Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Ei, și?

Un titlu bun, foarte semnificativ! Tot asa si articolul!

La fel se poate spune si despre faptul ca in 10 ani, 2007-2017, au plecat din tara 3,4 milioane de romani, reprezentand 17% din populatia tarii. Ei, si?
https://economie.hotnews.ro/stiri-finante_banci-22312061-exodul-romanilor-confirmat-din-2007-pana-2017-plecat-din-tara-3-4-milioane-romani-aproximativ-17-din-populatie-romania-locul-doi-mondial-emigratie-dupa-siria.htm

Din pacate, traim inca sub semnul acestui „ei, si?” si nu prea vad ca ne revenim…

Ioan Cuncev

  • La începutul anilor ‘9o s-a întâmplat ca, registrului auto, înființat la propunerea și în cadrul Institutului de cercetări în transporturi, să-i fie atribuite la separarea de institut, activele departamentelor de cercetare auto ale acestuia, deși existau agenți economici care se ofereau să le atribuie condiții mult mai bune. Am avertizat pe decidenții ministeriali de la acea vreme că în urma unei astfel de decizii, cercetarea din transporturi auto va dispărea din România, ceea ce s-a și întâmplat. Ei, și?
  • Similar, am spus că ar fi oportun să se acorde registrului feroviar, înființat la propunerea și în cadrul Institutului de cercetări în transporturi, un sediu la unul dintre agenții economici feroviari, având mari dificultăți financiare. Totuși, instituțiile responsabile ale timpului au decis desprinderea din institut a activelor departamentelor de cercetare feroviare pentru a le atribui registrului feroviar, deși i-am avertizat că în urma unei astfel de decizii, cercetarea feroviară va dispărea…

Vezi articol original 479 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Aprilie 19, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Peste 1000 de euro – spalare de bani??!

Interesant este ca mai nimeni nu a remarcat faptul ca aceasta”initiativa” este, de fapt, transpunerea unei Directive Europene. Dimpotriva, s-a spus sau s-a sugerat ca ar fi initiativa PSD-ului sau chiar a lui Liviu Dragnea. Asta pentru ca Occidentul, dar mai ales Bruxellesul, trebuie sa ramana in capusorul boborului roman locul mirific unde „curge lapte si miere”, in niciun caz unul de unde ar putea veni si lucruri care sa ne lezeze, poate si grav, interesele.
In aceeasi logica sfertodocta se inscrie si felul in care a fost tratata problema demiterii Laurei Codruta Kovesi: cum s-o demiti cand are o imagine atat de buna si se bucura de atata credibilitate la Bruxelles si la Washington?

Ministrul Tedorovici a facut insa precizarea necesara: e vorba de transpunerea in legislatia noastra a unei Directive UE. De asemenea, a declarat ca ” nu se grabeste” cu adoptarea acesteia – „mai intai sa vedem care state au adoptat-o”, lasand sa inteleaga ca dezavueaza o asemenea lege.

Si pe buna dreptate trebuie dezavuata.

Ceea ce m-a frapat in primul rand este pragul minim de 1000 de euro, de la care trebuie declarati banii la Oficiul National pentru Combaterea Spalarii Banilor. N-am inteles prea bine ce anume trebuie declarat… Insa nu vad de ce n-ai putea, spre exemplu, trimite mai multe transe de 900 de euro fara sa declari ceva, fiind oricum mai putin de 1000 de euro. Pe de alta parte e absurda suspiciunea rezonabila precum ca, sa zicem, 1200 de euro ar putea reprezenta spalare de bani iar 998 de euro, nu.

Este in mod evident o lege antieconomica.

Si apoi ce inseamna sa-i trimiti?

Un alt lucru care m-a frapat si m-a pus pe ganduri este faptul ca, potrivit acestei legi, trebuie „sa stii identitatea celui de la care primesti banii”. Ma intreb: ce inseamna sa cunosc ” identitatea”? Pentru ca eu, simplu cetatean, nu sunt organ de politie sau militie. Eu pot sa fiu, de exemplu, angajat la o firma de constructii din Italia, sa am un salariu de 10.000€, dar asta nu inseamna ca patronul respectivei firme de constructii nu ar face si afaceri cu droguri. Eu n-am de unde sa stiu asta si nici nu e treaba mea. Este o absurditate blamabila sa ceri cetateanului sa faca pe anchetatorul de politie si sa solicite cartea de identitate celui care il angajeaza, si sa-i mai ia si datele. Textul, asa cum rezulta din articolul Mediafax, este urmatorul:

„La capitolul IV – Măsuri de cunoaştere a clientelei, art. 10 (2) se arată: „Entităţile raportoare prevăzute la art. 5 alin. (1) (fundaţiile şi asociaţiile, federaţiile, inclusiv orice alte persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial) sunt obligate să cunoască identitatea entităţilor de la care primesc fonduri în cuantum mai mare decât echivalentul în lei a 1.000 de euro”. „

1000 de euro pe luna, pe saptamana, pe an…? Si apoi ce inseamna, ce vrea sa spuna expresia: „inclusiv orice alte persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial”. Despre persoane juridice de drept privat fara scop patrimonial – aici. Sa inteleg ca e vorba doar de fundatii, asociatii, federatii, nu despre cetateni – cutarescu, nu? Si ce inseamna „a cunoaste identitatea”?

Pe de alta parte, ma mai frapeaza un lucru: nu vad riposta exprimata in termeni duri din partea europarlamentarilor nostri. Dar probabil ca atunci cand ai o sinecura grasa…

In orice caz, o astfel de lege, si trebuie s-o spunem raspicat, cu toata gura, este o PROSTIE!! Mi-e teama ca noi inghitim pe nemestecate prostiiile, doar pentru ca vin de la Bruxelles sau Washington.

Pe de alta parte, daca ar fi vorba despre finantarea terorismului, mi se pare absurd, spre exemplu: cu 998 nu ar fi nicio suspiciune rezonabila ca s-ar finanta terorismul, in schimb o asemenea suspiciune ar fi cat se poate de rezonabila la o suma de 1100 de euro???!!!

Iar amenda minima e de 25.000 de lei!! Asta ar insemna aproximativ 5400 de euro!! Si s-ar putea pune problema de unde sa-i poata plati cineva, de unde sa aiba o asemenea suma de bani, daca ar trebui sa plateasca o asemenea amenda.

Pragul acesta minim de 1000 de euro prezuma intr-un mod cat se poate de necinstit ca toti cetatenii Uniunii Europene sunt implicati in afaceri de spalare de bani. Sau cel putin asa lasa sa se inteleaga.

Aprilie 17, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Revolutie sau lovitura de stat? Despre ce s-a intamplat in Decembrie ’89

In primul rand este interesant de observat ca inainte de Revolutie, deci pe vremea regimului Ceausescu, FSN a existat, avand in centrul sau pe Ion Iliescu. Acest lucru nu trebuie subestimat, chiar daca membri acestuia se intalneau in boscheti. Pe de alta parte, marginalizarea lui Iliescu, de catre Ceausescu, pana la intr-un simplu director de Editura Tehnica, arata ca Iliescu era un pericol la adresa regimului Ceausescu. Altfel de ce a fost indepartat pana la cea mai joasa treapta a nomenclaturii de partid? Si de asemenea nu trebuie sa ne mire aparitia in presa straina a unor articole ce vorbeau despre Iliescu drept succesorul lui Ceausescu. Ar fi putut fi finantate din tara, ceea ce pare destul de putin probabil, sau din exerior, ceea ce pare mult mai probabil. Lucrurile acestea arata ca Iliescu era un personaj important.

Sigur, caderea comunismului in Romania – si deci si a lui Ceausescu – trebuie legata de Summitul de la Malta unde au avut loc intrevederi la varf intre SUA si URSS, vizand arhitectura geopolitica a lumii postcomuniste.

Din aceasta cauza trebuie sa admitem ca au existat interese externe pentru scoaterea lui Ceausescu de la Putere.

Spuneam mai sus ca FSN-ul, care era constituit pe vremea lui Ceausescu si ingaduit de acesta, nu trebuie subestimat, mai ales ca scopul lui era preluarea Puterii, Or, asta nu se putea intampla decat intr-o criza de sistem. Deci ideea preluarii Puterii era indisolubil legata de caderea regimului si sistemului comunist.

Un alt aspect ce trebuie luat in considerare este inrautatirea fara precedent a vietii oamenilor in ultimii 10 ani cu Ceausescu, inrautatire progresiva in principal sub aspect economic si in conditiile in care Securitatea era peste tot, pentru ca Ceausescu se temea.

Din aceasta cauza au iesit oamenii in strada. Era o nemultumire indreptata spre regim. Ideea de revolutie a aparut putin mai tarziu.

Fara indoiala conducerea superioara a Securitatii, inclusiv a contrainformatiilor militare cunostea despre Malta. Pe de alta parte nemultumirile populare erau asa de mari in toata tara incat oamenii nu puteau fi opriti sa iasa in strada sa protesteze.

Ceausescu avea controlul asupra instiutiilor de forta. Avea in mana lui Armata, Securitatea, iar in astfel de conditii era practic imposibil de scos. De asemenea, legal vorbind, Ceausescu nu putea fi demis decat de Marea Adunare Nationala. La proces, Ceausescu a avut dreptate cand spunea: ” Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale”. Deci a-l indeparta pe Ceausescu de la Putere era, practic, imposibil. Rusii, dar si americanii, stiau bine lucrurile acestea, inclusiv faptul ca Ceausescu nu va ceda amiabil Puterea. Teama cea mai mare era in legatura cu folosirea fortei armate de catre regimul comunist. Si s-a vazut ca Armata a tras la Timisoara, cu Gen. Milea ministrul MAN, si lucrurile se puteau repeta la Bucuresti – ca erau semnale clare, evidente, ca Bucurestiul va iesi in strada! Initial se incercase ceva la Iasi, dar Iasiul era prea aproape de granita cu URSS – batator la ochi si periculos. Timisoara era locul ideal, apropierea de Vest avand o simbolistica potrivita, era mai putin batator la ochi si mai putin periculos fata de Iasi. Chestiunea e ca Armata a intervenit brutal, iar lucrul asta se putea repeta la Bucuresti. Fara indoiala, se poate obiecta ca in fata unor provocari a unor elemente de ordin extern nu opui Armata sa rezolve problema, stiut fiind ca, in astfel de cazuri, Armata face demonstratii de forta.

