Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Un interesant editorial despre DNA si lupta anticoruptie…

Gandul

Liviu MIHAIU: Partid versus Securitate, războiul civil al României (I)

„Când am fost invitat la Cotroceni, în 2015, după tragedia #Colectiv, în panelul celor 20 membri ai societăţii civile, a fost prima oară când reuşeam să vorbesc de pe poziţia unui om cu o istorie a telefonului ascultat în cea de om ascultat legal, cu atenţie, de către Preşedinte, pe un subiect evitat de mai toată presa oficială: serviciile secrete. (O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU)

Poziţie pe care mi-o câştigasem nu numai după 12 de activism civic, dar şi ca ziarist de investigaţii ce publicase multe anchete pe vremea când cazul dosarelor îngropate la Berevoieşti scoteau la iveală cum SRI a încercat să ardă şi să-ngroape foarte multe dosare care “certificau participarea noilor sereişti la Mineriadă şi urmărirea demonstranţilor din Piaţa Universităţii” sau Străuleştiul victimelor Revoluţiei şi Mineriadei.

Toate erau erau operaţiunile foştilor securişti preluaţi de regimul Iliescu cu sigla schimbată.

În anii ‘90 publicasem documentele de rezident al fostei Securităţi pe numele şefului de-atunci al SRI, Virgil Măgureanu, şi câştigasem după 2004, alături de redacţia Caţavencu, un proces la CEDO pentru ascultarea ilegală a telefoanelor din redacţie de către SRI-ul aceluiaşi Măgureanu, fiiind susţinători ai căpitanului Bucur, primul “whistle blower” din sistemul de Securitate. Ştiam “de pe front” ce vorbesc în faţa celui care putea face ceva în acest delicat domeniu al securităţii naţionale.

Printre alte nemulţumiri ale societăţii civile, am remarcat, în 2015, la Cotroceni, următorul fapt, verificabil în stenogramele întâlnirii, pe care Preşedinţia a refuzat să le facă publice cu toate insistenţele unora dintre noi:

“Este ceva profund în neregulă în mersul democraţiei noastre ca cele mai bine plătite slujbe din România să fie cele ale organelor de represiune, puniţie şi supraveghere, pe când majoritatea celor liberale, cum este, de exemplu, profesia de profesor de fizică, ca a Dvs, sau cea de medic sau de actor, să fie cele mai prost plătite din ţara noastră”

Cunoşteam forţa de regenerare a Securităţii şi urmăream cum, în ultimii 13 ani, bugetele serviciilor secrete o luaseră exponenţial spre cer din motive geostrategice şi militare, împinşi fiind de la spate de partenerul strategic pentru întărirea flancului estic al NATO.

S-a întâmplat şi mult dorita dekaghebizare, operaţiune semnalată de generalul Pacepa într-un interviu din RL.

Dar mai ştiam ceva: Puterea ascunsă este cea mai periculoasă putere, şi că, deşi avem nevoie de servicii secrete puternice, entropia militară este cea de a acumula putere nemăsurată la toate nivelurile. Aşa că, în spatele acestei misiuni de reaşezare a României pe fundaţia valorilor euro-atlantice, în România s-a construit

Cel mai militarizat stat european, un adevărat Homeland Security,

despre care scriam, în 2011, în ziarul Adevărul: “Nu există publicaţie, televiziune, sindicat sau ong important în ţara noastră în care să nu existe de strajă patriei “colaboratorii” de tip nou ai Securităţii Naţionale, oportunişti care, ca şi înainte de 89, se pun bine şi la adăpost cu “Sistemul”, “mărind capacitatea intelectuală şi operaţională a serviciilor”. Chiar şi la cea mai anticomunistă şi antisistem publicaţie din România, “Academia Caţavencu”, activaseră, pe lângă doi amărâţi foşti colaboratori ai Securităţii, şi doi ziarişti acoperiţi, unul dintre ei oferindu-se “planton”, în timpul regimului Năstase, când publicaţia era în linia întâi a luptei contra regimului)

Aşadar, la consultările post Colectiv, Preşedintele a dat din cap hotărât, părând a înţelege dialectica disproporţionată a “reformelor” din ţară.

Şi pentru că guvernul Ponta, pe care fostul preşedinte Traian Băsescu îl „desconspirase” ca agent acoperit,  a continuat politica de mărire a acestor bugete, am sperat că guvernul Cioloş-Dâncu să fie mai realist în ceea ce priveşte prioritatea investiţiilor fundamentale.

Primul buget făcut de guvernul din care făcea parte fostul proprietar al IRES (a cărui anagramă este coincidental numele unui serviciu secret), Vasile Dâncu, profesor la ANI şi semnatar al unei declaraţii de necolaborare, mărea cu aproape 20% bugetul celui mai puternic serviciu din România, urmând ca acesta să primească un bonus de peste 30 de milioane la rectificarea de la mijlocul lui 2016. Cu siguranţă, cu ştiinţa şi acceptul tacit al Preşedintelui, care tuna săptâmânile trecute : “micşorarea bugetelor serviciilor secrete este iresponsabilă”.

Culmea, părerea preşedintelui era aidoma ziariştilor afiliaţi la Matrixul noii Securităţi care s-au grăbit să reclame cum, de dragul pomenilor electorale, guvernul Dragnea-Grindeanu afectează programele de înzestrare ale Armatei şi lasă serviciile secrete fără bani. Asta chiar dacă în bugetele instituţiilor sus menţionate sunt prevăzute credite de angajament care le dau posibilitatea îndeplinirii întocmai a programelor asumate. Însă despre acest aspect „au uitat” să vorbească sau nu au avut voie.

Pe foarte mulţi căprari promovaţi în presa ultimilor 13 ani o să-i auziţi baleiând în acelaşi registru al necesităţii  de “mai mult” a oricărei forme de securitate.

Discursul „jurnalistic” în sprijinul bugetelor serviciilor şi cel împănat de necesităţile stringente ale siguranţei naţionale reprezintă primul sindrom de dublă subordonare.

Bunăoară, alesul tuturor românilor şi al serviciilor din ultima campanie electorală prezidenţială a ales să ofere “în orb” o protecţie nereformată din 1991 a serviciilor secrete, cel mai puţin controlate entităţi administrative de pe teritoriul României in ultimii 15 ani. 

Ca să nu credeţi că deţin monoman şi nedocumentat această “obsesie” despre mandarinatul serviciilor secrete, vă ofer spre lectură cele mai bune două articole pe acest subiect prin care aflăm, vorba expertului paleoliberal, Sorin Ioniţă, cum beneficiem noi, românii, de un model de guvernare în care “armata deţine un stat” şi “nu statul deţine o armată” : http://www.contributors.ro/administratie/educatie/pakistanizarea-armatei-si-serviciilor/ (2015) şi în  (2017)  într-o publicaţie profesională, în care se spune: ”In SRI si SIE lucreaza 30.444 de cadre, de peste 2 ori mai multe decat in Securitatea comunistă. Cifra a fost strecurată la rubrica şi „Altele” intr-un proiect privind salarizarea care vorbeşte despre un număr total de bugetari de 1,21 milioane, in luna mai. Potrivit Ministerului Finanţelor, numărul de posturi ocupate in instituţiile statului, mai putin SRI si SIE, era de 1,18 milioane in aprilie.”

La acest număr nu se adaugă numărul celor aflaţi în forme de colaborare secretă care se pare că sunt de ordinul miilor cu bugete secrete .

La apogeul său, Securitatea ceauşistă a avut 15.000 de ofiţeri interni şi o reţea de informatori de câteva sute de mii de oameni din toate domeniile.

Existenţa acoperiţilor în Presă (în diferite forme, vreo trei la număr în “nomenklatorul” intern) este într-adevăr legală şi recunoscută în mai multe rânduri de însuşi fostul director al SRI, George Maior, începând cu 2009. Numai că, chestia pentru care “băieţii” iau al doilea salariu şi-şi aranjează gulerul altfel in oglindă nu este agenda cetăţeanului, ci: „Misiunea lor este să aducă informaţii de securitate naţională pentru stat”

 A Patra Putere în Stat s-a topit în intestinele luptei de castă

Presa a fost câmp tactic dintotdeauna, numai că, în 2010, era desemnată oficial de către CSAŢ-ul lui Traian Băsescu , drept “vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale”, decizie profund antidemocratică, care, chiar dacă nevalidată oficial, a produs efecte devastatoare asupra independenţei presei prin modul ulterior de acţiune al Sistemului în anihilarea societăţii civile. Enunţ pe care fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu, îl „justifica” la acel moment, juisând printr-o antiteză rămasă celebră prin absurditatea ei antidemocratică:  ”Ori Presa, ori Democraţia!”

Aşa că presa liberă a dispărut şi din mâinile ziariştilor, şi din mâinile mogulilor, cele două forme preexistente celei de astăzi, când, practic aproape nu mai există presă “mainstream” care să nu fie intr-o formă de dependenţă de serviciile secrete.

Episodul public ce arată forma vizibilă şi istorică din regimul Băsescu a acestor preluări ostile, care au transformat spaţiul public într-un câmp de propagandă şi nu de informare a cetăţeanului, se regăseşte într-o recurentă mărturie a Elenei Udrea(ultima fiind din acest an), într-un interviu la TVR:

“Elena Udrea: … Eu m-am certat cu domnul Ghiţă permament! Eu sunt cea care s-a opus ca domnul Ghiţă să aibă RTV-ul în 2010!

Ionuţ Cristache: Dar aveaţi puterea asta, să vă opuneţi?

E.U: Teoretic… şi ca…

I.C.: Staţi un pic, cum adică teoretic?

E.U.: … şi ca om care eram…

I.C.: Doamna Udrea,…

E.U.:. : … care era. Da, părerea mea a fost că domnul Ghiţă nu ar trebui să aibă RTV-ul.

I.C.: Dumneavoastră puteaţi decide în România cine să aibă ce? Dar afacerea RTV s-a discutat într-un cadru instituţional?

E.U.: Da, s-a discutat într-un cadru instituţional!

I.C.: Cum adică?

E.U.: Adică, conducerea SRI a fost interesată să existe acest post de televiziune!”

Dacă la acest episod adăugăm şi alte două momente din operaţiunea secretă de preluare a presei române, cazul Realitatea TV:

1. Momentul “zero” când Sebastian Ghiţă a plecat în 2010 cu jumătate de Realitatea TV şi o sută de oameni într-o singură noapte pentru a înfiinţa RTV

2. Depoziţia Elenei Udrea despre jumătatea de million pe care i-a adus degrabă „colaboratorul” Cocoş la „dispoziţie” pentru ca „Sebi” să poată plăti salariile al RTV,

atunci avem o porţiune din aisbergul „preluărilor ostile” pe care sistemul le-a practicat cu majoritatea trusturilor de presă româneşti sub îndrumarea celui mai diversionist preşedinte de după Revoluţie

3. Tranşarea unor rapturi de proprietate şi lichidarea mogulatelor de presă în instanţă cu ajutorul judecătorilor acoperiţi, care a dus la aberaţii de genul unor sentinţe date de Tribunalul Bucureşti împotriva unor sentinţe ale Curţii de Apel. (vom dezvolta într-o zi această speţă pentru care toate cererile au fost ignorate)

Amestecarea puterilor în stat

Existenţa serviciilor în politică, economie, administraţie, justiţie(CSM, DNA, magistratură, procuratură) presă, sistemul bancar, BOR, alegeri, fisc, cercetare, externe, interne, fotbal, IT, armată, preşedinţie, televiziune, educaţie, masonerie, asigurări, regii autonome, viaţă privată, ong-uri şi, nu-i aşa, în mafia politică este una mai mult decât evidentă şi probată de mai multe declaraţii ale „musafirilor” de la vârful puterii (M.R.Ungureanu, Claudiu Săftoiu. Horaţiu Dumbravă-CSM, Cozmin Guşă, actualmente acţionar la Realitatea TV) şi a avut ca rezultat transformarea României într-un stat poliţienesc sub acoperire, de tip “deep state”.

Stat care, nu-i aşa, luptă pentru democratizarea ţării prin preluarea „obiectelor muncii de propagandă” de către o juntă militară de proporţii gigantice. Preluare care a alterat anticonstituţional România, ce a devenit un stat captiv serviciilor secrete şi într-un câmp tactic exhaustiv, transformând lupta anticorupţie în tradiţionala bătalie istorică dintre Partid şi Securitate, astăzi ajunsă la o înfruntare pe faţă, fără precedent în istoria recentă.

În mod tradiţional, Partidul (Puterea vizibilă) a folosit încă de la început serviciiile în lupta politică, dând Securităţii (parte a Sistemului) atât de multe privilegii, bugete şi drepturi, unele ilegale şi neconstituţionale, încât invazia serviciilor secrete este la această oră de nestăvilit.

Ba mai mult, raportul de forţe s-a schimbat atât de mult încât clasa politică a ajuns în poziţia să-şi ia subteran binecuvântarea de la instituţiile de forţă.

Justiţia „programatică”, după strategii de război, sub acoperirea legitimă a luptei împotriva celui mai mare flagel din ultimii 200 de ani de istorie ai României: Corupţia, s-a dus asemenea unui tratament de tip chimioterapie radio/tv cu antidotul DNA.

Aşadar, odată cu celulele „canceroase” au fost distruse şi celule sănătoase ca efect militar secundar denumit: victime colaterale. Un concept tipic războaielor de gherilă împotriva terorismului.

Numai că victimele colaterale sunt de ordinul sutelor, cazurile de justiţie a denunţului (majoritatea copleşitoare dintre cazurile instrumentate de către DNA sunt pe denunţuri, de multe ori fără probe) au adus pe majoritatea ziariştilor de investigaţie “old school”(corifei ai anchetelor anilor ’90 şi adepţi ai lustraţiei) la concluzia că Justiţia română este îndrumată şi influenţată de serviciile secrete (în principal SRI) sub supravegherea strategică şi tehnică a unui colectiv al ambasadei SUA de la Bucureşti.

De fapt, totul a început cu o hotărâre secretizată a CSAT, din 2005, în care s-au alcătuit echipele mixte DNA-SRI, fapt recunoscut si negat succesiv de către fostul Presedinte şi actualul şef al DNA. Dar confirmat de chiar cei care contestă şi reclamă acest mod lucru timp de ani de zile, UNJR(Uniunea Naţională a Judecătorilor din România), fără să reuşească să impună o dezbatere publică pe acest subiect, presa “mare” ignorând cu bună stiinţă subiectul. Iată ce întreba şefa UNJR, Dana Gârbovan, zilele trecute :

„Propun Preşedintelui un referendum în care cetăţenii să fie întrebaţi dacă doresc să se clarifice implicarea serviciilor secrete în justiţie”.

Iar Alina Mungiu scria intr-un editorial recent pe “România curată”:

“În atmosfera asta de populism anti-corupţie de nivel venezuelean, lupta pentru manipularea legii şi controlul puterii judiciare depăşeşte orice limită”

Dai în mine, dai în fabrici şi uzine

În fapt, plecând de la cel mai comun şi statistic periculos mod de gândire acceptat: „Toţi sunt nişte hoţi”/„Toţi merită să intre la pârnaie” şi de la popularitatea  DNA, ajunsă azi la cote religioase, cu o încredere peste BOR, la care se adaugă „catalizatorul” de propagandă al celui de-al doilea război rece mondial realizat cu organe de presă ataşate, „Cei care critică lupta anticorupţie sunt de partea ruşilor şi-a lui Voiculescu!”,

„Dai în serviciile secrete, dai în lupta anticorupţie”, asezonat cu colaboraţionismul entuziast şi naiv al intelectualilor de la GDS, practic, opoziţia la ceea ce se petrecea cu-adevărat în spatele „cortinei de fier a anticorupţiei”, unde se coordona geostrategic şi tematic dreptatea, a fost identificată public cu Antena3.

Nu mai puteai să spui public un alt gen de adevăr, că te trezeai nu numai cu scaunele-n cap din partea „alienilor din presă”, dar puteai fi angajat/concediat şi ameninţat, aşa cum , spre exemplu era ameninţat  Cătălin Tolontan în 2009, pe holurile Parlamentului de către unul dintre cei şase oameni ai Preşedintelui, Elena Udrea, cu ocazia votării ridicării imunităţii ministrului Monica Iacob Ridzi, în vestitul scandal care o ţine azi încarcerată.  Ba mai mult, puteai trece şi pe la DNA „ca să-ngheţe căcătu-n ei”(cum spunea la una din şedinţele tactice secrete, desigur, nu procurorilor şi judecătorilor, ci celor din spatele lor şi dosarelor lor, însuşi Preşedintele României).

În mandatul lui Traian Băsescu s-a obţinut cea mai mare eficacitate în condamnarea corupţiei politice, dar, în acelaşi timp, cea mai mare poliţie politică din ultimii 25 de ani şi transformarea administraţiei României într-o juntă militară acoperită, ceea ce are efecte extrem de toxice asupra statului şi principiilor sale de drept. Principiul a fost unul singur: ascultăm şi infiltrăm tot şi cu oricine, ocupăm tot şi vedem ce iese de-aici! Şi uite aşa, ne-am procopsit cu un al doilea cancer administrativ după cel al politizării administraţiei: criteriul de angajare în toate cele patru puteri în stat nu mai este doar cel politic, ci şi cel al apartenenţei la serviciile secrete.

Cyborgii securităţii române subcontractate geostrategic şi-au creat şi trecut propria corupţie şi incălcarea a legilor la “raţiuni de stat”

Actualul director al SRI, Eduard Hellvig, spunea cu prilejul celei mai lungi vizite a unui şef de serviciu în faţa unei comisii de control parlamentare şi a presei de microfon că „nu există ofiţeri acoperiţi în politică şi magistratură”, contrazicând nu numai desele alarme ale UNJR şi UIM(Uniunea Internaţională a Magistraţilor) sau pe (ex)membrul CSM, Horaţiu Dumbravă, care afirma în 2014, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii:

“Fac încă o dată apel la domnia sa(Preşedintele-n.a.) ca acum, în ultimele zile de mandat, să îşi îndeplinească datoria constituţională şi legală şi să procedeze la verificarea tuturor declaraţiilor judecătorilor şi procurorilor dacă sunt sau nu colaboratori sau informatori ai serviciilor de informaţii”

Potrivit lui Dumbravă, aceasta este o obligaţie legală, prevăzută de articolul 7 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Chiar şi fostul şef al SIE şi fost prim ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, cerea deznădăjduit după căderea guvernului său în 2012 „scoaterea ofiţerilor acoperiţi din politică”, episod fără ecouri şi consecinţe publice. Careul cu pioni-fantome din clasa politică sau presă nu promovau astfel de subiecte pentru o dezbatere în spaţiul public.

Ba mai mult, ceea ce se putea intui a fi mai rău pare să se fi şi întâmplat: Coincidenţă sau nu, adversari politici ai legilor Siguranţei Naţionale şi legilor Big Brother au fost ridicaţi. Cazul George Scutaru, fost consilier prezidenţial, pe care DNA l-a trimis în judecată, însă instanţa a reurnat dosarul procurorilor. Asta s-a întâmplat în 18 noiembrie 2015, pe motiv că nu se precizează în ce constau infracţiunile reţinute de procurori, numărul faptelor şi explicarea concretă din punct de vedere procesual a acuzaţiilor. De atunci totul a rămas în aer. În 15 luni au avut loc opt termene, toate soluţionate cu amânări.

Iată însă ce zicea George Scutaru, consilierul şi coordonatorul noii strategii pe Securitate al preşedintelui Klaus Iohannis , prieten al actualului şef al SRI (“extras” din anturajul Preşedintelui, în urmă cu doi ani, şi care, de-atunci, vizitează biserici prin ţară, fără să-nţeleagă ce i s-a intâmplat) : ”… întărirea mecanismelor controlului civil, stabilirea unui cadru legal lipsit de echivoc în materie de interceptări, sînt cîteva dintre problemele asupra cărora societatea civilă şi clasa politică trebuie să-şi îndrepte atenţia. în plus, ar trebui să discutăm şi despre eventuala eliminare a abilitării serviciilor de a desfăşura activităţi comerciale proprii, fapt care credem că ar asigura un mai bun control asupra fondurilor şi ar întări credibilitatea acestor instituţii în faţa opiniei publice”

Traian Băsescu, ieşit din mandatele în care a creat acest model de „democraţie sub acoperire”,  spunea anul trecut, apropo de refuzul CCR(referent Daniel Morar) de a valida legile Big Brother: “acum îl caută şi pe Daniel Morar de capre” (aluzie la modul în care a fost „prins” judecătorul CCR, Toni Greblă).

O altă victimă a acestui „modus operandi” a fost un alt politician liberal, Ludovic Orban(achitat de curând pe fond în instanţă, scos din cursa pentru Primăria Capitalei în 2016), omul care a fost singura voce de la vârful PNL care s-a opus, atât public cât şi privat, în faţa directorilor SRI pe subiectele legilor Big Brother. SRI-ul voia operaţiuni asupra spaţiului privat cibernetic fără mandat de la judecător.

În cazul presupuselor sale „foloase patrimoniale necuvenite”, Orban a fost denunţat de către “generalul UTI” Urdăreanu, în conivenţă cu procurorul Claudia Roşu, plecată în fugă, la 1 februarie, din DNA, după achitarea politicianului.

Miliardarul aflat în anchetă l-a chemat de mai multe ori pe Orban la el pentru a discuta un sprijin în campania electorală pentru Primăria Bucureştiului, în fapt, presupuse foloase neluate în vreun flagrant şi necondiţionate de vreo promisiune electorală, aşa cum o atestă stenogramele înregistrărilor făcute cu mandat.

În acest mod de a gândi ilegitimitatea actului de a folosi „influenţa politică”, poate fi ridicat mâine întreg Congresul american.

 Judeţul Dâmboviţa e la ei. Tot.

Dezvăluirile se pot întinde pe foarte multe cazuri de politicieni „lichidaţi” sau/şi şantajaţi, dar aş propune să schimbăm abordarea: infiltrarea şi cucerirea partidelor politice. Pe judeţe.

Ion Stan(fostul şef al PSD Dâmboviţa şi fostul şef al comisiei de control  a SRI a cărui scoatere din joc s-a făcut, coincidenţa dracului, se spune, cu ajutorul actualului şef de supraveghere a comisiei SRI (baronul Adrian Ţuţuianu, actual preşedinte PSD-Dâmboviţa şi fost şef la CJ Dâmboviţa, cercetat de DNA în 2013 pentru trafic de influenţă fără rezultat) şi al găştii de la Dâmboviţa: primarul Târgovişte Cristian Daniel Stan (cu nenumărate contracte de asistenţă juridică fără licitaţie cu instituţiile de stat din judeţ), fostul pedelist Marin Antonescu pe care Traian Băsescu îl prezenta superiorul pe linie profesională de la Anvers”, în fapt, omul care coordona , ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici, actualul preşedinte al CJ Dâmboviţa, Alexandru Oprea, fost şef la SRI Dâmboviţa. În rechizitoriul fostului şef al PSD, Ion Stan, scrie:

“Întrucât la data de 23.11.2012, Dima Nicuşor Sorin a denunţat şi pretinse fapte penale comise de numitul Ţuţuianu Adrian în perioada iunie 2012, cu ocazia campaniei electorale pentru alegerile locale, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000, într-o cauză separată”, se precizează în actul de acuzare a lui Ion Stan(condamnat ulterior la doi ani de închisoare)

Tot din acest dosar este disjunsă şi cauza pentru Rovana Plumb, care apare alături de Ion Stan în denunţurile fostului ofiţer SRI, Daniel Dragomir.

În mod miraculos, nici lui Adrian Ţuţuianu, nici Rovanei Plumb, nu li s-a întâmplat nimic până la această oră.

Dacă mai punem la socoteală şi faptul că actualul preşedinte la PNL – Dâmboviţa este Cezar Preda(fost şef al comisiei de supraveghere a SRI) despre care presa relata că „a distrus arhivele PCR din Buzău” şi despre care fostul premier Victor Ponta spunea în faţa comisiei de control parlamentar al serviciilor secrete că este „ofiţer sub acoperire al SRI”, atunci putem spune că politica „dâmboviţeană” este apanajul deplin al serviciilor secrete.

Dacă mai punem la socoteală şi ultima declaraţie a fostului consilier de Securitate al preşedintelui Traian Băsescu şi actual director al Colegiului Naţional de Informaţii, Iulian Fota, făcută la Realitatea Tv săptămâna trecută: „Războiul este între PSD şi NOI”, avem toate semnele că Politica este o redută cucerită de puterea nevăzută a organelor de forţă ale Statului Român, cele care, practic, au penetrat şi încălecat, cu încălcarea premeditată a Constituţiei şi a legilor de funcţionare a Justiţiei, toate puterile în stat, aflându-se astăzi în cel mai aprig război intern de la Revoluţie încoace.

Alina Mungiu: Conform World Justice Project, un stat de drept trebuie să îndeplinească patru criterii. Unu: guvernul şi oficialii, ca şi entităţile private şi publice trebuie să dea socoteală conform legii. Doi: legile trebuie să fie clare, stabile, juste şi aplicate tuturor la fel, şi trebuie să prevadă securitatea persoanei, a proprietăţii şi a unor drepturi fundamentale. Trei: procesul prin care legile sunt create, administrate şi implementate trebuie să fie accesibil, echitabil şi eficient. Patru: justiţia trebuie împărţită de către oameni imparţiali care sunt competenţi, integri şi independenţi, şi au resurse adecvate.

O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU

In primul rand as dori sa-l felicit pe Dl. Liviu Mihaiu pentru acest editorial in care face o analiza deoasebit de interesanta a fenomenului: lupta ACTUALA dintre Partid si Securitate, la care facea candva referire si Cristian Tudor Popescu, dar explicata acum pe intelesul tututor. O analiza frumoasa si bine scrisa!

Dar, dupa parerea mea, aceasta analiza ar trebui putin completata pentru o caracterizare cat mai completa si precisa a fenomenului.

MCV nu cred ca a fost inventat de „sertgentii mesianici din presa”. Este adevarat, PNA a aparut in vremea Guvernului Nastase, dar integrarea noastra in UE s-a facut sub rezerva luptei anticoruptie, iar PNA, actualul DNA, a aparut tocmai ca o consecinta a acestui fapt.

Nu stiu daca Bruxelles-ul a vrut chiar asta de la noi… Dar e aproape o certitudine certificata prin declaratiile publice ale unor inalti oficiali ca principalul nostru partener strategic – Statele Unite ale Americii – au sustinut cu caldura ACEASTA lupta anticoruptie. Nu Laura Codruta Kovesi sau Ioana Ene-Dogioiu au reprosat Romaniei nu ca nu se vad oameni in strada ca sa protesteze MASIV impotriva coruptiei, ci Victoria Nuland. Sau cand a zis ca „nu avem aceleasi idealuri” – daca spunea asta Ioana Ene Dogioiu (asta ca sa dau un mic exemplu) cati autohtoni nu s-ar fi napustit asupra ei s-o manance de VIE!!! 😆 Cand a zis Victoria Nuland, toata lumea a tacut cuminte si a luat aminte! Va amintiti cand Joe Biden a caracterizat lupta anticoruptie ca fiind „de autoaparare”. Ni se adresa noua, Romaniei si romanilor.

Face DNA abuzuri? Incalca drepturi si libertati? Eu n-am vazut o critica in acest sens din partea parnerilor nostri, nici UE si nici SUA. Va mai amintiti cum fostul ambasador Mark Gitenstein o inalta in slavi pe Monica Macovei si cum pleda impotriva prezumtiei de nevinovatie? Va mai amintiti cum Codruta a primit o inalta distinctie a Suediei, in sala aflandu-se, surazator, desigur, Dl. Klemm, actualul ambasador SUA – v. si aici..

Sa ne amintim cum chiar SUA atentiona pe toti Aliatii ca Rusia exporta coruptie, facand din coruptie o amenintare la siguranta nationala.

Legile Big Brother, promovate aici de Dl. Maior, fostul Director al SRI, n-au fost niciodata criticate de SUA. N-am auzit. Ba cred ca au fost chiar laudate, iar daca Dl. Maior e acum ambasadorul Romaniei la Washington este si pentru ca e un om de incredere pentru America.

Se tot vorbeste de abuzurile pe care le-ar face DNA. Nu neg, e foarte posibil pentru ca omul e perfectibil. Dar nu inteleg altceva (chestia asta, ca ar face abuzuri, o inteleg): cum e posibil ca SUA, cu Constitutia sa, in care e inscrisa apararea si garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului sa nu atentioneze tara noastra asupra unor derapaje sau posibile derapaje. Ci dimpotriva, ca daca stau si ma gandesc la Gitenstein, el nu intelegea ce e aia prezumtia de nevinovatie, nevazandu-i rostul!!

Repet, e vorba despre principalul nostru aliat: SUA.

Pana la PNA si MCV ne-am chinuit sa scoatem oameni de afaceri prosperi, reusind sa facem asta tocmai prin eforturile conjugate ale Partidului si Securitatii, ca sa fiu in ton cu exprimarea D-lui. Mihaiu. Asa au iesit creati oameni precum Sorin Ovidiu Vantu sau Ioan Niculae. Numai ca sa facem pe plac Occidentului si sa aratam ca si la noi lucrurile se misca spre initiativa privata si economie de piata.

Apud MCV am inceput sa-i bagam la puscarie, constatand cu uimire ce monstri am creat, ca sa incepem o noua pagina de facut pe plac Puterilor tutelare, prin lupta anticoruptie, mosita tot in laboratoarele Partidului si Securitatii, prin aceleasi eforturi conjugate. Doar pentru a arata ca lucrurile se misca cu succes spre statul de drept!!

Mediafax

Sorin Ovidiu Vîntu, CONDAMNAT la 8 ani de închisoare în dosarul devalizării FNI. Sentinţa este definitivă

„Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat, marţi, de către magistraţii Curţii de Apel Bucureşti la opt ani de închisoare în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI), decizia fiind definitivă.

„Condamnă pe inculpatul Vîntu Sorin-Ovidiu la pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, potrivit art.36, alin.1 din noul Cod penal, adaugă sporul de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare”, se arată în decizia de marţi a Curţii de Apel, care este definitivă.

Magistraţii au mai dispus menţinerea sechestrului până la concurenţa sumelor de 137.403.630.106 ROL (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A.

În primă instanţă, Sorin Ovidiu Vîntu fusese condamnat, pe 9 februarie 2015, la şase ani şi patru luni de închisoare. Tribunalul Capitalei a decis atunci condamnarea afaceristului la două pedepse de câte patru ani de închisoare pentru infracţiunile de spălare de bani şi a dispus achitarea lui pentru instigare la delapidare. În urma contopirii celor două pedepse, instanţa a dispus ca omul de afaceri să execute şase ani şi patru luni de detenţie. Decizia nu a fost definitivă şi a fost contestată de omul de afaceri la Curtea de Apel Bucureşti.

Judecătorul de la Tribunalul Bucureşti care l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu a arătat, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit „mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate provenienţă infracţională”.

Potrivit instanţei, deşi ştia că banii erau proveniţi din delapidarea săvârşită de Nicolae Popa, infracţiune pentru care acesta a şi fost condamnat, Sorin Ovidiu Vîntu a ascuns şi disimulat această sumă prin multiple operaţiuni de dispoziţie şi de circulaţie a proprietăţii unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor.

Judecătorul a stabilit că Sorin Ovidiu Vîntu, prin inginerii financiare aparent legale, pornind însă de la o bază ilegală, întrucât banii proveneau din delapidare, a ascuns, a disimulat natura juridică a provenienţei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, prin creditări ale societăţiilor proprii, care la rândul lor creditau alte societăţi ce cumpărau unităţi de fond răscumpărate la valori majorate artificial, cu care erau achiziţionate imobile, chiar în ziua transferării în contul lui Vîntu a sumelor de provenienţă infracţională, imobile ce erau vândute succesiv unor societăţi comerciale aparţinând tot acestuia, dar şi prin crearea de depozite şi transferuri repetate între inculpat şi conturile SC Gelsor SA.

Instanţa a mai reţinut că un alt mod de a ascunde sumele de bani obţinute ilegal a fost prin cumpărarea a 15 imobile, pe care apoi le-a vândut, la intervale cuprinse între o lună şi patru luni, SC Gelsor I.N. SA, cu menţiunea că vânzarea se face în vederea compensării datoriei înregistrate de societatea Gelsor în favoarea sa. Preţul de vânzare era întotdeauna, în cazul fiecărui imobil, cu mult sub preţul cu care Vîntu cumpărase anterior acele imobile. Mai mult, SC Gelsor I.N. SA avea obligaţia de a achita fiecare imobil cumpărat de la Sorin Ovidiu Vîntu în cinci rate anuale, începând din anul 2001, iar pentru perioada 2000-2001 a închiriat toate imobilele dobândite astfel SC Gelsor SA, societate creditată tot de Vîntu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la delapidare, judecătorul a notat în motivare că, potrivit deciziei definitive de condamnare, prăbuşirea FNI nu s-a datorat riscurilor inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii, ci activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii faţă de care s-a dispus condamnarea definitivă într-un alt dosar, printre aceştia fiind şi Nicolae Popa, care a primit o pedeapsă pentru înşelăciune şi delapidare.

Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat până în prezent în trei dosare, executându-şi pedepsele.

Astfel, la data de 22 iulie 2016, Sorin Ovidiu Vîntu a fost încarcerat în urma unei condamnări de şase ani şi două luni de închisoare în dosarul Petromservice, alături de el fiind condamnat şi fostul sindicalist Liviu Luca la şase ani de detenţie.

Totodată, în 24 ianuarie 2014, omul de afaceri a fost condamnat de instanţa supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul favorizării lui Nicolae Popa, iar anterior, a fost condamnat la doi ani de pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă.”

Totusi, mai nimic despre cei care au creat acest personaj, un tip care fusese condamnat si pe vremea comunismului, adus in fata dupa si dandu-i-se un acces larg la resursele statului. SOV a fost un om in fata caruia tremurau multi dintre potentatii acelor zile… A fost un om caruia Radu Timofte, fostul sef al SRI, ii punea informatii economice de prima mana pe tava (dupa cum s-a exprimat Traian Basescu) si pe canapelele caruia se odihnea Mircea Geoana. Atat Geoana cat si Timofte erau din PSD, iar daca ma gandesc si la Vacaroiu si Florin Georgescu, lucrurile acestea ne-ar putea sugera ce partid a stat in spatele ascensiunii fulgeratoare a lui SOV.

Ioan Niculae… Dosarul „Mita la PSD”, deci e clar. Fost securist si acesta!

Sigur, si in aceasta privinta trebuie pus un bemol pentru ca analiza sa nu fie prea stridenta: sa nu uitam, totusi, ca Romania era o tara in tranzitie, o tara fosta comunista unde comunismul a distrus proprietatea privata, dar o tara cu un proiect ambitios care trebuie salutat: constructia economiei de piata libera. Din aceasta perspectiva privind lucrurile, constructia unui capitalism romanesc e de inteles.

Acum ii terminam pur si simplu pe astia si incepem sa construim statul de drept, fara sa fi incheiat reformele economice si fara sa consolidam aceasta cucerire revolutionara (nu cred ca exagerez spunand asa!): economia de piata libera, libera initiativa privata si o dezvoltare economica in acest sens.

Mi-e teama ca pana la urma sa nu avem nici stat de drept si nici economie de piata! Cred ca ar trebui sa meditam serios la acest aspect.

Interesanta e si schimbarea principalului nostru partener – SUA: de la determinarea unui Reagan de a fauri o lume libera si de a intari democratia si libertatea, la determinarea stangista a unui Obama de a lupta impotriva coruptiei, paradisurilor fiscale (v. „Panama papers”) si de a crea „institutii puternice” si, pe cale de consecinta, un stat puternic. Dar puternic inclusiv sa incalce Constitutia SUA si de a face obligatorii asigurarile medicale, prin Guvernul federal, lucru totalmente neconstitutional in SUA.

Pe de alta parte, lupta anticoruptie, trebuie sa recunoastem, s-a impus ca o necesitate in Romania, statul avand inca un rol insemnat in economie.

As dori sa spun cate ceva si despre ofiterii acoperiti din presa, pentru ca se vorbeste mult despre asta. Inteleg ca sefa lor e D-na. General Elena Istode:

Gen. SRI Elena Istode

Gen. SRI Elena Istode

Inteleg ca D-nei. Istode i se spune Anaconda. Din motive lesne de inteles, desigur. Insa sa nu uitam ca marele spion sovietic, Richard Sorge, pe cand opera in Germania, avea acoperire de ziarist GERMAN:

Richard Sorge

Richard Sorge

Evident, in felul asta, se poate face o larga gama de manipulari. Iar daca presa a fost considerata, pe vremea lui Basescu, drept o vulnerabilitate la siguranta nationala trebuie sa intelegem prin asta posibilitatea reala ca in presa  sa se strecoare spioni ai unor puteri ostile Romaniei. Celebrul Sorge e un exemplu clasic: ne arata ca astfel de lucruri se pot intampla. Poti sa-i construiesti unui strain o biografie neaos romaneasca si sa-l inserezi apoi in presa cu sarcini precise.

Bineinteles, faptul ca exista acoperiti SRI in presa nu ne produce nicio bucurie. Iar ca doamna Istode ne spioneaza redactiile, cu atat mai putin. Insa cele spuse mai sus se constituie intr-un bemol. Si mai bine, poate, i-am ura succes Anacondei in depisatarea acelor oameni care nici romani nu sunt (nu spun ca n-ar putea fi si romani…) si care lucreaza impotriva Romaniei prin redactiile din aceasta tara.

Dl. Liviu Mihaiu face referire la cati lucreaza in SRI si SIE. Despre cati au lucrat in fosta Securitate am scris si eu aici. Problema mare care se pune este, dupa parerea mea, daca numarul acesta – actualmente 30.444 de cadre, dupa Dl. Mihaiu – este unul optim. Sub regimul Ceausescu erau o jumatate de milion de informatori. Fara indoiala, aceste cifre ridica intrebari asupra democratiei si statului de drept in Romania. Dar daca e vorba de o supradimensionare cu personal a serviciilor secrete, eu cred ca avem o problema. In sensul ca mai multi oameni care lucreaza si care sunt implicati in munca privind siguranta nationala fata de numarul optim necesar scade eficacitatea acestor servicii. In general nu trebuie prea multi oameni, dar cei care lucreaza, dotati cu tehnica moderna, sa fie foarte bine pregatiti – in felul acesta eficacitatea serviciilor de informatii creste si scad, pe cale de consecinta, slabiciunile.

Nu ar trebui sa ne mire, tinand cont de metehnele romanesti din politica, precum pesederizarea si cederizarea, ca ar putea avea loc si sereizarea Romaniei. Dar nu trebuie sa uitam ca in plan politic s-a vazut flagrant slabiciunea atat a PDSR cat si a CDR, ambele reusind sa piarda, pana la urma alegerile. Sa nu uitam ca PSD, fostul PDSR, a fost multa vreme vioara a doua, candidatul sau nereusind sa castige alegerile prezidentiale, iar in alegerile legislative, multi ani, performantele au fost slabe.

Noi ar trebui sa meditam si sa intelegem foarte bine rolul – rolul serviciilor secrete, rolul politicii monetare, ca sa dau doua exemple din diverse domenii de activitate. Rolul serviciilor secrete NU e sa conduca Romania. Daca nu intelegem lucrul asta (aparent simplu) cream o slabiciune in ceea ce priveste siguranta nationala, pentru ca serviciile ar trebui sa se ocupe si cu altceva pentru care nu sunt calificate.

„Ori Presa, ori Democratia!”

Cum am ajuns in situatia actuala? Va mai amintiti cum, inca de pe vremea lui Basescu, se evidentia cu repros ca in „Constitutia lui Nastase” se pomeneste despre: „traditiile democratice ale poporului roman si idealurile Revolutiei din decembrie 1989” (art. 1, al. 3)? Dupa aceea au fost tot felul de emisiuni pe la televiziunile de stiri prin care se incerca sa se demonstreze ca, de fapt, n-a fost vorba de nicio Revolutie, ci de lovitura de stat. Or, prin asta ce s-a realizat? S-au calcat pur si simplu in picioare idealurile Revolutiei din decembrie 1989, unde au murit oameni care s-au ridicat impotriva comunismului, in care poporul a cerut democratie si libertate. Tineti minte: „Libertate, te iubim!/ Ori invingem, ori murim!”? Iar cei care scandau asa s-au aflat atunci in fata tancurilor comuniste, in bataia pustilor!!

Ma intreb cui a servit aceasta calcare in picioare a idealurilor Revolutiei?

Ca ar trebui sa fie trasi la raspundere cei care se fac vinovati de crime, asta e altceva. De acord! Numai ca pana acum n-am vazut asa ceva si nici elucidarea celor petrecute atunci. In schimb, am reusit sa terfelim Revolutia si memoria celor care si-au dat viata atunci pentru Libertate si Democratie in Romania.

A celor care au murit luptand impotriva comunismului!!

Si trist este ca n-am vazut nicio reactie de impotrivire din partea SUA sau UE. Cui a folosit discreditarea Revolutiei si , in schimb, acreditarea loviturii de stat? Cui a folosit sa se strecoare ideea ca, de fapt, n-a fost nicio Revolutie ci o lovitura de stat conceputa in laboratoarele politice din exterior?

Si am ajuns in situatia actuala, in care se incalca drepturi si libertati, sub pretextul apararii acestora.

Interesant e si ultimul articol al D-lui. Tismaneanu:

Protestele din februarie şi noua sensibilitate politică

„Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste sunt fie prost informaţi, fie de rea-credinţă. Societăţile nomenclaturiste erau, de fapt, experimente profitocratice, se bazau pe un rigid sistem de tip caste. Nomenclatura beneficia de privilegii la care muritorii de rând nici măcar nu puteau visa. Niciodată nu a fost clasa muncitoare mai batjocorită şi mai oprimată decât în regimurile care pretindeau că guvernează în numele ei. Este o ignorare, şi pe cale de consecinţă, o banalizare a răului totalitar.

Actualele proteste sunt expresia unei noi sensibilităţi politice. Am scris un articol, împreună cu politologul Marius Stan, în Politico.eu, în care ne-am ocupat de această temă. Da, este vorba de o nouă generaţie pentru care vechile metehne şi infamii nu mai sunt tolerabile. UE înseamnă transparenţă, încredere, norme, reguli, proceduri. Pesedismul este exact opusul: clientelism, cinism, jaf la drumul mare sau pe ascuns, manopere dolosive. Pentru mine, aceste demonstraţii au pus capacul peste coşciugul în care zace putredul sistem Iliescu.”

Insa „Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste” sunt si rezultatul politicilor defectuoase duse la noi in tara, prin care libertatea si democratia au inregistrat, in mod regretabil, o anumita scadere. A fost o eroare cu totul regretabila ca din dorinta de a lovi politic in „pesedism” s-a adus atingere libertatii si democratiei de la noi. Iar rezultatul recentelor alegeri legislative, in care PSD a obtinut o victorie comparabila (daca nu chiar si mai mare!) cu cea a FSN-ului de pe vremurile lui Ion Iliescu, confirma marea eroare care s-a facut multa vreme la noi in tara. Demonstreaza inclusiv o scadere a libertatii economice, pusa sub influenta coplesitoare a institutiilor de forta, nu doar din cauza recentei crize economice. Iar „noua sensibilitate politica” de care ne vorbeste prof. Tismaneanu nu poate compensa o scadere evidenta a liberalismului la noi in tara. Lucrurile, greselile acestea ar trebui reparate.

Iar abordarile maximale – „putredul regim Iliescu” – prezente, din pacate, la noi si care nu se refera neaparat la un regim anume, ar trebui si acestea la randul lor corectate, intrucat se dovedesc ineficace. „Tot ce a facut Iliescu e rau!”, „Tot ce a facut Basescu e rau!” s.a.m.d dovedesc, iertata sa-mi fie exprimarea, o lipsa de maturitate in abordarea chestiunilor. De aceea s-ar impune o abordare echilibrata.

Februarie 22, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

De ce nu am avut un Havel? De ce Codruta Kovesi e cocolosita precum Elena Ceausescu?

Stimata D-na. Profesor Lavinia Stan mi-a atras atentia cu un articol scurt de pe blogul dansei despre ancheta lui Cristian Patrasconiu care pune o singura intrebare: de ce nu am avut un Havel? Puteti citi raspunsurile aici.

Dar iata un alt articol foarte interesant al maestrului Ion Cristoiu:

Filmul omagial Plagiază mai departe, Codruţa Kovesi, Oborul te susţine! Unii ambasadori occidentali, în frunte cu cel american, sar s-o albească pe Codruţa Kovesi

„Convinşi că mă număr printre cei care ştiu ce înseamna în vremuri depărtate Cultul personalităţii Tovarăşei Ana, Ana Noastră, cum i se spunea Anei Pauker în activ pînă în 1952, cînd Dej i-a dat jos portretul din pereţii prezidiilor şi, în vremuri mai apropiate, Cultul personalității Tovarăşei, pe numele ei de buletin Elena Ceauşescu, împuşcată la Tîrgovişte, cîţiva confraţi mai tineri mi-au trimis pe e-mail linkul la Comandat plătit și postat pe Facebook de ambasada Suediei în România după ce-a fost difuzat la ceremonia de decorare a Codruţei Kovesi cu Titlul de comandor al Ordinului Steaua Polară.

Într-una din pauzele mele de la Biblioteca Academiei Române mi-am pus căştile şi-am vizionat clipul.

Ca jurnalist al cărui coșmar era reprezentat an de an, de 7 ianuarie, întocmirea paginilor omagiale dedicate Elenei Ceaușescu, am sesizat în film practica folosită pe larg în comunism de a spune omagiatorilor ce să și cum să recite în fața camerelor de luat vederi despre noua Tovarășa, Tovarășa fără Tovarăș, Codruța Kovesi.

Ca om care am văzut zeci de spectacole omagiale dedicate Elenei Ceauşescu, am sesizat de îndată în filmul omagial dedicat Codruței Kovesi preocuparea realizatorilor de a reflecta structura socio- profesională, pe vîrste, gen și pe etnii a României, astfel încît Omagiul să treacă drept al Întregului Popor.

În spectacolele omagiale dedicate Tovarăşei de pe vremuri, făceau un pas în faţă, luau aer în piept ca şi cum ar fi vrut să zboare, pentru a-şi recita omagiul, reprezentanţi ai clasei muncitoare, ai ţărănimii, ai intelectualităţii și ai diferitelor etnii, femei, bărbați, tineri, bătrîni.

În filmul dedicat Codruţei Kovesi, fac un pas în faţă şi-şi recită textul omagial noii reprezentanți ai Poporului: precupețe din Obor, vînzătoare de la butic, mici meșteșugari, studente, rromi şi rrome (într-o proporţie nefiresc de mare dacă ne gîndim la procentajul acestei minorităţi), artiști, manageri.
E reprezentantă și o categorie socio-profesională aparte, ivită și înflorită în ultimii ani:
Ofiţerii acoperiţi din presă.

Elena Ceauşescu beneficia, în spectacolele omagiale, şi de mesajele venite din partea unor lideri ai ţărilor frăţeşti.
Locul Uniunii Sovietice, al RDG, al Cubei socialiste şi al Republicii Populare Mongole a fost luat, în clipul comandat și difuzat de ambasada Suediei, de SUA, Germania, Finlanda, Germania şi Croaţia (un fel de Republica Populară Mongolă a Lagărului capitalist).

Am pus de mai multe ori acest clip omagial pentru a mă convinge încă o dată că în cazul Codruței Kovesi Cultul Personalității a intrat deja în faza de apogeu a oricărui Cult al Personalității:
Cel al imbecilităţii fără hotar.
După care, amintindu-mi că sînt nu numai scriitor, dar şi ziarist, am devenit serios.
Şi ca ziarist, împărtăşind încă iluzia că trăiesc într-o ţară membră a Uniunii Europene şi nu a CSI, mi-a atras atenția o ciudățenie:
Clipul, succedînd momentului decorării, e străbătut de la un capăt la altul de obsesia susţinerii de către întregul Popor Român, în frunte cu ambasadorul american Hans Klemm, a şefei DNA.

Fiecărui reprezentant al Poporului român i s-a dat să transmită două mesaje:
Codruţa Kovesi e în pericol!
Aflată în pericol, Codruţa Kovesi trebuie susţinută de Poporul român întruchipat de Mariana, precupeaţa din Obor, și de Moise Guran, ziaristul de la Digi 24.

Codruţa Kovesi e procuror adjunct al Procurorului General, procuror şef al DNA.
E vorba, aşadar, de un demnitar al statului român.
Un demnitar care pentru ceea ce face în timpul programului e plătit gras de la Buget.
Ca toţi demnitarii, Codruţa Kovesi se bucură de privilegii: de la automobil luxos cu şofer pînă la călătorii în străinătate pe banii statului.

Potrivit standardelor la zi, România e membră UE, membră NATO, într-un cuvînt o ţară căreia SUA şi alte state din Vest îi recunosc statutul de ţară cu democraţie consolidată.
Pentru ca o ambasadă occidentală să întocmească şi să difuzeze un clip avînd ca teză pericolul care o ameninţă pe Codruţa Kovesi, iar mai mulţi ambasadori, în frunte cu cel american, să-şi proclame susţinerea, înseamnă că, într-o ţară democratică, un demnitar e ameninţat de un pericol.
Un pericol de care autorităţile ţării respective nu-l pot apăra şi, în consecinţă, e nevoie de intervenţia altor ţări pentru apărarea demnitarului.
Desigur, în acestă fază cu mijloace propagandistice.
Într-o altă fază, chiar cu tancurile.

De ce pericol e apărată Codruța Kovesi de unii ambasadori occidentali la București, în frunte cu ambasadorul SUA?
De un atentat pus la cale de Mafie?
În nici un caz.
Dacă ar fi așa, statul român ar avea capacitatea de a ocroti persoana fizică a Codruței Kovesi.

Demnitarul român Codruţa Kovesi e supus unor verificări legale din partea a două instituții ale statului de drept român:
CNATDCU și Parchetul General.
Amîndouă verificările sînt urmare a unor acţiuni strict democratice.
CNADTCU verifică sesizarea de plagiere a tezei de doctorat depusă cu probe la Consiliu.
Parchetul General verifică un autodenunţ depus de Sebastian Ghiţă.

Are nevoie un demnitar român de susţinerea făţişă a unor ambasadori străini în faţa unor verificări strict legale, de către instituții legale ţinînd strict de realităţile interne?
Atît CNADTCU, cît şi Parchetul General sînt instituţii independente ale statului de drept.
America, Suedia, Germania, Finlanda, Croaţia, ţări ai căror ambasadori şi-au permis să se amestece în mersul unor instituții democratice românești, se cred îndreptățiți a ne ține, nouă românilor, lecţii de democraţie.
Una dintre aceste lecții şi cea mai importantă e aceasta:
Verificarea unor acuzaţii publice aduse unui demnitar român de către instituţii indepedente trebuie să fie scutită de presiuni politice.

Ce fac distinşii ambasadori în frunte cu cel american?
Meșteresc, în disprețul revoltător faţă de Poporul român, o Presiune inacceptabilă asupra instituţiilor noastre independente pentru ca acestea să dea un verdict favorabil Codruţei Kovesi.

De ce atîta agitaţie pentru Codruţa Kovesi din partea unor ambasade occidentale?
Răspunsul e simplu.
Unii ambasadori occidentali la noi, în frunte cu cel american, exprimă interesele unor companii în ţara noastră.
Nimic nu e mai periculos pentru aceste companii decît anchetarea de către DNA.
Anchetarea de către DNA depinde de Codruţa Kovesi.
Salvarea Codruţei Kovesi, omul corupţiei occidentale în România, înseamnă salvarea unor afaceri dubioase în România.

Îmi poate spune cineva vreo companie străină atinsă de DNA?
Apa Nova?
Da, a fost atinsă.
Francezii s-au grăbit să-i dea Codruţei Kovesi o decoraţie.
S-a mai auzit după aceea ceva despre ştabii de la Apa Nova?
Sînt de mult plecaţi din ţară!

Suedia a fost amestecată într-o afacere de corupţie în România prin IKEA.
S-a atins DNA de această afacere?
Fireşte că nu.
Urmarea?
Codruţa Kovesi a fost decorată de Suedia.

Aţi mai auzit de afacerea Microsoft (SUA), EADS (Germania), autostrăzi (Italia)?
Fireşte că nu.
Cum să nu încalce ambasadorii respectivi toate normele diplomatice și normele de bun simț pentru a o susţine pe Codruţa Kovesi în faţa unor verificări legale din partea unor instituții ale statului de drept?
Dacă România ar avea alt președinte decît Klaus Iohannis, ambasadorii care, încălcînd normele diplomatice și normele de bun simț, fac presiuni asupra instituțiilor noastre pentru a o situa pe cetățeanca Codruța Kovesi deasupra Legii, ar fi convocați la MAE pentru a li se pune în vedere că or fi românii un popor de babuini, dar și babuinii se supără dacă te urinezi prea mult în capul lor.”

Trei precizari:

1). N-am reprodus si clipul – va las sa-l urmariti pe blogul personal al maestrului.

2). Nu spun ca Laura Codruta Kovesi ar fi plagiat. Nu stiu lucrul acesta. Nu e dovedit. Asa ca n-am sa ma refer deloc, in continuare, la acest aspect care are, oricum, mai putina importanta. De asemenea speculatiile ca ar apara niste interese ale unor firme straine le consider doar speculatii si nimic mai mult.

In al treilea rand as dori sa spun ca decorarea D-nei. Kovesi cu Crucea Polara, de catre Suedia, este un lucru foarte bun. Este vorba de o apreciere a tarii noastre, persoana D-nei. Kovesi intra intr-un plan secund. Daca Dl. Hans Klemm a jucat vreun rol in primirea acestei distinctii de catre D-na. Kovesi, eu cred ca ar trebui sa-i multumim. Imbunatatirea imaginii Romaniei peste hotare este, fara indoiala, un lucru important.

Nu aceste aspecte reprezinta problema.

Ci adeziunea maselor largi de cetateni, din toate categoriile sociale, care o felicita calduros pe D-na. Kovesi, care isi exprima un deosebit omagiu fata de Sefa DNA, expresie a recunoasterii profunde in popor a meritelor exceptionale ale Doamnei (nu ale Tovarasei!)!! Precupetele din Obor 🙂 , iata, aduc un omagiu profund vajnicei luptatoare anticoruptie care e Doamna Kovesi. De parca le sta pe limba sa spuna, ca odinioara: „Stima noastra si mandria/ Codruta-Kovesi – Romania!!!”.

Interesant este cum isi incheie maestrul Cristoiu editorialul:

„Dacă România ar avea alt președinte decît Klaus Iohannis, ambasadorii care, încălcînd normele diplomatice și normele de bun simț, fac presiuni asupra instituțiilor noastre pentru a o situa pe cetățeanca Codruța Kovesi deasupra Legii, ar fi convocați la MAE pentru a li se pune în vedere că or fi românii un popor de babuini, dar și babuinii se supără dacă te urinezi prea mult în capul lor.”

Nu stiu daca Dl. Iohannis e neaparat problema. Insa asemenea spectacole de omagiere a unei anumite personalitati nu le fac altii. Noi le facem!!

De asta nu am avut un Havel!

As dori sa citez din articolul din LaPunkt ce spune Dl. Vladimir Tismaneanu:

Vladimir TISMĂNEANU:

Cinci teze despre Václav Havel:

  1. A fost mai presus de orice un umanist critic, a rearticulat ideea de cetățean în vremuri când angrenajul totalitar funcționa cu un scop precis, o reală obsesie, anume distrugerea individului, transformarea sa in ceea ce Arthur Koestler a numit “o ficțiune gramaticală”. Pentru semnatarii Cartei 77, drepturile omului primau asupra oricarei ideologii. Un spațiu politic non-machiavelic inseamnă unul emancipat de himerele ideologice.

  2. A fost un intelectual public, nu si-a dorit puterea, iar atunci când a avut-o, a acționat mereu in chip democratic, respingând intrigile de culise si manoperele oportuniste. A rămas până la capăt fidel unei viziuni in care demnitatea umană este alfa si omega, condiția vitală a unei vieți trăită in adevăr.

  3. A visat la un cosmopolis eliberat de atavisme, tribalisme, primordialisme, populisme si alte asemenea patologii, a detectat absurdul din existența noastră, dar, asemeni lui Camus, a ales să se implice, nu să evadeze.

  4. A înțeles că totalitarismele vecului XX au practicat genocidul, au urmărit completul control asupra corpului social, au distrus autonomia spiritului. Tocmai din acest motiv a fost unul dintre inițiatorii “Declarației de la Praga” prin care au fost condamnate aceste regimuri şi s-au pus bazele unei memorii comune europene.

  5. Nu s-a temut niciodată de statutul de non-conformist, a fost disident prin convingeri şi vocație. A plătit pentru curajul său moral cu ani de temniță, cu domiciliul forțat, cu interzicerea semnăturii si cate alte persecutii si hărțuieli. Nu s-a dorit a fi şi nici nu a fost un sfânt. Tocmai de aceea, a simbolizat şi va simboliza întotdeauna dreptul nostru la rezistență.”

Vedem in societatea noastra asa ceva? Pe cand in societatea noastra observam inca, din pacate, avatarurile comunismului!!! Cititi, va rog cu atentie, ce spune Dl. Tismaneanu: considerati ca un astfel de om, a carui statura morala a fost schitata in cele cinci teze, ar duce o politica in genunchi in fata cuiva? Un om care sa rearticuleze „ideea de cetățean în vremuri când angrenajul totalitar funcționa cu un scop precis, o reală obsesie, anume distrugerea individului”, ar duce vreodata o politica in genunchi in fata cuiva?? Un astfel de om, asa cum il descrie Dl. Tismaneanu, n-ar duce nici in fata lui Stalin o politica in genunchi: „Nu s-a temut niciodată de statutul de non-conformist, a fost disident prin convingeri şi vocație. A plătit pentru curajul său moral cu ani de temniță, cu domiciliul forțat, cu interzicerea semnăturii si cate alte persecutii si hărțuieli. Nu s-a dorit a fi şi nici nu a fost un sfânt. Tocmai de aceea, a simbolizat şi va simboliza întotdeauna dreptul nostru la rezistență”.

Interesant este si raspunsul D-nei. Lavinia Stan:

Lavinia STAN:

Întrebarea ar trebui reformulată – de ce România comunistă nu a avut un intelectual dizident, angajat în opoziţie făţişă şi activă faţă de regim şi celebrat de societate ca atare, un intelectual care să se bucure de capitalul politic, social şi electoral necesar pentru a se impune firesc drept primul preşedinte al noii democraţii? Dizidenţi am avut o mînă, dar nici unul de statura intelectuală a lui Havel, cu un program politic bine articulat. Intelectuali am avut, dar nici unul cu tenacitatea în acţiune şi claritatea ideologică ale lui Havel; în plus, prea puţini dintre ei au fost preocupaţi de probleme politice şi etice contemporane la fel de mult ca de cultura clasică. Singurii care au aparţinut ambelor categorii au fost Paul Goma şi Doina Cornea (şi-ar mai fi, de fapt, cîţiva), dar strigătul lor de luptă a fost ignorat de dizidenţi, intelectuali şi masele largi. Intelectualii români au rămas deconectaţi de problemele societăţii, lipsiţi de empatie sau viziune şi obsedaţi de problemele lor de grup, pe care le-au considerat a fi mai importante decît orice altceva. Dizidenţa a fost o ruşine printre români, intelectuali sau mai puţin intelectuali, şi, de aceea, am avut o societate civilă cooptată. Între ei se practica competiţia mai mult decît colaborarea. Înclin să cred că şi dacă am fi avut un Havel, nu i-am fi acordat recunoaşterea pe care o merită şi l-am fi persiflat pînă cînd l-am fi redus la statura şi condiţia noastră.”

Asa, asa: „Dizidenţa a fost o ruşine printre români, intelectuali sau mai puţin intelectuali, şi, de aceea, am avut o societate civilă cooptată” – pai, „nu ti-e, ma, rusine sa nu recunosti meritele exceptionale ale Doamnei Kovesi, de exceptionala importanta teoretica si practica, de larga recunoastere internationala, ca pana si precupetele din Obor isi aduc deplina adeziune?” – evident, intrebarea aceasta e una retorica.

„Înclin să cred că şi dacă am fi avut un Havel, nu i-am fi acordat recunoaşterea pe care o merită şi l-am fi persiflat pînă cînd l-am fi redus la statura şi condiţia noastră” – dar nu vedeti cum ii acordam Lulutzei intreaga noastra recunostinta pentru munca ce o desfasoara zi de zi pentru noi, neobosit, neprecupetind niciun efort pentru propasirea patriei noastre si inaintarea Romaniei spre…?

De asta n-am avut un Havel!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Noiembrie 4, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 12 comentarii

Despre gestul lui Hans Klemm

Mediafax

Ambasadorul SUA, Hans Klemm a acceptat să apară într-o fotografie ţinând steagul secuiesc „din politeţe” / Dîncu: a fost o mică naivitate

Ambasadorul SUA, Hans Klemm, susţine că singurele steaguri importante pentru el sunt cele ale SUA şi ale României şi că a acceptat să apară într-o fotografie ţinând steagul secuiesc „din politeţe”, transmite corespondentul MEDIAFAX.

„Cred că acest gest a fost o mică naivitate, politeţe exagerată, probabil Hans Klemm nu cunoaşte sensibilităţile noastre, nu este vorba de o exagerare, ci de o jignire la adresa identităţii naţionale. M-a suprins, am rămas stupefiat, m-am gândit dacă nu este Photoshop. Cred că a fost mai degrabă o greşeală, un gest de politeţe exagerată”, a declarat vicepremierul, potrivit Realitatea Tv.

În opinia lui Dîncu, este vorba „mai degrabă un accident decât de o atitudine” din partea lui Hans Klemm.

Hans Klemm a afirmat, miercuri, la Craiova, că a acceptat să apară în fotografia respectivă „din politeţe”, dar şi pentru a nu exista vreun dubiu în privinţa angajamentului SUA faţă se parteneriatul strategic cu România.

„Misiunea mea este să întăresc parteneriatul strategic al Statelor Unite ale Americii şi României şi relaţiile dintre cele două ţări. Ca parte a acestei misiuni, călătoresc în ţară. Astăzi sunt în Craiova, ieri am fost în Covasna, iar luni în Harghita. Unii dintre liderii politici cu care m-am întâlnit în Covasna mi-au cerut să fac o fotografie cu ei. Dar pot să vă asigur, ca ambasador al Statelor Unite ale Americii în România, că singurele steaguri importante pentru mine sunt steagul Statelor Unite ale Americii şi cel al României”, a spus Hans Klemm.

Întrebat de ce a acceptat să facă acea fotografie, Klemm a răspuns: „Am fost politicos”.

De asemenea, ambasadorul a declarat că a avut o discuţie, la telefon, cu ministrul de Externe.

„M-a încurajat să vin la Craiova şi să explic aici opinia mea legată de acea fotografie. Nu ar trebuie să existe niciun dubiu în privinţa angajamentului nostru faţă de parteneriatul strategic pe care îl avem cu România”, a afirmat ambasadorul SUA.

Hans Klemm a participat, la Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, la o întâlnire cu elevi de liceu şi cu studenţii beneficiari ai burselor de pregătire oferite de Uzina Ford.

Ambasadorul SUA, Hans Klemm, a fost fotografiat ţinând steagul secuiesc, în timpul vizitei în Covasna, primarul oraşului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, spunând că l-a întrebat pe reprezentantul SUA dacă drepturile religioase sunt respectate în România în condiţiile confiscării bunurilor bisericeşti.

„Ambasadorului SUA i-am făcut cadou un steag al comunităţii secuieşti, steag care a devenit şi simbolul lipsei de respect al autorităţilor faţă de comunitatea secuiască. Menţionez, că acest steag a fost folosit prima dată în 1599, când secuii au luptat alături de Mihai Viteazul”, a scris primarul din Sfântu Gheorghe pe pagina sa de Facebook.

Ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm, a inaugurat pe 13 septembrie cel de-al nouălea Raft american American/ Shelf, cuprinzând lucrări de referinţă la Biblioteca Judeţeană “Bod Péter” Covasna, oferind donaţia de carte lui Szabolcs Szonda, Directorul Bibliotecii.”

Gandul

Ambasadorul SUA, fotografiat cu steagul Ţinutului Secuiesc: Singurele steaguri importante pentru mine sunt steagul Statelor Unite ale Americii şi cel al României

„Ambasada SUA la Bucureşti a precizat, miercuri, referitor la o fotografie în care apare ambasadorul Hans Klemm cu steagul secuiesc, în timpul unei vizite în judeţul Covasna, că acesta este reprezentantul SUA în „întreaga Românie” şi că ţara sa sprijină consolidarea instituţiilor democratice prin participarea tuturor segmentelor societăţii. La rândul său, MAE a precizat că „a discutat” cu Ambasada SUA legat de acest subiect şi arată că deşi vizita lui Klemm este un lucru absolut normal, ea trebuie să ţină seama de „posibilitatea existenţei unor sensibilităţi”. La scurt timp a venit şi o reacţie din partea ambasadorului SUA la Bucureşti, Hans Klemm, care a declarat că singurele steaguri importante pentru el sunt cele ale SUA şi ale României şi că a acceptat să apară într-o fotografie ţinând steagul secuiesc „din politeţe”.

Hans Klemm a afirmat, miercuri, la Craiova, că a acceptat să apară în fotografia respectivă „din politeţe”, dar şi pentru a nu exista vreun dubiu în privinţa angajamentului SUA faţă se parteneriatul strategic cu România.

„Misiunea mea este să întăresc parteneriatul strategic al Statelor Unite ale Americii şi României şi relaţiile dintre cele două ţări. Ca parte a acestei misiuni, călătoresc în ţară. Astăzi sunt în Craiova, ieri am fost în Covasna, iar luni în Harghita.

Unii dintre liderii politici cu care m-am întâlnit în Covasna mi-au cerut să fac o fotografie cu ei. Dar pot să vă asigur, ca ambasador al Statelor Unite ale Americii în România, că singurele steaguri importante pentru mine sunt steagul Statelor Unite ale Americii şi cel al României”, a spus Hans Klemm.

Întrebat de ce a acceptat să facă acea fotografie, Klemm a răspuns: „Am fost politicos”.

De asemenea, ambasadorul a declarat că a avut o discuţie, la telefon, cu ministrul de Externe.

„M-a încurajat să vin la Craiova şi să explic aici opinia mea legată de acea fotografie. Nu ar trebuie să existe niciun dubiu în privinţa angajamentului nostru faţă de parteneriatul strategic pe care îl avem cu România”, a afirmat ambasadorul SUA.

Declaraţia sa vine după ce Ambasada SUA a precizat, la solicitarea Mediafax, că Statele Unite, în calitate de aliat şi partener strategic al României SUA, „sprijină şi aplaudă democraţia din România şi eforturile României de a-şi consolida instituţiile democratice prin participarea deplină şi egală a tuturor segmentelor societăţii”.

„Ambasadorul Hans Klemm este ambasadorul Statelor Unite în întreaga Românie. El călătoreşte periodic prin ţară, întâlnindu-se cu diferite grupuri din toate zonele societăţii româneşti”, a precizat Ambasada SUA.

MAE a precizat de asemenea că a avut „o discuţie cu Ambasada SUA” legat de acest subiect.

„Vizita ambasadorului Hans Klemm în teritoriu se înscrie în atribuţiile curente ale ambasadelor de a se documenta la faţa locului cu privire la realităţile din statul de reşedinţă şi de a avea un dialog cu autorităţile locale. Suntem convinşi că asemenea vizite generează o reprezentare adecvată a realităţilor din România în ceea ce priveşte drepturile de care se bucură persoanele aparţinând minorităţilor naţionale şi modelul de interculturalitate promovat de România, care corespunde întru totul standardelor în materie. Asemenea vizite presupun inclusiv necesitatea înţelegerii şi luării în considerare a posibilităţii existenţei unor sensibilităţi”, arată MAE într-un comunicat de presă.

Ambasadorul SUA, Hans Klemm, a fost fotografiat ţinând steagul secuiesc, în timpul vizitei în Covasna, primarul oraşului Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, spunând că l-a întrebat pe reprezentantul SUA dacă drepturile religioase sunt respectate în România în condiţiile confiscării bunurilor bisericeşti.Pe pagina de Facebook a edilului a fost postată şi o fotografie în care apare şi ambasadorul Hans Klemm ţinând un steag secuiesc. „Ambasadorului SUA i-am făcut cadou un steag al comunităţii secuieşti, steag care a devenit şi simbolul lipsei de respect al autorităţilor faţă de comunitatea secuiască. Menţionez, că acest steag a fost folosit prima dată în 1599, când secuii au luptat alături de Mihai Viteazul”, este mesajul care însoţeşte fotografia.

Ambasadorul SUA la Bucureşti, Hans Klemm, a inaugurat pe 13 septembrie cel de-al nouălea Raft american American/ Shelf, cuprinzând lucrări de referinţă la Biblioteca Judeţeană “Bod Péter” Covasna, oferind donaţia de carte lui Szabolcs Szonda, Directorul Bibliotecii.”

Pe multi a contrariat gestul facut de Hans Klemm, unii s-au grabit sa-l critice, facand legatura cu declaratiile ambasadorului SUA la Chisinau, Dl. James Pettit.

Hans Klemm si drapeulul Tinutului Secuiesc

Hans Klemm si drapeulul Tinutului Secuiesc

Ca un astfel de gest poate suscita nedumeriri, lucrul e de inteles. Insa ar trebui sa privim mai cu atentie lucrurile, fara sa ne grabim a judeca.

In primul rand, ceea ce a facut Hans Klemm nu e acelasi lucru si nici nu se compara cu atitudinea lui James Pettit. De asemenea, mi se pare gresit sa facem o legatura intre cele doua si sa tragem concluzia ca SUA ar promova o atitudine antiromaneasca. Dl. Klemm a si declarat apoi:

Dar pot să vă asigur, ca ambasador al Statelor Unite ale Americii în România, că singurele steaguri importante pentru mine sunt steagul Statelor Unite ale Americii şi cel al României […]

Nu ar trebuie să existe niciun dubiu în privinţa angajamentului nostru faţă de parteneriatul strategic pe care îl avem cu România

Iar Ambasada SUA a precizat:

Ambasadorul Hans Klemm este ambasadorul Statelor Unite în întreaga Românie. El călătoreşte periodic prin ţară, întâlnindu-se cu diferite grupuri din toate zonele societăţii româneşti.

Gestul ambasadorului cred ca trebuie privit in contextul relatiilor complexe SUA-Rusia – aici un articol foarte interesant semnat de Iulian Chifu. E vorba de faptul ca politica Rusiei are accente din ce in ce mai agresive si poarta un veritabil razboi informational, de dezinformare si influentare politica in Europa. In asemenea conditii nu e oare mai bine sa avem prezenta ambasadorului american, adica a SUA, intr-o zona sensibila precum Covasna? Eu cred ca e mult mai bine. Pentru ca afirma ca SUA nu se disociaza de aceasta zona secuiasca, manifestandu-si influenta politica, culturala si acolo, la fel cum o face si la Craiova. Pentru a intelege mai bine gestul lui Hans Klemm, voi reda o mica parte din articolul semnat de Dl. Iulian Chifu, pentru a vedea cum actioneaza Rusia in Cehia:

Serviciile de informaţii cehe sună alarma: grupări-„jucărie” ale Rusiei, gata să destabilizeze ţara

Nici nu a ieşit bine de sub tipar cartea noastră despre Războiul Informaţional că descoperirile noastre din acel studiu pe mass-media şi spaţiul public din România, asupra operaţiunilor psihologice şi războiului de troli derulat de Rusia în ţara noastră, sunt confirmate direct de către raportul serviciilor de informaţii cehe. După o atentă evaluare la nivelul Cehiei, serviciul de contra-spionaj ceh, BIS, a anunţat că SVR, FSB şi GRU poartă un „război informaţional” în Republica Cehă, creând o reţea de grupări-jucării manipulate şi agenţi de propagandă care ar putea fi utilizate pentru a destabiliza ţara.

Raportul dat publicităţii joia trecută mai notează faptul că cercetarea a pornit de la prezenţa ruşilor pe teritoriu ceh, care rămân într-un număr semnificativ după un sfert de secol de când ţara cu o populaţie de 10.6 miliarde de locuitori a scăpat de ocupaţia Moscovei şi a devenit membră a UE şi NATO. În al doilea rând, BIS susţine că „un număr mare” de ofiţeri ruşi de informaţii lucrează sub acoperire drept angajaţi ai ambasadei Ruse din Praga, care nu este nici pe departe una dintre cele mai mari ambasade ruse din regiune, cu un număr de 140 de angajaţi – de două ori mai mult decât cel al ambasadei SUA, de exemplu.

Ţintele acestor ofiţeri ruşi sunt, potrivit BIS, în special influenţarea presei cehe asupra rolului Rusiei în conflictele cu Ucraina şi Siria. Anexarea Crimeii, agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei, sprijinul acordat în Siria de Rusia preşedintelui Bashar al Assad şi implicările în bombardarea opoziţiei siriene susţinută de către Occident şi ţările sunite – statele golfului şi Turcia. Sunt temele în care Rusia încearcă să influenţeze interpretarea actelor sale şi distrugerea adevărului, compromiterea credibilităţii informaţiilor independente şi veridice.

În raportul prezentat de BIS se menţionează că agenţii ruşi de spionaj încearcă să slăbească spaţiul mediatic ceh prin infiltrarea lui, dirijarea informaţiei dată publicului şi prin răspândirea propagandei şi a dezinformării produsă la Moscova. Raportul mai menţionează că printre tacticile utilizate se numără relativizarea adevărului şi a obiectivităţii şi promovarea punctului de vedere că toate părţile mint. Prin această tehnică se încearcă introducerea dubiului pe orice fel de informaţie veridică şi amestecarea falsului introdus de ruşi cu informaţiile presei, astfel încât confuzia să permită deturnarea unei părţi a populaţiei în susţinerea falsului spectaculos cultivat de către Rusia. Moscova mizează şi pe apetenţa pentru audienţă şi spectaculos ieftin cu orice preţ al instituţiilor media cehe şi a consumatorilor cu nivel redus de educaţie.

BIS a avertizat şi că agenţii ruşi încearcă să alimenteze tensiunile politice şi sociale din ţară cu ajutorul grupurilor de susţinere populiste şi extremiste, dar şi al grupurilor-jucării ale serviciilor, manipulate spre a răspunde ordinelor de la Moscova.

„Recrutarea, condiţionarea şi utilizarea acestor grupuri este extrem de nocivă şi ele exced partea ideologică de stânga, de dreapta, anarhiste şi antisistem, care erau deja pe statele de plată ale Moscovei. „Această atmosferă poate fi utilizată oricând pentru a manipula sau destabiliza societatea cehă sau mediul politic, dacă Rusia îşi doreşte acest lucru”, mai susţine raportul.”

În plus, în Cehia s-a înregistrat şi unul dintre cele mai puternice lobby-uri pro-ruse din fostele state socialiste, care se ocupă de susţinerea nevoii unor relaţii prieteneşti cu Rusia, cu orice chip. În Cehia, baza de penetrare este aşa numita „frăţie slavă”, aşa cum în alte state răsăritene cheia de acces şi instrumentul pentru a provoca falsa solidaritate este „frăţia ortodoxă”.

Pe de altă parte, Cehia mai are o particularitate, atât timp cât chiar preşedintele Milos Zeman exprimă viziuni pro-ruse. El a vorbit împotriva sancţiunilor impuse Rusiei de către UE şi a fost unicul lider din comunitatea europeană care a participat la sărbătorile din mai 2015 din Moscova, celebrând încheierea celui de-al doilea Război Mondial, pe când alţi lideri au lipsit, pentru a sancţiona acţiunile revizioniste şi revanşarde ruse.

Citeste mai mult: adev.ro/odfr18

Iata de ce gestul D-lui. Klemm nu a fost unul gresit si nici naiv, trimitand un semnal semnificativ si catre Budapesta. Sa nu uitam ca ieri Presedintele Ungariei, Dl. Janos Ader, a declarat ca sprijina includerea Romaniei si Bulgariei in Spatiul Schengen:

Preşedintele Ungariei a declarat că sprijină includerea României, Bulgariei în Spaţiul Schengen

Preşedintele Ungariei, Janos Ader, a declarat, în cadrul unei reuniuni la Sofia a Grupului Arraiolos, că ţara sa sprijină includerea rapidă a statelor membre UE România şi Bulgaria în Spaţiul Schengen, adăugând că că ambele au depus multe eforturi în acest sens, relatează MTI.

Janos Ader a participat la o reuniune de două zile a preşedinţilor din cadrul grupului Arraiolos, care a avut loc la Sofia şi care s-a încheiat joi.

Ader a spus că Ungaria sprijină includerea rapidă a statelor membre UE România şi Bulgaria în Spaţiul Schengen, lucru pentru care oficialul a subliniat că ambele state au depus multe eforturi. Participanţii au convenit asupra faptului că integrarea statelor balcanice care nu fac parte din UE ar fi de o importanţă capitală pentru stabilitatea Blocului comunitar, a mai spus Ader.

Principala sarcină a UE este să îşi recâştige credibilitatea pentru a evita ca încredera opiniei publice în instituţiile sale să scadă şi mai mult, a declarat preşedintele Ungariei la Sofia. Încrederea opiniei publice în UE va scădea în continuare dacă liderii să rămân incapabili să „gândească în termeni strategici”, a susţinut el. Încrederea în liderii UE şi în instituţiile acesteia va avea şi mai mult de suferit, de asemenea, dacă aceştia răspund cu întârziere la crize şi se angajează în „dispute fictive”, a declarat Ader.

În ceea ce priveşte criza migraţiei, Ader a subliniat împortanţa garantării siguranţei în fiecare stat european şi a făcut apel la depunerea unor eforturi pentru a combate această criză. Printre acestea se numără consolidarea şi protejarea mai eficientă a graniţelor externe ale UE şi intensificarea cooperării la nivelul organismelor de aplicare a legii şi al agenţiilor de informaţii din statele membre, potrivit lui Ader.

Cele mai înstărite state membre UE şi Bruxellesul trebuie să îşi îndeplinească obligaţiile umanitare oferind ajutor pentru construirea taberelor de refugiaţi în statele situate în vecinătatea zonelor de criză,a spus el, adăugând că UE trebuie să contribuie la reconstruirea infrastructurii în statele care au auvut de suferit de pe urma războiului, a spus el.

Grupul Arraiolos, numit după numele oraşului portughez unde a avut loc prima întâlnire a membrilor acestuia în anul 2003, a fost înfiinţat iniţial cu scopul de a crea un forum pentru preşedinţii europeni fără putere executivă.

La cea de-a 12-a reuniune a grupului au participat zece preşedinţi. Aceasta a avut loc la Sofia în zilele de miercuri şi joi.”

Deci in mijlocul acestui razboi informational dus de Rusia, extrem de periculos si cu obiective de destabilizare a unor state, prezenta ambasadorului american intr-o zona sensibila, e adevarat, precum Covasna-Harghita, si care poate fi expusa unui astfel de razboi, doreste sa arate ca acolo este SUA si angajamentul SUA fata de parteneriatul strategic cu Romania. Nu a fost vorba despre o „jignire la adresa identităţii naţionale”, cu atat mai mult cu cat ambasadorul a precizat ca singurele steaguri care au importanta pentru el sunt cele ale SUA si ale Romaniei. De asemenea sa nu uitam ca participantii la reuniunea Grupului Arraiolos „au convenit asupra faptului că integrarea statelor balcanice care nu fac parte din UE ar fi de o importanţă capitală pentru stabilitatea Blocului comunitar, a mai spus Ader” – deci Ungaria recunoaste importanta acestui lucru: o integrare si mai profunda a statelor balcanice intareste decisiv stabilitatea Uniunii Europene. Iar impotriva actiunilor cu scop de destabilizare statala promovate de regimul odios al D-lui. Putin avem nevoie de sprijinul activ al SUA, desfasurat chiar si in zonele sensibile din tara. Lucrul acesta a atras atentia si Budapestei ca suntem cu totii intr-o aceeasi mare familie euroatlantica, iar adversarii nostri comuni se stie cine sunt…

A fost o actiune diplomatica interesanta a D-lui. Klemm, surprinzatoare si dificil de descifrat la prima vedere.

De asemenea, printre multe aberatii precum mitinguri unguresti pe la Cluj cu aparitia figurii lui Hitler – lucru care arata o nemultumire foarte mare legata de chestiuni economice si nivel de trai din partea atat a minoritatii maghiare de la noi, dar si a maghiarilor din Ungaria – noi ar trebui sa promovam un parteneriat cu Budapesta pentru ca avem interese comune si probleme comune, inclusiv de ordin economic, social, legate de nivelul de trai, emigratie, deci o relatie ostila nu poate fi decat contraproductiva. De asemenea, aberatiile nu pot conduce la ceva bun si eficace, in folosul ambelor tari. Romania si Ungaria ar trebui sa se sprijine reciproc, asa ar fi si firesc. Pentru ca, daca am sta si ne-am gandi mai bine, am putea descoperi ca lucrurile pe care le avem in comun sunt mult mai importante si mai numeroase decat cele care ne despart.

Trebuie sa mai precizam un lucru important: „Ambasada SUA a precizat, la solicitarea Mediafax, că Statele Unite, în calitate de aliat şi partener strategic al României SUA, „sprijină şi aplaudă democraţia din România şi eforturile României de a-şi consolida instituţiile democratice prin participarea deplină şi egală a tuturor segmentelor societăţii”.” – sunt aprecieri magulitoare la adresa noastra pe care eu cred ca ar trebui sa le luam in seama pentru ca atesta o apreciere pozitiva la adresa noastra din partea SUA. Aici, in aceasta declaratie, nu e neaparat angajat doar ambasadorul ci mai cu seama: Statele Unite ale Americii. Indiferent de rezultatul alegerilor prezidentiale din SUA, declaratia Ambasadei SUA exprima pozitia SUA in politica sa externa, cu referire la Romania, excluzand dubla masura.

Dar actiunea diplomatica a D-lui. Klemm, trebuie sa recunoastem, a fost foarte originala! 🙂

In orice caz, pozitiva.

Septembrie 16, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ambasadorul SUA la Chisinau falsifica Istoria…

… in schimb SUA ne da noua lectii de democratie, stat de drept si anticoruptie…

Mediafax

Ambasadorul SUA la Chişinău: Unirea Republicii Moldova cu România nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune – VIDEO

Ambasadorul SUA la Chişinău a declarat, într-un interviu acordat postului Moldova 1, că Republica Moldova trebuie să rămână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure şi că unirea ţării cu România „nu este o alegere practică” indiferent de motiv.

Întrebat de ce factori ar trebui să ţină cont poporul moldovean atunci când face o alegere privind viitorul ţării, în contextul în care la nivelul societăţii există mai multe tendinţe, inclusiv cel al unirii cu România, ambasadorul Statelor Unite la Chişinău, James Pettit, a declarat că Republica Moldova „trebuie să ramână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure”.

„Consider că este foarte important şi aceasta desigur este politica noastră, cred că şi politica de aici, ca Republica Moldova să rămână un stat suveran şi independent în interiorul unor graniţe sigure. Unirea cu România, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Moldova. Ceea ce ar face lucrurile mai bune aici în Republica Moldova este cooperarea dintre clasa politică şi oameni pentru ca ei toţi să contribuie pentru a face din Republica Moldova o ţară mai bună pentru moldoveni”, a spus James Pettit.

„Republica Moldova nu este România, Republica Moldova are propria sa istorie şi propriile provocări. Printre aceste provocări se numără faptul că Republica Moldova este o ţară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul Guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, care este scopul final, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova. Potentialul aici este foarte mare, aveţi un popor calificat şi harnic, există multe promisiuni în anumite sectoare pe lângă agricultură, şi asta include sectorul textil şi IT”.

Ambasadorul a mai fost întrebat de ce Washingtonul a decis să recunoască independenţa Republicii Moldova în anul 1991, în pofida unor temeri manifestate în acest sens de mari actori internaţionali precum Germania, Franţa sau Marea Britanie.

„Ţin minte foarte bine când s-a destrămat Uniunea Sovietică şi într-adevăr, înteraga lume s-a schimbat. Eu am crescut în timpul Războiului Rece şi deodată am simţit că au apărut noi oportunităţi pentru toată lumea, inclusiv pentru republicile fostei Uniuni Sovietice. Aşa că a devenit o prioritate politică pentru Statele Unite să înfiinţeze ambasade şi să extindă recunoaşterea diplomatică asupra noilor republici cât mai repede posibil din diverse motive. Unul dintre ele a fost ca să ne asigurăm că este menţinută stabilitatea, dar de asemenea pentru a începe un nou capitol în istorie, unde în loc să avem in permanenţă aceste relaţii dificile date de statutul de adversari, noi puteam de fapt să ne împărtăşim experienţa, puteam fi prieteni, puteam încuraja comerţul şi turismul, lucru care era aproape imposibil în perioada sovietică. (…)

Deci, pentru noi, aceasta era o prioritate, speram atunci ca fostele republici ale Uniunii Sovietice, inclusiv, Federaţia Rusă, să se alăture unor organisme internaţionale, precum UE, chiar şi NATO, să deschidă o piaţă comună (…). Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat în totalitate, cu siguranţă nu s-a întamplat în cazul unora dintre republici”, a răspuns acesta.

În ceea ce priveşte Republica Moldova, el şi-a exprimat speranţa că ţara va continua „să urmeze calea europeană, să adopte valorile europene şi să devină un partener productiv în comunitatea mondială”.

James Pettit a caracterizat relaţiile dintre Statele Unite şi Republica Moldova ca fiind pozitive, adăugând că ţara sa a contribuit cu suma de 1,4 miliarde de dolari în asistenţa oferită acestei ţări în diferite sectoare.

„Ţara mea a contribuit cu peste un miliard de dolari, de fapt cu 1,4 miliarde de dolari în diferite sectoare, inclusiv în ceea ce priveşte creşterea economică, relaţiile culturale, democraţie, guvernare”, a declarat diplomatul.

„Încercăm să ajutăm Republica Moldova să se conformeze standardelor europene şi vom continua să lucrăm cu orice guvern aflat la putere, iar scopul nostru este ca ţara să devină mai prosperă şi mai democratică”, a precizat ambasadorul Statelor Unite la Chişinău.”

In primul rand eu cred ca trebuie spus ca aceste declaratii pe care Dl. Pettit le-a facut cu o nonsalanta demna de o cauza mai buna, desigur, aduc un imens deserviciu Americii. In sensul ca stirbesc increderea de care se bucura SUA in lume, in special in randul aliatilor fideli ai Statelor Unite, ca de exemplu Romania. Daca, in urma acestor declaratii nefericite, simpatia in randul populatiei romanesti fata de America va scadea, clasei politice de la noi, dar si de la Chisinau, ii va fi greu sa treaca cu vederea acest lucru. Deci se va crea o problema politica. Inutila, desigur. In niciun caz utila Americii. Pe de alta parte, contribuie la decredibilizarea Americii in lume. Si alte tari, chiar aliate cu SUA, vor intelege ca America poate falsifica oricand Istoria, mai dihai de cum o faceau rusii… Si asta chiar in detrimentul propriilor sai aliati, propriilor sai parteneri strategici.

Eu nu cred ca Administratia Obama chiar doreste o decredibilizare masiva a tarii sale. In schimb oamenii pe care ii are contribuie cu prisosinta la asa ceva. Deja prestigiul Americii este stirbit, iar cei care doresc raul SUA isi freaca mainile de bucurie pentru un asa cadou nesperat!

Declaratiile D-lui. Pettit sunt aiuritoare si vadit antiromanesti:

Republica Moldova nu este România, Republica Moldova are propria sa istorie şi propriile provocări. Printre aceste provocări se numără faptul că Republica Moldova este o ţară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite şi desigur mai este şi problema transnistreană, care nici măcar nu este sub controlul Guvernului central, dar care are nevoie de un statut special, care este scopul final, dar un statut special în cadrul Republicii Moldova. Potentialul aici este foarte mare, aveţi un popor calificat şi harnic, există multe promisiuni în anumite sectoare pe lângă agricultură, şi asta include sectorul textil şi IT„,

si nu doar ca falsifica Istoria, mai e si altceva. De exemplu, ce rost are afirmatia protrivit careia: „Republica Moldova este o ţară multietnică, cu oameni care vorbesc limbi diferite„? In primul rand ca orice tara de pe mapamond e o tara multietnica. Si, da, in foarte multe tari se vorbesc limbi diferite. Eu nu inteleg de ce trebuia sa scoata in evidenta aspectul asta, privitor la Rep. Moldova, ca si cum numai Rep. Moldova ar fi o tara multietnica in care sunt oameni care vorbesc limbi diferite, iar in restul Lumii ar predomina puritatea etnica, in diversele tari exstente pe Glob… Carcaterul fascist al acestei afirmatii – si poate nu ar trebui sa ne mire la o Administratie Democrata, amintindu-ne de fostul Presedinte J.F. Kennedy, mare admirator, in tinerete, a lui Hitler – sare in evidenta.

Este extrem de suparator ca domnul ambasador vorbeste de un statut special pentru Transnistria, fara sa aminteasca faptul ca aceasta este o creatie stalinista si fara sa denunte pactul dintre Hitler si Stalin, Pactul Ribbentrop-Molotov care produce efecte in continuare. Este vorba de o falsificare grosolana a Istoriei dublata de o atitudine antiromaneasca ce, intr-adevar, nu are cum sa imbunatateasca lucrurile.

Este evident ca Romania trebuie sa ceara explicatii Departamentului de Stat pentru declaratiile ambasadorului Pettit, declaratii totalmente gratuite, care nu se justifica in niciun fel si care nu rezolva nimic decat ca stirbesc prestigiul Americii in lume. Spre exemplu, eu nu cred ca Polonia, un alt partener strategic al SUA, poate privi cu incantare la declaratiile domnului ambasador, la cum falsifica dumnealui Istoria si la cum pecetluieste pacte intre puteri totalitare – comunismul si nazismul.

Nu criticam aici sustinerea unui stat suveran si independent al Rep. Moldova, lucru sprijinit – ne asigura Dl. Pettit – de catre SUA, ci declaratiile antiromanesti si falsificarea Istoriei la care s-a pretat. Pe de alta parte, un stat suveran si independent, cum afirma Dl. Pettit, poate sa-si decida singur soarta fara sa aiba nevoie de o afirmatie de genul: „Unirea cu România, de exemplu, ca o cale de a intra în UE sau orice alt motiv, nu este o alegere practică şi nu este o alegere care va face lucrurile mai bune aici, în Republica Moldova.”.

Este deosebit de clar ca Dl. Pettit si-a depasit cu mult atributiile si nivelul de incompetenta punand SUA intr-o situatie proasta, in primul rand in fata aliatilor sai.

Pe de alta parte, legaturile dintre Romania si Rep. Moldova, in special cele de suflet, cele care tin de sentimentele patriotice pe care un roman le simte, nu pot fi sterse cu buretele, asa cum ar dori Dl. Pettit, care, intr-adevar, s-a cam dovedit petit, destul de petit cu acest interviu… Dimensiunea sa diplomatica e destul de petit…

Partea proasta este ca declaratiile dumnealui altereaza imaginea SUA in Romania. Dl. Hans Klemm, ambasadorul SUA la Bucuresti, am vazut, a iesit la rampa cu declaratii prin care sa arate progresele Romaniei, ca Romania e pe drumul cel bun, sa dreaga busuiocul cumva – insa imaginea SUA, in special a Administratiei de la Casa Alba, ramane afectata de declaratiile colegului sau de la Chisinau…

De asemenea, ceea ce spera Dl. Pettit:

„În ceea ce priveşte Republica Moldova, el şi-a exprimat speranţa că ţara va continua „să urmeze calea europeană, să adopte valorile europene şi să devină un partener productiv în comunitatea mondială”.”

nu se poate realiza fara aportul Romaniei. Atunci, cine, dupa Dl. Pettit, ar ajuta Rep. Moldova in drumul ei european? Rusia? Fara indoiala ca o astfel de ipoteza e absurda. Rusia nu are niciun motiv sa ajute Rep. Moldova sa mearga pe un asemenea drum. Iar daca Rep. Moldova urmeaza calea europeana, lucrul acesta se datoreaza Romaniei! Impertinenta D-lui. Pettit a atins niste cote stralucite!! Dar e grav ca domnia sa doreste sa induca in eroare si sa manipuleze opinia publica!

Rusia franeaza pe cat poate drumul european al Rep. Moldova. Ajutorul nu poate veni decat din partea Romaniei. Iar Romania are obligatia morala de a ajuta Rep. Moldova, de a o sprijini in calea sa europeana.

In concluzie: Romania trebuie sa fie mai activa in Rep. Moldova, decat a facut-o pana acum!! In special in combaterea propagandei rusesti, foarte ampla, de altfel, in Rep. Moldova!

Iar Dl. Pettit ar trebui sa stie ca a face cadouri nesperate adversarilor poarta numele de… tradare!

Update

Palma pe care ambasadorul SUA la Bucuresti o da ambasadorului SUA la Chisinau

Romania Libera

Reacţia SUA, după declaraţiile ambasadorului american la Chişinău: SUA sprijină suveranitatea Republicii Moldova

Se arata, printre altele, ca:

„Administraţia de la Washington sprijină suveranitatea şi integritatea teritorială a Republicii Moldova şi salută, totodată, colaborarea Bucureştiului cu Chişinăul în direcţia consolidării democratice, se arată într-o reacţie transmisă Hotnews.ro de ambasada SUA din România. Precizările vin în contextul controverselor iscate de declaraţiile ambasadorului american din Republica Moldova, James Pettit, privind raporturile dintre România şi Moldova.

„Statele Unite sprijină de multă vreme suveranitatea Republicii Moldova şi integritatea sa teritorială. SUA salută România pentru leadership-ul de care a dat dovadă continuu şi pentru abordarea colaborativă în sprijinul dezvoltării democratice a Republicii Moldova, al eforturilor sale de reforma şi al continuării procesului de integrare a să în UE, în conformitate cu aspiraţiile populaţiei din Moldova”, se arată într-un răspuns transmis, miercuri, site-ului HotNews.ro de biroul de presă al ambasadei americane la Bucureşti.

Citeşte şi Nicolae Timofti, reacție după declarațiile ambasadorului american la Chișinău: Sunt român şi vorbesc limba română

„Mai mult, politica SUA în privinţa Moldovei este de a fi partenerul Moldovei pentru a sprijini dezvoltarea să economică şi democratică. A interpreta în sens mai larg politica noastră înseamnă o depăşire a limitelor politicii noastre”, punctează, în continuare, Ambasada SUA, potrivit sursei citate.
Poziţia oficială exprimată miercuri vine după ce, luni, Departamentul de Stat a îndemnat presa să solicite lămuriri oficiale Ambasadei SUA de la Bucureşti, aceasta la rândul său direcţionându-i pe jurnalişti spre instituţia omoloagă de la Chişinău. […]”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

August 29, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Dezastruosul esec!

Mediafax

ALEGERI LOCALE 2016. Biroul Electoral Central, rezultate parţiale: Firea 45,5%, Nicuşor Dan 27,5%, Predoiu 11%. Cine a câştigat în celelalte judeţe

Gabriela Firea (PSD+UNPR) are 45,5% din voturile pentru funcţia de primar al Capitalei, Nicuşor Dan este pe locul al doilea cu 27,5%, iar Cătălin Predoiu obţine 11%, conform primelor rezultate provizorii oficiale furnizate de Biroul Electoral Central.

UPDATE 01:10 – Clasamentul pentru a fi edilul Capitalei este: Gabriela Firea (PSD+UNPR) – 45,5%, Nicuşor Dan (USB) – 27,5%, Cătălin Predoiu (PNL) – 11%, Robert Turcescu (PMP) – 6,3%, Daniel Barbu (ALDE) – 2,9%, Adrian Severin (PDS) – 2%, Cătălin-Ioan Berenghi – 1,8%, Bogdan Diaconu (PRU) – 1,5%, Iulia Gorea (PNŢCD) – 0,4%.

La sectorul 1 Clotilde Armand (USB) conduce cu 32,3 %, urmată de Dan Tudorache (PSD) – 31,9%, Alexandru Nazare (PNL) – 16,6% şi Euegen Tomac (PMP) cu 7,2%.

La sectorul 2 pe primul loc se află Mugur Toader (PSD) cu 40%, Dan Cristian Popescu (PNL) cu 21,8%, Dumitru Pelican cu 13,2% şi Antoneta Bugner (USB) cu 9,6%.

La sectorul 3 Liviu Negoiţă (PSD) a câştigat detaşat cu 64,4%, urmat de Roxana Wring (USB) – 13%, Cristina Pocora (PNL) cu 8,8% şi Cristian Petrescu (PMP) – 4,6%.

La sectorul 4 Daniel Băluţă (PSD) a obţinut 37,3% dintre voturi, Răzvan Sava (PNL) 23,4% şi Dumitru Dobrev (USB) – 17,1%.

La sectorul 5 Daniel Florea (PSD) are 36,1% din opţiunile electoratului, urmat de Ovidiu Raeţchi (PNL) cu 30,9% şi Marian Vanghelie (PDS) cu 15,6%.

La sectorul 6 Gabriel Mutu (PSD) adună 38,7% din voturi, Mihai Daneş (USB) 18,5%, Ştefan-Viorel Florescu – 16,7%, iar Răzvan Mironescu (PNL) – 11,2%.

UPDATE 01:03 – Potrivit datelor parţiale prezentate de Biroul Electoral Central, la alegerile locale care au avut loc în 5 iunie, în municipiul Braşov, George Scripcaru a obţinut 52,5% din voturi, în timp ce la Timişoara, Nicolae Robu are un nou mandat, obţinând 52,6%.

În Braşov, candidatul independent George Scripcaru a reuşit să obţină un nou mandat cu 52,5%.

Potrivit datelor BEC, pe locul al doilea se află Răzvan Popa, din partea PSD, însă la o distanţă mare de Scripcaru, cu 16,9%. Candidatul independent, Răzvan Sturzu a reuşit să obţină 8,9% şi abia pe locul patru s-a clasat candidatul PNL, Adrian Alexandru Gabor, cu 5,9%.

Şi în Timişoara, actualul primar Nicolae Robu şi-a asigurat un nou mandat.

Potrivit datelor furnizate parţiale, Robu a primit 52,6% din voturi, urmat de candidatul PSD, Florică Bîrsăşteanu, cu 22,6%. Locul trei este ocupat de Romiţă Adrian Orza (7,3%), urmat de Marius Dugulescu, din partea PMP, cu 5,2%.

 

ALEGERI LOCALE 2016. Biroul Electoral Central a făcut publice rezultate parţiale la nivel naţional şi în Bucureşti. PSD obţine cele mai multe mandate de aleşi locali

Datele parţiale privind alegerile locale din 2016 au fost anunţate luni de Biroul Electoral Central. Mediafax vă prezintă situaţia votului la nivel naţional şi în Bucureşti.

UPDATE: PSD a obţinut, potrivit rezultatelor parţiale furnizate de BEC, cele mai multe mandate de ales local la alegerile de duminică, câştigând aproape o mie de primării, pe locul secund situându-se PNL, cu peste 600 mandate de primar.

PSD a obţinut la nivel naţional 977 de mandate de primar, PNL – 631, UDMR – 119, ALDE – 37, candidaţi independenţi – 23. UNPR a câştigat 11 primării, PMP – 9 primării, Alianţa Electorală PSD+UNPR – câte 8, Partidul Civic Maghiar – 6, Forumul Democrat al Germanilor, PNŢCD, PSRO, câte 2.

Câte un mandat de primar au obţinut Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România, Partidul Ialomiţenilor, Uniunea Democrată a Slovacilor şi Cehilor din România, PRU, Alianţa Electorală ALDE – PSD pentru Budeşti, Sînmihaiu de Cîmpie şi pentru Romuli, Alianţa elctorală social liberală PSD +ALDE Bran, Alianţa Social Liberală PSD+ALDE.

La consiliile local PSD a câştigat 9.436 de mandate, PNL – 7.375, iar UDMR – 1.323 mandate.

Pe următoarele locuri se regăsesc ALDE – 1.278 mandate, PMP – 686, UNPR – 575 şi PSRO – 163. De asemenea, au mai intrat în consiliile locale 154 de candidaţi independenţi.

BEC, rezultate parţiale pe Bucureşti: PSD 42,79%, USB 29,7%, PNL 11,21

BEC, rezultate parţiale la nivel naţional: PSD 42,9%, PNL 34,32%, ALDE 5,46%, UDMR 4,57%,

La votul pentru Primăria Generală PSD a obţinut 42,79%, USB 29,7%, PNL 11,21, potrivit datelor parţiale anunţate de BEC pentru 14, 53% din secţiile de votare.

La votul pentru CGMB ierarhia este urmãtoarea: PSD 39,81%, USB 24,95%, PNL 13,23%, PMP 7,2%, ALDE 6,46%, PDS 2,99%, PER 2,02%, PRU 1,94%, PNŢCD 0,97% şi UDMR 0,39%.

Au fost numărate voturile din 182 secţii de votare din totalul de 1252, respectiv 14,53%.

Rezultatele parţiale, la nivel naţional, pentru primării arată că PSD a obţinut 42,9%, PNL 34,32%, ALDE 5,46%, UDMR 4,57% şi PMP 3,26%, potrivit BEC, care a centralizat 57, 68% din secţii.

La nivel naţional sunt centralizate procesele verbale din 1.130 de circumcripţii locale, din totalul de 3.186, reprezentând 35,46%.

În Capitală, din totalul de 1.252 de secţii au fost centralizate procesele verbale din 95 de secţii, adică 7,58%.

BEC, rezultate parţiale la nivel naţional: PSD, 44, 52%, PNL 34,6%, ALDE, 4,92%, UDMR 4,87%

La nivelul naţional, pe votul pentru primării, PSD a obţinut 44,52%, PNL 34,6%, ALDE, 4,92%, UDMR 4,87%, PMP, 3.04%, iar la consilii judeţene PSD a câştigat 39,15%, PNL 32,79%, ALDE 5,6%, UDMR 5,24% şi PMP 4,03%, potrivit rezultatelor parţiale anunţate de BEC.

Datele anunţate luni de Biroul Electoral Central la nivel naţional reprezintă rezultate parţiale după numărarea a 35% din secţiile de votare.

Prezenţa la vot, la nivel naţional, a fost de 57,32%.

La nivel naţional sunt centralizate procesele verbale din 1.130 de circumcripţii locale, din totalul de 3.186, reprezentând 35,46%.

BEC, rezultate parţiale pe Bucureşti: PSD, 43, 56%, USB, 29,05%, PNL 10, 74%

La votul pentru Primăria Capitalei PSD a obţinut 43, 56%, USB, 29,05%, PNL 10, 74%, PMP, 6,36% şi ALDE 2,93%, potrivit datelor parţiale anunţate luni de Biroul Electoral Central.

Potrivit datelor anunţate de BEC, votul politic pentru Consiliul Genreal al Municipiului Buucreşti păstrează ierarhia patidelor: PSD 40, 64%, USB, 23, 91%, PNL 12, 97%, PMP 6,83%, ALDE 6,23%, PDS 3,89%, PER 2,05%, PRU 2%, PNŢCD 1,02% şi UDMR 0, 41%.

Datele anunţate luni de Biroul Electoral Central pentru Bucureşti sunt valabile pentru 95 de secţii de votare din totalul de 1.252 din Bucureşti.

În Capitală, din totalul de 1.252 de secţii au fost centralizate procesele verbale din 95 de secţii, adică 7,58%.

La ora 21:00, în Capitală s-au prezentat la vot 33,31% din bucureşteni, conform informaţiilor furnizate de Biroul Electoral Central.

UPDATE ora 21:00 Bucureşti 33,31%. Sector 1: 36,7%, Sector2: 33,5%, Sector 3: 31,6%, Sector4: 33,2%, Sector 5: 31,32%, Sector 6: 34,36%

UPDATE ora 20:00 Bucureşti 30,7%. Sector 1: 33,8%, Sector 2: 31%, Sector 3: 29,2%, Sector 4: 30,7%, Sector 5: 28,7%, Sector6: 31,8%.

UPDATE ora 19:00  Bucureşti: 27,6%

Sector 1: 30,4%, Sector 2: 28%, Sector 3: 26,3%, Sector 4: 27,5%, Sector 5: 25,6%, Sector 6: 28,5%.

UPDATE ora 18:00 Bucureşti: 24,3% – Sector 1: 27%. Sector 2: 24,6%, Sector 3: 23,2%, Sector 4: 24,3%, Sector 5: 22,4%, Sector 6: 25,3%

UPDATE ora 16:00 – În Capitală, în sectorul 1 s-au prezentat cei mai mulţi alegători – 22,5%, în sectorul 2 – 20,28%, în sectorul 3 – 19,14%, în sectorul 4 – 20,14%, în sectorul 5 – 18,2%, în sectorul 6 – 21,15%.

Cea mai slabă prezenţă la vot a fost înregistrată în Capitală (20,14%), urmată de Timiş (24,97%), Sibiu (27,28%) şi Cluj (27,9%) .

Sector 1: 20,2%, Sector 2: 18%, Sector 3: 17,1%, Sector 4: 18,1%, Sector 5: 16,2%, Sector 6: 19,1%

Până la ora 13.00, în Capitală s-au prezentat la vot 13,56% din alegătorii trecuţi pe liste. 
În Capitală, în sectorul 1 s-au prezentat cei mai mulţi alegători – 15,08%, în sectorul 2 – 13,58%, în sectorul 3 – 12,93%, în sectorul 4 – 13,63%, în sectorul 5 – 12,14%, în sectorul 6 – 14.37%.

Până la ora 12.00, în Capitală s-au prezentat la vot 10,3% din alegători, reprezentând 171.000 de oameni.

Sector 1: 12,3%

Sector 2: 11, 1%

Sector 3: 10,6%

Sector 4: 11, 2%

Sector 5: 10%

Sector 6: 11,8%

Potrivit  până la ora 10.00, în Capitală s-au prezentat la vot 4.36% de bucureşteni.

În Sectorul 1 s-au prezentat cei mai mulţi alegători – 4,62%.

În Sectorul 2 s-au prezentat la urne 4.44% din românii înscrişi pe listele electorale

În Sectorul 3 au votat 4.17% din alegători.

În Sectorul 4 s-au prezentat la vot 4.43% din români tecuţi pe listă

În sectorul 5 au votat, până la ora 10.00, 3.98%.

În sectorul 6 s-au prezentat la urne 4.59% din alegători.

Un sfert din marile primării, câștigate de candidați penali

Din 41 de primării de municipii reședință de județ, plus cele șapte primării aferente Capitalei, 12 au fost câștigate, potrivit rezultatelor parțiale și numărătorii paralele efectuate de partide, de candidați cu dosare penale în diferite faze. Cel mai interesant caz este, evident, cel al lui Cătălin Cherecheș, care nu doar că a câștigat Primăria Baia Mare din închisoare, unde se află în arest preventiv, dar pare să fi obținut peste 70% din voturile exprimate. Un procent impresionant este pe cale să înregistreze, la Primăria Sf. Gheorghe, și candidatul UDMR Antal Arpad-Andras, cercetat și el de procurorii DNA. Mai puțin norocoși au fost duminică Tudor Pendiuc și Marian Vanghelie.

Românii spun constant, când sunt întrebați la diferite barometre de opinie, că nu ar vota un candidat cercetat sau judecat pentru fapte de corupție. Totodată, corupția figurează constant în topul problemelor românilor. Rezultatele alegerilor de duminică spun însă o cu totul altă poveste. Rezultatele sunt parțiale, e drept, așa că sunt de așteptat, în final, variații de câteva zecimale, poate chiar un procent, două. Este improbabilă însă schimbarea ierarhiei, dacă ne uităm la diferențele mari de procente dintre primul clasat și următorul. Iar acolo unde diferența este mică, ironie totală: și al doilea clasat are dosar penal.

Sectorul 3. Robert Negoiță (PSD) a câștigat al doilea mandat de primar la un scor zdrobitor: 60,3% din voturi. Contracandidații săi de la USB și PNL au luat 16,99%, respectiv 9,38% din voturi. Din aprilie anul acesta, Negoiță este urmărit penal pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prejudiciul adus bugetului de stat fiind estimat la 77,14 milioane lei.

Baia Mare. Cătălin Cherecheș, fost membru PSD, UNPR şi PNL, candidat acum din partea Coaliţiei pentru Baia Mare, a câștigat, potrivit rezultatelor parțiale, 70,28% din voturi, deși campania electorală și-a făcut-o de după gratii, prin intermediari și postări pe Facebook. Următorul plasat în cursa pentru Primăria Baia Mare este candidatul PSD, Florin Tătaru, cu 7,35% din voturi. Cherecheș, prins în flagrant cu 25.000 de lei, a fost acuzat de luare de mită, iar dosarul său a și fost trimis în judecată, luna trecută. Edilul ar fi pretins și primit de la o persoană din conducerea Asociației Club Sportiv Fotbal Club Municipal Baia Mare, suma de 70.000 lei urmând să susțină financiar, în schimb, asociația de la bugetul local.

Botoșani. Cătălin Flutur (PNL) și-a adjudecat al treilea mandat de primar cu 45,79% din voturi, la circa cinci procente în fața contracandidatului de la PSD, Ovidiu Portariuc. Reconfirmarea liberalului vine la nouă luni după ce procurorii DNA au început urmărirea penală împotriva sa pentru două infracțiuni de abuz în serviciu. Numele lui Flutur ar mai fi legat și de un alt dosar instrumentat de DNA, ancheta in rem vizând acuzația de conflict de interese. Pentru Primăria Botoșani s-au luptat duminică nu mai puțin de 15 candidați.

Brașov. George Scripcaru (PNL, ex-PDL) a obținut un al patrulea mandat cu 52,6% din voturi (rezultate parțiale), scor triplu față de cel al următorului clasat, Răzvan Popa (PSD, 16,52%), și de aproape zece ori mai mare decât cel al candidatului oficial al PNL, Adrian Gabor (5,33%). Scripcaru şi-a depus candidatura ca independent după ce a fost trimis în judecată pentru mai multe infracţiuni, inclusiv abuz în serviciu şi instigare la tentativă de abuz în serviciu (ar fi determinat, potrivit procurorilor, funcţionari din instituţia pe care o conduce să-şi exercite defectuos atribuţiile de serviciu cu ocazia încheierii unor contracte cu o anumită firmă).

Craiova. Lia Olguța Vasilescu (PSD) a câștigat un al doilea mandat de edil cu peste 60% din voturi (60,92% – rezultate parțiale) în ciuda faptului că procurorii DNA au declașat urmărirea penală împotriva sa pentru luare de mită, spălare de bani şi folosirea autorităţii sau influenţei în scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. De remarcat că procentul obținut la urne de vicepreședintele PSD este net superior cifrelor pe care le avansau sondajele preelectorale (peste 15% diferență).

Deva. Mircia Muntean (PSRO) a condus Primăria Deva timp de 16 ani și a trecut prin PNL, UNPR, PDL și PSD. Acum, sub sigla partidului lui Mircea Geoană, Muntean a obținut 35,64% din voturi, cu circa zece procente mai mult decât candidatul PNL, Petru Mărginean. Politicianul are în „palmares” o condamnare definitivă la patru ani de închisoare cu suspendare, pentru abuz în serviciu, iar în prezent este judecat pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice.

Miercurea Ciuc. Asemenea colegului de la Sf. Gheorghe, candidatul UDMR la Primăria Miercurea Ciuc, Robert Kalman Raduly, și-a spulberat contracandidații de la PSD, PNL, PPMT și PCM, obținând 65,78% din voturi. Edilul, în funcție din 2004, a fost trimis în judecată, în iunie 2015, în stare de arest la domiciliu, alături de viceprimarul Szoke Domokos, într-un dosar legat de aprobarea ilegală a unei autorizații de construcție pe baza unor documentații incomplete. Raduly a fost acuzat de abuz în serviciu și conflict de interese.

Râmnicu Vâlcea. Mircia Gutău (fost membru PDL și PNL, candidat acum sub sigla Partidului Ecologist Român, a obținut, potrivit rezultatelor parțiale, 41,86% din voturi, în timp ce candidatul oficial al PNL, Grigore Crăciunescu, a luat 8,16%. În 2010, Gutău a fost condamnat la trei ani şi jumătate închisoare cu executare, după ce a fost acuzat că a pretins 50.000 de euro mită de la un om de afaceri în schimbul eliberării unui certificat de urbanism. În 2014, acesta a mai primit trei ani şi jumătate de închisoare pentru abuz în serviciu în formă calificată şi continuată, dar, după contopirea pedepselor, a rămas în libertate, iar în martie 2015 i-a expirat şi interdicţia de a fi ales într-o funcţie publică.

Sf. Gheorghe. Antal Arpad-Andras (UDMR) este primar din 2008 și și-a adjudecat un nou mandat cu 73,05% din voturi (rezultate parțiale), procent în ușoară scădere față de alegerile din 2012. În februarie 2016, procurorii DNA au anunțat începerea urmăririi penale împotriva primarului UDMR, care a fost acuzat că ar fi utilizat credite garantate din fonduri publice în alte scopuri decât cele pentru care fusese contractat creditul. Prejudiciul adus bugetului local a fost estimat la 549.312 euro fără TVA.

Târgu Jiu. Florin Cârciumaru (PSD) a intrat în cursa pentru un nou mandat de primar cu o sesizare la DNA depusă de Agenţia Naţională de Integritate, ai cărei inspectori îl suspectează de săvârşirea unor fapte asimilate infracţiunilor de corupţie şi de conflict de interese (ar fi semnat mai multe documente în beneficiul unei firme de la care fiica sa a cumpărat un imobil la un preţ deosebit de avantajos). Social-democratul a și câștigat mandatul, cu 41,36% din voturi, potrivit rezultatelor parțiale, la mare distanță de candidatul PNL, Octavian Lupulescu (14,15%).

Târgu Mureș. Dorin Florea a câștigat la limită al cincilea mandat de primar (cu 42,95% din voturi), după ce a intrat în cursă ca independent susținut de PNL și alte formațiuni politice. În decembrie 2015, primarul a fost trimis în judecată pentru abuz în serviciu într-un dosar privind finanţarea Asociaţiei Sportive Fotbal Club din Târgu Mureş, cu un prejudiciu estimat la circa 7 milioane lei. În 2016, procurorii DNA au anunţat că au început urmărirea penală într-un nou dosar de corupţie, în care este implicat şi fiul edilului, iar Florea este acuzat de luare de mită. Culmea este că pe locul doi a ieșit duminică (40,24%) candidatul independent Soos Zoltan, fost consilier local susținut de UDMR, PPMT și PCM, implicat și el în dosarul lui Florea privind finanțarea clubului de fotbal.

Tulcea. Constantin Hogea, fost membru PDL, actualmente în PNL, este primar al orașului din 2004, iar pentru a nu fi acuzat că încalcă criteriile de integritate ale liberalilor a intrat ca independent în cursa pentru un nou mandat. L-a și câștigat, cu 34,77% din voturi (rezultate parțiale), în timp ce candidatul oficial al PNL, Ștefana Zibileanu, a obținut 16,45% din voturi. În august 2015, Hogea a fost trimis în judecată, în stare de arest la domiciliu, pentru luare de mită și efectuarea de operațiuni financiare ca acte de comerț incompatibile cu funcția, în legătură cu eliberarea unei autorizații de construcții în apropierea unor obiective cu regim special.”

Aceste rezultate nu trebuie sa ne mire: erau extrem de previzibile cu foarte multa vreme in urma. Dar inainte de a trece la analiza acestora, sa spunem cateva cuvinte despre campania electorala si prezenta la vot.

In primul rand trebuie, cred, remarcat faptul ca prezenta la vot la fost una foarte buna daca tinem cont de cum s-a desfasurat campania electorala. Asa-zisa campanie electorala. Pentru ca, de fapt, nu a fost o campanie electorala. Restrictiile impuse de noua lege electorala au fost de natura sa anihileze tot ce ar fi trebuit sa fie o campanie electorala. Emisiuni plictisitoare pe la televiziunile de stiri cu candidatii nu inseamna o campanie electorala. Ar fi trebuit sa fie antren, intalniri cu alegatorii, muzica si chiar formatii care sa tina un concert, ar fi trebuit impartite materiale promotionale: pixuri, brichete, agende, umbrele etc – acestea nu reprezinta, cum gresit cred unii, o mita electorala ci sunt elemente de promovare a unui partid, a unui candidat. Daca vrei sa scoti, in mod legal, desigur, cat mai multi oameni la vot – NU in ziua votului! – trebuie sa ai o campanie electorala veritabila, cum se face peste tot in lume, inclusiv in SUA. Or, in locul unei asemenea campanii electorala care ar fi trebuit sa fie cu o atmosfera de sarbatoare, de ce nu?, a fost de fapt o absenta ciudata… Eu cred ca ar trebui revizuita legea electorala pentru ca lucrurile stau foarte nesanatos, asa cum se prezinta ele acum! Este inadmisibil sa nu mai avem o campanie electorala, iar in locul a ceea ce ar fi trebuit sa fie o atmosfera destinsa, de sarbatoare sa avem o atomosfera deosebit de plictisitoare!

Victoria en fanfare a PSD-lui probabil ca produce furori orgastice unora. Insa mintile lucide din tara asta isi dau seama ca nu e bine ce s-a intamplat. Pentru ca am ajuns la un dezechilibru pe esicherul politic romanesc, lucru ce ar fi trebuit evitat. In privinta PNL se poate vorbi de un veritabil dezastru, ce culmineaza cu ceea ce s-a intamplat in Capitala. PNL a obtinut un scor teribil de mic, nereusind sa castige macar primaria unui sector din Bucuresti. Cauzele acestui usturator esec sunt cel putin trei:

a). In primul rand faptul ca au votat impreuna cu adversarii politici legea care permite alegerea primarilor intr-un singur tur de scrutin – o lege care i-a defavorizat din start! O greseala foarte mare, amplificata de penibila balba ulterioara, aceea de a cere premierului sa dea o Ordonanta de Urgenta prin care sa modifice legea pe are ei insisi au votat-o! N-a fost de ajuns lucrul acesta si „istetii’ , cu ghilimelele de rigoare, au incercat conestarea legii la Curtea Constitutionala, cand sansele de reusita erau din start NULE!!

b). A doua cauza a acestui mare esec a fost felul penibil in care au tratat chestiunea alegerilor in Bucuresti. De la Cristian Busoi, la Ludovic Orban, trecand prin episodul absolut penibil cu Marian Munteanu si ajungand la stersul Catalin Predoiu. Uluitor cum penelistii si-au dat cu stangu-n dreptul, cum se spune, prezentand un spectacol absurd si penibil in fata intregii tari!!

c). A treia cauza este mesajul pe care l-a transmis PNL, care a pedalat doar pe lupta anticoruptie. In discursul lor politic nu se putea deslusi decat asta: lupta anticoruptie, amplificata si de unele vuvuzele de pe la unele televiziuni de stiri. In alte parti, in lumea civilizata, se dezbat tot felul de probleme. La noi nu a fost nicio dezbatere, practic. Liderii PNL au adoptat acest discurs anticoruptie intr-un mod cu totul neconvingator. Legat de punctul b). mai trebuie spus ca au prezentat candidati stersi, cu un discurs fad care nu putea deloc convinge pe cineva! Cred ca trebuie remarcat faptul ca PNL nu a prezentat nimic societatii, oferta lor electorala a fost nula, iar rezultatele s-au vazut. Nu au exprimat un punct de vedere autentic liberal, nu au promovat liberalismul – votand aproape tot, fiind de acord cu aproape tot ce a propus PSD. Si atunci cum vrei sa convingi pe altii de ideologia ta liberala cand tu insuti nu esti convins de aceasta. Prestatia PNL a fost una din cele mai slabe, lucru ce ar trebui sa le dea de gandit pentru ca peste putina vreme vor veni alegerile legislative!

Un alt lucru ce trebuie remarcat este esecul luptei anticoruptie, cum se vede si din ultimul articol citat in postare. In Romania nu se mai vorbeste nici de reforme economice, nici de altceva, decat de anticoruptie. Si asta de vreo cativa ani incoace!! Interventia ambasadorului american, Dl. Hans Klemm, venita intr-un moment cand societatea e saturata de un asemenea discurs, n-a facut decat sa mareasca opozitia la ceea ce inseamna anticoruptie, Binomul DNA-SRI, dezvoltand in planul societal o reactie de respingere. Mai ales ca luarea de pozitie pe care a avut-o semana nu doar cu o ingerinta in treburile interne si constitutionale ale Romaniei, dar a fost cu totul ne la locul sau, implicandu-se in campania electorala din Romania.

Consecintele celor de mai sus au fost urmatoarele: romanii, vazand in PNL un partid neconvingator si searbad, au votat celalalt partid: PSD. Era logic sa se intample asa. Si era previzibil inca de cand penelistii au votat, intr-o veselie inconstienta, alaturi de calculatul PSD, legea alegerii primarilor intr-un singur tur de scrutin. Marea problema a PNL a fost in Bucuresti. Asta NU inseamna ca rezultatul la nivel national obtinut de PNL este unul satisfacator. Nici vorba! Insa in Bucuresti au suferit cea mai grea infrangere! Interesant este ca bucurestenii au acordat un credit mult mai mare USB (Uniunea Salvati Bucurestiul) si liderului acesteia, Dl. Nicusor Dan. Lucrurile sunt explicabile pentru ca prestatia extrem de proasta a PNL a lasat o nisa prin care USB a putut foarte bine sa intre in jocul politic din Capitala si sa obtina un scor foarte bun!!

In Bucuresti au venit putini la vot. Victoria D-nei. Gabriela Vranceanu-Firea este indiscutabila. Dar nu foarte reprezentativa. E o victorie a PSD, fara indoiala, dar nu una care sa-i convinga pe bucuresteni. In legatura cu PNL, am scris nu demult acest editorial: Un partid prost condus: PNL! si se vede ca am avut dreptate. Aceasta infrangere severa trebuie sa vizeze varfurile acestui partid. Pe scurt: Blaga si Gorghiu TREBUIE sa-si dea DEMISIA!! Si mai trebuie ceva! S-a vazut ca o conducere bicefala de tipul Blaga-Gorghiu nu poate sa dea roade. Este o conducere ce nu a adus PNL coerenta, claritate. Deci se impune cu necesitate ca la PNL sa avem un singur presedinte al acestui partid. Pe de alta parte, PNL trebuie sa-si asume ideologia si sa promoveze liberalismul clasic, identificand solutii pentru societatea romaneasca, care se afla intr-o tranzitie prea mult prelungita. Tara are nevoie de reforme economice. Le va face tot PSD, ca la inceputul anilor ’90? Poate ca sunt multi la PNL care nu sunt atasati de liberalism. Nu-i tine nimeni cu forta acolo!! Pentru ca lucrurile trebuie lamurite odata si odata.

Pentru ca altminteri lucrurile nu pot sa evolueze spre bine. Spre exemplu. nu se poate sa nu te intrebi daca nu cumva – tinand cont de prestatia execrabila de pana acum a PNL – a fost vorba de un blat… Daca nu cumva PNL a urmarit sa piarda alegerile din obscure motive… Mai ales ca era destul de limpede ca votand o lege ce-i defavoriza din start, isi micsorau drastic sansele de a castiga alegerile locale. Poate ca nu vor sa le castige nici pe cele legislative! Daca asa stau lucrurile, cinstit ar fi sa spuna public lucrul asta, sa stim si noi ce au de gand! Si legat de acest aspect iata si de ce spuneam la inceput ca nu e bine ce s-a intamplat. Daca PNL ar fi obtinut un scor sensibil egal cu al PSD, s-ar fi ajuns la echilibru pe scena politica romaneasca si lupta pentru alegrile legislative ar fi fost relansata usor. Pe de alta parte, partidele mai mici ar fi capatat o mai mare importanta. Pe cand asa cum se prezinta acum lucrurile, partidele mici – putem include aici si PNL, judecand dupa rezultat, cel putin cel din Bucuresti – par sa nu mai conteze. Tinand cont de aceste rezultate, mai conteaza prea mult ALDE sau PMP? In aceste conditii e clar ca USB doreste mai mult: sa se transforme in Uniunea Salvati Romania si sa participe si la alegerile legislative. Din punctul de vedere al PNL, sigur, se naste intrebarea: ce se urmareste de fapt?

Dar de ce nu USB? In primul rand e o formatiune foarte nou infiintata despre care nu stim mare lucru. Nu sitm nici cine e in spatele ei, nici ce obiective are. Nici despre Nicusor Dan nu stim prea multe, nici macar daca ar fi fost un manager bun pentru Capitala, in cazul in care ar fi castigat alegerile. A da credit unei astfel de formatiuni politice inseamna a merge in necunoscut.

Dezechilibrul politic actual se reflecta si in felul acesta: bucurestenii, destul de multi, au preferat sa dea credit unei formatiuni nou infiintate, USB, despre care nu stiu prea multe, fata de un partid istoric, care chiar daca a avut o prestatie neconvingatoare, reprezinta totusi o forta politica importanta in tara asta.

Sa spunem cate ceva si despre victoria PSD. Aceasta nu trebuie sa ne mire. PSD a fost intotdeauna un partid monolitic, cu un electorat disciplinat si un nucleu dur numeros, in stare sa dea PSD-ului un procentaj bun chiar si in momentele cele mai dificile. PSD nu s-a schimbat. E acelasi din 1990 incoace, daca nu si de mai demult incoace. E fostul Partid Comunist Roman. Reformat. E acelasi partid cu care a luptat la vremea sa Corneliu Coposu, CDR si mai apoi Alianta DA. In fata unei prestatii neconvingatoare a Dreptei, PSD castiga usor, iar ceea ce s-a intamplat acum trebuie sa se constituie intr-un semnal de alarma pentru intreaga Dreapta romaneasca. Si chiar pentru principalul nostru aliat: SUA!! PSD ramane in continuare un partid puternic, chiar daca e pe locul doi. Ramane o forta politica de temut chiar si din pozitia secunda. Ramane de vazut ce solutii va adopta Dreapta, poate una de tip CDR pentru alegerile legislative, sa vedem… Dreapta liberala trebuie sa se ocupe de reformele economice, pentru ca a le lasa pe seama PSD inseamna aproape sigur a le rata, lucru ce poate intarzia dezvoltarea economica a tarii noastre cu ani buni, cum s-a si intamplat in anii ’90. Iar in anii ’90  – trebuie sa recunoastem – PSD (indiferent sub ce denumiri de-a lungul timpului) era un partid mai reformist decat cel de acum! Intelegea necesitatea reformelor, ceea ce PNL-ul actual pare a nu le intelege prea bine – lucru uluitor si foarte ingrijorator in acelasi timp!! Si din aceasta cauza nu e bine ce se intampla! PSD a ajuns cu vremea un partid baronizat. La inceput nu era asa, si din aceasta cauza si-a pierdut masiv din simpatia de care se bucura la inceput. Cu toate acestea PSD ramane un partid puternic, iar a-i da creditul electoral, unul prea mare, inseamna a pune sub semnul intrebarii libertatea si democratia. Structurile PSD in teritoriu sunt solide si oamenii de regula disciplinati. Nu atat competenti, cat disciplinati. Sunt judete in care e extrem de greu, daca nu imposibil, ca PSD sa piarda si trebuie spus ca acest partid, conducerea sa, a avut intelepciunea politica de a-si pastra fief-uri solide, care ajuta, la nevoie, foarte mult. Disciplina in cadrul Dreptei e foarte firava. Oamenilor de dreapta le place libertatea, nu incatusarea intr-o disciplina cazona, cum e la PSD. Un pesedist din nucleul dur, daca intrarea la vot se face la ora 7 dimineata, este prezent la usa sectiei de votare la 6.45! In asemenea conditii PSD isi asigura un procent bun la alegeri de fiecare data. Disciplina cazona domneste la PSD, lucru criticat chiar de Ion Iliescu!! Cei din functiile de conducere, baronii locali, se sutin intre ei puternic, chiar daca e vorba de fapte de coruptie – de aceea e foarte greu sa-i depistezi si sa lupti impotriva lor. In general, se inconjoara de oamenii de incredere, iar interesele reciproce fac posibila o puternica sustinere reciproca. Iata numai cateva motive pentru care victoria PSD in astfel de conditii era una cat se poate de previzibila. Era chiar banal: se vedea de la distanta ca asa stau lucrurile.

Sper ca PNL sa traga invatamintele care se impun dintr-un asemenea esec de proportii.

Update

Mediafax

ALEGERI LOCALE 2016. BEC, rezultate parţiale la nivel naţional: PSD 37,55%, PNL 31,97%, ALDE 6,31%. Rezultate parţiale pe Bucureşti: Firea 43,14%, Nicuşor Dan 30,46% şi Predoiu 11,10%

La nivel naţional, votul pentru consiliile judeţene a fost câştigat de PSD cu 37,55% din voturi, urmat de PNL cu 31,97%, ALDE cu 6,31%, UDMR cu 5,36% şi PMP cu 4,26%, după ce au fost centralizate rezultatele din 99,59% din secţiile de votare.

Cât priveşte votul pentru primării, situaţia după numărarea voturilor din 99,46% dintre secţii este următoarea: PSD 37,62%, PNL 32,63%, ALDE 5,89, independenţi 5,2%, UDMR 4,13%.

Astfel, PSD a cîştigat 1.669 primării, fiind urmat de PNL, care a obţinut 1.079 primării. UDMR are 195 de mandate de primar, ALDE 64, iar UNPR 26. Primăriile din 53 de localităţi vor avea primari independenţi.

La consilii locale, PSD are 36,15%, PNL 30,7%, ALDE 6,62%, UDMR 5,21%, iar PMP 4,03%.

La nivel naţional, PSD a obţinut 16.556 mandate de consilier local. Social-democraţii sunt urmaţi în clasament de liberali – 13.082 mandate. Pe locrile următoare se situează ALDE – 2480 de mandate, UDMR – 2281, PMP -1.219 şi UNPR – 1201 mandate. Restul formaţiunilor au obţinut sub 1000 de mandate.

BEC, rezultate parţiale pe Bucureşti: Firea 43,14%, Nicuşor Dan 30,46% şi Predoiu 11,10%

PSD a câştigat Primăria Capitalei prin Gabriela Firea cu 43,14%, Nicuşor Dan (USB) a obţinut 30,46%, Predoiu (PNL) 11,10%, după numărarea a 90% din secţii, în vreme ce pentru CGMB procentele centralizate sunt: PSD-UNPR 40,64%, USB -25,19%, PNL – 13,02%, PMP 7,07%, ALDE 6,39%.

Scorurile candidaţilor la Primăria Capitalei sunt: Gabriela Firea (PSD) 43,14%, Nicusor Dan (USB) 30,46%, Catalin Predoiu (PNL) 11,10%, Robert Turcescu (PMP) 6,43%, Daniel Barbu (ALDE) 3%.

Astfel, Gabriela Firea a înregistrat 220.823 voturi, în timp ce Nicuşor Dan a primit 155.949 voturi. Cătălin Predoiu, candidatul PNL, are, potrivit raportărilor BEC efectuate până la ora 16.00, 56.833 voturi, Robert Turcescu (PMP) 32.938, iar Daniel Barbu (ALDE) 15.368.

Votul pentru consilieri generali este următorul: Alianţa PSD+UNPR – 40,64%, USB – 25,19%, PNL – 13,02%, PMP – 7,07% şi ALDE – 6,39%.

La nivelul CGMB, Alianţa electorală PSD+UNPR are 205.359 voturi, USB 127.302, iar PNL 65.792 voturi. PMP a obţinut 35.754 voturi, iar ALDE 32.321 voturi.

HotNews

HARTA INTERACTIVA  Rezultatele alegerilor locale 2016 – Vezi cine a castigat primaria in fiecare municipiu resedinta si ce rezultate au fost in lupta pentru CJ-uri

De consultat si aici, aici.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iunie 6, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 176 comentarii

Respecta Dl. Hans Klemm Constitutia SUA?

Iata ce scrie maestrul Cristoiu in ultimul sau editorial de pe blog:

Hans Klemm dezvăluie fără să vrea mecanismul prin care România s-a transformat în colonia de babuini a Ambasadei americane la București

„Duminică, 5 iunie 2016, românii vor merge la vot pentru a alege primarii, consilierii locali și județeni, într-un cuvînt cei care vor administra soarta localităților de acum încolo patru ani.
Românii fac asta – aleg administrațiile locale, de 24 de ani.
Primul scrutin local s-a petrecut în 9 și 23 februarie 1992, dat fiind c-au fost două tururi.
Românii abia ieșiseră din comunism.
Cu toate acestea, au dovedit la acest exercițiu de pluralism că știu cum și cu cine să voteze.
Mult mai important nici un ambasador străin n-a ieșit în spațiul public pentru a le spune românilor cum și cu cine să voteze.
Participarea a fost de 65%.
Opoziția n-avea forța celei de acum.
Cu toate acestea, CDR a obținut un procentaj uimitor de bun, iar la București a cîștigat postul de primar, prin Crin Halaicu.

Jurnalist activ și la vremea respectivă, interesat în cultivarea unei Opoziții în stare să facă față cu brio Puterii întruchipate de Mamutul FSN-ist, am scris și publicat în Expres magazin din 19 februarie 1992 comentariul semnificativ intitulat Victoria Revoluției din decembrie. Semn al entuziasmului meu față de rezultatul scrutinului, concluzionam:
„Alegerile din 9 februarie 1992 au infirmat, o dată pentru totdeauna, această prejudecată de popor incapabil să se desprindă de trecutul comunist şi să meargă pe drumul democraţiei şi al economiei de piaţă.”

Au trecut de atunci 24 de ani.
Românii au votat de cinci ori pînă acum administrațiile locale.
Cu aceeași maturitate dovedită încă din februarie 1992.
Și evident, fără ca vreun ambasador străin să le spună cum și cu cine să voteze.
Anul acesta lucrurile s-au schimbat radical.
Ambasadorul american la București, Hans Klemm, a găsit de cuviință să încalce din nou grav minimele reguli diplomatice și minimele reguli de bun simț și să le spună românilor cum și cu cine să voteze:
„Eu încurajez partidele politice să selecteze candidaţi care nu sunt acuzaţi de acte de corupţie şi, de asemenea, încurajez românii să nu voteze candidaţi care au fost acuzaţi de corupţie. Dar, aşa cum aţi spus, şi în SUA există prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie. Corupţia politică există şi în Statele Unite, sunt foarte mulţi politicieni care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie doar în ultimele luni. Au existat şi membri ai Congresului care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie. Acestea sunt probleme cu care se confruntă orice ţară din lume. În SUA, până când cineva este condamnat, nu există o interdicţie în a candida, dar partidele evită orice asociere cu cineva acuzat de fapte de corupţie.”

Repet, timp de 24 de ani, nici un ambasador străin nu și-a îngăduit să spună românilor cum și cu cine să voteze.
Nici un ambasador străin, inclusiv cel american de la vremea respective, n-a socotit, chiar în februarie 1992, că românii sînt niște babuini căruia trebuie să-i spui cum și cu cine să voteze, pentru că ei, babuini fiind, sînt în stare să voteze cu cine-i lasă să se masturbeze la ivirea vizitatorilor dincolo de gratiile cuștii.

Ambasadorul american e la a nu știu cîta intervenție brutală, de bădăran care s-a văzut Stăpîn, în viața politică a României, altfel țară presupus independent, fie și pentru că e membră a ONU.
De ce-și permite ambasadorul american astfel de exerciții de ghiorțan care se urinează direct în farfuria gazdei care l-a invitat la cină, după care îi ciupește nevasta de fund, grohăind porcește?
Pentru că politicienii români, de la preşedinte pînă la liderul Opoziției, umblă în spatele ambasadorului american pentru a-i culege pîrţurile, a le ţine în plamă ca pe nişte cupe şi a le mirosi strigînd:
Vai ce pîrţuri dulci aveţi! Sînt mult mai dulci ca pîrţurile ambasadorului sovietic de pe vremuri!
În acest context, nu m-ar mira dacă ar ieşi în public şi consoarta ambasadorului să spună româncelor cum să se spele înainte şi după, mai ales acum, cînd România găzduiește scutul de la Deveselu.

Să admitem că ambasadorul american a fost rugat de ziariștii care l-au intervievat la Constanța să spună ceva românilor înaintea alegerilor locale.
Las la o parte că un ins de minim bun simț ar fi răspuns că românii sunt suficient de maturi ca să voteze și fără să le spună cineva cum s-o facă.
Dacă tot ținea să spună ceva se putea rezuma la formulările diplomatice de rigoare, folosite de ambasadorii străini într-o țară, pentru a evita imaginea de vîrîre cu ciubotele în viața politică internă a țării respective.
Ambasadorul american le spune românilor să nu-i voteze pe cei acuzați de corupție.
Ce înțelege prin asta Hans Klemm?
Că e vorba de cei condamnați pentru corupție printr-o sentință definitivă, cum se întîmplă la el, în America?
Nu.
Prin cei acuzați de corupție, ambasadorul american înțelege persoanele împotriva cărora DNA a deschis dosar penal.
Așa cum el însuși o recunoaște, prezumția de nevinovăție funcționează la popoarele alcătuite din oameni.
La popoarele alcătuite din babuini, precum poporul român, prezumția de nevinovăție nu funcționează.

Mulți dintre americani sunt faimoși pentru analfabetismul lor funciar cînd e vorba despre o altă lume decît cea de popcorn și fotbal american.
Se petrece același lucru și în cazul americanului trimis de Administrația Obama la București?
Firește că nu.
Aşa cum am mai spus, demult în România Noua Securitate nu mai respectă aparenţele. Prin urmare, în această perioadă de campanie sîntem martorii unei scremeri fără precedent a DNA de a înlocui, în ceea ce se numeşte democraţie, buletinul de vot cu cătuşele. Nu e prea greu de desluşit rolul DNA în Diversiunea în care joacă şi Ambasada Americană la Bucureşti. DNA înhaţă lideri PSD: de la Titus Corlăţean pînă la Olguţa Vasilescu. O dată deschisă hăituirea liderilor PSD, Partidul devine automat, în propaganda Diviziei Presă a Binomului, un Partid cu lideri acuzaţi de corupţie.

Recitiţi îndemnul lui Klemm din finalul campaniei electorale, asemănător celui lansat de Klaus Iohannis în debutul campaniei electorale. Veţi sesiza imediat mecanismul Biela-Manivelă prin care România a devenit o colonie nu a SUA, ci a Ambasadei SUA la București.
Ambasadorul american cere românilor să nu-i voteze pe cei acuzaţi de corupţie de către DNA.
Atenţie, aşa cum ambasadorul se dă de gol, nu cei condamnaţi de judecător, singurul în lumea civilizată, cu excepţia republicii babuinilor îndreptăţit să declare un cetăţean corupt sau nu, ci cei cărora DNA le-a deschis dosar.

A deschide dosar cuiva în România babuinizată nu e cine ştie ce mare chestie. Se ia un procuror imbecil sau cu pete, i se ordonă să deschidă dosar şi respectivul îl pune pe cel indicat sub acuzare.
Din acel moment devine automat corupt.
O dată pusă eticheta în genul celor însemnaţi cu o cruce din tibisir la alegerile interbelice şi alea zise democratice, se pune în mişcare maşinăria de propagandă:
Nu-i votaţi pe corupţi!
Şi cum DNA pune eticheta de corupt pe cine e considerat duşman al Poporului, altfel zis, al Ambasadei americane, prin intermediul DNA, se înlocuieşte voinţa populară exprimată prin vot cu voința arbitrară a ambasadorului american la București, cel care se crede, prin incredibila slugărniciei a clasei politice de la noi, nu un simplu diplomat, ci ditamai Îngrijitorul Cuștii cu babuini.”

Eu cred ca aici problema este alta. Nu atat faptul ca „Romania s-a transformat in colonia de babuini a Ambasadei americane la Bucuresti”. Si nici politicienii romani nu cred ca sunt problema. Chestiunea in cauza este alta si anume daca ambasadorul SUA la Bucuresti, Dl. Klemm, respecta Constitutia Statelor Unite, adica e vorba despre Constitutia propriei sale tari.

Unde scrie in Constitutia SUA ca printre drepturile de care se bucura un diplomat american, ar fi si acela de a se amesteca in campania electorala dintr-o alta tara? Unde scrie in Constitutia SUA ca un ambasador american ar avea printre drepturi si acela de a incuraja locuitorii dintr-o alta tara sa voteze intr-un anumit fel?

Sa presupunem ca suntem cu totii americani. Sa presupunem ca Romania ar fi un stat din cadrul SUA. Si ar avea dreptul sa dea si Presedintele SUA caci oricare cetatean roman nascut in Romania s-ar fi nascut in SUA… Deci daca Guvernul american incalca Constitutia SUA, ii incalca de fapt oricarui cetatean american drepturile. Si daca un singur cetatean american ar avea drepturile sale constitutionale incalcate de catre Guvern, drepturile constitutionale ale oricarui alt cetatean american sunt puse in pericol deoarece pot fi incalcate oricand.

Dl Klemm spune:

Dar, aşa cum aţi spus, şi în SUA există prezumţia de nevinovăţie până la proba contrarie. Corupţia politică există şi în Statele Unite, sunt foarte mulţi politicieni care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie doar în ultimele luni. Au existat şi membri ai Congresului care au fost găsiţi vinovaţi de corupţie. Acestea sunt probleme cu care se confruntă orice ţară din lume. În SUA, până când cineva este condamnat, nu există o interdicţie în a candida, dar partidele evită orice asociere cu cineva acuzat de fapte de corupţie.

Asta inseamna ca, de fapt, Guvernul SUA da indicatii oricarui cetatean american cum trebuie sa voteze. Este oare constitutional sau in spiritul Constitutiei SUA acest lucru? Pentru ca daca Guvernul SUA da indicatii oricarui cetatean american despre cum trebuie sa voteze, inseamna ca poate sa-i dea si alte indicatii, de pilda cum sa faca afaceri si unde sa faca afaceri, cu cine sa se asocieze si cu cine nu, ce trebuie sa vorbeasca si ce nu trebuie sa vorbeasca, ce trebuie sa manance si ce nu trebuie sa manance, daca trebuie sa fumeze sau nu trebuie sa fumeze, ce capac de WC trebuie sa foloseasca si ce capac de WC nu trebuie sa foloseasca  etc. Este acest lucru conform sau in spiritul Constitutiei SUA?

Orwell – „1984”?

Dl. Cristoiu spune: „Repet, timp de 24 de ani, nici un ambasador străin nu și-a îngăduit să spună românilor cum și cu cine să voteze.” – sa inteleg ca timp de 24 de ani s-a mai respectat (cat de cat macar) Constitutia SUA, nu? Interesant este ca Dl. Klaus Iohannis nu da astfel de indicatii, ambasadorul SUA le da! Dl. Iohannis respecta, deci, Constitutia SUA… Foarte interesant!

Remarca D-lui. Cristoiu nu e chiar absurda: „În acest context, nu m-ar mira dacă ar ieşi în public şi consoarta ambasadorului să spună româncelor cum să se spele înainte şi după, mai ales acum, cînd România găzduiește scutul de la Deveselu.”. Ce ati zice daca Guvernul american ar spune cum trebuie sa fie femeia americana! Ca trebuie sa fie asa si nu asa, ca trebuie sa faca aia si nu alelalte. Ce ati zice daca ar da-o drept exemplu chiar pe Huma Abedin despre care Hillary spune ca ii e ca o fiica? 🙂

Huma Abedin, noul Star al politicii SUA!! 🙂

Caci Guvernul nostru drag „stie el ce face”, vorba unui clasic! 🙂

Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial si a tuturor articolelor.

Iunie 2, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 41 comentarii

Despre lipsa de onestitate

O sa va spun acum ceea ce simt. Nu pentru ca as dori sa trec aspectul stiintific pe un plan secundar. Insa pe mine incepe sa ma deranjeze destul de tare lipsa de onestitate in care se duc dezbaterile, cel putin cele de la noi… In primul rand as dori sa remarc o anumita frivolitate si prea multa pasiune in locul unei discutii profesioniste. Si faptul ca nu prea apar in discutii „de ce-urile”: de ce?

S-a dezbatut la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan despre Dl. Vintila Horia. Va spun sincer ca nu auzisem de domnia sa si nici nu am citit ceva scris de dansul. Insa faptul ca Institutul Elie Wiesel a trimis primarului din comuna Segarcea, comuna natala a D-lui. Horia, o scrisoare prin care cere sa i se retraga titlul de cetatean de onoare al localitatii a starnit o dezbatere aprinsa. Chiar prea aprinsa, as zice eu… Acum chiar sunt curios de opera D-lui. Horia si chiar as dori sa-l citesc! 🙂

Chestiunea unor intelectuali romani de valoare care au aderat la Miscarea Legionara sau au facut propaganda fascista in perioada interbelica e una delicata. Iar pentru ca sa-i putem intelege corect trebuie sa intelegem vremurile si situatia nu doar a Romaniei, ci si a Europei, din perioada respectiva.

Insa aici as dori sa fac o remarca asupra intelectualului roman. Ma voi referi, cel putin pentru moment, doar la cei romani. Este o hiba  pe care acestia o au sau cel putin asa mi se pare. Lipsa unei priviri ciritice. Si ceea ce este interesant, lucrul asta se manifesta si in zilele noastre.

Ce se intampla? In momentul in care o Putere totalitara precum fascismul a inceput sa se dezvolte in Europa interbelica – altminteri o Europa inca romantica -, dat fiind faptul ca tara noastra e una de talie mijlocie, nu o Mare Putere – iar acest fascism a luat Puterea in tari europene mari – chestiunea care se punea era cum va arata de atunci incolo configuratia politica pe batranul continent. Tarile mici sunt influentate de cele mari, mai putin invers. Sunt in Istorie si cazuri contrare, dar cred ca acestea sunt putine. Or, fascismul si nazismul s-au dezvoltat in Italia si respectiv Germania, tari mari, Puteri europene. Influenta acestui curent s-a resimtit puternic in Spania, tot o tara mare, in care a avut loc si un sangeros razboi civil. Acest curent a prins puternic in Europa si a influentat, desigur, si o tara precum Romania.

Europa s-a dovedit slaba in fata cresterii nazismului in Germania si, intr-o prima etapa, a cedat in fata acestuia. Liga Natiunilor nu a putut opri ascensiunea nazismului in Germania iar Marea Britanie, dar si Franta, au dovedit slabiciuni evidente. In asemenea conditii impunerea unei ordini politice totalitare de ordin fascist in Europa aparea multora ca un fapt ce se va implini cu siguranta. Fara indoiala, era vorba de o amenintare. Insa aceasta amenintare se impunea ca o realitate in Europa, o realitate pe care nu o puteai indeparta.

Care sa fi fost atunci pozitia Romaniei?

Nu numai Europa a dovedit o slabiciune mare in fata fascismului si nazismului, dar si Uniunea Sovietica care a pactizat cu Hitler. La Rasarit era un alt totalitarism periculos – cel comunist, cu un intreg cortegiu de crime abominabile si care ameninta Romania. In asemenea conditii, in care Romania a suferit si pierderi teritoriale de pe urma pactului dintre Uniunea Sovietica si Germania nazista, ce pozitie ar fi trebuit sa adopte tara noastra ramasa atunci fara aliati, care oricum si-au dovedit neputinta?

In asemenea conditii o parte valoroasa a intelectualitatii romanesti, vazand pericolul mare ce poate veni dinspre Est, cel comunist, nu a mai privit critic fascismul, prezent oricum in tara noastra prin Miscarea Legionara. Cu atat mai mult cu cat intelectuali si oameni politici de marca au fost asasinati de catre legionari. Dar a privi critic fascismul, intr-o ordine totalitara europeana de acest tip, care cauta sa se impuna prin mijloace brutale, ce ar fi insemnat? Nu cumva o pozitionare politica spre Est, in conditiile in care aliatii nostri traditionali si-au dovedit incapacitatea de a se opune real, concret fascismului si nazismului?

Daca n-ar fi fost asemenea conditii neprielnice, intelectualitatea noastra – in mare ei majoritate pro franceza (inclusiv Maresalul Antonescu era pro francez si nu pro german!!) – nu s-ar fi orientat vreodata spre fascism si nici s-ar fi dedat propagandei fasciste. Intelectualii nostri nu au fost fascisti ci, mai degraba, oportunisti. In ce sens? Ei au crezut ca, in mod inevitabil, mai ales odata cu cresterea tot mai accentuata a Puterii Germaniei (invinsa in Primul Razboi Mondial si careia i s-au impus conditii grele), vor trebui sa se integreze unui astfel de tip de Europa. Sa nu uitam ca Hitler visa la un Reich de 1000 de ani, vrand sa spuna prin asta ca ordinea europeana fascista, cu Germania ca factor conducator, e un proiect pe termen lung. Cum Germania, pe langa ideologia nazista, a dezvoltat si o formidabila masina de razboi careia celelalte tari europene nu i-au putut face fata, lor li s-a parut inevitabil ca insusirea acestei noi ordini ce se instaura pe continent va fi una unificatoare prin forta militara dezvoltata de o Mare Putere precum Germania. Pe atunci nu exista Uniunea Europeana. In loc sa priveasca critic fascismul – lucru ce nu se poate face decat in libertate – ei au preferat o atitutdine ce li s-a parut realista, date fiind realitatile acelor vremuri: au cauta sa se integreze noii ordini social-politice ce se stabliea, se instaura cu repeziciune pe continent.

Insa eu m-am uitat putin la emisiunea D-nei. Laviniei Sandru, o admiratoare declarata a D-lui. Ion Iliescu, tot pe Realitatea, despre cum aprecia precizarile recente ale D-lui Hans Klemm, caracterizandu-l pe Excelenta Sa ca fiind mai roman decat romanii, daca am inteles eu bine. Unul dintre interlocutori chiar spunea ca i-am asteptat pe americani 50 de ani si, iata, au venit. Si ca noi trebuie sa ne raportam la democratia americana. Alt interlocutor aprecia ca Fiscul roman ar trebui sa ia exemplu de la cel american.  D-na. Sandru l-a ridicat in slavi pe Dl. Klemm, apoi patriotismul american – din care trebuie sa invatam – amintind faptul ca nu e film american in care sa nu vedem prezentat drapelul. De asemenea a precizat ca industria cinematografica americana primeste semnale politice de la establishment ca sa promoveze anumite lucruri, anumite teme. Eu cand am auzit asa, n-am mai stat pana la capat, mai ales ca era si frumos afara. M-am dus sa ma plimb putin… Deci n-am urmarit pana la capat emisiunea, nu cred ca am pierdut prea mult, dar poate ma insel… Dupa cum a inceput emisiunea, eu nu am vazut spiritul critic. Daca am spirit critic, asta nu inseamna ca nu-l respect pe Dl. Klemm. Asta nu inseamna ca-l defaimez. Asta nu inseamna ca nu as iubi America.

Eu ma uit, ramanand putin uimit, cum ne raportam la Uniunea Europeana. Si asta de ani de zile. Uniunea Europeana reprezinta, actualmente, ordinea politica pe continent. Nu una totalitara. Dar, inainte de a ne integra, aceasta Uniune Europeana a fost privita ca un fel de paradis. Ne-am integrat. Insa nici la 9 ani de la integrare nu suntem in stare sa formulam o pozitie critica. Dl. Iulian Fota spunea: nu e buna Uniunea Europeana, care sunt alternativele? Insa, domnule Fota, intai sa vedem: de ce nu e buna? Etichete se pun si acum. Daca formulezi un punct de vedere critic fata de UE, risti sa fii catalogat imediat ca eurosceptic. Daca formulezi un punct de vedere critic fata de SUA, risti sa fii catalogat drept antimerican. Iar intelectualitatea romaneasca repeta aceeasi greseala ca si cea din perioada interbelica: nu cauta sa formuleze pareri critice si dezbateri in acest sens, ci cauta sa se integreze actualei ordini social-politice de pe continent. A emite o parere critica nu inseamna neaparat ca vrei sa parasesti Uniunea Europeana. Chiar si a spune ca nu e buna Uniunea Europeana nu inseamna ca ai dori ca aceasta sa nu mai existe. Ci inseamna, mai degraba, ca o vrei mai buna sau mai perfectionata. In schimb, etichetele – precum cea de eurosceptic sau, si mai rau, de vandut rusilor – se pun, dupa cum se observa, mai totdeauna cu o conotatie negativa.

Oamenii care se indoiesc nu sunt bine priviti. Pentru ca ei cugeta.

Eu cred ca rolul intelectualului nu e neaparat acela de a avea intotdeauna dreptate. Mi-a placut ce a spus odata Alexandru Paleologu: ca nu poti fi intotdeauna destept. Mai esti si prost cateodata. E omenesc. Mie mi se pare ca rolul intelectualului e acela de a cugeta. Riscul e ca devii foarte nesuferit in felul asta. Insa doresc sa traiesc intr-o societate unde nu doar sa am dreptul la libertate, dar si dreptul de a cugeta in libertate. Spre exemplu dreptul sa ma intreb in mod deschis asa incat sa ma auda si altii: de ce supermarketurile trebuie sa fie inchise in weekend si in timpul sapatamanii statul sa le fixeze program doar pana la 18.30? De ce trebuie demonizate multinationalele?

Refuzul de a cugeta liber si cautarea doar a integrarii intr-o ordine social-politica conduce la o societate in care nu se pot naste repere morale. Reperele morale se nasc in libertate. Pentru ca, asa cum observa Milton Friedman, pe care, iata, il citez din nou: nu societatea are valori ci oamenii au valori. Critica nu e doar o forma de cultura primara, cum observa Hegel, ci si o forma de a cugeta liber. A nu face opinie separata e calea ce duce spre totalitarism. E vorba de un spirit gregar care, daca anima intreaga societate, incepe sa fie terenul fertil pe care se poate instaura totalitarismul sau, daca doriti, o criza a societatii in ansamblul ei.

Ce au facut intelectualii nostri din perioada interbelica, nu toti? Ei au cautat sa intrezareasca felul in care s-ar putea dezvolta Romania. Acea ordine totalitara fascista li s-a parut preferabila celei comuniste. Interesant este insa altceva. In felul in care critica romanul el nu vede decat lucrurile proaste, lucrurile rele, trecandu-le cu vederea pe cele bune. O critica obiectiva nu trebuie sa desfiinteze lucrurile bune. Noi, cand criticam, deseori suprimam lucrurile bune. Era Romania interbelica chiar asa de rea? Chiar nu au existat si lucruri bune? Interesant este ca acum vedem acea Romanie ca pe o culme ce, in prezent, nu o putem atinge. Adevarul este ca Romania acelor ani nu era chiar asa de rea. Iar democratia in Romania functiona si acel sistem politic a putut conduce catre prosperitate, anul 1938 fiind unul de varf, la care se raportau inclusiv comunistii. Daca ati vorbit cu oamenii mai in varsta, va vor povesti de belsugul care era in aceasta tara si de faptul ca se traia bine aici. Noi insa suntem mai mereu nemultumiti si, in nemultumirea noastra, care poate fi justificata, distrugem si lucrurile bune si mai putin le indreptam pe cele rele. Cioran mai mereu a fost nemultumit de tara asta. Iar aceasta nemultumire, care imbraca nu de putine ori o critica cumplit de dura, se manifesta la mai multi intelectuali ce doreau ceva nou. Totusi, o viziune destul de dezechilibrata. Pentru ca in Regatul nostru lucrurile nu mergeau totusi chiar atat de rau. Noi nu aveam nevoie de ceva nou. Acel ceva nou se numea ori fascismul, ori comunismul. Noi nu aveam nevoie nici de una, nici de cealalta. De aceea noi nu am putut moderniza, din pacate, tara asta. Deoarece nu am avut discernamantul necesar.

Eu as dori in final sa atrag atentia si D-lui. Liviu Rotman si Institutului Elie Wiesel sa nu faca greseala de a transforma Tribunalele Poporului de la inceputurile comunismului in Romania in repere morale, considerand ca unele decizii bolsevice erau drepte. Ceea ce s-a intamplat atunci a fost una din marile nenorociri pe care le-a trait aceasta tara, acest popor. Au fost distruse elitele acestei tari, cu consecinte dintre cele mai nefaste pe termen lung. Iar faptul ca o parte din elitele interbelice au pactizat cu noul regim instaurat, cel comunist, e un lucru ce nu trebuie judecat cu brutalitate. Fara acei „tovarasi de drum”, cum le-au spus comunistii, Romania risca sa ramana fara elite si repere culturale si morale pentru ca toti ar fi cazut atunci prada terorii si asasinatului facut de comunisti. Si atunci stau si va intreb, stimati domni, cum ar fi aratat Romania? Si asa raul produs de comunisti a fost unul enorm de mare. Insa ar fi fost realmente cumplit sa ramanem o tara fara elite, condusa doar de politruci veniti de la Moscova si oameni cu cateva clase primare!

De asemenea, onest ar fi sa se vorbeasca fara patima si ura, in duhul iertarii, de rolul elementului evreiesc in instaurarea comunismului in Romania. Despre felul in care evreii s-au infiltrat, odata cu venirea comunsimului, in administratia de stat si locala precum si in functiile de conducere, acaparand pe nesimtite toata puterea. Fara niciun merit, doar prin aderarea la ideologia comunista. Cu merite doar in sovietizarea Romaniei. Nu spun ca toti evreii s-ar face vinovati de o asemenea crima. Insa despre aspectul acesta sensibil nu se prea vorbeste.

Se vorbeste despre faptul ca unul ca Dl. Vintila Horia n-ar putea fi un reper moral. Dar mult mai putin despre distrugerea morala a Romaniei sub comunism, la care elementul evreiesc a contribuit din plin.

De aceea nu reluarea in versiune moderna a condamnarilor date de Tribunalele Poporului ar trebui sa fie solutia ci marturisirea pacatelor, stimati domni.

Iar in acest sens va pun si eu intrebarea pe care o punea Fericitul Augustin: „sunteti mai intelepti decat Prorocul Daniel?”.

DE (re)citit si…

Șocant!!!!!!!!!

Februarie 24, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Totul e rau! De acum, un nou inceput!

As dori sa fac niste comentarii asupra subiectului prezentat de Dl. Nastase in ultima sa postare, ca sa scot mai bine in evidenta un fenomen pe care domnia sa nu l-a scos in evidenta:

Oile, lupul si cainii, la sfarsitul unui an cu succese macro-economice

Se arata ca:

„Revolutia din ’89 s-a transformat in „evenimentele” de atunci. Scandalurile de la sedintele Parlamentului si de la depunerile de coroane, obisnuite   la sfarsit de an – intre reprezentantii revolutionarilor si cei ai contra-revolutionarilor -, au fost inlocuite de disputele referitoare la pensii speciale, unde reprezentantii PNL parasesc sala dar cu grija ca legile sa fie votate.

Oricum, privesc, din ce in ce mai ingrijorat („concerned” ar fi termenul diplomatic), la activitatea Parlamentului. Presedintele Constantinescu avea dreptate cand spunea recent: riscam sa castigam lupta cu coruptia (desi, dupa parerea mea, ultimii ani au aratat altceva) si sa pierdem lupta cu democratia. Parlamentul pare, la acest moment, un lux inutil. Mai mult, el functioneaza aproape exclusiv, la temele importante, pe vot imperativ, comandat de sefii partidelor. Evident aceasta functionare este in afara Constitutiei. Ce rost mai are, spre exemplu, activitatea Comisiei juridice, care se preface ca se pronunta in legatura cu rostul unor masuri preventive, din moment ce, inainte de examinare, sefii de partid, fara sa stie despre ce e vorba in dosare , stabilesc sensul votului? Nu are dreptate Monica Macovei cand cere sa fie simplificat regulamentul celor doua camere? Votul ar trebui sa elimine examinarea in Comisie si sa se mearga direct in plen iar acolo sa voteze doar sefii grupurilor parlamentare, in functie de ponderea acestora.

Imi aduc aminte de interesanta mentiunea din cartea despre „Viata lui Corneliu Coposu” (Tudor Calin Zarojanu), in care se arata ca, la 19 iulie 1947, Adunarea Deputatilor a ridicat imunitatea parlamentara a TUTUROR membrilor PNT (p.53). Nu vreau sa sugerez ca astfel de lucruri se pot repeta dar prevederea din Constitutie ar trebui sa fie o pavaza pentru toate anotimpurile…

Noul ministru al justitiei a declarat – in ciuda raportului Avocatului Poporului – ca nu va avea timp in anul urmator sa se ocupe de legea acordarii amnistiei sau a gratierii colective. Nu am remarcat niciun reprezentant al Parlamentului care sa explice ca adoptarea unei astfel de legi este de competenta constitutionala a Parlamentului si ca o asemenea lege organica poate fi adoptata si  pe baza unei initiative (rationale) promovata de parlamentari (Art.73, para 3, lit.i din Constitutie).

Mi s-a parut interesanta si amendarea legii vanatorii prin exprimarea grijii, in acest text, pentru soarta pasunilor (eventual pentru supra-insamantarea lor). Nici chestiunea cu cainii (ciobanesti sau ne-ciobanesti) nu a fost prea explicata. Cainii, indiferent de numarul lor la stana, nu au fost intrebati ce fac ei, cum procedeaza, atunci cand ciobanii nu le dau de mancare. Un lucru bun totusi – gardul de la Parlament a rezistat si la incercarea asta.

Pentru ca a avut loc o noua vanatoare la Balc, mai multi jurnalisti si-au adus aminte de faptele mele de arme din 2005  (chiar daca exagereaza numarul mistretilor pe care i-am vanat). In conditiile in care in aceasta perioada a anului se taie cu deosebitra cruzime zeci de mii de porci (oare ce o fi in sufletul Brigittei Bardot?), m-am gandit ca Asociatia iubitorilor de mistreti sa construiasca, cu bani europeni, un abator pentru aceste animale care sunt niste vizitatori pasnici pe ogoarele patriei, fiind deosebit de iubite de agricultori. Deocamdata, nu exista in Romania europeana si nici in Europa europeana o astfel de instalatie. Mistretii pot fi insa rugati sa-si lase coltii afara, la intrarea in abator.

Ma enerveaza ca nu ninge. Si din solidaritate cu televiziunile de stiri. Ar fi trebuit sa avem deja scandaluri cu in-zapeziri, des-zapeziri, contracte ale primariilor, comitete inter-ministeriale, actiuni ale militarilor, etc. Asa, doar aglomeratia de pe drumurile nationale.

Se incheie un an in care tinerii „frumosi si liberi” au schimbat guvernul si apoi si-au vazut de treburile lor.”

Apropo de sintagma ca: „riscam sa castigam lupta cu coruptia (desi, dupa parerea mea, ultimii ani au aratat altceva) si sa pierdem lupta cu democratia”…

Eu cred ca trebuie aratat sensul evenimentelor, conceptelor. De aceea trebuie sa intelegem bine ce inseamna, actualmente, ce sens are actualmente aceasta lupta impotriva coruptiei si vom descoperi un lucru mult mai ingrijorator decat cel semnalat de Dl. Nastase, referitor la activitatea Parlamentului. Si ma mir ca domnia sa nu a scos in evidenta aspectul la care ma voi referi mai jos.

Lupta anticoruptie ce inseamna? Inseamna sa-i tragi la raspundere, conform legislatiei in vigoare, pe cei care se fac vinovati de fapte de coruptie. Numai ca la ora actuala, cel putin in Romania, dar si in alte parti, lupta anticoruptie inseamna si altceva, si anume ca: tot ce a fost pana acum, din 1989 incoace, a fost un jaf, un mare jaf national, s-a jefuit tara in mod cumplit, totul a fost rau! Iar continuarea e data de ceea ce spunea domnul ambasador Hans Klemm (ce declara, printre altele, ca sustine Guvernul Ciolos si idealurile celor care au iesit in strada, in viziunea dumnealui, pentru o Romanie prospera si impotriva coruptiei) ca acum e un nou inceput mai bun pentru Romania. Asta e, de fapt, sensul luptei anticoruptie, iar Presedintia cat si Guvernul fac sluj in fata lui Obama – pentru ca, de fapt, e vorba de impunerea conceptiilor lui Obama (un negru socialist – sunt importante ambele aspecte: atat ca e negru, cat si ca e socialist – cuvantul negru nu e folosit peiorativ ci pentru ca are o conotatie politica profunda in ceea ce priveste Istoria SUA), nu doar in Romania, dar in toata Europa. Cu alte cuvinte, nu e bine faptul ca Revolutia Romana din Decembrie ’89 s-a nascut sub o zodie republicana, cand la Putere in SUA era Presedintele Bush Sr. Si nu e deloc bine ca apoi s-au luat masuri in sensul economiei de piata libera. Or, un asemenea punct de vedere e unul destabilizator, pentru tara noastra cel putin! A nega ca tot ce s-a construit din 1989 si pana acum, eforturile Romaniei de a construi un stat democratic si modern, cu o economie de piata moderna, bazat pe libertate, pare a fi totuna cu a ridica in slavi regimul comunist. Sau cum altcumva? Romania a facut eforturi mari pentru a crea o economie de piata libera. Si a facut-o pe proprii ei bani!! Trebuie spus asta, pentru ca sa inchidem gura tuturor lichelelor: datoria publica a Romaniei a fost una foarte mica, nu mai vorbesc de faptul ca Ceausescu si-a platit datoria guvernamentala! Datoria publica a Romaniei a fost ridiciol de mica daca o comparam cu cea a statelor dezvoltate din Vest. Cu toate acestea drumul Romaniei a fost spre economia de piata, spre integrarea deplina in spatiul euroatlantic! Or, acum, avand in vedere cele declarate de Dl. Klemm, ma intreb care e pozitia Departamentului de Stat? Ca nu ar fi asa? De ce trebuie negat tot ce a fost in trecutul postdecembrist? De ce nu aratam ce a fost rau, dar si ce a fost bine? Pe cand acum totul e rau. Iar daca totul e rau, evident trebuie un nou inceput luminos. Romania, in aceasta Tranzitie, care a nemultumit pe unii, si nu au fost putini, a luptat pentru crearea unui capitalism romanesc. Ce e rau in asta? De ce trebuie prezentat ca totul e rau, de proportii catastrofice? Lucrurile nu stau chiar asa. Iar daca ceva e, totusi, rau este tocmai faptul ca nu se mai fac reforme economice, invatand din greselile trecutului. Perfectionarea inseamna sa inveti din greseli, nu sa negi tot, intr-un nihilism demn de o cauza mai buna – ceea ce pare a sugera actuala conducere de la Washington! Ca sa promoveze ce anume? Socialismul? Hai sa fim seriosi! Romania are nevoie de o continuitate in dezvoltare, nu de socuri care s-o arunce, la relativ mici intervale de timp, in directii diametral opuse! Si aici, trebuie sa spunem, e vorba si de responsabilitatea noastra, nu de a altora!

Decembrie 22, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Cum e atacata politic Romania de catre Rusia pe seama rapoartelor Departamentului de Stat al SUA

Esecurile Administratiei Obama in materie de politica externa sunt bine cunoscute: Libia, Primavara Araba, Rusia, Siria si, mai nou, Iranul. Eu sper sa nu o dea in bara din nou si cu Romania. Eu nu inteleg cum se face, dar in ultima vreme toate rapoartele Departamentului de Stat cu privire la un aliat de nadejde al SUA, precum Romania, sunt in continut preponderent negative si critice. Baietii astia, Obama, Klemm, ar trebui sa se gandeasca la faptul ca lucrul asta convine de minune Rusiei care are interesul direct sa arate cat de rau e in Romania. Orice raport oficial cu privire la o tara trebuie sa arate lucrurile bune si lucrurile rele: asta inseamna obiectivitate. Si trebuie sa caute sa identifice cauzele anumitor probleme. Asta inseamna un raport serios, facut de oameni seriosi. Cu regret, dar nu acelasi lucru se poate spune cu privire la rapoartele din ultima vreme ale Departamentului de Stat si ale ONU, in special ale ONU.

Romania Libera

Guvernul, sub lupă. Raportorul ONU pe drepturile omului vine în România

Se arata ca:

„Raportorul special al ONU pe probleme de sărăcie și drepturile omului efectuează o vizită de 10 zile în România, timp în care va evalua eforturile depuse de Guvernul român pentru eradicarea sărăciei, precum și implicarea autorităților în respectarea drepturilor omului. Philip Alston va analiza situația romilor, persoanelor cu dizabilități și a copiilor din România, grupurile cele mai vulnerabile din societate.

De altfel, înaintea vizitei, Alston a remarcat că peste 70% dintre etnicii romi trăiesc ”sub limita sărăciei”, iar drepturile lor sunt încălcate, prin evacuări forțate și abuzuri ale poliției. Raportorul și-a arătat îngrijorarea și față de modul în care sunt tratate persoanele cu dizabilități din România.

Citește și: Raport SUA: România, paradis pentru traficanții de persoane. Cum răspund autoritățile

Alston a mai arătat și că ”pentru a respecta și proteja drepturile omului în rândul celor mai vulnerabili, este nevoie de voință politică. Sunt foarte interesat să aflu cum abordează România aceste probleme prin politicile guvernamentale, cheltuielile publice și prin instituțiile sale”.

Romii, grupul care suferă cel mai mult din cauza discriminării 

Cel mai recent raport care analizează situația drepturilor omului în România este cel publicat anul acesta de Departamentul american de Stat, pe anul 2014, și a reținut grave încălcări ale drepturilor în rândul grupurilor vulnerabile, mai ales asupra romilor. De asemenea, raportul a reținut că instituția Avocatul Poporului este inactivă, ”în ciuda numărului mare de angajați”, în timp ce Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNDC) a fost apreciat ca fiind eficient.

De asemenea, în luna decembrie a anului 2014, Centrul de Resurse Juridice (CRJ) a depus în Parlament un proiect de lege privind îmbunătățirea situației copiilor și tinerilor cu dizabilități, în contextul vizitelor de monitorizare efectuate de experții CRJ în centrele din întreaga țară. Atunci, organizația arăta că peste 25.000 de copii sunt închiși în astfel de centre și sunt privați de libertate, iar aproape 1.500 de copii au murit în ultimii patru ani în 27 de centre.

În șase din 10 familii din România, părinții folosesc violența

În 63% dintre familiile din România, părinții încearcă să-și îndrepte copiii prin bătaie, arăta cea mai recentă cercetare privind violența în familie, realizată de Salvaţi Copiii, cu sprijinul Direcţiei Protecţia Copilului. Astfel, la finalul lui 2014, se înregistrau, oficial, 12.542 de situații de abuz asupra copilului, din care 11.721 (93%) s-au petrecut în cadrul familiei, conform datelor furnizate de Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție. 

Observațiile raportorului, prezentate Consiliului Drepturilor Omului 

Raportorul ONU va veni în România între 2 și 11 noiembrie și va efectua vizite în București, Cluj, Bacău și Ilfov. Alston se va întâlni și cu  reprezentanți ai Guvernului, autorităților locale, parlamentari, organizații non-guvernamentale, reprezentanți ai organizațiilor internaționale, instanțelor judecătorești, cadre universitare și persoane care trăiesc în condiții de sărăcie extremă, precizează un comunicat al UNICEF.

Observațiile lui Philip Alston vor fi incluse într-un raport prezentat Consiliului Drepturilor Omului în iunie 2016.” (subl. mea)

Observati ca totul e rau in Romania!! Insa interesanta mi se pare chestia cu batutul copiilor. Inainte de a da lectii Romaniei de cum trebuie crescuti copiii, Departamentul de Stat ar trebui sa se uite in ograda proprie si atunci ar constata ca, la ei in ograda, copiii se impusca intre ei in scoli, moralitatea este la pamant!! Iar daca cineva crede ca un copil, indiferent daca e fata sau baiat, poate fi indreptat doar cu vorba buna, fara sa simta pe pielicica proprie cateva nuiele peste fund si peste picioare, se insala!!! Cu acest slogan – „Salvati copiii!!” – de parca a-i administra o nuia peste fund inseamna sa-l omori sau sa-l violezi – s-a ajuns ca parintii sa nu mai poata avea nicio autoritate asupra propriilor lor copii. Autoritatea presupune si teama. Iar un copil, ca sa fie cuminte, trebuie sa aiba teama fata de mama sa si fata de tatal sau.

Concluzii DURE ale raportorului ONU despre România: Aici, rămâi cu banii dacă ești corupt

Se arata ca:

„Raportorul Națiunilor Unite, profesorul Philip Alston, a arătat, la finalul unei vizite de 10 zile în România, că autoritățile de la București sunt ”în negare” când vine vorba de sărăcia extremă și respectarea drepturilor omului.

Principalele declarații ale raportorului: 

Este un privilegiu să fiu azi aici. Voi prezenta concluziile preliminare ale unui raport care va fi făcut public în luna iunie 2016.

Este o perioadă dificilă pentru România, după tragedia din clubul Colectiv. Raportorul a identificat numeroase probleme: discriminare, corupție, sărăcie extremă, de care sunt afectați foarte mulți cetățeni, cu precădere romi.

40% dintre români trăiesc în sărăcie extremă și sunt în pericol de excluziune socială.

România se află în coada listei în ceea ce privește serviciile publice.

România este o țară bogată, a fost progrese enorme în ultimii 25 de ani.

34% dintre copii se confruntă cu sărăcia, iar în zonele rurale, problema este și mai gravă.

Raportorul a vorbit și despre copiii cu dizabilități aflați în sistemul public de plasament. 40% dintre acești copii se află în instituții de plasament din cauza sărăciei.

Dacă România nu își rezolvă problema sărăciei,poți presupune că nu are bani. Dar banii sunt acolo. Reflectă o decizie politică – faptul că nu se alocă bani pentru eradicarea sărăciei, deși sunt colectate taxe la stat. Evaziunea fiscală este ridicată și există un mare grad de corupție. Chiar și atunci când se iau măsuri pentru eradicarea corupție,doaro mică parte a banilor sunt confiscați. E o parte bună: aici, scapi cu banii dacă ești corupt,a preciat raportorul, pe un ton ironic.

Romii: ”infractori care nu vor să muncească, țigani” – stereotipurile pe care le-a văzut chiar și în rândul oficialilor din administrație.

Este adevărat că rata de șomaj în rândul romilor este mai mare, este adevărat ca sunt mai saraci si copiii abandoneaza mai repede scoala, dar nu pentru ca ei nu vor sa munceasca – este efectul DISCRIMINĂRII, IZOLĂRII. Deși s-a adoptat o Strategie Națională a Romilor, nu exista vointa politica pentur implementare, nici un minister nu se ocupa de ea, nu sunt alocate fonduri pentru afi implementata. Raportul vorbeste despre relocarile fortate ale romilor – cazul de la Pata Rât. ”Am fost șocat de cetățenii care le spuneau romilor că nu au dreptul să stea în oraș, cinismul adânc m-a șocat, autoritățile nu au luat măsuri”. 

Despre persoanele cu dizabilități: Nici o tara nu are un trecut pozitiv in ceea ce priveste modul in care au tratat persoanele cu dizabilitati. Procesul de dezinsitutionalizare este greoi. Am vizitat un centru pentru persoanele cu diabilități mintale, nici o persoană nu și-a revenit niciodată și nici o persoană nu a fost reabilitată vreodată. Am intrebat directorul dacă oamenii vin aici ca să moară, mi s-a răspuns că da. 

Persoanele cele mai sărace sunt tratate cel mai prost de către stat. Am vizitat Sectia 10 de Poliție și am discutat cu mai mulți oficiali MAI, ei au spus că vor să elimine abuzurile, însă felul în care lucrează favorizează abuzurile. 

Raportorul a criticat modul în care sepoate face o plângere pentru abuzul unui politist, referindu-se la procedura greoaie.

Peste 3.000 de plângeri contra abuzurilor politiei, 40 dintre ele au fost judecat și 4 dintre ele au dus la condamnări.

CNCD –  ”face o treabă bună”, în timp ce Avocatul Poporului – ”face o treabă foarte proastă”, Agentia Națională pentru Romi – nu are rezultate.

Citește și: Guvernul, sub lupă. Raportorul ONU pe drepturile omului vine în România

Raportorul special al ONU pe probleme de sărăcie și drepturile omului a efectuat o vizită de 10 zile în România, timp în care a evaluat eforturile depuse de Guvernul român pentru eradicarea sărăciei, precum și implicarea autorităților în respectarea drepturilor omului. Philip Alston a analizat situația romilor, persoanelor cu dizabilități și a copiilor din România, grupurile cele mai vulnerabile din societate.

Concluziile preliminare dure trase de profesorul Alston s-au regăsit și în raportul Departamentului de Stat american. „

Observati: „Raportorul a identificat numeroase probleme: discriminare, corupție, sărăcie extremă, de care sunt afectați foarte mulți cetățeni, cu precădere romi.”: deci totul e rau in Romania, toate relele sunt in Romania, daca ne-am lua dupa ce spune acest roportor. Daca cineva citeste acest raport si-ar face parerea ca aici e un fel de iad, ceva ingrozitor. Si atunci stau si eu si ma intreb cine are interesul sa prezinte lucrurile in felul asta? Nu cumva Rusia? De ce ar fi interesata Rusia intr-o imagine buna a Romaniei? Nu vad de ce ar fi interesata in asa ceva. Dimpotriva! Rusia e direct interesata in a slabi si a ataca imaginea Romaniei in exterior si e si logic sa fie asa. Insa nu trebuie sa se oboseasca prea tare, ci doar sa citeasca rapoartele Departamentului de Stat al SUA si sa le promoveze la ONU prin raportori alesi pe spranceana! Este foarte limpede ca beneficiarul direct al acestor denigrari aduse Romaniei este Rusia. Pentru ca acestea nu sunt rapoarte ci denigrari orchestrate organizat, dar care nu slujesc intereselor SUA, ci Rusiei. Romania este aliatul SUA, iar daca ai un aliat, si inca unul valoros precum Romania, ti-l aperi, nu il ataci pe la spate!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Noiembrie 12, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 25 comentarii

Daca as fi consilierul D-lui. ambasador Hans Klemm, ce i-as spune despre Liviu Dragnea…?

Dl. ambasador Klemm vine dintr-o alta lume, dintr-o alta cultura. Bineinteles, ar fi foarte plictisitor sa incep sa-i povestesc despre Liviu Dragnea si cum a ajuns el sa fie unicul candidat la presedintia PSD, asta ca sa nu vina la conducerea partidului altii mai rai decat el! 🙂

Sigur, lucrurile acestea ii pot parea intr-un fel inedite D-lui. Klemm… Insa, cu miile de scuze de rigoare, l-as ruga sa-mi permita sa-i tin o lectie despre amestecul statului in economie pentru ca omul sa poata intelege mai bine realitatile tarisoarei noastre. In America statul nu se amesteca in economie sau cel putin asa da impresia… De aceea, poate, pentru un american e mai greu sa inteleaga cum e ca statul sa se amestece in economie…

Si as incepe asa: in urbea X, unde presedinte al Consiliului Judetean este Dl. Y din partidul Z, de guvernamant, s-a hotarat de catre Consiliul local sa se planteaze panselute in parcul central. Primarul urbei X este Dl. Q, care face parte tot din partidul Z, ca si Presedintele Consiliului Judetean. Firma care planteaza panselute este a D-lui. W, care poate fi in stransa legatura de partid si rudenie cu ori cu Dl. Y, ori cu Dl. Q sau, daca nu se intampla fenomenul, este o firma care e condusa de un domn sau o doamna tot din partidul Z, care a castigat alegerile si are o mare influenta politica si economica in judetul cu pricina.

Acuma, firma D-lui. W castiga licitatia, la care participa si alte firme, private, dar ale altor partide. Evident, se aranjeaza treaba ca acele firme sa participe ca „mana moarta”, doar de forma, deoarce trebuie sa castige licitatia („cinstita”, d-apai cum altfel?) firma D-lui. W. Ce se intampla cu firmele care participa de forma, spunem mai pe urma. Acum consemnam faptul ca firma care castiga licitatia, o castiga la pretul cel mai mic. Asta ce inseamna? Pretul se formeaza liber pe piata – in functie de cerere si oferta – asa ca, sa zicem, plantatul panselutelor ar trebui sa coste 15.000 de euro. Cum inca nu s-a format pretul, licitatia e castigata de firma D-lui. W la pretul de 150.000 de euro: asa a reiesit, in mod liber consimtit, in urma licitatiei. Celelalte firme, evident, au licitat la un pret mai mare. Cum statul „cheltuieste banii altcuiva pentru altcineva” (Milton Friedman), e clar ca statul are destui bani sa plateasca 150.000 de euro si chiar mai mult pentru plantatul panselutelor, deoarece 15.000 de euro ar fi de rasul curcilor.

Deci firma D-lui. W castiga licitatia urmand sa primeasca din fondurile alocate judetului 150.000 de euro pentru a planta panselutele in parc. Asta nu inseamna ca lucratorii care planteaza panselutele vor fi platiti mai bine. Ei vor fi platiti ca si cum firma ar fi castigat licitatia cu 15.000 de euro, deci tot atat de bine sau, daca doriti, tot atat de prost, in rest se descurca ei. Ce ramane e profitul care se duce in conturile firmei D-lui. W, ce trebuie sa mai plateasca si la partid o parte, ca doar l-a omenit castigand licitatia. Din banetul asta, o parte sunt pusi de o parte, drept economii. Iar din restul sunt miluiti si cei ce au participat ca „mana moarta”, ca nu cumva sa se supere si sa inceapa sa „ciripeasca”. De altfel, asa e si omeneste, nu se poate sa-l lasi pe om cu mana goala, cum se spune. Si uite asa toata lumea iese, pana la urma, multumita.

Ca sa inteleaga mai bine ideea de stat si de partide ale statului, as folosi o formula geniala a lui Marian Munteanu: statul are doua aripioare (acestea sunt principalele), dupa care mai are acolo prin spate niste aripioare mai mici 🙂 . Evident, banii trebuie castigati cinstit (sa pun ghilimelele de rigoare? 😉 ) si atunci grosul sumei merge catre aripioarele mai mari. Alea mai mici… acuma depinde daca au oameni de afaceri fasneti! Deci daca partidul Z a castigat alegerile, fata de celalalt principal partid, sa zicem T, grosul fondurilor se duc catre primariile castigate de partidul Z. Se organizeaza licitatii, cum sa nu!! Deci, pentru ca Z a castigat alegerile, din, sa zicem 5 licitatii, 3 revin firmelor partidului Z iar 2 revin firmelor partidului T. Evident, la acelea 2 care revin partidului T, la pretul cel mai mic, se calculeaza ca sa ajunga si la partidul Z o parte din bani, dupa incheierea licitatiei, ca doar T ia grosul. Acuma, desigur, la cele 3 castigate de partidul Z, grosul sumelor se duc la partidul Z, unde trebuie, ma intelegeti dumneavoastra. Apoi mai trebuie sa ramana, sa mai dai incolo-incoace, sa cauti sa multumesti tot felul de persoane importante ca nu poti sa stii cine incepe sa ciripeasca, iar numai cu amenintari, fie ele si voalate, nu rezolvi in totalitate problema. Deci banii se invart tot intre „noi”, adica intre cine trebuie. Si uite asa tasneste un „om de afaceri” de mare succes, tot dintre „noi”, desigur. Incep interviurile: „cum ati reusit in afaceri?” si bla-bla-blauri din astea. Dl Y. care e presedintele Consiliului Judetean, dirijeaza toata afacerea. Nu direct, ci prin interpusi. La intalnirile de afaceri, care se pot desfasura, de pilda, in plin camp, sau acasa la… , la care participa si Dl. W. si doamna sau domnisoara secretara de la primarie, care nu se stie cum de are cel mai nou si cel mai scump model de Mercedes, caci din salariu n-ar putea sa-si permita, si alti domni si doamne de prin diverse partide, se pune problema distribuirii banilor „in teritoriu”. Cat revine partidului? Sumele astea nu sunt mari, nici mici nu sunt, ca nu putem sa ne umplem in felul asta de ridicol. De la cateva zeci de milioane de euro in sus…? Poate, cam asa… Ei, in treburi din astea se remarca talentul presedintelui Consiliului Judetean: cel de bun organizator, ceea ce e sinonim cu om util partidului. Si, tot in felul acesta, se intareste capitalul autohton, deci e cu schepsis treaba! 😉

Privatizari? Nuuu… stati putin, stati putin… Asta daca hotaraste partidul sau cartelul transpartinic. Aici e chestiune delicata, cu probleme sociale si se pot pierde niste alegeri. Daca e vorba de privatizari, atunci ramane de vazut cum falimentam unitatea de productie si cine castiga din asta. Lucrurile trebuie facute legal, desigur. Trebuie sa vedem pana la cat subevaluam si, pe urma, cat supraevaluam. Legal, ca sa le inchidem gura la toti. Bine, putem sa mintim oamenii ca nu-i dam afara, ca pe urma sa-i dam, ca nu e ilegal. Dar… daca minciuna are picioare scurte, castigurile trebuie sa fie cat mai mari! Si, bineinteles, ele trebuie distribuite in sistem, sa se creeze firme pe urma, ca sa spele banii. Iar daca le vindem, cat comision plateste ala? Lucrul e dificil, ca daca ala plateste comision gras dar e dintr-un spatiu geopolitic neagreat, intervine Opozitia, chestiuni legate de NATO etc, deci treaba e complicata rau, supune Sistemul la presiuni din afara! E, deci, mai comod sa le tii. Le tii la tine, indiferent daca sunt sau nu performante. Punem dintre ai nostri niste directori generali p-acolo, ii platim gras, tot dintre ai nostri, oameni de nadejde ai Sistemului, in Consiliul de Administratie si rezolvam si cu ei cat sa le dam, ca si acestia sa dea o parte la partid si unde trebuie si se rezolva problema! 🙂 Nu e mai simplu asa? De ce sa ne complicam inutil?

Deci cam asta ar trebui sa inteleaga Dl. Klemm…

Liviu Dragnea… Subiectul asta este plictisitor… 😉

Octombrie 3, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 47 comentarii