE 10:10 – Măsuri de securitate sporite la ambasadele şi consulatele din RomâniaMăsurile de se securitate au fost sporite la ambasadele şi consulatele din Capitală şi din ţară, în urma atacurilor de vineri seară de la Paris, soldate cu moartea a cel puţin 140 de persoane.„În urma evenimentelor din Paris, încă din cursul nopţii, au fost sporite măsurile de securitate la toate reprezentanţele diplomatice şi consulare, atât în Bucureşti, cât şi la nivel naţional, asigurate cu efective ale Jandarmeriei”, au precizat reprezentanţii Jandarmeriei Române.

Citeşte şi: ATENTATE la Paris: Măsuri de securitate sporite la ambasadele şi consulatele din România, în urma atacurilor

UPDATE 10:00 – Compania American Airlines suspendă temporar cursele aeriene spre ParisCompania aeriană American Airlines a suspendat temporar cursele aeriene cu destinaţia Paris din cauza seriei de atentate din capitala Franţei, informează Le Figaro.”Aeroportul internaţional Charles-de-Gaulle este deschis în prezent, dar noi am decis suspendarea zborurilor în aşeteptarea de informaţii suplimentare”, a declarat un purtător de cuvânt al American Airlines.

Citeşte şi: Compania American Airlines suspendă temporar cursele aeriene spre Paris, din cauza seriei de atentate

UPDATE 09:30 – MAE: Nu avem nicio informare oficială că printre victimele de la Paris se află cetăţeni români MAE a informat sâmbătă dimineaţă că, până la această oră, nu deţine nicio informaţie oficială conform căreia printre victimele atentatelor de la Paris se află şi cetăţeni români.„Ambasada României la Paris continuă activ demersurile legale pe lângă autorităţile franceze competente pentru a obţine informaţii suplimentare şi pentru a verifica dacă printre victimele atacurilor se află şi cetăţeni români. Ministerul Afacerilor Externe informează că, până la această oră, nu există nicio informare oficială din partea autorităţilor franceze în acest sens”, se spune în precizările MAE remise agenţiei MEDIAFAX.

Citeşte şi: MAE: Doi cetăţeni români au murit în atentatele de la Paris. Iohannis transmite condoleanţe familiilor

UPDATE 09:25 – Zonele din Paris vizate de atacurile teroristeCel puţin şase zone din Paris au fost vizate de atacurile teroriste comise în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă, bilanţul fiind de aproximativ 140 de morţi şi sute de răniţi.Un oficial din cadrul Primăriei Parisului a anunţat în cursul nopţii 140 de morţi în atentate, iar Poliţia a confirmat cel puţin 126 de morţi, precizând că este vorba de un bilanţ preliminar.

Citeşte şi: ANALIZĂ: Zonele din Paris vizate de atacurile teroriste – FOTO

UPDATE 08:54 – Simpatizanţii reţelei teroriste Stat Islamic salută atentatele din ParisSimpatizanţii organizaţiilor teroriste au celebrat atentatele de la Paris, soldate cu aproximativ 140 de morţi, sugerând că sunt opera reţelei teroriste Stat Islamic, anunţă Institutul SITE, specalizat în monitorizarea site-urilor islamiste.„Parisul arde şi, în curând, toată lumea va simţi amărăciunea”, au transmis prin Twitter simpatizanţi islamişti.

Citeşte şi: Simpatizanţii reţelei teroriste Stat Islamic şi Mişcarea Talibanilor Pakistanezi salută atentatele din Franţa: „Parisul arde şi, în curând, toată lumea va simţi amărăciunea”

UPDATE 07:50 – Membrii formaţiei rock care concerta în sala Bataclan ar fi scăpat cu viaţăMembrii formaţiei rock Eagles of Death Metal au scăpat cu viaţă în urma atacului comis în sala de concerte Bataclan din Paris, dar aproximativ 100 de spectatori au fost ucişi, afirmă surse citate de Washington Post.

Citeşte şi: ATENTATE la Paris: Membrii formaţiei rock care concerta în sala Bataclan ar fi scăpat cu viaţă

UPDATE 07:30 – Cel puţin şapte terorişti sinucigaşi, implicaţi în atentateCel puţin şapte islamişti au comis atentate sinucigaşe la Paris, iar altul a fost împuşcat mortal de forţele de ordine, anunţă autorităţile, după atacurile teroriste soldate cu cel puţin 140 de morţi, informează cotidianul Le Figaro.Trei terorişti s-au aruncat în aer în fata arenei sportive Stade de France, situată la periferia Parisului, unde se desfăşura un meci de fotbal amical între selecţionatele Franţei şi Germaniei.Alţi cel puţin trei terorişti au comis atacuri sinucigaşe în Clubul Bataclan, altul fiind împuşcat mortal de forţele de ordine.Un alt atac sinucigaş a avut loc în zona Voltaire din Paris.

Citeşte şi: ATENTATE la Paris: Cel puţin şapte terorişti sinucigaşi, implicaţi în atacuri

UPDATE 02:55 – Cel puţin 140 de morţi în urma atacurilor teroriste din Paris – surse oficialeCel puţin 140 de persoane au fost ucise în urma atacurilor teroriste comise în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă la Paris, anunţă un oficial de la Primăria capitalei Franţei, citat de Reuters.Conform oficialului citat, aproximativ 100 de persoane au fost ucise în momentul în care teroriştii s-au aruncat în aer în sala de concerte Bataclan, situată în centrul Parisului, imediat după asaltul forţelor speciale.Nu este clar câţi terorişti şi câţi ostatici erau în sala de concerte. Conform unor surse, teroriştii s-au aruncat în aer în momentul intrării forţelor de ordine, provocând un carnagiu printre sutele de ostatici. Alţi ostatici au murit în schimburile de focuri dintre forţele speciale şi alţi terorişti.Preşedintele François Hollande, premierul Manuel Valls, ministrul de Interne, Bernard Cazeneuve, şi ministrul Justiţiei, Christiane Taubira, s-au deplasat la locul masacrului.”Autorii luării de ostatici au fost eliminaţi. Teroriştii capabili de astfel de atrocităţi trebuie să ştie că vor fi urmăriţi şi aduşi în faţa justiţiei”, a declarat Hollande.Sute de persoane asistau la concertul grupului hard rock Eagles of Death Metal în momentul atacului care a vizat Clubul Bataclan. Potrivit martorilor, în sala de concerte a fost „o baie de sânge”.Alte cel puţin 40 de persoane au fost omorâte în alte locaţii din Paris şi de la periferia capitalei Franţei.Cel mai probabil este vorba de atentate coordonate care poartă marca unor organizaţii teroriste precum Al-Qaida sau Stat Islamic.UPDATE 02:40 – Aproximativ 1.500 de militari, mobilizaţi în Franţa după atentatele de la ParisAdministraţia Francois Hollande a decis mobilizarea a 1.500 de militari în întreaga ţară, pentru misiuni de ajutare a Poliţiei şi Jandarmeriei, în contextul atentatelor de la Paris.UPDATE 02:20 – Circa 100 de morţi în sala de concerte din Paris atacată de terorişti – surseAproximativ 100 de ostatici au murit în sala de concerte din Paris atacată de terorişti islamişti, anunţă surse din cadrul Poliţiei, citate de AFP.Operaţiunea forţelor speciale franceze în sala de concerte s-a încheiat, teroriştii fiind eliminaţi.Conform unor surse citate de AFP, aproximativ 100 de persoane au fost ucise în cursul asaltului forţelor de ordine.Preşedintele François Hollande, premierul Manuel Valls, ministrul de Interne, Bernard Cazeneuve, şi ministrul Justiţiei, Christiane Taubira, s-au deplasat la locul masacrului.Informaţia privind numărul morţilor nu a fost confirmată însă oficial.Sute de persoane asistau la concertul grupului hard rock Eagles of Death Metal în momentul atacului. Martorii afirmă că zeci de persoane au fost ucise în sala de concerte, unde a fost „o baie de sânge”.UPDATE 02:00 – Jurnalist român la France Télévisions: Au fost atentate în şapte zone din ParisAtacuri armate au avut loc vineri seară în şapte puncte din Paris, spune un jurnalist român de la France Télévisions, adăugând că este pentru prima dată când Franţa decretează stare de urgenţă, în baza unei legi din 1955, iar populaţia este anunţată prin toate canalele media să nu iasă din case.Agenţia France Press a publicat pe contul său de Twitter o hartă a locaţiilor în care au avut loc atentatele teroriste.UPDATE 02:00 – Teroriştii care luaseră ostatici într-o sală de concerte din Paris au fost neutralizaţiOperaţiunea lansată de forţele speciale franceze în sala de concerte din Paris unde erau sute de ostatici s-a încheiat, cel puţin doi terorişti fiind neutralizaţi, anunţă surse citate de Le Figaro.Operaţiunea forţelor speciale franceze a durat aproximativ 30 de minute. Conform unor surse, doi terorişti au fost împuşcaţi mortal.UPDATE – 01:30 – Forţele speciale franceze au descins în sala de concerte Bataclan, unde sunt sute de ostatici Membri ai forţelor speciale au lansat un asalt în sala de concerte din Paris unde sunt sute de ostatici, fiind auzite explozii şi focuri de armă.Imediat după asediul lansat de forţele de ordine au fost auzite patru explozii puternice şi schimburi de focuri.Zeci de ostatici au fost eliberaţi.Terorişti înarmaţi au luat sute de persoane ostatice în sala de concerte din zona Bataclan, în sectorul 10 al Parisului. În momentul atacului, în sală avea loc un concert al grupului hard rock Eagles of Death Metal.UPDATE 00:43 – Bilanţul atentatelor din Paris este de cel puţin 60 de morţi – surseCel puţin 60 de persoane au fost ucise, iar alte sute sunt rănite în urma atacurilor teroriste comise vineri seară în Paris, anunţă surse din cadrul poliţiei citate de AFP.UPDATE 00:30 – Nou atac cu arme automate în ParisUn nou atac cu arme automate a fost semnalat în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă în cartierul Halles din Paris, relatează postul Europe 1.Cel puţin 40 de persoane au fost ucise, iar alte sute sunt rănite în urma atacurilor teroriste comise vineri seară în Paris, anunţă surse din cadrul poliţiei citate de AFP.UPDATE 00:20 – Bilanţul atentatelor din Franţa este de cel puţin 40 de morţiCel puţin 40 de persoane au fost ucise, iar alte sute sunt rănite în urma atacurilor teroriste comise vineri seară în Paris, anunţă surse din cadrul poliţiei citate de AFP.Cel puţin două explozii, comise aparent de terorişti sinucigaşi, au avut loc vineri seară în faţa „Stade de France”, în cursul unui meci de fotbal între reprezentativele Franţei şi Germaniei. La meci asista şi preşedintele Francois Hollande, care a fost evacuat în siguranţă.În paralel, terorişti au deschis focul cu arme automate la restaurante şi terase din zonele Bichat, Charonne şi Bataclan, situate în centrul Parisului.În sala de concerte din zona Bataclan, în sectorul 10 al Parisului, persoane înarmate au ucise zeci de persoane şi ţin ostatice alte câteva sute. În momentul atacului, în sală avea loc un concert al grupului hard rock Eagles of Death Metal.Autorităţile franceze par depăşite de situaţie.Cel mai probabil este vorba de atentate coordonate care poartă marca unor organizaţii teroriste precum Al-Qaida sau Stat Islamic.UPDATE 00:05 – Cel puţin 26 de morţi în urma atentatelor din Paris – surseCel puţin 26 persoane au murit în exploziile şi în atacurile cu arme automate comise vineri seară la Paris, anunţă surse din cadrul Poliţiei citate de AFP.UPDATE 23:45 – Luare de ostatici într-o sală de concerte din Paris Persoane înarmate au luat mai mulţi ostatici în sala de concerte Bataclan din Paris, unde se desfăşura un concert rock, afirmă surse din cadrul Poliţiei franceze citate de AFP.Potrivit unor surse din cadrul poliţiei franceze, cel puţin 60 de persoane au fost luate ostatice într-o sală de concerte.Atacul a avut loc în sala de concerte Bataclan, unde era un spectacol al grupului hard rock Eagles of Death Metal.Potrivit unor martori, s-a auzit o explozie foarte puternică în timpul concertului şi zeci de focuri de armă.Mai multe explozii şi incidente armate au avut loc vineri seară în centrul ParisuluiDouă explozii au avut loc în zona Stade de France, iar preşedintele François Hollande, care asista la meciul amical dintre reprezentativele Franţei şi Germaniei, a fost evacuat de serviciile de securitate.În paralel, au fost semnalate cel puţin trei incidente armate în zonele Fontaine au Roi, Charonne şi Bataclan.Într-o imagine surprinsă pe strada Charonne şi publicată de ediţia on-line a cotidianului Le Figaro se pot vedea mai multe cadavre acoperite cu nişte pături.
Ministerul francez de Interne a creat o celulă de criză.

Citeşte şi: O gară din Paris a fost evacuată din cauza unei false ameninţări cu bombă

Citeşte şi: Alarmă cu bombă într-un hotel din Paris în care este cazată naţionala Germaniei. Alerta s-a dovedit a fi falsă

„

Sa ne gandim cum a castigat America razboiul cu Japonia, in Pacific, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial: prin doua bombe atomice prin care au fost evaporate, cu populatie cu tot, doua orase japoneze. Cum ai putea lupta altfel cu niste fanatici criminali? De ce trebuie sa suportam noi aceste orori comise de acesti criminali? De ce sa nu fie exterminati in masa toti acesti teroristi, inclusiv stergerea de pe harta a unor tari islamice ce sprijina terorismul? Iar odata cu exterminarea lor, a musulmanilor, ar muri si aceasta religie pacatoasa, cea musulmana, si am scapa omenirea de un rau foarte mare!!! Altminteri cat va mai dura acest razboi impotriva terorismului si cate victime va mai face…

Ma declar intru totul de acord cu fostul Presedinte Basescu: Romania nu numai ca nu trebuie sa accepte cotele obligatorii in privinta primirii refugiatilor, dar nu trebuie sa primeasca niciun refugiat. Mai mult, eu as ruga Parlamentul sa dea de urgenta o hotarare sau lege prin care sa se permita fortelor armate sa se traga in acesti refugiati daca vor forta granita, indiferent daca printre ei se vor afla femei si copii. Cred ca ar fi mult mai eficient decat sa punem garduri de sarma. Noi ne aflam intr-un razboi cu terorismul si nu poti sa fii ingaduitor cu o asemenea invazie barbara care doreste sa te distruga, sa distruga inclusiv crestinismul. Romania nu trebuie sa primeasca niciun refugiat. Iar acesti refugiati trebuie sa stie ca nu sunt doriti in Romania!!

Pe de alta parte, am auzit ca in Germania s-a inceput tiparirea Constitutiei Germaniei in limba araba… Dar, stau si ma intreb: daca va incepe palalaia si in Germania…? Totusi, nu poti sa-i lasi pe acesti ucigasi sa-si faca de cap in toata Europa!!

Sunt alaturi de Franta in asemenea momente grele. Dumnezeu sa-i ierte pe cei care au murit. Condoleante familiilor indoliate.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

O lege care trebuie neaparat retrasa!!

As incepe foarte direct prin a spune ca mari personalitati ale culturii romane precum Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu, Emil Cioran, Radu Gyr, Petre Tutea si altii nu pot fi dati afara din cultura romana. Tot asa cum, de pilda, admiratia si respectul pentru maresalul Antonescu nu pot fi izgonite din inima multor romani. De asemenea lupta anticomunista, cea din munti, cu semnificatii profunde pentru sufletul romanesc, nu poate fi separata de Miscarea Legionara, de membri acestei Miscari.

Ce s-a intamplat? Klaus Iohannis a promulgat Legea 217/2015, supranumita si „Legea antilegionari”, initiatorii acesteia fiind: Crin Antonescu, Andrei Gerea si George Scutaru (o afacere liberala!?) consiliati, din cate inteleg, de Alexandru Florian, reprezentantul Institutului „Elie Wiesel”. Inainte de a se promulga aceasta lege, pe sest, adica sa fii pus in fata faptului implinit si fara nicio dezbatere publica,, eu nu cred ca se citea la noi „Mein Kampf” de Hitler. Pe cand acum, fiind atat de intens dezbatuta problema, aceasta Lege face in realitate o propaganda nemaipomenita cartii lui Hitler! Avea nevoie Romania de asa ceva? Eu nu cred. Legea aceasta are efecte adverse periculoase, iar cei care spun ca este un atentat la libertate nu gresesc. Legea porneste de la premise fundamental gresite! Spre exemplu, ca interzicerea manifestarilor extremiste de natura legionara sau chiar neonazista in spatiul public (foarte mare atentie: in spatiul public, subliniez asta!!) ar fi solutia pentru ca ele sa dispara din societate. Legea, bineinteles, da si pedepse penale: inchisoare sau amenda. Trebuie spus ca mult mai periculos ar fi daca astfel de manifestari, de natura extremista, se vor face in spatiul privat, unde e libertate prin definitie si nu poti sa interzici. Spre exemplu, nu e atat de periculos sa gasesti Mein Kampf (carte pe care eu nu am citit-o si nici nu intentionez, nu ma trage inima s-o citesc) la orice chiosc si altceva este (atentie mare!!) ca aceasta carte sa circule pe sub mana, ca ceva interzis: e mult, mult mai periculos daca circula pe sub mana, ca ceva interzis!!
Nu e deloc periculos sa gasesc la orice chiosc opera completa a lui Cioran – inclusiv lucrarile care contin idei legionare, fata de care pot sa am rezerve si o parere crtica – decat sa fie interzis si atunci marea majoritate va cauta sa citeasca aproape in exclusivitate doar lucrarile lui cu idei legionare!!

Exact la fel se pune problema si cu comunismul. Pot sa condamn comunismul, dar asta nu inseamna sa interzic pe piata lucrarile lui Marx sau Engels, sau altii, chiar si Stalin.

In fond, e treaba fiecaruia ce viziuni sau conceptii are, dar a atenta la libertate are intotdeauna efecte nocive, toxice sau chiar mortale.

De ce in lege nu se face referire la comunism? Pentru ca evreii au fost mari comunisti, poate cei mai mari comunisti! Ei, neamul iudeu, nu vor sa-si asume aceasta responsabilitate si nu vor sa recunoasca faptul ca au contribuit la producerea unor crime impotriva umanitatii prin promovarea la scara mondiala a comunismului!! Se pare ca cei de la „Elie Wiesel” si Alexandru Florian uita lucrul acesta.

In privinta Holocaustului – daca prin holocaust intelegem uciderea in masa a unor grupuri mari de oameni din motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om – provocat de nazisti (trebuie subliniat lucrul asta, pentru ca mai e si celalalt Holocaust, cel comunist, la care evreimea a contribuit din plin si si-a patat mainile cu sange!!) as dori sa spun ca eu nu-l neg, si chiar mai mult: il condamn!! Dar daca in ceea ce a determinat acest Holocaust impotriva evreilor e amestecat un singur evreu, mai putem vorbi de Holocaust…? Deoacere adevarul este ca noi nu stim inca care au fost cauzele. De pilda, cauzele ascensiunii lui Hitler, cum a putut ajunge el la Putere in Germania acelor ani. Pana nu vom sti tot adevarul, pana la capat, despre evenimentele acelor ani, care au condus in Europa la ivirea a doua mari curente totalitare, cu caracter criminal: fascismul/nazismul si comunismul (in acesta din urma fiind implicati din belsug evrei), nu putem avea certitudinea Holocaustului, ci doar a unor crime impotriva umanitatii provocate de nazisti. Mie mi se impune sa cred ca evreimea nu a avut niciun amestec cu nazismul, dar a demonstrat cineva, oare, ca nu au fost evrei care sa sprijine acest curent si chiar pe Hitler? Adevarurile unanim acceptate nu inseamna ca sunt adevaruri pana la capat.

De asemenea eu condamn si Holocaustul comunist, la care evreimea de extrema stanga a participat! Aici lucrurile sunt foarte clare: evreii au fost calaii sau au facut parte din grupul calailor!!

Asa ca eu sunt impotriva oricarei forme de totalitarism. Dar si impotriva ipocriziei, fie ea si iudaice!

Iar daca ii condamn pe evreii extremisti, am toata stima pentru cei moderati, care-si vad lungul nasului.

In final, un articol interesant aparut in Cotidianul:

Iată de ce Legea 217/2015, antilegionară, nu condamnă comunismul: Directorul Institutului „Elie Wiesel” este fiul odiosului ideolog stalinist Radu Florian

Se arata ca:

„Klaus Iohannis a promulgat în aceste zile Legea 217/2015, supranumită „Legea antilegionari”, prin care oricine face o apreciere la adresa lui Constantin Noica sau Mircea Vulcănescu riscă 3 ani de închisoare. Iniţiatorii acestei legi sînt Crin Antonescu (!!!), ministrul Andrei Gerea şi George Scutaru, fost consilier al lui Iohannis, actualmente client al DNA. Fie-le numele uitat!

Ce surprinde în mod absolut este că, din toţi cei aproape 600 de parlamentari, nu a existat nici măcar unul care să voteze împotriva acestui act normativ. La fel s-a întîmplat şi la Cotroceni, unde Klaus Iohannis, atît de grijuliu în privinţa Codului fiscal, nu s-a gîndit nici măcar o clipă la consecinţele acestei aberaţii legislative. Parcă toţi vor să se pună bine cu cineva care dă certificate de bună purtare!

Dintre cei trei parlamentari ce au iniţiat Proiectul Legii 217/2015, cel mai mult surprinde Crin Antonescu, care este profesor de istorie şi ar fi trebuit să fie ceva mai prudent, ştiind că faptele istorice nu pot fi „îngurgitate” oricum, ci necesită o cercetare atentă, astfel încît Adevărul istoric să nu fie acoperit de interese străine de o cercetare obiectivă. L-am avut invitat într-o emisiune TV pe Crin Antonescu şi mi s-a părut că este ceva mai „dezgheţat” în opinii, din moment ce am putut discuta despre Heidegger, pe care, într-o anumită perioadă, unii l-au considerat simpatizant al ideologiei fasciste doar pentru că a fost numit rector în vremea lui Hitler (în mod penibil, într-o intervenţie telefonică, Antonescu a spus că Heidegger era „hitlerist cu acte în regulă”, confundînd, probabil, „Sein und Zeit” cu „Mein Kampf”)!

Nu aveam speranţe de la George Scutaru, pe care Klaus Iohannis l-a vrut consilier prezidenţial şi care ulterior a ajuns să fie cercetat pentru fapte de corupţie. L-am auzit de cîteva ori vorbind şi mi-am dat seama că limitele gîndirii sale se opresc la uşa unei biblioteci comunale dezafectate. Pe Andrei Gerea, ministrul Economiei, nici măcar nu mi-l imaginam să fie în stare să emită o opinie în materie de istorie, nicidecum să-i treacă prin minte să iniţieze o astfel de lege.

În privinţa lui Klaus Iohannis, ce să mai spunem? Atunci cînd a fost vorba despre patrimoniul organizaţiei fasciste Deutsche Volksgruppe, Iohannis a declarat Forumul Democratic German, ca fiind succesorul acestuia, astfel încît tot patrimoniul organizaţiei declarate ca fiind nazistă să treacă la Forumul Democratic German, pe care-l conducea chiar Iohannis, organizaţie în numele căreia a cîştigat toate mandatele de primar al Sibiului. Adăugăm faptul că nimic din patrimoniul legionarilor nu a trecut în patrimoniul vreunei organizaţii născute după Revoluţie, deşi Mişcarea legionară nu a fost inclusă între organizaţiile naziste la Nürnberg, aşa cum a fost Deutsche Volksgruppe!

Înainte de a sublinia cîteva lucruri periculoase, chiar ilegale din această lege, care încalcă şi Constituţia României şi Carta Drepturilor Omului, precum şi legislaţia Uniunii Europene, este nevoie să fac precizarea că nu am absolut nimic în comun cu vreo organizaţie de tip fascist, nu mi-a trecut prin cap să neg vreodată holocaustul, pe care-l consider cea mai mare crimă din existenţa omenirii, şi nu am făcut vreodată propagandă pentru vreuna din chestiunile la care face referire Legea 2017/2015.

Toate aceste precizări sînt necesare pentru că am observat în spaţiul public tendinţa extrem de periculoasă de a eticheta pe cineva că este antisemit, fascist, legionar, rasist sau xenofob numai pentru faptul că opiniile sale contrazic opiniile altora, iar acest lucru nu este deloc în regulă.

„Legea antilegionari” nu conţine nici măcar o dată cuvîntul „comunism”

Primul lucrul care a trezit reacţii împotriva acestei legi a fost faptul că ea nu condamnă comunismul, alături de celelalte doctrine incriminate: fascism şi legionarism. Comunismul a căzut în România în urma unei Revoluţii sîngeroase, şeful statului comunist fiind condamnat la moarte şi executat sub acuzaţie de „genocid”, iar aceste fapt este menţionat explicit în actuala lege! Să înţelegem din această observaţie că autorii acestei legi consideră legitim comunismul, din moment ce acest cuvînt nu figurează niciodată în Legea 217/2015, iar sentinţele date în timpul comunismului reprezintă baza juridică a sancţiunilor propuse?

Andrei Pleşu a sintetizat foarte corect această lipsă a legii: „Un fapt e cert: dacă e nevoie de condamnarea fascismului, e inadmisibil să nu vorbim, în textul legii cu pricina, şi despre sîngeroasa catastrofă simetrică, aceea a comunismului”. Pleşu a taxat şi formularea lui Andrei Muraru, alt consilier al preşedintelui Iohannis, pe care a numit-o cu blîndeţe „un comentariu neinspirat”, în care acesta spunea: „Păi Ceauşescu a fost încadrat (la fel ca, de pildă, unii membri ai guvenului Antonescu) la rubrica ”genocid”! Care va să zică e o ţintă proeminentă a legii!” Reacţia lui Andrei Pleşu merită, de asemenea, adusă în prim-plan: „Să nu uităm că procesul lui Ceauşescu a fost calificat drept neîntemeiat juridic. Dar procesele orchestrate de ”tribunalele populare” din anii `40-50 erau?”. Şi, într-adevăr, aceasta este marea problemă a acestei legi, că permite presupuneri de genul formulate de Andrei Muraru (care a fost -culmea! – director al Institutului de cercetare a crimelor comunismului), ceea ce, ca principiu, anulează din start orice lege! Şi un copil de grădiniţă ştie că un principiu de drept spune clar: ceea ce legea nu interzice, este permis, deci exprimările de genul celei formulate de Muraru nu pot duce decît la demisia sa urgentă pentru că tocmai acest personaj trebuia să-i atragă atenţia Preşedintelui că nu e bine să promulge această lege aberantă.

Dar, adevăratul motiv pentru care această lege nu conţine cuvîntul comunism este acela că reprezentantul Institutului „Elie Wiesel”, care a contribuit decisiv la redactarea acestei legi, este Alexandru Florian, fiul unuia dintre cei mai odioşi propagandişti ai comunismului, Radu Florian! Şi, ca atîţia alţi fii de nomenclaturişti, ar face orice pentru ca nimeni să nu aducă vorba despre originile educaţiei sale comuniste.

Răutatea cu care acest Alexandru Florian vorbeşte despre Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica sau Petre Ţuţea te face să crezi că dumnealui urăşte din rărunchi cultura românească şi este total complice tăcerea intelectualilor care, cu excepţia lui Andrei Pleşu, acum tac de parcă ar sta cineva cu pistolul la tîmpla lor!

Alexandru Florian vrea execuţia publică a marilor intelectuali, dar îşi apără tatăl stalinist

Cine crede însă că directorul Institutului „Elie Wiesel” Alexandru Florian este exponentul unei moralităţi totale se înşală, căci, în timp ce pune la zid tot grupul de mari intelectuali români din perioada interbelică, atunci cînd vine vorba de tatăl său, stalinistul Radu Florian, îl apără în faţa celor care l-au criticat!

În nr. 226 din iunie 2014 al revistei „Observator cultural”, Alexandru Florian a scris un articol imens, în care, practic, încearcă lamentabil să-l prezinte pe tatăl său, propagandistul stalinist Radu Florian, ca pe un mare disident anticomunist! În acelaşi timp, îi pune la punct pe Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Dinescu sau Mircea Mihăieş care „îl denigrau numai pentru că a fost şi a rămas de stînga”! Acest intransigent „călău” al lui Mircea Vulcănescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Constantin Noica sau Petre Ţuţea mărturiseşte în articol că aştepta de la opinia publică să-i ia apărarea tatălui său, deşi acum se revoltă cînd cineva ia apărarea marilor intelectuali români din perioada interbelică: „Mărturisesc că, de cîte ori aflam de vreuna dintre manifestările detractorilor săi, speram ca, în numele solidarităţii de breaslă, al sincerităţii sau corectitudinii, se va gasi un fost student sau coleg care să dea o replică normală. Nu a fost să fie”. Deci, cînd e vorba de tatăl lui, criticii sînt detractori şi ar vrea o solidaritate de breaslă cu stalinistul, dar cînd e vorba de cei mai mari intelectuali ai României, aceştia trebuie puşi la zid, iar cei care sînt solidari cu ei trebuie băgaţi la puşcărie!

Dar să trecem în revistă o parte din „monitorizarea” făcută chiar de către Alexandru Florian în articolul citat:

– „Invitat la Serata muzicală a lui Iosif Sava, Gabriel Liiceanu, nemulţumit de faptul că sub îndrumarea lui Radu Florian se editase „Ideea care ucide”, o antologie de articole legionaroide din presa interbelică semnate Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Radu Gyr, Petre Tutea s.a., punea sentinţa: „La Facultatea de filozofie, prin anii ‘60, era un profesor de socialism ştiinţific, Radu Florian, care acum conduce un institut de politologie… [care] scoate o revistă sau o colecţie [!] care se numeşte „Idei care ucid”… Cine face asta? Radu Florian era cel care ne învaţa pe noi despre «etapa violentă» şi «etapa paşnică» a luptei de clasă. Prin minţile noastre de copii de 18-19 ani el făcea să treacă «idei care ucid» şi care efectiv ucideau. E chemat un asemenea om să publice textele care au ucis de partea cealaltă? Nu cred”.

– „Într-o emisiune TV, la începutul anului 1997, Vladimir Tismăneanu se arată şi el sincer îngrijorat de faptul că statul cheltuieşte bani de la buget pentru a ţine în funcţie, la un institut academic, un director ce editează o revistă deschisă valorilor stîngii democrate. El propunea mesianic, probabil în numele libertăţii de exprimare, ca astfel de oameni să facă institute private pentru a-şi mediatiza ideile sau concepţiile”.

– „În noiembrie 2003, „România literară” publică un articol semnat Mircea Mihăieş, în care autorul spune, de o manieră categorică, fără să mă cunoască, că sînt „fiul unuia dintre cele mai sinistre personaje din aparatul filozofiei de partid bolşevic”.

– „La sfîrşitul discuţiilor [de la CNSAS], Mircea Dinescu declara presei: „el [Radu Florian] considera că a făcut doar lucruri bune, că s-a ocupat mai mult de Învăţămînt şi Sănătate şi, în opinia lui, Securitatea nu a făcut ceva rău după 1965“.

Alexandru Florian face referire în acel articol la dosarul de urmărire al tatălui său de către Securitate şi face o sinteză corectă, însă concluzia pe care o trage este halucinantă: „A fost considerat un potenţial analist politic ce ar putea furniza informaţii dincolo de Cortina de fier. A trecut rînd pe rînd drept evreu complotist, marxist liberal şi tendenţios, gata de un complot antiromânesc pus la cale cu sprijinul Occidentului. Şi asta numai pentru că a vrut să gîndească singur”!

Adăugăm aici o caracterizare a lui Radu Florian, făcută de Vladimir Tismăneanu pe site-ul contriburors.ro, care, fiind şi el evreu, nu poate fi bănuit de vreo nuanţă de antisemitism: „Ion Ianoşi găseşte alibiuri pentru un Radu Florian, ideolog al PCR specializat în discursul de tip “eurocomunist”. Ce materie predă Radu Florian la Facultatea de Filosofie? Din cîte ştiu (şi ştiu bine), era vorba de socialism ştiinţific. Că nu repeta stupid lozincile oficiale, e adevărat. Radu Florian era un apologet al fundamentelor bolşevismului, nu trebuia să cînte osanale conjuncturale. El era un zelot pe lungă durată, cum s-a văzut şi după 1989”.

Cîtă ipocrizie! Cînd e vorba de tatăl lui, Alexandru Florian scrie că instituţiile statului comunist au greşit, dar cînd e vorba de sentinţele judecătoreşti ale aceloraşi instituţii de stat faţă de marii intelectuali, acestea sînt bune şi, conform legii pe care Florian a promovat-o alături de cei trei senatori inconştienţi, ele trebuie să fie baza interzicerilor, a scoaterii din manuale, din planul de edituri şi chiar din viaţa publică! Pe deasupra, în baza aceloraşi sentinţe date de justiţia stalinistă, oricine scrie pozitiv despre Noica, Cioran, Eliade, Vulcănescu trebuie băgat la puşcărie!

Şi acestui personaj lamentabil ni se impune prin Legea 215/2015 să-i ascultăm peroraţiile ca şi cum în gura lui ar sta toată înţelepciunea lumii? Alexandru Florian, în acelaşi articol, îl cita pe tatăl lui care, la rîndul său, îl cita pe Hegel: „Ceea ce în genere pune în mişcare lumea este contradicţia“! Şi atunci, de ce nu manifestă aceeaşi înţelegere şi faţă de marii intelectuali români pe care-i vrea scoşi din spaţiul public, aşa cum face cu stalinistul său tată? Sau contradicţia hegeliană este bună numai pentru a-i spăla păcatele tatălui său?

Legea Antonescu-Iohannis îngrădeşte libertatea exprimării libere a opiniilor

Să vedem însă care sînt, pe fond, aberaţiile acestei legi. Două articole duc la îngrădirea libertăţii de expresie, încălcînd unul dintre drepturile fundamentale garantate atît de Constituţia României, cît şi de toate documentele europene ce rezidă din Carta Drepturilor Omului: LIBERTATEA CONŞTIINŢEI. Iată textul art. 29 din Constituţia noastră:

Aliniatul 1 al art. 29 al Constituţiei nu lasă loc de interpretări: „libertatea gîndirii şi a opiniilor nu pot fi îngrădite SUB NICI O FORMĂ”, iar al. 2 al aceluiaşi articol GARANTEAZĂ această libertate a conştiinţei. Mai mult chiar, la al. 1 se precizează că NIMENI NU POATE FI CONSTRÎNS SĂ ADOPTE O OPINIE CONTRARĂ CONVINGERILOR SALE.

În ciuda acestor prevederi constituţionale foarte clare, Legea Antonescu-Iohannis interzice oricărui cetăţean să judece cu mintea lui evenimente consemnate în unele hotărîri judecătoreşti din perioada stalinistă, chiar dacă istoria a condamnat acea perioadă neagră, definită ca adevăratul genocid împotriva poporului român! Iată două dintre articolele acestei legi neconstituţionale:

Această lege, după cum se vede, este un atac la libera exprimare, căci presupune că orice referire la vreuna dintre persoanele care au fost acuzate de genocid, crime de război poate fi considerată ca infracţiune, deşi în sentinţele tribunalelor populare din perioada stalinistă întîlnim nenumărate cazuri de condamnări care ulterior s-au dovedit a fi false, cum este aceea a lui Nechifor Crainic! În sentinţă se invoca infracţiunea de „crimă de război”, sentinţa fiind ulterior anulată.

De asemenea, legea interzice promovarea ideilor „fasciste, legionare sau xenofobe”, însă nu ne spune care sînt aceste idei şi ce organism stabileşte dacă o anumită idee se încadrează în tiparele textului de lege! În acest fel se deschide uşa către posibile abuzuri, căci oricine poate să facă la fel ca în perioada stalinistă, acuzîndu-şi vecinii sau cunoştinţele că ar avea simpatii fasciste sau legionare doar pentru, că, de exemplu, ar spune că vrea o Românie care să strălucească ca soarele de pe cer sau, pur şi simplu, fără să dea vreun exemplu!

Sigur că numai un dezaxat mintal ar fi de acord cu promovarea unor ideologii fasciste, criminale, însă faptele la care s-ar deda un asemenea personaj îşi găsesc sancţiunile în Codul penal! De ce mai era nevoie de încă o lege, destul de ambiguă, care să facă referire la astfel de chestiuni, mai ales că acest act normativ lasă locul unor interpretări abuzive?

Totul pare a se lămuri în art. 6, al. a al acestei legi, articol reprodus mai sus, în care se spune că „negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea în mod evident” a holocaustului ori a efectelor acestuia poate duce la condamnarea cuiva pînă la 3 ani de închisoare! Din punct de vedere juridic, un asemenea articol este inaplicabil, căci, potrivit Constituţiei şi Cartei Universale a Drepturilor Omului nimeni nu poate fi acuzat pentru opiniile sale, ci pentru faptele săvîrşite! Ca să nu mai spunem că acea sintagmă „minimalizarea în mod evident” este atît de evazivă, încît orice opinie poate fi încadrată în acest „concept” arbitrar! Ce poate să însemne „minimalizare” şi, mai ales „în mod evident”, dacă nu după „bunul-plac” al cuiva?

Între toate articolele Legii 217/2015 este unul care reprezintă un adevărat pericol la adresa democraţiei! Este vorba despre art. 2, al. a, în care se defineşte „organizaţia cu caracter fascist”, legiuitorul scriind că din această categorie ar face parte „orice grup format din trei sau mai multe persoane”! Iar acestea sînt condamnate nu numai pentru că ar promova ideile fasciste, ci şi pentru „recurgerea la violenţă pentru schimbarea ordinii constituţionale sau a instituţiilor democratice”!

Se vede cu ochiul liber că sub incidenţa acestui articol se încadrează perfect şi Revoluţia din decembrie 1989, precum şi orice miting, grevă sau protest! Lipsa de rigoare a acestor formulări nu face altceva decît să permită abuzul. Iată conţinutul acestui articol:

Dar consecinţa cea mai gravă a acestei legi este faptul că, potrivit art. 2, al. c, ea legitimează sentinţele judecătoreşti din perioada stalinistă, pe care în aceşti 25 de ani excepţionalul serial „Memorialul durerii” le-a prezentat ca fiind abuzive, ducînd la distrugerea intelectualităţii româneşti, generînd consecinţe ireparabile asupra identităţii noastre naţionale! Trebuie remarcat că, în timp ce se dau aceste sentinţe judecătoreşti, Radu Florian, tatăl lui Alexandru Florian, iniţiatorul acestei legi, preda, încă din 1949, socialismul ştiinţific, făcînd acest lucru fără întrerupere pînă în 1989! Iată cum sună şi acest articol 2, al. c din lege:

Deci, „orice persoană condamnată definitiv de către o instanţă judecătorească română ori străină sau prin orice hotărîre recunoscută în România potrivit legii” pentru crime de război sau genocid este considerată de această lege VINOVATĂ! În multe dintre sentinţele din anii ’50, acuzaţiile erau de crimă de război sau uneltire contra statului, ori, după cum am văzut în art. 2 lit. a, şi schimbarea ordinii constituţionale este considerată acţiune de tip fascist! În lipsa unor definiţii clare a termenilor, care să nu lase loc interpretărilor excesive, Corneliu Coposu şi toţi deţinuţii politici pot fi încadraţi între persoanele vizate de lege şi, deci, excluse din orice discuţie publică! Ştie, însă, legiuitorul acestei legi pentru ce a fost condamnat tot lotul Noica? Ce are atît de periculos între coperţile ei cartea „Povestiri despre om” a lui Noica, eseu care este, de fapt, o carte despre „Fenomenologia spiritului” a lui Hegel, şi care a fost proba condamnării întregului lot Noica, astfel încît acei intelectuali să fie puşi la zid şi după căderea comunismului?

Tipul de gîndire promovat de Alexandru Florian poate genera antisemitism

Oricine poate constata că în România nu există nici cel mai mic pericol pentru constituirea unor reale organizaţii de tip fascist sau ca doctrina hitleristă să cîştige teren. Cu toate acestea, o lege de felul acesteia promovată de Alexandru Florian, în cîrdăşie cu Crin Antonescu, Andrei Gerea şi George Scutaru, poate să provoace naşterea unui antisemitism ce ar putea deveni necontrolabil.

Este acelaşi efect ca într-o ceartă dintre doi prieteni, în care este de ajuns ca unul să-l înjure pe celălalt de mamă pentru a se ajunge la crimă! A-i pune astăzi la zid pe Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran, Petre Ţuţea sau Mircea Vulcănescu poate fi mai mult decît o înjurătură de mamă, iar reacţia oricărui om întreg la minte este să se întrebe ce se ascunde, de fapt, în spatele unei asemenea campanii total neproductive? Mai ales cînd îl auzi pe un Alexandru Florian care spune că orice carte a acestor mari scriitori şi filosofi români poate să fie editată doar cu o etichetă pe care să scrie „scriitori fascişti”!

Înainte de orice discuţie, ar trebui să ne întrebăm dacă o asemenea lege există în Germania, Franţa sau SUA şi vom constata că acolo nici nu s-ar putea deschide o asemenea dezbatere, darămite să se legifereze un asemenea document absurd, căci oamenii sănătoşi la cap nu au nevoie de o lege pentru a condamna holocaustul, crimele petrecute în lagărele naziste la adresa atîtor sute de mii de evrei fiind puse la zid în orice ţară civilizată.

Dar această lege nu are nimic de-a face cu holocaustul, chiar dacă acesta este subiectul ei aparent, ci doar o formă prin care holocaustul să devină pretext pentru parvenirea unor cetăţeni evrei neputincioşi să iasă la suprafaţă prin alte calităţi! Poate părea dură formularea noastră, însă, văzînd zelul cu care unii îşi construiesc „opera” pe seama victimelor holocaustului, nu putem să nu constatăm că tema aceasta dureroasă este exploatată de nişte impostori şi transformată într-o afacere personală profitabilă! Altfel, ce legătură are acest Alexandru Florian cu holocaustul sau genocidul, cînd chiar tatăl său a susţinut ideologic genocidul comunist şi pe Nicolae Ceauşescu, cel condamnat de o instanţă română pentru acest fapt?

În lumea civilizată se discută şi se cercetează atent holocaustul, uneori contestînd mărturiile unor victime ale acestui flagel criminal. Însuşi Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru pace, este în centrul unor cercetări de acest fel, fiindu-i contestată chiar prezenţa în lagărele de la Auschwitz şi Buchenwald! Acest subiect de cercetare nu ne-a interesat niciodată, considerînd că însuşi domnul Elie Wiesel este în măsură să lămurească toate semnele de întrebare puse asupra domniei sale, din moment ce beneficiază de susţinerea preşedintelui american Barack Obama sau al cancelarei germane Angela Merkel, iar notorietatea sa uriaşă îi permite să-şi facă cunoscute opiniile în orice publicaţie de pe planetă.

Totuşi, în faţa unei legi atît de periculoase, ne întrebăm cum a fost posibilă aprobarea ei în Parlament şi promulgarea de către Preşedintele Iohannis, din moment ce ea poate duce la trimiterea unor oameni în puşcărie doar pentru că Alexandru Florian ar spune că sînt simpatizanţi ai legionarilor?

Holocaustul, ca orice alt eveniment din istorie, este un subiect de cercetare şi, ca orice altă cercetare, poate să nască diverse controverse. Legea 217/2015, practic, interzice astfel de cercetări dacă ele nu consacră ce vrea Alexandru Florian! Şi atunci îl întrebăm: cum se caracterizează opinia evreului Samuel Jakubowits, supravieţuitor din lagărul de la Buchenwald, care crede că acel Lázár Wiesel, născut la 4 octombrie 1928, cu care a împărţit camera în lagăr, nu este acelaşi cu Elie Wiesel, despre care ştim că este născut în 20 octombrie 1928? Iată fotografia care a născut numeroase controverse în presa occidentală, în care cei doi apar la doar cîţiva metri distanţă în spaţiul acela inuman din lagărul de la Buchenwald:

Şi iată şi documentul din care aflăm că şi Samuel Jakubowits era tot din Maramureş şi avea nr. matricol A 5763:

Acest Samuel Jakubowits s-a întîlnit în urmă cu cîţiva ani cu Elie Wiesel chiar în lagărul Buchenwald şi spune că Elie Wiesel nu este acelaşi cu acel Lázár Wiesel alături de care apare în fotografie!

Samuel Jakubowits mai vorbeşte şi despre faptul că în fotografiile de acum (v. supra) ale lui Elie Wiesel pe mîna lui nu apare tatuajul specific deţinuţilor din lagărele de concentrare! De altfel, după dezvăluirile lui Jakubowits, în presa internaţională au apărut multe articole în care s-a pus întrebarea: „Where is the tattoo, mr. Wiesel?”. Iată una dintre fotografiile prezentate ca exemplificare într-un articol apărut acum cîţiva ani:

Nu am deschis acest subiect pentru a-l lămuri, ci pentru a demonstra că nimic specific cercetării nu este considerat în lume ca fiind interzis, nici măcar un astfel de subiect extrem de delicat care vizează una dintre cele mai cunoscute persoane despre care s-a spus că este supravieţuitor al holocaustului! În mod cert, Elie Wiesel are explicaţii faţă de astfel de aserţiuni şi numai o cercetare corectă, ştiinţifică poate lămuri semnele de întrebare puse de unii contestatari. Nu are rost să mai reproducem aici opinile unor evrei despre Elie Wiesel, care-l consideră – cu scuzele de rigoare – un „impostor”, care ar fi transformat holocaustul într-o afacere personală! Însă aceste opinii există şi nimeni, în Franţa, Germania sau SUA, nu a fost băgat în puşcărie pentru că le-a publicat în vreo revistă.

Nu în România au apărut astfel de articole şi nu la noi s-a încumetat cineva să facă astfel de anchete, ci în ţări unde libertatea de expresie este garantată şi respectată. De aceea, repetăm întrebarea: a îndrăznit cineva să propună o astfel de lege în acele ţări? Ori, la noi, simpla părere că Noica este cel mai mare filosof român, alături de Blaga, te poate băga în puşcărie! Vă daţi seama ce ni s-ar întîmpla nouă dacă, bazîndu-ne pe mărturia lui Jakubowits, am nega faptul că Elie Wiesel a fost deţinutul din fotografia făcută în lagărul de la Buchenwald?

Avînd în faţă toate aceste argumente, ar fi cazul ca, la iniţiativa cuiva, Curtea Constituţională să fie sesizată pentru ca această lege neconstituţională să fie abrogată căci aduce atingere gravă libertăţilor de expresie garantate de Constituţie! Altfel, nimeni să nu se mai mire dacă, abia odată cu aplicarea ei, se va naşte un val antisemit pe care acum nu-l poate sesiza nimeni în spaţiul public de la noi. Căci n-o să fie românii atît de tîmpiţi, încît să arunce în foc cărţile lui Eliade, Noica sau Cioran şi o să citească maculatura lui Alexandru Florian sau a bolşevicului său tată, Radu Florian, profesor de socialism între 1949-1989!

P.S. Numai cuvinte de laudă pentru fosta noastră colegă Oana Stănciulescu (de la „Evenimentul zilei” din perioadele sale bune) pentru atitudinea din dialogul de acum cîteva zile cu Alexandru Florian de la Realitatea TV.

Ion Spânu Publicat Miercuri, 12 august 2015″

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Cea mai buna solutie, dupa parerea mea, este ca o astfel de lege sa fie retrasa. Caracterul fals al fundamentarii acestei legi se vede de la o posta! Sa comparam tara noastra cu Ungaria, unde putem vorbi de ascensiunea rapida a unui partid de extrema dreapta, fascista: Jobbik. Nu mai vorbesc de faptul ca si partidul D-lui. Viktor Orban mi se pare aproape de extrema dreapta maghiara… In Romania nu vezi asa ceva. Si apoi cati il citesc pe Mircea Eliade, Cioran…? Si pentru ce a fost nevoie de aceasta lege, care sa genereze toata nebunia asta, care lucreaza in favoarea extremismului si antisemitismului? Iar daca bustul Maresalului, din curtea bisericii ctitorite de el insusi, ar fi fost tot acolo, credeti ca lucrul asta ar fi condus la o crestere a extremismului in Romania? Eu nu cred. Eu as dori sa le spun celor de la „Elie Wiesel” urmatorul lucru: sa nu cumva sa trebuiasca sa facem o statuie de 30 de metri Maresalului, ca sa putem potoli spiritele!! Si asta numai datorita acestei legi!! De aceea retragerea legii trebuie facuta imediat!! In Romania trebuie sa se respecte libertatea, n-au sens astfel de legi! Treaba fiecaruia ce face, ce crede, cum crede, ce idei are, ce citeste etc!! Aceasta este calea sigura pentru a se evita extremismul.