Intr-un astfel de climat a avut loc sinuciderea Gen. Milea, in fapt decapitarea Armatei. Se stie ca Armata nu poate functiona decat pe baza de autoritate ierarhica. In felul acesta Armata a fost, ca sa zic asa, „scoasa din circuit”. Adica Armata nu ar mai fi putut sa actioneze in folosul regimului Ceausescu. Redobandirea autoritatii la varf se face greu. Generalii defilau pe la Televiziune. Armata se confrunta cu o grava criza de autoritate. Din aceasta cauza s-au intamplat lucruri neplacute, cum a fost ceea ce s-a intamplat la Otopeni.

Al doilea element important era de a stabili daca revolta populara si o Armata care nu mai ar actiona in favoarea dictatorului si regimului comunist sunt suficiente conditii pentru inlaturarea lui Ceausescu, care avea functia legala de ” comandant suprem al fortelor armate”.

Atata vreme cat Ceausescu nu a demisionat, el avea autoritate asupra Armatei si ar fi putut prelua controlul asupra acesteia. Masele, neorganizate si cu mainile goale, nu aveau cum sa se opuna Armatei, daca aceasta ar fi reactionat pro Ceausescu.

Din aceasta cauza a trebuit pastrata o stare de tensiune. Pana la lichidarea dictatorului.

Astfel trebuia sa actioneze cineva pentru mentinerea unei stari de tensiune. Eu cred ca trebuie inteles ca cei din exterior, care urmareau caderea regimului Ceausescu doreau sa mearga la sigur. De aici ideea asa-numitilor „teroristi” – scenariul asta exista. In fapt a fost o invazie mascata a Romaniei, mascata de turisti rusi (poate si altii), cu scopul de a crea pe strazi, tensiune, panica, de a hartui Armata, decapitata cum spuneam, dar care avea deja la varf personaje prietenoase FSN-ului. Totusi, asa cum spuneam, autoritatea nu se obtine usor si dintr-o data. Si Armata era slabita din punctul asta de vedere. Deschiderea granitelor dupa Revolutie a avut drept scop scurgerea lor, a acestor „teroristi”, afara din tara. Iar o asemenea operatiune complexa s-a facut cu largul concurs al Securitatii, DIA care au permis si au acordat sprijinul necesar acestor forte externe. Cu alte cuvinte, un fel de colaborare. Cei din exterior s-au temut de Armata, principalul tool prin care Ceausescu s-ar fi putut mentine la Putere. Securitatea, care stia de diversiune, a pus imediat armele in rastele. Securitatea nu avea, desigur, forta si nici specificul, si nici rolul Armatei.

Faptul ca s-au dat arme civililor, fake news-urile care apareau atunci la TVR erau si expresia unei stari de haos. Insa acest haos trebuia intretinut. Motivele erau de a acoperi ce s-a intamplat si de a abate atentia de la preluarea Puterii, fenomen ce era in plina desfasurare.

Cam asa as vedea eu, in mare si pe scurt, evenimentele de atunci. Sigur, o revolutie trebuie sa aduca ceva nou. Schimbarea sistemului politic, a statului, a oranduirii sociale, a economiei etc definesc o revolutie. Iar astfel de schimbari, in cazul unei revolutii, sunt de regula radicale.

Dar mai trebuie sa se schimbe si oamenii. De aceea Proclamatia de la Timisoara se inscria in logica revolutionara. Or, noi am putut cu usurinta constata aparitia in prim-plan tot a unor membri marcanti ai PCR, ca de exemplu: Brucan, Iliescu, Gen. Militaru si multi altii.

Dar daca ma gandesc mai bine nici nu vad ca s-ar fi putut face altfel…

Unii au vazut in aparitia la varf a acestor fosti marcanti lideri PSD „revolutia furata”. Dar ce puteai sa faci? Si mai ales cu cine? O revolutie inseamna desigur si preluarea Puterii. Or, in Romania socialista nu exista Opozitie sau o organizare serioasa capabila sa se opuna regimului comunist. Corneliu Coposu era urmarit zi si noapte de catre Securitate. Iar Exilul romanesc era de asemenea ignorat de stat si amenintat tot de catre Securitate. In permanenta. De aceea in aceste zone nu putea izvori vreo schimbare serioasa.

Corneliu Coposu era din exteriorul PCR. Ion Iliescu era din interior si era o problema interna a partidului. Nu trebuie sa facem confuzia ca ar fi avut acelasi statut, ca sa zic asa. Si nici n-au fost tratati similar de catre regim.

Asa cum au decurs lucrurile schimbarea politica trebuia sa provina din interiorul PCR. Pentru ca nu ar fi avut cine s-o faca. Nu doar ca ar fi fost extrem de periculos, dar n-ar fi avut nici mijloacele s-o faca. Fara indoiala, nici organizarea necesara.

Ca ne place sau nu, preluarea puterii politice – componenta esentiala a oricarei revolutii – nu se putea face decat de cei din interiorul partidului unic si cu aportul structurilor de informatii, printre care si fosta Securitate. De fapt, ceea ce s-a intamplat a fost daramarea prin forta a Esalonului 1 al PCR si preluarea Puterii de catre Esaloanele 2-3 ale aceluiasi PCR. Evident, in cazul fostei Securitati, transformate in SRI, lucrurile au stat aproximativ la fel.

Eu cred ca trebuie inteles faptul ca preluarea puterii politice s-a facut pe suportul organizatoric al fostului PCR, la care s-a renuntat formal imediat dupa Revolutie, fara a fi condamnat oficial comunismul. Organizarea PCR la nivel national a si permis preluarea rapida a Puterii de catre FSN-ul lui Ion Iliescu. De aceea nu ar trebui sa ne miram prea tare ca acestia au reusit intr-un termen scurt sa aiba un control politic deplin. FSN s-a suprapus perfect peste structura organizatorica a PCR.

Imi dau seama ca se pot face unele confuzii. Partidul unic, PCR, era un partid mamut, cu 4 milioane de membri. Evident ca multi erau de umplutura acolo.  Evident ca in timpul Revolutiei si dupa, optiunea oamenilor a fost anticomunista. Dar pentru preluarea Puterii esential era suportul, scheletul organizatoric al defunctului PCR, mostenit de catre FSN. Statistic vorbind, Regula lui Pareto ne-ar da ca doar 20% din cei 4 milioane de membri nu erau de umplutura p-acolo. Asta inseamna in jur de 800.000 de membri. Adica atati cat are, cu o buna aprocimatie, acum PSD, adica fostul FSN al lui Ion Iliescu. Cu alte cuvinte, Revolutia a restructurat PCR-ul, transformandu-l intr-un Front si apoi intr-un partid democratic de stanga.

In 1990, partidele istorice, dar si celelalte, abia se formau. PNTCD, PNL, Partidul Social-Democrat a lui Cunescu erau partide in formare, intr-o societate in care 4 milioane de oameni au fost membri PCR. Din aceasta cauza FSN-ul, care beneficia de structura organizatorica a PCR si de nucleul important al acestuia a fost avantajat. Din aceasta cauza a si putut sa castige alegerile din 20 mai 1990, primele alegeri libere postcomuniste, la un scor lejer.

Interesant comunicatul de presa lansat de Dl. Iliescu:

Comunicat de presă

Am decis să ies din tăcerea pe care mi-am impus-o în legătură cu acțiunile justiției în cazul dosarelor generic numite ”Revoluția” și ”Mineriada”, din obligația de a lămuri câteva lucruri. Prima observație se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol ”justițiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acțiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliției Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violențe, au atacat și incendiat  sediul Televiziunii publice și au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănțuită a unor indivizi, la fel de fără chip și identitate ca și teroriștii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către țară al CFSN?

Pentru cei mai mulți dintre cei care acuză acum în spațiul public, evenimentele de la 15 martie 1990 de la Târgu Mureș, nu mai există, pentru că, nu-i așa, contrazic tezele lor despre natura și consecințele lor, și nu mai servesc ”cauzei”. La fel, nici evenimentele din 13 iunie 1990 nu mai există, iar minerii au venit la București fără motiv, doar pentru a reprima o manifestație, cea din Piața Universității, pe care organizatorii ei o încetaseră a doua zi după alegerile din 20 mai 1990. Se construiește o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare.

        Aceste dosare au făcut obiectul atenției procuraturii timp de 28 de ani. Au făcut obiectul atenției unor comisii speciale ale Parlamentului României. De fiecare dată soluțiile pronunțate au nemulțumit pe cineva, de vreme ce se redeschid mereu, coincidență probabil, atunci când apar crize de natură politică, în special, care necesită schimbarea agendei publice. Acum ni se spune că istoria trebuie scrisă de procurori și judecători. De ce? Ca să aflăm că o Revoluție durează exact cât îi trebuie unui dictator să decoleze de pe acoperișul sediului puterii? După care, în secunda următoare, democrația se instalează, instituțiile ei înfloresc și schimbarea s-a terminat?

