Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Vizita lui Emmanuel Macron in Romania. Aspect foarte pozitiv!

Fara indoiala, Emmanuel Macron avea nevoie ca de aer de acest turneu est-european, dorind sa prezinte concetatenilor sai o viziune de deschidere a Frantei in Europa de Est. De asemenea, pentru a obtine sprijinul pentru planul sau ce vizeaza reformarea UE, Macron avea nevoie de sprijinul tarilor din Est, iar pentru asta era necesara o implicare mai mare a Frantei, lucru care a motivat si vizita.

De asemenea, ar trebui sa spunem, ca o apreciere a politicii externe franceze atat pe vremea lui Sarkozy, cat si cea din timpul lui Hollande, ca Franta a fost in ultima vreme destul de inchistata, nedand niciun semnal sau semnale foarte slabe de deschidere in plan european. Iata ca acum Macron incepe un turneu est-european in forta iar pilonul principal al acestuia este Romania, tara francofona.

Vizita lui Macron in Romania a avut doua componente concrete:

– componenta economica si militara

– componenta politica.

Iata doua articole Mediafax cuprinzatoare:

România va cumpăra elicoptere şi rachete franţuzeşti. Extinderea contractului între Airbus Helicopters şi IAR Braşov şi memorandumul pentru rachete

„Declaraţia între Airbus Helicopters şi IAR SA Braşov, privind contractul semnat de cele două companii în luna aprilie a acestui an, a fost semnată la Cotroceni în prezenţa preşedinţilor Emmanuel Macron şi Klaus Iohannis.

În cadrul vizitei oficiale pe care preşedintele Franţei o desfăşoară în România, au fost semnate două declaraţii şi un memorandum. Una dintre declaraţii face referire la contractul semnat de Airbus Helicopters şi IAR Braşov din data de 12 aprilie 2017. Surse oficiale au declarat pentru Mediafax că este vorba despre o extindere a contractului de la 5 la 15 ani şi implică livrarea, în 10 ani, a 50 de elicoptere, atât României cât şi pentru export.

În aprilie, Airbus Helicopters şi IAR au semnat un Acord General privind cooperarea exclusivă pentru producerea în România a elicopterului multirol H215M, un aparat de zbor greu, bimotor. Potrivit acordului, IAR va deveni contractor principal pentru orice posibilă comandă de elicoptere H215M pe care Ministerul român al Apărării o va face pentru a înlocui flota îmbătrânită.

Memorandumul privind ”Ground Based Air Defense System” pentru forţele Armate Române dintre MBDA Franţa şi Compania Naţională ROMARM, ce va fi semnat joi în prezenţa celor doi şefi de stat, prevede cumpărarea de rachete de rază scurtă şi foarte scurtă de acţiune, au declarat aceleaşi surse oficiale pentru Mediafax.”

Video Vizita lui Macron în ROMÂNIA | Preşedintele Franţei vrea reformarea Spaţiului Schengen şi cere susţinerea României: Chiar şi cu România şi Bulgaria în afara Spaţiului Schengen migranţii tot au intrat în UE

„Preşedintele Republicii Franceze, Emmanuel Macron, împreună cu soţia sa efectuează joi o vizită în România, la invitaţia preşedintelui Klaus Iohannis, discuţiile vizând dezvoltarea şi aprofundarea relaţiei bilaterale, dar şi teme aflate pe agenda europeană. Iohannis a declarat, în conferinţa de presă comună susţinută alături de preşedintele Emmanuel Macron, că România doreşte să colaboreze strâns cu Franţa în ceea ce priveşte relansarea proiectului european, astfel încât România să fie un membru refondator al Uniunii Europene. Preşedintele Franţei, Emmanuel Macron, s-a declarat nemulţumit de modul în care funcţionează zona Schengen în interiorul Uniunii Europene, el apreciind că este nevoie de o atitudine solidară a statelor membre şi de îmbunătăţirea controlului la frontiere. Declaraţia între Airbus Helicopters şi IAR SA Braşov, privind contractul semnat de cele două companii în luna aprilie a acestui an, va fi semnată joi în prezenţa preşedinţilor Emmanuel Macron şi Klaus Iohannis, fiind vorba despre o extindere de la 5 la 15 ani.

UPDATE 15:15 A început conferinţa de presă a celor doi preşedinţi.

Klaus Iohannis:

Trebuie să vă mulţumesc pentru că aţi acceptat invitaţia mea lansată la Consiliul European din iunie, unde am confirmat împreună dorinţa de a duce relaţia bilaterală la o etapă superioară. România este prima ţară din lume unde efectuaţi o vizită bilaterală, ceea ce ne onorează.

Anul viitor marchează nu doar Centenarul Unirii, ci şi 10 ani de la lansarea parteneriatului strategic. Am decis astăzi aprofundarea parteneriatului strategic, în special în domeniile politic, economic, cultural.

Am exprimat interesul creşterii şi diversificării investiţiilor franceze în economia românească.

În acelaşi timp am exprimat dorinţa de a colabora cu Franţa în contextul marcării în 2018 a Centenarului Unirii, proiect la care Franţa a contribuit decisiv. România rămâne un stat francofon, cu unul dintre cele mai mari numere de vorbitori de limbă franceză din regiune.

Mulţi români lucrează în Franţa şi contribuie direct la prosperitatea societăţii franceze.

Am decis să sprijinim o colaborare solidă între România şi Franţa în sensul chiar al redefinirii proiectului european, la care ţinem foarte mult. L-am asigurat pe preşedintele Franţei că poate găsi în noi un partener profund implicat. (…) România este astăzi un stat membru matur, care doreşte să fie membru refondator al UE. Am subliniat importanţa de a avansa în procesul european de integrare într-o formă incluzivă.

Am arătat că Europa socială trebuie să fie una a coeziunii. România va acorda susţinere consistentă proiectului Europei Apărării.

I-am transmis domnului preşedinte şi că obiectivul aderării la Spaţiul Schengen rămâne unul important, România acţionează deja ca un membru de facto al Spaţiului Schengen. (…)

Domnule preşedinte, această vizită este un excelent prilej pentru a lucra împreună şi pentru a ne consolida lupta la proiectul european.

Emmanuel Macron:

Îmi face foarte mare plăcere să fiu astăzi aici în această vizită bilaterală. (…) Sunt astăzi aici pentru că, într-adevăr, avem un parteneriat strâns, acum 10 ani ţara dumneavoastră a aderat la UE şi a făcut progrese considerabile, şi pentru că ne aflăm într-un moment în care e important să pregătiţi responsabilităţile iminente care vin din preluarea preşedinţiei Consiliului UE.

O relaţie bilaterală se construieşte şi prin relaţii de afaceri pe care de asemenea sper să le dezvoltăm şi mă voi întâlni mai târziu cu comunitatea franceză a oamenilor de afaceri în România, atât francezi, dar şi tineri şi antreprenori români care şi ei doresc să se dezvolte în Franţa.

Am vorbit, de asemenea, de mai multe subiecte de interes comun, despre această Europă care se referă la faptul că trebuie să progresăm împreună în beneficiul Europei. Am vorbit şi despre revizuirea directivei referitoare la prestarea muncii în Franţa, pentru a clarifica tot cadrul acestui proces.

De asemenea, în cadrul acestei conferinţe de presă aş dori să explic faptul că revizuirea directivei pentru detaşarea lucrătorilor nu interzice transportatorilor deplasarea, ci dimpotrivă acum prezintă un cadru slab care permite angajarea lucrătorilor cu preţurile din ţara de origine. Doresc să punem capăt acestui sistem care nu reprezintă spiritul Uniunii Europene.

Din acest punct de vedere, ne dorim ca toţi cei care lucrează în Europa să facă asta într-un mod loial şi competitiv.

În luna iunie am realizat dezvoltatrea unui fond pentru Apărare, pentru cei care doresc să contribuie la acest proiect şi mă bucur că discuţiile de astăzi au revelat că şi dumneavoastră susţineţi acest insturment, pentru parteneriate întărite în acest domeniu, pentru cooperări care se structurează deja de câţiva ani.

Dincolo de aceasta, dorinţa noastră este ca Europa este să meargă înainte.

Aveţi tot dreptul să cereţi intrarea în Spaţiul Schengen, (…) dar trebuie să fiu onest: Europa Spaţiului Schengen nu funcţionează bine, iar obiectivul meu este ca în următoarele luni să venim cu nişte reforme şi să vă asociem la aceste discuţii. Din acest punct de vedere vă arăt toată deschiderea pentru a recunoaşte eforturile pe care le-aţi făcut.

Întrebări şi răspunsuri:

Klaus Iohannis, de acord cu poziţia franceză faţă de detaşarea lucrătorilor?

Macron: Aş vrea să nu fie nicio ambiguitate în ceea ce priveşte transportul rutier. Franţa nu scoate transportul rutier din acord. Când vorbesc despre transportatorii rutieri francezi care recrutează români, acestea intră în acord. Dacă un transportator francez angajează personal român în Franţa, acest lucru este cuprins în acord. Este vorba despre problematica detaşării lucrătorilor. Ceea ce spuneam este că sectorul transportului rutier acoperă o realitate care nu este reglementată.

De cealaltă parte este vorba despre directiva transportului rutier. (…) Deci foarte concret nu accept ca transportatori francezi să facă dumping social angajând muncitori din alte ţări europene la costuri reduse.

Iohannis: Este foarte important să evităm simplificările inutile. Putem să observăm foarte uşor că în special în Europa de Vest apare tot mai des această discuţie legată de ceea ce se numeşte social dumping, adică evitarea unor cheltuieli sociale care nu se motivează. Nu vă pot spune că sunt pro sau contra, nu cred că v-aţi imaginat că domnul Macron şi cu mine stăm să redactăm un draft al unui proiect. Dar trebuie să vedem lucrurile aşa cum sunt: există pe de-o parte mai mulţi oameni care mai degrabă vor să eludeze sistemul decât să se integreze în sistem. E foarte clar că trebuie să îmbunătăţim această directivă. (…) Dacă a produs astfel de disensiuni nu înseamnă că oamenii din Franţa nu au dreptate sau că cei din România nu au dreptate, înseamnă că directiva nu e suficient de clară şi de bună.

Nimeni nu doreşte să înlăture competiţia sau piaţa liberă, însă ceea ce în mod evident se doreşte, de exemplu în Franţa, este să evite folosirea unui sistem pentru a eluda plata unor taxe, impozite şi aşa mai departe. Este nevoie evident de o colaborare mult mai intensă şi mai integrată între sistemele sociale ale tuturor ţărilor europene, şi atunci avem şansa să facem sistemul să funcţioneze mai bine, astfel ca o firmă românească poate să meargă în Franţa şi să lucreze acolo, cum o firma franceză poate să vină în România, fără să apară suspiciuni că unii iau locul de muncă al celorlalţi.

(…)

Ceea ce îmi doresc eu şi ceea ce îşi doreşte domnul preşedinte Macron este să facem lucrurile mai clare şi mai bune pentru a avea o abordare corectă şi echitabilă pentru toată lumea. În domeniul transporturilor rutiere lucrurile nu au fost încă bine înţelese şi trebuie discutate ca atare. Ceea ce ne dorim cu toţii este o directivă pe detaşare, plus o directivă pentru transport care îmbunătăţesc situaţia, dar îi scot din piaţă pe cei care speculează diferenţele de dezvoltare.

Franţa va sprijini aderarea României la Spaţiul Schengen după completarea reformelor de care se vorbea mai devreme?

Macron: Nu pot să vorbesc în numele predecesorilor mei, dar răspunsul meu este da. În condiţiile pe care tocmai le-am menţionat, pentru că vreau să salut eforturile făcute, în domeniul combaterii terorismului, a securizării graniţelor europene, a colaborării dintre poliţie şi autorităţi.

Cred că istoria ne arată că chiar şi cu România şi Bulgaria în afara Spaţiului Schengen migranţii tot au intrat în Uniunea European. (…) Singura mea rezervă este că acest Spaţiu Schengen funcţionează prost astăzi, iar această reformă trebuie făcută, iar într-un Spaţiu Schengen întărit România să poată intra. (…) Cred că trebuie să ne regăsim ritmul şi o viziune consolidată pe aceste teme.

Înăsprirea condiţiilor de acces a muncitorilor detaşaţi. Domnule preşedinte Macron, dacă nu reuşiţi o modificare, luaţi în calcul un Frexit?

Macron: Unii au încercat o asemenea abordare. Au ieşit şi au avut probleme. Niciodată nu am abordat problemele europene în acest sens. Întrebarea e ce vă doriţi în România: doriţi ca salariile din România să rămână întotdeauna la o treime ale celor din Franţa sau o România în care tranziţia să se facă natural, care să se integreze pe deplin. Europa a fost extinsă, dar în acest sens nu în mod egal. (…) De câţiva ani, anumiţi oameni politici profită de fondurile structurale dar dezvoltă un model de dumping social şi fiscal, continuă să scadă taxele companiilor, dar fără spiritul de convergenţă. Un astfel de sistem va exploda, nu va avea loc un Frexit, ci o distrugere a Uniunii Europene.

UPDATE 13.29: Preşedintele Republicii Franceze Emmanuel Macron a fost primit joi la această oră la Palatul Cotroceni cu onoruri militare.

Preşedintele francez este însoţit de Prima Doamnă Brigitte Macron. Au fost intonate cele două imnuri de stat şi a fost trecută în revistă Garda de Onoare.

Preşedintele Macron a salutat în limba română Garda de Onoare.

Cei doi preşedinţi şi-au prezentat membrii delegaţiilor care îi însoţesc.

”Discuţiile care vor avea loc la Palatul Cotroceni se vor concentra pe dezvoltarea şi aprofundarea relaţiei bilaterale de Parteneriat Strategic, precum şi pe principalele subiecte aflate pe agenda europeană, internaţională şi de securitate. La finalul întrevederii cei doi preşedinţi vor susţine o conferinţă de presă comună”, a transmis Administraţia Prezidenţială, în legătură cu această vizită.

 

Vizita lui Macron în România: Extinderea contractului între Airbus Helicopters şi IAR Braşov şi memorandumul pentru rachete

Declaraţia între Airbus Helicopters şi IAR SA Braşov, privind contractul semnat de cele două companii în luna aprilie a acestui an, va fi semnată joi în prezenţa preşedinţilor Emmanuel Macron şi Klaus Iohannis, potrivit unor surse fiind vorba despre o extindere de la 5 la 15 ani.

În cadrul vizitei oficiale pe care preşedintele Franţei o desfăşoară în România, vor fi semnate două declaraţii şi un memorandum. Una dintre declaraţii face referire la contractul semnat de Airbus Helicopters şi IAR Braşov din data de 12 aprilie 2017. Surse oficiale au declarat pentru Mediafax că este vorba despre o extindere a contractului de la 5 la 15 ani şi implică livrarea, în 10 ani, a 50 de elicoptere, atât României cât şi pentru export.

În aprilie, Airbus Helicopters şi IAR au semnat un Acord General privind cooperarea exclusivă pentru producerea în România a elicopterului multirol H215M, un aparat de zbor greu, bimotor. Potrivit acordului, IAR va deveni contractor principal pentru orice posibilă comandă de elicoptere H215M pe care Ministerul român al Apărării o va face pentru a înlocui flota îmbătrânită.

Memorandumul privind ”Ground Based Air Defense System” pentru forţele Armate Române dintre MBDA Franţa şi Compania Naţională ROMARM, ce va fi semnat joi în prezenţa celor doi şefi de stat, prevede cumpărarea de rachete de rază scurtă şi foarte scurtă de acţiune, au declarat aceleaşi surse oficiale pentru Mediafax.

Tudose: Vizita preşedintelui Franţei, extrem de importantă pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale

Premierul Mihai Tudose consideră vizita preşedintelui Franţei în România „extrem de importantă” pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale, îndeosebi în domeniul economic, precum şi pentru consolidarea cooperării în plan european, se arată într-un comunicat de presă al Guvernului.

”Vizita preşedintelui Franţei în România este extrem de importantă pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale, îndeosebi în domeniul economic, precum şi pentru consolidarea cooperării în plan european, în dosarele de interes major pentru ambele părţi”, transmite premierul Mihai Tudose.

Liderul de la Palatul Victoria va oferi joi un dejun de lucru în onoarea lui Emmanuel Macron. În cadrul acestuia, vor fi abordate aspecte privind cooperarea în sectoarele economic, energetic, cercetare şi cultural.

Astfel, premierul Mihai Tudose va prezenta progresele economice făcute de România, măsurile luate de Guvern în acest domeniu şi oportunităţile de investiţii, în condiţiile în care ţara noastră a înregistrat în trimestru al doilea o creştere economică de 5,9%, cea mai mare din UE, transmite Executivul.

Aderarea României la Spaţiul Schengen este un alt subiect, având în vedere că România îndeplineşte condiţiile tehnice, decizia fiind în acest moment la nivel politic.

„Şeful Executivului va exprima interesul Guvernului de la Bucureşti pentru continuarea dialogului susţinut în pregătirea Preşedinţiei României a Consiliului UE, pornind de la expertiza Franţei în domeniul afacerilor europene. Pregătirea Sezonului cultural România-Franţa, desfăşurat în perioada 1 decembrie 2018-30 iunie 2019, care va marca Centenarul creării României moderne şi va oferi şansa unei mai bune cunoaşteri a ţării noastre în plan extern, se va afla între subiectele dejunului de lucru”, se arată în comunicatul de presă al Guvernului.

Delegaţia română condusă de prim-ministrul Mihai Tudose este compusă din ministrul Afacerilor Externe, Teodor Meleşcanu, ministrul delegat pentru afaceri europene, Victor Negrescu, ministrul Economiei, Mihai Fifor, ambasadorul României în Franţa, Luca Niculescu, rectorul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Sorin Cîmpeanu, membru al Camerei Deputaţilor, consilierii de stat Florin Vodiţă, Gabriel Andronache, Felix Rache.

Din delegaţia franceză condusă de preşedintele Emmanuel Macron fac parte ministrul Afacerilor Europene, Nathalie Loiseau, ambasadoarea Franţei în România, Michèle Ramis, Şeful Statului Major particular al Preşedintelui, Amiral Bernard Rogel, consilierii Philippe Etienne, Clément Beaune, Barbara Frugier, Nicolas Jegou.

Vizita lui Macron a fost convenită cu prilejul întrevederii avute de preşedinţii României şi Franţei în marja reuniunii Consiliului European din 23 iunie, ocazie cu care Macron a acceptat propunerea lui Iohannis de a continua dialogul la Bucureşti.

Programul oficial prevede o întâlnire tete-a-tete între cei doi şefi de stat, dar şi o declaraţie comună de presă.

De la ora 15.00, preşedintele Franţei se va întâlni cu premierul Mihai Tudose.

Spre seară, la ora 17.30, preşedintele Klaus Iohannis îl va însoţi pe Emmanuel Macron într-o vizită la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, iar la ora 19.30, la Palatul Cotroceni va avea loc o recepţie oferită în onoarea preşedintelui Franţei.

Emmanuel Macron va solicita norme mai bune pentru lucrătorii francezi în condiţiile unei concurenţe neloiale a forţei de muncă din Europa de Est, în timpul unei vizite pe care o va efectua în regiune în perioada 23-25 august, a declarat, săptămana trecută, un oficial francez, citat de Reuters.

Macron s-a angajat să ia măsuri pentru a contracara „dumpingul social” în Franţa, metodă prin care companiile folosesc forţă de muncă mai ieftină din statele mai sărace din Europa de Est şi ameninţă locurile de muncă ale lucrătorilor francezi.

Oficialul francez a declarat, sub protecţia anonimatului, că Emmanuel Macron va milita pentru reguli mai stricte privind piaţa muncii în timpul călătoriei sale în Austria, România şi Bulgaria, în perioada 23-25 august, când va purta discuţii şi cu premierii din Cehia şi Slovacia.”

Legat de componenta economica si militara, eu cred ca parteneriatul franco-roman trebuie intarit si mai mult. Dorim sa vedem investindu-se mai mult in Romania. In orice caz, colaborarea privind elicopterele si rachetele cu raza medie si scurta de actiune sunt absolut necesare modernizarii fortelor armate romane. Romania trebuie sa aiba dotari de ultima generatie si trebuie sa fie capabila sa produca si sa exporte armament de foarte buna calitate. Este un proces firesc, tinand cont si de atmosfera politica internationala si de obligatiile ce revin Romaniei ca tara membra a NATO.

In ceea ce priveste schimbarea Directivei legat de muncitorii detasati, Dl. Cristian Preda se arata transant: „Klaus Iohannis a refuzat să sprijine poziția Franței în chestiunea muncitorilor detașați.”. Dar daca veti citi raspunsul D-lui. Iohannis, veti observa ca el este mult mai nuantat. Deocamdata Directiva si ideile lui Macron sunt subiect de dezbatere. Insa ideea ca muncitorii detasati in tari membre UE sa primeasca  pentru aceeasi munca, acelasi salariu – chiar daca exprimarea aceasta pare putin cam frusta – urmareste o reducere a decalajelor intre diferite tari, pe de o parte. Si, pe de alta parte, o echilibrare a productivitatii muncii intre tarile UE. Dezechilibrele din acest punct de vedere au dat si dau de furca Zonei Euro. Nu trebuie vazuta neaparat ca urmarind un interes exclusiv al Frantei de a reduce pe teritoriul sau numarul muncitorilor detasati, lucru ce ar contraveni principiilor de baza ale Uniunii Europene. Insa fara indoiala, cum preciza Presedintele problema e complexa si trebuie discutata, eu as zice inclusiv la nivel de experti la Bruxelles.

Din punct de vedere politic, sustinerea calduroasa pe care Dl. Macron a exprimat-o cu privire la aderarea Romaniei la Spatiul Schengen reprezinta un mare pas pentru Uniunea Europeana!! De asemenea recunoasterea greselilor facute in trecutul recent de catre Vest, reprezinta o vointa, credem noi, de imbunatatire a functionarii Spatiului Schengen. Un punct iarasi deosebit de important si favorabil Romaniei il reprezinta aprecierile la adresa Romaniei, facute de catre Presedintele Frantei, in privinta luptei impotriva terorismului si apararea frontierelor UE. Iar dorinta de a veni si anul viitor in Romania arata ca Emmanuel Macron doreste o aprofundare a relatiilor cu tara noastra, relatii istorice de prietenie.

De asemenea este extraordinar ca Presedintele Iohannis a propus omologului sau francez cooptarea Frantei in sarbatorirea Centenarului, Romania avand doi aliati fermi SUA si Franta, contrapunandu-se unei axe Budapesta-Moscova si, din cate am inteles, unei opozitii dure a Poloniei la ideile D-lui. Macron in privinta muncitorilor detasati.

De asemenea, Romania trebuie sa-si imbunatateasca infrastructura. Investitorii, nu doar cei francezi, cer lucru asta si – o vom spune in mod deschis – AU DREPTATE. Fara indoiala ca infrastructra rutiera, feroviara si aeroportuara trebuie modernizata si ma intreb daca s-a discutat in acest sens cu partea franceza, stiind ca Franta are specialisti de prim rang in lume si firme ce ar putea sa colaboreze cu noi pentru atingerea acestui deziderat.

Relatia cu Franta este una strategica, mai ales in momentul actual. Macron se opune politicilor promovate de Moscova, observandu-se o schimbare clara fata de era Sarkozy. Romania, inclusiv ca tara francofona, are tot interesul sa dezvolte colaborarea cu Franta, o tara occidentala cu care Romania a avut de-a lungul timpului o legatura istorica de prietenie, benefica pentru tara noastra si pentru modernizarea tarii noastre.

Cum Londra, din pacate, a iesit din UE, situatia de acolo fiind tulbure in continuare, parca prevad ca se configureaza o axa Bucuresti – Paris – Washington, esentiala si pentru asigurarea securitatii si stabilitatii in Balcani. Asta si pentru faptul ca intersele economice ale Germaniei cu Rusia, in privinta gazului rusesc ce sustine economia Germaniei, sunt mari.

De asemenea, cred eu, este necesar sa ne implicam mai profund in chestiunile si dezbterile legate de Zona Euro si Uniunea Europeana, inclusiv la nivel de experti – si as saluta in acest sens ideea D-lui. Iohannis ca Romania sa fie membru refondator la Uniunii Europene, iar colaborarea stransa cu Franta pentru relansarea proiectului european este esentiala. Ne-a impresionat foarte placut aceasta idee a D-lui. Iohannis, menita sa creasca vizibilitatea tarii noastre pe plan european.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Anunțuri

August 25, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 11 comentarii

De ce in Franta…?

Legat de terorismul islamic ce bantuie zilele acestea Europa, eu cred ca ar trebui sa stim cel putin doua lucruri pentru a putea intelege corect ce se intampla de fapt:

  1. In primul rand as considera ca e vorba mai mult despre o ideologie de lupta si mai putin despre Islam;
  2. Un alt lucru ce trebuie remarcat e lipsa de respect a acestor oameni fata de valorile Frantei.

De ce am facut de la bun inceput aceste precizari? Pentru ca deseori interpretarea care se da fenomenului terorist are valente de stanga sau marxiste: ca saracia, faptul ca oamenii traiesc in conditii grele, determina fenomenul – de unde se vede nuanta luptei de clasa ce razbate dintr-o astfel de interpretare. Numai ca o astfel de interpretare este, dupa parerea mea, falsa. Ideologia lor de lupta e axata pe Islam si tocmai aceasta ideologie le cere sa mearga pana la sacrificiul suprem. Nu este axata pe chestiuni de ordin economic sau social cum poate ca multi cred. Ci pe Islam! Ei nu numai ca apara Islamul, dar il si afirma si militeaza pentru instaurarea lui.

Pe de alta parte se observa limpede ca acesti oameni au o lipsa totala fata de valorile Frantei care, descrise concis, ar fi urmatoarele:

 

a) Libertate, Egalitate, Fraternitate – acestea in primul in rand; si in al doilea rand:

b) Republicanismul care se bazeaza atat pe valorile de la punctul 1. care sunt de fapt valorile fundamentale ale Lumii Libere, nu neaparat valori de Stanga cum poate cred unii – de aceea trebuie adaugat republicanismul, cat si pe laicitate. Laicitatea nu inseamna ateism ci deplina libertate de constiinta, lucru ce a fost tradus in Legea din 1905, a Laicitatii, si care se exprima prin separarea Bisericii de Stat. Separarea de Stat, nu excluderea Bisericii din societate.

In Franta traiesc 5-6 milioane de musulmani. Ei au venit in Franta prin emigratie si sunt acum la a doua si poate chiar si la a treia generatie. Stau si ma intreb cati dintre ei cunosc valorile pe care se bazeaza Franta… In ultima vreme Franta a avut o politica foarte deschisa in ceea ce priveste emigratia musulmana, in special cea din tarile Maghrebului. Si, in general vorbind, Europa a fost deschisa unei asemenea emigratii. De observat si ce declara guvernul D-nei. Merkel, ca pana la sfarsitul anului vor primi 800.000 de emigranti din tari musulmane. E vorba de o noua generatie ce soseste in Europa masiv, foarte multi deodata, brusc. Am inteles ca Germania a inceput tiparirea Constitutiei sale in limba araba. Insa trebuie spus ca acesti imigranti nu cunosc valorile nici ale Frantei sau Germaniei, nici ale Uniunii Europene. Ei au venit si vin aici pentru ca sa castige mai bine, sa duca aici o viata mai buna. Insa ei sunt purtatorii unor alte valori, cele islamice, ce nu au legatura cu valorile Europei. Evident, in Franta, de-a lungul timpului, s-a intamplat acelasi lucru. Iar greseala a fost ca Statul Francez nu si-a pus problema ca aceste populatii de religie musulmana venite in Franta trebuie sa cunoasca si sa respecte valorile pe care e intemeiata Franta moderna. Din acest punct de vedere Statul Francez a esuat! Iar consecinta o vedem acum prin aceste atentate teroriste.

Interesant este ce a spus Jean-Luc Mélenchon la o dezbatere pe un post de televiziune francez. El a spus ca „ceea ce ne defineste ca suntem francezi” sunt valorile pe care le avem, cele pe care le-am aratat la punctele a) si b). El a spus ca e republican (valoarea de la punctul b) si ca republicanismul nu inseamna neutralitate, un teritoriu, ca sa zic asa, neutru. Lucrurile acestea m-au dus imediat cu gandul la ce scria Eugen Ovidiu Chirovici pe Facebook-ul personal:

„“Tara nu este doar o anumita suprafata de pamint, muntii, riurile sau padurile. Ea este in acelasi timp credinta ferma intr-un set de principii; iar patriotismul este loialitatea neabatuta fata de aceste principii.” (George William Curtis, scriitor american, 1824 – 1892)

Pentru un popor a carei istorie pare compusa doar din zile de marti, faptul ca Ziua Nationala cade intr-o duminica nu poate fi decit un semn bun.

La multi ani, romani, oriunde va aflati, sarbatoare frumoasa, prietenii mei.” (subl. mea)

Si acum faceti, va rog, comparatia cu acesti musulmani, jihadisti, care n-au pic de respect fata de valorile tarii lor de adoptie, care nu le interzice practicarea religiei lor. Ba chiar mai mult: vor sa distruga valorile Frantei si sa impuna valorile Islamului, straine de Franta si de Europa. Franta a gresit pentru ca nu i-a pus la respect atunci cand trebuia s-o faca. Germania imita azi greseala Frantei.

La ora actuala, in Europa, se practica un umanism desantat. In numele unui asa zis umanism abdicam de la valorile si principiile care ne garanteaza libertatea. Integrarea musulmanilor nu poate sa insemne acceptarea inconstienta de catre noi a salafismului care ne distruge valorile. De aceea acesti imigranti musulmani ar fi trebuit in primul rand sa stie ce valori trebuie sa respecte si sa le respecte cu tot ceea ce presupune, cu tot ceea ce inseamna respect!! Lucru ce inseamna respect fata de Franta si fata de politica Frantei, inclusiv politica externa a Frantei. Pentru ca, la acesti extremisti islamici, nu e vorba atat de solidaritate fata de Siria sau alta tara majoritar musulmana, ci lipsa de respect fata de valorile statului de adoptie, in acest caz Franta. De aceea ei militeaza pentru un califat, care presupune din start alte valori decat cele ale Frantei, nu numai in Franta, dar in toata Europa. Cum poate fi califatul compatibil cu republicanismul? Si cum poate fi republicanismul atat de neutru ca sa admita califatul? Evident ca nu e posibil. De aceea Franta ar fi trebuit demult sa faca o distinctie clara intre cele doua, fara sa interzica totusi dezbaterile de ordin intelectual asupra acestor probleme pentru ca libertatea cuvantului trebuie respectata. Dar una e sa admiti libertatea cuvantului, libertatea de exprimare si altceva e sa admiti pe undeva salafismul si califatul. Sa faci un fel de combinatie ciudata intre republicanism si salafism. Or, greseala fundamentala pe care a facut-o Franta este ca nu a delimitat foarte clar cele doua astfel incat orice imigrant musulman sa stie si sa inteleaga ca o comportate justa in Franta inseamna in primul rand respectul pentru valorile Frantei: nimeni nu-ti interzice sa fii musulman, dar obligatia ta este de a respecta valorile si tara de adoptie. Si nu asa, ca stai dom’ne ca omul a venit sa castige mai bine in Franta decat la el in tara si sa-l ajutam ca e si el om. Pentru ca Franta asta a facut: nu a mai pus accent pe valori, ci pe ajutorul umanitar, pe o laicitate bazata pe omenie, toate acestea amestecate in „fiertura inimii”, cum ar fi spus Hegel.

Aceeasi greseala o face acum Germania. Primirea aceasta masiva de imigranti, veniti deodata in numar mare in Germania, pentru ca sa traiasca si ei mai bine, are la baza nu valorile Europei Unite sau ale Germaniei, ci ajutorul umanitar, umanismul, omenia. Care e criteriul pentru care sunt primiti acesti oameni in Germania? Nu e decat unul singur: „vai, saracii de ei!”. Adica, la fel, „fiertura inimii”, ignorandu-se valorile si cultura Lumii Libere. Ce stiu acesti imigranti despre Germania, despre Uniunea Europeana, in afara de faptul ca aici se traieste mai bine decat la ei in tara? Mi-e teama ca majoritatea dintre ei nu stiu mai nimic, asa cum nu au stiut mai nimic nici despre Franta si valorile acesteia, nimic nici despre cultura franceza. Ci doar ca „ma duc in Franta sa castig mai bine, ca Franta primeste imigranti”.

Or, creandu-se un astfel de talmes-balmes s-ar putea ca insasi Uniunea Europeana sa nu reziste, devenind nefunctionala pana la urma.

Noiembrie 18, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Incredibil…

Este absolut incredibil ce s-a petrecut la Paris… Un nou atentat. Foarte sangeros. Si eu stau si ma intreb cum a fost posibil asa ceva! Ce au pazit serviciile secrete franceze ca nu au putut nici de data asta sa previna un asemenea atentat? Ca actiunea terorista a fost coorodonata si pregatita din timp, pentru mine e extrem de clar. In schimb nu sunt clare cel putin doua lucruri, daca nu chiar trei:

α) de ce serviciile secrete nu au putut preveni atentatul, dupa cum am mai zis,

β) de ce Franta a primit de-a lungul vremii atat de multi emigranti musulmani. Ca avem de a face cu un terorism islamic, cred ca e clar. In Franta vreo 10% din populatie a ajuns sa fie islamica, asta insemnand vreo 5 milioane de oameni. Cati din astia 5 milioane sunt teroristi? Si cat va mai dura toata treaba asta? Ca vad ca Franta tot o tine din atentat in atentat de ceva vreme incoace…

γ) pozitia cancelarului Merkel.

Ce s-ar putea spune despre fenomen? Ceea ce se intampla actualmente in Europa trebuie privit ca un esec al politicilor Administratiei Obama in materie de politica externa: Primavara Araba, Siria sunt esecuri, din pacate. Iar una din marile greseli pe care le-a facut Obama a fost ca a vrut sa impace America cu Islamul sprijinind asa numitele „elemente extremiste moderate”, care, de fapt, inseamna Al-Qaeda, care de fapt inseamna ISIS, care de fapt inseamna terorism si crima organizata in toata regula!!!

In asemenea conditii, in cazul unui esec catastrofal al SUA in Siria, este cu totul de neinteles, este, daca doriti, o enigma, si nu cred ca gresesc daca spun asa, pozitia D-nei. Merkel si a Guvernului german. Ma refer la celebra declaratie legata de faptul ca pana la sfarsitul anului Germania va primi 800.000 de refugiati. Pai, D-na Merkel, stimata doamna, eu chiar nu inteleg: doriti sa aduceti terorismul in Europa? Pentru ca asta a facut, poate inconstient, Germania. O inconstienta demna de o cauza mai buna, desigur.

O alta problema extrem de delicata si de grea e cum vor rezolva francezii lucrurile… Pentru ca e clar ca serviciile secrete franceze si, probabil si legislatia, lasa mult de dorit. Pe de alta parte sunt prea multi, foarte multi musulmani in Franta, naturalizati acolo… Reiau intrebarea: cati din cei 5 milioane de musulmani sunt teroristi? Daca serviciile secrete nu pot sa raspunda cu o probabilitate buna la aceasta intrebare, eu cred ca e rational sa ma gandesc la faptul ca toti cei 5 milioane pot fi teroristi si ca exista un pericol ce poate fi letal din partea fiecaruia din acesti oameni care apartin acestei multimi de 5 milioane de musulmani. A indeparta pericolul inseamna, deci, a-i indeparta pe toti. Or, lucru asta nu se poate realiza decat daca toti vor fi internati in regim de exterminare. Se impune o astfel de solutie radicala, a la Hitler, sau vom asista la noi atentate, la noi victime din partea unei populatii ce s-a straduit sa fie ospitaliera cu niste banditi barbari? Pana la urma acesti banditi care ameninta cu califate sa se gandeasca la faptul ca exista si solutii extreme, radicale in ceea ce-i priveste, inclusiv stergerea definitiva de pe harta a unor state musulmane care sprijina terorismul si dupa care nu o sa planga nimeni.

Mediafax

Video ATENTATE TERORISTE la Paris – LIVE UPDATE: Bilanţul provizoriu indică cel puţin 128 de morţi şi 200 de răniţi, 99 în stare critică. Doi români, printre persoanele decedate / ISIS a revendicat atacurile – FOTO, VIDEO

Se arata ca:”Cel puţin 128 de persoane au fost ucise şi alte 200 rănite în urma unor atentate teroriste multiple care au avut loc, vineri seară, în mai multe zone din Paris. Printre persoanele care şi-au pierdut viaţa se numără şi doi cetăţeni români. Aproximativ 100 de persoane au fost ucise în urma unei luări de ostatici la sala de spectacole Bataclan, unde avea loc un concert al grupului hard rock Eagles of Death Metal. Atacurile au fost revendicate de reţeaua teroristă Stat Islamic, care susţine că acestea sunt o reacţie la ofensele aduse profetului musulman Mahomed şi la raidurile aeriene efectuate de Franţa în Siria şi Irak. UPDATE 14:50 – Traficant de arme care se îndrepta spre Paris, arestat în Germania acum câteva zileUn individ din Muntenegru acuzat de trafic de armament a fost arestat preventiv acum câteva zile în sudul Germaniei, în timp ce se îndrepta spre Paris, existând suspiciuni că ar putea fi implicat în planul atentatelor, relatează ziarul Le Figaro.Potrivit postului de radio Bayerisches Rundfunk, un bărbat care transporta pistoale, grenade şi substanţe explozive a fost arestat preventiv pe Autostrada germană A8, în apropiere de Munchen, acum câteva zile.Individul în vârstă de 51 de ani este originar din Muntenegru.

UPDATE 14:40 – Surse: Unul dintre atacatorii kamikaze deţinea un paşaport sirianAnchetatorii francezi au găsit un paşaport sirian printre corpurile atacatorilor kamikaze care au comis atentatele teroriste de vineri seară în apropiere de Stade de France din Paris, potrivit unor surse citate de publicaţia franceză Le Figaro.Potrivit publicaţiei Le Figaro, unul dintre atacatorii kamikaze din zona Stade de France avea asupra sa un paşaport sirian, descoperit de anchetatorii francezi prezenţi la faţa locului.

UPDATE 14:00 – MAE: Doi cetăţeni români au murit în atentatele de la Paris MAE a anunţat sâmbătă că doi cetăţeni români au murit în atentatele de la Paris, informaţia fiind confirmată de autorităţile franceze.MAE a informat că Ambasada României la Paris este în legătură cu familiile acestora şi le va acorda asistenţa consulară necesară.Până la această oră, „la nivelul Ministerului de Externe nu există alte semnalări de cazuri de cetăţeni români care ar fi putut fi răniţi sau decedaţi în atacurile de la Paris. MAE menţine permanent legătura cu autorităţile franceze competente”.

UPDATE 13:10 – Stat Islamic: Atacurile din Franţa, reacţie la ofensele contra mahomedanismului şi la bombardamenteÎntr-o înregistrare postată după revendicare, reţeaua teroristă Stat Islamic susţine că atacurile sunt o reacţie la ofensele aduse profetului musulman Mahomed şi la raidurile aeriene efectuate de Franţa în Siria şi Irak, informează Reuters.Atentatele din Franţa au fost comise de mujahedini care purtau centuri explozive, precizează reţeaua Stat Islamic, subliniind că zonele din Paris vizate fuseseră studiate cu atenţie.„Într-adevăr, luptătorilor noştri li s-a ordonat să atace necredincioşii oriunde i-ar întâlni, deci, ce mai aşteptaţi? Avem arme şi maşini disponibile, la fel şi ţinte care să fie atacate”, afirmă, într-o înregistrare video difuzată sâmbătă, un militant al organizaţiei teroriste sunnite.„Avem chiar şi otravă, aşa că otrăviţi apa şi mâncarea inamicilor lui Allah”, precizează teroristul.

UPDATE 13:05 – MAE: Un cetăţean român a fost rănit uşor la ParisMAE a precizat sâmbătă că că un cetăţean român a fost rănit uşor în atacurile survenite în cursul nopţii în capitala Franţei, persoana în cauză primind îngrijiri la un spital din Paris şi fiind externată în cursul dimineţii.MAE spune că depune în continuare toate eforturile pentru a verifica dacă printre victimele atacurilor din Franţa se află şi alţi cetăţeni români.

UPDATE 12:46 – Sorin Cîmpeanu: Nu s-a propus modificarea nivelului de alertă teroristă, rămâne „albastru precaut”Nivelul de alertă teroristă pe teritoriul României rămâne „albastru precaut”, a declarat sâmbătă premierul interimar Sorin Câmpeanu, după o întrunire cu oficiali ai MAI şi MAE.De asemnea, premierul interimar a spus că nu există oficial cetăţeni români pe lista victimelor atentatelor de la Paris, adăugând că nu există solicitări de asistenţă consulară directă.”Ministerul de Externe a convocat celula de criză. Misunea română diplomatică se află în contact permanent cu autorităţile locale franceze şi monitorizează desfăşurarea evenimentelor. În momentul actual nu avem confirmat oficial existenţa unor cetăţeni români pe lista vicimelor. (…) Pănă acum nu există solicitări de asistenţă consulară directă ale cetăţenilor români în urma atentatelor de la Paris. Au fost contactate spitalelel din Franţa pentru a stabili dacă printre răniţi se află şi cetăţeni români”, a declarat premierul Cîmpeanu, adăugând că se verifică informaţiile legate de posibili răniţi români, în urma atentatelor din Paris, „pe mai multe paliere”.

UPDATE 12:21 – Hollande: Atentatele de la Paris, comise de „barbarii din Stat Islamic”, sunt un „act de război”Atacurile de la Paris au fost comise de „barbari” din cadrul reţelei teroriste Stat Islamic, a declarat sâmbătă preşedintele Francois Hollande, catalogând atentatele drept „un act de război”. Declaraţiile au fost făcute la finalul unei reuniuni a Consiliului pentru apărarea naţională, coordonată de preşedintele francez.„Franţa va fi nemiloasă cu barbarii din Daesh” (n.red. – acronimul arab al reţelei teroriste Stat Islamic), a declarat Hollande după reuniunea Consiliului francez pentru apărarea naţională.„Este vorba de un act de război pregătit, organizat şi plănuit din afara Franţei”, a adăugat liderul de la Paris.

UPDATE 12:05 – Trei zile de doliu naţional în Franţa, în urma atentatelor de la ParisPreşedintele Francois Hollande a decretat trei zile de doliu naţional în Franţa, în urma atentatelor comise la Paris, soldate cu aproape 130 de morţi, informează ziarul Le Figaro.

UPDATE 11:30 – Reţeaua teroristă Stat Islamic revendică atentatele din ParisReţeaua teroristă sunnită Stat Islamic, activă în principal în Siria şi Irak, a revendicat atentatele de la Paris, soldate cu aproape 130 de morţi, calificându-le „un miracol”, informează publicaţia britanică The Independent.„Atentatele comise la Paris sunt un miracol”, a transmis Centrul media Al-Hayat, agenţia de propagandă a reţelei teroriste Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant), revendicând atacurile teroriste de la Paris.

UPDATE 11:15 – Bilanţ provizoriu: Cel puţin 128 de morţi, 99 de răniţi în stare criticăAutorităţile franceze au centralizat 128 de morţi în urma atentatelor comise vineri seară la Paris, conform unui bilanţ provizoriu, care precizează că 200 de persoane sunt rănite, 99 fiind în stare critică.Cifrele bilanţului atentatelor din Franţa variază între 128 şi 153 de morţi, conform diverselor surse.Un oficial de la Primăria Parisului a anunţat în cursul nopţii 140 de morţi.ATENŢIE! IMAGINILE SUNT NECENZURATE ŞI VĂ POT AFECTA EMOŢIONAL.
UPDATE 10:40 – Reuniunea Consiliului francez pentru apărare a început la Palatul ElyseeReuniunea Consiliului pentru apărarea naţională a început sâmbătă dimineaţă la Palatul Elysee, fiind coordonată de preşedintele François Hollande, după atacurile teroriste de la Paris, soldate cu aproximativ 140 de morţi.La reuniunea prezidată de François Hollande participă premierul Manuel Valls, miniştrii Ségolène Royal (Ecologie), Christiane Taubira (Justiţie), Jean-Yves Le Drian (Apărare), Marisol Touraine (Sănătate), Emmanuel Macron (Economie), Michel Sapin (Finanţe) şi Bernard Cazeneuve (Interne).

UPDATE 10:36 – Măsuri speciale de securitate în Statele UniteAutorităţile din Statele Unite au sporit măsurile de securitate după atentatele islamiste din Paris, soldate cu peste 140 de morţi.

UPDATE 10:20 – Palatul Elysee îl corectează pe Francois Hollande, precizând că frontierele Franţei sunt deschisePreşedinţia Franţei a oferit clarificări după ce preşedintele Francois Hollande a anunţat închiderea frontierelor, explicând că au fost reintroduse controale temporare la punctele vamale, dar circulaţia rămâne deschisă.„Preşedintele François Hollande a dispus reintroducerea urgentă a controalelor la frontiere”, a transmis Palatul Elysée.„Nu este vorba de închiderea graniţelor, aşa cum anunţase iniţial preşedintele republicii”, a explicat Preşedinţia Franţei.

UPDATE 10:16 – Bashar al-Assad reacţionează după atentatele din ParisFranţa s-a confruntat vineri seară cu situaţia prin care Siria trece de cinci ani, a reacţionat preşedintele sirian, Bashar al-Assad, la atentatele din Paris, soldate cu aproximativ 140 de morţi.„Franţa a descoperit vineri seară o situaţie cu care Siria se confruntă de cinci ani”, a declarat liderul regimului de la Damasc, contestat puternic de Administraţia Francois Hollande.

UPDATE 10:15 – Premierul interimar Sorin Cîmpeanu i-a convocat pe oficiali din MAI şi MAEPremierul interimar Sorin Cîmpeanu i-a convocat sâmbătă, de la 10.30, la Palatul Victoria, pe oficiali din MAI şi de la MAE, pentru discutarea măsurilor care ar putea fi luate după atentatele de la Paris.„Am convocat Consiliul Operativ al MAI şi reprezentanţi ai MAE la guvern”, a precizat premierul interimar Sorin Cîmpeanu.

UPDATE 10:10 – Măsuri de securitate sporite la ambasadele şi consulatele din RomâniaMăsurile de se securitate au fost sporite la ambasadele şi consulatele din Capitală şi din ţară, în urma atacurilor de vineri seară de la Paris, soldate cu moartea a cel puţin 140 de persoane.„În urma evenimentelor din Paris, încă din cursul nopţii, au fost sporite măsurile de securitate la toate reprezentanţele diplomatice şi consulare, atât în Bucureşti, cât şi la nivel naţional, asigurate cu efective ale Jandarmeriei”, au precizat reprezentanţii Jandarmeriei Române.

UPDATE 10:00 – Compania American Airlines suspendă temporar cursele aeriene spre ParisCompania aeriană American Airlines a suspendat temporar cursele aeriene cu destinaţia Paris din cauza seriei de atentate din capitala Franţei, informează Le Figaro.”Aeroportul internaţional Charles-de-Gaulle este deschis în prezent, dar noi am decis suspendarea zborurilor în aşeteptarea de informaţii suplimentare”, a declarat un purtător de cuvânt al American Airlines.

UPDATE 09:30 – MAE: Nu avem nicio informare oficială că printre victimele de la Paris se află cetăţeni români MAE a informat sâmbătă dimineaţă că, până la această oră, nu deţine nicio informaţie oficială conform căreia printre victimele atentatelor de la Paris se află şi cetăţeni români.„Ambasada României la Paris continuă activ demersurile legale pe lângă autorităţile franceze competente pentru a obţine informaţii suplimentare şi pentru a verifica dacă printre victimele atacurilor se află şi cetăţeni români. Ministerul Afacerilor Externe informează că, până la această oră, nu există nicio informare oficială din partea autorităţilor franceze în acest sens”, se spune în precizările MAE remise agenţiei MEDIAFAX.

UPDATE 09:25 – Zonele din Paris vizate de atacurile teroristeCel puţin şase zone din Paris au fost vizate de atacurile teroriste comise în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă, bilanţul fiind de aproximativ 140 de morţi şi sute de răniţi.Un oficial din cadrul Primăriei Parisului a anunţat în cursul nopţii 140 de morţi în atentate, iar Poliţia a confirmat cel puţin 126 de morţi, precizând că este vorba de un bilanţ preliminar.

UPDATE 08:54 – Simpatizanţii reţelei teroriste Stat Islamic salută atentatele din ParisSimpatizanţii organizaţiilor teroriste au celebrat atentatele de la Paris, soldate cu aproximativ 140 de morţi, sugerând că sunt opera reţelei teroriste Stat Islamic, anunţă Institutul SITE, specalizat în monitorizarea site-urilor islamiste.„Parisul arde şi, în curând, toată lumea va simţi amărăciunea”, au transmis prin Twitter simpatizanţi islamişti.

UPDATE 07:50 – Membrii formaţiei rock care concerta în sala Bataclan ar fi scăpat cu viaţăMembrii formaţiei rock Eagles of Death Metal au scăpat cu viaţă în urma atacului comis în sala de concerte Bataclan din Paris, dar aproximativ 100 de spectatori au fost ucişi, afirmă surse citate de Washington Post.

UPDATE 07:30 – Cel puţin şapte terorişti sinucigaşi, implicaţi în atentateCel puţin şapte islamişti au comis atentate sinucigaşe la Paris, iar altul a fost împuşcat mortal de forţele de ordine, anunţă autorităţile, după atacurile teroriste soldate cu cel puţin 140 de morţi, informează cotidianul Le Figaro.Trei terorişti s-au aruncat în aer în fata arenei sportive Stade de France, situată la periferia Parisului, unde se desfăşura un meci de fotbal amical între selecţionatele Franţei şi Germaniei.Alţi cel puţin trei terorişti au comis atacuri sinucigaşe în Clubul Bataclan, altul fiind împuşcat mortal de forţele de ordine.Un alt atac sinucigaş a avut loc în zona Voltaire din Paris.

UPDATE 02:55 – Cel puţin 140 de morţi în urma atacurilor teroriste din Paris – surse oficialeCel puţin 140 de persoane au fost ucise în urma atacurilor teroriste comise în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă la Paris, anunţă un oficial de la Primăria capitalei Franţei, citat de Reuters.Conform oficialului citat, aproximativ 100 de persoane au fost ucise în momentul în care teroriştii s-au aruncat în aer în sala de concerte Bataclan, situată în centrul Parisului, imediat după asaltul forţelor speciale.Nu este clar câţi terorişti şi câţi ostatici erau în sala de concerte. Conform unor surse, teroriştii s-au aruncat în aer în momentul intrării forţelor de ordine, provocând un carnagiu printre sutele de ostatici. Alţi ostatici au murit în schimburile de focuri dintre forţele speciale şi alţi terorişti.Preşedintele François Hollande, premierul Manuel Valls, ministrul de Interne, Bernard Cazeneuve, şi ministrul Justiţiei, Christiane Taubira, s-au deplasat la locul masacrului.”Autorii luării de ostatici au fost eliminaţi. Teroriştii capabili de astfel de atrocităţi trebuie să ştie că vor fi urmăriţi şi aduşi în faţa justiţiei”, a declarat Hollande.Sute de persoane asistau la concertul grupului hard rock Eagles of Death Metal în momentul atacului care a vizat Clubul Bataclan. Potrivit martorilor, în sala de concerte a fost „o baie de sânge”.Alte cel puţin 40 de persoane au fost omorâte în alte locaţii din Paris şi de la periferia capitalei Franţei.Cel mai probabil este vorba de atentate coordonate care poartă marca unor organizaţii teroriste precum Al-Qaida sau Stat Islamic.UPDATE 02:40 – Aproximativ 1.500 de militari, mobilizaţi în Franţa după atentatele de la ParisAdministraţia Francois Hollande a decis mobilizarea a 1.500 de militari în întreaga ţară, pentru misiuni de ajutare a Poliţiei şi Jandarmeriei, în contextul atentatelor de la Paris.UPDATE 02:20 – Circa 100 de morţi în sala de concerte din Paris atacată de terorişti – surseAproximativ 100 de ostatici au murit în sala de concerte din Paris atacată de terorişti islamişti, anunţă surse din cadrul Poliţiei, citate de AFP.Operaţiunea forţelor speciale franceze în sala de concerte s-a încheiat, teroriştii fiind eliminaţi.Conform unor surse citate de AFP, aproximativ 100 de persoane au fost ucise în cursul asaltului forţelor de ordine.Preşedintele François Hollande, premierul Manuel Valls, ministrul de Interne, Bernard Cazeneuve, şi ministrul Justiţiei, Christiane Taubira, s-au deplasat la locul masacrului.Informaţia privind numărul morţilor nu a fost confirmată însă oficial.Sute de persoane asistau la concertul grupului hard rock Eagles of Death Metal în momentul atacului. Martorii afirmă că zeci de persoane au fost ucise în sala de concerte, unde a fost „o baie de sânge”.UPDATE 02:00 – Jurnalist român la France Télévisions: Au fost atentate în şapte zone din ParisAtacuri armate au avut loc vineri seară în şapte puncte din Paris, spune un jurnalist român de la France Télévisions, adăugând că este pentru prima dată când Franţa decretează stare de urgenţă, în baza unei legi din 1955, iar populaţia este anunţată prin toate canalele media să nu iasă din case.Agenţia France Press a publicat pe contul său de Twitter o hartă a locaţiilor în care au avut loc atentatele teroriste.UPDATE 02:00 – Teroriştii care luaseră ostatici într-o sală de concerte din Paris au fost neutralizaţiOperaţiunea lansată de forţele speciale franceze în sala de concerte din Paris unde erau sute de ostatici s-a încheiat, cel puţin doi terorişti fiind neutralizaţi, anunţă surse citate de Le Figaro.Operaţiunea forţelor speciale franceze a durat aproximativ 30 de minute. Conform unor surse, doi terorişti au fost împuşcaţi mortal.UPDATE – 01:30 – Forţele speciale franceze au descins în sala de concerte Bataclan, unde sunt sute de ostatici Membri ai forţelor speciale au lansat un asalt în sala de concerte din Paris unde sunt sute de ostatici, fiind auzite explozii şi focuri de armă.Imediat după asediul lansat de forţele de ordine au fost auzite patru explozii puternice şi schimburi de focuri.Zeci de ostatici au fost eliberaţi.Terorişti înarmaţi au luat sute de persoane ostatice în sala de concerte din zona Bataclan, în sectorul 10 al Parisului. În momentul atacului, în sală avea loc un concert al grupului hard rock Eagles of Death Metal.UPDATE 00:43 – Bilanţul atentatelor din Paris este de cel puţin 60 de morţi – surseCel puţin 60 de persoane au fost ucise, iar alte sute sunt rănite în urma atacurilor teroriste comise vineri seară în Paris, anunţă surse din cadrul poliţiei citate de AFP.UPDATE 00:30 – Nou atac cu arme automate în ParisUn nou atac cu arme automate a fost semnalat în cursul nopţii de vineri spre sâmbătă în cartierul Halles din Paris, relatează postul Europe 1.Cel puţin 40 de persoane au fost ucise, iar alte sute sunt rănite în urma atacurilor teroriste comise vineri seară în Paris, anunţă surse din cadrul poliţiei citate de AFP.UPDATE 00:20 – Bilanţul atentatelor din Franţa este de cel puţin 40 de morţiCel puţin 40 de persoane au fost ucise, iar alte sute sunt rănite în urma atacurilor teroriste comise vineri seară în Paris, anunţă surse din cadrul poliţiei citate de AFP.Cel puţin două explozii, comise aparent de terorişti sinucigaşi, au avut loc vineri seară în faţa „Stade de France”, în cursul unui meci de fotbal între reprezentativele Franţei şi Germaniei. La meci asista şi preşedintele Francois Hollande, care a fost evacuat în siguranţă.În paralel, terorişti au deschis focul cu arme automate la restaurante şi terase din zonele Bichat, Charonne şi Bataclan, situate în centrul Parisului.În sala de concerte din zona Bataclan, în sectorul 10 al Parisului, persoane înarmate au ucise zeci de persoane şi ţin ostatice alte câteva sute. În momentul atacului, în sală avea loc un concert al grupului hard rock Eagles of Death Metal.Autorităţile franceze par depăşite de situaţie.Cel mai probabil este vorba de atentate coordonate care poartă marca unor organizaţii teroriste precum Al-Qaida sau Stat Islamic.UPDATE 00:05 – Cel puţin 26 de morţi în urma atentatelor din Paris – surseCel puţin 26 persoane au murit în exploziile şi în atacurile cu arme automate comise vineri seară la Paris, anunţă surse din cadrul Poliţiei citate de AFP.UPDATE 23:45 – Luare de ostatici într-o sală de concerte din Paris Persoane înarmate au luat mai mulţi ostatici în sala de concerte Bataclan din Paris, unde se desfăşura un concert rock, afirmă surse din cadrul Poliţiei franceze citate de AFP.Potrivit unor surse din cadrul poliţiei franceze, cel puţin 60 de persoane au fost luate ostatice într-o sală de concerte.Atacul a avut loc în sala de concerte Bataclan, unde era un spectacol al grupului hard rock Eagles of Death Metal.Potrivit unor martori, s-a auzit o explozie foarte puternică în timpul concertului şi zeci de focuri de armă.Mai multe explozii şi incidente armate au avut loc vineri seară în centrul ParisuluiDouă explozii au avut loc în zona Stade de France, iar preşedintele François Hollande, care asista la meciul amical dintre reprezentativele Franţei şi Germaniei, a fost evacuat de serviciile de securitate.În paralel, au fost semnalate cel puţin trei incidente armate în zonele Fontaine au Roi, Charonne şi Bataclan.Într-o imagine surprinsă pe strada Charonne şi publicată de ediţia on-line a cotidianului Le Figaro se pot vedea mai multe cadavre acoperite cu nişte pături.
Ministerul francez de Interne a creat o celulă de criză.

Sa ne gandim cum a castigat America razboiul cu Japonia, in Pacific, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial: prin doua bombe atomice prin care au fost evaporate, cu populatie cu tot, doua orase japoneze. Cum ai putea lupta altfel cu niste fanatici criminali? De ce trebuie sa suportam noi aceste orori comise de acesti criminali? De ce sa nu fie exterminati in masa toti acesti teroristi, inclusiv stergerea de pe harta a unor tari islamice ce sprijina terorismul? Iar odata cu exterminarea lor, a musulmanilor, ar muri si aceasta religie pacatoasa, cea musulmana, si am scapa omenirea de un rau foarte mare!!! Altminteri cat va mai dura acest razboi impotriva terorismului si cate victime va mai face…

Ma declar intru totul de acord cu fostul Presedinte Basescu: Romania nu numai ca nu trebuie sa accepte cotele obligatorii in privinta primirii refugiatilor, dar nu trebuie sa primeasca niciun refugiat. Mai mult, eu as ruga Parlamentul sa dea de urgenta o hotarare sau lege prin care sa se permita fortelor armate sa se traga in acesti refugiati daca vor forta granita, indiferent daca printre ei se vor afla femei si copii. Cred ca ar fi mult mai eficient decat sa punem garduri de sarma. Noi ne aflam intr-un razboi cu terorismul si nu poti sa fii ingaduitor cu o asemenea invazie barbara care doreste sa te distruga, sa distruga inclusiv crestinismul. Romania nu trebuie sa primeasca niciun refugiat. Iar acesti refugiati trebuie sa stie ca nu sunt doriti in Romania!!

Pe de alta parte, am auzit ca in Germania s-a inceput tiparirea Constitutiei Germaniei in limba araba… Dar, stau si ma intreb: daca va incepe palalaia si in Germania…? Totusi, nu poti sa-i lasi pe acesti ucigasi sa-si faca de cap in toata Europa!!

Sunt alaturi de Franta in asemenea momente grele. Dumnezeu sa-i ierte pe cei care au murit. Condoleante familiilor indoliate.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Noiembrie 14, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 270 comentarii

Copiii Diavolului

„…ciuma isi va trezi sobolanii si-i va trimite sa moara intr-o cetate fericita

Albert Camus – Ciuma

Ma gandeam sa scriu despre altceva… Dar ceea ce s-a petrecut in Franta m-a socat pur si simplu. Atacul terorist sangeros de la redactia revistei de satira si umor Charlie Hebdo trebuie condamnat in termeni duri! Este absolut inadmisibil asa ceva! E vorba despre terorismul islamic. Este vorba de un atac la valorile fundamentale ale Lumii Libere! Si acum, cand scriu aceste randuri, ma simt pur si simplu dezarmat, ca sa zic asa. Simt o stare de neputinta si am, cred, o figura tampa. Totusi, incerc sa ma adun si sa vedem ce am putea spune despre ceea ce s-a intamplat…

Am iesit sa ma plimb si am incercat sa ma gandesc la ceea ce s-a intamplat , la imaginile aratate de televizor. Primul lucru care imi vine in gand este esecul… Si, din pacate, acesta e adevarul. Asistam la un esec de proportii al serviciilor secrete franceze, in primul rand. Mi-am amintit de un film sovietic de spionaj: „Cele 17 clipe ale unei primaveri„, cu marele actor rus Viaceslav Tihonov. Era vorba despre un spion rus, in timpul razboiului, inflitrat in structurile de conducere ale Reich-ului nazist. Asta inseamna ca informatia o avea din gura lui Hitler sau lui Himmler. Profesionalismul acestui spion era desavarsit. Vorbea limba germana impecabil, incat jurai ca ar fi german. Cand aud discutandu-se la televizor despre cartele PrePay imi vine sa zambesc. Amar. Adevarul este ca informatiile trebuie sa le ai din „gura lupului”, cum se spune. Trebuie sa ai un om acolo, in structurile de conducere, ca sa poti avea cele mai corecte si clare informatii. La noi, in astfel de treburi foarte delicate, au excelat un Mihail Moruzov sau Eugen Cristescu. Asta inseamna sa fii un mare maestru al muncii de culegere de informatii. Sa n-ai nevoie de internet sau cartele, sau astfel de lucruri: pur si simplu stau de vorba cu tine si stiu cine esti, cine te plateste si ce vrei sa faci!

Ce constatam, cu tristete, legat de atentatul de la Paris, care a zguduit Europa? Este evident, din felul in care s-au desfasurat lucrurile, ca serviciile franceze habar nu au avut ca asa ceva se va intampla, ca o astfel de actiune este planuita sa se desfasoare. Ca nu s-a putut preveni o asemenea actiune terorista, e clar pentru toata lumea: faptele o confirma. De aici rezulta ca nu controlam fenomenul terorist ca sa-l putem preveni. In primul rand: de unde aveau arme atacatorii? Din cate inteleg, au si un aruncator de grenade. Cine i-a invatat sa le foloseasca? Pentru ca, dupa parerea mea, e clar ca acesti oameni au fost pregatiti inainte. Modul in care s-a desfasurat actiunea terorista este unul de tip militar. Pentru o astfel de actiune, pentru ca sa poti s-o duci la indeplinire, trebuie sa fii pregatit fizic, psihic si tehnic. Nu e vorba de un jaf, un jaf e altceva. Nu e vorba ca esti un tip dur: chiar si daca ai fi un tip dur, te poti pierde foarte usor intr-o astfel de actiune, daca nu esti pregatit cum trebuie. Cine i-a pregatit pe atacatori? Cine le-a furnizat armamentul? Intr-o astfel de actiune trebuie sa stii foarte clar ce ai de facut in cadrul echipei de comando. Altfel nu se poate. O pregatire psihica e absolut necesara, altminteri poate sa intervina oricand o stare de slabiciune, care sa pericliteze intreaga actiune. Dupa parerea mea, actiunea a fost, in mod limpede, coordonata. Nu stim de cine. Astfel de lucruri insa trebuiau a fi stiute de serviciile franceze, pentru a putea impiedica atentatul.

Din cate stiu eu, 10% din populatia Frantei este de religie musulmana. Acest lucru, dat fiind pericolul acut al terorismului islamic, necesita abordari si actiuni specifice. De aceea era necesar ca serviciile franceze sa aiba oameni infiltrati in randul musulmanilor si in randul organizatiilor acestora, cu atat mai mult in randul organizatiilor ce prezinta un potential risc teorist. Razboiul contra terorismului nu poate fi purtat cu succes decat asa. Trebuie sa fii acolo, in mijlocul lor, sa stii ce se discuta acolo si ce se pune la cale acolo. Sa stii care e, in realitate, substratul unor astfel de actiuni. Ele ar putea fi coordonate de servicii de spionaj din alte tari. Dar ce se urmareste prin asta? E un fenomen intamplator?

Chestiunea care se pune este ca astfel de actiuni sunt indreptate impotriva valorilor lumii occidentale si impotriva valorilor europene. Europa a primit de-a lungul timpului foarte multa populatie islamica. Bineinteles, au venit si in Franta, mai ales din tarile Maghrebului. Integrarea acestor oameni intr-o cultura straina lor este un lucru dificil. Insa mi-e teama ca nu aceasta este chestiunea. Te-ai putea gandi, desigur, la diferentele culturale, si eu m-am gandit, dar am impresia ca mergem pe o pista falsa. Pare a nu fi vorba de asa ceva. Ci de actiuni coordonate impotriva SUA si UE, care urmaresc un scop precis: distrugerea Lumii Libere prin ingradirea libertatilor cetatenilor. De observat si curentele antiimigratie prezente in Occident, de observat cum o publicatie cu pretentii de seriozitate, Daily Mail, a incercat sa creeze in Anglia o psihoza in masa cu privire la asa zisa „invadare” a teritoriului britanic de catre imigranti romani si bulgari. De remarcat cum Romaniei i se incalca in mod sistematic un drept, cel al aderarii la Spatiul Schengen, din tot felul de motive „politice”. In schimb, musulmanii au fost primiti cu bratele deschise in tot Occidentul, fara ca vreo tara majoritar musulmana sa fie membra a Uniunii Europene!

Exista un substrat ascuns. Care sa fie acela? Primirea masiva a musulmanilor in Occident ce rol a avut? De ce, daca tot au fost primiti masiv, exista o reluctanta evidenta in ceea ce priveste integrarea Turciei in Uniunea Europeana? La fel se pune problema si in privinta aderarii Romaniei la Spatiul Schengen. Romanii nu sunt teroristi. Apoi sunt milioane de romani in Occident, plecati acolo la munca. Si atunci de ce Romania nu e primita in Spatiul Schengen? Care este semnificatia simbolica a acestui lucru? Pe vremea lui Sarkozy, romii din Romania erau trimisi inapoi in tara, musulmanii stateau in Franta bine merci.

Este tragic ceea ce s-a intamplat. Totusi, solidaritatea oamenilor – Je suis Charlie – in fata barbariei este mai puternica decat barbaria! Insa asta nu inseamna ca aceste actiuni de destabilizare a Uniunii Europene, atacand valorile libertatii, se vor opri aici… Regimurile totalitare, care isi vad pamantul fugind de sub picioare, nu se vor opri aici. De aceea lupta impotriva totalitarismului trebuie sa continue. Zvacnirile acestuia lasa, din pacate, victime. Insa ceea ce este important e faptul ca teroristii nu si-au atins scopul. Dimpotriva! Acest mesaj care isi face acum loc in toata Franta – Je suis Charlie – este unul extrem de important. Este o arma atomica, daca pot sa ma exprim astfel, in lupta impotriva terorismului. Vor stii astfel toti musulmanii din Franta ca toata tara, toti francezii, condamna barbaria si terorismul!

Gandul

ATENTAT ÎN FRANŢA. 12 morţi în atacul de la Charlie Hebdo. LIVE

Se arata, printre altele, ca:

Cel puţin 12 oameni au fost ucişi, miercuri, într-un atac armat a cărui ţintă a fost redacţia săptămânalului satiric Charlie Hebdo, din Paris. Se crede că între 8 şi 10 dintre victime sunt jurnalişti – inclusiv patru caricaturişti – ai Charlie Hebdo. Bilanţul include şi doi poliţişti ucişi. Alte 11 persoane au fost rănite, patru dintre ele fiind în stare critică. În total, se crede că trei atacatori au fugit cu o maşină, apoi au abandonat-o în centrul Parisului şi au fugit mai departe cu o altă maşină furată. „Franţa e în stare de şoc, e un atentat terorist”, a declarat preşedintele Frantei, Francois Hollande. Reacţii de condamnare au venit imediat din toate cancelariile lumii, inclusiv din partea preşedintelui, premierului şi ministrului de Externe ai României. Atacatorii au strigat, în timp ce trăgeau cu nişte arme Kalaşnikov, că „profetul Mahomed a fost răzbunat”. Franţa se află, în acest moment, în stare de alertă. Potrivit presei franceze, poliţiştii au deja trei suspecţi. Doi dintre aceştia ar fi franco-algerieni şi sunt fraţi, în vârstă de 32, respectiv 34 de ani. Un al treilea suspect ar avea 18 ani. Acesta din urmă s-a predat în cursul nopţii. Ceilalţi doi sunt căutaţi de poliţie.

Persoane îmbrăcate în negru şi cu cagule au pătruns, miercuri, în sediul săptămânalului Charlie Hebdo şi au deschis focul cu arme Kalaşnikov, în timp ce jurnaliştii erau adunaţi pentru şedinţa de sumar. Cotidianul 20 Minutes a reuşit să contacteze telefonic un angajat al instituţiei de presă atacate. „Este un adevărat masacru. Sunt şi morţi!”, a declarat acesta, înainte ca apelul să se întrerupă.

Charlie Hebdo este de mulţi ani ţinta fundamentaliştilor musulmani, săptămânalul publicând mai multe caricaturi care îl ironizau pe profetul Mahomed sau luau în derâdere jihadul. De altfel, ultimul desen al redactorului-şef, Charb, publicat în cea mai recentă ediţie a săptămânalului, se referă la eventualele atentate de după Sărbători. Un alt desen satiric, care îl ironizează pe liderul Statului Islamic, Abu Bakra al-Baghdadi, a fost publicată azi pe pagina de Facebook a celor de la Charlie Hebdo.

GÂNDUL PREZINTĂ LIVE DESFĂŞURAREA EVENIMENTELOR

UPDATE 12:00 Poliţista rănită în incidentul armat de joi dimineaţă din sudul Parisului a decedat, au anunţat surse din cadrul poliţiei citate de AFP. Livetext-ul continuă AICI.

UPDATE 08:00 Cel mai tânăr dintre cei trei suspecţi de comiterea atacului sângeros împotriva sediului săptămânalului satiric francez Charlie Hebdo, Hamyd Mourad, în vârstă de 18 ani, s-a predat poliţiei, au anunţat surse concordante, citate de AFP.

Ceilalţi doi suspecţi, doi fraţi de naţionalitate franceză născuţi la Paris, Said Kouachi, în vârstă de 34 de ani, şi Chérif Kouachi, în vârstă de 32 de ani, un jihadist cunoscut serviciilor antiteroriste, sunt în continuare căutaţi de poliţie.

UPDATE 1:10 Gândul a reunit cele mai impresionante imagini de la marşurile de solidaritate care au avut loc, miercuri seară, în mai multe oraşe din Franţa. Galeria foto poate fi văzută AICI

UPDATE 1:05 O operaţiune de amploare a unităţii de elită a poliţiei franceze pentru arestarea unor suspecţi de comiterea atentatului era în curs de desfăşurare, miercuri seara, la Reims (nord-est), a anunţat pentru AFP un ofiţer. Fie suspecţii vor reuşi să fugă, fie ar putea avea loc un schimb de focuri, a declarat pentru AFP un ofiţer al unităţii de elită Raid, îndemnând jurnaliştii prezenţi la faţa locului să dea dovadă de „mai multă prudenţă”.

UPDATE 00:48  Un lider al teroriştilor din Statul Islamic a salutat atacul terorist care a vizat redacţia Charlie Hebdo. Nicio grupare teroristă nu a revendicat, însă, acest atentat. „Leii islamului l-au răzbunat pe Profetul Mahomed”, a declarat, potrivit Reuters, Abu Musab, un lider al grupului terorist Stat Islamic (Stat Islamic în Irak şi Siria / Stat Islamic în Irak şi Levant – SI/SIIS/SIIL). Reţeaua teroristă sunnită, care ocupă teritorii din Irak şi Siria unde a instituit un „califat”, a ameninţat de mai multe ori Franţa cu atentate, aminteşte Mediafax.

UPDATE 00:04 Teroriştii i-au executat pe rând pe caricaturiştii revistei Charlie Hebdo

Teroriştii i-au strigat pe nume pe caricaturiştii revistei satirice Charlie Hebdo şi i-au executat unul câte unul, împuşcându-i în cap, dezvăluie viceprimarul Parisului Patrick Klugman, într-o declaraţie făcută pentru postul american ABC News.

„Cei doi criminali au intrat în timpul şedinţei de redacţie, i-au strigat pe nume pe caricaturişti, i-au luat de-o parte şi i-au executat împuşcându-i în cap”, a declarat Patrick Klugman, viceprimarul Parisului responsabil de Relaţiile Externe.

UPDATE 23:13 Potrivit Le Point, cei doi franco-algerieni sunt fraţi. Said şi Cherif K ar fi fost identificaţi după ce poliţiştii au găsit o carte de identitate în maşina abandonată după atentat. Cei doi au 32, respectiv 34 de ani.

UPDATE 22:24 Presa franceză vorbeşte de trei suspecţi. Le Point susţine că poliţia are în vizor doi suspecţi  franco-algerieni, reveniţi de curând din Siria. Unul dintre ei ar avea 32 de ani, iar celălalt 34. Un al treilea suspect ar avea 18 ani şi este om al străzii. De asemenea, Le Monde vorbeşte despre trei suspecţi identificaţi, citând surse din poliţie

UPDATE 21.00 „Republica noastră a fost atacată”, a spus, în urmă cu câteva minute, preşedintele francez, Francois Hollande, într-un mesaj televizat de la Palatul Elysee. Hollande a decretat zi de doliu naţional mâine, 8 ianuarie. „Vom face tot ce este necesar pentru a-i prinde pe atacatori”, a mai spus liderul francez.

UPDATE 20:40 Preşedintele Iohannis şi-a schimbat poza de profil pe contul de Facebook cu fotografia cu mesajul „Je Suis Charlie”. „Vă chem să fim alături de familiile victimelor tragediei de astăzi din Franţa, alături de cei pentru care libertatea de exprimare este un crez. Suntem datori să luptăm împotriva terorismului, acest flagel nimicitor care nu îşi mai poate avea locul în lume. ‪#‎JeSuisCharlie‬”, a transmis preşedintele.

UPDATE 20:35 Pagina versiunii franceze a motorului de căutare Google este în doliu:

UPDATE 20:05 Aproximativ 5.000 de persoane defilează în acest moment la Paris. Le Figaro relatează că, la Lyon, 10.000 de persoane s-au adunat într-o manifestaţie de solidaritate. Unii analişti citaţi de presa franceză descriu tragedia de azi drept un „11 Septembrie al presei”.

UPDATE 20:00 Una dintre caricaturile cu care presa şi cititorii din toată lumea le-au răspuns autorilor atentatului din redacţia Charlie Hebdo. Alte 20 de caricaturi, AICI

RT „@Independent: The Independent’s cartoonist @DaveBrownToons on the #CharlieHebdo attack. http://t.co/u7BrVTvfAX pic.twitter.com/hIbQesckMA

UPDATE 19:45 Manifestaţii ample de solidaritate în Paris şi în alte oraşe din Franţa, precum şi în capitale europene precum Berlin şi Londra. Oamenii poartă pancarte cu mesajul „Je suis Charlie”, simbolul solidarităţii cu victimele atentatului de la Charlie Hebdo.

Crowds forming in Paris in a demonstration of solidarity. Via @MikeyKayNYC #JeSuisCharlie pic.twitter.com/Ao6LDg4DoP

UPDATE 19:40 Mesajul lui François Saint-Paul, ambasadorul Franţei în România: „Le mulţumesc, în numele Franţei şi în numele tuturor francezilor, românilor şi autorităţilor române  pentru mesajele lor de susţinere şi de condoleanţe. În contextul acesta tragic, promptitudinea şi amploarea acestor mesaje au o mare valoare simbolică. Aşa cum a declarat preşedintele Republicii franceze ‘niciun act barbar nu va putea să  îngrădească libertatea presei. Suntem o ţară unită care va şti să reacţioneze şi să rămână solidară’”.

UPDATE 19:30 Mii de persoane s-au strâns în această după-amiază la Paris şi în mai multe oraşe din Franţa în semn de omagiu pentru victimele atentatului de la Charlie Hebdo. În urmă cu puţin timp procurorul Republicii a făcut câteva precizări în cadrul unei conferinţe de presă. Potrivit acestuia, doi indivizi au pătruns în clădirea în care îşi avea sediul redacţia. Au întâlnit două persoane care asigurau mentenanţa clădirii şi au întrebat unde se află intrarea, au împuşcat-o pe una dintre ele şi au urcat la etajul al doilea al clădirii, unde avea loc şedinţa de redacţie şi au deschis focul în rafale. Au ucis 10 persoane, dintre care opt jurnalişti, un invitat şi un poliţist detaşat ca să asigure securitatea. Asasinii ar fi strigat Allah Akbar afirmându-şi dorinţa să îl răzbune pe profet.

UPDATE 19:20 Printre victime se afla şi fostul şef de cabinet al primarului din Clermont-Ferrand, Michael Renaud, care fusese invitat de Cabu să asiste la şedinţa de redacţie a publicaţiei.

UPDATE 19:15 Preşedintele Francois Hollande s-a deplasat la sediul spitalului parizian Hôtel-Dieu pentru o întâlnire cu echipa medicală care a acordat ajutor victimelor atentatului de la Charlie Hebdo.

PDATE 19:00 La sediile Palatului Elysee, Senatului şi Adunării Naţionale drapelele sunt în bernă.

UPDATE 18:30 Unul dintre poliţiştii care au murit în timpul atacului se numea Ahmed şi avea 42 de ani, comform unui şef al sindicatului Poliţiei pariziene, citat de Le Figaro. El este poliţistul care apare în imaginile şocante surprinse în timp ce atacatorii îl execută. El a murit din cauza unui glonţ primit în cap, după ce fusese rănit în atac. Ahmed lucra la brigada de poliţişti pe bicicletă a comisariatului arondismentului XI. Al doilea poliţist ucis în atac avea 49 de ani şi îl păzea pe directorul revistei Charlie Hebdo, Charb, care a fost şi el omorât în atac. Informaţii actualizate despre victimele atentatului, AICI

UPDATE 18:25 Cristian Tudor Popescu: Nu aş apăra ca libertate de expresie ceea ce au publicat jurnaliştii francezi, dar cei care au înţeles să răspundă cu gloanţe trebuie aduşi în faţa justiţiei. Mai multe, AICI

UPDATE 18:20 „Este un atac la adresa meseriei noastre. Nu e un caz singular. Şi jurnaliştii noştri au fost atacaţi şi unii au fost chiar ucişi”, a declarat pentru gândul Mike Woods, jurnalist al Radio France International – biroul din Paris. Comentariile jurnalistului pot fi găsite AICI

UPDATE 16:55 La scurt timp după primele ştiri despre tragedia din Paris, pe reţelele de socializare a fost lansată o campanie, numită „Je Suis Charlie”, de solidarizare cu victimele atacului, cu jurnaliştii şi de susţinere a libertăţii de exprimare. Mai multe, AICI

UPDATE 16:25 Ministrul francez de Interne, Bernard Cazeneuve, a spus, într-o declaraţie de presă, că ar fi existat trei atacatori.

UPDATE 15:56 Mai mulţi caricaturişti ai revistei franceze Charlie Hebdo, a cărei redacţie a fost atacată miercuri cu arme automate de mai multe persoane mascate, şi-au pierdut viaţa în urma atentatului. Este vorba despre de Cabu, Charb, Wolinski şi Tignous. Detalii, AICI

UPDATE 15:55 Prima reacţie a preşedintelui Iohannis: „Atacarea redacţiei săptămânalului francez Charlie Hebdo reprezintă un act terorist crud şi laş. Îmi exprim compasiunea pentru familiile victimelor precum şi solidaritatea faţă de naţiunea franceză atât de lovită astăzi”.

UPDATE 15:50 Caricaturista Coco de la publicaţia Charlie Hebdo a povestit presei cum au intrat atacatorii în clădire. Potrivit acesteia, atacatorii vorbeau perfect franceza şi au spus că reprezintă Al Qaida. „Mă duceam să-mi iau fiica de la grădiniţă când am văzut în faţa porţii imobilului doi bărbaţi înarmaţi, cu cagule, care ne-au bruscat. Voiau să intre şi să urce. Le-am tastat codul. Au tras asupra lui Wolinski şi Cabu. Totul a durat vreo cinci minute… M-am refugiat sub un birou…Vorbeau perfect franceza…S-au revendicat ca fiind Al-Qaida”, a declarat aceasta pentru l’Humanite.

UPDATE 15:35 Preşedintele Francois Hollande se va adresa naţiunii diseară, de la ora locală 20:00, anunţă Palatul Elysee.

UPDATE 15:30 Atacatorii au părăsit maşina, iar vehiculul abandonat a fost găsit de autorităţile pariziene. Mai multe, AICI

UPDATE 15:25 Mesaj transmis de eurodeputata liberală Renate Weber: „E o zi extrem de neagră pentru jurnalism, pentru dreptul la libera exprimare şi, nu în ultimă instanţă, pentru Franţa. Cel puţin 66 de jurnalişti şi-au pierdut viaţa numai în 2014 şi daca asta nu ne-a trezit la realitate, atunci îngrozitorul atac de astăzi ar trebui să o facă. Iar realitatea este că ar fi trebuit să facem mai mult pentru a proteja dreptul la exprimare şi jurnaliştii”.

UPDATE 15:25 Într-o altă înregistrare cu atacatorii, se aude cum aceştia strigă: „L-am răzbunat pe profetul Mahomed” şi „Am omorât Charlie Hebdo”.

UPDATE 15:17 Premierul Victor Ponta a discutat cu preşedintele Klaus Iohannis şi cu directorul Serviciului Român de Informaţii (SRI), George Maior, despre atacul terorist de la Paris, oficialii convenind că în România nu se impune un grad de alertă, informează Mediafax.

UPDATE 15:17 Cancelarul german, Angela Merkel, a transmis un mesaj de condoleanţe francezilor şi a condamnat atacul de la Charlie Hebdo.

UPDATE 15:07 Un film realizat de un martor, în care atacatorii împuşcă mortal un poliţist a fost postat pe YouTube. Iniţial, poliţistul este rănit, după care atacatorii se îndreaptă spre el şi îl împuşcă în zona capului. Gândul difuzează imaginile, mai puţin cele în care este împuşcat politistul.

UPDATE 14.58 Premierul Italiei, Matteo Renzi: „Teamă şi oroare după atacul de la Paris. Susţinere totală pentru Francois Hollande, în aceste momente tragice. Violenţa va pierde mereu în faţa libertăţii”.

UPDATE 14.55Purtătorul de cuvânt al Poliţiei din Paris a declarat că cei trei atacatori au fugit de la redacţia Charlie Hebdo într-o maşină. Ei au fugit către Port de Pantin, în nord-estul Parisului, unde au abandonat-o şi au furat o a doua maşină, aruncându-l afară pe şofer. Oficialul a mai precizat că redacţia publicaţiei era păzită, după ce în ultimele săptămâni ameninţările la adresa revistei se intensificaseră.

UPDATE 14:52 Mesajul ministrului de Externe, Bogdan Aurescu: „Îmi exprim  şocul şi profunda indignare faţă de atacul terorist fără precedent care a avut loc astăzi la sediul publicaţiei Charlie Hebdo din Paris. Acest act de o gravitate extremă împotriva reprezentanţilor presei reprezintă un atac la însăşi esenţa democraţiei şi  a valorilor şi libertăţilor fundamentale. Condamnăm în cei mai categorici termeni acest act terorist, care reprezintă un atac de o laşitate revoltătoare la adresa presei şi a lumii civilizate.România va continua, alături de partenerii europeni, să sprijine  lupta împotriva terorismului sub toate formele sale de manifestare. Gândurile noastre se îndreaptă către familiile victimelor. Suntem alături de întregul popor francez prieten, greu încercat în aceste momente tragice.“ Totodată, MAE a publicat pe Twitter un mesaj în limba franceză pentru a condamna atacul.

UPDATE 14:49 Casa Albă a condamnat atacul terorist din Franţa. „Casa Albă este solidară cu familiile celor ucişi şi răniţi în acest atac. Înalţi responsabili de la Casa Albă sunt în contact cu omologii lor francezi. SUA sunt gata să colaboreze cu Franţa, pentru a ajuta la anchetă”, a declarat Josh Earnest, purtător de cuvânt al lui Barack Obama.

UPDATE 14:45 Premierul Victor Ponta s-a declarat „profund şocat” de atentat.

UPDATE 14:44 Potrivit presei franceze, patru caricaturişti (Cabu, Tignous, Charb şi Wolinski) au decedat în atac. 

UPDATE 14:35 Potrivit BBC, în momentul în care atacatorii au intrat în sediul redacţiei au strigat „Am răzbunat Profetul”

UPDATE 14:28 Numărul morţilor a ajuns la 12, 10 jurnalişti şi 2 poliţişti, potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei.

UPDATE 14:19 Potrivit purtătorului de cuvânt al Poliţiei din Paris, trei atacatori au intrat în redacţie în redacţie în jurul orei 11:30. Numărul morţilor este de 11, dintre care 9 jurnalişti şi doi poliţişti. „A fost un adevărat măcel”, a spus el. […]”

Doresc sa exprim condoleantele mele familiilor indoliate si faptul ca sunt alaturi de Franta in aceste clipe grele.

Teroristii nu vor scapa!! Insa, cred, important ar fi ca ei sa fie prinsi in viata. Noi trebuie sa aparam valorile noastre! Iar islamicii prezenti in Europa ar trebui sa ia aminte ca ei nu sunt aici pentru a impune ei valorilor lor Europei! Multi sunt aici ca sa munceasca si cred ca si castiga mai bine decat in tarile lor de origine. Sfatul meu este sa-si vada de treaba!

Dupa parerea mea, trebuie in orice caz elucidata aceasta problema a terorismului, a cauzelor si cine anume, la modul foarte exact, il provoaca si in ce scopuri. Adevarul este ca nu stim mare lucru despre fenomenul terorist, pentru ca e foarte greu de crezut ca toti cei de religie islamica, prezenti in Europa, sunt teroristi.

Nu stim mare lucru nici despre Al-Qaeda, cine finanteaza aceasta organizatie, cine o sustine. Eliminarea lui Osama bin Laden se vede ca nu a slabit aceasta organizatie.

DE citit si…

Romania Libera

Premierul francez recunoaște existența unei breșe de securitate

Se arata ca:

„Premierul francez Manuel Valls a recunoscut, vineri seara, că un bilanţ de „17 morţi” în trei zile arată că există „breşe” în dispozitivul de identificare a persoanelor susceptibile de comiterea unor atentate, relatează AFP.

„Există în mod evident o breşă” atunci când înregistrezi un bilanţ de „17 morţi” în trezi zile, a declarat Manuel Valls pentru BFMTV, evocând „sutele de indivizi care pleacă în Siria sau în Irak”, unde sunt antrenaţi pentru a participa la activităţi de terorism şi de unde se întorc în ţările de origine.

El a subliniat că autorităţile vor efectua „reţineri” şi „încarcerări” şi vor adopta două legi de combatere a terorismului.

Atacul comis pe 7 ianuarie la sediul revistei satirice Charlie Hebdo s-a soldat cu 12 morţi şi 11 răniţi, fiind revendicat de reţeaua teroristă sunnită Stat Islamic în Irak şi Siria. Printre victime se numără directorul publicaţiei, Stéphane Charbonnier (Charb), şi alţi trei cunoscuţi caricaturişti – Jean Cabut (Cabu), Bernard Verlhac (Tignous) şi Georges Wolinski (Wolinski). Publicaţia Charlie Hebdo primise o serie de ameninţări după ce publicase caricaturi cu Profetul Mahomed. Grupul terorist Stat Islamic a revendicat atentatul.

Fraţii Chérif şi Said Kouachi – consideraţi autorii atacului comis miercuri la sediul revistei Cherlie Hebdo – au murit vineri seară în confruntările cu forţele de ordine franceze la sediul unei tipografii din localitatea Dammartin-en-Goële. Un bărbat care era ţinut ostatic a scăpat cu viaţă, afirmând că s-a ascuns într-un dulap. Islamistul Chérif Kouachi a sunat la postul BFMTV înainte de intervenţia forţelor de elită franceze şi a declarat că făcea parte din organizaţia teroristă Al-Qaida în Peninsula Arabia. La rândul său, Amedy Coulibaly, autorul luării de ostatici de la un magazin evreiesc din Paris şi presupusul criminal al poliţistei omorâte în zona Montrouge din Paris a declarat că s-a sincronizat cu autorii atacului contra revistei Charlie Hebdo şi că făcea parte din grupul terorist Stat Islamic în Irak şi Siria. Amedy Coulibaly, un islamist în vârstă de 32 de ani, a fost omorât în intervenţia forţelor de ordine la un magazin evreiesc din zona Vincennes (la periferia Parisului). Există informaţii contradictorii privind situaţia celor patru ostatici de la magazinul evreiesc: potrivit unor surse, cei patru sunt grav răniţi; alte surse spun că au fost omorâţi.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ianuarie 8, 2015 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 30 comentarii

Greu de inteles…

Gandul

Avertismentul ministrului francez de interne: Riscul unui atentat terorist în ţările UE este „foarte probabil”

Se arata ca:

Ameninţarea teroristă la adresa ţărilor membre ale Uniunii Europene este „reală”, riscul unui atentat fiind „foarte probabil”, avertizează ministrul francez de Interne, Bernard Cazeneuve, cerând identificarea şi neutralizarea islamiştilor reveniţi din ţări precum Siria şi Irak.

„Există riscuri care sunt reale şi care necesită o mobilizare generală”, a declarat Bernard Cazeneuve, conform AFP, după reuniunea miniştrilor de Interne din statele UE, la Bruxelles, pe tema combaterii terorismului.

„Riscul producerii unui atentat pe teritoriul Uniunii Europene este foarte probabil. Motivele adoptării Jihadului (războiul sfânt islamic) vor exista cât timp vor continua conflictele în Siria şi Irak”, a declarat un oficial european, sub protecţia anonimatului.

Numărul europenilor angajaţi în conflicte islamiste nu s-a diminuat, ci chiar a crescut în unele ţări, precum Germania, a declarat ministrul german de Interne, Thomas de Maizière.

„În Franţa, numărul tinerilor deveniţi islamişti a crescut cu 89% de la începutul anului 2014”, a confirmat Cazeneuve.” (subl. mea)

Romania Libera

Surse: Asasina profesoarei americane de origine română a acționat singură

Se arata ca:

„Femeia din Emiratele Arabe Unite (EAU) arestată joi pentru uciderea unei americane de origine română a comis „un act terorist personal”, a declarat duminică un reprezentant al serviciilor de securitate, relatează AFP, conform Mediafax.

„Crima comisă de către acuzată a fost un act terorist personal”, a declarat acesta citat de agenţia oficială Wam.

„Nu s-a stabilit până în prezent că acuzata ar avea legături cu organizaţii teroriste sau partide politice care ar fi putut să o incite să comită această crimă”, a adăugat el.

Oficialul a sugerat astfel că femeia a acţionat ca o „lupoaică solitară”, în stilul acţiunilor violente comise de către islamişti, fără să aibă neapărat legături cu o grupare radicală, ca de exemplu Al-Qaida sau organizaţia jihadistă Statul islamic (SI).

Atunci când au anunţat, joi, arestarea femeii, autorităţile de la Abu Dhabi nu au catalogat acţiunile acesteia ca „teroriste” şi nici nu au făcut legătura cu participarea EAU la coaliţia internaţională antijihadistă condusă de către Washington.

Femeia a ucis-o luni pe profesoara americană de origine română Ibolya Ryan, în vârstă de 47 de ani, pe care a înjunghiat-o într-o toaletă la un centru comercial din bu Dhabi. După aceea ea a încercat să „plaseze o bombă artizanală în faţa casei unui medic american, pe care poliţia a reuşit să o dezamorseze”, potrivit autorităţilor.

Acuzata, în vârstă de 36 de ani, a vizitat recent „anumite site-uri teroriste, pe care a aderat la ideologia teroristă şi a învăţat cum să fabrice explozivi”, a declarat duminică oficialul din domeniul securităţii citat.

„Ea nu avea niciun plan să omoare un cetăţean de naţionalitate americană sau de altă naţionalitate, ci căuta pur şi simplu pe cineva a cărui limbă sau culoarea (pielii) sugera că era străin”, a mai declarat el. „Ea şi-a ales victimele la întâmplare”, a conchis oficialul.” (subl. mea)

UPDATE. Profesoară americană de origine română, omorâtă în Abu Dhabi. Femeia care a ucis-o, reținută

Se arata ca:

„UPDATE 16.12: Femeia care ar fi omorât-o pe profesoară a fost arestată, joi, relatează NBC News, conform Mediafax.

Saif Bin Zayed, ministrul de Interne din Emiratele Arabe Unite (EAU), a anunţat într-o conferinţă de presă că suspectul „cu faţa acoperită”, observat în imaginile înregistrate de camerele de securitate în timp ce părăsea locul crimei, este cetăţean EAU şi se află în custodia poliţiei.

Femeia arestată este de asemenea suspectată că a amplasat o bombă lângă locuinţa unui medic american din Abu Dhabi, potrivit poliţiei. Anchetatorii ar fi descoperit de asemenea materiale necesare fabricării bombelor la locuinţa femeii.

O profesoară de origine română, cu cetățenie americană, care muncea în Abu Dhabi, a fost înjunghiată mortal de o persoană cu un văl negru, relatează Fox News, potrivit Mediafax.

CEO-ul firmei Footprints Recruiting cu sediul în Canada Ben Glickman a confirmat pentru postul american Fox News că victima a fost identificată ca fiind Ibolya Ryan, în vârstă de 47 de ani, mama unor băieţi gemeni în vârstă de 11 ani. Ryan era cetăţeană americană şi a fost formată în Statele Unite, fiind repartizată în Emiratele Arabe Unite (EAU) în septembrie 2013, a precizat Glickman.

Tatăl băieţilor, de care femeia era divorţat, a luat un zbor către EAU pentru a lua băieţii, a adăugat el.

Concomitent, autorităţile din Abu Dhabi au publicat o înregistrare video, într-un efort de căutare a persoanei suspecte care ar fi folosit un obiect ascuţit, confiscat de poliţie.

Crima a fost comisă după ce Ambasada Statelor Unite din Abu Dhabi a postat la sfârşitul lui octombrie un avertisment în care-i informa pe americani în legătură cu „o postare recentă anonimă pe un site jihadist care încurajează atacuri asupra profesorilor la şcoli americane şi internaţionale din Orientul Mijlociu”.

„Misiunea nu cunoaşte vreo ameninţare specifică şi credibilă vizând vreo şcoală sau individ american în EAU”, se arată în avertisment, „însă cooperează cu şcoli locale americane pentru revizuirea securităţii lor”.

În înregistrarea video, persoana suspectă, care poartă o robă tradiţională neagră, văl integral şi mănuşi specifice întregii regiuni a Golfului, este surprinsă deplasându-se liniştită în mallul scump Reem Island din Abu Dhabi. Ea ia un ziar şi dispare pe un hol. O oră şi jumătate mai târziu, reapare şi fuge către un lift. O femeie încearcă să o oprească să intre în lift, dar se retrage. Persoana suspectă iese apoi grăbită din mall.

Un oficial de rang înalt din cadrul poliţiei a declarat pentru AP că atacatorul rămâne în libertate, iar poliţia face investigaţii cu privire la mobilul şi genul atacatorului. El a declarat că o „luptă” a avut loc între victimă şi atactor în toaleta femeilor chiar înainte de înjunghiere.

Ambasada Statelor Unite în EAU a anunţat că este la curent cu incidentul care a avut loc pe 1 decembrie şi se află în contact cu autorităţile, adăugând că este pregătită să ofere orice servicii consulare.

Emiratele Arabe Unite, o federaţie de şapte state, este un aliat al occidentalilor, o ţară în care numărul străinilor este mai mare ca al populţiei locale şi care se prezintă ca un „paradis” într-un Orient Mijlociu afectat de conflicte. EAU face parte din coaliţia condusă de Statele Unite împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Irak şi Siria.”

Tinerii…? Este foarte ciudat, cel putin asa mi se pare mie, ca tinerii sunt atrasi de Islam. De observat ca in articolul din Gandul se arata ca ar fi vorba de tineri deveniti islamisti. Deci ei nu erau islamisti dar au devenit asa… Pot sa inteleg actiunea de revolta a unui tanar pentru ca locurile de munca sunt in scadere. Este un lucru care il priveste in mod direct si, desigur, il afecteaza. Dar ca sa devina islamist, ba chiar militant pentru Islam, cred ca e mai greu de inteles… In cele doua articole din Romania Libera nu ni se vorbeste despre o crima efectuata de un descreierat, ci despre „un act terorist personal”, acuzata fiind o femeie in varsta de 36 de ani… Si ca „si-a ales victimile la intamplare”… Ciudata este adeziunea aceasta la o religie – aspectul religios, vreau sa spun – intr-o tara in care se promoveaza valori laice, precum Franta. Si in trecut in Occident au existat tot felul de mode, ma gandesc de pilda la sfarsitul anilor ’60 cu tineri militanti stangisti de inspiratie comunista sau chiar maoista… Fara sa cunoasca bine lucrurile, fara sa aiba habar despre cum era de fapt in comunism. Acum lucrurile par a se repeta cu islamismul. Ca sa vedeti cum se schimba, daca se poate spune asa, lucrurile, va recomand sa cititi acest articol din Revista 22 despre acel Mai ’68, din care eu voi cita doar ce spunea Jacques Rupnik:

„JACQUES RUPNIK*

Cele doua primaveri 1968

La patruzeci de ani de la evocarea „cea­­surilor fierbinti” ale „primaverilor” de la Paris si Praga, fara sa uitam Varsovia sau Berlinul, colocviile, dezbaterile si pu­bli­catiile ofera un contrast frapant intre Est si Vest, ca sa ne intoarcem la termi­no­lo­gia epocii. La Paris, comemorarile „psiho­dramei” (Stanley Hoffmann dixit) din mai 1968 gazduiesc si certificatul de autosa­tis­factie pe care si-l atribuie o generatie, si dorinta generatiei urmatoare de a pune mana pe mostenirea acestui mai, dorinta cu atat mai arzatoare, cu cat „luna” cu pri­ci­na a fost incriminata de un nou prese­din­te al republicii – pe care totusi Daniel Cohn- Bendit l-a taxat de saizecioptist fara stirea lui (se pare ca din mai 1968 n-ar fi retinut decat celebrul „sa profitam fara limite”). Praga pare mai putin dispusa sa co­me­mo­re­ze o infrangere dureroasa si pe un Ale­xandr Dubcek induiosator, fara discutie, dar care simbolizeaza o speranta cu ari­pi­le frante si o capitulare care promitea doua­­zeci de ani de „normalizare”. Multa vreme ocultat, aruncat peste bordul me­mo­riei co­lec­­tive, iata ca 1968 revine in dez­batere, la Praga, prin republicarea, dupa patru­zeci de ani, in Literarni No­viny, a doua texte de referinta scrise in focul eveni­men­te­lor, chiar dupa ocupatia ope­rata de „ta­­rile fratesti”: unul de Milan Kundera, celalalt de Vaclav Havel.1 Pri­mul spunea, in esen­ta, ca, desi a fost un esec, Primavara de la Praga va pastra o an­vergura inter­na­tionala, fiind prima ten­ta­tiva, dintre mo­de­lele in vigoare in Est si in Vest, de a im­­pa­­ca socialismul cu de­mo­cra­tia. La care Havel raspundea ca marile victorii ale Primaverii de la Praga (des­fiin­­­ta­rea cen­zu­rii, restabilirea libertatilor indi­vi­duale si colective) nu faceau decat sa puna la loc ceea ce existase cu treizeci de ani mai ina­inte in Cehoslovacia si era inca funda­men­­tul pentru majoritatea tari­lor democratice. In acest sens, 1989 a fost un anti-1968: refuzul oricarei reforme in cadrul socia­lis­mu­lui si alipirea cat mai grab­nica de un Oc­cident care trebuia imi­tat pana la ama­nunt. Dupa douazeci de ani, grila de lec­tu­ra s-a schimbat: in con­tex­tul unei mon­dia­lizari economice, ale carei efecte per­ver­se incep sa apara la lu­mi­na zilei si al unei crize premature de re­pre­zentare de­mo­cratica, chestiunile lega­te de demo­cra­tie, de piata si de „a treia cale”, pe care le ridica primavara cehoslo­va­ca din 1968, par sa se trezeasca la o noua actualitate.

Dincolo de asemanarile aparente

In aceasta perspectiva, Primavara de la Praga depaseste sistemul comunist din Europa de Est si capata o dimensiune trans­europeana, care a fost, uneori, aso­cia­ta cu revoltele tinerilor care au inflorit cam peste tot in lume in 1968. Mai 1968 sau Primavara de la Praga par sa fie raz­me­rite care, in contexte politice, de­si­gur, di­ferite, semnifica o contestare a statu quo-ului impus de Razboiul Rece si de o cau­tare de modele de societate alter­na­tive.

Comparatia se datora, in mare parte, simultaneitatii „evenimentelor” din 1968. Faptul ca locomotivele lor au fost intelec­tua­lii si o generatie de studenti care, de la Praga la Paris (dar si la Berlin, la Ber­keley sau la Varsovia), arbora aceeasi ti­nuta vestimentara, asculta aceeasi mu­zi­ca si exprima aceeasi neincredere fata de institutiile puterii trimite la un „conflict de generatii”, intr-un moment de „excita­tie globala” si de „fraternitate incoeren­­ta”2 care avea sa stea la originea unei con­vergente ulterioare intre disidentii din Est si stanga antitotalitara din Vest.

Cealalta paralela care se face se refera la unitatea in infrangere. Desigur, uto­piile „saizecioptiste” sunt diferite, dar ele incearca sa conteste o ordine interna si internationala mostenita de la al doilea razboi mondial. De unde contorsiunile ideologice pe cat de bine intentionate, pe atat de indepartate de realitati (Praga, „re­vo­lutia consiliilor muncitoresti”3), care au re­prezentat tot atatea reactii la „restabi­li­rea ordinii” (Milan Simecka4) si la impar­ti­rea Europei.

Si totusi, simultaneitate nu inseamna si­militudine. Pentru a ne convinge, e de ajuns sa mentionam cateva contraste in­­tre cele doua „primaveri”, care se prelun­gesc dincolo de 1989. In cartea sa despre perceptiile Primaverii de la Praga de ca­tre stanga franceza, Pierre Grémion a stu­diat chestiunea din perspectiva discur­su­lui si a referintelor ideologice5. Ramane tema centrala, se accentueaza decalajul ideo­logic si se adauga socantul contrast de parcurs al „saizecistilor”: de aproxi­ma­tiv trei decenii, francezii se mentin pe cul­mi­le influentei in establishment-ul cultural si mediatic, in timp ce omologii lor cehi apar­tin generatiei sacrificate, care nu a re­des­coperit libertatea decat in 1989 si posibilitatea de a reinnoda firul unei istorii intrerupte decat in jurul varstei de cinci­zeci de ani, cand o reorientare personala si profesionala fata de tanara generatie – cu ambitiile ei, cu capacitatea ei de adap­tare si mai cu seama cu dispretul ei pen­tru iluziile Primaverii – nu mai este la inde­ma­na orisicui.

Prima diferenta este de ordin politic sau „ideologic”: „societatea de consum”, con­testata de miscarea pariziana, nu avea nimic reprehensibil pentru cei care as­pirau sa iasa din douazeci de ani de pe­nu­rie socialista. Libertatile asa-zis „bur­ghe­ze” si alegerile, aceasta „capcana” care trebuia aratata cu degetul, in locul ca­rora trebuia instalata democratia di­rec­ta, nu erau defel de dispretuit pentru cei care, iesind din totalitarism, incercau sa restabileasca drepturile civice si liber­ta­tile elementare de exprimare si de aso­cie­re, ca o conditie prealabila pentru re­com­­punerea unei ordini politice. Piata si capitalismul erau respinse de gosismul francez, in timp ce la Praga, Ota Sik pro­punea o „a treia cale” intre etatismul so­cia­list oriental si capitalismul occidental. Incercarea de a depasi acest clivaj ideo­lo­gic si economic era in ultima in­stanta un alt mod de a depasi divizarea Europei. „Intoarcerea in Europa”, sloganul „re­vo­lu­tiei de catifea” din 1989 exista deja in aspiratiile cehoslovace din 1968. Filosoful Ivan Svitak, unul dintre copiii teribili ai Pri­ma­verii de la Praga, formulase aceasta pre­zenta in felul urmator: „La intrebarea de unde, cu cine si unde mergem, se poa­­te raspunde concis: din Asia catre Eu­ropa, singuri”6. Or, pentru gosistii pari­zieni, cuvintele „Europa” sau „Occident” mi­roseau a colonialism sau a „piata co­mu­na”. Orizontul lor international era inde­fec­tibil intors spre Lumea a Treia, cu refe­rin­te care mergeau de la Vietnam (Ho) pana la Cuba (Che), trecand prin revolutia cul­turala chineza (Mao).

Libertate pentru unii, revolutie pentru ceilalti

Forta motrice a Primaverii de la Praga a fost aspiratia catre libertate, in vreme ce la Paris momentul libertar se retragea in umbra in fata mitului revolutiei. Milan Kundera subliniaza, si pe buna dreptate, aceasta dimensiune: „Mai-ul parizian a fost o explozie de lirism revolutionar. Pri­mavara de la Praga era explozia scep­­ticismului postrevolutionar. De ace­ea, studentul parizian privea spre Pra­ga cu mefienta (de fapt, cu indi­fe­ren­­ta), iar praghezul trata cu un zam­bet iluziile pariziene pe care (pe drept sau pe nedrept) le considera discre­di­ta­te, comice sau primejdioase (…) Mai-ul parizian era radical. Ceea ce ani in sir pregatise explozia Primaverii de la Praga era o revolta populara a mo­de­ra­tilor. (…) radicalismul ca atare gene­ra alergie, caci, in subconstientul majo­ri­ta­ti­lor cehilor, era legat de cele mai ura­te amintiri ale lor”7.

Lirismul revolutionar si vocabularul lui Mai ’68 ii aminteau lui Kundera de instau­ra­rea regimului socialist in 1948 si de des­tinul poetului Jaromil, eroul romanului sau Viata este aiurea, in vreme ce saize­cistii cehi erau mai aproape de ironia si de scepticismul personajului principal al unui alt roman al lui Kundera, aparut la Praga in 1968, Gluma. De unde si deca­la­jul dintre spiritul unei revolte juvenile la Paris si maturitatea adulta de la Praga. Kundera adauga: „Mai-ul parizian punea in discutie ceea ce numim cultura eu­ro­peana si valorile ei traditionale. Pri­ma­vara de la Praga era o aparare pa­sio­nata a traditiei culturale europene in sensul cel mai larg si cel mai tolerant al termenului (aparare a crestinismului, dar si a artei moderne, ambele negate de catre autoritatile instalate la putere). Cu totii am luptat pentru a avea drep­tul la aceasta traditie amenintata de me­sianismul antioccidental al totali­taris­mu­lui rus”.

Desuetudinea limbajului politic folosit la Paris nu usura comunicarea intre cele doua capitale. Cu toate ca, in ambele ca­zuri, referinta era un socialism in disi­den­ta fata de modelul sovietic, vulgata mar­xista a gosismului occidental avea o re­zonanta prea asemanatoare cu aceea propovaduita de puterea instalata in Europa de Est. Cand, in aprilie 1968, Rudi Dutschke, figura de prim plan a mis­carii studentesti berlineze, a vizitat Praga in cadrul dialogului intre crestini si mar­xisti, organizat de filosoful Milan Macho­vec, falia despartitoare a aparut cu toata claritatea. Iata cum s-au petrecut lu­cru­ri­le, povestite de tanarul, pe atunci, istoric Milan Hauner: „Dutschke dispune de un vo­cabular politico-economic gandit si ra­finat. Isi mitraliaza auditoriul cu ter­meni ca: productie, reproductie, manipu­­lare, represiune, transformare, obstruc­tie, circulatie, integrare, contrarevo­lu­tie… pe care il elaboreaza sistematic si sarguincios”8.

Si atunci, care sunt motivele lipsei de succes ale liderului contestatiei berlineze pe langa studentii cehi? „Rudi era incon­tes­tabil un orator fara pereche; dis­cur­sul lui avea un plan logic, clar. Dar toc­mai aceasta rationalitate ridicata la rangul de utopie te nelinistea. In dis­cur­sul lui perfect desfasurat nu mai ra­manea loc pentru o gluma sau pentru o slabiciune omeneasca. Fara aceasta rationalitate critica, l-ai fi luat spontan drept un demagog milenarist – si pe deasupra neamt: adica ceva déjà vu. Dar ar fi fost nedrept, pentru ca era in­credibil de sincer”.

Au trebuit sa treaca zece ani pentru ca, doar cu cateva zile inainte de a muri, Rudi Dutschke sa revina asupra orbirii go­sis­mului occidental fata de primenirea ceha; iar pentru el, „imperialismul” nu putea sa fie decat american: „N-am mare lucru de spus despre mai ’68 in Franta; in primul rand pentru ca eram in spital si mai ales pentru ca, gan­din­du-ma retrospectiv, evenimentul im­por­tant din 1968 nu a fost Parisul, ci Praga. Pe vremea aceea nu eram in stare sa ne dam seama”9.

In timp ce „noua stanga” occidentala voia sa revigoreze marxismul, curatandu-l de mizeriile staliniste, cehii se cazneau, dim­potriva, sa-l dilueze la maximum. So­cialismul „cu fata umana” putea sa se im­­pace cu marile curente de gandire la moda in anii ’60: de la psihanaliza la struc­tu­ralism, de la crestinismul pro­gresist la „noul roman”, de la „revolutia stiintifica si tehnica” si de la „teoria convergentei” a lui Radovan Richta10 la redefinirea euro­pe­nitatii.

Mostenirea culturala

Mai-ul parizian a voit sa puna cultura si Universitatea in slujba unui proiect po­li­tic. Anii ’60 cehi marcau, dimpotriva, un pro­ces de emancipare (provizorie) a cul­turii din menghina structurilor politice la putere si au fost un preludiu la zguduirile din 1968. Aceasta distantare a culturii, in ra­port cu ideologia puterii, avea o dimen­siu­ne eminamente politica. Criza politica a regimului nu incepe odata cu alegerea lui Dubcek in fruntea partidului, la 5 ia­nua­rie 1968, ci cu discursurile de ruptura ti­nute la Congresul scriitorilor din iunie 1967 de Ludvik Vaculik, de Milan Kun­de­ra sau de Antonin Liehm. Ziarul emble­ma­tic al lui Mai 1968 era Action, cel al Pri­ma­verii cehoslovace era Literarni No­viny, organul Uniunii Scriitorilor, care se vindea in 250.000 de exemplare intr-o tara de 15 milioane de locuitori. Anii ’60 vor ramane o „varsta de aur” in cultura ceha – fie ca vorbim de literatura (Josef Skvorecky, Ludvik Vaculik, Milan Kun­de­ra, Ivan Klima), de teatru (Vaclav Havel, Pavel Kohout, Otomar Krejca) sau de „noul val” in cinematografie (Milos For­man, Ivan Passer, Jaromil Jires, Vera Chy­tilova, Jan Nemec, Jiri Menzel)11 – in care se deseneaza alta paralela cu ceea ce se impunea in momentul acela in Fran­ta. Extraordinara bogatie a vietii culturale a fost inlesnita de circumstante excep­tio­na­le, in care creatia s-a emancipat de cen­zura, fara sa se lase vrajita nici de sirenele pietei. Este o vitalitate care contrasteaza frapant cu relativa sterilitate culturala (de la Praga, dar si de la Paris) din cele doua decenii de dupa 1989.

Aceasta mostenire culturala asociata lui 1968 a cunoscut un destin diferit dupa infrangerea celor doua „primaveri”: la Praga a fost sistematic distrusa de regi­mul „normalizarii”, iar principalii ei repre­zen­­tanti au fost haituiti, interzisi sau obli­gati sa se exileze. In Franta, dimpotriva, si in general in Occident, aceasta mos­te­ni­re s-a prelungit mult dincolo de esecul uto­piei radicale a lui Mai: ecologia poli­ti­ca, feminismul, multiculturalismul, dar si con­testarea modelului traditional al fa­mi­liei sau noua pedagogie antiautoritara in in­­vatamantul secundar – tot atatea semne ale influentei durabile pe care le-a lasat aceasta mostenire unei generatii care s-a instalat la posturile de comanda ale prin­ci­pa­lelor institutii culturale si mediatice ale tarii. Saizecistii cehi sunt o generatie pier­duta. Atunci cand, dupa douazeci de ani, s-a produs schimbarea, ei isi cautau un al doilea suflu improbabil. Omologii lor fran­cezi au stiut sa converteasca esecul po­litic al lui Mai 1968 intr-o victorie cultu­rala ale carei etichete „bobo” (burghez-boem) si „lib/lib” (liberal/libertar) nu sunt altceva decat o prescurtare pentru a de­sem­na mutatiile inregistrate de o gene­ra­tie autosatisfacuta de „hegemonia” (in sens gramscian!) pe care a reusit sa o exercite asupra elitelor culturale si politice ale tarii.

Posteritatea celor doua „primaveri”

Dincolo de neintelegeri, mai exista si o posteritate diferita a miscarilor din 1968. Cea a Primaverii de la Praga inseamna, in primul rand, esecul reformei din interior a regimului comunist, care a discreditat definitiv perspectiva „revizionista” dubce­kia­­na in Est, dar a inspirat euroco­mu­nis­mul in Vest (de care a incercat, intr-un tar­ziu, sa-si agate vagonul si PCF, aflat in cautare de credibilitate pentru aderarea lui la „Programul comun” – care va fi in anii ’70 referinta partidelor de stanga).

Ce ramane din esecul de la Praga 1968 este „moartea clinica a mar­xis­mu­lui in Europa” (Kołakowski) si perestroika lui Gorbaciov, care a intarziat douazeci de ani. Mai ramane cealalta Primavara 1968, a primenirii societatii civile si a „ce­ta­teniei regasite”, evocata de Vaclav Havel12. Ivan Svitak rezuma astfel „ce­la­lalt” program din 1968: „De la dictatura to­talitara spre societatea deschisa, lichi­da­rea monopolului puterii, controlul efec­tiv asupra elitei puterii printr-o pre­sa libera si o opinie publica. De la ges­tionarea birocratica a societatii si de la cultura prin «capcanele liniei ofi­cia­le» (termenul ii apartine lui C. Wright Mills) spre aplicarea drepturilor fun­damentale ale omului”13.

Aceasta mostenire, care depaseste ca­drul marxismului oficial, si-a gasit pre­lun­girea, un deceniu mai tarziu, in disi­den­ta.

Prin asezarea in chiar miezul demer­su­lui ei a drepturilor omului, a societatii civile si a culturii europene, disidenta cen­tral-europeana (ceha mai cu seama) a avut un impact defel neglijabil asupra stan­­gii antitotalitare din Franta, intr-un con­text politic si intelectual nou de post-1968. Aceasta stanga a descoperit ca, re­tro­spectiv, Mai ’68 avea si o componenta anticomunista, in masura in care o mis­ca­re gosista contesta strategia PCF, ramas credincios dincolo de orice considerent preocuparii moscovite de a apara „or­di­nea”, adica diviziunea Europei. Punandu-si intrebari despre originile totalitarismelor din secolul XX, despre Gulag si despre „bar­baria cu fata umana” (B.-H. Lévy), „noii filosofi” postsaizecioptisti au facut dru­mul inapoi pe filiatiile intelectuale si po­li­tice, de la bolsevismul ruso-sovietic, pana la „maestrii ganditori” germani (An­dré Glucksmann) si pana la Iluminism si au regasit pe acest drum unele dintre pre­o­­cuparile ganditorilor disidentei cehe – in­­cepand cu Jan Patocka si Vaclav Ha­vel. Altii, ca Alain Fikielkraut si Danièle Sal­le­nave (in Mesagerul european), s-au aratat sensibili, in anii ’80, la redes­co­pe­ri­rea Europei centrale ca „occident kid­na­pat” (Kundera) si au fost dispusi sa regan­deasca Europa in dimensiunile ei de cultura si civilizatie, si nu doar de „piata co­muna”. Astfel, antitotalitarismul, dreptu­ri­le omului, redescoperirea societatii civile si a ideii europene au favorizat reintal­ni­rea tardiva a saizecioptistilor de la Paris si de la Praga. Paradoxal, reintalnirea nu a supravietuit prabusirii blocului comunist si extinderii Uniunii Europene – tocmai pentru ca a fost o „extindere” a Uniunii Eu­ropene mai mult decat o reunificare a Europei14.

* Jacques Rupnik este director de cercetare la CERI – Sciences-Po.

  1. Milan Kundera, Cesky udel (Destinul ceh) si Vaclav Havel, Cesky udel?, in Literarni Noviny (52/1), 27 decembrie 2007. De la publicarea acestor texte din 1968, saptamanalul a publicat vreo douasprezece contributii. Redactorul sef, Jakub Patocka, se intreaba, in introducere, cand va ajunge dezbaterea ceha acolo unde a fost acum patruzeci de ani.
  2. Paul Berman, Revoltele din 1968. O fraternitate incoerenta, in F. Fejtö si J. Rupnik (dir.), Primavara cehoslovaca 1968, Bruxelles, Complexe, 1999, p. 267; cf. de asemenea cartea sa consacrata mostenirii intelectuale si politice a lui 1968, The Tale of Two Utopias. The political journey of the generation of 1968, New York, Norton, 1996.
  3. Cf. Capitolul introductiv al lui J.-P. Faye la Praga, revolutia Consiliilor muncitoresti, Seghers/Laffont, 1977, p. 8-56 (culegerea de documente selectate de V.-C. Fisera ofera elemente importante pentru intelegerea dinamicii Primaverii de la Praga, care si-a atins dimensiunea mai radicala prin miscarea consiliilor dupa invazia sovietica).
  4. Milan Simecka, Restabilirea ordinii, La Découverte, 1979.
  5. Pierre Grémion, Paris/Praga. Stanga in fata cu reinnoirea si cu regresiunea cehoslovaca, 1968-1978, Julliard, 1985.
  6. In Student (Praga), 10 aprilie 1968.
  7. Milan Kundera, prefata la romanul lui Josef Skvorecky, Miracol in Boemia, Gallimard, 1978, p. 4.
  8. Milan Hauner, in Student (Praga), 24 aprilie 1968.
  9. Intrebat la Frankfurt, cu cateva zile inaintea mortii sale, in aprilie 1978, care este mostenirea lui 1968, Rudi Dutschke a insistat asupra faptului ca important a fost nu Mai-ul parizian, ci ceea ce se petrecuse la Praga si ca eroarea majora a miscarilor contestatare a fost ca nu au inteles acest lucru. Interviu cu J. Rupnik realizat in mai 1978 si publicat intr-un dosar despre Bilantul 1968-1988 de catre L’Autre Europe, nr. 20 (1989), p. 115-117.
  10. Cf. Radovan Richta, Civilizatia la rascruce, Paris, 1969.
  11. Antonin Liehm, Filme vazute de-aproape, experienta cehoslovaca, White Plains, N. Y., International Arts and Sciences Press, 1974.
  12. Vaclav Havel, Cetatenia regasita, introducere la F. Fejtö si J. Rupnik (dir.), Primavara cehoslovaca 1968, op. cit., p. 11-13.
  13. Student, 10 aprilie 1968.
  14. N.R. Ii invitam pe cititorii care doresc sa continue aceasta reflectie sa se refere la J. Rupnik si F. Fejtö, Primavara cehoslovaca din 1968, Editura Complexe, nr. ed. 2008 ca si la excelenta lucrare a Alexandrei Laignel-Lavastine, Spirite din Europa. In jurul lui Czeslaw Milosz, Jan Patocka, Istvan Bibo, Calmann-Lévy, 2005.