Suferinta morala

Am citit un articol foarte interesant in Convorbiri Literare:

Bogdan MANDACHE – Nihilismul și timpurile sale

Se arata ca:

„Nihilismul este specific modernităţii sau este o constantă a tuturor epocilor şi a perioadelor de răscruce? Decadenţa, individualismul, dezvrăjirea lumii, instrumentalizarea raţiunii, dispariţia idealurilor, prăbuşirea vechilor valori sînt doar ale epocii recente sau aparţin umanităţii dintotdeauna şi diferă doar intensitatea cu care se manifestă? Sînt doar două din întrebările cărora caută să le răspundă o carte semnată de Franco Volpi, recent tradusă în limba română: Nihilismul, Iaşi, Editura Institutul European, traducere de Teodora Pavel, 2014, 332 p. În forma sa teoretizată, nihilismul este un curent filosofic, şi nu numai, care cronologic aparţine modernităţii, dar consideraţii filosofice sau teologice despre nimic sau nonexistenţă întîlnim încă din antichitate. Sofistul-retor Gorgias a rămas celebru pentru discursurile şi scrierile sale strălucite, vădind o înclinaţie spre paradox, spre combaterea dogmei şi a rigidităţii rutinei; printre scrierile sale deseori este citat şi astăzi tratatul său Despre nonexistenţă în care susţine că nimic nu există, că dacă ar exista nu ar putea fi reprezentat, iar dacă acel ceva ar fi reprezentat nu ar putea fi comunicat nici explicat altora; urmează un joc al alternanţelor argumentelor despre existent şi nonexistent pe care o putea pune în operă doar un strălucit sofist cum era Gorgias. Franco Volpi invocă în preambulul cărţii sale şi cîţiva filosofi şi teologi care, paradoxal, au găsit punct de susţinere al argumentaţiei lor în nimic: Fridugisus din Tours, Ioan Scotus Eriugena, Ioan al Crucii, Meister Eckhart, Angelus Silesius, Charles de Bouvelles sau Leibniz.  Cum însă nu istoria problemei filosofice a nimicului este miza cercetării profesorului Franco Volpi, acesta aprofundează în cartea sa nihilismul în sens restrîns, adică acel curent filosofic afirmat în secolele al XIX-lea şi al XX-lea.

Deşi termenul nihilism este cunoscut de la sfîrşitul secolului al XVIII-lea, cel care a susţinut că a creat termenul „nihilist” este scriitorul rus Turgheniev, care îl foloseşte în romanul Părinţi şi copii pentru a defini modul de a gîndi al lui Bazarov, un „negator” al valorilor şi ordinii sociale existente; dacă atribuirea paternităţii este exagerată, trebuie recunoscut că scriitorul rus a popularizat în epocă termenul de nihilist. La mijlocul secolului al XIX-lea termenul de nihlism era folosit în culturile germană şi franceză; el fusese folosit izolat şi în teologia medievală, dar acolo nu era vorba despre o conceptualizare a termenului. Aceasta s-a produs, în opinia lui Franco Volpi, o data cu Pascal care dă măsura transformării pe care cosmologia a adus-o în raport cu poziţia metafizică a omului în univers: „ Totul e o sferă infinită al cărei centru se află pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri. Închipuirea noastră se pierde la acest gînd. (…) Să ne cunoaştem deci puterile; sîntem ceva şi nu sîntem nimic. Deşi sîntem ceva, nu vedem bine primele principii care se nasc din nimic; şi fiindcă nu sîntem nimic nu putem vedea nemărginirea”. Pe marginea acestei tulburătoare priviri asupra omului şi a lumii, Franco Volpi notează că în universul cosmologiei moderne, omul „nu mai poate locui şi nu se mai poate simţi acasă, aşa cum se simţea în cosmosul antic şi medieval. Universul este perceput ca fiind străin destinului său individual. În faţa tăcerii eterne a stelelor şi a spaţiilor infinite care îi rămîn indiferente, omul este singur cu el însuşi. Şi fără patrie”.

Şcoala idealistă foloseşte frecvent termenul de nihilism, după cum acelaşi termen este utilizat pentru critica tezelor idealismului, aşa cum o face Jacobi într-o scrisoare adresată lui Fichte; una dintre descrierile expresive ale experienţei asupra Nimicului îi aparţine lui Jean Paul: „Nu există nici Dumnezeu, nici timp. Eternitatea nu face decît să se macine pe sine şi să roadă haosul. Curcubeul irizat al fiinţelor se arcuieşte fără soare deasupra abisului şi se dizolvă picătură cu picătură – asistăm la îngroparea mută a naturii sinucigaşe şi sîntem îngropaţi în acelaşi timp cu ea. Cine-şi mai ridică privirea către ochiul divin al Naturii? Ea vă fixează cu nemărginita ei orbită şi neagră”. Dinspre romantism şi idealism, nihilismul capătă un sens social şi politic descriind starea unei societăţi care trebuie depăşită, cazul cel mai grăitor fiind cel al gîndirii ruse de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, cînd termenul de nihilism a ajuns să desemneze o mişcare de rebeliune socială şi ideologică, o revoltă antiromantică şi antimetafizică, dar fără o construcţie înlocuitoare: „Mişcarea nihilistă rusă a fost adesea mai curînd dogmatică şi rebelă decît critică şi sceptică (…) renega aşadar trecutul, condamna prezentul, dar fără capacitatea de a se deschide unei configurări concrete şi pozitive a viitorului”, scrie Franco Volpi.

Intrarea triumfală a nihilismului în gîndirea europeană o datorăm lui Friedrich Nietzsche, un vestitor al timpurilor nihilismelor, filosoful care scria că nihilismul este în faţa uşii, dar nu era un oaspete care cerea ospitalitate, ci figura stranie care anunţa deja prezenţa nihilismelor în casele noastre. Nihilismul, scria filosoful german pe la 1885/6, era în faţa uşii, nu se ştia „de unde venea acest cel mai neliniştitor dintre toţi oaspeţii”, dar mai cu seamă nu se ştia cît va rămîne.  Cu Nietzsche, „analiza fenomenului atinge apogeul, ajungînd la o conştiinţă istorică deplină cu privire la rădăcinile sale cele mai îndepărtate, platonismul şi creştinismul, alimentînd în acelaşi timp exigenţa critică a unei depăşiri a relelor care derivă din acestea. Nu este aşadar o exagerare să-l considerăm pe Nietzsche drept cel mai mare profet şi teoretician al nihilismului”, consideră Franco Volpi. Discursul lui Nietzsche despre nihilism merge mînă în mînă cu cel despre decadenţă, aici întîlnindu-se cu ideile lui Paul Bourget, care analiza societatea sfîrşitului de secol XIX prin conceptele de decadenţă, pesimism, cosmopolitism, nihilism. Filosoful german duce mai departe analiza şi deschide un orizont mai vast al interpretării sale asupra nihilismului: „Nihilismul nu este o cauză, ci doar logica decadenţei”, pentru ca în Voinţa de putere să ducă gîndul mai departe: „De ce pînă la urmă venirea nihilismului este de acum necesară? Pentru că valorile noastre precedente sînt cele care poartă în ele concluzia ultimă; pentru că nihilismul este o logică gîndită pînă în străfundul marilor noastre valori şi idealuri – pentru că trebuie mai întîi să trăim nihilismul, pentru a înţelege care a fost propriu-zis valoarea acestor valori”.

În secolul al XX-lea gîndirea lui Nietzsche a suscitat controverse şi interogaţii, unul dintre cei mai temeinici cunoscători ai operei sale fiind tot un filosof german, Martin Heidegger, care avea să consacre la Universitatea din Freiburg, între anii 1936-1940, cursuri asupra gîndirii fundamentale a lui Nietzsche, într-un spirit al interogării lămuritoare, al „confruntării fructuoase”. Aceasta dovedeşte tenacitatea cu care Heidegger s-a aplecat asupra operei nietzsceene; în aceeaşi perioadă Heidegger frecventa Arhiva Nietzsche, şi pentru un timp a făcut parte din comitetul ştiinţific pentru editarea operelor lui Nietzsche. Este şi perioada în care Heidegger acordă atenţie nihilismului, negativităţii care devin categorii centrale pentru a înţelege metafizica şi istoria fiinţei înseşi. Heidegger a avut cu Nietzsche o confruntare filosofică pe două mari teme: voinţa de putere şi eterna reîntoarcere a aceluiaşi; dar despre nihilism va avea o confruntare memorabilă cu Ernst Junger, considerată de Franco Volpi „analiza contemporană cea mai pătrunzătoare a problemei nihilismului, un itinerarium mentis in nihilo pe măsura secolului XX”. Disputa este despre linia nihilismului, dacă trebuie trecută, cum îndemna Junger, sau dacă acest lucru este încă prematur, cum sugera Heidegger, cel care spunea că refuzînd apropierea nimicului rămîi „definitiv şi fără speranţă în afara filosofiei”. Junger scria în Jurnalul său că dezbaterea sa cu Heidegger a fost un „eveniment epocal”.

Cartea lui Franco Volpi, amplu documentată, este o solidă mărturie „că nihilismul reprezintă ceva mai mult decît un simplu curent al gîndirii contemporane sau o sumbră aventură a avangardelor sale intelectuale”. Nihilismul este expresia unei stări a conştiinţei europene a ultimelor două secole, un indice al prăbuşirii unor viziuni, valori şi orientări tradiţionale, a unor iluzii, un semn al unei crize morale, sociale, intelectuale şi al uniformizării lumii, al pierderii unor repere, al lipsei răspunsurilor la căutările neîncetate într-un spaţiu care şi-a pierdut centrul, iar marginile sînt tot mai vagi şi îndepărtate. Din prag ne priveşte enigmaticul oaspete a cărui prezenţă ne-a vestit-o Nietzsche; pe uşa larg deschisă unii au pornit spre zările neantului, alţii către orizonturile sensului…”

Dar pentru a intelege exact lucrurile va propun sa cititi: Kondratiev wave cat si Nihilism.

Daca pana-n 1780 putem vorbi de o societate omeneasca in care era predominanta agricultura, dupa aceasta epoca a urmat ceea ce se cheama Revolutia industriala (1780-1880). Omul, pana pe la 1780, era diferit de omul de astazi. Inclusiv in plan moral. Intr-o societate bazata in exclusivitate pe agricultura se dezvolta o morala specifica. Asa cum intr-o societate bazata pe industrie, unde industria ia avant, incepe sa se construiasca o alta baza etica si morala decat in precedenta. Trecerea de la o societate bazata pe agricultura la una in care industria devine predominanta provoaca in individul acelei societati o suferinta morala. Valorile vechi pe care era bazata societatea incep sa paleasca, in locul lor aparand alte valori, dar si un alt mod de viata. Evident ca societatea pe aceasta perioada de 100 de ani (1780-1880) nu era intru totul industriala. Adica nu a aparut industria maine si a inflorit poimaine, pentru ca raspoimaine sa straluceasca. Ci a fost o trecere lenta spre industrializare, lucru ce nu a decurs in acelasi mod in toata Europa. Insa vechile valori, cu care multi oameni au fost obisnuiti in vechea societatea bazata doar pe agricultura (doar agricultura e una din ocupatiile stravechi ale omului) au inceput sa paleasca in fata valorilor impuse de un nou mod de viata si de alte relatii de productie. Nu intamplator Marx si-a scris teoria in sec. XIX. Si nu e doar o simpla intamplare Revolutia de la 1848. Aceste transformari au produs suferinte morale membrilor societatii, caci trecerea de la anumite valori pe care se intemeia societatea la altele noi produc aceasta suferinta. In felul acesta a aparut in sec. XIX nihilismul modern, ca sa-i zic asa. Poate pentru prima oara omul a simtit in forul sau interior un vid existential, nimicul. Revolutia industriala s-a accentuat si atunci se punea problema definirii clare a unor noi valori societale. A definirii, cum spunea Hannah Arendt, citata de Vladimir Tismaneanu, persoanei morale si a persoanei juridice a omului. Perioada fiind marcata de instabilitate, inclusiv politica, lucrurile nu erau foarte clare. Revolutia industriala s-a accentuat, industriile incepusera sa se dezvolte cu repeziciune. De aceea spre sfarsitul sec. al XIX-lea incepu sa se arate o noua era: cea a Revolutiei Tehnologice. Problema pe care ne-o punem este daca omul, si ma refer in special la cel european, era pregatit in plan moral pentru acest lucru. Negarea vechilor valori, ca o consecinta a aparitiei altora noi, dar neputina de a accepta usor noile valori impuse de dezvoltarea tehnologica rapida, a accentuat fenomenul nihilismului, al negarii aproape totale si vidul interior in individ, de care vorbeam mai sus. „Nihilismul nu este o cauză, ci doar logica decadenţei” – oamenii au vazut in aceasta trecere catre o societate pragmatica si capitalista o decadenta, inclusiv in plan moral si spiritual. Nu e vorba doar de prejudecati. E vorba, cred, de faptul ca omul trece cu greu de la valorile cu care el e obisnuit, la altele noi, impuse de realitatile cotidiene. Aceasta este, de fapt, o suferinta morala foarte profunda care se desfasoara necontenit in om, incapabil sa gaseasca o cale, incapabil sa se adapteze macar usor. Ajuns in acest punct, ma indrept catre excelentul articol scris de Andrei Plesu in Adevarul:

O dezbatere blocată

Se arata ca:

„Preşedintele ţării a promulgat, de curînd, o lege (217/2015), care incriminează cultul persoanelor vinovate de legionarism, fascism, rasism, xenofobie, precum şi promovarea unor simboluri, concepţii, doctrine, aparţinînd aceluiaşi spectru ideologic.

Legea a fost propusă de trei liberali şi a beneficiat, pentru redactare, de concursul Institutului ”Elie Wiesel”. În principiu, niciun om cu mintea întreagă nu poate contesta legitimitatea unui act normativ care condamnă manifestările de extremă, care amendează glorificarea unor fanatici şi care penalizează orice fel de propagandă pentru idei de natură să submineze statul de drept. Din păcate însă, la noi şi aiurea, dezbaterea publică privind cei doi demoni ai veacului trecut (cel brun şi cel roşu) este blocată. Orice ai spune ”la mijlocul terenului”, adică în teritoriul argumentelor, al faptelor, al judecăţii lucide, stîrneşte furie, obnubilare agresivă, stigmat.

Aşa se întîmplă şi cu dezbaterea stîrnită, în ambianţa autohtonă, de noua lege promulgată de Klaus Iohannis. Cei dintîi au reacţionat, cu parapon, cu obidă, cu vehemenţă ameninţătoare, simpatizanţii dreptei radicale, asumat (neo)legionari, (încă) admiratori ai Căpitanului. Ciudat este însă că şi nostalgicii (cripto)comunişti s-au simţit la fel de vizaţi (şi ofensaţi) de o lege în corpul căreia cuvîntul ”comunism” lipseşte cu desăvîrşire. De vină este, cred, un comentariu neinspirat al dlui Andrei Muraru, consilier prezidenţial, care s-a grăbit să evidenţieze, cu toată greutatea funcţiei sale, caracterul anti-ceauşist al legii (”deşi nu s-a observat acest lucru”). Cum era să se observe? Unde îşi are locul, în text, figura preşedintelui judecat în decembrie 1989? ”Păi Ceauşescu a fost încadrat (la fel ca, de pildă, unii membri ai guvenului Antonescu) la rubrica ”genocid”! Care va să zică e o ţintă proeminentă a legii!” (Să nu uităm că procesul lui Ceauşescu a fost calificat drept neîntemeiat juridic. Dar procesele orchestrate de ”tribunalele populare” din anii `40-50 erau?).

Pe scurt: dinspre dreapta, legea în discuţie e ”anti-legionară”, iar dinspre stînga e anti-comunistă! E interesant că şi unii şi ceilalţi o socotesc ne-patriotică…Am văzut un politician hiper-volubil, care apare (aproape simultan!) şi la România TV şi la B1 TV, deplîngînd, revoluţionar, orbirea legiuitorilor faţă de ”realizările” lui Ceauşescu şi faţă de cei 67% dintre români care încă tînjesc după frumoasele vremuri ale socialismului multilateral dezvoltat.Dincolo de abuzive (dar inevitabile) forme de partizanat (vitejesc sau lăcrămos), trebuie să spun că, din punctul meu de vedere, sursa confuziilor se află în însuşi textul legii. E un text dezechilibrat, neatent la nuanţe, ambalat într-un limbaj neinspirat, astfel încît tonul şi stilul documentului nu evocă sunetul justiţiei, ci pe acela al unei ”înfierări” tovărăşeşti. În felul acesta şi ceea ce e sustenabil în desfăşurarea lui (incriminarea rasismului, a xenofobiei, a intoleranţei etc) îşi pierde rigoarea juridică, pentru a adopta tonul unui soi de ”declaraţie politică”.

Sunt întru totul de acord că fascismul, sub toate chipurile sale, a fost una din marile catastrofe ale secolului 20. N-am nici o simpatie pentru Mişcarea Legionară. Am mai spus-o: mi se pare scadentă exact la nivelul principiilor sale: e neromânească şi neortodoxă, printr-o supra-evaluare (mai curînd musulmană) a morţii (”Legionarul iubeşte moartea…”) şi printr-o primejdioasă inaptitudine de a doza, în plan lumesc, patosul absolutului. Într-o religie a Întrupării, Legiunea a adus duhul destrupării eroice, într-o religie a iubirii, a adus duhul pedepsei necruţătoare. ”Elanul” antisemit al Mişcării e, desigur, o evidenţă. Dar nici Nicolae Iorga, nici I.G.Duca, nici Virgil Madgearu, nici Armand Călinescu nu erau evrei. Şi nici ”comilitonul” Mihai Stelescu.

”Cum erau, Părinte, legionarii?” – mi-am permis să-l întreb, odată, pe extraordinarul Arsenie Papacioc (il en savait quelque chose!). ”Erau formidabili!” – mi-a răspunsul dînsul. ”Dar aveau o problemă: omorau oameni!”

Pe de altă parte, mă declar inapt să accept vinovăţii ”pauşale”. Nu cred că toţi aderenţii sau simpatizanţii legionari erau potenţial asasini şi nu cred într-un antisemitism ireductibil, dacă mă gîndesc la Constantin Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mircea Vulcănescu etc. La fel, nu cred că toţi membri partidului comunist, sau toţi ”adepţii” filosofiei marxist-leniniste (dl. Radu Florian, de exemplu, sau dl. Ion Ianoşi, sau unii scriitori care au plătit, cu talentul lor, preţul ”literaturii” omagiale, sau mulţi, mulţi alţii, angrenaţi, de voie de nevoie, în ”sistem”…) sunt neapărat vinovaţi de abuzurile regimului totalitar. Şi, mai ales, nu vreau să mai trăiesc o dată sub flagelul interdicţiei culturale, sub care am crescut in anii regimului trecut. Nu vreau să fiu suspect nici dacă citesc Sartre, nici dacă citesc Ezra Pound, Céline, sau Heidegger, nici dacă admir talentul lui Cioran, mintea lui Noica, graţia atotştiutoare a lui Mircea Vulcănescu. Nu am nevoie să ader la biografia lor, la opţiunile discutabile ale vieţii lor publice, pentru a mă lăsa sedus de prestaţia lor intelectuală şi, da, pentru a-i omagia fără rezerve şi în orice fel, pentru rolul pe care l-au dobîndit, pe merit, în cultura ţării şi a veacului.

În fine, discuţia e lungă şi complicată. Parcă aud dojana unora (cum că sunt, de fapt, un apologet al Legiunii) şi a altora (cum că sunt un bolşevic nepatriot, dacă nu cumva vreo liftă subversivă). Un fapt e cert: dacă e nevoie de condamnarea fascismului, e inadmisibil să nu vorbim, în textul legii cu pricina, şi despre sîngeroasa catastrofă simetrică, aceea a comunismului. De altfel, cele două au colaborat, cum ştim, mai mult decît se crede. Reamintesc cazul celebrei Margarete Buber Neumann, soţie a unui comunist neamţ, refugiată în 1937, împreună cu soţul ei, în ”protectoarea” şi luminata URSS, dar arestată apoi de Stalin şi livrată Gestapo-ului în 1940, pe baza acordului sovieto-german… Condamnăm rasismul? Ia auziţi: ”Clasele şi rasele (subl. mea, A.P.) care sunt prea slabe pentru a face faţă noilor condiţii de existenţă vor fi înfrînte!”. A spus-o Karl Marx, cel care îl numea, în băşcălie, pe eminentul social-democrat german Lassalle, ”Baronul Iţic”. Să adăugăm că, pentru acelaşi Marx, popoarele slave sunt nişte ”gunoaie etnice”. Iată şi înţelepciunea lui Engels: ”Următorul război mondial va face să dispară de pe faţa pămîntului popoarele reacţionare. Iar aceasta va însemna un progres!”

Una peste alta, e mai uşor să scrii legi, decît să le aplici. Dar chiar şi cînd le scrii, e bine să te gîndeşti şi la libertăţile pe care le ai de menajat. Şi să-ţi aminteşti că ne-a priit la fel de puţin răul fascist, de care am scăpat acum 70 de ani ca şi cel comunist, de care ne-am eliberat, cu vărsare de sînge, abia acum 25…„

Sunt de acord cu ceea ce a scris Andrei Plesu. Dar eu stau si ma intreb daca  la noi sunt intelese fenomenele. Fenomenul acesta numit nihilism, de care vorbeam mai sus, s-a desfasurat pe cale naturala. Iar aceasta „decadenta” trebuia cumva indreptata. Suferinta morala a omului atinge apogeul spre sfarsitul sec. al XIX-lea. Sinteza acesteia o vom vedea in prima jumatate a sec. XX. Spre exemplu esecul politic, economic si social al mariilor imperii, cum au fost Imperiul Austro-Ungar si cel Tarist, lucru ce a condus la Primul Razboi Mondial. Si pe acest fond politic instabil, aparitia ideologiilor totalitare: fascismul si nazismul pe de o parte, comunismul pe de alta parte. Acestea au fost consecinte ale trecerii de la Revolutia Industriala la Revolutia Tehnica. Aceasta trecere a bulversat umanitatea, inca obisnuita cu o societate mai mult agrara, cu valorile acestui tip de societate. Fascismul si nazismul au fost rapid anihilate. Comunismul s-a intins in toata Europa de Est pana in 1989 si inca mai exista in lume. Aceasta bulversare a insemnat milioane de morti. In razboaie, in lagere de concentrare sau in Gulagul comunist. Este de remarcat aici o consecinta importanta, manifestata dupa razboi: lumea bipolara, razboiul rece.

Aici mai trebuie sa spunem, apropo si de un comentariu recent de pe blog, ca mai cu seama ideologia comunista a facut victime. Ideologia comunista era una exterminatorie, iar persoanele care au imbratisat aceasta ideologie au pus-o in aplicare. Nihilismul, de care vorbeam mai sus, nihilismul acelor vremuri, deci unul cu determinari istorice, a condus spre asa ceva. In plan moral, comunismul este expresia unei suferinte morale si citez din primul articol:

„Cu Nietzsche, „analiza fenomenului atinge apogeul, ajungînd la o conştiinţă istorică deplină cu privire la rădăcinile sale cele mai îndepărtate, platonismul şi creştinismul, alimentînd în acelaşi timp exigenţa critică a unei depăşiri a relelor care derivă din acestea. Nu este aşadar o exagerare să-l considerăm pe Nietzsche drept cel mai mare profet şi teoretician al nihilismului”, consideră Franco Volpi. […]

Filosoful german duce mai departe analiza şi deschide un orizont mai vast al interpretării sale asupra nihilismului: „Nihilismul nu este o cauză, ci doar logica decadenţei”, pentru ca în Voinţa de putere să ducă gîndul mai departe: „De ce pînă la urmă venirea nihilismului este de acum necesară? Pentru că valorile noastre precedente sînt cele care poartă în ele concluzia ultimă; pentru că nihilismul este o logică gîndită pînă în străfundul marilor noastre valori şi idealuri – pentru că trebuie mai întîi să trăim nihilismul, pentru a înţelege care a fost propriu-zis valoarea acestor valori”.

Este limpede ca nihilismul a fost o criza a valorilor la trecerea de la unele valori la alte valori. De aici suferinta in plan moral. Negarea valorilor crestinismului, pe care era si este bazata Europa, a determinat crima, omorul. Spun negarea valorilor crestinismului – observati ca nu spun nimic despre Biserica (fie ea catolica sau ortodoxa!!). Iar ambele curente – fascismul si comunismul – s-au dorit a fi revolutionare. Ceea ce se traduce: impotriva lui Hristos. Asta era, de fapt, marea revolutie. Fascismul romanesc, adica legionarismul, a imbracat haina religioasa ca sa castige adepti. Intr-o societate agrara, de regula, valorile religioase predomina. Comunismul a dorit sa le indeparteze cu totul din lumea rurala dar si din societate, in general vorbind.

Nihilismul azi

Traim o forma de nihilism si astazi? Este si astazi prezent nihilismul. Eu cred ca da. Trecerea de la Revolutia Tehnico-Stiintifica la Revolutia Informationala si a Telecomunicatiilor, de la valorile Revolutiei Tehnico-Stiintifice la valorile Revolutiei Informationale si a Telecomunicatilor este imposibil sa nu provoace o noua suferinta in plan moral individului modern. Legalizarea casatoriilor intre homosexuali in SUA sau violurile care se produc – v. aici un articol din Evenimentul Zilei – inclusiv cazuri de atacuri armate in scoli realizate de copii, cum s-au intamplat in SUA, sunt consecintele acestei suferinte morale a individului. Este o negare evidenta a unor norme morale, pana acum unanim acceptate in societate. Trebuie spus ca societatea de azi nu mai este una capitalista in sensul clasic al cuvantului pentru ca valorile acesteia sunt diferite de cele ale unei societati capitaliste, cum era bunaoara, de exemplu, la sfarsitul sec. al XIX-lea. Inclusiv criza economica, climatul international incarcat de astazi sunt tot o consecinta a acestei treceri catre o alta faza de dezvoltare in Istoria umanitatii.

Revenind la realitatile romanesti, eu cred ca legionarismul s-a inscris intr-un cerc mai vast, cel al aparitiei fascismului in Europa. Romania este, fara indoiala, o tara europeana. Legionarii, intr-adevar, aveau o problema: omorau oameni. Insa legionarismul, cu tot aspectul sau antisemit evident prin fapte, cu toate ca omorau oameni, a izvorat din necesitatea obiectiva de a gasi o cale de progres unei societati agrare, cum era societatea romaneasca. La mijlocul celei de a doua jumatati a sec. XX nu se intrezarea o cale de progres a tarii noastre. Progres din toate punctele de vedere: social, economic, cultural si chiar politic. De aceea si mari intelectuali au aderat la acest curent de extrema dreapta, dar poate si din teama. Legionarismul s-a inscris intr-un curent european, foarte la moda in acei ani. Comunismul a fost impus de tancurile sovietice. Comunismul nu era conceput, nici macar ideologic, sa fie implementat in societati agrare. El a fost un curent care a aparut in Occident si era destinat Occidentului. Insa el s-a salasluit in societatile agrare din Estul Europei, fortand trecerea acestora catre societatea industriala si, prin dezvoltarea tehnologiei, catre societatea tehnologica. A fost din acest punct de vedere un accelerator de proces, ca sa zic asa. Dar care nu a tinut cont nici de persoana morala si nici de persoana juridica. La fel au facut si fascismul, si nazismul. Cel de-al Doilea Razboi Mondial, provocat de aceste totalitarisme, a fost un soi de revolutie, daca se poate spune asa, ce a avut drept scop distrugerea societatii interbelice si pregatirea umanitatii spre Revolutia Tehnico-Stiintifica. Duritatea cu care s-a actionat, reprobabila in plan moral, a fost si o expresie a unei mari suferinte morale pe care individul a trebuit s-o suporte, datorita trecerii cu repeziciune a unor etape de dezvoltare importante. S-a dorit distrugerea vechilor valori, inclusiv prin asasinarea oamenilor in razboi, in lagare, caci oamenii sunt purtatori de valori, pentru ca sa-si poata face loc o noua societate, bazata pe alte valori, caracteristice Revolutiei Tehnico-Stiintifice.

Trecerea de la Revolutia Tehnico-Stiintifica la Revolutia Informationala si a Telecomunicatiilor s-a produs mai lin. A insemnat sfarsitul comunismului, deoarece comunismul nu mai putea sa corespunda acestei noi etape, bazata pe informatie si telecomunicatie. In China comunismul s-a reformat, in sensul economiei de piata, ca o solutie pentru mentinerea lui. O solutie temporara. In Rusia s-a incercat o reforma prin peretroika si glasnost, dar a esuat, lasand Rusia intr-o mare problema de adaptabilitate la noile conditii. Observati ca incep sa se dezvolte curente care dau putere serviciilor secrete: controlul comunicatiilor, al internetului – tot o consecinta a trecerii, pentru ca politicul nu mai poate controla fenomenele societale. Observati si fenomenul terorist, framantarile din lumea musulmana. Putem sa punem la capitolul consecinte si razboiul din fosta Iugoslavie, razboiul din Irak, conflictele inghetate din spatiul ex-sovietic au inceput sa se desfasoare – cine si-ar fi imaginat asta in urma cu 50 de ani? Observati ca multi oameni au probleme de adaptabilitate si spune si Andrei Plesu: „67% dintre români care încă tînjesc după frumoasele vremuri ale socialismului multilateral dezvoltat”, cred ca nu putini considera bun comunismul, rai oamenii care au condus s.a. de genul acesta.

Fenomenul e in plina desfasurare.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.