        Această abordare este pe cât de politizată, pe atât de periculoasă. Nu poți fundamenta un dosar de cercetare penală pe viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă. În acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor. Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă. Ei bine, asta se dorește cu aceste două dosare! Nu dovezile trebuie să ducă spre un verdict, verdictul a fost dat în afara cadrului legal, iar justiția trebuie doar să înlăture acele dovezi care ar contrazice verdictul.

        Nu cred că-și închipuie cineva că vechiul sistem abandona, fără să reziste, puterea, în decembrie 1989, oricât de erodat și de slăbit ar fi fost. Avea de partea sa aparatul de represiune, chiar dacă unii, mai rapizi în decizii, începuseră să fugă de pe corabie. Cu unii dintre ei vom avea surpriza să ne întâlnim în organizarea evenimentelor din 13 iunie 1990. Asta dacă justiția ar vrea să cerceteze acele evenimente în mod corect – evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989.

        În ceea ce mă privește decizia președintelui Iohannis nu mă surprinde, cu toate că nu văd care este cadrul legal în care se înscrie. Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor. De asta au ajuns să ne dea lecții de democrație oameni care, în timpul ceaușismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la costruirea cultului personalității lui Ceaușescu.

        Știu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către țară, scris, cum spuneam, printre gloanțe(atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!)  au fost îndeplinite. Nu poți face din actul suprem de demnitate al națiunii române o ”lovitură de stat”, doar pentru că așa a citit cineva în cartea unul apologet-și angajat!-al Securității. Am spus și repet: ar fi fost bine dacă am fi avut parte și noi precum Polonia, Ungaria și Cehoslovacia,de o tranziție negociată. O revoltă populară a născut un vid de putere. Niște oameni, din cele mai diverse zone ale societății, și de cele mai diverse convingeri politice, au încercat să dea un sens și o direcție schimbării. Și-au asumat niște responsabilități.

Acum sunt acuzați că au îndrăznit acest lucru. Totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul și memoria celor care au luptat pentru libertate și democrație. Probabil că trebuia să trecem și prin faza asta. Deși altele sunt problemele de pe agenda națiunii. Care agendă pare să nu mai aibă nici obiectivul integrării europene, nici pe cel al dezvoltării, combaterea sărăciei, o viață mai bună pentru români. Programul Revoluției Române rămâne în continuare actual. Poate că asta deranjează, în ultimă instanță. Dar nu este vina mea că se întâmplă așa. Prezentul este operă colectivă. Eu mi-am făcut partea mea de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută țapi ispășitori pentru eșecurile lor. Stau cu capul sus la judecata istoriei.   Ion Iliescu”

Lucrul ce m-a frapat din prima citind ce spune Ion Iliescu in acest Comunicat de presa este schimbarea pozitiei sale legata de evenimentele din 13-15 iunie ’90: nu mai sunt „elemente legionare”, ci cei care au organizat evenimentele din 13 iunie sunt oamenii fostului regim comunist: „evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989„. Totusi, inteleg ca si Petre Roman este anchetat. In calitate de premier la data respectivelor evenimente poate ca va reusi sa raspunda mai bine la aceasta problema…

Insa ceea ce se remarca din expozeul D-lui. Iliescu este faptul ca, de fapt, dumnealui nu-i place sau nu-i convine ca s-au redeschis Dosarele Revolutiei si Mineriadei. Si nu-i convine pentru ca trebuie sa raspunda pentru ceea ce s-a intamplat atunci, pentru mortii de atunci, pentru venirea minierilor si pentru cei agresati de minieri, si pentru imaginea proasta pe care Mineriada din 13-15 iunie 1990 a facut-o Romaniei, ceea ce nu inseamna, desigur, ca este neaparat vinovat: instanta de judecata va stabili lucrul asta. Insa domnia sa a sustinut cam intotdeauna teza potrivit careia: „Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă.„, uitand parca de faptul ca documentele secrete ies din arhive dupa 30 de ani. Teza aceasta, ca nu se poate stii adevarul si drept consecinta e inutil sa-l mai cauti, se vede ca-i serveste destul de bine fostului Presedinte.

Nu dorim sa vedem un proces politic. Dorim aflarea adevarului si ca cei care se fac cu adevarat vinovati sa plateasca.

Iar in ceea ce priveste chestiunea legata de faptul ca „prezentul este o opera colectiva”, Dl. Iliescu uita ca liberalizarea pe care domnia sa a pastorit-o a fost facuta prin furtisagurile de la stat, lucru in care a excelat FSN-FDSN-PDSR-PSD. Eu n-as crede ca Programul domniei sale a reusit sa asigure o viata mai buna pentru romani. In perioadele in care a fost Presedinte a binecuvantat furtisagurile si distrugerile industriale prin simplul motiv ca, de fapt, nu a luat atitudine impotriva acestor infractiuni, transformand furtisagul intr-un soi de normalitate pernicioasa. Daca „prezentul este o opera colectiva”, lucrul asta nu exclude responsabilitatea celor care au condus tara. Or, domnul Iliescu pare a dori sa ocoleasca lucrul asta.

Aprilie 14, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Unde a fost Presedintele?

Privind la dezvaluirile lui Sebastian Ghita, din care rezulta ca DNA a facut abuzuri, precum si la chestiunea mai noua, ca sa zic asa, a Protocoalelor intre SRI si Justitie, ca sa ma exprim cumva mai general, din care ar rezulta posibilitatea unor actiuni de politie politica – si chiar protocoale intre judecator si procuror, daca am inteles bine – cred ca nu se poate sa nu-ti pui intrebarea din titlu: unde a fost Presedintele?

Pentru ca, prin Constitutie, rolul Presedintelui este sa vegheze la buna functionare a autoritatilor publice. Este o responsabilitate foarte mare, desigur. Dar aceasta functie a Presedintelui garanteaza, sau ar trebui s-o faca, cetateanului ca nu vor fi abuzuri din partea Autoritatilor Publice in societate.

Interesant este ca Presedintele Constantinescu „a fost invins de Sistem”. Ce putem spune despre Basescu in atari conditiuni? Dar despre ceilalti Presedinti postdecembristi?

Nu e oare ciudat ca Presedintele Romaniei e mai mereu invins de Sistem? Sau cum sa spun? In schimb sistemul securist supravietuieste bine-mersi!!

Insa ipoteza abuzurilor nedemocratice pot fi interpretate nu doar ca un atac efectuat continuu la adresa Constitutiei, ci ca politica a Statului Roman.

Cu alte cuvinte, asta e politica Statului indiferent de Regim! Ca vrea sau ca nu vrea cetateanul! In Romania, Regimul face ceea ce stie. Ce a invatat pe vremea comunismului. Partea proasta e ca aceste anacronisme blocheaza sau intarzie drumul tarii spre progres, blocand orice reforma. Si chiar lucruri necesare, precum lucrari de infrastructura.

Interesant este ca, la noi, Presedintele e in postura de a lua apararea Sistemului, nu cetatenilor, pe care doreste, nu-i asa, sa-i convinga ca Sistemul este bun totusi.

Sa nu-mi spuna mie cineva ca Basescu nu stia de abuzuri, ca Iliescu nu stia de privatizari paguboase pentru Stat, cetateni si societate! Evident ca stiau. Stiau cu totii. De ce n-au luat masuri?

Nu vorbesc de masuri totalitare. Ci de statul de drept.

Statul de drept, pe care il clameaza toti! Si cei ce fura, si cei ce nu fura. Si cei care ar trebui sa-l apere si sa actioneze in sensul acestuia, si cei care-l submineaza!

In asemenea conditii nici n-ar trebui sa ne miram de ce se intampla. Anomalia devine o banalitate. Iar recursul la revizuirea Constitutiei, de fapt instabilitate. Iar peste toate acestea se asterne o ineficacitate aproape, ca sa nu spun cu totul, totala. Pentru ca nu intrezarim o schimbare cu adevarat in bine. Nici cetatenii nu mai pot de multumiti ce sunt.

Si atunci ai putea sa te intrebi daca e vorba de incompetenta sau daca Romania e condusa dupa interese romanesti, sau poate straine, sau poate e vorba de rea-vointa, sau cate putin din toate.

Politic vorbind, avem acelasi partid dominant pe scena politica: PSD. Si aici trebuie sa evidentiem, din pacate, un esec: la noi Dreapta nu a reusit sa se impuna pe scena politica. Lasand la o parte faptul ca am mari indoieli ca PDL ar fi fost un partid de dreapta, la noi Dreapta politica a fost faramitata multa vreme. Si acum e faramitata. Dar, spre deosebire de trecut s-a gasit o formula de fuziune intre PDL si PNL, in cadrul PNL. Fara indoiala, PNL are posibilitatea sa scape de toti cei ce nu impartasesc doctrina liberala, de tot felul de elemente fasciste, care ar avea astfel posibilitatea sa-si caute si sa-si gaseasca partidul potrivit. Ar trebui s-o faca. Dar ar trebui, mai ales, sa caute solutii spre a impune Dreapta liberala pe scena politica romaneasca. Si ma gandesc la o perspectiva pe termen lung. Atata vreme cat Dreapta ramane faramitata si PSD e cel mai mare partid din Romania, care domina intr-un fel sau altul scena politica nu putem avea o democratie veritabila, in schimb vom avea fenomene ca cele descrise ceva mai sus.

Fara indoiala ca societatea noastra sufera de o lipsa de liberalism si democratie daca, spre exemplu, presa, nu doar coruptia, e considerata o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale. Am dat un exemplu. Se pot da si altele.

Noi trebuie sa promovam libertatea.
In Romania, la ora actuala, din pacate, nu prea se promoveaza libertatea. Poti spune ca se promoveaza un fascism, totusi timid. Sau populismul exagerat al maririlor exagerate de salarii in sectorul de stat, ce destabilizeaza economia, dar care sunt efectuate, din pix, in scopuri pur electorale. Deci Romania se afla undeva la mijloc, intre abuzurile Sistemului si populismul electoral desantat si utopic. Fara a avea o directie clara. Lucru ce ar trebui sa ne ingrijoreze deoarece avem aici un rost de derapaj de la valorile constitutionale, de la valorile europene si nord-atlantice, spre accente totalitare, cu consecinte din cele mai negative.

Aprilie 7, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

E atat de simplu, dar Putin nu pricepe…

Chiar sunt tentat sa-l consider sincer pe Vladimir Putin. El pur si simplu nu pricepe ce s-a intamplat in Ucraina si tot acuza Vestul, SUA ca s-au amestecat in relatia dintre Rusia si Ucraina, ca l-au dat jos, in timpul Euromaidanului din 2014, pe fostul presedinte Viktor Ianukovici, omul Kremlinului.

Pe undeva este ciudat ca Putin nu pricepe un lucru pe care l-ar intelege cu usurinta un student de la Stiinte Politice.

Pentru ca ceea ce s-a petrecut in Ucraina era logic sa se intample. S-ar fi intamplat pana la urma, mai devreme sau mai tarziu. Cauzele de baza sunt saracia cumplita a acestei tari de aproape 42,5 milioane de locuitori si coruptia. PIB-ul Ucrainei, pe anul 2017, era si se mentine periculos de mic, de doar $2459 pe cap de locuitor. Ceea ce face ca Ucraina sa ramana o problema prin situatia sa economica precara, ce genereaza instabilitate.

E clar ca Ucraina a experimentat de mai multi ani conduceri pro ruse, corupte, cu exceptia, poate, a perioadei lui Viktor Iuscenko, cand cu Revolutia Portocalie de la Kiev… A venit pe urma omul Kremlinului, Viktor Ianukovici, ca Presedinte iar situatia Ucrainei a ramas precara, chiar inrautatindu-se. Ucraina e o tara mare care de multi ani are o situatie proasta din punct de vedere economica. In asemenea conditii te gandesti la o solutie, la o iesire din aceasta stare deplorabila. Si nu e de mirare ca oamenii si-au indreptat sperantele spre Uniunea Europeana, spre lupta impotriva coruptiei generalizate care macina de ani buni aceasta tara.

Ce e asa de greu de inteles?

Totusi, cineva ar putea sa se intrebe: dar in Belarus, tara vecina Ucrainei, cum de a rams la Putere de atatia si atatia ani un regim pro Kremlin autoritar? Raspunsul e urmatorul: NU e acelasi lucru. Belarus este o tara de aproape 9,5 milioane de locuitori si un PIB de $5745 pe locuitor. Deci o tara care din punctul de vedere al numarului populatiei este de aproape 5 ori mai mica decat Ucraina, dar care are un PIB pe locuitor de mai bine de doua ori mai mare decat Ucraina!!

Vladimir Putin se comporta like a beginner in politica, neintelegand lucruri elementare!!! Ma intreb cum de nu-si da seama ca se pune, fara sa-l forteze cineva, intr-o postura ridicola!

Dar Rusia? In Rusia cum e posibila stabilitatea unui regim autoritar de genul celui al lui Vladimir Putin? De ce n-au loc acolo Revolutii Portocalii…? Pentru ca situatia Rusiei e mult mai buna decat a Ucrainei!! Rusia e o tara de 144,5 milioane de locuitori si are un PIB de $10.630 pe locuitor. Iar inegalitatile (Gini) sunt ceva mai mari, dar nu cu mult mai mari decat in Ucraina si Belarus. Numai sa comparam PIB-ul pe locuitor al Rusiei cu cel al Ucrainei… Totusi, Rusia nu are un PIB suficient de mare astfel incat sa poata ajuta Ucraina sau sa contribuie la dezvoltarea acestei tari. Fara indoiala, referindu-ne strict la forta economica, Rusia nu se poate compara cu UE a carui forta economica e cu mult mai mare.

De asemenea, e semnificativ faptul ca anexarea ilegala a Crimeii de catre  Rusia nu a adus un bine populatiei de acolo. La ora actuala Crimeea are o populatie de 2.284.000 (2014) de locuitori si un PIB per capita de doar $3000 (2016). Sigur, in perioada anexarii de catre rusi, situatia economica s-a inrautatit. Era de asteptat. Insa nici nu se poate spune ca dupa rusii i-au fericit pe acesti oameni, in majoritatea lor etnici rusi (67,9% in 2014). Ba chiar dimpotriva, tinand cont de posibilitatile Crimeii si ma refer in special la potentialul turistic si la resursele naturale pe care le are… Deci Rusia nu poate sa contribuie nici macar la dezvoltarea Crimeii. Practic, au izolat-o. Interesant este ca nu sunt banci internationale mari in Crimeea. De asemenea, mi se pare interesant faptul ca rusii au pus acolo un guvernator tanar, de doar 41 de ani, in persoana lui Dimitri Ovsianikov, nascut taman la Omsk, in Siberia. Te-ai fi asteptat, probabil ca pus fiind la conducere un om tanar, ar dinamiza lucrurile, ar veni cu idei moderne, ar face sa mearga treaba. Nici vorba de asa ceva! Pui un om tanar – deci vrei sa arati ca ai deschidere catre tineret, catre modernitate. Doar ca nu se vede nimic din toate acestea. Crimeea balteste, in continuare, in saracie. El a castigat alegerile gubernatoriale din 2017, din partea Partidului Rusia Unita, a lui Putin, cu 71,05%, dar la o prezenta la vot de doar 34,2%. Dintre toti candidatii el era cel mai tanar! Si a candidat ca independent! 🙂 . Sondajele dadeau ca indecisi 24% si absenteisti 7%. Cred ca se vede cu claritate ca treburile merg cat se poate de prost.

Martie 9, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O mare greseala: revocarea Laurei Codruta Kovesi

Dezvaluirile facute atat de Sebastian Ghita, mai demult, si de catre Vlad Cosma, zilele trecute, releva un lucru destul de simplu: procurorii care au gresit, care au facut abuzuri, care au fabricat, ilegal, desigur, dosare trebuie sa fie trasi la raspundere si sa plateasca conform legii. Dar asta e de datoria CSM si Inspectiei Judiciare. Mai ales daca tinem cont de faptul ca procurorii anticoruptie sunt independenti.

Pe de alta parte, dezvaluirile lui Cosma nu aduc nimic impotriva Laurei Codruta Kovesi. Nici impotriva lui Onea. Amestecul politicului in treburile Justitiei, prin actiuni de comanda asupra unor procurori trebuie serios demonstrat de cei in drept s-o faca.

Procurorii sunt si ei oameni. Sunt departe de a fi dumnezei. Asa ca pot gresi. Admit ca se pot face si greseli grave. Insa nu mi se pare ca trebuie sa generalizam si sa-i blamam pe toti procurorii, sa judecam in mod fals si s-o acuzam pe Kovesi si de ceea ce nu e vinovata.

Sa nu uitam ca Laura Codruta Kovesi se bucura de apreciere si recunoastere internationala.

De asemenea sunt de acord cu cei ce spun despre Kovesi ca nu e de neinlocuit. Ca orice om, dealtfel.

Insa ar trebui sa ne gandim ca atacurile ce vizeaza DNA si mai ales conducerea acesteia sunt savarsite de oameni cu reale probleme penale si care au un interes clar, direct in decredibilizarea DNA. Si care le trebuia sa se agate de ceva ca sa demonstreze ca „sunt elemente de politie politica” (Liviu Dragnea), pentru a tine in sah DNA si conducerea acestei institutii. E adevarat, si un inculpat poate spune adevarul, gura pacatosului adevar graieste. Dar faptul ca spune, totusi, adevarul nu-l face mai putin pacatos. Pentru ca nici nu-l spune pe tot sau urmareste sa ascunda o parte de adevar. Sau o face cu interesul de a-si acoperii vinovatiile si a ataca institutiile care apara legea si-l incrimineaza.

Deci hai s-o spunem pe sleau: n-as crede ca Vlad Cosma sau Mircea Cosma sunt culmi ale virtutii, un fel de sfinti care indura martiric suferintele pricinuite de o Justitie in fapt nedreapta, adica renumitul „stat paralel”!

Victimizarea unor personaje cu probleme penale care acuza DNA s-ar parea ca se inscrie intr-o strategie de subminare a imaginii si credibilitatii DNA. Cu alte cuvinte, ei sunt buni – DNA si mai ales Kovesi sunt relele supreme!!
Fara indoiala ca un om cu o minima judecata nu poate achiesa la astfel de judecati. Pentru ca astfel de judecati arata clar ca unii au un interes (de ce nu chiar personal) in indepartarea lui Kovesi, doar, doar sa-i gaseasca in disperare ceva, dar in fond fara niciun temei serios.

De aceea o eventuala propunere de revocare a Laurei Codruta Kovesi, de catre Tudorel Toader, ar fi o greseala uriasa si de aceea nu cred ca ministrul Justitiei va proceda in aceasta maniera. Mai degraba ar fi potrivite intensificarea unor controale din partea CSM si Inspectiei Judiciare. In primul rand sa ne lamurim, lasand la o parte alegatiile spectaculoase, daca intr-adevar e vorba de Politie Politica, de ce, daca intr-adevar asa e, lucrurile se prezinta asa la 28 de ani de la Revolutie. Sau daca nu cumva e vorba despre altceva… Pentru ca adevarul e ca noi nu stim exact despre ce e vorba. Poate ca e vorba despre incompetenta sau probleme de caracter a unor procurori. Pot fi mai multe probleme. Iar astfel de probleme il privesc si pe Tudorel Toader, pentru ca privesc ministerul Justitiei in ansamblul sau. Daca, sa zicem, Kovesi va fi revocata – desi nu exista motive serioase pentru asa ceva – nimic nu garanteaza ca vor diaparea si problemele. „Statul paralel” sau „politia politica”. Poate ca s-ar agrava si cine stie, Doamne fereste, peste ce nenorociri vom mai da.

Nu fac altceva decat sa propun o abordare profesionista.

Demonizarea lui Kovesi si a-i cere revocarea exprima un populism desantat si o lipsa crasa de profesionalism.

Februarie 14, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 19 comentarii

Anul Centenar. Unde se afla, in prezent, Romania?

Trebuie spus, pentru o caracterizare completa a situatiei, ca de la Marea Unire infaptuita in 1918 incoace, Romania, tanarul Stat Roman nou format – pentru ca unirea celor trei tari romane, a tuturor provincilor romanesti intr-un singur stat a reprezentat la scara Istoriei o noutate absoluta – a trecut printr-o serie de puternice socuri geopolitice succesive. Dar ceea ce e mai rau este ca aceste socuri au venit impreuna cu ideologii politice de ordin totalitar, ce au dominat Europa, influentand viata oamenilor, mentalul colectiv.

Fascismul, nazismul si comunismul erau si sunt ideologii criminale. Din pacate, ele s-au aplicat practic, impuse fiind si altora de catre Mari Puteri precum Uniunea Sovietica sau Germania nazista.
Datorita lor, Romania a suferit pierderi teritoriale, la scurt timp de la Marea Unire. De unde vedem ca evolutia Statului Roman, incepand de la Marea Unire din 1918, s-a realizat intr-o perioada de mari primejdii, trecand printr-un Razboi Mondial atroce, nimicitor, Marile Puteri ce au imbracat haina totalitarismului nazist sau comunist dorind sa controleze Statul nostru.

Ce s-a intamplat aici dupa Cel de-Al Doilea Razboi Mondial, la nici 30 de ani de la Marea Unire, a influentat decisiv Statul Roman, aflat in postura nefavorabila politic de stat invins in Razboi si sub ocupatia trupelor sovietice, URSS fiind invingatoare in Razboi.
Acest lucru a facilitat, desigur, foarte mult aplicarea in practica a Doctrinei Stalin potrivit careia acolo unde trupele sovietice ocupa teritoriul altor tari, acolo se schimba si regimul politic, si oranduirea sociala in sensul invingatorului. Si e de observat ca tensiunile dintre Tito si Stalin sau ceea ce s-a intamplat in Grecia, unde desi exista un partid comunist puternic si subordonat Kremlinului, totusi nu s-a implementat comunismul, s-a datorat faptului ca in aceste tari nu a patruns Armata Sovietica.

Schimbarea cea mai mare dupa Razboi a fost abolirea Monarhiei. Observati ca nu spun neaparat instaurarea Republicii. Deoarece datorita rusilor sensul termenului de republica a fost siluit si deturnat in chip totalitar. In Romania adevarata Republica s-a instaurat odata cu Revolutia din Decembrie ’89, cand am scapat de comunism. Ceea ce s-a petrecut in 1947 nu a fost instaurarea Republicii, ci impunerea cu sila, prin alegeri trucate de catre comunisti, a comunismului, impunere realizata de Uniunea Sovietica. Ceausescu, de pilda, n-a fost niciodata un presedinte, in sensul clasic al termenului. El era mereu reales, ceea ce nu se intampla in cazul unui presedinte de republica. Ceausescu era un fel de rege, daca se poate spune asa, mai ales daca tinem cont de traditia monarhica a Romaniei, dar un monarh absolutist, nedemocrat.
Odata cucerita puterea, comunistii au incercat sa-si puna in aplicare programul lor criminal. Iar socul acesta puternic a influentat decisiv Statul, tara noastra aflandu-se, fara voia sa, gravitand pe o orbita politica in jurul URSS. Cu o forma de guvernamant neclara, aducand mai mult spre o monarhie absolutista decat spre o republica.
Acest lucru a influentat decisiv evolutia postdecembrista si e una din explicatiile aparitiei unei coruptii generalizate in societate. Pentru ca o republica presupune domnia legii, nu a unor oameni deasupra legii si care fac, dupa vointa lor, legea. Ceea ce s-a intamplat dupa Revolutia din 1989 a fost influentat de ceea ce a fost inainte. Pentru ca Romania s-a numit si inainte republica, doar ca nu era asa ceva. Spre exemplu, o republica presupune un mandat limitat pentru Presedinte, care niciodata NU e deasupra legii, dar si o limitare temporala a mandatelor. O republica este exact ceea ce spunea sugestiv Presedintele Reagan: sa te limitezi la felia ta de tort, nu sa vrei sa mananci tot tortul. Ceausescu conducea tara cu cei din anturajul familiei sale, care ii erau sau i-au devenit rude, ceea ce e inadmisibil intr-o republica. In general vorbind, intr-o republica nu conduc familii domnitoare. Deci ceea ce a fost in Romania nu a fost o republica. Si mai trebuie spus ca o republica nu trebuie asociata cu vreo dictatura sau vreo forma de dictatura sau totalitarism. O republica este, prin definitie, opusa oricaror forme de totalitarism. Monarhia constitutionala, avand un rege care nu e ales, care nu are mandate limitate, mentine o forma soft de totalitarism. In Anglia NU avem monarhie constitutionala, ci acolo Monarhia are un rol decorativ si perpetueaza o traditie. In mod paradoxal poate, in Anglia, de la Cromwell incoace, forma de guvernamant e una republicana. In schimb republica e opusa oricaror forme de absolutism, de totalitarism. De asemenea mi se pare ca ar trebui spus ca o republica adevarata apara interesele cetatenilor. Comunismul NU a aparat interesele cetatenilor, iar lucrul asta se intelege mai putin, cel putin in Romania, de catre o mare parte din populatie.

Dupa Razboi, Romania a fost obligata sa experimenteze o republica ciudata, impusa de rusi, o tara si un popor cu care tara noastra, poporul nostru NU are nicio caracteristica in comun. Numai vorbesc de faptul foarte grav ca Romania a suferit pierderi teritoriale din partea rusilor, pe care nu a putut sa si le recupereze nici pana azi. Iar Rusia a atentat continuu la independenta si suveranitatea Romaniei, inclusiv pe vremea comunismului.

Din pacate, dupa 1989, realitatile erau inca marcate de comunism. De aceea constructia unei noi cai, o adevarata cale republicana, a fost si este inca una dificila. Mai ales ca, pe langa aspectele obiective, unii nu doresc desprinderea de trecut. De aceea Romania e inca ancorata in trecutul comunist, dar pasi importanti, cu toate erorile comise, s-au realizat totusi. Iar cele mai mari realizari postdecembriste, care nu sunt pe placul unora de la noi, care mai sunt si in conducerea acestui Stat, sunt integrarea in NATO si in UE. Fara indoiala aceste lucruri marcheaza puternic perioada de dupa 1989 si sunt decisive pentru a caracteriza aceasta perioada. Am putea spune ca sunt cele mai mari realizari postdecembriste in planul politicii externe. Pe plan intern, o mare realizare este elaborarea unei Constitutii democratice si republicane, dar in special, am impresia, trecerea la economia de piata libera, cu toate dificultatile inerente perioadei de tranzitie.

Nu putem sa nu vedem si lucrurile negative, spre exemplu faptul ca Romania e a doua cea mai saraca tara din UE, coruptia aproape generalizata care a curpins societatea, legi care inca nu sunt din cele mai bune. Nu putem sa nu vedem milioanele de emigranti din Romania… Sunt lucruri care pot deznadajdui oamenii…

Nu putem sa nu constatam diferenta in termeni antagonici exprimata dintre clasa politica de atunci, care a infaptuit acest maret ideal, Marea Unire, si cea de acum. Trebuie sa remarcam, cu tristete, faptul ca in prezent aceasta clasa politica nu e in stare sa consolideze statutul occidental al tarii noastre. Statutul de membru al UE si NATO al Romaniei. De asemenea nu reuseste sa puna tara noastra pe un drum al prosperitatii si al dezvoltarii. Recentul spectacol, absolut penibil, din Parlamentul European confirma ce spun, din pacate (v. si aici). Din pacate asistam la o scadere a calitatii acestei clase politice la 28 de ani de la Revolutia din Decembrie. Nu degeaba am tinut sa precizez: clasa politica de acum. Constat cu tristete ca fata de anii ’90, care au fost ani foarte dificili, acum nu prea mai avem realizari. Sa ne gandim putin la ce mare realizare inseamna sa dai, dupa aproape jumatate de secol de comunism dur, o Constitutie democratica si cu adevarat republicana, cu respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, ce mare realizare inseamna trecerea la economia de piata. Dar mai ales ce mare inflaptuire inseamna realizarea unui consens politic intre toate fortele politice din tara – la Consensul de la Snagov ma refer – pentru integrarea tarii noastre in NATO si Uniunea Europeana. Sunt realizari extraordinare, care trezesc cea mai vie admiratie, cu atat mai mult cu cat acestea vin dupa o perioada de comunism extrem de dur si au fost infaptuite cu mari eforturi din partea intregii societati!

Poate ca una din cele mai grandioase realizari din perioada postdecembrista a fost crearea unei societati libere – „aceasta societate libera”, care l-a facut sa vibreze pe Joe Biden cand s-a plimbat prin Bucuresti. Este o realizare splendida la care a contribuit tot poporul roman!!

Toate aceste realizari extraordinare, la care, poate, putini se gandeau, inclusiv dintre partenerii nostri externi, ca ar fi posibile in Romania, trebuie, in prezent, consolidate.

Din pacate, clasa politica actuala pare a da inapoi si e o mare greseala. Dar… drumul e cu suisuri si coborasuri.

Trebuie sa constatam si dificultatile… Pentru ca, obiectiv vorbind, raman in continuare dificultati si nu mici. Procesul de integrare al Romaniei in Uniunea Europeana continua.  Sigur, Romania e membra cu drepturi depline a UE. Insa a aduce Romania, intr-o peroada de timp rezonabila, la nivelul general de dezvoltare al tarilor din Vest e un proces dificil din mai multe cauze, foarte complexe, nu doar de natura economica. Cu atat mai mult cu cat suntem intr-o perioada postcriza care afecteaza tarile din Vest, din Zona Euro. De aici si dezbeterile in legatura cu UE, cum ar trebui sa arate Uniunea Europeana. Cu parere de rau, dar trebuie sa spun ca noi ne implicam prea putin in aceste dezbateri. Si chiar daca nu suntem inca o tara membra a Eurozonei, TREBUIE sa ne implicam mai mult. TREBUIE ca vocea Romaniei sa fie auzita in plan european, evident exprimata competent, la un nivel inalt de competenta si profesionalism, daca se poate cu maxima seriozitate, exprimata intr-un mod cu adevarat doct, chiar daca situatia interna e asa cum e, adica, mai pe sleau spus, destul de proasta (dar e un lucru ce nu va dura prea mult, as zice eu…). Romania trebuie sa constientizeze ca ceea ce se intampla in Vest, in Eurozona, in tarile membre ale Eurozonei si care se constituie in nucleul dur al UE, daca se poate spune asa, o afecteaza. Inclusiv economic. De aceea Romania trebuie sa vina cu o atitudine, trebuie sa vina cu idei. Trebuie sa analizam sa vedem ce se intampla, sa cautam oportunitatile dar sa venim si cu o conceptie proprie despre Uniunea Europeana. Trebuie gandite serios aceste lucruri. Trebuie intarit schimbul de idei cu Tarile din Est, foste comuniste, pentru ca aceste tari sunt asemanatoare intre ele si, deci, ar avea interese comune in UE ce privesc in primul rand dezvoltarea lor, ridicarea nivelului lor, nu doar al celui de trai. Ar trebui sa punem accent pe cooperarea intre toate statele europene, ca sa nu fiu gresit inteles.

Este cu totul inadmisibil ca Romania sa ramana doar exportatoare de forta de munca ieftina, doar o piata de desfacere pentru produsele straine, iar in rest parca sa nu se auda, ca si cum am fi inexistenti, adica sa ne punem singuri intr-o astfel de postura ingrata. Sau sa fim cunoscuti doar prin scandalurile autohtone si prin coruptie – e inadmisibil!! Si, din pacate, la ora actuala, Romania asa este privita in Uniunea Europeana: o tara cu slabe realizari, o tara care exporta masiv fora de munca ieftina, o piata de desfacere, iar in rest mediocritate cat curpinde si, mai ales, coruptie cat curpinde! In felul acesta, desi suntem membri ai UE, noi nu putem progresa. Si de aici vine si pericolul. A ne intari statutul de tara membra a UE depinde mai ales de noi. Pericolul este ca daca noi nu actionam in sensul asta, statutul acesta, castigat greu si cu sacrificii facute de poporul roman, se poate degrada, in detrimentul tarii.

De asemenea trebuie sa facem mult mai mult pentru a intari Parteneriatul Strategic cu SUA, principalul nostru aliat. Ma refer la o consolidare in continuare a relatiei dintre tarile noastre si sub aspect economic, dar nu numai. Ci si sub aspect diplomatic, cultural. Ar trebui sa incepem sa ne cunoastem mai bine, spun asa pentru ca, spre exemplu, Romania e in NATO din 2004. S-a scurs putina vreme si evident ca e nevoie de mai mult timp pentru o aprofundare a relatiilor dintre tarile noastre. Nici romanii nu cunosc bine SUA si nici americanii nu cunosc bine Romania. Deci ar trebui sa ne cunoastem mai bine pentru ca sa avem o cat mai buna, o cat mai fluenta comunicare. Pentru asta nu e suficient doar sa stii foarte bine limba engleza sau sa cunosti foarte bine limba romana.

Ceea ce constat eu – si mi se pare un lucru foarte bun si, de ce nu, un punct de plecare foarte favorabil in intarirea relatiilor dintre Romania si SUA – este ca americanii, si ma gandesc la mari oficialitati din SUA, sunt uimiti cand privesc la tara noastra, in sensul bun al cuvantului. Asa cum Joe Biden a fost uimit de „aceasta societate libera” pentru ca el n-a crezut, nu si-a imaginat vreodata ca intr-o tara fosta comunista, cu un comunism atat de dur cum a fost la noi, e posibil sa ajungi la o societate libera ce nu e cu nimic mai prejos decat cea din America. Trebuie stiut, de asemenea, ca inclusiv pe vremea lui Ceausescu, ei au privit cu uimire politica de independenta a lui Ceausescu fata de Uniunea Sovietica. Ei pur si simplu nu-si imaginau ca e posibil asa ceva in Romania si credeau ca Romania va trece in randul Tarilor Nealiniate, lucru ce a provocat, la vremea respectiva, o si mai mare uimire. Asa cum au privit cu uimire evolutia tarii noastre dupa Revolutie pentru ca ei nu credeau ca aici se poate construi o societate libera si o economie de piata libera. Ei se gandeau la tarile Grupului de la Visegrad, care n-au experimentat un comunism atat de dur ca cel din Romania. Luau in calcul si chestiuni de ordin cultural. Dar ca Romania, cu eforturile voluntare ale intregului popor roman, poate construi „aceasta societate libera” nu prea isi imaginau… Trebuie spus, de asemenea, ca George Bush Sr., republican, l-a privit cu umire pe Ceausescu pentru decizia sa conservatoare de a plati toata datoria publica a tarii, refuzand sa primeasca bani din SUA, dar dorind relatii economice cu Statele Unite. This is amazing! Si ganditi-va ca alti dictatori faceau bani, pentru ei personal, din traficul de droguri de pe teritoriul Statelor Unite!!

E fascinant daca stai sa contempli aceste lucruri. E ca si cum, scuzati-mi comparatia, o femeie frumoasa l-ar privi cu uimire pe un barbat cu care nu are, de fapt, nicio relatie de dragoste. E uluitor chiar!!

Romania este si trebuie sa ramana de partea Statelor Unite! De asemenea, noi trebuie sa ne ajutam partenerul nostru. Nu doar ei sa ne ajute pe noi. Noi putem sa-i ajutam, spre exemplu acum, cand o serie de scandaluri afecteaza Casa Alba, Hollywood-ul si sunt menite pentru a degrada imaginea Americii in lume si in special a Casei Albe. Noua nu trebuie sa ne fie indiferente astfel de lucruri, pentru ca, indirect, ne afecteaza si pe noi. Noi trebuie sa avem cu ei un parteneriat robust, bine inchegat. Iar diplomatia noastra trebuie sa actioneze in consecinta.

Februarie 8, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii

Iohannis s-a grabit cu acceptarea propunerii de premier din partea PSD

Deoarece trebuia sa sanctioneze halucinanta „guvernare” pe care „a  asigurat-o” PSD-ul de cand a castigat alegerile: sa-si tot dea jos premierii lor la interval de cateva luni.

La felul in care a procedat, cu toata deferenta necesara, pentru ca e Presedintele Romaniei, imi permit sa-i dau sfaturi!

In primul rand, la negocierile cu PSD, Presedintele trebuia sa inceapa cu problemele de fond. Si sa intrebe: de ce a construit Romania doar 368 de kilometri de drumuri noi din fondurile europene, iar Polonia de cinci ori mai mult, de ce Romania e oficial codasa UE la atragerea fondurilor europene si stam mai bine doar decat Bulgaria, asta ca sa enumar doar doua din problemele care-i privesc pe romani. Bineinteles, lista „de ce-urilor” poate continua.

Si sa vedem ce ar fi raspuns Liviu Dragnea.

Deci trebuia o lista cu vreo, hai sa zic, 20 de „de ce-uri” iar Liviu Dragnea sa raspunda punctual la acestea. Pentru ca sunt probleme care-i privesc pe cetatenii acestei tari, care se pregatesc sa paraseasca aceasta tara si sa mearga spre zari mai bune. Sunt problemele cetatenilor care l-au votat pe Klaus Iohannis!!

PSD n-a facut mai nimic, decat prostii de cand „asigura”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, guvernarea tarii. Ei au tot dat-o cu „statul paralel” care-i tot incurca. Gogorita asta cu „statul paralel” NU tine! Dupa ei, Grindeanu era omul „statului paralel”, Tudose era omul „statului paralel”. Dar uita un lucru esential: atat Grindeanu cat si Tudose erau pesedisti cu state vechi in PSD!! Tudose s-a inscris in FDSN din ’92!! Sorin Grindeanu a intrat in PSD in ’96!! Eu nu cred ca acelasi lucru se poate spune despre Liviu Dragnea sau Codrin Stefanescu care intre 2000 si 2004 a fost deputat ales pe listele PRM, dupa care a fost si pe la Partidul Conservator… Despre ce „stat paralel” vorbim cand atat Grindeanu cat si Tudose erau pesedisti vechi. Ca daca e s-o luam asa, poate si Viorica Dancila are „legaturi” cu „statul paralel”. Mai stii? 🙂 Si nu m-ar mira ca D-na. Dancila, in scurt timp de la preluarea functiei de premier, sa devina asemenea lui Tudose si Grindeanu, omul „statului paralel”…

Ce vreau sa spun este ca nu-i vorba despre asa-zisul „stat paralel” ci de incapacitatea cronica a PSD de a asigura, de data asta fara ghilimelele de rigoare, guvernarea!! Repet: Tudose si Grindeanu erau pesedisti adevarati, oameni din ceea ce se cheama „poporul pesede”, pesedisti din aia inraiti, de peste douazeci de ani in partid!! Or, Viorica Dancila inainte de a fi teleormaneanca, este pesedista!! 🙂

Pe de alta parte, nimeni nu a inteles foate clar motivul sau motivele pentru care Grindeanu si Tudose au fost dati jos de propriul partid, la capriciile lui Liviu Dragnea! Spuneti-mi care au fost motivele. Dar alea serioase, nu asa… Sa-l luam pe Tudose: de ce i s-a cerut sa-si dea demisia? Ca s-a legat, profesional si institutional vorbind, de Carmen Dan? Asta e un motiv serios? De parca D-na. Dan ar fi fost nu stiu ce geniu la Interne, nu-i asa? Ceea ce se poate spune este ca n-au existat motive serioase nici pentru demiterea lui Grindeanu si nici pentru cea a lui Tudose! Lucrul asta e destul de limpede. A prevalat doar teama capricioasa a lui Liviu Dragnea si probabil si a altora de acolo, de ce nu si a lui Tariceanu, fata de „statul paralel”, pe care nici ei nu-l definesc la modul foarte clar. Grindeanu a fost dat jos ca si-a facut datoria si a performat, ca asa am inteles cu cateva zile inainte chiar de la Liviu Dragnea. Tudose a fost dat jos, mai mult decat probabil, pentru acelasi motiv.

Dar pana la urma urmei pentru ce au fost dati jos de propriul partid Grindeanu si Tudose?

Intrebarea ramane inca invaluita de un mister de nepatruns. Iar explicatia plauzibila ar fi ca datorita unei temeri metafizice a lui Liviu Dragnea fata de „statul paralel”. Pare mai degraba o diversiune care sa ascunda incapacitatea de a guverna a PSD-ului. Asta e lucru cel mai grav!! Si nu m-ar mira ca si D-na. Dancila sa fie data jos de propriul partid daca imprejurarile o vor cere. Si o vor cere! Si se va gasi din nou un motiv care sa se vrea cat de cat credibil pentru bobor: „Sistemul”, „statul paralel” etc. Neutralizarea esecului guvernarii printr-un esec pus pe seama premierului care trebuie schimbat. Ca nu respecta, dom’ne, Programul de Guvernare!! Ei, ai vazut! Nu-l respecta, nu-si face datoria, dar a PERFORMAT!! 😆

Ar fi trebuit ca negocierile de la Cotroceni sa fie cinstite. Ce vreau sa spun prin asta? Vreau sa spun ca Iohannis ar fi trebuit sa-i intrebe si sa solicite un raspuns cat se poate de sincer: pot sau nu pot sa guverneze? Fara DNA, fara institutiile de forta. O discutie sincera, cinstita. Evident, tara avea nevoie cat mai repede de un premier. E adevarat ca, judecand dupa rezultatul alegerilor, acesta ar trebui sa revina Coalitiei PSD-ALDE, de fapt PSD-ului. Numai ca trebuie sa stim daca PSD are capacitatea, la ora actuala, de a guverna. Poate n-o are. Si atunci ne-am fi putut gandi la alte formule care sa asigure o guvernare cel putin stabila. In absenta sinceritatii, ne putem trezi ca PSD sa preia din nou guvernarea fara sa aiba capacitatea de a o exercita. Si atunci apare o problema neobisnuita si uriasa. Poate ca incapacitatea PSD-ului de a guverna e o problema care il transcende chiar pe Liviu Dragnea. Si atunci Presedintele trebuia sa se gandeasca si sa vina intr-un timp destul de scurt cu o solutie.

Dupa tot ceea ce s-a petrecut anul trecut si la debutul acestui an, mie cel putin aceasta noua varianta pesedista, cu Viorica Dancila premier, nu-mi garanteaza ca PSD poate sa asigure guvernarea. Nu am niciun temei serios sa consider ca un viitor Guvern Dancila va rezista mai mult de cateva luni, pana-n vara. Nu am elemente obiective, limpezi ca sa pot spune altfel. Fidelitatea fata de Liviu Dragnea, faptul ca e femeie, faptul ca e europarlamentar tin mai mult de tot soiul de subiectivitati. Spre exemplu: si ce daca e femeie? Sau cum pot sa evaluez obiectiv fidelitatea dansei fata de Liviu Dragnea? Bun, este europarlamentar, dar de ce ar fi buna pentru functia de premier? Si vorbim de premier, nu de vreun ministru. Sigur, intr-un fel e normal sa privesti cu neincredere. Dar nici nu-mi inspira vreo incredere. Mai ales ca aceasta nominalizare din partea PSD, ca si in cazul lui Tudose de altfel, ce a avut la baza? Pentru ca asa poti, cel putin teoretic, gasi pe oricine: oricare membru al PSD poate deveni premier, daca asa vrea Liviu Dragnea sau, pardon, Partidul. Pe de alta parte, chiar nu cred ca Liviu Dragnea e atat de prost ca sa se bazeze in exclusivitate pe fidelitatea D-nei. Dancila fata de domnia sa!

Lucrurile astea ar fi trebuit sa le aiba, nu-i asa, in vedere Presedintele la negocierile cu PSD. Nu se poate spune ca Iohannis a actionat incorect, daca ne bazam doar pe rezultatul alegerilor. Insa politica deseori nu inseamna doar o stricta aritmetica electorala. Conform Constitutiei, „Presedintele Romaniei vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice. In acest scop, Presedintele exercita  functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate.” (art. 80, al. 2). Deci vegheaza la „buna functionare a autoritatilor publice”. De aceea Presedintele trebuie sa se asigure daca partidul care a castigat alegerile e capabil sa guverneze, oricare ar fi acest partid. Nu e indiferent cu ce program de guvernare vii, nu e indiferent ce faci la guvernare (mai ales ca ei nu si-au respectat nici macar Programul).  Daca intervine o astfel de disfunctionalitate, Presedintele are obligatia, conform Constitutiei, sa intervina. Or, PSD nu a facut dovada ca e capabil sa asigure guvernarea. Aici e o chestiune care ar trebui tratata cu toata maturitatea politica necesara.

In ceea ce priveste acest „vegheaza la buna functionare a autoritatilor publice”, trebuie spus ca, in conformitate cu Titlul III din Constitutie, in cadrul autoritatilor publice intra si Autoritatea judecatoreasca, Instantele judecatoresti, Ministerul Public, Consiliul Superior al Magistraturii. Deci in ceea ce priveste Legile Justitiei, Presedintele are OBLIGATIA constitutionala sa se asigure ca aceste legi vor conduce la buna functionare a acestor autoritati publice! Legile Justitiei sunt la CCR. Insa nu asta e problema. Angajarea raspunderii Guvernului pe aceste legi, asa cum doreste Dragnea, nu exclude raspunderea Constitutionala a Presedintelui. Pesedistii vorbesc PROSTESTE de suspendarea Presedintelui, fara sa aiba vreun motiv s-o faca. E o amenintare STUPIDA. In cazul in care aceste legi induc disfunctionalitati in sistemul judiciar national si acestea nu pot fi rezolvate pe calea medierii, Presedintele are obligatia sa mearga mai departe, pana la dizolvarea Parlamentului (art. 89 din Constitutie). Acelasi lucru in domeniul economic, daca vine o legislatie sau masuri care sa provoace disfunctionalitati sau abateri de la prevederile constitutionale. Pentru ca in cadrul Autoritatilor Publice mai intra si Parlamentul, si Guvernul.

Lucrurile sunt mai complicate si nu pot fi tratate pe principiul: noi am castigat alegerile, avem o majoritate confortabila si, pe cale de consecinta, facem ce dorim noi, inclusiv putem sa-l amenintam oricand pe Presedinte cu suspendarea daca nu ne convine ceva. Cu parere de rau, dar filozofia politica dupa care se ghideaza PSD cam asta este. Ei cred ca pot sa faca orice pentru ca au castigat alegerile si au, impreuna cu ALDE, o majoritate care sa le permita asta. Asa cum considera ca daca avem crestere economica, ei si-au facut datoria si lucrurile merg foarte bine: economia, vorba lui Tariceanu, duduie! 🙂

Din pacate PSD greseste, iar Iohannis ar fi trebuit sa aiba cu ei o discutie mult mai serioasa.

De citit si aici.

Ianuarie 17, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Cand o ardeleanca a cantat precum o olteanca veritabila!!

Nu stiu daca ati urmarit Revelionul de la Romania TV… Mi s-a parut superba performanta Lorennei. Din cate am inteles eu, e nascuta la Gherla, in Transilvania. Nu stiu de ce, poate ca am eu ideile mele preconcepute, dar mi se pare mult mai greu ca o ardeleanca sa cante precum o olteanca veritabila. Daca ar fi copilarit in cartierul Craiovita din Craiova, as fi inteles, desigur. Dar Lorenna are oltenesti, in acest cantec – Ia tigaia, na tigaia – si inflexiunile glasului, de parca ar fi fost de ACOLO!!

Un sincer BRAVO!! PENTRU LORENNA!!

Uluitor!! Sa mai spuna cineva ca poporul roman nu e omogen!! Din cate inteleg, ea nu are nici descendenta olteneasca, desi s-ar putea sa ma insel… M-a uimit cand a inceput sa cante acest cantec in „sufrageria” de la Romania TV!! O asemenea traire si o asemenea interpretare n-am mai vazut si auzit de multa vreme! E o intrepretare in stilul vechii scoli de muzica populara, si va marturisesc: gandul m-a dus la Faramita Lambru si Maria Tanase. Sa stiti ca nu e usor sa canti muzica populara. Lorenna a avut glasul impamantenit in plaiurile oltene. Daca nu esti de acolo, e mult mai greu. Spre exemplu, cel putin asa mi se pare, e mult mai greu pentru o botoseneanca sa cante Marie si Marioara si sa redea spiritul locului de unde provine cantecul, precum o olteanca, care e de acolo si care in mod natural reda melodia cu specificitatile locale, ale acelei zone folclorice. Or, Lorenna a reusit lucrul asta parca fara niciun efort, traind melodia, traind olteneste!!

Lorenna, nu te supara, mai fato, pe mine si da-mi voie sa te sarut pentru aceasta interpretare frumoasa!

Tara asta e a lui „Mariaoara lui nenicu’ ” si nu trebuie NICIODATA sa ne fie rusine sa simtim romaneste!! Ca in acest cantec al Mariei Tanase:

Sau cine a cantat ca ea Marie si Marioara?

Si daca tot veni vorba de Oltenia si de mari interpreti de muzica populara, va propun si acest cantec in interpretarea Mariei Lataretu:

🙂

Ianuarie 2, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

La multi ani!!

Sper ca ati petrecut bine in noaptea de Anul Nou! Iata ca a mai trecut un an, iar 2018 il dorim, desigur, mai bun decat precedentul. Dar cum a fost 2017? Eu consider ca a fost un an mai putin obisnuit. Pe plan intern, Romania a traversat o perioada de framantari politice care s-a mentinut pe tot parcursul anului 2017. Sa ne gandim, de pilda, la faptul ca actuala Coalitie de guvernamant si-a rasturnat propriul guvern, Guvernul Grindeanu. De asemenea s-a confruntat cu masive proteste de strada, efectuate sub, celebrul de acuma, hastag #rezist. Insa actuala Coalitia nu a realizat prea multe lucruri, asa ca nu prea are cu ce sa se laude. De fapt, a reusit sa creeze doar incertitudini: atat in privinta mult discutatelor Legi ale Justitiei, cat si in plan economic, prin promovarea unei legislatii fiscale indoielnice. Ambele au fost facute, parca, de amatori. Iar amatorismul acestei Coalitii care, nu-i asa, vrea „binele romanilor” se poate observa cu destula usurinta si in politica externa a tarii. Anul 2017, prin politicile care s-au promovat, n-a rezolvat niste probleme. Le-a agravat oare?

Daca e sa ne referim la Romania, am putea sa ne gandim la faptul ca nici in 2018 nu prea se vor rezolva chestiunile, mai ales cele arzatoare. Nici economic, nici in privinta Justitiei. Sunt sanse destul de mari ca starea economica sa se agraveze. Pentru ca nu se vede nimic care sa amelioreze situatia. Care cel putin va ramane neschimbata, dar e destul loc sa se si agraveze.

Pe plan extern, sfarsitul de an ne-a dat sa vedem un lucru realmente interesant: proteste antiguvernamentale masive in Iran, pe fondul scumpirilor, somajului si coruptiei la nivel inalt. Iata, se pare ca lumea aceasta, cu regimuri asemanatoare cu cel al lui Vladimir Putin, incepe sa se clatine. Fara indoiala ca se pune problema daca regimul Revolutiei Islamice mai poate fi mentinut in Iran si daca da, pentru cata vreme?

Pe de alta parte un alt dosar fierbinte si care nu a putut fi solutionat in 2017 este, desigur, cel al Coreii de Nord. Ar trebui spus ca, avand in vedere diferentele economice extrem de mari intre Coreea de Nord si tarile pe care le ameninta, in orice caz defavorabile Coreii de Nord, aceasta nu poate spera intr-o victorie, in cazul unei confruntari directe cu o Coalitie formata din SUA, Coreea de Sud si Japonia. Tehnica militara a acestor tari e cu mult mai avansata fata de orice ar dispune, in prezent, Coreea de Nord. De fapt, programul nuclear al Coreii de Nord, in conditiile in care nici Japonia si nici Coreea de Sud nu dispun de armament nuclear, este menit tocmai pentru a contrabalansa diferenta mare din punctul de vedere al tehnoligiei militare, in mod vadit defavorabila Nordului. S-ar putea pune problema: cat ar putea rezista Coreea de Nord in cazul unui razboi cu fortele Coalitiei condusa de SUA? Iar termenul de 5 zile mi se pare mult… E clar ca in asemenea conditii problema o constituie China si Rusia, tari care sprijina cel putin tacit regimul comunist de la Phenian. Deci problema e cum vor reactiona aceste tari in cazul unui razboi. Pentru ca Rusia, spre exemplu, ar putea raspunde cu o contraactiune militara in Vest, adica in Europa. Iar China ar putea raspunde si ea la randul ei. Partea cea mai proasta e ca daca dictatorul comunist al Coreii de Nord se joaca in continuare cu chibriturile si nu se potoleste, un razboi va fi foarte greu de evitat. Iar Rusia si China stiu foarte bine lucrul asta. In cazul indepartarii totale de la putere a regimului comunist de la Phenian, China si Rusia vor fi in dificultate pentru ca lucrul asta ar insemna in mod automat extinderea influentei SUA in regiune. Implicarea directa a Chinei si Rusiei in favoarea Phenianului nu trebuie exclusa. Dar, pe de alta parte, nici China si nici Rusia nu cred ca doresc extinderea unui conflict in regiune, care ce avantaje le-ar putea aduce? Insa un raspuns asimetric al Rusiei in Europa trebuie luat in considerare, pentru ca Rusia lui Putin nu se va consola usor cu diminuarea influentei sale geopolitice in Extremul Orient. De altfel, recent, Rusia a si protestat impitriva Scuturilor Antiracheta din Romania, Polonia si Japonia, care in mod evident ii diminueaza proiectia fortei militare si, in consecinta, si a influentei geopolitice. Evident, un raspuns asimetric al Rusiei in Europa trebuie combatut cat mai eficient posibil si, daca va fi cazul, cu cat mai putine victime.

Pe de alta parte, mentinerea regimului comunist de la Phenian nu mai reprezinta o prioritate nici pentru Rusia, care a abolit comunismul, dar nici pentru China, care de la instituirea acestui regim si pana acum nu s-a confruntat cu vreun razboi sau amenintare din partea, nu-i asa, „tarilor capitaliste”. E limpede: Coreea de Nord a fost creata si conceputa ca un stat tampon intre China si URSS pe de o parte si SUA, Coreea de Sud si Japonia, pe de alta parte.

Cat de mult s-schimbat situatia fata de anii ’50 ai sec.XX?

In primul rand cred ca ar trebui sa ne gandim ca s-a prabusit comunismul in URSS si Europa de Est. China a inceput sa treaca la economia de piata si sa manifeste deschidere fata de firmele din tarile capitaliste, inclusiv Japonia si Coreea de Sud. Fara indoiala, aceste transformari ce au avut loc intr-o jumatate de secol, pun sub semnul intrebarii regimul comunist de la Phenian, ce tine tara de ani de zile intr-o saracie lucie. Sa ne gandim, spre exemplu, ca PIB-ul pe locuitor al Chinei este de vreo 8 ori mai mare decat al Coreii de Nord. Fata de Coreea de Sud, diferenta este enorma. Acest lucru arata ca, in Coreea de Nord, comunismul e un esec MAJOR!! Deoarece aceasta tara n-a reformat nimic, in comparatie cu China ce a dus, datorita lui Deng Xiaoping, o politica de reforme si de deschidere, spre SUA in special. In asemenea conditii se pune problema daca regimul comunist nord-coreean mai merita sprijinul Chinei si al Rusiei, daca mai prezinta un interes real pentru cele doua tari.

Conditiile fata de anii ’50 ai secolului trecut s-au schimbat atat de mult incat necesitatea unui regim precum cel nord-coreean, care nici n-a adus ceva bun poporului, devine caduca, revoluta.

Realitatile s-au schimbat si fata de mijlocul anilor ‘ 70 ai secolului trecut. De aceea si regimul Revolutiei Islamice din Iran e sub semnul intrebarii. Protestele masive si la scena deschisa impotriva Guvernului sunt, ca vrem sau nu, purtatoare ale unui astfel de mesaj. De aceea e foarte posibil sa asistam la o rasturnare de regim in Iran.

Intr-un asemenea context, trebuie subliniat un fenomen ce nu trebuie subestimat datorita potentialelor sale efecte nocive: declinul inexorabil al Rusiei sub regimul Putin. Rusia face aceeasi greseala ca in sec. XIX: in loc sa faca reforme, doarme, pierde vremea sau isi ameninta, prosteste, vecinii. Si am vazut ce s-a intamplat. Partea proasta e ca acum, sub Putin, face la fel. Politica acestuia e unilatetal axata pe domeniul militar, concentrata numai pe acest aspect, ignorand cu totul aspecte importante cum ar fi cel economic sau relatiile externe, catastrofal inrautatite sub regimul oligarhic al lui Putin. Partea proasta e ca un astfel de regim, evident anacronic, poate deveni periculos si poate sa apeleze chiar la actiuni de agresiune externa pentru a se mentine la Putere.

Desigur, vom vedea evolutia situatiilor in 2018. Parerea mea este ca nu trebuie sa ne panicam. Dar nici sa privim cu lipsa de prudenta ceea ce va urma. 2018 nu va fi neaparat un an prost si nu trebuie sa pornim de la o astfel de premisa sau de la o astfel de judecata. Mai depinde, desigur, si de fiecare dintre noi sa-l facem mai bun. Eu sper sa avem un an mai bun si sper ca prosperitatea romanilor sa creasca nu doar pe consum ci si datorita investitiilor. In loc sa gandim negativ, sa incercam sa vedem si oportunitatile. Si de asemenea doresc tuturor romanilor: numai bine si MULTA sanatate!

Ianuarie 2, 2018 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu