Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Ce spun sondajele de opinie? Ar fi favorabile alegerile anticipate pentru PNL?

N-am prea vazut analisti care sa comenteze sondajele de opinie ca sa intelegem mai bine cum stau lucrurile. Eu am gasit doua sondaje de luna trecuta:

HotNews

Sondaj Avangarde: Cine ar castiga alegerile intr-o competitie Iohannis – Firea? Cum arata clasamentul increderii in personalitati

Daca maine ar avea loc alegeri prezidentiale, Klaus Iohannis ar obtine 40%, Gabriela Firea 44% insa 16% dintre cei intervievati declara ca nu sunt decisi, arata barometrul lunar realizat de Avangarde. Sondajul a fost realizat in perioada 3 – 12 mai prin metoda CATI (interviuri telefonice), pe un esantion de 800 de oameni, avand o marja de eroare de 3, 47%. ¬Avand in vedere procentul mare de nehotarati, este posibil orice rezultat, fie Iohannis castigator, fie Firea¬, a explicat pentru HotNews.ro sociologul Marius Pieleanu, directorul Avangarde.

  • UPDATE Primarul Capitalei, Gabriela Firea, a declarat, marti seara, la Antena 3 ca ca doreste sa-si finalizeze mandatul la Primaria Capitalei, precizand ca „in mod categoric si sub nicio forma” nu se va putea juca un meci final Firea-Iohannis in campania pentru prezidentiale. „Decizia mea acum este categoric sa-mi finalizez mandatul la Primaria Capitalei. Vreau sa subliniez ca in mod categoric si sub nicio forma nu se va putea juca un meci final Firea-Iohannis in campania pentru prezidentiale, pentru simplul motiv ca vreau sa-mi duc mandatul la bun sfarsit la Primaria Generala a Capitalei”, a precizat Firea la Antena 3.

„Decizia mea acum este categoric sa-mi finalizez mandatul la Primaria Capitalei. Vreau sa subliniez ca in mod categoric si sub nicio forma nu se va putea juca un meci final Firea-Iohannis in campania pentru prezidentiale, pentru simplul motiv ca vreau sa-mi duc mandatul la bun sfarsit la Primaria Generala a Capitalei”, a precizat Firea la Antena 3.

Potrivit sondajului, la intrebarea „ce parere aveti despre urmatorii¬”, despre Gabriela Firea 59% declara ca au o parere buna, pe locul doi se plaseaza Sorin Grindeanu cu 48%, pe trei Klaus Iohannis cu 47%, pe patru Calin Popescu Tariceanu cu 44% iar pe cinci Victor Ponta cu 39%. Tot la capitolul incredere Dacian Ciolos este cotat cu 35%, Traian Basescu cu 22%, Nicusor Dan cu 21% iar Raluca Turcan cu 18%.

Desi nu apare in sondaj, potrivit informatiilor HotNews.ro Liviu Dragnea a scazut semnificativ la capitolul incredere, fiind cotat cu doar 25%.

La partide, PSD se pastreaza la 44% daca duminica viitoare ar avea loc alegeri, PNL ar obtine 24% iar USR creste de la 8% la 12%, capitalizand foarte probabil protestele din februarie. ALDE ar creste usor la 8% iar UDMR se mentine la 5%. In schimb, potrivit sondajului Avangarde, PMP-ul lui Traian Basescu nu ar mai intra in Parlament, scazand la 3%.”

Stiri pe surse

Ultimul SONDAJ de opinie din România: Cum stau principalele personaje

„IMAS a realizat un sondaj exclusiv pentru Realitatea Tv ce arată încrederea românilor în politicieni, intenția de vot, dar şi gradul de optimism pe care cetăţenii îl au faţă de o direcţie bună în care se îndreaptă România. Astfel, potrivit studiului „Optimism şi opinii politice ale românilor 2001-2017” politicianul în care românii au cea mai mare încredere este Klaus Iohannis: cifrele arată că în aprilie 2017, 35,2% dintre români au multă sau foarte multă încredere în preşedinte, în timp ce Liviu Dragnea se află într-o scădere continuă: 24,3% în aprilie 2017, faţă de 32% în ianuarie 2017. Surprinzător este gradul de încredere de care se bucură premierul Sorin Grindeanu, 33,9%. Pe de altă parte, dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare, 41% din populaţie ar vota PSD, în timp ce doar 25% dintre români ar vota PNL. Sondajul mai arată şi nivelul de trai al românilor, în toate Guvernele, în perioada 2001-2017. Astfel, în prezent, 44% dintre cei intervievaţi se declară destul de mulţumiţi sau foarte mulţumiţi cu nivelul de trai din timpul mandatului lui Grindeanu.

Potrivit studiului menţionat, la momentul aprilie 2017, dintre personalitățile politice evaluate, pe primul loc în topul încrederii se află Klaus Iohannis, cu 35,2% încredere multă sau foarte multă. Această valoare este una comparabilă cu cea înregistrată la începutul anului 2016, dar sub nivelul de încredere înregistrat de Iohannis imediat după alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 (67% în ianuarie 2015).

În ceea ce îl privește pe fostul Președinte al României, Traian Băsescu, o analiză longitudinală a nivelului de încredere de care beneficiază acesta relevă o evoluție constantă, fără schimbări semnificative. Așadar, Traian Băsescu a început anul 2016 cu un nivel de încredere de 13,5%, ajungând în aprilie 2017 la 15,5% încredere multă sau foarte multă.

Când vine vorba despre nivelul de încredere asociat Premierului Sorin Grindeanu, procentele nu au fluctuat semnificativ de la începutul anului şi până în prezent, procentele fiind similare celor obținute de Klaus Iohannis. Astfel, 33.9% dintre românii de 18 ani și peste declară în momentul de faţă că au multă sau foarte multă încredere în Sorin Grindeanu.

Fluctuaţii semnificative în tendinţele de încredere se înregistrează, însă, pentru Președintele Camerei Deputaților, Liviu Dragnea. Încrederea asociată liderului PSD a crescut susţinut de la începutul anului trecut şi până în prima lună a lui 2017, când procentul de încredere era de aproximativ 32%. După evenimentele din februarie, nivelul de încredere asociat lui Liviu Dragnea a înregistrat o scădere accentuată, de aproximativ 10 procente. Datele din Barometrul de Opinie realizat în aprilie 2017 îl plasează pe Liviu Dragnea la 24,3% încredere multă sau foarte multă.

Când vine vorba de preferințele politice ale românilor, situația actuală este următoarea: PSD obţine în prezent 41% din opțiunile exprimate, urmat de PNL care ar fi votat de 25% dintre cei care şi-au declarat intenţia de a participa la următoarele alegeri parlamentare, lista fiind completată de partidele care întrunesc mai puțin de 10 procente – ALDE, PMP, UDMR, USR, PRU și altele. Procentele obţinute de Partidul Social Democrat au rămas relativ constante pe tot parcursul anului 2016, scăderi reduse înregistrându-se după momentul februarie 2017, în timp ce PNL a revenit la nivelul înregistrat înainte de ultimele alegeri parlamentare, iar USR și-a păstrat scorul de la finele anului trecut.

În 2001, în primele patru luni ale guvernării PSD 2000-2004, procentul românilor care apreciau că lucrurile în România mergeau într-o direcție bună se situa în jurul pragului de 40%. Debutul guvernării Adrian Năstase a fost, de altfel, unul fluctuant în raport cu percepțiile românilor legate de direcția generală a țării, diferența cea mai mare fiind de aproximativ 10 puncte procentuale și înregistrându-se între lunile martie (44,2%) și aprilie (34,7%).

Comparativ cu valorile înregistrate la începutul guvernării Năstase, în percepția românilor guvernarea Tăriceanu a debutat în 2005 cu un nivel superior al optimismului cu privire la direcția în care se îndrepta țara. Astfel, în ianuarie 2005, 65% dintre români afirmau că direcția în care mergeau lucrurile în țara noastră era una bună. Totuși, următoarele trei luni ale guvernării liberale au fost caracterizate de o tendință descendentă a gradului de optimism, acesta scăzând până la 42%. Începând cu anul 2009, criza economică mondială și-a făcut simțite efectele și la nivelul societății românești.

Astfel, la debutul Guvernării Boc II (decembrie 2009 – februarie 2012), procentul românilor care considerau că țara se îndreaptă într-o direcție bună era unul scăzut (21,3%). În primele patru luni ale anului 2010, cel mult o cincime dintre români erau optimiști cu privire la viitorul țării. Mai mult, în martie 2010 doar 12,4% dintre români evaluau direcția în care se îndreptau lucrurile în România ca fiind pozitivă. Acest pesimism al românilor în relație cu direcția generală a țării a surprins în mod edificator manifestarea crizei economice mondiale la nivel de percepție socială.

În ceea ce privește debutul guvernării Ponta IV (decembrie 2014 – noiembrie 2015), gradul de optimism al românilor față de viitorul țării era plasat, în primele luni ale anului 2015, între 56,9% (valoare înregistrată în luna ianuarie) și 44,9% (procent aferent lunii aprilie). De remarcat că între ianuarie 2015 și februarie 2015 optimismul românilor cu privire la direcția în care se îndrepta țara a scăzut cu 10 puncte procentuale.

Anul 2016 a adus la conducerea țării guvernarea tehnocrată a Cabinetului Cioloș. Astfel, în ianuarie 2016, optimismul celor intervievaţi se situa la 36,8%, acesta având însă ulterior o tendință descendentă – 31,7% în februarie și 26,4% în martie. Totuși, aprilie 2016 marchează o ușoară creștere a procentului de români care considerau că direcția în care se îndrepta România era una bună (28%).

Seria de date cu privire la optimismul românilor în raport cu direcția în care se îndreaptă țara se încheie cu primele patru luni ale guvernării Grindeanu. În ianuarie 2017, la finalul primei luni de guvernare a Executivului Grindeanu, percepția că lucrurile în România se îndreaptă într-o direcție bună era împărtășită de 36,7% dintre români, procent similar cu cel înregistrat în luna aprilie 2017 (35,4%). Se remarcă, totuși o scădere de 6 puncte procentuale în luna martie, aspect ce poate fi explicat, cel puțin parțial, prin cristalizarea opiniei publice cu privire la protestele desfășurate în Piața Victoriei.

În ceea ce priveşte evaluarea subiectivă a nivelului de trai, seria de date aferentă primelor patru luni de guvernare ale principalelor Cabinete din 2001 până în prezent este caracterizată de un profil ce poate fi separat în două tendințe. Astfel, dacă în perioada 2001-2010 evaluările românilor au fluctuat în intervalul 13%-25%, după 2015 procentul celor care se declarau mai degrabă mulţumiţi cu propriul nivel de trai a depășit 33%. În prezent, 44% dintre cei intervievaţi se declară destul de mulţumiţi sau foarte mulţumiţi cu nivelul actual de trai, conform sursei citate.

content-image

content-image

content-image

Sa comentam putin aceste rezultate.

In primul rand as remarca un lucru important: increderea crescuta de care se bucura Sorin Grindeanu in raport cu Liviu Dragnea, in contextul in care PSD se bucura de o incredere destul de mare din partea romanilor, mult mai mare fata de increderea pe care romanii o acorda PNL-ului – ambele sondaje arata lucrul asta. Increderea romanilor in PSD-ALDE n-a slabit nici dupa episodul cu Ordonanta 13 si mitingurile din Piata Victoriei, lucru care a diminuat increderea in Liviu Dragnea.

Este destul de plauzibil sa presupunem ca Dragnea, care conduce PSD, nu vede cu ochi prea buni evolutia pozitiva a lui Grindeanu. In treacat fie spus, Gabriela Vranceanu-Firea a declarat ca doreste sa-si duca pana la capat mandatul la Primaria Capitalei, Presedintia nu intra in sfera de interes a dumneaei, desi conduce detasat in topul increderii romanilor in personalitatile politice. Din acest punct de vedere, Gabriela Firea nu reprezinta un pericol pentru Liviu Dragnea, presupunand si nu chiar fara temei faptul ca dansul ar avea ambitia sa candideze la viitoarele prezidentiale. Pe cand guvernarea Grindeanu nu doar ca nu a scazut PSD (bine, nici nu  avut timp sa se erodeze), dar l-a si propulsat pe premier ca o personalitate pesedista in care romanii au multa incredere, dupa D-na. Firea. E clar ca, cel putin in mai, premierul il eclipsa serios pe presedintele PSD, Dl. Liviu Dragnea. De aceea nu apare deloc foarte clar de ce Grindeanu ar fi trebuit sa-si dea demisia in urma acelei „evaluari” de partid, cu atat mai mult cu cat PSD e in frunte, iar perceptia populatiei asupra actualei guvernari e una cat se poate de buna. Din aceasta cauza nu e clar de ce Dl. Grindeanu ar fi trebuit sa se comporte ca un simplu om de partid.

Un alt aspect important ar fi pozitia principalului partid de Opozitie, PNL, care de abia a avut un Congres si si-a ales conducerea. In asemenea conditii e prematur sa discutam acum de o coagulare a fortelor de Opozitie. De asemenea, PNL, cel putin in aceste sondaje de luna trecuta, e cu mult sub PSD in ceea ce priveste increderea electoratului. Fara indoiala, daca si acum lucrurile stau tot asa sau nu exista modificari semnificative ale datelor, PNL ar pierde alegerile anticipate. Acest lucru ar fi favorabil, fara indoiala PSD care ar castiga din nou con brio alegerile si si-ar consolida pozitia de lider in ceea ce priveste increderea populatiei.

Ar trebui sa vedem ce spun acum sondajele, data fiind aceasta situatie. Daca nu le avem comentam ce avem la indemana.

Sondajele acestea spun multe despre cum arata Romania din punct de vedere social. Arata, cum afirmam si in postarea precedenta, ca Romania ramane o tara de stanga. Mitingurile din Piata Victoriei impotriva Ordonantei 13, despre care am scris si pe blog, nu au condus la o scadere semnificativa a PSD. PSD a scazut, e adevarat, dar nu mult. Iar PNL a crescut si el, dar insuficient. Efectul asupra PSD a fost nesemnificativ, tot socul negativ, la capitolul incredere, fiind incasat de Liviu Dragnea.

PNL, dupa alegerile legislative, a avut, ce-i drept, o conducere interimara. Totusi, trebuie remarcat ca lipsa de performanta a acestui partid la alegeri s-a continuat si dupa. Realist vorbind, sanse prea mari ca PNL sa castige alegerile anticipate nu sunt, de aceea alegerile anticipate ar fi favorabile PSD (ramane sa vedem si alte sondaje mai recente decat acestea care sa confirme sau sa infirme aceasta ipoteza). Ceea ce arata aceste sondaje ar trebui sa dea de gandit PNL-ului si, in general, celor de pe partea dreapta a esicherului politic romanesc. Asa cum se prezinta lucrurile din aceste sondaje, PNL are, cel putin acum, un slab potential de crestere. Acesta ar trebui crescut iar noua conducere a PNL ar trebui sa elaboreze o strategie in acest sens, tinand cont de faptul ca discursul de pana acum, axat doar pe anticoruptie, nu prea a dat rezultate. Si daca ma refer in extenso, la PPE, nu a dat rezultate favorabile nici in Republica Moldova. Rezulta de aici ca PNL ar trebui sa-si nuanteze discursul nu in sensul renuntarii la intarirea statului de drept, dar si la abordarea si punerea accentului si pe alte probleme, cum ar fi cele economice, legate de imbunatatirea nivelului de trai, crearea de oportunitati de afaceri in Romania, investitii, privatizari si explicarea mai buna a acestor lucruri populatiei.

Daca ne uitam la ce ne spun aceste sondaje despre partea dreapta a esicherului politic, observam ca din tot PNL-ul, daca pot sa spun asa, sta bine la capitolul incredere doar o singura persoana: Presedintele Iohannis. Evident, lucrul acesta nu-l putem considera suficient pentru cresterea electorala a partidului, mai ales tinand cont de rezultatele slabe inregistrate de PNL la recentele alegeri si la faptul ca, actualmente, se mentine tot pe acolo.

Un alt lucru interesant este ca USR se mentine relativ constant la capitolul incredere. Intr-un fel e logic: este vorba de o formatiune politica infiintata de curand. Insa ar trebui sa se gandeasca mai serios la cresterea electorala. Deocamdata nu prea vad acolo coerenta necesara si preocupare in acest sens. Spuneam si in postarea trecuta ca nu prea vedem reliefandu-se forte politice noi, desi lucrul acesta s-ar putea sa fie cat se poate de necesar: la alegerile legislative din 2016 prezenta la urne a fost de doar 39,42%, ceea ce arata ca exista potential in acest sens. Rezulta ca doar 39,42% din populatie se simte reprezentata de actualele partide politice, de actuala clasa politica din Romania. Interesant este ca, in aceste conditii, o forta politica noua, precum USR, care a tasnit, cum se spune, a inregistrat un procentaj, totusi, modest… Dar asta poate fi o parere subiectiva.

Remarcam in sondaje, efectuate pe esantioane reprezentative de populatie, o incredere de peste 40% in PSD, dar, cu toate acestea, la vot prezenta este sub 40%!! Aici am putea spune ca avem ceea ce se cheama: deznadejde a populatiei in politica si politicieni, nu doar intr-o anumita zona sau regiune a tarii unde fenomenul este tipic si cunoscut ca fiind de multa vreme o caracteristica zonala, ci la nivel national.

Aceasta deznadejde ar putea explica, in mod paradoxal poate, un lucru – e foarte interesant! – si anume de ce in perioadele de scadere drastica a increderii romanilor in guvernare – uitati-va, va rog, si la celelalte guvernari din sondajul de la al doilea articol – nu avem ample miscari de strada, proteste masive. Chiar si in timpul Guvernului BocII nu am avut proteste de mare anvergura, cum s-au intamplat, in vremea Crizei, prin alte parti. Nici nu vedem miscari de strada explozive, cum s-au inregistrat in Franta. Spre exemplu, in Romania nu vedem ciocniri intre politie si liceeni cum am vazut recent la Paris. Deschideti, va rog, articolul si observati cat de bine echipat era cel de la jandarmerie, in Franta, cu ocazia unor asemenea proteste!! Interesant este ca acesti elevi protestau atat impotriva lui Macron, dar si impotriva Marinei Le Pen!! Daca in cazul guvernarii Nastase, scaderea de incredere a avut drept consecinta sanctionarea cu ocazia votului, in timpul guvernarii Tariceanu, desi increderea s-a prabusit de la 65% la 42% n-am prea vazut o sanctionare drastica a acestei guvernari din partea populatiei. La alegerile din 2008, in conditiile unei prezente la urne de 39,2%, PNL singur, condus pe atunci de Dl. Tariceanu, obtine poate cel mai bun scor de pana atunci: peste 18%!! Iar PDL si PSD s-au aflat intr-un echilibru aproape perfect: aprox. 33% fiecare. Mai curand s-a echilibrat scena politica, decat sa vedem o sanctiune, la vot sau prin proteste de strada, din partea electoratului, in conditiile in care prezenta la urne a fost, de asemenea, foarte redusa. In asemenea conditii se pune problema: ce sanse ar avea o forta politica noua si cum ar trebui sa arate aceasta forta politica? Pentru ca in Franta s-a vazut ca partidul D-lui. Macron a castigat detasat!! Aici USR se mentine la un procent modest, in schimb absenteismul e mult mai mare!! De asemenea se vede ca noul PNL (PNL+PDL) a obtinut un scor ingrijorator de mic, sub 30%, evoluand fara convingere, fara tragere de inima.

Este de remarcat si un alt lucru: observati ce figura eclatanta a fost Macron (39 de ani) in campania electorala. La noi nu se remarca asa ceva. O figura noua, un om tanar, capabil, energic, modern. Din acest punct de vedere Grindeanu pare a dori sa se reinventeze. In rest nu prea vedem oameni noi, nici la PSD si nici la PNL, ma refer la conducere. Oameni noi au aparut in USR insa Nicusor Dan nu a avut o asemenea carisma precum Macron, desi performanta lui si a USR e, totusi, una buna tinand cont de faptul ca USR e un partid foarte nou. Il vedeam nu demult, la PNL, pe Viorel Catarama, om din generatia inceputului anilor ’90…  Nici miscarile de strada de la inceputul anului n-au scos in evidenta un om tanar sau un om nou pe scena politica. De asemenea nu se evidentiaza un om de elita – spun de elita, nu elitist. In Franta, Emmanuel Macron este un asemenea om, e de ajuns sa privim la ce studii are, ce formatie are. As dori sa vedem in Romania remarcandu-se un asemenea om pe scena politica, avand masterat in filozofie cu o teza despre Machiavelli si Hegel, cu masterat in afaceri publice la prestigiosul Institut de Studii Politice din Paris, care dateaza din 1872!!

As dori sa evidentiez aici un comentator de la France 24 care mi-a placut, chiar m-a impresionat: Dl. Gauthier Rybinski. E un contrast imens in raport cu ceea ce vedem la televiziunile noastre de stiri. Numai sa te uiti la el, sa-l privesti cum vorbeste si intelegi ce inseamna: tinuta de intelectual, limbaj de intelectual, comportament de intelectual!! Nu ca in Franta n-ar fi balacareala, ca n-o intalnim doar pe plaiurile mioritice, dar in studio, cand vorbeste acest om, balacareala se opreste!! La noi, nu stiu cat la suta din populatie poate sa inteleaga un intelectual si chiar ma gandeam ca ceea ce s-a intamplat la mineriade nu e chiar inexplicabil. Televiziunile noastre de stiri, cu mici exceptii, nu cresc nivelul mediu, de la noi, al populatiei. Partea proasta e ca la noi dominanta e balacareala, nu discursul intelectual.

Este foarte interesant ce remarca fostul premier, Dl. Adrian Nastase, referitor la PSD, ca om care cunoaste bine lucrurile din interiorul partidului:

„PSD trebuie reideologizat in spatiul stangii moderne europene, deoarece în partid nu mai au loc dezbateri de idei. Exista riscul ca, in PSD, sa ajungă în poziţii importante persoane atrase doar de avantajele participării la guvernare, fără a avea convingeri social-democrate. Un partid modern nu poate funcţiona doar pe criterii tranzacţioniste, fără o comunitate de valori împărtăşite. În ultimii 7-8 ani PSD nu a mai produs niciun document ideologic, prin care să fie stabilite abordările partidului faţă de transformările din societatea românească şi din lume;”

Corect!! Si e bine spus: reideologizat. Si nu oricum. Ci „in spatiul stangii moderne europene”! Dar sa privim ce se intampla in societate si as relua fraza subliniata de fostul premier astfel: cu toate ca ” in ultimii 7-8 ani PSD nu a mai produs niciun document ideologic, prin care să fie stabilite abordările partidului faţă de transformările din societatea românească şi din lume”, PSD a castigat detasat alegerile in conditiile unui absenteism pronuntat, iar populatia, in proportie de peste 40% – dupa cum arata sondajele – ii acorda incredere acestui partid. Dl. Nastase remarca de asemenea foarte bine: „Un partid are nevoie de disciplină şi organizare, dar acestea nu trebuie confundate cu o gestiune a puterii bazată pe frică” – dar cu toate acestea peste 40% din populatie are incredere in acest partid. De aici rezulta – si asta e partea cea mai proasta – ca pentru o mare parte din populatie, pentru majoritatea populatiei, astfel de lucruri nu prea conteaza. Cu alte cuvinte: „Si ce daca in 7-8 ani PSD n-a mai produs niciun document ideologic? Si ce daca gestiunea puterii e bazata pe frica? N-are importanta!”. Se remarca lipsa de atitudine chiar si in interiorul PSD si a trebuit sa vina aceasta criza politica ca sa se ia o atitudine in acest sens, altminteri s-ar fi tolerat aceasta stare de lucruri in continuare. Daca e sa analizam aceasta stare de lucruri din PSD, observam ca populatia care simpatizeaza cu acest partid si-l voteaza, de fapt nu-l ajuta deloc prin lipsa de atitudine, inclusiv prin lipsa de atitudine a intelectualitatii de stanga. Ci tolereaza indiferent o astfel de stare de lucruri.

Ce ar rezulta din astfel de stari de fapt? As spune ca avem o mare parte din populatie mai degraba indiferenta la peisajul politic din Romania. Dar, pe de alta parte, si o mare parte din populatie care nu se simte reprezentata de actualele partide politice de la noi, cu atat mai putin de catre cele europene, desi nu se vede o reactie decat preponderent sub forma unui absenteism pronuntat la vot. De asemenea, avem in societate o mare inertie sociala si din aceasta cauza avem o slaba implicare a oamenilor obisnuiti in politica. In Franta, in partidul D-lui. Macron, au existat tineri sub 30 de ani care au ajuns in Parlament. Este foarte interesant ca in Franta s-a gasit aceasta solutie de cooptare in politica a tineretului, care s-a manifestat nu doar o singura data prin proteste de strada. Am avea o mare problema daca rezultatul unor alegeri libere si corecte – libere si corecte, subliniez asta – ar fi, de fapt, unul fals datorita neprezentarii la vot, cauzata de faptul ca majoritatea populatiei nu se regaseste in oferta politica. Sau daca ceea ce ofera partidele politice ar fi ceva fals, adica ceva ce doar in aparenta ar corespunde asteptarilor populatiei.

Spuneam in postarea trecuta despre forte politice care sa conduca tara catre modernitate. In 1990 am avut o principala forta politica in acest sens: FSN. Apoi au fost partidele istorice care au format CDR. Au fost forte politice care si-au asumat obiective strategice: Partenerariatul Strategic cu SUA, integrarea Romaniei in UE si NATO, punerea tarii pe fagasul economiei de piata. Nu dezvolt acum o discutie despre realizarile si nerealizarile perioadei. Vreau doar sa spun ca acum s-ar putea sa fie nevoie de forte politice noi capabile sa continue acest drum al modernizarii. Evident, nu ne putem intoarce in trecut si nu putem sa reluam formule din trecut, mai ales ca vorbim de o alta perioada si pe atunci lucrurile erau altfel. Acum ar fi nevoie de forte politice care sa consolideze obiectivele strategice pe care le-am atins dupa eforturile din anii ’90, care sa raspunda asteptarilor Romaniei anului 2017 si care sa atinga noile obiective strategice cum ar fi, spre exemplu, intrarea in Spatiul Schengen. Noi ar trebui sa ne gandim la viitor si la faptul ca lumea din jurul nostru e intr-o continua schimbare. Progresele tehnice inregistrate pe plan mondial sunt mari si ne influenteaza viata, in vreme ce Romania balteste intr-o stare de competitivitate redusa.

E foarte greu de spus, daca nu chiar imposibil, spre exemplu daca avem partide care sa inteleaga si sa reprezinte cu adevarat tineretul actual al tarii. PNL reprezinta tineretul tarii, tinerii nascuti dupa 1990? PSD ii reprezinta pe acesti tineri care nu au cunoscut comunismul? USR poate…? Romania sa afla inca in matricea anilor ’90, desi societatea a evoluat. Se vede si din ce spunea fostul premier, Dl. Nastase, legat de „gestiunea puterii bazata pe frica”. Aceasta matrice politica de care vorbeam nu s-a prea schimbat, desi ecuatia politica nu mai e aceeasi. PSD, spre exemplu, n-a facut nimic spre a-i intelege pe tinerii care protestau in iarna in fata Palatului Victoria – i-a catalogat imediat ca ar fi sorosisti, oamenii scosi de multinationale in strada si alte prostii. Au facut un contramiting aducand acolo oameni din judete care voteaza preponderent cu PSD. Asa cum nu i-a inteles nici pe cei din diaspora si nu prea a facut eforturi ca sa-i inteleaga. Au curs, de regula, la fel, acuze la adresa lor. De asemenea, ar trebui spus ca reforma clasei politice, bazata pe anticoruptie, nu a condus la cele mai bune rezultate. Noi ar trebui sa ne gandim serios la aceste lucruri si constat cu tristete ca e o slaba preocupare in acest sens.

Fostul premier, Dl. Nastase, constata cu temei ca „modul de constituire a Cabinetului a generat nemultumire” – cititi postarea, e interesanta! Dar uitati-va cum voteaza populatia: la Primaria Bucurestiului au votat-o pe Gabriela Vranceanu-Firea, scriam aici despre asta si aratam:

„Eu stau si ma intreb care sunt calitatile D-nei. Gabriela Vranceanu-Firea pentru ca sa ocupe o asemenea functie ca cea de primar al Bucurestiului… N-am auzit, totusi, de marile calitati manageriale pe care le-ar poseda sau de experienta in administratie pe care ar avea-o… Sorin Oprescu condusese, totusi, un spital… PSD vine cu un star ale Antenelor, dar interesanta e parerea buna pe care dumneaei o are despre Traian Basescu:

Ştie să facă ştiri, să pună etichete, este deschis, jovial, este bine perceput de publicul mediu, sub nicio formă de cei care depăşesc acest nivel. Eu nu cred că un profesor universitar îl poate vota pe domnul Băsescu

Dar multe mai stie sa faca Traian Basescu! 🙂Deci, in viziunea D-nei. Vranceanu-Firea, Dl. Basescu e un om foarte priceput! Auziti: „Eu nu cred că un profesor universitar îl poate vota pe domnul Băsescu” – ce sa intelegem din asta? Ca D-na. Firea vizeaza electoratul intelectual din Bucuresti si nu oricare ci acea categorie de la profesor universitar la academician? Dl. Basescu se poate multumi si cu aceia din categoria de la mediu la cea mai de jos… 😉 Foarte interesant! 🙂”

Si atunci stai si te intrebi: ce a contat pentru populatie cand a votat-o pe D-na Firea? Pentru ca in felul asta pot ajunge „miniştri numeroase persoane care nu erau cunoscute în partid şi nici nu puteau prezenta o carte de vizită profesională foarte convingătoare”, daca tot castigi alegerile si cu astfel de ministri si daca populatia nu mai are niciun criteriu limpede in a decide democratic prin vot. Evident ca astfel de lucruri ar trebui urgent corectate pentru ca din starea asta tulbure nu poate iesi ceva bun. O scadere a calitatii democratiei conduce catre regres iar consecintele se traduc prin crize politice si societale. Dar ce este mai grav e faptul ca nu gandim pe o perspectiva mai larga de timp, analizand politic si propunand niste solutii politice viabile, fezabile care sa conduca spre propasirea tarii, fara a te situa in contratimp cu „propasirile timpului de fata”, cum se exprima Kogalniceanu, sau fara a te amagi ca esti in ton cu „propasirile timpului de fata”, dar, de fapt, sa ramai intr-o matrice care cu greu se schimba.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iunie 20, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Motiunea lui Dragnea si Congresul PNL…

Eu cred ca principala intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem este daca avem sau nu forte politice in aceasta tara care sa conduca tara catre modernitate.

Motiunea lui Dragnea si Congresul PNL sunt principalele evenimente politice ale zilei. Intr-un fel au legatura intre ele. Romania se afla intr-o criza politca, dar ne-am imbata cu apa rece daca am da vina doar pe Liviu Dragnea sau camarila acestuia. La o analiza lucida vom observa ca si PNL are partea sa de vina, ca sa nu spun ca si Presedintele Iohannis.

Voi incerca sa ma explic cat mai succint. Pe tot parcursul anului trecut romanii au vazut o guvernare neconvongatoare, cea a tehnocratilor, si un premier asisderea, ba chiar mai mult extrem de ezitant si nepotrivit pentru politica. Ciolos a scaldat-o si a tot ezitat sa intre in politica mare alaturi de PNL, mai ales ca avea girul Presedintelui. Si-a facut o Platforma, apoi totul a cazut, desi PNL isi pusese oarecari nadejdi in el. Acuma nici nu se prea aude de Platforma lui.

Insa cel mai grav lucru a fost prestatia PNL de anul trecut, extrem de slaba si de neconvingatoare. Pe langa faptul ca PNL a votat la unison cu PSD in Parlament, de parca erau frati din aceeasi mama, lucrul extrem de grav a fost ca PNL nu a putut opri ofensiva populista a PSD. Spre exemplu, foarte putine voci au criticat Programul nesustenabil al PSD si sa arate ca acesta reprezinta o calamitate care va conduce tara in criza. Pe partea politica, de asemenea, PNL nu a avertizat populatia asupra riscurilor unei victorii a PSD si ALDE, avand impreuna o majoritate confortabila in Parlament.

Dupa alegeri, pe care le-a pierdut la un scor sever, PNL a intrat intr-o stare de hibernare pana acum cand e Congresul. De asemenea, putine voci au avertizat despre ce inseamna in realitate Programul PSD. Si, in general vorbind, critica la adresa PSD, in timpul scurs de la alegeri incoace, a fost una destul de slaba pentru un partid ce s-ar vrea avangarda Opozitiei.

Marea problema este ca PSD, care a castigat alegerile la un scor confortabil, nu e partidul capabil sa duca Romania catre modernitate si un nivel de trai mai bun pentru cetatenii tarii. Pe langa celula Moscova din PSD – pentru ca e clar ca in acest partid si poate nu doar in acesta exista interese legate de Federatia Rusa, in special, as aprecia, la generatia mai batrana din partid, dar numai daca ne uitam spre Programul de Guvernare, pe care eu l-am dezavuat de la bun inceput si am aratat ca e o minciuna, vom constata cu usurinta incapacitatea si lipsa de viziune a acestui partid. Auzeam o discutie la televizor unde era invitat Dl. Prof. Dumitru Bortun, care arata caracterul nelogic al Programului si actiunilor PSD. Avea dreptate, dar un astfel de partid nu poate conduce Romania. Problema mare ar fi ca PSD e cel mai mare partid din Romania, un mamut capabil sa blocheze orice incercare de modernizare a tarii si de instaurare a unui etatism cvasigenerealizat ce va bloca totul, bazat pe nepotism, clientelism si coruptie, neconstitutional si care va duce societate in mizerie. Ar trebui sa nu ne mintim pe noi insine si sa evidentiem ca, asa cum arata, cel putin in ultimii ani, Romania e o tara de stanga. Cateva elemente ne vor edifica:

– angajarea la stat (fac aceasta precizare) a 500.000 de functionari publici, in perioada 2004-2009, sporind numarul acestora de la 900.000 de angajati, cat a lasat Guvernul Nastase, la 1.400.000. In prezent avem 1.200.000, enorm de multi in conditiile in care in jur de 3 milioane lucreaza in sectorul privat – v. aici si aici. Sa nu mai mi-aduc aminte ca aceste angajari masive la stat s-au facut sub guvernarea Tariceanu, liberala;

– avem inca intreprinderi de stat neperformante care produc pierderi uriase economiei romanesti; Mii de oameni sunt angajati in intreprinderi falimentare in care statul, prin partidul dominant, hraneste o clientela politica ce are acces preponderent la functiile de conducere, gras platite;

– Invatamantul si Sanatatea sunt majoritar in mana Statului; Inclusiv asigurarile de sanatate, rapindu–i-se, de catre stat, cetateanului libertatea de a alege!!

– De observat ca si sub Guvernele Boc, s-a mai dat afara de la stat, dar restructurarea sectorului de stat nu s-a facut, preferandu-se o solutie cu care nu putem fi de acord: taieri de salarii si pensii;

– De observat cum si sub guvernarile anterioare, spre exemplu cea a lui Ponta, cea mai mare parte din buget era alocat catre ministerul Muncii si Protectiei Sociale. N-ai fi vazut un astfel de buget la, sa zicem, Transporturi, care e un minister, desigur, strategic;

– De observat cum reforme nu se mai fac in tara asta din 2004. Posta Romana, CFR Marfa, Oltchim, societati care ar fi trebuit privatizate – nici vorba de asa ceva! De observat si in spatiul public, la talk-show-uri, cu centrul de greutate al discutiei cade pe stat.

– De observat criticile populiste la adresa multinationalelor, vazute ca un fel de rau absolut de catre unii nesabuiti! Care, pe deasupra mai au si pretentia ca sunt luminatorii poporului!!

– Chiar si faptul ca cel mai mare partid din Romania, cu cei mai multi membri, e PSD arata in mod limpede caracterul pronuntat de stanga al acestei tari.

Deci iata cateva exemple, care, desigur, nu sunt exhaustive, ce arata ce fel de tara e Romania. Unde mai punem, si cred ca e important de subliniat, ca asa-zisa dreapta de pe vremea lui Basescu era, de fapt, stanga: PD a fost un partid de stanga si doar un concurs de imprejurari si oportunismul a facut ca sa treaca peste noapte la dreapta. Ce sa mai vorbim de Guvernul Tariceanu care a luat masuri de stanga, care a guvernat cu sprijinul masiv al PSD in Parlament si actualmente gruparea D-lui. Tariceanu, ALDE, e de brat cu PSD-ul lui Dragnea.

Daca ar fi sa vedem, in 27 de ani, cati a guvernat cu adevarat Stanga si cati cu adevarat Dreapta, eu as zice – estimare proprie – ca 21 de ani a guvernat Stanga si doar 6 ani Dreapta. Si constatam ca suntem in continuare una din cele mai sarace tari din Uniunea Europeana, cu o competitivitate in scadere, cu o societate macinata de lupte politice, multe dintre ele contraproductive pentru tara si cu o coruptie inca mare.

De aceea PNL ar trebui sa-si puna in primul rand aceasta problema: schimbarea acestei paradigme care ingreuneaza dezvoltarea Romaniei si contribuie la dezmembrarea tarii. Partea proasta e ca PNL si in trecut a cautat solutii alaturi de PSD si prin PSD. Numai ca in felul acesta nu poti sa te desprinzi niciodata de partidul mamut numit PSD.

Un partid mamut precum PSD, care castiga en fanfare alegerile, mintind populatia cu un Program populist si nerealist si avand o conducere cu oameni care provin si traiesc in zone unde indicele de dezvoltare umana e, in general vorbind, mai scazut, mai exact spus o conducere rurala, daca ma pot exprima astfel, ce plateste inca tribut fostului partid comunist – lucru ce ne reaminteste de faptul ca PSD, de fapt, e fostul partid comunist -, cu ambitii de omniscienta totalitara, combinat cu un comportament badaranesc si gangsteresc, parca ar fi si capabil de altceva decat de a duce, dupa doar 6 luni de la castigarea alegerilor, tara intr-o grava criza politica.

Intr-un fel e natural ce se intampla in PSD deoarece vremea partidelor mamut, conduse in spirit totalitar, a trecut. Partidul asta cu sute de mii de membri incepe sa fie prea mare si, desigur, incepe sa aiba, cum e si normal, probleme de stabilitate. De aceea normal si logic ar fi ca acest partid sa inceapa sa se scindeze, sa se sparga cumva, lucru foarte favorabil acum.

Vorbeam despre criza in care am ajuns. Trebuie spus ca daca motiunea va fi adopta va fi foarte rau. Daca nu va fi adoptata va fi doar rau. Daca Parlamentul, in intelepciunea lui, va adopta motiunea de cenzura si va fi demis Guvernul Grindeanu, pozitia lui Liviu Dragnea in PSD se va intari. Liviu Dragnea va deveni un fel de dictator care va pune premieri de plastilina, de care se poate oricand descotorosi. Va castiga aripa conservatoare din partid, invechita in rele, iar criza politica se va prelungi. Trebuie spus ca tot Programul PSD, prezentat cu surle si trambite in campanie, e generator de crize. Iar Dragnea vrea premieri slabi, pe care sa-i poata manevra cum doreste, dupa bunul plac si dupa interesele sale, deseori personale.

Daca nu va fi adoptata motiunea, va fi doar rau pentru ca PSD va ramane la Putere pe un Program nesustenabil. Dar lucrul pozitiv este ca se va zdruncina pozitia unei conduceri incapabile si anacronice, pentru ca e clar ca in caz de esec Liviu Dragnea si camarila sa vor trebui sa paraseasca conducerea partidului, dupa care e obligatoriu convocarea Congresului. E o mare oportunitate pentru Sorin Grindeanu de a ajunge in fruntea acestui partid.

In acest caz in care motiunea nu va fi adopta de catre Parlament, vom avea o cvasistabilitate, in orice caz se vor potoli lucrurile. Dar in cazul in care va fi adoptata, instabilitatea se va prelungi, cu consecintele de rigoare, inclusiv economice, dar si politice. Premisele spargerii partidului cresc, fata de primul caz, daca n-ar fi adoptata. Insa, in general vorbind, acest partid e pe cale sa se sparga, ceea ce nu insemna ca se va si intampla lucrul asta. Pe de alta parte Presedintele Iohannis ar incepe sa aiba o marja destul de mare de joc si ar putea sa mearga chiar si pana la declansarea alegerilor anticipate – Constitutia ii permite si situatia ar fi favorabila pentru asa ceva. Daca sondajele de opinie plaseaza PNL pe o pozitie buna, mai buna decat PSD, ar fi o oportunitate pentru PNL sa le castige si sa revina la Putere.

Indiferent de succesul sau esecul motiunii de cenzura, cred ca ar trebui observat ca, asa cum se prezinta acum, PSD e generator de crize politice care, evident, nu aduc nimic bun. Este o chestiune care trebuie sa dea de gandit atat celor din PSD, desigur, Presedintelui Iohannis, cat si tuturor. PSD are o problema de functionalitate interna pe care nu o poate rezolva asa cum se prezinta el acum.

PNL va trebui sa dea o replica pe masura si e bine ca au acest Congres pentru ca era obligatoriu ca lidershipul sa iasa din interimat. Problema PNL-ului este urmatoarea: sa se constituie cu adevarat intr- o alternativa viabila la partidul mamut, PSD. Si ar trebui sa inteleaga ce are de facut pentru a putea deveni o alternativa viabila. USR este un partid prea mic, Platforma Romania 100 e necoagulata politic. Asa cum se prezinta situatia, cu un PSD, partid mamut, care domina Parlamentul si cu un PNL care nu poate sa iasa din ipostaza de partid anexa, iar celelalte partide de pe partea dreapta a esicherului politic, mici si lipsite de o influenta politica subtsantiala, reala – situatia aceasta e propice unor crize succesive ce nu vor aduce nimic bun.

Privind societatea romaneasca in ansamblul sau, cred ca mai trebuie amintit un lucru: se tot vorbeste de aparitia unor noi forte politice insa nu a aparut decat USR. Nu exista si alte forte politice noi care sa fi aparut si care sa conteze. Nu prea se vad idei noi. In asemenea conditii, PNL va trebui sa-si asume serios responsabilitatile. Daca PNL va proceda ca anul trecut inseamna ca nu se poate constitui intr-o solutie politica viabila. Eu cred ca trebuie sa fie clar lucrul asta. Speram sa vedem si o integrare a vechilor pedelisti in PNL, altminteri riscam sa avem si la PNL disfunctionalitati grave.

As dori sa spun in incheiere ca un deziderat al Romaniei ar trebui sa fie imbunatatirea indicelui dezvoltarii umane. Lucrurile parca s-au mai imbunatatit in ultima vreme si lucrul asta s-a vazut, spre exemplu cu ocazia demonstratiilor de strada impotriva Ordonantei 13, dar nu e suficient. Suntem, totusi, in urma partenerilor nostri vestici. Iar pentru a-l imbunatati trebuie sa crestem economic in mod sanatos si trebuie sa vedem, zic eu, unde acesta este inalt – in ce tip de tari – si vom constata ca e inalt in tari care adopta economia de piata, care au ca valoare libertatea individului, respectarea drepturilor si libertatilor sale. Eu cred ca intreaga clasa politica trebuie sa inteleaga ca ducerea Romaniei intr-o alta directie decat cea mentionata imediat mai sus este o eroare majora si ar fi o greseala istorica, pentru care generatiile viitoare nu ne vor ierta.

In legatura cu Congresul PNL, aflam ca Ludovic Orban este nou presedinte al partidului. Ii urez succes!

Mediafax

NEWS ALERT| Ludovic Orban este noul preşedinte al PNL. Orban: Port pe umeri răspunderea de a transforma PNL în forţa politică de care are nevoie România / Reacţia lui Buşoi – VIDEO/FOTO

„Şefia PNL este disputată astăzi în CN de Ludovic Orban şi Cristian Buşoi. Majoritatea filialelor şi-au declarat sprijinul pentru Orban, în timp ce liderul fostului PDL, Vasile Blaga, a refuzat să spună pe cine va susţine, la fel şi liderul PNL Suceava, fiind şi filiale care susţin că vor vota „liber”.

UPDATE 18:59

Orban: PNL nu va participa duminică la plenul convocat de PSD-ALDE pentru citirea moţiunii

Preşedintele PNL Ludovic Orban a declarat, sâmbătă, că formaţiunea sa nu va participa duminică la şedinţa de plen comun convocată de PSD-ALDE pentru citirea moţiunii de cenzură.

Întrebat dacă PNL va participa duminică la şedinţa de plen comun convocată de PSD şi ALDE pentru citirea moţiunii de cenzură împotriva Guvernului Grindeanu, Orban a răspuns: „Duminica e zi de odihnă de la Dumnezeu. O să fie zi de alegeri (la noi, n.r.) . Nu vom participa. Noi avem în cursul zilei de mâine etapa a doua a alegerii conducerii naţionale”.

„După alegerea Biroului Politic, voi convoca acest for luni pentru a hotărî care este poziţia oficilă a PNL faţă de grava criză în care se află România din cauza majorităţii parlamentare”, a spus Orban.

„Pentru mine toţi sunt la fel de răi: atât mustăciosul şef, cât şi cel care se leagă cu lanţuri la Palatul Victoria şi confundă sediul Guvernului cu sediul PSD”, a adăugat Orban.

Întrebat dacă exclude varianta ca PNL să voteze la moţiunea de cenzură, Orban a răspuns afirmat, dar a arătat că o decizie va fi luată în forurile statutare.

„ Din punctul meu de vedere, da. Dar, repet, am anunţat colegii că orice decizie în partid va fi luată în forurile statutare”, a spus liderul PNL.

UPDATE 18:56

Dacian Cioloş l-a felicitat pe noul lider PNL, Ludovic Orban

Fostul premier Dacian Cioloş l-a felicitat, sâmbătă, pe Ludovic Orban pentru că a fost ales în funcţia de preşedinte al PNL, dorindu-i acestuia ”mult succes şi inspiraţie în efortul de a întări acest partid în jurul valorilor liberalismului autentic”

”Îl felicit pe Ludovic Orban pentru alegerea în funcţia de preşedinte al PNL. Îi doresc mult succes şi inspiraţie în efortul de a întări acest partid în jurul valorilor liberalismului autentic de care România şi scena politică au atâta nevoie”, a scris Dacian Cioloş pe pagina sa de Facebook.

Ludovic Orban a declarat, sâmbătă, că niciun “stranier” nu va mai fi numit pe o funcţie în detrimentul celor “merituoşi” din PNL, chiar dacă l-ar chema Dacian Cioloş.

“Niciun stranier, care să fie titularizat pe o funcţie pe care PNL poate să numească un candidat, în locul celor merituoşi din PNL, chiar dacă l-ar chema Dacian. Există mii de Dacieni Cioloş în PNL, care nu au avut norocul lui să fie spijiniţi ca ministru, comsisar european, prim-ministru, candidat de prim-ministru din partea PNL şi el să nu vină în PNL şi să se întoarcă cu spatele la noi (…)”, a declarat Ludovic Orban, în discursul de susţinere a moţiunii sale.

UPDATE 18:50

Orban: PNL îi va fi loial lui K. Iohannis; Mă voi bate cu toată forţa ca Iohannis să câştige în 2019

Noul preşedinte al PNL, Ludovic Orban, a declarat, sâmbătă, că sub conducerea sa PNL va fi un partid de dreapta liberal conservator şi un partener „loial” preşedintelui Klaus Iohannis, afirmând că se va bate cu toată forţa pentru ca în 2019 preşedintele Iohannis să obţină un nou mandat.

„De astăzi, pentru mine, viaţa este mult mai grea, mai dificilă, port pe umeri o răspundere uriaşă, de a transforma PNL în forţa politică de care are nevoie România. Victoria de azi nu este victoria mea, este victoria PNL şi conţine germenii viitoarei victorii a PNL pentru România. Vreau să vă spun câteva lucruri clare. PNL sub conducerea mea va fi un partid de dreapta liberal conservator, membru al dreptei europene şi se va bate cu toate forţele pentru a implementa politici de dreapta în România, pentru a asigura dezvoltarea, creşterea economică”, a declarat noul preşedinte al PNL, Ludovic Orban.

Ludovic Orban a afirmat că PNL va fi un partener loial preşedintelui Klaus Iohannis.

„PNL va fi începând de azi un partener, loial, corect, transparent pentru preşedintele Klaus Iohannis şi pentru punerea în practică a tuturor obligaţiilor pe care ni le-am asumat împreună în momentul în care am câştigat alegerile din 2014. Mă voi bate cu toată forţa mea, cu toată energia mea pentru a reuşi în 2019 să câştigăm alegerile prezidenţiale, să obţinem un nou mandat pentru Klaus Iohannis, iar după această victorie să reuşim să câştigăm alegerile locale şi, nu în ultimul rând, obiectivul meu fundamental este câştigarea alegerilor parlamentare să avem o guvernare care să arate cu adevărat ce trebuie să facă liberalii pentru această ţară”, a spus Orban.

Noul lider al formaţiunii a susţinut că PNL va fi un garant al îndeplinirii angajamentelor pe care România şi le-a asumat pe plan internaţional.

„PNL va fi un garant al îndeplinirii tuturor angajamentelor pe care le are România faţă de partenerii noştri, parteneriatul strategic cu SUA, poziţia de membru al NATO şi calitatea de membru al UE. Rămânem şi vom fi cel mai puternic susţinător al acestor angajamente şi vom rămâne un stâlp şi o oază de stabilitate în această zonă frământată a Europei”, a mai spus Buşoi.

UPDATE: 18:20

Buşoi, după ce Orban a câştigat şefia PNL: Îl felicit din suflet pe Ludovic, respect acest rezultat

Candidatul la şefia PNL, Cristian Buşoi, a declarat, sâmbătă, după ce contracandidatul său, Ludovic Orban, a câştigat preşedinţia partidului, în cadrul Congresului, că îl felicită din suflet pe Orban şi că respectă rezultatul votului.

Buşoi a fost invitat pe scenă, după anunţarea rezultatului, de către Ludovic Orban, declarat oficial preşedinte al PNL.

„Îl felicit din suflet pe Ludovic Orban. Respect acest rezultat, port acelaşi respect tuturor colegilor din PNL”, a spus Buşoi.

El le-a mulţumit participanţilor la Congres pentru ocazia de a discuta cu aceştia şi de a vorbi cu cei care vor un viitor mai bun pentru PNL.

„Am înţeles că sunt foarte multe lucruri care trebuie schimbate în felul în care acţionează şi comunică PNL. PNL trebuie să rămână o echipă unită, trebuie să meargă înainte cu toată forţa, încrederea. Ideile şi principiile pe care le apărăm sunt principiile drepte. Drumul pe care vrem să-l arătăm românilor e drumul spre prosperitate pentru România şi pentru români. Felicitări din nou”, a spus Buşoi.

Potrivit datelor oficiale, după numărătoarea voturilor, Ludovic Orban a obţinut 3.518 voturi, în timp ce contracandidatul său, Cristian Buşoi, a primit doar 952 de voturi.

UPDATE: 18:18

Alegeri PNL : Ludovic Orban a obţinut 3.518 voturi, Cristian Buşoi- 952

Rezultatele finale oficiale, în cadrul alegerilor de la Congresul PNL, arată că Ludovic Orban este noul preşedinte al formaţiunii, obţinând 3.518 voturi.

Potrivit datelor oficiale, după numărătoarea voturilor, Ludovic Orban a obţinut 3.518 voturi, în timp ce contracandidatul său, Cristian Buşoi, a primit doar 952 de voturi.

”Încredere acordată mă obligă. Pentru mine de azi viaţa e mai dificilă. Port pe umeri răspunderea de a transforma PNL în forţa politică de care are nevoie România”, a declarat Ludovic Orban.

UPDATE: 17:17

Ludovic Orban este noul preşedinte al PNL

Ludovic Orban este noul preşedinte al PNL, au decis liberalii reuniţi sâmbătă în Congres la Romexpo. Ludovic Orban devine primul lider ales după unificarea PDL cu PNL, obţinând 3.314 voturi, faţă de 884 cât a primit Cristian Buşoi, au declarat surse politice.

Ludovic Orban a obţinut victoria în Congresul PNL fără mari emoţii, obţinând cu peste 2.000 de voturi în faţa lui Cristian Buşoi.

Anterior, Orban declarase în şedinţă că îşi doreşte ca PNL să ajungă la guvernare prin votul oamenilor, nu printr-un nou USL sau prin înţelegeri cu oamenii care nu vor aplica politicile liberalilor, afirmând că PNL trebuie să susţină alegeri anticipate,”lupta la baioneta”.

„Îmi doresc ca PNL să ajungă la guvernare, dar nu printr- un nou USL sau prin contractări pe care să le facem cu oameni care niciodată nu vor aplica politicile noastre şi pe care nu ne putem bizui niciodată. Îmi doresc să ajungem la putere prin votul oamenilor. Dacă este să susţinem ceva, să susţine anticipate, să facem opoziţie pe toate fronturile, la baionetă, luptă de la om la om cu cei care astăzi îşi bat joc de România”, a declarat liberalul Ludovic Orban, în discursul de prezentare a moţiunii sale, la Congresul PNL.

UPDATE: 15:20

Orban: Niciun stranier pe o funcţie a PNL, chiar dacă îl cheamă Dacian Cioloş

Candidatul la şefia PNL Ludovic Orban a declarat, sâmbătă, că niciun “stranier” nu va mai fi numit pe o funcţie în detrimentul celor “merituoşi” din PNL, chiar dacă l-ar chema Dacian Cioloş, criticând interimatele lungi care au adus partidului preşedinţi care „au tăcut în faţa deciziilor greşite”.

“Niciun stranier, care să fie titularizat pe o funcţie pe care PNL poate să numească un candidat, în locul celor merituoşi din PNL, chiar dacă l-ar chema Dacian. Există mii de Dacieni Cioloş în PNL, care nu au avut norocul lui să fie spijiniţi ca ministru, comsisar european, prim-ministru, candidat de prim-ministru din partea PNL şi el să nu vină în PNL şi să se întoarcă cu spatele la noi (…)”, a declarat candidatul la şefia PNL Ludovic Orban, în discursul de susţinere a moţiunii sale.

Ludovic Orban a criticat interimatele lungi care au existat în PNL, în ultimii doi ani.

“Niciun interimat. Am trăit doi ani de zile cu conduceri în mare parte numite, care nu au beneficiat de legitimitatea alegerii de la baza PNL. Orice funcţie de conducere se vacantează în partid trebuie organizate imediat alegeri, nu interimate prelungite care să pună preşedinţi care să tacă în faţa greşelilor celor care conduc partidul la Bucureşti”, le-a promis Orban participanţilor la Congresul PNL.

UPDATE: 15:10

Procedura de vot la Congresul PNL pentru alegerea preşedintelui a început, sâmbătă, la ora transmiterii acestei ştiri.

Votul este cu buletine, cei aproximativ 5.000 de delegaţi urmând să marcheze cu un „X” candidatul pe care îl susţin.

La şefia PNL candidează Ludovic Orban şi Cristian Buşoi.

Până în acest moment, cei doi candidaţi şi-au prezentat moţiunile, fiecare susţinând câte un discurs.

Fiecare candidat a avut la dispoziţie o oră pentru a-şi susţine discursul, tot în acest timp fiind rostite şi luări de poziţie din partea susţinătorilor.

UPDATE: 14:42

Orban: Îmi doresc ca PNL să ajungă la guvernare, dar nu printr-un nou USL. Să susţinem anticipate

Candidatul la şefia PNL Ludovic Orban a declarat sâmbătă că îşi doreşte ca PNL să ajungă la guvernare prin votul oamenilor, nu printr-un nou USL sau prin înţelegeri cu oamenii care nu vor aplica politicile liberalilor, afirmând că PNL trebuie să susţină alegeri anticipate,”lupta la baioneta”.

„Îmi doresc ca PNL să ajungă la guvernare, dar nu printr- un nou USL sau prin contractări pe care să le facem cu oameni care niciodată nu vor aplica politicile noastre şi pe care nu ne putem bizui niciodată. Îmi doresc să ajungem la putere prin votul oamenilor. Dacă este să susţinem ceva, să susţine anticipate, să facem opoziţie pe toate fronturile, la baionetă, luptă de la om la om cu cei care astăzi îşi bat joc de România”, a declarat liberalul Ludovic Orban, în discursul de prezentare a moţiunii sale, la Congresul PNL.

Orban, în discursul de prezentare a moţiunii, la Congresul PNL: Niciun blat cu PSD!

„Niciun blat cu PSD! Cunosc bine acest partid. Ştiu foarte bine cine face blat cu PSD. Le spun de pe acum să înceteze orice negocieri de culise, orice joc pe sub masă, să nu mai încerce să vândă interesele PNL pentru funcţii, avantaje personale, afaceri cu PSD”, a spus Orban.

„Cine vrea să lupte alături de noi, îl aşteptăm! Cine nu vrea să lupte, să rămână mai în spate. Asta e, dragii mei!”, a adăugat Orban.

UPDATE: 14:09

Buşoi: Doar cântând refrenul anticorupţie nu vom aduce voturi noi. Să întărim parteneriatul cu Iohannis

„Vreau să propun o schimbare. PNL are nevoie de un nou suflu, are nevoie de o nouă viziune, are nevoie de un nou lider. Dacă PNL nu se schimbă, va fi foarte greu să învingem stânga, să învingem PSD. Trebuie să întărim parteneriatul cu preşedintele României, domnul Iohannis, trebuie să susţinem cu mai multă energie proiectul domniei sale, dar trebuie să comunicăm mai bine între noi şi să ne coorodonăm mai bine”, a declarat candidatul la şefia PNL Cristian Buşoi, la Congresul PNL.

Cristian Buşoi a susţinut că doar cântând refrenul anticorupţiei PNL nu va atrage voturi noi.

„Doar cântând refrenul anticorupţie nu vom reuşi să aducem voturi noi către PNL pentru că oamenii aşteaptă de la PNL, în primul rând, o viziune despre economie şi despre guvernarea acestei ţări. Trebuie să continuăm să susţinem nişte principii, dar lupta anticorupţie o face Justiţia, iar partidele vorbesc despre guvernare. PNL trebuie să fie asociat cu câteva măsuri clare despre viitorul României. Trebuie să fie partidul care soluţii pentru creşterea veniturilor românilor, şi din mediul privat, şi din mediul bugetar. Trebui să fim partenerul mediului privat, al întreprinzătorilor mici şi mijlocii, al oamenilor care sunt dinamici, care produc plus valoare” , a susţinut liberalul.

Buşoi a spus că îşi asumă să îi susţină pe aleşii locali şi să vorbească mai clat despre „despre incompatibilităţile uneori absurde şi foarte încâlcite” care îi privesc.

„Îmi asum să susţinem primarii şi aleşii locali din PNL, să vorbim mai clar despre venituri decente pentru primari, despre pensii decente, nu privilegiate, dar nici ridicole pentru primari, viceprimari şi aleşii locali. Să vorbim mai clar despre incompatibilităţile uneori absurde şi foarte încâlcite care trebuie clarificate”, a spus Buşoi.

UPDATE: 13:56

Buşoi: Orban, te-ai încojurat de oamenii pe care i-ai criticat, nu vei reuşi! Poţi da înpoi critica?

Candidatul la şefia PNL Cristian Buşoi a declarat sâmbătă că alături de contracandidatul său Ludovic Orban şi de Cătălin Predoiu a fost victima unor decizii neinspirate ale conducerii PNL, însă nu a criticat partidul, afirmând că Orban a contestat oamenii din fosta conducere care acum îl susţin.

„Pot să dau tonul mai tare şi să fiu mai ferm, dar oare Ludovic Orban va putea da înapoi critica faţă de colegii din vechea conducere care îl susţin? Eu nu cred că va da înapoi, nu pentru că nu poate, ci pentru că atunci când spunea aceste lucruri le credea şi avea dreptate să spună aceste lucruri”, a declarat secretarul genetal interimar al PNL, Cristian Buşoi, candidat la şefia partidului, susţinând că, spre deosebire de Orban, el nu a urmărit să îşi consolideze capitalul politic criticând PNL.

Cristian Buşoi a susţinut că atât el, cât şi Ludovic Orban şi Cătălin Predoiu au fost victimele unor decizii neinspirate luate de conducerea PNL la alegerile locale din 2016.

„Da, Ludovic. Ai avut dreptate când spuneai că unde nu este cap, vai de picioare şi peştele de la cap se împute, pentru că am fost amândoi victimele unor decizii neinspirate de la nivel naţional. Eu, primul candidat retras din cursă, tu, al doilea, Cătălin Predoiu, al patrulea candidat”, a spus Buşoi.

Buşoi i-a repoşat lui Orban că s-a înconjurat de oamenii pe care i-a criticat, spunându-i că astfel nu va reuşi ce şi-a propus.

„Mai cred Ludovic că te-ai înconjurat de oameni pe care tu pe bună dreptate i-ai criticat, în care nu crezi şi nu cred în tine şi în felul acesta nu cred că o să reuşeşti ceea ce îţi propui. Oameni care te-au sfătuit să nu accepţi o dezbatere, deşi am fi putut să arătăm românilor că în PNL există competiţie, două viziuni diferite, dar în final putem să ne strângem mâna aşa cum o vom face astăzi. (…)”, a spus Buşoi.

Cristian Buşoi i-a readresat contracandidatului său la şefia PNL invitaţia de a purta o dezbatere privind viitorul PNL.

„Şi acum, la final, după ce ne spunem discursurile, aici, în faţa colegilor, am putea să facem o dezbatere”, a spus Buşoi.

Buşoi: Pot fi liderul care duce PNL către guvernare. Să construim o majoritate în Parlament

Candidatul la şefia PNL Cristian Buşoi a declarat că este momentul ca liberalii să fie curajoşi, afirmând că PNL trebuie să încerce să construiască o majoritate în Parlament, în zilele următoare.

„PSD nu-i respectă pe români, nu-i respectă nici măcar pe aceia care i-au votat, pe care i-au amăgit cu promisiuni pe care nu le vor pune în niciun fel în aplicare. Ceea ce face azi PSD este un circ generat de lupta de putere din interiorul partidului, nicidecum de principii sau de soluţii pentru viitorul României. Este momentul să fim curajoşi, este momentul să construim în jurul PNL o majoritate în Parlamentul României în zilele următoare”, a declarat Buşoi.

Buşoi a susţinut că poate fi liderul care duce PNL către guvernare.

„Da, putem guverna România cu mai multă responsabilitate şi mult mai bine pentru că ne respectăm această ţară şi îi respectăm pe români. Şi da, pot fi liderul care duce PNL către guvernare”, a spus Buşoi.

UPDATE: 12.30

Turcan: A trebuit să ţin PNL unit, după eşecul electoral. Nu am fost simpatică. PNL, 27% în sondaje

Preşedintele interimar al PNL, Raluca Turcan, a declarat sâmbătă că misunea sa a fost să ţină unit partidul după eşecul de la alegerile parlamentare, afirmând că deşi mulţi au cântat prohodul PNL, liberalii au acum în sondaje peste 27%.

„Unirea face puterea. Acesta a fost scopul fuziunii dintre PNL şi PDL şi aceasta trebuie să fie provocarea noastră astăzi după acest Congres (…) După eşecul de la alegerile parlamentare, misiunea pe care am primit-o a fost una clară şi limitată, să ţin partidul unit (…)”, a declarat preşedintele interimar al PNL, Raluca Turcan.

Raluca Turcan a spus că multora nu le-a fost simpatică, însă nici nu şi-a propus acest lucru.

„(…) Am urmărit să imprim nişte crezuri, să ai încredere şi respect în colegii tăi.(….)Trebuie să admitem că uneori ne-a lipsit şi respectul între noi, exact acel respect prin care poâi să susţii ciudat şi argumentat o opinie contrară, să pui politica în interesul public mai presus de interesul personal (…)”, a declarat Turcan, făcând o retrospectivă a mandatului său interimar.

Liderul interimar al PNL a spus că deşi mulţi au cântat prohodul partidului, liberalii au acum constant peste 27% în sondaje.

„Mulţi ne-au cântat prohodul şi au spus că PNL a murit sau se mai zbate, însă din fericire constant, în ultima perioadă, PNL are peste 27% în toate sondajele de opinie, chiar şi cele măsluite. PNL a dat un important semn de viaţă la algerile parţiale (…) fără complicităţi sau înţelegeri ruşinoase se poate câştiga. (…) PNL a trecut de 31% la alegerile parţiale”, a spus Raluca Turcan.

Liderul interimar al PNL i-a chemat pe liberali „în tranşee” pentru a lupta cu PNL, după ce formaţiunea îşi va alege un nou preşedinte.

„După alegeri mi-aş dori să ne întâlnim în transee (…) unde adversarul nostru este PSD”, a spus Turcan.

Turcan: Dragnea ocupă Parlamentul, Grindeanu ocupă Guvernul. Ce naşte din PSD face rău României

„PNL va putea guverna modern, eficient şi european, cu siguranţă mult mai bine decât orice încercare a PSD pe care o vedem în ultimele zile. Din nefericire, pentru cei care au votat şi au aşteptat stabilitate politică, astăzi au primit un ridicol complet din partea celor din PSD. Niciunul nu este mai breaz decât celălalt. Dragnea ocupă Parlamentul, Grindeanu ocupă Guvernul. Sunt fix aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie. Ce naşte din pisică, şoareci mănâncă şi, din nefericire, tot ce naşte din PSD dăunează grav României”, a declarat preşedintele interimar al PNL, Raluca Turcan, la Congresul Naţional al partidului.

Turcan a afirmat că ceea ce a spus PNL începând cu luna ianuarie s-a dovedit a fi eficient.

„Am spus că Dragnea este obsedat de putere şi că se va distruge singur şi că îşi va distruge şi partidul. Aşa se întâmplă. Am spus că eticheta de guvernare a PSD va fi cea de la OUG 13 şi anume <<noaptea ca hoţii>>. Şi asta se întâmplă azi şi se acuză public de hoţie şi jaf la drumul mare”, a spus Turcan.

Liderul interimar al PNL a afirmat că PNL trebuie sa sancţioneze promt PSD.

„Trebuie să-i sancţionăm prompt şi să demonstrăm că familia PNL are un mare potenţial de a ajunge la inima şi mintea românilor şi să guvernăm bine şi profesionist pentru că mulţi se uită spre noi şi aşteaptă lucrul acesta de la PNL”, a spus Turcan.”

Am pus acest articol pentru ca e foarte important de vazut ce declaratii au facut cei care au candidat la sefia PNL precum si fostul presedinte interimar, D-na. Raluca Turcan.

Sa vedem putin declaratiile lui Ludovic Orban.

In primul rand e foarte important ca doreste ca PNL sa vina la guvernare, „dar nu printr-un nou USL„, sustinand alegeri anticipate si declarand: „Niciun blat cu PSD!”

„Niciun blat cu PSD! Cunosc bine acest partid. Ştiu foarte bine cine face blat cu PSD. Le spun de pe acum să înceteze orice negocieri de culise, orice joc pe sub masă, să nu mai încerce să vândă interesele PNL pentru funcţii, avantaje personale, afaceri cu PSD”, a spus Orban.

„Cine vrea să lupte alături de noi, îl aşteptăm! Cine nu vrea să lupte, să rămână mai în spate. Asta e, dragii mei!”, a adăugat Orban.”

Acesta e un lucru foate bun! O diferentiere fata de PSD e logica si, desigur, ideologica.

„Niciun stranier pe o funcţie a PNL, chiar dacă îl cheamă Dacian Cioloş” – este foarte bine, pentru ca da incredere oamenilor din partidul sau. Este de asemenea foarte bine ca e impotriva interimatelor lungi, lucru caruia trebuie sa i se puna capat.

Dacă este să susţinem ceva, să susţine anticipate, să facem opoziţie pe toate fronturile, la baionetă, luptă de la om la om cu cei care astăzi îşi bat joc de România” – un punct de vedere foarte corect.

Afirma loialitatea fata de Presedintele Iohannis si ca va fi un garant al indeplinirii tuturor angajamentelor pe care le are Romania fata de partenerii nostri: parteneriatul strategic cu SUA, NATO, UE – suna foarte bine, lucru extraordinar.

O declaratie foarte interesanta a lui Orban, care cuprinde aspectul ideologic, este aceasta:

„De astăzi, pentru mine, viaţa este mult mai grea, mai dificilă, port pe umeri o răspundere uriaşă, de a transforma PNL în forţa politică de care are nevoie România. Victoria de azi nu este victoria mea, este victoria PNL şi conţine germenii viitoarei victorii a PNL pentru România. Vreau să vă spun câteva lucruri clare. PNL sub conducerea mea va fi un partid de dreapta liberal conservator, membru al dreptei europene şi se va bate cu toate forţele pentru a implementa politici de dreapta în România, pentru a asigura dezvoltarea, creşterea economică”, a declarat noul preşedinte al PNL, Ludovic Orban.”

Chestiunea aceasta a liberal-conservatorismului a fost agitata si pe vremea PDL-ului, PDL fiind, de fapt, un partid de stanga. Pentru Romania, cea mai corecta formula ar fi aceea de Centru-Dreapta. Curentul european modern este, la ora actuala, Centrismul. Caracterul conservator ne-ar apropia de regimuri precum cel al lui Viktor Orban sau cel actual din Polonia. De asemenea, afirmatia potrivit careia „Duminica e zi de odihnă de la Dumnezeu” incalca principiul separatiei Bisericii de Stat, care in Constitutia Romaniei e formulat in art. 29 – Libertatea constintei, unde la aliniatul 5 se specifica:

„Cultele religioase sunt autonome fata de stat si se bucura de sprijinul acestuia, inclusiv prin inlesnirea asistentei religioase in armata, in spitale, in penitenciare, in azile si in orfelinate.”

iar Statul Roman, asa cum este definit la art. 1 din Constitutie nu este un stat religios. Evident, ii dau voie D-lui. Orban sa fie un om credincios, dar el va trebui sa tina cont de Constitutie si sa se gandeasca la faptul ca si PDL a clamat apartenenta la liberal-conservatorism si a ajuns unde a ajuns!! Cu atat mai mult cu cat n-a respectat-o, pentru ca niste comunisti au zis ca si-au insusit-o. Mai potrivit era ca Dl. Orban sa vorbeasca despre libertati, decat sa aiba revelatii teologice, lucru ce-l apropie mai mult de crestini-democrati. Totusi, e important ca Dl. Orban a cautat de la bun inceput sa traseze o linie ideologica pentru perioada in care va fi presedintele PNL si are, cred, suficient timp sa o ajusteze acolo unde este necesar.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iunie 17, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 1 comentariu

In PNL miroase a pedelism de la o posta!!

Inteleg ca PNL (compus din vechiul PNL fara Aripa Tariceanu, actualul ALDE, si fostul PDL) vine cu o propunere legislativa si anume ca lenesii sa nu mai primeasca venitul minim garantat. La Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan era un domn parlamentar din partea PNL (imi pare rau, dar nu i-am retinut numele) care a prezentat acest proiect de lege, combatut in emisiune de jurnalistul Costi Rogozanu care a avut dreptate in mai multe privinte.

Ce nu mi-a placut mie? Mai multe lucruri. In primul rand felul in care a pornit aceasta initiativa legislativa. Ca a vorbit dumnealui cu un fermier din Alba si acela i-a spus ca multi dintre consatenii lui sprijina carciuma in loc sa vina sa se angajeze la el la ferma. Si l-a rugat pe domul parlamentar sa propuna un astfel de proiect de lege: cei lenesi sa nu mai primeasca venitul minim garantat. Domnul parlamentar a spus ca, dupa domnia sa, ar exclude de tot venitul minim garantat, insa au fost reactii in partid ca el sa ramana pentru cei care au cu adevarat nevoie.

Si daca e lenes si are si cu adevarat nevoie ce te faci?

Adevarul este ca inca de pe vremea PDL si a guvernarii Basescu/Boc partidul asta a venit cu astfel de idei criticand asa-numitele „ajutoare sociale”, pe care doar PSD le-ar face cadou unui electorat asa-numit „captiv”. Ca s-a vazut clar dezastrul unei asemenea strategii, nu mai vorbesc. Chestiunea e ca ei au mers pe o pista falsa, ca sa zic asa, de la bun inceput.

250.000 de oameni beneficiaza de acest venit minim garantat care e de doar – asa am inteles – 140-150 de lei. Domnilor, e ridicol!! Lasand la o parte caracterul fascist al initiativei legislative – fiind vizati lenesii – e pur si simplu ridicol.

Eu nu prea inteleg de ce e condamnabil ca Romania sa cheltuiasca pe ajutoare sociale, programe sociale, in conditiile in care tari ca Franta si Germania, membre UE ca si Romania, cheltuiesc cam 35% din PIB pe asa ceva, nu mai vorbesc SUA, pe vremea lui Obama, care cheltuia mai mult de jumatate din buget. E o chestiune pe care as dori s-o lansez in discutie pentru ca e ciudat ca unii sa sustina ca Romania nu trebuie sa cheltuiasca pe programe sociale, cand Vestul asta face. Adica unii au voie sa faca, Romania nu – cam asta ar rezulta. La noi, pe vremea lui Ponta, cheltuielile astea erau de doar 17% din PIB, pe acolo.

Pe de alta parte, si aici vroiam sa ajung dupa paranteza deschisa in paragraful precedent, eu nu cred ca venitul minim garantat pune in pericol finantele Romaniei. Suma e ridicol de mica. De asemenea ar trebui sa ne intrebam: ce facem, deschidem ample anchete sociale sa vedem cine e lenes si cine nu? Vor fi trimisi oameni sa intrebe prin vecini? Va da o mana de ajutor si SRI?

Cateodata ma intreb daca noi mai suntem normali sau am innebunit de-a binelea cu totii!

O alta chestiune care ar trebui pusa: bun, o parte, acei lenesi, ma rog, nu ar primi acest venit. Asta ar insemna ca vor merge sa lucreze la acea ferma privata (asa am inteles)? Nu cumva vor merge sa lucreze la stat, unde salariile sunt mult mai bune si nu stiu cata munca? Gabriela Vranceanu-Firea chiar a spus ca va deschide 19 firme de stat, care se vor afla in subordinea Primariei, asta ca sa dau un exemplu. Dar am inteles ca se fac si se vor face angajari populiste la stat. Si atunci, daca omul respectiv e dintr-o zona unde chiar nu gaseste de lucru, unde sa se angajeze, la stat?

Vrei sa reduci cheltuielile cu venitul minim garantat, sa nu-l mai primeasca cei asa-zisi „lenesi”, eventual sa nu mai existe deloc, in schimb Romania (adica noi toti) tine in continuare in brate intreprinderi de stat nerentabile – nu mai vorbesc cum D-na. Andreea Paul, fosta pedelista, plange pe umarul Oltchim, intreprindere de stat nerentabila, cu pierderi uriase, si se opune privatizarii acesteia! Dar, in schimb, da „leul pe euro”!! 😉  In schimb se mareste numarul angajatilor care lucreaza in sectorul de stat!

De asemenea e foarte greu de inteles: vrei sa reduci cheltuielile cu venitul minim garantat ca sa nu incurajezi lenea – ca inteleg ca legea asta ar avea mult mai mult un scop moralizator, nu economic, asa ca oricum nu rezolva mare lucru, dar ca idee de principiu vorbesc -, dar in schimb Statul doreste sa le dea in mana romanilor din diaspora care se intorc in tara 50.000 de euro!!!! Iata o stire in acest sens – aici. Stau si ma intreb: suntem o tara de nebuni? Mi-a placut un comentariu la acest articol: „Ca sa nu mai facem deranju cu plecatu din tara , pot primii banii CA SA NU MAI PLEC ???” 😆 😆

Asa ca izul de pedelism, combinat cu parfumul fin al fostei Securitati, este inca prezent la PNL, care s-a combinat cu PDL. De aici si izul acesta de fascinant fascism.

Mai 30, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

Un punct de vedere cu care nu sunt de acord

Iata care e punctul de vedere cu care nu sunt de acord:

Andreea Paul

DAU LEUL PE EURO!

„De ani buni ni se tot explică de către băieții deștepți de sistem cu salarii de vreo 10 mii de euro pe lună de ce nu e bine ca România să intre în zona Euro, de ce trebuie permanentizată amânarea datei aderării. Ba chiar unii scriu vreo 240 de pagini de ce e bine așa.

Peste 3 milioane de români au ales să se integreze individual și activ în zona Euro. România i-a marginalizat și nu a știut să folosească munca și inteligența lor. Nici măcar semnalul lor nu ne trezește din inerția sistemului?! EI AU DAT LEUL PE EURO.

La dezbaterea generată de ziarul Bursa am spus clar: România în Euro este următorul obiectiv de țară și ar fi bine să-l onorăm urgent. Decalajele din interiorul României sunt mai mari decât cele din zona Euro. Nu reiau argumentele tehnice – ne sunt favorabile. Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro. Negocierea pentru intrarea României în zona euro abordată din perspectiva intereselor economice, sociale și politice ale românilor ar fi o nouă abordare. În paralel, centrarea dezbaterii publice și a deciziilor interne spre competitivitate ar fi a doua noutate absolută necesară. Renunțarea la consumul infinit pe datorie și la mecanismul de reechilibrare a soldurilor balanțelor prin cursul valutar și inflație (care sărăcește populația pe muțește) este necesar, sănătos și ne obligă să devenim mai competitivi.  Pentru asta DAU LEUL PE EURO!”

Si acum ar trebui sa spun de ce nu sunt de acord. Dar as dori sa vedeti puncte de vedere cu care sunt de acord:

Florin Citu

Aderarea la zona euro impinsa spre 2025 de lipsa reformelor

April 20, 2015

„Cele mai recente informatii de la guvern si banca nationala indica anul 2019 ca data la care Romania va adopta moneda euro. La acea data leul romenesc iese din circualtie si este inlocuit de euro ca moneda oficiala. Ati spune ca nu este mare diferenta fata de situatia de astazi. Dar este. In primul rand euro o sa fie moneda acceptata de statul roman atunci cand o sa va platiti taxele. Iar in al doiela rand, si mult mai important, o data cu sfarsitul leului romanesc se termina si rolul Bancii Nationale a Romaniei. Din acel moment politica monetara o sa fie implementata si pentru Romania de Banca Centrala Europeana. Altfel spus, inflatia si pretul banilor or sa fie controlate, atat cat pot sa fie controlate in realitate, de BCE. Dar pe langa acest aspect exista inca un cost pentru o societate ca a noastra, pierdem din flexibilitate in fata socurilor neprevazute iar reformele reale o sa fie suportate doar de factori interni precum somajul.

Sa explic mai pe larg.
Criza economică globală a scos la suprafaţă o mulţime de ineficienţe atât ale sistemelor monetare globale, cât şi ale sistemelor prin care politicile economice reacţionează în astfel de situaţii. Exemplul principal il reprezinta structura pe care s-a construit zona euro si care a fost cel mai grav afectată. În acest context tari precum Grecia, Portugalia, Irlanda şi Spania au ridicat foarte multe semne de întrebare în legătură cu beneficiile aderării la zona euro. De fapt, ministrul grec de finante Yanis Varoufakis a recunoscut ca Grecia nu trebuia sa intre in zona euro.
Aceste exemple alaturi de revenirea lenta a economiei zonei euro a facut ca o mare parte din ţările care erau pregătite să intre în zona euro sa decida să amâne adoptarea monedei unice. România a amanat deja de doua ori, in 2010 si in 2013, iar acum data oficiala, desi nu ferma, este 2019. Motivul principal prezentat de oficialităţi a fost criza economică. În realitate, desi in 2010 nu avea cum să îndeplinească condiţiile nominale impuse de Tratatul de la Maastricht, România ar fi putut sa atinga aceste tinte pentru adoptarea monedei euro in 2015. Ar fi fost 2015 prea devreme? Dar 2019?
România a intrat în UE în 2007, iar prin tratatul semnat se obligă să adopte moneda euro. Aşadar, pentru tara noastra nu exista opţiunea de a nu adopta euro ci doar posibilitatea de a amâna momentul. Din punctul de vedere al zonei euro condiţiile de aderare sunt foarte clare şi ele sunt stipulate în Tratatul de la Maastricht, criteriile de aderare fiind împărţite în criterii monetare şi criterii fiscale.
Criteriile de convergenţă de la Maastricht sunt criterii care în viziunea liderilor zonei euro caracterizează o economie „sănătoasă”: rată scăzută a inflaţiei, finanţe publice sănătoase şi o rată de schimb stabilă. Speranta este ca in cazul în care toate aceste criterii sunt îndeplinite, se poate presupune că o economie ar putea adopta moneda unică europeana. Conformitatea cu criteriile ar trebui să asigure, dar după cum acum vazut in cazul tarilor PIGS nu reprezintă o garanţie, faptul că economia va rămâne competitivă după aderarea la Uniunea Monetară, şi că nu va fi o povară pentru alte state membre.
Pentru a putea adera la zona euro România trebuie să îndeplinească aşa numitele criterii de convergenţă nominală stipulate în Tratatul de la Maastricht. Teoretic există şanse mari ca acestea să fie îndeplinite la sfârşitul lui 2016 pentru ca România să intre în sistemul ERM II la începutul lui 2017 şi să adopte moneda euro în 2019.
În acelaşi timp ramane o problema mult mai greu de inlaturat. Este imposibil pentru ţara noastră să reducă din decalajul faţă de statele din zona euro în ceea ce priveşte convergenta reala sau in termeni mai simpli competitivitatea. Adoptarea monedei euro în 2019 ar pune economia României în competiţie directa pentru resurse si captial cu celelalte ţări din zona euro. In plus Romania la nivelul la care se gaseste astazi porneste dintr-o poziţie mult mai dificilă decât cea în care au fost ţările PIIGS. În această situaţie România va fi forţată ori să se restructureze foarte rapid in primii ani dupa aderarea la zona euro, ceea ce va însemna şomaj şi creştere economică redusă, ori să amane aceste reforme si sa acumuleze dezechilibre de genul celor văzute la ţările PIIGS: creşterea deficitelor externe şi a datoriei publice. Dar chiar şi în cazul acumulării de deficite şi datorie publică, aşa cum am văzut în cazul PIIGS, la un moment dat tot este nevoie de o restructurare reală a economiei pentru a creşte competitivitatea. Nu exista niciun fel de scurtatura care sa elimine reforma reala a economiei noastre. Aderarea la zona euro nu este o solutie in acest sens, din contra.
Experienţa ţărilor PIIGS a arătat că restructurarea reală a economiei în interiorul zonei euro este bruscă şi cu costuri foarte mari – şomaj, scăderea producţiei. În acelaşi timp, tot experienţa acestora, dar mai ales a Greciei, arată că recuperarea după o asemenea restructurare este lentă, mult mai lentă decât dacă ţara ar fi parcurs această perioadă în afara zonei euro. Luand exemplul Greciei cele mai optimiste scenarii nu vad revenirea economiei la o crestere economica medie similara cu ceea din perioada 1980 -2007 mai devreme de 2025. Si chiar si aceste scenarii optimiste implica o reducere drastica, sau chiar iertare totala, a datoriei publice. Situatii similare intalnim in Portugalia, Spania, Italia si Iralanda. In toate cazurile dezechilibrele macroeconomice au fost exagerate in interiorul zonei euro. Reforma necesara pentru a le corecta s-a dovedit mult mai dureroasa deca daca aceste tari ar fi implementat aceste masuri beneficiind de o poltica monetara proprie.
România s-a angajat ferm ca la un moment dat să adopte moneda unică europeană. In această privinţă nu are de ales. Totusi, poate să aleagă momentul cel mai bun de aderare la zona euro. Aceasta sansa nu ar trebui irosita iar momentul aderarii trebuie ales in asa fel incat cea mai mare parte din reforma reala a economie sa fi fost facuta. Daca folosim parametrii nominali Romania o sa fie gata pentru aderarea la zona euro in 2019. Dar din punct de vedere al convergenţei reale şi al costului pe care aceasta îl presupune, o dată mai realistă ar fi mai aproape de 2025. În acest fel avem şansa să beneficiem din plin de următoarea perioadă de creştere economică în afara zonei euro. In acealsi timp clasa politica are sansa sa trasnforme aceasta economie, sa o reformeze, intr-o perioada de crestere economica si nu in criza. Aderarea la zona euro cu o economie nereformata creste riscul ca în perioada de boom să acumulăm aceleaşi dezechilbre pe care le-am văzut în cazul PIIGS şi în perioada de ajustare România să fie exact unde este astăzi Grecia.

* articol aparut si pe cursdeguvernare.ro
** Referinte: Euro, mai devreme sau mai tarziu ? (Raport anual SAR, 2012)”

Tot despre aderarea la zona euro

May 4, 2012

„Exista un motiv care este mereu adus ca suport pentru adoptarea euro cat mai rapid: politicienii romani implemneteaza reforma doar daca sunt fortati. In sine aceasta afirmatie este adevarata dar nu numai pentru Romania dar si pentru alte tari emergente (zona economica de unde se pare ca nu vom scapa in timpul generatiei mele).

Cu toate ca este adevarata aceasta afirmatie ce incerc eu sa arat aici si aici este ca dupa intrarea in zona euro nu exista nicio motivatie pentru politicienii autohtoni sa implementeze reforme. Costul reformelor este imediat si vizibil iar benficiile pe termen lung si foarte greu de quatificat pe termen scurt. Cum clasa politica are ca obiectiv principal maximizarea numarului de ani la putere este foarte putin probabil sa vedem reforme care sa schimbe soarta economiei. Exemplul clar este dat de tarile PIIGS. Totusi, pentru a mima reformele clasa politica va adancii dezechilibrele macroeconomice prin imprumuturi si cheltuieli publice (vezi PIIGS). De fapt efectul pervers al aderarii la zona euro prea devreme este adancirea dezechillibrelor macrcoeconomice.

Asadar, satatul nu are o problema de optimizare de rezolvat in care sa maximizeze reformarea eonomiei. Constrangerile auto impuse din partea plitica fac ca aceasta problema sa nu aiba solutie. Mai mult in zona euro nu exista nicio modalitate prin care piata, ca un arbitru impartial , sa penalizeze derapajele macroecnomice.

Din punctul meu de vedere statul trebuie sa rezolve urmatoarea probelma de optimizare: minimizarea deficitelor si a dezechilibrelor macroeconomice. Iar din punctul meu de vedere o astfel de problema are o solutie superioara daca se incearca rezolvarea ei in afara zonei euro deoarece exista o constrangere impusa de piata care pe termen lung va mentine dezechilibrele macroeconomice mai mici decat in absenta acestei coanstrangeri.

Ceea ce mi se pare interesant este ca nimeni nu vorbeste de motivul cel mai bun pentru aderearea la zona euro a Romaniei: economia este euroizata. Am discutat despre asta aici. si aici

Cititi, va rog si aceasta postare, daca tot e dezbatere publica:

EURO in 2015, prea devreme pentru o economie “mult prea stabila”

May 3, 2012

„Cea mai recenta versiune a programului de convergenta mentine tinta de aderare la zona euro in 2015. Daca prin aceasta se intelege 1 ianuarie 2015, atunci Romania trebuie sa intre in ERM (Exchange Rate Mechanism) la 1 Ianuarie 2013. De ce atata graba?
articol aparut in Finantistii.

Dintre tarile din Est, numai Romania este cea care vrea neaparat sa intre in zona euro cat mai curand. Polonia, Ungaria sau Bulgaria nu iutesc pasul, ba chiar dau ca tinta orizonturi de timp cat mai indepartate. Si niciuna nu sta mai rau din punct de vedere economic: ori la fel, ori mai bine, dar nu mai rau.

Se prea poate ca cei care decid acest lucru in Romania sa vada ceva ce nu vad ceilalti cu pozitii similare in celelalte trei tari. Un beneficiu care sa faca sa merite costul aderarii.

Poate e ceva in conditiile de aderare. Aderarea la zona euro implica atingerea unor tinte nominale: o anumita rata de inflatie, un anumit deficit bugetar, un anumit nivel al datoriei publice, o curba a randamentelor pe piata locala functionala – unde se fac tranzactii nu doar se afiseaza preturi – si mentinerea volatilitatii cursului intr-o banda de +/- 15% timp de doi ani inainte de aderare. Cu alte cuvinte, aceste tinte nominale ar trebui sa arate o economie stabila, o economie de piata functionala ce nu este foarte indatorata.

Inainte de a merge mai departe, merita pusa intrebarea: Credeti ca asemenea tinte pot fi atinse mai usor de o economie emergenta atunci cand este in plina expansiune sau cand cresterea economica e aproape nula? Pentru ca vorbim de tinte nominale, e mult mai usor sa fie atinse atunci cand economia stagneaza.

Si de aici si un motiv clar pentru de a grabi intrarea in zona euro: tintele sunt acum in “raza de actiune” a Romaniei. Decidentii stiu foarte bine ca practicarea unor politici discretionare va duce la “overshooting” imediat ce economia va incepe din nou sa creasca. Pentru ca la un moment dat va creste, nu foarte rapid, dar va creste. In acel moment statul va dori sa “ajute” aceasta crestere si vor aparea iarasi dezechilibre.
Si, din pacate, mai este o problema care trebuie rezolvata si e imposibil de solutionat pana in 2015: convergenta reala la conditiile de competitie din zona euro.

Se pare ca ne incapatanam sa nu invatam din istorie. Exista chiar in aceste momente un grup de tari in zona euro care se lupta sa scape de faliment. Pentru unele a fost inevitabil, dar altele mai spera. Aceste state – PIIGS – au atins la randul lor tintele nominale impuse de tratatul de la Maastricht. Dar, precum Romania, indicatorii care masurau convergenta reala aratau niste economii care erau mult in urma in ceea ce priveste competitivitatea in interiorul zonei euro.

Si totusi au intrat pentru ca sperau sa inchida diferentialul de productivitate in interior cu costuri mai mici. Astazi stim ca lucrurile nu au stat cum si-au propus si ca de fapt decalajul s-a adancit, iar aceste tari sunt intr-o situatie disperata.

Cei care decid pentru noi, fara sa ne intrebe printr-un referendum, de exemplu, se pare ca vor sa ignore ce s-a intamplat cu Grecia, Spania si Portugalia. Intr-un fel ne spun ca “this time is different”. Imi pare rau sa fiu eu acela care sa-i aduca cu picioarele pe pamant, dar o intrare prematura in zona euro poate sa ne trimita inapoi cateva generatii.

Poate ca socul cu lipsa de respect pentru proprietate poate fi inghitit de economie, dar un al doilea – “jucat” pe mana unei aderari premature – ar fi prea mult pentru potentialul de dezvoltare care si asa se zbate putin peste zero.”

De fapt, ce doreste sa spuna simpatica Andreea Paul se rezuma la aceasta fraza: „Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro.”. Sau, si mai pe scurt, trebuie sa intram grabnic in Zona Euro ca sa fim la „masa cea mai imporanta a deciziilor”. De asemenea, punctul de vedere potrivit caruia: „Peste 3 milioane de români au ales să se integreze individual și activ în zona Euro. România i-a marginalizat și nu a știut să folosească munca și inteligența lor. Nici măcar semnalul lor nu ne trezește din inerția sistemului?! EI AU DAT LEUL PE EURO.” nu arata in mod suficient de ce Romania ar trebui sa se integreze in Zona Euro. Pentru ca nu vorbeste deloc despre reformele ce trebuie facute in economia romaneasca, lucru la care Dl. Citu se refera pe larg si explica ce ar insemna sa aderam la euro fara sa fi facut reformele necesare, inclusiv la nivelul BNR as aduga eu pentru ca acolo cred ca nu s-au facut chiar deloc reformele necesare aderarii tarii noastre la euro. Iar Dl. Citu arata si pericolele unei integrari premature in Eurozona: adancirea dezechilibrelor economice.

Or, reforme in economia romaneasca nu s-au mai prea facut din 2004. Dimpotriva, s-a angajat si se angajeaza masiv la stat, se maresc salariile in sectorul de stat (dublandu-se, nu-i asa, triplandu-se, desigur, intr-un timp extrem de scurt, chiar si imediat daca se poate), nu se respecta tintele de deficit bugetar asumate de Romania prin criteriile de convergenta. Vrem sa ne integram cu companii de stat neperformante, care au o mare multime de angajati. Noi asa vedem integrarea in Eurozona. Pentru ca din 2004 incoace n-am vazut vreun poltician sa vorbeasca despre restructurari in sectorul de stat, despre privatizari nici vorba, tacere totala!

Se observa, de asemenea, la Andreea Paul tentatia femeii frumoase, talentate si de succes care doreste sa provoace: „DAU LEUL PE EURO!”, titlul scris cu litere mari – observati cat de provocator apare si suna!! In schimb nu ne spune nimic despre riscuri, spre exemplu despre PIIGS… Nu pomeneste nimic despre convergenta reala, despre care Dl. Citu ne vorbeste:

„Se pare ca ne incapatanam sa nu invatam din istorie. Exista chiar in aceste momente un grup de tari in zona euro care se lupta sa scape de faliment. Pentru unele a fost inevitabil, dar altele mai spera. Aceste state – PIIGS – au atins la randul lor tintele nominale impuse de tratatul de la Maastricht. Dar, precum Romania, indicatorii care masurau convergenta reala aratau niste economii care erau mult in urma in ceea ce priveste competitivitatea in interiorul zonei euro.” (subl. mea)

si:

Cei care decid pentru noi, fara sa ne intrebe printr-un referendum, de exemplu, se pare ca vor sa ignore ce s-a intamplat cu Grecia, Spania si Portugalia. Intr-un fel ne spun ca “this time is different”. Imi pare rau sa fiu eu acela care sa-i aduca cu picioarele pe pamant, dar o intrare prematura in zona euro poate sa ne trimita inapoi cateva generatii.

Iar cel care spune aceste lucruri, Dl. Citu, e un liberal – in sensul dat de Milton Friedman cuvantului liberal – convins!! Iar din 2012 si pana acum nu s-au schimbat prea multe in economia Romaniei, nici nu s-au facut reforme ca sa zici ca s-a schimbat ceva fundamental sau ca am fi crescut decisiv in competitivitate economica, lucrul pe care il arata si Andreea Paul. Adevarul este ca „dorinta” aceasta de aderare la Eurozona este dictata de motive politice, „sa fim la „masa cea mai imporanta a deciziilor”, ignorandu-se cu totul aspectul si problemele economice reale ale Romaniei!! Trebuie spus si aratat lucrul asta, cu atat mai mult cu cat apetenta pentru reforme, mai ales acum, este extrem de scazuta la politicienii si decidentii nostri. Dimpotriva, inclinatia lor este sa tina, in continuare, in brate un sector de stat mare, neperformant si corupt, pentru a beneficia de voturi. Or, reforma presupune altceva… Ar mai trebui aratat ca nu doar tarile PIIGS au avut probleme serioase cu euro, dar si tari precum Franta, Italia, economii mari, tari dezvoltate, care au inregistrat in ultimii ani un somaj record pe care nu-l vedeai in Germania sau Austria. De aceea chestiunea aderarii tarii noastre la Eurozona cred ca trebuie privita sub aspect economic si la modul realist. In niciun caz basist: „Nu ai cum să fii la masa cea mai importantă a deciziilor fără să te așezi curajos, nu aplecat, nu smerit, ci curajos în negocierile intrării României în zona Euro.”, fraza care imi aminteste de Basescu ce spunea ca „Romania nu e o tara neputincioasa!”. Eu cred ca mai bine e sa fim realisti decat populisti. Cu atat mai mult cu cat n-am prea vazut reforme economice nici pe vremea lui Basescu!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Mai 29, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Pentru o Europa unita!

Inainte de a ne apuca sa dam solutii referitoare la Uniunea Europeana, cred ca ar trebui sa ne intrebam mai intai ce inseamna aceasta pentru noi. Si nu doar pentru noi, romanii. Ci pentru intreaga Europa de Est, scapata de curand din universul carceral al comunismului.

Si vom constata ca lucrurile nu se reduc doar la aspectul strict economic. Departe de mine de a neglija acest aspect, deosebit de important, recunosc. Dar e vorba si de altceva mult mai subtil: de valori. Este vorba de setul de valori occidental, capabil sa modernizeze tarile noastre, sa le puna pe un fagas normal, in stare sa asigure stabilitate, prosperitate, intr-un cuvant spus: dezvoltare. Este vorba, in principal, despre democratie, libertate, drepturile omului, anticoruptie, stat de drept, economie de piata, libera circulatie. De aceea Uniunea Europeana are o importanta covarsitoare si de aceea nu e de dorit sa se transforme intr-o Europa cu mai multe viteze. Pentru ca o astfel de Europa ar aduce cu sine o dezangajare de la aceste valori modernizatoare. Iar o prabusire a Uniunii Europene ar fi chiar o catastrofa geopolitica, cu consecinte dintre cele mai negative pentru tarile din Est. Le-ar intoarce catre subdezvoltare, intr-un peisaj economic si social in care ar inflori coruptia si oligarhia, slabind statele si aducand mari nemultumiri populatiei, urmate de grave tulburari sociale.

Derapajele care se constata in prezent in Romania, Polonia, Ungaria, ca sa dau cateva exemple, se pot remedia intr-o Europa Unita care apara ceea ce am numit mai sus setul de valori occidental. Cum ar fi fara aceste valori? Raspunsul e destul de simplu: n-avem decat sa ne uitam la Republica Moldova, unde intalnim Dodoni si Plahotniuci. Nu cred ca ne dorim o asemenea societate. Dar poate si mai bine e sa ne uitam la derapajele din Romania, unde cel mai mare partid al tarii – PSD – e condus de un baron local, condamnat penal cu suspendare, dar cu ambitii de prim-ministru si care isi infeudeaza Guvernul in interese mai mult personale. Cu ordonante treispe-paispe date in miez de noapte. Cu un un Program plin de promisiuni nerealiste si nesustenabile, la fel ca si maririle de salarii in sectorul de stat si infiintarea de 19 firme de stat in subordinea Primariei Capitalei. Sa ne gandim si cum era pana nu demult, cand aveam in Guvern foarte multi ministri penali, sa ne gandim la primari penali si parlamentari penali – asta ar insemna o dezangajare de la valorile Uniunii Europene.

Astfel de pericole pandesc inca toate tarile din Europa de Est, foste comuniste. Iar marea lor problema este ca nu pot face fata singure unor astfel de provocari. Nimeni nu spune ca modernizarea acestor tari e un lucru facil, care se poate realiza foarte repede. Dar procesul de modernizare trebuie continuat, si doar Uniunea Europeana, cu valorile ei, poate asigura acest lucru. Derapajele de la statul de drept din Romania si Polonia arata cu prisosinta ca tarile din Est nu pot face inca fata singure unor pericole de genul asta. Pe de alta parte, situatia nu e clara nici in Occident, unde forte populiste si eurosceptice incearca subminarea valorilor statului de drept si trimiterea Europei intr-o perioada revoluta si periculoasa, putand pune in pericol chiar pacea.

De aceea salut pozitia exprimata de Dl. Iohannis la Summitul Consiliului European de primavara de la Bruxelles. Fara indoiala, pozitia exprimata de Presedinte, desi oarecum vaga – „o uniune Europeana unita si puternica” -, este de preferat oricaror alte scenarii si e in interesul nu doar al Romaniei, dar si, dupa parerea mea, al tuturor tarilor din Europa de Est. Sigur, cele cinci scenarii propuse de Dl. Jean-Claude Juncker se vor discuta in continuare. Dar ideea centrala ar trebui sa fie cea exprimata de Dl. Iohannis. Pentru ca o Europa in „cercuri concentrice” sau a „mai multor viteze” poate sa conduca la scindarea Europei, desi Dl. Juncker a declarat ca nu a avut in vedere si nu se urmareste acest lucru si nici crearea unor noi linii de demarcatie in Europa. Pericolul, legat de astfel de scenarii, totusi exista. Si de aceea pozitia exprimata de Dl. Iohannis este salutara.

In Istorie, modernizarea Romaniei nu a fost un lucru usor, realizat cu putine eforturi. Insa trebuie sa spunem ca aceasta modernizare a fost in stransa conexiune cu Europa de Vest. E valabil nu doar pentru Romania. Statul modern roman nu ar fi fost posibil fara valorile occidentale. Nici dezvoltarea tarii. Civilizatia si prosperitatea nu s-ar fi asezat pe meleagurile noastre fara aceste valori. Din pacate, constatam acum un recul, dar situatia, cum am spus, poate fi depasita. Lucrurile se petrec, din pacate, in felul acesta si datorita unei slabiri (de moment) a Uniunii Europene – de aici si scenariile actuale propuse de Dl. Juncker. Insa UE are capacitatea de a depasi aceste probleme cu succes. O Uniune mai slaba le-ar acutiza. Inutil.

Cam cum ar arata Romania fara Uniunea Europeana? Puteti sa va dati seama si din evenimentul cand preotii, la semnalul Prefericitului Parinte Daniel, i-au cantat lui Liviu Dragnea „Vrednic este!”. Sau cum, in 2015, in timpul unei slujbe la Biserica Armeneasca din Pitesti, un copil i-a sarutat picioarele presedintelui Consiliului Judetean Arges. Comentariile sunt de prisos. Nu cred ca ne dorim sa arate in felul acesta tara noastra. De aceea setul de valori occidental este esential pentru modernizare, stabilitate si prosperitate. Nimeni nu are nimic cu Biserica, dar este inadmisibil sa vedem cum Biserica se transforma intr-un vehicul electoral prin astfel de practici de linguseala, servilism si slugarnicie fata de anumiti lideri politici. Prin asemenea ploconeli care nu-si au rostul. Deci iata cum ar fi o Romanie fara Uniunea Europeana – una a obsecviozitatii. Care ne scoate din randul tarilor civilizate si ne ingroapa in mizerie! Repet, nimeni nu are ceva impotriva Bisericii, impotriva credinciosilor sau a preotilor cinstiti care-si fac datoria in mod cinstit. Dar asta e una, dar a promova in societate lingusirea si slugarnicia e cu totul altceva. I-au cantat lui Dragnea de parca l-ar fi hirotonit preot. Evident ca excesele acestea nu folosesc nimanui. Iar chestia cu copilul care pupa picioarele presedintelui CJ – cred ca l-ar fi facut invidios si pe Kim Jong-un.

Ca sa ne dam seama cum ar arata Romania fara UE, sa citim cu atentie articolul de mai jos:

Ziare.com

Ancheta DNA: Chef al tineretului PSD in Poiana Brasov organizat de un director de la Transporturi pe banii statului, cu semnaturi false

Se arata ca:

Zeci de studenti de la Universitatea din Pitesti au reprezentat acoperirea unui director din Ministerul Tineretului, trimis in judecata recent pentru coruptie, care s-ar fi folosit de datele lor personale pentru a deconta cheltuielile unei tabere tabere a organizatiei Arges a Tineretului Social-Democrat (TSD).

Procurorii s-au sesizat din oficiu in acest caz, mai ales ca pe o retea de socializare au aparut poze de la tabara politica, potrivit Digi 24.

DNA a cerut listele cu participanti de la ministerul Tineretului si i-au convocat la audieri pe cei 30 de studenti care, in acte, au mers la Poiana Brasov la un seminar despre protectia mediului.

„Toti martorii au declarat ca nu au participat la nicio activitate la Poiana Brasov in perioada mentionata si nu si-au recunoscut semnaturile de pe lista de participare, diagrama de cazare sau pontajul de masa”, potrivit dosarului.

Fostul oficial in cauza e Cristian Mircea Melesteu. In 2013, in calitate de director al Directiei Programe si Activitati pentru Studenti din cadrul Ministerului Tineretului si Sportului, „cu incalcarea atributiilor de serviciu si sub pretextul desfasurarii proiectului studentesc ED-ECO Sport”, acesta a contribuit la organizarea unei tabere politice de dezvoltare personala si leadership pentru organizatia de tineret a unui partid politic, potrivit unui comunicat al DNA.

Formatiunea in cauza e TSD, iar intalnirea a avut loc la doua hoteluri din Poiana Brasov ce se afla in administrarea Complexului Sportiv National (C.S.N.) Poiana Brasov.

Toate cheltuielile de cazare si masa ale celor 102 de participanti, conform diagramelor de cazare, in cuantum de 14.000 lei, destinate desfasurarii proiectului respectiv, in perioada 22 – 24 noiembrie 2013, au fost suportate din fondurile publice gestionate de catre Ministerul Tineretului si Sportului, suma ce constituie totodata un folos necuvenit pentru formatiunea politica, potrivit DNA.

Procurorii mai arata ca o mare parte dintre persoanele care figurau pe lista de participare la acel proiect sunt studenti ai unei facultati din Pitesti care nu au participat la acel eveniment decat pe hartie.

Melesteu a avut complici. DNA precizeazaca, in vederea decontarii proiectului studentesc, „inculpata Georgiana Draghici a solicitat o lista cu date ale unor studenti ai Universitatii Pitesti, ale caror semnaturi au fost falsificate pe lista reprezentand participantii fictivi la proiectul Ed Eco Sport”.

Diagrama de cazare si pontajul de masa au fost avute in vedere de functionari ai MTS, care au avizat plata, fara a avea cunostinta de caracterul fictiv al acestora, se arata in dosarul trimis in instanta.

In aceeasi perioada si in baza aceleiasi rezolutii infractionale, Doru Balasoiu, la solicitarea iGoergianei Draghici, a falsificat semnaturile unor studenti ai facultatii din Pitesti, care apar pe lista participantilor fictivi la proiectul studentesc Ed Eco Sport, pe diagrama de cazare si pontajul de masa.

Ministerul Tineretului si Sportului Ministerul Tineretului si Sportului s-a constituit parte civila in cauza cu 14.000 lei, arata DNA, reprezentand suma achitata pentru cheltuielile de cazare si masa ale participantilor la tabara politica, iar C.S.N. Poiana Brasov s-a constituit parte civila in cauza cu 7.889 lei, reprezentand suma neincasata de C.S.N. Poiana Brasov prin neaplicarea tarifelor de cazare si masa pentru terti.

Dosarul a fost trimis spre judecare Tribunalului Bucuresti cu propunerea de a se mentine masura asiguratorie dispusa in cauza.”

Si sa ne gandim ce ar insemna generalizarea si nesanctionarea in niciun fel, sub nicio forma a unor astfel de practici.

De asemenea ar trebui sa ne intrebam daca avem o clasa politica europeana. Nu ar trebui sa ne mire o asemenea intrebare. Si in trecut politicienii romani de mare prestigiu, cei care au contribuit la Unirea Principatelor si la Marea Unire, au fost nu doar oameni care au avut stranse legaturi cu Occidentul, dar si oameni acceptati in marile cancelarii occidentale. Si nu oricine si orice se accepta in marea politica. Spre exemplu, din pacate, avem la conducerea PSD, cel mai mare partid politic din Romania, un om ca Liviu Dragnea, condamnat penal cu suspendare, din care cauza nu poate fi premier, dar, de fapt, el conduce Guvernul. Acum Liviu Dragnea vrea si acces la informatii clasificate, desi legea nu-i da dreptul – nu-i nimic, schimbam legea! Astfel de oameni, astfel de lucruri, astfel de practici nu se accepta. Iar cand spun ca nu sunt acceptabile, inseamna nu doar ca nu folosesc tarii, dar ca sunt si daunatoare ei. PSD ar fi putut sa puna un om inteligent si fara probleme penale in fruntea sa. N-au facut-o. L-au avut pe Ponta cu probleme penale, acum pe Dragnea. Marea problema este ca sunt la Putere, ditamai partid de guvernamant. Partenerul de coalitie – ALDE – il are in frunte pe Tariceanu, tot cu probleme penale. Tariceanu e la sefia Senatului, al doilea om in Stat, Dragnea la cea a Camerei Deputatilor. Nu v-ati intrebat de ce Erdogan nu e acceptat in Uniunea Europeana? Insa nu ma refer doar la cei enumerati mai sus: clasa politica romaneasca are multe hibe. Iar toate acestea lucreaza in defavoarea Romaniei: nu absorbim in proportii suficiente fondurile europene, nu am reusit sa ne integram in Spatiul Schengen – asta ca sa ma refer la esecurile cele mai evidente. Din pacate, putem sa-l includem in galeria de mai sus si pe Traian Basescu. Modernizarea Romaniei inseamna, evident, si modernizarea clasei politice. S-a pus problema in dezbaterile de la o televiziune de stiri de ce nu se discuta despre problemele europene. Noi discutam despre Ordonanta 13, despre initiativele lui Serban Nicolae. Cine sa le discute? Pentru ca o clasa politica europeana ar fi dezbatut problemele cu care se confrunta Europa – la noi au fost trecute pe un plan secund, daca nu tert pentru ca nu avem o astfel de clasa politica, cu asemenea preocupari. Si ar fi de dorit sa avem o clasa politica europeana, altminteri cum ar putea deveni Romania un lider regional, ca se vorbeste despre asta?

Iata cateva putine motive, dar, cred eu, esentiale pentru care Uniunea Europeana e importanta pentru Romania. Si ca dezvoltarea Romaniei si drumul acesteia spre progres si civilizatie se realizeaza prin valorile Uniunii Europene, spre care Romania a tins – cu greu, dar a tins! –  inca de la prabusirea comunismului.

DE citit si…

Romania Libera

Consilierul prezidențial Leonard Orban, despre adoptarea Ordonanței 13: Nu cred că puteam să ne facem un deserviciu mai mare. Am dat argumente celor care ne-au blocat aderarea la spațiul Schengen

Se arata ca:

Adoptarea Ordonanței 13, care prevedea modificarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală, a făcut un deserviciu mare României, întrucât a dat argumente celor din Uniunea Europeană care au blocat aderarea țării la spațiul Schengen, a declarat, duminică, la Digi24, consilierul prezidențial Leonard Orban.

„Nu cred că puteam să ne facem un deserviciu mai mare decât cel pe care l-am făcut cu adoptarea OUG 13. Practic, am dat argumente celor care au spus și care ne-au blocat în ceea ce privește spațiul Schengen că nu suntem convinși că progresele, care sunt remarcabile, sunt ireversibile. Am arătat că nu sunt ireversibile și că oricând se poate întâmpla ceva ca lucrurile să se întoarcă”, a afirmat Leonard Orban, întrebat în legătură cu posibilitatea ridicării Mecanismului de Cooperare și Verificare (MCV) și Ordonanța 13.

Cu toate acestea, el a precizat că este un lucru „văzut pozitiv” că OUG 13 a fost abrogată.

„E bine că OUG 13 a fost abrogată și e un lucru care a fost văzut pozitiv. Dezastrul nu a fost foarte mare. E evident că s-a consolidat lipsa de încredere în faptul că noi suntem capabili să asigurăm această ireversibilitate. Există o anumită neîncredere, clar, la nivelul instituțiilor europene, la nivelul unor state membre cu privire la direcția noastră. (…) Președintele a dat clar garanții că, în limita competențelor pe care le are, va încerca să asigure continuarea acestor eforturi. Întotdeauna există o anumită neîncredere, după ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat, evident există semne de întrebare și evident că nu șterg cu buretele odată ce ordonanța a fost abrogată, că există temeri că lucrurile s-ar putea repeta”, a mai spus Orban.

În ceea ce privește Mecanismul de Cooperare și Verificare, consilierul președintelui Iohannis suține că „mai devreme sau mai târziu” va trebui să se finalizeze.

„Părerea mea personală este că mai devreme sau mai târziu acest mecanism trebuie să se finalizeze, pentru că el este tratat într-o cheie politică — nu numai la București, și de către state membre și instituții europene. Pot să vă dau exemple foarte clare când existenta MCV a fost utilizată de anumite state membre sau de anumiți actori contra unor interese pe care le-am avut. Cel mai simplu exemplu e aderarea la spațiul Schengen”, a arătat el.”

Asta apropo de cat de europeana e clasa politica de la noi, in special PSD-ALDE care au castigat alegerile si cat de mult „bine”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, fac Romaniei inca de la inceput, caci au trecut doar trei luni de la alegeri. Leonard Orban are dreptate: astfel de lucruri nu sunt acceptate in UE, cu atat mai putin oameni ca Dragnea, Serban Nicolae, Florin „Alta intrebare!” Iordache, ca sa dau numai trei exemple, care promoveaza astfel de lucruri. Occidentalii vor respecta votul romanilor, nu asta e problema. Problema e ca s-ar putea sa ne intoarca spatele. Romania are de suferit din partea unor politicieni verosi. Si trebuie sa constatam ca, cel putin in cazul de fata, acestia sunt de la PSD-ALDE. Din pacate, trebuie s-o spunem: acesti oameni nu lucreaza in interesul Romaniei. Exista o retea de interese personale, interesul national e undeva mai pe la urma. Si nu e vorba nici de interesul cetateanului sau de interesul general si altele de genul asta.

Luand primele 100 de zile ale Guvernului Grindeanu si ale Coalitiei de guvernamant PSD-ALDE, trebuie sa constatam o prestatie execrabila din toate punctele de vedere. Si asta e doar inceputul. Nu cred ca trebuie sa ne iluzionam prea tare. PSD incepe sa fie un partid toxic. De fapt toata aceasta alianta PSD-ALDE e una toxica. In cazul asta, astfel de toxine ar trebui eliminate din politica. Poate n-ar strica faptul ca PSD sa se gandeasca la eventuale alegeri anticipate si la o retragere de la Putere. Si pentru ca inclusiv Programul economic e unul de natura sa destabilizeze economia si asa fragila.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Martie 12, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 35 comentarii

O idee nefericita si periculoasa: cea a „celor doua Romanii”

E foarte bine sa citesti mult si sa-ti imbogatesti cunostintele. Dar marele pericol care-i pandeste pe cei care citesc mult e acela ca, lasandu-te sedus de o idee, incepi sa gandesti cu mintea altora, nu cu propria ta minte.

Se vehiculeaza la noi ideea „celor doua Romanii” si vad ca nu e prezenta doar la Dl. Adrian Nastase, dar si la Dl. prof. Dumitru Bortun. Prezent la Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan, domnia sa a reluat ideea incercand s-o explice pe intelesul tuturor.

Eu cred ca, inca de la inceput, ar trebui sa observam o similitudine cu ideea, spre exemplu, a doua Europe, sau a „Europei in doua viteze”, care ar putea sa insemne sfarsitul Uniunii Europene. Si atunci nu se poate sa nu te intrebi ce semnifica faptul de a imparti, chiar si din punct de vedere ideatic, o tara in doua, vorbind, de pilda, de „doua Romanii” si cui ar folosi acest lucru. Pentru ca ideea e in mod clar secesionista si nu vad cum ar putea servi acest lucru Romaniei.

Pe de alta parte, ideea e falsa. Chiar si la nivel european. Ca ar exista o Romanie, sa-i zicem asa, moderna si una conservatoare. Dar conservatorismul e prezent si in alte tari, e prezent in Europa si nu numai. Tot intr-un Joc de Putere, Vladimir Socor spunea ca Europa fara conservatori n-ar mai fi Europa. Orice sociolog stie ca societatea este compusa din paturi sociale, care comunica intre ele. Doar comunismul a dorit sa amestece straturile sociale ca sa faca dintr-insele un singur strat social: al „clasei muncitoare”, al „oamenilor muncii de la orase si sate”. Deci faptul ca exista mai multe straturi sociale, care au, fiecare, caracteristici proprii, nu inseamna ca, intr-o tara, ar exista mai multe tari. Din acest punct de vedere, prin modul acesta de a categorisi Romania in doua, in care o Romanie ar ajunge sa aiba caracteristici, specificitati, trasaturi distinctive ce nu mai au nicio legatura cu cele ale celeilalte Romanii, ajungem la o idee marxista, daca nu chiar stalinista. Stalin, de exemplu, facea distinctie, in cadrul URSS de la inceputurile sale, intre regiunile industrializate si cele sarace, aflate pe o treapta de dezvoltare mai slaba, considerand ca nu poate sa se potriveasca aceleasi politici pentru unele si pentru altele. Cu alte cuvinte, vedem si aici ideea a doua Rusii, sau in extenso spus a doua tari, ce nu au legatura una cu alta, pe criterii economice, strict legate de bani si lucruri materiale. Iar comunismul a unificat, din acest punct de vedere, cele doua Rusii, eliminand straturile sociale, facand din acestea un singur strat social, cel pe care l-am evidentiat mai sus.

Insa societatea, chiar in cadrul unei aceleiasi tari, nu are o omogenitate perfecta, nici chiar din punct de vedere economic. N-ai sa intalnesti in nicio tara o perfecta egalitate din punct de vedere al dezvoltarii economice intre diferitele sale regiuni. Nici in SUA nu intalnim asa ceva. Pentru ca asa e societatea omeneasca. Bazata pe diversitate. Asa cum doar in regimurile totalitare ai sa intalnesti o singura ideologie, un sigur partid politic si un singur adevar politic, cum spunea Raymond Aron, pe care Dl. Bortun l-a citat.

Exemplul pe care Dl. Bortun l-a dat, plecand de la citatul din Raymond Aron – „in totalitarism adevarul politic confisca toate celelalte adevaruri” – n-a fost insa expus prea nimerit. Dansul se referea cum in vremea comunismului se raportau „productii record la hectar” (adevarul politic) – numai ca un astfel de „adevar” nu era, de fapt, adevar, ci falsitate, asta ca sa nu spun de-a dreptul minciuna. Pentru ca daca exista un singur adevar politic, atunci exista si o singura minciuna politica. Or, in acest caz, era vorba de minciuna politica.

Domnul Bortun si-a inceput expozeul pornind de la anul 1866, cand, pe tronul Principatelor Unite, a fost adus un principe german, vazand prin aceasta o resurectie a fortelor conservatoare care nu vedeau cu ochi buni reformele domnitorului Al. I. Cuza. Istoricii s-ar putea sa-l contrazica. Nu despre asta vreau sa vorbesc acum. Ci despre ce raspuns a dat domnia sa cand gazda emisiunii l-a intrebat de ce lucrurile stau asa in Romania. Raspunsul D-lui. Bortun a fost: „pentru ca in Romania omul nu a putut sa prospere prin munca”. Dadea exemplul lui Eminescu, care vedea in taranime singura clasa pozitiva a tarii, intrucat era cea care muncea.

Aici trebuie sa remarcam urmatorul lucru: „omul, individul, sa prospere prin munca„. Cu alte cuvinte, de pilda, eu, prin munca mea, sa prosper, sa ajung la prosperitate. De aici rezulta caracterul individual – eu, prin munca mea – or, Dl. Bortun vede individualismul ca pe o categorie conservatoare, caracteristica „vechii Romanii”. Categoria potrivita „noii Romanii” ar fi, dupa parerea domniei sale, colectivismul (sper ca am inteles bine!), care s-ar baza pe intrajutorare. Dar ce intelege domnia sa prin intrajutorare? Pentru ca, daca individul ajunge la prosperitate prin munca sa, de ce ar trebui sa-i ajute pe altii? Domnia sa vorbea de separarea Bisericii de Stat, de laicitate. Dar intrajutorarea a avut un caracter religios nu doar in crestinism. De pilda, la musulmani avem plata zakatului. La ei este o obligatie atat religioasa cat si juridica a celor bogati sa dea o parte din avutul lor – precum perceperea unui impozit – pentru a acoperi nevoile celor saraci. Crestinismul insa nu a furat libertatea omului, iar in Sfanta Scriptura, chiar in Vechiul Testament, exista expresia: „fiecare sa dea cat il lasa inima” (citat din memorie). Insa in Noul Testament, obligativitatea nu e prezenta: omul isi ajuta semenii deoarece el crede in Cuvantul Lui Dumnezeu. Crestinul, deci, ii ajuta pe altii si din mila, dragoste fata de aproapele, dar mai ales pentru Cuvantul Lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu a zis asa, promitandu-i omului Imparatia Cerurilor. Iar crestinul, crezand, se teme de Infricosatoarea Judecata a lui Dumnezeu. Altminteri e o idee de-a dreptul periculoasa – ca Dl. Bortun facea referire – sa inlocuim mila si dragostea de semeni prin drepturi. Eu nu spun ca drepturile n-ar fi necesare, dar compasiunea si dragostea nu pot fi sterse cu buretele in numele drepturilor. Revenind, ideea de intrajutorare – ca eu, care prosper prin munca mea sa-i ajut din avutul meu, din banii mei, pe altii e o idee ce tine de religie. Sfantul Ioan Gura de Aur remarca faptul ca ar fi o nedreptate sa-i confiscam celui bogat bogatia lui, proprietatea lui, ca sa i-o dam saracilor, celor in nevoi, adica sa reparam o nedreptate prin alta nedreptate.

Ar mai trebui spus ca, poate, singura tara in care omul a putut sa prospere in mod real prin munca sa a fost SUA. Unii s-ar putea sa aiba rezerve fata de situatia actuala, dar la inceputurile sale, in SUA, asa au stat lucrurile. Sigur, mi se va spune ca au existat si hoti, banditi, mi se va spune ca a existat sclavia populatiei de culoare, totusi abolita ulterior – dandu-se astfel posibilitatea emanciparii populatiei nerge, rasismul etc. Nicaieri lucrurile nu stau la modul perfect. Dar daca domnia sa crede ca in Europa – sa luam doar continentul nostru – sec. al XIX-lea, individul a prosperat doar prin munca, eu cred ca se insala. In SUA, Constitutia dar si situatia in care s-au aflat primi colonizatori, au facut posibil ca omul sa prospere prin munca sa si in felul acesta, poate pentru prima data in Istorie, acest factor de productie – munca – sa capete o importanta deosebita pentru individ in primul rand – nu pentru societate in primul rand – dezvoltand astfel o traditie in acest sens si facand astfel din aceasta tara superputerea, inclusiv din punct de vedere economic, pe care o vedem astazi. In Europa de Vest, prin comparatie, individul nu a prosperat in felul acesta, nu ca n-ar fi fost importanta munca, dar n-a insemnat ca prin munca a si prosperat individul.

Dupa aceea Dl. Bortun s-a legat de Gigi Becali, trecand la capitolul „voluntarism”. Dupa parerea D-lui. Bortun, voluntarismul ar apartine „Romaniei vechi”. Lasand la o parte faptul ca Gigi Becali chiar a ajutat oameni sarmani din banii lui – cand a facut case pentru sinistratii ce sufereau din cauza inundatilor, cand a platit datoriile unora ce traiau in cartiere foarte sarace – D-le. Bortun, Dvs. nu credeti ca eu, cu banii mei, obtinuti prin munca mea, chiar pot face ce vreau? Ce inseamna asta, voluntarism? Ca Gigi Becali se grozaveste? Asta e caracterul lui. Dar daca el vrea sa dea din banii lui, obtinuti prin munca lui, pentru a premia o echipa de fotbal, nu prea inteleg de ce ar fi in neregula. Asa vrea el – asta e voluntarism? Adica felul in care un individ isi utilizeaza banii castigati de el, prin munca lui, e o dovada de voluntarism? Ca doar i-a muncit, nu i-a furat.

Atunci cum ramane cu exemplul lui George Soros?

Dl Bortun a explicat celebra lovitura la Bursa data de Soros. Ce a facut marele magnat american? A studiat Bursa si a ajuns sa inteleaga profund mecanismele economice. Bravoi lui! Lucrul asta i-a permis sa castige – fara sa se dovedeasca faptul ca ar fi facut ilegalitati – o imensa suma de bani pe Bursa. Din nou, bravo lui! Dar nu e asta capitalismul? Unii care muncesc, studiaza, castiga. Nu neg ca trebuie si putin noroc. Altii, poate mai putin norocosi, pierd. Ar trebui sa-i reprosam lui Soros cum isi utilizeaza el banii castigati de el in mod cinstit? Ca nu s-a dovedit a fi facut ilegalitati. Iata, si in cazul lui Soros, o dovada clara de voluntarism al „vechii Romanii”: face ce vrea cu banii lui.

Domnul Bortun s-a referit, de asemenea, la asa-zisa „morala contractualista”. Ce inseamna asta, in viziunea dumnealui? Ca daca, spre exemplu, incheiem o afacere, strangerea de mana ar fi suficienta – deci increderea in partener, absoluta. Eu vreau sa va spun ca niciunde in lume, nici chiar in comunism, lucrurile n-au mers si n-au stat niciodata asa. Altminteri de ce sa mai facem contracte, de ce sa mai avem clauze contractuale, unele de penalizare a celui care nu respecta contractul? In toata lumea se procedeaza asa. In Vest, in SUA, peste tot. Iar in SUA elaborarea unui contract a ajuns la rang de arta, ca sa ma exprim plastic. Este o dovada de PROSTIE ca in afaceri sa mergi pe strangerea de mana, ignorand pericolele legate de inselaciune, si nu numai, ce ar putea sa apara. Mai ales ca fara un contract care sa aiba clauze in consecinta nu prea vad de ce nu ar aparea astfel de pericole.

Poate ca singurul lucru apropiat de realitate pe care Dl. Bortun l-a evidentiat a fost ca „noi am iesit de sub mantaua comunismului”. Desi si aici, cred, sunt necesare cateva precizari, mai ales legate de expresia „mantaua comunismului”. Deoarece comunismul nu a acoperit nimic. El nu a acoperit o veche societate, pastrand-o sub „mantaua sa”. Ci a distrus vechea societate, iar crimele comunismului stau marturie in acest sens. De fapt, chiar si ideologic vorbind, comunismul isi propunea distrugerea societatii bazate pe raporturi capitaliste – vechea societate – pentru a instaura una noua, cea comunista. Or, asta a si facut comunismul. Comunismul n-a imbracat tara intr-o manta, sub care mai puteai afla vechea societate, spre exemplu cea interbelica. De aceea, de exemplu, taranul anului 1980 nu se mai poate spune ca era acelasi cu cel al anului 1866. Ca din ce spune Dl. Bortun asta rezulta, ca ar fi fost acelasi, conservat sub mantaua comunismului, ceea ce nu e adevarat.

Revenind insa la „ideea celor doua Romanii”, aceasta ar dovedi fie refuzul (poate uneori interesat), fie frica de a ne asuma Romania si Istoria ei asa cum este. Sunt mai degraba de acord cu ceea ce reliefa prof. Adrian Cioroianu: nu putem evada din propria noastra Istorie. Or, noi sau unii dintre noi, parca asta dorim. Insa mojicul lui Pasternak a avut dreptate: asta e duhoarea noastra.

Din tot expozeul facut de Dl. Bortun s-a putut vedea iesind in evidenta nu atat o critica, dar o ura impotriva conservatorismului. Eu cred ca lumea ar trebui sa inteleaga ce inseamna conservatorismul. Nu inseamna sa fii hot, sa nu respecti legile si sa utilizezi smecheria pentru a obtine avantaje. Si nici promovarea unor imbecili. Eminescu insusi a fost un conservator. Nu spun ca ar trebui sa ne conduca neaparat conservatorii, dar fara conservatorism ar inseamna sa abolim traditiile – care nu se reduc doar la „oferirea de agricultura bio si turism eco pentru mileniul trei„, specificitatile si spiritualitatea noastra. Si atunci ce ar ajunge Romania? Cum ne-am mai putea noi identifica ca popor si ca tara in lumea asta?

Or, mi s-a parut ca Dl. Bortun vedea prin sintagma „Romania conservatoare”, adica „Vechea Romanie”, toate blastamatiile pamantului. Daca societatea nu ar avea si o nuanta, o componenta conservatoare, mai degraba mi se pare ca lucrurile, asa cum a remarcat odata Eugen Ovidiu Chirovici, ar sta cam asa: o populatie in care unii ar fi ca italienii, altii ca francezii, altii ca americanii, altii ca germanii si tot asa. Pentru ca identitatea nationala nu poate fi conceputa fara conservarea unor traditii ale unui popor.

La ce s-ar reduce atunci identitatea nationala: doar la folosirea intr-un mod absolut corect gramatical a limbii romane? Si aici vedem cum razbate un extremism demn de o cauza mai buna. Pentru ca niciunde pe glob un popor nu vorbeste exclusiv in mod absolut corect gramatical limba sa. Si nu in felul acesta pastrezi identitatea nationala a unui popor, a unei tari. A vorbi absolut corect gramatical e mai degraba o caracteristica a strainului, nu a autohtonului. Aceasta perfectiune de a vorbi in mod strict limba literara, fara nicio greseala gramaticala, fara nicio stalcire a vreunui cuvant, are un aer de nefiresc, de artificialitate si chiar de snobism uneori. Nu pledez pentru a face greseli gramaticale in vorbire sau scriere dar nici pentru extremismul corectitudinii. Pentru ca in felul acesta s-a ajuns si la extremismul corectitudinii politice.

Trebuie sa subliniem ca este periculoasa acreditarea ideii „celor doua Romanii” in popor, in randul generatiunilor tinere ale tarii acesteia. Ganditi-va, ce ar trebui sa le spuie parintii copiilor? Ca sunt „doua Romanii”? Ce cunostinte ar trebuie sa le deie scoala? Ca sunt „doua Romanii”? Ca sunt „doua Romanii” paralele care se dezvolta separat una de alta? Sau dorim sa scoatem „viguroase generatiuni de elevi” care sa iubeasca aceasta patrie si sa contribuie la dezvoltarea ei? A acredita pentru viitorime ideea celor „doua Romanii” e un lucru deosebit de periculos pentru ca ar insemna sa pregatim secesiunea acestei tari. Pentru ca la asa ceva conduce aceasta idee. Si e ciudat pentru ca nicaieri in lume, poate cu foarte putine exceptii (pe care nu vad de ce ar trebui sa le copiem), nu vedem discutandu-se in astfel de termeni. Eu nu vad ca se vorbeste despre doua Germanii, sau de doua Frante, sau de doua SUA etc. Numai in Romania se vorbeste despre cele „doua Romanii”. Romaniei, evident ca nu serveste la nimic asa ceva. Atunci cui serveste?

Martie 7, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 13 comentarii

Despre cum iti intelegi menirea cand ajungi sa ocupi o functie importanta…

Titlul, imi dau seama, poate sa para ciudat… Insa ma gandeam astazi daca cel care ajunge intr-o functie importanta, spre exemplu ministru sau alta functie isi intelege menirea?

Nu te descos daca stii pe de rost legislatia, daca te-ar scula cineva la trei noaptea si te-ar intreba: „ce spune legea cutare la paragraful cutare, aliniatul cutare?” si tu sa-i raspunzi exact la intrebare. Nu asta as vrea sa stiu. Ci felul in care iti intelegi tu menirea ta, odata ajuns intr-o functie importanta: ministru, manager, etc.

Ma gandeam, de pilda, la Elena Udrea, la celebrele terenuri de fotbal in panta si la „Gala Bute”. Risca 21 de ani de inchisoare, daca am inteles bine atat au cerut procurorii. Un fost ministru…

Dar iata si un alt caz: Monica Iacob-Ridzi. Si voi cita aici ce spune Wikipedia in romana:

„Monica Maria Iacob-Ridzi s-a născut la data de 30 iunie1977, în oraşul Petroşani (judeţul Hunedoara), numindu-se la naştere Monica Maria Ridzi. Provine dintr-o familie evreiască de religie mozaică.[1] A urmat cursurile Liceului de Informatică din Petroşani (1992-1996), absolvit cu media 10.00, obţinând şi un atestat de limba engleză emis de Ministerul Învăţământului (1996).

A absolvit cursurile Facultăţii de Ştiinţe, specializarea Finanţe-Bănci a Universităţii din Petroşani (2000), cu media examenului de licenţă: 9,72 – şef de promoţie şi cu lucrarea de diplomă: „Utilizarea analizei diagnostic la elaborarea raportului de evaluare. Studiu de caz – Societatea comercială Devamin S.A. Deva”. Începând din anul 1999, este studentă în paralel şi la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii 1 Decembrie din Alba Iulia, ale cărei cursuri le-a absolvit în 2003, cu media examenului de licenţă: 9,58 şi lucrarea de diplomă: „Apărarea şi promovarea internaţională a drepturilor omului”.

A obţinut atestatul de competenţă în pedagogie, emis de Ministerul Învăţământului (1999) şi atestatul de inspector de resurse umane acordat de Ministerul Muncii (2002). Ulterior, a obţinut titlul ştiinţific de doctor în ştiinţe inginereşti la Universitatea din Petroşani, cu teza: “Evaluarea impactului economic al implementării reglementărilor legislative privind sănătatea şi securitatea în muncă în perspectiva aderării la Uniunea Europeană” (2007).

Încă din perioada facultăţii, a început să lucreze la SC Euro Riva Serv SRL Petroşani, firmă specializată în comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi şi tutun, unde a îndeplinit funcţiile de contabil (1995-1997), şefă a Biroului Contabilitate (1997-1999), director de resurse umane, marketing, prognoze, dezvoltare (2000-2004) şi apoi pe cea de director general (ianuarie – decembrie 2004).

S-a înscris în Partidul Democrat în anul 1997, promovând rapid în structura organizatorică a Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat – Petroşani: secretar (1998-1999) şi vicepreşedinte al Biroului Permanent Local (1999-2001), apoi în cea a Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat – Hunedoara: vicepreşedinte (1999-2001) şi preşedinte (2001-2006) al Biroului Permanent Judeţean. În paralel, a lucrat şi pe posturile de consilier parlamentar (2000-2004) şi consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Hunedoara (iunie – decembrie 2004).

Şi-a continuat ascensiunea pe plan politic devenind vicepreşedinte al Biroului Permanent Naţional al Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat, Departamentul pentru Relaţii Internaţionale (2001-2006) şi vicepreşedinte al Biroului Permanent Judeţean al Partidului Democrat – Hunedoara (din 2005).

Cu ocazia Convenţiei Naţionale a Organizaţiei de Tineret a PDL din 23 februarie 2008, Monica Iacob-Ridzi a fost aleasă în unanimitate de cei 774 de tineri PDL participanţi în funcţia de preşedinte al Organizaţiei de Tineret a Partidului Democrat-Liberal, ea fiind şi unicul candidat la această funcţie [2].

Monica Iacob-Ridzi s-a căsătorit cu inginerul Tiberiu Iacob, care era de religie catolică. Prin căsătorie, Monica Ridzi şi Tiberiu Iacob şi-au unit numele de familie care a devenit Iacob-Ridzi. Împreună, cei doi au un copil, pe nume Carol Andrei, care a fost botezat la 12 septembrie 2010 la cea mai mare biserica ortodoxă din centrul Petroşaniului, deşi mama sa este evreică, iar tatăl său catolic.[1]

De asemenea, este fondator al ONG-ului “Democraţie pentru femei”.

Monica Iacob Ridzi a fost condamnată la 5 ani de închisoare cu executare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pe data de 16 februarie 2015. Sentinţa este definitivă. Cercetarea penală a fost declanşată în urma anchetei publicate de Gazeta Sporturilor în 16 iunie 2009, potrivit căreia festivităţile organizate de Ministerul Tineretului si Sporturilor cu ocazia Zilei Tineretului (2 Mai 2009), care au avut un buget de circa 600.000 de euro, au fost încredinţate fără licitaţie unor companii private. „

E interesant sa te gandesti cum de a ajuns o astfel de persoana, cu studii excelente, cu liceul si doua facultati absolvite cu medie mare (ceea ce nu-i la indemana oricui, sa recunoastem), intr-o astfel de postura ingrata: 5 ani de puscarie cu executare pentru afacerea aceea cu firmele private… 600.000 euro, fara licitatie…  Si vorbim de o persoana care a facut Facultatea de Drept, examenul de licenta luat cu 9,58!!!

Ce se intampla cu tara asta?

Un alt caz: Sorin Grindeanu si citez tot din Wikipedia in romana:

„Amândoi părinţii săi au fost profesori la Liceul Pedagogic din Caransebeş (în prezent Colegiul Naţional „C. D. Loga”). Nicolae Grindeanu, tatăl lui Sorin Grindeanu, a fost director al Colegiul Naţional „C. D. Loga” şi inspector şcolar general al judeţului Caraş-Severin, funcţie din care a fost destituit de Sorin Frunzăverde.[3] Nicolae Grindeanu a fost preşedintele PSD Caransebeş şi este în prezent consilier judeţean din partea PSD la CJ Caraş-Severin.[4]

Sorin Grindeanu este absolvent al Universităţii de Vest din Timişoara, Facultatea de Matematică, Secţia Informatică (1992–1997), apoi, timp de un an, a urmat studii aprofundate, specializarea Baze de Date.[5] În 1999 a avut o bursă Tempus pe o perioadă de trei luni la Universitatea din Bologna, în domeniul statistică socială, iar în 2001 a făcut specializări în domeniul Educaţia adulţilor la Institutul für Erwachsenenbildung din Frankfurt, Universitatea din Aveiro şi Universitatea Beckett din Leeds.[5] Sorin Grindeanu a absolvit în anul 2013 un program postuniversitar de formare şi dezvoltare profesională în domeniul Ştiinţe Militare, Informaţii şi Ordine Publică – Academia Naţională de Informaţii.[6]

Deci un intelectual provenit dintr-o familie de intelectuali. Nu discut apartenenta politica nici a lui, nici a tatalui sau – ar fi culmea, doar traim in democratie. Inteleg ca ar fi scris si carti. Ma intreb cum e posibil ca un intelectual sa aiba o asa supusenie – doar am vazut cu totii – fata de Liviu Dragnea. Nu spun ca nu ar trebui sa aiba respect, macar un minim de respect fata de liderul partidului. Evident, fiind intr-un partid inseamna ca aderi la Programul acelui partid, inteleg si asta. Dar supusenia asta, vazuta de toata tara, fata de Liviu Dragnea e greu de inteles la un om cu o formatie intelectuala.  Bine, acuma Dl. Dragnea a tinut mortis ca toata natia sa stie ca, de facto, el e premierul, NU Grindeanu… Sa nu credeti ca vreau sa spun acum ca ar fi trebuit sa fie un rebel al PSD-ului. Nu e vorba doar de dansul, dar au observat analisti cu state vechi in presa, precum maestrul Ion Cristoiu, ca „membrii Guvernului nu au voie nici sa se uite pe fereastra fara aprobarea lui Liviu Dragnea”. Cum e posibil asa ceva? Ca „te dau afara din partid”? Foarte bine atunci, da-ma afara daca la asta se reduce totul. Un om cu astfel de studii se poate descurca si altfel decat in politica. Pana la urma ai meseria ta, ai studii care ti-ar putea permite sa profesezi si peste hotare.

Nu cumva asa a fost si cu Elena Udrea, si cu Monica Iacob-Ridzi? „Te dau afara din partid!!” – foarte bine, esti invitatul meu, da-ma afara! Care e problema? Daca partidul ma pune sa fac porcarii, inseamna ca trebuie sa fiu soldatul docil al partidului? Ce facem aici? Cum iti intelegi menirea intr-o functie importanta?

Ma gandeam la Monica Iacob-Ridzi – o nefericita, zau… Aia era plata pentru serviciile duse de niste firme in campania electorala, nu? Si acum trebuiau sa-si recupereze banii. Banuiesc faptul ca de asta a fost pusa acolo, in acea functie, nu-i asa? Si atunci, daca e ordin de la partid – cum partidele noastre nu-s cluburi private, ci organizatii cazone in care dictatura e mai tare decat cea a lui Ceausescu in PCR – ordinul nu se discuta, ordinul se executa, ca la armata!

Stau si ma intreb – inclusiv din punctul de vedere al psiholgiei sociale – cum si-au inteles menirea Monica Iacob-Ridzi, Elena Udrea cand au ajuns intr-o functie de ministru. Cum isi intelege menirea in functia de premier Sorin Grindeanu?

Ce trebuie tu sa faci acolo?

Trebuie sa lingi laba boss-ului de frica? Frica pentru ce?

Mi-aduc aminte si acuma cum se gudura Monica Iacob-Ridzi pe langa Eba…

Monica Iacob-Rdizi, om cu doua facultati, langa Eba...

Monica Iacob-Ridzi, om cu doua facultati, langa Eba…

Uitati-va numai la poza de mai sus…  Esti o intelectuala, casatorita cu un inginer – deci o familie de intelectuali -, cu un copil, dom’ne dar sa te guduri in felul acesta langa mezina prezidentiala… Iata ce spune tot Wikipedia in Romana la Eba:

„După ce duminică 7 iunie 2009 Elena Băsescu a aflat că a fost aleasă ca independentă, s-a reînscris imediat în PDL, primind în aceeaşi zi de la Monica Iacob-Ridzi documentele necesare pentru a redeveni membru PDL, gata completate.[10]

Cum i-a pregatit ea documentele, parca era, vorba aia, servanta lui Eba. Eba a ajuns europarlamentar si ea in puscarie… Uitati-va si aici:

Doua bune prietene...!

Doua bune prietene…!

Doua bune prietene, numai ca una dintre ele e pe cale s-o sfecleasca!!

Ne tot intrebam de ce nu intra oameni noi in politica, oameni de calitate, „tinerii frumosi si liberi”… S-a tot vorbit de reformarea clasei politice. Un om cu doua facultati, absolvite cu medie mare, decat sa se bage in murdaria asta numita politica damboviteana, mai bine merge in meseria sa – nu-si gaseste in tara, atunci mai bine chiar in Uniunea Europeana. Decat sa stai in noroiul asta infect, presarat periculos cu denauri si sereiuri, cu Binomul, nu-i mai bine sa fii, de pilda, asistent sau conferentiar universitar la Zurich sau la Milano? 🙂 Sau la Frankfurt am Main… 🙂 Uitati-va numai la cati  romani cu studii superioare pleaca din tara asta si reusesc sa fie apreciati, destui chiar in cel mai inalt grad, peste hotare, in lumea civilizata. Nu mai vorbesc la cat poti castiga acolo, cinstit, ceea ce aici nici nu visezi. Aici ajungi sa te viciezi si sa te ratezi!! In tot felul de rafuieli politico-mafiote, vorba maestrului Cristoiu. Iar daca ma gandesc la Monica Iacob-Ridzi, chiar mai rau, Doamne fereste!

Se tot zice ca tineretul n-a performat in politica. Chiar n-as vrea sa generalizez. Dar ce modele au avut? De la cine au invatat…?

Martie 4, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Apropo de infrastructura – un articol valabil si acum…

M-am gandit sa pun pe blog acest articol semnat de fostul premier, Dl. Adrian Nastase, in urma cu 9 ani, deci in 2008, pentru ca el indica o problema actuala si pentru ca nimic nu s-a schimbat de atunci (decat foarte putin), asta ca sa vedem cum merg lucrurile in Romania. Practic, daca veti avea rabdarea sa parcurgeti tot articolul, veti observa ca nu s-a miscat mare lucru in domeniul infrastructurii din 2004!!!

Infrastructura

„Am citit zilele trecute declaratiile unuia dintre managerii locali ai unei importante firme de consultanta din Statele Unite. Acesta insista asupra faptului ca statutul Romaniei de tara cu potential de a atrage investitii este afectat de lipsa infrastructurii. Tanarul manager de care aminteam anterior atentiona, in mod corect, ca marile companii prefera tari precum Polonia sau Ungaria, desi costul mainii de lucru este semnificativ mai mare decat in Romania. Atunci cand aceste companii trag linie, observa ca lipsa infrastructurii determina cheltuieli mult mai mari, ce nu pot fi acoperite in Romania prin costul semnificativ mai mic al mainii de lucru. Primul semnal major l-am primit deja de la Mercedes. Cate astfel de semnale ne mai permitem?

Desi suntem in anul 2008, iar paradigma in care gandim ar trebui sa se schimbe, exista inca destule voci, de la cel mai inalt nivel, care ne anunta ca Romania va (mai) fi, multi ani de acum incolo, un rai al investitiilor, din cauza – spun eu (datorita – spun altii) – costului scazut al fortei de munca. Mentinerea unui ritm scazut de crestere a salariilor nu reprezinta un lucru imbucurator. Despre ce vorbim aici? Despre guvernare pentru cresterea bunastarii, sau despre guvernare pentru a raporta cifre (respectiv numarul investitorilor)? Romania nu ar mai trebui sa fie atractiva pentru investitori doar pentru costurile reduse cu forta de munca. Sansa pentru zonele slab dezvoltate din Romania este reprezentata de venirea investitorilor. Acest proces se va produce insa mult mai lent decat dorim, sau pur si simplu se va bloca daca mizam in continuare exclusiv pe ipoteza mainii de lucru ieftine.

Cand am lansat in 11 iulie propunerile PSD+PC ce vor fi cuprinse in proiectul comun de program de guvernare, am fost intens criticati pentru faptul ca am „promis prea mult”. Eu unul inteleg foarte bine nevoia de rationalitate, insa nu inteleg nimic din dorinta unora de a respinge idei bune, din principiu si necunoastere a realitatilor. Propunerile noastre au fost facute cu fata la realitatile romanesti, pornind de la ceea ce trebuie facut si, foarte important, de la ceea ce nu s-a facut. Obiectivul de a construi in 4 ani de zile 1000 de kilometri de autostrada poate parea indraznet. Nu neg ca este, dar pana la a fi nerealist e cale lunga. Iar daca altii au fost capabili de asemenea performante inaintea noastra, iar acum se bucura de rezultatele ambitiei lor, nu vad de ce n-am putea sa facem si noi acelasi lucru, cu multa vointa si disciplina. In aparitiile publice pe care le-am avut dupa 11 iulie, am explicat cum credem noi ca acest obiectiv poate fi indeplinit.

Obiectivul trebuie asumat pentru ca in ultimii 4 ani nu s-a facut nimic. Marile proiecte de infrastructura initiate de PSD pana in 2004 au fost fie blocate, fie inghetate. Acum, am ajuns sa platim mult mai mult pentru lucrari care inca asteapta sa fie demarate. Daca infrastructura in Romania ar fi avut un ritm de dezvoltate normala in perioada 2005-2008, poate ca ne-am fi permis obiective mai putin „indraznete”. Ceea ce trebuie inteles este faptul ca viitorul guvern, si eu cred ca va fi unul al PSD, este obligat sa recupereze aceste intarzieri. Altfel, vom ajunge intr-un punct in care orice pas inainte va fi mult mai greu.”

Deosebirea dintre actualul Program de dezvoltare al PSD si „proiectul comun de program de guvernare” este ca atunci, in 2008, proiectul asta sau cum s-o mai fi numit el identifica cu claritate un motor de crestere economica: investitiile in infrastructura!!! Ati observat, cred, ca in campania electorala de la recentele alegeri din SUA, Dl. Donald Trump a acordat o deosebita atentie investitiilor in infrastructura. Practic, e proiectul de program al PSD din 2008!! Poate ca actuala conducere a PSD va lasa fantasmagoria proiectelor mamut, in stil ceausist, si stangismele de proasta calitate (de exemplu ce vrea sa faca Primarul Bucurestiului, D-na. Gabriela Vranceanu Firea: 19 firme cu capital integral de stat patronate de Primarie) si sa se aplece, in spiritul economiei de piata stipulata in Constitutia Romaniei ca fiind tipul de economie al tarii noastre, asupra ideilor „modestului” proiect de guvernare prezentat in 2008, care arata de ce trebuie investit in infrastructura si care are o abordare rationala in acest sens, indentificand un important motor de dezvoltare pentru tara asta a noastra. Care poate sa faca sustenabila cresterea salariilor, deci pretul fortei de munca de la noi din tara, si ne poate face competitivi nu doar printr-o forta de munca jenant de ieftina!! De asemenea, vedem o viziune care nu e impotriva investitiilor (inclusiv a celor straine), ci cred ca dorea sa spuna si altceva: imbunatatirea ratingului de tara al Romaniei la marile agentii internationale de rating!! Lucru ce ne poate apropia de tarile dezvoltate!!

Deci recomand condicerii actuale a PSD, a Primariei Mun. Bucuresti, Guvernului sa lase prostiile si sa se uite pe acest proiect, uitat, din 2008…

Sa nu credeti ca m-am apucat acum sa-l inalt in slavi pe Adrian Nastase sau guvernul dumnealui. Nu, intentia mea nu e sa inalt in slavi pe cineva. Eu doar constat o idee buna si care se impune cu necesitate a fi aplicata odata si odata. Eu doresc sa fie aplicata cat mai repede. Iar daca facem constatarea ca ideea e buna, atunci de ce sa nu o sustinem? Mai ales ca nu s-a facut mai nimic in domeniul asta, cel putin de atunci, de la nivelul anului 2008. De fapt asta e anul de cand s-a rupt filmul, iar domeniul infrastructurii a inceput sa fie neglijat intr-un mod CRIMINAL. Cu atat mai cumplit cu cat nu vad pe cineva sa raspunda pentru asta.

Eu cred ca ar trebui sa ne trezim si sa incepem sa investim serios in infrastructura, sa stimulam aceste investitii daca vrem sa avem o crestere economica sanatoasa, dezvoltare si sa incepem sa micsoram decalajele in mod real fata de tarile dezvoltate din Vest.

Martie 1, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 18 comentarii

Ganduri, intrebari, nelamuriri…

Apropo de protestele anticoruptie din Piata Universitatii – s-au reluat ieri si au reusit sa faca si un frumos steag uman al Uniunii Europene -, cred ca nu se poate sa nu observi un lucru de buna seama semnificativ: slaba reactie a Opozitiei.

Opozitia – ma refer in general la toata Opozitia, in particular la PNL si USR – a avut o reactie extrem de palida si ulterioara izbucnirii protestelor. De fapt, poate e mai corect sa spunem ca nici PNL si nici USR n-au avut nicio reactie la celebra Ordonanta nr.13. M-as fi asteptat, de exemplu, la un discurs in Parlament prin care sa se exprime dezaprobarea fata de acea Ordonanta de Urgenta sau, cel putin, sa se ceara lamuriri. Ma asteptam la o activitate intensa pe la televiziunile de stiri… In schimb, puteai sa-i vezi pe proaspat alesii nostri cum dormeau de pe acum in Parlament. E uluitor!! Foarte departe si inspre rau fata de PNTCD-ul din vremurile imediate de dupa Revolutia din 1989, care avea reactii viguroase in Parlament si in media, desi erau, ca si acum actuala Opozitie, in minoritate in Parlament.

Practic, strada e una si partidele politice din Opozitie care – parca asa ar fi fost logic, nu? – ar fi trebuit sa-i sustina pe cei din strada, reprezinta pe altcineva sau altceva.

Pe de alta parte, nu se poate, cred, sa nu te intrebi ce fel de partid este PSD pana la urma… Cu ocazia acestor proteste el a inregistrat o scadere de la 46% (cu cat a castiat alegerile) la 38% in sondaje (sursa: Realitatea, Rares Bogdan, Jocuri de Putere). Ion Cristoiu spunea intr-un editorial recent ca PSD va pica in bot si dadea ca pronostic actualului guvern doar 6 luni de activitate – v. aici.

Intr-adevar, erodarea, in nici doua luni de la castigarea alegerilor, este destul de mare. Mai ales ca au inceput sa apara voci critice chiar din sanul PSD la adresa conducerii partidului si a acestui Guvern.

Sa presupunem ca ar fi adevarat ca toti oamenii care protesteaza ar fi angajatii multinationalelor. Dar chiar asa sa simta acesti oameni un sentiment de scarba – si lozincile din Piata Victoriei si din intreaga tara unde au avut loc manifestatii de acest gen stau marturie – fata de PSD? Adica de ce un angajat al unei multinationale nu ar putea fi un votant al PSD, chiar un simpatizant al PSD?

Impartirea aceasta in doua Romanii pe care doar PSD o face, si anume: o Romaniei a celor de pe la tara si cu cateva clase primare, care ar fi de stanga si o Romanie a celor ce lucreaza in multinationale, care chipurile ar fi toti de dreapta prin educatia superioara, mi se pare injusta si periculoasa.

Insa ar trebui sa spunem ca au iesit si studentii dion marile centre universitare din tara – ceea ce arata imposibilitatea PSD, care dateaza din vremurile lui Ion Iliescu, de a atrage aceasta importanta categorie de electorat, ce NU se simte reprezentata de un partid de stanga (daca mai e de stanga!) in varianta pesedista.

Pe de alta parte, un partid de stanga nu e neaparat doar al celor saraci sau cu educatie mai slaba.

Ce fel de partid e PSD? Mai este el un partid social-democrat? Piata il vede ca pe o „ciuma rosie”, deci ca pe un partid neocomunist, pe de alta parte un partid corupt si profitocratic, cum ar spune prof. Tismaneanu. Profitocratic, dar la Stat, in relatie exclusiva cu Statul, sa retinem asta! E mai greu de inteles, recunosc asta, cum putem sa caracterizam exact acest partid, care are – si o stie oricine – o vocatie baroniala evidenta.

Daca PSD derapeaza, lasa un culoar liber pe centru-stanga ce nu e ocupat de nimeni in prezent. Un culoar destul de larg. Din aceasta cauza se produc la noi tot felul de dezechilibre politice din care a iesit Presedinte si un Traian Basescu.

Un articol interesant, semnat de Cristian Preda, care pune intrebarea daca #rezist va fi partid – aici. Posibil, dar asa si USR s-a transformat in partid si se constata deja ca, cel putin pana acum, e un fel de gluma proasta. Podemos, in Spania se caracterizeaza ca fiind de extrema stanga, la noi ideea e al unui partid de dreapta. Si atunci care sunt solutiile de dreapta pe care le propune? Nici nu ne-am nascut bine ca partid si incepem sa mintim? Nu cumva vrem tot solutii de extrema stanga, cu un stat mare care sa aiba grija de toata lumea, de fapt asta fiind scopul nu anticoruptia? Pe de alta parte, Dl. Preda sesizeaza foarte bine anacronismul ce se inregistreaza la noi inclusiv in mediul academic, gandirea caracteristica unor vremi revolute fiind inca prezenta in societatea noastra – asta ca sa vedem ce mare influenta a avut, din pacate, comunismul in societate, efectul fiind si aici pe termen lung.

Cu o proasta comunicare, arogant si sfidator, PSD impune. Ceea ce e in mod evident nedemocratic.

Par a exista inca destule influente postsovietice in PSD…

Il priveam la Jocurile de Putere pe prof. Bortun. Nu, cele doua Romanii nu exista.

Suntem condamnati sa traim impreuna, chiar daca asta inseamna razboiul cel dintre noi.

Sa fim seriosi: teza celor doua Romanii – ca ar fi o Romanie ce doreste modernizarea si alta conservatoare – se poate aplica oriunde si chiar oricand in Istorie. Spre exemplu, asa poti sa zici ca au existat si ca exista doua SUA, doua Frante, doua Chine etc. Dar asta parca inseamna pluralism si sa ne amintim ca si pentru asta am luptat in Decembrie ’89.

Ca ar trebui „depolitizate” Invatamantul si Sanatatea. Dar cum faci treaba asta cand acestea doua sunt de Stat. Cum poti sa depolitizezi ceva ce apartine Statului??

Si aici intervine o problema importanta. Pentru ca se vorbeste de anticoruptie, se fac mitinguri ample in acest sens, dar o solutie logica si coerenta nu prea vad. La Statul enorm pe care il avem noi, in contextul in care sectorul privat e slab si sufera inca de pe urma Crizei din 2008, ne mai mira ca avem coruptie? Nu vad pe cineva, decat cu destul de rare exceptii, sa vorbeasca despre diminuarea rolului statului in economie. Se discuta atat de demagogic, dand vina pe oameni, nu pe politicieni si pe alesi care ar trebui sa vina cu o viziune – pentru ca e de datoria lor – dar n-au cum pentru ca n-au niciuna, ca, dom’le, „prefera sa stea acolo cu mana intinsa”. Dar atunci de ce dai inapoi cand e vorba despre continuarea logica: diminuarea rolului statului in economie si masive disponibilizari de personal din sectorul de stat? Pentru ca noi vrem sa nu mai fie coruptie, dar sa avem un stat mare – asta ce fel de ideologie o fi? Nu cumva a Chinei populare, unde se fac executii masive pe stadioane? Asta vrem? Sau vrem o societate liberala? Dar atunci ar trebui si aplicate principiile de baza ale liberalismului, care nu inseamna un stat mare, cum il vrem noi, subliminal, in subconstient, dar ne zicem, cu o nejustificata mandrie ca suntem liberali.

Pe de alta parte, cum vrei ca oamenii sa nu stea cu mana intinsa la stat, dar statul sa fie, in schimb, unul foarte mare si amplu, care sa dea de mancare la toata lumea?

Daca vrem „depolitizarea” Invatamantului si Sanatatii, acestea n-ar mai trebui sa apartina, sa fie apanajul Statului. Ar trebui, cu alte cuvinte, privatizate. Dar lucrul asta nu-l spune nimeni – se prefera cuvantul „depolitizare” in locul cuvantului mult mai exact: „privatizare”.

Pe de alta parte, fara a admira PSD, care – e evident! – nici nu poate fi admirat acum daca ai un minim de bun simt, eu cred ca trebuie sa atragem atentia si asupra unor derapaje ale „tinerilor frumosi si liberi” care protesteaza in Piata Victoriei. A darama Guvernul printr-o actiune de forta inseamna lovitura de stat. A incerca sa faci lucrul asta, inseamna o incercare de lovitura de stat, nu de revolutie.

A protesta impotriva unei actiuni a Guvernului sau aspura, iata!, a unei ordonante de Urgenta e una, a continua mitingurile pentru a darama Guvernul e altceva. Si asta in contextul in care OUG 13 a fost abrogata.

Alegerile au dat castig de cauza PSD… Asta este! Insa ma astept si la alte manifestatii de protest fata de PSD si Guvern. Nu sunt chiar asa de naiv incat sa consider ca nu vor mai avea loc. Insa politica nu se face, totusi, „in Piata”, iar „democratia” aceasta NU e democratie ci o minoritate care doreste sa-si impuna propriile ei reguli majoritatii. Populismul cu „democratia din Grecia Antica” nu tine.

Care mai sunt legaturile PSD-ului si a altor partide la de la noi cu Rusia? Intrebarea e justificata daca ma gandesc la cum au fost promovate dupa Revolutie, sub regimul Iliescu, persoane care erau agenti ai Kremlinului la noi in tara – v. aici. Si ce legatura au cu Federatia Rusa, daca exista vreuna, si celelalte partide din Opozitie…?

Mai exista astfel de legaturi? Si daca da, de ce sunt inca permise? Mai ales in actualul context international tensionat. Se iau masuri?

Februarie 27, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 56 comentarii

Un interesant editorial despre DNA si lupta anticoruptie…

Gandul

Liviu MIHAIU: Partid versus Securitate, războiul civil al României (I)

„Când am fost invitat la Cotroceni, în 2015, după tragedia #Colectiv, în panelul celor 20 membri ai societăţii civile, a fost prima oară când reuşeam să vorbesc de pe poziţia unui om cu o istorie a telefonului ascultat în cea de om ascultat legal, cu atenţie, de către Preşedinte, pe un subiect evitat de mai toată presa oficială: serviciile secrete. (O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU)

Poziţie pe care mi-o câştigasem nu numai după 12 de activism civic, dar şi ca ziarist de investigaţii ce publicase multe anchete pe vremea când cazul dosarelor îngropate la Berevoieşti scoteau la iveală cum SRI a încercat să ardă şi să-ngroape foarte multe dosare care “certificau participarea noilor sereişti la Mineriadă şi urmărirea demonstranţilor din Piaţa Universităţii” sau Străuleştiul victimelor Revoluţiei şi Mineriadei.

Toate erau erau operaţiunile foştilor securişti preluaţi de regimul Iliescu cu sigla schimbată.

În anii ‘90 publicasem documentele de rezident al fostei Securităţi pe numele şefului de-atunci al SRI, Virgil Măgureanu, şi câştigasem după 2004, alături de redacţia Caţavencu, un proces la CEDO pentru ascultarea ilegală a telefoanelor din redacţie de către SRI-ul aceluiaşi Măgureanu, fiiind susţinători ai căpitanului Bucur, primul “whistle blower” din sistemul de Securitate. Ştiam “de pe front” ce vorbesc în faţa celui care putea face ceva în acest delicat domeniu al securităţii naţionale.

Printre alte nemulţumiri ale societăţii civile, am remarcat, în 2015, la Cotroceni, următorul fapt, verificabil în stenogramele întâlnirii, pe care Preşedinţia a refuzat să le facă publice cu toate insistenţele unora dintre noi:

“Este ceva profund în neregulă în mersul democraţiei noastre ca cele mai bine plătite slujbe din România să fie cele ale organelor de represiune, puniţie şi supraveghere, pe când majoritatea celor liberale, cum este, de exemplu, profesia de profesor de fizică, ca a Dvs, sau cea de medic sau de actor, să fie cele mai prost plătite din ţara noastră”

Cunoşteam forţa de regenerare a Securităţii şi urmăream cum, în ultimii 13 ani, bugetele serviciilor secrete o luaseră exponenţial spre cer din motive geostrategice şi militare, împinşi fiind de la spate de partenerul strategic pentru întărirea flancului estic al NATO.

S-a întâmplat şi mult dorita dekaghebizare, operaţiune semnalată de generalul Pacepa într-un interviu din RL.

Dar mai ştiam ceva: Puterea ascunsă este cea mai periculoasă putere, şi că, deşi avem nevoie de servicii secrete puternice, entropia militară este cea de a acumula putere nemăsurată la toate nivelurile. Aşa că, în spatele acestei misiuni de reaşezare a României pe fundaţia valorilor euro-atlantice, în România s-a construit

Cel mai militarizat stat european, un adevărat Homeland Security,

despre care scriam, în 2011, în ziarul Adevărul: “Nu există publicaţie, televiziune, sindicat sau ong important în ţara noastră în care să nu existe de strajă patriei “colaboratorii” de tip nou ai Securităţii Naţionale, oportunişti care, ca şi înainte de 89, se pun bine şi la adăpost cu “Sistemul”, “mărind capacitatea intelectuală şi operaţională a serviciilor”. Chiar şi la cea mai anticomunistă şi antisistem publicaţie din România, “Academia Caţavencu”, activaseră, pe lângă doi amărâţi foşti colaboratori ai Securităţii, şi doi ziarişti acoperiţi, unul dintre ei oferindu-se “planton”, în timpul regimului Năstase, când publicaţia era în linia întâi a luptei contra regimului)

Aşadar, la consultările post Colectiv, Preşedintele a dat din cap hotărât, părând a înţelege dialectica disproporţionată a “reformelor” din ţară.

Şi pentru că guvernul Ponta, pe care fostul preşedinte Traian Băsescu îl „desconspirase” ca agent acoperit,  a continuat politica de mărire a acestor bugete, am sperat că guvernul Cioloş-Dâncu să fie mai realist în ceea ce priveşte prioritatea investiţiilor fundamentale.

Primul buget făcut de guvernul din care făcea parte fostul proprietar al IRES (a cărui anagramă este coincidental numele unui serviciu secret), Vasile Dâncu, profesor la ANI şi semnatar al unei declaraţii de necolaborare, mărea cu aproape 20% bugetul celui mai puternic serviciu din România, urmând ca acesta să primească un bonus de peste 30 de milioane la rectificarea de la mijlocul lui 2016. Cu siguranţă, cu ştiinţa şi acceptul tacit al Preşedintelui, care tuna săptâmânile trecute : “micşorarea bugetelor serviciilor secrete este iresponsabilă”.

Culmea, părerea preşedintelui era aidoma ziariştilor afiliaţi la Matrixul noii Securităţi care s-au grăbit să reclame cum, de dragul pomenilor electorale, guvernul Dragnea-Grindeanu afectează programele de înzestrare ale Armatei şi lasă serviciile secrete fără bani. Asta chiar dacă în bugetele instituţiilor sus menţionate sunt prevăzute credite de angajament care le dau posibilitatea îndeplinirii întocmai a programelor asumate. Însă despre acest aspect „au uitat” să vorbească sau nu au avut voie.

Pe foarte mulţi căprari promovaţi în presa ultimilor 13 ani o să-i auziţi baleiând în acelaşi registru al necesităţii  de “mai mult” a oricărei forme de securitate.

Discursul „jurnalistic” în sprijinul bugetelor serviciilor şi cel împănat de necesităţile stringente ale siguranţei naţionale reprezintă primul sindrom de dublă subordonare.

Bunăoară, alesul tuturor românilor şi al serviciilor din ultima campanie electorală prezidenţială a ales să ofere “în orb” o protecţie nereformată din 1991 a serviciilor secrete, cel mai puţin controlate entităţi administrative de pe teritoriul României in ultimii 15 ani. 

Ca să nu credeţi că deţin monoman şi nedocumentat această “obsesie” despre mandarinatul serviciilor secrete, vă ofer spre lectură cele mai bune două articole pe acest subiect prin care aflăm, vorba expertului paleoliberal, Sorin Ioniţă, cum beneficiem noi, românii, de un model de guvernare în care “armata deţine un stat” şi “nu statul deţine o armată” : http://www.contributors.ro/administratie/educatie/pakistanizarea-armatei-si-serviciilor/ (2015) şi în  (2017)  într-o publicaţie profesională, în care se spune: ”In SRI si SIE lucreaza 30.444 de cadre, de peste 2 ori mai multe decat in Securitatea comunistă. Cifra a fost strecurată la rubrica şi „Altele” intr-un proiect privind salarizarea care vorbeşte despre un număr total de bugetari de 1,21 milioane, in luna mai. Potrivit Ministerului Finanţelor, numărul de posturi ocupate in instituţiile statului, mai putin SRI si SIE, era de 1,18 milioane in aprilie.”

La acest număr nu se adaugă numărul celor aflaţi în forme de colaborare secretă care se pare că sunt de ordinul miilor cu bugete secrete .

La apogeul său, Securitatea ceauşistă a avut 15.000 de ofiţeri interni şi o reţea de informatori de câteva sute de mii de oameni din toate domeniile.

Existenţa acoperiţilor în Presă (în diferite forme, vreo trei la număr în “nomenklatorul” intern) este într-adevăr legală şi recunoscută în mai multe rânduri de însuşi fostul director al SRI, George Maior, începând cu 2009. Numai că, chestia pentru care “băieţii” iau al doilea salariu şi-şi aranjează gulerul altfel in oglindă nu este agenda cetăţeanului, ci: „Misiunea lor este să aducă informaţii de securitate naţională pentru stat”

 A Patra Putere în Stat s-a topit în intestinele luptei de castă

Presa a fost câmp tactic dintotdeauna, numai că, în 2010, era desemnată oficial de către CSAŢ-ul lui Traian Băsescu , drept “vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale”, decizie profund antidemocratică, care, chiar dacă nevalidată oficial, a produs efecte devastatoare asupra independenţei presei prin modul ulterior de acţiune al Sistemului în anihilarea societăţii civile. Enunţ pe care fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu, îl „justifica” la acel moment, juisând printr-o antiteză rămasă celebră prin absurditatea ei antidemocratică:  ”Ori Presa, ori Democraţia!”

Aşa că presa liberă a dispărut şi din mâinile ziariştilor, şi din mâinile mogulilor, cele două forme preexistente celei de astăzi, când, practic aproape nu mai există presă “mainstream” care să nu fie intr-o formă de dependenţă de serviciile secrete.

Episodul public ce arată forma vizibilă şi istorică din regimul Băsescu a acestor preluări ostile, care au transformat spaţiul public într-un câmp de propagandă şi nu de informare a cetăţeanului, se regăseşte într-o recurentă mărturie a Elenei Udrea(ultima fiind din acest an), într-un interviu la TVR:

“Elena Udrea: … Eu m-am certat cu domnul Ghiţă permament! Eu sunt cea care s-a opus ca domnul Ghiţă să aibă RTV-ul în 2010!

Ionuţ Cristache: Dar aveaţi puterea asta, să vă opuneţi?

E.U: Teoretic… şi ca…

I.C.: Staţi un pic, cum adică teoretic?

E.U.: … şi ca om care eram…

I.C.: Doamna Udrea,…

E.U.:. : … care era. Da, părerea mea a fost că domnul Ghiţă nu ar trebui să aibă RTV-ul.

I.C.: Dumneavoastră puteaţi decide în România cine să aibă ce? Dar afacerea RTV s-a discutat într-un cadru instituţional?

E.U.: Da, s-a discutat într-un cadru instituţional!

I.C.: Cum adică?

E.U.: Adică, conducerea SRI a fost interesată să existe acest post de televiziune!”

Dacă la acest episod adăugăm şi alte două momente din operaţiunea secretă de preluare a presei române, cazul Realitatea TV:

1. Momentul “zero” când Sebastian Ghiţă a plecat în 2010 cu jumătate de Realitatea TV şi o sută de oameni într-o singură noapte pentru a înfiinţa RTV

2. Depoziţia Elenei Udrea despre jumătatea de million pe care i-a adus degrabă „colaboratorul” Cocoş la „dispoziţie” pentru ca „Sebi” să poată plăti salariile al RTV,

atunci avem o porţiune din aisbergul „preluărilor ostile” pe care sistemul le-a practicat cu majoritatea trusturilor de presă româneşti sub îndrumarea celui mai diversionist preşedinte de după Revoluţie

3. Tranşarea unor rapturi de proprietate şi lichidarea mogulatelor de presă în instanţă cu ajutorul judecătorilor acoperiţi, care a dus la aberaţii de genul unor sentinţe date de Tribunalul Bucureşti împotriva unor sentinţe ale Curţii de Apel. (vom dezvolta într-o zi această speţă pentru care toate cererile au fost ignorate)

Amestecarea puterilor în stat

Existenţa serviciilor în politică, economie, administraţie, justiţie(CSM, DNA, magistratură, procuratură) presă, sistemul bancar, BOR, alegeri, fisc, cercetare, externe, interne, fotbal, IT, armată, preşedinţie, televiziune, educaţie, masonerie, asigurări, regii autonome, viaţă privată, ong-uri şi, nu-i aşa, în mafia politică este una mai mult decât evidentă şi probată de mai multe declaraţii ale „musafirilor” de la vârful puterii (M.R.Ungureanu, Claudiu Săftoiu. Horaţiu Dumbravă-CSM, Cozmin Guşă, actualmente acţionar la Realitatea TV) şi a avut ca rezultat transformarea României într-un stat poliţienesc sub acoperire, de tip “deep state”.

Stat care, nu-i aşa, luptă pentru democratizarea ţării prin preluarea „obiectelor muncii de propagandă” de către o juntă militară de proporţii gigantice. Preluare care a alterat anticonstituţional România, ce a devenit un stat captiv serviciilor secrete şi într-un câmp tactic exhaustiv, transformând lupta anticorupţie în tradiţionala bătalie istorică dintre Partid şi Securitate, astăzi ajunsă la o înfruntare pe faţă, fără precedent în istoria recentă.

În mod tradiţional, Partidul (Puterea vizibilă) a folosit încă de la început serviciiile în lupta politică, dând Securităţii (parte a Sistemului) atât de multe privilegii, bugete şi drepturi, unele ilegale şi neconstituţionale, încât invazia serviciilor secrete este la această oră de nestăvilit.

Ba mai mult, raportul de forţe s-a schimbat atât de mult încât clasa politică a ajuns în poziţia să-şi ia subteran binecuvântarea de la instituţiile de forţă.

Justiţia „programatică”, după strategii de război, sub acoperirea legitimă a luptei împotriva celui mai mare flagel din ultimii 200 de ani de istorie ai României: Corupţia, s-a dus asemenea unui tratament de tip chimioterapie radio/tv cu antidotul DNA.

Aşadar, odată cu celulele „canceroase” au fost distruse şi celule sănătoase ca efect militar secundar denumit: victime colaterale. Un concept tipic războaielor de gherilă împotriva terorismului.

Numai că victimele colaterale sunt de ordinul sutelor, cazurile de justiţie a denunţului (majoritatea copleşitoare dintre cazurile instrumentate de către DNA sunt pe denunţuri, de multe ori fără probe) au adus pe majoritatea ziariştilor de investigaţie “old school”(corifei ai anchetelor anilor ’90 şi adepţi ai lustraţiei) la concluzia că Justiţia română este îndrumată şi influenţată de serviciile secrete (în principal SRI) sub supravegherea strategică şi tehnică a unui colectiv al ambasadei SUA de la Bucureşti.

De fapt, totul a început cu o hotărâre secretizată a CSAT, din 2005, în care s-au alcătuit echipele mixte DNA-SRI, fapt recunoscut si negat succesiv de către fostul Presedinte şi actualul şef al DNA. Dar confirmat de chiar cei care contestă şi reclamă acest mod lucru timp de ani de zile, UNJR(Uniunea Naţională a Judecătorilor din România), fără să reuşească să impună o dezbatere publică pe acest subiect, presa “mare” ignorând cu bună stiinţă subiectul. Iată ce întreba şefa UNJR, Dana Gârbovan, zilele trecute :

„Propun Preşedintelui un referendum în care cetăţenii să fie întrebaţi dacă doresc să se clarifice implicarea serviciilor secrete în justiţie”.

Iar Alina Mungiu scria intr-un editorial recent pe “România curată”:

“În atmosfera asta de populism anti-corupţie de nivel venezuelean, lupta pentru manipularea legii şi controlul puterii judiciare depăşeşte orice limită”

Dai în mine, dai în fabrici şi uzine

În fapt, plecând de la cel mai comun şi statistic periculos mod de gândire acceptat: „Toţi sunt nişte hoţi”/„Toţi merită să intre la pârnaie” şi de la popularitatea  DNA, ajunsă azi la cote religioase, cu o încredere peste BOR, la care se adaugă „catalizatorul” de propagandă al celui de-al doilea război rece mondial realizat cu organe de presă ataşate, „Cei care critică lupta anticorupţie sunt de partea ruşilor şi-a lui Voiculescu!”,

„Dai în serviciile secrete, dai în lupta anticorupţie”, asezonat cu colaboraţionismul entuziast şi naiv al intelectualilor de la GDS, practic, opoziţia la ceea ce se petrecea cu-adevărat în spatele „cortinei de fier a anticorupţiei”, unde se coordona geostrategic şi tematic dreptatea, a fost identificată public cu Antena3.

Nu mai puteai să spui public un alt gen de adevăr, că te trezeai nu numai cu scaunele-n cap din partea „alienilor din presă”, dar puteai fi angajat/concediat şi ameninţat, aşa cum , spre exemplu era ameninţat  Cătălin Tolontan în 2009, pe holurile Parlamentului de către unul dintre cei şase oameni ai Preşedintelui, Elena Udrea, cu ocazia votării ridicării imunităţii ministrului Monica Iacob Ridzi, în vestitul scandal care o ţine azi încarcerată.  Ba mai mult, puteai trece şi pe la DNA „ca să-ngheţe căcătu-n ei”(cum spunea la una din şedinţele tactice secrete, desigur, nu procurorilor şi judecătorilor, ci celor din spatele lor şi dosarelor lor, însuşi Preşedintele României).

În mandatul lui Traian Băsescu s-a obţinut cea mai mare eficacitate în condamnarea corupţiei politice, dar, în acelaşi timp, cea mai mare poliţie politică din ultimii 25 de ani şi transformarea administraţiei României într-o juntă militară acoperită, ceea ce are efecte extrem de toxice asupra statului şi principiilor sale de drept. Principiul a fost unul singur: ascultăm şi infiltrăm tot şi cu oricine, ocupăm tot şi vedem ce iese de-aici! Şi uite aşa, ne-am procopsit cu un al doilea cancer administrativ după cel al politizării administraţiei: criteriul de angajare în toate cele patru puteri în stat nu mai este doar cel politic, ci şi cel al apartenenţei la serviciile secrete.

Cyborgii securităţii române subcontractate geostrategic şi-au creat şi trecut propria corupţie şi incălcarea a legilor la “raţiuni de stat”

Actualul director al SRI, Eduard Hellvig, spunea cu prilejul celei mai lungi vizite a unui şef de serviciu în faţa unei comisii de control parlamentare şi a presei de microfon că „nu există ofiţeri acoperiţi în politică şi magistratură”, contrazicând nu numai desele alarme ale UNJR şi UIM(Uniunea Internaţională a Magistraţilor) sau pe (ex)membrul CSM, Horaţiu Dumbravă, care afirma în 2014, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii:

“Fac încă o dată apel la domnia sa(Preşedintele-n.a.) ca acum, în ultimele zile de mandat, să îşi îndeplinească datoria constituţională şi legală şi să procedeze la verificarea tuturor declaraţiilor judecătorilor şi procurorilor dacă sunt sau nu colaboratori sau informatori ai serviciilor de informaţii”

Potrivit lui Dumbravă, aceasta este o obligaţie legală, prevăzută de articolul 7 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Chiar şi fostul şef al SIE şi fost prim ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, cerea deznădăjduit după căderea guvernului său în 2012 „scoaterea ofiţerilor acoperiţi din politică”, episod fără ecouri şi consecinţe publice. Careul cu pioni-fantome din clasa politică sau presă nu promovau astfel de subiecte pentru o dezbatere în spaţiul public.

Ba mai mult, ceea ce se putea intui a fi mai rău pare să se fi şi întâmplat: Coincidenţă sau nu, adversari politici ai legilor Siguranţei Naţionale şi legilor Big Brother au fost ridicaţi. Cazul George Scutaru, fost consilier prezidenţial, pe care DNA l-a trimis în judecată, însă instanţa a reurnat dosarul procurorilor. Asta s-a întâmplat în 18 noiembrie 2015, pe motiv că nu se precizează în ce constau infracţiunile reţinute de procurori, numărul faptelor şi explicarea concretă din punct de vedere procesual a acuzaţiilor. De atunci totul a rămas în aer. În 15 luni au avut loc opt termene, toate soluţionate cu amânări.

Iată însă ce zicea George Scutaru, consilierul şi coordonatorul noii strategii pe Securitate al preşedintelui Klaus Iohannis , prieten al actualului şef al SRI (“extras” din anturajul Preşedintelui, în urmă cu doi ani, şi care, de-atunci, vizitează biserici prin ţară, fără să-nţeleagă ce i s-a intâmplat) : ”… întărirea mecanismelor controlului civil, stabilirea unui cadru legal lipsit de echivoc în materie de interceptări, sînt cîteva dintre problemele asupra cărora societatea civilă şi clasa politică trebuie să-şi îndrepte atenţia. în plus, ar trebui să discutăm şi despre eventuala eliminare a abilitării serviciilor de a desfăşura activităţi comerciale proprii, fapt care credem că ar asigura un mai bun control asupra fondurilor şi ar întări credibilitatea acestor instituţii în faţa opiniei publice”

Traian Băsescu, ieşit din mandatele în care a creat acest model de „democraţie sub acoperire”,  spunea anul trecut, apropo de refuzul CCR(referent Daniel Morar) de a valida legile Big Brother: “acum îl caută şi pe Daniel Morar de capre” (aluzie la modul în care a fost „prins” judecătorul CCR, Toni Greblă).

O altă victimă a acestui „modus operandi” a fost un alt politician liberal, Ludovic Orban(achitat de curând pe fond în instanţă, scos din cursa pentru Primăria Capitalei în 2016), omul care a fost singura voce de la vârful PNL care s-a opus, atât public cât şi privat, în faţa directorilor SRI pe subiectele legilor Big Brother. SRI-ul voia operaţiuni asupra spaţiului privat cibernetic fără mandat de la judecător.

În cazul presupuselor sale „foloase patrimoniale necuvenite”, Orban a fost denunţat de către “generalul UTI” Urdăreanu, în conivenţă cu procurorul Claudia Roşu, plecată în fugă, la 1 februarie, din DNA, după achitarea politicianului.

Miliardarul aflat în anchetă l-a chemat de mai multe ori pe Orban la el pentru a discuta un sprijin în campania electorală pentru Primăria Bucureştiului, în fapt, presupuse foloase neluate în vreun flagrant şi necondiţionate de vreo promisiune electorală, aşa cum o atestă stenogramele înregistrărilor făcute cu mandat.

În acest mod de a gândi ilegitimitatea actului de a folosi „influenţa politică”, poate fi ridicat mâine întreg Congresul american.

 Judeţul Dâmboviţa e la ei. Tot.

Dezvăluirile se pot întinde pe foarte multe cazuri de politicieni „lichidaţi” sau/şi şantajaţi, dar aş propune să schimbăm abordarea: infiltrarea şi cucerirea partidelor politice. Pe judeţe.

Ion Stan(fostul şef al PSD Dâmboviţa şi fostul şef al comisiei de control  a SRI a cărui scoatere din joc s-a făcut, coincidenţa dracului, se spune, cu ajutorul actualului şef de supraveghere a comisiei SRI (baronul Adrian Ţuţuianu, actual preşedinte PSD-Dâmboviţa şi fost şef la CJ Dâmboviţa, cercetat de DNA în 2013 pentru trafic de influenţă fără rezultat) şi al găştii de la Dâmboviţa: primarul Târgovişte Cristian Daniel Stan (cu nenumărate contracte de asistenţă juridică fără licitaţie cu instituţiile de stat din judeţ), fostul pedelist Marin Antonescu pe care Traian Băsescu îl prezenta superiorul pe linie profesională de la Anvers”, în fapt, omul care coordona , ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici, actualul preşedinte al CJ Dâmboviţa, Alexandru Oprea, fost şef la SRI Dâmboviţa. În rechizitoriul fostului şef al PSD, Ion Stan, scrie:

“Întrucât la data de 23.11.2012, Dima Nicuşor Sorin a denunţat şi pretinse fapte penale comise de numitul Ţuţuianu Adrian în perioada iunie 2012, cu ocazia campaniei electorale pentru alegerile locale, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000, într-o cauză separată”, se precizează în actul de acuzare a lui Ion Stan(condamnat ulterior la doi ani de închisoare)

Tot din acest dosar este disjunsă şi cauza pentru Rovana Plumb, care apare alături de Ion Stan în denunţurile fostului ofiţer SRI, Daniel Dragomir.

În mod miraculos, nici lui Adrian Ţuţuianu, nici Rovanei Plumb, nu li s-a întâmplat nimic până la această oră.

Dacă mai punem la socoteală şi faptul că actualul preşedinte la PNL – Dâmboviţa este Cezar Preda(fost şef al comisiei de supraveghere a SRI) despre care presa relata că „a distrus arhivele PCR din Buzău” şi despre care fostul premier Victor Ponta spunea în faţa comisiei de control parlamentar al serviciilor secrete că este „ofiţer sub acoperire al SRI”, atunci putem spune că politica „dâmboviţeană” este apanajul deplin al serviciilor secrete.

Dacă mai punem la socoteală şi ultima declaraţie a fostului consilier de Securitate al preşedintelui Traian Băsescu şi actual director al Colegiului Naţional de Informaţii, Iulian Fota, făcută la Realitatea Tv săptămâna trecută: „Războiul este între PSD şi NOI”, avem toate semnele că Politica este o redută cucerită de puterea nevăzută a organelor de forţă ale Statului Român, cele care, practic, au penetrat şi încălecat, cu încălcarea premeditată a Constituţiei şi a legilor de funcţionare a Justiţiei, toate puterile în stat, aflându-se astăzi în cel mai aprig război intern de la Revoluţie încoace.

Alina Mungiu: Conform World Justice Project, un stat de drept trebuie să îndeplinească patru criterii. Unu: guvernul şi oficialii, ca şi entităţile private şi publice trebuie să dea socoteală conform legii. Doi: legile trebuie să fie clare, stabile, juste şi aplicate tuturor la fel, şi trebuie să prevadă securitatea persoanei, a proprietăţii şi a unor drepturi fundamentale. Trei: procesul prin care legile sunt create, administrate şi implementate trebuie să fie accesibil, echitabil şi eficient. Patru: justiţia trebuie împărţită de către oameni imparţiali care sunt competenţi, integri şi independenţi, şi au resurse adecvate.

O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU

In primul rand as dori sa-l felicit pe Dl. Liviu Mihaiu pentru acest editorial in care face o analiza deoasebit de interesanta a fenomenului: lupta ACTUALA dintre Partid si Securitate, la care facea candva referire si Cristian Tudor Popescu, dar explicata acum pe intelesul tututor. O analiza frumoasa si bine scrisa!

Dar, dupa parerea mea, aceasta analiza ar trebui putin completata pentru o caracterizare cat mai completa si precisa a fenomenului.

MCV nu cred ca a fost inventat de „sertgentii mesianici din presa”. Este adevarat, PNA a aparut in vremea Guvernului Nastase, dar integrarea noastra in UE s-a facut sub rezerva luptei anticoruptie, iar PNA, actualul DNA, a aparut tocmai ca o consecinta a acestui fapt.

Nu stiu daca Bruxelles-ul a vrut chiar asta de la noi… Dar e aproape o certitudine certificata prin declaratiile publice ale unor inalti oficiali ca principalul nostru partener strategic – Statele Unite ale Americii – au sustinut cu caldura ACEASTA lupta anticoruptie. Nu Laura Codruta Kovesi sau Ioana Ene-Dogioiu au reprosat Romaniei nu ca nu se vad oameni in strada ca sa protesteze MASIV impotriva coruptiei, ci Victoria Nuland. Sau cand a zis ca „nu avem aceleasi idealuri” – daca spunea asta Ioana Ene Dogioiu (asta ca sa dau un mic exemplu) cati autohtoni nu s-ar fi napustit asupra ei s-o manance de VIE!!! 😆 Cand a zis Victoria Nuland, toata lumea a tacut cuminte si a luat aminte! Va amintiti cand Joe Biden a caracterizat lupta anticoruptie ca fiind „de autoaparare”. Ni se adresa noua, Romaniei si romanilor.

Face DNA abuzuri? Incalca drepturi si libertati? Eu n-am vazut o critica in acest sens din partea parnerilor nostri, nici UE si nici SUA. Va mai amintiti cum fostul ambasador Mark Gitenstein o inalta in slavi pe Monica Macovei si cum pleda impotriva prezumtiei de nevinovatie? Va mai amintiti cum Codruta a primit o inalta distinctie a Suediei, in sala aflandu-se, surazator, desigur, Dl. Klemm, actualul ambasador SUA – v. si aici..

Sa ne amintim cum chiar SUA atentiona pe toti Aliatii ca Rusia exporta coruptie, facand din coruptie o amenintare la siguranta nationala.

Legile Big Brother, promovate aici de Dl. Maior, fostul Director al SRI, n-au fost niciodata criticate de SUA. N-am auzit. Ba cred ca au fost chiar laudate, iar daca Dl. Maior e acum ambasadorul Romaniei la Washington este si pentru ca e un om de incredere pentru America.

Se tot vorbeste de abuzurile pe care le-ar face DNA. Nu neg, e foarte posibil pentru ca omul e perfectibil. Dar nu inteleg altceva (chestia asta, ca ar face abuzuri, o inteleg): cum e posibil ca SUA, cu Constitutia sa, in care e inscrisa apararea si garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului sa nu atentioneze tara noastra asupra unor derapaje sau posibile derapaje. Ci dimpotriva, ca daca stau si ma gandesc la Gitenstein, el nu intelegea ce e aia prezumtia de nevinovatie, nevazandu-i rostul!!

Repet, e vorba despre principalul nostru aliat: SUA.

Pana la PNA si MCV ne-am chinuit sa scoatem oameni de afaceri prosperi, reusind sa facem asta tocmai prin eforturile conjugate ale Partidului si Securitatii, ca sa fiu in ton cu exprimarea D-lui. Mihaiu. Asa au iesit creati oameni precum Sorin Ovidiu Vantu sau Ioan Niculae. Numai ca sa facem pe plac Occidentului si sa aratam ca si la noi lucrurile se misca spre initiativa privata si economie de piata.

Apud MCV am inceput sa-i bagam la puscarie, constatand cu uimire ce monstri am creat, ca sa incepem o noua pagina de facut pe plac Puterilor tutelare, prin lupta anticoruptie, mosita tot in laboratoarele Partidului si Securitatii, prin aceleasi eforturi conjugate. Doar pentru a arata ca lucrurile se misca cu succes spre statul de drept!!

Mediafax

Sorin Ovidiu Vîntu, CONDAMNAT la 8 ani de închisoare în dosarul devalizării FNI. Sentinţa este definitivă

„Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat, marţi, de către magistraţii Curţii de Apel Bucureşti la opt ani de închisoare în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI), decizia fiind definitivă.

„Condamnă pe inculpatul Vîntu Sorin-Ovidiu la pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, potrivit art.36, alin.1 din noul Cod penal, adaugă sporul de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare”, se arată în decizia de marţi a Curţii de Apel, care este definitivă.

Magistraţii au mai dispus menţinerea sechestrului până la concurenţa sumelor de 137.403.630.106 ROL (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A.

În primă instanţă, Sorin Ovidiu Vîntu fusese condamnat, pe 9 februarie 2015, la şase ani şi patru luni de închisoare. Tribunalul Capitalei a decis atunci condamnarea afaceristului la două pedepse de câte patru ani de închisoare pentru infracţiunile de spălare de bani şi a dispus achitarea lui pentru instigare la delapidare. În urma contopirii celor două pedepse, instanţa a dispus ca omul de afaceri să execute şase ani şi patru luni de detenţie. Decizia nu a fost definitivă şi a fost contestată de omul de afaceri la Curtea de Apel Bucureşti.

Judecătorul de la Tribunalul Bucureşti care l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu a arătat, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit „mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate provenienţă infracţională”.

Potrivit instanţei, deşi ştia că banii erau proveniţi din delapidarea săvârşită de Nicolae Popa, infracţiune pentru care acesta a şi fost condamnat, Sorin Ovidiu Vîntu a ascuns şi disimulat această sumă prin multiple operaţiuni de dispoziţie şi de circulaţie a proprietăţii unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor.

Judecătorul a stabilit că Sorin Ovidiu Vîntu, prin inginerii financiare aparent legale, pornind însă de la o bază ilegală, întrucât banii proveneau din delapidare, a ascuns, a disimulat natura juridică a provenienţei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, prin creditări ale societăţiilor proprii, care la rândul lor creditau alte societăţi ce cumpărau unităţi de fond răscumpărate la valori majorate artificial, cu care erau achiziţionate imobile, chiar în ziua transferării în contul lui Vîntu a sumelor de provenienţă infracţională, imobile ce erau vândute succesiv unor societăţi comerciale aparţinând tot acestuia, dar şi prin crearea de depozite şi transferuri repetate între inculpat şi conturile SC Gelsor SA.

Instanţa a mai reţinut că un alt mod de a ascunde sumele de bani obţinute ilegal a fost prin cumpărarea a 15 imobile, pe care apoi le-a vândut, la intervale cuprinse între o lună şi patru luni, SC Gelsor I.N. SA, cu menţiunea că vânzarea se face în vederea compensării datoriei înregistrate de societatea Gelsor în favoarea sa. Preţul de vânzare era întotdeauna, în cazul fiecărui imobil, cu mult sub preţul cu care Vîntu cumpărase anterior acele imobile. Mai mult, SC Gelsor I.N. SA avea obligaţia de a achita fiecare imobil cumpărat de la Sorin Ovidiu Vîntu în cinci rate anuale, începând din anul 2001, iar pentru perioada 2000-2001 a închiriat toate imobilele dobândite astfel SC Gelsor SA, societate creditată tot de Vîntu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la delapidare, judecătorul a notat în motivare că, potrivit deciziei definitive de condamnare, prăbuşirea FNI nu s-a datorat riscurilor inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii, ci activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii faţă de care s-a dispus condamnarea definitivă într-un alt dosar, printre aceştia fiind şi Nicolae Popa, care a primit o pedeapsă pentru înşelăciune şi delapidare.

Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat până în prezent în trei dosare, executându-şi pedepsele.

Astfel, la data de 22 iulie 2016, Sorin Ovidiu Vîntu a fost încarcerat în urma unei condamnări de şase ani şi două luni de închisoare în dosarul Petromservice, alături de el fiind condamnat şi fostul sindicalist Liviu Luca la şase ani de detenţie.

Totodată, în 24 ianuarie 2014, omul de afaceri a fost condamnat de instanţa supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul favorizării lui Nicolae Popa, iar anterior, a fost condamnat la doi ani de pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă.”

Totusi, mai nimic despre cei care au creat acest personaj, un tip care fusese condamnat si pe vremea comunismului, adus in fata dupa si dandu-i-se un acces larg la resursele statului. SOV a fost un om in fata caruia tremurau multi dintre potentatii acelor zile… A fost un om caruia Radu Timofte, fostul sef al SRI, ii punea informatii economice de prima mana pe tava (dupa cum s-a exprimat Traian Basescu) si pe canapelele caruia se odihnea Mircea Geoana. Atat Geoana cat si Timofte erau din PSD, iar daca ma gandesc si la Vacaroiu si Florin Georgescu, lucrurile acestea ne-ar putea sugera ce partid a stat in spatele ascensiunii fulgeratoare a lui SOV.

Ioan Niculae… Dosarul „Mita la PSD”, deci e clar. Fost securist si acesta!

Sigur, si in aceasta privinta trebuie pus un bemol pentru ca analiza sa nu fie prea stridenta: sa nu uitam, totusi, ca Romania era o tara in tranzitie, o tara fosta comunista unde comunismul a distrus proprietatea privata, dar o tara cu un proiect ambitios care trebuie salutat: constructia economiei de piata libera. Din aceasta perspectiva privind lucrurile, constructia unui capitalism romanesc e de inteles.

Acum ii terminam pur si simplu pe astia si incepem sa construim statul de drept, fara sa fi incheiat reformele economice si fara sa consolidam aceasta cucerire revolutionara (nu cred ca exagerez spunand asa!): economia de piata libera, libera initiativa privata si o dezvoltare economica in acest sens.

Mi-e teama ca pana la urma sa nu avem nici stat de drept si nici economie de piata! Cred ca ar trebui sa meditam serios la acest aspect.

Interesanta e si schimbarea principalului nostru partener – SUA: de la determinarea unui Reagan de a fauri o lume libera si de a intari democratia si libertatea, la determinarea stangista a unui Obama de a lupta impotriva coruptiei, paradisurilor fiscale (v. „Panama papers”) si de a crea „institutii puternice” si, pe cale de consecinta, un stat puternic. Dar puternic inclusiv sa incalce Constitutia SUA si de a face obligatorii asigurarile medicale, prin Guvernul federal, lucru totalmente neconstitutional in SUA.

Pe de alta parte, lupta anticoruptie, trebuie sa recunoastem, s-a impus ca o necesitate in Romania, statul avand inca un rol insemnat in economie.

As dori sa spun cate ceva si despre ofiterii acoperiti din presa, pentru ca se vorbeste mult despre asta. Inteleg ca sefa lor e D-na. General Elena Istode:

Gen. SRI Elena Istode

Gen. SRI Elena Istode

Inteleg ca D-nei. Istode i se spune Anaconda. Din motive lesne de inteles, desigur. Insa sa nu uitam ca marele spion sovietic, Richard Sorge, pe cand opera in Germania, avea acoperire de ziarist GERMAN:

Richard Sorge

Richard Sorge

Evident, in felul asta, se poate face o larga gama de manipulari. Iar daca presa a fost considerata, pe vremea lui Basescu, drept o vulnerabilitate la siguranta nationala trebuie sa intelegem prin asta posibilitatea reala ca in presa  sa se strecoare spioni ai unor puteri ostile Romaniei. Celebrul Sorge e un exemplu clasic: ne arata ca astfel de lucruri se pot intampla. Poti sa-i construiesti unui strain o biografie neaos romaneasca si sa-l inserezi apoi in presa cu sarcini precise.

Bineinteles, faptul ca exista acoperiti SRI in presa nu ne produce nicio bucurie. Iar ca doamna Istode ne spioneaza redactiile, cu atat mai putin. Insa cele spuse mai sus se constituie intr-un bemol. Si mai bine, poate, i-am ura succes Anacondei in depisatarea acelor oameni care nici romani nu sunt (nu spun ca n-ar putea fi si romani…) si care lucreaza impotriva Romaniei prin redactiile din aceasta tara.

Dl. Liviu Mihaiu face referire la cati lucreaza in SRI si SIE. Despre cati au lucrat in fosta Securitate am scris si eu aici. Problema mare care se pune este, dupa parerea mea, daca numarul acesta – actualmente 30.444 de cadre, dupa Dl. Mihaiu – este unul optim. Sub regimul Ceausescu erau o jumatate de milion de informatori. Fara indoiala, aceste cifre ridica intrebari asupra democratiei si statului de drept in Romania. Dar daca e vorba de o supradimensionare cu personal a serviciilor secrete, eu cred ca avem o problema. In sensul ca mai multi oameni care lucreaza si care sunt implicati in munca privind siguranta nationala fata de numarul optim necesar scade eficacitatea acestor servicii. In general nu trebuie prea multi oameni, dar cei care lucreaza, dotati cu tehnica moderna, sa fie foarte bine pregatiti – in felul acesta eficacitatea serviciilor de informatii creste si scad, pe cale de consecinta, slabiciunile.

Nu ar trebui sa ne mire, tinand cont de metehnele romanesti din politica, precum pesederizarea si cederizarea, ca ar putea avea loc si sereizarea Romaniei. Dar nu trebuie sa uitam ca in plan politic s-a vazut flagrant slabiciunea atat a PDSR cat si a CDR, ambele reusind sa piarda, pana la urma alegerile. Sa nu uitam ca PSD, fostul PDSR, a fost multa vreme vioara a doua, candidatul sau nereusind sa castige alegerile prezidentiale, iar in alegerile legislative, multi ani, performantele au fost slabe.

Noi ar trebui sa meditam si sa intelegem foarte bine rolul – rolul serviciilor secrete, rolul politicii monetare, ca sa dau doua exemple din diverse domenii de activitate. Rolul serviciilor secrete NU e sa conduca Romania. Daca nu intelegem lucrul asta (aparent simplu) cream o slabiciune in ceea ce priveste siguranta nationala, pentru ca serviciile ar trebui sa se ocupe si cu altceva pentru care nu sunt calificate.

„Ori Presa, ori Democratia!”

Cum am ajuns in situatia actuala? Va mai amintiti cum, inca de pe vremea lui Basescu, se evidentia cu repros ca in „Constitutia lui Nastase” se pomeneste despre: „traditiile democratice ale poporului roman si idealurile Revolutiei din decembrie 1989” (art. 1, al. 3)? Dupa aceea au fost tot felul de emisiuni pe la televiziunile de stiri prin care se incerca sa se demonstreze ca, de fapt, n-a fost vorba de nicio Revolutie, ci de lovitura de stat. Or, prin asta ce s-a realizat? S-au calcat pur si simplu in picioare idealurile Revolutiei din decembrie 1989, unde au murit oameni care s-au ridicat impotriva comunismului, in care poporul a cerut democratie si libertate. Tineti minte: „Libertate, te iubim!/ Ori invingem, ori murim!”? Iar cei care scandau asa s-au aflat atunci in fata tancurilor comuniste, in bataia pustilor!!

Ma intreb cui a servit aceasta calcare in picioare a idealurilor Revolutiei?

Ca ar trebui sa fie trasi la raspundere cei care se fac vinovati de crime, asta e altceva. De acord! Numai ca pana acum n-am vazut asa ceva si nici elucidarea celor petrecute atunci. In schimb, am reusit sa terfelim Revolutia si memoria celor care si-au dat viata atunci pentru Libertate si Democratie in Romania.

A celor care au murit luptand impotriva comunismului!!

Si trist este ca n-am vazut nicio reactie de impotrivire din partea SUA sau UE. Cui a folosit discreditarea Revolutiei si , in schimb, acreditarea loviturii de stat? Cui a folosit sa se strecoare ideea ca, de fapt, n-a fost nicio Revolutie ci o lovitura de stat conceputa in laboratoarele politice din exterior?

Si am ajuns in situatia actuala, in care se incalca drepturi si libertati, sub pretextul apararii acestora.

Interesant e si ultimul articol al D-lui. Tismaneanu:

Protestele din februarie şi noua sensibilitate politică

„Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste sunt fie prost informaţi, fie de rea-credinţă. Societăţile nomenclaturiste erau, de fapt, experimente profitocratice, se bazau pe un rigid sistem de tip caste. Nomenclatura beneficia de privilegii la care muritorii de rând nici măcar nu puteau visa. Niciodată nu a fost clasa muncitoare mai batjocorită şi mai oprimată decât în regimurile care pretindeau că guvernează în numele ei. Este o ignorare, şi pe cale de consecinţă, o banalizare a răului totalitar.

Actualele proteste sunt expresia unei noi sensibilităţi politice. Am scris un articol, împreună cu politologul Marius Stan, în Politico.eu, în care ne-am ocupat de această temă. Da, este vorba de o nouă generaţie pentru care vechile metehne şi infamii nu mai sunt tolerabile. UE înseamnă transparenţă, încredere, norme, reguli, proceduri. Pesedismul este exact opusul: clientelism, cinism, jaf la drumul mare sau pe ascuns, manopere dolosive. Pentru mine, aceste demonstraţii au pus capacul peste coşciugul în care zace putredul sistem Iliescu.”

Insa „Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste” sunt si rezultatul politicilor defectuoase duse la noi in tara, prin care libertatea si democratia au inregistrat, in mod regretabil, o anumita scadere. A fost o eroare cu totul regretabila ca din dorinta de a lovi politic in „pesedism” s-a adus atingere libertatii si democratiei de la noi. Iar rezultatul recentelor alegeri legislative, in care PSD a obtinut o victorie comparabila (daca nu chiar si mai mare!) cu cea a FSN-ului de pe vremurile lui Ion Iliescu, confirma marea eroare care s-a facut multa vreme la noi in tara. Demonstreaza inclusiv o scadere a libertatii economice, pusa sub influenta coplesitoare a institutiilor de forta, nu doar din cauza recentei crize economice. Iar „noua sensibilitate politica” de care ne vorbeste prof. Tismaneanu nu poate compensa o scadere evidenta a liberalismului la noi in tara. Lucrurile, greselile acestea ar trebui reparate.

Iar abordarile maximale – „putredul regim Iliescu” – prezente, din pacate, la noi si care nu se refera neaparat la un regim anume, ar trebui si acestea la randul lor corectate, intrucat se dovedesc ineficace. „Tot ce a facut Iliescu e rau!”, „Tot ce a facut Basescu e rau!” s.a.m.d dovedesc, iertata sa-mi fie exprimarea, o lipsa de maturitate in abordarea chestiunilor. De aceea s-ar impune o abordare echilibrata.

Februarie 22, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu