Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale

Mie mi se pare potrivit ca un partid mare sa aiba si un candidat mare la alegerile prezidentiale. Un candidat mare ar insemna, in primul rand, un candidat care sa aiba sanse reale de a castiga alegerile. Din punctul asta de vedere – referitor la PSD – un candidat mare a fost Ion Iliescu. El a si castigat alegerile prezidentiale, a fost de doua ori Presedintele tarii. Venind mai aproape de zilele noastre, un candidat mare il putem socoti si pe Victor Ponta care, e adevarat, a pierdut alegerile din 2014, dar le-a pierdut onorabil. Totusi, sa obtii 45,56% din voturi e un rezultat onorabil, desi a pierdut alegerile. De observat ca la alegerile prezidentiale trecute, in primul tur de scrutin, procentele serioase, ca sa zic asa, cu doua cifre, le-au avut Iohannis si Ponta. Restul candidatilor au avut sub 6%.

Despre alegerile prezidentiale din anul acesta putem citi aici si aici. Avem sondajele de opinie, cum e cel al IMAS, care a dat procentele cele mai apropiate de rezultatul final al alegerilor europarlamentare din anul acesta. Deci sa vedem ce spune IMAS-ul in legatura cu alegerile prezidentiale care vor avea loc peste cateva luni:

– Sondaj 7-26 iunie 2019:

Iohannis: 42,4%

Tariceanu: 15,5%

Ponta: 14,1%

Cretu:  –

Ciolos: 12,7%

Barna: 5,3%

Dancila: 6,7%

Tomac: 1,6%

Kelemen: 1,8%

– Sondaj 2-20 mai 2019:

Iohannis: 43,5%

Tariceanu: 19,8%

Ponta: 11,6%

Cretu:  –

Ciolos: 13%

Barna: 1,9%

Dancila: –

Tomac: 2,1%

Kelemen: 1,2%

Deci la PSD, presedintele partidului nu poate sa scoata decat 6,7%!! Gabriela Vranceanu-Firea a fost singura care, masurata in sondaje in 2017, ar fi putut sa-i puna probleme reale lui Iohannis, dar s-a imbolnavit brusc si in locul dansei candideaza sotul dumneaei, insolitul Florentin Pandele, cu ZERO sanse reale. Ea, de altfel, a si spus ca nu doreste sa candideze la prezidentiale.  De la PSD am inteles ca si-au mai anuntat intentia de a candida personalitati „marcante” precum Liviu Plesoianu, Serban Nicolae, Eugen Orlando Teodorovici, Mihai Fifor… Or, e de presupus ca toti acestia la un loc greu de spus daca vor face macar 10%!!

Alegerile acestea sunt preconizate a se desfasura in perioada 10-24 noiembrie 2019. Si pana acum PSD, cel mai mare partid din Romania, nu are un candidat cu sanse reale de a intra in al doilea tur de scrutin. Si daca ar fi numai asta, dar e foarte probabil, la cum stau lucrurile, sa piarda rusinos in primul tur.

E de contemplat situatia ciudata in care e acest partid, PSD, care a reusit sa castige stralucit alegerile legislative din 2016 cu un procent de invidiat: 45,48%!!!

Trebuie spus lucrurilor pe nume: ei nu au, practic, un candidat pana acum. La Congresul PSD tinut zilele acestea s-a fundamentat noua conducere in tripleta Dancila – Teodorovici – Fifor. Totusi, eu stau si ma intreb daca au facut o analiza serioasa a situatiei partidului. Pentru ca e inadmisibil pentru un partid de talia PSD sa nu aiba pana acum un candidat (evident, unul serios, la un asemenea candidat ma refer) si scorurile celor masurati in sondaje, fie ca a fost vorba de Dragnea, fie ca sondajele au luat-o in calcul pe Viorica Dancila, sa fie necorespunzatoare. De exemplu, un sondaj INSCOP efectuat in perioada 12 apr.–3 mai 2019 arata pentru turul 2 asa: Iohannis: 41,6% si Dragnea: 18%!! In sondajele premergatoare alegerilor din 2014, Ponta era masurat sociologic cu procente intre: 38% si 43% in primul tur, iar in al doilea tur depasea, in mai toate sondajele (cu doua exceptii), 50%!!!

Situatia nu arata bine pentru PSD. Si ma mira, pentru ca ei ar fi putut gasi candidati redutabili, care sa-i fi pus probleme lui Iohannis. Si nu ma refer neaparat la Gabriela Firea. Dar e de notat ca in urma cu doi ani ea reusea sa fie cot la cot, in sondaje, cu Iohannis, ba chiar sa il mai si depaseasca in turul 2. Ea ar fi scos un scor mai bun, in turul 2, conform sondajului INSCOP din 12 apr.–3 mai 2019: Iohannis:37,4%, Firea: 21% – mai mult, deci, decat Liviu Dragnea!!

Ciudat este ca ei n-au pregatit un candidat serios, cu sanse reale. PSD, cel putin pana acum, a avut totdeauna astfel de candidati pentru prezidentiale, fie ca au pierdut, fie ca n-au pierdut. Acum, mie mi se pare un fel de bataie de joc ce se intampla la PSD.

E de mirare ca nu s-au orientat spre un candidat de larga respiratie europeana. Au avut-o pe Corina Cretu, comisar European in echipa Juncker. Nici Juncker, nici Timmermans nu i-au reprosat ceva – n-am auzit asta. N-am auzit ca D-na. Cretu sa aiba probleme de ordin penal. Fara indoiala, experienta dansei in politica externa, castigata la Comisia Europeana, ar fi trebuit sa fie un plus mare pentru partid. Mai ales ca unul din atributele constitutionale ale Presedintelui Romaniei este tocmai politica externa. N-am auzit macar un singur repros din partea domnilor Juncker si Timmermans la adresa D-nei. Cretu. N-am auzit asa ceva nici din partea ambasadorului SUA la Bucuresti, Excelenta Sa, Dl. Hans Klemm. N-am auzit ca i-ar fi reprosat ceva Departamentul de Stat al SUA.

Corina Cretu era un membru vechi al partidului (din 1996 in PDSR), n-a facut niciodata de rusine partidul. Ca dovada ca a si ajuns Comisar European. Cunostea partidul, oamenii, avea o veche experienta in activitatea interna de partid. De asemenea, trebuie spus ca D-na. Cretu nu era un personaj controversat, nu era in tot felul de combinatii de business care ar fi putut sa arunce o umbra asupra dumneaei, asupra activitatii sau bunei sale credinte.

Ce a facut PSD-ul sub „stralucita”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, conducere Dragnea – Codrin Stefanescu? In primul rand au evitat-o cat au putut, au refuzat sa lucreze cu dansa cand era Comisar European, n-au atras niciun fel de fonduri structurale ca si cum D-na. Cretu ar fi fost ciumata. Au cautat s-o marginalizeze, dupa care au insultat-o, au facut-o „tradatoare”, lucruri care au determinat delimitarea dansei de conducerea PSD si, pana la urma, plecarea din PSD. Dansa s-a straduit sa faciliteze accesul tarilor europene la fondurile UE. In ceea ce priveste Romania, a venit in tara, a vorbit cu Guvernul, cu toti factorii care ar fi trebuit sa fie interesati pentru a impulsiona accesarea programelor europene si a fondurilor. A militat, pur si simplu,.pentru ca sa se realizeze o autostrada moderna, de proportii mari in Romania din fondurile europene. Ce a facut PSD? A zis ca nu cu fondurile europene sa se faca, ci in parteneriat public-privat!! Daca PSD s-ar fi straduit sa acceseze fonduri europene pentru a realiza o autostrada macar sau a imbunatati infrastructura – nu o autostrada, sa zicem calea ferata, sau daca ar fi atras bani europeni sa faca macar unul – macar sa-l inceapa – din cele 8 spitale regionale promise in campania trecuta, mi se pare ca altfel ar fi stat lucrurile si la alegerile europarlamentare si la cele ce urmeaza acum. Cu un candidat om de stanga declarat – D-na. Cretu, dupa ce a mers la Pro Romania, a si spus ca ramane un om atasat valorilor de stanga -, o pro europeana convinsa, al carei motto din Eugen Ionescu spune asa: „Ideologiile ne separa. Visele si suferinta ne apropie”. Stau si ma intreb care hastagist #rezist ar fi avut ceva de spus, ar fi avut ceva ce sa-i reproseze D-nei. Cretu…

Nu mai vorbesc de proasta politica dusa de PSD fata de numeroasa diaspora romaneasca. D-na. Cretu in activitatea domniei sale de europarlamentar a dat dovada de cel mai sincer atasament fata de romanii plecati in strainatate. I-a aparat cat a putut si cum a putut mai bine. A militat pentru drepturile lor. Lucru care vorbeste de la sine si despre valorile stangii pe care D-na. Cretu le imbratiseaza.

Eu nu vreau sa-i fac acum un elogiu D-nei. Corina Cretu. Ce am spus mai sus sunt fapte. Chiar n-am spus nimic de la mine, am aratat faptele domniei sale. Care contureaza statura de om politic al Corinei Cretu.

In fata Corinei Cretu, daca partidul i-ar fi pregatit cum trebuie candidatura, Iohannis ar fi avut mari probleme. Pentru ca toate criticile pe care Iohannis si Opozitia le-au adus PSD-ului, rerezentand, ca sa zic asa, forta care i-a propulsat, nu aveau cum sa fie aduse D-nei. Cretu. Pe care n-ai fi putut-o cataloga, spre exemplu, drept iliberala sau antieuropeana, sau ca e cu rusii. Sau ca e corupta. Sau ca ignora diaspora. Sau ca vrea sa scoata Romania din UE si NATO.

De aici rezulta ca Dragnea si toata fosta conducere a PSD nu a reprezentat niciodata vreun pericol politic pentru Iohannis. Ba chiar s-ar putea spune ca, in mod constient sau nu, i-a facut jocurile. Au contribuit la scorul acesta masurat in sondajele actuale de opinie si care il arata pe Presedinte un fel de Gulliver in tara liliputanilor.

Klaus, ar trebui sa le spui „Multumesc!” lui Liviu si lui Codrin pentru o astfel de unica performanta!! Acestor „vrajitori” (sa pun sau nu ghilimelele de rigoare?) care te-au facut un URIAS!!!

Ca PNL-ul, cu toata eruditia si politichia unui Rares Bogdan, cu toata prezenta de spirit romantica a unui Ludovic Orban, cu tot aplombul unei Raluca Turcan, n-ar fi reusit NICIODATA sa te transforme intr-un asemenea TITAN, GIGANT, COLOS (Colos nu Ciolos 😆 ) al politicii romanesti contemporane!! 🙂

Asupra tipului de discurs

Cineva ar putea sa intrebe: dar ce tip de discurs trebuia folosit, politic vorbind. PSD-ul a fost catalogat drept antieuropean si s-a ajuns si la un scandal mare, iar Presedintele profitand de slabiciunea PSD-ului a initiat deja celebrul Referendum pe tema justitiei. Mutarea Cotroceniului s-a dovedit cat se poate de eficace, consolidandu-i lui Iohannis pozitia de lider in sondajele de opinie privitoare la alegerile prezidentiale. Insa discursul PSD-ului a fost atat de prost, politic vorbind, incat, practic, i-a oferit lui Iohannis aceasta mutare pe tava, cum se spune. Iohannis doar trebuia sa initieze Referendumul si nimic mai mult.

Cum ar fi trebuit sa sune discursul PSD-ului, cel putin in aceasta privinta? Iata cum, ne face o demonstratie excelenta Ana Birchall, ministrul Justitiei:

„În cadrul întâlnirii, ministrul justiției a prezentat progresele înregistrate de România în cadrul MCV și a reafirmat determinarea autorităților române de a continua analiza tehnică a fiecărui punct din raportul MCV, în vederea ridicării acestuia. „România este o țară profund atașată valorilor europene și statului de drept, preocupată de respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor săi și ale cetățenilor europeni. Apreciem deschiderea colegilor de la Bruxelles pentru un dialog constructiv în scopul identificării celor mai bune soluții. Autoritățile române vor continua acest dialog instituțional și transparent cu reprezentanții Comisiei, în vederea ridicării Mecanismului de Cooperare și Verificare”, a subliniat ministrul român al justiției. ” (subl. mea)

Iar despre Ana Birchall s-a gasit Mugur Ciuvica, la Anetna 3, la o ora de maxima audienta, sa spuna ca de ce nu se duce, dom’ne, la USR!

Greseli, greseli…

Cum de a ajuns PSD, cel mai mare partid din Romania, sa aiba sansa a treia la prezidentiale? Si inca de asa maniera ca s-ar putea sa nu intre in turul 2… Iata ce spune un articol din Evenimentul Zilei:

Vești teribile pentru PSD. Nu va intra în turul doi al prezidențialelor. Dezvăluirile unui lider de partid: „Este o realitate!”

Se arata ca:

„Primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, a declarat că PSD nu are prea multe șanse să câștige alegerile prezidențiale, sugerând chiar că nu ar intra în turul al doilea.

PSD pleacă cu șansa a treia în alegerile prezidențiale, a spus joi un lider social-democrat.

„Azi, PSD are șansa a treia la prezidențiale. Este o realitate și am defectul de a fi extrem de corect în aprecierea situației”, a spus liderul PSD Sector 4, primarul Daniel Băluță, la Antena 3.

Declarația a fost făcută în contextul unei discuții despre posibilitatea ca președintele Klaus Iohannis să renunțe la Cotroceni pentru șefia Consiliului European. Băluță a zis că din moment ce PSD are șansa a treia, partidul nu ar fi avantajat de acest scenariu.

Potrivit premierului Viorica Dăncilă, PSD va evalua prin sondaje șansele candidatului partidului la alegerile prezidențiale, sondaje care vor măsura candidați independenți. Având în vedere că în 11 august începe strângerea de semnături pentru alegerile prezidențiale, „noi vrem ca la sfârșitul lui iulie începutul lui august să avem deja candidatul la prezidențiale”, a spus Dăncilă, invitată la România TV. În aceste sondaje „vom introduce și candidați independenți”, „vom merge în sondaje” dar „decizia o vom lua în forurile statutare” ale PSD, a explicat ea.

Întrebată dacă are în vedere o candidatură la prezidențiale, Dăncilă a răspuns: „Nu doresc să candidez la alegerile prezidențiale. Întotdeauna a fost președintele partidului care a candidat (…) Cred că trebuie să învățăm din ceea ce s-a întâmplat atunci”. În schimb, „putem să ne aliniem tot partidul în spatele” candidatului și „pot să-l ajut din postura mea de prim-ministru astfel încât să obținem un rezultat cât mai bun”, a menționat Viorica Dăncilă.

„Dacă ne mobilizăm, dacă suntem foarte uniți, dacă toți mergem în această direcție și ne implicăm avem șanse. Trebuie să arătăm tuturor că putem merge mai departe și că avem o alternativă foarte bună pentru România”, a susținut ea.”

Stai si te intrebi cum s-a ajuns la o asemenea catastrofa… Simplu!! Mai simplu decat poate sa creada cineva!

Nu doar PSD nu si-a crescut un om in interiorul partidului pe care sa-l promoveze mediatic astfel incat cetatenii care merg la vot sa inteleaga ca acela e candidatul partidului. Nu s-a putut face lucrul asta. La PSD, intr-adevar, candida presedintele partidului.

Este uluitor, dar in acelasi timp un caz scoala, cum un presedinte de partid cu probleme penale a blocat atat de mult un partid mare precum PSD-ul. Dragnea, caci de el este vorba, n-a putut fi nici premier, datorita unei condamnari penale cu suspendare si datorita si altor probleme in Justitie n-avea cum sa fie un candidat serios al partidului la alegerile prezidentiale. Mai ales ca viitorul dosar penal plutea in aer cu condamnare, de data aceasta cu executare, cu tot.

Este uluitor cum pesedistii au putut sa-si aleaga un asemenea presedinte, in contextul in care erau si alti oameni in partid, cu mult mai valorosi si mai bine vazuti in Occident si chiar si in SUA decat Dragnea, spre exemplu D-na. Birchall, dar nu e singurul exemplu ce se poate da in acest sens.

Dragnea a blocat din 2016 si pana la arestarea si condamnarea sa acest partid. Din cauza lui nu s-a putut reliefa un asemenea om, macar fara probleme penale, care sa poata emite pretentia de a fi candidatul Partidului Social Democrat la alegerile prezidentiale. Ce avem acum drept candidati care sa provina de la acest partid, D-nii. Liviu Plesoianu (daca am inteles bine) si Serban Nicolae sunt doua fete palide care n-au cum sa aiba vreo sansa reala de a accede in turul 2.

Despre viitoarele alegeri prezidentiale si aici, si aici.

La celelalte partide lucrurile sunt de inteles. PNL merge cu Iohannis. USR e un partid nou, intr-o alianta cu PLUS-ul lui Ciolos, deci n-au cum sa fie clare lucrurile chiar atat de repede. Dar PSD trebuia sa aiba un om pe care sa-l stie electoratul si in care electoratul sa aiba incredere. Din cauza lui Liviu Dragnea nu se intampla acest lucru.

Liviu Dragnea ar fi trebuit sa demisioneze demult din partid si de la sefia Camerei Deputatilor. Ar fi trebuit s-o faca in a doua jumatate a anului trecut pentru ca sa nu compromita sansele partidului la alegerile europarlamentare si prezidentiale. N-a facut-o. Nu s-a rezolvat nimic nici nu Legile Justitiei, nici cu Codurile Penale, nici cu amnistia si gratierea. In schimb s-a realizat ceva: lezarea grava a PSD-ului, lucru care s-a vazut mai intai in rezultatul de la alegerile europarlamentare si care tinde sa se vada si la prezidentiale.

Sa ne gandim ca tot ce a facut Dragnea s-a dus pe apa sambetei, cum se spune. Viorica Dancila l-a asigurat pe William Barr Procurorul General al SUA de urmatoarele:

„„Guvernul României şi societatea românească sunt profund ataşate valorilor europene şi occidentale. Pentru români şi pentru Guvern, viitorul ţării noastre este în Uniunea Europeană, alături de partenerii săi strategici, SUA reprezentând o prioritate”, i-a spus Dăncilă lui Barr, conform unui comunicat de presă al Guvernului.

Premierul i-a solicitat sprijinul lui Barr pentru includerea României în Programul Visa Waver.

Dăncilă i-a mai spus procurorului general al SUA că Guvernul „este angajat să găsească cele mai bune soluţii pentru continuarea reformei justiţiei şi a legislaţiei penale, în acord cu angajamentele internaţionale ale României, dar şi cu recomandările din cadrul MCV, ale Comisiei de la Veneţia sau ale GRECO, precum şi cele ale SUA”, conform Guvernului României.” (sursa – aici)

Uitati-va cum tot, toata tevatura cu Justitia si Statul Paralel, initiata de Dragnea si Tariceanu, s-au dus pe copca ca si cum nici n-ar fi existat vreodata, dupa ce lui Dragnea i s-a tras un sut in posterior care l-a trimis direct in puscarie. In schimb, a blocat mai bine de doi ani de zile acest partid, fara sa realizeze ceva concret decat distrugerea PSD-ului. N-a avut nici macar decenta sa se retraga cand stia ca nu poate scapa de puscarie.

Situatia din partid n-o poate rezolva decat Congresul. Vor trebui sa se trezeasca, altfel vor ajunge o forta politica neglijabila in Romania. Iar efectul va fi scindarea partidului sau chiar distrugerea sa.  Trebuie urgent facuta curatenie in acest partid.

Asa cum se prezinta acum situatia, Iohannis nu are vreun concurent serios care sa-i poata pune probleme. Ramane de vazut, desigur. S-ar putea sa fie totusi de la USR, dar nu stim inca cine e candidatul lor. S-ar putea sa fie si de la PSD. Insa s-ar mai putea un lucru: Iohannis sa castige alegerile din primul tur! Nu este exclus acest lucru. Eu cred ca se poate avansa ipoteza ca inca de pe acum s-ar putea sa se lucreze la victoria lui Iohannis, lucru acceptat de toate partidele care trebuie sa se resemneze intrucat ori nu sunt pregatite, ori nu au oameni.

Ramane de vazut, desigur. Si de asemenea ramane de vazut cine sunt candidatii propusi de PSD si Alianta 2020, daca USR si PLUS vor mai ramane impreuna.

PSD ar fi putut sa aiba prima sansa la alegerile prezidentiale, dar e interesant de privit cum au reusit s-o rateze…

Recomand ciitrea integrala si in original a tuturor articolelor.

Enigma motiunii de cenzura…

Am privit zilele acestea scena politica romaneasca. Am inteles discursul populist al Presedintelui si acompaniamentul partidului care-l sustine pentru cel de-al doilea mandat: PNL. Si Referendumul pe Justitie a avut un caracter populist, fara indoiala. Si discursul Presedintelui de dupa aflarea rezultatelor privind demisia Guvernului.

Ca sa dai jos Guvernul Dancila, nu se poate realiza, constitutional vorbind, decat prin motiune de cenzura. Daca motiunea nu va trece ai putea spune ca nu va trece si basta! Insa lucrurile ar trebui usor nuantate… Dar daca va trece?

Daca va trece, atunci sunt doua posibilitati:

1. Guvernul actual cade si Presedintele va trebui sa desemneze un nou premier. Doar ca majoritatea parlamentara ramane aceeasi, cea a PSD-ALDE…
2. Daca e respins de catre Parlament acest al doilea premier desemnat de catre Iohannis, mergem spre alegeri anticipate.

Dar ce se va intampla daca, totusi, cade actualul Guvern. Ca nu e deloc clar… PSD-ALDE, avand majoritatea in Parlament, Presedintele ar putea sa desemneze un premier tot de la PSD-ALDE. Dar in urma consultarii cu partidele s-ar putea ca sa se respinga ideea anticipatelor de catre toata lumea. Daca nu, vor fi alegeri in cel mai scurt timp… Insa nu e deloc foarte clar, tinand cont de rezultatele alegerilor europarlamentare, ca unul din cele trei partide: PNL, PSD, USR-PLUS s-ar putea detasa semnficativ. Cu alte cuvinte, rezultatul ar putea fi unul similar alegerilor ce tocmai au trecut, cele europarlamentare. In acest caz, neavand niciunul o majoritate absoluta (50%+1) solutia ar putea fi un Guvern de Uniune Nationala pana la alegerile la termen (daca nu intervine si altceva pe parcurs).

Pe de alta parte, parerea mea este ca nici PNL si nici USR-PLUS nu doresc sa preia guvernarea. De ce ar prefera lucrul asta inaintea alegerilor la termen? La guvernare te erodezi. Nici una din cele doua formatuni politice nu cred ca are un astfel de interes. Pe de alta parte, PSD ar putea sa treaca in Opozitie si in felul acesta s-ar opri erodarea prezenta acum foarte acut intrucat partidul e la guvernare, principalul partid de guvernamant. Dimpotriva, in Opozitie, PSD ar putea acumula un semnficativ capital electoral pentru ca in Opozitie ai timp destul sa concepi strategii eficiente de atac la adresa Puterii, cu atat mai mult daca cei care preiau guvernarea nu sunt pregatiti. Iar cei care ar veni la guvernare ar putea avea mai multe probleme decat PSD-ul care ar trece in Opozitie…

O alta chestiune e cea legata de Justitie. Am auzit la Realitatea ca 80% din primarii PNL au dosar penal. Sper ca am auzit bine… In asemenea conditii eu nu cred ca PNL doreste sa-si asume o guvernare in spiritul Referendumului deja validat. Parerea mea este ca avem de a face cu o complicitate subtila intre PNL si PSD pentru ca ce a vrut sa faca PSD in domeniul Justitiei avantajeaza si pe multi din PNL. In schimb PNL nu a fost la guvernare si, astfel, este desigur comod sa-i lasi pe ei sa faca treaba murdara, fara sa te murdaresti si tu pe maini.

Pentru USR-PLUS, a guverna cu PNL si/sau cu PSD nu e avantajos. In general, pentru ei n-ar fi foarte avantajos sa fie la guvernare. Erodarea i-ar putea marca negativ. De aceea pentru ei important este sa creasca, iar pentru asta trebuie rabdare si sa astepte alegerile la termen. Iar pana la alegerile la termen, vedem noi ce-o mai fi. Pana atunci ar avea timp suficient sa se clarifice din punct de vedere ideologic, lucru legat si de apartenenta la una din familiile politice europene. Deci USR-PLUS ar avea lucruri mai bune de facut decat sa preia guvernarea sau sa faca parte dintr-una noua.

Cu alte cuvinte, mie nu mi se pare deloc clar, fara dubii, ca cei care vor sa initieze aceasta motiune de cenzura impotriva guvernarii actuale PSD-ALDE, chiar doresc sincer ca aceasta motiune sa fie votata si Guvernul Dancila sa pice. E adevarat ca daca acest Guvern cade – asa cum a remarcat si maestrul Cristoiu – nici Klaus Iohannis nu va mai avea un „sac de box”. De aceea este sub semnul intrebarii si daca Iohannis isi doreste ca motiunea sa treaca. Pentru ca tot ce a facut el dupa alegeri sta sub semnul populismului specific unei campanii electorale, lucru de inteles daca doreste un al doilea mandat.

Romania – si trebuie spus extrem de clar lucrul asta pentru a nu crea confuzii nedorite, cred, de nimeni – NU are alegeri la mijloc de termen, cum sunt in SUA cele pentru Congres. Insa nici acolo, chiar daca aceste alegeri la mijloc de termen sunt castigate de catre cei care erau in Opozitie, NU se schimba Executivul. Presedintele nu poate fi schimbat decat prin impeachment, ceea ce e cu totul altceva decat alegerile. Deci se poate schimba o majoritate in Congres, dar asta nu inseamna ca se schimba si Executivul de la Casa Alba, indiferent de cat de nemultumita ar fi acea majoritate fata de Presedinte.

De aceea a ajunge la anticipate in urma rezultatelor alegerilor europarlamentare – care nu au dat un rezultat prin care sa spui ca un partid din cele trei se detaseaza net de celelalte doua – este o „inovatie” care conduce mai degraba la o acuta si nedorita instabilitate politica.

M-am referit la rezultatul de la europarlamentare pentru ca aici e un caz interesant. S-a vorbit, de exemplu, de „victoria” Aliantei 2020 – USR-PLUS. De fapt, nu-i vorba de nicio victorie ci de faptul ca trei partide – PNL, PSD, si Alianta 2020 (USR-PLUS) – sunt cam la egalitate, cu mici diferente intre ele, cu PNL, e adevarat, pe primul loc. Dar de la 28% la 21% diferenta nu e deloc una foarte mare. Desigur, nici daca am fi avut o victorie clara, la un scor categoric, a unui partid la europarlamentare, n-as prea crede ca solutia ar fi neaparat alegerile anticipate ca sa ne punem, intr-un fel, in acord cu americanii care au, e adevarat, alegeri la mijloc de termen, numai ca acelea nu sunt europarlamentare. Si la ei, cum aratam mai sus, nu se schimba neaparat si Executivul.

In Romania insa exista si o alta mare problema, dupa cum arata fostul premier, Dl. Adrian Nastase:

„In aceste conditii, fara o buna pregatire, Congresul PSD, din 29 iunie, fara o buna pregatire, risca sa sparga in bucati partidul si sa duca la o criza guvernamentala.” (subl. mea)

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Lucrul asta s-ar putea intampla daca nu exista o unitate reala in partid sau daca unitatea asta e doar mimata. Dupa parerea mea, la ei sunt grupuri de interese interesate – nu tot partidul – in chestiunea amnistiei si gratierii si schimbarii Codurilor Penale si Legilor Justitiei in sensul de pana acum, cu Dragnea la timona partidului. Insa nu doar la PSD, cum aratam in postarea anterioara, exista astfel de interese. Daca Congresul va da o alta linie politica partidului, spre exemplu una reformista, lucrul asta s-ar putea sa nu fie acceptat de catre toti. Or, asa ceva poate fi destul de periculos, tinand cont de actualul „mediu regional complicat”, ca sa reiau exprimarea D-lui. Nastase. In general, instabilitatea politica in Romania, avand un „mediu regional complicat”, nu e ceva de bun augur. Stabilitatea politica trebuie asigurata pana la alegerile legislative la termen.

Din pacate, Iohannis a venit doar cu ideea „sa dam jos Guvernul Dancila”, fara a veni si cu solutii. Explicabil, pentru ca Presedintele s-a aflat in punctul de maxim al populismului postelectoral, imbatat de rezultatul Referendumului si al alegerilor, vazute de domnia sa drept o mare victorie, nu-i asa, a romanilor.

Realitatea e ca lucrurile nu-s deloc clare.

Nu prea inteleg…

Faptul ca Guvernul a schimbat prin OUG modul de alegere al presedintilor consiliilor judetene – prin votul secret al cetatenilor – mi se pare un lucru bine venit. Intocmai ca si primarii. Presedintii de consilii judetene ai PNL au fost de acord cu ceea ce a facut Guvernul.

Pana acum, din cate am inteles, presedintele CJ era ales prin votul consilierilor judeteni. Era, de fapt, rodul unui aranjament politic.

Cu sistemul asta, se vede destul de limpede ca avem asa-numitii baroni locali. Lucrurile nu s-au schimbat. Si, daca inteleg bine, noi nu vrem asta. Si atunci singura cale democratica de indreptare a situatiei care ar putea sa fie? Nu cumva votul secret, liber al cetatenilor? Cam asa e, nu?

Am auzit comentarii in presa ca ordonanta va avea ca efect nu doar mentinerea, dar si consolidarea pozitiilor actualilor baroni locali. Nu zau? Dar de ce nu vorbeste nimeni ca in felul acesta, prin votul liber al cetatenilor, ar putea creste competitivitatea politica. Si crescand competitivitatea politica ar trebui sa dispara ceea ce de multi ani se numeste „baronetul local”.

Spuneam: intocmai ca si primarii. Dar atunci cum se face ca unul ca Radu Mazare a stat 15 ani primar la Constanta? Ales fiind in proportii absolut majoritare, cred ca nu ma insel, de cetatenii municipiului Constanta. Multi il regreta si acum pe Mazare si cred ca multi l-ar alege din nou, poate chiar intr-o proportie uriasa, daca ar putea sa candideze din nou.

Si atunci?

Si atunci eu stau si ma intreb cum se face ca PDL, PNL au  fost la Constanta atat de slabi, atat de necopmpetitivi politic? Pentru ca asta e adevarul. Mazare ar fi fost si acum primarul Constantei daca nu ar fi fost indepartat cu ajutorul DNA. Insa lucrul asta nu scuza lipsa de competitivitate a unor partide politice.

In alta ordine de idei, legat de referendumul ce tocmai trecu, am auzit comentarii in presa. Era la Realitatea o doamna de la PNL, sa ma scuze ca nu i-am retinut numele. Intelegeam de la dansa ca Referendumul asta pe Justitie e obligatoriu. Eu stiam – cel putin asa s-a comunicat – ca e consultativ. Deci, cum adica, e obligatoriu, dar e consultativ?

Pe de alta parte, am constatat cu o oarecare surprindere ca eram pe aceeasi lungime de unda, cum se spune, cu D-na. Ioana Ene Dogioiu care se intreba, exprimandu-si argumentat si justificat indoiala, cum se va aplica acest referendum. Pentru ca el nu se prea poate aplica. Ca sa-l aplici trebuie sa schimbi Constitutia. Dar acest Referendum, initiat de Presedinte, a fost indreptat impotriva lui Dragnea, contra PSD-ului lui Dragnea si a actualului Guvern – de asta Presedintele a si cerut demisia imediata a premierului.

Referendumul acesta nu a avut ca scop schimbarea Constitutiei, pentru care trebuie – conform Constitutiei – un nou referendum. Ca pentru revizuirea Constitutiei trebuie un nou referendum, lucrurile sunt clare precum cel mai curat cristal: referendumul actual – asa cum l-a definit si Presedintele, de altfel – a fost unul de consultare a populatiei. Presedintele Iohannis a si spus ca doreste sa stie ce vor romanii. Deci pentru ca sa schimbi Constitutia, trebuie un nou referendum.

Problema mare e alta!! Nici Presedintele, nici PNL si, de altfel, niciun partid politic, nu au un Proiect de revizuire a Constitutiei dar unul despre care sa putem spune cu inima impacata ca e serios si putem sa-l luam in considerare.

Si atunci cum vrei tu sa propui un referendum pentru modificarea Constitutiei, in care ideile din cele doua intrebari ale Referendumului pe Justitie sa fie inglobate, cand nici macar nu exista un Proiect in acest sens, unul serios, viabil, si nu asta a fost scopul Referendumului pe Justitie.

Presedintele vorbea de trecerea ideilor din cele doua intrebari, votate de romani, in cadrul legislativ – lucru ce nu se poate realiza fiindca ori intra in contradictie cu Constitutia, ori ar provoca blocaje legate, de pilda, de faptul ca Guvernul n-ar mai putea emite OUG-uri pe Justitie. Intr-o postare anterioara spuneam:

„Dar si cel care a votat cu „Nu” la ambele intrebari nu inseamna ca-si doreste sa aiba o tara care sa fie un fel de rai al coruptiei. Acest referendum a avut motivatii ideologice – anticoruptia ideologizata. Spre exemplu, la intrebarea legat de amnistie si gratiere – de ce sa nu fii de acord cu asa ceva? A ierta este crestineste, a indrepta un om este crestineste – nu a-l distruge si nu vorbesc neaparat de distrugerea lui fizica. Doamne, fereste! Iar la intrebarea cu ordonantele de urgenta in domeniul Justitiei scl., a nu fi de acord cu acestea ar putea insemna sa-ti asumi, printr-o astfel de atitudine, perfectiunea actualului sistem judiciar de la noi: daca sistemul este perfect de ce mai trebuie, de ce ar mai fi necesare ordonantele de urgenta? Dar poate ca sunt oameni care nu vor sa-si asume aceasta „perfectiune” – cu ghilimelele de rigoare, fireste. Pe de alta parte, daca, pe langa Avocatul Poporului, ar mai fi si alte institutii care sa conteste la CCR ordonatele de urgenta stau si ma intreb cum se va guverna in astfel de conditii, daca se mai poate guverna intr-un astfel de mod. Daca fiecare institutie, cu oamenii ei, interesele de acolo, ar incepe sa conteste fiecare – lucru care s-ar putea intampla – ar putea genera un blocaj cvasitotal.”

Pe de alta parte, e logic ca Presedintele sa propuna un Pact National pe aceasta tema, deoarece el a initiat referendumul, referendumul a fost validat si a fost votat cu „da” la ambele intrebari intr-un mod majoritar din cei care au votat si pentru ca am intrat in campania electorala.

Este iarasi logic sa consideri acest Referendum drept un tool eficient de marketing politic, cum declara Dl. prof. Adrian Cioroianu, pentru ca Presedintele trebuia sa vina cu ceva spectaculos in aceasta campanie electorala, sa le raspunda astfel criticilor sai care spun despre el ca 5 ani de zile n-a facut nimic.

Dar trebuie sa-l intelegem pe Presedinte si dintr-un alt unghi. El s-a opus modificarilor legislative operate de PSD-ALDE sub Dragnea tot trimitandu-le la CCR. A cautat sa amane, sa tergiverseze cat a putut, cat ii permite legea. Chestiunea principala este ca nu prea exista un alt mod de a i te opune eficient lui Dragnea decat acesta: Referendumul, care a fost dublat si de o infrangere severa a PSD-ului. Dar referendumul era singurul lucrul constitutional si eficient pe care il avea la dispozitie si care, desigur, trebuia folosit. Condamnarea lui Dragnea, cel putin teoretic, nu era sigura. De exemplu, s-ar fi putut amana din nou. N-a fost sa fie, dar…

In orice caz, in ceea ce priveste condamnarea lui Dragnea, e cat se poate de batator la ochi faptul ca acest lucru s-a consumat a doua zi dupa alegeri. Acest aspect viciaza decizia instantei in sensul ca nu se poate sa nu-i pui sub semnul intrebarii acuratetea, fie si numai in forul tau interior. Acest aspect induce ideea ca inca NU avem o Justitie independenta (dar cine zice ca o avem?), ci una controlata politic (cine spune ca n-ar fi?).

Poate ca intr-un viitor Proiect de revizuire a Constitutiei ar trebui sa avem in vedere independenta reala a Justitiei precum si o reforma in zona Serviciilor Secrete prin intarirea controlului democratic asupra acestora si evaluarea lor in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului. Printre altele si ca sa nu ne mai tot plangem de ce a facut un prim-adjunct al directorului SRI, indiferent cum s-ar numi el. Sunt Serviciile noastre Secrete reformate in spiritul unei reale democratii, in spiritul statului de drept? Daca nu, atrunci de ce ne tot plangem? Sau e vorba din nou de ipocrizie?

Ipocrizie

Motto:

„Infame!… tu, infame!… om infernal ce esti!
Nimic nu-i sacru tie!… A tale juraminte
Ascund ipocrizia sub magice cuvinte…”

Vasile Alecsandri – Despot Voda

Se tot vorbeste despre reforme morale si despre masurarea coruptiei. Dar cine ar putea sa masoare fatarnicia de la noi?

Apropo de cozile imense din strainatate pentru ca oamenii sa-si exercite dreptul de vot. Eu sunt absolut de acord ca aceasta problema ar fi trebuit rezolvata de foarte multa vreme. Emigratia masiva de la noi din tara a fost o realitate inca de acum 20 de ani. Lucrurile erau clare si se putea previziona inca de atunci ca va creste. S-a luat vreo masura?

Din punctul meu de vedere, trebuia de multa vreme, inca de atunci, sa se introduca votul prin corespondenta si votul electronic, pe langa votul clasic, la urne. De observat ca nimeni, nici de la Stanga si nici de la Dreapta esicherului politic, n-a luat vreo masura in acest sens. Ca dovada cozile imense cand oamenii ies la vot, cand vor sa voteze. Inclusiv pe vremea unor regimuri de dreapta nu s-a luat vreo masura, desi ar fi putut si ar fi trebuit sa se ia.

De ce oare? Nu cumva pentru ca sa se manipuleze aceste voturi? Pentru ca sa se fure, mai exact spus.

Sper ca in al unsprezecelea ceas sa se ia aceasta masura legala: votul prin corespondenta si votul electronic, ramanand inclusiv votul clasic. Diversificarea n-are cum sa strice. Pentru ca toata lumea sa-si poata exercita in cele mai bune, optime si placute conditii dreptul la vot.

Acelasi lucru despre monstruozitatea numita „statul paralel”. Amestecul Serviciilor in politica, afaceri a fost acceptat de toata lumea, de la Stanga la Dreapta esicherului politic. Acest „stat paralel”, cum i se spune, ar fi putut sa nu existe daca ar fi fost vointa politica. Dar toti politicienii nostri au dorit sa beneficieze de un astfel de tool. Nimeni n-a miscat un deget sa indrepte situatia. Pana la urma s-au amestecat inclusiv in Justitie. Doar cand politicienii au suferit, ei au inceput sa atace „statul paralel”. Dar nici atunci n-au facut nimic ca sa-l elimine pentru ca au preferat sa se foloseasca in continuare de aceasta unealta atat de utila: sa stii secretele altora, sa le violezi viata privata si apoi sa-i santajezi cu un dosar!!

Protocoalele existau de multa vreme. Inca din anii ’90, cand PSD (indiferent de denumirile din trecut voi spune simplu PSD ca sa scurtez expunerea) era la Putere. Dosarele SIPA, nu mai vorbesc. Toate ingredientele pentru folosirea santajului in politica, pentru patrunderea brutala in viata privata a omului – lucruri totalmente nedemocratice si as indrazni sa spun chiar ilegale. Dar au convenit multora. Pentru ca a face politica prin santaj si amenintare e un lucru comod. Iar psihologic vorbind, atata vreme cat esti la Putere nu crezi ca ti se poate intampla si tie. Eu n-as crede ca incape vreo indoiala ca multi au facut faradelegi crezandu-se protejati de catre Sistem. De abia atunci cand n-au mai fost protejati si-au dat seama de grozavie!!

Interesant este ca lupta anticoruptie, actualele alegeri europarlamentare dezvaluie intelepciunea potrivit careia tot tartufismul asta nu foloseste la nimic! 🙂

De fapt, „nimic nou sub soare”, pentru ca se ajunge la o intelepciune foarte veche – n-am descoperit noi roata, cum se spune – si anume ca toate sunt desertaciuni!! Ecclesiastul spune:

„1.	Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim.
2.	Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni!
3.	Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare?
4.	Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna!
5.	Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi.
6.	Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale.
7.	Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.
8.	Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
9.	Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.
10.	Dacă este vreun lucru despre care să se spună: „Iată ceva nou!” aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră.
11.	Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, şi tot aşa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmaşii lor.
12.	Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim.
13.	Şi m-am sârguit în inima mea să cercetez şi să iau aminte cu înţelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el.
14.	M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt.
15.	Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.
16.	Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat şi am strâns înţelepciune – mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belşug înţelepciune şi ştiind.
17.	Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt,
18.	Că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa.”

Ecclesiastul – Cap. 1

Chiar asa: „Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra.” sau „Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.”.

Nu stiu daca in Statele Unite, Vestul Europei, Rusia sau Extremul Orient etc, dar in Romania te convingi de inteleptele cuvinte ale Ecclesiastului. Te convingi ca e adevarat ce spune!

Iata ce spune si spre sfarsitul Cap.2:

„24.	Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi desfăteze sufletul cu mulţumirea din munca sa. Şi am văzut că şi aceasta vine numai din mâna lui Dumnezeu.
25.	Cine poate oare să mănânce şi să bea fără să mulţumească Lui?
26.	Omului care este bun înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu îi dă înţelepciune, ştiinţă şi bucurie, iar păcătosului îi dă sarcina să adune şi să strângă pentru a da celui ce este bun în faţa lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi vinare de vânt!”

Apropo de intrebarea: „Cine este aproapele meu?”. Daca e aproapele tau trebuie sa simti lucrul asta, sa-l simti aproape de sufletul tau. Stau si ma intreb daca nu cumva, in Romania actuala, la intrebarea aceasta: „Cine este aproapele meu?”, raspunsul ar fi: Ecclesiastul… Poate ca Dumnezeu vrea sa ne arate noua intelepciunea aceasta straveche ca sa ne faca sa intelegem. Spre inceputul Cap. 4 spune:

„1.	Şi iarăşi am luat aminte la toate silniciile care se săvârşesc sub soare. Şi iată lacrimile celor apăsaţi şi nimeni nu era care să-i mângâie, iar în mâna celor silnici toată asuprirea şi nici un mângâietor nu se găsea!
2.	Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi mai mult decât pe cei vii care sunt acum în viaţă.
3.	Iar mai fericit şi decât unii şi decât alţii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a văzut faptele cele rele care se săvârşesc sub soare.
4.	Şi am văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru nu este decât pizma unuia faţă de altul. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt!”

E de luat aminte…

Despre coruptia din Romania. Si din Europa de Est…

Rezultatele alegerilor europarlamentare desfasurate in Romania sunt, intr-adevar, surprinzatoare. Romanii, multi dintre ei, au creditat politic, peste asteptari, un partid nou: USR.

Stau si ma intreb urmatorul lucru: nu cumva s-au grabit? Ma intreb, pentru ca a acorda atat de usor increderea totala unei formatiuni politice nou infiintate, despre care nu stim prea mare lucru – nici macar orientarea ideologica a acesteia nu e foarte clara, mi se pare un lucru nu foarte intelept.

Eu stiam ca increderea se castiga greu si se pierde usor.

Iata ca pentru multi romani e exact invers: increderea se castiga usor si se pierde greu. E doar o ipoteza, desigur, dar sare in evidenta un astfel de aspect.

Dar admit si faptul ca m-as putea insela. Poate ca – cine stie? – la romani, la cei de azi, increderea se castiga usor si se pierde tot atat de usor, poate – cine stie? – si mai usor…

USR si-a facut un stindard de glorie din lupta impotriva coruptiei. Eu nu spun ca cel putin unele lucruri pe care ei le sustin nu ar fi corecte, la bunul simt comun oricarui cetatean de bine din tara asta. Problema e alta: cum se gandesc ei sa managerieze lucrurile?

Daca aruncam o privire asupra indexului privind perceptia coruptiei – si cei curiosi ar putea s-o faca – vom observa urmatorul aspect. Perceptia asupra coruptiei este slaba in tarile dezvoltate, tari cu un PIB/loc. de cel putin trei ori mai mare decat cel al Romaniei. Ca aceste tari dezvoltate se confrunta cu terorism, migratie ilegala, vestele galbene, ridicarea extremei drepte, asta e o alta problema care confirma faptul ca daca o tara e mult mai putin corupta – sub aspectul perceptiei, desigur – nu inseamna ca cetatenii ei traiesc ca-n rai si nu mai pot de atata fericire.

In spatiul public romanesc s-a vorbit aproape in exclusivitate despre coruptia interna, din interiorul granitelor tarii. Nimic despre cea din exterior, din intreaga Europa de Est. Iar lucrul acesta a creat o imagine extrem de negativa tarii noastre: cea mai corupta tara din intreaga sfera euroatlantica, mai corupta chiar decat Bulgaria. Comisia Europeana, daca nu ma insel, a apreciat ca MCV-ul ar trebui retras in cazul Bulgariei si mentinut in cazul Romaniei.

M-am gandit ca ar fi interesant sa facem o comparatie intre Romania si SUA din doua puncte de vedere: marimea PIB/loc. si marimea statului, sub raportul numarului de angajati.

Daca cineva mi-ar spune ca perceptia asupra coruptiei e foarte redusa in SUA, l-as crede si iata de ce:

– PIB/loc. al SUA este de 5 ori mai mare decat cel al Romaniei;

– Cand in SUA a fost inchis guvernul au suferit 800.000 de angajati la o tara de 327.167.434 locuitori. Deci in SUA avem 800.000 de angajati la stat, cum se spune la noi. In Romania avem in jur de 1.200.000 de angajati la o tara de doar 19.518.117 locuitori. Din punctul de vedere al numarului de locuitori, putem aprecia ca Romania este de dimensiunea unui stat din cadrul Statelor Unite. Un simplu calcul ne arata ca statul in Romania, tara de 19. 518.117 locuitori este de 25 de ori mai mare decat cel din SUA, tara de 327.167.434 locuitori.

Romania ramane, in continuare, a doua cea mai saraca tara din Europa. Poate ca cineva ar spune ca e vorba de proasta guvernare a celor aflati la putere din 1990 incoace. Raspund: depinde cum privim lucrurile!

Daca le privim din perspectiva faptului ca Romania a ajuns membra cu drepturi depline a Uniunii Europene si a NATO, lucrurile se schimba: guvernele care s-au succedat la Putere, la noi, si-au facut treaba. Altfel n-am fi ajuns membri ai UE si NATO. A fost o opera ampla de a crea o tara libera, de a-i da o Constitutie democratica, de a realiza in tara noastra o economie de piata functionala, lucruri fara de care n-am fi ajuns unde am ajuns.

Retetele folosite de guvernele postdecembriste n-au fost neaparat romanesti. Noi a trebuit sa indeplinim cerintele impuse de UE si NATO pentru ca sa devenim membri ai acestor organizatii prestigioase. Noi am incheiat capitole de negociere cu Uniunea Europeana, pentru a putea fi admisi in UE.

Iar daca cineva ar pune problema: dar nu se poate ca lucrurile sa mearga mai repede inclusiv in privinta Justitiei, a reformelor pentru combaterea coruptiei?, i-as raspunde ca nu, daca ne bazam pe experienta postdecembrista. Noi si acum, la aproape treizeci de ani de la prabusirea comunismului, suntem tot a doua cea mai saraca tara din Europa si cu o migratie comparabila cu cea din Siria, tara macinata de un sangeros si lung razboi civil.

Faptul ca mai toate televiziunile de stiri, toti pitifelnicii din presa, ca sa ma exprim ca maestrul Cristoiu, au tocat zi si noapte chestiunea arzatoare, nu-i asa, a Justitiei, a Coruptiei, a reformei morale a clasei politice au creat in Romania impresia ca tara este victima unui flagel – coruptia – care a luat proportii ingrozitoare, transformand Romania in tara cea mai corupta de pe glob. Aceasta exagerare a marit artificial perceptia cetateneasca si anume ca Romania e foarte corupta in scopul obtinerii de avantaje politice din partea unora. Presa creand o astfel de atitudine a parut, ca sa zic asa, ca venind neaparat din partea cetatenilor, ca si cum presa ar fi portavocea cetatenilor tarii. In felul acesta unii au inceput sa caute avantaje politice pe acest subiect. In detrimentul altora, desigur. Bun, lucurile astea sunt banale si usor de inteles.

Chestiunea coruptiei, a dezvoltarii tarii e mult mai complexa si mai dificil de inteles.

Tarile Europei de Est raman in continuare, cu cateva exceptii notabile, mult mai sarace decat suratele lor din Vest. Chiar si acele exceptii, multe dintre ele, tari mai mici dar care au beneficiat de o masiva infuzie de capital vestic. Chiar Ungaria si Polonia – exemple date in spatiul public drept, ca sa zic asa, reviriment – nu sunt cu mult mai sus decat Romania.

Vorbim de casele unor lideri precum Adrian Nastase, Liviu Dragnea, cu condamnari penale. Dar acum avem situatia ca madam Dancila si madam Dan stau pe aceeasi scara din blocul facut pe vremea comunismului in Videle. Ma gandeam la chestiunea asta… Ma gandeam ce case au Joe Biden – membru marcant al Partidului Democrat din SUA, sau Donald Trump, ca sa dau un exemplu si de la republicani. Noi cum ne-am putea apropia de aceasta lume politica ai caror lideri nu locuiesc in blocuri destinate proletariatului, facute pe vremea comunismului? Nu am vrut oare sa copiem modelul de acolo? Iar cei care sunt bogati in Romania stau si ma intreb cum de au acumulat o asemenea mare bogatie intr-o tara provenita din egalitarismul comunist? Si atunci ce facem? Ne intoarcem, oare iarasi, inapoi la comunism pentru a instaura dreptatea clamata de unele organizatii civice? Ne intoarcem iarasi la „dictatura de dezvoltare” de pe vremea lui Ceausescu?

Dar de ce nu si-au facut case, averi prin munca cinstita? Pentru ca nu s-a putut! Nimeni nu vrea sa recunoasca – si de aici se vede lipsa de onestitate intelectuala din societatea noastra – ca, de fapt, nu s-a putut pentru ca Romania, ca si alte tari din Europa de Est, fosta comunista, nu provenea dintr-o lume libera ci din lagarul comunist condus de URSS. In Romania nu a existat respectarea proprietatii private, libertate economica pentru ca sa fie posibil asa ceva. Inclusiv pe vremea comunismului se inchideau ochii cand cineva isi facea o casa mai acatarii, ca sa nu fie deranjati cetatenii. Chiar Ceausescu – am auzit asta – admitea intr-o oarecare masura, chiar daca nu se inscria in linia ideologica a Partidului, astfel de lucruri ca expresie a „cresterii nivelului de trai al populatiei”!! Pentru ca Romania era si atunci o tara europeana, nu euroasiatica, si nici lui nu i-ar fi placut sa se faca si aici ceea ce s-a facut in anii ’30 in URSS!! De aceea ideea era ca oamenii sa-si cumpere masini, sa-si construiasca, iata, case frumoase, ca „expresie a politicii intelepte a Partidului si Statului nostru”. Credeti ca nu stia Securitatea de matrapazlacurile de rigoare? Evident ca stia, dar nu actiona!

Ceausescu, din pacate, a respins existenta unui sector economic privat in Romania din motive ideologice. Oamenii ar fi muncit cinstit si ar fi avut si mari realizari. Tineretul ar trebui sa stie ca in Romania nu au existat, pe vremea aceea, ca sa dau niste exemple simple, magazine private, restaurante private. Tot, tot era de stat. Asta a fost Romania anului 1990, dupa Revolutie, lasata de Ceausescu. Independenta si libertatea de gandire expusa public erau foarte limitate, pentru ca acestea trebuiau sa fie in conformitate cu linia, directivele si indicatiile Partidului si ale Secretarului sau General.

Lumea postdecembrista nu provine din una in care erau, de pilda, patroni, intreprideri libere si private. Cuvantul „intreprindere” era utilizat si atunci pe scara larga, doar sensul sau era denaturat brutal. Intreprindere vine, desigur, de la „a intreprinde”, or toate, absolut toate unitatile economice – cu exceptia unora marunte, sa zicem ceasornicarii (acolo unde se repara ceasurile) – erau ale statului. Individul nu trebuia sa intreprinda nimic. Din aceasta cauza si spun ca nu s-a putut.

Nu ma deranjeaza principiile corecte ale USR-ului, cat ascunderea adevarului fata de niste tineri care n-au trait comunismul si care, din aceasta cauza, nu pot sa-si explice corect unele lucruri, unele fenomene.

Multora dintre ei poate ca li se pare normal aceste arestari politice si poate ca multora li se par drepte astfel de lucruri. Sigur, e vorba de o alta generatie despre care nu se poate spune ca o duce bine in Romania. Multi dintre ei vor „o tara ca afara”, intelegand prin asta o tara ca in lumea vestica, libera. Multi au emigrat, iar PSD-ul a esuat grav in a-i intelege. Insa una e sa te duci intr-o tara dezvoltata, care nu a cunoscut comunismul, in care sistemul e rodat si bine pus la punct si sa te integrezi acolo, sa castigi acolo mai bine si cu totul altceva este sa schimbi in bine realitatea romaneasca care e asa cum e.

Tarile Europei de Est trebuie inca intelese ca tari provenite din comunism. Nu vorbesc aici doar de mentalitati, de schimbarea lor. Intotdeauna s-a pus, in spatiul public, accentul pe mentalitati, iar mai putin pe realitati.

Dragii mei, postcomunismul nu este o mentalitate. Ci o realitate ontologica, daca se poate spune asa.

Ontologicamente vorbind, postcomunismul in Europa de Est ne ofera privelistea unei asemanari surprizatoare a tarilor postcomuniste intre ele. Trebuie inteles, de pilda, ca mentalitatea nu poate tine loc de resurse financiare, pe care ori le ai, ori nu le ai. O societate provenita din comunism si care traieste pentru prima oara libertatea este formata din oameni care nu duspun de astfel de resurse. Viata din Europa de Est, chiar si acum la aproape 30 de ani de la prabusirea comunismului, e asemanatoare tuturor tarilor care au cunoscut comunismul. Chiar si locurile sunt asemanatoare. Veti vedea aceleasi blocuri, ca sa dau un exemplu, din prefabricate, acelasi stil arhitectonic atat in Polonia, cat si in Ungaria, ca si in Romania. Comunismul a distrus societatea antebelica si pe urma a nivelat totul. Polonia, de pilda, de dinainte de Razboi era o alta Polonie fata de cea postbelica. La fel se poate spune si despre Romania, desigur.

Popularea scenei politice romanesti cu oameni noi

Toata lumea vorbeste despre „omul nou”. Daca nu ma insel, este din Biblie expresia sau ideea. Sa ma ierte Dumnezeu daca gresescl! Insa Sf. Pavel n-a zis ca omul poate fi nou sau innoit ci: „Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4,24).

In vremurile din urma s-a vorbit foarte intens in Romania despre asa-zisa reformare morala a clasei politice, de parca cei care spuneau astfel de vorbe mari erau cel putin Sfintii Apostoli, daca nu chiar Iisus Hristos. Eu vreau sa remarc prin cele zise mai sus neobrazarea crasa de care dadeau dovada acesti oameni pentru ca a „reforma” moral pe un altul implica faptul ca tu, cel care vorbesti asa, sa te situezi pe un palier mai inalt, sa ai un nivel moral mai inalt. Sf. Apostol Pavel n-a spus doar ca „Toti oamenii, fara osebire, sunt pacatosi” ci a adaugat: „dintre care eu sunt cel dintai”.

Cu alte cuvinte, daca ai indrazneala sa-i faci pe altii pacatosi, pe toti, e drept sa recunosti ca TU esti cel dintai dintre ei. Nu mai la urma…

In zilele noastre, moderne, unii se considera mai reformati moral decat altii. Mocirla aceasta morala o traim, de fapt, cu totii. Ca niste porci. Dintre care, ca sa iau exemplul Marelui Pavel, eu sunt cel dintai.

De ce ar fi trebuit sa se „reformeze” moral, desigur, clasa politica? Ca sa fie adusi in fata oameni noi. Asa a urmat tot complexul de arestari politice, pentru ca oamenii noi sa poata avansa. Insa Sf. Pavel a dat un indemn, nu a utilizat masuri de forta:

„22.	Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
23.	Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre”

(Efeseni 22-23)

In Romania se intampla urmatorul fenomen: sunt arestati cei vechi, vin oameni noi, cu ifose de apostoli, dar despre care nu prea stim mare lucru. Ca lucrul asta – sa vina oameni noi – a fost cerut de SUA, Departamentul de Stat, asta e lesne de banuit. Si au cerut de mai demult lucrul asta. Insa e cu totul neconvingator ca astfel de oameni vor reprezenta asa-zisa „Reforma” si vor innoi in bine si spre bine societatea. Dati-mi voie sa fiu eu Toma „necredinciosul”.

Ma uitam si la Presedintele Iohannis cum vorbea, convins, desigur, ca a gasit panaceul de care are nevoie societatea in drumul ei spre fericire. Nu s-a ajuns decat la impartirea societatii in „baieti buni” (intelegand si fetele, desi le trecem sub tacere) si „baieti rai” (evident, si fetele). „Baietii rai” sunt pesedistii iar „baietii buni” sunt non-pesedistii.

Adica „cele doua Romanii”, vorba lui Adrian Nastase!!

Fara indoiala ca in tara noastra exista si o „axa a raului”. Aceasta este formata din Alianta PSD-ALDE.

De aceea Presedintele Iohannis, intr-un discurs care s-a vrut fulminant, arata ca „baietii rai” trebuie indepartati de la  guvernare ca sa vina „baietii buni” s-o preia, intr-o exprimare metaforica plina de lucirea loviturii de stat!

Dati-mi voie sa-i privesc cu circumspectie pe acesti oameni „noi” si sa amintesc un lucru pe care multi il uita: „vinul cel vechi” nu doar ca a scos societatea din comunism, dar a reusit sa realizeze integrarea noastra in UE si NATO. A avut curajul sa se inhame la o reforma care a dat oamenilor libertate, dupa decenii de totalitarism. Nu au putut sa faca totul, e adevarat. Insa odata cu venirea altor oameni nu am vazut prea multe realizari. Ne-am angajat intr-o nesfarsita lupta anticoruptie fara sa vedem o avansare, inaintare, progres, dezvoltare concreta a societatii ci doar, mai degraba, instabilitate politica. Care nu stiu cat bine face, pana la urma… Mai degraba, nu prea face bine. Comisia Europeana apreciaza chiar ca ar fi vorba de o involutie. Chiar Presedintele nostru vorbea de o „vrie retro”.

In Franta – o tara unde indexul coruptiei e… – Le Rassemblement National al Marinei Le Pen a depasit la aceste alegeri partidul lui Macron. Societatea „avanseaza”. „Concret”, desigur. Dar spre ce se indreapta?

Putem fi multumiti?

Despre alegerile europarlamentare si referendum

As dori sa expun cateva consideratii despre cele doua subiecte la ordinea zilei: alegerile europarlamentare si referendumul convocat de Presedinte.

In primul rand trebuie remarcata o prezenta la vot surprinzatoare – m-a uimit si pe mine (credeam ca va fi mult mai redusa) – care, in urma scrutinului, a determinat un lucru interesant: dominatia a trei mari grupuri sau familii politice europene: PPE, PES si ALDE, reprezentate la noi, respectiv, de catre PNL, PSD si, daca inteleg bine, Alianta 2020 USR-PLUS.  Din punct de vedere european, scena noastra politica nu este diversificata, fata de alte tari membre UE. Cele trei Grupuri politice europene domina copios scena noastra politica. Ar fi, mi se pare, de dorit o mai mare diversificare din acest punct de vedere.

Pe de alta parte, ceea ce a frapat e toata lumea, cred, este ascensiunea nebanuita de multi a USR-PLUS, care de la sub 9% la alegerile din 2016 a ajuns acum la 21,4% si caderea neobisnuita a PSD-ului care de la 46% a ajuns acum la 23,4%. PNL a crescut cu vreo 6,8% fata de alegerile din 2016, aratand astfel ca are un electorat stabil – a fost o crestere pe care o consider sanatoasa, ca si in cazul Pro Romania. Cresterea spectaculoasa a USR-PLUS, sincer, mi se pare umflata. Nu pentru ca s-ar fi produs in urma unor fraude sau alte nereguli. Ci pentru ca, intr-un timp foarte scurt, ea este prea mare. Daca USR-PLUS ar fi ajuns la, sa zic, 15%, as fi considerat normal, o crestere electorala normala. Dar asa cum stau lucrurile Alianta 2020 (USR impreuna cu un partid foarte nou, cum e PLUS, despre care n-avem cum sa stim mare lucru), cresterea este mai mult decat dubla. Pe de alta parte, scaderea PSD-ului (ALDE nici nu a reusit sa atinga pragul electoral) este dramatica dar nu foarte simplu de explicat. De la alegerile parlamentare n-au trecut nici macar trei ani incheiati. Nu se poate spune ca intr-o perioada atat de scurta de timp s-au petrecut schimbari structurale majore in electoratul romanesc. De exemplu, nu se poate spune ca in nici trei ani s-au schimbat generatii care sa determine si schimbari politice de o asemenea anvergura. In Bucuresti, USR-PLUS domina autoritar prin rezultat, lucru iarasi greu de explicat dupa victoria obtinuta cu brio de catre PSD la alegerile locale.

Trebuie spus ca aceste alegeri au fost castigate, la noi, de catre Stanga politica, daca adunam voturile PSD si Aliantei 2020 si chiar cu cele ale Pro Romania. De aceea putem avansa ideea, tinand cont de cele aratate mai sus, a unei instabilitati in intentia de vot a electoratului de pe partea stanga a esicherului politic. Lucrurile nu sunt foarte clare.

Trebuie spus ceva si despre prezenta la vot la nivel national: aceasta a fost de 41,28% la referendum si de 49,02% la alegerile europarlamentare. Desi mari, aceaste prezente la vot sunt, in ambele cazuri, sub 50%, ceea ce arata ca marea majoritate a populatiei nu se simte reprezentata nici de partidele politice participante la alegeri si nici de intrebarile de la referendum. Pe cale de consecinta, oamenii au ales sa nu se prezinte la urne.

Starea politica actuala revelata de rezultatele alegerilor europarlamentare si a referendumului arata mai mult o instabilitate decat o stare de stabilitate. O instabilitate caracteristica perioadelor de tranzitie, poate determinata si de slaba diversificare a optiunilor politice de la noi, cum evidentiam si mai sus. Repet, singurul partid care a dovedit, prin rezultatul obtinut, ca are un electorat stabil, in jurul a 25-27%, e PNL. In rest, tinand cont de rezultatele ultimilor doua alegeri, avem un electorat de stanga oscilant si, pe de alta parte, o jumatate din electorat care nu-si gaseste reprezentarea politica adecvata. Lucrul acesta e cu atat mai semnficativ cu cat participarea la referendum a fost mai redusa decat cea de la alegerile europarlamentare. Lucrul acesta arata si o alta fateta interesanta a electoratului nostru: nu e un electorat care voteaza neaparat emotional, atata vreme cat chiar si la o participare masiva prezenta la vot de abia ajunge la 49%.

Dar s-ar putea spune ca oamenii, la alegerile din 2016, au avut mai putine posibilitati si atunci a castigat PSD, USR-ul fiind atunci intr-un stadiu incipient. Atunci la fel de bine s-ar putea spune ca daca s-ar diversifica mai mult scena politica, oamenii poate ca s-ar simti si mai bine reprezentati. Indiferent de greselile facute de PSD-ul lui Liviu Dragnea, o asemenea turnura nu-mi poate dovedi soliditatea rezultatului obtinut de USR-PLUS. Nu poti sa stii, spre exemplu, cu o probabilitate cat mai buna, daca nu cumva la alegerile de la anul sau chiar la cele prezidentiale nu vom avea noi surprize din cauza acestui electorat, acestei parti insemnate din electorat mai bine zis, oscilant care isi cauta, dar nu-si gaseste, o reprezentare adecvata. Iar lipsa de reactie a celeilalte jumatati de electorat da de gandit… Acelasi lucru se poate spune si despre referendum. A trecut „cu brio”, vorba Presedintelui, dar instabilitatea acestui electorat ar putea genera o schimbare de viziune intr-un timp relativ scurt. Din mai multe pricini.

Trebuie de asemenea precizat ca acest referendum, convocat de catre Presedinte, a fost destul de controversat de la bun inceput. O majoritate imensa din acei 41,28% a votat cu „Da” la ambele intrebari. Dar si cel care a votat cu „Nu” la ambele intrebari nu inseamna ca-si doreste sa aiba o tara care sa fie un fel de rai al coruptiei. Acest referendum a avut motivatii ideologice – anticoruptia ideologizata. Spre exemplu, la intrebarea legat de amnistie si gratiere – de ce sa nu fii de acord cu asa ceva? A ierta este crestineste, a indrepta un om este crestineste – nu a-l distruge si nu vorbesc neaparat de distrugerea lui fizica. Doamne, fereste! Iar la intrebarea cu ordonantele de urgenta in domeniul Justitiei scl., a nu fi de acord cu acestea ar putea insemna sa-ti asumi, printr-o astfel de atitudine, perfectiunea actualului sistem judiciar de la noi: daca sistemul este perfect de ce mai trebuie, de ce ar mai fi necesare ordonantele de urgenta? Dar poate ca sunt oameni care nu vor sa-si asume aceasta „perfectiune” – cu ghilimelele de rigoare, fireste. Pe de alta parte, daca, pe langa Avocatul Poporului, ar mai fi si alte institutii care sa conteste la CCR ordonatele de urgenta stau si ma intreb cum se va guverna in astfel de conditii, daca se mai poate guverna intr-un astfel de mod. Daca fiecare institutie, cu oamenii ei, interesele de acolo, ar incepe sa conteste fiecare – lucru care s-ar putea intampla – ar putea genera un blocaj cvasitotal.

Dar adevarul este ca propaganda prezidentiala si nu numai din media noastra „independenta” nu a pus astfel de probleme si putini oameni gandesc singuri, cu capul lor adica. Multi gandesc, dar cu capul moderatorilor de la televiziunile de stiri sau cu capul celor care-i manipuleaza. Acestia pot fi si altii decat respectivii moderatori. Mie nu mi s-a explicat la talk-show-urile care tin loc de un film artistic cum se poate guverna daca trei ordonante de urgenta ar fi contestate de catre zece institutii la Curtea Constitutionala, avand, sa zicem, in total 50 de contestatii la cele 3 ordonante. Pe meleagurile dambovitene asta se traduce simplu printr-un haos perfect. Nu mi s-a explicat de ce se actioneaza atat de virulent impotriva iertarii, fara sa se puna niciun accent pe indreptarea celui ce a gresit. Eu nu cred ca asta e o directie buna pentru tara noastra.

Daca un om ma jigneste, daca ma injura, ca sa dau un exemplu, pot sa-i zic vreo doua, sa-l pocnesc, dar pot sa il si iert.

Nu inteleg de ce trebuie sa cream ingeri artificiali in societate!!

„Ingeri cu fete murdare”, vorba titlului unui film celebru…

Am pus ghilimelele de rigoare…

Situatia reala: nu poti sa plangi cu lacrimi de pocainta fara sa-ti vina sa razi cu gura pana la urechi!

Cam asa arata Romania la ora actuala. Iata ce spune un articol Mediafax:

TNL: Dezaprobăm categoric gestul unor politicieni de a participa la un eveniment politic în biserică

„Organizaţia de tineret a PNL a transmis, miercuri pe Facebook, referitor la întâlnirea în biserică a unor preoţi şi politicieni din Prahova pentru discuţii despre referendumul pentru redefinirea familiei, că resping total acest gest care denotă „un comportament neinspirat şi regretabil”.

„Tineretul Naţional Liberal dezaprobă categoric gestul unor politicieni de a participa la un eveniment politic organizat în biserică, un cadru în care credem că manifestări de acest gen nu îşi au locul. Considerăm că un astfel de comportament este neinspirat şi regretabil. Generaţia noastră nu va sta niciodată pasivă la încălcarea limitelor atunci când vine vorba de respect, bun simţ şi principii sănătoase. Aşadar, noi, tinerii liberali, ne delimităm de gestul colegului Iulian Dumitrescu, având convingerea că această atitudine nu reprezintă PNL şi valorile în care credem cu toţii”, au scris reprezentanţii organizaţiei de Tineret a PNL, într-o postare miercuri pe Facebook.

Preoţi şi politicieni din Prahova s-au întâlnit pentru a discuta despre referendumul privind redefinirea familiei în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Băneşti, discursurile având loc la o masă aşezată cu spatele la altar. Primarul comunei Băneşti, Gheorghe Stoica, a declarat, miercuri, corespondentului MEDIAFAX, că întâlnirea avut loc în biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Băneşti, fiind o şedinţă în care s-a discutat despre referendumul privind modificarea Constituţiei.

Stoica a mai precizat că au fost prezenţi preoţi din mai multe localităţi, primari, dar şi oameni politici din mai multe partide.

“Au fost de la toate partidele politice. Iulian Dumitrescu de la PNL, Bogdan Toader de la PSD, senatorul PSD Savin (Emanoil Savin- n.r.), doamna Graţiela Gavrilescu (vicepremier – n.r.), protopopul de Câmpina şi toţi primarii şi preoţii din Protoieria Câmpina”, a declarat Stoica.

Potrivit acestuia, la întâlnirea din biserică au fost prezente peste 100 de persoane. Întrebat ce au vorbit oamenii în biserică, primarul din Băneşti a spus că discuţiile au vizat referendumul din 6-7 octombrie.”

În cadrul întâlnirii preşedintele PNL Prahova, Iulian Dumitrescu, a luat cuvântul şi a spus că „este o adunare atipică pentru ce se întâmplă în România”, deoarece au fost prezenţi la întâlnire reprezentanţi de la toate partidele politice, preoţi şi primari.

Referendumul pentru familie se va desfăşura pe parcursul a două zile, 6 şi 7 octombrie, între orele 07.00 şi 21.00.”

Si iata ce arata (e foarte tare!!) un articol din Gandul:

DĂNCILĂ, o nouă gafă: Jandarmeriţa de la proteste a fost bătută de PROTESTANŢI. Confuzie JENANTĂ chiar în plenul grupului socialist din PE

„PROTESTANŢII, nu protestatarii, au bătut jandarmeriţa la Mitingul Diasporei din 10 august. Confuzia jenantă a fost făcută de premierul Viorica Dăncilă, în dezbaterea din grupul socialist din PE.

”Tocmai am aflat de la Viorica Dăncilă, în plenul Grupului S&D, că jandarmeriţa a fost <bătută cu bestialitate DE PROTESTANŢI>”, dezvăluie pe Facebook, europarlamentarul Cătălin Ivan. ”Sper că traducătorii au înţeles că este vorba de protestatari. Să nu intrăm într-un conflict religios.”

Premierul Viorica Dăncilă discută, miercuri, la Bruxelles, cu socialiştii din Parlamentul European despre statul de drept şi referendumul pentru familia tradiţională, au declarat pentru Mediafax surse din grupul S&D din PE.

La dezbaterea care are loc în grupul S&D din PE participă şi ministrul Justiţiei, Tudorel Toader. Potrivit agendei oficiale a ministrului, postată pe site-ul ministerului, Toader efectuează miercuri o ”deplasare la Bruxelles unde se va alătura delegaţiei guvernamentale”.

Catalin Ivan

9 hours ago

Tocmai am aflat de la Viorica Dancila, in plenul Grupului S&D, ca jandarmerita a fost “batuta cu bestialitate de protestanti”. Sper ca traducatorii au inteles ca este vorba de protestatari. Sa nu intram intr-un conflict religios.

Premierul Viorica Dăncilă i-a transmis, marţi, liderului grupului Partidului Popularilor Europeni, Manfred Weber, în contextul dezbaterii care va avea loc, la începutul lunii octombrie, în Parlamentul European, că Guvernul român are disponibilitatea pentru dialog cu reprezentanţii instituţiilor europene. La întrevederea premierului Dăncilă cu Manfred Weber au mai participat europarlamentarul Dan Nica şi ministrul Fondurilor Europene, Rovana Plumb.

De asemenea, prim-ministrul Viorica Dăncilă a discutat, marţi, cu preşedintele grupului Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor, Udo Bullmann, prezentându-i acestuia „situaţia reală” din România.

Viorica Dăncilă se află de marţi într-o vizita de lucru la Bruxelles, unde are o serie de întrevederi cu lideri ai grupurilor politice din Parlamentul european. Comunicatul de presă al Executivului nu face referire şi la discuţiile despre protestele din 10 august.

Parlamentul European va dezbate, în plenul de la începutul lunii octombrie, asupra protestelor violente din 10 august, a anunţat, pe Facebook, europarlamentarul Siegfried Mureşan. De regulă, la astfel de discuţii poate participa şi premierul ţării respective, în acest caz premierul Viorica Dăncilă.

Decizia organizării unei dezbaterii pe marginea violenţelor de la protestul care a avut loc pe 10 august în Piaţa Victoriei a fost luată în unanimitate de Conferinţa Preşedinţilor Parlamentului European, formată din liderii grupurilor politice şi preşedintele PE. Propunerea a fost făcută de grupul Verzilor din Parlamentul European.

Siegfried Muresan

about 2 weeks ago

„Statul de drept în România” – acesta este titlul dezbaterii despre România care va avea loc luna viitoare în Plenul Parlamentului European. La acest nivel ne-au adus Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, Tudorel Toader și Carmen Dan. Toată Europa înțelege ce face Guvernul condus de Viorica Dăncilă. Nu vreau ca țara mea să devină un copil problemă al Europei. Este clar că nu putem ieși din această situație decât cu un guvern condus de oameni cinstiți, competenți, în care Europa să aibă încredere.

Pe 17 august, liderii Grupului Verzilor din Parlamentul European cereau Comisiei Europene să activeze mecanismul de apărare a statului de drept în cazul României, în contextul protestelor antiguvernamentale violente care au avut loc la Bucureşti.”

Sunt de acord cu pozitia TNL! Dar, pe de alta parte, nu se poate sa nu sesizezi circul. S-au intalnit in biserica oameni politici de pe la diverse partide, impreuna, desigur, cu preoti ca sa dezbata chestiunea referendumului pentru familie. Au pus in mijlocul bisericii o masa si s-au asezat. Cu spatele la altar. Lasand la o parte si acest aspect care parca nu-i cum trebuie – nu-i asa? – te intrebi: ce fel de sedinta e asta? In biserica! Una, cumva, sinodala? Nici de Sf. Sinod n-am auzit sa-si desfasoare sedintele in biserica… Totusi, in cazul asta, stau si ma intreb daca s-a facut inainte Sf. Liturghie, ca macar sa fie cu rugaciune inainte. Parca asa ar fi trebuit, nu?

Ca Biserica se implica in politica, mai ales de partea unui anumit partid – e vorba de PSD, desigur, dar si de ALDE, ca doar sunt in alianta -, e un lucru cat se poate de clar. Dar apropo de politica nu se poate sa nu-ti vina, instantaneu, sa razi de madam Dancila!! 😆 😆

Protestantii, nu protestatarii au batut-o pe saraca jandarmerita!! 😆 Pentru Tanti Viorica cei care protesteaza sunt protestanti, nu? 😆 Ca doar protesteaza!! 😆 Cum sa le zici altfel? 😆 Chestia asta seamana cu urmatoarea: cum spun francezii ca ar canta cucul in padure? Pe romaneste e cu-cuuu! Dar pe frantuzeste? Pe frantuzeste e: „avec – avec”! 😆 😆 😆 Daca ar fi sa-mi dau frau liber imaginatiei, as spune ca descoperi in Viorica dulcea superficialitate a Parisului de pe vremuri la o fetita très jolie si fara prea multa minte in cap!! 😆 😆 😆

De la o intalnire aproape cu caracter masonic in biserica din Banesti – oameni politici din diverse partide, toti preotii si primarii din Protoieria Campina – la o asa suava usuratate ingenua din partea doamnei premier! 🙂 Si iarasi daca ar fi sa-mi dau frau liber imaginatiei, m-as duce cu gandul la o plimbare à la légère, seara prin Place Pigalle, alaturi de o très belle fille, inainte de a merge sa luam masa la un bistrou sic, si in care astfel de exprimari – protestantii, nu protestatarii – fac sarea si piperul intalnirii, starnind un hohot sanatos de ras 😆 . Fumam si o tigare, desigur.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Apropo de referendumul pentru familie…

Lasand la o parte stupiditatea intrebarii – „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma adoptată de Parlament?” – v. aici – este intr-adevar de neinteles de ce, tocmai acum, s-a agitat aceasta problema ca sa se ajunga la un refrendum, sustinut politic de catre PSD-ALDE, desi legea la care face referire intrebarea a fost votata si de PNL, daca am inteles bine.

PNL n-ar fi trebuit sa voteze aceasta lege.

Cred asa pentru ca nu-i vad utilitatea. Eu chiar nu inteleg si-mi pun intrebarea: de ce trebuie sa aiba loc acest referendum in conditiile in care – din cate am inteles din presa – chestiunea e reglementata chiar in acest fel de catre Codul Civil, de Codul Familiei? Iar in aceste conditii, cand exista o legislatie in vigoare in acest sens, care nu a fost contestata ca fiind neconstituionala si nici nu am luat la cunostiinta sau nu a fost informata populatia de catre factorii politici decidenti despre o decizie a Curtii Constitutionale in acest sens, stau si ma intreb din nou: de ce trebuie sa cheltuiasca Romania pe asa ceva 163,712 milioane de lei – v. aici?

Sa rezumam cele trei intrebari:

1. De ce s-a agitat aceasta problema tocmai acum, Constitutia fiind data in 1991?
2. De ce trebuie facut un astfel de referendum cand legislatia romaneasca reglementeaza casatoria ca fiind intre un barbat si o femeie?
3. De ce, in aceste conditii, cand exista o legislatie in vigoare in acest sens, care nu a fost contestata ca fiind neconstitutionala si nici nu s-a auzit de vreo decizie a Curtii Constitutionale in acest sens, Romania trebuie sa cheltuiasca 163,712 milioane de lei, ca atat costa distractia cu pricina?

La aceste trei intrebari nici factorii nostri politici de decizie nu au dat vreun raspuns.

In legatura cu initiativa cetateneasca – pentru ca deseori e invocat aspectul acesta – putem intra in mari complicatii. Iata ce spune un europarlamentar, Dl. Cristian Preda:

Ziare.com

Familia (politica) traditionala

„Partidele de la putere si – cu exceptia USR – cele din opozitie au votat cot la cot organizarea unui referendum care ar urma sa constitutionalizeze „familia traditionala”.

Citeste toate textele scrise de Cristian Preda pentru Ziare.com

E reinviata astfel ideea ca statul nu este neutru, ci isi asuma o opinie religioasa: intr-adevar, respectiva initiativa de schimbare a Constitutiei nu a pornit de la cetateni – cum mai spun unii – ci de la Biserici.

Semnaturile le-au strans preotii, nu vecinii de palier. Dupa ce au finantat masiv zidurile lacaselor de cult, elitele politice croiesc acum edificiul statului dupa cum vrea clerul.

Corpul electoral e convocat sa valideze simbioza teologico-politica, nu definitia familiei, care se gaseste deja in codul civil.

Una dintre problemele acestei noi articulari e aceea ca asa-numita clasa politica dispretuieste profund societatea. E, de altfel, semnificativ ca, in aceleasi zile in care se pune la cale referendumul din 7 octombrie, statul le cere socoteala cetatenilor.

O face, de pilda, pentru semnaturile campaniei „fara penali”: Politia merge in diverse localitati ca sa verifice cine a semnat si cine nu. Cand esti cetatean, nu enorias, scoti buletinul de doua ori: si cand semnezi, si cand te cauta sectoristul.

Ce este cu adevarat grav e ca risti sa fii – in ochi statului – suspect de rele si mai mari decat furtul unei semnaturi. Asa au patit protestatarii din 10 august: dupa ce au fost acuzati ca sunt platiti din strainatate, au aflat deunazi – tot de la Dragnea – si ca au dat o lovitura de stat.

Ideea pare sa fi fost imprumutata de la Erdogan, cu deosebirea ca rolul atribuit lui Gulen in Turcia ii revine – pe plaiul mioritic – lui George Soros.

Asa se face ca Jandarmeria a facut plangere la DIICOT pentru a lamuri cum niste insi care nu s-au vazut niciodata ar fi incercat „rasturnarea ordinii constitutionale”.

Asta pare a fi mai important decat sa se afle cine a ranit peste 400 de persoane in seara protestului diasporei.

A devenit – iata! – o obisnuinta ca politicienii sa considere ca statul e cel care trebuie protejat, nu cetateanul.

Mai solida decat familia traditionala pare a fi reteaua care a acaparat statul si care – supunandu-se bisericilor – l-a aservit pe cetatean intr-atat incat i-a lasat drept atribut numai credinta.

Desi nu e alcatuita doar dintr-un barbat si o femeie, acestei retele i-am putea spune „familia politica traditionala”.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).” (subl. mea)

Daca asa arata „initiativa cetateneasca”, mi se pare ca are grave probleme constitutionale pentru ca intra in contradictie cu unele articole din Constitutie, spre exemplu: art. 4, al. 2, art. 6, art. 23, al.1, art.29, art. 30, al. 6 -7, art.20.

As dori sa vad niste explicatii… Subiectul acesta nu s-a dezbatut serios in socetatea romaneasca si acum – nitam-nisam – s-a ajuns la referendum. Nu mi se pare cinstit, dar n-ar trebui sa ne mire tinand cont de infractorii care sunt la carma tarii. Unuia dintre ei, Biserica ii canta „Vrednic este!”.

Insa aici intrebarea esentiala, la care incerc sa gasesc un raspuns, este: de ce se petrec acum astfel de lucruri? Din 1991 si pana acum chestiunea aceasta nu s-a pus in mod public vreodata. In niciun caz sa i se dea o asa amploare. Nici macar pe vremea CDR, la care te-ai fi gandit, dat fiind faptul ca PNTCD e un partid crestin-democrat. Sa nu uitam sa precizam ca populatia Romaniei este covarsitor majoritar heterosexuala. Deci nu ar fi probleme din punctul asta de vedere.

De asemenea e greu de inteles de ce trebuie cheltuiti o gramada de bani, di granda, pe acest referendum, cand din 1991 si pana in zilele noastre nu s-a pus deloc aceasta problema, la noi, in Romania. Iar in ceea ce priveste politica externa, n-am auzit sa fim fortati sa adoptam, in aceasta chestiune, cea a casatoriei si a familiei, o anumita atitudine. Totusi, sa nu uitam inca un lucru: ca Romania e un stat suveran si independent, conform art. 1 din Constitutie.

De asemenea, nu vad de ce unii mizeaza pe un rezultat al acestui referendum in favoarea familiei asa-zis traditionale. E o certitudine?

Ma gandesc la Ludwig Wittgenstein care, in „Caietul brun”, pune o problema destul de interesanta asupra limbajului, pornind de la un text din Fericitul Augustin privind invatarea unei limbi straine. Spre exemplu, limbajul poate fi simplificat. Expresia „Adu-mi o lespede!” poate fi simplificata prin simplul cuvant „Lespede!”, actiunea de a o aduce subintelegandu-se. Fara indoiala, exista o logica intre „Adu-mi o lespede!” si „Lespede!”. Revenind la referendumul nostru, ceea ce ma intriga pe mine este ca, apropo de exemplu de mai sus, e ca si cum ai zice: „Referendum!”, dar el nu e legat nici logic si nici cauzal de ceva. E ca un fel de, hai sa-i spun asa, sunet in gol. E ca si cum cineva ar lua o trompeta si ar scoate cu ea un sunet, nota la, sau nota do etc. Dar sunetul acela nu mai e legat de alte sunete, macar intr-un mod oarecare. Cam asa e si cu referendumul acesta.

Vreau sa vad lucruri concrete!

Departe de mine sa contest importanta Summitului celor Trei Mari de la Bucuresti. Si eu cred ca e un lucru extrem de pozitiv faptul ca Bucurestiul gazduieste acest Summit, fapt ce contribuie la cresterea vizibilitatii si importantei Romaniei pe plan international. Este o lovitura de PR, cum se spune, foarte buna.

Nu cred ca are rost sa pun aici articolele pe care le-am citit si pe care, cu siguranta, cred, le-ati lecturat si Dvs., stimati cititori ai blogului. Insa ceea ce am constatat eu este ca se folosesc foarte multe vorbe pentru a descrie acest Summit, iar, pe de alta parte, limbajul folosit de distinsii analisti, dar si de catre participantii la Summit, este cumva, daca se poate spune asa, cel „de lemn”, care aproape ca te adoarme cu monotonia sa binecunoscuta. Intentia mea nu este ca sa critic neaparat acest lucru. Ci sa arat cum mi se pare mie acest lucru. Si anume ca nu prea vedem lucruri concrete. Am inteles, sunt idei, sunt  – asa se zice – strategii, sunt proiecte pe hartie, cum se spune. As dori sa vad ca se concretizeaza ceva. As dori sa vad finantari concrete din partea BERD si BEI, din partea Comisiei Europene.. Prin finantari concrete inteleg ca se dau bani pentru imediata punere in practica a proiectelor. Daca nu toate – inteleg ca nu se poate, ca nu putem merge de-a valma, cum se spune -, dar macar cateva, sa vad ca se incepe.

Se folosesc foarte multe vorbe, dar vedem extrem de putine (chiar deloc?!) proiecte care sa se concretizeze intr-un orizont de timp rezonabil.

Acest Summit are si o dimensiune de business. Daca asa stau lucrurile, as dori sa vad, la sfarsitul acestuia, care vor fi proiectele ce se vor concretiza impreuna cu finantarea de rigoare. Cu alte cuvinte: proiectul asta, finantat de banca X, cu incepere din data de, termen de predare in data de, proiectul cutare, la fel, finantat de BEI, sa zicem, porneste in data de, termen de realizare pana in data de, si tot asa cu inca vreo doua trei proiecte. Macar sa vedem 4-5 proiecte care sa aiba finantare clara cu data de incepere clara si data de finalizare clara. Ca sa fiu eu si mai clar, sa dau un exemplu concret: un proiect de realizare a unei autostrazi Gdansk-Constanta – finantat de, sa zicem, BERD, cu data de incepere stabilita clar si de finalizare, la fel, clar. Altminteri tare ma tem ca ramanem, in continuare, la un nivel abstract de interconectivitate. Si vom avea, de fapt, discutii abstracte, in care operam cu notiuni abstracte, fara o valoarea practica.

Totusi, in Declaratia Comuna vedem un inceput si speram ca initiativele si proiectele sa se concretizeze in scurt timp. As dori sa vad, in acest sens, pana la urmatorul Summit progrese concrete si mai putine vorbe. Europa de Est are nevoie de dezvoltare, nu de vorbe goale si ar fi bine sa constientizam mai mult lucrul asta. Pentru ca sa realizam cu adevarat asa ceva este imperios necesar sa ne miscam repede!!

De asemenea este de notat si de apreciat sprijinul Statelor Unite, reafirmat prin mesajul Presedintelui Donald Trump. Lucru ce se constituie intr-o premisa importanta a succesului I3M. De asemenea putem vorbi de sprijinul Comisiei Europene. De aceea eu cred ca aceasta Initiativa ar trebui sa se transforme rapid intr-o poveste de succes, care sa contribuie cu adevarat la dezvoltarea Estului Europei si la reducerea decalajelor fata de tarile dezvoltate din Vest.

Un lucru important l-a aratat Jean-Claude Juncker si trebuie sa deschidem un articol Mediafax:

Jean-Claude Juncker şi-a arătat, la Bucureşti, îngrijorarea faţă de viitorul UE: Am impresia că Europa începe să rămână fără suflare

Se arata ca:

„Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat marţi, la Palatul Cotroceni, unde participă la Summitul celor Trei Mări, că Europa începe „să rămână fără suflare” pentru că nu respiră cu cei „doi plămâni, de est şi de vest”.

„Europa trebuie să respire cu doi plămâni, de Est şi de Vest. Dacă acest lucru nu se întâmplă, Europa rămâne fără suflare şi am impresia că Europa noastră începe să rămână fără suflare, aşa ca trebuie să punem accent pe cooperare, să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”, a declarat, marţi, la Palatul Cotroceni, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

Juncker i-a cerut preşedintelui României, Klaus Iohannis, să încurajeze „noi căi de comunicare între cei doi plămâni” ai continentului.

„Domnule preşedinte, sprijnim Iniţiativa celor Trei Mări şi vă încurajăm să deschideţi noi căi de comunicare între cei doi plămâni ai continentului, dar şi între Nord şi Sud”, a precizat preşedintele Comisiei Europene.

La rândul său, şeful statului, Klaus Iohannis a declarat că trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală.

„În cadrul acestei iniţiative ne-am propus să prioritizăm transportul, energia şi piaţa digitală. Am avut dreptate, deoarece aici este cea mai mare oportunitate de a dezvolta interconectivitatea. Cred că este un potenţial pe care putem şi ar trebui să îl exploatăm pe deplin, în strânsă cooperare cu partenerii din comunitatea euro-atlantică şi instituţiile financiare europene şi internaţionaantici”, a afirmat, preşedintele marţi la Palatul Cotroceni, în discursul său din cadrul sesiunii plenare a summit-ul iniţiativei cel Trei Mări.

Preşedintele Klaus Iohannis găzduieşte, marţi, la Palatul Cotroceni, cel de-al treilea Summit al Iniţiativei celor Trei Mări, la care participă preşedintele CE, Jean-Claude Juncker, nouă preşedinţi de stat, dar şi Secretarul Energiei din SUA, Rick Perry.

Marţi are loc Sesiunea Plenară a Summitului, moderată de preşedintele Klaus Iohannis.

Ulterior, şeful de stat român va susţine declaraţii de presă, alături de preşedintele Croaţiei, Kolinda Grabar-Kitarović, de prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki, şi de Rick Perry, Secretarul Energiei al SUA.

Iniţiativa celor Trei Mări este o platformă politică flexibilă şi informală, la nivel prezidenţial, reunind cele 12 state membre ale Uniunii Europene aflate între Marea Baltică, Adriatică şi Marea Neagră – Austria, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Lituania, Letonia, Polonia, România, Slovacia şi Slovenia. Primele două Summituri ale Iniţiativei au avut loc la Dubrovnik, în 2016, şi Varşovia, în 2017.”

Poate pentru prima data Jean-Claude Juncker face, in mod public, o distinctie clara intre Europa de Vest si cea de Est, referindu-se la acestea ca la cei doi „plamani” ai Uniunii Europene. Ideea te duce cu gandul la deja celebra formula, a „Europei in doua viteze”. Si iata ca acum, poate pentru prima data, s-a spus care sunt cele doua viteze: Europa de Vest si Europa de Est (fosta comunista). Spune ca trebuie „să folosim o limbă comună pentru Est şi pentru Vest”. Cu alte cuvinte, in prezent, nu avem o limba comuna ” pentru Est şi pentru Vest”. N-am mai auzit spus atat de clar lucrul asta. Cred ca e pentru prima oara – sa ma corectati daca gresesc – cand Dl. Juncker spune, in mod transant, aceste lucruri. Absolut de acord cu ce a afirmat Dl. Iohannis si anume ca „trebuie exploatat pe deplin potenţialul de dezvoltare a interconctivităţii, punând accent pe transport, energie şi piaţa digitală”. Cresterea competitivitatii si sporirea dezvoltarii Europei de Est e un element strategic necesar pentru a evita o falie economica si sociala intre aceasta si Europa de Vest. Fara indoiala ca o Uniune Europeana fracturata in felul acesta nu e de dorit – cred ca asta a si dorit sa sublinieze Dl. Juncker. Daca potentialul enorm al Europei de Est ramane neexplorat si nevalorificat falia aceasta se va adanci, efectele vor fi cat se poate de nocive pentru intreaga Uniune Europeana. Cuvantul de ordine si noul concept lansat la Bucuresti de catre Dl. Juncker, in relatiile europene Est-Vest, este cooperarea. Semn ca la acest capitol lucrurile nu stau deloc intr-un mod fericit. Dar in ceea ce priveste Romania, tara noastra trebuie sa ia masuri serioase si responsabile pe plan intern in vederea dezvoltarii sale durabile. In caz contrar tindem catre un esec. Dezvoltarea infrastructurii este pilonul de baza al I3M, de aceea ar trebui, daca dorim intr-adevar sa avem succes, sa mergem in concordanta si sa punem accent, pe plan intern, pe dezvoltarea infrastructurii de transport, energetice, digitale. Nu prea se vede si nu prea am vazut, cel putin in ultimii 10 ani un asemenea lucru, dimpotriva situatia s-a inrautatit pe anumite componente (ca sa dau doua exemple: infrastructura rutiera, de cale ferata). Lucrurile ar trebui reparate si nu e tarziu pentru asta. Astfel de Forumuri sunt, fara teama de a gresi, binevenite. Mai trebuie sa vedem si efortul propriu pentru realizarea unor obiective atat de ambitioase.

Initiativa celor Trei Mari (I3M) este un lucru deosebit de serios, pentru ca este, de fapt, vorba de dezvoltarea Europei de Est, printr-un efort comun al statelor participante, care ar trebui sa se realizeze cu succes. Distonanta intre politicile interne si ceea ce se discuta – proiecte, politici – la un asemenea forum ingreuneaza daca nu chiar fac imposibil succesul.

Pe de alta parte, ma gandesc la faptul ca organizam, cu succes, Summituri si Forurmuri internationale, ceea ce, desigur, nu-i rau. Insa nu valorificam. Spre exemplu, daca va mai amintiti, a avut loc la Bucuresti in urma cu vreo 5 ani Forumul economic China-Europa Centrala si de Est. Stau si ma intreb daca am valorificat, in interesul tarii noastre, o relatie economica cu China. Si daca da, cat am valorificat? Noi tot semnam declaratii comune privind „aprofundarea cooperării bilaterale în noile circumstanţe” – observati cat de abstract suna! – dar nu valorificam mare lucru. Spre deosebire de polonezi, care cu mult mai putine vorbe si gesturi emfatice au valorificat intr-un mod cat se poate de pragmatic o relatie cu China in privinta constructiei de autostrazi.

Cam la fel par a suna lucrurile si la acest Summit. Repet, nu-i neg deloc importanta. Doar ca tare imi e ca totul se va reduce la organizarea acestuia cu succes si nimic mai mult. In rest, lucrurile vor balti ca si pana acum, fara sa vedem ceva concret. Ca se concretizeaza ceva in interesul tarii noastre.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.