Bizarul domn Trump…

Am vrut sa scriu zilele acestea, dar…  Dar parca atunci cand vroiam sa incep era ceva ce-mi scapa, ceva neclar, greu de caracterizat…

Cred ca o politica atat de bizara in plan extern precum cea dusa de actuala Administratie de la Casa Alba nu prea ne-a fost dat sa vedem. Sunt greu de inteles motivatiile lui Donald Trump…

Aveam un Acord Nuclear cu Iranul semnat in 2015 – v. aici si aici – de catre: membri permanenti ai Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite: SUA, Marea Britanie, Rusia, Franta, China plus Germania, si Uniunea Europeana, cu Iranul. Acest Acord limita drastic posibilitatile Iranului de a realiza arma nucleara, lasandu-i totusi posibilitatea Iranului de a utiliza energia nucleara pentru scopuri pasnice, civile.

Aceasta reglementare internationala a fost, cum am aratat putin mai sus, semnata de SUA. Inca din timpul campaniei electorale, dar si dupa aceea, Dl. Trump a folosit de nenumarate ori cuvantul „disgraceful” pentru a caracteriza respectivul Acord, initiat de Presedintele Obama. De curand, Donald Trump – ar trebui s-o vedem si ca pe o promisiune din campania electorala – a retras SUA din acest Acord, fara alta explicatie decat celebrul „disgraceful”, partea proasta fiind ca nu a pus nimic in loc. Nu a venit – cel putin nu am auzit – cu o propunere pe care s-o puna pe masa negocierilor. Sau sa spuna ce anume ar dori sa schimbe la Acordul deja existent.

Drept consecinta, atat Macron cat si ceva mai recent ministrul francez de Externe, Jean-Yves Le Drian, au atras atentia asupra pericolului inceperii unui razboi. Eu cand am citit ce a zis Macron, prima data am trecut usor peste… Nu acelasi lucru a fost cand am citit si ce a declarat ministrul francez al Afacerilor Externe care a reiterat cele spuse de Emmanuel Macron… Le Drian a spus ca pericolul e atat de mare incat o miscare gresita sau o mica scanteie ar putea declansa un razboi…

Donald Trump a amenintat cu sanctiuni drastice firmele europene – a spus ca vor fi „trase la raspundere” – care ar mai indrazni sa faca afaceri in Iran. Dar pe ce baza juridica, daca SUA s-a retras din Acord?

In mod normal ar fi trebuit ca Dl. Trump sa fi lasat acest Acord sa continue pentru ca sa vedem daca Iranul il respecta si cum il respecta. In caz de nerespectare, Iranul ar fi trebuit sa fie, desigur, sanctionat. Donald Trump, in schimb, a plecat de la premisa ca in cativa ani, cu acest Acord, Iranul ar putea obtine arma nucleara. Dar nu e deloc foarte clar pe ce anume se bazeaza concluzia dumnealui. Israelul, prin Dl. Netanyahu, a specificat faptul ca detine o cantitate impresionanta de informatii culese de serviciile israeliene, care ar demonstra planurile concrete ale Iranului de a obtine arma nucleara. Iranul a raspuns ca informatiile nu sunt de actualitate si ca astfel de alegatii nu se constitutie in dovezi – v. aici.

Partea proasta este ca SUA se pune in afara unei reglementari internationale. Daca informatiile pe care le are din partea Israelului sunt cele corecte atunci de ce nu a folosit actualul Acord pentru a trage la raspundere Iranul? Pentru ca astfel de informatii ar fi demonstrat ca Iranul incalca Acordul existent, pe care l-a semnat.

Insa in conditiile in care SUA s-a retras fara explicatii prea credibile, Iranul, in mod justificat, a pus problema daca nu cumva un astfel de Acord ar trebui schimbat la fiecare schimbare, rezultata din alegeri, a Presedintelui SUA. De asemenea, tot justificat, a pus problema daca actualul Acord mai e in vigoare odata cu retragerea SUA din acesta. Ceea ce am inteles eu este ca Iranul va continua sa respecte acest Acord semnat in 2015.

Pentru SUA da foarte prost faptul ca s-a retras dintr-un Acord international pe care l-a semnat in urma cu 3 ani, fara sa ofere explicatii convingatoare si fara sa puna altceva in locul acestuia (propuneri de negociere sau sa arate care ar fi termenii din Acord asupra carora doreste sa deschida o negociere). Arata o lipsa de coerenta in politica externa, o lipsa de predictibilitate, dar si o incercare de a rezolva in mod unilateral, chiar prin forta (inclusiv armata), Dosarul Iranian. Asta nu inseamna ca se va ajunge la un razboi, dar retragerea dintr-un Acord international de acest gen deschide o cale periculoasa.

Ce a castigat SUA din asta? Nu prea se vede mare lucru. Si nu se vede nici ca Israelul ar fi mai bine aparat printr-un astfel de gest impotriva planurilor iraniene de a construi arma nucleara. Dimpotriva, Israelul era mai bine aparat daca SUA ar fi ramas in Acord, putand astfel sa sanctioneze, daca ar fi fost cazul, Iranul pe cale legala. Retragerea din Acord a SUA inseamna ca SUA, cel putin, nu mai are nicio posibilitate de a sanctiona in mod legal Iranul, daca aceasta tara nu respecta Acordul. Or, lucrul asta pune SUA intr-o pozitie proasta pe plan international.

Un alt lucru bizar care da nastere la numeroase speculatii este anuntul facut de Donald Trump, potrivit caruia Summitul programat pe data de 12 iunie la Singapore cu Presedintele Coreii de Nord, Kim Jong-Un, nu va mai avea loc. Era vorba despre procesul de pace din Pen. Coreeana, dupa atatia ani de ostilitate intre cele doua Corei. Este bine, totusi, ca dupa ce ieri a anulat o intrevedere cu liderul de la Phenian, azi Dl. Trump s-a razgandit!!! Ministrul de Externe nord-coreean, Kim Kye Gwan, a specificat ca decizia lui Trump de anulare a Summitului „nu este in linie” cu cei ce spera la „pace si stabilitate”, calificand anularea summitului ca fiind „neasteptata si foarte regretabila”. Insa iata ca azi Dl. Trump a scris pe Twitter:

„Very good news to receive the warm and productive statement from North Korea. We will soon see where it will lead, hopefully to long and enduring prosperity and peace. Only time (and talent) will tell!”

Mi se pare ca este o recunoastere a greselii facute, deoarece anularea Summitului l-a pus pe Kim Jong-Un intr-o postura favorabila, datorita faptului ca a avut acum o pozitie responsabila, pentru construirea unui climat de pace in Pen. Coreeana. Amenintarea voalata cu arsenalul nuclear american pe care a facut-o Dl. Trump referindu-se la Coreea de Nord nu a pus SUA intr-o pozitie favorabila, mai ales ca lucrurile erau stiute. Nu e niciun secret ca SUA are o forta militara sub toate aspectele foarte mult superioara Coreii de Nord. Lucrul acesta sugereaza o diplomatie facuta cu ajutorul amenintarii cu forta, nu sub reglementari clare de drept international, lucru ingrijorator.

Interesant in toate aceste evenimente, dar lucru este mult mai vizibil in legatura cu Iran Deal, e faptul ca SUA nu isi armonizeaza anumite pozitii de politica externa cu Uniunea Europeana, principalul sau partener. In cazul Acordului cu Iranul, lucrul e evident. Deocamdata pozitiile SUA si UE sunt contrare pe aceasta chestiune. Dar nici nu a existat un dialog, un schimb de pareri… In chestiunea Coreii de Nord, UE pare slab implicata. Nu simt influenta UE in aceasta privinta. Totusi, UE ar trebui sa fie mai activa deoarece nu ne e deloc indiferent daca in Pen. Coreea va fi pace sau va fi un razboi devastator. In momentul in care Presedintele SUA ieri spune una, iar azi spune un lucru total opus fata de ceea ce a afirmat ieri, mie mi se pare ca avem o problema. Nu ne e indiferenta pozitia SUA in astfel de chestiuni, care privesc pacea globala.

Deocamdata, in cazul Iranului, SUA, sub noua Administratie de la Casa Alba, condusa de Dl. Trump, n-a pus on the table nimic concret. Deci chestiunea este, ca sa zic asa, in aer. In cazul Coreii de Nord, de asemenea, nu avem nimic concret, decat – cel putin asa cum rezulta din ultima declaratie a D-lui. Trump – bune intentii.

Ambele chestiuni nu pot sa nu priveasca Uniunea Europeana, care ar trebui sa fie ceva mai activa pe plan international. Nu printr-o atitudine ostila fata de SUA sau fata de Casa Alba, sau Donald Trump. Ci printr-una de colaborare si atenuare a unor asperitati.

In general vorbind, deocamdata, in ambele chestiuni – Iran si Coreea de Nord, nu putem avea decat incertitudini.  Se poate observa ca pentru actuala Administratie de la Casa Alba a avea o politica externa condusa pe cai de actiune clare si in acord cu dreptul international pare a fi o problema. Insa o mare problema o reprezinta lipsa de predictibilitate a actualei politici externe americane.

Trebuie de asemenea spus ca in favoarea lui Donald Trump pledeaza faptul ca nu este usor pentru SUA sa construiasca o politica externa optimala in legatura cu tari precum Iranul si Coreea de Nord. Pentru ca nu e deloc clar cum anume, cum ar fi cel mai bine sa procedezi. Nu intotdeauna politica unor sanctiuni dure e cea mai eficace. Pe de alta parte, lipsa de fermitate, de hotarare sau o astfel de perceptie nu este neaparat o cale care solutioneaza problemele. Insa mi se pare important faptul ca Dl. Trump ar trebui sa-si defineasca o linie politica, o strategie stabila, clara atat in privinta Iranului, cat si in privinta Coreii de Nord. Succesul nu poate veni, totusi, dintr-o atitudine instabila. Dar Istoria recenta, daca e sa apelam la experienta politica, ne arata ca o continuare care conduce la rezultate palpabile e cea bazata pe dialog si intelegere. Sa ne gandim la prabusirea comunismului in Europa de Est si in fosta Uniune Sovietica. Daca n-ar fi existat contactul, dialogul permament dintre Ronald Reagan, apoi George Bush, si Mihail Gorbaciov, cu greu s-ar fi ajuns la un astfel de rezultat concret si sa ne gandim ca pana la urma s-a prabusit si Uniunea Sovietica. De aceea, zic eu, este necesar – mai ales in cazul acesta cand SUA s-a retras din Acordul cu Iranul – de un Summit SUA-Iran – atat cu Presedintele Hassan Rouhani cat si cu Liderul Suprem de la Teheran, Ayatolahul Ali Khamenei. Un astfel de dialog ar putea fi intermediat de catre Bruxelles. Absenta dialogului, nu are cum sa conduca la rezultate bune, cel putin judecand dupa experienta pe care Istoria recenta ne-a furnizat-o. Increderea nu se poate construi prin lipsa dialogului. N-ar fi putut exista incredere intre SUA si URSS, intre Ronald Reagan si Mihail Gorbaciov, daca n-ar fi existat un dialog bilateral prin care sa se caute apropierea dintre parti.

Eu cred ca din multe puncte de vedere atat Iranul cat si Coreea de Nord au ramas tributare unor conceptii gresite despre SUA, care provin din alte vremuri. Simt un anacronism in abordarea de catre aceste doua tari a relatiilor lor cu SUA. Fara indoiala ca Donald Trump n-ar trebui sa le intareasca astfel de convingeri anacronice printr-un comportament sau limbaj inadecvat. Pentru ca atunci nu se va ajunge la alt rezultat decat acutizarea tensiunilor existente. Iar daca este in interesul SUA sa aiba relatii bune cu Arabia Saudita, atunci e in interesul SUA sa aiba relatii bune si cu Iranul. Nu e in interesul SUA destabilizarea Orientului Mijlociu. Si nici in interesul Uniunii Europene. Deocamdata, cel putin, procesul de pace in Orientul Mijlociu pare a fi blocat de mutarea ambasadei SUA la Ierusalim. Autoritatea Palestiniana l-a rechemat pe reprezentantul Presedintelui Mahmoud Abbas la Wasghington precum si pe ambasadorii din Romania, Cehia, Ungaria si Austria, tari care au blocat adoptarea unei declaratii comune a UE de condamnare a mutarii Ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim. Uniunea Europeana nu are o pozitie convergenta sub acest aspect cu SUA. Ar trebui sa incerce sa se constituie intr-un factor de mediere intre parti. Imi pare ca Presedintele Macron cauta sa-si defineasca un rol de mediator. Insa UE n-ar trebui sa ramana indiferenta la astfel de evolutii ce pot fi periculoase. Daca nu acum, in acest moment, atunci in viitor… Atata vreme cat aveai un proces de pace in Orientul Mijlociu care decurgea nu neaparat lin, dar se putea constata o evolutie cat de cat pozitiva si tindea catre o normalizare a relatiilor dintre Autoritatea Palestiniana si Israel, iar acum constati ca acest proces de pace pare a fi intrerupt, ramanand incert, cel putin pe termen scurt si mediu, ai o problema care daca nu este solutionata repede se poate agrava, cu consecinte imprevizibile. Eu nu cred ca ne mai trebuie un alt razboi in zona pe langa Razboiul Civil din Siria, si vedem cu ce consecinte tragice. Totusi, vedem o recrudescenta a conflictului dintre Israel si Palestina, cu proteste masive in Fasia Gaza, soldate cu multi morti si raniti. Trebuie aratat ca avem de a face cu o acutizare a conflictului ce se afla intr-o stare initiala. Deocamdata nu putem sti unde se va ajunge, dar observam ca situatia din Orientul Mijlociu se complica. In urma violentelor recente din Fasia Gaza a rezultat o depreciere considerabila a relatiei dintre Turcia si Israel. Insa se pot degrada puternic si relatiile dintre Israel si celelalte state arabe din zona, chiar daca acum acest lucru nu pare evident. Ce consecinte genereaza Orientul Mijlociu in astfel de situatii cred ca stim deja: terorism, razboi si inca unul prelung… Care pot afecta si Uniunea Europeana. O analiza interesanta semata de Reva Goujon – aici.

Partea proasta este ca politica D-lui. Trump n-a oferit, cel putin pana la acest moment, solutii acestor dosare, dupa cum se vede, grele si complicate. Dimpotriva, par a se accentua tensiuni mai vechi… Nu spun ca fosta Administratie de la Casa Alba, cea condusa de Dl. Obama, n-ar fi facut greseli sau ca ar fi rezolvat toate problemele. Dar Obama a dorit cel putin sa reglementeze international relatiile cu Iranul – de aici Acordul cu Iranul, a dorit sa rezolve situatia din Orientul Mijlociu tot pe calea respectarii reglementarilor internationale, spre exemplu relatiile dintre Autoritatea Palestiniana si Israel. Pe cand acum lucrurile sunt, ca sa zic asa, opuse, cu toate riscurile de rigoare. Prin Acordul Nuclear cu Iranul, Obama a incercat apropierea acestei tari de Occident. Pe cand Donald Trump doreste sa rupa acest Acord, caz in care Iranul se va apropia si mai mult de Rusia. De fapt, mi se pare singura consecinta de pana acum, pentru ca Iranul va trebui sa gaseasca un partener pe masura in cazul in care va fi atacat de SUA sau Israel (in spatele caruia s-ar afla SUA, desigur). Dupa un turneu pe care Dl. Trump l-a efectuat in Orientul Mijlociu si care promitea mult, avem acum un recul datorat unor politici gresite. Inclusiv abordarea prin forta si amenintarea cu forta e gresita, stimuland tensiunile vechi din aceasta zona. Este salutar faptul ca UE incearca mentinerea Acordului cu Iranul.

Desigur, vom vedea cum vor evolua lucrurile. Insa date fiind cele de mai sus, prea optimist nu sunt. Pentru ca se vede ca nu s-a prea realizat mare lucru. Spre exemplu acum cu atat mai mult nu ai nicio  garantie ca Iranul nu va produce arme nucleare. Sau nu poti sa spui ca forta Iranului a scazut, sau ca nu ar mai reprezenta un pericol in regiune, sau ca nu ar mai finanta terorismul.

Deocamdata, politica D-lui. Trump favorizeaza Rusia. A facut ca Iranul sa nu aiba loc de intors si sa stranga relatiile cu Rusia. Pana la urma, acelasi lucru mi se pare ca-l va face si Autoritatea Palestiniana. In privinta Iranului lucrurile erau de mai demult clare daca ne gandim la troica Rusia – Turcia – Iran, dar actuala politica americana a taiat, sau a cautat s-o faca, orice posibilitate de apropiere dintre Iran si Occident, desi UE incearca sa mentina Acordul. Daca nu s-ar fi razgandit in cazul Coreii de Nord, lucrurile ar fi capatat o turnura similara. Interesant este ca, prin politica dusa de Dl. Trump in aceste dosare importante – Iran, relatiile israeliano- palestiniene, Coreea de Nord -, nu se vede ce a castigat pana acum SUA (in legatura cu Coreea de Nord ramane sa vedem ce se va mai intampla). In schimb, dupa cate se vede, Rusia pare a nu avea nicio problema. Dimpotriva! Are un teren minunat pentru a-si intari colaborarea cu Turcia si Iran. De asemenea are o oportunitate excelenta de a-si spori influenta si a furniza securitate Autoritatii Palestiniene. Iar in legatura cu Coreea de Nord, refuzul initial al lui Trump favoriza tot Rusia, pentru ca ii crea posibilitatea de a-si extinde influenta acolo. Insa Donald Trump a revenit, cum era si normal, logic, intrucat are parteneri precum Coreea de Sud sau Japonia, direct interesati. Desi, daca va mai amintiti, inca de mai demult, nu cu multa vreme in urma, cerea Coreii de Sud si Japoniei sa plateasca catre SUA serviciile pentru asigurarea securitatii. Mai apoi a revenit asupra acestei idei nastrusnice. Nu mai vorbesc de declaratia ciudata cum ca NATO este o organizatie obsoleta, poate pentru a da astfel un indemn statelor membre sa plateasca din buget 2% din PIB pentru Aparare.

Speram sa vedem din partea D-lui. Trump o politica mai coerenta si predictibila si gasirea unor solutii viabile la astfel de probleme.

Ceea ce am vazut pana acum e foarte bizar…

Un punct de vedere gresit…

… cel putin in opinia mea…

Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu pe blogul sau:

Sper că Donald Trump n-o să-l înjure pe Klaus Iohannis pe Twiter

„Sînt printre puținii jurnaliști români postdecembriști care au ținut partea arabilor ori de cîte ori aceștia au fost ținta intervențiilor americane în politica lor internă, culminînd cu agresiunile militare. Am denunțat Războiul din Golf, destabilizarea Orientului Mijlociu sub semnul așa zisei Primăveri arabe, care Primăvară, cîntată și de ai noștri drept Marea Revoluție, n-a făcut decît să schimbe în Egipt un dictator militar ruginit cu unul mai tînăr și în Libia să instituie haosul. Știind că Siria e una dintre puținele țări din zonă în care fanatismul islamic n-a avut loc, am pus Războiul civil pe seama pungii de petrol rîvnite nu numai de ruși, dar și de occidentali.

Din acest punct de vedere am deplîns faptul că România a renunțat în politica sa externă din ultimii ani la minimul echilibru în disputa dintre Israel și lumea arabă, manifestîndu-se în toate organismele internaționale ca oaie în turma Estului păzită de Marile Puteri.
Adică împotriva arabilor, de grija cărora pare acum să nu mai aibă weekend Klaus Iohannis.

În chestiunea deciziei luate de Donald Trump de a muta efectiv ambasada SUA la Ierusalim sînt însă de partea președintelui american.
Se vede limpede că relația dintre Israel și Palestina a intrat de ani întregi într-o fundătură. Ieșirea din această fundătură nu se poate face decît printr-o rupere de ritm. Se poate bănui, ca și în cazul Coreii de Nord, în care Donald Trump a repurtat deja un succes răsunător, că prin mișcarea asumată de Casa Albă se pot crea premisele unei recunoașteri a statului palestinian. Aceasta e cheia problemei în Orientul Mijlociu. Acest stat nu va fi recunoscut niciodată cîtă vreme palestinienii vor capitala la Ierusalim.

Nu-i exclus ca mutarea ambasadei americane la Ierusalim să fie o concesie suficient de puternică din partea lui Donald Trump pentru a solicita Israelului recunoașterea statului palestinian și chiar un ajutor la întărirea economică a acestuia.

Am ținut să precizez aceste lucruri, pentru că la noi, în controversa iscată de inițiativa Guvernului, argumentele aduse de Klaus Iohannis și de echipa lui de propagandă împotriva inițiativei, n-au nici o legătură cu situația din Orientul Apropiat. Toate se învîrt în jurul tezei că președintele e proprietarul politicii noastre externe și că Guvernul nu trebuie să facă altceva decît să muncească cu ziua pe acest teren.

Convocat de site-ul PSnews.ro să mă pronunț asupra controversei, am expus următoarele puncte de vedere, toate răspunsuri la întrebările redactorului Ștefan Rusu:

„Vor mai fi și alte state care vor urma România. România a fost o piesă foarte importantă în această în această operațiune. Contrar prostiilor care se spun în România, procesul de mutare al ambasadei noastre la Ierusalim nu e o operațiune întîmplătoare pentru că vrea Dragnea sau PSD-ul. În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..

Opțiunea pe care am făcut-o noi mie nu mi se pare nici hazardată, nici riscantă, ci e un gest de politică externă mai îndrăzneț, în care în sfîrșit România face și ea ceva extern după 28 de ani. De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.

Prin însuși faptul că s-a făcut așa un soi de abatere de la protocol și a fost invitat președintele Camerei Deputaților, considerat ca un fel de prim-ministru, se arată interesul uriaș al Israelului, nu al lui Netanyahu, altă prostie care s-a spus în România. Nu este în interesul premierului Netanyahu, este în interesul Israelului, vital chiar ca această capitală a lor să fie la Ierusalim.

„Prima dată am spus și eu că va genera un conflict, dar deocamdată conflictul s-a încheiat pentru că Guvernul, sigur, mînuit de către Liviu Dragnea, avea nevoie să dea un semnal, că el e de acord. E ca la Codruța Kovesi, că după asta toate se vor abate asupra lui Klaus Iohannis. Ați observat deja și începutul unei campanii în presa internațională pe tema asta. E treaba lui. Din punctul acesta de vedere, nu cred eu că Dragnea moare să mute ambasada, adică să facă gestul. Pentru că depinde de președinte. Deocamdată el a dat șah lui Klaus Iohannis, anunțînd că are de gînd să facă. Din acest moment, cel în defensivă este Klaus Iohannis care tot trebuie să explice de ce nu e de acord. Din punctul acesta de vedere, mingea e la Klaus Iohannis. Șahul a fost dat. Nici nu se mai pune problema să se mute sau să nu se mute. Că depinde de Klaus Iohannis. Deocamdată, prin primirea în Israel și prin tărăboiul făcut s-a văzut că Președinția nu vrea și Guvernul vrea. Guvernul nu mai riscă nimic, pe când Klaus Iohannis, nu știu care va fi evoluția ulterioară. Poate îl înjură pe Twitter Trump, vă imaginați. Ne putem aștepta oricînd.””

Nu degeaba am transcris acest articol: el trebuie citit cu atentie ca sa se inteleaga bine ce vreau sa spun. Altminteri ar parea lipsit de coerenta ce voi spune in continuare.

In primul rand trebuie spus ca Washingtonul nu a cerut nimanui sa-i urmeze gestul si nici nu a dat prea multe lamuriri prin care sa-si explice pozitia: de ce, care e motivul real, pentru care doreste sa-si mute ambasada la Ierusalim. Articolul arata ca:

” În momentul în care Donald Trump a decis mutarea Ambasadei Americane la Ierusalim, de fapt să transpună în practică această decizie luată mai de mult, era limpede că se așteaptă, cel puțin din partea partenerului american, ca și alte state să urmeze, pentru că dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”

Dar nu e deloc foarte clar ca motivul deciziei lui Trump a fost ca si altii sa-i urmeze exemplul. De unde ar rezulta asta? Si cum poti trage concluzia ca in caz contrar: „dacă rămîne numai America, degeaba au făcut acest proces..”? Insa daca admitem ca ideea era ca si alte state partenere SUA sa urmeze exemplul dat de Casa Alba si daca vorbim despre o initiativa a Romaniei in acest sens atunci pun si eu intrebarea: cum se armonizeaza Romania cu pozitia Americii in contextul unui Raport de tara, defavorabil in multe aspecte, pe care ni l-a facut Departamentul de Stat si pe care – atentie mare!! – Departamentul de Stat si l-a asumat? Am tinut sa precizez acest lucru, ca Departamentul de Stat al SUA si-a asumat acest Raport pe 2017, adica Guvernul american. Nu Hans Klemm, ci Guvernul SUA. Chiar daca avem acum o Administratie republicana la Casa Alba. Adica acest Raport pe 2017 reprezinta pozitia Guvernului American fata de tara noastra! Si nu ne reproseaza ca nu am luat decizia de a muta Ambasada Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim…

A doua chestiune e legata de urmatorul aspect:

„De 28 de ani nu facem altceva decît să întrebăm «Avem voie? N-avem voie?» Marile puteri vor ajunge și ele să își mute ambasadele, dar nu vor ca o țară pițifelnică pentru ele precum România să o facă. Vor să o facă ele întîi, să negocieze ele și apoi să ne dea și nou voie să facem asta. Din acest punct de vedere, iată că s-a pornit un semnal, probabil vor veni și alte țări din Uniunea Europeană care vor urma gestul nostru.”

Maestrul Cristoiu vorbeste de parca Romania ar fi o mare putere: cum isi permit altii sa-i spuna ce sa faca si ce sa nu faca? 🙂 Chestiunea ar fi ca atunci cand iei o decizie trebuie sa-ti asumi si consecintele. Statele Unite nu ne-au cerut lucrul asta – din acest punct de vedere e in exclusivitate problema Romaniei daca isi muta sau nu ambasada. La nivel european consensul general e ca sa nu se purceada la mutarea ambasadelor la Ierusalim. Am vazut un editorial semnat de Dan Turturica, ingrijorat de faptul ca Romania ar putea fi sanctionata financiar de catre UE – aici. Nu cred ca asta e problema, desi s-ar putea sa fie si asta o problema. Totusi, Romania e un stat suveran, iar decizia mutarii ambasadei la Ierusalim este, deci, o decizie a unui stat suveran. Insa mi-e teama ca, printr-o astfel de decizie, Romania se pune singura in ofsaid, pentru ca nu prea vad cum ar putea un astfel de gest sa influenteze Uniunea Europeana. Prin urmare, Romania ar trebui sa-si asume singura o astfel de decizie. Inclusiv incalcarea unor Rezolutii ale Natiunilor Unite. Intrebarea care se pune: poate Romania sa-si permita un astfel de lucru? Si ce ar avea de castigat din afacerea asta?

Intr-un fel pare logic: din moment ce Israel si-a proclamat capitala la Ierusalim, atunci si ambasada se muta la Ierusalim. Trebuie insa precizat ca Autoritatea Nationala Palestiniana are centrul administrativ la Ramallah, nu in Ierusalimul de Est. Chestiunea care se pune este Statutul Ierusalimului. Israelul a luat controlul asupra Ierusalimului de Vest in 1948, in timpul Razboiului Arabo-Israelian. In 1967 a ocupat si Ierusalimul de Est. Curtea Suprema din Israel priveste Ierusalimul de Est ca fiind parte integranta a Israelului si respinge ca prin legile si adminitratia Israelului impuse acolo ar fi vorba de o anexare. Comunitatea internationala, in schimb, priveste Ierusalimul de est ca fiind parte a teritoriilor palestiniene. Iata insa ce declara Netanyahu recent (cf. Wikipedia – Statutul Ierusalimului):

„On 17 May 2015, Prime Minister Netanyahu reiterated, regarding Jerusalem serving as the capital of both Israel and a future Palestinian state, “Jerusalem has forever been the capital of only the Jewish people and no other nation.”^[43] On 25 January 2018, Netanyahu said: „Under any peace agreement the capital of Israel will continue to be in Jerusalem.”^[44]„

El spune:

„Ierusalimul a fost intotdeauna capitala doar a poporului evreu si nu a altei natiuni” si „Sub orice tratat de pace, capitala Israelului va continua sa fie in Ierusalim”.

Natiunile Unite considera ca Ierusalimul de Est este parte a teritoriilor ocupate de Israel sau a teritoriilor palestiniene ocupate, iar viziunea e ca Irusalimul sa devina capitala a doua state: Israel si Palestina. Pozitia Uniunii Europene a fost exprimata de Catherine Ashton:

„

The European Union set out its position in a statement of principles last December. A two-state solution with Israel and Palestine side by side in peace and security. A viable state of Palestine in the West Bank, including East Jerusalem, and the Gaza Strip, on the basis of the 1967 lines. A way must be found to resolve the status of Jerusalem as the future capital of both Israel and Palestine.

— Catherine Ashton, High Representative for Foreign Affairs and Security Policy of the European Union^[63]„

Deci solutia two-state si despre Ierusalim spune: „Trebuie gasita o cale prin care sa se rezolve statutul Ierusalimului ca fiind capitala atat a Israelului cat si a Palestinei.”

Pozitia Rusiei:

„On 6 April 2017, the Russian Ministry of Foreign Affairs issued a statement saying, „We reaffirm our commitment to the UN-approved principles for a Palestinian-Israeli settlement, which include the status of East Jerusalem as the capital of the future Palestinian state. At the same time, we must state that in this context we view West Jerusalem as the capital of Israel.”^[67] Some commentators interpreted this as a Russian recognition of Israel’s claim to West Jerusalem,^[68][69][70] while others understood the statement as a Russian intention to recognize West Jerusalem as Israel’s in the context of a peace deal with the Palestinians.^[71][72][73]

In 2011, Russian president Medvedev stated Russia had recognized the State of Palestine with East Jerusalem as its capital already in 1988, and had not changed that view.^[74]„

In 2017 ministrul rus de Externe a reafirmat pozitia Federatiei Ruse „in acord cu principiile aprobate de catre Natiunile Unite”  ca Ierusalimul de Est sa fie capitala viitorului stat Palestinian iar Ierusalimul de Vest sa fie capitala Israelului. In 2011, Presedintele Medvedev a afirmat ca Rusia a recunoscut Statul Palestinian cu capitala in Ierusalimul de Est inca din 1988 si aceasta pozitie nu s-a schimbat.

Pozitia Statelor Unite:

„In 2008, then-Democratic candidate Barack Obama called Jerusalem the ‘capital of Israel’. On 4 June 2008, Obama told the American Israel Public Affairs Committee (AIPAC), in his first foreign policy speech after capturing the Democratic nomination the day before, that „Jerusalem will remain the capital of Israel, and it must remain undivided.” However, the then-senator and presidential hopeful backtracked almost immediately.^[84] In 2010, the Obama administration condemned expansion of Gilo and Ramat Shlomo as well as evictions and house demolitions affecting Palestinians living in East Jerusalem.^[85][86]„

Inca din 2008, pe atunci candidatul democrat Barack Obama vorbea despre Ierusalim drept capitala a Israelului si ca Ierusalimul trebuie sa ramana nedivizat. Pe 6 decembrie 2017 administratia Presedintelui Donald Trump a recunoscut oficial Ierusalimul drept capitala a Israelului si a adugat ca Departamentul de Stat va initia procesul de construire a Ambasadei SUA la Ierusalim. Consiliul de Securitate al ONU intrunit de urgenta pe 7 decembrie a condamnat (14 din 15 membri) decizia Presedintelui Trump. „U.S. envoy Nikki Haley called the United Nations „one of the world’s foremost centres of hostility towards Israel”.^[97]” – Nikki Haley a numit Natiunile Unite ca fiind „una din centrele mondiale cele mai ostile fata de Israel”. Marea Britanie, Franta, Suedia, Italia si Japonia s-au numarat printre tarile care au criticat decizia lui Trump in acea intrunire de urgenta. De remarcat si:

„Following Trump’s announcement, American embassies in Turkey, Jordan, Germany and Britain issued security alerts for Americans travelling or living abroad in those countries. The United States also issues a general warning for Americans abroad about the possibility of violent protests. The American consulate in Jerusalem has restricted travel of government employees to Jerusalem’s Old City. The US Embassy in Jordan has banned employees from leaving the capital and children of embassy employees were told to stay home from school.^[105]„

Pozitia Marii Britanii – cea europeana.

Daca Romania adopta exemplul american, cum ne armonizam cu politica externa americana? In caz contrar apare ca Romania a facut in mod unilateral un astfel de gest. Si apoi ar insemna sa ne armonizam cu politica externa a SUA, dar nu si cu Raportul Departamentului de Stat, care sustine, printre altele, lupta anticoruptie in Romania. Si pe Laura Codruta Kovesi, intre altele fie zis, daca nu explicit… 🙂

De aceea eu l-as intreba pe maestrul Cristoiu daca nu cumva considera contradictoriu sa critice Raportul Departamentului de Stat, in schimb sa fie calduros de acord cu adoptarea exemplului american in privinta mutarii ambasadei! 🙂

Dar sa vedem cum privesc Statele Unite procesul de pace din Orientul Mijlociu:

Mediafax

Turneu diplomatic în Orientul Mijlociu. Mike Pompeo: Pacea dintre israelieni şi palestinieni rămâne o prioritate pentru SUA

„Mike Pompeo, secretarul de Stat al SUA, a declarat, luni, că soluţionarea conflictului israeliano-palestinian rămâne o prioritate pentru Administraţia Donald Trump, în pofida deciziei de a recunoaşte Ierusalimul drept capitală a Israelului, informează site-ul agenţiei The Associated Press.

Secretarul de Stat al SUA, aflat într-un turneu diplomatic în Orientul Mijlociu, a precizat că Washingtonul susţine dreptul israelienilor de a se apăra şi a adăugat că palestinienii trebuie să se întoarcă la masa negocierilor politice.

”O piesă importantă pentru instituirea stabilităţii în Orientul Mijlociu o reprezintă rezolvarea acestui conflict. Credem că israelienii au dreptul să se apere şi susţinem acest lucru”, a declarat Pompeo.

Pompeo a amintit că soluţia ”a două state” este singura cale către pace.

La începutul mandatului, preşedintele SUA, Donald Trump a exprimat intenţia relansării rapide a procesului de pace israelo-palestinian, în timp ce Mahmud Abbas, liderul Autorităţii Palestiniene, a cerut, la Casa Albă, încetarea „ocupaţiei”, pledând pentru coexistenţa a două state, palestinian şi israelian. Donald Trump l-a primit în mai 2017, la Casa Albă, pe Mahmud Abbas, aceasta fiind prima întâlnire oficială a celor doi lideri. Donald Trump a cerut relansarea negocierilor de pace între Israel şi palestinieni şi semnarea unui acord, fără însă a oferi detalii despre modul în care se poate ajunge la soluţionarea conflictului.”

Daca Donald Trump ar reusi, prin politica sa externa, sa puna capat conflictului palestiniano-israelian, ar fi un lucru extraordinar!! Dificultatile sunt destule. Sa nu uitam ca Hamas e vazuta drept organizatie terorista. Iar Fatah si Hamas, politic vorbind, sunt de forte aproximativ egale. Hamasul mentine inca o mare influenta in cadrul Autoritatii Nationale Palestiniene. La alegerile legislative din 2006, Hamasul a obtinut victoria! Daca tot ne raliem pozitiei americane, cum am putea contribui la planul de pace al Casei Albe? Din cate stiu (poate gresesc) un astfel de plan nu a fost expus public de catre Washington. Pe de alta parte, initiativa Americii pare singulara atata vreme cat celelalte state nu adera la pozitia americana in privinta Ierusalimului. Fara indoiala, SUA este principalul partener strategic al Romaniei, iar tara noastra trebuie sa-si armonizeze politica sa cu cea a SUA. Insa lucrul acesta ar sugera o actiune in tandem romano-americana in Orientul Mijlociu. S-ar putea construi asa ceva, dar pana acum nu se vede vreo abordare de acest gen din partea Guvernului Dancila. Nici din partea Presedintelui, desigur. Dar sa nu uitam ca PSD-ALDE, Liviu Dragnea si Guvernul Dancila au venit cu ideea mutarii ambasadei, nu Presedintele. Ceea ce a facut Liviu Dragnea poate fi o idee de politica externa, in niciun caz o initiativa. O initiativa, in politica externa mai ales, presupune un plan, un concept sau mai multe, o viziune cel putin pe termen mediu, o strategie in acest sens. Nu prea vedem asa ceva…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

L-as intreba si eu ceva pe Dl. Trump! In gluma, desigur…

Mediafax

Trump l-a lăudat pe liderul de la Beijing după ce preşedintele Chinei şi-a prelungit mandatul pe viaţă

Se arata ca:

„Preşedintele american Donald Trump a vorbit în termeni apreciativi despre omologul său de la Beijing, Xi Jinping după ce Partidul Comunist chinez a eliminat o clauză constituţională ce prevede că o persoană are dreptul la doar două mandate în fruntea statului.

„Acum este preşedinte pe viaţă, preşedinte pe viaţă. Şi e grozav! Şi iată, a putut face asta. Cred că e grozav. Poate ar trebui să încercăm şi noi cândva”, a declarat Trump la un eveniment caritabil privat, organizat la la clubul său Mar-a-Lago din statul Florida, la care au participat mai mulţi susţinători ai săi.

Nu este clar dacă preşedintele a făcut aceste afirmaţii în glumă, iar Casa Albă a refuzat pentru moment să comenteze acest subiect.”

Recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

De observat ca afirmatiile au fost facute in cadrul unui eveniment privat. E de inteles pe undeva si interesul: doreste sa se puna bine cu Presedintele Chinei.

Totusi, pentru Dl. Trump foarte multe lucruri sunt „really great” 🙂 . Parca prea multe! 🙂 Fara indoiala, nu exclud posibilitatea ca domnia sa sa fi facut o gluma sau o ironie. De aceea l-as intreba si eu ceva. In gluma, desigur. Fara indoiala, cu o unda de ironie! 🙂

Stimate D-le. Trump ce parere aveti: ar fi fost sau nu really great ca Barack Obama sa fi fost ales Presedinte pe viata? 🙂

Paradoxul

Recentul atentat terorist de la New York a lasat in urma 8 morti si 12 raniti. Un individ a intrat cu masina in niste ciclisti ce circulau regulamentar pe o pista dedicata lor, lunga, din cate am inteles de vreo 1 mila. Am urmarit pe CNN stirile ce au urmat acestui atentat. Ulterior s-a stabilit ca cel care l-a comis a fost un oarecare Sayfullo Saipov, de 29 de ani, din Uzbekistan si care a sosit in SUA in 2010, prin Loteria Vizelor, cum s-a exprimat Donald Trump. Inchiriase masina, o camioneta mica dar puternica, cu care a realizat atentatul, lovind si un autobuz scolar care, practic, l-a impiedicat astfel sa-si continue actiunea ucigasa.

Ce e greu de inteles si chiar paradoxal? Romanii, polonezii, bulgarii, ca sa dau doar trei exemple din tari partenere si prietene cu SUA, aliati de nadejede ai SUA, nu se bucura de Visa Waiver, in schimb uitati-va pe cine primesc americanii!! Pe oameni din DAGHESTAN, UZBEKISTAN, ADICA DIN CELE MAI PERICULOASE TARI!!! Specialistii de la CNN, fosti ofiteri de informatii invitati sa-si spuna parerea, mi-au confirmat gandurile, ca sa zic asa. Radicalizarea islamica in Uzbekistan este foarte puternica si eu, care nu sunt un fost ofiter de informatii, as zice ca e mai periculos chiar decat in Afganistan!!! Tot ce inseamna fosta republica sovietica, acum islamica sau avand islamul ca religie majoritara, sau avand islamul ca religie cu o pondere importanta, este LETAL de periculoasa. Un fost ofiter CIA, daca mai retin bine, spunea ca era un cosmar in anii ’90 sa lucrezi trimis fiind sa culegi informatii din comunitatea uzbeka din SUA, o „comunitate insulara”, ce traieste izolat, greu de penetrat. In schimb autoritatile americane, factorii de decizie primesc astfel de oameni, proveniti din asemenea tari, cu risc si potential terorist nu ridicat ci FOARTE RIDICAT pe sol american. Si inca INTRATI LEGAL!!!

Atentatul de la Boston, din 2013, atunci cu maratonul, sa ne amintim de cine a fost comis: de fratii Tsarnaev din Kirghistan!! Din KIRGHISTAN, va dati seama? Iar Donald Trump este extrem de dur criticat cand a vrut sa interzica cetatenilor din anumite tari (islamice) sa intre in tara. Am vazut demonstratii, cum ca „ii vrem pe musulmani” – stau si ma intreb: oamenii astia sunt constienti ca ar putea sa-si bage niste criminali in tara lor, in casa lor? Si acum s-a intamplat asta. Ma uitam la socul reporterilor si redactorilor de la CNN. Faptul ca Saipov a folosit o camioneta amintea de atentatele din Europa. Cei de la CNN erau socati ca asa ceva a ajuns in America. Ma uitam la redactorita aceea frumusica, Erin Burnett, care parea sa nu inteleaga de ce, mai ales ca acest atentat a venit dupa cel din Las Vegas… Dar eu m-as intreba de ce autoritatile americane au manifestat o atata de larga deschidere fata de oameni din astfel de tari – potentialul terorist fiind, dupa cum spuneam, extrem de ridicat – iar fata de romani, fata de polonezi, fata de bulgari, de multa vreme Congresul manifesta cea mai mare retinere, de parca am fi ciumati.

In schimb au deschis larg usa criminalilor sa intre in tara nestingheriti. Lucru vazut si cu ocazia crizei migrantilor din zone precum ORIENTUL MIJLOCIU sau NORDUL AFRICII – ca sa vedeti din ce zone periculoase, toate cu risc si potential terorist maxim proveneau respectivii – cand Administratia Obama a dorit sa deschida larg usa acestor oameni, iar democratii au pornit o campanie in acest sens, demna de o cauza, nu-i asa, mai buna.

Ce paradox!!

As mai spune, in final, ca nu sunt de acord cu pedeapsa cu moartea, propusa de Donald Trump. Interesant este ca acest Saipov – dar am inteles ca si alti teroristi islamici fac la fel- avea asupra lui, dupa ce iesise din camioneta, doua pistoale, dar care de fapt nu erau adevarate. Am inteles ca teroristii islamici expun aceste falsuri tocmai pentru ca politia sa le vada si sa-i impuste si sa-i omoare ca astfel ei sa ajunga in rai!! Va dati seama la ce spalare pe creier au fost supusi si ce anormal gandesc acesti oameni!! Deci condamnarea la moarte la ce ar servi, mai ales ca el si-o doreste? Ci mai bine, dupa parerea mea, este sa i se dea o pedeapsa de vreo 25 de ani sau pe viata cu munca in folosul comunitatii purtand un tricou care sa aiba scris pe spate ceva defaimator sau injurios la adresa ISIS!! Asta ar fi o pedeapsa mai tare, pentru ca ar fi obligat sa munceasca pentru New York, dar nu in stare de libertate, si toata lumea ar vedea ce scrie pe spatele tricoului sau canadienei purtate, el neputand face nimic si trebuind sa duca in spinare aceasta pedeapsa ani si ani de zile!!  Pentru ca trebuie sa-i faci pe astfel de oameni sa inteleaga faptul ca eu gresit.

Un nou atentat terorist. La Barcelona

Iata ca un nou atentat terorist zguduie Europa. S-a intamplat de data aceasta la Barcelona. Ce am putut citi e halucinant: cel putin 13 morti si 80 de raniti. Am inteles ca a fost vorba de o furgoneta care a imtrat in multime. Ingrozitor!!

Atentatul a fost revendicat de Statul Islamic. Se putea observa si dupa stilul de actiune.

Am auzit la televizor o parere care tinea seama de mumarul musulmanilor traitori in Europa, in jur de 20 de milooane, si daca doar un procent ar fi radicalizati.

Eu sunt de acord ca nu toti sunt radicalizati sau extremisti. Insa mi se pare ca problema nu consta doar in numar. Adevarul care nu se spune este ca nu s-a actionat impotriva lor – iar daca s-a facut, s-a facut slab, la modul anemic – din motive de corectitudine politica. Eu cred ca serviciile de informatii au avut datele necesare pentru a se putea actiona impotrova lor, pentru a dejuca atentatele. Guvernele insa n-au actionat.

Filozofia corectitudinii politice impreuna cu un umanism superficial si prost inteles au facut ca sa-i  primim si sa-i acceptam pe acesti criminali in mijlocul nostru.

Mi se pare ca mai trebuie spus ca fosta Administratie de la Casa Alba, sub presedintia D-lui. Obama, primul Presedinte american de culoare, a dus sau a incercat sa duca o politica favorabila musulmanilor, in special celor suniti. Mai trebuie spus ca in istoria populatiei de culoare din Statele Unite a existat un mare luptator de culoare, musulman, pentru drepturile civile ale negrilor: Malcolm X. Cu un astfel de background a venit Obama la Casa Alba. Si el trebuia intr-un fel sau altul sa dea satisfactie acestui electorat care l-a votat.

In Europa, curentele de stanga au permis primirea in ultima vreme a unui mare numar de musulmani, proveniti, multi dintre ei, din zone de conflict armat, spre exemplu Siria.

Cum initial europenii au presupus ca religia nu ar avea importanta si sa nu se faca referire la religie (idee masonica) pentru ca sa nu se ajunga la conflicte si dezbinari, tocmai la asa ceva s-a ajuns.

Intr-un fel rationala, ideea de a nu face referire la religie, desi li s-a respectat intru totul dreptul la libertatea de constinta si construirea de lacase de cult, nu a putut sa opreasca radicalizarea lor, desi un procent foarte redus raportat la marea masa a musulmanilor din Europa.

Ajunsi in acest punct, autoritatile ar fi trebuit sa actioneze, sa starpeasca raul din fasa. N-au facut- o. S-a mers la inceput pe ideea tolerantei. Dupa care, cand radicalismul a prins in vigoare, tot nu s-a actionat in vreun fel. Pasivitatea autoritatilor, combinata cu minciuni, mai bine zis autominciuni, sau diversiuni cum au fost cele legate de romani sau de tiganii din Romania, au condus la situatia actuala.

Intr-un elan stangist demn de o cauza mai buna, daramam statuia Generalului Lee, dar n-am vazut sa se spuna ca Statul Islamic e tot atat de rau ca hitlerismul. Ca acesti nemernici ar trebui tratati precum criminalii de razboi.

Si ma intreb de ce nu se recunoaste acest lucru!

Nu se recunoaste deoarce corectitudinea politica a inceput sa joace rolul unei religii absurde: am ajuns sa admitem in societatea noastra criminali periculosi, dar a ajuns sa ne fie frica sa spunem lucrurilor pe nume. Si sa actionam atunci cand trebuie si asa cum trebuie.

Statul Islamic a inregistrat infrangeri grele in Orientul Mijlociu. Mai ales in Irak. E vremea sa fie invins si in Europa. Lucrul acesta nu e cu putinta daca nu se iau masuri. In Germania, spre exemplu, nu se iau aproape deloc masuri. Nici nu se va lua, datorita background-ului nazist al Germaniei. Autoritatile germane vor prefera sa moara cetateni germani nevinovati, decat sa se faca si cea mai voalata referire la trecutul nazist in cazul in care s-ar lua masuri adecvate, care, evident, nu sunt cele naziste. Aici vorbim ca nu se iau masuri in conformitate cu statul de drept, tolerand crimele comise de extremistii musulmani.

In Franta s-au luat masuri, dar nici pe departe de amploarea care ar fi trebuit sa fie. Am inteles ca au fost arestati pana in 300 de musulmani – mult prea putin dupa parerea mea. Si cu totul ineficient daca il arestezi, dar mangai pe crestet asemenea criminali.

Eu vorbesc, ca sa fie clar, de acesti crminali si de destructurarea acestor retele teroriste din Europa. Lucrul acesta se putea face. In orice caz se putea face mai bine decat s-a facut pana acum.

Interesant este ca primul care a asociat mahomedanismul cu astfel de actiuni teroriste a fost Barack Obama, care dupa un atentat sangeros in Franta, nu a dorit sa participe la un mars de protest in Paris, la care au fost prezenti toti liderii europeni. De aici rezulta ca Obama a admis cu buna stiinta terorismul si crimele acestuia. De asemenea condamnarea torturarii acestor monstrii a aratat din partea fostei Administratii de la Casa Alba o atitidine binevoitoare fata de terorismul islamic. De asemenea de a nu se pomenii cuvantul islamic dupa cuvantul terorist a incercat sa ascunda realitatea, in numele corectitudinii politice, favorizandu-i pe teroristi. La fel au facut si liderii europeni, inseland increderea oamenilor care i-au votat, neputand sa le asigure securitatea in fata unui asemenea flagel, pe care cu buna stiinta l-au admis in societate!

Asa ca nu trebuie sa ne mire ceea ce s-a petrecut la Barcelona.

P.S.

Sunt de acord cu comentariul facut de Cristian Preda pe FaceBook – aici:

„Barcelona, o nouă victimă a terorii îndreptate împotriva libertății occidentale, în numele islamului.”

„Cristian Pop E da, CTP ne’a zis sa ne obsinuim. Sa se obisnuiasca el sa vada copii morti intinsi pe asflat. Bine ca nu s’au obisnuit americanii cu nazismul in Europa in timpul WW2.

Cristian Preda Trebuie să ne obișnuim cu un singur lucru: să fim gata să ne apărăm libertatea!”

Insa trebuie si actionat impotriva acestor criminali, ca tocmai asta e problema: NU s-a actionat pana acum…

Despre adversarii societatii deschise si antisorosim

Citeam ce spunea Cristian Preda despre adversarii lui Soros – v. si aici – despre curentul acesta antiSoros ce exista acum cel putin in Europa Centrala si de Est, cum ca ar fi determinat de moartea ideologiilor si de antisemitism. Dupa cum se stie, George Soros este evreu.

Dar eu cred ca avem o cauza mult mai clara si simpla: interesul, purul interes. Cu alte cuvinte, unii au interesul sa fie impotriva unei societati deschise sau sa nu promoveze macar o societate deschisa. Unul din motivele care determina interesul asta e comunismul, lucru care arata justetea cu care Popper a aratat ca marxismul este cel mai important si periculos adversar al unei societati deschise. Iar in Estul Europei, nu doar in Romania, se manifesta fenomenul nostalgiei fata de vremurile trecute. Insa pe langa asta mai e si altceva.

O sa luam un mic studiu de caz pe Ungaria, unde mi se pare ca avem un exemplu ce il putem considera clasic.

Dar inainte trebuie sa spunem ca nu doar in Romania exista coruptie la varf, ci in toate tarile foste comuniste, inclusiv Germania, numai ca nu se vorbeste prea mult despre asta. In al doilea rand trebuie aratat ca din tot spectrul politic, cei mai bogati sunt socialistii. La noi, in Romania, PSD are nu doar cei mai multi membri ci si cei mai bogati membri din toata clasa politica. Ungaria n-a facut exceptie de la, hai sa-i zic asa, regula asta. Asa se face ca fostul premier, Dl. Ferenc Gyucsany, de la care au pornit toate, atunci membru al Partidului Socialist Maghiar e un prosper om de afaceri! 🙂 Nu va suna cunoscut? 🙂 Dl. Gyurcsany a facut imprudenta sa spuna intr-un discurs la Blatonoszod, intr-un miting cu usile inchise cu partidul: „este evident ca am mintit in ultimii un an jumate, doi ani”, discurs care a fost inregistrat si apoi dat publicitatii. Asta era in 2006. Oamenii, cand au auzit asa ceva, mai ales ca era cu usile inchise, adica poporul nu trebuia sa stie asta, s-au revoltat si au urmat un val imens de proteste. Imi aduc aminte ca la Budapesta ziceai ca-i o veritabila revolutie.

Asta a fost punctul de pornire in care poporul a semnat divortul cu socialistii si s-au indreptat spre Fidesz, partidul lui Viktor Orban, caruia i se ivise o oportunitate nemaipomenita. Orban a venit la Putere, a schimbat Constitutia si a inceput o guvernare cu accente autoritariste. Pe de alta parte, in Ungaria, mai ales in randul tineretului maghiar, a inceput sa prinda extrema dreapta, reusind sa castige multi adepti si performante electorale. Orban nu a fost de la bun inceput antiSoros. A devenit cu timpul.

Inca de la schimbarea Constitutiei s-a vazut ca inclusiv socialistii consimt la ceea ce se intampla. Practic, guvernarea Orban e un capac care acopera oala. Toata lumea e multumita. Ati auzit in Ungaria de existenta unui DNA sau a luptei impotriva coruptiei? Ati auzit de arestari spectaculoase? N-as crede, dimpotriva: ii mai ascunde si pe cei certati cu legea din Romania. Coruptia din Ungaria e tot atat de mare cat si cea din Romania, doar ca ea nu exista pentru ca autoritatile nu vor sa existe. Fara indoiala sunt oameni bogati, politicieni sau in stransa conexiune cu politicul, care nu pot sa explice cum de au reusit asemenea performante in afaceri si de unde atatia bani asa de repede. Si atunci o guvernare opaca – in contrast cu transparenta unei societati deschise – ii acopera si-i protejeaza.

Trebuie spus ca, prin definitie, o societate deschisa inseamna si se bazeaza pe: Democratie, Libertate, Drepturile si Libertatile Fundamentale ale Omului. Fara indoiala, da posibilitatea ca sa se manifeste din plin spiritul critic. Transparenta este iarasi o caracteristica. Or, oamenii bogati de care spuneam mai sus simt ca asa ceva nu le apara bine interesele, daca nu chiar e contrar cu interesele lor. Unei asemenea categorii de oameni bogati – si daca privim mai larg, putem sa-i includem aici si pe Vladimir Putin si oligarhii rusi – dictatura le apara mai bine interesele.

Dictatura da acestui mic grup social cel putin doua oportunitati:
1. Posibilitatea de a domina societatea pe termen lung;
2. Le asigura protectia intereselor, blocand, spre exemplu, Justitia sa intervina si nu-s chiar putini si neimportanti cei care cauta protectie.

Aceste interese ii face sa fie impotriva unei societati deschise.

Poporul, in schimb, e supus unei manipulari facute cu arta si eficiente, trebuie sa recunoastem. Nu se urmaresc cu adevarat interesele poporului sau ale natiunii maghiare. In schimb, se joaca teatrul patriotismului, asa cum ii place maghiarului!! 🙂

In Ungaria sau Polonia (o situatie similara cu cea a Ungariei) pentru ca sunt tari membre ale Uniunii Europene nu avem o dictatura veritabila. In Rusia, care nu e membra UE, avem un regim ce poate fi considerat dictatorial. Si in general in Spatiul Ex-Sovietic.

Cine sunt acesti oameni bogati de care spuneam mai sus? In primul rand fosti comunisti si securisti, esaloanele 2-3 – in Romania asa s-a intamplat. Uitati-va numai la Sebi Ghita, ca sa dau un exemplu. Sau Dorin Cocos. Sau colonelul Paltanea. De unde rezulta ca au fost si sunt oameni in stransa conexiune cu serviciile de informatii si cu politicul, si nu cred ca Ungaria face exceptie.

Cand un jurnalist rus care a platit cu viata se intreba: „Suntem Rusia sau KGB al Uniunii Sovietice?”, descria un fenomen care s-a intamplat, dupa caderea comunismului, nu doar in Rusia. Ci in toate tarile foste comuniste. Incercarea serviciilor secrete sa puna mana pe Putere – sa nu uitam ca Putin a fost in KGB – si sa domine societatea. Si aveau si au toate mijloacele s-o faca, inclusiv relatii si influenta pe care un om de buna-credinta nu poate sa le aiba. Este unul din cele mai periculoase fenomene care se intampla in Est si care cauta sa distruga societatea deschisa pentru ca nu-i convine, acestor oameni nu le convine asa ceva. Pentru ca intr-o societatea deschisa statul nu functioneaza dupa cum au aratat cei de la Rise Project despre imbogatirile lui Dragnea.

In Romania, stoparea reformelor dupa 2004 si marirea abnorma a statului au fost actiuni impotriva societatii deschise, precum si toate cazurile de coruptie inregistrate in fostul PDL, cat au fost la Putere, nu mai vorbesc de oameni care nu promovau societatea deschisa, ci dimpotriva, datorita unui complex de interese de care erau legati si care de multe ori se reduceau la bani, la obtinerea unor avantaje, a unor functii etc. Insa este adevarat ca, istoric vorbind, fenomenul acesta s-a inregistrat cu o putere neobisnuita in societatea noastra incepand din 2000 – si va amintiti de ce procente a avut atunci PRM-ul la alegeri. Apoi multele interese din PSD, partid ajuns la Putere, cultul personalitatii despre care fostul premier, Dl. Nastase, ne vorbeste de abia acum, au amplificat fenomenul coruptiei. Din fericire, s-au facut reforme reusite intr-o proportie mai mare decat in trecut, deficitul bugetar era mic, cresterile economice inregistrate erau mari si sanatoase pentru prima data in postdecembrism.

Insa cred ca trebuie stiut ca , la noi, adversitatea fata de o societate deschisa s-a manifestat inca din 1990: sa ne gandim la faptul ca pana azi nu stim adevarul despre Revolutie si nu au fost trasi la raspundere cei vinovati, apoi la Mineriade (situatie intrucatva similara daca ma gandesc la Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990), felul in care Guvernul Roman a fost dat jos – cu minierii, prin violenta stradala. Cu toate acestea au fost si parti bune: s-a dat o Constitutie democratica si a inceput sa se faca Reforma. Parti rele: cand FPS a ajuns stat in stat, o organizatie opaca, care nu se mai supunea legilor, necontrolabila guvernamental, aparitia unor oameni precum Sorin Ovidiu Vantu – un escroc ce a facut puscarie, daca nu ma insel, pe vremea lui Ceausescu – ajungandu-se ca in fata lui sa tremure potentatii zilei. Apoi chestiunea cu prabusirea FNI si pagubirea atator oameni, precum s-a intamplat si mai inainte cu SAFI. Nu mai vorbesc de prabusirea unor banci…

Cu toate acestea, la noi s-a infiintat, pe vrema guvernarii Nastase, un PNA, actualul DNA, si s-a ajuns la o formula functionala a lui, desi problema coruptiei, dupa cat se vede nu e inca rezolvata, dar totusi Justitia nu e blocata. In Ungaria nu vedem asa ceva. Ci o guvernare, cea a D-lui. Orban, care pare ca usor-usor se eternizeaza, asa cum pare sa se eternizeze si Dl. Putin la Putere in Rusia. Ungaria e in UE, desigur, dar aceasta stare de lucruri se datoreaza faptului ca multora le si convine, le convine si socialistilor, care nu vad ca se agita prea mult. Vad ca se agita mai mult tineretul din extrema dreapta… Insa celor doua mari partide – socialistii si Fidesz- le convine. Socialistii – MSZP, Unitatea Stangii acum – nu vor forta daca Orban le asigura protectia averilor. Totusi, discrepanta e mare in Parlamentul Ungar, Fidesz domina autoritar scena politica. Unitatea Stangii are avantajul unui lider mai tanar – Dl. Attila Mesterhazy. Dar se vede ca episodul din 2006 inca mai produce efecte si ca electoratul n-a uitat…

Ungaria, totusi, nu e in Vecinatatea Estica.

Ar fi timpul pentru o schimbare in Ungaria…

In orice caz, sondajele de opinie pentru urmatoarele alegeri parlamentare din Ungaria ne arata ca Fidesz nu a slabit. Acolo Dreapta e puternica si stanga faramitata. Intalnim, de asemenea, o extrema dreapta destul de semnificativa. La noi e invers: Stanga e puternica si Dreapta faramitata. De asemenea, nu se inregistreaza o crestere semnificativa a unui partid de extrema.

Cred ca trebuie spus ca impotriva societatii deschise sunt actualmente, in general vorbind, desigur, fortele conservatoare. Din pacate conservatorismul pare ramas blocat, daca se poate spune asa. Si in Europa si peste Altlantic.

Pe de alta parte, gandindu-ne la peisajul politic budapestan si la ce se intampla acolo, putem vorbi de moartea ideologiilor intrucat aspectul ideologic conteaza mult mai putin. Ceea ce conteaza este ca se acopera unii pe altii, indiferent de culoare politica, intr-un regim care ii protejeaza, opac, si care blocheaza accesul Justitiei, aceasta fiind ea insasi sub controlul politic. Deci nu mai conteaza ideologiile, ci interesele unui anumit Grup de interese, constituit din foarte putini, dar care au un control cvasitotal asupra a tot ce misca in Ungaria, cum se spune, pentru ca de fapt acest Grup detine o mare Putere politica in Ungaria si se poate spune ca, de fapt, acesta conduce Ungaria.

De asemenea, trebuie spus ca in Europa de Est fosta comunista asistam nu de putina vreme la o degradare a termenului de „conservator” care, mai degraba, trimite la ideea fostului partid comunist. Nu doar in Romania se intampla asta, se poate vedea si in Polonia apropo de fenomenul la care faceam referire mai sus, referitor la esaloanele 2-3 ale fostului partid comunist si al elementelor din institutiile de represiune comuniste. Acum au ajuns sa ia Puterea. Desi ei sunt antiRusia, antiPutin, regimul e asemanator cu cel de acolo, doar ca Polonia e membra a UE din fericire. Din aceeasi familie politica cu Erdogan, cum arata tot Cristian Preda undeva, daca imi mai aduc bine aminte. In Rusia, moartea ideologiilor a aparut odata cu Vladimir Putin, fostul kgbist ajuns Presedintele Federatiei Ruse, aducand de fapt KGB-ul la Putere in Rusia si de aici observam ce consecinte a determinat pe plan mondial: tensiunile de acum cu UE si SUA. Trebuie sa se stie ca reinvierea caghebismului, a securismului este in mod clar impotriva unei societati deschise si urmareste dominarea societatii prin abuz, forta si violenta!!

Trebuie sa se stie ca idei precum aceea ca pedeapsa cu moartea ar fi de dorit sau ca ar fi mai buna decat statul de drept sunt impotriva societatii deschise si sunt promovate de cei care au interes in dominarea dictatoriala asupra tarii si societatii – v. cazul regimului Erdogan din Turcia, unde Soros e inlocuit cu replica sa musulmana: Fethullah Gulen.

Din pacate criza economica mondiala din 2008 dar mai ales o guvernare precum cea a lui Barack Obama, cu multe elemente marxiste, facandu-si simtita influenta in Europa, cum era si logic sa se intample intrucat era liderul Lumii Libere, a favorizat (poate fara sa vrea sau fara sa-si dea seama) dezvoltarea unui curent impotriva societatii deschise, cu consecinte care s-au vazut nu doar in Estul Europei, spre exemplu Brexitul, forte extremiste care incepusera sa creasca mult in preferintele electoratului cum a fost Frontul National al Marinei Le Pen, favorizarea musulmanilor – vazandu-i dezavantajati pe criterii de clasa sociala si de rasa, nepomenindu-se nimic de religie si de ideologia religioasa islamica a jihadului. E clar ca s-au promovat idei marxiste in contradictie cu economia de piata iar rezultatul nu a fost prea multumitor. Va dati seama ce ar fi fost daca ar fi castigat Bernie Sanders alegerile…

Despre demiterea lui James Comey

Fara indoiala, ceea ce s-a petrecut ieri (marti) in SUA a fost un veritabil soc mai ales pentru opinia publica: demiterea de catre Donald Trump a sefului FBI, James Comey. Uluirea nu s-a datorat faptului in sine – Presedintele SUA are dreptul si autoritatea de a-l demite pe seful FBI – ci pentru ca era in curs o ancheta privind implicarea Rusiei in campania electorala din SUA, pe de o parte si legaturile staffului de campanie a lui Trump cu Rusia, pe de alta parte. Lucru care i-a facut pe unii comentatori sa afirme ca astfel de lucruri „se petrec in non-democratii”. Cu atat mai mult cu cat asa ceva nu s-a mai petrecut in SUA din 20 octombrie 1973 cand Presedintele Nixon l-a demis brusc pe procurorul special Archibald Cox, lucru care a condus la demisia Procurorului General de atunci Elliot Richardson si a numarului doi din Departamentul de Justitie al SUA – US Deputy Attorney General William Ruckelhaus in timpul scandalului Watergate, in ceea ce s-a numit Saturday Night Massacre.

Din cate am inteles, demiterea lui Comey a venit la propunerea Departamentului de Justitie, mai exact a Procurorului General Jeff Sessions, acuzat si el, din cate inteleg, ca ar fi comunicat cu oficiali rusi, si a nr.2, Deputy Attorney General Rod Rosenstein. Tulburator e faptul ca motivul invocat de Donald Trump este felul in care Comey s-a ocupat de investigarea ce o privea pe Hillary Clinton in legatura cu serverul privat de email, desi in campania electorala Trump l-a laudat deschis, in fata intregii natiuni americane, ca sa nu mai spun ca si in fata intregii lumi, pe Comey pentru „curajul” pe care l-a avut!!.

Un alt lucru care a lasat masca opinia publica americana este urmatoarea fraza din comunicatul semnat de Donald Trump (citez din acest articol din The New York Times):

„“While I greatly appreciate you informing me, on three separate occasions, that I am not under investigation, I nevertheless concur with the judgment of the Department of Justice that you are not able to effectively lead the bureau,” Mr. Trump said in a letter to Mr. Comey dated Tuesday. White House officials refused to say anything more about the three occasions Mr. Trump cited.”

incerc sa traduc:

„In timp ce apreciez in cel mai inalt grad faptul ca m-ati informat in trei ocazii separate, ca nu sunt sub investigatie, totusi dau curs judecatii Departamentului de Justitie ca nu sunteti capabil sa conduceti efectiv acest birou”, a spus Dl. Trump intr-o scrisoare datata marti. Oficialii de la Casa Alba au refuzat sa spuna mai mult despre cele trei ocazii citate de Donald Trump.

Interesant este si faptul ca James Comey se afla la Los Angeles, inspectand biroul FBI de acolo si a aflat ca a fost demos DE LA TELEVIZOR!!! 🙂

Fara indoiala ca toata lumea s-a intrebat si se intreaba de ce acum acest lucru. Cu atat mai mult cu cat demiterea lui Comey s-a petrecut in ajunul vizitei ministrului de Extrene rus, Serghei Lavrov, la Casa Alba, invitat fiind de Donald Trump.

Multi comentatori au vazut in comportamentul nixonian a lui Trump de a-l demite pe seful FBI, pe care in campania electorala il lauda, o incercare de musamalizare a scandalului legat de presupusele contacte ale staffului de campanie a lui Trump cu Rusia si amestecul Rusiei in campania electorala de anul trecut.

Lucrurile pot sa stea sau sa nu stea asa. Ar mai fi o explicatie pentru decizia netransparenta a lui Trump…

Gestul lui Trump a fost unul neprevizibil pentru multi, a fost un gest brusc. Astfel de actiuni bruste, chiar socante, se fac – mai ales cand e vorba de servicii secrete – pentru luarea prin surprindere si derutarea adversarului. Pentru ca e foarte clar ca orice serviciu de informatii care actioneaza in plan extern culege informatii nu doar despre politicieni si oficiali, dar si despre sefi ai serviciilor secrete din tara respectiva, spre a avea un tablou cat mai clar al situatiei de securitate din acea tara, dar si pentru a-i identifica punctele slabe.

SUA a fost agresata de Rusia in campania electorala prin atacurile cibernetice ale Kremlinului. Aici a fost o problema de securitate pentru ca nu s-a putut preveni asa ceva, desi era posibil. Pe de alta parte, Comey, numit de Obama in 2013,  era implicat in investigarea nabadaioaselor emailuri ale lui Hillary.  Trebuie, de asemenea, amintite scurgerile de informatii de la Comitetul National al Democratilor din 2016 si implicarea clara a Rusiei in alegerile din 2016 din SUA. Parerea mea este ca James Comey era in vizorul serviciilor de informatii externe ruse de mai multa vreme, rusii il cunosteau destul de bine – nu spun despre Comey ca ar fi tradat in vreun fel, ci doar ca rusii aveau deja destule informatii despre el. Insa asupra lui Donald Trump planeaza anumite suspiciuni si nu pe nedrept. Spre exemplu, numirea lui Michael Flynn in functia de Consilier pe Chestiuni de Securitate, om care a avut legaturi cu Rusia si investigat in acest sens in SUA. Fostul Procuror General, Sally Yates, l-a avertizat pe Trump ca Flynn nu a fost sincer cu privire la legaturle sale cu rusii, dupa care Sally Yates a fost DEMISA!!! Pe de alta parte, Donald Trump a precizat nu doar o singura data, ca vrea relatii bune cu Rusia si ca e bine sa ai relatii bune cu Rusia, nefiind foarte clar ce doreste sa spuna.

Cu toata demiterea lui Comey ancheta privind implicarea Rusiei in alegerile din 2016 va merge in continuare.

Legat de Flynn iata ce spune Trump pe Twitter:

„General Flynn was given the highest security clearance by the Obama Administration – but the Fake News seldom likes talking about that.”

si legat de Sally Yates, tot pe Twitter:

„Ask Sally Yates, under oath, if she knows how classified information got into the newspapers soon after she explained it to W.H. Counsel.”

Iar scandalul cu interferenta Rusiei in alegerile din 2016 din SUA s-a petrecut pe vremea fostei Administratii, cea a lui Barack Obama. Asa stand lucrurile, schimbari se impuneau. Cu atat mai mult cu cat s-au inregistrat in trecut scurgeri de informatii, de exemplu cele prezentate de Wikileaks. O primenire a sistemului american de justitie, cat si a celui de securitate eu cred ca era binevenita, cu atat mai mult cu cat s-au vazut carente in ultimii ani. Insa lucrul acesta ne mai indica ceva: nivelul tensiunilor care sunt la ora actuala pe plan international, destul de ridicat in momentul actual.

Interesant este ca un purtator de cuvant al Casei Albe, Sarah Huckabee Sanders, afirma ca Donald Trump isi pierduse din 2016 increderea in Comey. Iar James Comey, cu doar cateva zile inainte de a fi demis, ceruse suplimentarea semnficicativa a resurselor pentru investigatia care are ca obiect amestecul Rusiei in alegerile din SUA. Poate nu lipsit de semnificatie e si faptul ca Donald Trump declara ca a avut discutii „foarte bune” cu seful diplomatiei ruse, Serghei Lavrov, iar acesta din urma a declarat ca „Acum, dialogul nostru este liber de ideologizarea caracteristică Administraţiei Barack Obama. Administraţia Trump, preşedintele însuşi, secretarul de Stat, m-am convins încă o dată astăzi, sunt oameni de acţiune” iar despre situatia din SUA Lavrov a zis: „Cred că politicienii afectează sistemul prezidenţial din Statele Unite încercând să pretindă că cineva controlează America din străinătate”. Parerea mea este ca Donald Trump impreuna cu echipa sa si oamenii sai de incredere incearca sa regandeasca strategia referitoare la abordarea Rusiei intr-un context politic in care regimul de la Kremlin devine tot ma autoritarist si ostil atat NATO cat si Uniunii Europene. Poate e prematur sa spunem ca a ajuns la definitivarea acestei strategii, poate ca ea se creeaza si din mers, cum se spune. Insa e cert, cred eu, ca dupa esecul fostei Administratii de la Casa Alba, problemele acutizandu-se, trebuie incercata o alta abordare, tinand cont ca avem cel putin doua focare mari de conflict: Siria si Coreea de Nord, dar am putea sa-l punem si pe al treilea care deocamdata nu e atat de stringent, dar are o mare importanta: Ucraina si, legat de aceasta, Crimeea. Donald Trump a facut tot felul de afirmatii in campania electorala, dupa care le-a negat cu tot atata naturala usurinta. De exemplu, ca „NATO e o organizatie obsoleta”, dupa care, la numai cateva luni distanta a venit negarea: „NATO nu mai e o organizatie obsoleta”. A pretins ca Japonia si Coreea de Sud sa plateasca Statelor Unite serviciile privind asigurarea securitatii in regiune – acum nici vorba de asa ceva, ba DIMPOTRIVA!! Lucrul acesta il face pe Trump dificil pentru adversari, iar aliatilor acest stil de trecere naturala de la ceva la opusul lui, aceasta, sa-i spunem asa, instabilitate, le creeaza nervozitate. Insa Trump nu va lasa nici NATO si nici Uniunea Europeana. Rusii nu-si fac iluzii.

Recpmand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Un interesant editorial despre DNA si lupta anticoruptie…

Gandul

Liviu MIHAIU: Partid versus Securitate, războiul civil al României (I)

„Când am fost invitat la Cotroceni, în 2015, după tragedia #Colectiv, în panelul celor 20 membri ai societăţii civile, a fost prima oară când reuşeam să vorbesc de pe poziţia unui om cu o istorie a telefonului ascultat în cea de om ascultat legal, cu atenţie, de către Preşedinte, pe un subiect evitat de mai toată presa oficială: serviciile secrete. (O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU)

Poziţie pe care mi-o câştigasem nu numai după 12 de activism civic, dar şi ca ziarist de investigaţii ce publicase multe anchete pe vremea când cazul dosarelor îngropate la Berevoieşti scoteau la iveală cum SRI a încercat să ardă şi să-ngroape foarte multe dosare care “certificau participarea noilor sereişti la Mineriadă şi urmărirea demonstranţilor din Piaţa Universităţii” sau Străuleştiul victimelor Revoluţiei şi Mineriadei.

Toate erau erau operaţiunile foştilor securişti preluaţi de regimul Iliescu cu sigla schimbată.

În anii ‘90 publicasem documentele de rezident al fostei Securităţi pe numele şefului de-atunci al SRI, Virgil Măgureanu, şi câştigasem după 2004, alături de redacţia Caţavencu, un proces la CEDO pentru ascultarea ilegală a telefoanelor din redacţie de către SRI-ul aceluiaşi Măgureanu, fiiind susţinători ai căpitanului Bucur, primul “whistle blower” din sistemul de Securitate. Ştiam “de pe front” ce vorbesc în faţa celui care putea face ceva în acest delicat domeniu al securităţii naţionale.

Printre alte nemulţumiri ale societăţii civile, am remarcat, în 2015, la Cotroceni, următorul fapt, verificabil în stenogramele întâlnirii, pe care Preşedinţia a refuzat să le facă publice cu toate insistenţele unora dintre noi:

“Este ceva profund în neregulă în mersul democraţiei noastre ca cele mai bine plătite slujbe din România să fie cele ale organelor de represiune, puniţie şi supraveghere, pe când majoritatea celor liberale, cum este, de exemplu, profesia de profesor de fizică, ca a Dvs, sau cea de medic sau de actor, să fie cele mai prost plătite din ţara noastră”

Cunoşteam forţa de regenerare a Securităţii şi urmăream cum, în ultimii 13 ani, bugetele serviciilor secrete o luaseră exponenţial spre cer din motive geostrategice şi militare, împinşi fiind de la spate de partenerul strategic pentru întărirea flancului estic al NATO.

S-a întâmplat şi mult dorita dekaghebizare, operaţiune semnalată de generalul Pacepa într-un interviu din RL.

Dar mai ştiam ceva: Puterea ascunsă este cea mai periculoasă putere, şi că, deşi avem nevoie de servicii secrete puternice, entropia militară este cea de a acumula putere nemăsurată la toate nivelurile. Aşa că, în spatele acestei misiuni de reaşezare a României pe fundaţia valorilor euro-atlantice, în România s-a construit

Cel mai militarizat stat european, un adevărat Homeland Security,

despre care scriam, în 2011, în ziarul Adevărul: “Nu există publicaţie, televiziune, sindicat sau ong important în ţara noastră în care să nu existe de strajă patriei “colaboratorii” de tip nou ai Securităţii Naţionale, oportunişti care, ca şi înainte de 89, se pun bine şi la adăpost cu “Sistemul”, “mărind capacitatea intelectuală şi operaţională a serviciilor”. Chiar şi la cea mai anticomunistă şi antisistem publicaţie din România, “Academia Caţavencu”, activaseră, pe lângă doi amărâţi foşti colaboratori ai Securităţii, şi doi ziarişti acoperiţi, unul dintre ei oferindu-se “planton”, în timpul regimului Năstase, când publicaţia era în linia întâi a luptei contra regimului)

Aşadar, la consultările post Colectiv, Preşedintele a dat din cap hotărât, părând a înţelege dialectica disproporţionată a “reformelor” din ţară.

Şi pentru că guvernul Ponta, pe care fostul preşedinte Traian Băsescu îl „desconspirase” ca agent acoperit,  a continuat politica de mărire a acestor bugete, am sperat că guvernul Cioloş-Dâncu să fie mai realist în ceea ce priveşte prioritatea investiţiilor fundamentale.

Primul buget făcut de guvernul din care făcea parte fostul proprietar al IRES (a cărui anagramă este coincidental numele unui serviciu secret), Vasile Dâncu, profesor la ANI şi semnatar al unei declaraţii de necolaborare, mărea cu aproape 20% bugetul celui mai puternic serviciu din România, urmând ca acesta să primească un bonus de peste 30 de milioane la rectificarea de la mijlocul lui 2016. Cu siguranţă, cu ştiinţa şi acceptul tacit al Preşedintelui, care tuna săptâmânile trecute : “micşorarea bugetelor serviciilor secrete este iresponsabilă”.

Culmea, părerea preşedintelui era aidoma ziariştilor afiliaţi la Matrixul noii Securităţi care s-au grăbit să reclame cum, de dragul pomenilor electorale, guvernul Dragnea-Grindeanu afectează programele de înzestrare ale Armatei şi lasă serviciile secrete fără bani. Asta chiar dacă în bugetele instituţiilor sus menţionate sunt prevăzute credite de angajament care le dau posibilitatea îndeplinirii întocmai a programelor asumate. Însă despre acest aspect „au uitat” să vorbească sau nu au avut voie.

Pe foarte mulţi căprari promovaţi în presa ultimilor 13 ani o să-i auziţi baleiând în acelaşi registru al necesităţii  de “mai mult” a oricărei forme de securitate.

Discursul „jurnalistic” în sprijinul bugetelor serviciilor şi cel împănat de necesităţile stringente ale siguranţei naţionale reprezintă primul sindrom de dublă subordonare.

Bunăoară, alesul tuturor românilor şi al serviciilor din ultima campanie electorală prezidenţială a ales să ofere “în orb” o protecţie nereformată din 1991 a serviciilor secrete, cel mai puţin controlate entităţi administrative de pe teritoriul României in ultimii 15 ani. 

Ca să nu credeţi că deţin monoman şi nedocumentat această “obsesie” despre mandarinatul serviciilor secrete, vă ofer spre lectură cele mai bune două articole pe acest subiect prin care aflăm, vorba expertului paleoliberal, Sorin Ioniţă, cum beneficiem noi, românii, de un model de guvernare în care “armata deţine un stat” şi “nu statul deţine o armată” : http://www.contributors.ro/administratie/educatie/pakistanizarea-armatei-si-serviciilor/ (2015) şi în  (2017)  într-o publicaţie profesională, în care se spune: ”In SRI si SIE lucreaza 30.444 de cadre, de peste 2 ori mai multe decat in Securitatea comunistă. Cifra a fost strecurată la rubrica şi „Altele” intr-un proiect privind salarizarea care vorbeşte despre un număr total de bugetari de 1,21 milioane, in luna mai. Potrivit Ministerului Finanţelor, numărul de posturi ocupate in instituţiile statului, mai putin SRI si SIE, era de 1,18 milioane in aprilie.”

La acest număr nu se adaugă numărul celor aflaţi în forme de colaborare secretă care se pare că sunt de ordinul miilor cu bugete secrete .

La apogeul său, Securitatea ceauşistă a avut 15.000 de ofiţeri interni şi o reţea de informatori de câteva sute de mii de oameni din toate domeniile.

Existenţa acoperiţilor în Presă (în diferite forme, vreo trei la număr în “nomenklatorul” intern) este într-adevăr legală şi recunoscută în mai multe rânduri de însuşi fostul director al SRI, George Maior, începând cu 2009. Numai că, chestia pentru care “băieţii” iau al doilea salariu şi-şi aranjează gulerul altfel in oglindă nu este agenda cetăţeanului, ci: „Misiunea lor este să aducă informaţii de securitate naţională pentru stat”

 A Patra Putere în Stat s-a topit în intestinele luptei de castă

Presa a fost câmp tactic dintotdeauna, numai că, în 2010, era desemnată oficial de către CSAŢ-ul lui Traian Băsescu , drept “vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale”, decizie profund antidemocratică, care, chiar dacă nevalidată oficial, a produs efecte devastatoare asupra independenţei presei prin modul ulterior de acţiune al Sistemului în anihilarea societăţii civile. Enunţ pe care fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu, îl „justifica” la acel moment, juisând printr-o antiteză rămasă celebră prin absurditatea ei antidemocratică:  ”Ori Presa, ori Democraţia!”

Aşa că presa liberă a dispărut şi din mâinile ziariştilor, şi din mâinile mogulilor, cele două forme preexistente celei de astăzi, când, practic aproape nu mai există presă “mainstream” care să nu fie intr-o formă de dependenţă de serviciile secrete.

Episodul public ce arată forma vizibilă şi istorică din regimul Băsescu a acestor preluări ostile, care au transformat spaţiul public într-un câmp de propagandă şi nu de informare a cetăţeanului, se regăseşte într-o recurentă mărturie a Elenei Udrea(ultima fiind din acest an), într-un interviu la TVR:

“Elena Udrea: … Eu m-am certat cu domnul Ghiţă permament! Eu sunt cea care s-a opus ca domnul Ghiţă să aibă RTV-ul în 2010!

Ionuţ Cristache: Dar aveaţi puterea asta, să vă opuneţi?

E.U: Teoretic… şi ca…

I.C.: Staţi un pic, cum adică teoretic?

E.U.: … şi ca om care eram…

I.C.: Doamna Udrea,…

E.U.:. : … care era. Da, părerea mea a fost că domnul Ghiţă nu ar trebui să aibă RTV-ul.

I.C.: Dumneavoastră puteaţi decide în România cine să aibă ce? Dar afacerea RTV s-a discutat într-un cadru instituţional?

E.U.: Da, s-a discutat într-un cadru instituţional!

I.C.: Cum adică?

E.U.: Adică, conducerea SRI a fost interesată să existe acest post de televiziune!”

Dacă la acest episod adăugăm şi alte două momente din operaţiunea secretă de preluare a presei române, cazul Realitatea TV:

1. Momentul “zero” când Sebastian Ghiţă a plecat în 2010 cu jumătate de Realitatea TV şi o sută de oameni într-o singură noapte pentru a înfiinţa RTV

2. Depoziţia Elenei Udrea despre jumătatea de million pe care i-a adus degrabă „colaboratorul” Cocoş la „dispoziţie” pentru ca „Sebi” să poată plăti salariile al RTV,

atunci avem o porţiune din aisbergul „preluărilor ostile” pe care sistemul le-a practicat cu majoritatea trusturilor de presă româneşti sub îndrumarea celui mai diversionist preşedinte de după Revoluţie

3. Tranşarea unor rapturi de proprietate şi lichidarea mogulatelor de presă în instanţă cu ajutorul judecătorilor acoperiţi, care a dus la aberaţii de genul unor sentinţe date de Tribunalul Bucureşti împotriva unor sentinţe ale Curţii de Apel. (vom dezvolta într-o zi această speţă pentru care toate cererile au fost ignorate)

Amestecarea puterilor în stat

Existenţa serviciilor în politică, economie, administraţie, justiţie(CSM, DNA, magistratură, procuratură) presă, sistemul bancar, BOR, alegeri, fisc, cercetare, externe, interne, fotbal, IT, armată, preşedinţie, televiziune, educaţie, masonerie, asigurări, regii autonome, viaţă privată, ong-uri şi, nu-i aşa, în mafia politică este una mai mult decât evidentă şi probată de mai multe declaraţii ale „musafirilor” de la vârful puterii (M.R.Ungureanu, Claudiu Săftoiu. Horaţiu Dumbravă-CSM, Cozmin Guşă, actualmente acţionar la Realitatea TV) şi a avut ca rezultat transformarea României într-un stat poliţienesc sub acoperire, de tip “deep state”.

Stat care, nu-i aşa, luptă pentru democratizarea ţării prin preluarea „obiectelor muncii de propagandă” de către o juntă militară de proporţii gigantice. Preluare care a alterat anticonstituţional România, ce a devenit un stat captiv serviciilor secrete şi într-un câmp tactic exhaustiv, transformând lupta anticorupţie în tradiţionala bătalie istorică dintre Partid şi Securitate, astăzi ajunsă la o înfruntare pe faţă, fără precedent în istoria recentă.

În mod tradiţional, Partidul (Puterea vizibilă) a folosit încă de la început serviciiile în lupta politică, dând Securităţii (parte a Sistemului) atât de multe privilegii, bugete şi drepturi, unele ilegale şi neconstituţionale, încât invazia serviciilor secrete este la această oră de nestăvilit.

Ba mai mult, raportul de forţe s-a schimbat atât de mult încât clasa politică a ajuns în poziţia să-şi ia subteran binecuvântarea de la instituţiile de forţă.

Justiţia „programatică”, după strategii de război, sub acoperirea legitimă a luptei împotriva celui mai mare flagel din ultimii 200 de ani de istorie ai României: Corupţia, s-a dus asemenea unui tratament de tip chimioterapie radio/tv cu antidotul DNA.

Aşadar, odată cu celulele „canceroase” au fost distruse şi celule sănătoase ca efect militar secundar denumit: victime colaterale. Un concept tipic războaielor de gherilă împotriva terorismului.

Numai că victimele colaterale sunt de ordinul sutelor, cazurile de justiţie a denunţului (majoritatea copleşitoare dintre cazurile instrumentate de către DNA sunt pe denunţuri, de multe ori fără probe) au adus pe majoritatea ziariştilor de investigaţie “old school”(corifei ai anchetelor anilor ’90 şi adepţi ai lustraţiei) la concluzia că Justiţia română este îndrumată şi influenţată de serviciile secrete (în principal SRI) sub supravegherea strategică şi tehnică a unui colectiv al ambasadei SUA de la Bucureşti.

De fapt, totul a început cu o hotărâre secretizată a CSAT, din 2005, în care s-au alcătuit echipele mixte DNA-SRI, fapt recunoscut si negat succesiv de către fostul Presedinte şi actualul şef al DNA. Dar confirmat de chiar cei care contestă şi reclamă acest mod lucru timp de ani de zile, UNJR(Uniunea Naţională a Judecătorilor din România), fără să reuşească să impună o dezbatere publică pe acest subiect, presa “mare” ignorând cu bună stiinţă subiectul. Iată ce întreba şefa UNJR, Dana Gârbovan, zilele trecute :

„Propun Preşedintelui un referendum în care cetăţenii să fie întrebaţi dacă doresc să se clarifice implicarea serviciilor secrete în justiţie”.

Iar Alina Mungiu scria intr-un editorial recent pe “România curată”:

“În atmosfera asta de populism anti-corupţie de nivel venezuelean, lupta pentru manipularea legii şi controlul puterii judiciare depăşeşte orice limită”

Dai în mine, dai în fabrici şi uzine

În fapt, plecând de la cel mai comun şi statistic periculos mod de gândire acceptat: „Toţi sunt nişte hoţi”/„Toţi merită să intre la pârnaie” şi de la popularitatea  DNA, ajunsă azi la cote religioase, cu o încredere peste BOR, la care se adaugă „catalizatorul” de propagandă al celui de-al doilea război rece mondial realizat cu organe de presă ataşate, „Cei care critică lupta anticorupţie sunt de partea ruşilor şi-a lui Voiculescu!”,

„Dai în serviciile secrete, dai în lupta anticorupţie”, asezonat cu colaboraţionismul entuziast şi naiv al intelectualilor de la GDS, practic, opoziţia la ceea ce se petrecea cu-adevărat în spatele „cortinei de fier a anticorupţiei”, unde se coordona geostrategic şi tematic dreptatea, a fost identificată public cu Antena3.

Nu mai puteai să spui public un alt gen de adevăr, că te trezeai nu numai cu scaunele-n cap din partea „alienilor din presă”, dar puteai fi angajat/concediat şi ameninţat, aşa cum , spre exemplu era ameninţat  Cătălin Tolontan în 2009, pe holurile Parlamentului de către unul dintre cei şase oameni ai Preşedintelui, Elena Udrea, cu ocazia votării ridicării imunităţii ministrului Monica Iacob Ridzi, în vestitul scandal care o ţine azi încarcerată.  Ba mai mult, puteai trece şi pe la DNA „ca să-ngheţe căcătu-n ei”(cum spunea la una din şedinţele tactice secrete, desigur, nu procurorilor şi judecătorilor, ci celor din spatele lor şi dosarelor lor, însuşi Preşedintele României).

În mandatul lui Traian Băsescu s-a obţinut cea mai mare eficacitate în condamnarea corupţiei politice, dar, în acelaşi timp, cea mai mare poliţie politică din ultimii 25 de ani şi transformarea administraţiei României într-o juntă militară acoperită, ceea ce are efecte extrem de toxice asupra statului şi principiilor sale de drept. Principiul a fost unul singur: ascultăm şi infiltrăm tot şi cu oricine, ocupăm tot şi vedem ce iese de-aici! Şi uite aşa, ne-am procopsit cu un al doilea cancer administrativ după cel al politizării administraţiei: criteriul de angajare în toate cele patru puteri în stat nu mai este doar cel politic, ci şi cel al apartenenţei la serviciile secrete.

Cyborgii securităţii române subcontractate geostrategic şi-au creat şi trecut propria corupţie şi incălcarea a legilor la “raţiuni de stat”

Actualul director al SRI, Eduard Hellvig, spunea cu prilejul celei mai lungi vizite a unui şef de serviciu în faţa unei comisii de control parlamentare şi a presei de microfon că „nu există ofiţeri acoperiţi în politică şi magistratură”, contrazicând nu numai desele alarme ale UNJR şi UIM(Uniunea Internaţională a Magistraţilor) sau pe (ex)membrul CSM, Horaţiu Dumbravă, care afirma în 2014, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii:

“Fac încă o dată apel la domnia sa(Preşedintele-n.a.) ca acum, în ultimele zile de mandat, să îşi îndeplinească datoria constituţională şi legală şi să procedeze la verificarea tuturor declaraţiilor judecătorilor şi procurorilor dacă sunt sau nu colaboratori sau informatori ai serviciilor de informaţii”

Potrivit lui Dumbravă, aceasta este o obligaţie legală, prevăzută de articolul 7 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Chiar şi fostul şef al SIE şi fost prim ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, cerea deznădăjduit după căderea guvernului său în 2012 „scoaterea ofiţerilor acoperiţi din politică”, episod fără ecouri şi consecinţe publice. Careul cu pioni-fantome din clasa politică sau presă nu promovau astfel de subiecte pentru o dezbatere în spaţiul public.

Ba mai mult, ceea ce se putea intui a fi mai rău pare să se fi şi întâmplat: Coincidenţă sau nu, adversari politici ai legilor Siguranţei Naţionale şi legilor Big Brother au fost ridicaţi. Cazul George Scutaru, fost consilier prezidenţial, pe care DNA l-a trimis în judecată, însă instanţa a reurnat dosarul procurorilor. Asta s-a întâmplat în 18 noiembrie 2015, pe motiv că nu se precizează în ce constau infracţiunile reţinute de procurori, numărul faptelor şi explicarea concretă din punct de vedere procesual a acuzaţiilor. De atunci totul a rămas în aer. În 15 luni au avut loc opt termene, toate soluţionate cu amânări.

Iată însă ce zicea George Scutaru, consilierul şi coordonatorul noii strategii pe Securitate al preşedintelui Klaus Iohannis , prieten al actualului şef al SRI (“extras” din anturajul Preşedintelui, în urmă cu doi ani, şi care, de-atunci, vizitează biserici prin ţară, fără să-nţeleagă ce i s-a intâmplat) : ”… întărirea mecanismelor controlului civil, stabilirea unui cadru legal lipsit de echivoc în materie de interceptări, sînt cîteva dintre problemele asupra cărora societatea civilă şi clasa politică trebuie să-şi îndrepte atenţia. în plus, ar trebui să discutăm şi despre eventuala eliminare a abilitării serviciilor de a desfăşura activităţi comerciale proprii, fapt care credem că ar asigura un mai bun control asupra fondurilor şi ar întări credibilitatea acestor instituţii în faţa opiniei publice”

Traian Băsescu, ieşit din mandatele în care a creat acest model de „democraţie sub acoperire”,  spunea anul trecut, apropo de refuzul CCR(referent Daniel Morar) de a valida legile Big Brother: “acum îl caută şi pe Daniel Morar de capre” (aluzie la modul în care a fost „prins” judecătorul CCR, Toni Greblă).

O altă victimă a acestui „modus operandi” a fost un alt politician liberal, Ludovic Orban(achitat de curând pe fond în instanţă, scos din cursa pentru Primăria Capitalei în 2016), omul care a fost singura voce de la vârful PNL care s-a opus, atât public cât şi privat, în faţa directorilor SRI pe subiectele legilor Big Brother. SRI-ul voia operaţiuni asupra spaţiului privat cibernetic fără mandat de la judecător.

În cazul presupuselor sale „foloase patrimoniale necuvenite”, Orban a fost denunţat de către “generalul UTI” Urdăreanu, în conivenţă cu procurorul Claudia Roşu, plecată în fugă, la 1 februarie, din DNA, după achitarea politicianului.

Miliardarul aflat în anchetă l-a chemat de mai multe ori pe Orban la el pentru a discuta un sprijin în campania electorală pentru Primăria Bucureştiului, în fapt, presupuse foloase neluate în vreun flagrant şi necondiţionate de vreo promisiune electorală, aşa cum o atestă stenogramele înregistrărilor făcute cu mandat.

În acest mod de a gândi ilegitimitatea actului de a folosi „influenţa politică”, poate fi ridicat mâine întreg Congresul american.

 Judeţul Dâmboviţa e la ei. Tot.

Dezvăluirile se pot întinde pe foarte multe cazuri de politicieni „lichidaţi” sau/şi şantajaţi, dar aş propune să schimbăm abordarea: infiltrarea şi cucerirea partidelor politice. Pe judeţe.

Ion Stan(fostul şef al PSD Dâmboviţa şi fostul şef al comisiei de control  a SRI a cărui scoatere din joc s-a făcut, coincidenţa dracului, se spune, cu ajutorul actualului şef de supraveghere a comisiei SRI (baronul Adrian Ţuţuianu, actual preşedinte PSD-Dâmboviţa şi fost şef la CJ Dâmboviţa, cercetat de DNA în 2013 pentru trafic de influenţă fără rezultat) şi al găştii de la Dâmboviţa: primarul Târgovişte Cristian Daniel Stan (cu nenumărate contracte de asistenţă juridică fără licitaţie cu instituţiile de stat din judeţ), fostul pedelist Marin Antonescu pe care Traian Băsescu îl prezenta superiorul pe linie profesională de la Anvers”, în fapt, omul care coordona , ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici, actualul preşedinte al CJ Dâmboviţa, Alexandru Oprea, fost şef la SRI Dâmboviţa. În rechizitoriul fostului şef al PSD, Ion Stan, scrie:

“Întrucât la data de 23.11.2012, Dima Nicuşor Sorin a denunţat şi pretinse fapte penale comise de numitul Ţuţuianu Adrian în perioada iunie 2012, cu ocazia campaniei electorale pentru alegerile locale, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000, într-o cauză separată”, se precizează în actul de acuzare a lui Ion Stan(condamnat ulterior la doi ani de închisoare)

Tot din acest dosar este disjunsă şi cauza pentru Rovana Plumb, care apare alături de Ion Stan în denunţurile fostului ofiţer SRI, Daniel Dragomir.

În mod miraculos, nici lui Adrian Ţuţuianu, nici Rovanei Plumb, nu li s-a întâmplat nimic până la această oră.

Dacă mai punem la socoteală şi faptul că actualul preşedinte la PNL – Dâmboviţa este Cezar Preda(fost şef al comisiei de supraveghere a SRI) despre care presa relata că „a distrus arhivele PCR din Buzău” şi despre care fostul premier Victor Ponta spunea în faţa comisiei de control parlamentar al serviciilor secrete că este „ofiţer sub acoperire al SRI”, atunci putem spune că politica „dâmboviţeană” este apanajul deplin al serviciilor secrete.

Dacă mai punem la socoteală şi ultima declaraţie a fostului consilier de Securitate al preşedintelui Traian Băsescu şi actual director al Colegiului Naţional de Informaţii, Iulian Fota, făcută la Realitatea Tv săptămâna trecută: „Războiul este între PSD şi NOI”, avem toate semnele că Politica este o redută cucerită de puterea nevăzută a organelor de forţă ale Statului Român, cele care, practic, au penetrat şi încălecat, cu încălcarea premeditată a Constituţiei şi a legilor de funcţionare a Justiţiei, toate puterile în stat, aflându-se astăzi în cel mai aprig război intern de la Revoluţie încoace.

Alina Mungiu: Conform World Justice Project, un stat de drept trebuie să îndeplinească patru criterii. Unu: guvernul şi oficialii, ca şi entităţile private şi publice trebuie să dea socoteală conform legii. Doi: legile trebuie să fie clare, stabile, juste şi aplicate tuturor la fel, şi trebuie să prevadă securitatea persoanei, a proprietăţii şi a unor drepturi fundamentale. Trei: procesul prin care legile sunt create, administrate şi implementate trebuie să fie accesibil, echitabil şi eficient. Patru: justiţia trebuie împărţită de către oameni imparţiali care sunt competenţi, integri şi independenţi, şi au resurse adecvate.

O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU „

In primul rand as dori sa-l felicit pe Dl. Liviu Mihaiu pentru acest editorial in care face o analiza deoasebit de interesanta a fenomenului: lupta ACTUALA dintre Partid si Securitate, la care facea candva referire si Cristian Tudor Popescu, dar explicata acum pe intelesul tututor. O analiza frumoasa si bine scrisa!

Dar, dupa parerea mea, aceasta analiza ar trebui putin completata pentru o caracterizare cat mai completa si precisa a fenomenului.

MCV nu cred ca a fost inventat de „sertgentii mesianici din presa”. Este adevarat, PNA a aparut in vremea Guvernului Nastase, dar integrarea noastra in UE s-a facut sub rezerva luptei anticoruptie, iar PNA, actualul DNA, a aparut tocmai ca o consecinta a acestui fapt.

Nu stiu daca Bruxelles-ul a vrut chiar asta de la noi… Dar e aproape o certitudine certificata prin declaratiile publice ale unor inalti oficiali ca principalul nostru partener strategic – Statele Unite ale Americii – au sustinut cu caldura ACEASTA lupta anticoruptie. Nu Laura Codruta Kovesi sau Ioana Ene-Dogioiu au reprosat Romaniei nu ca nu se vad oameni in strada ca sa protesteze MASIV impotriva coruptiei, ci Victoria Nuland. Sau cand a zis ca „nu avem aceleasi idealuri” – daca spunea asta Ioana Ene Dogioiu (asta ca sa dau un mic exemplu) cati autohtoni nu s-ar fi napustit asupra ei s-o manance de VIE!!! 😆 Cand a zis Victoria Nuland, toata lumea a tacut cuminte si a luat aminte! Va amintiti cand Joe Biden a caracterizat lupta anticoruptie ca fiind „de autoaparare”. Ni se adresa noua, Romaniei si romanilor.

Face DNA abuzuri? Incalca drepturi si libertati? Eu n-am vazut o critica in acest sens din partea parnerilor nostri, nici UE si nici SUA. Va mai amintiti cum fostul ambasador Mark Gitenstein o inalta in slavi pe Monica Macovei si cum pleda impotriva prezumtiei de nevinovatie? Va mai amintiti cum Codruta a primit o inalta distinctie a Suediei, in sala aflandu-se, surazator, desigur, Dl. Klemm, actualul ambasador SUA – v. si aici..

Sa ne amintim cum chiar SUA atentiona pe toti Aliatii ca Rusia exporta coruptie, facand din coruptie o amenintare la siguranta nationala.

Legile Big Brother, promovate aici de Dl. Maior, fostul Director al SRI, n-au fost niciodata criticate de SUA. N-am auzit. Ba cred ca au fost chiar laudate, iar daca Dl. Maior e acum ambasadorul Romaniei la Washington este si pentru ca e un om de incredere pentru America.

Se tot vorbeste de abuzurile pe care le-ar face DNA. Nu neg, e foarte posibil pentru ca omul e perfectibil. Dar nu inteleg altceva (chestia asta, ca ar face abuzuri, o inteleg): cum e posibil ca SUA, cu Constitutia sa, in care e inscrisa apararea si garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului sa nu atentioneze tara noastra asupra unor derapaje sau posibile derapaje. Ci dimpotriva, ca daca stau si ma gandesc la Gitenstein, el nu intelegea ce e aia prezumtia de nevinovatie, nevazandu-i rostul!!

Repet, e vorba despre principalul nostru aliat: SUA.

Pana la PNA si MCV ne-am chinuit sa scoatem oameni de afaceri prosperi, reusind sa facem asta tocmai prin eforturile conjugate ale Partidului si Securitatii, ca sa fiu in ton cu exprimarea D-lui. Mihaiu. Asa au iesit creati oameni precum Sorin Ovidiu Vantu sau Ioan Niculae. Numai ca sa facem pe plac Occidentului si sa aratam ca si la noi lucrurile se misca spre initiativa privata si economie de piata.

Apud MCV am inceput sa-i bagam la puscarie, constatand cu uimire ce monstri am creat, ca sa incepem o noua pagina de facut pe plac Puterilor tutelare, prin lupta anticoruptie, mosita tot in laboratoarele Partidului si Securitatii, prin aceleasi eforturi conjugate. Doar pentru a arata ca lucrurile se misca cu succes spre statul de drept!!

Mediafax

Sorin Ovidiu Vîntu, CONDAMNAT la 8 ani de închisoare în dosarul devalizării FNI. Sentinţa este definitivă

„Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat, marţi, de către magistraţii Curţii de Apel Bucureşti la opt ani de închisoare în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI), decizia fiind definitivă.

„Condamnă pe inculpatul Vîntu Sorin-Ovidiu la pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, potrivit art.36, alin.1 din noul Cod penal, adaugă sporul de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare”, se arată în decizia de marţi a Curţii de Apel, care este definitivă.

Magistraţii au mai dispus menţinerea sechestrului până la concurenţa sumelor de 137.403.630.106 ROL (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A.

În primă instanţă, Sorin Ovidiu Vîntu fusese condamnat, pe 9 februarie 2015, la şase ani şi patru luni de închisoare. Tribunalul Capitalei a decis atunci condamnarea afaceristului la două pedepse de câte patru ani de închisoare pentru infracţiunile de spălare de bani şi a dispus achitarea lui pentru instigare la delapidare. În urma contopirii celor două pedepse, instanţa a dispus ca omul de afaceri să execute şase ani şi patru luni de detenţie. Decizia nu a fost definitivă şi a fost contestată de omul de afaceri la Curtea de Apel Bucureşti.

Judecătorul de la Tribunalul Bucureşti care l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu a arătat, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit „mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate provenienţă infracţională”.

Potrivit instanţei, deşi ştia că banii erau proveniţi din delapidarea săvârşită de Nicolae Popa, infracţiune pentru care acesta a şi fost condamnat, Sorin Ovidiu Vîntu a ascuns şi disimulat această sumă prin multiple operaţiuni de dispoziţie şi de circulaţie a proprietăţii unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor.

Judecătorul a stabilit că Sorin Ovidiu Vîntu, prin inginerii financiare aparent legale, pornind însă de la o bază ilegală, întrucât banii proveneau din delapidare, a ascuns, a disimulat natura juridică a provenienţei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, prin creditări ale societăţiilor proprii, care la rândul lor creditau alte societăţi ce cumpărau unităţi de fond răscumpărate la valori majorate artificial, cu care erau achiziţionate imobile, chiar în ziua transferării în contul lui Vîntu a sumelor de provenienţă infracţională, imobile ce erau vândute succesiv unor societăţi comerciale aparţinând tot acestuia, dar şi prin crearea de depozite şi transferuri repetate între inculpat şi conturile SC Gelsor SA.

Instanţa a mai reţinut că un alt mod de a ascunde sumele de bani obţinute ilegal a fost prin cumpărarea a 15 imobile, pe care apoi le-a vândut, la intervale cuprinse între o lună şi patru luni, SC Gelsor I.N. SA, cu menţiunea că vânzarea se face în vederea compensării datoriei înregistrate de societatea Gelsor în favoarea sa. Preţul de vânzare era întotdeauna, în cazul fiecărui imobil, cu mult sub preţul cu care Vîntu cumpărase anterior acele imobile. Mai mult, SC Gelsor I.N. SA avea obligaţia de a achita fiecare imobil cumpărat de la Sorin Ovidiu Vîntu în cinci rate anuale, începând din anul 2001, iar pentru perioada 2000-2001 a închiriat toate imobilele dobândite astfel SC Gelsor SA, societate creditată tot de Vîntu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la delapidare, judecătorul a notat în motivare că, potrivit deciziei definitive de condamnare, prăbuşirea FNI nu s-a datorat riscurilor inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii, ci activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii faţă de care s-a dispus condamnarea definitivă într-un alt dosar, printre aceştia fiind şi Nicolae Popa, care a primit o pedeapsă pentru înşelăciune şi delapidare.

Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat până în prezent în trei dosare, executându-şi pedepsele.

Astfel, la data de 22 iulie 2016, Sorin Ovidiu Vîntu a fost încarcerat în urma unei condamnări de şase ani şi două luni de închisoare în dosarul Petromservice, alături de el fiind condamnat şi fostul sindicalist Liviu Luca la şase ani de detenţie.

Totodată, în 24 ianuarie 2014, omul de afaceri a fost condamnat de instanţa supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul favorizării lui Nicolae Popa, iar anterior, a fost condamnat la doi ani de pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă.”

Totusi, mai nimic despre cei care au creat acest personaj, un tip care fusese condamnat si pe vremea comunismului, adus in fata dupa si dandu-i-se un acces larg la resursele statului. SOV a fost un om in fata caruia tremurau multi dintre potentatii acelor zile… A fost un om caruia Radu Timofte, fostul sef al SRI, ii punea informatii economice de prima mana pe tava (dupa cum s-a exprimat Traian Basescu) si pe canapelele caruia se odihnea Mircea Geoana. Atat Geoana cat si Timofte erau din PSD, iar daca ma gandesc si la Vacaroiu si Florin Georgescu, lucrurile acestea ne-ar putea sugera ce partid a stat in spatele ascensiunii fulgeratoare a lui SOV.

Ioan Niculae… Dosarul „Mita la PSD”, deci e clar. Fost securist si acesta!

Sigur, si in aceasta privinta trebuie pus un bemol pentru ca analiza sa nu fie prea stridenta: sa nu uitam, totusi, ca Romania era o tara in tranzitie, o tara fosta comunista unde comunismul a distrus proprietatea privata, dar o tara cu un proiect ambitios care trebuie salutat: constructia economiei de piata libera. Din aceasta perspectiva privind lucrurile, constructia unui capitalism romanesc e de inteles.

Acum ii terminam pur si simplu pe astia si incepem sa construim statul de drept, fara sa fi incheiat reformele economice si fara sa consolidam aceasta cucerire revolutionara (nu cred ca exagerez spunand asa!): economia de piata libera, libera initiativa privata si o dezvoltare economica in acest sens.

Mi-e teama ca pana la urma sa nu avem nici stat de drept si nici economie de piata! Cred ca ar trebui sa meditam serios la acest aspect.

Interesanta e si schimbarea principalului nostru partener – SUA: de la determinarea unui Reagan de a fauri o lume libera si de a intari democratia si libertatea, la determinarea stangista a unui Obama de a lupta impotriva coruptiei, paradisurilor fiscale (v. „Panama papers”) si de a crea „institutii puternice” si, pe cale de consecinta, un stat puternic. Dar puternic inclusiv sa incalce Constitutia SUA si de a face obligatorii asigurarile medicale, prin Guvernul federal, lucru totalmente neconstitutional in SUA.

Pe de alta parte, lupta anticoruptie, trebuie sa recunoastem, s-a impus ca o necesitate in Romania, statul avand inca un rol insemnat in economie.

As dori sa spun cate ceva si despre ofiterii acoperiti din presa, pentru ca se vorbeste mult despre asta. Inteleg ca sefa lor e D-na. General Elena Istode:

Gen. SRI Elena Istode

Inteleg ca D-nei. Istode i se spune Anaconda. Din motive lesne de inteles, desigur. Insa sa nu uitam ca marele spion sovietic, Richard Sorge, pe cand opera in Germania, avea acoperire de ziarist GERMAN:

Richard Sorge

Evident, in felul asta, se poate face o larga gama de manipulari. Iar daca presa a fost considerata, pe vremea lui Basescu, drept o vulnerabilitate la siguranta nationala trebuie sa intelegem prin asta posibilitatea reala ca in presa  sa se strecoare spioni ai unor puteri ostile Romaniei. Celebrul Sorge e un exemplu clasic: ne arata ca astfel de lucruri se pot intampla. Poti sa-i construiesti unui strain o biografie neaos romaneasca si sa-l inserezi apoi in presa cu sarcini precise.

Bineinteles, faptul ca exista acoperiti SRI in presa nu ne produce nicio bucurie. Iar ca doamna Istode ne spioneaza redactiile, cu atat mai putin. Insa cele spuse mai sus se constituie intr-un bemol. Si mai bine, poate, i-am ura succes Anacondei in depisatarea acelor oameni care nici romani nu sunt (nu spun ca n-ar putea fi si romani…) si care lucreaza impotriva Romaniei prin redactiile din aceasta tara.

Dl. Liviu Mihaiu face referire la cati lucreaza in SRI si SIE. Despre cati au lucrat in fosta Securitate am scris si eu aici. Problema mare care se pune este, dupa parerea mea, daca numarul acesta – actualmente 30.444 de cadre, dupa Dl. Mihaiu – este unul optim. Sub regimul Ceausescu erau o jumatate de milion de informatori. Fara indoiala, aceste cifre ridica intrebari asupra democratiei si statului de drept in Romania. Dar daca e vorba de o supradimensionare cu personal a serviciilor secrete, eu cred ca avem o problema. In sensul ca mai multi oameni care lucreaza si care sunt implicati in munca privind siguranta nationala fata de numarul optim necesar scade eficacitatea acestor servicii. In general nu trebuie prea multi oameni, dar cei care lucreaza, dotati cu tehnica moderna, sa fie foarte bine pregatiti – in felul acesta eficacitatea serviciilor de informatii creste si scad, pe cale de consecinta, slabiciunile.

Nu ar trebui sa ne mire, tinand cont de metehnele romanesti din politica, precum pesederizarea si cederizarea, ca ar putea avea loc si sereizarea Romaniei. Dar nu trebuie sa uitam ca in plan politic s-a vazut flagrant slabiciunea atat a PDSR cat si a CDR, ambele reusind sa piarda, pana la urma alegerile. Sa nu uitam ca PSD, fostul PDSR, a fost multa vreme vioara a doua, candidatul sau nereusind sa castige alegerile prezidentiale, iar in alegerile legislative, multi ani, performantele au fost slabe.

Noi ar trebui sa meditam si sa intelegem foarte bine rolul – rolul serviciilor secrete, rolul politicii monetare, ca sa dau doua exemple din diverse domenii de activitate. Rolul serviciilor secrete NU e sa conduca Romania. Daca nu intelegem lucrul asta (aparent simplu) cream o slabiciune in ceea ce priveste siguranta nationala, pentru ca serviciile ar trebui sa se ocupe si cu altceva pentru care nu sunt calificate.

„Ori Presa, ori Democratia!”

Cum am ajuns in situatia actuala? Va mai amintiti cum, inca de pe vremea lui Basescu, se evidentia cu repros ca in „Constitutia lui Nastase” se pomeneste despre: „traditiile democratice ale poporului roman si idealurile Revolutiei din decembrie 1989” (art. 1, al. 3)? Dupa aceea au fost tot felul de emisiuni pe la televiziunile de stiri prin care se incerca sa se demonstreze ca, de fapt, n-a fost vorba de nicio Revolutie, ci de lovitura de stat. Or, prin asta ce s-a realizat? S-au calcat pur si simplu in picioare idealurile Revolutiei din decembrie 1989, unde au murit oameni care s-au ridicat impotriva comunismului, in care poporul a cerut democratie si libertate. Tineti minte: „Libertate, te iubim!/ Ori invingem, ori murim!”? Iar cei care scandau asa s-au aflat atunci in fata tancurilor comuniste, in bataia pustilor!!

Ma intreb cui a servit aceasta calcare in picioare a idealurilor Revolutiei?

Ca ar trebui sa fie trasi la raspundere cei care se fac vinovati de crime, asta e altceva. De acord! Numai ca pana acum n-am vazut asa ceva si nici elucidarea celor petrecute atunci. In schimb, am reusit sa terfelim Revolutia si memoria celor care si-au dat viata atunci pentru Libertate si Democratie in Romania.

A celor care au murit luptand impotriva comunismului!!

Si trist este ca n-am vazut nicio reactie de impotrivire din partea SUA sau UE. Cui a folosit discreditarea Revolutiei si , in schimb, acreditarea loviturii de stat? Cui a folosit sa se strecoare ideea ca, de fapt, n-a fost nicio Revolutie ci o lovitura de stat conceputa in laboratoarele politice din exterior?

Si am ajuns in situatia actuala, in care se incalca drepturi si libertati, sub pretextul apararii acestora.

Interesant e si ultimul articol al D-lui. Tismaneanu:

Protestele din februarie şi noua sensibilitate politică

„Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste sunt fie prost informaţi, fie de rea-credinţă. Societăţile nomenclaturiste erau, de fapt, experimente profitocratice, se bazau pe un rigid sistem de tip caste. Nomenclatura beneficia de privilegii la care muritorii de rând nici măcar nu puteau visa. Niciodată nu a fost clasa muncitoare mai batjocorită şi mai oprimată decât în regimurile care pretindeau că guvernează în numele ei. Este o ignorare, şi pe cale de consecinţă, o banalizare a răului totalitar.

Actualele proteste sunt expresia unei noi sensibilităţi politice. Am scris un articol, împreună cu politologul Marius Stan, în Politico.eu, în care ne-am ocupat de această temă. Da, este vorba de o nouă generaţie pentru care vechile metehne şi infamii nu mai sunt tolerabile. UE înseamnă transparenţă, încredere, norme, reguli, proceduri. Pesedismul este exact opusul: clientelism, cinism, jaf la drumul mare sau pe ascuns, manopere dolosive. Pentru mine, aceste demonstraţii au pus capacul peste coşciugul în care zace putredul sistem Iliescu.”

Insa „Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste” sunt si rezultatul politicilor defectuoase duse la noi in tara, prin care libertatea si democratia au inregistrat, in mod regretabil, o anumita scadere. A fost o eroare cu totul regretabila ca din dorinta de a lovi politic in „pesedism” s-a adus atingere libertatii si democratiei de la noi. Iar rezultatul recentelor alegeri legislative, in care PSD a obtinut o victorie comparabila (daca nu chiar si mai mare!) cu cea a FSN-ului de pe vremurile lui Ion Iliescu, confirma marea eroare care s-a facut multa vreme la noi in tara. Demonstreaza inclusiv o scadere a libertatii economice, pusa sub influenta coplesitoare a institutiilor de forta, nu doar din cauza recentei crize economice. Iar „noua sensibilitate politica” de care ne vorbeste prof. Tismaneanu nu poate compensa o scadere evidenta a liberalismului la noi in tara. Lucrurile, greselile acestea ar trebui reparate.

Iar abordarile maximale – „putredul regim Iliescu” – prezente, din pacate, la noi si care nu se refera neaparat la un regim anume, ar trebui si acestea la randul lor corectate, intrucat se dovedesc ineficace. „Tot ce a facut Iliescu e rau!”, „Tot ce a facut Basescu e rau!” s.a.m.d dovedesc, iertata sa-mi fie exprimarea, o lipsa de maturitate in abordarea chestiunilor. De aceea s-ar impune o abordare echilibrata.

Cine a creat Sistemul?

Fara indoiala, evenimentul acestor zile e cel declansat de dezvaluirile incendiare ale lui Sebatian Ghita. Iata ca avem si un prim efect al acestora: Generalul Florian Coldea este pus la dispozitia Directorului General al SRI si obiectul unei anchete interne a SRI, din cate am inteles.

Desigur, ecuatia asta e una complicata si cu multe necunoscute. Mai ales ca e vorba de Prim-Adjunctul Directorului General al SRI… Fara indoiala, trebuie sa tinem cont si de prezumtia de nevinovatie. De asemenea trebuie remarcat ca Binomul SRI-DNA a primit o lovitura dura. Insa principala problema care se pune nu tine neaparat de Florian Coldea sau Laura Codruta Kovesi. Ci de Sistem. Iar daca acest Sistem a inceput de multisor timp sa faca abuzuri – iata o problema ce merita, cred eu , dezbatuta.

Trebuie spus ca cel care i-a promovat in functiile foarte importante in Stat pe cei doi – Kovesi si Coldea – a fost Traian Basescu. S-a difuzat o inregistrare pe la Romania TV al carui protagonist era Traian Basescu – n-am auzit ca Dl. Basescu sa nege ca ar fi fost dumnealui in acea inregistrare sau ca n-ar fi fost declaratiile dumnealui acelea – in care fostul Presedinte al Romaniei, la intrebarea: ce fel de stat e acesta, a raspuns ca e „un stat mafiot”… Dumnealui, prin Constitutie, era reprezentantul statului, deci reprezentantul unui „stat mafiot”, daca e sa ne luam dupa ce a declarat. Si atunci nu se poate sa nu-ti pui problema ce a facut Traian Basescu… Pentru ca informatii avea si era cel mai in cunostinta de cauza sa declare ceea ce a declarat. Si atunci de ce nu s-a opus, de ce nu a luat vreo atitudine daca avea cunostinta ca in acest stat se produc ilegalitati – caci ce altceva inseamna un stat mafiot. Cu atat mai mult cu cat ilegalitatile s-ar fi produs chiar la varful DNA si SRI. Inseamna ca le-a tolerat, nu? Sau poate ca avea tot interesul sa le tolereze…

Pe de alta parte, e uimitor ce criterii de selectie in promovarea unor oameni in stat a avut fostul Presedinte. Intrebat fiind cum a ajuns Codruta Kovesi in inalte functii in stat, Basescu a recunoscut ca el a promovat-o. Auziti ce criterii a avut in vedere: ca era femeie, ca era tanara procuroare – de fapt, el s-a uitat pe lista magistratilor si a ales-o pe ea, ca era cea mai tanara si ca a avusese trei procese soldate cu trei condamnari – deci eficacitate maxima, dupa cum s-a exprimat fostul Presedinte razand. Criterii de gaga, desigur – nu cred ca trebuie sa fii prea destept, sa ai o gandire prea profunda ca sa ai astfel de criterii. Iar pe Coldea l-a promovat pentru ca arata bine si era tanar, si avusese oarecari rezultate in activitate… Interesanta este nota extrem de personala pe care o da Basescu – ii considera ca pe copiii lui, adica fiind tineri. El n-a banut niciodata ca se poate ajunge ca „trei de-ai mei ii aresteaza pe trei de-ai mei”.

Problema e cum s-a putut ajunge la abuzuri, daca intr-adevar se poate vorbi de asa ceva. Iar dezvaluirile lui Sebastian Ghita n-au fost infirmate de nimeni pana acum, nici de Presedintele actual al tarii, Dl. Klaus Iohannis. La Conferinta de Presa, Madalina Puscalau, cand toata lumea astepta cu sufletul la gura punctul de vedere al Presedintelui in dosarul Coldea, ne informa cu un calm dezarmant programul D-lui. Presedinte Iohannis pentru perioada imediat urmatoare. Intrebata fiind de chestiunea ce interesa pe toata lumea, D-na. Puscalau s-a multmit sa ne asigure ca „Presedintele e foarte bine informat”. Dar n-a dezmintit nimic din tot ce a spus Ghita, iar faptul ca Gen. Coldea a fost pus la dispozitia Directorului SRI ne arata ca exista indicii cu privire la acuzatiile aduse de Sebastian Ghita…

Sigur, Coldea sau Kovesi, chiar si Binomul, ar putea sa dispara de pe scena publica. Dar Sistemul asta? Starea asta de lucruri? Pentru ca nu e o stare de lucruri normala. Fara indoiala, se ridica semne de intrebare si asupra lui Sebastian Ghita – cine l-a creat? Pentru ca prea multe despre acest personaj nu stim… A reusit sa faca o avere fabuloasa intr-un timp foarte scurt – inteleg prin contracte cu statul, beneficiarul principal, sau unul dintr ei, fiind chiar SRI, daca am inteles bine. Apoi relatia sa foarte stransa cu SRI si cu Florian Coldea, dar si cu Laura Codruta Kovesi… Apoi disparitia sa misterioasa despre care nimeni nu stie nimic!! Ganditi-va ca Ghita isi facea, in 2010, vacanta in Seychelles, impreuna cu Florian Coldea, cu familiile impreuna. Apropiat de Coldea, apropiat de Ponta… Oamenii astia s-au comportat ca niste mari miliardari, cu vacante de vis printre palmierii unor insule exotice…

Seychelles – nu-i frumos? 🙂

Insa ciudat este cum oameni apropiati Sistemului, care pe cale de consecinta nu puteau decat sa faca parte din el, au ajuns victimile acestuia, ei parand a bea „cupa amaraciunii” pana la capat, chiar si fara voia lor, trecand prin „groaznice incercari”. Si cum Sistemul, in postura Binomului SRI-DNA, a inceput sa aiba o Putere din ce in ce mai mare, excedand nu doar limitele bunului simt, dar si pe cele legale, dupa cat bag sama. Ghita spunea ca si Iohannis ar fi fost vizat, si deci intr-o postura santajabila cu un dosar la adresa D-nei. Iohannis…

Imi dau seama ca ceea ce se intampla pare a fi sfarsitul Epocii Basescu. Si cum in politica – asa se spune – nimic nu-i intamplator, nu pot sa nu remarc ca dezvaluirile lui Sebastian Ghita au coincis cu victoria PSD in alegerile parlamentare iar pe plan extern cu ultimile zile ale mandatului lui Barack Obama. Pe plan intern, PNL din care face parte acum si PDL, fostul partid de suflet al D-lui. Basescu, a inregistrat o infrangere severa in alegeri si trece acum printr-o perioada de redefinire. Klaus Iohannis incearca sa se mentina neutru sau, mai degraba, asa incearca sa para.

Sistemul acesta pus la cale pe vremea mandatelor D-lui. Basescu si sustinut mai apoi cu sprijinul Departamentului de Stat ce a pus accent pe aceasta lupta anticoruptie, Basescu transformand-o in „strategie de securitate nationala”, pare acum sa apuna. Pe fundalul desfasurarii de trupe NATO in Polonia si amenintari ale Rusiei privind Scutul de la Deveselu… Deci intr-un moment de incertitudine privind relatiile ruso-americane. Presedintele Iohannis nu a avut, cel putin pana acum, nicio reactie in acest sens. Schimbarea de la Casa Alba, prin victoria D-lui. Trump, va avea un efect si in Europa, dupa Summitul de la Bratislava ce s-a terminat indecis. Evident, „viziunea asupra unei UE atragatoare” se va contura in perioada urmatoare. Deocamdata e dificil sa ne exprimam o parere asupra coordonatelor economice. Dl. Trump a exprimat o viziune interesanta, ce-i drept, asupra taxelor si impozitelor, dar referitoare la SUA, iar dinamica relatiilor americano-chineze inca nu e foarte clara ca sa putem face predictii asupra economiei chineze – incetineste sau nu? Ca asta, de ceva vreme incoace, e un punct de inflexiune important: cum se comporta China din punct de vedere economic? Ei ori incetinesc, ori accelereaza, dupa ratiuni numai de ei stiute.

Se pare ca traim o perioada de redefiniri, ca sa zic asa. Iar Sistemul va trebui sa se redefineasca si el. Pentru a-l studia cu instrumentele cunoasterii stintifice ar trebui sa vedem, mai intai, cate grade de libertate are si daca tinde spre nivele superioare de organizare. Se pare ca acum se redefineste traiectoria sa ulterioara. Ca sa ma exprim plastic, se pare ca suntem acum intr-o perioada de haos, din care va rezulta o ordine anume. Miscarea sau miscarile Sistemului am putea spune ca sunt date de rezultanta interactiunii fortelor interne si fortelor externe ce se manifesta asupra acestuia. Din acest punct de vedere Sistemul nu se misca intamplator. Si cum „Lumile Superioare sunt domeniul cauzelor si fortelor si nu am putea sa intelegem Lumea Fizica daca nu cunoastem celelalte lumi, daca nu ne lamurim asupra fortelor si cauzelor pentru care toate lucrurile materiale nu sunt decat efecte. Lucrurile care se gasesc acolo sunt durabile, sunt indestructibile.” (v. in Eseuri ezoterice masonice, Andrei Kozma – Magie si Ocultism, cap III. Ocultimsul Rozicrucian, Editura Solaris Print, Bucuresti – 2009), ar trebui, pentru ca sa putem intelege corect lucrurile, ca macar o mica lumina sa strabata in acele „Lumi Superioare”, ca sa intelegem „Lumea Fizica” si ce se intampla in ea. Si chiar daca pare trivial, Sistemul si miscarile sale, ce pot aparea uneori surprinzatoare, sunt determinate de cauzele si fortele izvorate din acele „Lumi Superioare”, principiul enuntat mai sus aplicandu-se si aici. Iar ocultismul se manifesta in ceea ce priveste „adevarurile care se simt dar nu se spun”… 😉

Discursul de adio a lui Obama si… demonizarea lui Donald Trump…

Eu nu prea inteleg un lucru…

Sigur, inteleg si este normal un discurs de adio al Presedintelui Obama. Este normal sa arate realizarile infaptuite sub mandatul sau si sa multumeasca fanilor si sustinatorilor sai. Insa chiar si in acest discurs de adio, presarat din belsug cu lacrimi si ridicari in slavi a sotiei sale, intalnim atacuri la adresa Presedintelui ales, Donald Trump. Asta inseamna ca nu-i acorzi niciun fel de credit sau doar unul cat se poate de neglijabil. Ce a urmat din partea democratilor dupa ce Dl. Trump a castigat alegerile a fost o isterie colectiva contestatara a invingatorului in alegeri, exprimate prin manifestari de strada, ce au avut un caracter de forta si amenintare. Eu stau si ma intreb daca e intr-adevar democratica o astfel de atitudine, ce s-ar traduce de fapt prin neacceptarea jocului democratic si lipsa de respect fata de cei care l-au preferat pe Donald Trump.

Trebuie spus ca prima diversiune serioasa la care a fost supus Dl. Trump a fost presupusa sa relatie cu Vladimir Putin, legata de atacurile cibernetice ordonate de la Kremlin, al caror presupus scop ar fi fost influentarea rezultatului alegerilor in favoarea D-lui. Trump, dar fara sa se aduca vreo dovada in acest sens. Lasand doar sa se inteleaga lucrul asta pentru a crea o emotie sporita in acest sens in societate. Nu prea inteleg de ce… Caci era clar ca Hillary Clinton pierduse alegerile. Apoi s-au naspustit asupra lui Trump pentru ca el declarase ca a avea relatii bune cu Rusia e un lucru bun, fara ca democratii sa arate foarte clar de ce ar fi ceva rau.

Eu chiar nu inteleg… Spre exemplu sa luam chestiunea atacurilor cibernetice comandate de la Kremlin. Fireste, este ceva totalmente inamical si foarte neplacut. Insa nu era cumva de datoria Administratiei Obama sa preintampine si sa respinga aceste atacuri cibernetice? Obama nu a facut decat sa se planga de asa ceva si sa arate ce rai sunt rusii. In rest, democratii – asa mi-au facut impresia – s-au folosit de aceste atacuri ca sa-l atace politic pe Dl. Trump (presupuse legaturi cu Kremlinul, care l-ar fi favorizat cumva in alegeri). Insa ce au facut in mod concret ca sa respinga aceste atacuri? Asa cum s-ar putea pune si intrebarea ce a facut Administratia Obama ca sa anihileze din fasa atenatele teroriste ce au avut loc pe sol american? Pentru ca au avut, din pacate, loc astfel de lucruri in America si au murit oameni… Interesant este ca ei, dupa ce au pierdut alegerile, au incercat sa transfere responsabilitatea asta catre Presedintele ales, Dl. Trump. Fara sa se intrebe cineva ce a facut, ce masuri a luat actuala Administratie, cea a D-lui. Obama.

Pe mine m-a frapat si reactia marii actrite Meryl Streep, la Globul de Aur, venita tot dupa ce Trump a castigat alegerile. Trump a avut dreptate sa spuna ca „nu ma cunoaste” si sa atraga atentia ca jurnalistul respectiv „se ‘înjosește’ atunci când a schimbat complet o știre veche de 16 ani doar ca să mă pună într-o lumină negativă„.  A arata doar parti de adevar, care nici macar parti de adevar nu sunt, in scopul atacarii imaginii lui Trump, de ciuda ca nu a castigat Hillary, stau si eu si ma intreb: este asta o atitudine democratica? Si pentru ce se doreste crearea unei emotii in acest sens din partea democratilor?

In legatura cu atacurile cibernetice pe care le efectueaza Rusia si China, Trump mi s-a parut cat se poate de deschis:

Mediafax

Donald Trump: Rusia şi China au avut activităţi ostile Statelor Unite, de acum, vor avea mai mult respect

„Rusia şi China au desfăşurat activităţi ostile împotriva Statelor Unite, afirmă preşedintele-ales, Donald Trump, avertizând că toate ţările vor avea mai mult respect în cursul mandatului său prezidenţial.

Rusia şi China au desfăşurat activităţi ostile împotriva Statelor Unite, afirmă preşedintele-ales, Donald Trump, avertizând că toate ţările vor avea mai mult respect în cursul mandatului său prezidenţial.

Întrebat, în cursul primei conferinţe de presă după alegeri, ce îi transmite preşedintelui rus, Vladimir Putin, despre atacurile cibernetice, Donald Trump a răspuns: „Nu ar trebui să mai facă aşa ceva”.

Donald Trump a admis că Rusia a efectuat atacuri cibernetice în campania electorală americană. „Partidul Democrat era vulnerabil la atacuri cibernetice. Cred că atacurile informatice au fost lansate de Rusia, dar cred că şi de alte ţări”, a declarat Donald Trump.

„Rusia va avea mai mult respect faţă de ţara noastră când o voi conduce eu, un respect mai mare decât atunci când era condusă de alţi oameni… Trebuie să luăm atitudine, nu este vorba doar de Rusia, 22 de milioane de conturi au fost atacate cibernetic în SUA din China. Acest lucru se întâmplă pentru că nu avem apărare”, a subliniat Trump.

„În plus, China profită în totalitate de Statele Unite din punct de vedere economic”, a continuat Trmp.

„Toate ţările ne vor respecta mai mult, mult mai mult decât în timpul fostelor administraţii”, a insistat viitorul preşedinte al SUA.

„În următoarele 90 de zile, vom prezenta un raport despre măsuri de contracarare a atacurilor cibernetice, despre cum să oprim acest fenomen. Oricum, este destul de trist că rapoartele serviciilor de informaţii ajung în presă. Este chiar ilegal. Serviciile de informaţii sunt esenţiale şi sunt foarte importante… Vom pune la conducerea lor oameni remarcabili”, a concluzionat Trump.

Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a ordonat campania de influenţare a rezultatului scrutinului prezidenţial din SUA în scopul facilitării victoriei lui Donald Trump şi în ambiţia de a submina sistemul liberal-democratic occidental, au transmis recent serviciile secrete americane.”

Eu nu zic sa va placa Donald Trump, dar care a fost respectul – ca sa reiau cuvantul folosit de Dl. Trump – Chinei si Rusiei fata de SUA in timpul Administratiei Obama? Faptul ca au lansat atacuri cibernetice care vizau teritoriul american? Si e foarte important ce arata Trump: „În plus, China profită în totalitate de Statele Unite din punct de vedere economic„. Deci dupa ce ca profita, pe urma regimul de la Pekin ataca SUA.

Dar sa revin la discursul D-lui. Obama. Domnia sa a afirmat:

„Obama a spus ca America este acum mai puternica decat acum opt ani, ca are un potential urias, „dar acest potential se va concretiza doar daca democratia noastra functioneaza, daca politicile noastre ii reflecta pe cetatenii nostri, daca noi toti, indiferent de afilierea politica, readucem spiritul scopului comun de care avem acum o atat de mare nevoie„.” (sursa: Stirile Pro Tv)

Ce inseamna: „daca noi toti, indiferent de afilierea politica, readucem spiritul scopului comun de care avem acum o atat de mare nevoie„? Eu chiar ma intreb cat de democrat e acest punct de vedere, care pare a sterge cu buretele afilierea politica ca sa readuca „ spiritul scopului comun de care avem acum o atat de mare nevoie„. Acceptarea jocului democratic inseamna si acceptarea faptului ca nu avem toti aceeasi „afiliere politica” si ca lucrul asta conteaza. Altminteri, daca e „indiferent de afilierea politica” am avea „unitatea de monolit” a partidului unic. Asa intelege Dl. Obama, de fapt, democratia?

Europa de Est a tanjit aproape o jumatate de secol dupa aceasta democratie, in care „afilierea politica” sa conteze, a trait pe pielea ei regimul totalitar comunist cu a sa „unitate de monolit”. Tarile din Europa de Est, din America de Sud, ca sa dau doua exemple, au inteles pe pielea lor ce inseamna sa nu conteze „afilierea politica” si ce crime dezvolta o asemenea gandire ideologica.

Bineinteles, nu exclud posibilitatea ca eu sa nu fi inteles foarte clar ce a dorit sa spuna Dl. Obama. Dar cred ca e de asemenea destul de clar ca SUA nu a trait un asemenea regim in care „afilierea politica” sa nu conteze ci doar partidul unic, ca in China, ca sa dau un alt exemplu, sau sa conteze doar parerea unui dictator cum s-a intamplat in Chile sau Argentina.

Intr-o democratie liberala, ceea ce acum se cheama „polarizare politica” a existat intotdeauna. Pentru ca un partid politic strange, aduna in jurul sau, concentreaza membrii si simpatizantii sai. Formarea extremelor opuse care se conditioneaza reciproc a existat intotdeauna. Problema este intensitatea acestor extreme si cauza care determina aceasta intensitate. Nu ca aceste extreme nu ar exista – pot sa existe dar, de exemplu, sa se manifeste cu o slaba intensitate in societate. Asa cum, in anumite conditii, pot sa se manifeste cu o intensitate sporita. Totusi, nu putem renunta la democratia liberala pentru ca in societate exista si extreme. Ci trebuie analizate cauzele pentru care acestea se manifesta cu o intensitate sporita – si observam si in Europa un astfel de fenomen. Pentru a putea gasi solutii viabile de a reduce intensitatea acestor fenomene politice de extrema. Or, discursul D-lui. Obama mi-e teama ca da nastere la interpretari si confuzii. Oamenii, cetatenii, electoratul nu sunt chiar o masa amorfa. Colectivitatile nu sunt chiar nediferentiate si neorganizate. Si probabil ca expresia diversitatii vine din acest ansamblu de asemanari si deosebiri dintre oameni.

N-as dori acum sa incep sa-l judec pe Dl. Obama sau sa incep sa judec dinainte ce va face Dl. Trump. Vom vedea. Insa nu se poate sa nu remarcam faptul ca ne aflam intr-un moment in care relatiile internationale sunt dintre cele mai incordate de la sfarsitul Razboiului Rece. Atat in privinta relatiilor Chinei si Rusiei cu America sau in ceea ce priveste spinoasa problema a teorismului islamic al carui varf de lance este ISIS. De asemenea problema crizei migrantilor, situatia instabila din Nordul Africii dupa esecul Primaverii Arabe… Inclusiv Uniunea Europeana a trecut printr-un moment dificil – Brexitul, iar Summitul de la Bratislava nu a atenuat tensiunile si nemultumirile (v., spre exemplu, pozitia fostului premier italian Matteo Renzi), liderii UE gandindu-se la „viziunea unei UE atragatoare”. Probleme, dupa cum se vede, exista. Momentul politic e unul dificil. Cum se vor rezolva aceste probleme depinde mult de America.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.