„Fundatia Soros e de vina!”

Sunt convins ca multi dintre Dvs. ati auzit lucrul asta din partea celor care nu sunt de acord cu mitingul din Piata Universitatii, impotriva Guvernului Grindeanu si a Ordonatelor date in miez de noapte pentru a albi anumite persoane penale.

Dar nimeni nu a reusit sa demonstreze asta, desi s-a speculat mult, in presa sustinatoare a PSD-ALDE, cum ca protestatarii ce-si exprima nemultumirea fata de Guvern ar fi platiti si totul ar face parte dintr-un plan pus la cale de „agenturile straine”, vorba lui Ceausescu, pentru a „destabiliza”, nu-i asa, tara.

Ca  protestatarii din Piata Victoriei sunt, in marea lor majoritate, tineri, am mai spus, am mai aratat lucrul asta.

Dar interesant e altceva, si anume faptul ca cei care acuza Fundatia Soros nu pot sa-si inchipuie ca lucrurile s-ar petrece altfel, decat doar cu protestatari platiti cu bani grei sa iasa afara, pe ger, la un asemenea miting si sa sustina anticoruptia.

Sa ne gandim ca au iesit in strada tineri din marile orase ale tarii, nu doar din Bucuresti, au iesit studenti in strada. Eu am fost in Piata Victoriei si n-am avut impresia asta, ca mitingul ar fi fost pe bani.

Explicatia asta cu Fundatia Soros si cu „agenturile straine” tine de o anumita mentalitate comunista. Si-n comunism au existat mitinguri de protest (ex: Polonia, Romania), in care tineretul a iesit in strada si si-a exprimat nemultumirea fata de regim, dar au fost reprimate brutal de catre masinaria de represiune comunista. Insa motivele invocate de regim, atunci, au fost identice: „amestec din exterior in treburile interne”, „agenturile de spionaj straine”, fara sa tina seama,  fara sa-si puna in mod logic problema posibilitatii ca lucrurile ar putea sta si altfel. Pentru ca in comunism – cel putin dupa teoria marxista – toata lumea ar fi trebuit sa fie fericita.

Protestatari au existat si in Occident – ma gandesc aici la marile miscari protestatare ale anilor ’60, unde tot tinerii, in marea lor majoritate, au fost implicati. Si aici trebuie spus un lucru: indiferent de starea sociala si de nivelul de avere. Pentru ca astfel de miscari au antrenat si pe cei a caror stare materiala era foarte buna. Din astfel de miscari s-au nascut formatii celebre cum a fost Beatles. Insa in Occident nimeni nu s-a pus neaparat problema ca ar fi vorba de „agenturi straine” sau „amestec in treburile interne” sau ca protestatarii „ar fi primit bani de la anumite organizatii”, chiar daca influentele ar fi putut fi, de pilda, maoiste sau comuniste, venite din partea cealalta a Cortinei de Fier. Mai ales ca tari precum URSS sau China – deci Mari Puteri comuniste –  aveau in sarcina programului lor politic efectuarea de actiuni pentru extinderea comunismului.

In general vorbind, fenomenul protestatar din Occident si din SUA (cu unele exceptii) nu a fost supus unor constrangeri asa cum s-a intamplat de partea cealalta a Cortinei de Fier, in comunism, unde se practicau arestarile si persecutiile de ordin politic si internarea in regim de exterminare in inchisorile comuniste. De fapt, s-a vazut si recent in SUA, cu prilejul alegerii D-lui. Trump in functia de Presedinte, ample miscari de protest, chiar miscari de strada violente, iar Dl. Trump a tinut chiar sa precizeze ca lucrul asta face parte din cultura – libertariana as adauga eu – a societatii occidentale si americane.

Te-ai putea intreba: si acolo, in America, protestatarii au primit bani?

Evident, ipoteze se pot face. Dar daca nu sunt demonstrabile inseamna ca nu avem, de fapt, o teza pe care s-o putem sustine argumentat. Au iesit in strada, in multe din marile orase americane, oameni nemultumiti de rezultatul legitim al alegerilor. Acolo nu era vorba de ordonante ca sa albeasca penali sau de suspiciuni in acest sens. Oamenii au iesit in strada sa-si exprime o nemultumire si am vazut ca li s-a alaturat artisti celebri, despre care nu se poate spune ca n-au bani sau ca le-ar trebui o suma de bani ca sa iasa in strada la o miscare de protest. Acelasi lucru s-a petrecut si-n anii ’60 – spre exemplu: Jane Fonda in mod sigur nu murea de foame.

Interesant este reductionismul asta determinist care functioneaza, in Europa de Est si Rusia, la unii: din cauza ca sunt platiti de agenturile straine, ies in strada. Cei care gandesc in felul acesta nu pot intelege fenomenul protestatar decat doar in relatie cu „agenturi straine”, „amestec din exterior in afacerile interne ale statului”, „protestatari platiti de anumite organizatii in scopuri oculte” s.a. de genul asta, care ar determina protestele de strada, iesirile masive in strada. Ca si cum toata lumea trebuie sa fie fericita in societate – de aceea efectul declansator ar fi unul subversiv din exterior. Ca si cum toata lumea trebuie sa fie fericita sub conduactorul iubit – spre exemplu Dl. Putin, ca sa dau un exemplu actual de dictator – si atunci, ca sa iasa in strada trebuie sa fie platiti de organizatii precum Fundatia Soros. Asta e cultura, formata in decenii de comunism, la unii oameni atat in Europa de Est cat si in Rusia, mostenitoarea fostei URSS.

Se reamarca aici o cultura ce s-a impus in perioada dictatoriala comunista la o parte insemnata a populatiei, in vreme ce o alta parte insemnata a populatiei, mult mai tanara ca varsta, are idei libertariene! Un fenomen foarte interesant!

Bineinteles, nu putea sa lipseasca o varianta mai moderna in explicarea acestor iesiri in strada – era s-o uit, dar un comentariu primit mi-a atras atentia: „Multinationalele scot oamenii in strada”, bazat pe propaganda actuala de tip stangist impotriva acestor multinationale care ar „prejudicia”, nu-i asa, economia. Asta ar vrea sa spuna, in traducere pentru cei care nu sunt familiarizati cu conceptiile comuniste din Estul Europei, ca, de fapt, capitalul strain scoate lumea in strada, avand scopuri ce tin in exclusivitate de propriul sau interes. Asa inteleg unii fenomenul protestatar – prin prisma interesului strain, nu prin prisma libertatii si exprimarii libere a opiniilor. E caracteristic Europei de Est si Rusiei, care au suferit de pe urma comunismului. De aici cautarea de explicatii asa-zis „stiintifice”, ca si cum libertatea n-ar fi o explicatie stiintifica.

Eu as dori sa vedem cum au fost protestele si in Occident. S-o privim pe Jane Fonda:

Si erau manifestari impotriva Guvernului SUA si a politicii americane, inclusiv pe plan extern – si o mare personalitate de la Hollywood, extrem de cunoscuta in toata America, era acolo luand cuvantul si protestand in mijlocul multimii. In comunism – daca ar fi fost acolo comunism – ar fi fost arestata imediat de politia politica. Si, da, exact, s-ar fi pus problema: cine a platit-o? Iata si in poza de mai jos un exemplu de activism civic, omorat cu totul sub comunism:

De fapt, comunistii faceau mare caz de activism, dar, in realitate nu era vorba de niciun activism – activistul trebuia sa execute mecanic si fara sa gandeasca (nicidecum sa mai aiba vreo gandire critica) ordinele conducatorului iubit. Dvs., stimati cititori, credeti ca in Coreea de Nord se mai poate vorbi in adevaratul sens al cuvantului despre activism? Eu nu cred. In schimb in SUA se poate vorbi despre asa ceva pentru ca acolo, in SUA, este o societate libera!

Uitati-va aici:

Jane Fonda, cca. 1963…

si aici:

… si numai dupa cativa ani: decembrie 1972…

Asta inseamna o societate libera pana la urma, in care libertatea de optiune individului e respectata. Este uluitor pentru mine sa constat ca, la noi, inca mai sunt oameni care nu inteleg ca individul are optiuni proprii, asumate si exprimate in mod liber. Lucrul asta arata cat de mult a schimonosit comunismul societatea romaneasca si nu numai, desigur.

De aici putem intelege de ce un fenomen precum Beatles – care a fost inclusiv unul social, nu doar muzical – nu s-ar fi putut dezvolta niciodata in comunism:

Pentru ca in comunism exact asa s-ar fi pus problema: „cine ii plateste?” (  🙂 ) , „agenturile straine”, „amestec in treburile interne”, „atentat la oranduirea sociala si de stat” ( 🙂 ). Or, o societate libera nu e asa si nu pune in felul acesta problema. In Decembrie ’89 cand am renuntat la comunism, am optat pentru libertate – din pacate unii, si sunt destui, dintre politicienii romani de azi nu inteleg inca acest lucru. Si ma mira pentru ca, spre exemplu, Constitutia stipuleaza astfel de drepturi si libertati: cum ar fi libera exprimare, libertatea intrunirilor. De aici vedem cat de anacronici sunt inca unii din cei pe care ii vedem pe la televiziunile de stiri si pe unii din oamenii politici de azi!!

Insa schimbarea starii actuale de fapt e in plina desfasurare.

Ca si schimbarea mentalitatilor.

Reclame