Traducere din Études, nr. 4.085, mai 2008, de Luminita Braileanu”

Aminteste ce spunea Dl. Cazeneuve – „În Franţa, numărul tinerilor deveniţi islamişti a crescut cu 89% de la începutul anului 2014″ – de miscarile tineretului francez de la sfarsitul anilor ’60? E un soi de „revolutie” sau ce anume? Un aprig conflict intre generatii, generator de adanci frustrari in randul tineretului? Interesant este ca tinerii din acel Mai ’68 doreau abolirea claselor sociale, „Putere consiliilor muncitoresti!”… Se orienteaza acum spre un Islam pe care ei il vad avand aceleasi idealuri…? De asemenea este de reamrcat ca la Praga lucrurile erau percepute altfel decat la Paris. Si acum, mi se pare, in Estul Europei perceptia asupra Islamului e diferita fata de cea din Vest (inclusiv SUA). Dupa parerea mea, in Estul Europei, Islamul nu reprezinta o cale de urmat pentru ca el, de fapt, nu-i aduce in sine nimic. Dar in Vest, spre exemplu in Franta, Islamul cum e vazut? Ca o modalitate de elevare spirituala oare?

Trebuie sa spunem totusi ca fenomenul se produce intr-o Europa care, din punct de vedere politic, este uniformizata ideologic. Stanga si Dreapta politica sunt cam acelasi lucru. Pe de alta parte, daca ne referim la Vestul Europei se observa inca de multa vreme o scadere a influentei catolicismului dar si a protestantismului de asa maniera incat oamenii nu prea mai cred in Dumnezeu. De asemenea putem vorbi de o populatie islamica ce traieste in tarile occidentale de pana in 10% din totalul populatiei tarii respective. In 2010 se estimeaza ca musulmanii reprezentau 6% din populatia Europei, asta  insemnand in jur de 44 de milioane de locuitori (fara Turcia), estimata in usoara crestere pana in 2030. In Uniunea Europeana in 2009 numarul musulmanilor era estimat la 19 milioane. De vazut si aceste statistici – aici si aici, dar si aici. Foarte multi din Vestul Europei cred intr-un fel de spirit sau forta vitala… Privind statisticile ar rezulta ca putini sunt cei care cred in mantuirea omului. Islamul a fost adus in Europa mai ales prin imigratie. Va reusi oare Islamul, printr-o politica legata de statul de drept si regula legii, sa se diminueze in Europa…? Sau va prinde si mai mult teren? Islamul nu este compatibil cu civilizatia europeana. Insa mi-e teama ca o diminuare a Crestinismului in Europa de Vest face sa slabeasca in intensitate tocmai forta spirituala care i s-ar putea opune cu succes. Se vede destul de clar ca a fost o greseala acceptarea in Europa a imigratiei islamice. Tocmai pentru ca nu e o cultura compatibila cu cea europeana va exista intotdeauna o sursa permanenta de conflict. Daca ne referim la valorile laice, care fac parte tot din cultura europeana, Islamul le va accepta cu greu sau, si mai probabil, deloc. Defularea acestor frustrari pe care omul islamic le indura in Europa, unde nu e la el acasa, se materializeaza prin atentate teroriste. Pe de alta parte, asa cum stau lucrurile dupa aceste statistici, tineretul nu este destul de intarit spiritual pentru a respinge Islamul, lucru ce constituie un mare pericol. Poate asa se explica de ce multi tineri sunt atrasi de Islam.

Este regretabil ca accentul se pune actualmente pe casatoria intre homosexuali sau pe dreptul persoanelor lgbt si nu se reactualizeaza vechile concepte „Love, not war„, „Flower Power„, bazate pe ideologia nonviolentei, in care sa fie antrenate si persoanele de religie islamica, stimularea nonconformismului, spre exemplu daca un tanar vrea sa se casatoreasca cu o fata de religie islamica, fata sa admita ca tanarul sa nu treaca la religia ei si casatoria sa se desfasoare in fata ofiterului starii civile, ca o noua revolutie Free Love. Un astfel de modernism poate ar diminua Islamul si conceptele sale in Europa. Poate ca in felul acesta multi islamici traitori in Europa ar vedea pana la urma ca, de pilda, ISIS e un lucru rau. Cum poti sa schimbi mentalitatile daca nu se schimba perceptiile? Islamul trebuie injectat cu o doza de libertarianism, anti-autoritarism, ca sa se dilueze. Cum sa faci altfel ca femeile islamice sa nu mai poarte celebrul voal pe fata? Le impui prin lege? Nu stiu daca e calea cea mai eficace… Ma gandesc si la concepte de genul „ISIS is not LOVE, ISIS is WAR” sau „Flower Power in Syria!”, „Bashar al-Assad is against LOVE!”. De asemenea ar trebui actionat si in moda in sensul abaterii de la moda traditional islamica, scotand in evidenta ca aceasta este anacronica. Spre exemplu, un titlu: De ce sa-ti pui voal pe fata si sa nu arati asa:

Elizabeth Berkely

Si un titlu mare: „New way of fashion for muslim women!”, „You are muslim? Be modern!”.  Pentru ca eu vad ca nu facem nimic, doar ne razboim cu ei si rezultatele sunt ca avem parte de atentate teroriste! Trebuie gasite, experimentate si alte modalitati de a dialoga cu ei si ai aduce pe drumul cel bun. Bineinteles ca sunt de acord atat cu Papa cat si cu Preafericitul Bartolomeu ca nu putem admite ca sa fie omorati crestini in Siria. Dar tare mi-e teama ca daca nu putem admite lucrul asta, sa nu se transforme intr-un razboi de proportii care nu stiu cat de eficace ar fi. Violenta naste violenta. Nu ar fi mai inteligent sa diluam Islamul pana la dizolvarea lui completa? 😉  Pana acum s-a experimentat doar solutia fortei sau sprijinirea gruparilor extremist islamice in ideea ca sa vada ei ca suntem binevoitori si rezultatele, e clar, nu sunt prea grozave: Islamul a devenit extremist si a trecut la actiune. Integrarea lor in Europa este inca greoaie si, se vede, ineficienta in acest sens. Pe de alta parte, daca le spui ca esti crestin nu poti avea nici macar o discutie civilizata cu ei… Pe de alta parte, din pacate, tot mai multi tineri devin islamisti. De aceea trebuie gasite si alte modalitati.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Decembrie 8, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Stat de drept. Anticoruptie. MCV. Pozitia Frantei

Doua articole din Romania Libera care m-au pus pe ganduri… Unul e ceva mai vechi, din 11 aprilie 2014, in care e vorba de aprecierile facute de fostul ambasador al Frantei la Bucuresti, Dl. Philippe Gustin. Al doilea articol, din 20 noiembrie 2014, ne vorbeste despre ce a declarat ambasadorul Frantei la Sofia… M-am gandit sa le pun impreuna pe aceeasi pagina, cum se spune, sa vedem ce reiese din cele doua…

Ambasadorul Franţei: Anchetarea baronilor corupţi e un semn pozitiv

Se arata ca:

„Ambasadorul Franţei, Philippe Gustin, a apreciat, vineri seara, la Gândul Live, că avalanşa de cazuri de corupţie la nivel înalt, descoperite de procurorii DNA, constituie un semnal pozitiv şi că exemplul anticorupţie trebuie să vină de sus, dar că trebuie schimbată şi mentalitatea de a da şpagă, relatează Mediafax.

„Cred că este un semn pozitiv care este dat într-o ţară unde, din păcate, corupţia este prezentă. Este un semn important, care e dat că nu putem face orice şi deci exemplul trebuie să vină de sus şi cred că este un lucru bun, iar în decursul celor doi ani ai mandatului meu am văzut tot ceea ce a făcut justiţia, în special ce a făcut DNA sau ANI, pentru a avea o imagine mai bună a României. Dar cred că astăzi acest lucru nu e de ajuns. Exemplul trebuie să vină de sus, dar ceea ce este important este că trebuie să schimbăm mentalităţile, în ceea ce priveşte corupţia de zi cu zi, denumită uneori aici mica corupţie: faptul că pentru a avea o diplomă la universitate, trebuie să plăteşti, pentru a merge la medic, trebuie să plăteşti, pentru a nu plăti amenda, trebuie să dai ceva poliţistului”, a spus Philippe Gustin, care îşi încheie mandatul pe 30 aprilie.

Ambasadorul Franţei susţine că marile companii franceze au depăşit vremurile când se plângeau de presiuni politice, care generau corupţie, însă nu acelaşi lucru poate spune despre micii investitori francezi, înecaţi în aceeaşi birocraţie ca şi cei români.

„Sunt societăţi foarte mari în domeniul lor în România, plasate pe primul sau al doilea loc în sectorul lor, ele îmi spun că în prezent nu mai sunt supuse sau nu sunt supuse presiunilor, pentru că au o forţă, o putere, au posibilitatea de control care le permite să împiedice aceste practici. În schimb, am luat contact şi cu societăţi mici franceze care încearcă să se instaleze aici. Atenţie totuşi la ceea ce înţelegem prin cuvântul corupţie. Nu este vorba de o corupţie uneori activă, e mai degrabă o birocraţie care este lentă şi care cere ca pentru a avea o ştampilă pe un document, trebuie să aştepţi şi când te-ai săturat de aşteptat, atunci trebuie să plăteşti pentru a o obţine. Iată genul de lucruri mărunte, ca de pildă o autorizaţie de construire, de înfiinţare, cu care sunt confruntate, repet, societăţile mici şi nu cele mari. (…) Nu trebuie nici să caricaturizăm, să spunem că acest gen de practici nu există decât în România, din păcate nu este adevărat, ele există şi în Franţa. Deci, cred că e important să denunţăm asemenea practici şi, repet, să avem curajul de a le refuza”, a afirmat Gustin.

El a precizat că puterea statului de drept în România a fost întotdeauna un punct central pentru diplomaţia franceză. „Nu sunt o persoană care să dea lecţii. Eu ştiu că fiecare ţară îşi are propriile pete negre, propria istorie, care poate să cunoască suişuri şi coborâşuri, şi că, în orice caz, un stat de drept nu poate fi construit în cinci minute. Atunci când discut cu unii din colegii mei europeni îi întreb: cât timp a fost necesar pentru construirea sistemului tău judiciar? Pentru că în Franţa a fost nevoie de o mie de ani. Şi cu siguranţă nu se poate schimba în 20 de ani, în 23 de ani, ceva ce poate fi schimbat printr-o simplă lege, printr-o reglementare, ci necesită o schimbare de mentalitate. Aceasta trebuie să se schimbe, însă este mult mai greu de schimbat. Aşadar, cred că trebuie să fim foarte modeşti, dar şi foarte exigenţi, deoarece România ca membru al Uniunii Europene trebuie să respecte regulile juridice şi trebuie să accepte anumite reguli. Dar trebuie să fim şi prudenţi cu exigenţele noastre”, a spus Philippe Gustin.

Ambasadorul Franţei consideră că marile probleme ale României sunt lipsa forţei de muncă calificate în domenii tehnice, de care marii investitori au nevoie şi infrastructura.

„Prima problemă este cu adevărat forţa de muncă calificată. A doua este cea a infrastructurii. Infrastructura, văzută astăzi prin prisma exporturilor. Dăm întotdeauna exemplul Renault Dacia. Astăzi, din păcate, vânzările pe piaţa internă a României sunt în cădere liberă pentru Renault. Românii preferă să cumpere un autoturism vechi, de ocazie, din Germania de exemplu, decât un Logan sau un Duster nou. Asta înseamnă astăzi că, pentru ca Dacia să se poată dezvolta, piaţa de desfacere se găseşte în ţările emergente şi aceasta este cauza pentru care Dacia construieşte uzine în apropierea acestor pieţe de desfacere sau în Europa de Est, pentru a câştiga în competitivitate, transportul autoturismelor este un element important. În general, infrastructura este un subiect despre care am discutat mult împreună cu interlocutorii mei la nivel de guvern sau la nivel de autorităţi locale. Societăţile franceze de aici, din România, dar şi societăţile în general, au nevoie de infrastructură deoarece transportul materialelor pe care îl produc este un element important pentru competitivitatea lor. (…) Am vizitat România de la nord la sud şi de la est la vest, toată lumea ştie bine că atunci când te deplasezi în România, nu calculezi kilometrii, ci orele, deci toată lumea ştie bine că în România e nevoie ca infrastructura să se dezvolte, oricare ar fi guvernul la putere. Cred că trebuie să fii orb ca să nu-ţi dai seama de acest lucru”, a declarat diplomatul.

Ambasadorul Franţei a vorbit de asemenea la Gândul Live despre aderarea României la spaţiul Schengen şi despre condiţionarea pe care statele membre au ajuns să o facă faţă de raportul CE privind Justiţia, în cadrul MCV, amintind că Franţa, alături de Germania, a susţinut mereu România la aderare, iniţiind planul etapizat, mai întâi frontierele aeriene şi maritime, apoi cele terestre.

Un stat de drept se construieşte în permanenţă. Trebuie adaptate legile, reglementările, sistemul de justiţie la noile situaţii şi evoluţii ce apar, precum delincvenţa, reţelele de trafic sau criminalitatea cibernetică, de exemplu. Acum zece ani nimeni nu ştia ce este criminalitatea cibernetică, iar astăzi devine unul dintre elementele cele mai importante ale dreptului. Deci eu sunt mai degrabă partizanul unei logici în care MCV-ul ar trebui extins la ansamblul ţărilor Uniunii Europene pentru a avea un corpus şi o abordare juridică comune. (…) Nu sunt ipocrit. În mod natural, există o legătură evidentă (între Schengen şi MCV – n.r.). De manieră generală, trebuie să ai un stat de drept consolidat pentru a deschide frontierele. Dar din punct de vedere strict juridic, în textele juridice, precum şi în abordarea Comisiei Europene, această legătură nu există, însă atunci când există o viziune a lucrurilor, ne uităm la ansamblu. Se analizează MCV-ul, dar ne putem uita şi la chestiunile de corupţie, ne putem uita la toate într-o viziune globală. Aşadar nu trebuie să deconectăm subiectele unele de celelalte”, a explicat diplomatul francez.

Philippe Gustin a vorbit despre cei 7.000 de medici români care lucrează în Franţa începând cu 2007, spunând că „aceasta este Europa, cu circulaţia persoanelor, cu riscul pentru România de a pierde elite, de a pierde profesionişti din domeniul sănătăţii de care ţara are nevoie”.

„Ştiţi exact cât câştigă oficial un medic aici în România, în Franţa el este mult mai bine plătit. Cred că România trebuie să gestioneze această problemă a medicilor, pentru că în Franţa, avem nevoie de aceşti medici, pentru că avem o demografie medicală care este catastrofală. Şi ştiţi că studiile de medicină durează minim 10 sau 12 ani. Pentru a deveni medic este nevoie de 10 ani. Deci avem şi o evoluţie a profesiei de medic în Franţa. Tinerii medici care ies de pe băncile facultăţii nu mai vor să lucreze la ţară sau în spitalele publice, iată de ce avem, din păcate, nevoie să importăm personal medical. Şi alte ţări au astăzi aceeaşi problemă ca noi, Marea Britanie, de pildă”, a spus Philippe Gustin.

Pe de altă parte, el a arătat că deschiderea Franţei pentru medicii români echivalează şi cu o deschidere similară pentru romi, dar spre deosebire de medici aceştia din urmă nu vin întotdeauna în Franţa doar să muncească, ajungând deseori să locuiască în tabere ridicate ilegal, de unde sunt evacuaţi şi uneori expulzaţi înapoi în România. „Este un subiect extrem de complicat, foarte dificil. Nu există o soluţie miraculoasă, altminteri am fi găsit-o de mult. Cred că politica ce a fost făcută la nivel bilateral, între Franţa şi România, a permis abordarea acestui subiect cu obiectivitate. Este un subiect care nu trebuie să fie doar franco-român. Trebuie şi ca mentalităţile să se schimbe aici în România în ceea ce priveşte această etnie romă, şi trebuie să încercăm să găsim şi o soluţie europeană. Iată de ce aici am propus colegilor mei europeni şi reprezentanţilor guvernului român să ne întâlnim în mod constant pentru a încerca să găsim soluţii şi proiecte, ca de pildă cazul proiectului Ferentari, care nu se adresează doar romilor, ci populaţiei defavorizate, căci în definitiv adevărata problemă este legată nu de etnie, ci de starea de precaritate a populaţiei. Soluţiile sunt deja cunoscute, ele se bazează pe educaţie, sănătate, acces la locuri de muncă şi locuinţe. Toată lumea le cunoaşte. Cred că trebuie mai întâi să înţelegem bine ceea ce se întâmplă. Majoritatea acestor oameni săraci care se află în Franţa, în Marea Britanie sau în celelalte ţări europene sunt victime. Sunt victime ale reţelelor de trafic de fiinţe umane, este noua sclavie a secolului 21. Ei sunt victimele reţelelor care-i exploatează pentru cerşetorie, furt, prostituţie. Aşa că trebuie să avem o reacţie, mai întâi o reacţie poliţienească şi judiciară; iar dacă urmăriţi actualitatea în activitatea de jurnalist, aţi văzut că am avut chiar ieri condamnări pentru membrii unei reţele de proxenetism care-i exploata pe aceşti oameni. Iar pe de altă parte este nevoie de o abordare de incluziune socială pentru cei care vor să se integreze în Franţa. Iar aici e nevoie de o reacţie care presupune din nou acces la educaţie pentru copii, la locuinţe şi locuri de muncă pentru părinţi. Iar aceste două reacţii trebuie să fie coordonate”, a afirmat diplomatul francez.

La încheierea mandatului de ambasador, Philippe Gustin spune că i-a plăcut mult în România diversitatea naturii şi a oamenilor şi că locuitorii ţării sunt cea mai mare bogăţie, fiind impresionat de ospitalitatea românească.

„O să rămân la rezerva mea obişnuită, o să aştept să părăsesc România pe 30 aprilie pentru a spune ce mi-a plăcut cel mai mult. Însă, într-o manieră generală, ce mi-a plăcut cel mai mult în această ţară este diversitatea. România, la fel ca şi Franţa, le oferă turiştilor posibilitatea să ajungă în cei mai frumoşi munţi, în deltă, la mare etc. Există o diversitate care se regăseşte în oameni. Există mai multe Românii, mai multe tipuri de români. Când mergi dintr-un sat în altul, poţi întâlni şi influenţele minorităţilor, ale istoriei, iar această diversitate este extrem de importantă. Iar un al doilea element care mi-a plăcut este ospitalitatea. Cred că cea mai mare bogăţie a României sunt locuitorii săi: românii şi româncele. Şi în orice caz, eu, ca ambasador al Franţei, am fost emoţionat în călătoriile mele, pentru că am fost primit de fiecare dată cu atâta fervoare şi simplitate, dar şi cu multă apreciere pentru relaţiile dintre Franţa şi România”, a spus ambasadorul Franţei.” (subl. mea)

Ambasador francez: UE ar putea intensifica monitorizarea României şi Bulgariei, după ce MCV nu a avut efectele scontate

„Uniunea Europeană ar putea intensifica monitorizarea României şi Bulgariei, întrucât Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV) nu a adus efectele aşteptate, a declarat ambasadorul Franţei la Sofia, citat de site-ul Novinite.com, relatează Mediafax.

În cursul unui seminar pe tema situaţiei din Balcani desfăşurat la Sofia, Xavier Lapeyere de Cabanes a declarat că nu există semnale privind încetarea Mecanismului de Cooperare şi Verificare.

„Dimpotrivă, măsurile de monitorizare a României şi Bulgariei ar putea fi intensificate”, a spus ambasadorul Franţei, explicând că principiile statului de drept nu erau aplicate suficient în cele două ţări în momentul admiterii acestora în UE, în 2007.

„Mecanismul de Cooperare şi Verificare are obiectivul de a transforma elitele politice din România şi Bulgaria, de a le face să respecte reglementările comunitare. Însă, deocamdată, instrumentele de monitorizare nu au avut succes”, a spus ambasadorul Franţei.”

Deci in Franta a fost nevoie de 1000 de ani ca sa se construiasca sistemul judiciar, adica, din cate inteleg daca inteleg bine, statul de drept… 🙂 Incurajator!! 🙂 In Romania si Bulgaria MCV nu a avut efectele scontate, si atunci pe aici cat mai trebuie? 500 de ani? Inca 1000 de ani? 🙂 Bineinteles ca un stat de drept nu se poate construi „in 5 minute”. Totusi, ce inseamna „să fim şi prudenţi cu exigenţele noastre„? Si chiar asa: „instrumentele de monitorizare nu au avut succes”? Iar Philippe Gustin spune:

„În mod natural, există o legătură evidentă (între Schengen şi MCV – n.r.). De manieră generală, trebuie să ai un stat de drept consolidat pentru a deschide frontierele. Dar din punct de vedere strict juridic, în textele juridice, precum şi în abordarea Comisiei Europene, această legătură nu există, însă atunci când există o viziune a lucrurilor, ne uităm la ansamblu. Se analizează MCV-ul, dar ne putem uita şi la chestiunile de corupţie, ne putem uita la toate într-o viziune globală. Aşadar nu trebuie să deconectăm subiectele unele de celelalte”

Interesant ce spune Philippe Gustin…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Noiembrie 22, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Franta…

Se discuta foarte mult despre demisia Cabinetului condus de Manuel Valls, dar eu cred ca ar fi interesant sa vedem care e situatia reala si pentru asta propun sa vedem ce zice Eurostatul.

Sa vedem cum stam cu PIB-ul. Eurostatul ne spune ca PIB-ul e stabil in Zona Euro si chiar a crescut cu 0,2% in EU28 in trim. II 2014 comparativ cu trim. precedent. Zona Euro nu este in recesiune!! Romania este in recesiune datorita a doua scaderi consecutive pe trimestrele I si II din 2014. Nu acelasi lucru se poate spune despre Franta unde avem o stagnare pe cele doua trimestre sus amintite, adica celebra crestere economica zero (la noi e cu minus in fata!!). Franta sta chiar mai bine decat Germania la acest capitol: Germania a inregistrat o scadere de 0,2% in trimestrul II din 2014, dar nu e in recesiune.

Inflatia a scazut in Zona Euro la 0,4%. Inflatia anuala calculata in iulie 2014 era in Franta de 0,6%, in Germania de 0,8%, in Romania de 1,5%. Deci preturile ar trebui sa se mentina stabile.

Probleme apar in Zona Euro la productia inregistrata de sectorul constructiilor cu o scadere de 0,7% in Zona Euro (0,3% in EU28). Dar productia in acest sector a scazut dramatic din 2007 incoace in toata Europa. Romania inregistreaza printre cele mai mari scaderi: de 2,6% in iunie 2014 fata de mai 2014, si de 1,1% fata de trim. 1 din 2014. In Franta scaderea este de 0,7% fata de trim. I din 2014, in Germania 5,7% fata de trim. I din 2014.

Un alt fenomen creator de probleme este scaderea productiei industriale in iunie fata de luna precedenta de 0,3% in Zona Euro, 0,1% in EU28. Romania inregistreaza o scadere de 0,7%  in iunie fata de mai 2014. In Franta avem o crestere de 1,4% (iunie fata de mai), iar in Germania o crestere de 0,2% pentru aceleasi luni din acest an.

De unde se poate constata, dupa acesti parametri, ca Franta nu sta chiar asa de rau. Adevarata problema a Frantei, pe care guvernarea socialista nu a reusit s-o rezolve este somajul ridicat – v. aici si aici. Franta are un somaj ce se mentine aproape constant la 10,2%, fata de Germania unde el este de 5,1%. Daca ar fi sa ne luam dupa teoria legata de Philips curve (Curba Philips), o inflatie foarte mica nu ajuta deloc sa scada rata somajului. Ar trebui un nivel mai mare al inflatiei pentru ca somajul sa inceapa sa scada. Or, tocmai acest lucru nu e dorit de Germania, care se teme ca sporirea masei monetare (in cazul nostru euro) ar conduce la rate mari ale inflatiei. Daca ne uitam pe Outlook-ul FMI vom constata ca Franta are o datorie guvernamentala bruta mai mare, ca procent din PIB, decat cea a Germaniei, care este in scadere, si un cont curent negativ, fata de cel al Germaniei unde este cu plus si cifre mari… Dar sa revin la forta de munca: Germania are o populatie estimata (FMI) la 80,925 milioane locuitori si 40,946 milioane angajati in campul muncii.  Franta are o populatie estimata (tot FMI) la 63,951 milioane locuitori si 25,822 milioane angajati in campul muncii. Este o diferenta de 15,124 milioane de angajati in favoarea Germaniei. Olanda are o populatie de 16.856.620 locuitori si un PIB nominal de $838,036 miliarde. Vorbim de tari dezvoltate, cu un nivel economic asemanator. Pe de alta parte, in Franta cei mai afectati de somaj sunt tinerii sub 25 de ani, cu o rata a somajului de 22,4% fata de Germania unde rata somajului in randul tinerilor sub 25 de ani este de 7,8% (nivel luna iunie 2014) – v. aici.

De asemenea iata ce arata rfi Romania:

Agenţia Standard & Poor’s retrogradează Franţa

Se arata ca (articolul este din 8 noiembrie 2013):

Franţa a fost penalizată pentru lipsa de reforme şi slabele performanţe economice. Agenţia Standard & Poor’s a scăzut cu o treaptă calificativul acordat economiei franceze. Decizia agenţiei a fost criticată dur de ministrul de Finanţe francez, Pierre Moscovici.

S&P a scăzut nota Hexagonului până la nivelul AA, cu perspectivă stabilă. Se întâmplă din cauza îngrijorărilor privind lipsa de creştere economică.

Agenţia de evaluare financiară consideră că reformele guvernului de la Paris, precum cele din domeniul fiscalităţii şi al legislaţiei muncii, nu vor îmbunătăţi substanţial perspectivele de creştere economică, pe termen mediu.

Totodată, şomajul ridicat afectează sprijinul acordat de populaţie pentru noi măsuri structurale şi în domeniul politicii fiscale care ar fi adus creştere economică.

Perspectiva ratingului este stabilă, ceea ce înseamnă că există şanse mici ca S&P să îmbunătăţească sau să micşoreze calificativul Franţei, în următorii doi ani.

Imediat după publicare, ministrul francez de Finanţe Pierre Moscovici a criticat decizia ca fiind incorectă şi a explicat că S&P emite judecăţi critice şi inexacte.

Moscovici a indicat că politicile lui Francois Hollande sunt o încercare „masivă” de a însănătoşi economia Franţei.

Comisia Europeană anticipează pentru acest an un avans al PIB de 0,2%, urmat de o creştere de 0,9% în 2014. Datoria publică a Franţei este aşteptată să urce la 96% din PIB până în 2015, de la 90,2% în 2012, când Hollande a devenit preşedinte.

Celelalte două mari agenţii de rating, Fitch şi Moody’s au retrogradat şi ele Hexagonul în iulie anul acesta, respectiv în noiembrie anul trecut. Un anunţ de acest gen, notează BBC, duce la creşterea preţului la care respectiva ţară se împrumută de pe pieţele externe. Şi într-adevăr, randamentul obligaţiunilor franceze pe zece ani a crescut după anunţul S&P cu două zecimi, de la 2,1 la 2,3%.”

Ceea ce ma uluieste pe mine este urmatorul lucru: aici vorbim de economia Frantei, una din cele mai mari din Europa, o tara dezvoltata, unde nu se poate spune ca nu exista capital, ca nu exista bani. Franta este a 5-a cea mai mare economie din lume, dupa PIB-ul nominal, si a 9-a dupa PIB-ul luat la paritatea puterii de cumparare. Intr-o astfel de tara, guvernul socialist a decis sa mareasca foarte mult taxele si impozitele, impovarand sectorul privat, creator de locuri de munca. Cum e posibil ca un ministru al industriei, Arnaud Montebourg, sa spuna ca vrea (vor rog sa tineti cont de acest aspect: a spus ca vrea) ca ArcelorMittal sa plece din Franta? Lasand la o parte maniera grobiana in care a procedat respectivul ministru, el goneste investitorii din tara. Or, investitiile sunt extrem de importante pentru crearea de noi locuri de munca, asta o puteti citi in orice manual serios de economie. Este ciudat, dar Franta a ajuns o tara xenofoba… Inainte vreme cand spuneai Paris spuneai inainte de toate deschidere. Franta era o tara a libertatii, inclusiv a libertatii economice. Francezii erau recunoscuti drept oameni joviali, usor superficiali si cu simtul umorului, nicidecum cu o aversiune fata de straini, dimpotriva!! Pe vremuri la Paris era ceea ce as putea numi o desfatare a libertatii si cred ca lucrul asta o sa vi-l spuna oricine care a vizitat si a stat in Franta cu mult inainte de vremurile noastre, de azi. Acum economia Frantei a ajuns reglementata in cel mai inalt grad. Conceptiile etatiste domina. Franta a ajuns o tara inchistata si o economie inchistata. Or, se vede ca guvernarile semisocialiste dinainte de Hollande si cea socialista de acum nu reusesc sa rezolve problemele si ele se mai si agraveaza in plan politic, Frontul National, partid de extrema dreapta, prinzand tot mai mult teren. Insa si acest partid este si mai xenofob, inchistat si incapabil sa dea un avant economiei franceze. Ba chiar mai mult, sunt filozofi, precum Alain Badiou, carora li se pare o idee buna comunismul. Pe mine ma uluieste ca aceasta tara nu reuseste sa realizeze un mediu investitional si de afaceri prietenos,  atractiv si dinamic, capabil sa creeze locuri de munca. Aceasta treaba se poate, trebuie sa se poata face in Franta, o tara dezvoltata, cu posibilitati foarte mari, fara indoiala. Ar trebui sa ne amintim, si ar trebui mai ales ca francezii sa-si aminteasca, faptul ca ceea ce numim azi laissez-faire a aparut in Franta. Se pare ca la 1681 erau, in statul francez, oameni mai deschisi la minte decat cei din zilele noastre. Acum sunt goniti investitorii straini din tara!! Cand Parisul ar fi trebuit sa fie printre cele mai mari, daca nu chiar cel mai mare centru investitional si de afaceri din Europa, la concurenta cu Londra. Unde intr-adevar sa te simti liber sa pornesti o libera intreprindere si sa ai si conditiile necesare pentru a duce la bun sfarsit o asemenea actiune. Acuma statul iti pune talpi!

Ceea ce se intampla acum este un esec socialist si de aceea socialistii europeni ar trebui sa-si regandeasca politicile, in special cele economice, pentru ca se vede ca nu merge asa. Evident ca este un semnal foarte prost si pentru Victor Ponta care, prin politicile de marire a taxelor si impozitelor si de adaugare a altora noi, a copiat modelul francez, practicat de Partidul Socialist Francez, aflat acum la guvernare. Franta a stagnat doua trimestre consecutive, Romania a ajuns in recesiune. Daca se va continua asa, nu vreau sa fiu alarmist, dar exista riscul ca si Franta sa intre in recesiune… De cand Franta a ajuns sa nege existenta lui Dumnezeu sau s-o puna cumva la indoiala, sau sa nu mai tina cont de aceasta, a ajuns transformandu-se din tara luminilor, cum era odinioara, intr-o tara oarecare. Au inceput sa apara tot felul de ganditori socialisti, nu v-ati prins? Or, socialismul asta e greu de spus unde va duce tara, nu prea spre bine, dupa cat se vede… La noi, dupa ce s-a pus un pomelnic de taxe si impozite, scad veniturile la buget. Nu cumva asa e si in Franta? 😉 Mai nou, gandirea socialista (din putul gandirii, da’ ce credeati?) concepe un tip de economie in care nu se mai fac investitii. Vrem locuri de munca, dar fara sa mai facem investitii! E „bine”, tovarasi, e „foarte bine”!! Nici macar Ceausescu n-a facut asa, dragi tovarasi si prieteni!! Acuma la noi, poate se inspira si Dl. Hollande din originala gandire socialista romaneasca, se zvoneste prin targ ca Guvernul Ponta doreste sa dea o ordonanta de urgenta (de urgenta, cum altfel?) ca doua saptamani primarii sa poata trece dintr-un partid in altul fara nicio problema. Liber la migratie politica, tovarasi! Ati vazut, asta e libertatea! 😆 Cu astfel de ganditori – ei sunt peste tot, si la PPE, desigur – eu stau si ma intreb unde va ajunge tara, unde va ajunge Europa… Uitati-va la rata mare a somajului in Franta, mai ales in randul tinerilor – statul nu face nimic pentru ei. A le plati ajutorul de somaj nu inseamna sa faci ceva. Un esec clar al politicilor de ocupare a fortei de munca.

Legat de Romania, trebuie spus, cred, ca anul acesta nu se va intampla mare lucru. Vor fi alegeri prezidentiale, e adevarat. PSD, partid nerestructurat si care are inca solide mentalitati comuniste, doreste sa-si impuna candidatul. Chestiunea este insa alta, indiferent de cine va fi castigatorul: ce se va intampla la anul…? Mie mi se pare ca de la anul vor incepe masive disponibilizari de personal din sectorul de stat… Anul acesta nu e posibil intrucat e an electoral si nimeni nu te mai voteaza daca faci asa ceva. Dar de la anul e foarte posibil intrucat nu sunt nici bani, nici nu sunt atrase investitii straine, nici statul nu face investitii. O politica economica bazata in exclusivitate pe cresteri de taxe si impozite, favorizarea baronilor locali, lupta anticoruptie pentru recuperarea banilor, nu e nici fiabila si nici viabila. Lupta anticoruptie, care a fost servita pe toate posturile de televiziune, nu a tinut loc de crestere economica si nici de locuri de munca intrucat nu a reusit sa rezolve problemele structurale. Statul nostru nu numai ca nu a creat nu cadru foarte bun in care sa se dezvolte sectorul privat, caci asta inseamna „Laissez-nous faire„, dar a si ingreunat mai mult problema, a complicat-o si mai mult. Nici vorba ca ar fi actionat in interesul cetatenilor. Statul nostru nu a reusit nici direct, nici indirect, prin mixul de politici, desigur, sa creeze job-uri productive. A creat, in schimb, tot felul de insuficiente. Prin tot felul de reglementari. Traim vremuri in care se creeaza somaj de lunga durata, nu job-uri productive. Asta nu va da de gandit? De ce oare? De ce, daca statul intervine in economie, daca statul sufoca sectorul privat cu taxe si impozite sporite? Se dau in schimb, cu sutele, microbuze scolare, acolo unde posturile de soferi sunt blocate! Iti vine sa si razi, pentru ca e absurd, daca n-ar fi tragic.

August 28, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 16 comentarii

Despre problemele zilelor noastre…

Gandul

Scandalul spionajului. Şeful biroului CIA din Berlin A FOST EXPULZAT

Se arata ca:

Berlinul îl expulzează pe şeful serviciilor secrete americane din Germania, a anunţat joi un deputat, transmite AFP.

„Reprezentantului serviciilor secrete americane de la Ambasada Statelor Unite ale Americii i s-a cerut să părăsească Germania”, a declarat Steffen Seibert, un purtător de cuvânt al Guvernului german, citat într-un comunicat.

Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.”

Agentul dublu care reaprinde scandalul NSA între Germania şi SUA. Merkel: „Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt „grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns „rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

„Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

„În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.

Acest agent dublu ar fi avut misiunea de a strânge documente despre o comisie de anchetă parlamentară germană înfiinţată după dezvăluirile de presupus spionaj desfăşurat de agenţia de informaţii americane NSA.

La rândul său, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a avertizat că, dacă aceste informaţii sunt exacte, cazul trebuie clarificat rapid, precizând că a cerut Washingtonului să elucideze acest dosar „cât mai repede posibil”.

Ministrul german de Interne, Thomas de Maizière, le-a cerut Statelor Unite să răspundă „rapid şi clar” acestor informaţii, potrivit unor extrase dintr-un interviu ce va apărea luni în cotidianul Bild.

Angela Merkel a început duminică o vizită de trei zile în China, cea de-a şaptea de la preluarea funcţiei în 2005. Ea este însoţită de o delegaţie formată din lideri economici, între care oficiali ai Siemens, Volkswagen, Airbus, Lufthansa şi Deutsche Bank.

China reprezintă pentru Germania a doua piaţă de export (în afara Uniunii Europene), după Statele Unite.”

Iata ce titreaza si Evenimentul Zilei:

Germania l-a expulzat pe șeful biroului CIA de la ambasada americană la Berlin

Se arata ca:

Guvernul german a anunțat astăzi că i-a cerut șefului biroului CIA de la ambasada americană din Berlin să părăsească țara, la o săptămână după arestarea unui agent al serviciilor germane de informații BND suspectat de spionaj în favoarea SUA.

„Reprezentantul serviciilor americane de informații de la ambasada Statelor Unite ale Americii a fost somat să părăsească Germania” a declarat Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al guvernului german.

La rândul său, președintele comisiei parlamentare de control al activității serviciului german de informații a declarat că s-a recurs la această măsură după ce americanii au spionat politicieni germani și după refuzul Washingtonului de a coopera în scandalul de spionaj și de a oferi răspunsuri adecvate.

Decizia de expulzare vine la o săptămână după arestarea unui agent BND suspectat că spiona în favoarea americanilor, scandal care i-a înfuriat și mai mult pe oficialii germani.

Anul trecut, un fost angajat al serviciilor americane de informații, Edward Snowden, a dezvăluit lumii întregi amplul program de spionaj electronic global practicat de NSA, Germania fiind principala victimă în Europa.

Ieri, presa germană a dezvăluit că un al doilea suspect de spionaj în favoarea Americii, de data aceasta un militar, este luat în vizor de autoritățile germane.

„Din punctul meu de vedere, spionarea aliaţilor este o risipă de energie. Avem atâtea probleme, ar trebui să ne concentrăm asupra lucrurilor importante”, a îndemnat cancelarul german Angela Merkel, în răspuns la o întrebare ce i-a fost adresată astăzi în cursul unei conferinţe de presă cu premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă.

În opinia sa, priorităţile ar trebui să fie găsirea unui răspuns la provocările din Siria şi combaterea terorismului, în paralel cu întărirea încrederii între aliaţi.”

The New York Times

Germany Expels Top U.S. Intelligence Officer

Se arata ca:

„BERLIN — Germany announced Thursday that it had ordered the senior American intelligence official in the country expelled, retaliating for apparent American recruitment of spies here.

“The representative of the U.S. intelligence services at the United States Embassy has been asked to leave Germany,” a government spokesman, Steffen Seibert, said in a statement.

“The request occurred against the backdrop of the ongoing investigation by federal prosecutors as well as the questions that were posed months ago about the activities of U.S. intelligence agencies in Germany,” he said. “The government takes the matter very seriously.”

Mr. Seibert said Germany continued to seek “close and trusting” cooperation with its Western partners, “especially the United States.”

Clemens Binninger, a member of Chancellor Angela Merkel’s party, said the move was “a political reaction of the government to the lack of willingness of U.S. authorities to help clear up any questions arising in the past year” in connection with American surveillance of Germany and its leaders.

German officials have been frustrated in their efforts to receive clarification from Washington over allegations of spying that began last year when it was revealed that the National Security Agency had been monitoring the chancellor’s cellphone. Although President Obama has offered assurances that it will no longer happen, revelations last week that a member of the German secret services had been spying for the United States sparked a fresh round of outrage.

On Wednesday, the police searched the Berlin office and apartment of a man suspected of being a spy, federal prosecutors said. They declined to give further information, but the German news media reported that the suspect worked for the Defense Ministry. A ministry spokesman confirmed that it was involved in an investigation.” (subl. mea)

A fi proamerican nu mai inseamna sa fii si progerman…? De observat ca purtatorul de cuvant al Guvernului german a declarat ca Germania va cauta o „cooperare stransa si de incredere” cu partenerii sai occidentali, „in special cu Statele Unite”. O fisura in cadrul NATO ar fi un lucru cu adevarat grav…

Pe de alta parte, Hillary Clinton a dat un interviu ziarului german Bild am Sonntag. Iata ce ne spune Gandul:

Hillary Clinton: Putin „poate să fie periculos”

Se arata ca:

Fostul secretar de Stat Hillary Clinton a apreciat că preşedintele Vladimir Putin „poate să fie periculos” şi că politica acestuia în Ucraina ar fi necesar să primească un răspuns unit din partea statelor occidentale, într-un interviu pentru ziarul duminical german Bild am Sonntag, relatează AFP.

La întrebarea în ce măsură ar putea Putin să fie periculos, în contextul anexării Crimeei de către Rusia şi conflictului dintre separatiştii proruşi şi autorităţile de la Kiev în estul Ucrainei, Clinton a răspuns, în acest interviu publicat în limba germană, „cred că poate să fie periculos”.

„Occidentul este necesar să răspundă printr-o reacţie comună la ultima agresiune a acestuia în Ucraina”, a declarat ea în acest interviu publicat în ziua lansării cărţii sale „Hard Choices” la Belin.

În opinia sa, „un om ca Putin merge întotdeauna până la limită. El încearcă întotdeauna să testeze rezistenţa celorlalţi”, după care îşi readaptează tactica.

Întrebată, în cursul prezentării cărţii sale, ce fel de interlocutor este Vladimir Putin, ea a răspuns „este un client dificil, cu pielea mai dagrabă groasă”.

De asemenea, Clinton a aprobat gluma unui jurnalist care a spus despre Putin că seamănă cu un „cowboy rus”. „Da, exact, cu sau fără tricou”, a spus ea, râzând zgomotos.

Vladimir Putin a declarat ironic despre fostul secretar de Stat american Hillary Clinton, la începutul lui iunie, că este o femeie „slabă”. „E mai bine să nu te cerţi cu femeile”, a spus el într-un interviu pentru posturile franceze TF1 şi Europe1.”

In alta ordine de idei, am citit in The New York Times un editorial foarte interesant despre Franta, o perceptie americana a acestei tari:

France Decapitated

Se arata ca:

„LONDON — The Tour de France bicycle race kicked off in England this year, in Yorkshire to be precise, and ended its third stage on the Mall outside Buckingham Palace. Next pigs will fly.

In fact they’ve already flown, given that this quintessentially French event has started in Britain once before, but still it must be asked if anything is sacred anymore. Perhaps the horse racing at Ascot will soon move to Toulouse.

I was in Paris last week. It was beautiful. Tourists lolled on the bridges enjoying picnics of cheese, baguettes and bad red wine. They were happy. The weather was perfect. The French were grumpy, of course. I did not notice any grumbling about the weird displacement of the Tour across the Channel, but encountered complaints over just about everything else.

A former conservative president, Nicolas Sarkozy, had been hauled into police custody for 15 hours for questioning over alleged corruption. The current Socialist president, François Hollande, had plumbed new depths of unpopularity. The presidency of the Fifth Republic, once the apex of ceremonial glory and near-monarchical power, had all the luster of a damp rag.

That the French are unhappy has become a commonplace. A nation that loves ideas is living in an ideological void. If that void is filled by anyone it is the rightist leader Marine Le Pen with her cleverly dosed venom about Europe, immigrants, crime, globalization and the other supposed culprits behind French national decline.

Unemployment in France is at about double the German level. Growth is at zero. Investment is at new lows. If the European economy is stirring, the French has shown an exceptional capacity to resist signs of life.

Manuel Valls, the centrist prime minister hated by many in his own Socialist Party, is trying to cut public-sector spending, loosen labor-market laws, slash payroll taxes, and generally spur job creation and growth by liberalizing a state-heavy economy. Many have tried before him. Many have failed. Such reform in France is a Sisyphean task.

France is a modern country as well as a beautiful one. Its attributes, from its health system to its rail system (when not on strike), are well known. But the French dislike modernity. They mistrust modernity. That is the nub of the problem. They dislike and mistrust it for two reasons. Modernity has redefined space and relegated the state. This is intolerable.

The redefinition of space has involved the technology-driven elimination of distance. As Michel Serres, a prominent French philosopher, put it in a lecture last year at the Sorbonne on the digital world, “Boeing shortens distances; new technologies annul them.”

This is troubling in France because nowhere else is the particularity of place and the singularity of a person’s attachment to it more important. That bond is expressed in the word “terroir,” at once the land, its special characteristics, the nature of its soil, its climate, and the unique human relationship to it. A great Burgundy and an indifferent one may come from properties a hundred yards apart. The soil is not the same, nor the slope of the land. Distance matters. Yet modernity has contempt for it. It even places the Tour de France in England. As Serres put it, “We live in a new space.”

Humanity has also changed its relationship to the state. The French place deep faith in the state. It is the righter of wrongs, the mediator of human affairs, the source of social justice, the object of duty, and the repository of power. The very word deregulation is odious to the French.

But technology has shifted power from the state to stateless individuals living in a borderless cyberworld. An e-mail address is now more important and more relevant to the conduct of existence than a physical address. A revolution in communication is underway, not seen since the invention of the printing press, but it is not a French revolution. It is in fact an anti-French revolution. It challenges fundamental French values, the French sense of self, and the French attachment to the state.

Valls, the prime minister, appears to be confronting French labor unions in his efforts at reform. What he is really facing is a fundamental objection to modernity.”

Serres, in his lecture, tells the story of Saint Denis, the Christian martyr decapitated around 250 A.D. Denis is said to have picked up his head and walked several kilometers preaching a sermon. Serres objected as a child, when his mother told him the story, that Denis could not possibly have found his head without his eyes. She rebuked him for failing to understand miracles.

Today, Serres says, everyone’s head is on the table in the form of their computers. “You have been decapitated!” he tells his French audience.

That is often how the French feel. I fear there is not much to be done about it, short of miracles.” (subl. mea)

Dar daca Germania, date fiind aceste circumstante, doreste sa se impuna ca o Mare Putere in Europa si, eventual, sa conduca Europa impreuna cu Rusia? Daca in Franta situatia e asa cum e, adica una proasta si, observati, nu e vorba numai de latura economica, nu apare oare un dezechilibru in Uniunea Europeana in favoarea Germaniei? De asemenea nu am auzit de un spion rus expulzat din Germania (si nu exista spioni rusi in Germania? 🙂 Sa fim seriosi!) ci de seful Biroului CIA de la Ambasada Americana din Berlin!! Nu e oare ciudat ca americanii s-au expus in felul acesta, ca s-a ajuns la scandaluri zgomotoase de spionaj, la expulzarea unui oficial american…? Rusia spioneaza in liniste… Sau cum…?

Update

Casa Albă „nu comentează”, după ce Germania l-a expulzat pe şeful spionilor americani de la Berlin

Se arata ca:

„Casa Albă a refuzat să comenteze expulzarea, joi, de către Guvernul german, a şefului serviciilor de informaţii americane în Germania, la Washington instalându-se o tăcere generală cu privire la acest scandal de spionaj, considerat „exploziv”, între cei doi aliaţi, relatează AFP.

„Am văzut aceste informaţii şi nu avem niciun comentariu de făcut pe tema unui pretins scandal în (domeniul) informaţiilor”, a declarat Caitlin Hayden, o purtătoare de cuvânt a Consiliului pentru Securitate Naţională al lui Barack Obama.

„Totodată, relaţia noastră cu Germania în domeniul securităţii şi informaţiilor este foarte importantă şi ea permite asigurarea securităţii germanilor şi americanilor”, a adăugat Hayden. „Cooperarea este esenţial să continue în toate domeniile, iar noi ne vom afla în continuare în contact cu Guvernul german, prin canale adecvate”, a continuat ea.

Un purtător de cuvânt al Guvernului german a justificat joi expulzarea prin „lipsa de cooperare” a Washingtonului în cazurile unor presupuşi agenţi americani descoperiţi în Germania în ultimele zile.

Acuzaţiile au sporit tensiunile dintre cele două ţări, deja puternice, din cauza supravegherii de către Agenţia Naţională pentru Securitate (NSA) a telefonului mobil al cancelarului Angela Merkel, dezvăluită în urma unor scurgeri de informaţii în presă, dar oprită în acest moment.

Însă germanii se plângeau de o relativă indiferenţă a americanilor în acest dosar, cel puţin în mod public.

O delegaţie alcătuită din parlamentari germani a efectuat săptămâna aceasta o vizită la Washington, în cadrul unor reuniuni pe tema Securităţii Naţionale în Congres şi cu Executivul.

„Noi considerăm că interlocutorii noştri sunt puţin conştienţi de această problemă”, a deplâns Norbert Roettgen, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Bundestagului.

În fapt, puţini parlamentari de pe culoarele Capitoliului păreau îngrijoraţi de agitaţia germanilor. Dosare de politică internă – imigraţia, autostrăzile, între altele – sunt de ordinea zilei. Actualitatea americană rămâne dominată de problema valului de copii care trec clandestin frontiera cu Mexicul.

„Înţeleg că această poveste, pe lângă ceea ce s-a întâmplat înainte cu telefonul mobil al cancelarului Merkel, ridică numeroase întrebări, dar, în afară de acest lucru, nu am ce să prea comentez”, a declarat miercuri senatorul Bob Corker, republicanul cu cea mai înaltă poziţie în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe.

„Nu eram la curent, eram în Afganistan”, declara marţi colegul său Lindsey Graham, după deschiderea unei anchete asupra celui de-al doilea presupus spion în contul Statelor Unite.

Unii experţi subliniază că această criză pare să nu poată fi soluţionată fără implicarea personală a lui Barack Obama. „Cred că va face acest lucru”, apreciază Jack Janes de la centrul de reflecţie American Institute of Contemporary German Studies.

„Departamentului de Stat sau parlamentarilor de pe cele două maluri ale Atlanticului le revine sarcina să liniştească tensiunile, însă Congresul nu doreşte să se implice”, a declarat el pentru AFP, preconizând că „toată această poveste va continua pentru o perioadă”.”

„Cu o mana legata la spate”…

Iata ce am citit pe saitul Radio Europa Libera:

Administrația Obama confruntată cu reproșuri în Congresul american

Se arata ca:
Victoria Nuland: „Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”.

Mai mulți legislatori influenți din Comisia de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, atit democrați cit si republicani, și-au manifestat îngrijorarea față de lipsa de acțiune a Statelor Unite în relație cu criza ucraineană și atitudinea Rusiei. Victoria Nuland, adjuncta secretarului de stat John Kerry pe probleme europene, a trebuit sa dea socoteala in fata Comisiei în legătură cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, Robert Menendez, un democrat din New Jersey, și membrul Comisiei, Bob Corker, republican din Tennessee au întrebat la audierile de miercuri pe tema situației din Ucraina de ce administrația Obama nu merge mai departe cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Secretarul Asistent pentru Probleme Europene și Eurasiatice Victoria Nuland a spus că sancțiunile sunt mai eficiente când la ele participă aliații europeni și că administrația Obama pregătește noi sancțiuni.

Ea a mai spus că liderii europeni se vor întâlni la 16 iulie și că după acea dată s-ar putea anunța noi măsuri.

Menendez a sugerat că membrii Congresului ar putea trece la acțiune singuri, spunând că administrația pare să lupte cu Rusia cu o mână legată la spate, dacă nu cu amândouă. „Nu pricep, iar numărul celor care în Congres sunt dispuși să aștepte este în scădere”, a spus senatorul.

Republicanii din Senat introduseseră deja un proiect de lege cu noi sancțiuni împotriva Moscovei, mai dure decât cele luate de Casa Albă, dar nemulțumirea unui șef democrat de comisiei senatorială față de politica externă a propriului președinte este ceva mai rar.

Atât Corker cât și Menendez au părut vizibil exasperați pe tot parcursul audierii de miercuri. La un moment-dat, când Victoria Nuland a început să vorbească despre ce s-ar fi întâmplat dacă administrația Obama nu sancționa Rusia deloc, Corker a întrerupt-o spunând: „Nu vrea să ascult asta”.

Ca urmare Nuland a spus că administrația Obama este în contact cu europenii în privința calendarului unor eventuale noi sancțiuni, și a insistat că este preferabil ca Statele Unite să coopereze cu UE.

Nuland a mai spus că sancțiunile deja adoptate sunt eficiente, că datorită lor au fost posibile alegerile prezidențiale ucrainene din mai și retragerea a zeci de mii de militari ruși de la granița cu Ucraina.

„Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”, a spus Nuland.

Corker a făcut o lungă pauză și a spus: „Mi-e rușine. Mi-aș dori ca administrația să nu mai facă declarații publice prin dumneavoastră și prin alții când e așa de limpede că nu o să ia nici un fel de măsuri”.

Ca răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia și la sprijinul Moscovei pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei, administrația Obama a adoptat sancțiuni individuale împotriva unor cetățeni și firme, însă nu împotriva unor întregi sectoare economice rusești.

Dar Victoria Nuland a declarat miercuri că administrația Obama va introduce asemenea sancțiuni mult mai dure dacă Rusia nu-și schimbă „decisiv” politica din Ucraina.” (subl. mea)

Si atunci intrebarea care se impune in mod necesar este: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? 😡

Pe de alta parte iata un alt articol interesant tot de pe saitul Radio Europa Libera:

„Cu Putin în inimă”

Se arata ca:

În Spania, politica Kremlinului este susținută de radicali – atât de cei de dreaptă, cât și de cei de stânga – un articol de Victor Cerețki.

În Spania, la fel ca și în alte țări din Europa de Vest, există oameni care se consideră prieteni sinceri ai Rusiei și susțin politica lui Vladimir Putin. Poziția lor este determinată de diverși factori, inclusiv de unii care țin de situația internă din Spania.

Cândva, în perioada Uniunii Sovietice, lucrurile în privința „prietenilor” Moscovei din Spania erau clare. Era vorba despre membrii Partidului comunist și simpatizanții acestuia. Iar atunci când partidul comunist spaniol a renunțat în anii ’70 la linia generală a mișcării comuniste trasate de Moscova, s-a găsit o alternativă. În locul tovarășilor care au pășit pe calea așa-numitului „eurocomunism”, adică a celor care au recunoscut valorile democrației, pe lista prietenilor a apărut o nouă organizație, numită Partidul comunist al popoarelor Spaniei. Întreținută pe banii Moscovei, aceasta juca rolul de principal prieten al URSS și propagandist al „modului sovietic de viață”.

Despre acele timpuri își amintește veteranul mișcării comuniste, Jose Luis Vargas: „Primeam un ajutor foarte mare din partea Uniunii Sovietice. Dar ajutorul niciodată nu este dezinteresat. Cei care ajută au și tendința de a comanda. Este în natura firii umane”…

În paralel, și tot pe banii Moscovei, în toate regiunile mari ale Spaniei începând cu sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’90 au existat comunități de prietenie cu Uniunea Sovietică. Acolo spaniolii puteau privi filme sovietice, puteau împrumuta cărți de la bibliotecă, învăța limba rusă și, iar la recomandarea comunităților chiar puteau primi posibilitatea de a merge în URSS la studii. După colapsul Uniunii Sovietice tot acest sistem de asistență acordată și partidului, și comunităților de prietenie s-a destrămat de la sine.

Însă, cât nu ar fi de paradoxal, cu timpul numărul „prietenilor Rusiei” în Spania nu numai că nu s-a micșorat, ci chiar a crescut – din contul noilor grupuri de populație, spune istoricul și politologul de la Madrid, Sesar Vidal Mansanarez, într-o discuție cu corespondentul postului de radio Svoboda. Acest lucru s-a produs, în opinia sa, fără vreo investiție financiară din partea Moscovei. Fenomenul, în opinia cercetătorului, are câteva explicații.

Cea mai simplu de explicat este poziția pro-rusească a veteranilor „prieteniei” – a comuniștilor și altor persoane, de cele mai multe ori cu viziuni de stânga, legate într-un fel de Rusia. Mulți și-au păstrat sentimentele de pe vremuri și nu vor să renunțe la acestea, chiar dacă deja de mult timp nu mai primesc niciun fel de subsidii pentru asta.

La Madrid, de exemplu, există asociația „Troika”. Fondatorul ei, actorul de teatru și regizorul Jose Luis Ceca, a învățat cândva în Uniunea Sovietică: „Troika este o asociație culturală, artistică, teatrală. Scopul nostru este ca cele două popoare – rus și spaniol – să se cunoască reciproc. Este o asociație de prietenie cu Rusia. Noi facem poduri între popoare, punem accent pe cunoașterea de către spanioli a culturii, a vieții din Rusia. Invităm aici oameni de cultură, actori ruși. Este un fel de forum de prietenie între popoare”.

Dar, așa cum a remarcat de curând un spaniol plin de sarcasm, cu Rusia nu ai cum să prietenești așa, pur și simplu. Trebuie neapărat să prietenești „împotriva cuiva”. Acum, de exemplu, împotriva Ucrainei. Poate că anume din acest motiv asociația „Troika” a și organizat la sfârșitul lunii iunie la Madrid o expoziție fotografică despre evenimentele din această țară – o expoziție, bineînțeles, de orientare pro-rusească.

Jose Luis Ceca spune: „Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă în

„Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o tragedie…”

Ucraina este o tragedie. Expoziția povestește cum în această țară a apărut valul de fascism. Este vorba anume despre fascism, favorizat de autoritățile Ucrainei. Expoziția este un apel de a opri fascismul, orice mișcare ultranaționalistă”.

Trebuie remarcat că organizații de prieteni ai Rusiei asemenea „Troikăi” în Spania nu sunt foarte multe. Dar cu totul pe neașteptate și relativ recent această tabără a fost completată de adepții stângii radicale din Spania. La alegerile locale de diferite nivele aceștia iau nu foarte multe voturi de la alegători, dar în schimb sunt foarte activi în stradă, provocând periodic dezordini cu incendierea containerelor de gunoi și spargerea vitrinelor.

În trecutul nu foarte îndepărtat stânga radicală era destul de ostilă Rusiei, considerând renunțarea la comunism și „prietenia acesteia cu capitalismul” drept o trădare a moștenirii sovietice. Dar acum, se pare, totul s-a schimbat. Înarmați cu tricolorul rusesc și portrete ale lui Putin, aceștia se adună în fața ambasadei Ucrainei pentru a protesta împotriva „huntei rușinoase”. La sediul său din centrul Madridului, numit „Potiomkin” – în cinstea cunoscutului crucişător, stângiștii organizează de exemplu mitinguri de susținere a populației de limbă rusă din sud-estul Ucrainei.

Interesul „stângiștilor” pentru Rusia este explicat de politologii spanioli în particular prin încercarea de a găsi o alternativă sistemului existent în prezent în Spania. Atitudinea lor față de democrația occidentală este extrem de negativă – ei nu acceptă de exemplu parlamentarismul, economia de piață, Uniunea Europeană, globalizarea și așa mai departe. Iar Rusia este acum percepută ca un inamic a civilizației occidentale, de aici vine și simpatia.

Un interes cu mult mai mare pentru cercetare, în opinia lui Vidal Mansanarez, este prezentat de prietenii și aliații Moscovei din rândul forțelor ultraconservatoare spaniole, nostalgice după vremurile totalitarismului. De la regimul generalului Franco aceștia au moștenit ideea că Spania are un loc excepțional, deosebit în lume. Conservatorii stau, bineînțeles, pe baricada ideologică de partea opusă „stângiștilor” și nu au pretenții față de capitalism. Dar și mai mult ei nu iubesc Uniunea Europeană, acuzând-o de toate problemele Spaniei, în particular, de criza economică actuală. În plus, conservatorii în mod tradițional nu au o dragoste prea mare față de SUA. Astfel încât „obiectul” principal împotriva căruia conservatorii spanioli „prietenesc” cu Rusia, la fel ca și în cazul „stângiștilor”, este democrația occidentală.

Sunt caracteristice în acest sens afirmațiile bloggerului Jose Manuel Hoiga – acesta pur și simplu preia postulatele propagandei rusești în raport cu Ucraina: „SUA și UE au finanțat lovitura de stat din Ucraina. Știm despre asta, pentru că au fost publicate conturile – SUA au cheltuit pentru asta cinci miliarde de dolari. Mai mult decât atâta nu se poate! Totul este evident! La Kiev nu există un guvern legal, acolo este o huntă de rebeli apărută în urma loviturii de stat. Este cunoscut și faptul că militanții au fost pregătiți în Polonia – tot pe banii SUA. Iar în prezent hunta ilegală de rebeli este consultată de CIA și FBI”.

Conservatorii, potrivit lui Vidal Mansanarez, la fel ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de

„Conservatorii, ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de opinia publică mondială…”

opinia publică mondială. Nu este de mirare că în paginile presei de orientare conservatoare apar articole care pot părea ca fiind „comandate” de Moscova.

De exemplu, comentatorul holdingului media Intereconomia, José Javier Esparza, în articolele și comentariile consacrate evenimentelor din Crimeea și din Ucraina argumentează în favoarea poziției Rusiei. Materiale cu un caracter și mai evident pro-rusesc pot fi găsite și pe site-ul publicației electronice El Espia Digital – „Spionul digital”. Aceasta retransmite postul de televiziune „Rusia astăzi” în limba spaniolă, preia articole din presa rusească. Publicația este specializată pe informații cu caracter politico-militar. Potrivit directorului acesteia, colonelului în rezervă Juan Agilara, publicația apare cu susținerea „unui grup independent de adepți ideologici”, printre care sunt mulți foști militari și colaboratori ai serviciilor speciale.

În același timp, trebuie remarcat faptul că acești conservatori – de obicei sunt reprezentanți ai păturilor înstărite – au o anumită influență și asupra politicii curente a Spaniei. În ceea ce privește mediile de afaceri, unde conservatorii au de asemenea a anumită pondere, aici apropierea ideologică se complementează cu interesul de a dezvolta relații cu Rusia în special în domeniul turismului și a investițiilor de capital.

[trad. Lina Grâu]”

Ce parere aveti de asta? Reiau intrebarea pe care am pus-o mai sus: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? Se asteapta, oare, ca sa ajungem sa-l avem cu totii pe „Putin in inima”? 😡

In alta ordine de idei… Orwell: „1984” – varianta romaneasca…

Iata ce ne arata tot Radio Europa Libera:

România 2014: Legile supravegherii și epigonii lui Orwell

„Performance la București împotriva legilor supravegherii adoptate recent de Parlamentul României.

Legile supravegherii se află acum în faza de promulgare de către Președintele României. Acțiunea de joi din fața sediului Serviciului Român de Informații este un preambul la protestul care va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, la sediul central al SRI din capitala României (Bulevardul Libertății Nr. 14). Galerie foto și text de Mihai Stan.

Comunicatul organizației neguvernamentale Miliția Spirituală, activă în zona protecției drepturilor și libertăților cetățenești:

„Miliția Spirituală a organizat azi [joi] un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice.

Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc.

De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay.

În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte.

Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a schemei de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente).

Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată.

Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!” „

De asemenea titreaza si Realitatea:

Protest în faţa sediului SRI faţă de legile supravegherii. Jandarmii au intervenit – UPDATE

Se arata ca:

„Un protest faţă de legile supravegherii a fost organizat joi în faţa SRI, de câţiva activişti ai organizaţiei Miliţia Spirituală, care au blocat intrarea în sediul central al instituţiei.

UPDATE: Blogul ActiveWatch anunţă că trei activiști Miliția Spirituală au fost sancționați astăzi de Jandarmeria Română cu amenzi de câte 500 de lei pe motiv că ar fi organizat o “adunare publică neautorizată” și că ar fi “blocat accesul în sediul Serviciului Român de Informații” (SRI). Cei trei au citit timp de o oră George Orwell (“1984″) pe treptele din fața SRI și aveau bannere inscripționate cu mesajele: “1984 de George Maior. (Ediție revăzută și adăugită)”, “Dumbravă, minunata lume nouă”, “Surveillance Law? What the Foucault!”, care făceau referire la autorii George Orwell și Michel Foucault, la abuzurile statelor totalitare, la directorul SRI George Maior și la generalul SRI Dumitru Dumbravă.

UPDATE: Jandarmii au intervenit şi i-au târât pe protestatari de pe scările sediului SRI.

Protest în faţa sediului SRI din Bucureşti. Câţiva activişti ai organizaţiei non-guvernamentale Miliţia Spirituală au blocat intrarea în sediul central al instituţiei, în semn de protest faţă de legile supravegherii.

Protestatarii au purtat un banner cu mesajul „1984, de George Maior, ediţie revăzută şi adăugită”, cu referire la romanul lui George Orwell.

„Miliția Spirituală a organizat azi un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice. Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc. De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay”, anunţă un comunicat al Miliţiei Spirituale.

„În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte. Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a structurii de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente). Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată. Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!”, mai precizează comunicatul.

Avocatul Poporului atacă legea cartelelor pre-pay la CCR

Legea cartelelor pre-pay a fost atacată la Curtea Constituţională (CC) de Avocatul Poporului, pe raţiuni legate, între altele, de ocrotirea vieţii intime şi de faptul că actul normativ nu ar reglementa criteriile obiective de stabillire a duratei stocării datelor cu caracter personal, notează Mediafax.ro.

„În conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu o obiecție de neconstituţionalitate având ca obiect Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, anunţă un comunicat al Avocatului Poporului.

În opinia Avocatului Poporului, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 26, art. 53 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

„În susținerea obiecției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului arată că soluția legislativă referitoare la obligația de a stoca datele cu caracter personal pentru o perioadă de 6 luni de la data reținerii acestora este afectată de un viciu de constituționalitate din perspectiva considerentelor reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 1258/2009. Totodată, se apreciază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice aduce atingere principiului garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private de către autoritățile publice și principiului proporționalității prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, Avocatul Poporului subliniază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice nu reglementează criteriile obiective pe baza cărora trebuie stabilită durata stocării datelor cu caracter personal, astfel încât să fie garantată limitarea sa la strictul necesar. În acest sens, se consideră că legea criticată nu prevede garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a datelor cu caracter personal.

În calitatea sa de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, mai precizează comunicatul.

Camera Deputaţilor a adoptat în 2 iulie, cu 195 de voturi „pentru”, 20 de voturi „împotrivă” şi 75 de abţineri, iniţiativa legislativă care obligă deţinătorii de cartele telefonice preplătite (prepay) să-şi prezinte datele personale de identificare.

Dacă va fi promulgată, legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, legea prevede o perioadă de un an, respectiv până la 1 ianuarie 2016, pentru ca posesorii de cartele preplătite să aibă posibilitatea de a furniza operatorilor de telefonie datele personale de identificare.

În caz contrar, legea prevede anularea numărului de telefon.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională a decis, marţi, că Legea 82/2012, cunoscută drept legea ”Big Brother”, este neconstituţională, hotărârea fiind luată în unanimitate.

Conform unui comunicat al CC, cu unanimitate de voturi, Curtea „a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale”.

Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.”

Chiar nu mi-ar placea sa traiesc intr-un astfel de univers. Concentrationar. Totalitar. Este uluitor sa constat cum se lupta in zilele noastre impotriva libertatii! Si fac o comparatie cu anii ’90 cand se traia, cand se respira libertate, acea libertate cucerita cu varsare de sange in Decembrie ’89. Este uluitor pentru mine sa constat ca revin practicile totalitarismului!! Si cum prea putini oameni protesteaza impotriva unor asemenea abuzuri! Inadmisibil ce se intampla!

Update 2

Iata o interesanta analiza publicata de Romania Libera:

Analiză Der Spiegel. O alegere dificilă pentru Germania: America sau Rusia?

Se arata ca:

Orientarea politicii externe a Germaniei este, mai mult ca niciodată, pusă în discuție de ultimele evoluții ale scandalului de spionaj american la Berlin. Problema este atât de gravă încât trei jurnaliști germani de la Der Spiegel – Markus Feldenkirchen, Christiane Hoffmann și René Pfister – au ajuns să se întrebe dacă, pe viitor, Germania se va situa de partea Statelor Unite ale Americii sau de partea Rusiei.

Întrebarea din titlul materialului din prestigioasa publicație germană – Va fi America sau Rusia – este cu atât mai actuală cu cât un recent sondaj efectuat de Fundația Körber arată că la întrebarea „Cu ce țară ar trebui să coopereze Germania în viitor?” aproape 56% au indicat Statele Unite și 53% au numit Rusia. Articolul punctează cele mai importante momente ale scandalului de spionaj, ajuns la punctul de maximă intensitate atunci când guvernul de la Berlin i-a cerut șefului biroului CIA din Germania să părăsească țara.

Cei trei jurnaliști explică și complicata situație internă a Germaniei, condusă de cancelarul Angela Merkel în fruntea unei coaliții ce include cele două mari partide – Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat. Thomas Oppermann, liderul parlamentarilor social-democrați declara, după izbucnirea scandalului referitor la acțiuni de spionaj în favoarea SUA în care ar fi implicați angajați a serviciului german de informații externe (Bundesnachrichtendienst – BND) și ai ministerului german al Apărării, că – în cazul în care acuzațiile vor fi confirmate de comisia de investigare – este cel mai grav atac asupra parlamentului și instituțiilor democratice ale Germaniei.

Cancelarul Angela Merkel, care și-ar dori, potrivit Der Spiegel, să își vadă țara ferm ancorată în alianța occidentală și partener loial al Americii, are astfel de înfruntat și enervarea colegilor de coaliție, și opinia publică tot mai nemulțumită de relația cu SUA, ajunsă în prezent la cel mai scăzut nivel de încredere și la cele mai îngrijorătoare tensiuni.

De cealaltă parte, acțiunile Rusiei în criza ucraineană au readus în atenție subiecte uitate după încheierea Războiului Rece și căderea Zidului Berlinului: identitatea națională și antagonismul Est-Vest. Un sondaj Der Spiegel a arătat că 57 la sută dintre germani consideră că țara lor ar trebui să dea dovadă de mai multă independență față de Statele Unite în politica externă. Astfel încât, spun cei trei autori, se impune atenției o altă întrebare inconfortabilă, dacă nu cumva relațiile strânse cu Occidentul au fost doar un fenomen de tranziție, și nu o tendință pe termen lung.

Relația cu America

După război, cancelarul tinerei Republici Federale Germane, Konrad Adenauer, a ales integrarea țării sale în blocul occidental, mișcare încheiată cu aderarea la NATO în 1955. Relația germano-americană a continuat să fie foarte bună vreme de decenii, până în momentul în care George W. Bush, după atentatele de la 11 septembrie 2001, a anunțat intenția SUA de a interveni militar pentru înlăturarea de la putere a liderului irakian Saddam Hussein. Cancelarul german din acel moment, social-democratul Gerhard Schröder, s-a opus deschis unei intervenții militare în Irak.

Materialul din Der Spiegel trece în revistă momentele de manifestări antiamericane din Germania, de la mișcările contra războiului din Vietnam, din anii 60 și cele legate de politica privind rachetele a NATO până la momentele actuale. O sumă de evenimente, precum războiul din Irak, scandalul Guantanamo, folosirea dronelor în război, criza financiară, scandalul NSA și temerile privind practicile gigantului IT Google, au sporit neîncrederea germanilor în America.

Pe lângă pacifiști și reprezentanții stângii, și germanii de rând au sperat că venirea la Casa Albă a lui Barack Obama va reuși să refacă prietenia și încrederea între cele două țări. Însă, spre dezamăgirea germanilor, se arată în articol, „Obama nu a transformat Casa Albă în sediu al ONU”. Nu a închis Guantanamo, nu a eliminat pedeapsa cu moartea, însă a înlocuit forțele speciale ce ucideau străini cu drone pilotate din cazărmi cu aer condiționat care execută persoanele de pe o listă semnată de Obama, mai spun cei trei autori.

Potrivit ambasadorului american la Berlin, John Emerson, în ciuda unor lucruri care au mers prost în ultima perioadă, alegerea Germaniei între SUA și Rusia ar trebui să fie simplă. Cine are o presă liberă, cine permite un control al poporului asupra serviciilor secrete, Rusia sau Statele Unite? Emerson, care consideră că germanii au avut așteptări prea mari de la Obama, spune că cele două țări împărtășesc, până la urmă, aceleași valori, astfel că ar trebui să rămână de aceeași parte.

Articolul citează și poziția lui Friedrich Merz, președintele unui grup ce promovează prietenia cu SUA, numit Atlantic Bridge, ocupat în prezent cu promovarea acordului transatlantic de liber schimb. Merz, un suporter inveterat al economiei de piață, se arată frustrat de divizarea ideologică din Statele Unite, căreia îi preferă democrația mai temperată de tip european. Cu privire la ultimul scandal de spionaj, însă, președintele Atlantic Bridge spune că dacă acuzațiile se vor dovedi adevărate este timpul ca astfel de practici să înceteze.

Antiamericanismul a ajuns și la un alt nivel. Faptul că relațiile cu America au devenit neatractive este dovedit, în opinia autorilor, și de faptul că a face parte din grupul de prietenie Germania-SUA din Bundestag este acum aproape indezirabil. Nici activitatea în alte organizații de promovare a relațiilor cu Statele Unite nu mai este ceva dezirabil pentru mulți politicieni.

Autorii materialului notează că mulți americani văd Germania ca pe un copil devenit adult, dar care ezită să părăsească locuința părintească și să-și asume responsabilități. SUA au dus greul operațiunilor militare din Afganistan, tot ele suportă peste 70% din cheltuielile militare al NATO și sunt și țara ce trebuie să controleze expansiunea noii superputeri de la Beijing. Pacifismul Germaniei Federale din timpul Războiului Rece a fost posibil sub umbrela nucleară a Statelor Unite, însă odată ce acesta s-a încheiat, americanii n-ar avea nimic împotrivă ca țările europene și mai ales Germania să-și asume responsabilități în politica globală, cel puțin în imediata lor vecinătate.

Gary Smith, șeful Academiei Americane din Berlin consideră, citat de Der Spiegel, că germanii suferă de un exces de moralitate atunci când reacționează violent la ascultarea telefonului cancelarului Angela Merkel, uitând că SUA sunt singura putere mondială democratică și că Rusia sau China nu ar avea niciun fel de scrupule cu privire la acțiuni de spionaj. Germania nu vede lucrurile în ansamblu, consideră Smith, atunci când este enervată de situațiile în care America își arată mușchii, dar se ține departe de a participa la soluționarea unor crize precum cea din Libia. Cine se așteaptă germanii să îl oprească pe Puțin atunci când va dori să mai anexeze teritorii ale altor țări din vecinătate, așa cum a făcut cu Crimeea, se întreabă retoric Gary Smith.

Relația cu Rusia

Autorii materialului oferă apoi o comparație a ambasadei americane, o adevărată fortăreață păzită de oameni obsedați de control, cu cea rusă, la care toată lumea tratează cu lejeritate problemele de securitate. Iar ambasadorul Vladimir Mikhailovich Grinin, un bun vorbitor de germană, spre deosebire de cel american și un bun cunoscător al vieții sociale și politice din țara în care își are misiunea, spune că Germania este țara europeană cea mai apropiată de Rusia.

În viziunea lui Grinin, nu există contradicții între Est și Vest, iar relațiile dintre Rusia și Occident trebuie văzute ca un triunghi format din Statele Unite, Federația Rusă și Uniunea Europeană, în care rolul preponderent îl joacă Germania. Aceasta din urmă, fiind țara care îi înțelege foarte bine atât pe ruși cât și pe americani, ar trebui să joace rolul de mediator, astfel încât să fie găsit un limbaj comun. Cei trei autori ai materialului din Der Spiegel vorbesc despre relația specială germano-rusă notând că butada „Niciodată încă un război contra Rusiei” nu este doar un efect al pacifismului de după al doilea război mondial.

Pe baza povestirilor unui umorist rus ce deține un club în Berlin, materialul vorbește despre relația specială dintre germani și Siberia. Pornind de la un citat dintr-un istoric german ce spune că poporul său a văzut spiritualitatea din peisajul siberian, umoritsul Vladimir Kaminer brodează pe tema relației speciale germano-ruse bazându-se pe poveștile televizate despre Siberia difuzate de televiziunile germane după Crăciun. Kaminer spune că, pentru Germania, Statele Unite sunt ca un tată rău, în timp ce Rusia este un fel de frate mai mic pe care îl privești cu indulgență. Și nu uită să amintească faptul că țarul Petru cel Mare i-a rugat pe germani să-l ajute să modernizeze Rusia și că cele două țări, deși au făcut multe greșeli în trecut, deăind una de alta, ca orice vecin.

El crede că petrecerile pe care le organizează, cu muzică rusească și vodca curgând în valuri sunt apreciate de germani pentru că aceștia, obișnuiți să se gândească mereu la viitor, tânjesc după prezentul rusesc, după modul rușilor de a uita ziua de mâine.

Ce poate face Germania

În anii din urmă, scrie Der Spiegel, a fost destul de ușor să crezi într-o Rusie bună. Moscova părea să se apropie de Occident prin includerea în G8 și Consiliul NATO-Rusia. Iar Germania nu părea să aibă motive de teamă, după reunificare. Dar criza ucraineană a redeschis criza pe care o credeau încheiată cei care se amăgeau cu viitorul democratic al Rusiei. „Rusia nu este un partener, în acest moment”, declara ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, după începerea crizei din Ucraina. În acest moment, Berlinul se găsește în situația de a construi o punte de legătură cu o Rusie cu o retorică tot mai antioccidentală și naționalistă, tot mai intolerantă față de minoritățile naționale, religioase și sexuale și motivată de a-și regăsi semnificația pierdută odat cu prăbușirea URSS.

Germanii sunt divizați în ceea ce privește poziția față de Rusia. Cei care înainte o priveau cu neîncredere se simt acum răzbunați, în timp ce partizanii Moscovei pledează pentru a i se acorda mai multă înțelegere. Potrivit unui sondaj Der Spiegel, trei sferturi dintre germani spun că încrederea lor în Rusia a scăzut, dar cu toate acestea aproape 40 la sută dintre respondenți și-ar dori ca Germania să colaboreze mai strâns cu Rusia în viitor.

Pentru diplomația germană, care se mândrea cu relațiile speciale cu Moscova, acum Rusia a devenit inpredictibilă. Nimeni nu-i cunoaște lui Puțin adevăratele intenții. Încearcă doar să limiteze extinderea NATO și UE către Est sau vrea să reconstruiască Uniunea Sovietică, a cărei cădere o consideră cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20. Dificultățile din această relație, cândva privilegiată, au ieșit la iveală în mai, cu ocazia unei întâlniri a forumului germano-rus o organizație similară Atlantic Bridge, la care a participat și unul dintre apropiații lui Puțin, Vladimir Yakunin, care a declarat că e mândru că este rus. Doar că valorile occidentale pe care Rusia și Europa vor să le împărtășească nu sunt tocmai cele pe care oamenii dintr-o societate creștină și-ar dori să le vadă: antiamericanism, homofobie și intoleranță.

„Americanii nu știu nici măcar unde este Crimeea”, a declarat Yakunin, care i-a chemat pe europeni să se alăture Rusiei în lupta contra liberalismului totalitar. „Esența democrației nu este femeia cu barbă, ci suveranitatea poporului”, a spus el cu referire la câștigătorul Eurovisionului, Conchita Wurst.

În aceste condiții, Germania este nevoită să se întrebe dacă Rusia poate fi o țară democratică, de fiecare dată când reflectează asupra relației cu Moscova. Puține declarații au atras mai mult atenția decât cea a fostului cancelar Gerhard Schröder (în prezent președinte al unei companii rusești – n. red.), care spunea despre Vladimir Puțin că este un „democrat fără cusur”, părând astfel să nege tendințele autoritariste ale liderului de la Kremlin. De altfel, și pro-rușii germani sunt expuși tendințelor autoritariste, dacă e să luăm în considerare acuzațiile aduse acestora de istoricul Heinrich August Winkler, care îi consideră similari cu naziștii. Ceea ce este complet greșit, cred cei trei autori ai materialului Der Spiegel, care consideră că Germania este țara care îi poate înțelege cel mai bine pe ruși fără a-și periclita poziția în lumea occidentală. „Nu se pune problema menținerii unei poziții echidistante față de Occident și Rusia, și cu siguranță nu este o alegere între democrație și regim autocratic” Poziția geografică centrală a Germaniei nu duce și la adoptarea unei poziții ideologice care să împace cele două tendințe.

Sociologul și filozoful Jürgen Habermas atrăgea recent atenția că că Germania este pe cale să alunece într-o poziție semi-hegemonică foarte periculoasă. Dar aceste îngrijorări nu sunt justificate, spun autorii articolului. „Germania nu mai trebuie să se teamă de sine însăși.” Potrivit unor sondaje la nivel internațional, Germania este cea mai popualră țară pentru foarte mulți oameni. Pretenția ca Germania să-și asume un rol mai consistent în politica internațională este aproape unanimă. În tmpul crizei economice, Berlinul și-a asumat cea mai mare parte a poverii fiscale și econmice și, ca mare putere, a fost criticată din acest motiv.

Ieșirea din alianța occidentală nu este o opțiune pentru Germania, consideră jurnaliștii. Apartenența la NATO a adus Germaniei mai mult de jumătate de secol de securitate și pace, iar trei sferturi dintre germani sunt convinși că această alianță este necesară și după încheierea Războiului Rece. Majoritatea zdrobitoare a germanilor nu pun la îndoială apartenența țării lor la Occident.

Germania poate să devină mai independentă în relație cu Statele Unite. Schröder a refuzat să implice Germania în războiul din Irak și asta a fost o decizie corectă, consideră autorii materialului, precum și un semnal că Berlinul nu vrea să participe la o acțiune bazată pe o minciună. Obama a renunțat la politica războinică a lui Bush, dar nu și la metodele acestuia de spionaj.

Merkel poate explica Statelor Unite că nu este dispusă să accepte procedeele NSA, dar până acum admonestările sale nu l-au impresionat pe Obama, așa cum dovedește ultimul scandal de spionaj. Din acest motiv ar fi corect ca Germania să-i ofere azil lui Snowden, cred cei trei autori. Desigur că acestă decizie va avea un preț – relațiile cu SUA vor fi aproape înghețate pentru o vreme. Dar numai așa ar putea Berlinul să critice politicile lui Puțin. În acest moment, o parte din simpatia germană pentru Vladimir Puțin derivă din sentimentul că nici SUA nu sunt cu mult mai bune, dispuse cum sunt să încalce legislația internațională atunci când nu mai găsesc soluții politice.

„Germania și-a întins aripile în ultimele două decenii. Iar acum nu se mai poate ascunde îndărătul altcuiva. În schimb, Germania poate conduce Europa către un rol politic independent. Ea poate arăta Rusiei ce ar avea de câștigat dacă ar deveni o parte a Occidentului. Dar trebuie, de asemenea, să traseze limite clare dacă Moscova reintroduce violența ca unealtă politică și îi amenință aliații. Pentru america, o Germanie ce-și asumă acest rol s-ar ptea să nu fie un partener comod, dar acesta ar putea oferi un moment de ușurare Americii”, încheie cei trei jurnaliști de la Der Spiegel.”

De asemenea, de citit si…

Ministrul german de Finanţe: Americanii dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”

Se arata ca:

Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, a apreciat, joi, că Statele Unite dau dovadă de o „prostie care te face să plângi”, după descoperirea a două posibile cazuri de spionaj al agenţilor germani în favoarea agenţiilor de informaţii americane, informează Mediafax.

Schäuble a mai spus că „este extrem de prostesc ca Statele Unite să recruteze la noi persoane de a mâna a treia. Iar în faţa unei asemenea prostii, nu poţi decât să plângi”. Apoi a adăugat că „acest lucru nu o amuză pe cancelar.

Pentru a doua oară în cinci zile, justiţia germană a deschis o anchetă, miercuri, în privinţa unui presupus spion care lucrează, potrivit presei, pentru Washington, un caz care tensionează şi mai mult relaţiile dintre Statele Unite şi Germania.

După primele dezvăluiri, vineri, în privinţa unui agent al serviciilor de informaţii germane suspectat că lucrează şi pentru CIA, Parchetul federal a anunţat că anchetează un nou caz de presupus spionaj pentru o ţară străină, fără a preciza care este aceasta.

De această dată, presa a vorbit despre un ofiţer al Bundeswehr, care ar lucra pentru Statele Unite. Cazul este considerat „mai grav” decât primul, potrivit surselor citate.”

Epilog

Agerpres

Germania și SUA rămân bune prietene, în pofida suspiciunilor de spionaj (Kerry)

Germania și SUA rămân „bune prietene” în pofida valurilor provocate de suspiciunile de spionaj, a declarat duminică secretarul de stat american John Kerry, în cursul unei conferințe de presă comune la Viena cu omologul său german Frank-Walter Steinmeier, informează France Presse.

„Lăsați-mă să subliniez că relația între SUA și Germania este strategică, noi avem o cooperare politică enormă și suntem buni prieteni”, a declarat Kerry.

Cei doi miniștri au abordat subiectul cu ocazia unei serii de reuniuni la Viena pentru a încerca să deblocheze negocierile asupra programului nuclear iranian.

Ei au vorbit, de asemenea, despre dosarele Iranului, Afganistanului și Orientului Mijlociu, a explicat șeful diplomației germane Frank-Walter Steinmeier.

„Aceasta ne arată că relația transatlantică între Germania și SUA este necesară, în pofida dificultăților din aceste ultime săptămâni”, a afirmat ministrul german. „Vom lucra pe o bază fundamentală de respect mutual”, a adăugat el.

Explicațiile între cele două țări intervin după spectaculoasa decizie de joi a Berlinului de a-l expulza pe șeful spionajului american în Germania — o măsură rarisimă în cadrul NATO — ca urmare a arestării a două persoane suspectate că au spionat în beneficiul SUA.

Într-un interviu înregistrat sâmbătă la televiziunea publică ZDF, cancelarul german Angela Merkel a cerut Washingtonului să-și schimbe comportamentul în materie de spionaj. „Sper, desigur, că ceva se va schimba”, a declarat Merkel.

„Nu mai trăim în perioada Războiului rece în care fiecare era, probabil, neîncrezător în fiecare”, a adăugat ea.”

Dar interesant este si punctul de vedere al Angelei Merkel:

Ziare.com

Merkel recunoaste: SUA vor fi greu de convins sa renunte la spionarea Germaniei

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a recunoscut ca SUA vor fi greu de convins sa renunte la practicile lor de spionaj in Germania, dar a insistat ca este important ca deosebirile de atitudine pe tema activitatii serviciilor secrete trebuie scoase in evidenta.

„Nu cred ca este usor sa convingem SUA sa schimbe radical activitatea serviciilor lor secrete, este vorba de o luare de pozitie generala. De aceea trebuie sa fim clari in ceea ce priveste faptul ca avem abordari diferite”, a spus Merkel in traditionalul interviu din timpul verii, care va fi difuzat duminica de canalul doi al televiziunii germane ZDF.

Scandal de spionaj: Germania declanseaza vanatoarea interna

Intrebata daca are asteptari in privinta unei schimbari de atitudine din partea SUA, Merkel a spus ca nu poate prevedea o asemenea schimbare, dar ca, evident, si-o doreste. Merkel a insistat ca practicile de spionaj ale SUA dezvaluite recent nu au nimic de-a face cu o cooperare intre prieteni. „Nu mai traim in perioada Razboiului Rece cand probabil ca nimeni nu avea incredere in nimeni. Cred ca serviciile secrete din secolul al XXI-lea trebuie sa se concentreze pe lucruri importante si sa colaboram foarte strans cu americanii. Doresc ca aceasta (colaborare) sa continue”, a spus cancelarul german, citata de AFP.

Germania: Nou caz de spionaj al americanilor

„Nu poate exista incredere cand cineva trebuie sa plece de la premisa ca este spionat. Vrem o cooperare intre aliati, iar asta nu implica deloc ca trebuie sa ne spionam reciproc”, a subliniat Merkel, potrivit EFE. Insa, in ciuda criticilor, Merkel a spus ca nu vede niciun motiv pentru o reducere a cooperarii Germaniei cu serviciile secrete americane si s-a declarat impotriva suspendarii negocierilor referitoare la un tratat de liber schimb intre UE si SUA. „

🙂

Trebuie citit si…

CursDeGuvernare.ro

Valentin Naumescu / Expulzarea şefului CIA filiala Berlin. Neîncrederea Germania-SUA, la cote maximale în era postbelică

De Valentin Naumescu

Se arata ca:

„E limpede că s-a ajuns la un punct critic în relaţia bilaterală germano-americană, prin acumulări graduale de neîncredere politică reciprocă, se pare ireversibile, survenite în mai mult de un deceniu.

Cel mai probabil, fisura relaţiei transatlantice trebuie căutată în 2003, atunci când Germania şi Franţa s-au desolidarizat de Statele Unite în campania militară din Irak şi, mai mult decât atât, au blocat explicit obţinerea unui mandat politic din partea ONU şi a NATO.
În perioada sensibilă a War on Terror, fostul secretar american al Apărării, nepopularul Donald Rumsfeld, a introdus provocatorul clivaj conceptual între vechea Europă, cu referire la Germania şi Franţa (care s-ar fi îndepărtat de viziunea, politica şi valorile Statelor Unite) şi noua Europă (loială şi demnă de încrederea Americii), reprezentată de ţările din Europa Centrală şi de Est. Merită, cred eu, în contextul tensionat germano-american de astăzi, să ne amintim formula atât de criticată a lui Rumsfeld din 2003, căci aceasta ar putea fi şi chiar este, într-un fel, resuscitată…

De atunci încoace, cu perioade relative de acalmie, relaţia între principalele două puteri economice ale Alianţei occidentale a continuat practic să se deterioreze iar scandalurile de spionaj american din Europa, din ultimii ani, cu episoadele Snowden din 2012-2013 şi cu cele din ultimele zile, se pare că au umplut paharul şi au determinat Germania să recurgă la un gest politico-diplomatic cu semnificaţie majoră[1]. Şi ruşii spionează în Germania, de bună seamă (doar preşedintele Putin este „maestrul” lor, nu?) şi chinezii spionează (peste tot), dar expulzat a fost şeful structurii de informaţii a Statelor Unite, pentru activitatea care se pare că a produs cel mai mare deranj politic la Berlin, pe motivul oficial că „spionajul din partea prietenilor este inacceptabil”. Desigur, orice formă de spionaj depistat este stânjenitoare pentru statul în cauză, iar principial vorbind, cine spionează şi este prins suferă consecinţele acţiunilor sale ilegale şi imorale. Nimeni nu ia apărarea spionilor.

Prin expulzarea şefului acreditat diplomatic al reţelei americane de informaţii speciale în Germania, Berlinul vrea să spună: Halt! Până aici! Răbdarea noastră are o limită, ne deranjează în mod deosebit să fim spionaţi de aliaţi. În plus, aşa cum se ştie, Washingtonul nu a acceptat anul trecut propunerea Berlinului de a încheia un moratoriu privind interdicţia spionajului reciproc, cu precizarea oficialilor americani că „Statele Unite nu încheie astfel de acorduri limitative nici măcar cu Marea Britanie sau Canada” (a se înţelege ţări mult mai apropiate de America decât Germania), deşi este de notorietate colaborarea strategică îndelungată între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză: SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia. Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime.

Întrebarea esenţială care se pune în tot acest scandal nu este dacă, ci de ce simte nevoia Washingtonul să spioneze guvernul de la Berlin? Fireşte, răspunsul generic este simplu: pentru că nu mai are încredere în Germania. Dar ce anume menţine neîncrederea politică SUA-Germania la un nivel atât de ridicat încât Statele Unite vor să cunoască în detaliu acţiunile necomunicate public ale administraţiei germane? Aici lucrurile se complică: pentru că cele două mari puteri occidentale au început să aibă abordări diferite în chestiuni esenţiale de politică internaţională.

De exemplu (vor mai fi fiind şi altele, ceea ce până la un punct este firesc), relaţia cu Rusia şi viziunea asupra noii „Europe de Est”, reprezentată astăzi de cele şase state fost-sovietice din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, cărora vest-europenii (în principal franco-germanii) nu doresc să le acorde o perspectivă credibilă de aderare la NATO şi Uniunea Europeană, ci doar parteneriate şi asocieri moi, văzute ca simple extinderi ale pieţei comune.

În timpul crizei din Ucraina, de pildă, care a urmat anexării Crimeei, Statele Unite ar fi dorit o abordare mai exigentă a relaţiei cu Rusia şi chiar impunerea unor sancţiuni economice severe Moscovei, în timp ce Berlinul a pledat pentru moderaţie, a îndemnat Kievul la dialog cu Moscova şi a făcut în aşa fel încât reacţia Uniunii Europene să se limiteze la interzicerea vizelor pentru 33 de demnitari ruşi din eşaloanele al doilea şi al treilea, adică impact zero. Apoi, a apărut ca din senin şi înregistrarea înjurăturii subsecretarului de stat Victoria Nuland la adresa Uniunii Europene (într-o discuţie telefonică pe care o purta cu ambasadorul american la Kiev), pentru a întări întreaga argumentaţie privind dispreţul americanilor la adresa Europei puritane.

„Întâmplător”, principala putere care profită de pe urma acestui stânjenitor scandal germano-american este Rusia. Am mai spus lucrul acesta, orice blocaj în relaţia transatlantică avantajează şi consolidează poziţia Rusiei în Europa. NATO, ca principal instrument politico-militar de exprimare unitară a spaţiului occidental, este astfel anihilat din interior. Nici măcar exerciţiul diplomatic de negociere nesfârşită a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) nu mai poate salva aparenţele, mimând continuarea parteneriatului strategic America de Nord-Europa.

Care ar putea fi consecinţa deteriorării pe mai departe a relaţiei Germania-Statele Unite asupra regiunii noastre? Deloc surprinzător, am putea asista la o creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală (mai ales Polonia, România, statele baltice) şi de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia), pe multiple dimensiuni de interese: politice, militare, strategice şi de informaţii, economice, culturale, academice etc. Întoarcerea masivă a Americii în Europa, atunci când se va produce (şi nu e departe momentul!) se va produce cu certitudine în Europa Centrală şi de Est, şi va fi o contrapondere strategică la (re)apropierea tot mai evidentă, mai puternică şi mai interesată a Germaniei de Rusia. Vin, deci, americanii!
Dar nu vin neapărat de dragul „noii Europe”, să nu ne facem iluzii, ci de teama de a pierde influenţa pe un continent care înseamnă totuşi mult în sistemul relaţiilor internaţionale, aşa în declin cum este, şi mai ales pentru a contracara avansul tot mai posibil al Rusiei în relaţia cu Uniunea Europeană.

America, prin perspectiva ei globală asupra lumii, reţine doar lucrurile esenţiale din istoria continentelor, nu se pierde în detalii. Ştie însă, de exemplu, din istoria Europei (aşa cum foarte bine şi cu mult mai multe detalii ştiu şi polonezii, şi românii, şi balticii, şi ucrainenii) că fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc, de a decide pentru ele, şi că aceasta duce la un desen politico-economic al continentului care anulează ideea de Occident transatlantic. În beneficiul cui?”   

si

Noul război rece și falia Occident-Rusia

De Anne-Marie Blajan

Se arata ca:

„Rusia a avertizat din nou, miercuri, cele trei state care au acceptat scutul antirachetă pe falia care o desparte de Occident: Polonia, România, Turcia.

În realitate, cinci sunt statele care reprezintă miza geopolitică a momentului: Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Turcia se află în zona tampon dintre Occident și Rusia. În contextul creat de criza din Ucraina, parteneriatul SUA cu Polonia, România și Turcia capătă noi valente.
Rusia însă își manifestă o influență soft în Ungaria și Bulgaria. Analiștii apreciază că ele pot fi fie calul troian al Rusiei în UE, așa cum a fost considerată Bulgaria de către serviciile secrete germane, potrivit der Spiegel, fie, pe de altă parte, un intermediar ar relației Germaniei cu Rusia.

Polonia, aliatul SUA cel mai radical împotriva Moscovei

Polonia este un avanpost important al SUA în Europa Centrală şi de Est – aici la fel ca şi în România, vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă. Varşovia şi Washingtonul sunt parteneri a căror relaţie apropiată nu mai are nevoie de confirmări.

E și motivul pentru care în ultimele săptămâni au apărut în spațiul public  înregistrări ale unei discuţii private a ministrului de Externe, Radek Sirkorski, care arătau frustrarea polonezilor că SUA păreau să se fi dezangajat din regiune.

Numai că odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, Polonia – avocatul Kievului în Europa, cu un obiectiv asumat de susţinere a Ucrainei în apropierea de UE – a cerut şi a primit reconfirmări americane.

Polonia a jucat un rol esenţial în gestionarea crizei ucrainene, făcând parte din troica ce a mediat dialogul dintre fostul preşedinte, Viktor Ianukovici, şi protestatarii proeuropeni, ieşiţi în stradă în urma refuzului preşedintelui de a semna Acordul de asociere cu UE.

Mai apoi, odată cu implicarea fățișă a Rusiei în destabilizarea Ucrainei, Polonia, sprijinită de statele baltice şi mizând pe temerea lor intrinsecă faţă de fostul centru de putere din perioada sovietică, a cerut o angajare fermă a SUA şi NATO. Rezultatul: o suplimentare a trupelor americane pe teritoriul polonez, avioane de vânătoare staţionate în baze aeriene din Polonia şi asigurări că americanii şi partenerii NATO sunt ferm alături de Polonia, ţările baltice, dar şi România.

Un model de succes al fostelor state comuniste

Polonia este modelul de succes al fostelor ţări comuniste, chiar dacă acum 25 de ani nu era clasată ca favorită. Mult mai mult optimism era îndreptat spre Ungaria şi Cehia.

Şi totuşi, Polonia – la cei 10 ani de apartenenţă la UE, 15 ani ca membru al NATO şi 25 de la căderea comunismului – a avut o creştere în medie de 4% pe an (prin comparație, România a crescut cu doar 1,1% anual), în ultimul deceniu, PIB-ul/locuitor exprimat în puterea de cumpărare este la 67% din media UE şi are o economie de trei ori mai mare decât a Ucrainei, faţă de 33% din economia ţării vecine în 1098, la căderea comunismului.

Polonia a fost singura mare economie europeană care a evitat recesiunea economică. Potrivit The Economist, PIB-ul de anul trecut a fost cu o cincime mai mare decât cel avut înainte de începerea crizei în Europa. Iar Ministerul de Finanţe estimează o creştere mai mare de 3% în 2014.

Performanţele economice i-au acordat Poloniei o puternică voce în UE, atât din punct de vedere politic, cât şi economic.

Un premier puternic: Situația politică și rolul de jucător principal în gestionarea crizei din Ucraina

Criza din Ucraina a îndreptat din nou privirile liderilor europeni şi americani spre Donal Tusk şi ministrul său de externe, Radek Sirkorski. Şi nu doar privirile aliaţilor străini, ci şi ale polonezilor.

Iniţial, situaţia din Ucraina şi reacţia autorităţilor poloneze au contribuit la creşterea popularităţii Platformei Civice, partidul premierului Tusk, care scădea în sondaje pe măsură ce economia şi-a temperat creşterea şi rata şomajului a crescut.

Însă poziţionarea puternică în politica externă nu a putut să schimbe, în final, percepţia polonezilor, care îi consideră pe cei doi aroganţi şi satisfăcuţi de ei înşişi ca oameni de stat. Astfel că opoziţia a început să câştige teren. Iar scandalul provocat de publicarea unor conversaţii confidenţiale ale unor înalţi oficiali polonezi – guvernatorul băncii centrale, miniştrii de Externe, Interne şi fostul ministru de Finanţe – a nemulţumit şi mai mult publicul.

Opoziţia a cerut demisia guvernului, însă premierul Tusk a cerut şi a obţinut votul de încredere al parlamentului, demonstrând astfel că încă mai are sprijinul majorităţii.

Înregistrările în care au fost suprinse discuţii private ale guvernatorului băncii centrale şi ale ministrului de Externe au avut potenţialul de a decredibiliza guvernul Tusk şi de a pune sub semnul îndoielii performanţa economică a Poloniei, chiar în momentul în care aceasta propusese o nouă strategie energetică pentru UE.

Analiști: Un scandal fabricat de serviciile ruse, pentru decredibilitarea Poloniei

Analişti, în special americani, dar şi europeni, au afirmat că nu trebuie axclus faptul că ieșirea în public a înregistrărilor cu discuțiile înalților oficiali de la Varșovia să fie o acţiune a serviciilor secrete ruse, la fel cum a fost cazul interceptării subsecretarului de stat Victoria Nuland, în iarna trecută.

Polonia a iritat Rusia atât prin poziţia sa faţă de Ucraina – susţinător fervent al apropierii acesteia de UE – , cât şi prin propunerea de crearea a unei uniuni energetice, dar şi prin insistenţa asupra pericolului pe care îl reprezintă Rusia: unii experţi susţin că a fost exagerat de autorităţile poloneze şi că este puţin credibilă nesiguranţa afişată de ele, în condiţiile în care Polonia este membră al NATO.

Indubitabil, însă, Polonia rămâne cel mai fidel aliat al SUA în regiune. 2015 este un an decisiv: vor fi alegeri legislative şi prezidenţiale, însă oricine ar fi la putere (Platforma Civică a lui Donald Tusk sau partidul Lege şi Ordine, al lui Jaroslaw Kaczynski) atitudinea faţă de Rusia va fi aceeaşi. Poate mai radicală, în cazul celui din urmă.

Ungaria, un aliat puternic al Moscovei în Europa Centrală

Ungaria este, alături de Bulgaria, o ţară prietenă Moscovei în zona de falie între Occident şi Rusia, mai ales prin strângerea acestor legături în ultimii ani.  Regimul luiViktor Orban, care a câştigat în această primăvară alegerile cu un scor zdrobitor pentru opoziţie, tot mai autoritar, suscită nemulţumirea Bruxelles-ului.

În ultima lună, noua taxă asupra publicităţii – care pune presiune pe presa nealiniată – şi opoziţia faţă de nominalizarea lui Jean-Claude Juncker va înrăutăţi şi mai mult relaţiile Budapestei cu UE. Iar poziţia adoptată de Budapesta faţă de situaţia din Ucraina – premierul Orban a ezitat să critice Moscova, argumentând, după anexarea Crimeei, că “Ungaria nu este implicată în conflict” – nu face decât să confirme o orientare pro-estică a Ungariei, începută în 2010. Şi să izoleze ţara faţă de celelalte state din regiune.

O ţară în conflict cu UE – sprijinită financiar de Rusia

Venirea la putere a Fidesz, în 2010, a adus şi o serie deschimbări legislative controversate şi contestate în UE, ca fiind un atac la democraţie: o lege mai dură a presei, o nouă Constituţie şi dorinţa de a pune sub controlul politic banca naţională şi justiţia. Sunt doar câteva dintre măsurile care au determinat o confruntare deschisă cu UE.

Comisia Europeană nu a ezitat să deschidă de urgenţă mai multe proceduri de infringement, iar Parlamentul European şi-a exprimat “îngrijorarea pentru situaţia din Ungaria privind democraţia”.

Fidesz a adoptat un discurs eurosceptic: UE a devenit expresia impunerii unei voinţe asupra unei majorităţi aleasă democratic. UE a devenit, în viziunea premierului ungar, un “imperiu”, iar “de pe vremea imperiului sovietic nicio altă putere externă nu a îndrăznit să atenteze deschis la suveranitatea Ungariei”.

În aceste condiţii, guvernul şi-a reorientat politica externă şi a aprofundat relaţiile cu Rusia, deși pe când se afla în opoziţie, între 2002 şi 2010, Fidesz a acuzat adesea guvernul socialist pentru că urmăreşte politici pro-ruse. Ferenc Gyurcsány a fost dur criticat pentru că ar fi încheiat un acord cu Vladimir Putin, în 2008, pentru proiectul South Stream.

Odată ajuns la putere,  guvernul Fidesz nu numai că a continuat această înţelegere, dar a şi arătat că a găsit noi modalităţi de cooperare cu Moscova: în luna ianuarie a acestui an, a semnat un acord pentru ca firma rusă Rosatom să contruiască două reactoare ale singurei centrale nucleare din Ungaria.

Proiectul va fi finanţat printr-un împrumut de 10 miliarde de euro acordat de Rusia, un împrumut aprobat săptămâna trecută şi de parlamentul de la Budapesta.

Asta înseamnă că Ungaria nu va organiza o licitaţie pentru proiectul nuclear, licitaţie la care se aşteaptau companii din Franţa, Coreea de Sud şi Japonia, și cerută de legislația europeană. Însă această situaţie a suscitat din nou nemulţumirea UE, care a anunţat că va analiza acordul şi se va pronunţa dacă este legal conform regulilor de concurenţă comunitare.

În plus, CE va analiza orice ajutor de stat pe care Ungaria îl va acorda proiectului, au anunţat oficialii europeni din directoratul pentru energie.

Ungaria a prezentat documentele preliminare Comisiei Europene, iar Bruxelles-ul nu a avut până acum nicio obiecţie. Justificarea Budapestei privind încheierea acestui acord este că termenii împrumutului erau mult mai favorabili decât o dobândă de 5,2% la care s-ar fi împrumutat de pe pieţele financiare.

“Putin a făcut o ofertă foarte bună”, spunea şeful de cabinet al premierului Orban, care adăuga că acordul nu este doar un contract economic, ci o înţelegere între două state, “o foarte funcţională căsătorie din interes care devine din ce în ce mai agreabilă”.

Fidesz a preluat de la opoziţia socialistă cea mai grea povară: percepţia unei forţe politice cu simpatii pro-ruse. Liderul opoziţiei şi contracandidatul din primăvară al premierului Orban, Gordon Bajnai, promitea să ducă ţara „într-o direcţie europeană într-un mod paşnic şi calm”. Numai ca această promisiune nu a fost suficientă să atragă electoratul, care pare să fi preferat modul confrontaţional al lui Viktor Orbam de relaţie cu UE.

România, partener strategic al SUA – cu o politică incertă față de Rusia în viitor

România, alături de Polonia, este un partener strategic al SUA în regiune, iar atitudinea pro-americană a autorităţilor de la Bucureşti nu a fost pusă la îndoială. Cel puţin în primul mandat al preşedintelui Traian Băsescu şi a perioadei când PSD se afla în opoziţie. În mandatele actualului președinte, România a avut cea mai pro-americană atitudine.

Anunţând că prioritatea sa de politică externă este axa Bucureşti-Londra-Washington, la începutul preşedinţiei sale, actualul şef al statului a vrut să transmită Europei un mesaj: la vremea aceea, Franţa, Germania, Olanda găseau o serie de mijloace de presiune şi foloseau avertismente referitor la parcurgerea traseului României spre UE.

Treptat, autorităţile de la Bucureşti au înţeles că doar sprijinul Marii Britanii pentru intergrare nu este suficient, nici al Franţei – prieten tradiţional, dar care, în anumite perioade, a fost unul dintre cei mai mari critici şi oponenţi ai României. Şi au învăţat că sprijinul Germaniei este esenţial.

Integrarea deplină în UE şi NATO au devenit obiective naţionale, iar alianţa cu SUA a devenit un parteneriat solid, politic, militar şi se asteaptă şi economic.

Din 2004, declaraţiile tranșante ale unor înalţi oficiali români au acutizat ostilitatea faţă de Rusia, relațiile devenind tensionate odată cu semnarea acordului de amplasare a scutului anti-rachetă la Deveselu, în ciuda opoziției inistente a Moscovei. De-a lungul ultimului deceniu, încercările de normalizare a relațiilor cu Rusia au fost vagi, iar în ultimele luni au fost compromise, cel puțin deocamdată, de criza din Ucraina.

Apartenenţa României la UE şi NATO şi parteneriatul cu SUA au făcut ca orice derapaje democratice interne să fie contracarate şi orice sentiment de insecuritate în regiune să fie atenuat. Atât cancelariile europene, cât şi Bruxelles-ul au reacţionat la criza politică din vara anului 2012, la fel ca și SUA.

Iar criza din Ucraina a creat contextul unor reasigurări din partea SUA și a NATO privind angajamentul de securitate pentru România. Mai mulți soldați americani, amplasarea scutului antirachetă la Deveselu fac ca țara noastră să fie unul dintre avanposturile nord-atlantice în regiune și o fortificație la granița Occidentului.

An al alegerilor prezidențiale, într-o țară în care politica externă este atributul președintelui

Contextul politic românesc s-ar putea însă schimba, inclusiv din perspectiva relațiilor cu Rusia. Alegerile prezidențiale din luna noiembrie vor desemna omul care va face, în următorii 4 ani, politica externă a României – atribut pe care Constituția îl conferă președintelui.

Puterea actuală pare să fie înclinată spre o politică externă mai prietenoasă față de Rusia, susțin unii analiștii. Ei au considerat drept slabă reacția inițială a Guvernului la criza din Ucraina. Autoritățile române, la nivel guvernamental, arată că parteneriatul cu SUA și relațiile cu statele membre rămân o prioritate a politicii externe românești, cu atât mai mult în acest context regional.
Jocul nuanțelor, precum și experiența țărilor vecine – Bulgaria și Ungaria în relația cu Rusia – așează România într-o zonă de mare sensibilitate politică: noua strategie la Marea Neagră a SUA nu e construită pe jumătăți de măsură.

Bulgaria, calul troian al Rusiei în Europa

Bulgaria, la fel ca şi Ungaria, are o relaţie apropiată de Moscova, spre deosebire de celelalte ţări situate pe falia dintre Occident şi Rusia: Polonia şi România sunt pro-americane şi confrontaţionale faţă de Moscova, în timp ce Turcia cultivă o prietenie rece, în care rivalitatea completează concurența.

Bulgaria traversează o perioadă de tumult politic, începută în vara anului trecut, în care protestele populaţiei faţă de clasa politică s-au întins pe câteva luni de zile.

Considerată, la fel ca şi România, “copilul problematic” al UE, o ţară în care autorităţile convinețuiesc pașnic cu organizaţiile de crimă organizată – care în urmă cu un deceniu detonau maşini în plină stradă şi făceau din ţara de la sud de Dunăre un stat nesigur – Bulgaria a reuşit, cu reforme accelerate şi îndeplinirea condiţionalităţilor să adere la UE în 2007.

Sub atenta monitorizare a Bruxelles-ului asupra justiţiei şi luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate, dar şi cu un protectorat şi investiţii germane după criza economică din anii ’90, autorităţile de la Sofia au reuşit să obţină o normaliate a funcţionării economiei şi democraţiei, în ciuda unor remanenţe ale trecutului.

În ultimul an şi jumătate, instabilitatea a fost mai accentuată: guvernul lui Boiko Borisov, liderul partidului GERB, de centru-dreapta, a fost nevoit să demisioneze în urma protestelor bulgarilor faţă de facturile prea mari la energie pentru consumatorii casnici.

Însă socialiştii ajunşi la putere, în urma imposibilităţii GERB, câştigător al alegerilor, de a face o coaliţie, au scos din nou bulgarii în stradă, după ce l-au desemnat pe Delian Peevski, un controversat parlamentar, cu puternice suspiciuni de corupţie planând asupra sa şi legături cu crima organizată, drept şef al unuia dintre serviciile secrete ale ţării.

Protestele au determinat retragerea numirii acestuia. Bulgarii au continuat însă să îşi manifeste nemulţumirea faţă de întreaga clasă politică.

Rusia – South Stream -Bulgaria. Comisia Europeană, îngrijorată de influența Gazprom la Sofia

Bulgaria a fost mereu – şi datorită legăturilor slave – apropiată de Rusia, în ciuda unor oscilaţii ale guvernelor de la Sofia. Documente ale serviciilor secrete germane arată că Bulgaria ar fi “calul troian” al Rusiei în UE, pionul prin care Gazprom poate șubrezi şi submina unitatea Europei în privinţa unei politici energetice.

Guvernul bulgar şi Gazprom au semnat un acord prin care construirea porţiunii bulgăreşti din gazoductul South Stream a fost atribuită unor comapnii ruse, fără licitaţie. Uniunea Europeană, în mod cert conştienă de existenţa acestor înţelegeri, nu a reacţionat până de curând, folosind şi contextul crizei din Ucraina.

Luna trecută, Bruxelles-ul a cerut guvernului bulgar să sisteze lucrările la gazoduct, până când sunt analizate documentele acordului, sub suspiciunea că Bulgaria a încălcat regulile comunitare privind concurenţa pe piaţă.

Atribuirea, fără licitaţie, a unor contracte către o companie rusă, aparţinând unuia dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi aflat, în urma anexării Crimeei de către Federaţia Rusă, pe lista neagră, cu persoanele supuse sancţiunilor, este cercetată de Comisia Europeană şi face Bulgaria pasibilă suportării unor consecinţe legale.

Criza politică internă, combinată cu un atac la stabilitatea sistemului financiar bulgar

Această situaţie a dus la necesitatea organizării de alegeri anticipate, care vor avea loc în 5 octombrie. În plus, toată această perioadă de tulburări politice a fost completată de o lovitură primită de două bănci din Bulgaria: retrageri masive de capital, aparent fără niciun motiv, au suscitat temeri referitoare la stabilitatea financiară a ţării.

Banca centrală a Bulgariei a anunțat că există o încercare de destabilizare a ţării prin atacul asupra sistemului bancar şi s-a angajat că va proteja depozitele cetăţenilor.

Banca naţională a preluat controlul, spre sfârşitul lunii iunie, a băncii Corporate commercial Bank, aflată pe locul patru între instituţiile bancare din Bulgaria, după ce retrageri masive de capital au fost impulsionate de relatările presei privind afaceri suspecte ale băncii şi ale acţionarilor principali ai acesteia.

Economiştii şi agenţiile de rating au spus că nu există risc de contagiune, în timp ce filialele din Bulgaria ale băncilor străine au afirmt că operaţiunile lor sunt sigure. Totuşi, asta nu a împiedicat pe bulgari să continue să îşi retragă banii din bănci.

Ministrul de interne afirmă că există o campanie pentru a insufla panica populaţiei, prin mesaje pe internet şi telefonice. Bulgarii, care au mai trecut printr-o situaţie similară şi şi-au pierdut mare parte din economii în criza de la sfârşitul anilor ’90, nu par să fie liniştiţi de asigurările date de autorităţi.

Această problemă pentru sectorul financiar vine pe fondul unei economii fragile şi tot mai multe voci susţin că Bulgaria ar trebui să solicite sprijinul FMI.

Turcia – alianța cu SUA și dansul pe sârmă cu Rusia

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan este la putere în Turcia de peste un deceniu, iar pe întreaga perioadă a rămas foarte popular. Un sondaj publicat joi, în vederea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în luna august, arată că si acum, după o serie de evenimente care au pus la îndoială ataşamentul faţă de democraţie al premierului turc, arată că ar câştiga alegerile încă din primul tur, cu 55-56%, la o diferenţă de peste 20 de puncte procentuale faţă de reprezentanţii opoziţiei.

Premierul Erdogan nu şi-a anunţat oficial candidatura pentru prezidenţiale, partidul său AKP îşi va face cunoscut candidatul în 2 iulie, însă nu există îndoială că va candida în primele alegeri în care turcii îşi aleg direct preşedintele.  Un preşedinte cu puteri sporite faţă de situaţia actuală, dar cu prerogative mai reduse decât şi-ar fi dorit politicianul aflat în frunte guvernului de la Ankara.

O economie performantă, dar dezechilibrată și dependentă de fonduri străine

Dar pentru ca popularitatea lui Tayyip Recep Erdogan să rămână la cote ridicate, are nevoie de o economie performantă. Turcia este o poveste de succes: începând cu 2001, când autorităţile turce au fost nevoite să ia măsuri pentru redresarea după o cziră bancară. Cu ajutorul FMI.

Ankara şi-a redus cheltuielile, a pus inflaţia sub control, a introdus rata de schimba variabilă, a restructurat sistemul bancar şi a acordat şi garantat o mai mare independenţă băncii centrale şi instituţiilor de reglementare.

În 2002, când AKP a ajuns la putere, a adoptat aceeaşi politică, iar urmarea a fost o dedschidere a dialogului cu UE. În 2005 au început negocierile cu Uniunea Europeană, moment din care investiţiile străine au început să cauteTurcia.

Ţara a cunoscut un boom în infrastructură: reţeaua de autostrăzi a crescut cu mai mult de 16.000 de kilometri, numărul aeroporturilor s-a dublat, iar Turkish Airlines zboară acum în 100 de destinaţii, mai multe decât orice altă companie aeriană din lume.

Totuşi, spun analiştii, Turcia rămâne vulnerabilă pentru că depinde de fonduri străine. Ţara şi economia a fost inundată de banii Statelor Unite, iar asta a ascuns deficienţe structurale. Autorităţile, fără preocuparea pentru finanţare, nu au făcut reforme structurale profunde.

În medie, Turcia a avut o creştere de 5% pe an timp de un deceniu, între 2002 şi 2012. Însă economia sa, spun experţii, este dezechilibrată: Turcia atrage turişti (36 de milioane au fost în 2012), are o bază manufacturieră bine poziţionată pentru exporturi, un sector agricol de 62 de miliarde de dolari, o tradiţie în comerţ şi ambiţia de a deveni un hub energetic, economia se bazează încă pe consumul intern, iar consumul a crescut, pe măsură ce economiile au scăzut, este o analiză a Foreign Policy din primăvara acestui an.

Totuşi, toţi economiştii sunt de acord în a remarca succesul economic al Turciei în comparaţie cu ţările din sudul Europei şi, evident, al celor din Orientul Apropiat. berd estima că în 2014 economia turcă va creşte cu 3,6%, mai puţin decât erau aşteptările, dar mai mult decât ale celor ale vecinilor. Iar poziţia geografică şi uniunea valamă cu UE sunt avantaje competitive de neignorat.

De altfel, obiectivul premierului Erdogan este unul ambiţios: să facă din Turcia o mare naţiune şi o mare putere.  “Secolul XXI va fi secolul Turciei, acesta este obiectivul guvernului”, a spus prim ministrul la un moment dat.

Regimul autoritarist Erdogan, cu risc de radicalizare

Problema ar putea fi una politică. În ultimul an şi jumătate, Recep Tayyip Erdogan i-a îngrijorat pe prietenii şi aliaţii săi occidentali. “Turcia ar trebui să fie un partener important al SUA într-o perioadă de mare instabilitate într-o regiune-cheie a lumii. Tendinţele autoritariste ale premierului îngreunează teribil situaţia”, a afirmat Eric Edelman, fost ambasador american în Turcia, citat de The Economist.

Prim-ministrul turc a atras atenţia în ultima vreme prin emiterea mai multor legi făcute în aşa fel încât să îi ofere protecţie lui şi aliaţilor săi într-un scandal de corupţie care a izbucnit la finalul anului trecut şi care este considerat de analiştii din Turcia drept cel mai mare din istoria ţării.

În decembrie 2013, poliţia a percheziţionat reşedintele mai multor minmiştri şi ale fiilor acestora, după ce au fost făcute publice înregistrări care demonstrau implicarea lor în acte de corupţie. Mai mult, legăturile duceau la premier şi la unul dintre fiii acestuia.

Recep Tayyip Erdogan a acuzat judecători, procurori şi poliţişti că ar fi fabricat aceste înregistrări şi că este o nouă încercare a liderului opoziţiei Fetullah Gulen, un cleric sunnit aflat în exil în SUA, de a destabiliza puterea de la Ankara.

Iar pentru a pune piedici anchetei, premierul a concediat sau transferat sute de magistraţi şi poliţişti. Mai apoi a emis legislaţie care să pună sub un control guvernamental mai sever puterea judecătorească şi serviciile de informaţii şi a luat o serie de măsuri care au limitat libertatea presei şi a internetului. Temporar, a interzis Twitter în Turcia şi a ameninţat că va face inaccesibile reţelele de socializare.

Criticile interne şi internaţionale nu au avut ecou la premierul turc. Şi nu este pentru prima dată. Nici în cazul reprimării protestatarilor din parcul Ghezi, de vara trecută. O mişcare începută de tineri cu viziuni ecologiste, care s-au împotrivit demolării unui parc din Istanbul pentru a se construi pe locul acestuia un centru comercial, s-a transformat într-o revoltă care a polarizat cel mai important oraş al Turciei.

Argumentul premierului Erdogan a fost mereu susţinerea populară de care se bucură: atâta vreme cât votanţii îl sprijină, are dreptul să facă ce vrea, în ciuda opoziţiei, protestatarilor, judecătorilor şi procurorilor, sau a Europei.

Iar testul suprem au fost alegerile locale care au avut loc în Turcia în primăvară. Rezultatul acestora a întărit argumentaţia prim ministrului: 46% dintre turci au votat în favoarea partidului său.

Acest rezultat bun şi plasarea lui în fruntea opţiunilor electoratului, potrivit celor mai recente sondaje , la mare distanţă faţă de posibili contracandidaţi nu mai lasă loc de interpretări, iar analiştii sunt siguri că Recep Tayyip Erdogan va deveni primul preşeinte ales direct de cetăţeni al Turciei.

Dansul pe sârmă cu Rusia: dependență energetică și competiție regională

Criza din Ucraina şi anexarea Crimeei de către Rusia a pus Turcia într-o poziţie diplomatică sensibilă, susţin analiştii specializaţi în politica turcă. În balanţă se află angajamentele internaţionale şi parteneriatul cu aliaţii occidentali şi, pe de altă parte, relaţia economică şi politică pe care o are cu Moscova.

Turcia trebuie să îi susţină pe tătarii din Crimeea – care sunt împotriva ocupaţiei ruse. Iar Moscova a dat deja semne de bunăvoinţă: un decret din luna aprilie îi reabilizeată pe tătarii persecutaţi în perioada sovietică şi promite o „renaştere naţională, culturală şi spirituală” a grupurilor minoritare din Crimeea. În plus, companiei Turkish Airways i-a fost permisă reluarea zborurilor în Crimeea din luna iunie.

Moscova are mijloc de presiune asupra Turciei gazele naturale. În 2013, 60% din importurile sale de gaz au fost din Rusia, potrivit datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Iar in viitorul apropiat, spun experţii, această dependenţă va continua.

Totuşi, Turcia îşi propune să devină un hub energetic. Criza din Ucraina a încurajat UE să caute moduri de reducere a dependenţei faţă de Rusia, iar Ankara are oportunitatea de a-şi extinde rolul ca ţară de tranzit.

Un proiet recent care se va materializa este TAP, care va traversa Tucia şi va transporta 16 miliarde de metri cubi de gaz din Azerbaidjan spre Europa. Iar alte proiecte ar putea apărea, dacă Turcia îşi joacă bine cărţile.”

Update – DE citit si…

Evenimentul Zilei

NATO trebuie să intervină dacă Rusia va ocupa noi teritorii în Ucraina”

Se arata ca:

Preşedintele Republicii Cehe, Milos Zeman, a apreciat, într-un interviu apărut în presa cehă, că Occidentul va trebui ia aibă în vedere măsuri serioase, inclusiv trimiterea de trupe NATO, în cazul în care Rusia încearcă să ocupe noi teritorii în Ucraina.

„În acest moment, când Rusia are intenţia de a-şi extinde teritoriul său prin ocuparea de teritorii din estul Ucrainei, este necesar să se treacă de la vorbe la fapte”, a declarat preşedintele ceh, citat, azi, de agenţia ucraineană Unian, potrivit Agerpres.

”În această situaţie, eu voi insista nu numai pentru înăsprirea sancţiunilor UE, dar şi pentru pregătirea de luptă din partea NATO, inclusiv pentru posibila intervenţie de trupe ale Alianţei pe teritoriul Ucrainei”, a adăugat şeful statului ceh.

El a ţinut să precizeze că „încercarea (Rusiei) de a ocupa teritorii din Estul Ucrainei este o linie care nu trebuie trecută”.

Declaraţiile preşedintelui ceh Milos Zeman intervin în contextul în care UE ar putea adopta noi sancţiuni împotriva Rusiei în cadrul summitului de azi de la Bruxelles, Moscova fiind acuzată în continuare de susţinerea separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei prin furnizarea de arme şi echipamente militare.

În ceea ce priveşte o posibilă intervenţie a NATO, secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen, declara recent că nimeni nu vrea un nou „Război Rece” în Europa, dar că actuala situaţie ”ameninţă securitatea şi pacea obţinute după căderea Zidului Berlinului”, făcând apel la Rusia „să reflecteze mai profund la poziţia sa”.

Rasmussen dădea asigurări că NATO este ataşată obiectivelor sale de a acţiona pentru asigurarea securităţii membrilor săi, subliniind că ‘Alianţa va lua şi alte măsuri dacă va fi necesar’.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Iulie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 51 comentarii

Când retorica agresivă naşte violenţă fizică

„Fa-te de temut. Sunt de acord. Dar teroarea pe care mi-o inspiri sa fie temperata de o mare idee morala.” – Denis Diderot

Nenorocirea este ca in ceea ce se intampla in zilele noastre in Europa nu exista nicio idee morala, cu atat mai putin „o mare idee morala”!

Gandul

Un adolescent român de etnie romă A FOST LINŞAT în Franţa. Preşedintele francez: ESTE INCALIFICABIL! Cum reacţionează România

Un adolescent de etnie romă provenind din România a fost găsit, vinerea trecută, inconştient, la Pierrefitte-sur-Seine, în nordul Parisului. El a fost sechestrat de un grup de persoane, care l-au bătut până l-au lăsat inconştient, după care l-au abandonat într-un cărucior de supermarket. Motivul: îl bănuiau de furt. La momentul transmiterii acestei ştiri, Darius, care are 16 ani, se află între viaţă şi moarte. După un weekend de tăcere şi confruntată cu tot mai multă acoperire mediatică a acestui subiect, societatea franceză condamnă cu fermitate, cu preşedintele şi premierul în frunte, actele „incalificabile şi nejustificate” reprezentate de agresarea băiatului.

Preşedintele Francois Hollande a denunţat, marţi, actele „incalificabile şi nejustificate”, care contravin tuturor principiilor pe care se fondează statul francez, după agresarea unui adolescent rom în regiunea pariziană, relatează AFP, potrivit Mediafax. Palatul Elysee a anunţat că Hollande „cere angajarea tuturor mijloacelor pentru găsirea autorilor acestei agresiuni”. La rândul lui, premierul francez Manuel Valls a condamnat marţi „cu mare fermitate agresarea acestui tânăr”, Darius, scrie Le Monde, care l-a cotactat pe Valls pentru a veni cu o reacţie la această agresiune. Valls a cerut ca „cei responsabili de acest act inacceptabil să fie găsiţi cât mairapid, pentru a răspunde de acţiunile lor în faţa justiţiei”, adaugă publicaţia.

Tânărul rom în vârstă de 16 ani se afla marţi în comă după ce a fost lovit de circa 12 persoane care îl suspectau de furt, potrivit poliţiei.

Adolescentul locuia împreună cu familia şi alţi romi într-o casă părăsită din cartierul Pierrefitte-sur-Seine, din nordul Parisului. El a fost găsit vineri seara de nişte trecători, în stare de inconştienţă, într-un cărucior de supermarket, abandonat în apropiere de cartierul La Cité des Poètes, a declarat o sursă din poliţie.

Potrivit primelor informaţii din cadrul anchetei, tânărul a fost bătut de persoanele respective care îl bănuiau că a jefuit cu câteva ore mai devreme apartamentul unei femei din cartier.

Totuşi, după patru zile de la linşarea minorului şi după dezvăluirea cazului de către presă, puţini oficiali politici au reacţionat, scrie Le Monde.

UPDATE 21:00 Premierul Victor Ponta: „Categoric, asemenea fapte trebuie pedepsite cu cea mai mare duritate”. Şeful executivului a lăudat reacţia rapidă şi fermă a autorităţilor franceze în acest caz.

UPDATE 20:40 Agresarea adolescentului român de etnie romă la Paris este „un act de barbarie” legat de o „răzbunare”, incidentul „neputând fi redus la antagonismului între două comunităţi”, a declarat procurorul responsabil de dosar, Sylvie Moisson. „Este vorba de un act de barbarie, de un linşare, atribuibile unui grup de indivizi. Mobilul este răzbunarea privată”, a declarat, potrivit AFP, procurorul Sylvie Moisson într-o conferinţă de presă.

UPDATE 19:43 gândul a solicitat o reacţie din partea Administraţiei Prezidenţiale la acest caz dramatic. Purtătorul de cuvânt de la Cotroceni, Bogdan Oprea, a declarat: „Când o să avem o poziţie, o să o comunicăm către toată presa”.

UPDATE 19:15 „Violenţele comise asupra unui tânăr adolescent român, vineri în localitatea Pierrefitte-sur-Seine din Franţa, sunt condamnate cu cea mai mare fermitate de către autorităţile franceze de la cel mai înalt nivel”, transmite şi Ambasada Franţei la Bucureşti.

UPDATE 16:35 Reacţia transmisă de Ministerul Afacerilor Externe din România ziarului gândul: „Ministerul Afacerilor Externe consideră cu totul incalificabil actul căruia i-a căzut victimă minorul agresat în localitatea franceză Pierrefitte-sur-Seine. Un asemenea act nu îşi găseşte absolut nicio justificare. Autorităţile române apreciază luările publice de poziţie la cel mai înalt nivel ale autorităţilor franceze (Preşedinte, prim-ministru, ministru de interne), cu privire la acest caz. Totodată, MAE constată cu maximă preocupare faptul că asemenea acte incalificabile, de o violenţă extremă, cărora le cad victime cetăţeni europeni, inclusiv români, sunt, într-o anume măsură, şi rezultatul manifestării publice de  atitudini  xenofobe şi, adesea, rasiste, din ce în ce mai prezente în abordările unora dintre politicienii din spaţiul european”.

L-au abandonat într-un cărucior de supermarket

Ministrul de Interne Bernard Cazeneuve a condamnat marţi dimineaţa, citat într-un comunicat, „cu cea mai mare fermitate violenţele la care a fost supus adolescentul”. El a subliniat că le „revine exclusiv forţelor de securitate să impună respectarea ordinii publice”. „Poliţia Judiciară este total mobilizată pentru a face rapid lumină în acest caz, să aresteze autorii faptelor şi să-i aducă în faţa justiţiei”, se mai arată în comunicat.

În această fază a investigaţiei, încredinţate Poliţiei Judiciare din departamentul Seine-Saint-Denis, Parchetul de la Bobigny rămâne prudent în legătură cu faptele şi mobilul autrilor. Se ştie, pentru moment, că un grup de persoane s-a dus în tabăra în care locuia Darius împreună cu familia sa, vineri după-amiaza. Potrivit declaraţiilor unor martori, membrii grupului erau înarmaţi cu „arme lungi” şi ar fi deschis focul fără să rănească pe cineva, după care l-au urcat pe minor la bordul unui automobil Renault Clio, către ora locală 17.30 (18.30, ora României).

Darius se afla marţi între viaţă şi moarte, după ce a fost linşat vineri, la Pierrefitte-sur-Seine, în departamentul Seine-Saint-Denis. Minorul, originar din România, a fost găsit inconştient către ora locală 23.30 (sâmbătă, 1.30, ora României), de către trecători, într-un cărucior de la un supermarket, abandonat la marginea drumului naţional numărul 1, la nivelul cartierului Cité des Poètes.

După ce l-au întins pe asfalt şi au încercat să-l resusciteze, martorii au chemat salvarea. Minorul, care prezenta fracturi multiple la nivelul capului, a fost condus la Spitalul Delafontaine, la Saint-Denis, de unde a fost transferat la Spitalul Lariboisière de la Paris. I-a fost indusă o stare de comă artificială, iar prognosticul său vital este angajat. Niciun suspect nu a fost arestat până marţi, însă au fost audiaţi numeroşi martori începând din weekend şi sunt analizate înregistrări ale camerelor de supraveghere din zonă.

Au venit cu cagule

Potrivit unor surse judiciare citate de Le Monde, este vorba despre patru răpitori. Vardu, proprietarul român al unui garaj situat lângă tabără, a declarat pentru publicaţie că soţia sa l-a chemat atunci când s-au produs faptele, avertizându-l că un grup de aproximativ zece tineri care purtau cagule creau probleme în apropierea taberei.

După câteva ore de la venirea tinerilor, mama lui Darius a primit un apel de pe telefonul fiului ei. Ea a chemat poliţia către ora locală 22.30 (23.30, ora României), afirmând că interlocutorul i-a cerut o răscumpărare în valoare de 15.000 de euro în schimbul eliberării minorului. O oră mai târziu, Darius era găsit între viaţă şi moarte la marginea drumului. Urme de funingine prezente pe corpul victimei îi determină pe anchetatori să credă că tânărul a fost dus într-o pivniţă, unde a fost bătut.

Una dintre „ipotezele serioase” explorate de către Poliţia Judiciară vizează represalii după o tentativă de furt prin efracţie în cartierul Cité des Poètes. Autorul acestei spargeri, a cărui descriere ar putea corespunde celei a lui Darius, a fost pus pe fugă de către proprietarul apartamentului, tot un minor. A fost depusă o plângere în acest sens, potrivit Le Monde.

Minorul rom nu a fost condamnat niciodată, potrivit unor surse judiciare citate de publicaţie. Însă el este cunoscut de către serviciile de poliţie, între altele pentru furturi şi o spargere. Potrivit primarului din Pierrefitte-sur-Seine Michel Fourcade, minorul ar fi fost arestat în mai multe rânduri. Potrivit lui Vardu, care se află în Franţa de trei ani, Darius ar fi comis mai multe furturi – „ceasuri, bijuterii şi argint” – în cartier.”

Si Romania Libera titreaza:

Rom de origine română, linșat în Franța

„Un minor rom român se află între viaţă şi moarte după ce a fost bătut de aproximativ 12 persoane care-l suspectau de comiterea unor infracțiuni. Președintele și premierul Franței au dezaprobat acest incident.

Citește și: UPDATE. Procuror: Agresarea minorului rom, o răzbunare. MAE consideră ”incalificabil” atacul și cere măsuri

Potrivit primelor elemente ale anchetei, minorul, în vârstă de 16 ani, ar fi fost bătut crunt de persoane care-l suspectau că a spart anterior apartamentul unei femei din localitate. “Un grup de persoane a venit să-l caute în această tabără şi l-a luat cu forţa”, a declarat o sursă din cadrul poliţiei. Minorul a fost sechestrat într-o pivniţă, unde agresorii l-au bătut cu brutalitate. Nefericitul eveniment a avut loc într-o localitate din departamentul Seine-Saint-Denis, în zona central-nordică a Franţei, relatează site-ul revistei franceze Le Nouvel Observateur.

Abandonat la supermarket

Incidentul apare în contextul în care la alegerile europarlamentare din 25 mai Frontul Național (de extremă dreapta) a câștigat alegerile europene cu un rezultat istoric de aproape 25%, depășind de departe opoziția de centru-dreapta UMP, dar și pe socialiști.

Revenind, la această linșare au participat aproximativ 12 persoane”, potrivit unei surse apropiate cazului. Mama minorului este cea care a sesizat poliţia. Tânărul a fost găsit vineri seară, inconştient, abandonat într-un cărucior de la un supermarket. Nicio persoană nu era arestată până luni seară în acest caz. Grav rănit, minorul a fost internat la Spitalul Lariboisière de la Paris, unde se află în stare critică. “Prognosticul său vital este angajat. Este în comă”, a precizat o sursă judiciară citată de Mediafax. Tânărul, în vârstă de 16 ani, trăia împreună cu familia şi alţi romi într-o casă părăsită, la marginea drumului naţional nr. 1, în dreptul cartierului Cité des Poètes, la Pierrefitte-sur-Seine. Potrivit unei surse judiciare, tânărul era cunoscut pentru comiterea unor furturi. El a fost arestat în mai multe rânduri, începând din iunie, a declarat primarul Pierrefitte-sur-Seine, Michel Fourcade. Primarul socialist a declarat că mai multe maşini au fost sparte în ultimele săptămâni în Cité des Poètes, alimentând resentimentele locuitorilor faţă de romi, pe care-i acuză că sunt autorii acestor furturi.

Romii, ținte obișnuite

Violenţele care-i vizează pe romi sunt în creştere, potrivit unor asociaţii pentru apărarea acestei minorităţi. În octombrie 2012, la Marsilia, romii au fost goniţi din tabere sub presiunea unor locuitori ostili, care au incendiat ceea ce a mai rămas din tabără. În mai 2013, familii de romi au fost agresate într-o zonă de găzduire de la Hellemmes (nord). La Paris, justiţia a eliberat, în mai, un bărbat suspectat că a aruncat cu un produs coroziv pe saltelele pe care romii le-au instalat în apropiere de domiciliul său. În unele cazuri, victime ale unor furturi ripostează cu violenţă, însă represalii asupra unor minori sunt rare şi sunt pedepsite dur de către justiţia franceză. Preşedintele François Hollande a denunţat, marţi, actele “incalificabile şi nejustificate”, care contravin tuturor principiilor pe care se fondează statul francez, după agresarea unui adolescent rom în regiunea pariziană. La rândul său, premierul Manuel Valls a condamnat cu mare fermitate agresarea tânărului. Valls a cerut ca “cei responsabili de acest act inacceptabil să fie găsiţi cât mai rapid, pentru a răspunde de acţiunile lor în faţa justiţiei”, adaugă publicaţia.”

Auzim si de masinile unor romani incendiate in Italia, langa Roma

Sunt de acord cu D-na. Cretu, dar as spune ceva mai clar: sunt lansate campanii ample de dezinformare, precum cea lansata de Daily Mail, pentru a se crea o psihoza in masa, plina de teama, la adresa emigrantilor in vederea respingerii acestora! Pe de alta parte, forte politice interesate, precum UKIP sau Frontul National, sau chiar Partidul Socialist Francez, care nu a avut pozitii clar, net diferite, disjuncte fata de UMP in privinta emigratiei, sau chiar conservatorii britanici, preseaza in plan politic cu aceleasi atitudini anti-imigratie!! Nu este vorba numai de fortele extremiste, ci, din pacate, de o cedare a fortelor democratice in fata celor extremiste. Pare a fi un fel de compromis care mie nu-mi place.  In orice caz, fata de asemenea fapte contrare Uniunii Europene ar trebui sa se aplice legea! Daca nu, formele de extremism vor evolua, vor creste atat in intensitate cat si ca arie de raspandire geografica. Adevarul este ca acest extremism nu a fost impiedicat de nimic pentru a se dezvolta, de a ajuns acum in Parlamentul European. Iar starea de criza economica, inca prezenta in Europa, e clar ca nu face altceva decat sa dea apa la moara fortelor extremiste. Austeritatea, ca doctrina economica dominanta in Europa zilelor noastre, a facilitat dezvoltarea extremismului pe continent, ducand multi oameni pe culmile disperarii. Frantei, Marii Britanii, si nu numai, ar trebui sa le reamintim ca au ratificat un tratat – Tratatul de la Lisabona (v. si aici)… Daca Uniunea Europeana si principiile sale au ajuns sa fie atat de deranjante atunci de ce l-au mai ratificat? Pentru ca dupa 6 ani de la ratificare sa asistam la astfel de fenomene sociale deplorabile! Este inadmisibil! Ar trebui cercetat ce anume facea UE, in urma cu numai cativa ani, sa fie atat de atragatoare pentru toti si sa promita fericire tarilor membre (prin ” unirea intereselor, strangerea legaturilor sociale dintre oameni si invitarea de a se stradui sa faca binele si sa se abtina de la rau” – Henri Holbach), ca acum sa devina un loc mai degraba inspaimantator… Si cine are interesul ca UE sa fie ceva de nedorit, inspaimantator chiar?   Ar trebui cercetat daca nu cumva chiar mari oficiali de la Bruxelles sunt implicati in aceasta actiune extremista de amploare, coordonand activitatile extremiste pe tot continentul. Ca sa nu ne trezim maine cu un val de atentate si asasinate in toate tarile europene! Chestiunea este deosebit de importanta si trebuie cercetat si actionat pe cale legala – prin arestarea celor care coordoneaza astfel de actiuni. Si spun asta pentru ca mie mi se pare ca se incearca invierea unui trecut sangeros din Istoria Europei, cel fascist si nazist! Or, experienta fascisto-nazista trebuie pusa sub ochii cetatenilor europeni, pentru a le arata efectele primejdioase ale acestui viciu! Este foarte interesant ce spunea Henri Holbach in Sistemul social (1773):

„Pentru a-i face pe oameni mai buni, trebuie sa-i duci pe calea cercetarii adevarului, sa-i faci sa-si cultive ratiunea, sa le pui sub ochi experientele, sa le arati efectele primejdioase ale viciului, sa-i faci sa simta avantajele virtutii. Acesta este scopul moralei. Pentru a-i face pe oameni mai fericiti trebuie sa-i faci sa-si uneasca interesele, sa strangi legaturile sociale dintre ei, sa-i inviti sa se straduiasca a face binele si sa se abtina de la rau. Iata scopul oricarui guvernamant, care nu este decat puterea societatii pusa in mainile unuia sau mai multor cetateni, pentru a-i obliga pe toti membri sai sa practice regulile moralei.

Morala este arta de a trai bine cu oamenii. Virtutea consta in a te face fericit prin fericirea pe care le-o procuri altora.”

Or, la ora actuala, in Europa, sunt forte politice care lucreaza nu la unirea intereselor, ci la dezbinarea intereselor! De aici si aparitia fenomenului extremist care are la baza un euroscepticism agresiv, ca sa zic asa.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

CORINA CRETU

Constat cu îngrijorare că, la aproape o lună de la alegerile europarlamentare,pericolul extremist creşte în intensitate în state membre ale Uniunii Europene precum Marea Britanie sau Franţa. Nu ne mai referim exclusiv la o escaladare a tensiunilor din spaţiul public generate de o retorică electorală.

Pericolul extremist a trecut la un alt nivel, care nu mai are nicio legătură cu alegerile naţionale sau europene.

La nivelul populaţiei britanice, aşa cum arată studiul anual al Atitudinilor Sociale ale Britanicilor, există un «efect UKIP» care constă în stimularea unor atitudini anti-imigraţie. Informaţiile şi statisticile oficiale ale autorităţilor britanice, cele care arată că, în realitate, imigranţii nu vin în Marea Britanie pentru beneficii, imigraţia fiind bună pentru economia britanică, nu ajung la cetăţeni. Chiar dacă realitatea contrazice minciunile celor din UKIP, un sfert dintre britanici cred în prezent că imigranţii vin în ţara lor pentru beneficii, iar 77% dintre aceştia vor reducerea imigraţiei…

Vezi articol original 120 de cuvinte mai mult

Iunie 19, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Crimeea. Situatie tensionata. Reactia SUA. Transnistria

Romania Libera

Lider rus: Ucraina să cedeze teritoriile străine: Transnistria – Rusiei, Bucovina şi Basarabia – României

Se arata ca:

„O soluţie ca Ucraina „să se liniştească” este cedarea teritoriilor străine pe care aceasta le-a obţinut de la Polonia, Ungaria şi România, a declarat marţi politicianul ultranaţionalist rus Vladimir Jirinovski relatează Mediafax, citând de site-ul moldova.org.

„Aceste două părţi ale Ucrainei, de est şi de vest, sunt total incompatibile. Nu poate niciun fel de internaţionalism să ajute în această situaţie. Vestul Ucrainei, care face acum cea mai mare gălăgie, am fost nevoiţi să-l luăm de la Polonia, pentru ca armata hitleristă să rămână cât mai departe. Transcarpatia am luat-o de la unguri din acelaşi motiv. Iar pe Bucovina şi Basarabia le-am luat în 1939. Dacă nu era Hitler, nu ne atingeam de aceste pământuri”, a declarat el.

Liderul Partidului Liberal-Democrat din Rusia (LDPR) apreciază că în cazul în care aceste teritorii din vestul Ucrainei ar fi restituite, „centrul ar fi mai cuminte”.

„Ce propun eu? Să ia Polonia regiunea care îi aparţine, Ungaria să Transcarpatia, mai ales că majoritatea locuitorilor de acolo vorbesc limba maghiară”, a declarat politicianul rus.

„În Basarabia şi Bucovina majoritatea locuitorilor sunt vorbitori de română. România visează demult să le ia înapoi”, a continuat acesta. „Sunt trei ţări membre NATO”, a adăugat el, referindu-se la Polonia, Ungaria şi România.

„Transnistria să revină la noi, este pământ rusesc”, a mai apreciat politicianul, subliniind că „doar atunci Ucraina se va linişti”.

Crimeea a fost alipită marţi Rusiei, printr-un acord semnat la Moscova de Vladimir Putin şi autorităţile separatiste din peninsula ucraineană.”

UPDATE. REFERENDUM ÎN CRIMEEA. Votul s-a încheiat. 82% din populaţie s-a prezentat la urne. 96,6% dintre alegători au votat pentru alipirea Crimeei la Rusia. SUA şi UE, inclusiv România, nu recunosc referendumul

Se arata, printre altele, ca:

UPDATE: Liderul separatist al Crimeei merge la Moscova

UPDATE: Deputat rus: Anexarea Crimeei, în următoarele 2-3 săptămâni

UPDATE: Putin, discurs în Duma de Stat, pe tema Crimeei

UPDATE: Preşedintele Parlamentului din Crimeea a anunţat, luni, că toate unităţile militare ucrainene cu sediul în Crimeea vor fi dizolvate, relatează AFP, conform Mediafax.

Citeşte şi: AFP: Crimeea dizolvă unităţile militare ucrainene de pe teritoriul său

UPDATE: Alipirea peninsulei ucrainene Crimeea la Rusia a fost aprobată de 96,6 la sută dintre alegători la referendumul organizat duminică, potrivit rezultatelor definitive comunicate luni dimineaţa de premierul prorus Serghii Aksionov, pe contul său de Twitter, relatează AFP, citată de Mediafax.

Citeşte şi: Parlamentul din Crimeea a decis naţionalizarea bunurilor statului ucrainean

„Rezultate definitive la referendum 96,6 la sută pentru!”, a scris Aksionov. Parlamentul Crimeei se va reuni în cursul dimineţii pentru a aproba oficial candidatura Crimeei la integrarea în Rusia, sprijinindu-se pe acest referendum considerat nelegitim la Kiev şi în Occident.

UPDATE: Autorităţile de la Kiev se pregătesc pentru formarea Noii Gărzi Naţionae. 10.000 de oameni vor fi recutaţi în următoarele douăsăptămâni. Premierul spune că-i va duce în justiţie pe separatiştii care încearcă să distrugă integritatea Ucrainei.

UPDATE: 82% din populaţie s-a prezentat la vot. 95,5% din voturi au fost în favoarea alipirii Crimeei la Rusia, conform BBC.

Citeşte şi: 95,5% dintre votanţi au ales alipirea Crimeei la Rusia

Jumătate din voturi au fost numărate până în prezent.

UPDATE: Ministrul francez de Externe, Laurent Fabius, a declarat că referendumul în favorea alipirii la Rusia care a avut loc duminică în Crimeea este „ilegal” şi a îndemnat Moscova să „evite o escaladare inutilă şi periculoasă în Ucraina”.

Citeşte şi: Ministrul francez de Externe, Laurent Fabius: referendumul din Crimeea, ILEGAL

UPDATE: Secretarul Foreign Office, William Hague, a apreciat, într-o intervenţie avută cu o zi înaine de o reuniune a miniştrilor de Externe din UE, că referendumul reprezintă o încălcare a Constituţiei ucrainene.

Citeşte şi: Secretarul Foreign Office, William Hague: Referendumul din Crimeea este o „farsă”

UPDATE: Mii de persoane au ieşit duminică seara pe străzile capitalei Crimeei, Simferopol, şi Sevastopolului, care găzduieşte flota rusă la Marea Neagră, pentru a sărbători votul favorabil alipirii Crimeei la Rusia.

Citeşte şi: Alipirea Crimeei la Rusia, sărbătorită de mii de persoane, la Simferopol şi Sevastopol

UPDATE: Premierul separatist al Crimeei salută o decizie „istorică”, duminică, în urma referendumului privind alipirea la Rusia.

Citeşte şi: Crimeea va solicita luni alipirea la Rusia

UPDATE: Washingtonul „respinge” referendumul care a avut loc duminică în Crimeea, anunţă Casa Albă.

Citeşte şi: SUA „resping” referendumul care a avut loc în Crimeea, anunţă Casa Albă

UPDATE. 93% dintre alegătorii din Crimeea au votat alipirea acesteia la Rusia, conform rezultatelor parţiale.

Citeşte şi: Crimeea a votat alipirea la Rusia

UPDATE. România consideră ilegal referendumul. Şeful statului anunţă că ţara noastră nu va recunoaşte rezultatele.

Citeşte şi: Băsescu: România consideră ilegal referendumul din Crimeea

UPDATE. Urnele s-au închis. prezenţa la referendum a fost masiv.Mi de oameni şi-au arătat susţinerea alipirii Crimeei la Rusia.

UPDATE. Peste două mii de persoane au protestat duminică la Londra, în faţa sediului Ambasadei Rusiei, faţă de „imperialismul lui Putin” şi au denunţat „un referendum care se desfăşoară sub ameninţarea unei arme” în Crimeea.

Citeşte şi: Proteste la Londra împotriva „unui referendum sub ameninţarea unei arme” în Crimeea

UPDATE. Uniunea Europeană a condamnat în mod oficial, duminică, referendumul din Crimeea, catalogându-l drept „ilegal şi ilegitim”, şi a anunţat că va adopta sancţiuni luni.

Citeşte şi: UE: Referendumul din Crimeea este ilegal şi ilegitim, iar rezultatul acestuia nu va fi recunoscut

UPDATE. Preşedintele rus Vladimir Putin i-a transmis telefonic cancelarului german Angela Merkel că Rusia va respecta rezultatul referendumului din Crimeea, în curs duminică, privind alipirea regiunii ucrainene la Rusia, a anunţat Kremlinul.

 Citeşte şi: Putin a asigurat-o pe Merkel că Rusia va respecta rezultatul referendumului din Crimeea

UPDATE. Manifestanţi proruşi au pătruns duminică în sediile parchetului şi serviciilor speciale (SBU) din Doneţk, un oraş rusofon situat în estul Ucrainei, la finalul unei manifestaţii pentru alipirea la Rusia, relatează Mediafax.

Citeşte şi: Manifestanţi proruşi au pătruns în sediile parchetului şi serviciilor speciale (SBU) din Doneţk

UPDATE. Angela Merkel a afirmat că doreşte ca mai mulţi observatori din cadrul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) să fie mobilizaţi în Ucraina, într-o conversaţie la telefon, duminică, cu preşedintele rus Vladimir Putin, a anunţat Cancelaria, informează Mediafax. […]”

LIVE TEXT. Putin, declaraţii incredibile: Kievul este un oraş al Rusiei, este mama Rusiei. Crimeea este o parte din Rusia

Se arata ca:

UPDATE: Biden: Federaţia rusă a susţinut un referendum ilegal, iar acum, pasul de a anexa Crimeea

Preşedintele rus, Vladimir Putin, a susţinut, marţi, o declaraţie referitoare la anexarea Crimeei la Federaţia Rusă.

Putin a invocat precedentul Kosovo şi dezlipirea Ucrainei de URSS, i-a numit pe actualii lideri de la Kiev neonazişti şi impostori, a subliniat că Rep. Crimeea a aparţinut tot timpul Rusiei.

Citeşte, în format LIVE TEXT, principalele declaraţii ale preşedintelui rus:

– Tătarii din Crimeea au fost reprimaţi, mulţi oameni au suferit. Cred că toate măsurile legale şi politice trebuie luate pentru a reinstaura drepturile tătarilor. Respectăm toate drepturile grupurilor etnice din Crimeea.

– Susţinem existenţa a trei limbi oficiale în Crimeea: rusă, ucraineană şi tătară.

– Crimeea e o parte din Rusia. Crimeea este o zonă sfântă pentru Rusia.

– URSS s-a destrămat şi puţini au avut timp să înţeleagă evenimentele. Toate aceste republici vor avea o forţă comună, o monedă comună, o economie comună. Atunci când Crimeea s-a văzut în alt stat, s-a simţit jefuită.

– Naţiunea rusă s-a trezit divizată, poate cea mai divizată din lume. În 1991, statul rus, Rusia şi-a înclinat capul. Ne-am aflat într-o situaţie dificilă, dar oamenii nu au acceptat. Crimeea este pământ rusesc, cu inima nu am aşteptat, dar a trebuit să acceptăm noua istorie. Am vrut să avem relaţii bune cu Ucraina, un stat pe care îl considerăm ca pe un frate.

– E doar o formalitatea preluarea Crimeei. Nu am vrut dispute teritoriale cu Ucrainia, cetăţenii ruşi din Ucraina vor fi respectaţi, cetăţenii ruşi au fost asimilaţi forşat, s-a încercat o asimilare forţată.

– Puterea de la Kiev i-a făcut pe oameni să simtă că s-au săturat, Ucraina era exploatată, iar cei de la putere nu era interesaţi de viaţa oamenilor de rând.

– Îi înţeleg pe cei care au protestat pe Euromaidan. Dar cei care au fost în spatele protestelor violente sunt criminali, este o lovitură de stat, sunt rusofobi, neonazişti şi sunt responsabili de crime.

– Puterea legală din Ucraina este deţinută de impostori

– Noi nu violăm dreptul internaţional. Ce anume nu respectăm?

– Forţele militare ale Rusiei nu au intrat niciodată în Crimeea, ele erau deja acolo, potrivit convenţiilor. Nu am depăşit limita de 25.000 de soldaţi. Apoi a avut loc referendumul şi am acţionat potrivit Cartei ONU. Când Ucraina s-a rupt de URSS a făcut acelaşi lucru, dar cei din Crimeea nu au voie. În Kosovo la fel.

– Acţiunile locuitorilor din Crimeea respectă toate prevederile şi convenţiile. SUA şi UE au spus că necazul cu Kosovo este special, ce este aşa special? Numărul de victime contează? De ce folosim un dublu standard? Dacă situaţia ar fi scăpat de sub control, s-ar fi repetat scenariul Kosovo. De ce credeţi că nu au fost victime? Pentru că nu te poţi pune împotriva poporului. De aceea, vreau să le mulţumesc militarilor ucrainieni care nu şi-au murdărit mânile cu sânge. Situaţia din Ucraina reflectă în oglindă tot ceea ce s-a întâmplat în lume.

– SUA cred în puterea lor militară şi ei cred că, dacă ceva este corect după voinţa lor, intervin militar, iar dacă nu eşti cu ei, înseamnă neapărat că eşti împotriva lor. Este ceea ce s-a întâmplat în Iugoslavia. Au încălcat Constituţii.

– Suntem ameninţaţi cu sancţiuni. SUA vor să introducă aceste sancţiuni, de aceea credem că politicile care au avut loc în sec. 18, 19 şi 20 sunt tot acolo. Noi nu suntem ipocriţi. Au fost iresponsabili.

– Vrem să avem relaţii cinstite cu Occidentul, dar am fost înşelaţi. Rusia s-a găsit în situaţia în care nu ar fi putut să renunţe. Rusia trebuie să fie luată în calcul şi respectată. Apreciem acţiunile acelor ţări care ne-au respectat deciziile, respectăm acţiunile Chinei.

– Vreau să mă adresez americanilor, sunt mândri că libertatea este deasupra a tot. Dar libertatea Crimeei?  Şi nemţii ne vor înţelege, noi am înţeles aspiraţiile germanilor pentru reunificare. Sperăm şi noi ca Germania să respecte aspiraţiile Rusiei.

– Nu avem nevoie de alte teritorii în afară de Crimeea, pentru că Crimeea a fost tot timpul a Rusiei. Suntem ţara-casă pentru mai multe etnii.

– Credem că o cooperare cu NATO este binevenită, vrem o alianţă militară

– Kiev este un alt oraş al Rusiei

– Ucraina ar trebui să fie interesată în apărarea acestor oameni, avem atâtea proiecte comune

– Ucrainienii ar trebui să fie interesaţi să stabilească pacea în ţara lor

– Trebuie să fi puternici pentru a trece peste aceste încercări, peste această opoziţie a vestului

– Ni s-a sugerat că vom avea şi ceva probleme interne odată cu aceste sancţiuni, vor să înrăutăţească viaţa în Rusia

– A fost un referendum corect, oamenii din Crimeea au ales: vor să fie cu Rusia

– Rusia are de luat o decizie complicată în continuare

– 97% din cei care au votat vor ca Crimeea să se reunifice cu Rusia. 95% din ruşi cred că avem tot dreptul să alipim Crimeea. R. Crimeea şi oraşul Sevastopol s-a hotărât să facă parte din Rusia

– Pentru a ratifica acest tratat, declar că Crimeea şi Sevastopol fac parte din Rusia”

Militarii ucraineni din Crimeea au fost autorizaţi să folosească armele

Se arata ca:

„Militarii ucraineni din Crimeea au fost autorizaţi marţi să utilizeze armele, în urma unui atac asupra unei unităţi, la Simferopol, în care a fost ucis un militar, relatează Mediafax.

„Pentru protejarea vieţilor soldaţilor noştri, unităţile militare ucrainene din Crimeea au fost autorizate să utilizeze armele”, a declarat Ministerul Apărării într-un comunicat.

Anterior, Ministerul Apărării a anunţat că un militar ucrainean a fost ucis, marţi, într-o tentativă de luare cu asalt a unei unităţi militare din Simferopol, capitala provinciei Crimeea, ocupată de trupe ruse.

Citeşte şi: Prima victimă de la Simferopol. Un militar ucrainean a fost ucis

Comandantul Marinei ucrainene Serghii Gaiduk a anunţat marţi că „tentativele de luare cu asalt ale unor unităţi militare, recurgând la arme, s-au multiplicat” în ultimele zile în Crimeea.

Premierul interimar ucrainean Arseni Iaţeniuk a apreciat, la rândul său, că acest conflict cu Rusia, în Crimeea, a trecut „de la faza politică la o fază militară”.

Citeşte şi: Premierul Ucrainei: Conflictul cu Rusia intră într-o fază militară

Preşedintele rus Vladimir Putin a semnat marţi un acord istoric prin care Crimeea intră în componenţa Rusiei, sfidând sancţiunile occidentale decise împotriva Moscovei în cntextul acestei crize.

După ce preşedintele Putin a semnat tratatul de alipire a Crimeei, Executivul ucrainean a anunţat că refuză să disloce trupele din peninsulă şi se pregăteşte de război.”

Ruşii retrag miliarde de dolari din băncile din Vest, în aşteptarea sancţiunilor economice

Se arata ca:

„Băncile şi companiile din Rusia retrag miliarde de dolari din băncile occidentale care au operaţiuni în SUA, de teama îngheţării activelor sau altor posibile sancţiuni economice impuse de Washington în contextul crizei din Crimeea, potrivit unor surse bancare mosccovite, citate de Financial Times.Sberbank şi VTB, cele mai mari bănci din Rusia, precum şi companii importante din industria rusească, printre care LukOil, îşi „repatriază” fondurile deţinute în băncile din Vest, potrivit surselor citate.

Retragerile de capital au accelerat după încheierea fără un acord a ultimei runde de negocieri dintre ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, şi secretarul de stat al SUA John Kerry, potrivit Mediafax.

Investitorii aşteaptă cu îngrijorare rezultatul referendumului de duminică din Crimeea privind separarea de Ucraina şi aderarea la Federaţia Rusă. Traderii şi oamenii de afaceri anticipează că, în funcţie de rezultatul scrutinului, SUA şi aliaţii din Vest ar putea anunţa sancţiuni economice împotriva Rusiei încă de luni.

Randamentul de referinţă al obligaţiunilor guvernamentale cu maturitatea la 10 ani ale Rusiei a închis vineri pe piaţa secundară la 9,7%, faţă de mai puţin de 8% în ianuarie.

Rubla se tranzacţionează aproape de un minim istoric, încheind şedinţa de vineri la un curs de 36,7 unităţi pentru un dolar.

Cel mai bogaţi 10 oameni din Rusia, în frunte cu miliardarul Alişer Usmanov, au pierdut 6,6 miliarde de dolari din avere în ultima săptămână, potrivit estimărilor publicate vineri de compania de cercetare Wealth-X.

Acţiunile companiilor ruse au pierdut 20% din valoare de la începutul acestui an, continuând scăderile vineri.

„Ironia este că sectorul bancar rus a realizat progrese importante în ceea ce priveşte interconectarea cu sistemul financiar global. Asta înseamnă că este vulnerabil, reprezintă o pârghie importantă de presiune”, a declarat Strobe Talbott, preşedinte al Brooking Institution şi oficial al Departamentului de Stat al SUA în timpul administraţiei Clinton.

Valoarea titlurilor de Trezorerie SUA deţinute de instituţii străine a scăzut cu 105 miliarde de dolari în ultima săptămână, potrivit datelor publicate de Rezerva Federală din New York, care alimentează astfel zvonurile că şi banca centrală a Rusiei ia măsuri pentru reducerea expunerii la posibile sancţiuni.

Potrivit Trezoreriei SUA, Rusia deţinea la finele anului trecut obligaţiuni guvernamentale americane în valoare de 138,6 miliarde de dolari.

O sursă bancară de la Moscova a afirmat, pentru Financial Times, că 90% dintre investitorii ruşi se comportă deja ca şi cum ar fi fost introduse sancţiuni.

În acelaşi timp, piaţa rusă a suferit în ultimele săptămâni retrageri masive de capital străin. Potrivit unor surse financiare citate de FT, băncile din SUA au vândut masiv obligaţiuni ruseşti. Datele Băncii Reglementelor Internaţionale arată că băncile şi fondurile de investiţii din SUA au o expunere de aproximativ 75 miliarde de dolari pe Rusia.

Deşi băncile străine nu au început încă să oprească creditarea către companiile ruseşti în mod generalizat, surse bancare afirmă că negocierile sunt blocate în mai multe cazuri, deoarece instituţiile de credit sunt în expectativă.

Alexei Kudrin, fost ministru de Finanţe al Rusiei şi membru al echipei de consilieri pe probleme economice ai preşedintelui Vladimir Putin, a avertizat joi că sancţiunile economice ar putea determina retrageri de capital străin de 50 miliarde de dolari pe trimestru din economia rusă.”

Gorbaciov: Referendumul din Crimeea a corectat o eroare istorică

Se arata ca:

„Ultimul preşedinte al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, a declarat că, prin referendumul de duminică din Crimeea, s-a reparat o eroare istorică, consemnează agenţia Interfax citată de EFE, conform Agerpres.

Peninsula strategică majoritar rusofonă, scăldată de apele Mării Negre, a fost cedată Ucrainei în anul 1954 de liderul sovietic de atunci, Nikita Hruşciov, pe când Rusia şi Ucraina făceau parte din URSS.

‘Dacă atunci Crimeea a fost încorporată Ucrainei în conformitate cu legile sovietice, adică după legile Partidului (Comunist al URSS), fără ca oamenii să fie întrebaţi, acum poporul a corectat acea eroare’, este de părere Gorbaciov.

Citeşte şi: Gorbaciov nu susţine unificarea Crimeei cu Rusia

‘Trebuie salutat acest lucru, nu să se impună sancţiuni’, a continuat el, făcând referire la avertismentele statelor occidentale, care nu au recunoscut referendumul şi au instituit sancţiuni împotriva unor oficiali ruşi şi ucraineni ce au contribuit la secesiunea Crimeii.’Pentru a impune sancţiuni este nevoie de motive serioase, foarte serioase. Şi sancţiunile trebuie aprobate de ONU’, a mai spus ultimul lider sovietic. În opinia părintelui perestroikăi, ‘voinţa exprimată de poporul din Crimeea şi transformarea acesteia în entitate a Federaţiei Ruse nu este un motiv’ pentru aplicarea de sancţiuni.

Citeşte şi: Viktor Ianukovici, vizat de sancţiuni americane

Ca urmare a rezultatului referendumului de duminică, Parlamentul Crimeii (Consiliul Suprem) a proclamat luni independenţa peninsulei faţă de Ucraina şi a cerut alipirea ei la Rusia.

Citeşte şi: Kievul, îngrijorat de ”turiştii politici ruşi” de pe teritoriul Ucrainei

Gandul

SUA „resping” referendumul din Crimeea, organizat „sub ameninţări cu violenţe” din partea Rusiei. UPDATE: Obama a discutat cu Putin

Ucraina a primit marţi „lovituri inacceptabile” de la Rusia, afirmă Obama şi Merkel

Se arata ca:

Preşedintele american Barack Obama şi cancelarul german Angela Merkel au apreciat marţi, într-o convorbire la telefon, că Ucraina a primit „lovituri inacceptabile” la adresa integrităţii sale prin alipirea Crimeei la Rusia, potrivit unui comunicat emis de către Cancelaria germană, relatează AFP.

„Declaraţia unilaterală de independenţă a Crimeei şi integrarea decretată astăzi (marţi) de către Federaţia Rusă sunt lovituri inacceptabile la adresa integrităţii teritoriale a Ucrainei”, au subliniat cei doi, se arată într-un comunicat.”

Biden: Acţiunea Rusiei în Crimeea „este o confiscare a unui teritoriu”

Se arata ca:

„Oficialii americani au adoptat o poziţie dură faţă de alipirea Crimeei la Rusia

Vicepreşedintele Statelor Unite Joe Biden a condamnat marţi, la Varşovia, acţiunile Rusiei în Crimeea, catalogându-le drept o „confiscare a unui teritoriu” şi a ameninţat Moscova cu noi sancţiuni, relatează AFP.

„Rusia a prezentat un întreg evantai de argumente pentru a justifica ceea ce nu este decât o confiscare a unui teritoriu”, a declarat Biden.

„Izolarea politică şi economică a Rusiei nu poate decât să crească, în cazul în care ea continuă pe această cale şi va vedea, în fapt, noi sancţiuni din partea Statelor Unite şi UE”, a adăugat el.”

Transnistria cere alipirea la Rusia. Preşedintele Republicii Moldova: „Sovietul Suprem al Transnistriei nu a semnat aşa ceva”

Se arata ca:

Preşedintele sovietului suprem de la Tiraspol, Mihail Burla, a înaintat preşedintelui Dumei de Stat a Rusiei, Serghei Narîşkin, o scrisoare în care solicită includerea în legislaţia Rusiei a posibilităţii de alipire a Transnistriei la Rusia. În prezent, Transnistria nu se încadrează în prevederile unui proiect de lege al Dumei de Stat ruse, care înlesneşte anexarea de teritorii străine, în anumite condiţii. Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, susţine însă că Sovietul Suprem al Transnistriei nu a ratificat oficial acest demers, care pare unul personal al lui Burla.

Preşedintele sovietului suprem (Parlamentul) de la Tiraspol, Mihail Burla, a înaintat preşedintelui Dumei de Stat a Rusiei, Serghei Narîşkin, o scrisoare în care solicită includerea în legislaţia Rusiei a posibilităţii de alipire a Transnistriei la Rusia, scrie publicaţia economică de la Moscova, Vedomosti. Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a declarat într-o conferinţă de presă că Sovietul Suprem de la Tiraspol nu a semnat însă un demers oficial în acest sens, lăsând să se înţeleagă că scrisoarea lui Burla este în nume personal. Conform lui Timofti, el ar urma să se întâlnească miercuri cu preşedintele României, Traian Băsescu, la Iaşi.

UPDATE. „Am luat cunoştinţă că a făcut o astfel de declaraţie aşa-numitul conducător al aşa-numitului organ de conducere a Transnistriei. Burla parcă îl cheamă. Dar Sovietul Suprem al Transnistriei nu a semnat aşa ceva. Astfel de acţiuni nu aduc bine Republicii Moldova şi cred eu nici chiar Federaţiei Ruse. Nu contribuie la păstrarea acelui „image” internaţional de care se bucură Rusia. Dacă va accepta, cred eu că va fi un pas greşit„, a spus Nicolae Timofti.

„Federaţia Rusă a confirmat mereu ataşamentul faţă de aceste principii (de drept internaţional) şi aşteptarea noastră este ca poziţia acestui stat va corespunde acestor principii şi rolului de mediator în procesul transnistrean. Îndemnăm cetăţenii şi societatea civilă la calm„, a mai spus Timofti.

Referitor la referendumul din Crimeea, Timofti a declarat că Moldova nu recunoaşte acest demers, considerându-l ilegal. „Poziţia Republicii Moldova este următoarea: noi calificăm drept ilegal şi nu recunoaştem rezultatele aşa-numitului referendum cu privire la statutul Peninsulei Crimeea. Reconfirmăm sprijinul ferm pentru integritatea şi suveranitatea teritorială a Ucrainei. Consdiderăm că orice decizie aprobată în baza acestui aşa-zis referendum nu este nici legitimă, nici legală din punct de vedere al dreptului internaţional”.

Scrisoarea lui Mihail Burla vine în contextul unui proiect de lege propus de mai mulţi parlamentari ruşi, care facilitează aderarea unor teritorii la Rusia, fără acordul statelor care le cuprind, în absenţa unei autorităţi legitime eficiente, în urma unui referendum sau a deciziei autorităţilor lor.

Burla i-a scris lui Narîşkin că autorităţile de la Tiraspol nu se pot folosi de legea dată de Moscova, pentru că nu pot organiza un referendum privind alipirea la Rusia în baza legilor Republicii Moldova, deoarece acestea nu funcţionează în Transnistria şi nici nu pot invoca motivul că autorităţile de la Chişinău sunt ineficiente.

Totodată, acesta precizează că, în 2006, a avut loc un astfel de referendum în Transnistria, 97% dintre alegători votând alipirea Transnistriei la Rusia.

Conform Vedomosti, proiectul de lege de la Moscova a fost retras de iniţiatori, pentru a nu interfera cu referendumul din Crimeea, şi va fi repus pe ordinea de zi a Dumei de Stat sub o altă formă.

Transnistria este o republică separatistă faţă de Republica Moldova, nerecunoscută oficial decât de Rusia şi de câţiva aliaţi tradiţionali ai săi. În perioada 1990-1992, în urma unui război, teritoriul de peste Nistru al Republicii Moldova s-a autoproclamat Republică, fiind susţinut de trupe militare ruseşti care au intervenit împotriva armatei moldovene.

Populaţia Transnistriei este de aproximativ 550.000 de locuitori, iar la cel mai recent referendum, în 2004, 30% dintre ei s-au declarat ruşi şi aproximativ tot atâţia – moldoveni, restul fiind găgăuzi şi minorităţi din fostele republici sovietice.

Pe teritoriul Transnistriei se află staţionate trupe militare ale Rusiei, sub titulatura de „trupe de menţinere a păcii”. Republica separatistă este finanţată puternic de către Moscova.

Întâlnire Timofti-Băsescu, miercuri, la Iaşi

Preşedintele R.Moldova, Nicolae Timofti, a declarat că va veni miercuri în România, pentru a discuta cu omologul său român, Traian Băsescu.

Timofti a declarat că a discutat despre această întâlnire la telefon, cu preşedintele Traian Băsescu.

„Domnul premier a avut o întâlnire cu premierul Ucrainei şi au discutat mai multe subiecte. Eu voi pleca mâine în România, la Iaşi, pentru a discuta cu Traian Băsescu. Cu vecinii trebuie să trăieşti bine. Leancă la Kiev, eu la Bucureşti”, a declarat preşedintele moldovean, adăugând: „A fost o solicitare a mea”.

Precedentul Crimeea

Duminică, un milion şi jumătate de alegători din Peninsula ucraineană Crimeea au votat în vederea unei alipiri la Rusia, într-un scrutin denunţat de cea mai mare parte a comunităţii internaţionale, dar susţinut de Moscova şi al cărui rezultat nu a lăsat loc la nicio surpriză. La închiderea urnelor, rezultatele indicate de un exit-poll au arătat că peste 95% dintre cei care s-au prezentat la vot au cerut includerea Crimeii în Federaţia Rusă. Prezenţa la vot a fost de aproximativ 82%, votul fiind boicotat de minoritatea tătară şi de ucrainenii fideli Kievului.

SUA, UE precum şi liderii diplomaţiei din Marea Britanie sau Franţa au declarat că nu recunosc acest referendum şi rezultatele sale, pentru că s-a desfăşurat ilegal, fără să respecte Constituţia Ucrainei. O poziţie similară a anunţat şi Preşedinţia României.

Liderul auto-proclamat al Crimeii, premierul Serghei Aksionov, a anunţat că luni, la ora 10.00, Parlamentul local se va reuni pentru a vota o rezoluţie prin care cere oficial Rusiei includerea Peninsulei în Federaţia Rusă. Pe străzi, mii de oameni au ieşit să sărbătorească rezultatul scrutinului, fluturând steaguri ruseşti şi cântând melodii tradiţionale din Rusia.

Ministrul Apărării de la Kiev a anunţat că Rusia şi Ucraina au negociat un armistiţiu în Crimeea, valabil până vineri, 21 martie: trupele ucrainene vor rămâne în baze, iar cele ruseşti nu vor încerca să le scoată de pe poziţii.

În contextul în care trupe ruse şi miliţii proruse sunt mobilizate în Crimeea, locuitorii acestei regiuni din sudul Ucrainei au fost invitaţi să aleagă între integrarea în Federaţia Rusă şi o autonomie mai largă în interiorul Ucrainei.

Prima întrebare de pe buletinul de vot a fost: „Sunteţi în favoarea reunificării Crimeii cu Rusia, ca parte a Federaţiei Ruse?”. A doua întrebare este: „Sunteţi în favoarea restaurării Constituţiei din 1992 şi cu statutul Crimeii ca parte a Ucrainei?”.

Această a doua întrebare nu era deloc o opţiune pro-Ucraina, pentru că în Constituţia din 1992 Crimeea era o entitate independentă a Ucrainei, cu drepturi sporite de a-şi determina statutul şi relaţiile internaţionale.”

Putin a semnat acordul de unire cu Crimeea. Concert festiv în Piaţa Roşie. Putin: „Nu vor urma şi alte regiuni, după Crimeea”

Se arata, printre altele, ca:

„Preşedintele Vladimir Putin cere Guvernului şi Parlamentului să aprobe un acord care să ateste alipirea Crimeii la Rusia şi consideră „oportun” să îl ratifice.

Preşedintele rus, Vladimir Putin, s-a declarat oficial dispus să ratifice un acord ratificat de Parlament, care prevede integrarea în Rusia a Crimeii, peninsulă din sudul Ucrainei, într-un document publicat marţi pe site-ul Kremlinului. El a semnat un acord cu liderii Peninsulei, prin care se atestă faptul că Crimeea devine parte a Federaţiei Ruse. Marţi după-amiază, în Piaţa Roşie de lângă Kremlin, au fost organizate concerte şi festivităţi, iar Putin a ţinut un discurs în care a urat bun venit Crimeii în Rusia. Este pentru prima oară după al doilea Război Mondial când Rusia îşi modifică în mod oficial graniţele.

Într-un discurs ţinut în faţa camerelor reunite ale Parlamentului de la Moscova, Putin a cerut adoptarea a două legi prin care Crimeea şi Sevastopol să devină părţi ale Federaţiei Ruse. Putin a declarat că în Crimeea vor exista trei limbi oficiale – rusa, tătara şi ucraineana.

Putin a comparat intervenţia rusească în Crimeea cu operaţiunea Occidentului în Kosovo, doar că aici nu s-a tras nici măcar un foc de armă, Putin luând în zeflemea atitudinea Vestului: Cine a mai auzit de o intervenţie militară fără niciun foc de armă tras?, s-a întrebat el retoric. Putin a acuzat Vestul că foloseşte standarde duble, el spunând că Vestul a intervenit în Kosovo, în 1999, însă acum condamnă acţiunile pro-ruse din Crimeea. El spune că atunci operaţiunea NATO a fost justificată prin persecutarea etnicilor albanezi de către sârbi.

„Nu-i credeţi pe cei care vă sperie cu Rusia şi spun că vor urma şi alte regiuni după Crimeea. Nu avem nevoie de o divizare a Ucrainei”, a declarat Putin.

El a explicat că Rusia s-a văzut pusă în faţa posibilităţii ca portul de la Sevastopol să fie folosit de forţele NATO, iar acest lucru ar fi ameninţat sudul Rusiei, mai spune Putin. „Ei (NATO) sunt băieţii buni, dar să-i lăsăm pe ei să vină să ne vadă pe noi, decât să îi vizităm noi pe ei”, a mai spus Putin.

UPDATE 13.05Iată principalele declaraţii ale lui Vladimir Putin în faţa Parlamentului rus. Gândul a transmis live text.

Putin şi-a început discursul printr-un elogiu la adresa Crimeii, spunând că are „o semnificaţie istorică” pentru Rusia. El spune că referendumul de duminică a respectat principiile democratice.

„Crimeea este o convergenţă unică de naţiuni diferite şi, din acest punct de vedere este foarte asemănătoare cu Rusia”, spune Putin.

El a condamnat transferarea Crimeii către Ucraina, în 1954, în cadrul URSS. Putin spune că a fost o decizie neconstituţională, luată în spatele uşilor închise.

„Milioane de ruşi s-au culcat într-o ţară şi s-au trezit în alta”, a spus Putin, care a comparat mutarea ruşilor în Ucraina cu mutarea unor „saci de cartofi”. Putin mai spune că ruşii au fost persecutaţi în Ucraina şi că limba nu le-a mai fost recunoscută oficial.

Putin a mai declarat că ideea că Peninsula Crimeea este parte a Rusiei este „de nezdruncinat” şi că datează de generaţii întregi.

În Crimeea vor fi trei limbi oficiale: rusa, tătara şi ucraineana.

Putin atacă din nou regimul de la Kiev, pe care îl numeşte „anti-semit” şi „rusofob”, spunând că acest regim „a determinat o mare parte din ce se întâmplă acum în Ucraina”. Putin spune că la putere în Kiev sunt „impostori controlaţi de radicali”.

Putin invocă precedentul Kosovo, creat de Occident, pe care îl acuză că foloseşte standarde duble. El spune că Vestul a intervenit în Kosovo, în 1999, însă acum condamnă acţiunile pro-ruse din Crimeea. El spune că atunci operaţiunea NATO a fost justificată prin persecutarea etnicilor albanezi de către sârbi.

Preşedintele Rusiei spune că nu se poate vorbi despre o invazie militară a Rusiei în Crimeea, pentru că „nu a existat nici măcar o singură confruntare militară în Crimeea”. Cine a mai auzit de o intervenţie militară fără niciun foc de armă tras, se întreabă retoric Putin. În schimb, nu se poate spune acelaşi lucru despre intervenţiile militare ale Occidentului în Orientul Mijlociu, spune Putin.

„Nu-i credeţi pe cei care vă sperie cu Rusia şi spun că vor urma şi alte regiuni după Crimeea. Nu avem nevoie de o divizare a Ucrainei”, a declarat Putin.

Rusia s-a văzut pusă în faţa posibilităţii ca portul de la Sevastopol să fie folosit de forţele NATO, iar acest lucru ar fi ameninţat sudul Rusiei, mai spune Putin. „Ei (NATO) sunt băieţii buni, dar să-i lăsăm pe ei să vină să ne vadă pe noi, decât să îi vizităm noi pe ei”.

Putin a cerut Parlamentului să adopte două noi legi, care să facă Republica Crimeea şi oraşul Sevastopol părţi ale Federaţiei Ruse, în baza referendumului din Crimeea.


ŞTIREA INIŢIALĂ. În acest document, preşedintele rus cere puterilor publice ruse (Guvernului şi Parlamentului) să aprobe un astfel de acord şi consideră „oportun” să îl ratifice. El a semnat, luni, decretul de recunoaştere a independenţei republicii rusofone din sudul Ucrainei, deschizând calea alipirii sale la Federaţia Rusă.

Putin va vorbi despre acest subiect la ora 11.00 GMT (13.00 ora României) la Kremlin în faţa celor două Camere ale Parlamentului rus, a liderilor regiunilor ruse şi a reprezentanţilor societăţii civile, la două zile după referendumul privind alipirea peninsulei ucrainene la Rusia.

Kremlinul a anunţat că şeful statului este pregătit să ratifice un acord care prevede integrarea în Rusia a Crimeei, peninsulă din Marea Neagră pe care liderul sovietic Nikita Hruşciov a oferit-o Ucrainei în 1954.

Duma (Camera inferioară a Parlamentului rus) a adoptat o declaraţie de susţinere a poporului din Crimeea, promiţând să „asigure securitatea” locuitorilor peninsulei „independent de originea lor etnică, de limba şi religia lor”.

Luni seara, Putin a semnat deja un decret care recunoaşte independenţa peninsulei separatiste ucrainene Crimeea, o etapă necesară pentru integrarea sa în Rusia. Aceasta urmează să facă obiectul unui acord între două state independente.

Cu puţin timp înainte, UE şi Statele Unite, care nu au încetat să condamne preluarea controlului Crimeei de către forţele proruse după destituirea preşedintelui ucrainean Viktor Ianukovici, au sancţionat Rusia.

Anunţate aproape simultan la Bruxelles şi Washington, sancţiunile europene şi americane, mai degrabă simbolice, se referă la un număr limitat de oficiali ruşi şi ucraineni proruşi şi îl ocolesc pe Putin, dar vizează persoane foarte apropiate acestuia, cel puţin cele americane.

Astfel de sancţiuni sunt inedite în istoria relaţiilor UE-Rusia de la destrămarea Uniunii Sovietice în 1991.”

Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol, despre ameninţarea alipirii Transnistriei la Rusia: „Noi unde să plecăm? Ca să trăieşti în România îţi trebuie bani”

Se arata ca:

„Românii din Transnistria sunt trişti şi îngrijoraţi pentru soarta lor, spune Ion Iovcev, directorul Liceului „Lucian Blaga” din Tiraspol pentru Gândul. Făcuţi „fascişti” de propaganda rusească şi supuşi presiunilor de tot felul, aceştia se tem de scenariul alipirii Transnistriei la Rusia, adus miercuri în atenţia publică de Mihail Burla, preşedintele Sovietului Suprem de la Tiraspol. Acesta a înaintat preşedintelui Dumei de Stat a Rusiei, Serghei Narîşkin, o scrisoare în care solicită includerea în legislaţia Rusiei a acestei posibilităţi.

După anexarea Crimeii la Rusia, românii din Transnistria se tem că acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi cu republica separatistă. Acest scenariu ar putea avea asupra lor consecinţe dramatice, spune pentru gândul Ion Iovcev, care de 40 de ani îi învaţă pe copiii români din Transnistria limba română şi îi educă, în ciuda tuturor dificultăţilor, în spiritul naţional. „Noi stăm la paza limbii române, suntem ostaşii limbii române”, explică el unul dintre motivele pentru care nu a plecat până acum, în ciuda tuturor greutăţilor. Există însă şi un altul, care cântăreşte chiar mai greu: „Pe de altă parte, unde să plecăm? Ştim că românii sunt primitori.   Dar ca să trăieşti în România îţi trebuie bani. Ce să facem, să ne oprim la Gara de Nord?”, se întreabă directorul.

Cu toate acestea, este convins, că în cazul alipirii Transnistriei la Rusia, mulţi români vor renunţa la tot ce au strâns într-o viaţă şi vor lua calea pribegiei, ca în 1940.

Citiţi mai jos interviul integral, în care Iovcev vorbeşte despre viaţa românilor din Transnistria, despre speranţele pe care şi le pun în tratatul cu UE şi despre cum îi va afecta o eventuală unire cu Rusia.

Ce părere aveţi despre toate declaraţiile de astăzi privind alipirea Transnistriei la Federaţia Rusă?

Nu am reuşit să citesc tot discursul pentru că în acest moment sunt plecat din Tiraspol, la Liceul Alexandru cel Bun din Bergher. Dar în aceste condiţii poate că va fi mult mai serios ca până acum. Eu nici nu-mi închipui lucrul acesta. Cum oraşul Tighina, de pe malul drept al Nistrului, să fie în Federaţia Rusă? Nici nu-mi închipui că  suntem în genul de acţiune din Crimeea, Republica Moldova este recunoscută ca un stat integru şi suveran. Problema anexării Tiraspolului este de neconceput. Peste 30% din populaţie sunt români, alţi 30% sunt ucraineni, populaţia rusofonă este minoritară şi trăieşte în majoritate în Tiraspol, la oraşe. Aici este şocant, este de neînţeles, această alipire ar fi o ambiţie de tip imperial de secol XVIII-XIX.

Cum sunt oamenii? Ce spun românii despre această situaţie?

Ştiţi că acum, primăvara, ar trebui să vedem mai multe zâmbete pe faţa oamenilor. Dar oamenii sunt foarte trişti, sunt îngrijoraţi. Zilele acestea o profesoară de la liceu s-a dus să-şi facă buletin moldovenesc şi era o coadă mult mai mare ca altădată formată inclusiv din populaţie rusofonă care vrea să-şi ia paşapoarte biometrice. Toată lumea se gândeşte la luna mai când va fi semnat tratatul cu Uniunea Europeană. Cred că trebuie semnat cât mai repede acordul cu Uniunea Europeană.

Dacă prin absurd s-ar repeta scenariul din Crimeea în cazul Tiraspolului ce aţi face?

În primul rând că chiar şi prin absurd e foarte greu să-mi închipui aşa ceva. Nici nu-mi închipui ce putem face şi ar fi o mare dramă pentru populaţia românească din Tiraspol. Cred că se va repeta situaţia 1940, oamenii îşi vor părăsi agonisirea de o viaţă şi vor pleca în pribegie.

Cum simte populaţia românească presiunea din partea populaţiei ruseşti şi din partea autorităţilor?

Ştiţi că se  spune că ce scrie mass-media se reflectă şi asupra populaţiei. Mass-media e în majoritate în limba rusă şi oamenii sunt îmbibaţi cu idei fixe în interesul Federaţiei Ruse. Românii sunt ponegriţi în toate felurile, sunt făcuţi inclusiv fascişti.

Ce se vor face românii din Transnistria în cazul alipirii la Rusia?

În cazul alipirii Transnistriei la Rusia, cred că o să emigreze în masă. Puţini vor rămâne aici. Sunt unii care vor rămâne pentru că ei cred tot ce li se spune la televizor, sunt spălaţi pe creier. Vor rămâne bătrânii şi cei care chiar nu au bani deloc şi nu au unde să meargă. Este foarte greu aici cu salariile care sunt foarte mici, cu pensii mici, cu propaganda rusească.

Dumneavoastră de ce aţi rămas acolo?

Chiar mă întreb şi eu. M-a prins timpul aici. Am venit pentru studii şi am rămas. Apoi când am devenit director nici n-am simţit când a trecut timpul, nu puteam să-i lăsăm pe copiii pe care i-am educat în spiritul românesc. Am rămas pentru asta, să-i educăm pe aceşti copii, generaţie după generaţie. Pe de altă parte, unde să plecăm? Ştim că românii sunt primitori.  Dar ca să trăieşti în România îţi trebuie bani. Ce să facem să ne oprim la Gara de Nord?

Aşteaptă românii din Tiraspol ajutor din partea românilor în cazul alipirii Tiraspolului de Rusia?

Sigur că aşteptăm ajutor din partea românilor şi ar fi bine să îl şi primim pentru tot ce am făcut pentru statul român. Clar că statul român trebuie să ne ajute. Singura recunoaştere a ceea ce am făcut şi, în acelaşi timp, singurul preşedinte care ne-a decorat a fost, în 2000, preşedintele Constantinescu şi de atunci noi stăm la paza limbii române, suntem ostaşii limbii române.”

Eu cred ca trebuie aratat de la bun inceput ca Euromaidanul era o problema interna a Ucrainei, stat suveran, indiferent de ce jocuri politice erau in jurul lui. De aceea Rusia trebuia sa respecte si sa aplice cele doua principii de drept international cu privire la relatiile prietenesti si de colaborare intre state in conformitate cu Carta O.N.U., adoptata prin Rezolutia 2625 / 1970 (de vazut aici si aici):

– Principiul neamestecului in treburile interne ale altor state,

– Principiul nerecurgerii la forta si la amenintarea cu forta.

Euromaidanul nu a amenintat un alt stat, nu a amenintat un grup etnic traitor in interiorul sau exteriorul granitelor Ucrainei, nu a fost o miscare rasista sau xenofoba!! Nu se punea nicidecum problema protejarii populatiei ruse sau a alteia care, chipurile, ar fi fost amenintata de Euromaidan, pentru simplul motiv ca populatia rusofona nu era amenintata. Halucinant este ce spune Putin, si anume ca ar fi fost vorba de rusofobie, nazism, referitor la „cei care au fost in spatele protestelor”! Pe de alta parte nu vad cum a fost Rusia inselata de catre Occident (sau la ce anume se refera?). In schimb se reliefeaza cu claritate urmatorul lucru: daca Ianukovici ar fi ramas la Putere, Rusia n-ar mai fi anexat Crimeea. Cum oamenii revoltati, despre care Putin a spus ca-i intelege si ii aproba, l-au dat jos pe Ianukovici, a fost imediat anexata si Crimeea. Ucraina avea tot dreptul sa se asocieze cu UE – deriva din principul egalitatii statelor suverane: dreptul fiecarui stat de a-si hotari singur regimul social, economic si politicchestiunea asta l-a deranjat pe liderul de la Kremlin. Care a incalcat orice tratat international spre a-si impune planurile de dominatie si de expansiune. Prin Euromaidan nu a fost atacat niciun stat, si atunci cine e agresorul? Cel care nu a atacat niciun stat sau cel care a atacat Ucraina, integritatea sa teritoriala si suveranitatea sa? Si iarasi stau si ma intreb: cine e oare „criminal si neonazist”, cel care nu a atacat niciun stat sau cel care a anexat Crimeea incalcand orice norma de drept international, orice tratat international? Un articol din Gandul, citat de mine in aceasta postare, arata, printre altele, ca:

„Putin a comparat intervenţia rusească în Crimeea cu operaţiunea Occidentului în Kosovo, doar că aici nu s-a tras nici măcar un foc de armă, Putin luând în zeflemea atitudinea Vestului: Cine a mai auzit de o intervenţie militară fără niciun foc de armă tras?, s-a întrebat el retoric. Putin a acuzat Vestul că foloseşte standarde duble, el spunând că Vestul a intervenit în Kosovo, în 1999, însă acum condamnă acţiunile pro-ruse din Crimeea. El spune că atunci operaţiunea NATO a fost justificată prin persecutarea etnicilor albanezi de către sârbi.

“Nu-i credeţi pe cei care vă sperie cu Rusia şi spun că vor urma şi alte regiuni după Crimeea. Nu avem nevoie de o divizare a Ucrainei”, a declarat Putin.

El a explicat că Rusia s-a văzut pusă în faţa posibilităţii ca portul de la Sevastopol să fie folosit de forţele NATO, iar acest lucru ar fi ameninţat sudul Rusiei, mai spune Putin. “Ei (NATO) sunt băieţii buni, dar să-i lăsăm pe ei să vină să ne vadă pe noi, decât să îi vizităm noi pe ei”, a mai spus Putin.

Numai ca Dl. Putin ar trebui sa arate care tara a anexat Kosovo. SUA a anexat, cumva, Kosovo? Franta, Germania…? Care? Si atunci? Pe cand acum Rusia a anexat Crimeea… Dar in ceea ce priveste Kosovo sa nu uitam agresiunile facute de fortele de securitate sarbe, spre exemplu Račak massacre, la care agresiune albanezii kosovari aveau dreptul la autoaparare… Iar in privinta posibilitatii ca portul de la Sevastopol sa fie folosit de NATO, Rusia ar fi trebuit sa-si aminteasca de Memorandumul de la Budapesta, pe care, de asemenea, l-a incalcat. Rusia, dupa 1989, a incurajat, din pacate, miscari secesioniste ilegale, cum a fost si in Transnistria unde a condus la crearea unei autoproclamate republici separatiste, cu un regim sprjinit de Kremlin si cu o armata rusa care protejeaza ilegal acest teritoriu, sub forma unei asa zise forte de mentinere a pacii.

Insa ceea ce a facut Rusia pune chestiunea aceasta a Ucrainei si intr-o alta lumina: daca, spre exemplu, Crimeea, e teritoriul rusesc, atunci si Romania are Nordul Bucovinei, Tinutul Herta, Sudul Basarabiei, care sunt teritorii romanesti, cu populatie romaneasca, de recuperat!! Vladimir Jirinovski a facut referire la aceste lucruri, iar daca te iei dupa logica actuala a Kremlinului atunci, in mod normal, aceste teritorii, care ne apartin, ar trebui sa se intoarca la patria mama, la Romania. Si eu cred ca un astfel de lucru ar trebui sa se intample pentru ca sa poata avea loc normalizarea relatiilor cu Rusia, dar si cu Ucraina. Titulescu ii spunea lui Litvinov: România şi URSS sunt vecine. Aceasta înseamnă că ele sunt chemate să fie prietene.. Acum URSS nu mai exista, dar poate sa insemne Rusia, Ucraina… Or, situatia actuala nu e de natura sa intretina aceasta prietenie, chiar daca relatiile dintre Romania si, sa zicem, Federatia Rusa sunt bune.

O alta problema ar fi replica Ucrainei la anexarea de catre Rusia a Crimeii. Va fi una militara? In orice caz, nu cred ca va fi prea usor liniste is pace in Crimeea. Iata o stire de ultima ora:

ULTIMA ORĂ: O a doua victimă în Crimeea. Un paramilitar prorus a fost ucis în Crimeea, după ce în cursul după-amiezii un militar ucrainean fusese împuşcat

Se arata ca:

„Un atac armat la Simferopol, capitala Crimeei, s-a soldat marţi cu doi morţi, un militar ucrainean şi un membru al „forţelor de autoapărare” proruse, a anunţat o purtătoare de cuvânt a poliţiei locale, citată de agenţia de presă Interfax-Ukraine, relatează AFP.

Alţi doi bărbaţi, un militar ucrainean şi un paramilitar prorus au fost răniţi, a declarat purtătoarea de cuvânt, Olga Kondrahova.

Versiunea pe care a prezentat-o purtătoare de cuvânt diferă de cea a Ministerului ucrainean al Apărării, care a anunţat un mort şi doi militari răniţi.

Potrivit ministerului, elevul-ofiţer S. Kakurin a fost ucis cu un glonţ în inimă, într-un asalt asupra unităţii din care făcea parte, la Simferopol. Căpitanul V. Fedun a fost rănit la nivelul gâtului şi unui braţ, iar un al treilea militar a fost rănit la nivelul capului şi unui picior cu lovituri de baston.

Ministerul – care în urma acestui incident a autoriza militarii ucraineni din Crimeea să-şi utilizeze armele pentru a-şi apăra viaţa -, a declarat într-un comunicat că agresorii, „purtând uniforma militarilor ruşi, erau înarmaţi cu puşti automate şi cu o puşcă cu lunetă”.

Crimeea este controlată de două săptămâni de către forţele ruse şi proruse, care asediază militari ucraineni în baze.

Purtătoarea de cuvânt a declarat, pe de altă parte, că, „în cursul verificărilor la faţa locului, s-a stabilit că tirurile care au vizat atât militari ucraineni, cât şi membri ai forţelor de autoapărare au fost pornit din acelaşi loc”.

Militarul ucis asigura paza unei unităţi militare în care se află serviciile fotografice ale Centrului militar de topografie şi navigaţie, a precizat Vladislav Seleznev, un purtător de cuvânt al Ministerului ucrainean al Apărării.

Tuturor militarilor care se aflau pe teritoriul acestei unităţi le-au fost confiscate documentele şi armele.

„Li s-a spus că sunt arestaţi”, a continuat purtătorul de cuvânt, fără să fie în măsură să precizeze numărul acestora.

Comandantul Marinei ucrainene Serghii Gaiduk a anunţat marţi că „tentativele de luare cu asalt ale unor unităţi militare, recurgând la arme, s-au multiplicat” în ultimele zile în Crimeea.

Premierul interimar ucrainean Arseni Iaţeniuk a apreciat, la rândul său, că acest conflict cu Rusia, în Crimeea, a trecut „de la faza politică la o fază militară”.”

Vom avea un razboi de gherila…? Aici se poate transforma foarte usor intr-o confruntare intre militii rivale, fara sa se angajeze din vreo parte o confruntare militara autentica, un razboi intre doua state. Spre exemplu, fortele ucrainene sa fie sprijinite de Occident si SUA, sa se caute a se atrage luptatori in aceste forte, iar rusii vor face acelasi lucru si uite asa va incepe „tangoul” in Crimeea. Deocamdata e greu de spus ce va fi, insa evolutiile foarte recente confirma o asemenea posibilitate. O alta mare problema ramane situatia economica precara a Ucrainei.

Dar Transnistria…? Este iarasi o chestiune neclara ce se va intampla… Nu se va alipi la Rusia, nu cred. Insa oricare astfel de demersuri nu pot sa lase indiferenta Romania si nu putem fi indiferenti fata de populatia romaneasca din Transnistria, supusa la persecutii de catre regimul separatist de acolo.

Dupa parerea mea, in conditiile in care Rusia a anexat Crimeea, trebuie data o replica si inlaturat regimul separatist din Transnistria. Aceasta axa, Crimeea – Transnistria, controlata de rusi, e periculoasa la adresa UE si NATO. De aceea acest „cap de pod”, regimul separatist, pro rus, din Transnistria, trebuie inlaturat. Sa nu uitam ca separarea Transnistriei de Republica Moldova poate fi socotit, cred, un act de agresiune la adresa Republicii Moldova!

Situatia in zona ramane incurcata…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Martie 19, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii