Potrivit sursei citate, doar 6% din locuitorii Bucureştiului se declară foarte mulţumiţi de curăţenia din oraş, iar 31% sunt relativ satisfăcuţi – acestea fiind unele dintre cele mai mici cote înregistrate de capitalele europene.
La capitolul servicii medicale oferite de doctorii şi spitalele din oraş, 40% din locuitorii din Bucureşti se declară mulţumiţi. Locuitorii din Amsterdam (98%) sunt cei mai mulţumiţi de serviciile medicale.
În ceea ce priveşte şcolile din oraş, 48% din persoanele din Bucureşti sunt mulţumite. La nivelul Uniunii Europene, persoanele care trăiesc în Dublin (83%), Nicosia, Ljubljana şi Helsinki (79%) sunt cele mai satisfăcute de şcolile existente.
Potrivit raportului, 10% din locuitorii din Bucureşti se declară foarte satisfăcuţi de locurile publice din oraş precum pieţe, magazine sau zone pietonale, iar 46% sunt oarecum mulţumiţi. Mai mult, 83% din locuitorii Bucureştiului se declară mulţumiţi să trăiască în oraş. Primele poziţii în clasamentul european sunt ocupate de persoanele din Vilnius (98%), Copenhaga şi Stockholm (97%), Luxemburg şi Viena (96%).”
Vreau sa vad lucruri concrete!
Departe de mine sa contest importanta Summitului celor Trei Mari de la Bucuresti. Si eu cred ca e un lucru extrem de pozitiv faptul ca Bucurestiul gazduieste acest Summit, fapt ce contribuie la cresterea vizibilitatii si importantei Romaniei pe plan international. Este o lovitura de PR, cum se spune, foarte buna.
Nu cred ca are rost sa pun aici articolele pe care le-am citit si pe care, cu siguranta, cred, le-ati lecturat si Dvs., stimati cititori ai blogului. Insa ceea ce am constatat eu este ca se folosesc foarte multe vorbe pentru a descrie acest Summit, iar, pe de alta parte, limbajul folosit de distinsii analisti, dar si de catre participantii la Summit, este cumva, daca se poate spune asa, cel „de lemn”, care aproape ca te adoarme cu monotonia sa binecunoscuta. Intentia mea nu este ca sa critic neaparat acest lucru. Ci sa arat cum mi se pare mie acest lucru. Si anume ca nu prea vedem lucruri concrete. Am inteles, sunt idei, sunt – asa se zice – strategii, sunt proiecte pe hartie, cum se spune. As dori sa vad ca se concretizeaza ceva. As dori sa vad finantari concrete din partea BERD si BEI, din partea Comisiei Europene.. Prin finantari concrete inteleg ca se dau bani pentru imediata punere in practica a proiectelor. Daca nu toate – inteleg ca nu se poate, ca nu putem merge de-a valma, cum se spune -, dar macar cateva, sa vad ca se incepe.
Se folosesc foarte multe vorbe, dar vedem extrem de putine (chiar deloc?!) proiecte care sa se concretizeze intr-un orizont de timp rezonabil.
Acest Summit are si o dimensiune de business. Daca asa stau lucrurile, as dori sa vad, la sfarsitul acestuia, care vor fi proiectele ce se vor concretiza impreuna cu finantarea de rigoare. Cu alte cuvinte: proiectul asta, finantat de banca X, cu incepere din data de, termen de predare in data de, proiectul cutare, la fel, finantat de BEI, sa zicem, porneste in data de, termen de realizare pana in data de, si tot asa cu inca vreo doua trei proiecte. Macar sa vedem 4-5 proiecte care sa aiba finantare clara cu data de incepere clara si data de finalizare clara. Ca sa fiu eu si mai clar, sa dau un exemplu concret: un proiect de realizare a unei autostrazi Gdansk-Constanta – finantat de, sa zicem, BERD, cu data de incepere stabilita clar si de finalizare, la fel, clar. Altminteri tare ma tem ca ramanem, in continuare, la un nivel abstract de interconectivitate. Si vom avea, de fapt, discutii abstracte, in care operam cu notiuni abstracte, fara o valoarea practica.
Totusi, in Declaratia Comuna vedem un inceput si speram ca initiativele si proiectele sa se concretizeze in scurt timp. As dori sa vad, in acest sens, pana la urmatorul Summit progrese concrete si mai putine vorbe. Europa de Est are nevoie de dezvoltare, nu de vorbe goale si ar fi bine sa constientizam mai mult lucrul asta. Pentru ca sa realizam cu adevarat asa ceva este imperios necesar sa ne miscam repede!!
De asemenea este de notat si de apreciat sprijinul Statelor Unite, reafirmat prin mesajul Presedintelui Donald Trump. Lucru ce se constituie intr-o premisa importanta a succesului I3M. De asemenea putem vorbi de sprijinul Comisiei Europene. De aceea eu cred ca aceasta Initiativa ar trebui sa se transforme rapid intr-o poveste de succes, care sa contribuie cu adevarat la dezvoltarea Estului Europei si la reducerea decalajelor fata de tarile dezvoltate din Vest.
Un lucru important l-a aratat Jean-Claude Juncker si trebuie sa deschidem un articol Mediafax:
Jean-Claude Juncker şi-a arătat, la Bucureşti, îngrijorarea faţă de viitorul UE: Am impresia că Europa începe să rămână fără suflare
Se arata ca:
„Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat marţi, la Palatul Cotroceni, unde participă la Summitul celor Trei Mări, că Europa începe „să rămână fără suflare” pentru că nu respiră cu cei „doi plămâni, de est şi de vest”.
„Europa trebuie să respire cu doi plămâni, de Est şi de Vest. Dacă acest lucru nu se întâmplă, Europa rămâne fără suflare şi am impresia că Europa noastră începe să rămână fără suflare, aşa ca trebuie să punem accent pe cooperare, să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”, a declarat, marţi, la Palatul Cotroceni, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.
Juncker i-a cerut preşedintelui României, Klaus Iohannis, să încurajeze „noi căi de comunicare între cei doi plămâni” ai continentului.
„Domnule preşedinte, sprijnim Iniţiativa celor Trei Mări şi vă încurajăm să deschideţi noi căi de comunicare între cei doi plămâni ai continentului, dar şi între Nord şi Sud”, a precizat preşedintele Comisiei Europene.
La rândul său, şeful statului, Klaus Iohannis a declarat că trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală.
„În cadrul acestei iniţiative ne-am propus să prioritizăm transportul, energia şi piaţa digitală. Am avut dreptate, deoarece aici este cea mai mare oportunitate de a dezvolta interconectivitatea. Cred că este un potenţial pe care putem şi ar trebui să îl exploatăm pe deplin, în strânsă cooperare cu partenerii din comunitatea euro-atlantică şi instituţiile financiare europene şi internaţionaantici”, a afirmat, preşedintele marţi la Palatul Cotroceni, în discursul său din cadrul sesiunii plenare a summit-ul iniţiativei cel Trei Mări.
Preşedintele Klaus Iohannis găzduieşte, marţi, la Palatul Cotroceni, cel de-al treilea Summit al Iniţiativei celor Trei Mări, la care participă preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, nouă preşedinţi de stat, dar şi Secretarul Energiei din SUA, Rick Perry.
Marţi are loc Sesiunea Plenară a Summitului, moderată de preşedintele Klaus Iohannis.
Ulterior, şeful de stat român va susţine declaraţii de presă, alături de preşedintele Croaţiei, Kolinda Grabar-Kitarović, de prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki, şi de Rick Perry, Secretarul Energiei al SUA.
Iniţiativa celor Trei Mări este o platformă politică flexibilă şi informală, la nivel prezidenţial, reunind cele 12 state membre ale Uniunii Europene aflate între Marea Baltică, Adriatică şi Marea Neagră – Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Primele două Summituri ale Iniţiativei au avut loc la Dubrovnik, în 2016, şi Varşovia, în 2017.”
Poate pentru prima data Jean-Claude Juncker face, in mod public, o distinctie clara intre Europa de Vest si cea de Est, referindu-se la acestea ca la cei doi „plamani” ai Uniunii Europene. Ideea te duce cu gandul la deja celebra formula, a „Europei in doua viteze”. Si iata ca acum, poate pentru prima data, s-a spus care sunt cele doua viteze: Europa de Vest si Europa de Est (fosta comunista). Spune ca trebuie „să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”. Cu alte cuvinte, in prezent, nu avem o limba comuna ” pentru Est şi pentru Vest”. N-am mai auzit spus atat de clar lucrul asta. Cred ca e pentru prima oara – sa ma corectati daca gresesc – cand Dl. Juncker spune, in mod transant, aceste lucruri. Absolut de acord cu ce a afirmat Dl. Iohannis si anume ca „trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală”. Cresterea competitivitatii si sporirea dezvoltarii Europei de Est e un element strategic necesar pentru a evita o falie economica si sociala intre aceasta si Europa de Vest. Fara indoiala ca o Uniune Europeana fracturata in felul acesta nu e de dorit – cred ca asta a si dorit sa sublinieze Dl. Juncker. Daca potentialul enorm al Europei de Est ramane neexplorat si nevalorificat falia aceasta se va adanci, efectele vor fi cat se poate de nocive pentru intreaga Uniune Europeana. Cuvantul de ordine si noul concept lansat la Bucuresti de catre Dl. Juncker, in relatiile europene Est-Vest, este cooperarea. Semn ca la acest capitol lucrurile nu stau deloc intr-un mod fericit. Dar in ceea ce priveste Romania, tara noastra trebuie sa ia masuri serioase si responsabile pe plan intern in vederea dezvoltarii sale durabile. In caz contrar tindem catre un esec. Dezvoltarea infrastructurii este pilonul de baza al I3M, de aceea ar trebui, daca dorim intr-adevar sa avem succes, sa mergem in concordanta si sa punem accent, pe plan intern, pe dezvoltarea infrastructurii de transport, energetice, digitale. Nu prea se vede si nu prea am vazut, cel putin in ultimii 10 ani un asemenea lucru, dimpotriva situatia s-a inrautatit pe anumite componente (ca sa dau doua exemple: infrastructura rutiera, de cale ferata). Lucrurile ar trebui reparate si nu e tarziu pentru asta. Astfel de Forumuri sunt, fara teama de a gresi, binevenite. Mai trebuie sa vedem si efortul propriu pentru realizarea unor obiective atat de ambitioase.
Initiativa celor Trei Mari (I3M) este un lucru deosebit de serios, pentru ca este, de fapt, vorba de dezvoltarea Europei de Est, printr-un efort comun al statelor participante, care ar trebui sa se realizeze cu succes. Distonanta intre politicile interne si ceea ce se discuta – proiecte, politici – la un asemenea forum ingreuneaza daca nu chiar fac imposibil succesul.
Pe de alta parte, ma gandesc la faptul ca organizam, cu succes, Summituri si Forurmuri internationale, ceea ce, desigur, nu-i rau. Insa nu valorificam. Spre exemplu, daca va mai amintiti, a avut loc la Bucuresti in urma cu vreo 5 ani Forumul economic China-Europa Centrala si de Est. Stau si ma intreb daca am valorificat, in interesul tarii noastre, o relatie economica cu China. Si daca da, cat am valorificat? Noi tot semnam declaratii comune privind „aprofundarea cooperării bilaterale în noile circumstanţe” – observati cat de abstract suna! – dar nu valorificam mare lucru. Spre deosebire de polonezi, care cu mult mai putine vorbe si gesturi emfatice au valorificat intr-un mod cat se poate de pragmatic o relatie cu China in privinta constructiei de autostrazi.
Cam la fel par a suna lucrurile si la acest Summit. Repet, nu-i neg deloc importanta. Doar ca tare imi e ca totul se va reduce la organizarea acestuia cu succes si nimic mai mult. In rest, lucrurile vor balti ca si pana acum, fara sa vedem ceva concret. Ca se concretizeaza ceva in interesul tarii noastre.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Despre Summitul istoric Donald Trump – Kim Jong-un de la Singapore
Orice s-ar spune, mi se pare ca e cel mai spectaculos eveniment de politica externa din ultimii ani. Si cred ca trebuie precizat un lucru: era in primul in rand in interesul Coreii de Nord ca acest Summit sa aiba loc. Sigur, controversele legate de aceasta intalnire istorica nu au incetat. E foarte important angajamentul Coreii de Nord in ceea ce priveste denuclearizarea completa a tarii, in cadrul procesului de pace din Peninsula Coreeana. Fara indoiala, se poate naste intrebarea daca nu cumva Kim Jong-un a cautat astfel sa-si legitimeze regimul. Mai ales ca s-a discutat in treacat doar, daca am inteles bine, despre respectarea Drepturilor Omului in Coreea de Nord.
Insa am impresia ca mai e si o alta problema la care regimul de la Phenian trebuie sa gaseasca solutii. Si s-ar putea ca Kim sa se fi gandit serios. Lumea se schimba, Coreea de Nord a ramas o tara ingrozitor de izolata. Apropo de participarea la Olimpiada, de observat ca in Coreea de Nord nu au loc evenimente sportive internationale. Lucru care arata cat de mult a izolat aceasta tara regimul comunist al dinastiei Kim, la Putere de zeci de ani. Nu mai vorbesc de faptul ca aceasta izolare pune serioase probleme legate de alimentatia si nivelul general de trai al populatiei. De observat ce diferenta imensa fata de China, tot un stat comunist si cu probleme destul de mari in respectarea Drepturilor Omului. China, in schimb, nu e atat de izolata si nu se confrunta cu asemenea dificultati majore precum Coreea de Nord. Dimpotriva! O solutie la toate aceste chestiuni grave o reprezinta, desigur, normalizarea relatiilor cu SUA. Cu alte cuvinte, Kim isi da seama ca lucrurile nu mai pot merge ca si pana acum. Si atunci trebuie sa intervina schimbari si reforme. Cu atat mai mult cu cat vorbim, de fapt, despre o tara divizata politic de atatia ani, Coreea, in doua entitati statale in care una dintre ele, Coreea de Sud, e prospera din punct de vedere economic si cealalta ajunsa intr-o saracie extrema si foarte izolata, Coreea de Nord. Un singur popor despartit din motive politice.
Desigur, denuclearizarea completa a Coreii de Nord pune acestei tari probleme de securitate, de aceea a si cerut sprijinul SUA pentru a-i asigura securitatea. Daca lucrurile vor merge bine, daca SUA si Coreea de Nord se vor intelege, lucrul asta va constitui un avertisment dur pentru Iran. Obama n-a prea reusit mare lucru nici in privinta Coreii de Nord si nici in privinta Acordului Nuclear cu Iranul. Iata ca Trump a trecut la actiuni cat se poate de concrete! Iar agreement-ul cu Coreea de Nord are implicatii clare, directe as spune, in Orientul Mijlociu. Iranului ii va fi din ce in ce mai greu sa nu tina cont de pozitia SUA si de noua viziune a Presedintelui Trump.
Trebuie sa remarcam ca Presedintele Trump este in plina ofensiva diplomatica, iar aceasta postare de pe twitter, forma preferata de comunicare si socializare a D-lui. Trump (de observat ca nu e FaceBook-ul), da marturie de acest lucru:
„….Germany pays 1% (slowly) of GDP towards NATO, while we pay 4% of a MUCH larger GDP. Does anybody believe that makes sense? We protect Europe (which is good) at great financial loss, and then get unfairly clobbered on Trade. Change is coming!”
O victorie diplomatica la Singapore are darul de a-i creste Presedintelui american credibilitatea in lume. In asemenea conditii va fi foarte greu pentru Germania sa joace un rol de prima donna assoluta in politica internationala si chiar pe plan european, daca Dl. Trump va reorienta politica SUA catre Europa. S-ar putea ca impunerea suprematiei americane in UE sa fie doar o chestiune de timp. Forta militara exceptionala, capacitatea economica uriasa a Americii, rolul international major al dolarului american fac posibila o astfel de evolutie. Presedintele Obama urmarea o forma de parteneriat transatlantic cu Uniunea Europeana. Dar daca America revine, ca sa zic asa – incerc sa fiu sugestiv, in Europa, va domni, daca se poate spune asa. Insa nu e foarte clar si cu ce concepte vor reveni, ca sa putem avea o imagine cat se poate de exacta asupra viziunii Administratiei Trump. Dar ne-am putea ghida dupa ce spunea el in campania electorala: Let’s make America great again! 🙂
Nu e inca foarte clar cum vede Dl. Trump relatiile cu Rusia, cu toate ca a pledat ca Rusia sa fie reprimita in G7. Insa trebuie remarcat ca pe vremea lui Obama, cu toate ca relatiile cu Rusia ajunsesera atat de incordate, la cel mai scazut nivel de la terminarea Razboiului Rece, nu s-au prea vazut rezultate, nu prea s-a vazut eficacitate. Sanctiunile economice e adevarat ca au lovit economia Rusiei, insa Rusia nu doar ca si-a revenit, dar mentine sub ocupatie Crimeea, are o prezenta activa in Siria iar Dl. Putin a castigat din nou stralucit alegerile. Rusia se mentine activa si in Uniunea Europeana, desi nu e un stat membru. Reprezinta in continuare o amenintare. Dar sa nu uitam ca atunci cand au fost la Casa Alba presedinti republicani s-a prabusit comunismul.
Fara indoiala, e foarte important sa stim cu ce concepte vine Dl. Trump si cum vede el relatiile cu Uniunea Europeana. Este adevarat, SUA apara Europa. Dar UE trece in zilele noastre prin momente dificile. Impresia care ti-o lasa realitatea europeana e cea a unui clivaj intre Sudul Europei, pe de o parte, si Nordul Europei, pe de alta parte. In Europa de Est si-au facut apartia regimuri iliberale (de ex.:Ungara, Polonia). Franta e in cautarea unei formule care sa-i asigure stabilitatea economica si sociala, iar Presedintele Macron pare ca urmareste un rol de secunda donna, dupa Statele Unite. Trebuie mentionat ca probleme economice serioase nu sunt doar in Italia si Spania, ci si in Franta – v. aici un tabel comparativ. Trebuie remarcat ca toate aceste trei tari au datorii publice mari si experimenteaza de o buna bucata de vreme un somaj ridicat, fara sa se gaseasca vreo solutie de remediere a acestei probleme. Daca, totusi, Italia si Spania au balanta contului curent pe plus, Franta o are de multa vreme pe minus… O Europa in doua sau mai multe viteze nu face altceva decat sa slabeasca Uniunea Europeana, s-o divizeze, sa mareasca clivajele. Statele Unite ar putea juca un rol important in ceea ce priveste intarirea stabilitatii UE pentru ca asemenea evolutii care conduc spre clivaje, spre astfel de fisuri nu sunt in interesul SUA. Sa ne gandim ca Razboiul Rece n-ar fi putut fi castigat daca in Europa de Vest ar fi existat tot felul de clivaje si fisuri, cuprinzator spus o realitate dizarmonica intre statele occidentale. Daca nu mai avem aceleasi pareri si interese cu privire, de pilda, la Acordul Nuclear cu Iranul inseamna ca nu mai formam un tot, ca Lumea Libera nu mai formeaza un tot, inseamna ca introducem o disonanta evidenta in relatiile dintre noi, dintre tarile noastre. Inseamna ca e o asociere nearmonioasa, o discordanta intre statele noastre. Lucrurile nu pot functiona bine in felul acesta.
Eu cred ca ar trebui sa recunoastem ca, de la Planul Marshall si pana la prabusirea comunismului in Europa de Est si URSS, Statele Unite au dat tonul in Europa Occidentala. Libertatea, prosperitatea Occidentului ar fi fost posibile altfel? Istoria ne arata rolul major jucat de SUA, dupa Razboi, in asigurarea stabilitatii politice si economice a Occidentului european. Si, desigur, in apararea Europei de Vest in fata pericolului comunist. Lucrurile au mers bine nu printr-o America neimplicata in Europa, ci dimpotriva. Sa ne gandim, spre exemplu, la Spania si la rolul major jucat de SUA in dezvoltarea economica a acestei tari, care era, dupa Cel de-Al Doilea Razboi Mondial, o tara foarte saraca si izolata in Europa datorita regimului franchist. Sa ne gandim si la fosta RFG si la ce sprijin puternic, economic si moral a primit din partea SUA pentru a se reface dupa ce Germania a fost cumplit distrusa in Razboi.Generatiile tinere, desigur, habar nu au sau stiu poate din povestile bunicilor, sau din carti, filme cat de distrus era Berlinul dupa Razboi sau Hamburgul, ca sa dau doar doua exemple. Or, RFG s-a refacut rapid cu ajutor american, fata de RDG-ul comunist ce a ramas la un nivel incomparabil mai modest. De asemenea, sa nu uitam sustinerea economica, politica si morala a Japoniei, dupa Razboi, acordata acestei tari de catre SUA, fapt ce a permis dezvoltarea incredibil de rapida a Japoniei, o tara care, inainte de Razboi era inca in feudalism!! Numai vorbesc si de Coreea de Sud…
Dupa prabusirea comunismului, reformele in Europa de Est nu ar fi fost posibile fara sustinerea politica si morala a Statelor Unite. La aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, tarile Europei de Est, in covarsitoarea lor majoritate membre ale UE, nu au atins, totusi, un nivel de prosperitate care sa le apropie semnificativ de tarile din Vest, cu putine exceptii. Evident, e o problema. Care ar trebui rezolvata. Evident, Tarile din Est au asteptari mari de la SUA si de la Presedintele Trump!! O spunem deschis: asta este realitatea!!
Revenind la Summitul de la Singapore, ramane de vazut ce se va mai intampla in zona. E un fapt semnificativ ca relatiile dintre cele doua Corei s-au imbunatatit. Se pune intr-un viitor apropiat de o unificare a Coreii? Cum vede Dl. Trump aceasta problema? Sigur, e prematur sa discutam despre acest lucru, dar nu se poate sa nu te gandesti inclusiv la cum se va schimba ecuatia geopolitica in zona in acest caz. Am vazut tot felul de speculatii: daca nu cumva denuclearizarea Coreii de Nord ar insemna si retragerea scutului nuclear de protectie american care apara Coreea de Sud si Japonia. Insa Casa Alba n-a pomenit nimic de asa ceva. E putin probabil sa se intample asa ceva. Dimpotriva, scutul american s-ar putea sa apere pe viitor si Coreea de Nord. Acest Summit, mi se pare, a dat o lovitura adversarilor politici ai Presedintelui Trump si ai Partidului Republican. Democratii isi pun, desigur, intrebari, ca orice forta politica de Opozitie. Donald Trump a dat o replica dura criticilor radicali pe care ii numeste „haters & losers”:
„The fact that I am having a meeting is a major loss for the U.S., say the haters & losers. We have our hostages, testing, research and all missle launches have stoped, and these pundits, who have called me wrong from the beginning, have nothing else they can say! We will be fine!”
Un succes al acestui Summit – a fost un succes, s-ar putea spune, dar ramane de vazut – ii atinge pe Democrati deoarece merge la inima pacifistilor pentru ca Trump a dat o sansa pacii in lume. Probabil ca nu putini dintre sustinatorii Partidului Democrat il sustin pe Trump din acest punct de vedere. De aceea probabil ca Democratii vor cauta tot felul de teze si explicatii care sa complice jocul politic intern pe aceasta tema.
Lucrurile sunt inca la inceput si din acest motiv eforturile diplomatice de ambele parti – SUA si Coreea de Nord – vor trebui sa continue pentru definitivarea cu succes a procesului de pace din Peninsula Coreeana.
Efectul comunismului…
Cred ca ar fi interesant sa vedem cum stau Tarile Europei de Est din punctul de vedere al PIB (nominal)/loc. fata de suratele lor din Vest, care n-au cunoscut comunismul, la aproape 30 de ani de la prabusirea Cortinei de Fier.
Voi lua ca reper doua tari ce nu au fost in Blocul Comunist, dar mai sarace, din UE si Zona Euro, fata de restul statelor din Eurozona: Portugalia si Grecia.
Tara Populatia PIB/loc.
Estonia 1.319.133 $23.610
Letonia 1.953.200 $18.472
Lituania 2.810.865 $19.534
Polonia 38.422.346 $16.179
Ungaria 9.797.561 $16.723
Slovacia 5.435.343 $19.128
Cehia 10.610.947 $22.468
Slovenia 2.066.880 $27.535
Croatia 4.154.200 $14.788
Romania 19.638,000 $11.817
Serbia 7.040.272 $6.052 (excluding Kosovo)
(excluding Kosovo)
Albania 2.876,591 $5.319
Rusia 144.526.636 $11.946
(without Crimea)
Muntenegru 642.550 $7.623
Bulgaria 7.101.859 $7.924
Portugalia 10.379.573 $24.237
Grecia 10.768.477 $20.570
O prima observatie care s-ar impune: nu sunt trecute chiar toate tarile care inainte de 1989 au fost sub comunism, dar tabelul de mai sus este acoperitor si relevant pentru toate Tarile Europei de Est, foste comuniste.
Ce rezulta de aici?
Trebuie sa remarcam un lucru important: la aproape 30 de ani de la caderea comunismului doar trei tari foste comuniste reusesc sa depaseasca un PIB/loc. de $20.000. Acestea sunt: Estonia, Cehia si Slovenia. Estonia este o fosta republica sovietica, Slovenia o fosta republica iugoslava, iar Cehia un stat rezultat din dezmembrarea Cehoslovaciei. De asemenea se impune observatia ca populatia Estoniei si Sloveniei este aproximativ cam cat cea a Bucurestiului.
Sa vedem mai multe remarci si observatii! Interesant, zic eu, sa ne uitam la Bulgaria, tara membra UE si NATO, si Muntenegru, care si-a declarat independenta in 2006 si nu apartine nici UE si nici NATO: PIB/loc. e similar… in medie de doar $7.500…
PIB-ul/loc. al Portugaliei e depasit doar de Slovenia. PIB-ul/loc. al Greciei este depasit doar de Slovenia, Estonia si Cehia.
Interesant este ca PIB-ul Croatiei, in care avem 86,28% romano-catolici, tara care a trecut prin razboiul dezmembrarii Iugoslaviei si a intrat in UE mult mai tarziu decat Romania, este mai mare decat cel al Romaniei!! Faceti o comparatie si intre PIB/loc. al Croatiei si cel al Serbiei, unde avem 84,5% crestini ortodocsi…
Dar un lucru foarte important de remarcat, la nivel european, este ca inca, la aproape 30 de ani de la caderea comunismului, Tarile Europei de Est se mentin la un nivel economic mult inferior fata de Tarile din Vest.
Este de observat, din acest punct de vedere ce impuls economic major au luat Tarile Vestice, inclusiv datorita Planului Marshall, refuzat in Est de catre Stalin, fata de tarile care au cazut sub comunism. Daca la nivelul anului 1947 aveam in Vest tari sarace, comparabile cu Romania (daca nu chiar Romania statea nitelus mai bine!!), ca de exemplu Spania sau Portugalia, avem acum – sa dau exemplul Spaniei, Portugalia am pomenit-o in tabel – o tara cu un PIB/loc. ($32.559) de vreo 3 ori mai mare decat al tarii noastre, la o populatie, e adevarat mai mare, de 46.354.321 locuitori. PIB/loc. al Spaniei nu e atins de nicio tara fosta comunista din Europa. Nici din Spatiul Ex-Sovietic. Nici de Rusia, se intelege.
M-am gandit ieri mai multa timp cum ar fi aratat tara noastra daca n-ar fi venit comunismul peste noi dupa Razboi, daca am fi continuat cu Monarhia. Mi se pare ca e de ajuns sa ne uitam la tari ca Spania, Portugalia sau Italia. Imediat dupa Razboi, Italia era o tara foarte asemanatoare cu Romania. Si economic, si social. Era, economic vorbind, mai bine aspectata. Nordul era mai dezvoltat fata de tara noastra. Totusi, din punct de vedere industrial, Italia era superioara Romaniei: numai sa ne gandim, spre exemplu la Automobile Fiat – deci productie proprie de automobile!! – infiintata in 1899!! Insa daca ne referim la toata Italia, conditiile nu difereau prea mult fata de ce era la noi. Populatia traia in saracie. Uneori si in unele locuri chiar saracie lucie!! Cu toate acestea, dupa Razboi, conditiile din Italia, economice, de trai, au inceput sa se imbunatateasca vizibil. S-a reusit sa se rezolve si problema locuintelor, dar progresul incepea sa fie evident.
Acum Italia, la o populatie de 60.589.445 are un PIB/loc. de $35.913. Comparati, va rog, cu Romania.
Uitati-va la tabel cum comunismul in Europa de Est a reusit sa mentina aceste tari la un nivel economic inferior fata de Vest, decalaj care se mentine si acum, la 29 de ani de la prabusirea comunismului in Europa. Chiar si acum, in 2018, nivelul din Est, in general vorbind, este destul de scazut. Doar trei tari constituie exceptia!! Este vorba de un efect al comunismului ce se mentine vreme indelungata si dupa caderea sa. De unde se vede bine ca dificultatile de a realiza in aceste tari o economie performanta persista inca si sunt dificil de depasit!!
Sa ne intoarcem putin la Spania, o tara foarte saraca dupa Razboi, in care pericolul comunismului era foarte mare. Exista un partid comunist puternic si personalitati comuniste, de vizibilitate internationala, in Spania, tara ce avea un regim fascist, condus cu mana de fier de Gen. Franco, cauza pentru care Spania era izolata in Europa. Contactele celorlalte tari europene cu Spania era foate rarefiat. Problema principala a regimului fascist era anihilarea comunismului. Partea proasta era ca nu prea prididea in indeplinirea acestui deziderat. Franco a cerut ajutorul economic Statelor Unite, iar Eisenhower, intelegand pericolul extinderii comunismului, sprijinit de sovietici, in Vest, i l-a acordat Spaniei. De pe la mijlocul anilor ’60 Spania a cunoscut o infloritoare dezvoltare economica, care a continuat si dupa moartea dictatorului Franco si trecerea tarii sub un regim monarhic. Si in felul acesta Spania a reusit sa depaseasca, din punct de vedere economic, tarile comuniste din Est, situandu-se azi la un nivel mult superior fata de aceste tari, foste comuniste. Pe cand aceste tari, foste comuniste – cu trei exceptii – nu reusesc nici azi nu sa atinga nivelul Spaniei, ci macar sa se apropie semnificativ de un asemenea nivel…
E de remarcat si un alt aspect interesant: acest decalaj economic intre partea vestica si partea estica a Europei e un fenomen specific european. Lucrul acesta e datorat unor cauze istorice dar si diviziunii politice in doua parti antagonice a continentului, dar care comunicau, totusi, intre ele, in a doua jumatate a sec. XX. Sigur, decalaje pe un continent se mai pot intalni si in alte parti. Insa dupa Cel de-Al doilea Razboi Mondial peisajul politic al Europei s-a schimbat brusc si radical. Dificultatile remanente s-au putut observa, de exemplu, in fosta RDG, dupa reunificarea Germaniei, intrucat decalajul economico-social dintre fosta RDG si fosta RFG era unul foarte mare si nu cred ca gresesc prea mult daca spun ca aceste dficultati inca persista.
Date fiind aceste realitati nu se poate sa nu te intrebi cum s-ar putea rezolva mai rapid problema reducerii decalajului dintre Est si Vest in Europa. In contextul acesta, dupa cum lesne se poate observa Romania nu se afla intr-o postura favorabila, inclusiv datorita incetinirii reformelor economice. Dupa parerea mea, o situatie ce as caracteriza-o drept critica este in Bulgaria. Comisia Europeana trebuie sa gaseasca urgent masurile optime pentru a depasi astfel de situatii.
In ceea ce priveste Romania, ingrijorator este ca inca nu se gaseste pe o cale stabila de propasire economica. Inca se manifesta cu pregnanta fenomenul emigratiei masive, cu consecinte economice destabilizatoare, dar si un accentuat declin demografic – lucru care arata ca, in Romania, cu toate guvernarile pesediste care au condus tara, conditiile sociale nu s-au imbunatatit, desi economia a inregistrat si cresteri semnificative cateodata, dar in salturi, lucru ce nu trebuie privit ca un aspect pozitiv. La noi nu a existat o constanta in timp a cresterii economice, ci salturi ceea ce mai degraba exprima un caracter de discontinuitate in timp a cresterii. Spre exemplu, PIB/loc. al Romaniei s-a situat constat la un nivel foarte modest in primul deceniu dupa Revolutia din 1989. Apoi a urmat un salt foarte mare, pe o perioada de vreo 8 ani, pana la Criza, raportat la situatia anterioara, datorita masurilor de reforma si a unei bune absorbtii a fondurilor de preaderare, o componenta semnificativa avand-o lucrarile de infrastructura rutiera, organizate etapizat in timp. Insa trebuie reamarcat ca, din punctul de vedere al cresterii economice, de cativa ani exista o stagnare in zona – Romania, Bulgaria, Ungaria, Polonia. Tara noastra a reusit in ultimii 2 ani o crestere ceva mai agresiva, dar PIb/loc. al Ungariei, Poloniei si chiar al Bulgariei se mentine, practic, cam la aceleasi cote. Adica nu vedem nimic impresionant din acest punct de vedere. Romania trebuie sa-si articuleze politicile economice pentru ca sa poata avansa intr-o maniera sanatoasa. Saltul actual, desi real, nu tine, totusi, cont de productivitatea muncii iar nivelul investitiilor se mentine redus, la o cota de avarie, ca sa zic asa, de cativa ani. De aceea cresterea actuala, insotita de marirea puternica a deficitelor, nu poate fi considerata drept sanatoasa pentru ca s-ar putea, destul de probabil, sa ne coste mai tarziu cu un cost greu suportabil. De asemenea, in cazul Romaniei, se remarca cu pregnanta slaba absorbtie a fondurilor europene. Apropo de discontinuitati, reamarcam un declin al lucrarilor de infrastrucura rutiera dupa 2008, desi se vorbeste foarte mult despre, de exemplu, constructii de autostrazi, de altfel absolut necesare dezvoltarii Romaniei.
Ar trebui sa ne puna pe ganduri faptul ca, in cazul tarii noastre, ar trebui sa vorbim, mai degraba, de reducerea decalajelor fata de tari ca Cehia, Slovacia, Tarile Baltice pana a vorbi de reducerea decalajului dintre tara noastra si Portugalia!! Noi am ramas destul de mult in urma si mie, cel putin, mi se pare ca problema economica a fost aproape ignorata atat in perioada Basescu cat si acum. Facem prea putin, ca sa ma exprim mai sugestiv. Noi trebuie sa intelegem ca in asemenea conditiuni, oricat te-ai stradui s-o combati, infloreste coruptia. Coruptia nu poate fi tratata in afara sferei economice intrucat are legatura directa cu aceasta. Reformele juridice ajuta cat ajuta, dar nu pot sa ajute prea mult daca economia nu functioneaza corespunzator si nu avem, cum aratam si mai sus, cresteri sanatoase.
Fenomenul coruptiei in Romania nici n-ar trebui sa ne mire atata vreme cat toate Tarile Europei de Est – cu trei exceptii, desigur – nu reusesc sa atinga, fiecare din ele, un PIB/loc. de $20.000. Cu atat mai putin Romania. In toate aceste tari exista coruptie, de niveluri si intenstitati diferite, desigur, dar fenomenul se manifesta datorita dificultatilor de ordin economic. Dar noi ar trebui sa ne gandim serios la faptul ca doar prin metode securistice si politienesti coruptia nu doar ca nu va disparea, nici nu se va diminua. Fara indoiala ca doar cu peroratii despre valori si principii nu se va diminua coruptia. Insa ramanerea in urma din punct de vedere economic o accentueaza.
Eu cred ca in Romania se poate mai mult si trebuie sa se poata mai mult. De ce nu se face ceea ce trebuie? Lucrul asta indica, de fapt, inexistenta unei strategii macroeconomice de dezvoltare economica sanatoasa. Evident, e ingrijorator…
Trebuie diminuat rolul statului in economie
Am vazut campania pe care o poarta pe FaceBook europarlamentarul PSD Catalin Ivan impotriva firmelor cu actionariat ascuns. Vizata este firma Teldrum care se zice ca ar fi a lui Liviu Dragnea, seful PSD.
A ajuns de notorietate ca Ivan e in razboi, politic, desigur, cu Dragnea, seful sau de partid.
Insa chestiunea principala din societatea romaneasca – si care nu va da niciodata pace pana nu va fi rezolvata, ci, chiar mai mult, in cazul nerezolvarii scoate de la naftalina extremele, de dreapta sau de stanga – este implicarea statului in economie si caracterul de stat social, adica, mai bine zis, stat care da ajutoare sociale unor categorii de oameni in scopuri pur electorale. Sau mareste salarii unor categorii de angajati din sectorul de stat, sau le favorizeaza tot felul de facilitati. Spre exemplu se maresc foarte mult salariile in Administratie, in ministerul de Interne sau pensionari la o varsta tanara, dar pe niste pensii cat se poate de babane si cu posibilitatea de a te angaja pe acelasi post pe salarii mai mari, date tot de stat, desigur. Distorsiunea pietii muncii de catre sectorul de stat cred ca e e destul de clara. In acest sector birocratic prin excelenta si neproductiv, care este absolut majoritar in multe intreprinderi cu pierderi uriase, salariile sunt nu mai mari ci cu mult mai mari decat in mediul privat, productiv si care contribuie sanatos la cresterea PIB-ului si care trebuie sa suporte toate angaralele grele pe care i le pune in carca statul, fara sa vada mare lucru din partea statului din banii pe care ii plateste catre stat. Asta e, din pacate, realitatea. Ceea ce e interesant este ca la noi a esuat, in sectorul de stat, eficientizarea si marirea performantelor acestui sector. A esuat si celebrul de acuma „management privat la intreprinderile de stat”… Ar trebui sa ne dea de gandit aceste lucruri. Iar toate esecurile acestea costa.
Dar ceea ce am putut citi in aceasta postare a D-lui. Ivan mi se pare forma cea mai concludenta de totalitarism, sau poate mai bine zis de fascism, pe care cauta sa ne-o impuna Uniunea Europeana:
„Impreuna cu Ana Gomes am adresat o scrisoare Comisarului european pentru justitie, consumatori si egalitate de gen, Vera Jourova in care ii solicitam sa ne spuna care sunt masurile concrete pe care le va lua pentru a impulsiona Romania sa implementeze Directiva a patra privind combaterea spalarii banilor. Aceasta directiva impune statelor membre sa creeze un registru unic in care sa fie inscrisi toti beneficiarii reali care își exercită dreptul de proprietate sau de control asupra unei entități juridice pentru a asigura o transparență reală. Cu alte cuvinte, implementarea acestei directive pina la data de 26 iunie 2017, ar fi scutit organele de ancheta din Romania sa investigheze cine este proprietarul Teldrum. In Romania, aceasta directiva va scoate la lumina proprietarii a 386 de societati comerciale care in ultimii 10 ani au primit de la statul roman sute de milioane de euro pentru realizarea unor proiecte finantate din bani publici, Teldrum singur primind 500 milioane de euro.
In paralel, RoAction va demara actiunea de strangere de semnaturi pentru modificarea legii societatilor comerciale, in sensul interzicerii functionarii societatilor cu actionariat la purtator (ascuns) in Romania.”
Aceasta forma de control din partea statului asupra celor care-si exercita dreptul de proprietate este inacceptabila. Iar spalarea banilor e un fenomen ce se manifesta doar atunci cand statul este implicat masiv in economie sau cand avem un stat social de timp providential care sa suga cat mai multi bani de la contribuabilul privat, fara ca acesta sa vada mare lucru din partea statului. In momentul in care statul isi diminueaza rolul in economie, spalarea banilor devine fara obiect. Or, Dl. Ivan pledeaza pentru sporirea rolului statului intr-o economie care e una de piata si pentru sporirea reglementarilor, multe dintre ele inutile!! Ca orice social-democrat care se respecta! Nu-i asa Dl. Ivan?
Insa melanjul acesta cu statul intr-o economie de piata nu e optim si nici nu va fi vreodata. Mergand pe aceasta cale, niciodata statul nu va avea bani suficienti, iar lucrurile concrete care se vor vedea sunt saracirea populatiei, ce poate ajunge cu astfel de politici la cote extreme, sau un fenomen de scadere a veniturilor la bugetul de stat, fenomen care se intampla chiar sub ochii nostri in economia romaneasca din 2016 incoace. Iar in plan politic conduce spre un populism desantat, cu aspecte nocive din punct de vedere moral, lucru ce poate degenera intr-un fenomen de extrema, spre exemplu fascism, justitiarism dincolo de lege si alte lucruri care numai de dorit nu sunt.
Toata aceasta discutie despre statul paralel, de care pomeneste si Dl. Ivan aici, criticandu-si din rasputeri seful, nu ar fi avut loc, daca din 2004 incoace Romania ar fi continuat reformele economice necesare, diminuand in continuare rolul statului in economie. Astfel de discutii despre „statul paralel”, oricum definit gresit de catre Dragnea, stau si ma intreb la ce ne ajuta? Ne ajuta cu adevarat? Ca vedem cum se prezinta situatia de cativa ani incoace!
Sa va dau inca un exemplu: iata ce spune Lucian Isar:
„Devine din ce in ce mai interesant sa asculti exponentii mediului de afaceri.
Nu mediul de afaceri a cerut, a facut lobby scump si a aplaudat aceasta masura?
http://m.bursa.ro/dragos-anastasiu-eurolines-impozitul-de-1…
DRAGOŞ ANASTASIU, EUROLINES: „Impozitul de 1% pe afaceri inhibă investiţiile pentru agenţiile de turism”Este o lipsă de încredere majoră a industriei de turism în Guvern, mai ales că statul nu face nimic în ceea ce priveşte turismul, a declarat pentru Ziarul BURSA…
m.bursa.ro”
Dl. Isar stie el ce stie, ca altfel n-ar fi scris asa… De vazut si comentariile! 🙂 Insa eu, citind articolul din Bursa, am inceput sa ma intreb daca ministerul Turismului e chiar o structura optima pentru a promova turismul romanesc, in conditiile in care in turismul nostru avem operatori de turism privati, agenti economici privati. Iar ministerul Turismului are oricum un buget foarte redus, mai ales in timpurile social-democrate pe care le traim si in care a disparut din vocabularul social-democratiei romanesti cuvantul investitie. Lasand la o parte discutia despre impozitul pe cifra de afaceri, care e o aiureala, intre noi fie zis, si n-are cum sa aduca niste consecinte benefice, spuneti-mi si mie cand, dupa Revolutie, deci dupa ce am trecut la economia de piata, cand a putut ministerul si cu ce sa promoveze asa cum trebuie turismul romanesc. Pentru ca trebuie spus ca suntem printre tarile europene CODASE la acest capitol, desi potentialul este urias. Cum a contribuit? Cu Eterna si Fascinanta Romanie – apropo de spalare de bani, cititi aici sa vedeti rolul statului. Ce ziceti Dl. Ivan? –, cu Frunza?
Si ca sa-l parafrazez pe Dl. Ivan: asa cum dansul se intreaba daca firmele cu actionariat ascuns ajuta economia romaneasca, eu cred ca ne putem intreba cu si mai mare temei: DAR MINISTERUL AJUTA?
Si putem sa ne uitam nu doar la Turism. Ne ducem cu gandul si la Transporturi, la autostrazile care tot nu se mai fac sau la sectorul feroviar (infrastructura si suprastructura) ce tot nu se mai modernizeaza. Numai vorbesc de Tarom…
Cum vad eu lucrurile si ce nu inteleg…
S-ar putea sa gresesc, dar am sa va spun cum vad eu lucrurile… Eu am inteles ca efectul trecerii contributiilor de la angajat la angajator taie de fapt salariile si de asemenea am inteles ca inflatia a crescut peste asteptari si previziunile sunt ca inca va mai creste. Lucru care va deteriora puterea de cumparare si nivelul de trai al romanilor. Un articol edificator – aici.
Acum sa ma explic in legatura cu ce nu mi-e clar. Cresterea economica pe consum si marirea deficitelor a inceput din 2016, sub Guvernul Ciolos – v. aici. Atunci a crescut salariul minim peste productivitatea muncii si s-au facut doua rectificari bugetare pozitive cand trebuiau sa fie negative intrucat veniturile la buget scazusera fata de perioadele similare din 2015. Acum veniturile fiscale au scazut cu 1,1 puncte procentuale fata de 2016, desi a crescut inflatia – v. aici.
Evident, 2016 nu e acum 1000 de ani. De aici rezulta un lucru: ca in economia romaneasca, desi avem cresteri economice record, trendul veniturilor fiscale este de scadere. Daca in 2016 au scazut fata de 2015 si in 2017 au scazut fata de 2016, judecand inductiv, pentru ca economia e supusa unor legi, ar rezulta ca veniturile fiscale vor scadea si in 2018 comparativ cu 2017.
Stau si ma intreb daca PSD-ALDE a luat in calcul ipoteza asta. Pentru ca s-a vazut ca inflatia, desi a crescut, veniturile s-au diminuat. Atunci de unde vor lua banii…? Spre exemplu pentru cresterile salariale din sectorul bugetar. Pentru ca taierea salariilor e doar efectul pe care il va resimti angajatul, dar salariul brut va creste si pentru asta trebuie sa ai venituri mai mari. Cu alte cuvinte, poti avea pentru la anul o inflatie mai mare, dar sa ai venituri mai mici la buget.
Ei, vreau sa vad si eu cum va rezolva PSD-ALDE aceasta problema!!
Ca asta inseamna sa-si puna toate sindicatele in cap, sa-si nemultumeasca grav propriul electorat. Nu mai vorbesc daca vor creste salariul minim la 1900 de lei, tot peste productivitatea muncii. Lucrul asta induce instabilitate politica si proteste in societate.
Pentru ca PSD-ALDE ca sa poata avea o guvernare stabila, trebuie sa dispuna de veniturile la buget necesare. Nu mai vorbesc de faptul ca aceasta crestere de 8,8% in trim. III anunta aproape sigur o criza in curand. Cu atat mai mult cu cat avem un minim istoric legat de cheltuielile de investitii.
Ceea ce e ciudat e faptul ca, desi veniturile la buget au scazut, PSD-ALDE anunta pentru 2018 bugete tot mai mari, spre exemplu cel pentru Invatamant – cel mai mare din ultimii 10 ani!! Nu mai vorbesc de faptul ca promit cresteri salariale tot mai mari… Si asta in vreme ce deficitele se maresc, spre exemplu deficitul comercial la produse agroalimentare care a crescut de peste doua ori in primele 8 luni ale anului…
O motiune de cenzura se impune! Inteleg ca ar putea vota pentru si o parte din cei din PSD. Pentru ca motiunea sa treaca este nevoie de 233 de voturi. PNL si ALDE se cearta pe tema titlului motiunii, dar Varujan Vosganian a dat de inteles ca motiunea nu va trece… Insa este important ca aceasta motiune sa nu fie respinsa pentru a se evita plonjarea tarii intr-o criza economica. Parerea mea este ca e putin probabil sa se intample asa ceva… Nu prea sunt optimist, dar, evident, PNL trebuie sa incerce. Titlul motiunii, daca asta e problema celor din ALDE, poate fi schimbat. Ma intreb daca cei din ALDE constientizeaza ce efecte au politicile duse pana acum. Adoptarea motiunii de cenzura ar putea fi benefica si pentru PSD-ALDE. Sigur, nu schimba majoritatea in Parlament, dar ar oferi timp de reflectie si inlaturarea masurilor proaste luate. Pentru ca eu nu cred ca PSD-ALDE are o evaluare lucida a acestor masuri si a politicilor pe care vor sa le promoveze, care in cel mai bun caz creeaza incertitudine. Ei ar trebui sa inteleaga faptul ca tara a intrat intr-un trend nociv din punct de vedere economic, pe care l-au sustinut inca din 2016 in Guvernul Ciolos, si care trebuie stopat! Stopat la timp si cat mai e timp! Sper sa inteleaga lucrul asta.
Asa cum se prezinta Parlamentul, PSD-ALDE au impreuna la Senat si Camera Deputatilor 244 de parlamentari. Toata Opozitia, 174 de parlamentari. UDMR are 9 parlamentari la Senat si la Camera Deputatilor avem: UDMR – 21 parlamentari, Minoritatile Nationale – 17 parlamentari. Se vede ca Opozitia, impreuna cu Minoritatile si UDMR fac in total 221 de parlamentari. In acest caz ar mai trebui 12 parlamentari de la PSD-ALDE. Motiunea e semnata de 148 de parlamentari. In legatura cu UDMR si Minoritati iata ce precizeaza acest articol Mediafax:
” […] Însă şirul succeselor PNL s-a oprit aici. Întâlnirea cu grupul minorităţilor naţionale din Camera Deputaţilor nu a adus decât promisiunea că membrii grupului vor analiza textul moţiunii, text pe baza căruia vor lua o decizie. „A fost o discuţie, nu o negociere (…) Am să le transmit colegilor mei textul moţiunii şi vom avea o şedinţă luni în care vom analiza acest text. Dincolo de chestiunea punctuală a moţiunii a fost o discuţie foarte bună pe teme foarte diverse”, a declarat deputatul Varujan Pambuccian, liderul de grup al minorităţilor.
Convorbirile de marţi cu conducerea UDMR s-au dovedit fără rezultat pentru liberali, în pofida argumentelor lor „Indiferent de etnie este în interesul cetăţenilor acestei ţări să facem ca prosperitatea să ajungă mai repede şi mai mult la nivelul cetăţeanului de rând. Şi românii şi maghiarii îşi doresc exact exact acelaşi lucru. Discuţia cu dl Hunor Kelemen a fost ca în urma consultării cu colegii din UDMR să se poziţioneze faţă de acest demers al Opoziţiei (…) Vor discuta cu colegii din UDMR pentru că domniile lor consideră că sunt şi unele măsuri bune care s-au luat în actuala guvernare. Probabil că vor face o analiză temeinică şi vor decide în consecinţă”, a spus Raluca Turcan.
A doua zi însă, preşedintele Uniunii, Kelemen Hunor, a anunţat că parlamentarii UDMR nu vor semna textul moţiunii de cenzură, invocând deschis declaraţii ale lideri ai PNL percepute ca ostile faţă de minoritatea maghiară. „Relaţia UDMR-PNL e o relaţie care în acest moment e destul de încărcată de nişte declaraţii din partea colegilor de la PNL. Nu poţi să chemi moţii şi să spui să fie pregătiţi la Ţebea că vor fi chemaţi iarăşi în luptă împotriva maghiarilor, nu poţi spune ca şef de partid aşa ceva, iar apoi să ceri voturile noastre”, a spus Hunor pentru MEDIAFAX.
Totodată, liderul UDMR a precizat că, matematic, nu există suficiente voturi în opoziţie pentru a trece moţiunea de cenzură, chiar dacă se iau în calcul şi membrii Uniunii. „Pe noi ne interesează cine va fi premierul, cu ce program de guvernare vin şi în ce direcţie vor să ducă ţara. Cu noi, fără noi, deci eu nu discut portofoliul, nu discut intrarea la guvernare, nu asta este important, dar vreau să ştiu în ce direcţie vor să meargă. Ei au spus că asta după vot, le-am spus: măi, nu merge aşa, după vot, ci discutăm înainte”, a susţinut Kelemen Hunor.
De asemenea, liderul maghiar a precizat că PNL a refuzat să le prezinte aceste aspecte. „Ei nu au spus sau nu o să spună despre aceste aspecte şi le-am spus că în acest moment nu există condiţiile pentru a ne pregăti o acţiune politică comună. Dar eu nu am nimic împotriva moţiunii de cenzură. Cum vom vota, vom vedea. În acest moment, e o altă discuţie, dar nu vom semna şi nu vom fi alături de PNL în această iniţiativă”, a conchis Kelemen.
Nici la discuţia cu deputaţii neafiliaţi nu s-a obţinut o promsiune fermă de susţinere din partea acestora, însă ulterior Daniel Constantin (Partidul Pro România) a anunţat că el va vota moţiunea. În schimb, cei din Pro România au asigurat PNL că vor susţine demersurile de revocare a lui Liviu Dragnea din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi au susţinut că aceeaşi procedură ar trebuie iniţiată şi la Senat, vizându-l pe Călin Popescu-Tăriceanu.””
Deci nimic clar. E cam „nu”, nu cam „da”, ca sa fac un joc de cuvinte… Pe de alta parte se pune, desigur, intrebarea cine va raspunde daca „reforma fiscala” esueaza… Si e vorba de 4 milioane de oameni care lucreaza in mediul privat… Confederatia Patronala Concordia atrage atentia ca Ordonanta 82/2017 care ii obliga pe toti angajatorii din Romani asa initieze in termen de 30 de zile calendaristice negocieri colective pentru trecerea contributiei de la angajator la angajat risca sa blocjeze economia. La toate acestea ciudat e raspunsul lui Liviu Dragnea, citez si articolul vizualizat putin mai sus aparut in Ziarul Financiar:
„După zile întregi de absenţă Liviu Dragnea, liderul PSD, a susţinut ieri că partidul să luptă în acest moment cu „adversari nepolitici implicaţi ilegal în lupta pentru putere“ dar că „PSD nu va da înapoi“. Cine sunt aceşti adversari el nu a spus, dar premierul a acuzat săptămâna trecută companiile şi băncile străine că sunt în spatele protestelor de stradă la adresa modificărilor din Codul fiscal.”
Omul acesta ignora total toate aceste temeri si avertismente cat se poate de justificate. „PSD nu va da inapoi”… Insa nu inteleg de ce Dl. Dragnea nu ia in considerare ca ar putea, mergand inainte, sa intre cu capul in zid. Dl. Dragnea isi defineste gresit dusmanul. Cel mai mare dusman al PSD-ALDE e faptul ca scad veniturile fiscale. PSD nu a prezentat o strategie in acest sens si nu ia in considerare marirea deficitelor. Daca PSD-ALDE nu intelege bine aceasta problema, riscul e al unei prabusiri politice in 2018. Interesant este ca sunt foarte putini in PSD care iau atitudine. Iar Dl. Dragnea nu ia in considerare deloc costurile politice ale unei asemenea conduite politice, care nu-s de neglijat.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Oamenii nu sunt lamuriti cum stau lucrurile. Sa ne aducem aminte ce a facut Guvernul Ciolos ca sa intelegem mai bine cum merg lucrurile pe la noi…
Sigur, acum e la moda, si nu pe nedrept, critica la adresa PSD-ALDE si la Guvernul Tudose. Insa pentru a vedea cum merg de fapt lucrurile si cum s-a pornit cresterea nesustenabila pe consum ar trebui sa ne intoarcem la Guvernul Ciolos si sa ne amintim ce masuri la luat. Fac o paranteza ca sa spun ca, probabil, multora nu li se pare mare lucru. Totusi, nu e chiar asa. Anul 2016 a fost unul electoral si populismul a inceput sa-si spuna cuvantul.
In primul rand as spune ca a avut loc o marire cu 200 de RON, fara legatura cu productivitatea muncii, a salariului minim – v. aici – si doua rectificari bugetare cu scopul clar de a stimula, tot nesustenabil, consumul.
Iata ce spunea Florin Citu la vremea respectiva si e important sa citim pentru ca sa intelegem bine:
Dupa cum spuneam, guvernul Ciolos ignora informatia oferita de 2007/2008
August 10, 2016
„Va aduceti aminte ce s-a intamplat cu deficitul bugetar in 2009? Nu? Va spun eu. Aproape s-a triplat. De ce? va spun tot eu. Il mai tineti minte pe Dl Tariceanu? Da? ok. Domnia asa a angajat vreo 400 mii oameni la stat pe salarii mult mai mari decat in piata. Am inteles ca domnia sa le spunea “experti” si era musai sa fie platiti foarte multe pentru ca altfel riscam sa ii fure companiile straine (am mai auzit eu asta undeva? )
Buuuuun. De ce va zic eu asta? Pai in timp ce asistam la o lupta in declaratii intre actuali si fosti ministri (mai soft asa ca nu se stie cand ii pune viata sau partidul sa lucreze impreuna), baietii si fetele de acolo cresc salariile la 7.8% din PIB.
Va si aud. Pai e rau? Da. Foarte, foarte rau. Al dracului de rau. In 2007 erau la 6.5% din PIB si in 2008 au ajuns la 8.4% din PIB DOAR pentru ca a scazut PIB-ul nominal in trimestrul 3. Acum PIB-ul CRESTE.
Ok. Nu o spune BNR. Nu o spune Consiliul Fiscal. O spun eu. Ce se intampla cu evolutia salariilor la stat vs productivitate este o crima pentru viitorul economiei si al nostru. Gata. Am spus-o. Acum nu am cum sa o retrag.
Sa va spun cum se va intampla. Intr-un an, doi, trei in timp ce salariile la stat mai cresc ca procent din PIB, economia o sa incetineasca ritmul de crestere. Implicit o sa ai un deficit bugetar mai mare (nu intru in detalii, trust me, asa o sa fie). Acel deficit mai mare o sa fie nevoie sa fie finantat. Si ai doua variante- taxezi generatia curenta sau pe cea viitoare (imprumuturi). Avem o singura sansa sa aruncam taxele pe aia din viitor (treaba lor frate, sa se descurce)- sa nu incetineasca economia atunci incetineste si economia globala. Daca se intampla asa, ghinion pentru noi. O sa platim taxe mai mari.
Hmm oare am prevazut asa ceva despre acest guvern anul trecut? ia vedeti aici:
https://florincitu.wordpress.com/2015/11/27/guvernul-ciolos-ignora-experienta-din-20072008/
https://florincitu.wordpress.com/2015/11/18/deficite-livreaza-oricine/
Guvernul Ciolos ignora experienta din 2007/2008
„Cresterea cheltuielilor, in special cu salariile, a dus la un deficit din ce in ce mai mare in 2007 si 2008. In 2009 scaderea veniturilor si rigiditatea cheltuielilor (nu puteai sa tai salariile) a dus la un deficit bugetar record ca procent din PIB si Romania a intrat in default intern. O sa auzim ca de data aceasta lucrurile stau diferit.
O sa auzim ca ei sunt experti si stiu mai bine. Dar nu este asa. Astazi economia eate mult mai fragila. In 2009 datoria publica era la 13% din PIB astazi este la 40% din PIB. Pentru a nu repeta experienta 2009-2010 guvernul Ciolos trebuie sa livreze surplus la buget in 2015 si 2016.
Raport asupra rectificarilor bugetare din 2016
„Raportul poate sa fie accesat aici raportciturectificaribugetare2016
Raport asupra rectificarilor bugetare din 2016
Florin V. Cîţu
14 Ianuarie 2017
Bucuresti, Romania
Structura Raport
I. Scurt istoric al situatiei economice in 2016
II. Analiza economica obiectiva a rectificarilor bugetare din 2016
III. Considerente de alta natura legate de rectificare bugetara din 23.11. 2016
IV. Implicatii generate de declaratiile politicienilor
V. Concluzii
VI. Propuneri
I. Scurt istoric al situatiei economice in 2016
In primul semestru din 2016 produsul intern brut s-a majorat cu 5,2% ca urmare a contribuției pozitive a cererii interne (7,3 %). Cererea internă s-a bazat, în principal, pe creșterea consumului populației cu 10,2%. Formarea brută de capital fix (investiţii brute) s-a majorat cu 7,4% faţă de semestrul I 2015. Creşterea investiţiilor brute a fost mai evidentă în trimestrul II (+10,7%), fiind cu peste un punct procentual superioară celei a consumului final (9,6%).
Exportul net a contribuit negativ la creşterea reală a produsului intern brut cu 2,1 procente în condiţiile majorării exporturilor de bunuri şi servicii cu 7,0% şi a importurilor de bunuri şi servicii cu 11,6%.
Pe latura ofertei este de evidenţiat creşterea valorii adăugate brute din toate sectoarele economice: agricultură (10,1%), servicii (7,0%), construcţii (4,9%) şi industrie (1,8%). Impozitele nete pe produs s-au majorat cu 2,9%.
La nivelul primelor 11 luni ale anului curent volumul producţiei industriale s-a situat cu 0.4% peste nivelul realizat în aceeaşi perioadă din 2015.
În primele 11 luni ale anului 2016, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 3441 milioane euro, comparativ cu 1237 milioane euro în perioada ianuarie – noiembrie 2015;. Investiţiile străine directe au totalizat 3 928 milioane euro.
În 2016 comparativ cu 2015, preţurile de consum s-au redus, în medie, cu 1,55%. Inflaţia anuală a înregistrat în luna decembrie o rata de -0,55%.
În prima parte a lunii august 2016 a fost aprobată Ordonanța Guvernului nr.14/2016 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2016. Ca urmare a acestei rectificări bugetare estimarea deficitului bugetului general consolidat pe anul 2016 s-a menținut la nivelul de 2,8% din PIB în termeni cash. A doua rectificare bugetară pe anul 2016 a tinut de cont analiza rezultatelor bugetare pe perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2016: un deficit de 3,7 miliarde lei, respectiv 0,49% din PIB.
Cheltuielile bugetului general consolidat au crescut în termeni nominali cu 4% față de aceeași perioadă din anul precedent.
Veniturile bugetului general consolidat au fost cu 2% mai mici în termeni nominali față de aceeași perioadă a anului precedent.
Deficitul bugetar pentru 2016 este estimat la 2.6% din PIB mai mic decat cel bugetat de 2.8%. din PIB.
II. Analiza economica obiectiva a rectificarilor bugetare din 2016
Rectificarile bugetare au fost folosite de cele mai multe ori politic. Acestea au reprezentat mereu un instrument politic puternic, mai ales in anii electorali.
Totusi, exista si un rationament economic pentru a face aceste rectificari in timpul unui an fiscal. Nimeni nu poate sa estimeze perfect viitorul. In timpul anului, din mai multe motive, executia bugetara poate sa difere de cea prognozata, aprobata in Parlament. Diferente pot sa apara atat la cheltuieli dar mai ales la venituri. Astfel, venituri mai mari decat cele estimate pot sa fie distribuite catre plata datoriei publice sau cresterea unor cheltuieli publice- rectificare pozitiva. In cazul unor venituri mai mici decat cele estimate se pot lua doua deicizii: sa termini anul cu un deficit bugetar mai mare sau sa faci rectificari in timpul anului prin care reduci din cheltuieli ( rectificare negativa).
In 2016 au fost facute doua rectificari bugetare, OG nr.14/10.08.2016 si OUG nr.86/23.11.2016, ambele pozitive.
1) Rectificare bugetara OG nr.14/10.08.2016
Executia bugetara pana la acel moment nu justifica, din punctul meu de vedere, o rectificare bugetara pozitiva. Veniturile bugetului consolidat erau sub cele obtinute in aceeasi perioada a anului 2015. Veniturile fiscale pe primul semestru erau peste nivelul bugetat cu 2 puncte procentuale dar mai mici decat cele obtinute in aceeasi perioada a anului 2015. Veniturile nefiscale erau cu 9,0% sub programul de încasări aferent semestrului I și cu 6,6% mai mici comparativ cu încasările din semestrul I 2015. Performanta slaba la nivelul bugetului consolidat este rezultatul performantei foarte slabe la nivelul veniturilor nefiscale dar mai ales la capitolul “Sume primite de la UE in contul platilor efectuate si prefinantare” (fonduri europene).
Avand in vedere ca executia bugetara nu justifica, in opinia mea, o rectificare bugetara pozitiva guvernul a folosit un lucru pe care l-am vazut si condamnat si la alte guverne- a majorat estimarea de venituri pentru intreg anul 2016. Estimarea de venituri suplimentare se baza, totusi, la acel moment pe cateva elemente credibile : crestere economica mai mare decat estimata initial, venituri fiscale mai mari de pe urma cresterii economice mai mari.
Trebuie remarcat ca aceasta rectificare bugetara prezinta foarte clar si transparent de ce a fost necesara, “Adoptarea unor acte normative care au prevederi referitoare la majorări sau modificări salariale”. Din punct de vedere macroeconomic consider ca a fost o decizie gresita. Au fost crescute cheltuilelile permanente pe baza unor estimari de venituri mai mari in timp ce executia bugetara era sub asteptari (vezi https://florincitu.wordpress.com/2016/08/12/nimic-nu-este-gratuit-totul-are-un-cost-real-sau-de-oportunitate/ .) Astfel, poate nu in anul 2017 dar in urmatorii ani exista probabilitatea foarte mare ca o parte din aceste cheltuieli permanente sa fie taiate.
Rectificarea bugetara pozitiva OG nr.14/10.08.2016 nu se justifica, in opinia mea, daca se lua in considerare evolutia executiei bugetare pana in acel moment. Dar a fost o rectifiare bugetara facuta transparent si care a prezentat in detaliu motivele care au stat la baza cresterii cheltuielilor publice. In acelasi timp, chiar daca estimarea veniturilor pentru 2016 era opimista, avand in vederea ca mai erau 4 luni probabilitatea ca aceasta estimare sa fie realizata era relativ mare.
2) Rectificare bugetara OUG nr.86/23.11.2016
Pe 23 noiembrie 2016 guvernul a anuntat a doua rectificare bugetara pentru 2016. La fel ca si rectificarea din august 2016 si aceasta era una pozitiva in sensul ca erau crescute cheltuielile si veniturile la bugetul consolidat.
Aceasta rectificare bugerara a surprins in primul rand prin faptul ca venea cu o luna inainte de incheierea anului 2016. In acest capitol din raport ignor faptul ca a fost facuta in plina campanie electorala.
Rectificarea bugetara pozitiva din 23.11.2016 porneste de la o situatie a veniturilor bugetului general consolidat asumata de 2% sub anul precedent. La aceea data se stia deja ca la 31 Octombrie 2016 veniturile din fondurile europene erau cu 9.000 milioane mai mici fata de suma bugetata pentru 2016. Mai mult, avand in vedere ca rectificarea bugetara se face in ultimele zile ale lunii noiembrie 2016 este evident ca existau deja date pentru primele 2 saptamani ale lunii si se stia ca situatia veniturilor din fonduri UE nu se imbunatatea. Din contra.
O rectificare bugetara pozitiva inseamna ca in timpul anului guvernul creste, peste ceea ce era bugetat, cheltuielile pentru anumite ministere. Acest lucru se poate face, se justifica, doar daca exista venituri mai mari la buget. Datele arata ca veniturile la buget per total erau sub cele bugetate, in special cele de la fonduri UE. Astfel pentru a face o rectificare bugetara pozitiva era nevoie de estimari de venituri mai mari pana la sfarsitul anului.
Rectificarea bugetara pozitiva din 23 noiembrie 2016 sustine cheltuieli mai mari pe baza unor estimari de crestere a veniturilor tocmai in sectorul unde deja exista o nerealizare de 9 miliarde lei: “Principalele venituri ale bugetului de stat care se majorează în urma rectificării bugetare sunt:- sume primite de la UE/alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări aferente cadrului financiar 2014-2020: +1.090.6 milioane lei”;. Asta insemna ca in luna decembrie 2016 veniturile din sume primite de la UE si alti donatori in contul platilor efectuate ar fi trebuit sa creasca cu 10 miliarde lei.
Estimarile de incasari vin de obicei de la ministere. Totusi, in viziunea mea, nu exista niciun scenariu in care un sector unde in primele 11 luni executia bugetara arata venituri cu 95% mici decat cele bugetate sa treaca la o executie bugetara de 110% in luna 12-a. Mai ales cand vorbim de aproximativ 11 miliarde de lei. Aceasta ipoteza pe care s-a bazat rectificarea bugetara din noiembrie 2016 trebuie explicata deoarece fara aceasta estimare de venituri mai mari la “Sume primite de la UE in contul platilor efectuate si prefinantare” rectificarea bugetara din nu s-ar fi putut face.
Rectificarea bugetara pozitiva OUG nr.86/23.11.2016 nu se justifica, in opinia mea, avand in vedere datele despre evolutia executiei bugetare prezentate public pana in acest moment. Fata de rectificarea bugetara din August 2016 aceasta rectificare a fost mai putin transparenta si ridica mai multe semne de intrebare. Aceste semne de intrebare apar mai ales in legatura cu estimarile de venituri fara de care aceasta a doua rectificare nu ar fi fost posibila.
In sectiuna VI Propuneri din acest raport nominalizez persoanele care trebuie audiate pentru a putea intelege ipotezele care au stat la baza acestor estimari.
III. Considerente de alta natura legate de rectificare bugetara din 23.11. 2016
A doua rectificare bugetara din 2016 a venit neasteptat. Pe de-o parte clasa politica era in campanie electorala iar pe de alta parte mai erau doar 36 de zile pana la finalizarea anului fiscal 2016. Surpriza a fost si mai mare cand s-a vazut ca rectificarea bugetara facuta prin OUG nr.86/23.11.2016 era una pozitiva. Acest lucru insemna ca prin rectificare se cresteau cheltuielile totale la buget iar presupunerea de baza era ca acest lucru se face in baza unor venituri mai mari care urmau sa ajunga la buget.
Desi surprinzatoare pentru toata societatea, rectificarea bugetara nu era o surpriza pentru Presedintele PSD Liviu Dragnea.
In 23 noiembrie 2016, ziua in care a fost prezentat OUG nr.86/23.11.2016, domnul Liviu Dragnea posta pe Facebook urmatorul mesaj:
“Solicit Guvernului să aloce la rectificarea bugetară banii necesari pentru a plăti în avans subvențiile către fermieri. Este o măsură bună pe care PSD a prevăzut-o în programul de guvernare. Guvernul ZERO are 29 de miliarde necheltuiți și acești bani ar trebui să meargă către români. Ar fi și o reparație pentru disprețul cu care tehnocrații i-au tratat pe fermieri în 2015, întârziind cu 8 luni plata subvențiilor”
Tot pe 23 noiembrie 2016 domnul Liviu Dragnea posta pe Facebook inregistrarea emisiunii din 22 noiembrie la B1 TV, realizator Silviu Manastire unde spunea, cu exact o zi inainte de anuntarea rectificarii bugetare:
Liviu Dragnea “Au avut programul de dezvoltare locala pornit de mine. L-au stopat in Septembrie dupa ce se cheltuisera toti banii 3 miliarde, au deja facturi de 1.3 miliarde. Sper sa le dea banii. Si mai pot face ceva. Sa aduca cheltuieli de anul viitor anul asta. Sa pot plati toata subventia pentru fermieri in avans.”
Iar pe 25 noiembrie 2016, ziua in care s-a votat in guvern OUG nr.86/23.11.2016, domnul Liviu Dragnea spunea in emisiunea ZF live urmatorul lucru:
Liviu Dragnea “ I am cerut premierului Dacian Ciolos de asta primavara, de asta vara, sa tina cont la rectificarile bugetare sa suplimenteze sume pentru acest program (PNDL) pentru ca cei 3 miliarde vor fii absorbiti pana in August, Septembrie”
Cristian Hostiuc:” Si n-a vrut”
Liviu Dragnea “N-a vrut. Acuma, sigur banuiesc ca astazi, ca nu stiu ce au facut la sedinta de guvern, au alocat 1.2 miliarde acolo …”
Aceste declaratii sunt importante prin prisma a doua aspecte:
- la rectificarea bugetara din noiembrie 2016 au primit cei mai multi bani exact ministerele mentionate explicit de domnul Liviu Dragnea, si mai ales sumele prezentate de acesta public – Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice 1.25 miliarde lei si Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale 1.1 miliarde lei. Sumele pentru PNDL si subventii in agricultura reprezinta aproxiamti 2.4 miliarde lei, adica 84% din totalul sumelor suplimentate la aceasta rectificare bugetara.
- declaratiile au fost facute exact in timpul in care Guvernul Ciolos anunta rectificarea bugetara
Avand in vedere detaliile despre buget si finante din programul de guvernare al PSD prezentat public in toata campania electorala si prezenta in ministerul de finante a doi secretari de stat , unul la directia de buget, este imposibil de crezut ca atunci cand cerea imperativ aceasta rectificare domnul Liviu Dragnea nu stia situatia executiei bugetare la zi.
In sectiuna VI Propuneri din acest raport cer ca domnul Liviu Dragnea, avand in vedere cele prezentate aici in secitunea III din raport, sa fie audiat de comisiile reunite pentru buget si finante ale Camerei Deputatilor si Senat.
IV. Implicatii generate de declaratiile politicienilor
Romania este a doua cea mai saraca tara din Europa. In acelasi timp Romania este tara cu cea mai mare crestere economica din UE in ultimii 2 ani. Aceasta evolutie a atras atentia, investitorilor, institutiilor internationale financiare asupra potentialului Romaniei. Pe langa acesta crestere economica acestea au fost atrase de promisiune mentinerii stabilitatii macroeconomice si a predictibilitatii codului fiscal .
In acest context in care totul pare perfect declaratii alarmante din partea unor politicieni cu functii de respundere sunt devastatoare si mai ales ne costa. Avem ecoul situatiei generate de ce s-a intamplat in Moldova unde au disparut 1 miliard de dolari. Diferenta este ca acolo au disparut bani privati iar la noi se fac acuzatii ca au disparut bani de la buget. Clarificarea cat mai rapida a situatiei poate reduce costurile de imagine pe care le platim in acest moment.
Sa nu uitam ca desi avem o crestere economica importanta la gestionarea fondurilor europene nu suntem chiar premianti. Fondurile europene raman in continuare o sursa importanta de venituri si in programul PSD. Este necesar sa clarificam rapid rectificarea bugetara din noiembrie si executia bugetara pentru 2016 deoarece atat timp cat exista suspiciuni asupra acestui sector CE s-ar putea sa reactioneze reducand alocatiile pe FE. Trebuie sa invatam din greselile trecute.
V. Concluzii
Concluziile la care ajung dupa elaborarea acestui raport nu sunt de natura politica. Sunt concluziile mele inainte de a valorifica rezultatele propunerilor prezentate in Capitolul VI din raport.
In raport am urmarit prezentarea obiectiva a faptelor.
- Sunt neprofesionaliste si lipsite de responsabilitate declaratiile unor oameni politici aflati in functii cheie care genereaza prejudiciu de imagine Romaniei. Expresii de genul “gaura la buget” nu sunt benefice nici macar din punct de vedere politic, ele generand foarte multa confuzie si mai ales neincredere tuturor partenerilor nostri. De aceea, sugerez ca declaratii legate de un domeniu atat de sensibil, bugetul si finantele publice, sa fie evitate.
- Din punctul meu de vedere nu exista rea credinta sau transmiterea si elaborarea unor informatii publice in sensul legii raspunderii ministeriale. Cele doua rectificari facute in 2016 au fost aduse la cunstiinta tuturor factorilor implicati in procesul de elaborare si gestionare a bugetului consolidat. Inclusiv a celor politici. Mai mult decat atat, PSD, partidul care acuza, a avut secretari de stat la minsterul de finante si erau informati asupra executiei bugetare la zi.
- Pe baza informatiilor de pana acum PSD nu a initiat o motiune simpla la adresa minstrului de finante pentru cea de-a doua rectificare. Din contra, Presedintele PSD Liviu Dragnea a cerut public aceasta rectificare si a indicat ce ministere sa primeasca mai multi bani.
- Rectificari bugetare eronate, pozitive sau negative, exista in toata lumea. Asta pentru ca nimeni nu poate estima viitorul perfect. Mai ales in economie. Deciziile luate pe baza acestor estimari in vederea rectificarilor bugetare, pozitive sau negative, sunt luate de oameni de stat. De aceea consider ca premierul Dacian Ciolos trebuie sa explice decizia de oportunitate care a stat la baza rectificarii bugetare din 23.11. 2016. Dansul poate explica ce s-a intamplat la fondurile europene si de ce au fost crescute cheltuielile la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice cu 1.25 miliarde lei si la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu 1.1 miliarde lei
- In opinia mea nu cred ca au fost falsificate datele care au stat la baza rectificarilor bugetare. Totusi, este important ca Ministerul Fondurilor Europene sa explice estimarea de crestere a veniturilor cu 1 miliard de lei in luna decembrie 2016.
- Aceasta experienta din 2016 cu doua rectificari bugetare, mai ales ultima, arata ca este necesar ca fiecare rectificare bugetara sa fie tratata cu responsabiliate, transparenta si impartialitate. Ca sa nu mai genereze ce a generat rectificarea din noiembrie 2016 la cateva luni dupa.
Concluziile prezentate reprezinta opinia mea in urma documentelor studiate de mine si analiza declaratiilor publice ale protagonistilor.
VI. Propuneri
Avand in vedere ca PSD ne-a prezentat deja intrebarile pe care le va pune in comisiile reunite de buget si finante si luand in considereare cele prezentate de mine in raportul meu voi inainta comisiilor reunite urmatoarele propuneri:
- Prezentarea in comisii a procesului verbal de predare-primire de la Ministerul Finantelor semnat de fostul ministru si actualul minstru. Va fi edificator pentru toata lumea daca acest document a continut si problema care a generat aceasta dezbatere. Daca da, atunci Ministrul Finantelor trebuie sa explice de ce l-a semnat si de ce si-a asumat situatia de fapt.
- Stenogramele colegiului de conducere a ministerului de finante in care au fost prezentate materialele pe baza carorara s-a facut rectificarea bugetara din 23.11.2016. Trebuie sa vedem daca a fost cineva impotriva si daca cineva a avut obiectii.
- Audierea celor doi secretari de stat membri PSD, Daniela Pescaru -Ministerul Finanţelor Publice-Direcția generală de programare bugetară si Enache Jiru. Este esentiala audierea celor doi pentru ca ei au participat si la elaborarea programului PSD de guvernare si asta inseamana ca dl Liviu Dragnea avea toate informatiile despre rectificarile bugetare.
- Audierea domnului Viorel Stefan, actualul ministru de finante si presedintele comisiei de buget finante la camera deputatilor la data rectificarii bugetare. Este necesara marturia dumnealui din cel putin doua puncte de vedere: daca stia in noiembrie 2016 de rectificare de ce nu a sesizat atunci problema ridicata acum si dorim o lamurire despre procesul de predare primire semnat de domnia sa.
- Audierea domnului Vasile Dancu, Ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice . Domnia sa trebuie sa prezinte nota de fundamentare care a stat la baza solicitarii rectificarii bugetare pentru ministerul pe care il conducea in noiembrie 2016. In acelasi timp este important sa fie prezentata comisiei lista cu proiectele si primariile care au primit fonduri in decembrie 2016 din aceasta rectificare.
- Audierea domnului Dumitru Daniel Botănoiu, secretar de stat in Ministerul Agriculturii si membru PSD, pentru a prezenta comisiilor reunite nota de fundamentare care a stat la baza rectificarii bugetare din noiembrie 2016 si prin care s-au platit in avans subventiile pentru fermieri. In acelasi timp domnul Dumitru Daniel Botănoiu trebuie sa spuna comisiei daca l-a informat pe domnul Liviu Dragnea de situatia subventiilor pentru fermieri.
- Audierea la comisiile reunite pentru buget si finante ale camerei deputatilor si a senatului a presedintelui PSD, Liviu Dragnea. Din pozitiile publice, pe care le-am prezentat in materialul meu, declaratiile dansului au fost indubitabile. Liviu Dragnea a cerut guvernului si premierului Dacian Ciolos in mod imperativ rectificare bugetara pentru cele doua ministere, cel al Dezvoltarii si cel al Agriculturii. Este necesara o clarificare din partea dansului pentru cel putin 3 aspecte
-
a) A exercitat presiuni auspra premierului Ciolos pentru a se face aceste rectificari in plina campanie electorala si cu o luna inainte de finalizarea exercitiului bugetar?
-
b) Era in noiembrie 2016 informat, cand elabora programul PSD de guvernare, in legatura cu executia bugetara? In fond avea avea 2 secretari de stat in guvern la Ministerul de Finante.
-
c) Este constient domnul presedinte al PSD Liviu Dragnea de implicatiile declaratiilor domniei sale despre o presupusa gaura de 14 miliarde lei din bugetul tarii pentru Romania pe pietele internationale? Cine suporta costuri mai mari de finantare pe pietele internationale in urma acestor declaratii si cum considera dansul ca putem repara acest prejudiciu de imagine?”
Eu vreau sa fiu extrem de clar: NU VOM MENAJA ABSOLUT DELOC GUVERNUL TUDOSE SI PSD-ALDE. DAR TREBUIE SPUS ADEVARUL.
Eu cred ca asa e normal si moral, sa spunem adevarul.
Anul 2016 a fost unul electoral si s-a marit consumul, dupa cum lesne se poate constata. Cresterea pe consum, cu semne deteriorare a balantei de plati a inceput din 2016. De observat ca spre sfarsitul lui noiembrie 2016 veniturile erau cu 2% mai mici decat in 2015 si deci nu se impunea o rectificare pozitiva. Iar la prima rectificare bugetara, cea din august, iata cum au stat lucrurile: „Veniturile fiscale pe primul semestru erau peste nivelul bugetat cu 2 puncte procentuale dar mai mici decat cele obtinute in aceeasi perioada a anului 2015. Veniturile nefiscale erau cu 9,0% sub programul de încasări aferent semestrului I și cu 6,6% mai mici comparativ cu încasările din semestrul I 2015. ” – deci atat veniturile fiscale cat si nefiscale erau mai mici decat in perioada similara a lui 2015!! Ca si acum, fata de perioada similara anului trecut…
Pe de alta parte, sa vedem cum a stat balanta de plati. Azi, BNR ne spune ca:
„În perioada ianuarie – septembrie 2017p, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 4 191 milioane euro, comparativ cu 2 885 milioane euro în perioada ianuarie – septembrie 2016; în structură, balanţa bunurilor a consemnat un deficit mai mare cu 1 700 milioane euro, balanța serviciilor a înregistrat un excedent mai mare cu 42 milioane euro, balanța veniturilor primare s-a încheiat cu un deficit mai mic cu 562 milioane euro, iar balanța veniturilor secundare a înregistrat un excedent mai redus cu 210 milioane euro. ” – v. mai pe larg aici.
Sa vedem cum a stat balanta de plati anul trecut – iata ce ne spune Dl. Citu:
„În primele 11 luni ale anului 2016, contul curent al balanţei de plăţi a înregistrat un deficit de 3441 milioane euro, comparativ cu 1237 milioane euro în perioada ianuarie – noiembrie 2015;. Investiţiile străine directe au totalizat 3 928 milioane euro.”,
iar despre exportul net:
„Exportul net a contribuit negativ la creşterea reală a produsului intern brut cu 2,1 procente în condiţiile majorării exporturilor de bunuri şi servicii cu 7,0% şi a importurilor de bunuri şi servicii cu 11,6%.” (subl. mea)
Cu alte cuvinte, in 2016 am avut o situatie similara celei de anul acesta. Deosebirea a fost ca PSD-ALDE a exacerbat populismul si cresterea consumului si deci cresterea economica pe consum, marind si mai mult aceste deficite. Cu alte cuvinte a accelerat cresterea acestor deficite intr-o perioada de numai 7-8 luni de zile.
Insa nu se poate sa nu retinem ca se continua o evolutie, ca sa-i zic asa, inceputa de anul trecut, sub Guvernul Ciolos si care, lesne de constatat, n-a folosit cu nimic din punct de vedere electoral PNL-ului. Cine a castigat alegerile, se stie…
Practic, ce face PSD-ALDE acum e sa continue, cel putin strict economic vorbind, acelasi trend inceput sub Ciolos, insa lacomindu-se mult mai mult, daca imi e permis sa folosesc o astfel de expresie. Spre exemplu, ei vor acum sa creasca, tot nesustenabil, salariul minim la 1900 de lei. De observat ce crestere galopanta a salariului minim din 2016 incoace – lucru ce nu poate aduce decat inflatie, ceea ce si constatam azi.
De asemenea, putem constata ca la baza unui asemenea populism a fost Liviu Dragnea si PSD. PSD a influentat puternic deciziile Guvernului Ciolos care, din pacate trebuie s-o spunem, n-a prea luat niste decizii liberale, dar nici nu era un guvern politic ci unul de tehnocrati. Si poate ca liberalii nici nu l-au sprijinit suficient pe Ciolos…
Cu toate acestea de ce a trebuit ca Romania sa fie pusa pe un asemenea fagas: al unei cresteri economice bazata aproape in exclusivitate pe consum, sustinuta, ca sa spun asa, de mariri salariale nesustenabile?
Despre aceste lucruri nu s-a prea vorbit la vremea respectiva si nici acum. Poate pentru ca nu se doreste macularea imaginii de Fat-Frumos a lui Ciolos, despre care Presedintele a spus ca „stie ca e bun”. Partea cea mai proasta e ca derapajele au inceput atunci. Daca atunci nu s-ar fi luat masuri populiste de crestere a consumului nesustenabila, nu s-ar fi creat trendul acesta pe care sa mearga PSD-ALDE cu programul lor de guvernare! Ciolos nu a avut taria sa spuna NU PSD-ului si lui Liviu Dragnea. Iar PNL, din pacate, nu a avut taria sa sanctioneze public un asemenea derapaj spre care Guvernul Ciolos a fost impins de catre PSD. Si sa explice oamenilor cum stau lucrurile. Din pacate, televiziunile de stiri, dupa parerea mea, nu au informat asa cum ar fi trebuit. Si asa s-a ajuns la victoria zdrobitoare in alegeri a PSD-ului!!
Nu este putin lucru ce a facut Guvernul Ciolos. Din pacate, el a creat o vulnerabilitate economica Romaniei. Si a fost anticamera, daca se poate spune asa, populismului ce a urmat dupa ce PSD a castigat alegerile si a format noul Guvern, cu Programul „minune” fluturat prin campania electorala si cu tot felul de grafice multicolore. Iar Dl. Ciolos practic a disparut din politica romaneasca. Nici nu se mai aude de el!! Si asta dupa ce-si facuse o Platforma de care s-a ales praful, ca s-o spunem pe romaneste!!
Partea proasta in toata povestea asta e ca in loc sa avem parte de o crestere sustenabila, sanatoasa, avem parte de o crestere labila si Florin Citu spune bine ca ar trebui sa ne amintim de 2007-2008 si cum s-a prabusit economia intr-o criza serioasa. Interesant este nu doar ca nu invatam, dar tentatia politicienilor este, din pacate, de a aplica aceleasi retete paguboase. Daca lucrurile o vor tine tot asa, nu prea vad cum o vom scoate la liman, atata vreme cat se urmareste castigarea facila a electoratului prin masuri populiste, fara sa ne concentram pe masurile care conduc spre o crestere sanatoasa, sustenabila pe termen lung.
„Pentru a nu repeta experienta 2009-2010 guvernul Ciolos trebuie sa livreze surplus la buget in 2015 si 2016.”- corect spus! Eu parca imi amintesc de faptul ca Guvernul Ponta a avut excedent bugetar, chiar si cu mult hulita „taxa pe stalp”. Noi avem deci un sistem fiscal care a permis Romaniei excedent bugetar chiar si fara sa facem reformele necesare in economie sau sa le ducem pana la capat. Parerea mea e ca experimentul de acum e cu semnul intrebarii in aceasta privinta. Evident ca o restructurare a sectorului de stat ar trebui sa usureze povara fiscala. Insa de ce experimentul asta nou, spre exemplu cu trecerea contributiei de la angajator la angajat? Si asta cand se vede ca avem un sistem bun. Numai ca oricat de bun ar fi sistemul, sa tii neperformanta in sectorul de stat si sa le mai maresti si salariile e greu si contraproductiv si deterioreaza economia pana la urma. Pentru ca daca tot tai de la investitii si nu faci investitii cam asa se intampla.
Dar noi nu trebuia sa trecem in extrema cealalta. Ceea ce s-a si intamplat in 2016. Ceea ce arata o apetenta foarte scazuta la clasa politica romaneasca de a face reforme si a restructura sectorul de stat, in special intreprinderile de stat nerentabile. Pe de alta parte sa nu uitam si slabele performante in ceea ce priveste atragerea fondurilor europene, atat la Guvernul Ciolos cat si la Guvernele PSD-ALDE, Grindeanu si Tudose. As dori sa stiu cum vede PNL aceasta problema si cum pot fi folosite aceste fonduri pentru, spre exemplu la dezvoltarea infrastructurii. Comisarul european Corina Cretu s-a plans si nu o data de slaba absorbtie a acestor fonduri europene… Pierdem destul de mult…
E de observat cum PSD-ALDE in loc sa stopeze situatie de dezechilibru creata sub Guvernul Ciolos, a accentuat si mai mult dezechilibrele si mai mult, mult prea mult, fara sa analizeze consecintele cum ar fi trebuit…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Euro nu reflecta productivitatea de la noi din tara
Vad ca au inceput sa apara diversi avocati ce sustin aderarea Romaniei la Zona Euro. Ceea ce nu mi se pare mie moral in ce fac acesti oameni este ca ei prezinta doar avantajele sau potentialele avantaje, dar nu vorbesc nimic despre piedici si dezavantaje. Acest discurs care prezinta doar avantajele si care coloreaza paradisiac Zona Euro pare a uita de tari precum Spania sau Grecia unde somajul este de peste 25%, sau Italia si Franta unde avem un somaj de peste 10%, mult mai mare decat in Romania. Toate aceste tari au PIB-ul mai mare decat al Romaniei.
Insa atata vreme cat avem o clasa politica imorala, si formatorii ei de opinie sunt asisderea!!
Lucian Isar spune ca Zona Euro nu e optima. Nu e. Dar eu cred ca ar trebui inceput prin a pune, a ne pune unele intrebari:
– A facut Romania reformele necesare aderarii la Zona Euro?
– Productivitatea muncii din Romania ne permite aderarea cu succes la Zona Euro?
Pentru ca degeaba vrei tu in Zona Euro daca nu indeplinesti conditiile necesare. Insa aspectul aderarii la Zona Euro sustinut de unii are doar o componenta politica: sa nu fim in Europa de viteza a doua. Asa stau, de fapt, lucrurile. Nivelul de trai al romanilor NU conteaza deloc in aceasta ecuatie. Problema mare este ca nici in Europa de viteza intai lucrurile nu stau deloc bine, iar cei care cred ca aderarea la euro poate securiza economia Romaniei, ar trebui sa se gandeasca la faptul ca moneda unica euro a provocat in anii din urma o grava criza care s-a si numit Criza din Zona Euro. Aceasta Criza nu s-a incheiat. Evident, o astfel de criza nu se datoreaza Tarilor din Est care nu sunt membre ale Eurozonei. Insa ea nu s-a incheiat, aducand Europa in cea mai dificila pozitie, inclusiv din punct de vedere politic, de pana acum, punand serios sub semnul intrebarii viabilitatea Proiectului European. Pentru ca daca nu e viabil monetar si economic, s-ar putea sa nu fie viabil nici politic… Apropo de asta, ar fi chiar ciudat ca Romania sa adere la Zona Euro inainte de a adera la Spatiul Schengen.
Asa ca opinia mea nu s-a schimbat – va invit sa recititi articolele de mai jos:
Un punct de vedere cu care nu sunt de acord
Despre Polonia…
Despre euro si Zona Euro…
Si in final i-as da un indemn Andreei Paul spre a nu fi superficiala – v. articolul de aici. Ar trebui spus tot adevarul…
Un punct de vedere interesant il are Lucian Isar:
“Manole” Isarescu saboteaza aderarea la Euro a Romaniei
„Manole este numele sub care Mugur Isarescu semna note informative la Securitate, conform Romania Libera.
Isarescu nu este inca lustrat pentru ca a avut grija sa fie inserat un articol in lege care excepteaza pozitia de Guvernator de la reanalizarea dosarului chiar daca dosarul a fost primit ulterior.
“Manole” Isarescu se opune adoptarii Euro de catre Romania!
Ce il mana in lupta pe Manole nu putem decat sa banuim in actuala conjuctura geo-politica.
Discursul lui este duplicitar incercand sa manipuleze populatia prin pozitiile angajatilor BNR.
Adoptarea Euro este o decizie pur politica.
Zona Euro cu problemele ei nu este una optima si nu va fi.
In schimb, deciziile luate de Banca Centrala Europeana sunt menite sa sustina economia reala a Europei.
Deciziile lui “Manole” Isarescu au aruncat si mentinut Romania in Recesiune.
Un “Manole” la BNR in perioada deciziilor de adoptare a Euro nu este in interesul strategic al Romaniei de a fi membra a Zonei Euro”
Tocmai ca noi de aici ar trebui sa pornim in analiza:
„Adoptarea Euro este o decizie pur politica.
Zona Euro cu problemele ei nu este una optima si nu va fi.„,
chiar daca „deciziile luate de Banca Centrala Europeana sunt menite sa sustina economia reala a Europe„.
Daca intelegem lucrurile acestea, aparent simple, vom intelege cum sta problema cu aderarea la euro si Eurozona. Euro, aceasta moneda, NU reflecta productivitatea muncii din Romania, cu mult, foarte mult scazuta fata de tarile dezvoltate din Eurozona. Nu mai vorbesc de faptul ca la noi cand incepe sa fie o crestere economica mai puternica, se deterioreaza balanta de plati – asta ca sa intelegem si mai bine unde ne aflam din punct de vedere economic. Fara indoiala ca Romania nu face parte din prima viteza a Europei. Din pacate, asta e. Insa lucrul acesta e valabil pentru toate tarile foste comuniste din Europa de Est, poate mai putin Cehia, care, culmea, NU e in Zona Euro. Deci includ si Slovacia, desi are un PIB/loc. mai mare decat al Ungariei sau decat al Poloniei. Asta e realitatea. Ca sa dam doua exemple, PIB-ul pe loc. al Slovaciei (tara membra a Eurozonei) este de $16.412, al Sloveniei este de $23.276 si sa-l punem totusi si pe al Cehiei (despre care am zis ca nu e membra) si care este de $18.534. Sa vedem acum cat e PIB-ul pe loc. al Romaniei: $10.097. Deci Romania e cu mult sub tari socotite sarace in Zona Euro si stau si ma intreb daca le putem ajunge – ma refer, spre exemplu, doar la cele trei de mai sus: Slovacia, Slovenia si Cehia – in urmatorii 10 ani. Ar fi bine daca am putea, dar probabil ca NU. Asta e realitatea, din pacate. Si am facut o comparatie intre tara noastra si tari care NU sunt in prima viteza a Europei!! Or, noi vrem sa ne integram – auziti: sa ne integram, auziti cuvinte!! – in Zona Euro, cand NU avem cum sa ne integram! Nu mai vorbesc de faptul ca in privinta indexului perceptiei asupra coruptiei tarile de mai sus stau mult mai bine decat noi, adica sunt mai putin corupte. Apropo de asta, e uimitor daca privim clasamentul privind indexul perceptiei asupra coruptiei pe 2016 ca Polonia se afla pe locul 28, iar Romania pe locul 57!! Adica Polonia e mult mai putin corupta decat Romania, dar si decat Cehia, Slovacia sau Slovenia (locul 31) !!
Tin minte acest articol scris de Andreea Paul – Dau leul pe euro!. Da, dar cu ce pret? Ca din ce spune Andreea Paul rezulta ca ar fi gratis… Un simplu troc… Insa chiar si in cazul trocului e vorba de un pret…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Masuri proaste!
In legatura cu noile masuri luate de Guvern, denumite pompos „revolutie fiscala” in loc de „prostie fiscala”, cum ar fi fost normal, cred ca ar trebui sa ne uitam mai intai la actuala crestere economica de aprox. 6%, mai exact la trei dintre caracteristicile sale ca sa fixam ideile:
– e o crestere economica bazata aproape in exclusivitate pe consum, deci se maresc deficitele de cont curent, bugetar,
– avem o crestere economica insemnata dar veniturile fiscale bugetare sunt in scadere, in conditiile in care nu e deloc clar ca acest lucru s-ar datora evaziunii fiscale sau scaderii cifrei de afaceri ale intreprinderilor,
– de asemenea cresterea economica e semnificativa dar investitiile sunt in scadere (inclusiv cele straine directe), ajungand la un nou minim istoric in Romania.
Uitandu-ne doar la acesti trei parametri se pune problema: ce se intampla de fapt in economia profunda? Si apoi cat e de sustenabila si pe ce termen aceasta crestere. Specialistii, de exemplu Dl. Florin Citu, dar si altii, avertizeaza asupra unei posibile crize ce poate aparea pe termen scurt.
Din cate am inteles, Guvernul a adoptat doua masuri ce nu ne fac prea optimisti. In primul rand cred ca ar trebui spus ca atunci cand e vorba de fiscalitate te intrebi ce se urmareste prin respectivele masuri, care e strategia pe care o are in vedere Guvernul. Veniturile fiscale sunt in scadere si atunci te-ai putea gandi ca Guvernul ar dori sa le mareasca. Sau sa taie cheltuielile. Asta pentru mentinerea deficitului bugetar sub 3% din PIB. Guvernul insa a venit cu masura de a scadea impozitul pe venitul salarial de la 16% la 10%, deci din strat o astfel de masura conduce spre diminuarea veniturilor bugetare si care afecteaza grav administratiile locale – v. aici.
Insa cea mai controversata masura e cea a trecerii contributiilor sociale de la angajator la angajat, in conditiile in care salariul brut al angajatului nu se modifica. S-a discutat despre marirea salariului brut astfel incat angajatul sa nu piarda la salariu. Asta pentru ca daca povara fiscala se muta de la angajator in totalitate spre angajat, salariul net al angajatului se diminuneaza semnificativ. Principial vorbind, Guvernul nu poate sa forteze firmele private sa mareasca salariile brute. Dar aici mai e o problema: daca ar fi sa se mareasca salariul brut – sa zicem! – de unde? De unde il maresti? Lucru valabil si pentru intrepriderile de stat. De unde vii cu o marire a salariului brut, de unde banii acestia? Mai ales ca veniturile bugetare sunt in scadere fata de anul trecut.
Aceasta mutare a poverii fiscale pe angajat evident ca nu rezolva problema evaziunii fiscale. O face si mai perversa! Mai ales ca, desi mutata pe angajat, contributia e, de fapt, platita de catre angajator. Pe de alta parte e destul de clar ca diminuarea salariului net, adica banii pe care ii ia in mana angajatul, conduce la o saracire a majoritatii populatiei si la cresterea inegalitatilor. Dar, pe de alta parte, conduce la o diminuare a consumului. Si deci si a cresterii economice.
Insa o mare problema ar fi si alta… Nu putem stii cum va reactiona economia, judecand dupa conditiile de acum ale cresterii economice, cele care le-am prezentat la inceput, corelate cu noile masuri adoptate de Guvern. N-am, spre exemplu, nicio certitudine ca, in condtiile unei cresteri economice cu caraceristici ciudate, anul viitor nu am putea intra intr-o perioada de recesiune. Aceasta crestere nu prea e sustenabila. Si atunci nu doar ca nu se mareste salariul brut, dar se mai pot intampla si alte lucruri. Spre exemplu, angajatorii sa treaca o parte din angajati in program part-time. Asa cum a pus Guvernul problema – v. aici – salariul net al unui angajat cu timp partial ar ajunge la doar… 285 lei. Insa cresterea salariului minim am inteles ca a fost amanata. Totusi, ideea care se desprinde e ca masurile luate conduc spre un stadiu de saracire extrema a populatiei si deci la o scadere drastica a consumului. Dar, pe de alta parte, daca vor avea loc disponibilizari? E foarte posibil sa se intample si in sectorul de stat (unde masura luata de Guvern echivaleaza cu o taiere de salarii) si in sectorul privat. Intr-o astfel de situatie se diminueaza si mai mult veniturile bugetare. Pentru ca, din cate am inteles, angajatorul va trebui sa plateasca doar o taxa de solidaritate de 2,5%. Aici sunt prezentate trei scenarii. Insa un angajator – indiferent care ar fi el, statul sau privatul – va urmari sa-si diminueze costurile. Nu vad de ce statul n-ar face la fel, in caz contrar la ce a mai luat o astfel de masura? Ar fi absurd. Mai ales ca veniturile bugetare sunt in scadere severa. La privat, si nu doar, o crestere a costurilor trebuie suportate de undeva. De unde? Angajatul e cel care pierde din tot deal-ul asta. Insa ce se va intampla daca cresterea economica „minune” va incepe sa se deprime? E clar ca va incepe si o disponibilizare de personal – si la stat si la privat – lucru ce conduce automat la o diminuare a veniturilor bugetare in conditiile in care povara fiscala o suporta in exclusivitate angajatul. Deci nu mai este echilibrata si pe angajator.
In legatura cu starea economiei trebuie sa aratam ca au avut loc cresteri nesustenabile ale salariului minim – v. aici – fara legatura cu cresterea productivitatii muncii. Insa o astfel de investitie, sa-i zicem asa, neavand legatura cu cresterea prodctivitatii muncii, cresteriile fiind cu mult sub productivitatea muncii, trebuie s-o privim drept nerentabila. Iar lucrul acesta sfarseste prin a provoca, mai devreme sau mai tarziu, crize economice. Masurile luate de guvern parca vin sa ajute implinirea acestui lucru.
Guvernul nu pare dispus sa taie cheltuielile. Cum ar putea creste veniturile bugetare? Am spus ca ele sunt in scadere. Fara indoiala ca o multiplicare a creditului ne-ar conduce intr-un mod accelerat catre o criza. Lucrul asta n-ar realiza mare lucru pentru ca nu ar creste veniturile la bugetul de stat. Sa presupunem, ca ipoteza, ca oamenii se vor imprumuta la banci si vor sustine astfel consumul la cote ridicate, chiar si in conditiile salariilor nete mult diminuate. Putem sa presupunem cu un anumit grad de rationalitate acest lucru mai ales pentru ca au loc cresteri de preturi (la produse alimentare, la energie s.a). Lucrul asta nu conduce la o crestere a veniturilor bugetare. Practic, are loc mutarea poverii fiscale si nimic mai mult. Nu am vazut sa se vorbeasca despre impactul acestor masuri sau sa fi existat studii de impact. Macar sa avem o aproximare a scaderii evaziunii fiscale. Cu cat? Guvernul nu ne spune. Nu e vorba nici de o mai buna colectare a taxelor si impozitelor, nici de o crestere a acestora, nici de o taiere a cheltuielilor ca sa-ti ramana mai multi bani la buget. E vorba de mutarea contributiei de la angajator la angajat. Atata tot. Problema care se pune este: cum cresc veniturile bugetare prin aceasta mutare? Ca mutarea aceasta, ca sa ma exprim mai plastic, are loc in acelasi cazan de pana acum – salariul brut ramane acelasi, ca n-ai cum sa ai prevederi in aceasta privinta. Cu alte cuvinte, nu se schimba nimic, doar se „revizuieste”, ca sa ma exprim in stil caragialesc, mai exact „se muta” dintr-o parte in alta.
Dar care va fi efectul bugetar? Aici nu merge cu declaratii de genul ca „toata lumea va fi multumita”, „toti vom castiga”, cum face cu mandrie actualul Guvern. Ci ar fi trebuit sa spuna exact: cat!! Cu cat vor creste veniturile bugetare! Spre exemplu, ca sa ma fac mai bine inteles, ar fi trebuit ca Ionutz Misha sa vina si sa spuna cu subiect si predicat ceva de genul: „Prin aceasta masura am estimat o crestere a veniturilor bugetare pe 2018 cu 2,3% din PIB mai mare decat volumul acestora din 2017”. N-am auzit asa ceva. Pentru ca veniturile fiscale au scazut in 2017, ca procent din PIB, cu 1,1 puncte procentuale, adica 9 miliarde de lei, cu inrautarie in trimestrul III!! In asemenea conditii nu am nicio certitudine ca veniturile bugetare vor creste. Asta ar insemna ca, la anul, s-ar putea ca Guvernul sa nu mai aiba bani sa plateasca salariile medicilor, profesorilor. Pentru ca sa ne intelegem: daca Guvernul nu are capacitatea de a spune clar cu cat vor creste veniturile la buget, care va fi volumul cheltuielilor preconizate pe 2018, si a pune public intr-un mod extrem de transparent studiul sau studiile de impact facute aferente unor astfel de masuri, nimic nu imi garanteaza ca la anul vor fi bani. Deja Guvernul acopera ilegal o crestere mare a defictului bugetar prin tiparire de moneda. Rata inflatiei a crescut mai mult decat estimarile BNR intr-o economie care creste cu 6% pe an si creste mult mai rapid (Florin Citu). Se incurajeaza astfel comportamentul economic speculativ. O crestere de 6% pe an n-ar fi avut nevoie nici de inflatie si nici de cresterea deficitului bugetar, adica sa cheltuiesti dintr-un buget deficitar. In acord cu stiinta economica, astfel de politici prociclice grabesc o criza economica. Intr-un astfel de mediu economic inselator, datorita politicilor Guvernului operatorii economice sunt impinsi spre previziuni gresite cu privire la rentabilitatea investitiilor lor – v. comentariul de aici – lucru ce poate determina insolvente si falimente in lant… Partea proasta este ca Guvernul nu ofera informatii clare si corecte.
Toata povestea asta cu diminuarea salariului net are un aspect imoral. Salariul net e diminuat din pixul Guvernului. Omul castiga mai putin ca asa vrea Guvernul. Evident, angajatorii sunt pusi intr-o situatie dificila. Tot datorita aceluiasi pix. Aceasta imixtiune a Guvernului in veniturile romanilor, spre scaderea acestora, incalca legea fundamentala, Constitutia tarii. Pe de o parte mareste nesustenabil salariul minim – pentru ca acesta s-a marit in ultima vreme, inclusiv in 2017, chiar daca o noua marire a fost amanata – pe de alta parte iti diminueaza arbitrar veniturile, fara sa intelegem scopul masurii. Chiar si in scenariul in care costul angajatorului va ramane neschimbat, castigul e de doar 6 lei… Dar a impinge angajatorul privat la costuri suplimentare, asa cum face actualul Guvern, este imoral intrucat nu e vorba de banii guvernului, ci de cei ai firmei private. Nu mai vorbesc de reducerea procentului de plata catre Pilonul 2 de Pensii…
Ar trebui sa retinem ca pe langa efectul de pauperizare al populatiei, marele punct slab al Guvernarii PSD-ALDE este reprezentat de veniturile fiscale. Acestea, in 2017, in perioada de crestere economica, sunt in scadere fata de anul trecut. Si mai e o problema: inflatia. Care s-a manifestat in perioada de crestere economica. Pentru 2018 acestea sunt problemele grave cu care se va confrunta Guvernul. Asa cum merg lucrurile, inclusiv prin masurile adoptate, inclinam sa consideram ca aceste probleme, in special problema veniturilor fiscale, se va agrava. Inflatia ar mai putea fi tinuta sub control. Insa perspectivele pentru veniturile la buget sunt precare iar actualul Guvern nu a luat nicio masura ca sa rezolve problema. Aceste chestiuni pot fi fatale pentru PSD-ALDE.
Va incit sa cititi…
Un articol excelent de pe blogul lui Vladimir Tismaneanu:
Un proiect cât o bibliotecă (Vasile Popovici despre Mihnea Berindei si istoria comunismului din Romania)
Citez putin tocmai pentru ca sa va incit! 🙂
„Vă mai amintiți ce ne întrebam unii pe alții când lucrurile o luau accelerat la vale? Oare „cei de sus”, Dej sau Ceaușescu, cunoșteau ei realitatea peste care vorbirea comunistă așezase o lespede de minciuni ? Oare credeau ei cu adevărat în propriilor lor scorneli când era atât de evident că de fapt lucrurile stăteau tocmai pe dos decât se spunea ? Dar dacă „ei” erau mânați de intenții bune care până să ajungă la noi, printr-un fel de magie neagră, inversă, se transformau în coșmar ? Să fi fost chiar atât de prost Tovarășul pe cât părea? Nu era el șmecherul ăla de la periferie, rudimentar dar „foarte” deștept, cum zic unii, fiindcă altfel n-ar fi ajuns el stăpânul haitei? Știau ei că în România lor se fura pe rupte – țăranul la țară, muncitorul la oraș, tovarășii de peste tot, că de trăit trebuia să trăim cumva? Vă amintiți aceste întrebări, cei ce ați prins acele vremuri? […]”
si un lucru, dubios intr-adevar, intamplat atunci: Ceausescu era urmarit de Securitate…
„Memorabil este apoi episodul monitorizării lui Ceaușescu în persoană de către Ministerul de Interne. Scandalul, care a provocat multă emoție printre tovarăși, face obiectul a trei stenograme din martie 1973. Medicul personal al Tovarășului, dr. Abraham Schäechter, n-a mai rezistat presiunilor Securității, care l-ar fi vrut informator. Se așteptau de la el rapoarte despre starea de sănătate a lui Ceaușescu. În ciuda dispozițiilor exprese ale partidului, Securitatea aduna așadar dosare despre toată lumea, inclusiv despre șeful cel mare! Interesează bolile lui Ceaușescu, doctorii care-l consultă, tratamentele administrate etc. Membrii Comitetului Executiv, știindu-se și ei urmăriți, fiindcă și-au găsit aparate de ascultat în casă, prind curaj și încep să creadă că ocazia ar fi bună să obțină și pentru ei exceptarea de la atențiile băieților vigilenți. Profitând de supărarea șefului („ce o fi trebuit o notă informativă că mă doare gâtul când toată lumea știe acest lucru”, se întreabă candid-ridicol marele Cârmaci prins în plasa sistemului pe care l-a creat), Verdeț direcționează discuția din voleu spre o decizie mai explicită. Zice Ceaușescu : „Se interzice de a se cere referințe, sub niciun motiv, despre tovarășii din conducerea partidului, nici că este bolnav sau alte lucruri.” Verdeț: „Și despre orice alt fel de probleme.” Ceaușescu sesizează imediat pericolul și pune lucrurile la punct: „Dacă apar probleme este obligatoriu să fie informat secretarul general [adică el însuși] care va stabili ce este necesar.” În felul acesta, momentul de speranță pentru tovarășii mai mici a luat sfârșit. Cu un umor nebănuit, Ceaușescu observă că, din reflex, securiștii ajung să facă rapoarte și despre ei înșiși: „eu sunt sigur că ei raportează la securitate în fiecare dimineață ce fac ei toată ziua.” Nu gândea rău Tovarășul. Și totuși cui servesc notele – necerute de nimeni! – despre sănătatea secretarului general? Cui serveau dosarele respective? Nimeni, nici măcar ministrul de Interne (Ion Stănescu) și nici nelipsitul general Pleșiță, secretar de stat in MI și responsabil de departamentul Securității, ambii destituiți în context și chemați să explice, nu dau un răspuns clar; își pun cenușa în cap, dar evită să lămurească chestiunea. Din una-n alta, reiese că și liftierul, și bucătarul, și femeia de serviciu, și în general tot personalul de serviciu din jurul CC informa pe rupte. Spre indignarea conducerii superioare. Sunt pagini de un comic ce bate orice ficțiune.”
Chiar, cui serveau respectivele informari despre conducerea Statului Roman…? Liftierul, bucatarul, femeia de serviciu din CC turnau la Securitate… Informatii despre starea de sanatate a lui Ceausescu… Asta se intampla in 1973… Si interesant este ca Ceausescu NU era informat, asa inteleg. Astfel de note informative NU erau cerute de cineva!! Comic, comic, dar…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Un esec destul de mare
Lasand la o parte orice partizanat si cautand sincer obiectivitatea, nu se poate ca sa nu remarci un lucru ce iese in evidenta precum buboiul in frunte: esecul actualei coalitii de guvernare, PSD-ALDE, in conditiile in care aceasta se bucura de o majorotate confortabila in Parlament.
As cita aici analiza precisa pe care o face Dl. Florin Citu la 9 luni de guvernare. Si am specificat precisa pentru a scoate in evidenta obiectivitatea, lasand la o parte orice parti-pris politic sau afinitati pe care oricare dintre noi le are.
Dupa ce si-au daramat intr-un mod halucinant propriul Guvern, Guvernul Grindeanu, fara sa se inteleaga foarte clar de ce, au provocat de curand o noua criza politica, legata de remanierea Guvernului Tudose, criza dezamorsata in ultimul moment. Aceasta noua criza a fost de asemenea una surprinzatoare si, la fel, prost explicata de catre PSD, desi democratic ar fi fost ca PSD sa vina sa explice, macar propriului electorat, ce se intampla. In schimb, PSD a cautat sa escamoteze criza, facand acest lucru foarte prost si venind cu explicatii slab credibile.
Aceste crize n-au adus un suflu nou de natura sa imbunatateasca lucrurile. Dimpotriva. Lucrurile au ramas tot asa, daca nu chiar s-au agravat.
Esecul PSD-ALDE e unul amplu, de la Justitie si Invatamant la Economie. Inclusiv la nivel de Adminiatratie Locala, daca ma gandesc la Primaria Bucurestiului. De la Fonduri de Investitii si Dezvoltare, in contextul in care investitiile sunt la un minim istoric in Romania si sunt in scadere fata de anul trecut, la manuale unice, in contextul in care parintii sunt pentru manualele alternative. In ceea ce priveste salariile, legea salarizarii a scos sindicatele in strada pe motivul ca, prin trecerea contributiei de la angajator la angajat, cresc salariile dar scad veniturile angajatilor. Sectorul privat, puternic afectat – v. aici, aici si aici. In schimb au crescut salariile foarte mult in administratia locala. Mi se pare ca ar mai trebui spus, legat de trecerea contributiilor de la angajator la angajat, ca aceste contributii sociale vor fi platite tot de angajator, doar ca angajatul va fi, fiscal vorbind, impovarat mai mult. Stratagema aceasta nu exclude si nici nu e o modalitate pentru combaterea evaziunii fiscale, si nici nu garanteaza diminuarea sau combaterea acesteia, cum par a cauta sa acrediteze unii.
Un asemenea esec, intr-un timp atat de scurt, de numai cateva luni, stau si ma gandesc cand s-a mai intamplat in Romania postdecembrista… Guvernarea actuala o privesc de asa maniera ca fiind intr-o situatie critica, ridicand semne de intrebare pentru anul viitor. Chiar si cosmetizarea deficitului bugetar, in conditiile in care Bruxellesul atrage atentia asupra unei depasiri a acestuia, reprezinta expresia unui esec. La fel si „taxa de mediu”, pe care doreste s-o introduca D-na. Firea, este tot expresia unui esec. Si asta in conditiile in care PSD si D-na. Firea n-au facut nimic pentru Bucuresti. Iar chestia ca ” toate rablele” ar inunda capitala este o manipulare mincinoasa sau poate ca edilul sef nu cunoaste ca in Bucuresti sunt reprezentante ale firmelor de automobile, care comercializeaza automobile moderne, ale unor firme care trebuie sa respecte cerinte de mediu. Eu n-am mai vazut de multa vreme rable, in adevaratul sens al cuvantului, in Bucuresti.
Tocmai asta ar si trebui sa dea de gandit: amplitidinea mare a acestui esec si poate mai ales a unei Guvernari ce parca ne impinge catre o criza economica fara ca s-o forteze cineva sau sa existe factori externi care s-o provoace sau s-o determine, cum s-a intamplat cu cea din 2008-2009.
Trebuie specificat un lucru: actuala Coalitie PSD-ALDE se tine, daca se poate spune asa, doar in aceasta crestere bazata in exclusivitate pe consum. Adica din aceasta cauza Coalitia nu are prea mari probleme, cel putin pana acum, mentinandu-se la o cota relativ ridicata de incredere in randul electoratului. Alta asigurare, ca sa zic asa, n-are. Insa lucrurile nu pot merge prea multa vreme in felul acesta, mai ales in conditiile politicilor prociclice practicate de actualul Guvern. Din aceasta cauza riscurile unei instabilitati politice pentru anul viitor sunt destul de mari. Si chiar de acum, dupa cum aratam mai sus, se vad proteste ale sindicatelor din cauza legii salarizarii. PSD-ALDE nu ne-a aratat cel putin pana acum, ca ar avea un plan”B”, o alternativa, la un program de guvernare, ale carui obiective nici nu le-au prea atins si care se vede ca e cauzator de dezechilibre economice.
Parerea cetateanului
In articolul trecut vorbeam despre democratie. Sa vedem care e parerea cetateanului despre unele probleme importante. Iata cateva statistici:
Eurostat: Cât de mulțumiți sunt bucureștenii să trăiască în Capitala țării
„Peste 80% din locuitorii Bucureştiului se declară mulţumiţi să trăiască în oraş, însă doar 50% sunt mulţumiţi de serviciile medicale sau de şcolile din oraş, potrivit datelor din 2015, prezentate într-un raport al Eurostat, informează Mediafax.
Statul, cel mai prost administrator: Romanii spun ca mai mult incurca decat ajuta – studiu
„Aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator, majoritatea considerand ca autoritatile cheltuiesc prea putin cu sanatatea, sistemul de pensii, invatamantul si asigurarile pentru somaj, potrivit unui studiu.
Institutul pentru Cercetarea Calitatii Vietii al Academiei Romane a realizat o ancheta sociologica avand drept tema perspectiva opiniei publice asupra politicilor sociale din Romania. Cercetarea s-a focalizat pe atitudinile si evaluarile populatiei privind rolul social al statului, suportul pentru cheltuielile publice sociale si optiunile privind organizarea sistemelor de asigurari sociale in sistem public sau privat.Principala concluzie a cercetarii este aceea ca exista un consens larg in privinta unui rol mai activ al statului in redistribuirea resurselor catre cei care au nevoi mai mari, in managementul riscurilor sociale si in sporirea incluziunii sociale.
Potrivit rezultatelor studiului, in opinia publica romaneasca exista o sustinere puternica (78-90% acord total sau acord) pentru politici sociale care sa asigure locuri de munca, un nivel de trai decent pentru someri si un venit minim garantat pentru cei nevoiasi, precum si reducerea inegalitatilor economice.
Mai putin ajutor de la stat
Daca in privinta rolului social al statului se observa consens social, opinia publica este divizata cu privire la cheltuielile cu ajutoarele sociale.
Putin mai mult de jumatate dintre romani (52,8% acord total si acord) cred ca statul ar trebui sa cheltuiasca mai putin cu ajutoarele sociale. Cetatenii au o viziune critica asupra capacitatii administrative a statului roman.
Cei mai multi respondenti cred ca statul „este cel mai prost administrator” (77,4% acord total si acord) si „creeaza mai multe probleme decat rezolva” (84,2% acord total si acord).
In contextul dezbaterilor privind reforma sistemelor de asigurari sociale, exista un curent majoritar in opinia publica favorabil mentinerii sistemelor de asigurari sociale in intregime in sistemul public: 62% in cazul asigurarilor pentru somaj, 57% pentru sistemul de pensii si 55% pentru sistemul de sanatate, au mai aratat autorii studiului.
Segmente minoritare semnificative ale populatiei sustin un sistem mixt de asigurari sociale, in principal public, secundar privat (intre 18-23%) sau in principal privat, secundar public (11-12%). Exista si un curent minoritar de opinie (8-9%) favorabil privatizarii integrale a sistemelor de asigurari sociale, se mai arata in studiu.
Totodata, conform concluziilor studiului, exista un consens social in evaluarea critica a cheltuielilor publice sociale (70-90%) in mai multe domenii.
Segmente largi ale opiniei publice considera ca statul cheltuieste prea putin cu sanatatea (89%), sistemul de pensii (83%), sistemul de invatamant (83%), constructia de locuinte (82,5%), asistenta sociala (75%) si asigurarile pentru somaj (69,5%).
Aproape 89% dintre romani cred ca statul cheltuieste prea putin pentru spitale, categorie urmata de programele de preventie a bolilor (87%), medicamentele compensate (87%) si de programele de vaccinare a populatiei (76%).
Pentru salariile medicilor si personalului medical, 72% dintre cetateni cred ca statul cheltuieste prea putin, 18% cam cat trebuie si 9,5% prea mult. In privinta medicilor de familie, 61% dintre romani cred ca statul cheltuieste prea putin, 25% cam cat trebuie si 13% prea mult.
Dintre componentele sistemului de invatamant, cei mai multi dintre romani cred ca statul cheltuieste prea putin cu cresele si gradinitele (77-78%), iar circa 20% considera ca se cheltuieste cat trebuie. In privinta scolilor generale si liceelor, 76,5% dintre cetateni cred ca statul cheltuieste prea putin, iar 21% cam cat trebuie.
Cei mai multi romani chestionati cred ca se dau prea putini bani pentru salariile profesorilor
Pentru salariile profesorilor, aproape 76% dintre romani cred ca se cheltuieste prea putin, aproximativ 18% cam cat trebuie si circa 7% prea mult.
In ce priveste suportul pentru cheltuielile aferente universitatilor si facultatilor de stat, 66% dintre cetateni cred ca se cheltuieste prea putin, 28% cam cat trebuie si 5,5% prea mult.
Dintre diferitele prestatii si servicii de asistenta sociala, romanii cred ca statul cheltuieste prea putin cu alocatiile pentru copii (90%), centrele pentru bolnavii neuropsihici (88%) si centrele de plasament pentru copii abandonati (87%).
La polul opus, doar 66% dintre cetateni cred ca statul cheltuieste prea putin cu ajutoarele sociale (venitul minim garantat).
Aprecierile practice asupra volumul de resurse alocate de stat politicilor sociale nu sunt percepute la fel de coerent. Astfel, 44% dintre cei care afirma ca statul cheltuieste prea putin cu ajutoarele sociale sunt de acord si cu ideea ca statul ar trebui sa cheltuiasca mai putin cu aceleasi ajutoare sociale.
Datele provin dintr-o ancheta sociologica pe baza de chestionar realizata de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Romane, pe un esantion probabilist, multi-stadial, stratificat, cu un volum de 1.227 de subiecti, reprezentativ pentru populatia adulta a Romaniei. Ca baza de esantionare au fost utilizate listele electorale permanente.”
Tinerii absolventi nu-si gasesc un job – Cifrele din Romania comparativ cu restul UE
Miercuri, 17 August 2016, ora 09:05
„Romania este unul dintre statele membre cu cele mai mici procente de absolventi recenti angajati.
In 2015, aveau un job 68,1% din tinerii care au absolvit in ultimii 3 ani (din 2012, inclusiv) o forma de invatamant.
Media eruopeana a acestui indicator a fost de 76,9, in acelasi an, potrivit unui studiu Eurostat.
Absolventii recenti sunt tinerii cu varste cuprinse intre 20 si 34 de ani care au terminat o forma de invatamant in urma cu 1 – 3 ani.
Tinerii din Romania se plang ca nu isi gasesc un loc de munca in tara, dupa terminarea studiilor, iar atunci cand au totusi o sansa, domeniul in care ajung sa munceasca nu are nicio legatura cu studiile absolvite.
Romanii sunt multumiti de locul de munca, desi sunt stresati si fac ore suplimentare – Studiu IRES
Tinta europeana este ca 82% dintre europenii cu varste intre 20 si 34 de ani care au terminat cel putin liceul sa-si gaseasca un loc de munca in cel mult 3 ani de la absolvirea ultimei forme de invatamant. Acest target a fost introdus in 2012 si e valabil pentru 2020.
Situatii mai grave decat cea din Romania se intalnesc doar in Croatia (ultima intrata in UE) si cele trei tari unde somajul si, in special, cel in randul tinerilor au atins cote record dupa criza financiara declansata in 2008: Italia, Spania si Grecia.
Doua dintre concluziile statisticii Eurostat sunt deja foarte cunoscute – rata de ocupare pentru absolventii de invatamant superior si de scoli profesionale este mai mare decat cea a absolventi de invatamant secundar (liceu) generalist.
Aceste doua forme de invatamant ofera mai multe oportunitati de angajare si, prin urmare, sanse mai mari de gasire imediata a primului job din cariera.
Romania, in pericol sa devina „Republica batranilor”
Diferenta este insa de remarcat: in 2015, rata de ocupare medie UE a celor care au absolvit in ultimii 3 ani o facultate a fost de 81,9%, cea a celor care au terminat o scoala profesionala – de 73%, iar in randul absolventilor de invatamant secundar generalist – de doar 61,2%.
Sansele absolventilor in celelalte state ale UE
Cehia este exceptia Europei: rata de ocupare din randul absolventilor de studii medii generaliste (85,2%) este mai mare decat cea a tinerilor care au terminat scoli profesionale (81,5%) si chiar decat a celor care au finalizat studii superioare (82,7 %).
In Luxemburg, ocuparea tinerilor care au absolvit scoli profesionale o depaseste pe cea a studentilor de studii superioare.
Citeste mai departe despre absolventii romani si sansa lor de angajare pe Curs de guvernare.”
Pe mine m-au pus pe ganduri aceste statistici… Uitati-va numai la cele pe Bucuresti. Invatamantul, Sanatatea in Romania sunt atribute ale statului. Este adevarat ca exista in aceste domenii si un sector privat, dar, cu toate acestea scolile si unitatile spitalicesti tin, in covarsitoarea lor majoritate, de stat. Tocmai asta e problema!! Observati ca in Bucuresti, in procente absolut majoritare (peste 50%!!), oamenii sunt nemultumiti de Invatamant si Sanatate. Te izbeste diferenta de procentaj fata de alte capitale europene: acolo oamenii sunt multumiti in proportii covarsitor majoritare!!!!!
De unde rezulta incapacitatea statului roman de a gasi solutii in privinta Invatamantului si Sanatatii – sa nu uitam ca avem doua ministere de profil – asa incat sa poata sa-i multumeasca pe cetateni!!
Doar „10% din locuitorii din Bucureşti se declară foarte satisfăcuţi de locurile publice din oraş precum pieţe, magazine sau zone pietonale”…?
Ca „83% din locuitorii Bucureştiului se declară mulţumiţi să trăiască în oraş” acuma ce sa-i faci? Asta e situatia!! Va dati seama cat de rau e in alta parte?
Sa ne uitam si la al doilea articol: „Aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator„… Acuma omul ce sa zica? El se exprima – poate ca asa au fost si intrebarile din sondaj – ca „statul cheltuieste prea putin”. Totusi oamenii constientizeaza in proportii covarsitor majoritare ca statul este cel mai prost administrator!!! De observat ca este atacat managementul pe care il face statul.
Dupa parerea mea, ne cam aflam intr-o situatie de criza… Care e consecinta lipsei reformelor. Dupa guvernarea Nastase nu s-au mai prea facut reforme in economie. A fost marit abnorm statul prin angajarea in perioada 2004-2009 a 500.000 de functionari de stat numarul lor sporind de la 900.000 cat a lasat guvernarea Nastase, la 1.400.000 fara sa se vada vreo imbunatatire…
Apoi avem un procent foarte mare de tineri care, dupa ce au absolvit o forma de invatamant, nu-si gasesc de lucru in Romania: peste 30%!!!
„Doua dintre concluziile statisticii Eurostat sunt deja foarte cunoscute – rata de ocupare pentru absolventii de invatamant superior si de scoli profesionale este mai mare decat cea a absolventi de invatamant secundar (liceu) generalist.” – de unde rezulta o problema destul de grava si anume ca absolvirea liceului, in Romania, nu constituie un avantaj in gasirea unui loc de munca…
De asemenea un alt aspect ingrijorator: „Tinerii din Romania se plang ca nu isi gasesc un loc de munca in tara, dupa terminarea studiilor, iar atunci cand au totusi o sansa, domeniul in care ajung sa munceasca nu are nicio legatura cu studiile absolvite.”… De unde rezulta o pierdere irecuperabila pentru stat si economia romaneasca. Se cheltuiesc bani de catre stat pentru pregatirea lor, dar rezultatul este ca acesti tineri nu ajung sa munceasca in domeniul in care s-au pregatit – cu alte cuvinte se cheltuieste mult dar fara rezultat… Toate aceste cheltuieli ori sporesc deficitul bugetar, ori mentin un nivel modest de dezvoltare pentru ca adauga o valoare redusa. Articolul din Curs de Guvernare mai arata ca:
„Trebuie menționat că ocuparea deosebit de mare din rândul absolvenților de studii superioare poate fi impulsionată și de faptul că, mai ales în perioade de criză, aceștia acceptă și locuri de muncă ce nu necesită o licență, pentru care ar putea fi supra-calificați.
Fenomenul poate arăta un dezechilibru de pe piața muncii, dar și o problemă a sistemului de învățământ (lipsa unei reglări în funcție de cererea de pe piața muncii).
De asemenea, determină apariția în statistici a unei situații care nu reflectă neapărat realitatea: o creștere a ocupării în rândul absolvenților de facultate și o scădere corespunzătoare a ocupării celor care au finalizat studii medii.
Diferențele nu pot fi surprinse decât în analize mai detaliate, care au în vedere primul job în domeniul de pregătire.”
Nu este usor de caracterizat aceasta situatie… Ai putea spune, de exemplu, ca Romania nu reuseste sa-si fructifice cat mai bine potentialul, inclusiv cel uman, iar statul, decidentii politici nu reusesc sa gaseasca solutii.
Insa eu stau si ma intreb, apropo de votul din 2016, cum e posibil ca in conditiile in care 85% dintre cetateni, care considera ca statul este cel mai prost manager, totusi PSD sa castige in proportii majoritare de necontestat alegerile… Cu atat mai mult cu cat si fosta guvernare, inainte de cea a tehnocratilor, a fost una social-democrata, cu Victor Ponta premier…
Si iarasi e greu de inteles de ce nu se incearca reforme pentru a atenua din nemultumiri. Daca majoritatea covarsitoare a cetatenilor considera ca statul e cel mai prost manager, alternativa ar fi sectorul privat. Interesant este ca, la noi, sectorul privat a fost deprimat economic, in principal din cauza marii crize din 2008-2009 cu efecte ce se resimt timp destul de indelungat. Florin Citu pomenea undeva de „repararea secotrului privat”. Multe firme au dat faliment, dar nu se vede o revigorare a sectorului privat capabil sa asigure locuri de munca, perfectionarea lui in vederea adaugarii de valoare tot mai mare. Inclusiv la actuala guvernare nu se vad politici in acest sens. Dar nici in trecutul recent nu s-au vazut strategii in acest sens. Dar ce interes ar avea clasa politica in a mentine o stare de nemultumire, absolut justificata din partea cetatenilor? Nu se fac investitii in economie, situatia economica tinde sa devina din ce in ce mai precara…
Trebuie, cred, precizat un lucru: nu e vorba neaparat de intelectuali sau de „muncitori si tarani” cum se exprima un comentator de blog, ci de 85% din populatia Romaniei – asta doreste sa spuna acel sondaj! Iar statul cu ce solutie vine? Sa forteze – intr-un dispret total la adresa Constitutiei – angajatorii privati sa creasca salariul brut?? Asta in conditiile in care 85% dintre romani nu doar ca nu au incredere in stat, dar considera ca acesta mai mult incurca decat descurca lucrurile?
Observati o contradictie uluitoare:
„Principala concluzie a cercetarii este aceea ca exista un consens larg in privinta unui rol mai activ al statului in redistribuirea resurselor catre cei care au nevoi mai mari, in managementul riscurilor sociale si in sporirea incluziunii sociale.„
dar:
„„Aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator, majoritatea considerand ca autoritatile cheltuiesc prea putin cu sanatatea, sistemul de pensii, invatamantul si asigurarile pentru somaj, potrivit unui studiu.”
Greu de explicat, de inteles pentru ce atunci oamenii nu acorda o mult mai mare incredere sectorului privat. Sau de ce decindentii politici nu cauta atenuarea acestor nemultumiri endemice prin stimularea sectorului privat.
De asemenea frapeaza caracterul neoliberal, as zice caracteristic nord-american (uluitor!!) al felului in care gandesc oamenii despre stat si felul in care merg lucrurile in Romania. De aceea consider ca este o eroare a considera ca realitatile de la noi se aseamana cu cele din Rusia, mergand pe ideea slav-ortodoxa, cum am auzit la o televiziune de stiri din partea unui prestigios analist… Va dati seama ce inseamna ca „aproape 85% dintre romani cred ca statul creeaza mai multe probleme decat rezolva, iar 77,4% cred ca statul este cel mai prost administrator„? 🙂 Chiar daca omul simplu – depinde si de cum a fost pusa intrebarea – considera ca statul nu cheltuieste mai mult. Dar daca intrebarea a fost pusa in felul acesta: „Cheltuieste statul prea putin?”, atunci care ar putea fi raspunsul? El, cetateanul, a vrut sa spuna altceva: ca se cheltuieste prea putin. Pentru ca dezvoltarea economica nu se poate, totusi, realiza cheltuind sume infime de bani. Asta nu inseamna ca banii ar trebui cheltuiti aiurea, cum se spune in popor. Ar trebui cheltuiti mai multi, dar bine chivernisiti. Insa a nu avea incredere in stat in asemenea proportii inseamna ca nu ai incredere in faptul ca statul poate cheltui mai mult chivernisind, totusi, banii. Ci ca Guvernul ii arunca pe fereastra. Pentru voturi mai multe! Ii arunca pe fereastra, dar nu se vede nicio imbunatatire. Nici, de exemplu, in Invatamant, nici in Sanatate. Dimpotriva, se constata scaderi!!!
Eu stau si ma intreb daca mai exista o tara in regiune in care cetatenii sa gandeasca in stilul asta…
Si au votat PSD (sau nu s-au dus la vot nemultumiti de stat si de politicile aplicate de-a lungul anilor) dar, de fapt, PSD, luand in calcul prezenta la vot, a fost votat doar de vreo 18% din populatie, daca nu si mai putin… Va dati seama cum gandeste 80% din populatie? 🙂
Ia cineva in serios astfel de probleme?
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
-
Recent
- In interesul superior al copilului!!
- Cand incepem sa intelegem cat de mult valoreaza Constitutia si cat de mult valoreaza libertatea!!
- S-a aprobat reabilitarea podetului din comuna Cutare. In Consiliul Suprem de Aparare a Tarii!!
- 112 nu inseamna Big Brother!
- Precizie de cativa metri…
- Halucinant…
- Va fi razboi?
- „Noi suntem social-democrati”…
- „In Romania, limba oficiala este limba romana” – Art. 13 din Constitutia Romaniei
- Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale
- Un banc!!
- Simbolistica totalitarismului
-
Legături
- WordPress.com
- WordPress.org
- Voxpublica
- Riddickro
- Cristian Patrasconiu
- Geopolitikon – Adrian Cioroianu
- Lumiss22
- Adrian Nastase
- Cristian Preda
- Desculta prin Timisoara
- Mazilu Raluca
- Theodora – Hai ca se poate!!
- Vladimir Tismaneanu
- Adriana Dutulescu
- Brussels Blog
- Corina Cretu
- Alina Gorghiu
- Bibliotecarul
- Ana Birchall
- Miron Mitrea
- Maria Grapini
- Ion Iliescu
- Vasile Dancu
- Stirea press
- Agentia de rating politic
- Gabriela Savitsky
- Keops – mister, perfectiune, frumusete
- Sever Voinescu
- Mihai Gotiu
- Elena Udrea
- Dreapta.net
- Satmareanca
- Traian Razvan Ungureanu – TRU
- Daniel Funeriu
- Lavinia Stan
- Blogosfera Portocalie
- Adrian Paunescu
- Dilema Veche
- Revista 22
- Calin Popescu Tariceanu
- Traian Basescu
- Motanul_Filozof
- Codrin Scutaru
- The Beginning Of The End
- Civitas'99
- Hanul Povestilor
- Maria Diminet
- Victor Ponta
- Anca Bundaru
- Sonya
- Lilick
- Loredana
- Gabriela Elena
- Club 2020
- Roxana Iordache
- Andreea Paul
- Cristina
- Trading Economics
- Adevarul nostru
- Desculta prin Timisoara – WordPress
- Florin Citu
- Lucian Isar
- Gabriela Elena (II)
- Moshe Mordechai
- goodreads
- Opinii BNR