Poate ar trebui un nou Snagov…

Pe mine ma uimeste cum se face politica in tara noastra.

N-am scris zilele acestea pentru ca m-am tot gandit la evenimentele politice desfasurate zilele acestea. Problema ar fi daca intr-adevar se face politica sau daca nu cumva ne situam, daca se poate spune asa, in afara a ceea ce se numeste politica.

In Romania e democratie. Numai ca democratia poate fi consensuala sau conflictuala. Intr-o lume civilizata democratia e mai degraba consensuala. Noi avem o democratie conflictuala. Si inca in tuse foarte groase, daca se poate spune asa. Trebuie, totusi, precizat faptul ca Romania a inregistrat un progres si s-a putut realiza cu adevarat ceva atunci cand a existat un consens. De aici si titlul postarii, cu gandul la Declaratia de la Snagov din 1995. Consensul intre fortele politice ale tarii, gasit atunci, a facut posibila integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, dar si in NATO. Fara consens s-ar mai fi atins astfel de obiective strategice?

De atunci au trecut 23 de ani. Pe vremea lui Iliescu a fost, totusi, posibil un consens. Rezultatele au fost benefice. Ce avem acum?

Nu cred ca ma poate banui cineva (dupa tot ce am scris pe blog) de faptul ca sustin decizia CCR de revocare a Laurei Codruta Kovesi. Totusi, eu am precizat un lucru: Presedintele trebuie sa aiba o anumita pozitie fata de aceasta decizie – v. aici. Am inteles, Presedintele nu are un termen anume pentru a lua o hotarare. Trebuie sa citeasca atent decizia CCR, inteleg si asta. Doar ca lucrul asta nu se poate prelungi la nesfarsit. Ceea ce face Iohannis e un exemplu despre cum nu trebuie facuta politica. Ori are o anumita pozitie, o atitudine si le exprima public, ori, daca nu, atunci trebuie sa puna in aplicare decizia Curtii. Or, Presedintele nostru ce face? Se face ca ploua, se uita in dreapta, in stanga… In niciun stat din lume, care are o Constitutie, decizia unei Curti Constitutionale nu poate fi trecuta cu vederea. Eu nu cred ca, spre exemplu, in SUA o decizie a Curtii Supreme (analoaga CCR de la noi) e trecuta cu vederea si nu e pusa in practica, indiferent ca unora nu le convine. Ca se comenteaza, asta e altceva! Aici e vorba de libertatea de exprimare si e normal ca cetatenii sa comenteze deciziile unei Curti Constitutionale. Dar Iohannis, pana acum – si a trecut destula vreme -, nu a luat nicio pozitie politica asupra acestei decizii. Lucrul asta obliga, practic, Parlamentul sa treaca la actiune, iar punerea problemei suspendarii Presedintelui ar fi fost cat se poate de justificata. Pentru ca inseamna ca Presedintele nu doreste sa respecte Constitutia, fara sa dea vreo explicatie. Daca vreti, din punctul asta de vedere, se aseamana cu celebra replica „Alta intrebare!” a lui Florin Iordache. Asa face si Dl. Iohannis, din pacate: „Alta intrebare!”.

Pana la urma, intr-un tarziu, Presedintele a revocat-o pe LCK. Nu spun ca trebuia sa-i multumeasca, asa cum sugereaza Cristian Preda. De fapt, atitudinea D-lui. Preda vine din vremuri revolute. Dar faptul ca Presedintele nu a avut, practic, o pozitie politica lasa de dorit… Totusi, in anuntul facut de purtatorul de cuvant al Presedintiei, Madalina Dobrovolschi, este sprijinita in continuare lupta impotriva coruptiei si statul de drept.

Dar eu ma intreb: unde va ajunge tara asta daca noi din cinci in sase ani tot suspendam Presedintele? Si cu atat mai mult cu cat sunt, putem gasi, justificari in acest sens! Liviu Dragnea a si declarat ca discutiile pentru suspendarea Presedintelui nu s-au incheiat odata cu revocarea din functie a Laurei Codruta Kovesi.

Din pacate, asa se face politica in Romania…

Iar lucrul asta ii deruteaza atat pe cetateni cat si pe partenerii nostri externi.

A fost o dezbatere intensa zilele acestea referitoare la adoptarea de catre Majoritate a unor noi Coduri Penale. Lasand la o parte faptul ca noi din cinci in sase ani schimbam Codurile Penale, deci si politica in domeniul penal a Statului Roman – lucru de natura sa-i deruteze grav pe cetatenii acestei tari si pe partenerii nostri externi, lasand la o parte faptul ca devenim ridicoli, desi, desigur, orice lege e perfectibila, totusi stau si ma intreb ce atitudine e aceea ca sa spui, de exemplu, ca 80% din schimbari au fost „absolut necesare” si doar 20% sunt cu probleme… Noi n-am putut nici in aceasta privinta gasi un consens politic. Si din aceasta cauza predomina in viata noastra politica un conflict destul de mare. Acelasi lucru si in privinta Codului Admnistrativ, propus de Majoritate.

Ar trebui, de asemenea, precizat ca celebra Scrisoare a celor 12 Ambasade reprezinta o interferenta ciudata in actul legislativ al tarii. Eu nu contest aici libertatea de exprimare. Totusi, Romania e un stat suveran si independent prin Constitutia sa. O asemenea Scrisoare nu e doar lipsita de eleganta, dar e un exemplu negativ de a face politica si exprima o lipsa de respect pentru Statul Roman in ansamblul sau. Totusi, cetateanul traitor in, sa zicem, Bacau sau Timisoara, nu traieste in Nebraska. Sper ca sunteti de acord. Ce ar fi ca si Statul Roman sa exprime, prin ambasadele sale, pareri critice la felul in care legifereaza, de pilda, Congresul SUA sau Parlamentul Frantei si sa indemne sa se legifereze acolo in alt fel?

Pe de alta parte, ca exemplu de democratie conflictuala ce iese din zona politica putem sa dam Strada.

Nu ca as avea ceva impotriva ca asa-zisii Tineri Frumosi si Liberi sa iasa in strada si sa ocupe, fara autorizatie, Piata Victoriei pentru a protesta. In Romania exista o cultura a protestului stradal datorita felului conflictual in care se face politica pe plaiurile dambovitene. Eu am fost in mijlocul lor si va pot spune ca acesti tineri care ies in strada sunt destul de linistiti. Nu m-a luat nimeni la bataie. Intr-adevar, prezenta Jandarmilor contrasta cu acesti oameni care se exprimau pasnic.

Totusi, politica inseamna altceva. Politica se face pe voturi, inseamna ideologii. Din acest punct de vedere, actiunea aceasta a strazii nu intra in sfera politicii. Sa fii impotriva lui Dragnea nu inseamna neaparat sa faci politica. E prea putin. Sau citeam acolo o chestie hazlie: „Clasicul Duie Mragnea” 😆 😆 . Doar ca asa ceva nu inseamna politica. Nici macar atitudinea anticoruptie nu-mi spune ceva despre profilul lor politic. Mitingul facut de PSD, unde au venit membri din organizatiile loclale ale PSD, acela e un miting politic. Pe cand Strada noastra nu poate fi incadrata la modul clar intr-o ideologie politica. Nu stim daca acesti oameni sunt liberali, sau poate social-democrati sau conservatori (desi cred ca mai putin conservatori…) etc. E un lucru destul de grav!! Pentru ca e vorba mai mult de anarhie in mitingurile acestea ale Strazii, ale TFL-istilor, decat de politica.

Spre exemplu, Miscarea 5 Stele din Italia are o ideologie politica si un program destul de limpede definit. Noi avem in Parlament un asa-zis partid numit Uniunea Salvati Romania. Ma uit la pozitia politica. Zice acolo: sincretic. Nu cred ca se poate lamuri cineva din aceasta descriere a pozitiei lor politice. Insemna ca ei n-au, de fapt, o pozitie politica. Dupa felul in care se denumeste, seamana foarte mult cu Frontul Salvarii Nationale. Si chiar pare o reeditare moderna a FSN-ului de atunci.

Eu nu pot sa am incredere in tot felul de Miscari – Strada – care are la baza niste ONG-uri daca inteleg eu bine, USR – partid format pe FaceBook, Miscarea Romania Impreuna a lui Dacian Ciolos -, care fac politica dar au mari dificultati de a se defini din punct de vedere politic. Spre exemplu, mie, cel putin, Manifestul Miscarii Romania Impreuna mi se pare de o superba platitudine. Pe de alta parte are tot felul de neclaritati, de pilda:

„Considerăm că o societate trebuie să construiască un echilibru corect între libertate şi dreptate. Credem în primatul valorii libertății, căci aceasta este sursa creativității umane, a inițiativei, a dezvoltării, dar şi a responsabilității fiecăruia pentru sine, familie, comunitate și pentru generațiile viitoare.

[…]

Piața liberă este o soluție în asigurarea competiției, dar nu garantează nici onestitatea acesteia, nici intrarea sau menținerea în competiție a celor defavorizați. În același timp, deși prețuim competiția și aderăm la individualism ca formă de exprimare a creativității, considerăm că acțiunea colectivă, cooperarea, bazate pe individualismul etic, nu pe cel egoist, sunt pietre de hotar în construirea unei lumi libere și drepte pentru cât mai mulți oameni cu putință.”

Dar cine a spus ca viata e dreapta?, ca sa-l citez pe Milton Friedman – v. aici. Ce inseamna sa „construiesti un echilibru corect intre libertate si dreptate”? Cu parere de rau, domnule Presedinte Iohannis, dar trebuie scoase in evidenta aberatiile domnului Ciolos. Iata, spre exemplu ce declama, patetic, Manifestul:

„De ce am ajuns la plecarea în pribegie și la perpetuarea unui cerc vicios al subdezvoltării? De ce acești oameni care au plecat și pleacă nu au reușit să facă o masă critică încât să modeleze și să tragă lumea noastră după ei?”

Pentru ca sunt oameni liberi, pentru ca libera circulatie a oamenilor e unul din pilonii Uniunii Europene. Pentru ca regimul comunist le-a ingradit in mod abuziv acest drept fundamental!! Si apoi de vorbe si de patetism, eu cred ca lumea s-a saturat. Iar solutia pe care o propune este acelasi si acealasi cliseu pe care il auzim zilnic: „democrația de la ”firul ierbii”” si „respectarea statului de drept de către orice persoană”. De fapt si Miscarea D-lui. Ciolos e un fel de Salvati Romania a lui Nicusor Dan.

Toti vor sa salveze Romania.

Asa a vrut si Frontul Salvarii Nationale atunci, in ’90.

De fapt, tot Manifestul Miscarii D-lui. Ciolos e de un fesenism clasic. Cu toate acestea, trebuie aratat ca, desi se spunea despre Ion Iliescu ca ar fi un neocomunist, liber-cugetator cum s-a autodefinit, Iliescu credea in energiile pietei libere si in superioritatea acesteia fata de economia de stat si planificata de catre stat de pe vremea comunismului. Iliescu a scris despre aceste lucruri. Pe cand conceptia D-lui. Ciolos e macar intrucatva colectivista.

Despre ce neocomunism vorbim atunci, domnule Iohannis?

Aceeasi intrebare pentru Departamentul de Stat al SUA.

Toate aceste forme poltice de salvare a Romaniei, a natiunii vor, de fapt, sa multumeasca pe toata lumea. Or, lucrul acesta nu e cu putinta si de aceea astfel de utopii au un sambure totalitar din start, asta ca sa le facem o caracterizare politica.

Eu stau si ma intreb cum de nu se observa si niste similitudini in denumirea unor astfel de miscari, de pilda: Miscarea Romania Impreuna – Rusia Unita a lui Vladimir Putin. „Impreuna” – „Unita”, nu prea e deloc in regula!!

Insa ceea ce este regratabil e mersul haotic, daca pot sa-i spun asa, al Romaniei. Democratia presupune, desigur, conflictul. Dar cu totul altceva este sa vrei sa fie un conflict sau sa-l intretii. Pe marile probleme trebuie sa existe un consens politic si societal si o viziune cat se poate de echilibrata. Din pacate, ceea ce s-a putut in 1995 pare a nu se mai putea intampla acum. Din pacate, nici Presedintele actual pare a nu avea capacitatea de a genera un consens ci mai degraba ori nu vorbeste sau are reale dificultati in a-si exprima o pozitie politica, ori se pune singur, fara sa-l sileasca cineva, in conflict cu Majoritatea.

Din pacate, mi-e teama ca toata aceasta batalie politica este una, in fapt, infructuoasa. Zadarnica, stearpa. Dar capabila sa ne impinga inapoi.

Iar daca, pe buna dreptate, Parlamentul va purcede la suspendarea Presedintelui, Romania va fi, in plan european, un exemplu de instabilitate in zona. Si asta de la un exemplu si un factor de stabilitate, cum eram odata.

Si a pune Romania la ordinele unor Ambasade e un lucru dezgustator. Si vom fi, pe buna dreptate, dispretuiti.

As dori sa inchei aratand ce fel de Putere si ce fel de Opozitie avem. Ca sa ia aminte mai cu seama Opozitia de azi.

Ganditi-va ca PSD, desi si-a dat jos doua guverne, desi au avut loc atatea si atatea mitinguri de protest in Piata Victoriei (despre care am scris si eu), s-a erodat cu doar 2% – asa spunea un sondaj recent care a fost prezentat la Realitatea TV.

Acelasi sondaj spunea ca PNL, desi e in Opozitie, in loc sa atraga capital electoral, cum e normal sa fie, a pierdut un procent, daca nu chiar doua!!!

Daca ne uitam la sondajele de opinie efectuate de la alegerile din 2016 incoace se observa cu usurinta, cu ochiul liber, ca PSD e la o medie in vecinatatea lui 40%, iar PNL, principalul partid de Opozitie se situeaza la 25%. USR a reusit doar de doua ori sa aiba intre 11 si 13%, in rest media sa e de 9%. Nu mai vorbesc de faptul ca Sociopolul da PNL-ul, intr-un sondaj efectuat la sfarsitul lui mai si inceputul lui iunie, la doar 18%, limita de 21% fiind cea maxima, marja de eroare fiind de plus, minus trei puncte procentuale. Dupa Sociolpol si IMAS, PNL a suferit o scadere dramatica din februarie, acest an, incoace.

PNL, USR, chiar impreuna cu PMP, nu pot face, impreuna, cat PSD-ul singur.

Oare aceste lucruri nu dau, totusi, de gandit Opozitiei noastre?

Pentru ca nu vedem, din pacate, o strategie prin care Opozitia sa reuseasca sa creasca din punct de vedere electoral, desi ar avea de unde berechet!!!

Stiti care e efectul?

Se perpetueaza in continuare, de la alegerile din 2016, pe scena politica romaneasca un profund dezechilibru politic marcat si de o imposibilitate cronica de a gasi un consens pe marile probleme ale acestor vremuri care privesc Romania. Acest dezechilibru se tot rostogoleste si este uimitor cat de putin s-a erodat PSD, la guvernare fiind!! Si scade PNL, fiind in Opozitie…

Revolutie sau lovitura de stat? Despre ce s-a intamplat in Decembrie ’89

In primul rand este interesant de observat ca inainte de Revolutie, deci pe vremea regimului Ceausescu, FSN a existat, avand in centrul sau pe Ion Iliescu. Acest lucru nu trebuie subestimat, chiar daca membri acestuia se intalneau in boscheti. Pe de alta parte, marginalizarea lui Iliescu, de catre Ceausescu, pana la intr-un simplu director de Editura Tehnica, arata ca Iliescu era un pericol la adresa regimului Ceausescu. Altfel de ce a fost indepartat pana la cea mai joasa treapta a nomenclaturii de partid? Si de asemenea nu trebuie sa ne mire aparitia in presa straina a unor articole ce vorbeau despre Iliescu drept succesorul lui Ceausescu. Ar fi putut fi finantate din tara, ceea ce pare destul de putin probabil, sau din exerior, ceea ce pare mult mai probabil. Lucrurile acestea arata ca Iliescu era un personaj important.

Sigur, caderea comunismului in Romania – si deci si a lui Ceausescu – trebuie legata de Summitul de la Malta unde au avut loc intrevederi la varf intre SUA si URSS, vizand arhitectura geopolitica a lumii postcomuniste.

Din aceasta cauza trebuie sa admitem ca au existat interese externe pentru scoaterea lui Ceausescu de la Putere.

Spuneam mai sus ca FSN-ul, care era constituit pe vremea lui Ceausescu si ingaduit de acesta, nu trebuie subestimat, mai ales ca scopul lui era preluarea Puterii, Or, asta nu se putea intampla decat intr-o criza de sistem. Deci ideea preluarii Puterii era indisolubil legata de caderea regimului si sistemului comunist.

Un alt aspect ce trebuie luat in considerare este inrautatirea fara precedent a vietii oamenilor in ultimii 10 ani cu Ceausescu, inrautatire progresiva in principal sub aspect economic si in conditiile in care Securitatea era peste tot, pentru ca Ceausescu se temea.

Din aceasta cauza au iesit oamenii in strada. Era o nemultumire indreptata spre regim. Ideea de revolutie a aparut putin mai tarziu.

Fara indoiala conducerea superioara a Securitatii, inclusiv a contrainformatiilor militare cunostea despre Malta. Pe de alta parte nemultumirile populare erau asa de mari in toata tara incat oamenii nu puteau fi opriti sa iasa in strada sa protesteze.

Ceausescu avea controlul asupra instiutiilor de forta. Avea in mana lui Armata, Securitatea, iar in astfel de conditii era practic imposibil de scos. De asemenea, legal vorbind, Ceausescu nu putea fi demis decat de Marea Adunare Nationala. La proces, Ceausescu a avut dreptate cand spunea: ” Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale”. Deci a-l indeparta pe Ceausescu de la Putere era, practic, imposibil. Rusii, dar si americanii, stiau bine lucrurile acestea, inclusiv faptul ca Ceausescu nu va ceda amiabil Puterea. Teama cea mai mare era in legatura cu folosirea fortei armate de catre regimul comunist. Si s-a vazut ca Armata a tras la Timisoara, cu Gen. Milea ministrul MAN, si lucrurile se puteau repeta la Bucuresti – ca erau semnale clare, evidente, ca Bucurestiul va iesi in strada! Initial se incercase ceva la Iasi, dar Iasiul era prea aproape de granita cu URSS – batator la ochi si periculos. Timisoara era locul ideal, apropierea de Vest avand o simbolistica potrivita, era mai putin batator la ochi si mai putin periculos fata de Iasi. Chestiunea e ca Armata a intervenit brutal, iar lucrul asta se putea repeta la Bucuresti. Fara indoiala, se poate obiecta ca in fata unor provocari a unor elemente de ordin extern nu opui Armata sa rezolve problema, stiut fiind ca, in astfel de cazuri, Armata face demonstratii de forta.

Intr-un astfel de climat a avut loc sinuciderea Gen. Milea, in fapt decapitarea Armatei. Se stie ca Armata nu poate functiona decat pe baza de autoritate ierarhica. In felul acesta Armata a fost, ca sa zic asa, „scoasa din circuit”. Adica Armata nu ar mai fi putut sa actioneze in folosul regimului Ceausescu. Redobandirea autoritatii la varf se face greu. Generalii defilau pe la Televiziune. Armata se confrunta cu o grava criza de autoritate. Din aceasta cauza s-au intamplat lucruri neplacute, cum a fost ceea ce s-a intamplat la Otopeni.

Al doilea element important era de a stabili daca revolta populara si o Armata care nu mai ar actiona in favoarea dictatorului si regimului comunist sunt suficiente conditii pentru inlaturarea lui Ceausescu, care avea functia legala de ” comandant suprem al fortelor armate”.

Atata vreme cat Ceausescu nu a demisionat, el avea autoritate asupra Armatei si ar fi putut prelua controlul asupra acesteia. Masele, neorganizate si cu mainile goale, nu aveau cum sa se opuna Armatei, daca aceasta ar fi reactionat pro Ceausescu.

Din aceasta cauza a trebuit pastrata o stare de tensiune. Pana la lichidarea dictatorului.

Astfel trebuia sa actioneze cineva pentru mentinerea unei stari de tensiune. Eu cred ca trebuie inteles ca cei din exterior, care urmareau caderea regimului Ceausescu doreau sa mearga la sigur. De aici ideea asa-numitilor „teroristi” – scenariul asta exista. In fapt a fost o invazie mascata a Romaniei, mascata de turisti rusi (poate si altii), cu scopul de a crea pe strazi, tensiune, panica, de a hartui Armata, decapitata cum spuneam, dar care avea deja la varf personaje prietenoase FSN-ului. Totusi, asa cum spuneam, autoritatea nu se obtine usor si dintr-o data. Si Armata era slabita din punctul asta de vedere. Deschiderea granitelor dupa Revolutie a avut drept scop scurgerea lor, a acestor „teroristi”, afara din tara. Iar o asemenea operatiune complexa s-a facut cu largul concurs al Securitatii, DIA care au permis si au acordat sprijinul necesar acestor forte externe. Cu alte cuvinte, un fel de colaborare. Cei din exterior s-au temut de Armata, principalul tool prin care Ceausescu s-ar fi putut mentine la Putere. Securitatea, care stia de diversiune, a pus imediat armele in rastele. Securitatea nu avea, desigur, forta si nici specificul, si nici rolul Armatei.

Faptul ca s-au dat arme civililor, fake news-urile care apareau atunci la TVR erau si expresia unei stari de haos. Insa acest haos trebuia intretinut. Motivele erau de a acoperi ce s-a intamplat si de a abate atentia de la preluarea Puterii, fenomen ce era in plina desfasurare.

Cam asa as vedea eu, in mare si pe scurt, evenimentele de atunci. Sigur, o revolutie trebuie sa aduca ceva nou. Schimbarea sistemului politic, a statului, a oranduirii sociale, a economiei etc definesc o revolutie. Iar astfel de schimbari, in cazul unei revolutii, sunt de regula radicale.

Dar mai trebuie sa se schimbe si oamenii. De aceea Proclamatia de la Timisoara se inscria in logica revolutionara. Or, noi am putut cu usurinta constata aparitia in prim-plan tot a unor membri marcanti ai PCR, ca de exemplu: Brucan, Iliescu, Gen. Militaru si multi altii.

Dar daca ma gandesc mai bine nici nu vad ca s-ar fi putut face altfel…

Unii au vazut in aparitia la varf a acestor fosti marcanti lideri PSD „revolutia furata”. Dar ce puteai sa faci? Si mai ales cu cine? O revolutie inseamna desigur si preluarea Puterii. Or, in Romania socialista nu exista Opozitie sau o organizare serioasa capabila sa se opuna regimului comunist. Corneliu Coposu era urmarit zi si noapte de catre Securitate. Iar Exilul romanesc era de asemenea ignorat de stat si amenintat tot de catre Securitate. In permanenta. De aceea in aceste zone nu putea izvori vreo schimbare serioasa.

Corneliu Coposu era din exteriorul PCR. Ion Iliescu era din interior si era o problema interna a partidului. Nu trebuie sa facem confuzia ca ar fi avut acelasi statut, ca sa zic asa. Si nici n-au fost tratati similar de catre regim.

Asa cum au decurs lucrurile schimbarea politica trebuia sa provina din interiorul PCR. Pentru ca nu ar fi avut cine s-o faca. Nu doar ca ar fi fost extrem de periculos, dar n-ar fi avut nici mijloacele s-o faca. Fara indoiala, nici organizarea necesara.

Ca ne place sau nu, preluarea puterii politice – componenta esentiala a oricarei revolutii – nu se putea face decat de cei din interiorul partidului unic si cu aportul structurilor de informatii, printre care si fosta Securitate. De fapt, ceea ce s-a intamplat a fost daramarea prin forta a Esalonului 1 al PCR si preluarea Puterii de catre Esaloanele 2-3 ale aceluiasi PCR. Evident, in cazul fostei Securitati, transformate in SRI, lucrurile au stat aproximativ la fel.

Eu cred ca trebuie inteles faptul ca preluarea puterii politice s-a facut pe suportul organizatoric al fostului PCR, la care s-a renuntat formal imediat dupa Revolutie, fara a fi condamnat oficial comunismul. Organizarea PCR la nivel national a si permis preluarea rapida a Puterii de catre FSN-ul lui Ion Iliescu. De aceea nu ar trebui sa ne miram prea tare ca acestia au reusit intr-un termen scurt sa aiba un control politic deplin. FSN s-a suprapus perfect peste structura organizatorica a PCR.

Imi dau seama ca se pot face unele confuzii. Partidul unic, PCR, era un partid mamut, cu 4 milioane de membri. Evident ca multi erau de umplutura acolo.  Evident ca in timpul Revolutiei si dupa, optiunea oamenilor a fost anticomunista. Dar pentru preluarea Puterii esential era suportul, scheletul organizatoric al defunctului PCR, mostenit de catre FSN. Statistic vorbind, Regula lui Pareto ne-ar da ca doar 20% din cei 4 milioane de membri nu erau de umplutura p-acolo. Asta inseamna in jur de 800.000 de membri. Adica atati cat are, cu o buna aprocimatie, acum PSD, adica fostul FSN al lui Ion Iliescu. Cu alte cuvinte, Revolutia a restructurat PCR-ul, transformandu-l intr-un Front si apoi intr-un partid democratic de stanga.

In 1990, partidele istorice, dar si celelalte, abia se formau. PNTCD, PNL, Partidul Social-Democrat a lui Cunescu erau partide in formare, intr-o societate in care 4 milioane de oameni au fost membri PCR. Din aceasta cauza FSN-ul, care beneficia de structura organizatorica a PCR si de nucleul important al acestuia a fost avantajat. Din aceasta cauza a si putut sa castige alegerile din 20 mai 1990, primele alegeri libere postcomuniste, la un scor lejer.

Interesant comunicatul de presa lansat de Dl. Iliescu:

Comunicat de presă

„Am decis să ies din tăcerea pe care mi-am impus-o în legătură cu acțiunile justiției în cazul dosarelor generic numite ”Revoluția” și ”Mineriada”, din obligația de a lămuri câteva lucruri. Prima observație se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol ”justițiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acțiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliției Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violențe, au atacat și incendiat  sediul Televiziunii publice și au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănțuită a unor indivizi, la fel de fără chip și identitate ca și teroriștii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către țară al CFSN?

Pentru cei mai mulți dintre cei care acuză acum în spațiul public, evenimentele de la 15 martie 1990 de la Târgu Mureș, nu mai există, pentru că, nu-i așa, contrazic tezele lor despre natura și consecințele lor, și nu mai servesc ”cauzei”. La fel, nici evenimentele din 13 iunie 1990 nu mai există, iar minerii au venit la București fără motiv, doar pentru a reprima o manifestație, cea din Piața Universității, pe care organizatorii ei o încetaseră a doua zi după alegerile din 20 mai 1990. Se construiește o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare.

        Aceste dosare au făcut obiectul atenției procuraturii timp de 28 de ani. Au făcut obiectul atenției unor comisii speciale ale Parlamentului României. De fiecare dată soluțiile pronunțate au nemulțumit pe cineva, de vreme ce se redeschid mereu, coincidență probabil, atunci când apar crize de natură politică, în special, care necesită schimbarea agendei publice. Acum ni se spune că istoria trebuie scrisă de procurori și judecători. De ce? Ca să aflăm că o Revoluție durează exact cât îi trebuie unui dictator să decoleze de pe acoperișul sediului puterii? După care, în secunda următoare, democrația se instalează, instituțiile ei înfloresc și schimbarea s-a terminat?

        Această abordare este pe cât de politizată, pe atât de periculoasă. Nu poți fundamenta un dosar de cercetare penală pe viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă. În acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor. Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă. Ei bine, asta se dorește cu aceste două dosare! Nu dovezile trebuie să ducă spre un verdict, verdictul a fost dat în afara cadrului legal, iar justiția trebuie doar să înlăture acele dovezi care ar contrazice verdictul.

        Nu cred că-și închipuie cineva că vechiul sistem abandona, fără să reziste, puterea, în decembrie 1989, oricât de erodat și de slăbit ar fi fost. Avea de partea sa aparatul de represiune, chiar dacă unii, mai rapizi în decizii, începuseră să fugă de pe corabie. Cu unii dintre ei vom avea surpriza să ne întâlnim în organizarea evenimentelor din 13 iunie 1990. Asta dacă justiția ar vrea să cerceteze acele evenimente în mod corect – evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989.

        În ceea ce mă privește decizia președintelui Iohannis nu mă surprinde, cu toate că nu văd care este cadrul legal în care se înscrie. Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor. De asta au ajuns să ne dea lecții de democrație oameni care, în timpul ceaușismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la costruirea cultului personalității lui Ceaușescu.

        Știu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către țară, scris, cum spuneam, printre gloanțe(atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!)  au fost îndeplinite. Nu poți face din actul suprem de demnitate al națiunii române o ”lovitură de stat”, doar pentru că așa a citit cineva în cartea unul apologet-și angajat!-al Securității. Am spus și repet: ar fi fost bine dacă am fi avut parte și noi precum Polonia, Ungaria și Cehoslovacia,de o tranziție negociată. O revoltă populară a născut un vid de putere. Niște oameni, din cele mai diverse zone ale societății, și de cele mai diverse convingeri politice, au încercat să dea un sens și o direcție schimbării. Și-au asumat niște responsabilități.

Acum sunt acuzați că au îndrăznit acest lucru. Totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul și memoria celor care au luptat pentru libertate și democrație. Probabil că trebuia să trecem și prin faza asta. Deși altele sunt problemele de pe agenda națiunii. Care agendă pare să nu mai aibă nici obiectivul integrării europene, nici pe cel al dezvoltării, combaterea sărăciei, o viață mai bună pentru români. Programul Revoluției Române rămâne în continuare actual. Poate că asta deranjează, în ultimă instanță. Dar nu este vina mea că se întâmplă așa. Prezentul este operă colectivă. Eu mi-am făcut partea mea de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută țapi ispășitori pentru eșecurile lor. Stau cu capul sus la judecata istoriei.   Ion Iliescu”

Lucrul ce m-a frapat din prima citind ce spune Ion Iliescu in acest Comunicat de presa este schimbarea pozitiei sale legata de evenimentele din 13-15 iunie ’90: nu mai sunt „elemente legionare”, ci cei care au organizat evenimentele din 13 iunie sunt oamenii fostului regim comunist: „evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989„. Totusi, inteleg ca si Petre Roman este anchetat. In calitate de premier la data respectivelor evenimente poate ca va reusi sa raspunda mai bine la aceasta problema…

Insa ceea ce se remarca din expozeul D-lui. Iliescu este faptul ca, de fapt, dumnealui nu-i place sau nu-i convine ca s-au redeschis Dosarele Revolutiei si Mineriadei. Si nu-i convine pentru ca trebuie sa raspunda pentru ceea ce s-a intamplat atunci, pentru mortii de atunci, pentru venirea minierilor si pentru cei agresati de minieri, si pentru imaginea proasta pe care Mineriada din 13-15 iunie 1990 a facut-o Romaniei, ceea ce nu inseamna, desigur, ca este neaparat vinovat: instanta de judecata va stabili lucrul asta. Insa domnia sa a sustinut cam intotdeauna teza potrivit careia: „Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă.„, uitand parca de faptul ca documentele secrete ies din arhive dupa 30 de ani. Teza aceasta, ca nu se poate stii adevarul si drept consecinta e inutil sa-l mai cauti, se vede ca-i serveste destul de bine fostului Presedinte.

Nu dorim sa vedem un proces politic. Dorim aflarea adevarului si ca cei care se fac cu adevarat vinovati sa plateasca.

Iar in ceea ce priveste chestiunea legata de faptul ca „prezentul este o opera colectiva”, Dl. Iliescu uita ca liberalizarea pe care domnia sa a pastorit-o a fost facuta prin furtisagurile de la stat, lucru in care a excelat FSN-FDSN-PDSR-PSD. Eu n-as crede ca Programul domniei sale a reusit sa asigure o viata mai buna pentru romani. In perioadele in care a fost Presedinte a binecuvantat furtisagurile si distrugerile industriale prin simplul motiv ca, de fapt, nu a luat atitudine impotriva acestor infractiuni, transformand furtisagul intr-un soi de normalitate pernicioasa. Daca „prezentul este o opera colectiva”, lucrul asta nu exclude responsabilitatea celor care au condus tara. Or, domnul Iliescu pare a dori sa ocoleasca lucrul asta.

Unde a fost Presedintele?

Privind la dezvaluirile lui Sebastian Ghita, din care rezulta ca DNA a facut abuzuri, precum si la chestiunea mai noua, ca sa zic asa, a Protocoalelor intre SRI si Justitie, ca sa ma exprim cumva mai general, din care ar rezulta posibilitatea unor actiuni de politie politica – si chiar protocoale intre judecator si procuror, daca am inteles bine – cred ca nu se poate sa nu-ti pui intrebarea din titlu: unde a fost Presedintele?

Pentru ca, prin Constitutie, rolul Presedintelui este sa vegheze la buna functionare a autoritatilor publice. Este o responsabilitate foarte mare, desigur. Dar aceasta functie a Presedintelui garanteaza, sau ar trebui s-o faca, cetateanului ca nu vor fi abuzuri din partea Autoritatilor Publice in societate.

Interesant este ca Presedintele Constantinescu „a fost invins de Sistem”. Ce putem spune despre Basescu in atari conditiuni? Dar despre ceilalti Presedinti postdecembristi?

Nu e oare ciudat ca Presedintele Romaniei e mai mereu invins de Sistem? Sau cum sa spun? In schimb sistemul securist supravietuieste bine-mersi!!

Insa ipoteza abuzurilor nedemocratice pot fi interpretate nu doar ca un atac efectuat continuu la adresa Constitutiei, ci ca politica a Statului Roman.

Cu alte cuvinte, asta e politica Statului indiferent de Regim! Ca vrea sau ca nu vrea cetateanul! In Romania, Regimul face ceea ce stie. Ce a invatat pe vremea comunismului. Partea proasta e ca aceste anacronisme blocheaza sau intarzie drumul tarii spre progres, blocand orice reforma. Si chiar lucruri necesare, precum lucrari de infrastructura.

Interesant este ca, la noi, Presedintele e in postura de a lua apararea Sistemului, nu cetatenilor, pe care doreste, nu-i asa, sa-i convinga ca Sistemul este bun totusi.

Sa nu-mi spuna mie cineva ca Basescu nu stia de abuzuri, ca Iliescu nu stia de privatizari paguboase pentru Stat, cetateni si societate! Evident ca stiau. Stiau cu totii. De ce n-au luat masuri?

Nu vorbesc de masuri totalitare. Ci de statul de drept.

Statul de drept, pe care il clameaza toti! Si cei ce fura, si cei ce nu fura. Si cei care ar trebui sa-l apere si sa actioneze in sensul acestuia, si cei care-l submineaza!

In asemenea conditii nici n-ar trebui sa ne miram de ce se intampla. Anomalia devine o banalitate. Iar recursul la revizuirea Constitutiei, de fapt instabilitate. Iar peste toate acestea se asterne o ineficacitate aproape, ca sa nu spun cu totul, totala. Pentru ca nu intrezarim o schimbare cu adevarat in bine. Nici cetatenii nu mai pot de multumiti ce sunt.

Si atunci ai putea sa te intrebi daca e vorba de incompetenta sau daca Romania e condusa dupa interese romanesti, sau poate straine, sau poate e vorba de rea-vointa, sau cate putin din toate.

Politic vorbind, avem acelasi partid dominant pe scena politica: PSD. Si aici trebuie sa evidentiem, din pacate, un esec: la noi Dreapta nu a reusit sa se impuna pe scena politica. Lasand la o parte faptul ca am mari indoieli ca PDL ar fi fost un partid de dreapta, la noi Dreapta politica a fost faramitata multa vreme. Si acum e faramitata. Dar, spre deosebire de trecut s-a gasit o formula de fuziune intre PDL si PNL, in cadrul PNL. Fara indoiala, PNL are posibilitatea sa scape de toti cei ce nu impartasesc doctrina liberala, de tot felul de elemente fasciste, care ar avea astfel posibilitatea sa-si caute si sa-si gaseasca partidul potrivit. Ar trebui s-o faca. Dar ar trebui, mai ales, sa caute solutii spre a impune Dreapta liberala pe scena politica romaneasca. Si ma gandesc la o perspectiva pe termen lung. Atata vreme cat Dreapta ramane faramitata si PSD e cel mai mare partid din Romania, care domina intr-un fel sau altul scena politica nu putem avea o democratie veritabila, in schimb vom avea fenomene ca cele descrise ceva mai sus.

Fara indoiala ca societatea noastra sufera de o lipsa de liberalism si democratie daca, spre exemplu, presa, nu doar coruptia, e considerata o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale. Am dat un exemplu. Se pot da si altele.

Noi trebuie sa promovam libertatea.
In Romania, la ora actuala, din pacate, nu prea se promoveaza libertatea. Poti spune ca se promoveaza un fascism, totusi timid. Sau populismul exagerat al maririlor exagerate de salarii in sectorul de stat, ce destabilizeaza economia, dar care sunt efectuate, din pix, in scopuri pur electorale. Deci Romania se afla undeva la mijloc, intre abuzurile Sistemului si populismul electoral desantat si utopic. Fara a avea o directie clara. Lucru ce ar trebui sa ne ingrijoreze deoarece avem aici un rost de derapaj de la valorile constitutionale, de la valorile europene si nord-atlantice, spre accente totalitare, cu consecinte din cele mai negative.

PSD – Marea Minciuna!!!

Interesant este ca n-am vazut deloc – si nu cred ca gresesc daca spun deloc – o analiza pe ceea ce face din punct de vedere economic Coalitia PSD-ALDE, care, nu-i asa, transpune in practica Programul PSD, care sa arate ce fel de Program e asta si ce fel de partid e asa-zisul partid de stanga numit pompos Partidul Social Democrat.

In primul rand, trebuie sa spunem ca actiunile acestui partid numai de stanga nu sunt. Ei au taiat masiv taxe si impozite, accelerand o crestere economica pe consum inceputa pe vremea Guvernului Ciolos. Or, chestia asta, taiatul taxelor si impozitelor numai masura de stanga nu e. Pe de alta parte, trecerea contributiilor sociale de la angajator la angajat nu doar ca nu e o masura de stanga, dar principalii beneficiari sunt mutinationalele, fata de care PSD perora demagogic asa-zise luari de pozitie critice. De ochii lumii neinformate, desigur!

E foarte clar ca trecerea contributiei de la angajator la angajat – cea mai ciudata masura a Coalitiei – il favorizeaza pe angajator, caruia ii lasa mai multi bani si-l defavorizeaza pe angajat, adica pe omul care traieste din salariu, care, drept consecinta, va avea salariul diminuat. O asemenea masura, de dreapta, sa ne intelegem – si de aici se vede imensa minciuna si deriva ideologica a acestui partid – avantajeaza, daca e sa vorbim de economia privata, in primul rand multinationalele si mai putin firmele romanesti. Multinationalele au si puterea financiara de a suporta costurile necesare astfel incat angajatul lor sa nu piarda la salariu – ca de castigat ceva nu se pune problema (castiga doar pe hartie), dar si asa sunt avantajate in conditiile in care consumul e in crestere, intre altele fie zis favorizand importurile. Pe cand firmele romanesti, care n-au forta financiara a multinationalelor vor avea mai degraba probleme cu forta de munca. In primul rand cresterea salariului minim, care pune probleme firmelor romanesti, nu multinationalelor, care-si permit sa suporte o astfel de marire. Pe de alta parte, costurile care pentru firmele romanesti nu sunt nesemnificative, pentru ca angajatul sa nu piarda la salariu. Din aceasta pricina, angajatul va pierde la salariu. Iar castigatorii sunt angajatorii care le vor spune angajatiilor ca n-au ce sa faca deoarece asta a hotarat Guvernul.

Sa presupunem ca un angajat la o multinationala are un salariu (net) de 2000 de lei. In urma trecerii contributiei integral pe seama sa, va plati mai mult si netul sau va scadea. Pentru multinationala – Kaufland, daca nu ma insel, a si anuntat ca va suporta costurile ca cei 16.000 de angajati ai sai sa nu piarda la salariu – nu e mare lucru sa suporte aceste costuri. Asa ca angajatul va lua tot 2000 de lei, fara sa piarda. In schimb, trendul consumului e in crestere, iar multinationala si-ar putea mari cu mult cifra de afaceri, chiar si in cazul in care ar plati 1% din cifra de afaceri, si profitul. In schimb, angajatul ramane tot cu 2000 de lei.

Sa ne gandim la o firma romaneasca, care are cifra de afaceri in scadere. O mai pui sa plateasca 1% din cifra de afaceri, adica ii deprimi si mai mult cifra de afaceri. Aceea n-are cum sa suporte costurile si angajatul va lua mai putin in mana. In schimb firma e despovarata de plata contributiei, ceea ce constituie un avantaj. Dar daca va reusi sa-si dezvolte afacerea si sa castige mai mult din business, angajatul va ramane in continuare cu salariul diminuat!!!

Deci avem asa: castigatorii sunt angajatorii, in detrimentul angajatilor, iar marii castigatori, daca nu chiar mai bine spus adevaratii castigatori, vor fi multinationalele.

Dintre cei ce lucreaza la stat, nu toti castiga din aceasta masura. Castigatorii sunt cei din Administratia Publica!! Iata ce arata Florin Citu inca din 14 iunie:

„Astazi despre cifre…
Mai exact, despre cum arata acum situatia salariilor medii nete, economie privata vs administratie publica-invatamant-sanatate (inainte de aplicarea legii salarizarii unitare..)

#romaniitrebuiesastie

Surse grafic: INS

„

Cele mai mari salarii la stat (dar nu numai!) raman cele din Administratia Publica!! Pe locul 2 vine Sanatatea. De observat diferenta notabila intre salariul mediu net al celor din Administratia Publica – cel mai mare – fata de Sanatate si, sa nu mai vorbim, fata de cei ce lucreaza in Invatamant. Economia privata e pe locul 2 in clasamentul general.

Sa intregim tabloul adevaratilor castigatori de pe urma asa-ziselor masuri de stanga ale asa-zislui partid de stanga numit PSD:

1. Multinationalele

2. Administratia Publica

Asta ca sa vedem ce ideologie ascunde PSD si Programul lui!!

Nu mai vorbesc de faptul ca multinationalele sunt cele mai putin expuse la faliment, fata de firmele autohtone. Era ceva cu o masura ca daca dai faliment sau ajungi in insolventa sa nu mai poti sa-ti faci o firma. Pe cine, oare, avantajeaza si dezavantajeaza o asemenea masura? Mi se pare destul de limpede…

Pe cei din Administratia Locala i-a lasat sa-si faca ce salarii vor!! Au ajuns sa aiba niste salarii enorme fata de ceilalti – ce sa-i faci, unii sunt mai smecheri decat altii iar in pesedism obraznicul mananca praznicul. Ei chiar si daca vor pierde la salariu in urma masurii cu pricina, tot salarii mari vor avea fata de cei ce lucreaza in Sanatate sau Invatamant.

Sa vedem acum cum stam cu executia bugetara. Iata o postare a D-lui. Citu din 27 noiembrie:

„

Economia respinge programul de guvernare Dragnea!

După 10 luni, execuția bugetară arată dezastrul din economie.

1. Investițiile scad cu 30%!!!

2. Veniturile fiscale scad cu 10% (sau cu 1.3 pp din PIB)!!!

3. Deficitul bugetar este de aproape 5 ori mai mare!!! (vezi Tudose că nu sunt nebun? Ți-am recomandat să -ți notezi câteva cifre și o carte cu poze. Poate acum mă asculți)

#romaniitrebuiesastie

Sursa grafic: Ministerul Finanțelor Publice

 „

Contrar a ceea ce, poate, cred multi pentru PSD scaderea veniturilor fiscale nu e o problema chiar asa de mare… Eu am spus ca nu toti cei care lucreaza la stat vor fi castigatori. PSD va purcede la disponibilizari de personal, poate chiar masive, nota bene: in detrimentul propriului sau electorat. Trebuie spus ca nimic nu anunta pentru 2018 o crestere a veniturilor fiscale. N-am vazut la PSD o strategie in acest sens. Florin Citu vorbeste aici despre o posibila noua taxa in astfel de termeni:

„Dragnea si Tudose o pun de un CARITAS!

Stiati deja ca statul PSD-ist este mafiot. Nu este un secret.

Va prezint astazi o mare ticalosie a acestui stat PSD-isit. Si mai rau, e pe cale sa se repete si in 2018.

Din 2008 si pana astazi ati imprumutat statul roman impotriva vointei voastre. Ma refer la taxa de mediu/taxa de poluare/timbru de madiu/taxa de prima inmatriculare etc. Desi aveau nume diferite reprezentau aceeasi hotie brevetata de statul mafiot PSD-ist.

In 2013, celebrul premier VVP, prin OUG 9/2013 perfectiona un sistem prin care statul va fura banii din buzunar. Sova ne anunta ca destinatia acestei taxe o sa fie constructia de autostrazi si drumuri nationale si VVP aproba aceasta ordonanta, desi stia ca este impotriva directivelor UE. Alt premier PSD-ist care nu se simte bine in UE.

La sfarsitul anului , VVP senin ne anunta ca a folosit banii pentru altceva. Prin “altceva” intelegeti voi la ce ma refer. Pe ce cheltuie banii PSD de obicei?

Inca din 2009 unii dintre voi ati dat in judecata statul roman si ati castigat. Suntem in 2017, si doar dupa decizia CJUE PSD-isiti suparati se jura pe programul de guvernare ca ne dau banii inapoi. Cine ii mai crede?

Ati inteles cum sta treaba cu statul mafiot PSD-ist? Astia ne-au luat banii din 2008 si ne promit ca ii returneaza pana in 2019. In tot acest timp ei, PSD-istii, stiau ca acesti bani sunt incasati ilegal.

Dar ticalosia acestui partid nu se opreste aici. Dupa ce am analizat cererea de restituire nu o sa va vina sa credeti ce am descoperit. Astia sunt mai hoti ca Terente din Braila.

Iata ce am descoperit:

– Nu toti cetatenii care au platit taxa sunt tratati la fel. Cei care nu au actionat statul in judecata primesc banii inapoi. Si atat. Ceilalti primesc in plus si dobanda legala penalizatoare si cheltuieli de judecata.

– Nu primiti bani cash neaparat. Se fac compensari. Destept statul asta mafiot PSD-ist, nu-i asa?

Trei concluzii:

1. Statul PSD-ist s-a folosit de banii tai gratuit din 2008 si pana astazi. Daca nu ai dat statul in judecata primesti suma platita initial si atat. PSD ti-a rapit in cunostinta de cauza dreptul de face orice altceva cu banii astia – sa cheltuiesti, sa investesti, sa economisesti.

2. Vestea proasta este ca nici suma platita initial nu o mai vedeti. Pentru ca Dragnea, bandit adevarat, a scris in cererea de restituire, pe care o semnam toti, ca suntem de acord cu compensarea sumelor.

3. Statul PSD-ist stia ca ce face este ilegal. Cine ne restituie noua, celor care nu am dat in judecata statul, dobanzile pentru 8 ani de zile in care s-au folosit de banii nostri? Chiar si fara dobanzi statul are de restituit aproape 1% din PIB in 2018. E groasa rau!

Sa fie foarte clar. Romani vi se pregateste o noua taxa pentru ca PSD nu are bani sa restituie taxele platite pana acum ( de aceea se tot amana bugetul pentru 2018).

Cum se va numi noua taxa, nu mai conteaza. Dar stim sigur ca la cateva luni dupa aplicare, cineva o va anula in instanta. Si nici asta nu va conta. Cei care o platesc sa se astepte sa o primeasa inapoi in medie dupa o perioada de 8 ani (sumele vor fi mai mari ca cele din perioada 2008-2016).

#tudoselabnr#romaniitrebuiesastie

PS. Tudose s-ar putea sa renunte la noua taxa, daca ne exprimam cat mai multi impotriva acesteia.” (subl. mea)

Insa o conceptie clara a Coalitiei asupra problemei cresterii veniturilor fiscale n-am vazut si e indoielnic faptul ca aceasta ar exista. Or, daca economia raspunde la masurile PSD-ALDE prin scaderea veniturilor fiscale, atunci suntem indreptatiti sa presupunem ca masurile vor fi de disponiblizare din sectorul de stat, din intreprinderile de stat cu pierderi. In privinta Fondurilor Suverane de Dezvoltare, care ar grupa in cadrul lor ansamblul companiilor de stat, PSD n-a facut nimic… Si atunci solutia ar fi o accelerare a privatizarii acestor companii…

Deficitul bugetar e clar ca a crescut, dar mai e pana la 3% din PIB. Ingrijorator e faptul ca investitiile au scazut drastic!! Marea problema e ca nici in privinta investitiilor PSD nu are o conceptie clara, un plan adecvat de crestere a acestora. Daca vor avea loc disponibilizari cum se vor crea locuri de munca in conditiile in care trendul investitiilor e de scadere? Pe de alta parte, cum vor veni mai multi bani la buget fara investitii? Pentru ca, din cate inteleg, si investitiile straine directe sunt in scadere!!

Care e conceptia PNL? Din partea acestui partid Dl. Florin Citu, senator si economist, propune urmatoarele:

„Florin Cîţu, senator PNL: Astăzi, la comisia de buget finanțe din Senat, discutăm oug 79/2017 cu modifcările la codul fiscal (transferul contribuțiilor etc) .
Îmi voi susține amendamentele care reprezintă opinia mea pentru un cod fiscal optim după 11 luni de atac al PSD asupra economiei – cota unică de 16%.
Ce propun eu :
– reducerea poverii fiscale asupra forței de muncă cu 5.65 puncte procentuale.
– salariile brute nu trebuiesc negociate. În sectorul bugetar legea salarizării se aplică așa cum este acum. Împreuna cu măsura de reducere a poverii fiscale, apare spațiu fiscal pentru legea salarizării unitare.
– cresc contribuțiile personale către pensiile private (cei care muncesc și contribuie astăzi, contribuie mai mult la pensia proprie)
– impozit pe venit 16%
– impozit pe profit 16%
– impozit pe microintreprinderi , 1% opțional, pentru companiile cu cifra de afaceri până în 500 000 euro
– TVA 16%
#romaniitrebuiesastie„

Trebuie remarcat ca viziunea PNL e cel putin coerenta. Si trebuie spus ca e si corecta deoarece sistemul cotei unice a reusit sa aduca chiar excedent bugetar. E adevarat, pe vremea guvernarii Ponta au crescut taxele si impozitele. Ca banii nu au fost folositi cum trebuie, e alta treaba. Totusi, sistemul cotei unice a dat coerenta si o abordare unitara din punct de vedere economic.

Insa ciudat e si altceva… Interesant e ca PSD nu a venit cu o impozitare diferentiata sau progresiva, in schimb a venit cu trecerea contributiei de la angajator la angajat… Pe mine asta ma uimeste: nu vii cu o masura de stanga, cum ar fi fost de asteptat, in opozitie cu cota unica liberala, in schimb experimentezi si vrei sa aplici una de dreapta… Ce loveste in angajatii ce traiesc din salariu, care poate, mai mult decat probabil, ca i-a si votat…

De observat, totusi, ca daca pe vremea Guvernului Ponta au crescut numarul de taxe si impozite, masura care, desigur, a impovarat firmele, totusi ideea e una de stanga si au fost masuri care au adus statului excedent bugetar. Nu a fost pusa in pericol situatia macroeconomica a tarii. De asemenea a permis o crestere economica importanta. In schimb PSD-ul lui Dragnea loveste in cetateni!! In sensul acesta era si impozitul pe gospodarie, in ideea de a lua mai multi bani de la cetateni. Apoi trecerea contributiei de la angajator la angajat, care-i loveste pe angajati!!

Eu stau si ma intreb ce fel de partid e asta: PSD? Care e coerenta lui ideologica? PSD e cel mai mare partid din Romania. Poate e prea mare pana la urma… Stau si ma intreb ce fel de partid de stanga e asta… PSD numara cei mai bogati membri, unii chiar importanti care au ajuns primari si care sunt, spre exemplu, in Top Forbes… Numai sa ne uitam la Liviu Dragnea, un om bogat, cu un adevarat domeniu baronial in Alexandria, Teleorman – una din cele mai sarace zone ale tarii!! Cu excursii de vacanta in Brazilia… Este foarte interesant ce remarca maestrul Ion Cristoiu in acest editorial din 22 noiembrie:

„Dincolo de ridicolul infinit al dactilografelor strigînd împotriva Guvernului în timp ce le e gîndul la oala cu ciorbă lăsată pe plită în grija soacrei sau a portarilor care se întreabă cînd o să li se mărească și lor leafa, așa-zisa demonstrație de la Galați mi-a atras atenția prin năucelile care au fost lozincile. Cum adică Jos Ciuma roșie! Da, poate că PSD e ciumă, nu mai mult decît alte partide politice, inclusiv PNL, care a fost aliat cu Ciuma, dar a-l acuza că e o Ciumă Roșie, că are un Guvern comunist, înseamnă a jigni Comunismul. Acest clișeu, folosit și de TeFeLiștii, e cea mai tare dovadă a lipsei de creativitate și chiar de inteligență politică din partea formațiunii încăpute pe mîna penalului Ludovic Orban. Se poate spune despre actuala guvernare PSD că e coruptă, anapoda, bramburită, iresponsabilă prin absența oricărei preocupări privind investițiile, dar că e Roșie, că e comunistă, în nici un caz. PSD nu mai e de decenii un partid de Stînga, d-poi de extremă Stîngă, precum Partidul Comunist, pentru că PSD n-are altă doctrină decît cea a Îmbogățirii prin orice mijloace. A spune că PSD e un partid comunist înseamnă a avea mari probleme cu identificarea realității. Îl vede cineva pe Liviu Dragnea comunist? E vreun lider PSD de condiția modestă a unui socialist măcar? Cum să fie un partid comunist un partid ai cărui lideri stau în vile de multimiliardari, își fac vacanța în Bahamas și-și transportă fundul în Mercedesuri?” (subl. mea)

Este important de stabilit ce se intampla, de fapt, pe scena noastra politica. Pentru ca, spre exemplu, cei care ies la mitinguri antiPSD, antiguvernamentale, numai sa te duci acolo sa-i vezi si nu cred ca o sa ti se para ca sunt oameni de dreapta. Sau ca ar reprezenta Mutinationalele… Adica acei angajati atat de bine platiti din multinationale, oameni de dreapta, care vor dom’ne sa rastoarne Guvernul asta de stanga, dedicat celor multi, vorba lui Ion Iliescu. Ion Cristoiu are un editorial foarte interesant despre asemanarile dintre manifestatiile antiguvernamentale si antiIliescu din 1990 si cele din 2017:

Ponderea crescîndă a luptei extraparlamentare sau 2017 – un nou an 1990

„În zilele de 30 noiembrie și 1 decembrie 2017, întreaga presă autohtonă, în frunte cu batalionul televiziunilor de știri, a pisat mărunt-mărunt tema Dezbinării societății românești cu prilejul Zilei naționale. Fapte precum absența din tribuna oficială a liderilor PSD și ALDE – Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu –, strîngerea în Piața Victoriei a cîtorva sute de TeFeLiști, mai toți îmbătrîniți în protestele anti-guvernamentale din 2017, care par a le ține locul de orice altă înfăptuire profesională, socială și chiar conjugală, Recepția de la Cotroceni văduvită de participarea premierului, astfel încît Klaus Iohannis și-a măcănit pereților textul de negare a existenței statului paralel, negare avîndu-și temeiul în faptul că el nu-l întîlnește în timpul deplasărilor huruitoare și costisitoare din fiecare vineri după-amiază pe traseul Palatul Cotroceni – Cuibul de turturică al Răvășitoarei, au fost interpretate de moderatoare și prezentatoare îmbrăcate în ii (patriotismul înseamnă însă altceva decît folclorismul de operetă) drept un moment de Criză uriașă a societății românești, născătoare firește de o cascadă de Breaking news-uri concurate doar de cele izvorîte din starea vremii.

Eu însă nu m-am cutremurat, nu m-am îngrijorat și nici măcar nu m-am preocupat de faptele prezentate de presa noastră drept dramatice prin unicitatea lor în postdecembrism.
Și asta din simplul fapt că pentru mine, om bătrîn, care am văzut și comentat aproape zi de zi întreaga istorie postdecembristă , toate cele întîmplate în aceste zile atît pe scena politică a țării, cît și pe scena Străzii, nu sînt o premieră. Fapte asemănătoare, dacă nu identice s-au petrecut și în decembrie 1990, cînd România cunoștea din punct de vedere social- politic o situație asemănătoare celei din decembrie 2017.

Despre evenimentele care au ținut de sărbătorirea Zilei naționale și de cele care au marcat comemorarea lui decembrie 1989, publicam în numărul din 22 decembrie 1990 al revistei Expres Magazin, un text ce lasă impresia c-a fost scris acum, în decembrie 2017:

„O imagine pregnantă asupra situaţiei politice din România la un an de la răsturnarea dictaturii ne-o oferă însăşi sărbătorirea în aceste zile a aniversării evenimentelor din decembrie 1989.

Comunicatele aparţinînd diferitelor formaţiuni politice, acţiunile concrete, atît ale Puterii, cît şi ale Opoziţiei, gesturile individuale şi colective se adună într-un moment care, asemenea unui focar, reflectă starea societăţii româneşti de la ora actuală.

Chiar de la început trebuie evidenţiate controversele ivite în legătură cu modul în care trebuie sărbătorită această aniversare. Nu e vorba, fireşte, de divergenţe privind programul manifestărilor sau de discuţii în legătură cu protocolul, ci de polemici violente avînd ca bază o diferenţă radicală în ce priveşte modalitatea de sărbătorire. Opoziţia a conceput aniversarea sub semnul unor acţiuni menite a exercita asupra Puterii presiuni în direcţia îndeplinirii idealurilor Revoluţiei din decembrie. Puterea le-a considerat tentative de destabilizare politică, ba chiar drept acţiuni contrare obiectivelor din decembrie trecut, insistînd pe necesitatea unei atmosfere de reculegere şi pioşenie.

Această prăpastie dintre Guvern şi Opoziţie în ce priveşte aniversarea Revoluţiei exprimă cum nu se poate mai limpede radicalizarea din ultimul timp a confruntării politice din România. Nu împărtăşim, desigur, poziţia d-lui Ion Iliescu privind necesitatea unui consens naţional. Apelul lansat în numeroase rînduri de preşedintele ţării la unitatea tuturor forţelor politice pentru depăşirea crizei cu care se confruntă România se întemeiază pe o superbă iluzie. Consensul general trebuie realizat doar în ce priveşte integritatea şi suveranitatea ţării. Restul problemelor sînt şi trebuie supuse bătăliei politice. Sub acelaşi semn, al iluziei, poate fi pusă şi chemarea domnului Ion Iliescu la ceea ce domnia-sa numeşte Opoziţie constructivă.

În logica pluripartidismului intră şi convingerea fiecărei formaţiuni de pe eşichierul politic că ea e singura în stare, dacă i s-ar da puterea, să aducă ţării belşug şi prosperitate. În acest sens fiecare formaţiune politică se străduieşte să o răstoarne pe cea ajunsă la guvernare şi să-i ia locul pentru a-şi promova propriul program. În această bătălie o formaţiune poate avea, din motive tactice, momente de armistiţiu cu guvernul. Ar fi ceea ce domnul preşedinte numeşte Opoziţie constructivă. Esenţială rămîne însă lupta Opoziţiei pentru a lua locul guvernanţilor.

Altfel spus, Opoziţia distructivă.

Urmînd incidentelor de la Alba Iulia, aniversarea Revoluţiei din decembrie 1989 a dovedit însă că fireasca bătălie pentru putere s-a încărcat cu trăsături care riscă s-o treacă dincolo de hotarele jocului politic. Între Putere şi Opoziţie s-a adîncit o suspiciune care face tot mai dificilă desfăşurarea confruntării în cadrele democraţiei. Cele două părţi se acuză reciproc de mijloace incorecte. Puterea etichetează fiecare gest al Opoziţiei parlamentare şi extraparlamentare drept încercări de subminare a intereselor naţionale. Sînt vehiculate, atît în declaraţiile Guvernului, cît şi în intervenţiile presei oficiale etichetări reamintind de perioada ascuţirii luptei de clasă: acţiunea agenturilor străine, răsturnarea ordinii de drept, afectarea intereselor poporului.

Nici Opoziţia nu duce lipsă de mijloace situate în afara jocului politic. Multe marşuri şi mitinguri au lansat slogane care îndeamnă la violenţă împotriva liderilor aleşi la 20 mai 1990, inclusiv la dispariţia lor fizică. Astfel de imbolduri la soluţionarea conflictelor politice prin uciderea adversarului nu sînt menite a îmbunătăţi imaginea noastră în lume. E suficient că prin parodia de proces intentat soţilor Ceauşescu sîntem singura ţară din Est care şi-a asasinat preşedintele. Un slogan cum e «La palatul Cotroceni/ Cîntă cucuveaua» lasă să se înţeleagă că am fi gata să procedăm la fel şi cu actualul preşedinte, riscînd să răspîndim pe glob imaginea falsă a unui popor sălbatic.

Sărbătorirea constituie un moment semnificativ şi în ce priveşte ponderea mijloacelor de luptă politică în România de azi. Mitingurile antiguvernamentale, marşurile de protest, grevele studenţeşti dovedesc tot mai clar deplasarea Opoziţiei din Parlament în stradă. Contrar celor susţinute de guvern, mitingurile, grevele, demonstraţiile antiguvernamentale şi antiprezidenţiale nu sînt acţiuni destabilizatoare. Ele se înscriu printre mijloacele de confruntare politică din orice democraţie autentică. Din acest punct de vedere, ele au aceeaşi legitimitate ca şi votul negativ din Parlament. S-ar putea spune că existenţa lor nu pune la îndoială, ci, dimpotrivă, întăreşte ordinea de drept din România.

Ponderea tot mai crescîndă a contestării extraparlamentare a Puterii exprimă însă o realitate politică, dacă nu îngrijorătoare, atunci cel puţin ciudată. Principala sa cauză trebuie căutată în neîncrederea unei părţi a populaţiei în Parlamentul ales la 20 mai 1990. Acest sentiment provine, pe de o parte, din credinţa multora că alegerile nu au exprimat adevărata opţiune a ţării, iar pe de alta, din convingerea că Opoziţia este practic inexistentă în Parlament. S-ar putea spune că această lipsă de pregnanţă a Opoziţiei îşi are cauza în majoritatea zdrobitoare deţinută de partidul de guvernămînt. Dar chiar şi în aceste condiţii, Opoziţia parlamentară nu a reuşit să se detaşeze, dacă nu ca o forţă capabilă să respingă o lege avansată de guvern, atunci măcar ca o forţă în stare să lupte împotriva ei pînă în pînzele albe. Atît Televiziunea cît şi presa ne oferă imaginea unui Parlament în care bătălia se duce nu între diferitele formaţiuni politice, ci între diferite persoane.””

Este adevarat, se aseamana. Dar care sunt, totusi, deosebirile? In 1990 oamenii manifestau impotriva criptocomunismului intruchipat, in viziunea celor ce se aflau in strada, de FSN si Ion Iliescu. Or, acum despre ce criptocomunism sa mai vorbim, in conditiile in care „PSD nu mai e de decenii un partid de Stînga, d-poi de extremă Stîngă, precum Partidul Comunist”? Chiar si lozinca „Romania moare!” e una de stanga. Trebuie sa remarcam o inversare a situatiei fata de 1990. Atunci, dupa o victorie zdrobitoare a FSN-ului si a lui Ion Iliescu in alegerile din 20 mai, Opozitia (si pe atunci fragmentata) trebuia sa se manifeste cu pregnanta pentru a nu se pierde. Insa pe atunci exista, totusi, o logica de dreapta in actiunile Opozitiei, in mitingurile si marsurile de protest. Transformarea PSD intr-un partid ce nu prea mai e de stanga tinde sa schimbe aceasta logica. Antipesedismul exista, insa conturul sau ideologic nu e foarte clar.

Merita o analiza aprofundata ceea ce se intampla astazi. Voi da doar unele idei la care m-am gandit… Spre exemplu, lupta anticoruptie, referitoare la coruptia mare si medie, e de stanga pentru ca infaptuieste un act de justitie (dreptate) sociala. Organul acestei lupte e DNA. Stanga, adica PSD si ALDE, il definesc ca stat paralel… Imbogatirea prin orice mijloace, cum spune maestrul Cristoiu, in niciun caz nu e de stanga. Dar asta caracterizeaza PSD-ul. Cei care au iesit in strada sustinand anticoruptia si protestand, de exemplu, impotriva Ordonantei 13 nu se poate spune ca sunt de dreapta. Ei au sustinut un act de justitie sociala. Au protestat, spre exemplu impotriva unui prag de 200.000 de lei noi pentru abuzul in serviciu. Era o placarda pe care scria ca in felul asta ai voie sa-ti insuesti necuvenit, adica sa furi, 199.999 lei fara sa fi tras la raspundere! Nu trebuie sa ne grabim a concluziona ca acesti tineri, Tefelistii, cum ii numeste maestrul Cristoiu, au iesit in strada ca sa lupte impotriva unei Stangi criptocomuniste, cum se intampla in 1990. In 1990 erau multi impotriva FSN, actualul PSD, deoarece se gandeau ca Iliescu, omul rusilor – parere intemeiata pe faptul ca Iliescu invatase in tineretea sa revolutionara in URSS -, ar dori restauratia comunismului in Romania. In ceea ce-l priveste pe Liviu Dragnea, fost pedist, nici nu putem sa spunem, bazat pe o parere intemeiata pe realitate, ca ar fi omul rusilor. N-am auzit sa fie implicat intr-un scandal de spionaj, sau sa aibe legaturi cu Rusia, sau sa fi invatat in URSS. Dimpotriva, a fost, nu-i asa, colegul de partid al lui Traian Basescu. In 1990, cel putin din punctul asta de vedere, lucrurile erau destul de clare. Si justificate!! Nu acelasi lucru se poate spune despre perioada actuala si despre, hai sa-i zic asa, FSN-ul actual, adica PSD-ul de azi. De asemenea, alegerile din 2016 n-au cum sa fie constestate ca si prestatia foarte slaba din punct de vedere electoral a PNL pe parcursul anului 2016. Si sa nu uitam, daca in 1990 „Principala sa cauză trebuie căutată în neîncrederea unei părţi a populaţiei în Parlamentul ales la 20 mai 1990. Acest sentiment provine, pe de o parte, din credinţa multora că alegerile nu au exprimat adevărata opţiune a ţării”, in 2016 Guvernul nu a fost unul PSD, ci de tehnocrati, sub conducerea D-lui. Ciolos, pupilul politic de suflet al D-lui. Iohannis!!! Acest Guvern a organizat alegerile. Chestia cu contestatul alegerilor din 2008, cand a castigat a doua oara Traian Basescu, a fost opera Coalitiei PSD-ALDE, mai bine zis a PSD, fara insa a aduce argumente zdrobitoare in acest sens. Doar suspiciuni de genul: ce a cautat Codruta Kovesi acasa la Gaby Oprea, taman in ziua scrutinului?

In 1990 Opozitia avea niste personalitati marcante ale rezistentei anticomuniste, mari figuri morale precum, ca sa dam un exemplu, cel mai cunoscut si poate cel mai marcant, Dl. Corneliu Coposu. Pe cand acum Opozitia nu prea are asa ceva. Nu are un mare reper moral. Sau mai multe figuri care sa se constituie in repere morale de netagaduit si care sa se manifeste in spatiul public cu pregnanta. De asemenea, nici Puterea nu are personalitati de genul lui Ion Iliescu. Liviu Dragnea e departe de a fi de calibrul politic al lui Ion Iliescu. Calin Popescu Tariceanu, la fel. Indiferent ce spun unii si indiferent de simpatiile sau antipatiile politice ale unora si altora, Ion Iliescu a fost o mare figura morala pentru Stanga postdecembrista in sensul ca aveai cu el garantia unei politici de stanga in Romania si nu intamplator a reusit sa castige si in 2000 alegerile. S-a impus prin statura sa politica, captand increderea electoratului. In ceea ce priveste Opozitia actuala, nu mai vorbesc de incercarea de transformare a lui Ciolos intr-un reper moral prin Platforma sa Romania 100.

De aceea e destul de greu de caracterizat situatia poltica actuala. Neclara, de altfel.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Misterioasa explozie…

Intr-o Rusie in care regimul de mana forte al lui Vladimir devine tot mai strict si abuziv cu proprii cetateni, nu e de mirare ca au avut loc adevarate explozii sociale in Rusia: mitinguri anticoruptie ce denunta in special coruptia de la varful politicii din Rusia – v. aici si aici.

Trebuie remarcat un lucru: nu doar ca liderul opozitiei, Alexei Navalnii, a fost retinut, dar s-au operat zeci si sute de arestari – asta pentru cei care inca nu si-au dat seama cum e actualul regim din Rusia. Bineinteles ca autoritatile dau vina pe „forte care manipuleaza activisti civici”, pe cei care „în mod deliberat au înşelat oamenii şi au instigat la comiterea de acte ilegale„, dupa cum afirma Dimitri Peskov, purtatorul de cuvant al Kremlinului.

Insa trebuie remarcat ca oamenii au iesit in strada in ciuda repetatelor tentative de intimidare din partea Puterii de la Kremlin. E un act de curaj ce trebuie apreciat. SUA si UE ar trebui sa incurajeze si sa sprijine Opozitia din Rusia. Masurile de securitate luate de Administratia de la Kremlin sunt pur si simplu draconice, iar Vladimir Putin a pornit demult o campanie impotriva ONG-urilor straine, vazute de acesta ca un mare pericol la adresa tarisoarei. Ati ghicit: „Fundatia Soros e de vina!” 🙂 . Dar iata ca si incercand si reusind intr-o mare masura sa reduca influenta Vestului, oamenii tot au iesit in strada, pentru ca li se incalca drepturi si libertati. Din aceasta perspectiva privite lucrurile, protestele anticoruptie din Rusia reprezinta o infrangere de etapa a actualei Puteri, dar si un avertisment dur dat acesteia.

Dar interesant este ca daca avem explozii sociale in Rusia, mai avem si altfel de explozii, precum cea de astazi (luni, 03.04.2017) de la statia de metrou din Sankt Petersburg:

Mediafax

Video FOTO. EXPLOZIE într-o staţie de metrou din oraşul rus Sankt-Petersburg. Bilanţ provizoriu: Cel puţin zece morţi şi 20 de răniţi/ Vladimir Putin evocă ipoteza unui atac terorist

„Cel puţin zece persoane au murit, iar alte 20 au fost rănite în explozia produsă luni într-un staţie de metrou din oraşul rus Sankt-Petersburg, afirmă surse citate de site-ul Life News.

UPDATE 15:43 Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a transmis condoleanţe în urma exploziilor produse luni în staţii de metrou din oraşul Sankt-Petersburg, explicând că sunt analizate toate ipotezele, inclusiv cea a unui atac terorist.

„Cauzele exploziilor nu se cunosc; sunt luate în calcul toate ipotezele, inclusiv cea a unui atac terorist”, a declarat Vladimir Putin, citat de site-ul agenţiei Tass.

Serviciile de securitate au confirmat că au avut loc două explozii, în vagoanele a două trenuri, în două staţii de metrou din Sankt-Petersburg.

Potrivit presei ruse, deflagraţiile s-au produs în staţiile de metrou Sennaya Ploşcead şi Institutul Politehnic din Sankt-Petersburg.

Cel puţin zece persoane au fost ucise, iar alte 50 au fost rănite în explozii, printre victime fiind şi copii.

UPDATE 15:43 Explozia produsă într-o staţie de metrou din Sankt-Petersburg a fost provocată de un dispozitiv artizanal, afirmă surse citate de postul Rossiya-24, relatează site-ul agenţiei Sputnik.

„A fost un dispozitiv exploziv fabricat cu elemente distructive”, a transmis postul Rossiya-24.

Atacul a avut loc în contextul în care preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, se află luni în Sankt-Petersburg, unde se întâlneşte cu omologul său belarus, Aleksandr Lukaşenko.

Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că preşedintele a fost informat despre incident.

În urma deflagraţiei, mii de oameni au fost evacuaţi din şapte staţii de metrou.

UPDATE 15:27 Cel puţin zece persoane au murit, iar alte 20 au fost rănite în explozia produsă luni într-un staţie de metrou din oraşul rus Sankt-Petersburg, afirmă surse citate de site-ul Life News.

„Explozia a avut loc în staţia de metrou Sennaya Ploşcead, mai multe persoane fiind rănite”, a declarat un oficial din cadrul serviciilor de securitate din Sankt-Petersburg, citat de site-ul agenţiei Tass.”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

Desigur, pare un atac terorist. Dar, pentru ca e vorba de Rusia, problema ar fi: cine e teroristul? Pentru ca in Rusia nu e niciodata foarte clar lucru asta. Poate fi vorba de terorismul islamic sau de FSB. Imi aduc aminte de atacul cu bombele din apartament din 1999. Au murit atunci 293 de persoane si peste 1000 de oameni au fost raniti. Atunci adevarul nici nu trebuia spus vreodata – politic vorbind, s-a creat emotia populara necesara pentru ascensiunea fara precedent a lui Vladimir Putin, care a urmat ulterior.

Asa cum si despre Revolutia din Decembrie ’89 nu stim nici pana azi adevarul, desi politicienii ne tot promit lucrul asta, dar ceea ce s-a petrecut a constituit punctul de plecare a ascensiunii politice a lui Ion Iliescu.

E clar ca in 1999 lui Putin ii trebuia ceva, cum se spune. Acum, in 2017, e in dificultate. E evident. Si atunci nu cumva si acum ii trebuie ceva…?

Ceea ce s-a petrecut la Sankt Petersburg astazi pare a fi un punct de plecare. Putin cauta o strategie eficace si e destul de eficace si foarte la moda in zilele noastre sa mizezi pe emotia populara. Dificultatile economice prin care trece Rusia, datorita felului in care e condusa, sunt foarte mari. De asemenea, oamenii din Rusia sunt ingrijorati de deteriorarea continua a imaginii si pozitiei Rusiei in relatia cu UE, SUA si NATO. Putin nu a reusit sa le dea raspunsuri convingatoare. Pe de alta parte, e clar – e in logica jocului politic – ca Opozitia cauta sa se exprime cu aplomb, tinand cont de situatia nu prea incantatoare in care se afla Puterea.

Insa o schimbare de paradigma la Kremlin ar avea efecte asupra a ceea ce se intampla in UE si chiar in SUA. Spre exemplu, fortele conservatoare si eurosceptice sunt sprijinite de actuala Putere, de regimul Putin. Sa ne gandim si la amestecul rusilor in alegerile din SUA si la Mike Flynn, pana mai ieri consilierul pe probleme de Securitate al Presedintelui Trump. Interesant este ca aceste proteste coincid cu mazilirea lui Flynn si cu neacordarea imunitatii… Stau si ma intreb ce va face Viktor Orban daca se schimba paradigma acolo, la Kremlin… 🙂

In orice caz, explozia de azi de la metroul din Sankt Petersburg complica jocul politic din Rusia. Problema ar fi: in favoarea cui? Putin va cauta sa foloseasca la maximum situatia pentru a arata, pentru a sugera unui electorat mai slab pregatit, dar care il voteaza, in ce pericole vor fortele de Opozitie sa bage tara. Acest clivaj prin care, intr-un mod fals, se declina responsabilitatea pe umerii Opozitiei a devenit o manevra clasica de manipulare care, trebuie s-o recunoastem, prinde destul de bine. Opozitia va trebui sa contracareze un astfel de efect, aratand ca Putin nu mai constitutie o solutie, tara fiind vulnerabila, dupa cum lesne se poate constata.

E un joc politic interesant si incitant in Rusia… 🙂 Cu aspecte misterioase, cum de altfel se intampla de regula pe acolo.

Dar daca se va produce un dezechilibru dinamic in societatea rusa, cum va juca Occidentul? Evident, Occidentul va trebui sa sprijine Opozitia liberala, care sa puna Rusia pe calea de dezvoltare occidentala,  nu euroasiatica. Si atunci ar putea urma doua Euromaidane, pentru ca Rusia are doua orase simbol: Moscova si Sankt Petersburg…

In orice caz, atacarea Puterii prin aceste proteste arata ca actuala Putere de la Kremlin nu poate face orice fara ca cetatenii sa reactioneze!

Un interesant editorial despre DNA si lupta anticoruptie…

Gandul

Liviu MIHAIU: Partid versus Securitate, războiul civil al României (I)

„Când am fost invitat la Cotroceni, în 2015, după tragedia #Colectiv, în panelul celor 20 membri ai societăţii civile, a fost prima oară când reuşeam să vorbesc de pe poziţia unui om cu o istorie a telefonului ascultat în cea de om ascultat legal, cu atenţie, de către Preşedinte, pe un subiect evitat de mai toată presa oficială: serviciile secrete. (O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU)

Poziţie pe care mi-o câştigasem nu numai după 12 de activism civic, dar şi ca ziarist de investigaţii ce publicase multe anchete pe vremea când cazul dosarelor îngropate la Berevoieşti scoteau la iveală cum SRI a încercat să ardă şi să-ngroape foarte multe dosare care “certificau participarea noilor sereişti la Mineriadă şi urmărirea demonstranţilor din Piaţa Universităţii” sau Străuleştiul victimelor Revoluţiei şi Mineriadei.

Toate erau erau operaţiunile foştilor securişti preluaţi de regimul Iliescu cu sigla schimbată.

În anii ‘90 publicasem documentele de rezident al fostei Securităţi pe numele şefului de-atunci al SRI, Virgil Măgureanu, şi câştigasem după 2004, alături de redacţia Caţavencu, un proces la CEDO pentru ascultarea ilegală a telefoanelor din redacţie de către SRI-ul aceluiaşi Măgureanu, fiiind susţinători ai căpitanului Bucur, primul “whistle blower” din sistemul de Securitate. Ştiam “de pe front” ce vorbesc în faţa celui care putea face ceva în acest delicat domeniu al securităţii naţionale.

Printre alte nemulţumiri ale societăţii civile, am remarcat, în 2015, la Cotroceni, următorul fapt, verificabil în stenogramele întâlnirii, pe care Preşedinţia a refuzat să le facă publice cu toate insistenţele unora dintre noi:

“Este ceva profund în neregulă în mersul democraţiei noastre ca cele mai bine plătite slujbe din România să fie cele ale organelor de represiune, puniţie şi supraveghere, pe când majoritatea celor liberale, cum este, de exemplu, profesia de profesor de fizică, ca a Dvs, sau cea de medic sau de actor, să fie cele mai prost plătite din ţara noastră”

Cunoşteam forţa de regenerare a Securităţii şi urmăream cum, în ultimii 13 ani, bugetele serviciilor secrete o luaseră exponenţial spre cer din motive geostrategice şi militare, împinşi fiind de la spate de partenerul strategic pentru întărirea flancului estic al NATO.

S-a întâmplat şi mult dorita dekaghebizare, operaţiune semnalată de generalul Pacepa într-un interviu din RL.

Dar mai ştiam ceva: Puterea ascunsă este cea mai periculoasă putere, şi că, deşi avem nevoie de servicii secrete puternice, entropia militară este cea de a acumula putere nemăsurată la toate nivelurile. Aşa că, în spatele acestei misiuni de reaşezare a României pe fundaţia valorilor euro-atlantice, în România s-a construit

Cel mai militarizat stat european, un adevărat Homeland Security,

despre care scriam, în 2011, în ziarul Adevărul: “Nu există publicaţie, televiziune, sindicat sau ong important în ţara noastră în care să nu existe de strajă patriei “colaboratorii” de tip nou ai Securităţii Naţionale, oportunişti care, ca şi înainte de 89, se pun bine şi la adăpost cu “Sistemul”, “mărind capacitatea intelectuală şi operaţională a serviciilor”. Chiar şi la cea mai anticomunistă şi antisistem publicaţie din România, “Academia Caţavencu”, activaseră, pe lângă doi amărâţi foşti colaboratori ai Securităţii, şi doi ziarişti acoperiţi, unul dintre ei oferindu-se “planton”, în timpul regimului Năstase, când publicaţia era în linia întâi a luptei contra regimului)

Aşadar, la consultările post Colectiv, Preşedintele a dat din cap hotărât, părând a înţelege dialectica disproporţionată a “reformelor” din ţară.

Şi pentru că guvernul Ponta, pe care fostul preşedinte Traian Băsescu îl „desconspirase” ca agent acoperit,  a continuat politica de mărire a acestor bugete, am sperat că guvernul Cioloş-Dâncu să fie mai realist în ceea ce priveşte prioritatea investiţiilor fundamentale.

Primul buget făcut de guvernul din care făcea parte fostul proprietar al IRES (a cărui anagramă este coincidental numele unui serviciu secret), Vasile Dâncu, profesor la ANI şi semnatar al unei declaraţii de necolaborare, mărea cu aproape 20% bugetul celui mai puternic serviciu din România, urmând ca acesta să primească un bonus de peste 30 de milioane la rectificarea de la mijlocul lui 2016. Cu siguranţă, cu ştiinţa şi acceptul tacit al Preşedintelui, care tuna săptâmânile trecute : “micşorarea bugetelor serviciilor secrete este iresponsabilă”.

Culmea, părerea preşedintelui era aidoma ziariştilor afiliaţi la Matrixul noii Securităţi care s-au grăbit să reclame cum, de dragul pomenilor electorale, guvernul Dragnea-Grindeanu afectează programele de înzestrare ale Armatei şi lasă serviciile secrete fără bani. Asta chiar dacă în bugetele instituţiilor sus menţionate sunt prevăzute credite de angajament care le dau posibilitatea îndeplinirii întocmai a programelor asumate. Însă despre acest aspect „au uitat” să vorbească sau nu au avut voie.

Pe foarte mulţi căprari promovaţi în presa ultimilor 13 ani o să-i auziţi baleiând în acelaşi registru al necesităţii  de “mai mult” a oricărei forme de securitate.

Discursul „jurnalistic” în sprijinul bugetelor serviciilor şi cel împănat de necesităţile stringente ale siguranţei naţionale reprezintă primul sindrom de dublă subordonare.

Bunăoară, alesul tuturor românilor şi al serviciilor din ultima campanie electorală prezidenţială a ales să ofere “în orb” o protecţie nereformată din 1991 a serviciilor secrete, cel mai puţin controlate entităţi administrative de pe teritoriul României in ultimii 15 ani. 

Ca să nu credeţi că deţin monoman şi nedocumentat această “obsesie” despre mandarinatul serviciilor secrete, vă ofer spre lectură cele mai bune două articole pe acest subiect prin care aflăm, vorba expertului paleoliberal, Sorin Ioniţă, cum beneficiem noi, românii, de un model de guvernare în care “armata deţine un stat” şi “nu statul deţine o armată” : http://www.contributors.ro/administratie/educatie/pakistanizarea-armatei-si-serviciilor/ (2015) şi în  (2017)  într-o publicaţie profesională, în care se spune: ”In SRI si SIE lucreaza 30.444 de cadre, de peste 2 ori mai multe decat in Securitatea comunistă. Cifra a fost strecurată la rubrica şi „Altele” intr-un proiect privind salarizarea care vorbeşte despre un număr total de bugetari de 1,21 milioane, in luna mai. Potrivit Ministerului Finanţelor, numărul de posturi ocupate in instituţiile statului, mai putin SRI si SIE, era de 1,18 milioane in aprilie.”

La acest număr nu se adaugă numărul celor aflaţi în forme de colaborare secretă care se pare că sunt de ordinul miilor cu bugete secrete .

La apogeul său, Securitatea ceauşistă a avut 15.000 de ofiţeri interni şi o reţea de informatori de câteva sute de mii de oameni din toate domeniile.

Existenţa acoperiţilor în Presă (în diferite forme, vreo trei la număr în “nomenklatorul” intern) este într-adevăr legală şi recunoscută în mai multe rânduri de însuşi fostul director al SRI, George Maior, începând cu 2009. Numai că, chestia pentru care “băieţii” iau al doilea salariu şi-şi aranjează gulerul altfel in oglindă nu este agenda cetăţeanului, ci: „Misiunea lor este să aducă informaţii de securitate naţională pentru stat”

 A Patra Putere în Stat s-a topit în intestinele luptei de castă

Presa a fost câmp tactic dintotdeauna, numai că, în 2010, era desemnată oficial de către CSAŢ-ul lui Traian Băsescu , drept “vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale”, decizie profund antidemocratică, care, chiar dacă nevalidată oficial, a produs efecte devastatoare asupra independenţei presei prin modul ulterior de acţiune al Sistemului în anihilarea societăţii civile. Enunţ pe care fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu, îl „justifica” la acel moment, juisând printr-o antiteză rămasă celebră prin absurditatea ei antidemocratică:  ”Ori Presa, ori Democraţia!”

Aşa că presa liberă a dispărut şi din mâinile ziariştilor, şi din mâinile mogulilor, cele două forme preexistente celei de astăzi, când, practic aproape nu mai există presă “mainstream” care să nu fie intr-o formă de dependenţă de serviciile secrete.

Episodul public ce arată forma vizibilă şi istorică din regimul Băsescu a acestor preluări ostile, care au transformat spaţiul public într-un câmp de propagandă şi nu de informare a cetăţeanului, se regăseşte într-o recurentă mărturie a Elenei Udrea(ultima fiind din acest an), într-un interviu la TVR:

“Elena Udrea: … Eu m-am certat cu domnul Ghiţă permament! Eu sunt cea care s-a opus ca domnul Ghiţă să aibă RTV-ul în 2010!

Ionuţ Cristache: Dar aveaţi puterea asta, să vă opuneţi?

E.U: Teoretic… şi ca…

I.C.: Staţi un pic, cum adică teoretic?

E.U.: … şi ca om care eram…

I.C.: Doamna Udrea,…

E.U.:. : … care era. Da, părerea mea a fost că domnul Ghiţă nu ar trebui să aibă RTV-ul.

I.C.: Dumneavoastră puteaţi decide în România cine să aibă ce? Dar afacerea RTV s-a discutat într-un cadru instituţional?

E.U.: Da, s-a discutat într-un cadru instituţional!

I.C.: Cum adică?

E.U.: Adică, conducerea SRI a fost interesată să existe acest post de televiziune!”

Dacă la acest episod adăugăm şi alte două momente din operaţiunea secretă de preluare a presei române, cazul Realitatea TV:

1. Momentul “zero” când Sebastian Ghiţă a plecat în 2010 cu jumătate de Realitatea TV şi o sută de oameni într-o singură noapte pentru a înfiinţa RTV

2. Depoziţia Elenei Udrea despre jumătatea de million pe care i-a adus degrabă „colaboratorul” Cocoş la „dispoziţie” pentru ca „Sebi” să poată plăti salariile al RTV,

atunci avem o porţiune din aisbergul „preluărilor ostile” pe care sistemul le-a practicat cu majoritatea trusturilor de presă româneşti sub îndrumarea celui mai diversionist preşedinte de după Revoluţie

3. Tranşarea unor rapturi de proprietate şi lichidarea mogulatelor de presă în instanţă cu ajutorul judecătorilor acoperiţi, care a dus la aberaţii de genul unor sentinţe date de Tribunalul Bucureşti împotriva unor sentinţe ale Curţii de Apel. (vom dezvolta într-o zi această speţă pentru care toate cererile au fost ignorate)

Amestecarea puterilor în stat

Existenţa serviciilor în politică, economie, administraţie, justiţie(CSM, DNA, magistratură, procuratură) presă, sistemul bancar, BOR, alegeri, fisc, cercetare, externe, interne, fotbal, IT, armată, preşedinţie, televiziune, educaţie, masonerie, asigurări, regii autonome, viaţă privată, ong-uri şi, nu-i aşa, în mafia politică este una mai mult decât evidentă şi probată de mai multe declaraţii ale „musafirilor” de la vârful puterii (M.R.Ungureanu, Claudiu Săftoiu. Horaţiu Dumbravă-CSM, Cozmin Guşă, actualmente acţionar la Realitatea TV) şi a avut ca rezultat transformarea României într-un stat poliţienesc sub acoperire, de tip “deep state”.

Stat care, nu-i aşa, luptă pentru democratizarea ţării prin preluarea „obiectelor muncii de propagandă” de către o juntă militară de proporţii gigantice. Preluare care a alterat anticonstituţional România, ce a devenit un stat captiv serviciilor secrete şi într-un câmp tactic exhaustiv, transformând lupta anticorupţie în tradiţionala bătalie istorică dintre Partid şi Securitate, astăzi ajunsă la o înfruntare pe faţă, fără precedent în istoria recentă.

În mod tradiţional, Partidul (Puterea vizibilă) a folosit încă de la început serviciiile în lupta politică, dând Securităţii (parte a Sistemului) atât de multe privilegii, bugete şi drepturi, unele ilegale şi neconstituţionale, încât invazia serviciilor secrete este la această oră de nestăvilit.

Ba mai mult, raportul de forţe s-a schimbat atât de mult încât clasa politică a ajuns în poziţia să-şi ia subteran binecuvântarea de la instituţiile de forţă.

Justiţia „programatică”, după strategii de război, sub acoperirea legitimă a luptei împotriva celui mai mare flagel din ultimii 200 de ani de istorie ai României: Corupţia, s-a dus asemenea unui tratament de tip chimioterapie radio/tv cu antidotul DNA.

Aşadar, odată cu celulele „canceroase” au fost distruse şi celule sănătoase ca efect militar secundar denumit: victime colaterale. Un concept tipic războaielor de gherilă împotriva terorismului.

Numai că victimele colaterale sunt de ordinul sutelor, cazurile de justiţie a denunţului (majoritatea copleşitoare dintre cazurile instrumentate de către DNA sunt pe denunţuri, de multe ori fără probe) au adus pe majoritatea ziariştilor de investigaţie “old school”(corifei ai anchetelor anilor ’90 şi adepţi ai lustraţiei) la concluzia că Justiţia română este îndrumată şi influenţată de serviciile secrete (în principal SRI) sub supravegherea strategică şi tehnică a unui colectiv al ambasadei SUA de la Bucureşti.

De fapt, totul a început cu o hotărâre secretizată a CSAT, din 2005, în care s-au alcătuit echipele mixte DNA-SRI, fapt recunoscut si negat succesiv de către fostul Presedinte şi actualul şef al DNA. Dar confirmat de chiar cei care contestă şi reclamă acest mod lucru timp de ani de zile, UNJR(Uniunea Naţională a Judecătorilor din România), fără să reuşească să impună o dezbatere publică pe acest subiect, presa “mare” ignorând cu bună stiinţă subiectul. Iată ce întreba şefa UNJR, Dana Gârbovan, zilele trecute :

„Propun Preşedintelui un referendum în care cetăţenii să fie întrebaţi dacă doresc să se clarifice implicarea serviciilor secrete în justiţie”.

Iar Alina Mungiu scria intr-un editorial recent pe “România curată”:

“În atmosfera asta de populism anti-corupţie de nivel venezuelean, lupta pentru manipularea legii şi controlul puterii judiciare depăşeşte orice limită”

Dai în mine, dai în fabrici şi uzine

În fapt, plecând de la cel mai comun şi statistic periculos mod de gândire acceptat: „Toţi sunt nişte hoţi”/„Toţi merită să intre la pârnaie” şi de la popularitatea  DNA, ajunsă azi la cote religioase, cu o încredere peste BOR, la care se adaugă „catalizatorul” de propagandă al celui de-al doilea război rece mondial realizat cu organe de presă ataşate, „Cei care critică lupta anticorupţie sunt de partea ruşilor şi-a lui Voiculescu!”,

„Dai în serviciile secrete, dai în lupta anticorupţie”, asezonat cu colaboraţionismul entuziast şi naiv al intelectualilor de la GDS, practic, opoziţia la ceea ce se petrecea cu-adevărat în spatele „cortinei de fier a anticorupţiei”, unde se coordona geostrategic şi tematic dreptatea, a fost identificată public cu Antena3.

Nu mai puteai să spui public un alt gen de adevăr, că te trezeai nu numai cu scaunele-n cap din partea „alienilor din presă”, dar puteai fi angajat/concediat şi ameninţat, aşa cum , spre exemplu era ameninţat  Cătălin Tolontan în 2009, pe holurile Parlamentului de către unul dintre cei şase oameni ai Preşedintelui, Elena Udrea, cu ocazia votării ridicării imunităţii ministrului Monica Iacob Ridzi, în vestitul scandal care o ţine azi încarcerată.  Ba mai mult, puteai trece şi pe la DNA „ca să-ngheţe căcătu-n ei”(cum spunea la una din şedinţele tactice secrete, desigur, nu procurorilor şi judecătorilor, ci celor din spatele lor şi dosarelor lor, însuşi Preşedintele României).

În mandatul lui Traian Băsescu s-a obţinut cea mai mare eficacitate în condamnarea corupţiei politice, dar, în acelaşi timp, cea mai mare poliţie politică din ultimii 25 de ani şi transformarea administraţiei României într-o juntă militară acoperită, ceea ce are efecte extrem de toxice asupra statului şi principiilor sale de drept. Principiul a fost unul singur: ascultăm şi infiltrăm tot şi cu oricine, ocupăm tot şi vedem ce iese de-aici! Şi uite aşa, ne-am procopsit cu un al doilea cancer administrativ după cel al politizării administraţiei: criteriul de angajare în toate cele patru puteri în stat nu mai este doar cel politic, ci şi cel al apartenenţei la serviciile secrete.

Cyborgii securităţii române subcontractate geostrategic şi-au creat şi trecut propria corupţie şi incălcarea a legilor la “raţiuni de stat”

Actualul director al SRI, Eduard Hellvig, spunea cu prilejul celei mai lungi vizite a unui şef de serviciu în faţa unei comisii de control parlamentare şi a presei de microfon că „nu există ofiţeri acoperiţi în politică şi magistratură”, contrazicând nu numai desele alarme ale UNJR şi UIM(Uniunea Internaţională a Magistraţilor) sau pe (ex)membrul CSM, Horaţiu Dumbravă, care afirma în 2014, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii:

“Fac încă o dată apel la domnia sa(Preşedintele-n.a.) ca acum, în ultimele zile de mandat, să îşi îndeplinească datoria constituţională şi legală şi să procedeze la verificarea tuturor declaraţiilor judecătorilor şi procurorilor dacă sunt sau nu colaboratori sau informatori ai serviciilor de informaţii”

Potrivit lui Dumbravă, aceasta este o obligaţie legală, prevăzută de articolul 7 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Chiar şi fostul şef al SIE şi fost prim ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, cerea deznădăjduit după căderea guvernului său în 2012 „scoaterea ofiţerilor acoperiţi din politică”, episod fără ecouri şi consecinţe publice. Careul cu pioni-fantome din clasa politică sau presă nu promovau astfel de subiecte pentru o dezbatere în spaţiul public.

Ba mai mult, ceea ce se putea intui a fi mai rău pare să se fi şi întâmplat: Coincidenţă sau nu, adversari politici ai legilor Siguranţei Naţionale şi legilor Big Brother au fost ridicaţi. Cazul George Scutaru, fost consilier prezidenţial, pe care DNA l-a trimis în judecată, însă instanţa a reurnat dosarul procurorilor. Asta s-a întâmplat în 18 noiembrie 2015, pe motiv că nu se precizează în ce constau infracţiunile reţinute de procurori, numărul faptelor şi explicarea concretă din punct de vedere procesual a acuzaţiilor. De atunci totul a rămas în aer. În 15 luni au avut loc opt termene, toate soluţionate cu amânări.

Iată însă ce zicea George Scutaru, consilierul şi coordonatorul noii strategii pe Securitate al preşedintelui Klaus Iohannis , prieten al actualului şef al SRI (“extras” din anturajul Preşedintelui, în urmă cu doi ani, şi care, de-atunci, vizitează biserici prin ţară, fără să-nţeleagă ce i s-a intâmplat) : ”… întărirea mecanismelor controlului civil, stabilirea unui cadru legal lipsit de echivoc în materie de interceptări, sînt cîteva dintre problemele asupra cărora societatea civilă şi clasa politică trebuie să-şi îndrepte atenţia. în plus, ar trebui să discutăm şi despre eventuala eliminare a abilitării serviciilor de a desfăşura activităţi comerciale proprii, fapt care credem că ar asigura un mai bun control asupra fondurilor şi ar întări credibilitatea acestor instituţii în faţa opiniei publice”

Traian Băsescu, ieşit din mandatele în care a creat acest model de „democraţie sub acoperire”,  spunea anul trecut, apropo de refuzul CCR(referent Daniel Morar) de a valida legile Big Brother: “acum îl caută şi pe Daniel Morar de capre” (aluzie la modul în care a fost „prins” judecătorul CCR, Toni Greblă).

O altă victimă a acestui „modus operandi” a fost un alt politician liberal, Ludovic Orban(achitat de curând pe fond în instanţă, scos din cursa pentru Primăria Capitalei în 2016), omul care a fost singura voce de la vârful PNL care s-a opus, atât public cât şi privat, în faţa directorilor SRI pe subiectele legilor Big Brother. SRI-ul voia operaţiuni asupra spaţiului privat cibernetic fără mandat de la judecător.

În cazul presupuselor sale „foloase patrimoniale necuvenite”, Orban a fost denunţat de către “generalul UTI” Urdăreanu, în conivenţă cu procurorul Claudia Roşu, plecată în fugă, la 1 februarie, din DNA, după achitarea politicianului.

Miliardarul aflat în anchetă l-a chemat de mai multe ori pe Orban la el pentru a discuta un sprijin în campania electorală pentru Primăria Bucureştiului, în fapt, presupuse foloase neluate în vreun flagrant şi necondiţionate de vreo promisiune electorală, aşa cum o atestă stenogramele înregistrărilor făcute cu mandat.

În acest mod de a gândi ilegitimitatea actului de a folosi „influenţa politică”, poate fi ridicat mâine întreg Congresul american.

 Judeţul Dâmboviţa e la ei. Tot.

Dezvăluirile se pot întinde pe foarte multe cazuri de politicieni „lichidaţi” sau/şi şantajaţi, dar aş propune să schimbăm abordarea: infiltrarea şi cucerirea partidelor politice. Pe judeţe.

Ion Stan(fostul şef al PSD Dâmboviţa şi fostul şef al comisiei de control  a SRI a cărui scoatere din joc s-a făcut, coincidenţa dracului, se spune, cu ajutorul actualului şef de supraveghere a comisiei SRI (baronul Adrian Ţuţuianu, actual preşedinte PSD-Dâmboviţa şi fost şef la CJ Dâmboviţa, cercetat de DNA în 2013 pentru trafic de influenţă fără rezultat) şi al găştii de la Dâmboviţa: primarul Târgovişte Cristian Daniel Stan (cu nenumărate contracte de asistenţă juridică fără licitaţie cu instituţiile de stat din judeţ), fostul pedelist Marin Antonescu pe care Traian Băsescu îl prezenta superiorul pe linie profesională de la Anvers”, în fapt, omul care coordona , ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici, actualul preşedinte al CJ Dâmboviţa, Alexandru Oprea, fost şef la SRI Dâmboviţa. În rechizitoriul fostului şef al PSD, Ion Stan, scrie:

“Întrucât la data de 23.11.2012, Dima Nicuşor Sorin a denunţat şi pretinse fapte penale comise de numitul Ţuţuianu Adrian în perioada iunie 2012, cu ocazia campaniei electorale pentru alegerile locale, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000, într-o cauză separată”, se precizează în actul de acuzare a lui Ion Stan(condamnat ulterior la doi ani de închisoare)

Tot din acest dosar este disjunsă şi cauza pentru Rovana Plumb, care apare alături de Ion Stan în denunţurile fostului ofiţer SRI, Daniel Dragomir.

În mod miraculos, nici lui Adrian Ţuţuianu, nici Rovanei Plumb, nu li s-a întâmplat nimic până la această oră.

Dacă mai punem la socoteală şi faptul că actualul preşedinte la PNL – Dâmboviţa este Cezar Preda(fost şef al comisiei de supraveghere a SRI) despre care presa relata că „a distrus arhivele PCR din Buzău” şi despre care fostul premier Victor Ponta spunea în faţa comisiei de control parlamentar al serviciilor secrete că este „ofiţer sub acoperire al SRI”, atunci putem spune că politica „dâmboviţeană” este apanajul deplin al serviciilor secrete.

Dacă mai punem la socoteală şi ultima declaraţie a fostului consilier de Securitate al preşedintelui Traian Băsescu şi actual director al Colegiului Naţional de Informaţii, Iulian Fota, făcută la Realitatea Tv săptămâna trecută: „Războiul este între PSD şi NOI”, avem toate semnele că Politica este o redută cucerită de puterea nevăzută a organelor de forţă ale Statului Român, cele care, practic, au penetrat şi încălecat, cu încălcarea premeditată a Constituţiei şi a legilor de funcţionare a Justiţiei, toate puterile în stat, aflându-se astăzi în cel mai aprig război intern de la Revoluţie încoace.

Alina Mungiu: Conform World Justice Project, un stat de drept trebuie să îndeplinească patru criterii. Unu: guvernul şi oficialii, ca şi entităţile private şi publice trebuie să dea socoteală conform legii. Doi: legile trebuie să fie clare, stabile, juste şi aplicate tuturor la fel, şi trebuie să prevadă securitatea persoanei, a proprietăţii şi a unor drepturi fundamentale. Trei: procesul prin care legile sunt create, administrate şi implementate trebuie să fie accesibil, echitabil şi eficient. Patru: justiţia trebuie împărţită de către oameni imparţiali care sunt competenţi, integri şi independenţi, şi au resurse adecvate.

O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU „

In primul rand as dori sa-l felicit pe Dl. Liviu Mihaiu pentru acest editorial in care face o analiza deoasebit de interesanta a fenomenului: lupta ACTUALA dintre Partid si Securitate, la care facea candva referire si Cristian Tudor Popescu, dar explicata acum pe intelesul tututor. O analiza frumoasa si bine scrisa!

Dar, dupa parerea mea, aceasta analiza ar trebui putin completata pentru o caracterizare cat mai completa si precisa a fenomenului.

MCV nu cred ca a fost inventat de „sertgentii mesianici din presa”. Este adevarat, PNA a aparut in vremea Guvernului Nastase, dar integrarea noastra in UE s-a facut sub rezerva luptei anticoruptie, iar PNA, actualul DNA, a aparut tocmai ca o consecinta a acestui fapt.

Nu stiu daca Bruxelles-ul a vrut chiar asta de la noi… Dar e aproape o certitudine certificata prin declaratiile publice ale unor inalti oficiali ca principalul nostru partener strategic – Statele Unite ale Americii – au sustinut cu caldura ACEASTA lupta anticoruptie. Nu Laura Codruta Kovesi sau Ioana Ene-Dogioiu au reprosat Romaniei nu ca nu se vad oameni in strada ca sa protesteze MASIV impotriva coruptiei, ci Victoria Nuland. Sau cand a zis ca „nu avem aceleasi idealuri” – daca spunea asta Ioana Ene Dogioiu (asta ca sa dau un mic exemplu) cati autohtoni nu s-ar fi napustit asupra ei s-o manance de VIE!!! 😆 Cand a zis Victoria Nuland, toata lumea a tacut cuminte si a luat aminte! Va amintiti cand Joe Biden a caracterizat lupta anticoruptie ca fiind „de autoaparare”. Ni se adresa noua, Romaniei si romanilor.

Face DNA abuzuri? Incalca drepturi si libertati? Eu n-am vazut o critica in acest sens din partea parnerilor nostri, nici UE si nici SUA. Va mai amintiti cum fostul ambasador Mark Gitenstein o inalta in slavi pe Monica Macovei si cum pleda impotriva prezumtiei de nevinovatie? Va mai amintiti cum Codruta a primit o inalta distinctie a Suediei, in sala aflandu-se, surazator, desigur, Dl. Klemm, actualul ambasador SUA – v. si aici..

Sa ne amintim cum chiar SUA atentiona pe toti Aliatii ca Rusia exporta coruptie, facand din coruptie o amenintare la siguranta nationala.

Legile Big Brother, promovate aici de Dl. Maior, fostul Director al SRI, n-au fost niciodata criticate de SUA. N-am auzit. Ba cred ca au fost chiar laudate, iar daca Dl. Maior e acum ambasadorul Romaniei la Washington este si pentru ca e un om de incredere pentru America.

Se tot vorbeste de abuzurile pe care le-ar face DNA. Nu neg, e foarte posibil pentru ca omul e perfectibil. Dar nu inteleg altceva (chestia asta, ca ar face abuzuri, o inteleg): cum e posibil ca SUA, cu Constitutia sa, in care e inscrisa apararea si garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului sa nu atentioneze tara noastra asupra unor derapaje sau posibile derapaje. Ci dimpotriva, ca daca stau si ma gandesc la Gitenstein, el nu intelegea ce e aia prezumtia de nevinovatie, nevazandu-i rostul!!

Repet, e vorba despre principalul nostru aliat: SUA.

Pana la PNA si MCV ne-am chinuit sa scoatem oameni de afaceri prosperi, reusind sa facem asta tocmai prin eforturile conjugate ale Partidului si Securitatii, ca sa fiu in ton cu exprimarea D-lui. Mihaiu. Asa au iesit creati oameni precum Sorin Ovidiu Vantu sau Ioan Niculae. Numai ca sa facem pe plac Occidentului si sa aratam ca si la noi lucrurile se misca spre initiativa privata si economie de piata.

Apud MCV am inceput sa-i bagam la puscarie, constatand cu uimire ce monstri am creat, ca sa incepem o noua pagina de facut pe plac Puterilor tutelare, prin lupta anticoruptie, mosita tot in laboratoarele Partidului si Securitatii, prin aceleasi eforturi conjugate. Doar pentru a arata ca lucrurile se misca cu succes spre statul de drept!!

Mediafax

Sorin Ovidiu Vîntu, CONDAMNAT la 8 ani de închisoare în dosarul devalizării FNI. Sentinţa este definitivă

„Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat, marţi, de către magistraţii Curţii de Apel Bucureşti la opt ani de închisoare în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI), decizia fiind definitivă.

„Condamnă pe inculpatul Vîntu Sorin-Ovidiu la pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, potrivit art.36, alin.1 din noul Cod penal, adaugă sporul de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare”, se arată în decizia de marţi a Curţii de Apel, care este definitivă.

Magistraţii au mai dispus menţinerea sechestrului până la concurenţa sumelor de 137.403.630.106 ROL (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A.

În primă instanţă, Sorin Ovidiu Vîntu fusese condamnat, pe 9 februarie 2015, la şase ani şi patru luni de închisoare. Tribunalul Capitalei a decis atunci condamnarea afaceristului la două pedepse de câte patru ani de închisoare pentru infracţiunile de spălare de bani şi a dispus achitarea lui pentru instigare la delapidare. În urma contopirii celor două pedepse, instanţa a dispus ca omul de afaceri să execute şase ani şi patru luni de detenţie. Decizia nu a fost definitivă şi a fost contestată de omul de afaceri la Curtea de Apel Bucureşti.

Judecătorul de la Tribunalul Bucureşti care l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu a arătat, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit „mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate provenienţă infracţională”.

Potrivit instanţei, deşi ştia că banii erau proveniţi din delapidarea săvârşită de Nicolae Popa, infracţiune pentru care acesta a şi fost condamnat, Sorin Ovidiu Vîntu a ascuns şi disimulat această sumă prin multiple operaţiuni de dispoziţie şi de circulaţie a proprietăţii unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor.

Judecătorul a stabilit că Sorin Ovidiu Vîntu, prin inginerii financiare aparent legale, pornind însă de la o bază ilegală, întrucât banii proveneau din delapidare, a ascuns, a disimulat natura juridică a provenienţei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, prin creditări ale societăţiilor proprii, care la rândul lor creditau alte societăţi ce cumpărau unităţi de fond răscumpărate la valori majorate artificial, cu care erau achiziţionate imobile, chiar în ziua transferării în contul lui Vîntu a sumelor de provenienţă infracţională, imobile ce erau vândute succesiv unor societăţi comerciale aparţinând tot acestuia, dar şi prin crearea de depozite şi transferuri repetate între inculpat şi conturile SC Gelsor SA.

Instanţa a mai reţinut că un alt mod de a ascunde sumele de bani obţinute ilegal a fost prin cumpărarea a 15 imobile, pe care apoi le-a vândut, la intervale cuprinse între o lună şi patru luni, SC Gelsor I.N. SA, cu menţiunea că vânzarea se face în vederea compensării datoriei înregistrate de societatea Gelsor în favoarea sa. Preţul de vânzare era întotdeauna, în cazul fiecărui imobil, cu mult sub preţul cu care Vîntu cumpărase anterior acele imobile. Mai mult, SC Gelsor I.N. SA avea obligaţia de a achita fiecare imobil cumpărat de la Sorin Ovidiu Vîntu în cinci rate anuale, începând din anul 2001, iar pentru perioada 2000-2001 a închiriat toate imobilele dobândite astfel SC Gelsor SA, societate creditată tot de Vîntu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la delapidare, judecătorul a notat în motivare că, potrivit deciziei definitive de condamnare, prăbuşirea FNI nu s-a datorat riscurilor inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii, ci activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii faţă de care s-a dispus condamnarea definitivă într-un alt dosar, printre aceştia fiind şi Nicolae Popa, care a primit o pedeapsă pentru înşelăciune şi delapidare.

Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat până în prezent în trei dosare, executându-şi pedepsele.

Astfel, la data de 22 iulie 2016, Sorin Ovidiu Vîntu a fost încarcerat în urma unei condamnări de şase ani şi două luni de închisoare în dosarul Petromservice, alături de el fiind condamnat şi fostul sindicalist Liviu Luca la şase ani de detenţie.

Totodată, în 24 ianuarie 2014, omul de afaceri a fost condamnat de instanţa supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul favorizării lui Nicolae Popa, iar anterior, a fost condamnat la doi ani de pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă.”

Totusi, mai nimic despre cei care au creat acest personaj, un tip care fusese condamnat si pe vremea comunismului, adus in fata dupa si dandu-i-se un acces larg la resursele statului. SOV a fost un om in fata caruia tremurau multi dintre potentatii acelor zile… A fost un om caruia Radu Timofte, fostul sef al SRI, ii punea informatii economice de prima mana pe tava (dupa cum s-a exprimat Traian Basescu) si pe canapelele caruia se odihnea Mircea Geoana. Atat Geoana cat si Timofte erau din PSD, iar daca ma gandesc si la Vacaroiu si Florin Georgescu, lucrurile acestea ne-ar putea sugera ce partid a stat in spatele ascensiunii fulgeratoare a lui SOV.

Ioan Niculae… Dosarul „Mita la PSD”, deci e clar. Fost securist si acesta!

Sigur, si in aceasta privinta trebuie pus un bemol pentru ca analiza sa nu fie prea stridenta: sa nu uitam, totusi, ca Romania era o tara in tranzitie, o tara fosta comunista unde comunismul a distrus proprietatea privata, dar o tara cu un proiect ambitios care trebuie salutat: constructia economiei de piata libera. Din aceasta perspectiva privind lucrurile, constructia unui capitalism romanesc e de inteles.

Acum ii terminam pur si simplu pe astia si incepem sa construim statul de drept, fara sa fi incheiat reformele economice si fara sa consolidam aceasta cucerire revolutionara (nu cred ca exagerez spunand asa!): economia de piata libera, libera initiativa privata si o dezvoltare economica in acest sens.

Mi-e teama ca pana la urma sa nu avem nici stat de drept si nici economie de piata! Cred ca ar trebui sa meditam serios la acest aspect.

Interesanta e si schimbarea principalului nostru partener – SUA: de la determinarea unui Reagan de a fauri o lume libera si de a intari democratia si libertatea, la determinarea stangista a unui Obama de a lupta impotriva coruptiei, paradisurilor fiscale (v. „Panama papers”) si de a crea „institutii puternice” si, pe cale de consecinta, un stat puternic. Dar puternic inclusiv sa incalce Constitutia SUA si de a face obligatorii asigurarile medicale, prin Guvernul federal, lucru totalmente neconstitutional in SUA.

Pe de alta parte, lupta anticoruptie, trebuie sa recunoastem, s-a impus ca o necesitate in Romania, statul avand inca un rol insemnat in economie.

As dori sa spun cate ceva si despre ofiterii acoperiti din presa, pentru ca se vorbeste mult despre asta. Inteleg ca sefa lor e D-na. General Elena Istode:

Gen. SRI Elena Istode

Inteleg ca D-nei. Istode i se spune Anaconda. Din motive lesne de inteles, desigur. Insa sa nu uitam ca marele spion sovietic, Richard Sorge, pe cand opera in Germania, avea acoperire de ziarist GERMAN:

Richard Sorge

Evident, in felul asta, se poate face o larga gama de manipulari. Iar daca presa a fost considerata, pe vremea lui Basescu, drept o vulnerabilitate la siguranta nationala trebuie sa intelegem prin asta posibilitatea reala ca in presa  sa se strecoare spioni ai unor puteri ostile Romaniei. Celebrul Sorge e un exemplu clasic: ne arata ca astfel de lucruri se pot intampla. Poti sa-i construiesti unui strain o biografie neaos romaneasca si sa-l inserezi apoi in presa cu sarcini precise.

Bineinteles, faptul ca exista acoperiti SRI in presa nu ne produce nicio bucurie. Iar ca doamna Istode ne spioneaza redactiile, cu atat mai putin. Insa cele spuse mai sus se constituie intr-un bemol. Si mai bine, poate, i-am ura succes Anacondei in depisatarea acelor oameni care nici romani nu sunt (nu spun ca n-ar putea fi si romani…) si care lucreaza impotriva Romaniei prin redactiile din aceasta tara.

Dl. Liviu Mihaiu face referire la cati lucreaza in SRI si SIE. Despre cati au lucrat in fosta Securitate am scris si eu aici. Problema mare care se pune este, dupa parerea mea, daca numarul acesta – actualmente 30.444 de cadre, dupa Dl. Mihaiu – este unul optim. Sub regimul Ceausescu erau o jumatate de milion de informatori. Fara indoiala, aceste cifre ridica intrebari asupra democratiei si statului de drept in Romania. Dar daca e vorba de o supradimensionare cu personal a serviciilor secrete, eu cred ca avem o problema. In sensul ca mai multi oameni care lucreaza si care sunt implicati in munca privind siguranta nationala fata de numarul optim necesar scade eficacitatea acestor servicii. In general nu trebuie prea multi oameni, dar cei care lucreaza, dotati cu tehnica moderna, sa fie foarte bine pregatiti – in felul acesta eficacitatea serviciilor de informatii creste si scad, pe cale de consecinta, slabiciunile.

Nu ar trebui sa ne mire, tinand cont de metehnele romanesti din politica, precum pesederizarea si cederizarea, ca ar putea avea loc si sereizarea Romaniei. Dar nu trebuie sa uitam ca in plan politic s-a vazut flagrant slabiciunea atat a PDSR cat si a CDR, ambele reusind sa piarda, pana la urma alegerile. Sa nu uitam ca PSD, fostul PDSR, a fost multa vreme vioara a doua, candidatul sau nereusind sa castige alegerile prezidentiale, iar in alegerile legislative, multi ani, performantele au fost slabe.

Noi ar trebui sa meditam si sa intelegem foarte bine rolul – rolul serviciilor secrete, rolul politicii monetare, ca sa dau doua exemple din diverse domenii de activitate. Rolul serviciilor secrete NU e sa conduca Romania. Daca nu intelegem lucrul asta (aparent simplu) cream o slabiciune in ceea ce priveste siguranta nationala, pentru ca serviciile ar trebui sa se ocupe si cu altceva pentru care nu sunt calificate.

„Ori Presa, ori Democratia!”

Cum am ajuns in situatia actuala? Va mai amintiti cum, inca de pe vremea lui Basescu, se evidentia cu repros ca in „Constitutia lui Nastase” se pomeneste despre: „traditiile democratice ale poporului roman si idealurile Revolutiei din decembrie 1989” (art. 1, al. 3)? Dupa aceea au fost tot felul de emisiuni pe la televiziunile de stiri prin care se incerca sa se demonstreze ca, de fapt, n-a fost vorba de nicio Revolutie, ci de lovitura de stat. Or, prin asta ce s-a realizat? S-au calcat pur si simplu in picioare idealurile Revolutiei din decembrie 1989, unde au murit oameni care s-au ridicat impotriva comunismului, in care poporul a cerut democratie si libertate. Tineti minte: „Libertate, te iubim!/ Ori invingem, ori murim!”? Iar cei care scandau asa s-au aflat atunci in fata tancurilor comuniste, in bataia pustilor!!

Ma intreb cui a servit aceasta calcare in picioare a idealurilor Revolutiei?

Ca ar trebui sa fie trasi la raspundere cei care se fac vinovati de crime, asta e altceva. De acord! Numai ca pana acum n-am vazut asa ceva si nici elucidarea celor petrecute atunci. In schimb, am reusit sa terfelim Revolutia si memoria celor care si-au dat viata atunci pentru Libertate si Democratie in Romania.

A celor care au murit luptand impotriva comunismului!!

Si trist este ca n-am vazut nicio reactie de impotrivire din partea SUA sau UE. Cui a folosit discreditarea Revolutiei si , in schimb, acreditarea loviturii de stat? Cui a folosit sa se strecoare ideea ca, de fapt, n-a fost nicio Revolutie ci o lovitura de stat conceputa in laboratoarele politice din exterior?

Si am ajuns in situatia actuala, in care se incalca drepturi si libertati, sub pretextul apararii acestora.

Interesant e si ultimul articol al D-lui. Tismaneanu:

Protestele din februarie şi noua sensibilitate politică

„Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste sunt fie prost informaţi, fie de rea-credinţă. Societăţile nomenclaturiste erau, de fapt, experimente profitocratice, se bazau pe un rigid sistem de tip caste. Nomenclatura beneficia de privilegii la care muritorii de rând nici măcar nu puteau visa. Niciodată nu a fost clasa muncitoare mai batjocorită şi mai oprimată decât în regimurile care pretindeau că guvernează în numele ei. Este o ignorare, şi pe cale de consecinţă, o banalizare a răului totalitar.

Actualele proteste sunt expresia unei noi sensibilităţi politice. Am scris un articol, împreună cu politologul Marius Stan, în Politico.eu, în care ne-am ocupat de această temă. Da, este vorba de o nouă generaţie pentru care vechile metehne şi infamii nu mai sunt tolerabile. UE înseamnă transparenţă, încredere, norme, reguli, proceduri. Pesedismul este exact opusul: clientelism, cinism, jaf la drumul mare sau pe ascuns, manopere dolosive. Pentru mine, aceste demonstraţii au pus capacul peste coşciugul în care zace putredul sistem Iliescu.”

Insa „Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste” sunt si rezultatul politicilor defectuoase duse la noi in tara, prin care libertatea si democratia au inregistrat, in mod regretabil, o anumita scadere. A fost o eroare cu totul regretabila ca din dorinta de a lovi politic in „pesedism” s-a adus atingere libertatii si democratiei de la noi. Iar rezultatul recentelor alegeri legislative, in care PSD a obtinut o victorie comparabila (daca nu chiar si mai mare!) cu cea a FSN-ului de pe vremurile lui Ion Iliescu, confirma marea eroare care s-a facut multa vreme la noi in tara. Demonstreaza inclusiv o scadere a libertatii economice, pusa sub influenta coplesitoare a institutiilor de forta, nu doar din cauza recentei crize economice. Iar „noua sensibilitate politica” de care ne vorbeste prof. Tismaneanu nu poate compensa o scadere evidenta a liberalismului la noi in tara. Lucrurile, greselile acestea ar trebui reparate.

Iar abordarile maximale – „putredul regim Iliescu” – prezente, din pacate, la noi si care nu se refera neaparat la un regim anume, ar trebui si acestea la randul lor corectate, intrucat se dovedesc ineficace. „Tot ce a facut Iliescu e rau!”, „Tot ce a facut Basescu e rau!” s.a.m.d dovedesc, iertata sa-mi fie exprimarea, o lipsa de maturitate in abordarea chestiunilor. De aceea s-ar impune o abordare echilibrata.

Victorie PSD, dar…

Romania Libera

Rezultate alegeri parlamentare 2016. Cifre oficiale BEC: PSD se menține la peste 45%, liberalii, sub 20%. Alina Gorghiu a demisionat din fruntea PNL. Andronescu, Dănăilă și Băsescu, aleși în noul Parlament | INFOGRAFIC

Se arata, printre altele, ca:

„Rezultate alegeri parlamentare 2016 BEC. România liberă îți prezintă rezultatele oficiale ale alegerilor parlamentare 2016, pe măsură ce sunt comunicate de Biroul Electoral Central.

UPDATE 16.00: BEC a centralizat 95,58% din voturi. PSD se menține la 45% de voturi în Parlament.

 

PSD a obținut la Senat 45,50% dintre voturile exprimate la alegerile parlamentare de duminică, la nivel național, și la Camera Deputaților – 45,31%, după centralizarea datelor din 18.203 secții de votare, a anunțat reprezentantul BEC Marian Muhuleț.

15.00: PSD a obținut la Senat 45,50% dintre voturile exprimate la alegerile parlamentare de duminică, la nivel național, și la Camera Deputaților – 45,31%, după centralizarea datelor din 18.203 secții de votare, a anunțat, luni, reprezentantul BEC Marian Muhuleț.

PNL – 20,32% la Senat, 19,95% la Camera Deputaţilor

USR – 8,97% la Senat, 8,92% la Camera Deputaților.

UDMR – 6,49% la Senat, 6,43% la Camera Deputaților.

ALDE – 6,01% la Senat, 5,62% la Camera Deputaților.

PMP – 5,59% la Senat, 5,29% la Camera Deputaților.

---

---

UPDATE 14.15: Alina Gorghiu a demisionat din fruntea Partidului Național Liberal, după scorul slab obținut de formațiune la alegerile parlamentare.

”Pentru mine nu există decât demisia”, a declarat ea.

Citește mai multe despre demisia Alinei Gorghiu aici:BREAKING NEWS. Alina Gorghiu a demisionat de la conducerea PNL, după rezultatele la alegeri

---

Surse. Ședință a liberalilor, luni după-amiază. Alina Gorghiu, secretarul general al PNL și mai mulți șefi de filiale își pun demisia pe masă, după rezultatele la alegeri

Preşedintele PNL, Alina Gorghiu, îşi pune demisia pe masă, după rezultatele de la alegerile parlamentare de duminică, potrivit unor surse din partid, citate de Mediafax. Totodată, vor demisiona și preşedinţii de filiale cu scoruri sub media partidului, cât și secretarul general al partidului, Ilie Bolojan.

---

PSD va obţine, potrivit propriilor calcule, patru mandate în peste 50% din Parlament

Partidul Social Democrat va obţine, potrivit propriilor calcule, după redistribuire, patru mandate peste 50% din numărul total al parlamentarilor, astfel că social-democraţii vor avea majoritatea, ei urmând să îl susţină pe liderul ALDE Călin Popescu Tăriceanu în continuare la şefia Senatului, au declarat surse din conducerea partidului

 

---

Nicuşor Dan: Vom face opoziţie în favoarea cetăţenilor, vom discuta pe orice proiect util pentru ei, dar vom fi intransigenţi la orice act de corpuţie

Nicuşor Dan, alături de Cristian Ghinea, a declarat, în prima conferinţă de presă după numărarea voturilor și confirmarea oficială a rezultatelor din exit-poll-uri că vor face opoziţie împotriva oricărui act de corupţie.

 

 

---

Theodor Paleologu, reacţie după rezultatul alegerilor: Dezastrul acesta este imputabil nu numai Alinei Gorghiu, ci întregii conduceri. În mod normal conducerea PNL ar fi trebuit să demisioneze

Candidatul Independent Theodor Paleologu a primit cele mai multe voturi în Bucureşti, fără însă a obţine un mandat, declarând că electoratul este dezamăgit de PNL. Totodată, Paleologu a afirmat că liderii liberali trebuie să demisioneze.

 

---

Igor Dodon a felicitat PSD pentru victoria la alegerile paramentare: Mizăm că noul Guvern va demonstra mai mult respect față de independenta și suveranitatea țării noastre

Președintele ales al Republicii Moldova, Igor Dodon, a salutat rezultatul obținut de Partidul Social Democrat (PSD) în alegerile parlamentare de duminică.

 

---

Dragoş Tudorache: Au fost incidente electorale minore, raportat la experiența altor alegeri

Ministrul Afacerilor Interne, Dragoş Tudorache, a declarat că în cadrul alegerilor parlamnetare din 11 decembrie s-au înregistrat doar incidente minore, menționând că 141 de persoane sunt cercetate pentru 104 infracțiuni.

 

---

---

UPDATE 12.31:  PSD va avea, în Capitală, 11 deputați și patru senatori, din totalul de 42 de parlamentari, în timp ce USR va avea trei senatori și șapte deputați.

---

Rezultate parţiale BEC pentru ora 10.00:

PSD – 45,43%  la Senat, 45,26% la Camera Deputaţilor

PNL – 20,34% la Senat 20,34%, 19,99% la Camera Deputaților

USR – 9,18% la Senat 9,18%, 9,13% la Camera Deputaților.

UDMR – 6,33% la Senat, 6,26% la Camera Deputaților.

ALDE – 5,99% la Senat, 5,58% la Camera Deputaților.

PMP – 5,52% la Senat, 5,23% la Camera Deputaților.

---

Elena Udrea: Mulţi nu au vrut să îşi rişte votul între PMP şi Elena Udrea şi au votat PMP, ceee ce e foarte bine

Candidata independentă la Camera Deputaţilor Elena Udrea a declarat, luni, că eşecul său a fost cauzat de aşa-zisele probleme pe care le are şi de faptul că susţinătorii săi probabil nu au vrut să îşi rişte votul şi au optat pentru PMP, ceea ce este foarte bine.

---

USR şi PNL sunt partidele câştigătoare în Diaspora. Aproximativ 106.038 de români au votat la parlamentare

Votul în Diaspora s-a încheiat. Uniunea Salvați România (USR) şi Partidul Naţional Liberal au primit cele mai multe voturi, atât pentru Camera Deputaților, cât și pentru Senat, de la românii din diaspora care și-au exprimat votul la scrutinul legislativ de duminică, potrivit rezultatelor parțiale prezentate de BEC până la ora 9,00.

---

UPDATE 10.20: Biroul Electoral Central a procesat aproximativ 99% din voturi

La Camera Deputaţilor avem următoarele cifre

PSD – 46,17%
PNL – 20,31%
USR – 8,92%
UDMR – 6,35%
ALDE – 5,7%
PMP – 5,42%
PRU – 2,84%

La Senat avem următoarele cifre:

PSD – 45,72%
PNL – 20,41%
USR – 8,86%
UDMR – 6,26%
ALDE – 6,05%
PMP – 5,63%
PRU – 2,95%”

DE citit si aici:

Alegeri legislative în România, 2016

Precum si aici.

Prezenta la vot, la nivel national, a fost, din cate inteleg, de 39,49%.

Sa decelam impreuna rezultatele acestor alegeri, un rezultat foarte interesant.

Felicitari PSD! Cred ca asa e fair play. PSD, intr-adevar, a obtinut o victorie la scor, dar… Si aici as vrea sa remarcam unele aspecte cu totul noi! Dar s-o luam cu inceptul.

Victoria PSD s-a desfasurat in cadrul unei prezente la vot destul de reduse, sub 40%. PSD a castigat in majoritatea covarsitoare a judetelor tarii. A castigat in Transilvania cu scoruri nu atat de mari ca in Moldova sau Tara Romaneasca, dar aproape toate judetele Transilvaniei s-au inrosit. A repurtat victoria si in Bucuresti, pe locul 2 clasandu-se, din cate inteleg USR, nu PNL.

Sigur, trebuia sa vina si randul PSD sa castige alegerile la modul limpede, detasat.

Totusi, frapeaza diferenta foarte mare dintre primul clasat si cel de-al doilea clasat, PNL – asta e o prima observatie importanta.

PSD a inregistrat astfel cea mai mare victorie din 1990 incoace, cum doar in 1990 a mai avut.

Insa lucrul extrem de interesant nu e slaba prestatie a PNL, ci ascensiunea foarte rapida a USR, formatiune politica ce s-a constituit dupa alegerile locale si care a avut un succes nesperat in Bucuresti, dupa PSD – asta e a doua observatie importanta si constituie o noutate absoluta in politica romaneasca.

Victoria USR, pentru ca e vorba de o victorie, cu scoruri nesperate ce tind sa atinga 9% (!!!) arata o schimbare in structura electoratului din Romania. Revolutia FaceBook, ce a facilitat comunicarea in spatiul virtual, a produs o asemenea schimbare intr-un timp record!! De unde rezulta ca aceasta comunicare in spatiul virtual, cel putin in Romania, are accente foarte intense si foarte emotionale. Culmea, mult mai mult decat comunicarea prin viu grai, față catre față. Pe de alta parte, e vorba de un altfel de electorat, with other needs, nu-i asa, foarte diferit de ceea ce numim indeobste electoratul traditional. Lucrul asta s-ar putea sa aiba o importanta colosala pe viitor. Nimeni nu s-a gandit la o asemenea ascensiune extraordinara a USR in numai cateva luni de zile, vom vedea pe viitor.

Previziunile nu mi-au prea iesit de data asta, decat intr-un mod foarte aproximativ. Insa va spun si va voi spune cum vad eu lucrurile.

Eu nu ma asteptam la o diferenta atat de mare intre PSD si PNL: 25% e o diferenta enorma. Eu am inteles: Alina Gorghiu e un copil mare si, de obicei, daca vrei sa castigi niste alegeri, nu pui in fruntea unui partid important, precum PNL, o fata care nu are experienta necesara sa conduca si sa castige niste alegeri, desi foarte bine educata si finuta. Totusi, cu toate greselile facute, inclusiv balbaielile de la locale, inclusiv asocierea PNL cu Guvernul de tehnocrati condus de Ciolos si mai apoi cu Dacian Ciolos insusi etc, diferenta asta e imensa. Si sa nu uitam, Guvernul Ciolos e unul de tehnocrati, nu guvernul PNL. Pana la tragedia de la Clubul Colectiv, la Putere a fost PSD prin Guvernul Ponta. Totusi, nu se poate spune ca guvernarea Ponta a fost atat de stralucita incat PSD sa reclame o victorie la un scor atat de drastic. Pe de alta parte, desi Guvernul de tehnocrati nu a prea avut performante si nici n-a aratat abilitati deosebite in ceea ce priveste comunicarea (avand chiar unele derapaje taxate asa ucm se cuvine in dezbaterea publica), Dacian Ciolos e un om serios si respectat la Bruxelles, un om care ar fi putut conduce un guvern politic, un guvern PNL , zic eu, cu succes. Apoi PNL a venit cu o viziune economica mult mai realista decat a PSD – si aici Dl. Florin Citu si-a adus un aport important. Inclusiv abordarile D-lui. Ciolos au fost prudente si realiste. Este adevarat ca greselile facute trebuiau decontate in numar de voturi, dar nu justificau o victorie la un scor atat de drastic din partea PSD, care n-a prea muncit pentru o astfel de victorie. Iar Liviu Dragnea nu e, totusi, Ion Iliescu.

Previziunea mea se apropia de felul in care au vazut ardelenii lucrurile – ca am urmarit procentele din Ardeal la televiziunile de stiri: o victorie a PSD, dar la o distanta relativ mica de PNL. Asa mi se parea normal. Pentru ca PSD, sa ne intelegem, nu a stralucit prin nimic. Nici nu se poate spune ca a fost peste masura de convingator. Nici nu vad ce emotie fantastica a starnit in electorat ca acesta, din ratiuni numai de el stiute, ca sa reiau o formula draga maestrului Ion Cristoiu, sa-i acorde, in numar de voturi, desigur, o asemenea mare incredere.

De aici rezulta ca aceasta victorie a PSD – la care cred ca nici PSD nu se astepta – ar trebui privita intr-o alta cheie… Dar care? Aceasta intrebare releva, iarasi, un aspect cu totul nou. Sa lasam putin de o parte alegerile din 1990, desi trebuie spus ca pentru ca FSN sa castige la un asemenea scor, Ion Iliescu impreuna cu Petre Roman au trebuit sa lupte si sa faca eforturi serioase ca sa se poata impune, in 1992 lucrurile au inceput sa se echilibreze. Nu intru in detalii ca nu cred ca are rost, dar dezechilibrul politic reflectat de alegerile din 1990 este explicabil si destul de logic dupa caderea comunismului. Asa cum tot logica e si echilibrarea survenita peste 2 ani.

Or, acum noutatea e acest dezechilibru evident de pe scena politica romaneasca. Pentru ca asta e realitatea: avem nu atat o victorie a PSD ci un dezechilibru politic major in tara asta. Ceva nu functioneaza cum trebuie. Oamenii cauta alte formatiuni pentru a se exprima politic – vezi ascensiunea fulminanta a USR.

Alina Gorghiu si-a depus mandatul, demisii in lant la PNL. Evident, intr-un asemenea context se pune problema reconstructiei Dreptei. Iar aici intervine un aspect important: PMP-ul lui Traian Basescu a reusit sa treaca pragul electoral atat la Camera cat si la Senat. Basescu a si declarat ca PSD va avea in dumnealui cel mai dur critic. Basescu, in stilu-i caracteristic, va porni razboiul politic, urmarind, pe viitor, functia de premier. Isi doreste asta.

Problema este ca, acum, Dreapta nu are un lider.

Klaus Iohannis nu a demonstrat ca este liderul Dreptei. Lucrul asta a costat PNL foarte mult. PSD, la guvernare, se va eroda intr-un timp mai lung sau mai scurt. Dreapta trebuie sa se constituie intr-o alternativa. E discutabil daca PSD va reusi cu programul sau de guvernare. Euforia victoriei in alegeri va trece. Dreapta va trebui sa se coaguleze, sa vina cu propuneri si solutii realiste in plan economic si politic, si sa-si imbunatateasca radical comunicarea cu electoratul. La dreapta esicherului politic avem in prezent un deficit foarte mare de comunicare. Ca nici Presedintele Iohannis nu a stralucit la capitolul asta, nu mai e un secret pentru nimeni. Doar ca in modul asta nu poti sa fii un lider al Dreptei.

Daca PSD va avea un numar suficient de mandate pentru a se asigura de o majoritate atat la Camera cat si la Senat, care va fi pozitia ALDE (Tariceanu)? ALDE provine, totusi, din PNL. A obtinut un scor bun. Daca ALDE si UDMR vor merge alaturi de PSD la guvernare, dezechilibrul pe scena politica romaneasca se va accentua iar situatia ar ameninta democratia. Poate ar fi mai bine ca ALDE sa treaca de partea Dreptei daca PSD poate sa faca singur guvernul. Exista si solutia unui guvern de uniune nationala, dar pare destul de deplasata si nerealista atata vreme cat PSD a castigat la un asemenea scor.

Puncte de vedere…

Adrian Nastase

Felicitări PSD!

„Interesant. Alegatorii au votat impotriva propriului vot din 2014. Si-au dat seama ca au gresit votandu-l pe Iohannis si acceptand, ulterior, „guvernul său”. Au decis acum o schimbare spectaculoasă. PSD va trebui să fie insă la inăltimea acestei optiuni.

Votul exprimă insă si nemultumirile acumulate in relatia cu procesul globalizării sau cu cel al integrării europene. Nu neapărat „euroscepticism” ci un scepticism legat de raportarea servilă a autoritătilor române fată de Bruxelles.  O nemultumire fată de lectiile lui Barrosso – cel care a plecat de la Comisia Europeană, in numele „valorilor si principiilor”, pentru a lucra la Goldman Sachs. Impotriva atitudinii arogante a Victoriei Nuland. Impotriva iesirilor publice de guvernator neoficial ale ambasadorului Klemm. La fel ca si in Italia sau in Marea Britanie, românii au votat pentru o abordare „suveranistă”, nu „nationalistă”. Nu o abordare etnică ci una a „cetătenilor” români care doresc o intărire a suveranitătii statului lor, neacceptând statutul de colonie.

Vom avea, din nou, un regim de coabitare.  După perioada Băsescu/Ponta. Presedintele, de o culoare si guvernul, de o altă culoare. Va trebui să vedem experienta Frantei in această chestiune. Voi da, zilele următoare, unele detalii.  Sper insă că nu va mai fi semnat un pact de coabitare!

Structura guvernului va fi importantă. Există multă sperantă pusă in acest vot. Ideile bune din programul de guvernare vor trebui  aplicate de oameni competenti. Actiunea externă va fi vitală in contextul schimbărilor geostrategice din ultimile luni. La fel, iesirea de pe pilotul automat al Bruxelles-ului si urmărirea intereselor nationale, inclusiv in perspectiva anului 2018.

In fine, numărul mandatelor câstigate va fi important dar si mai importantă va fi calitatea membrilor parlamentului in perspectiva bătăliilor ce vor urma. Nu stiu daca programul de guvernare al PSD a avut si o anexă cu legile ce vor fi propuse. Dacă nu, acest lucru ar trebui realizat rapid.

Pentru rezultatul de astăzi, Felicitări PSD! Felicitări Liviu Dragnea!

PS  Mă bucur că a fost revalorizat,  pentru campanie, vechiul sediu al partidului, din Băneasa, unde aveau loc sedintele departamentelor.”

Prof. Cristian Preda:

–> pe Facebook:

„Klaus Iohannis are legea de partea lui și trebuie susținut: un condamnat penal nu poate fi numit premier, așa că presiunile PSD pentru desemnarea lui Dragnea sunt ridicole.
Amenințarea cu suspendarea președintelui arată că pesediștii nu s-au vindecat de boala pe care au contractat-o când au pierdut alegerile din 2004…”

–> Ziare.com:

De ce a castigat PSD mai mult ca niciodata

de Cristian Preda, europarlamentar

„Cateva observatii succinte, la cald, despre scrutinul de ieri:

Citeste toate textele scrise de Cristian Preda pentru Ziare.com

1. Alegerile au fost adjudecate de PSD, cu cel mai bun scor obtinut vreodata de acest partid: 46%. Diferenta fata de al doilea clasat – PNL – este mult mai mare decat la locale: atunci a fost de 5 procente, acum e de 25. Cum s-a revenit la un vot proportional, avantajul castigatorului sporeste cand se distribuie mandatele: PSD e aproape de majoritate absoluta.

2. Pe locurile trei si patru s-au clasat USR si UDMR. Daca maghiarii raman concentrati in 4 judete, USR s-a transformat, in cateva luni, dintr-un partid ce exista doar in Bucuresti intr-unul care acopera intreg teritoriul.

3. Ramane valabila regula potrivit careia stanga nu poate fi infranta, daca nu are drept adversar o coalitie pre-electorala sau macar un personaj charismatic.

4. Au mai incercat sa intre in Parlament si alte doua partide noi, fondate si conduse de catre doi „fosti”: ex-presedintele T. Basescu si ex-premierul C.P.Tariceanu. Au trecut examenul la limita. Reamintesc ca, la ultimele alegeri, singura formatiune noua fusese PP-DD, care avea o filosofie anti-sistem total irationala. Independenti au fost, in toata tara, 44. Nu e vreunul care sa fi castigat un mandat.

5. Sare in ochi criza de personalitati. Numele premierului Dacian Ciolos a fost si pe afisele PNL, si pe cele ale USR, desi el nu candida. PSD a defilat cu Gabi Firea, iar PRU cu V. Ponta, al carui nume putea fi gasit, insa, pe lista social-democrata.
PMP si ALDE si-au propus liderii ca prim-ministri. Dintre useristi, Clotilde Armand a fost mai prezenta decat Nicusor Dan, desi nu ea, ci el voia un fotoliu parlamentar.

6. Campania a fost terna. Nimic nu a reusit sa o scoata din amorteala. Delirul legat de o presupusa influenta a lui George Soros asupra politicii romanesti n-a produs efectul scontat de catre ultra-nationalisti. Au esuat si PRU, formatiune alcatuita din fosti pesedisti, si Alianta lui Marian Munteanu.

7. Participarea a fost mai mica decat la locale. Asa s-a intamplat si-n 2012 si 2008.

8. Europa a lipsit cu desavarsire din campanie. Nici relatiile externe n-au intrat pe agenda. Decuplarea de prezidentiale diminueaza numarul de teme politice care ar putea crea clivaje semnificative. USR a refuzat pana si banala identificare pe axa stanga-dreapta. Dispretul fata de statul de drept a atins un varf, prin vocea PRU, care a cerut amnistie penala.

9. Presedintele a fost cvasi-absent. E o premiera. Toti predecesorii sai au fost in arena. Klaus Iohannis pare sa creada ca neutralitate inseamna inactiune aroganta.

10. Presa a ramas, in mare masura, partizana. Numarul gazetarilor independenti este foarte limitat, asa ca un cetatean care vrea sa se informeze, nu sa-si incarce bateriile partizane, este obligat la un efort serios de cautare si are nevoie de mult discernamant.

Cristian Preda este profesor la Universitatea din Bucuresti (din 1992) si deputat european (din 2009).„

Alina Gorghiu, pe FaceBook:

„Doresc, în primul rând, să mulțumesc, încă o dată electoratului de dreapta pentru voturile pe care ni le-a acordat. Cred în continuare că oferta electorală a PNL a fost una bună, atât în ceea ce privește candidaturile, cât și în privința programului electoral.
Cu toate acestea votul a fost covârșitor Pentru PSD. Le recunoaștem victoria. Au un program de guvernare pe care trebuie să și-l pună in aplicare. Le urez să aibă capacitatea să-și indeplinească toate promisiunile. Noi vom face opoziție și ne vom asigura că viitorul guvern își va respecta promisiunile pentru care a fost votat.
Am avut o discuție cu liderii partidului și i-am informat că nu există alt gest decât depunerea mandatului meu de Președinte. A fost o onoare pentru mine să fiu liderul acestui partid, doi ani de zile. Vă asigur că e un partid puternic care va trece cu bine peste acest nedorit rezultat. De altfel, și alți lideri din conducerea partidului își asumă demisia.
Astăzi după-amiază voi avea o întâlnire cu Președinții de filiale, iar mâine am convocat Biroul Politic Național.
Le voi propune colegilor mei convocarea Convenției pentru a stabili cât mai repede noua conducere. Convenția trebuie să ofere un nou start, stabilitate și coerență actului politic din interiorul partidului nostru. Putem să o organizăm la începutul lunii februrarie.
Mâine în cadrul BPN se va decide formula de interimat.
Obiectivul este ca PNL să rămână solidar și să devină o opoziție puternică la PSD pentru că știm cu toții cum se comportă PSD la guvernare. Pentru asta, este însă nevoie de o conducere legitim aleasă și de performanță electorală.”

Foarte multe reprosuri in comentarii la adresa Alinei Gorghiu si voi cita doar o singura conversatie:

„Lucian Ciubotaru: Sincer va spun, ati facut alegeri dezastruoase. Ati impus in multe filiale cele mai nedorite si mai contraindicate solutii. Daca vorbiti despre asumarea esecului si despre onoare, nu acceptati preluarea mandatului de parlamentar si cereti acelasi lucru celor care au generat dezastre in filiale. Dati un restart veritabil partidului! Este unica situatie in care vom considera cu totii ca am fost condusi de o persoana care are intr-adevar…onoare.”

21 · 3 hrs · Edited

Berbece Iancu Spune-ti ceva si despre PNL Bacau Domnule Ciubotaru, pe care il cunoasteti, cunoasteti liderii, e normal sa scoata 17%???

1 · 3 hrs

Berbece Iancu 300 voturi la Targu Ocna, 200 voturi la Darmanesti????????

1 · 3 hrs

Lucian Ciubotaru http://psnews.ro/alegeri-in-bacau-pnl-isi-pune-singur…/

Alegeri în Bacău: PNL își pune singur piedici și speră la „doi deputați” /…

psnews.ro

2 · 3 hrs

Berbece Iancu Infuzia de PDL nu a facut decat rau, voturile lor sunt la PMP!

3 · 3 hrs

Lucian Ciubotaru Le-am spus inca din septembrie ce se va intampla daca vor continua in formula aceea. Alina Gorghiu a ales Stavarachiada II si acum culege roadele. Este simplu.

3 · 3 hrs

Maestrul Ion Cristoiu:

Românii au sancționat drastic nenorocitul experiment numit Revoluția Colectiv

„Dacă cifrele date de exit-poll-uri nu sînt contrazise spectaculos de numărătoarea voturilor, putem vorbi de o surpriză uriaşă, una dintre cele mai mari din istoria postdecembristă.
Ea nu constă în situarea PSD pe primul loc, ci în înfrîngerea catastrofală a PNL.

Cînd spui PNL, spui două partide foste de Guvernămînt – PDL şi PNL – care au obţinut nu mai departe, în 2008, un scor împreună de peste 50%.
PDL, 33%, PNL, 18%.

Aceste două partide au fuzionat în 2014 în numele necesarei unităţi a Dreptei. PDL, cel puţin, şi din cauza nebuniei lui Vasile Blaga, s-a sacrificat pînă la pierderea identităţii, iar în 2016, pînă la renunţarea la postul de copreşedinte.
Acum PNL a obţinut doar 20%.

În 2012, anul unui alt dezastru pentru Dreapta, PDL obținea, împotriva colosului USL, 16%.
O asemenea înfrîngere e suferită, de regulă, de un partid la finele unui ciclu de 4 ani de Guvernare dezastruoasă.
Aşa s-a întîmplat cu CDR în 2000.
Guvernare dezastruoasă, și nu guvernare, pentru că în 2004, după 4 ani de guvernare, PSD a cîştigat alegerile.

A guvernat PNL dezastruos timp de 4 ani?
Nici vorbă.
PNL n-a guvernat de loc.
Din aprilie 2012 pînă în februarie 2014, cînd s-a rupt USL, PNL a guvernat împreună cu PSD.
Deoarece PSD a fost vioara întîi prin premierul Victor Ponta, putem spune că PNL n-a fost perceput ca fiind la Guvernare.
Din februarie 2014, PNL (pe stil vechi) n-a fost practic la guvernare.

PDL a intrat în Opoziţie în aprilie 2012.
De atunci, timp de patru ani n-a fost la Guvernare.

E drept, în noiembrie 2014, candidatul PNL a ajuns preşedinte.
Deşi într-un fel PNL a deţinut o parte din Putere, prin caracterul bezmetic al mandatului prezidenţial, PNL a fost practic în Opoziţie.
Şi atunci cum se explică dezastrul? Dezastrul unui partid care a fost în Opoziţie concomitent cu victoria unui Partid – PSD – care a fost la Putere din 2012 pînă-n 2015.

Mulţi analişti vor pune dezastrul pe seama actualei conduceri a PNL, întruchipate de nefericita Alina Gorghiu.
Vor fi şi analişti care vor pune dezastrul pe seama infiinţării USR.
Sînt explicaţii care nu pot fi trecute cu vederea.
Numai că aceste explicaţii ţin de campania electorală şi nu de realităţile electorale profunde, cele cele care dau trendul și singurele care ar putea explica dezastrul unui partid care n-a fost la Guvernare.

Explicaţia o dă – şi-am mai scris despre asta – iresponsabilul, criminalul experiment numit impunerea Guvernului Dacian Cioloş împotriva voinței populare sub numele de Revoluția Colectiv.
Nu, nu mă refer la vreo vinovăţie a lui Dacian Cioloş şi a membrilor Guvernului.
Mă refer la cei care au impus acestei ţări experimentul Guvernul Dacian Cioloş.

Să ne reamintim:
În octombrie 2015 la putere se afla Guvernul PSD, Victor Ponta.
Eşecul din noiembrie 2014 arăta un proces de erodare a PSD la Guvernare.
Se eroda şi prin alianţa cu UNPR.
Cu toate acestea, toate sondajele de la vremea respectivă arătau că voința populară era de continuare a Guvernării Ponta pînă la alegerile din 2016.
Dacă Guvernul Ponta ar fi guvernat pînă în 11 decembrie 2016, PNL ar fi cîştigat alegerile la scor.

Ce s-a întîmplat însă în noiembrie 2016?
La finele lui octombrie 2015 are loc Tragedia de la Colectiv.
O tragedie avîndu-şi cauza în marile slăbiciuni ale administraţiei româneşti.
În nici un caz, tragedia nu-şi avea cauza în corupţia Guvernului Ponta.
Sistemul găseşte de cuviinţă să-i facă pe plac lui Klaus Iohannis.
Manipulează o mişcare de stradă care era mai mult de durere și de revoltă în sine decît de protest antiguvernamental, astfel încît să capete note antiguvernamentale.
Guvernul Ponta cade.
Căderea Guvernului Ponta nu e prezentată drept cel mult reacţia unui Guvern care se consideră vinovat.
Căderea e prezentată ca sfîrşitul unei Lumi.
A felului vechi de a face politică.
Un fel de 23 august 1944 postdecembrist.
Căderea Guvernului ar fi trebuit să ducă, aşa cum se întîmplă în Italia acestor zile, la instalarea unui Guvern PSD, cu un alt premier, sau a unui Guvern PNL.
În locul acestui proces firesc, democratic, se impune românilor un Guvern tehnocrat.
Nu un Guvern care să gestioneze ţara pînă la alegerile din 2016, ci un Guvern prezentat ca un început de Eră, ca un Guvern emanat de tragedia de la Colectiv, ca un Guvern impus de românii disperați după un alt fel de a face politică.

Guvernul Dacian Cioloş n-avea nici mandatul, nici talentul, nici oamenii cu care să ia decizii de însemnătatea celor luate de un Guvern politic.
Cu toate acestea, în loc să se mulţumească cu administrarea treburilor ţării, Guvernul Dacian Cioloş purcede la măsuri spectaculoase, pe care nu le-ar fi luat nici măcar un guvern sprijinit de un partid care a cîştigat scrutinul parlamentar cu peste 50%.
În conflict cu Programul, cu sprijinul în Parlament, cu priceperea, cu experienţa, Guvernul Dacian Cioloş se poartă ca un Guvern desemnat parcă pentru patru ani.
Repet, Guvernul Dacian Cioloș nu se comportă cu modestia cerută de un Guvern de tranziție, ci cu ifosele unui Guvern instaurat printr-o Revoluție:
Revoluția Colectiv.

Nici un român normal n-a perceput tragedia de la Colectiv ca o Revoluție.
Dumnezeu să-i ierte pe cei morți, dar ei nu muriseră în confruntarea cu tancurile dictaturii, nici pe frontul de la Mărășești pentru apărarea teritoriului național.
Muriseră la o distracție care s-a transformat într-o tragedie din cauza tembelismului administrativ românesc.
Cum dracu să invoci pe morții de la Colectiv pentru a impune și susține un Guvern pe care nu-l alesese electoratul?!

Greşelile uriaşe nu sînt sancţionate de PNL.
Dimpotrivă PNL, forţat de Klaus Iohannis, îşi asumă Guvernul Dacian Cioloş.
Pînă și un puradel într-ale vieții știe că nimic nu poate fi mai nenorocit pentru cineva decît să-și asume activitatea a ceva pe care respectivul n-o poate controla.
Imaginați-vă că eu, deși simplu colaborator al Evenimentului zilei, mi-aș asuma responsabilitatea pentru tot ce publică ziarul, fără a avea vreun cuvînt de spus în activitatea redacției.

Așa și PNL.
Deși nu avea nici un cuvînt de spus în activitatea Guvernului Dacian Cioloș, PNL nu numai că nu putea critica prostiile făcute de Guvernul Dacian Cioloș, dar mai mult era obligat să le susțină în public.
Astfel s-a ajuns la o situație unică în Istoria democrației românești:
Un partid care n-a fost la guvernare o zi a ajuns să se erodeze ca și cum ar fi fost un deceniu.
Tot ce-a greșit Guvernul Dacian Cioloș a fost decontat de PNL.
Cine e de vină?
Indiscutabil, la o primă vedere, conducerea PNL care a acceptat comanda lui Klaus Iohannis de a sprijini Guvernul Dacian Cioloș.
La o privire mai profundă, vom găsi principala responsabilitate în eterna slugărnicie a partidelor postdecembriste față de Jupînul de la Cotroceni.
A plătit asta și PDL.
Nu atît de tare ca PNL de acum, dar a plătit.

Dacă în PNL se găsea un bărbat, un singur bărbat care să se revolte public împotriva pilotării partidului de la Cotroceni, altul ar fi fost scorul obținut de PNL la 11 decembrie 2016.
Pupincurismul zelos al elitelor noastre în fața Stăpinilor interni și Externi se dovedește încă o dată cea mai mare nenorocire pentru țară.”

Rares Bogdan:

–> aici un FaceBook:

„Romania, Dec.2016

”

Realitatea.net:

Rareş Bogdan, despre demisia Alinei Gorghiu: Dacă PNL-ul nu se reformează va urma calea PNŢCD-ului

„Realizatorul emisiunii Jocuri de Putere, Rareş Bogdan, a afirmat la Realitatea TV că PNL-ul şi-a înjumătăţit procentele din cauza unui lider inexistent, a aunei strategii inexistente şi a lipsei unui mesaj electoral. „Este inacceptabil, în loc să ia programul de guvernare a lui Predoiu au preferat să vină fără program de guvernare. S-au dezarmat în faţa propunerilor foarte bune ale PSD”, a spus acesta.

De asemenea, Rareş Bogdan a precizat că PSD-ul nu a făcut altceva decât să îşi conserve electoratul.

„Partidul ăsta dacă nu se trezeşte va ajunge exact în situaţia PNŢCD. Dacă nu este atent , aceasta va fi drumul PNL-ului. Este un lucru grav pentru că are o istorie foarte importantă în această ţară”, a mai spus Rareş Bogdan, legat de demisia Alinei Gorghiu de la conducerea Partidului Naţional Liberal.

„PNL este un partid care a reformat România şi este inadmisibil ca liderii săi să ajungă în această situaţia. Alina Gorghiu a venit pe valul post-alegerii lui Klaus Iohannis şi a avut organizaţii puternice în teritoriu, însă cei care au salvat partidul la aceste alegeri nu sunt organizaţiile PNL, ci sunt organizaţiile foste PDL din Alba şi Cluj”, a detaliat Rareş Bogdan.

Conform acestuia, la Timişoara, unde a candidat Alina Gorghiu, aceasta a primit o înfrângere usturătoare.

„Din păcate pentru PNL, cei care au tras au fost foştii PDL, iar voturile Partidului Naţional Liberal au fost luate de USR. Uniunea Salvaţi România a avut la Cluj 22%, fapt care era previzibil. USR a devenit depozitarul a 10% din voturile dreptei. Dacă Dacian Cioloş nu va veni la conducerea PNL, partidul nu va reuşit să facă decât cifra doi. Acum trebuie felicitat câştigătorul, adică Liviu Dragnea şi strategia sa care a funcţionat perfect în România”, a încheiat Rareş Bogdan.

Lavinia Şandru: Este necesară o întâlnire între preşedinte şi Liviu Dragnea

Lavinia Şandru a insistat pe necesitatea ca preşedintele Iohannis şi liderul PSD să ajungă la o înţelegere pentru a desemna noul premier.

„Părerea mea este că e impedios necesară o rundă de întâlniri între Iohannis şi Dragnea, întâlnirea în urma căreia să se ţină cont de intenţia românilor care au mers la vot şi de o soluţie care să poată fie dată de această coabitare”, a spus realizatoarea Realitatea TV.

Octavian Hoandră: Trebuie să se termine lupta românului contra românilor

Realizatorul emisiunii Realitatea Românească, Octavian Hoandră, a afirmat la Realitatea TV că ar trebuie să se termine lupta românului contra românilor. „E momentul să scoatem din societatea românească ura, duşmănia şi dezbinarea. Trebuie să reînvăţăm coabitarea şi construcţia. Trebuie să reconstruim România, trebuie să reconstruim şi partidele”, a spus acesta.

Octavian Hoandră a mai spus că unele persoane ar trebuie să părăsească scena politică. „Trebuie reconstruit şi Partidul Naţional Liberal pentru a avea o opoziţie puternică”, a completata acesta, explicând că şi PSD-ul trebuie să se reconstruiască şi să propune pentru Guvern o serie de oameni inteligenţi.

Conform acestuia, românul s-a săturat de „război”.

Denise Rifai: PNL s-a rezentat la alegeri fără lideri

De asemenea, realizatoarea emisiunii Prime Time News, Denise Rifai, a afirmat la Realitatea TV că electoratul românesc este împărţiti în două zone. „Ceea ce am văzut este exact bazinul electoral tradiţional al PSD. Electoratul de dreapta a refuzat să voteze aşa ceva…PNL a pierdut catastrofal”, a explicat acesta.

Denise Rifai a mai spus că Partidul Naţional Liberal s-a prezentat la aceste alegeri parlamentare fără lideri. „Dacian Cioloş nu este liberal, iar preşedintele Klaus Iohannis a făcut oricum foarte multe pentru a-i ajuta, însă electoratul a refuzat să voteze aşa ceva”, a mai spus realizatoarea Realitatea TV, adăugând că USR a luat voturile PNL, voturi pe care oricum le pierdea.

„PSD are patru ani în care nu mai are voie să conducă aşa cum au făcut-o în ultimii ani”, a mai precizat Denise Rifai.”

Consemnam si punctul de vedere al lui Ion Iliescu:

PSD – un nou început

„Vreau să-i felicit pe membrii și simpatizanții Partidului Social Democrat pentru victoria deosebit de clară din alegerile parlamentare de duminică, 11 decembrie a.c. Este o victorie a solidarității, lucrului în echipă, a unui program clar de guvernare, după o campanie pozitivă. PSD a oferit alegătorilor o miză, cu adevărat importantă pentru viața lor. Iar răspunsul românilor a fost pe măsură. Este un răspuns care onorează, dar care și obligă.

România s-a schimbat în acești ani. Este o schimbare în bine. Oamenii încep să se mobilizeze și în jurul unor teme care privesc viața lor de zi cu zi, teme cât se poate de concrete. PSD a dovedit, tot în acești ani, cu toate problemele pe care le-a întâmpinat, două lucruri importante: că știe să guverneze, și că are o gândire economică structurată, orientată spre creștere economică și dezvoltare, cât și oameni capabili să o aplice.

Acum, că îi revine sarcina guvernării, trebuie să consolideze ce a făcut bine în cei trei ani cât s-a aflat la guvernare. Românii au comparat performanțele guvernului Ponta și performanțele guvernului Cioloș, și au votat în consecință. Sunt convins că va găsi cele mai bune soluții pentru ocuparea posturilor de ministru.

În calitate de cetățean, în primul rând, aștept de la viitoarea guvernare o atenție mai mare față de problemele sociale, pentru că sărăcia este o mare problemă pentru societate. Consolidarea funcționării democratice a țării este iarăși o prioritate. Românii trebuie să simtă că drepturile și libertățile lor sunt apărate și respectate.

Responsabilitățile PSD sunt la fel de mari ca așteptările cetățenilor. Sunt convins că partidul nu-i va decepționa pe cei care l-au votat. Cum sunt convins că va guverna în logica interesului comun al națiunii române. Cred că am reușit, într-un sfârșit, să înțelegem că abordarea conflictuală a raporturilor între forțele politice și între instituții, nu aduce nimic bun. Este nevoie de cooperare, de dialog, de respectul poziției celuilalt, de consultarea permanentă a societății și a partenerilor sociali.

Felicitând încă o dată PSD, partid de care sunt legat, și alături de care am dus lupta pentru democratizarea României, pentru integrare europeană și euroatlantică, îi urez succes la guvernare.

Ion Iliescu” (subl. mea)

Pe langa o formula enigmatica, de genul: „România s-a schimbat în acești ani. Este o schimbare în bine”, si, evident, laude la adresa PSD – doar e partidul dumnealui si a si castigat alegerile – Ion Iliescu are dreptate: „Consolidarea funcționării democratice a țării este iarăși o prioritate. Românii trebuie să simtă că drepturile și libertățile lor sunt apărate și respectate.„. Pentru ca avem, in momentul de fata, o problema in acest sens. Dezechilibrul politic este evident si democratia trebuie consolidata. Pe de alta parte drepturile si libertatile, foarte bine zis – observati ca nu a zis: drepturile si obligatiile, ci drepturile si libertatile!, trebuie aparate si respectate pentru ca tentatia spre abuz, la un asa scor precum obtinut de PSD, este foarte mare. Iar abuzul se poate manifesta la adresa cetateanului orbeste! Si nu a zis: consolidarea functionarii democratice a tarii este o prioritate, ci a zis: „consolidarea functionarii democratice a tarii este iarasi o prioritate”. Or, din acest punct de vedere trebuie actionat neaparat pe partea dreapta a esicherului politic. Trebuie intarit Centru-Dreapta pentru ca sa avem aceasta consolidare a functionarii democratice a tarii si pentru ca drepturile si libetatile cetatenilor sa fie aparate si respectate.

Dupa parerea mea, n-a fost un vot antisistem, antieuropean sau impotriva lui Barroso. Intr-un fel trebuie sa vedem victoria PSD drept una logica. Si poate ca si diferenta asta mare de scor fata de cel de-al doilea clasat, PNL, e tot una logica. Sa vedem ce in ce cheie ar trebui privita victoria PSD.

Cred ca una din cauzele fundamentale ale victoriei social-democratilor si ale dezastrului inregistrat de liberali este ca, in tara noastra, cel putin din 2004 incoace nu s-au mai efectuat reforme liberale. Privatizari, reducerea substantiala a angajatilor la stat, restructurarea ministerelor, investitii publice si private in economie. In 2008 a venit Criza pe plan mondial, 2009-2010 s-a facut simtita si la noi. Aceasta criza a afectat capitalismul romanesc foarte puternic. Foarte, foarte multe firme au dat faliment, oportunitatile s-au redus drastic. Multa lume a suferit, nu doar din cauza taierilor de salarii si pensii. Aceasta contractare a capitalismului romanesc nu putea sa nu lase un efect si in plan politic. Pe de alta parte, Romania nu a inregistrat performante deosebite in privinta absorbtiei fondurilor europene. Andreea Paul are un articol in acest sens:

Absorbţia banilor europeni a dus la o creştere cu peste 10% a PIB-ului în ultimul deceniu

„La împlinirea a 10 ani de la intrarea României în Uniunea Europeană este important să căutăm răspunsurile la câteva întrebări cheie legate de numărul de locuri de muncă nou create şi a firmelor beneficiare de fonduri europene, dar şi avantajele economice ale apartenenţei României la UE. Am adresat recent aceste întrebări Ministerului Fondurilor Europene:

1. Care sunt implicaţiile economice şi sociale ale apartenenţei României la Uniunea Europeană?
2. Câte firme au beneficiat de fonduri europene nerambursabile din anul 2007 şi până în prezent? Care este cuantumul acestor fonduri?
3. Câte locuri de muncă s-au creat în urma absorbţiei fondurilor europene?

Iată cele 10 avantaje ale absobţiei banilor europeni de la momentul aderării României până în prezent, rezultate în urma rulării a două scenarii într-un studiu de impact, şi anume scenariul „standard cu fonduri” – în care sunt incluse instrumentele structurale accesate şi scenariul „fără fonduri” – în care fondurile europene nu sunt luate în considerare. Din compararea celor două scenarii a rezultat o estimare a consecinţelor macroeconomice ale instrumentelor structurale în România:

1. PIB este cu 10,6% mai mare decât ar fi fost în absenţa utilizării fondurilor europene, ca efect net pozitiv, în decursul perioadei 2008-2015. Dacă în perioada 2013-2014 nu s-ar fi absorbit cele peste 6 mld. euro, România nu ar fi înregistrat creştere economică.
2. 8219 firme au beneficiat de fonduri structurale şi de coeziune (FSC) în perioada 2007-2016 (microîntreprinderi, IMM, întreprinderi mari şi furnizori de formare profesională conform OG nr. 29/2007 cu modificările şi completările ulterioare) care au încheiat contracte de finanţare în valoare totală de 28,68 mld. lei, din care 14,48 mld. lei fonduri UE – echivalentul unui beneficiu mediu de 1,7 milioane lei/firmă din fonduri europene.
3. 41.514 locuri de muncă noi au fost create în perioada 2007-2016 ca urmare a proiectelor implementate şi finanţate din FSC.
4. Productivitatea muncii, calculată ca raport între valoarea adăugată brută şi ocupare este cu 3,1 mai mare faţă de scenariul „fără fonduri”.
5. Distribuţia pe sectoare a efectivului net al fondurior europene asupra productivităţii muncii reflectă o influenţă semnificativă în sectorul serviciilor de piaţă, unde valoarea acestui indicator este cu 2,3% mai ridicată decât în scenariul ce exclude fondurile UE.
6. Consumul privat este cu 19% mai mare faţă de ipoteza în care nu ar fi fost implementate fondurile europene.
7. Rata şomajului a fost cu 3,1 puncte procentuale mai scăzută, la sfârşitul anului 2015, decât ar fi fost în scenariul „fără fonduri”.
8. Estimarea cu privire la rata de ocupare indică o majorare cu 3,8 procente, la finele anului 2015.
9. Remuneraţia medie a unui salariat a crescut cu 25,4%, cumulat 2008-2015, comparativ cu situaţia simulată a neimplementării fondurilor europene.
10. Creşterea cumulată a exporturilor de bunuri şi servicii în scenariul „cu fonduri” este cu  3 puncte procentuale mai mare faţă de scenariul lipsei fondurilor, în timp ce importurile de bunuri şi servicii cu 14,4% mai mari.

Aceste estimări sunt rezultatul unei analize realizate de către Comisia Naţională de Prognoză la care Ministerul Fondurilor Europene s-a raportat atunci când mi-a răspuns la interpelarea parlamentară pe care am adresat-o în data de 28 noiembrie a.c. şi la care am primit astăzi acest răspuns.”

Este destul de putin, mai ales daca ne raportam la PIB-ul Romaniei. Dar reluctanta in efectuarea reformelor este, cred, una din cauzele principale sau poate chiar cauza principala a rezultatului acestui scrutin. S-a incercat puternic doar o reforma in Justitie, nu una economica, trecuta la index. Or, lucrul asta a dat castig de cauza PSD. De fapt s-a vazut asta inca de la alegerile trecute cand a castigat USL si, pe urma, a ramas PSD la guvernare. Deci rezultatul actual era destul de anticipativ. Sa luam, de exemplu, ultimul mandat al lui Basescu la Cotroceni si ne vom aminti cum s-au ratat privatizari importante: Oltchim, CFR Marfa, Posta Romana. Sau poate ca nici nu s-a dorit privatizarea lor si s-a facut doar de ochii lumii.

La noi inca sectorul de stat e foarte mare, avem inca destule intreprinderi de stat neperformante. In asemenea conditii nu ar trebui sa ne mire victoria de azi a PSD.

Insa consecintele acestei victorii pot fi catalogate ca ingrijoratoare, spre exemplu:

Mediafax

ALEGERI PARLAMENTARE 2016. PSD Alba: Luăm în calcul suspendarea lui Iohannis dacă nu-l acceptă pe Dragnea

„Preşedintele PSD Alba, Ioan Dîrzu, a declarat, luni, că organizaţia pe care o conduce îl susţine pe Liviu Dragnea pentru funcţia de premier, iar social-democraţii iau în calcul suspendarea preşedintelui Klaus Iohannis dacă ar refuza propunerea, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Ioan Dîrzu a declarat, luni, într-o conferinţă de presă, întrebat despre candidatul pe care organizaţia judeţeană îl va susţine la conducerea Guvernului, că Liviu Dragnea este cel mai bun candidat.

”Din punctul meu de vedere, şi am discutat şi cu colegii mei, cel mai bun candidat este Liviu Dragnea şi credem că poate să conducă şi ţara foarte bine aşa cum a condus şi partidul. Este hotărât, are experienţă în spate şi la Ministerul Dezvoltării şi ştie care sunt problemele reale ale României. Ce poate să facă în plus, poate să conducă România începând de astăzi”, a spus Liviu Dragnea.

Întrebat dacă problemele pe care le are cu Justiţia nu ar fi un impediment pentru Dragnea, Ioan Dîrzu a spus că nu crede. „Ştim cu toţii pentru ce a primit acea condamnare”, a adăugat preşedintele PSD Alba, subliniind că nici acum nu a primit motivarea, iar ”dosarul a fost de altă natură”.

”Electoratul şi-a spus dorinţa. Preşedintele (Klaus Iohannis – n.r.) trebuie să respecte dorinţa poporului şi la procentele pe care le avem şi la distribuirea de care vom beneficia, credem că suntem îndreptăţiţi să solicităm foarte clar premierul”, a mai spus Dîrzu.

El a adăugat, întrebat dacă se ia în calcul o suspendare a preşedintelui Iohannis în cazul în care Dragnea ar fi refuzat, că ”ar fi posibilă o chestiune de genul respectiv pentru că voinţa cetăţeanului sau votantului este supremă”.

Ioan Dîrzu, care a obţinut al doilea mandat de deputat consecutiv, a declarat că PSD a obţinut ”un procent istoric pentru judeţul Alba”, după ce liberalii au câştigat la diferenţă foarte mică, însă social-democraţii au câştigat mai multe voturi pe oraşe şi municipii, chiar şi în Alba Iulia, unde primarul liberal Mircea Hava conduce de peste 20 de ani.

Potrivit datelor centralizate de Biroul Electoral Central (BEC), PNL Alba a obţinut la Camera Deputaţilor 35,9%, iar la Senat 35,74%, iar PSD – 35,74% la Camera Deputaţilor şi 35,69% la Senat. În schimb, PSD a învins în nouă din cele unsprezece oraşe şi municipii, social-democraţii primind mai multe voturi atât la Camera Deputaţilor, cât şi la Senat în Alba Iulia, Aiud, Abrud, Baia de Arieş, Câmpeni, Cugir, Ocna Mureş, Teiuş şi Zlatna, iar liberalii au câştigat municipiile Blaj şi Sebeş.

Rezultatele sunt surprinzătoare întrucât la alegerile locale diferenţa între cele două partide a fost de 27 de procente, PSD obţinând 26%, iar PNL 53%, liberalii având în acest judeţ cele mai bune rezultate din ţară.

Rezultatele nu au fost încă validate de Biroul Electoral Judeţean Alba.

Din primele calcule, PSD şi PNL vor avea în Alba câte doi deputaţi şi câte un senator, iar al cincilea mandat de deputat va fi ocupat de ALDE, USR sau PMP, după redistribuire.”

Video DECLARAŢIA ZILEI: Nicuşor Dan, preşedintele USR: Numirea unui prim-ministru condamnat penal va izola România

„Nicuşor Dan, preşedintele USR a declarat după rezultatul alegerilor parlamentare că numirea unui prim-ministru condamnat penal va izola România.

„Preşedintele Iohannis a spus că nu va nominaliza un prim-ministru condamnat penal. Este şi punctul nostru de vedere. Un prim-ministru condamnat penal ar duce la o izolare a României de către partenerii noştri occidentali. Noi pe chestiuni pozitive, care să îmbunătăţească viaţa românilor, vom discuta, vom colabora în mod pozitiv cu viitorul Guvern, cu viitoarea majoritate.“ a spus Nicuşor Dan.

„Dacă însă, acest vot va fi folosit pentru o domnie a bunului plac, pentru abuzuri ale autorităţilor publice pentr un atac asupra statului de drept, aşa cum de exemplu, legea amnistiei penale şi fiscale a fost vehiculată în campania electorală, USR se va opune vehement prin toate mijloacele pe care le are. Avem acum mai multă putere şi mai multe resurse pentru a o face. Armele noastre sunt opnia publică şi justitiţia. “”

Si nu doar ca va izola Romania, dar o va si decredibiliza! Eu sper ca cei din PSD sa aiba intelepciunea necesara si sa inteleaga acest lucru. Spre binele tarii.

Dar sa incheiem si cu alte opinii:

Ludovic Orban: PNL nu mai poate fi condus de şefi agreaţi de alţi şefi, dinăuntru sau din afară partidului

„PNL nu mai poate fi condus de şefi agreaţi de alţi şefi, dinăuntru sau din afară partidului, spune liberalul Ludovic Orban.

”Este timpul ca în PNL să tacă şefii şi tuterii care le-au fost complici. Nu avem şansă să renaştem partidul decât dacă ascultăm cu mare atenţie ce spun membrii de la baza PNL, simpatizanţii partidului (atât cei care ne-au votat cât şi cei care nu au vrut să ne voteze) şi mai ales să ascultăm vocea celor 60% dintre cetăţenii români care nu şi- au exprimat votul”, a scris el luni pe Facebook.

Orban a subliniat că nu se mai poate apela la şefi agreaţi de alţi şefi.

”PNL are nevoie ca de aer de revenirea la democraţie. Nu facem nicio brânză dacă înlocuim nişte şefi numiţi cu alţi şefi numiţi. Niciunul dintre şefii numiţi la nivel naţional şi judeţean nu trebuie să candideze. Rolul lor trebuie să fie doar acela de a organiza alegeri corecte, care să permită exprimarea voinţei reale a oamenilor. Partidul Naţional Liberal nu mai poate fi condus de şefi agreaţi de alţi şefi, dinăuntru sau din afară partidului, ci de lideri autentici legitimaţi prin votul bazei partidului’‘, a concluzionat el.

Şeful de campanie al PNL, Gheorghe Falcă, a declarat la emisiunea “Votez cu mine” de pe Gandul.info că dacă premierul Dacian Cioloş intra în campanie acum trei săptămâni şi avea o poziţie clară, PNL obţinea un rezultat mult mai bun. “Dacă, înainte cu două săptămâni, Cioloş îşi definea clar poziţia şi intra în campania electorală, PNL avea 38% şi PSD sub 38%”, a declarat Gheorghe Falcă pentru Gandul.info. PNL a reuşit să obţină aproape 20 de procente la alegerile parlamentare desfăşurate duminică, adică mai puţin de jumătate faţă de rezultatul obţinut de PSD.”

O declaratie care il vizeaza pe Iohannis, cel care a impus-o pe Alina Gorghiu in fruntea PNL. In orice caz, pozitia lui Iohannis nu e deloc una comoda. Se deschide posibilitatea ca vechii lideri, Ludovic Orban, Crin Antonescu sau Vasile Blaga sa revina in prim-plan. PNL are nevoie neaparat de lideri cu experienta care sa stie sa relanseze destul de repede partidul. Ludovic Orban ar putea fi unul dintre ei. Iohannis a pus-o pe Alina Gorghiu in fruntea PNL pentru ca sa nu aiba un concurent in partid pentru al doilea mandat. Acum e amenintat de catre PSD cu suspendarea. In felul asta nu pot merge bine lucrurile. Trebuie neaparat ca un om cu experienta sa preia fraiele partidului. Evident, varianta Dacian Ciolos trebuie exclusa. A dovedit prea multa indecizie, iar oamenii trebuie gasiti in interiorul partidului, nu in exteriorul sau, cum a fost ideea aceea de la locale cu candidatura lui Marian Munteanu. Pentru ca Ciolos, desi un om destept si cu certe calitati, nu cunoaste partidul si n-are experienta in astfel de chestiuni.

Update

Trebuie pus acest update, important zic eu, pentru ca e vorba de declaratia si pozitia presedintelui PSD, Dl. Liviu Dragnea, in legatura cu posibila suspendare a D-lui. Iohannis:

Ziare.com

Dragnea nu are de gand sa il suspende pe Iohannis daca nu-l pune premier: Nu avem in minte acest demers!

„Liderul PSD, Liviu Dragnea, a declarat, marti, ca social-democratii nu au nicio intentie de a initia suspendarea presedintelui Klaus Iohannis, daca acesta din urma nu accepta propunerea lor de premier.

Dragnea a facut aceasta clarificare dupa ce, luni, seful PSD Alba spunea ca social-democratii iau in calcul suspendarea lui Klaus Iohannis, in cazul in care presedintele nu il nominalizeaza pe Liviu Dragnea in functia de prim-ministru.

„Nu am fost de acord cu declaratia lui Ioan Dirzu de la Alba privind suspendarea (lui Klaus Iohannis – n.red.). Nu avem in minte acest demers”, a asigurat liderul PSD.

Amintim ca, luni, Ioan Dirzu spunea ca Liviu Dragnea este cel mai potrivit sa preia conducerea Guvernului si ca PSD ia in calcul inclusiv suspendarea lui Iohannis in cazul unui refuz, „pentru ca vointa cetateanului sau votantului este suprema”.

Afirmatia sefului PSD Alba nu a ramas fara un raspuns din partea lui Klaus Iohannis, care a sustinut ca nu se teme de acest lucru si nu va renunta la principiile sale de integritate cand va desemna un premier.

Intrebat marti, intr-o conferinta de presa, daca se teme de acest demers de suspendare, cu care ameninta PSD, Iohannis a raspuns sec: „Nu ma tem de niciun demers politic legitim”.

Cat despre criteriile anuntate pentru desemnarea viitorului premier, Iohannis a spus si azi ca si le mentine, iar ele nu depind de legea din 2001 care interzice unui condamnat penal sa devina ministru sau premier.

Iata de ce Liviu Dragnea nu ar putea fi premier

Amintim ca in campania electorala presedintele a subliniat in mai multe randuri ca nu va nominaliza dupa alegeri un premier cu probleme in justitie. Liviu Dragnea, numele care se afla pe buzele tuturor social-democratilor dupa victoria categorica a PSD din alegeri, este condamnat definitiv la inchisoare cu suspendare, in Dosarul Referendumul.”

Dar…

Dragnea si PSD refuza invitatia lui Iohannis si nu merg miercuri la consultari

„Liviu Dragnea a anuntat, marti dupa-amiaza, ca PSD refuza invitatia la consultari a presedintelui Iohannis si nu va merge miercuri la Cotroceni.

Pesedistii nu pot merge la consultarile convocate de catre Iohannis, pentru ca vor sa respecte Constitutia, iar miercuri este in functiune actualul Parlament, sustine Dragnea.

Dragnea a precizat ca invitatia la consultari este facuta in baza articolului 85 din Constitutie, care prevede ca „Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru si numeste Guvernul pe baza votului de incredere acordat de Parlament”.

„Acest articol nu poate fi urmat decat de emiterea unui decret”, a precizat Liviu Dragnea, care i-a atras atentia lui Iohannis ca poate organiza consultari cu partidele doar in baza articolului 103 din Constitutie.

Acest articol prevede ca: „Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament ori, daca nu exista o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate in Parlament.

Candidatul pentru functia de prim-ministru va cere, in termen de 10 zile de la desemnare, votul de incredere al Parlamentului asupra programului si a intregii liste a Guvernului. Programul si lista Guvernului se dezbat de Camera Deputatilor si de Senat, in sedinta comuna. Parlamentul acorda incredere Guvernului cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor”.

Liderul PSD a spus ca i se pare straniu ca sunt invitate la consultari partide care la acest moment nu sunt in Parlament, respectiv PMP si USR.

Liviu Dragnea a mai spus ca PSD vrea respectarea „cu strictete” a Constitutiei, iar
„maine e in functie actualul Parlament”.

Liviu Dragnea a mai tinut sa ii transmita presedintelui Iohannis ca PSD nu merge la Cotroceni „pentru a face exercitii de imaginatie”, asa cum s-a exprimat Klaus Iohannis in declaratia tinuta marti la Palatul Cotroceni.

„Dupa ce fiecare deputat si senator e validat si depune juramantul, si Parlamentul e constituit, se pot face consultari”, a mai punctat el, adaugand ca in acele conditii PSD va merge la Cotroceni „cu toata deschiderea”.

Liviu Dragnea a raspuns la intrebarile jurnalistilor stransi in fata sediului central al PSD explicand ca in acest moment „noi nu avem nici macar oficializarea datelor de la alegeri”.

„Cum sa mergi pe o propunere? Ne trezim ca pleaca unii parlamentari de la un partid la altul, se schimba majoritatile„, a mai punctat el.

Intrebat daca el personal negociaza cu alti parlamentari proaspat alesi venirea la PSD pentru formarea majoritatii, Liviu Dragnea a replicat: „Eu nu negociez cu nimeni si nici partidul meu nu negociaza, pentru ca nu avem cu cine. Dar si azi noapte s-a mai mutat un mandat de la un partid la altul, sunt contestatii in plus”, adaugand ca deocamdata discutam despre „ipotetici parlamentari”.

„Noi vrem sa ne uitam cu atentie la mandatele atribuite final la PSD si ALDE (…) Nu am avut o discutie cu cei de la UDMR, sper sa reusim sa avem o discutie cu colegii de la ALDE azi sau maine. Este mentinuta alianta PSD-ALDE si presupune o propunere comuna de prim ministru. Nu exista o lista scurta, va fi doar o singura propunere, o vom face publica dupa o discutie in CEX (al PSD – n.red.) „, a mai precizat Liviu Dragnea.

Presedintele Klaus Iohannis a declarat, marti, ca organizeaza consultari cu partidele in vederea desemnarii viitorului premier, dupa alegerile parlamentare din 11 decembrie.

Vezi programul consultarilor de la Palatul Cotroceni.

Marian Muhulet, purtatorul de cuvant al BEC, a anuntat, marti, rezultatele partiale ale alegerilor de duminica, dupa numararea a 99,8% dintre buletine, in cateva zile fiind asteptate atat rezultatele finale, cat si repartizarea mandatelor.”

Dupa PSD, si ALDE refuza consultarile cu Iohannis

„ALDE a anuntat, marti seara, ca nu va merge miercuri la consulatari la Palatul Cotroceni, refuzand astfel invitatia presedintelui Klaus Iohannis.

„Respectul fata de proceduri este o conditie obligatorie a calitatii regimului democratic, reprezentantii ALDE vor raspunde cu maxima solicitudine invitatiei presedintelui Romaniei de a participa la consultari in vederea formarii noului Guvern dupa convocarea Parlamentului, validarea mandatelor deputatilor si senatorilor si constituirea unei majoritati absolute fie de catre un singur partid, fie de catre o alianta de partide”, a transmis ALDE intr-un comunicat remis, marti, Ziare.com.

-continua-„

Cred ca e important de semnalat si pozitia D-nei. Turcan, spre a avea o imagine cat mai clara asupra a ceea ce se intampla:

Raluca Turcan merge din partea PNL la consultarile cu Iohannis. Ce spune despre varianta Dragnea premier

„Presedintele interimar al PNL, Raluca Turcan, a spus marti, la putin timp dupa ce a fost votata de membrii Biroului Politic National, ca va merge la consultarile partidelor parlamentare de la Cotroceni cu presedintele Klaus Iohannis.

„Am venit azi la sedinta cu cel mai bun rezultat la PNL din toata tara (la Sibiu, la parlamentare – n.red.). Aceasta propunere nu a venit in urma unui compromis, in urma unor negocieri.

Nu m-am asteptat si nu mi-am dorit lucrul acesta (sefia interimara – n.red.). A fost un efort comun si acest efort comun a facut ca PNL sa fie puternic la Sibiu. La nivel national, am primit un mesaj.

Mesajul a fost ca oameni care si-ar fi dorit sa voteze pentru PNL, impotriva PSD, au avut niste semne de intrebare, au avut niste nemultumiri, si s-au departat de noi. PNL are capacitatea de a renaste, de a transmite oamenilor ca PNL poate sa fie cel mai puternic partid de dreapta din Romania.

(…) Nu mi-am dorit sa fiu presedinte interimar, nu imi doresc functii, vreau sa sprijin reconstructia PNL. Vreau sa sprijin ca PNL sa redevina acel partid pe care oamenii il asteapta, ca reprezentant al dreptei romanesti”, a explicat Turcan de ce a fost alegerea colegilor sai.

Ce va discuta Turcan cu Iohannis la Cotroceni

Deputatul a subliniat care sunt cele doua lucruri pe care le va discuta miercuri, la Palatul Cotroceni, fiind mandatata de partid la consultarile cu Klaus Iohannis.

„BPN a decis sa-mi acorde mandat pentru aceste consultari. Sunt doua lucruri pe care PNL nu poate sa le ignore. Primul este ca o persoana condamnata definitiv nu este potrivita pentru a detine functia de prim-ministru. Si, in acelasi timp, respingem ca Parlamentul sa devina institutia care sa faca legi pentru ca anumite persoane sa profite”, a precizat presedintele interimar al PNL, cu referire la posibilitatea ca Legea 90/2001 sa fie modificata, iar Liviu Dragnea sa poata ajunge premier.

UPDATE 17:00 – Din delegatia liberalilor vor face parte si primarul din Alba-Iulia, Mircea Hava, coordonatorul campaniei, Gheorghe Falca, fostul presedinte PNL Cristian Busoi si secretarul general interimar Marian Petrache, informeaza Agerpres.

Raluca Turcan a vorbit si despre convocarea unei Conventii a partidului.

„Astazi am decis ca PNL va convoca o Conventie Nationala, care va alege viitoarea conducere a PNL, pentru urmatorii 4 ani. Va fi pregatita, vom face alegeri de jos in sus, astfel incat cei mai buni oameni sa se regaseasca.

Cred ca Parlamentul, Guvernul trebuie sa fie institutiile care sa intareasca proiectele de bunastare a oamenilor si nu proiectele personale ale oamenilor politici”, a mai declarat deputatul PNL.

De asemenea, aceasta a mentionat cateva dintre planurile PNL, astfel incat sa revina in preferintele electoratului.

„Cred ca PNL trebuie sa stabileasca niste lucruri care nu se negociaza. Acele lucruri pe care nu le negociem sunt integritatea, performanta si dorinta de a face lucrurile bine. Fara aceste trei lucruri, PNL nu va putea sa raspunda asteptarilor pe care le au oamenii. Planul PNL trebuie sa se bazeze pe proiecte concrete.

PNL trebuie sa tina cu dintii ca dezvoltarea sa vina din investitii si din locuri de munca. PNL trebuie sa devina aparatorul cel mai serios al educatiei de calitate, cu exigente de performanta, si al unor servicii de calitate in sistemul medical”, a mai spus Turcan.

Nu in ultimul rand, deputatul a explicat ca analiza alegerilor in PNL se va face saptamana viitoare, „dar mesajele le-am auzit cu totii”.

Raluca Turcan este liderul PNL Sibiu, organizatie care a avut cel mai bun scor la alegerile parlamentare, de 38%, aproape dublu fata de media nationala a partidului, si a inlocuit-o astfel pe Alina Gorghiu, care si-a dat demisia dupa rezulatul slab din alegeri.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Dilema…

Pentru ca sa ma fac mai bine inteles si sa arat mai bine dilema ce ma framanta voi lua din nou doua articole scrise de doi reputati economisti:

Dl. Lucian Isar

Proiectul de țară Iliescu-Isărescu din ’90-’92 și suferința bătrânilor în 2016

„Publicat in Romanialibera.ro http://m.romanialibera.ro/opinii/comentarii/proiectul-de-tara-iliescu-isarescu-din–90–92-si-suferinta-batranilor-in-2016-│opinie-431727

În 2016 și 2017, se pun bazele unui nou proiect de țară pentru România.

În ultimii 26 de ani, România  a avut un singur proiect de țară, pus la punct și implementat de gruparea Iliescu-Isărescu, în perioada ’90-’92. Este același proiect de țară de care au parte și cei din Rusia și a fost implementat de Elțîn, tot în perioada ’90-’92.

Nu e de mirare că bătrânii suferă în 2016.

Nu este proiectul de țară de care au avut parte cei din Polonia și Cehia, iar acest fapt explică complet și clinic captura Statului Român și diferențele de dezvoltare a respectivelor națiuni, comparativ cu România.

Exponenții grupării Iliescu -Isărescu încă conduc instituțiile de forță ale Statului Român: Nicolae Văcăroiu, la Curtea de Conturi, Valer Dorneanu, la Curtea Constituțională, Mugur Isărescu, la BNR, Mișu Negritoiu, la ASF. Ion Iliescu este încă capabil să impună comisarul european din partea României, spre amuzamentul partenerilor strategici. 
  
România este o țară bogată, ce a intrat în capitalism cu bani pe cont, dar modelul implementat și crizele administrate artificial au ținut lumea săracă, legată și tentată să greșească. 
  
Capitalismul introdus de Iliescu-Isărescu în 1990-1992 este diferit de capitalismul din Franța, Germania, Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Polonia. Seamănă, pentru că este același filon, cu cel din Rusia. 
  
 Acest capitalism se schimbă în perioada 2016-2017. 
  
În 1990-1992, capitalismul introdus a presupus Legea Lustrației în Polonia, dar nu și în România. Legea Lustrației în România a fost aprobată la 22 de ani de la Revoluție și declarată neconstituțională în același an. 
  
Capitalismul introdus în Polonia presupune dreptul de proprietate clar și fără dubii, ceea ce în România nu este garantat, prin chichițe, nici după 26 de ani de la Revoluție. Capitalismul introdus în România a presupus tăierea fabricilor la fier vechi, pe când în Polonia a presupus retehnologizarea lor. 
  
În România, modelul Iliescu-Isărescu a presupus menținerea populației la lucru doar patru zile pe săptămână și să îi pensioneze înainte de limita de vreme, pentru a fi pensionari săraci, în sistemul de pensii pe bază de contributivitate. 
  
Modelul Iliescu-Isărescu a presupus menținerea salariilor reduse în sănătate și educație, pentru a facilita deprofesionalizarea și exodul și, desigur, sifonarea pe alte căi, oligarhice (ca să păstrăm denumirea asignată echivalenților din modelul Elțîn). În educație, modelul României a presupus și mici pete de culoare, de tipul desființării școlilor profesionale și inflația de diplome, pentru a fi siguri că revenirea este dificilă.

Presupun că acum e clar de ce pensionarii suferă în 2016, spre deosebire de pensionarii din Cehia sau cei din Polonia. 
  
Proiectul de Țară de la Snagov, anunțat de Iliescu în 2000, a fost doar un exercițiu de manipulare publică. Au făcut comunicarea, au justificat cheltuieli, dar nu a mai fost cazul să implementeze schimbări, deoarece puteau continua în aceeași formulă, fără alte concesii. Modelul implementat în 1990-1992 se menținea conform planului, deși unul din pioni, Virgil Măgureanu, fusese scos din dispozitiv.

Zgomotul de fond ascunde suferința bătrânilor în 2016. 
  
În noul proiect de țară care se implementează implicit în România, în perioada 2016-2017, bătrânii anului 2016 pot fi mulțumiți cel puțin pentru că: 
  
 1. revizuirea clauzelor post-privatizare le va permite să înțeleagă exact cum a fost furat efortul lor de o viață;

2. copiii și nepoții au șansa de a rămâne sau reveni în România;

3. o creștere economică sustenabilă permite dezvoltarea economiei și garantarea sustenabilității;

4.dreptul de proprietate va fi în mod real baza noului model de capitalism din România.

O țară bogată ca România are nevoie de o șansă, după ce a fost capturată timp de 26 de ani.”

Dl. Florin Citu

Programul economic al PSD este admirabil, este sublim dar lipseste cu desavarsire

„Programul PSD nu aduce nimic nou sau bun pentru economie. Cand tragem linie si lasam sa se ridice fumul propagandei efectele sunt zero pe termen mediu si sperante pe termen mai lung, cam prin 2020 asa. Daca lasam economia in pace estimarile Comisiei Nationale de Pronoza sau cele din Programul de Convergenta arata cam aceeasi valoarea a PIb-ului pana prin 2020 ca cea pe care PSD o estimeaza dupa 4 ani de “munca”.

Totusi va exista o schimbare. Vom avea o economie mai birocratizata, cu mai multe motivatii pentru evaziune fiscala, antreprenoriat descurajat(cei care vor sa inceapa ceva dar si cei care deja sunt pe piata).

Cateva exemple.

Dupa 4 ani de program PSD deficitul bugetar ajunge de la 2.9% la 2% in 2020. Dar daca nu facem nimic Programul de Convergenta arata ca deficitul bugetar ajunge la 1.6% din PIB deja din 2019 nu 2020. Un deficit bugetar mai mic echivaleaza cu reducerea de taxe (surplus este si mai bun), fara sa stai sa umbli la codul fiscal. Si mult mai important un deficit mai mic inseamna implicit reduceri de taxe atat pentru noi, generatia actuala, dar mai ales pentru generatiile viitoare. Atat sa facem si noi pentru ei, sa nu-i impovaram cu taxe.

Este ilar (bine, nu prea este rasul nostru cand vedem cat ne costa aceste schimbari) sa vezi ca o mare parte din asa zisa relaxare fiscala include masuri luate in perioadele de guvernare PSD din trecut. Un exemplu il reprezinta CASS la chirii. Alt exemplu impozitarea PFA-urilor. Dar nu este ceva nou, este un stil consacrat al PSD – introduce taxe, impozite, supraaccize doar pentru a arata ca le reduce mai tarziu. Sunt sigur ca va amintiti de taxa pe stalp si supraacciza pe combustibil care au urmat acelasi traseu – introduse ca sa faca parte din “relaxarea fiscala” de mai tarziu. Sau ce sa mai vorbim de taxa pe mediu care de fiecare data cand era declarat ilegala, dupa ce a fost introdusa initial de PSD, a fost reinventata tot de PSD.

Programul introduce cote diferentiate de impozitare ceea ce produce birocratie si motivatia pentru evaziune fiscala. Nu este un secret pentru nimeni ca in tarile sarace si corupte un sistem de taxare progresiv omoara antreprenoriatul in timp ce transparenta si simplitatea oferite de cota unica il impulsioneaza. Din ce imi aduc eu aminte in echipa PSD exista un economist cu studii pe afara care are o analiza unde demonstreaza exact ce spun eu aici.

Cand te uiti atent la program vezi ca asa zisa relaxare este introdusa in cea mai mare parte din 2018. Dar si atunci, cand ne uitam la contributii platite de angajati vedem ca propunerea PSD ii obliga pe angajati la o contributie mai mare decat ce propune PNL din 2017.

Programul PSD include propuneri care impovareaza bugetul fara niciun motiv. Propuneri de credite garantate de stat pentru tineri sau pentru IMM-uri nu-si au rostul pentru ca aceste programe deja exista. In acest moment exista programe cu garantii de stat sau garantii europene pentru credite destinate IMM-urilor si companiilor noi pentru diferite sectoare din economie.

De exemplu, firmele noi si IMM-urile deja primesc garantii de stat de 80% prin Fondului National de Garantare a Creditelor pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii (FNGCIMM), iar plafonul este de 400 000 de euro pentru un credit. Exista si alte programe cu garantii europene cu pana la 80% din sume pentru credite iar suma care asteapta sa fie folosita este de 100 milioane euro.

Aceste programe deja exista. Nu este nevoie sa punem presiune si mai mare pe buget inventand alte programe de ajutor sau subventii. Oricum cand exista programe care te lasa sa imprumuti pana la 400 000 de euro cu garantii de 80%  propunerea PSD de garantare a unor credite de pana la 40 000 de lei (da lei) este ridicola.

Programul economic al PSD este admirabil, sublim dar lipseste cu desavarsire.„

Desi risc sa ma fac si mai greu inteles, desi as dori sa excelez in concizie si claritate, trebuie sa spun – tocmai pentru a risipi orice confuzie! – ca dilema de care va voi vorbi in continuare nu provine neaparat din cele doua articole mai sus citate.

E legata si de articolul anterior pe undeva…

Sunt confuz pentru ca nu inteleg la modul foarte clar ce vrem noi sa construim aici. Reforma, cel putin din 2004 incoace, a fost stopata. Economia romaneasca nu e in totalitate reformata. Dl. Isar spune, de exemplu: „Finantarea hibrida stat-privat este cheia dezvoltarii Romaniei”. Eu intrebam in articolul anterior: cat statul si cat privatul? Daca finantarea e (si) de la stat, atunci statul are nevoie de resursele financiare necesare, care nu pot proveni decat din taxe si impozite. Inteleg, combatem coruptia pentru ca ar fi un cosmar in continuare: statul percepe taxe si impozite, dar e corupt – cu alte cuvinte, eficienta administrarii acestor bani, proveniti din taxe si impozite, scade dramatic in astfel de conditii. Se lupta impotriva coruptiei, dar se vede ca statul are probleme in a finanta astfel incat sa contribuie la dezvoltarea Romaniei. Sa ne gandim: Scoala, Sanatatea, Armata, investitiile in Infrastructura, Protectia Sociala depind de finantarea de la stat, din banii luati din taxe si impozite – care e sursa de venituri a statului. In articolul anterior s-a pus problema firmelor care fac o smecherie de clasa a V-a primara, externalizandu-si profiturile – evident, vin mai putin bani la stat. Dl. Citu spune, despre Programul PSD, printre altele, asa:

„Programul introduce cote diferentiate de impozitare ceea ce produce birocratie si motivatia pentru evaziune fiscala. Nu este un secret pentru nimeni ca in tarile sarace si corupte un sistem de taxare progresiv omoara antreprenoriatul in timp ce transparenta si simplitatea oferite de cota unica il impulsioneaza. Din ce imi aduc eu aminte in echipa PSD exista un economist cu studii pe afara care are o analiza unde demonstreaza exact ce spun eu aici.„

De aici dilema: daca „Finantarea hibrida stat-privat este cheia dezvoltarii Romaniei” care ar fi cel mai bun sistem de impozitare: cel bazat pe cota unica (una mica, desigur) sau cel bazat pe cote diferentiate de impozitare?

E o dogma ce spune, cu privire la cota unica, faptul ca aceasta ar fi eminamente liberala. Deci un concept liberal fara dubii. Dar intr-un sistem fiscal bazat pe cota unica, intr-o democratie, poate veni la Putere o guvernare socialista si sa impoziteze cu 90%!! In Franta, socialistii au vrut sa faca asa ceva. Pe cand, intr-un sistem cu impozitare diferentiata, firmele cu profit mare si cu cifra de afaceri mare ar fi impozitate ceva mai mult decat firmele mici, dand posibilitatea celor mai mici sa se dezvolte, lasandu-le la dispozitie venituri mai mari. Pe de alta parte, asa cum rezulta si din articolul anterior, firmele mari isi externalizeaza profiturile, platind aici impozite modice, declarand o marja de profit mica. Dl. Blanculescu arata ce a facut Ungaria: a introdus impozitarea pe cifra de afaceri, nu pe profit. Dar arata, de asemenea, si ca: „Firmele multinaționale au amenințat cu părăsirea pieței ungurești, dar până acum nu au făcut-o.”. Chiar in tari cu nivel ridicat de impozitare, precum, de exemplu, Danemarca, multinationalele nu numai ca nu parasesc tara, dar chiar o prefera!! Deci un impozit diferentiat, ar lasa si statului venituri bugetare mai mari, bani care ar putea fi folositi, spre exemplu, in dezvoltarea infrastructurii sau modernizarea spitalelor, in cofinantarea fondurilor europene, de asemenea pentru Aparare etc. Pentru ca, altminteri, cum ar putea sa aiba bani statul sa faca investitii. Eu nu spun ca trebuie incurajata birocratia prin tot felul de scheme complicate. Nu spun ca nu trebuie facute privatizari reusite si nu frauduloase. Nu spun ca nu trebuie restructurat sectorul de stat.

Pe cand o cota unica ar insemna ca firmele mari, cu posibilitati financiare mari, sa plateasca putin – pentru ca se presupune ca aceasta cota va fi una redusa – iar firmele mici sa plateasca acelasi procent mic, dintr-un profit pe masura sau din venituri pe masura, adica tot mici.

Pe de alta parte, sa luam, spre exemplu, restructurarile si privatizarile – lucruri de care Romania are nevoie. Evident, acestea presupun niste costuri deloc neglijabile, inclusiv cheltuieli pentru protectia sociala. Statul are nevoie de bani ca sa sustina, in bune conditiuni, Reforma. Altminteri, alternativa, singura pe care am vazut-o pana acum, ramane apelarea la imprumuturile de la FMI, cum s-a facut si in trecut. Cu alte cuvinte, va creste datoria publica, cel putin pe termen mediu, cum s-a mai si intamplat. Dar fara sa avem certitudinea ca lucrurile vor merge bine in continuare.

Daca „Finantarea hibrida stat-privat este cheia dezvoltarii Romaniei”, legat de intrebarea: cat statul si cat privatul?, vom observa ca statul trebuie sa finanteze multe lucruri. Spun trebuie, pentru ca asa e legea pe aici, iar diminuarea rolului statului in economie nu e chiar usor de facut, e mai usor de vorbit. Si de asemenea presupune costuri insemnate pe care statul trebuie sa le suporte. Cine crede, spre exemplu, ca restructurarea ministerului Transporturilor, nu presupune si costuri, eu cred ca se insala… Repet, e foarte usor de vorbit. Pe de alta parte, o scadere a fiscalitatii, prin cota unica mica, pe vreme de crestere economica, inseamna o masura prociclica.

Pe de alta parte, e evident ca nu trebuie sa se intample ce spune Dl. Citu cu privire la Programul PSD:

„Totusi va exista o schimbare. Vom avea o economie mai birocratizata, cu mai multe motivatii pentru evaziune fiscala, antreprenoriat descurajat(cei care vor sa inceapa ceva dar si cei care deja sunt pe piata).„

In postarea D-lui. Isar exista o critica viguroasa a „gruparii Iliescu-Isarescu”, cu precadere la perioada anilor ’90, iar in final Dl. Isar declara:

„4.dreptul de proprietate va fi în mod real baza noului model de capitalism din România.”

Dar in anii ’90 noi aveam economia inca in mainile statului, ca mostenire a perioadei comuniste. Nicolae Vacaroiu spunea ca „peste 80% din privatizari au fost ratate”. Nu poti vorbi despre dreptul de proprietate, cel din Romania anilor ’90, cum poti vorbi despre dreptul de proprietate din tarile care nu au cunoscut comunismul. Ar insemna sa scoatem „dreptul de proprietate” din contextul istoric in care s-au desfasurat evenimentele. Un comentariu de la postarea D-lui. Isar spune, printre altele, asa: „Au slăbit intenționat statul supunând bugetul tarii unui “gang bang” continuu mănați doar de dorința de a direcționa avuția tarii spre buzunarele apropiaților sau in pomeni electorale de proporții biblice.”, dar altfel cum s-ar fi putut naste un capitalism romanesc. Intentia nu cred ca a fost, neaparat, crearea unei oligarhii. Capitalismul nu se poate dezvolta doar pe baza dreptului la proprietate, ci si pe baza capitalului, evident. Problema este ca acest capital era pe atunci detinut aproape in totalitate de catre stat. Daca s-ar fi facut privatizari reusite, situatia ar fi fost mult mai buna. Insa legat de privatizari, din 2004 incoace nu am mai prea vazut facandu-se vreuna… Sigur, rezultatele nu sunt multumitoare, dar sa nu uitam ca a trecut si o criza peste noi si nu doar peste noi…

„Acest capitalism se schimbă în perioada 2016-2017”, spune Dl. Isar. Cu toate acestea, eu nu vad ca spune ca se vor face restructurarile necesare, privatizari reusite si fara fraude, daca tot vorbim de capitalism.

Pizza Hut

Vedeti, noi vorbim de capitalism doar in termeni de: fiscalitate, drept de proprietate si raportat la o perioada trecuta care pentru pustanii de azi poate parea foarte departe… Nu e rau, dar…

Pizza Hut… Evident, ati auzit cu totii de Pizza Hut… Nu doresc sa cad in banal. Dimpotriva!

The original Pizza Hut building, opened on June 15, 1958 at the corner of Kellogg and Bluff by brothers Frank and Dan Carney, both students at Wichita State University. This photo is from 2004, after the building had been moved to the campus. Cf. Wikipedia

Vedeti casuta de mai sus? Aceasta este cladirea originala de la care, incepand din 1958, a pornit afacerea Pizza Hut, cea care a ajuns multinationala de astazi!!!

Multinationala de astazi, cu un numar de 13.728 de locatii in toata lumea si peste 160.000 de angajati, a pornit de la aceasta casuta, de catre doi studenti de la Wichita State University, fratii Dan si Frank Carney in sigura locatie din Wichita, Kansas.

Sa modelam, referitor la tara noastra.

Ce conditii politice, sociale, monetare si fiscale sunt necesare pentru ca, in Romania, doi studenti cu initiativa sa dezvolte o asemenea afacere? Sau niste oameni cu initiativa, nu trebuie sa fie neaparat studenti. Insa e foarte interesant ca a fost vorba de doi studenti care au initiat aceasta afacere, ce s-a dovedit mai apoi de un succes formidabil in toata lumea, pana si in China!!! Observati extinderea extraordinara a afacerii si:

„Pizza Hut is split into several different restaurant formats; the original family-style dine-in locations; store front delivery and carry-out locations; and hybrid locations that have carry-out, delivery, and dine-in options. Some full-size Pizza Hut locations have a lunch buffet, with „all-you-can-eat” pizza, salad, bread sticks, and a pasta bar. Pizza Hut has other business concepts different from the store type; Pizza Hut „Bistro” locations are „Red Roofs” which have an expanded menu and slightly more upscale options.”

De asemenea, de observat popularizarea afacerii prin reclame TV, faptul ca s-a dezvoltat atragand tot felul de personalitati.

Problema care se pune, luam spre exemplu un judet pesedist, sa zicem Gorj: doi tineri din Gorj, pusi pe treaba, pot dezvolta o asemenea afacere?

Un model pe Romania trebuie facut si solicit Academiei de Stiinte Economice (ASE) sa faca un studiu legat de Pizza Hut si daca un astfel de tip de afacere se poate dezvolta cu succes in Romania si extinde chiar si peste granitele tarii noastre! Cum se poate dezvolta in Romania un brand romanesc de succes, care sa aduca foarte multi bani?

Update – In plina campanie electorala, Iliescu il invita la polemica pe Isar!!!

Reflecțiile unui infatuat

„Regret că trebuie să folosesc această sintagmă, dar citind ceea ce scrie Lucian Isar pe site-ul său, nu se poate să nu-ți pui întrebări despre mobilul obsesiei în privința guvernatorului BNR, Mugur Isărescu,  pe care și-o cultivă și afișează cu obstinație domnul respectiv. Care, precum un copil ”silitor”, bagă degetele în ochii învățătorului, tot o fi remarcat, cât de bun ar fi el pentru postul de guvernator, după plecarea obiectului obsesiei sale. A fost remarcat, nicio grijă. Ei, și?

Cu toate astea spuse, sunt necesare câteva precizări, pentru că domnul Isar pare să nu fi trăit aceleași realități cu noi, ceilalți. Primo: nu e existat, nu există un proiect  de țară Iliescu-Isărescu. Eu, spre deosebire de domnul Isar, nu sunt bancher, deci nu operez cu intrumente ”totalitare”. Programul de transformare structurală a economiei românești este operă colectivă. La definirea lui au participat toate forțele politice, de stânga și de dreapta, și a avut drept obiectiv aderarea la UE. Consensul de la Snagov este realizat în 1995, semnat de TOATE partidele parlamentare la 21 iunie în acel an. Acel document era însoțit de o Strategie națională de pregatire a aderării la UE. După semnarea documentului a urmat depunerea de către România, la 22 iunie 1995, la Paris , a cererii de aderare la UE. Negocierile de Aderare au început ca urmare a deciziei summit-ului UE de la Copenhaga, în 1999.

Decizia strategică a României, a națiunii române, până la urmă, a fost de integrare europeană și euro-atlantică, și nu este rezultatul unui complot Iliescu-Isărescu. Da, BNR a fost parte a grupului de experți care a elaborat strategia de pregătire a aderării. Dar alături de ea au fost și Academia Română, și Universități, și personalități ale societății civile, specialiști români și străini, experți europeni. Viziunea domnului Isar despre acep proiect este primitivă și lipsită de orice fel de substanță.

Nu și-a propus nimeni sărăcirea românilor. Am spus, și nu o dată, că aderarea va avea niște costuri. Unele erau inerente trecerii de la economia planificată la economia de piață. Altele au fost consecința proastei guvernării și a obsesiei unora de a distruge tot ce a însemnat structurile productive din economia socialistă. Iar cei precum domnul Isar au oferit ideologa justificativă acestei distrugeri, rezumată în sloganul ”Jos comunismul!”.  Ei au justificat jaful din economie, distrugerea unor mari capacități industriale, desființarea unor multe locuri de muncă de înaltă calificare și bine plătite prin la fel de primitivul ”Statul este prost administrator, să-l alungăm din economie!” L-am alungat. Acum descoperă domnul Isar că această ideologie-la conceptualizarea căreaia a participat, împreună cu partidul pe care îl conduce soția sa-a generat sărăcie și disperare socială? Și este atât de laș, încât să nu-și asume, alături de ceilalți care gândesc ca el, și la un moment dat au luat deciziile care au dus la prăduirea averii publice?

Sunt mici salariile? Evident, da! Dar a uitat domnul Isar cum s-au împotrivit și se împotrivesc cei pe care PNL îi susține acum la guvernare, ideii de a mări salariul minim? Să-i reamintesc eu felul în care a fost modificat Codul Muncii, și care au fost consecințele acestei modificări?

Nu știe domnul Isar că acum peste 93% din PIB ul României este format în sistemul privat? Scrie undeva în strategiile pe care eu și oamenii cu care am lucrat, că partea care revine salariilor în PIB trebuie să fie sub 40%, cea mai mică din UE? Poate demonstra asta? Dacă nu, este, cum spuneam, un infatuat util unei cauze la fel de false, aceea de a justifica faptul că, urmând o ideologie vulgar neo-liberală, România a ajuns într-o fundătură? Din care nu vrea să iasă politic, și apelează la minciuna ”guvernului tehnocrat”, aducând grave atingeri funcționării democratice a societății, și agravând polarizarea economică și socială.

Urâtă a ajuns dezbaterea publică din România. ”Greaua moștenire”  ține loc de explicații pentru orice. Nu vreau să insist. Un lucru este sigur: eu, și alături de mine cei care au condus România în timpul mandatelor mele de președinte al României, am ales să construim consens în legătură cu marile obiective ale interesului național. Și așa am putut adera la UE și la NATO. Ceilalți au adoptat abordarea conflictuală. Cu rezultatele pe care le vedem acum. Dacă domnul Isar ar avea un dram de onestitate, ar recunoaște măcar asta.

PS: din articolul domnului Isar răzbate o îngrijorătoare necunoaștere a felului în care este organizată, instituțional, țara asta, și cum funcționează ea. Citez: ”Exponenții grupării Iliescu -Isărescu încăconduc instituțiile de forță ale Statului Român: Nicolae Văcăroiu, la Curtea de Conturi, Valer Dorneanu, la Curtea Constituțională, Mugur Isărescu, la BNR, Mișu Negritoiu, la ASF. Ion Iliescu este încăcapabil să impună comisarul european din partea României, spre amuzamentul partenerilor strategici.”

Dacă face un ușor efort de memorie, domnul Isar ar reveni în realitatea ordinii constituționale a României, în care instituțiile de forță sunt Armata, Poliția, serviciile de informații. Și, dacă tot crede că acelea pe care le-a înșirat acolo sunt de forță, nu cumva a uitat una, extrem de iubită de întreprinzătorii și contribuabilii români, mă refer la ANAF? Sau sunt ”dușmani buni”, și dușmani răi”?

Cât privește amuzamentul ”partenerilor strategici”, nu contest, el există. Dar pe cu totul alte teme decât aceea a pretinsei mele capaități de a numi comisari europeni. Să zicem despre confuzia și despre incapacitatea noastră de a genera proiecte ca membru al UE și al NATO. Ca atare, cu toată modestia de care sunt capabil, dacă am această capacitate, de a influența lucrurile la Bruxelles, nu crede domnul Isar că este o greșeală impardonabilă ca ea să nu fie folosită pentru binele României ?”

Da, dar eu stiam ca acest Consens de la Snagov avea in vedere, pentru Romania, o economie de piata functionala. De altfel era si o conditie pentru aderarea la Uniunea Europeana. Eu stau si ma intreb ce intelege Dl. Iliescu prin economie de piata functionala. Deoarece este surprinzator ce spune mai jos, reiau:

„Nu și-a propus nimeni sărăcirea românilor. Am spus, și nu o dată, că aderarea va avea niște costuri. Unele erau inerente trecerii de la economia planificată la economia de piață. Altele au fost consecința proastei guvernării și a obsesiei unora de a distruge tot ce a însemnat structurile productive din economia socialistă. Iar cei precum domnul Isar au oferit ideologa justificativă acestei distrugeri, rezumată în sloganul ”Jos comunismul!”.  Ei au justificat jaful din economie, distrugerea unor mari capacități industriale, desființarea unor multe locuri de muncă de înaltă calificare și bine plătite prin la fel de primitivul ”Statul este prost administrator, să-l alungăm din economie!” L-am alungat. Acum descoperă domnul Isar că această ideologie-la conceptualizarea căreaia a participat, împreună cu partidul pe care îl conduce soția sa-a generat sărăcie și disperare socială? Și este atât de laș, încât să nu-și asume, alături de ceilalți care gândesc ca el, și la un moment dat au luat deciziile care au dus la prăduirea averii publice?”

Dl. Iliescu amesteca niste idei aici. De exemplu, sloganul „Jos comunismul!” – economia de piata, si mai ales una functionala, nu cred ca e compatibila cu comunismul. „Ei au justificat jaful din economie, distrugerea unor mari capacități industriale […]” – care ei? Dl. Iliescu unde era? Parca era, pe vremea aceea, Presedintele tarii! Si apoi cum poti sa ai o economie de piata functionala cu statul prerponderent in economie? „Altele au fost consecința proastei guvernării și a obsesiei unora de a distruge tot ce a însemnat structurile productive din economia socialistă” – care a unora? Eu nu am sesizat ca in perioada 1990-1996, cand Dl. Iliescu era Presedinte, acele „structuri productive din economia socialista” au generat cresteri economice mari si ca s-ar fi inregistrat performante deosebite in domeniul economic. Dimpotriva! D-le. Iliescu, daca statul e atat de bun administrator, cel putin in treburile economice, cum ramane cu economia de piata functionala, conditie care trebuia indeplinita de catre Romania pentru aderarea la UE si care, prin Consensul de la Snagov, a fost asumata de toate fortele politice, cum ramane cu:

„Programul de transformare structurală a economiei românești este operă colectivă. La definirea lui au participat toate forțele politice, de stânga și de dreapta, și a avut drept obiectiv aderarea la UE. Consensul de la Snagov este realizat în 1995, semnat de TOATE partidele parlamentare la 21 iunie în acel an. Acel document era însoțit de o Strategie națională de pregatire a aderării la UE. După semnarea documentului a urmat depunerea de către România, la 22 iunie 1995, la Paris , a cererii de aderare la UE. Negocierile de Aderare au început ca urmare a deciziei summit-ului UE de la Copenhaga, în 1999.”,

exact cum ramane cu „programul de transformare structurala a economiei romanesti” care, dupa cum spuneti, este o „opera colectiva”? Acest program de transformare structurala a economiei romanesti a insemnat asumarea de catre toate fortele politice, de stanga si de dreapta, a economiei de piata functionale – conditie de aderare la UE. Iar economia de piata functionala insemna diminuarea rolului statului in economie!! Adica si Dvs. v-ati asumat acest lucru pe care acum il contestati daca credeti ca statul e un bun administrator si ca nu era nevoie de sloganul „Jos comunismul!”.

Marirea salariului minim – dar cum stam cu productivitatea muncii? Dl. Iliescu vorbeste de salariile mici din sectorul privat, productiv, care da 93% din PIB-ul Romaniei. Dar de ce nu se intreaba si cum sunt salariile din sectorul de stat, neproductiv, fata de cele din sectorul productiv, privat? Ca sa vada cum arata asa-zisul neoliberalism din Romania, pe care dansul il califica drept „vulgar”, ii propun sa citeasca acest articol Mediafax:

ANALIZĂ. Administraţia XXL: Doar 13% din 1,2 milioane de bugetari au funcţii publice, restul sunt şefi şi funcţionari cu statut special

„Un sfert din cetăţenii care muncesc legal în România se află în sectorul public de stat. Administraţia românească este XXL, însă numai pe hârtie. În fapt, doar 13% din bugetari au funcţii publice de execuţie. Restul sunt funcţionari cu statut special, demnitari şi înalţi funcţionari.

Avem o administraţie mare, matură biologic şi profesional, dar elitistă, în care puţini fac efectiv administraţie publică, unde majoritare sunt femeile şi salariile cunosc îndeosebi extremele. Pe o parte, cifre prinse succint şi ca ”în treacăt” în documente strategice ale statului arată că de fapt administraţia românească este mare doar pe hârtie, fiindcă din cei 1,2 milioane de bugetari, numai puţin peste o sută de mii asigură efectiv serviciul public. Pe de altă parte, în România sunt peste opt milioane de persoane apte de muncă, cu vârstă activă, din care doar puţin peste patru milioane muncesc legal. Din aceştia, 1,2 milioane sunt bugetari şi şi mai puţini sunt în corpul funcţionarilor care îndeplinesc actul administrativ. O concluzie evidentă: trei milioane de salariaţi ţin în spate circa 19 milioane de persoane: bugetari, pensionari, pauperi buni de muncă şi şomeri, asistaţi social, copii. În România avem 4.361 de autorităţi şi instituţii publice, în care funcţionari publici sunt aproximativ 60% femei.

O altă informaţie care descrie nivelul la care se află administraţia de la noi este aceea care arată că numai 9% din bugetari au studii în administraţie publică, restul sunt economişti – 27%, absolvenţi de studii tehnice – 23% şu jurişti – 18%. Mai mult, bugetarii de la noi au depăşit şi vârsta maturităţii biologice, dar şi profesionsale: 39,24% au vârste între 40 şi 50 de ani, 29,31%, între 50 şi 60 de ani, 5,56%- peste 60 de ani, 22,40% au vârste între 30 şi 40 de ani şi numai 3,49% au sub 30 de ani. În funcţie de nivelul de profesionalizare, funcţionarii publici de execuţie sunt: consilieri superiori- 59,10%, consilieri principali- 22,52%, asistenţi- 14,17% şi debutanţi- 4,21%. În concluzie, din totalul de funcţii publice, în clasa I de salarizare sunt 11.513 funcţionari, 1.763- clasa a II-a şi 27.577 din clasa a III-a. În Bucureşti se află cei mai mulţi funcţionari de execuţie: peste 5.000.

Potrivit Planului Strategic întocmit de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici pentru perioada 2015 – 2020, ”din punct de vedere statistic, studiile, analizele şi rapoartele din ultimii ani vizând resursa umană din administraţia publică au concluzionat că din totalul de 1.183.608 funcţii ocupate în sectorul public din România, aproximativ 13% sunt funcţii publice gestionate de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (ANFP). Raportat la numărul total de salariaţi din România, conform rezultatelor Anchetelor forţei de muncă în gospodării (AMIGO) ale Institutului Naţional de Statistică procentul salariaţilor care lucrează în sectorul public se plasează în jurul cifrei de 25%”.

În anul 2014, în România mai erau 22.346.178 cetăţeni, iar potrivit evidenţelor recente ale Institutului Naţional de Statistică, funcţionarii publici reprezintă 25% din populaţia angajată legal din România, adică avem, în acest moment, 1.183.608 bugetari, din care 158.712 sunt funcţii publice, iar din acestea 122.964 sunt funcţii ocupate.

S-a remarcat o tendinţă de scădere a numărului cetăţenilor români şi, implicit, şi al salariaţilor, cu circa 2% mai puţini în 2014 faţă de 2000. Cu toate acestea, numărul bugetarilor s-a menţinut constant în jurul valorii de 1,2 milioane. Faţă de ţările dezvoltate din Europa şi nu numai, România stă prost la capitolul număr de funcţionari la mia de locuitori, dar asta numai dacă am calcula în funcţie de numărul de funcţii publice gestionate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, funcţionari de execuţie care asigură efectiv serviciul public.

Astfel, România are aproximativ 80 – 90 de bugetari la o mie de locuitori, mult faţă de ţări mai dezvoltate precum Germania care are 69, Italia şi Spania care au câte 61, Belgia, 82 şi chiar şi faţă de Ungaria, care are tot 82 de bugetari la o mie de locuitori. Evident, România este surclasată de cele mai dezvoltate state din lume, Norvegia are 182 de funcţionari la o mie de locuitori, dar şi un sistem informatic care ”merge şnur” în toate domeniile, iar Suedia are 138 de bugetari la mia de locuitori.

Totuşi, ca şi în Statele Unite ale Americii, în cele mai performante ţări din lume, funcţionarii publici au salarii plafonate spre minimul din economie. De exemplu, în America, venitul unui angajat la stat oscilează între 2.000 – 2.500 dolari, în condiţiile în care salariul net al unui angajat din mediul privat ajunge lejer la 4.000 de dolari americani. La noi, salariul unui funcţionar de execuţie nu depăşeşte 3.000 de lei, dar compensează salariile demnitarilor, înalţilor funcţionari, aleşilor locali, funcţionarilor cu statut special, salarii care pot ajunge şi la trei mii de euro. Spre exemplu, în sistem, directorul unei întreprinderi cu capital majoritar de stat poate câştiga de două ori mai bine ca preşedintele ţării.

Potrivit Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici (ANFP), ”în contextul legislativ actual, resursele umane din administraţia publică centrală şi locală sunt organizate în funcţie de următoarele categorii: persoane numite sau alese în funcţii de demnitate publică şi funcţii asimilate acestora, la nivelul administraţiei publice centrale şi locale (inclusiv aleşii locali) – palierul politic, cu rol decizional în ceea ce priveşte transpunerea agendei publice în obiective şi acţiuni de guvernare, corpul funcţionarilor publici, pe cele trei sub-categorii componente: înalţii funcţionari publici, funcţionarii publici de conducere şi funcţionarii publici de execuţie – palierul administrativ, în mod tradiţional responsabil cu exercitarea de prerogative de putere publică, în interes public, în scopul îndepliniriirii obiectivelor de guvernare”.

În această ultimă categorie, aflăm tot de la ANFP, sunt incluse şi persoanele numite în funcţii publice generale şi persoanele numite în funcţii publice specifice, inclusiv funcţii publice cu statut special, persoanele care au raporturi de muncă (sau asimilate acestora) cu autorităţile şi instituţiile publice aparţinând administraţiei publice centrale şi/sau locale – categorie dedicată îndeplinirii de activităţi care, în principiu, nu presupun exercitarea de prerogative de putere publică însă ajută la buna realizare a acestora, precum şi alte categorii de personal, diferite de cele menţionate anterior.

Strategia de dezvoltare pentru pentru perioada 2014 – 2020 a ANFP surprinde faptul că ”prerogativele de putere publică se referă la: punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative, elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora, elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor necesare realizării şi implementării politicilor publice, precum şi a documentaţiei necesare executării legilor, în vederea realizării competenţei autorităţii sau instituţiei publice, consilierea, controlul şi auditul public intern, gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare, colectarea creanţelor bugetare (…)”.

Referitor la clasificarea funcţiilor publice, acestea se împart în trei clase definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice: clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii universitare de licenţă absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă; clasa a II-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă; clasa a III-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare sunt necesare studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat. Funcţiile publice de execuţie sunt clasificate în următoarele categorii în funcţie de gradul profesional: superior, ca nivel maxim; principal; asistent; debutant.

Conform celor mai recente date statistice din Raportul privind managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici, numărul total de funcţii publice la 30.12.2014 era de 158.712 din care 122.964 erau funcţii publice ocupate. Funcţii publice în structuri centrale şi teritoriale sunt 61.910, iar funcţii publice în structuri locale sunt 65.349.

Totuşi, atunci când vine vorba despre salarizare, raportarea se face la numărul total de bugetari. Aceştia consumă anual circa 50 miliarde de lei din buget, ceea ce înseamnă între 7 şi 9% din PIB, situându-ne astfel la nivelul Cehiei şi al Slovaciei. Ţări precum Danemarca, Grecia, Cipru, Marea Britanie ne devansează cu alocări bugetare din PIB pentru bugetari de câte 17%, 12%, 14%, respectiv 10%. Aşa se face că, în România, premierul are un salariu de peste 6.000 de lei, mai mic decât al unui funcţionar cu statut special din MAI sau MAE sau al unui inspector de integritate de la ANI, dar de trei ori mai mare ca al unui funcţionar executiv.”

Domnule Iliescu, v-ati lamurit acum cum e cu neoliberalismul in Romania? Ma rog, acela „vulgar”, asa cum ii spuneti Dvs…

” […] cât de bun ar fi el pentru postul de guvernator, după plecarea obiectului obsesiei sale. A fost remarcat, nicio grijă. Ei, și?” – Pe de alta parte, Dl. Isar a declarat, si nu cred ca ma insel, ca nu doreste postul de Guvernator al BNR. Eu asa am inteles.

Si D-le. Iliescu, dupa parerea Dvs. ANAF e un „dusman” – cu sau fara ghilimelele de rigoare? – al intreprinzatorilor si contribuabililor romani? Ar trebui sa faceti precizarile necesare, pentru ca asta e chiar o stire!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Lucrurile nu stau chiar asa… Dar cum stau ele de fapt?

Iata ce scrie Vladimir Tismaneanu pe blogul sau:

Cartezianismul lui Ilici…

„Regimul Iliescu s-a întemeiat pe minciună. Nu minciuni banale, deplorabile, firește, ci mega-minciuni. Uriașe, colosale, gigantice. Scandalurile falselor doctorate–pentru că un doctorat bazat pe plagiat este unul fals– ale unor Ponta, Oprea, Tobă și alții/altele ejusdem farinae nu sunt decât vârful unui aisberg al amoralității maladive născută din minciuna fondatoare a “emanației spontane”. Când scriu că Iliescu și cei proveniți din a sa lume interlopă sunt bolșevici, am în vedere faptul că ei practică minciuna precum un mod de viață. Pe scurt, deviza lor este: “Mint, deci exist!””

Ceea ce ma frapeaza e ca dizertatia critica se desfasoara doar in legatura cu un anumit regim… Eu cred ca un om de stiinta, pe langa faptul ca nu trebuie sa plagieze, mai trebuie sa fie si obiectiv. Pentru a fi credibil.

Totusi, studiile doctorale ale lui Petre Toba nu s-au desfasurat in perioada regimului Iliescu, dupa cum insusi Dl. Toba a declarat – v. aici. Perioada a fost 2008-2011, iar teza de doctorat a fost sustinuta in mod public pe 15 februarie 2011.

In perioada 2008-2011, din cate imi amintesc eu, era un alt regim. Sustinut din rasputeri de Dl. Tismaneanu, daca nu ma insel. E vorba de Regimul Basescu.

Interesant ce spune si Cristian Preda, pe FaceBook:

„Tobă n-avea ce să caute în guvern. Și nici n-a plecat când a fost făcut public plagiatul, ci doar în clipa când procurorii au arătat că îl proteja pe alt plagiator, Oprea. E nevoie la Interne de cineva care n-a furat. Nimic. Nici bani, nici fraze.”

Intrebarea logica, carteziana, care se pune in asemenea conditii este: cum a ajuns Dl. Toba ministru in Guvernul Ciolos, de tehnocrati, sub Presedintele Iohannis, ca nu cred ca mai e Presedinte Dl. Iliescu…?

Nu sustin doctorate obtinute in urma unor plagieri, dar lucrurile acestea sunt minore in comparatie cu altele. De exemplu, cand Obama il ridica in slavi pe Ho Si Min:

Thomas Jefferson, unchiul Ho si Barack Obama (Updated)

„Motto:”What is the nature of the threat which communism brings to the free world? It is the threat of an all-powerful state, dedicated to the extinction of individual dignity and individual freedom–individualism, in short. To put it more simply, communism is the death of the soul. It is the organization of total conformity–in short, tyranny–and it is committed to making tyranny universal.”–Adlai E. Stevenson, 12 septembrie 1952

In politica trebuie facute compromisuri. Diplomatia implica anumite gesturi formale, ritualuri ale politetii, declaratii de curtoazie. Ceea ce insa nu inseamna renuntarea la adevar si inlocuirea istoriei reale prin mit. Pe scurt, nu vad nicio legatura intre parintii fondatori ai natiunii americane si Ho Si Min, dictatorul stalinist din Vietnamul de Nord. Ca acesta a tinut sa apara ca un mare luptator pentru independenta nationala e de necontestat. Ca i-a trimis scrisori lui Harry Truman este real. Scrisori la care acel admirabil om de stat a refuzat sa raspunda. Dar tot de necontestat este ca a dispretuit democratia, statul de drept, piata libera, pluralismul.

In octombrie 1987 am organizat la New York o conferinta intitulata “Will the Communist States Survive? The View from Within”. Intre participanti,cunoscutii disidenti Aleksandr Zinoviev, Eduard Kuznetsov, Agnes Heller, Svetozar Stojanovici, Geza Szocs, Dorin Tudoran, Carlos Alberto Montaner, Carlos Franqui, Jakub Karpinski, Humberto Belli si Duan Van Tuai. Acesta din urma era supravietuitor al GULAG-ului vietnamez. A scris una din cutremuratoarele marturii privind sistemul concentrationar din Vietnamul comunizat, a demascat regimul intemeiat de Ho Si Min drept unul ilegitim si criminal. Daca ar fi citit aceasta carte, daca ar fi ascultat marturisirile victimelor dictaturii fondate de “unchiul Ho”, presedintele Obama ar fi putut evita afirmatia buimacitoare ca despotul comunist vietnamez (nicidecum “liderul nationalist”) ar fi fost inspirat vreodata, in mod onest, de Declaratia de Independenta, de Constitutia americana si de cuvintele lui Thomas Jefferson.

“And we discussed the fact that Ho Chi Minh was actually inspired by the U.S. Declaration of Independence and Constitution, and the words of Thomas Jefferson. Ho Chi Minh talks about his interest in cooperation with the United States. And President Sang indicated that even if it’s 67 years later, it’s good that we’re still making progress.”

http://www.washingtonpost.com/business/obama-us-vietnam-committed-to-regional-asia-pacific-trade-deal-by-years-end/2013/07/25/23b72d3a-f543-11e2-81fa-8e83b3864c36_story.html

http://www.amazon.com/Vietnamese-Gulag-Doan-Van-Toai/dp/0671603507/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1374783428&sr=1-1

PS Pentru cei care pretind ca n-as indrazni sa scriu ce cred despre Guevara, guevarism, stangism, comunism, fascism, stalino-fascism etc in Statele Unite si ca imi rezerv analizele critice pentru spatiul romanesc (ori exclusiv est european), deci ca as practica un fel de dublu discurs, unul in “Orient”, altul in “Occident”:

http://frontpagemag.com/2013/vladimir-tismaneanu/the-politics-of-resentment/

Update: Am citit recent cuvantarile electorale ale candidatului democrat la alegerile prezidentiale din 1952, Adlai Stevenson. Neindoios, un om extrem de inteligent. Un veritabil liberal anticomunist, o specie, din pacate, cvasi-disparuta. Pasaje memorabile, o proza politica impresionanta, precum si o intelegere remarcabila a pericolului totalitar comunist. Cartea, intitulata “Major Campaign Speeches of Adlai E. Stevenson”, a aparut acum sase decenii la Random House.

Motto-ul volumului este din William James, un text aparut pe 7 octombrie 1904, la care merita sa reflectam, tot cei care credem in libertate, moderatie si fermitate: “Reason is one of the very feebles of Nature’s forces, it you take it at one spot and moment. It is only in the very long runthat its effects become perceptible. Reason assumes to sette things by weighing them against one another without prejudice; but what affairs in the concrete are settled by is and always will be just prejudices, partialities, cupidities, and excitements. Appealling to reason as we do, we are in a sort of forlorn hope situation, like a small sandbank in the midst of a hungry sea ready to wash it out of existence. But sand banks grow when the conditions favor; and weak as reson is, it has the unique advantageover its antagonists that it activity never lets up and that it presses always in one direction, while man’s prejudices vary, their passions ebb and flow, and their excitements are intermittent. Our sandbank, I absolutely believe, is bound to grow–bit by bit it will get dyked and break-watered.”

Asemenea ganduri sunt de natura sa previna orice iluzii legate de monstruozitatile totalitare, mai vechi sau mai noi. Stevenson isi incheia prefata cartii cu ceea ce socot a fi nepieritoarele cuvinte ale lui Thomas Jefferson din scrisoarea catre John Tyler: “No experiment can be more interesting than that we are now trying, and we trust will end in establishing the fact, that man may be governed by reason and truth…” Increderea in ratiune si adevar este sansa cea mare a democratiilor in lupta cu inamicii lor.

A propos de cele mentionate in articol, imi scrie un bun prieten: “Cine il sfatuieste politic si strategic pe Barack Obama? Si cum poate fi ASTA expertiza Departamentului de Stat in privința Vietnamului? Ori a Consiliului de Securitate Nationala? Aici nu e doar lipsa de informație obiectiva ori stangismul nedisimulat al unui Presedinte. Trebuie văzut ceva mult mai rau, o contaminare cu pseudo-expertiza stangista a unor sectoare importante din instrumentele institutionale de evaluare si execuție a strategiei Statelor Unite. Ce face Obama nu mi se pare o gafa stanjenitoare, ci o rescriere cinica a istoriei trecute, pentru a deforma in sens ideologic istoria care se face. Ca toți stangistii, si Obama este un salvationist. Dar Obama e Presedintele Statelor Unite. A devenit salvationist aparatul de stat al SUA?”

Nu am un raspuns indeajuns de informat, de insider, pot face conjecturi pe baza datelor aflate in domeniul public. Presedintele Obama a exprimat ingrijorarea Statelor Unite legata de gravele incalcari ale drepturilor omului in Vietnam. Tot presedintele Obama a rostit cuvintele citate in articol. Abuzurile la adresa drepturilor omului au fost caracteristica dictaturii lui Ho Si Min si bolsevicilor vietnamezi. Deci, eu unul, vad o contradictie intre angajamentul anti-totalitar, pe de o parte, si complimentele facute unui tiran culpabil de asasinate in masa, pe de alta.”

Iar Romania a intrat in NATO in 2004, pe vremea lui Iliescu… Si Ion Iliescu i-a transmis oficial Secretarului General al NATO dorinta de a adera inca din 1993…

Asa ca, stimati domni, voi face si eu precum Dl. Iulian Fota: suntem profesionisti sau…?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

1990…

„Legislativul se complace intr-o dulce beatitudine

Daca institutia prezidentiala se apropie – fie si cu aceasta nuanta – de pozitia Guvernului, in schimb cea a Parlamentului ramane mai departe total diferita. Dintre toate institutiile democratice de azi, Parlamentul ne apare drept cea mai departata de realitate. Daca Guvernul traieste cu acuitate catastrofa, Legislativul se complace intr-o dulce beatitudine. E suficient sa amintim ca, in timp ce tara mergea spre catastrofa, prima grija a alesilor poporului a fost sa-si stabileasca salariile si sa ia vacanta. Dramatismul situatiei cerea urgentarea trecerii prin cele doua Camere a legilor menite a face saltul la noul sistem. Presat de realitate, Guvernul a inaintat lege dupa lege. Fiecare dintre proiectele propuse a facut obiectul unor lungi discutii, multe dintre ele absolut inutile.

Ziarul Libertatea relateaza un fapt semnificativ pentru atemporalitatea in care pluteste Parlamentul.

Sedinta din 18 octombrie 1990se anunta ca un moment de o maxima importanta pentru viata noastra sociala, politica si economica. Iata insa ca si la aceasta sedinta alesii poporului au catadicsit, cu chiu, cu vai, sa paraseasca bufetul pentru a intra in sala si a asculta Raportul Roman.

Aceasta atitudine a Parlamentului a starnit multe speculatii. Unele favorizate si de un paradox: majoritatea zdrobitoare e alcatuita din Frontul Salvarii Nationale, altfel spus, din membrii partidului de guvernamant. S-a putut presupune astfel, plecand si de la ecourile unor framantari din interiorul F.S.N., ca Parlamentul e dominat de aripa conservatoare a Frontului, opusa celei din care e compus Guvernul. Au fost posibile unele speculatii si plecand de la o serie de manevre prin care domnii Dan Martian si Alexandrul Birladeanu au reusit sa taraganeze supunerea spre aprobare a unor legi de stringenta urgenta. Noi credem insa ca lucrurile sunt mult mai simple. Multi dintre parlamentarii nostri, inclusiv dintre cei apartinand Opozitiei, traiesc situatia de mebru al Legislativului intr-o beatitudine exemplara. Din realitatea parlamentara a unor tari avansate, ei au inteles ca principala caracteristica a parlamentarului e maxima cumpanire a oricarei initiative a Executivului. Multora dintre deputati, realitatea din Congresul american le sta in fata ca un model de urmat. De aici, un comportament tip, pe care relatarile din presa au reusit sa ni-l contureze intr-o oarecare masura: sacaietoarele interpelari adresate reprezentantului Guvernului, discutiile lungi si incalcite, blanda lenevire dinaintea intrarii in sedinta.

Fireste ca Legislativul are nu numai dreptul, dar si datoria de a dezbatate minutios o lege inainte de a o aproba.

Fireste ca, in calitate de alesi ai poporului, parlamentarii pot face ceea ce vor. Pana la alegerile viitoare. Daca nu, cel putin pana la alegerile anticipate. Dar, tocmai in calitatea lor de alesi ai poporului, membrii Legslativului trebuie sa tina cont de criza care traverseaza tara. Domniile-lor se insala amarnic daca vor fi convinsi ca esecul terapiei de soc va afecta numai Guvernul.

O necunoscuta: reactia populatiei

Daca, in ce priveste institutiile, pozitia fata de Raportul Roman e clara, cea a populatiei staruie in necunoscut. Intreaga politica a Guvernului se fundamenteaza pe constiinta acuta a crizei, si mai ales pe adevarul ca salvarea nu poate veni decat de la terapia de soc.

E insa populatia tarii constienta de acest lucru? E pregatita ea sa traverseze si consecintele negative decurgand din transpunerea in practica a programului guvernamental? Altfel spus, impartaseste tara ingrijoararea, radicalitatea si fermitatea, trasaturi care definesc Raportul Roman?

Gandindu-ne la ce s-a intamplat pana acum, raspunsul nu poate fi decat nelinistitor. Perioada care a trecut nu a reusit sa inlature definitiv racilele comuniste inradacinate pe parcursul a 45 de ani. Ba mai mult, s-ar putea spune ca, in tot acest timp, ele s-au intarit. Prelungirea nejustificata a trecerii de la un sistem la altul a incurajat toxinele inoculate constiintei individuale si colective de dictatura ceausita: lipsa de responsabilitate personala, tendinta de eludare permanenta a legii, constiinta ca guvernantii sunt vinovati de tot ce se intampla, placerea de a trai fara a face nimic. Slabiciunile din comunism au apelat, pentru a supravietui, la instrumentele democratiei. Ziarele au relatat despre greva de la intreprinderea „Timpuri Noi” din Brasov, declansata de sindicat, pentru ca directorul si-a permis sa anunte Politia despre cateva cazuri de furturi de incaltaminte. Un fest tipic mentalitatii comuniste – furtul din intreprinderea statului – si-a gasit imediat sprijinul, gratie sindicatului, intr-o forma de lupta tipic democratica, greva. Privatizarea facuta stramb pana acum a dus la spectaculoase imbogatiri intemeiate pe specula si furt. Tarii i s-a oferit pe viu o lectie de sorginte ceausista. Ceausescu isi facuse o obsesie din a prezenta economia de piata drept o imbogatire a unora prin specula. Prin felul in care s-a facut la noi privatizarea, aceasta aberatie teoretica a putut trece in ochii populatiei cinstite drept un adevar.

S-ar putea sa ne inselam.

S-ar putea ca Guvernul Petre Roman sa cunoasca mult mai bine decat noi atitudinea tarii fata de masurile incluse in terapia de soc. Nu-i exclus ca, buni psihologi, membrii cabinetului sa stie ca, oricat de mari vor fi sacrificiile populatiei, o izbucnire de proportiile celei din 22 decembrie 1989 ar fi imposibila. Chiar in conditiile in care domnul Petre Roman pare tot mai hotarat sa-si ia asupra sa povara mortala de a se confunda in ochii populatiei cu liderul politic raspunzator de efectele negative ale tranzitiei.

Indiferent de aceste date, atitudinea primului nostru ministru merita aplaudata.

Mai ales daca luam in considerare un lucru mai putin cunoscut de marele public. Prin Hotararea Adunarii Deputatilor din 31 iulie 1990, membrii Guvernului sint considerati demisionati din functia de deputati „ca urmare a incompatibilitatii acesteia cu functia de membru al Guvernului”. Locurile lor au fost deja ocupate, printr-o noua hotarare, de alti candidati de pe lista Frontului Salvarii Nationale. Cel al prim-ministrului, de exemplu, de catre doamna Agatha Nicolau, actrita la Teatrul Giulesti.

In caz de demisie, membrii actualului cabinet nu au nici macar sansa de a reveni in randurile parlamentarilor.

Exageram, oare, atat de mult considerand ca Raportul Roman are ceva din superbia unui sinucigas?”

Ion Cristoiu – Expres, 23 octombrie 1990, aparut in cartea semnata de autor: O lovitura de stat prost mascata, Editura Adevarul Holding, Bucuresti, 2010

Trebuie sa va spun, mai intai, ca am deschis la intamplare cartea la pasajul pe care l-am expus in aceasta postare.

Aceste randuri, scrise de maestrul Ion Cristoiu, dateaza din 1990, de dinainte Constitutiei din 1991. Asemanarea cu ceea ce se intampla in zilele noastre, in 2015!!, este uluitoare. Ai putea sa faci mici schimbari, chiar nesemnificative, spre exemplu sa schimbi numele persoanelor, anii si povestea asta ar putea sa apara ca fiind actuala. De aici se vede un lucru: Romania a progresat, in termeni reali, foarte putin in acesti 25 de ani. Problemele de atunci sunt si cele de azi, cu mici retusuri, desigur. Doar ca intre timp, clasa noastra politica a gasit „solutia”: intarzierea pe perioada nedeterminata a reformelor, ceea ce Dl. Cristoiu denumea atunci prin sintagma „terapie de soc”. Si atunci, ca si acum, terapia de soc a fost mult incetinita, preferandu-se: „privatizarea facuta stramb pana acum a dus la spectaculoase imbogatiri intemeiate pe specula si furt”. Cu un Parlament foarte asemanator cu cel actual, ceea ce s-a intamplat atunci, aceasta ralantizare a reformelor, cand era o perioada deosebit de prielnica efecturarii acestora, ne-a costat un deceniu de stagnare la un PIB pe locuitor (exprimat in $) extrem de mic, cu doar trei cifre. Lucru care a afectat largi categorii de cetateni si a determinat ulterior emigrarea masiva a multora dintre conantionalii nostri spre zari mai bune. Problemele nu numai ca nu s-au rezolvat prin aceasta „administrare de ceaiuri” economiei romanesti – ca sa reiau o expresie de atunci a D-lui. Florin Georgescu – dar s-au si acutizat mult, rezolvarea ulterioara fiind destul de dificila. Lectia aceasta dura nu e inteleasa nici acum de catre clasa politica. Aceasta se complace si acum in superbia propriei beatitudini, stralucind in continuare prin „spectaculoase imbogatiri intemeiate pe specula si furt”. Atunci „administrarea de ceaiuri” le parea parlamentarilor Puterii drept „solutia” salvatoare. Acum incearca sa faca tot felul de cadouri electorale, care ingreuneaza bugetul, sectorul de stat fiind in continuare neperformant, intreprinderile de stat, in continuare, generatoare de pierderi uriase. Atunci isi votau salarii si vacante, acum isi voteaza pensii speciale. Toate aceste lucruri s-ar putea rezuma la simbolul: „blanda lenevire dinaintea intrarii in sedinta”, atat de caracteristica politicii dambovitene.

La fel ca atunci, si acum reactia populatiei la masurile dure de reforma, absolut necesare insanatosirii economiei romanesti, este o necunoscuta. Economia noastra se complace si ea in beatitudinea unei ineficiente cronice, cu salarii peste productivitatea muncii, unele chiar marindu-se. In sectorul bugetar, fireste.

De observat cum furtul de atunci, de la intreprinderea „Timpuri Noi” din Brasov, aparat cu ardoare de sindicat, s-a extins pe urma in toata economia romaneasca, jaful national continuand vreme indelungata sa imbogateasca smecheri cu relatii sus puse. Doar Romania e o tara bogata, nu?

Fara indoiala, mai este o necunoscuta: daca Dl. Ciolos e „hotarat sa-si ia asupra sa povara mortala de a se confunda in ochii populatiei cu liderul politic raspunzator de efectele negative ale tranzitiei”… Dar cine a zis, unde scrie, ca Dl. Ciolos ar fi un reformator?

Uluitoarea asemanare a anului 1990 cu ceea ce se intampla azi vine si din aceasta:

„Prin Hotararea Adunarii Deputatilor din 31 iulie 1990, membrii Guvernului sint considerati demisionati din functia de deputati „ca urmare a incompatibilitatii acesteia cu functia de membru al Guvernului”.”

Atunci membri Guvernului erau considerati demisionati in functia de deputati. Acum avem un Guvern de tehnocrati!! Ramane de vazut ce va face Presedintele Iohannis… Ce s-a intamplat atunci, in 1990…? Citez din aceeasi carte a D-lui. Cristoiu:

„Presedintele a declarat ca sprijina cererea Guvernului de a primi puteri exceptionale pe o perioada de sase luni. Numai ca in fraza care exprima acest acord se afla o paranteza otravitoare: „si sa poata, asumandu-si toate raspunderile, sa adopte masuri, sa le implementeze”. Acest „asumandu-si toate raspunderile” n-are nevoie de prea multe explicatii.

E faimosul spalat pe maini al nu mai putin faimosului Pilat din Pont.”

Este foarte interesant de citit pentru a vedea cum a reinceput democratia romaneasca dupa decenii de dictatura si care a fost atitudinea de la cel mai inalt nivel in Stat cu privire la reforme…

Cert este ca Romania a ramas si ramane in continuare una din cele mai sarace tari din Uniunea Europeana. Problema ineficientei economiei si a reducerii decalajelor fata de tarile dezvoltate nu s-a putut rezolva. S-a vituperat foarte mult impotriva terapiei de soc. S-a vazut insa ca solutiile ce propuneau „ceaiuri” nu s-au dovedit si productive, decat pentru unii smecheri. Sectorul privat ramane destul de slab in Romania, lucru ce inseamna un risc pe care nu trebuie sa-l neglijam. Dezvoltarea lui, a clasei mijlocii, trebuie sa fie, in continuare, o prioritate pentru tara noastra.

Ca si atunci…