Despre candidatul PSD la alegerile prezidentiale

Mie mi se pare potrivit ca un partid mare sa aiba si un candidat mare la alegerile prezidentiale. Un candidat mare ar insemna, in primul rand, un candidat care sa aiba sanse reale de a castiga alegerile. Din punctul asta de vedere – referitor la PSD – un candidat mare a fost Ion Iliescu. El a si castigat alegerile prezidentiale, a fost de doua ori Presedintele tarii. Venind mai aproape de zilele noastre, un candidat mare il putem socoti si pe Victor Ponta care, e adevarat, a pierdut alegerile din 2014, dar le-a pierdut onorabil. Totusi, sa obtii 45,56% din voturi e un rezultat onorabil, desi a pierdut alegerile. De observat ca la alegerile prezidentiale trecute, in primul tur de scrutin, procentele serioase, ca sa zic asa, cu doua cifre, le-au avut Iohannis si Ponta. Restul candidatilor au avut sub 6%.

Despre alegerile prezidentiale din anul acesta putem citi aici si aici. Avem sondajele de opinie, cum e cel al IMAS, care a dat procentele cele mai apropiate de rezultatul final al alegerilor europarlamentare din anul acesta. Deci sa vedem ce spune IMAS-ul in legatura cu alegerile prezidentiale care vor avea loc peste cateva luni:

– Sondaj 7-26 iunie 2019:

Iohannis: 42,4%

Tariceanu: 15,5%

Ponta: 14,1%

Cretu:  –

Ciolos: 12,7%

Barna: 5,3%

Dancila: 6,7%

Tomac: 1,6%

Kelemen: 1,8%

– Sondaj 2-20 mai 2019:

Iohannis: 43,5%

Tariceanu: 19,8%

Ponta: 11,6%

Cretu:  –

Ciolos: 13%

Barna: 1,9%

Dancila: –

Tomac: 2,1%

Kelemen: 1,2%

Deci la PSD, presedintele partidului nu poate sa scoata decat 6,7%!! Gabriela Vranceanu-Firea a fost singura care, masurata in sondaje in 2017, ar fi putut sa-i puna probleme reale lui Iohannis, dar s-a imbolnavit brusc si in locul dansei candideaza sotul dumneaei, insolitul Florentin Pandele, cu ZERO sanse reale. Ea, de altfel, a si spus ca nu doreste sa candideze la prezidentiale.  De la PSD am inteles ca si-au mai anuntat intentia de a candida personalitati „marcante” precum Liviu Plesoianu, Serban Nicolae, Eugen Orlando Teodorovici, Mihai Fifor… Or, e de presupus ca toti acestia la un loc greu de spus daca vor face macar 10%!!

Alegerile acestea sunt preconizate a se desfasura in perioada 10-24 noiembrie 2019. Si pana acum PSD, cel mai mare partid din Romania, nu are un candidat cu sanse reale de a intra in al doilea tur de scrutin. Si daca ar fi numai asta, dar e foarte probabil, la cum stau lucrurile, sa piarda rusinos in primul tur.

E de contemplat situatia ciudata in care e acest partid, PSD, care a reusit sa castige stralucit alegerile legislative din 2016 cu un procent de invidiat: 45,48%!!!

Trebuie spus lucrurilor pe nume: ei nu au, practic, un candidat pana acum. La Congresul PSD tinut zilele acestea s-a fundamentat noua conducere in tripleta Dancila – Teodorovici – Fifor. Totusi, eu stau si ma intreb daca au facut o analiza serioasa a situatiei partidului. Pentru ca e inadmisibil pentru un partid de talia PSD sa nu aiba pana acum un candidat (evident, unul serios, la un asemenea candidat ma refer) si scorurile celor masurati in sondaje, fie ca a fost vorba de Dragnea, fie ca sondajele au luat-o in calcul pe Viorica Dancila, sa fie necorespunzatoare. De exemplu, un sondaj INSCOP efectuat in perioada 12 apr.–3 mai 2019 arata pentru turul 2 asa: Iohannis: 41,6% si Dragnea: 18%!! In sondajele premergatoare alegerilor din 2014, Ponta era masurat sociologic cu procente intre: 38% si 43% in primul tur, iar in al doilea tur depasea, in mai toate sondajele (cu doua exceptii), 50%!!!

Situatia nu arata bine pentru PSD. Si ma mira, pentru ca ei ar fi putut gasi candidati redutabili, care sa-i fi pus probleme lui Iohannis. Si nu ma refer neaparat la Gabriela Firea. Dar e de notat ca in urma cu doi ani ea reusea sa fie cot la cot, in sondaje, cu Iohannis, ba chiar sa il mai si depaseasca in turul 2. Ea ar fi scos un scor mai bun, in turul 2, conform sondajului INSCOP din 12 apr.–3 mai 2019: Iohannis:37,4%, Firea: 21% – mai mult, deci, decat Liviu Dragnea!!

Ciudat este ca ei n-au pregatit un candidat serios, cu sanse reale. PSD, cel putin pana acum, a avut totdeauna astfel de candidati pentru prezidentiale, fie ca au pierdut, fie ca n-au pierdut. Acum, mie mi se pare un fel de bataie de joc ce se intampla la PSD.

E de mirare ca nu s-au orientat spre un candidat de larga respiratie europeana. Au avut-o pe Corina Cretu, comisar European in echipa Juncker. Nici Juncker, nici Timmermans nu i-au reprosat ceva – n-am auzit asta. N-am auzit ca D-na. Cretu sa aiba probleme de ordin penal. Fara indoiala, experienta dansei in politica externa, castigata la Comisia Europeana, ar fi trebuit sa fie un plus mare pentru partid. Mai ales ca unul din atributele constitutionale ale Presedintelui Romaniei este tocmai politica externa. N-am auzit macar un singur repros din partea domnilor Juncker si Timmermans la adresa D-nei. Cretu. N-am auzit asa ceva nici din partea ambasadorului SUA la Bucuresti, Excelenta Sa, Dl. Hans Klemm. N-am auzit ca i-ar fi reprosat ceva Departamentul de Stat al SUA.

Corina Cretu era un membru vechi al partidului (din 1996 in PDSR), n-a facut niciodata de rusine partidul. Ca dovada ca a si ajuns Comisar European. Cunostea partidul, oamenii, avea o veche experienta in activitatea interna de partid. De asemenea, trebuie spus ca D-na. Cretu nu era un personaj controversat, nu era in tot felul de combinatii de business care ar fi putut sa arunce o umbra asupra dumneaei, asupra activitatii sau bunei sale credinte.

Ce a facut PSD-ul sub „stralucita”, cu ghilimelele de rigoare, fireste, conducere Dragnea – Codrin Stefanescu? In primul rand au evitat-o cat au putut, au refuzat sa lucreze cu dansa cand era Comisar European, n-au atras niciun fel de fonduri structurale ca si cum D-na. Cretu ar fi fost ciumata. Au cautat s-o marginalizeze, dupa care au insultat-o, au facut-o „tradatoare”, lucruri care au determinat delimitarea dansei de conducerea PSD si, pana la urma, plecarea din PSD. Dansa s-a straduit sa faciliteze accesul tarilor europene la fondurile UE. In ceea ce priveste Romania, a venit in tara, a vorbit cu Guvernul, cu toti factorii care ar fi trebuit sa fie interesati pentru a impulsiona accesarea programelor europene si a fondurilor. A militat, pur si simplu,.pentru ca sa se realizeze o autostrada moderna, de proportii mari in Romania din fondurile europene. Ce a facut PSD? A zis ca nu cu fondurile europene sa se faca, ci in parteneriat public-privat!! Daca PSD s-ar fi straduit sa acceseze fonduri europene pentru a realiza o autostrada macar sau a imbunatati infrastructura – nu o autostrada, sa zicem calea ferata, sau daca ar fi atras bani europeni sa faca macar unul – macar sa-l inceapa – din cele 8 spitale regionale promise in campania trecuta, mi se pare ca altfel ar fi stat lucrurile si la alegerile europarlamentare si la cele ce urmeaza acum. Cu un candidat om de stanga declarat – D-na. Cretu, dupa ce a mers la Pro Romania, a si spus ca ramane un om atasat valorilor de stanga -, o pro europeana convinsa, al carei motto din Eugen Ionescu spune asa: „Ideologiile ne separa. Visele si suferinta ne apropie”. Stau si ma intreb care hastagist #rezist ar fi avut ceva de spus, ar fi avut ceva ce sa-i reproseze D-nei. Cretu…

Nu mai vorbesc de proasta politica dusa de PSD fata de numeroasa diaspora romaneasca. D-na. Cretu in activitatea domniei sale de europarlamentar a dat dovada de cel mai sincer atasament fata de romanii plecati in strainatate. I-a aparat cat a putut si cum a putut mai bine. A militat pentru drepturile lor. Lucru care vorbeste de la sine si despre valorile stangii pe care D-na. Cretu le imbratiseaza.

Eu nu vreau sa-i fac acum un elogiu D-nei. Corina Cretu. Ce am spus mai sus sunt fapte. Chiar n-am spus nimic de la mine, am aratat faptele domniei sale. Care contureaza statura de om politic al Corinei Cretu.

In fata Corinei Cretu, daca partidul i-ar fi pregatit cum trebuie candidatura, Iohannis ar fi avut mari probleme. Pentru ca toate criticile pe care Iohannis si Opozitia le-au adus PSD-ului, rerezentand, ca sa zic asa, forta care i-a propulsat, nu aveau cum sa fie aduse D-nei. Cretu. Pe care n-ai fi putut-o cataloga, spre exemplu, drept iliberala sau antieuropeana, sau ca e cu rusii. Sau ca e corupta. Sau ca ignora diaspora. Sau ca vrea sa scoata Romania din UE si NATO.

De aici rezulta ca Dragnea si toata fosta conducere a PSD nu a reprezentat niciodata vreun pericol politic pentru Iohannis. Ba chiar s-ar putea spune ca, in mod constient sau nu, i-a facut jocurile. Au contribuit la scorul acesta masurat in sondajele actuale de opinie si care il arata pe Presedinte un fel de Gulliver in tara liliputanilor.

Klaus, ar trebui sa le spui „Multumesc!” lui Liviu si lui Codrin pentru o astfel de unica performanta!! Acestor „vrajitori” (sa pun sau nu ghilimelele de rigoare?) care te-au facut un URIAS!!!

Ca PNL-ul, cu toata eruditia si politichia unui Rares Bogdan, cu toata prezenta de spirit romantica a unui Ludovic Orban, cu tot aplombul unei Raluca Turcan, n-ar fi reusit NICIODATA sa te transforme intr-un asemenea TITAN, GIGANT, COLOS (Colos nu Ciolos 😆 ) al politicii romanesti contemporane!! 🙂

Asupra tipului de discurs

Cineva ar putea sa intrebe: dar ce tip de discurs trebuia folosit, politic vorbind. PSD-ul a fost catalogat drept antieuropean si s-a ajuns si la un scandal mare, iar Presedintele profitand de slabiciunea PSD-ului a initiat deja celebrul Referendum pe tema justitiei. Mutarea Cotroceniului s-a dovedit cat se poate de eficace, consolidandu-i lui Iohannis pozitia de lider in sondajele de opinie privitoare la alegerile prezidentiale. Insa discursul PSD-ului a fost atat de prost, politic vorbind, incat, practic, i-a oferit lui Iohannis aceasta mutare pe tava, cum se spune. Iohannis doar trebuia sa initieze Referendumul si nimic mai mult.

Cum ar fi trebuit sa sune discursul PSD-ului, cel putin in aceasta privinta? Iata cum, ne face o demonstratie excelenta Ana Birchall, ministrul Justitiei:

„În cadrul întâlnirii, ministrul justiției a prezentat progresele înregistrate de România în cadrul MCV și a reafirmat determinarea autorităților române de a continua analiza tehnică a fiecărui punct din raportul MCV, în vederea ridicării acestuia. „România este o țară profund atașată valorilor europene și statului de drept, preocupată de respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor săi și ale cetățenilor europeni. Apreciem deschiderea colegilor de la Bruxelles pentru un dialog constructiv în scopul identificării celor mai bune soluții. Autoritățile române vor continua acest dialog instituțional și transparent cu reprezentanții Comisiei, în vederea ridicării Mecanismului de Cooperare și Verificare”, a subliniat ministrul român al justiției. ” (subl. mea)

Iar despre Ana Birchall s-a gasit Mugur Ciuvica, la Anetna 3, la o ora de maxima audienta, sa spuna ca de ce nu se duce, dom’ne, la USR!

Zero realizari…?!

In Absurdistanul numit Romania, datorita PSD-ului, propunerea acestui partid pentru functia de premier a devenit virala pe internet: Mihai Tudose, omul care nu poate pretinde ca a inventat el Teorema lui Pitagora!!! 🙂

Foarte interesant ce spune acest articol din Adevarul, din care voi cita doar atat:

„Zero realizări la Ministerul Economiei

La evaluarea făcută de PSD asupra activităţii Guvernului Grindeanu, Ministerul Economiei, condus de Mihai Tudose, avea zero realizări, două măsuri parţial îndeplinite şi 17 neîndeplinite. Pe de altă parte, fostul ministru al Muncii, Lia Olguţa Vasilescu, a declarat că Tudose şi-a făcut treaba, însă proiectele sale au fost blocate de premierul Sorin Grindeanu.”

Citeste mai mult: adev.ro/os5ghd

Stau si ma intreb cum poate fi definit acest lucru in algebra „superioara” a PSD-ului:

 – Pe Grindeanu l-au dat jos ca nu era bun, cazuse la evaluarea facuta de ei; dar evaluarea a avut in vedere tot Cabinetul, nu doar activitatea lui Grindeanu. Or, Dl. Tudose a fost ministrul Economiei si la evaluare s-a constatat ca are zero realizari. Cu toate acestea, propunerea PSD-ului pentru functia de premier e chiar…  – ati ghicit! – Dl. Tudose!!

 – In ceea ce priveste explicatia data de Olguta, eu as intreba: draga Lia, voi ce faceti acolo, va faultati reciproc? 🙂

Ca PSD are o majoritate care poate sa-l sustina pe Dl. Tudose, am inteles. Dar, totusi, cum poti sa privesti cu incredere un potential Guvern Tudose in conditiile de mai sus?

Figura de pesedist adevarat, nu… 🙂

In ceea ce priveste primul sondaj de opinie realizat dupa scandalul Dragnea-Grindeanu, realizat de Avangarde, lucrurile raman cum am stabilit: confirma ceea ce spuneam si eu aici. Unii si-au exprimat indoiala fata de acest sondaj intrucat Avangarde e perceputa ca fiind apropiata de social-democrati. Eu cred ca sondajul reflecta realitatea dintr-un motiv foarte simplu: pana acum, cu toate nabadaile PSD, populatia nu a fost atinsa la buzunar. Avem o crestere economica pe consum, s-au propus, in mod populist, ce-i drept, cresteri salariale record in sectorul de stat, deocamdata lucrurile nu merg rau la nivelul perceptiei populatiei, mai putin interesata ca premier e Grindeanu sau Tudose, sau de certurile si luptele din PSD. Acest materialism ingust al populatiei face ca increderea in PSD sa se mentina inca la cote ridicate. In caz de alegeri, PSD ar obtine 46%, ALDE ar obtine 6%, deci coalitia PSD-ALDE ar avea majoritatea de peste 50%. PNL are un scor bun, de 30%, si ar putea sa creasca – sa nu uitam ca pana foarte recent au avut o conducere interimara, acum nu mai e cazul. USR e al treilea partid, cu 9%, ceea ce iarasi e un scor bun.

Totusi, Opozitia la mamutul PSD-ALDE e fragmentata si nu isi coordoneaza actiunile. In felul acesta, a avea succes in fata Coalitiei majoritare e foarte greu, daca nu imposibil. Opozitia trebuie sa se coaguleze cumva… PNL, care n-a venit cu nicio propunere de premier pentru ca nu are o majoritate, ar trebui sa joace mult mai activ. Acuma au o conducere legitimata de un Congres si ar trebui ca acest partid sa-si stabileasca o strategie in lupta impotriva PSD-ALDE. Fiind cel mai mare partid din Opozitie, ar trebui sa caute sa uneasca in jurul sau si celelalte partide de opozitie mai mici, care singure nu prea au sanse… Pana acum jocul PNL-ului a fost unul pasiv, dar asa ceva nu se mai justifica si nu s-a justificat nici in trecut.

Trebuie spus, de asemenea, ca la nivelul  televiziunilor de stiri Opozitia este in dezavantaj, ceea ce nu e corect. Avem doua televiziuni puternice de partea Coalitiei Majoritare – Antena 3 si Romania TV – televiziuni de top, cu rating mare si o singura televiziune care exprima Opozitia: Realitatea TV, in special Jocurile de Putere ale lui Rares Bogdan. Chiar si la Realitatea nu prea vad venind membri marcanti ai Opozitiei care sa combata Puterea. Nu mi-e clar de ce, dar mi se pare o strategie gresita. Nici la celelalte televiziuni de stiri, PNL, ca sa ma refer la cel mai mare partid al Opozitiei, nu manifesta suficienta combativitate si nu explica destul de clar populatiei de ce Programul PSD si masurile luate de acesta sunt proaste. In asemenea conditii nu ma mira rezultatul sondajului Avangarde. In ceea ce priveste celelalte doua posturi de stiri, B1 Tv si Digi 24, nu prea par implicate, mentinand o anumita neutralitate. Deci PSD-ALDE are un avantaj mediatic major fata de Opozitie.

Fata de ultimile alegeri legislative, PNL inregistreaza o crestere de aproximativ 10%. PSD si ALDE – constant, aproximativ acelasi procent. La fel si USR. Ar putea rezulta ca o parte insemnata din nehotarati s-ar indrepta spre PNL si atunci PNL ar trebui sa aiba o strategie in acest sens, prezenta la urne la recentele alegeri fiind cu putin sub 40%. Oricum, la 6 luni de la alegeri, sondajul remarca o anumita echilibrare a scenei politice si potentialul de crestere al PNL. Ultimile sondaje aratau trendul crescator al PNL. Cu criza actuala, generata de PSD prin motiunea de cenzura la adresa Guvernului Grindeanu, PNL a castigat vreo 5 procente in plus! PSD era, in ultimile sondaje, pe un trend usor descrescator. In aceste conditii, PSD trebuie sa fie foarte atent pentru ca are de unde sa creasca increderea in PNL. Si aceasta a crescut fara ca PNL sa faca ceva notabil pana acum si in conditii de conducere interimara.

Asa ca ultimul sondaj facut de Avangarde nu prea prezinta o situatie favorabila pentru PSD. PSD, e adevarat, nu s-a erodat, dar increderea in adversarii lor a crescut semnificativ. Lucrul asta arata ca exista o parte insemnata a populatiei care isi da seama de carentele PSD-ului si este dispusa sa-i sanctioneze greselile. Ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru PSD faptul ca PNL nu a facut nimic notabil in 6 luni, dar a castigat la capitolul incredere 10% din randurile populatiei. De asemenea PSD ar trebui sa se gandeasca serios la prezenta la vot de la ultimile alegeri, care i-a avantajat atunci, si sa nu se culce pe o ureche ca au o majoritate, impreuna cu ALDE-le lui Tariceanu, confortabila in Parlament si-si pot permite orice. Sondajul Avangarde arata ca PSD nu mai are potential de crestere, se situeaza cumva la pragul maxim pe care il poate obtine. Ar mai rezulta ca orice greseala a PSD va fi taxata de populatie in detrimentul acestui partid.

In orice caz, nu se vede ce a obtinut PSD la modul favorabil prin aceasta mutare: rocada Grindeanu – Tudose. PSD va da premierul, pe Dl. Tudose, dar in acest moment PNL dobandeste joc egal si e pe cale sa stea chiar ceva mai bine, daca va avea un plan de joc bine conceput. Este o situatie oarecum paradoxala, PSD are, impreuna cu ALDE, majoritatea in Parlament, are de partea sa un avantaj mediatic evident, dar cu toate acestea adversarii egaleaza jocurile intr-un mod poate neasteptat, intr-un timp relativ scurt scurs de la ultimile alegeri legislative, si sunt pe cale sa obtina chiar avantaj. Ar fi de ajuns, de exemplu, ca PNL sa castige, intr-un timp relativ scurt, inca 5 procente la capitolul incredere din partea populatiei.

Nu as fi de acord cu criticile formulate de Dl. Cristian Preda la adresa Presedintelui:

„Klaus Iohannis se lasă călcat în picioare de Dragnea & co.
După criza provocată de PSD, era bine să știm că președintele apără statul român.
A ratat momentul.” (de citit si comentariile)

Presedintele a gandit in felul urmator: pentru ca premierul sa primeasca increderea Parlamentului e nevoie de o majoritate. O majoritate se poate constitui sau nu. Pe cale de consecinta, daca exista o majoritate in Parlament pentru sustinerea unei propuneri de premier, Presedintele va da curs propunerii pentru terminarea crizei politice, daca nu va avea si alte informatii despre persoana in cauza. In cazul in care nu se poate constitui o majoritate, lucrul acesta deschide calea spre alegeri anticipate. Alegerile anticipate nu au fost dorite de la bun inceput de catre Presedinte pentru ca ar fi creat, pe plan extern, imaginea unei crize politice majore in Romania. Dragnea nu „l-a facut mat” pe Presedinte, cum se exprima Dl. Preda, deoarece Iohannis nu are cum sa ignore majoritatea de care se bucura PSD-ALDE in Parlament si care a rezultat din ultimile alegeri legislative. Presedintele poate respinge, totusi, propunerea in urma informatiilor pe care le are despre persoana in cauza propusa de Coalitia Majoritara. Crearea unui scandal, in situatia in care PSD-ALDE au majoritatea in Parlament, ar fi reaprins criza si ar fi dat castig de cauza Coalitiei Majoritare. Asa ca Iohannis a acceptat propunerea PSD, evitand un scandal care ar fi facut bine doar PSD-ului si pe care, probabil, PSD si-l dorea. Presedintele a spus:

„PSD şi ALDE susţin că au în continuare are majoritate în Parlament. Formaţiunile s-au prezentat împreună şi au înaintat o propunere în persoana domnului Tudose. Partidele din opoziţie nu au avut propuneri concrete şi din discuţii nici nu a rezultat că ar exista o înţelegere politică. Pe de altă parte, această criză dăunează grav economiei româneşti, imaginii în lume şi opinia mea este că această criză trebuie terminată repede. Trebuie să avem un nou guvern, care începe să rezolve problemele rămase nerezolvate, problemele apărute din cauza aceste crize”

Iar abordarea aceasta e una rationala. Este limpede ca un refuz ar fi inflamat spiritele din PSD-ALDE si ar fi permis acestora sa lanseze atacuri la adresa Presedintelui care ar fi lovit, cu manta, si PNL-ul, si toata Opozitia. Evident, majoritatea PSD-ALDE se va verifica la vot. Daca nu se va verifica, atunci se deschide calea spre anticipate, nu neaparat ca vor avea loc. Faptul ca Presedintele „nu ar vrea sa aiba pe cineva competent la Palatul Victoria” – este o exagerare, pentru ca nu depinde doar de Presedinte lucrul acesta. Conform Constitutiei, premierul rezulta din alegerile parlamentare. Cu o Opozitie necoagulata si fara sa poata forma o majoritate – PNL chiar nu a venit cu nicio propunere – un refuz al Presedintelui ar fi prelungit criza politica, cu consecinte nefaste, cum chiar Presedintele a remarcat. Daca propunerea PSD-ALDE nu se va dovedi una buna, benefica, PSD-ALDE vor deconta politic lucrul acesta. Presedintele, si trebuie spus, n-a prea fost ajutat de catre Opozitie, care, dupa cum aratam mai sus, a jucat prea pasiv. Ideea Presedintelui Jucator ar fi fost contraproductiva in aceasta situatie.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Sa vorbim putin despre democratie…

Cititorii blogului au ridicat aceasta problema: ce e democratia? In general, ideea lor era ca democratia se reduce la majority rule – regula majoritatii. Dupa parerea mea, democratia nu inseamna doar asta. Ar trebui sa aiba si alte ingrediente, ca sa zic asa. De exemplu, increderea cetatenilor si o cat mai clara delimitare ideologica din partea partidelor politice.

Gandindu-ma la acest subiect m-am apucat sa caut ce spun sondajele despre increderea cetatenilor nostri. In cine au incredere romanii? Dupa parerea mea, intr-o societate democratica, intr-o democratie consolidata ar trebui ca increderea in Parlament – institutie eminamente democratica deoarece alegerile se fac prin votul direct, nemijlocit al cetatenilor – ar trebui sa fie una ridicata, in orice caz peste 50%. Conform Constitutiei noastre, art. 61, al. 1:

„Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii.”

Pe cale de consecinta ar rezulta ca daca cetatenii au o slaba incredere in Parlament, atunci au o slaba incredere in reprezentantii lor si o slaba incredere in legile votate in Parlament.

Dar sa vedem ce spun doua sondaje de anul trecut, deci relativ recente…

Agerpres

Sondaj Inscop: Armata, Biserica și Jandarmeria rămân în topul încrederii românilor

„Armata, Biserica și Jandarmeria sunt instituțiile interne în care românii au cea mai mare încredere, arată Barometrul INSCOP-ADEVĂRUL despre România, realizat de Inscop Research la comanda cotidianului „Adevărul”.

Foto: (c) www.inscop.ro

Potrivit unui comunicat transmis marți AGERPRES, clasamentul instituțiilor interne este condus de Armată cu 74,3% încredere multă și foarte multă (75% în februarie 2015) exprimată de cei care au formulat o opinie, urmată de Biserică cu 62,3% încredere multă și foarte multă (64% în februarie 2015).

Pe poziția a treia se află Jandarmeria, care se bucură de aprecierea a 62% dintre români (62,5% în februarie 2015). Urmează DNA cu 61,4% încredere multă și foarte multă (58,9% în februarie 2015).

Conform cercetării sociologice, Președinția se situează pe poziția a cincea cu 50,6% încredere multă și foarte multă (față de 51,4% în luna februarie), iar SRI pe poziția a șasea, beneficiind de încrederea a 50,3% dintre cetățeni (față de 48,8% în februarie).

Urmează, Înalta Curte de Casație și Justiție cu 49% încredere multă și foarte multă (față de 48,7% în luna februarie), SIE cu 47,8% (față de 46,1% în februarie), Poliția cu 47,1% (față de 45,5% în februarie), Banca Națională a României cu 44,5% (față de 47,3% în luna februarie), universitățile cu 41,5% (față de 41,4% în luna februarie) și ANI cu 39,8% (față de 42,2% în luna februarie).

Barometrul arată că, măsurat pentru prima dată în topul încrederii în instituții, ANAF-ul beneficiază de aprecierea a 37,9% dintre români.

Primăriile contabilizează 34,3% încredere multă și foarte multă față de 38,1% în luna februarie.

În clasamentul încrederii în instituții urmează presa cu 34% (față de 37% în luna februarie), Curtea Constituțională — 33,8% (față de 36,5% în luna februarie), organizațiile societății civile cu 30% (față de 29,7% în luna februarie), Guvernul cu 23,8% (față de 23,4% în februarie) și consiliile județene, care sunt cotate cu 21,8% încredere multă și foarte multă față de 25,5% de luna februarie.

Clasamentul este încheiat de sindicate cu 19,1% (față de 21,6% în luna februarie), patronate cu 15,5% (față de 19,5% în luna februarie), bănci cu 14,1% (față de 15,9% în luna februarie), Parlament cu 12,6% (față de 17,5% în februarie) și partide politice care înregistrează 6,5% în aprilie (față de 9,9% în februarie).

Sondajul a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului „Adevărul”, în perioada 23 — 30 aprilie 2015. Volumul eșantionului a fost de 1.085 de persoane și este reprezentativ pentru populația României de 18 ani și peste 18 ani. Eroarea maximă admisă a datelor este de plus/ minus 3%, la un grad de încredere de 95%. Metoda folosită a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondenților.

AGERPRES/(AS — autor: Mihaela Tudorache, editor: Andreea Rotaru)”

Ziare.com

In cine au romanii incredere: Presedintia da, Parlamentul ba – sondaj INSCOP (Video)

„Increderea romanilor in Presedintie a crescut, iar increderea in Biserica a scazut – releva un sondaj INSCOP.

In cine au romanii incredere: Iohannis a crescut in top – pe ce loc se afla Ciolos sondaj INSCOP

Potrivit cercetarii sociologice, institutiile interne in care romanii au cea mai mare incredere sunt Pompierii, Armata si Jandarmeria, in timp ce topul institutiilor internationale este condus de NATO, ONU si UE.

Topul increderii in institutiile politice

Topul increderii in institutiile politice este condus de Presedintie cu 51,2% incredere multa si foarte multa (fata de 46,3% in septembrie), iar la polul opus se afla Parlamentul, cu 12,8% incredere multa si foarte multa (10,9% in septembrie) si partidele politice cu 8,6% (7,6% in septembrie).

Pe locul al doilea in topul increderii se situeaza Primaria – 37,6% fata de 36,3% in septembrie 2015, urmata de Curtea Constitutionala cu 32,8% incredere multa si foarte multa (fata de 35,1% in septembrie 2015).

Urmeaza Guvernul, care se bucura de increderea a 30,9% dintre cei intervievati (25,2% in septembrie) si Consiliul Judetean cu 22,9% (20,6% in septembrie).

Topul increderii in institutiile executive

In ceea ce priveste topul increderii in institutiile executive, prima pozitie este ocupata, in luna noiembrie, de Pompieri (institutie masurata pentru prima oara in sondajele INSCOP) cu 77,5% incredere multa si foarte multa.

Urmeaza Armata cu 75,4% (fata de 73,8% in septembrie) si Jandarmeria cu 65,8% (fata de 63,7% in septembrie). Pe pozitia a patra se situeaza DNA cu un capital de incredere de 61,2% (fata de 60% in septembrie). Urmeaza SRI cu 51,3% (50,3% in septembrie), SIE cu 50,9% (48% in septembrie), Politia cu 48,9% (51,7% in septembrie), BNR cu 46,7% (49,5% in septembrie), ICCJ cu 46,2% (42,7% in septembrie), ANAF cu 40,7% (41,9% in septembrie) si ANI cu 37,1% (36,6% in septembrie).

Topului increderii in institutii sociale si private

Topului increderii in institutii sociale si private este condus de Biserica cu 56,3% incredere multa si foarte multa (fata de 61,2% in luna septembrie).

Pe locul al doilea se situeaza universitatile, care se bucura de increderea a 43% dintre cei intervievati (fata de 44,6% in luna septembrie). Clasamentul este incheiat de presa – 35,7% incredere multa si foarte multa (fata de 34,5% in luna septembrie), organizatiile societatii civile – 30,2% incredere multa si foarte multa (fata de 30,5% in luna septembrie), patronate cu 19,7% (fata de 18,7% in luna septembrie), sindicate cu 18,6% (fata de 21,2% in luna septembrie) si banci cu 17,6% (fata de 17,8% in luna septembrie).

Clasamentul institutiilor internationale

Cercetarea mai arata ca primul loc in clasamentul institutiilor internationale este ocupat de NATO – cu 55,7% (fata de 57,6% luna septembrie).

Pe locul secund se situeaza ONU cu 54,8% incredere multa si foarte multa (56,6% in septembrie 2015), iar locul al treilea este ocupat de Uniunea Europeana cu 50,5% (52,7% in septembrie 2015).

Pe locul al patrulea se situeaza Parlamentul European cu 45,6% (47,8% in septembrie), Comisia Europeana cu 43,5% (45,7% in septembrie). Topul este incheiat de Banca Mondiala cu 33,8% (41% in septembrie) si de Fondul Monetar International cu 29,5% (33,9% in septembrie 2015).

Barometrul INSCOP – ADEVARUL despre Romania a fost realizat de INSCOP Research la comanda Adevarul in perioada 26 noiembrie – 2 decembrie 2015. Volumul esantionului a fost de 1.071 de persoane si este reprezentativ pentru populatia Romaniei de 18 ani si peste. Eroarea maxima admisa a datelor este de plus/ minus 3%, la un grad de incredere de 95%. Metoda folosita a fost cea a sondajului de opinie pe baza unui chestionar aplicat de operatorii de interviu la domiciliul respondentilor.”

Ceea ce te frapeaza de la bun inceput e faptul ca romanii au incredere, in mod majoritar, in institutiile de forta. Observati increderea foarte mare in Armata, mai mare decat cea in Biserica!! Apoi o incredere foarte mare in Jandarmerie, in DNA, SRI si SIE! Increderea in SRI e mai mare decat cea in Politie!!! Romanii au de asemenea o mare incredere in ONU!! Increderea in ONU e mai mare decat cea in Uniunea Europeana, va dati seama…? De asemenea, foarte interesant, increderea in Biserica era in scadere…

Sa vedem unde se afla Parlamentul… In primul sondaj, Parlamentul e cotat cu 12,6% incredere, in al doilea doar 12,8% dintre cetateni au incredere in Parlament! De observat ca peste 50% dintre cetateni au incredere in Presedintie! Increderea in partidele politice: 8,6% (7,6% in septembrie) – extrem de redus!

Ce ar rezulta de aici? Ar rezulta o structura (in functie de increderea cetatenilor) de felul urmator: Presedintia si institutiile de forta!

In primul articol se arata:

„În clasamentul încrederii în instituții urmează presa cu 34% (față de 37% în luna februarie), Curtea Constituțională — 33,8% (față de 36,5% în luna februarie), organizațiile societății civile cu 30% (față de 29,7% în luna februarie), Guvernul cu 23,8% (față de 23,4% în februarie) și consiliile județene, care sunt cotate cu 21,8% încredere multă și foarte multă față de 25,5% de luna februarie.

Clasamentul este încheiat de sindicate cu 19,1% (față de 21,6% în luna februarie), patronate cu 15,5% (față de 19,5% în luna februarie), bănci cu 14,1% (față de 15,9% în luna februarie), Parlament cu 12,6% (față de 17,5% în februarie) și partide politice care înregistrează 6,5% în aprilie (față de 9,9% în februarie).”

In al doilea:

„Topului increderii in institutii sociale si private este condus de Biserica cu 56,3% incredere multa si foarte multa (fata de 61,2% in luna septembrie).

Pe locul al doilea se situeaza universitatile, care se bucura de increderea a 43% dintre cei intervievati (fata de 44,6% in luna septembrie). Clasamentul este incheiat de presa – 35,7% incredere multa si foarte multa (fata de 34,5% in luna septembrie), organizatiile societatii civile – 30,2% incredere multa si foarte multa (fata de 30,5% in luna septembrie), patronate cu 19,7% (fata de 18,7% in luna septembrie), sindicate cu 18,6% (fata de 21,2% in luna septembrie) si banci cu 17,6% (fata de 17,8% in luna septembrie).”

Pe mine m-a frapat increderea redusa in organizatiile societatii civile, presa, consilii judetene s.a., de exemplu: patronate, sindicate – adica in institutiile democratice ale tarii.

Eu stau si ma gandesc daca ia cineva in serios lucrurile acestea. Clasa noastra politica – care a votat intr-o veselie noul Cod Fiscal ce muta povara fiscala dintr-o parte in alta si ii pune si pe cei care nu au venituri sa plateasca bir la stat, care a votat Legea Antifumat, acuma vad ca se discuta despre reintroducerea uniformelor scolare etc – ia in serios ce spun sondajele astea, dincolo de aspectul electoral?

Apropo de reintroducerea uniformelor scolare (la noi invatamantul este covarsitor majoritar de stat), am auzit-o, intr-un Joc de Putere a lui Rares Bogdan, pe Adriana Saftoiu care vedea pozitiva o astfel de masura, din cate am inteles eu. De ce? Vorbea de copilul dansei (sa-i dea Dumnezeu multa sanatate!) spunand ca, daca am inteles bine, uniforma l-ar constientiza pe copil ca face parte dintr-o comunitate si ca ii imprima solidaritatea cu ceilalti copii. Deci solidaritatea prin uniforma! Eu stau si ma intreb: ce facem, infiintam din nou organizatiile de pionieri? Sau un Scout Movement made in Romania? Iar astfel de idei vin din partea unui om ce se doreste a fi de centru-dreapta, daca nu ma insel eu cumva…

Isi pune cineva problema daca este bine ca romanii, in proportii majoritare, au ajuns sa aiba o incredere mare in Presedinte si insitutiile de forta ale statului si nu, spre exemplu, in organizatiile societatii civile si in Parlament? Observati increderea redusa in patronate, sindicate, banci… Daca, de pilda, ai o incredere atat de redusa in banci atunci si apetitul pentru a demara o afacere e foarte redus. Lucrul acesta e negativ pentru ca nu poate conduce la dezvoltarea clasei mijlocii si intareste etatismul. La fel si increderea in patronate si sindicate, redusa fiind, intareste etatismul. Cu alte cuvinte, e mai bun un loc de munca la stat decat in mediul privat sau sa incepi sa faci ceva pe cont propriu. In scoli, prin reintroducerea uniformelor scolare – gandindu-ma la ce spunea Adriana Saftoiu – mi-e teama ca incepem sa promovam in randul copiilor colectivismul. Nu le spunem, de exemplu, ca asa este frumos, cu uniforma, ci ca in felul asta se intareste solidaritatea cu ceilalti.

Asa cum se prezinta lucrurile la ora actuala lucrurile nu se prezinta in termeni pozitivi. Partidele ar trebui sa ia in seama increderea foarte scazuta de care se bucura in randul populatiei.

Practic vorbind, sondajele arata o neincredere a populatiei nu doar in democratie, dar si in economia de piata libera. Nu se promoveaza in societate asa cum ar trebui libera initiativa, mai pe larg spus liberalismul. PNL ce face? Doarme?

Observati increderea mare in SRI si SIE. Deci SRI si SIE – prietenii poporului! E bine asa ceva? Lucrul acesta, mi se pare, arata o scadere a increderii in capacitatile proprii ale individului. Sa nu uitam ca pe vremea lui Traian Basescu, puterea SRI a sporit, fara sa se fi reformat. Ciudat e ca si increderea populatiei pare a fi sporit in astfel de institutii. E mai mare increderea in SRI si SIE decat cea in Inalta Curte de Casatie si Justitie sau in Curtea Constitutionala. Nu mi se pare un lucru pozitiv! Si este uluitor cum desupra tuturor, la capitolul incredere, troneaza ARMATA!!

De notat si acest aspect:

Ziare.com

In cine au romanii incredere: Iohannis a crescut in top – pe ce loc se afla Ciolos sondaj INSCOP

„Presedintele Klaus Iohannis conduce in topul increderii in personalitatile publice, fiind urmat de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, si de premierul Dacian Ciolos.

Potrivit unui sondaj INSCOP dat joi publicitatii, 59,8% dintre respondenti afirma ca au incredere multa si foarte multa in presedintele Klaus Iohannis (fata de 58,6% in luna septembrie), iar guvernatorul BNR Mugur Isarescu este cotat cu 40,4%, incredere multa si foarte multa (fata de 41,6% in septembrie).

Premierul Dacian Ciolos, masurat pentru prima data in analizele sociologice INSCOP Research, se situeaza pe pozitia a treia cu 32,6% incredere multa si foarte multa.

Romanii le acorda ambasadorului Romaniei in SUA, George Maior, 29,8% incredere, si directorului SIE, Mihai-Razvan Ungureanu, 21,8% incredere, in crestere fata de luna septembrie cand inregistra 20,3%.

Cata incredere au romanii in Iohannis si Ciolos – sondaj

Presedintele Senatului, Calin Popescu-Tariceanu, se bucura de incredere multa si foarte multa din partea a 21,4% dintre subiectii sondajului (fata de 18,4% in septembrie), iar fostul premier Victor Ponta se afla pe pozitia a saptea cu 20,2% incredere multa si foarte multa, fata de 22,8% in septembrie.

Ponta este urmat de copresedintele PNLAlina Gorghiu cu 18,6% (fata de 16,8% in septembrie), vicepremierul Vasile Dincu cu 17,3% (si el masurat pentru prima data), liderul MP, Traian Basescu, cu 16,3% (fata de 15,5% in septembrie), presedintele interimar PNL Bucuresti, Catalin Predoiu, cu 16% (fata de 15,8% in septembrie), presedintele PSD, Liviu Dragnea, cu 14,1% (fata de 16% in septembrie), presedintele PSRO, Mircea Geoana, cu 13,3% (fata de 15,6% in septembrie), copresedintele PNL Vasile Blaga cu 12,2% (fata de 13,2% in septembrie) si presedintele M10, Monica Macovei, cu 12,2% (fata de 12,8% in septembrie).

Topul increderii este incheiat de primarul suspendat al Capitalei, Sorin Oprescu, cu 9,8% (fata de 13,9% in septembrie), liderul UNPR, Gabriel Oprea, cu 8,9% (fata de 21,7% in septembrie), presedintele UDMR, Kelemen Hunor, cu 5,5% (fata de 4,1% in septembrie) si europarlamentarul Laszlo Tokes cu 4,3% (fata de 3,2% in septembrie).

Topul increderii: George Maior, peste Victor Ponta si Mircea Geoana peste Catalin Predoiu – sondaj Inscop

Barometrul „Adevarul despre Romania” a fost realizat de INSCOP Research la comanda cotidianului „Adevarul”, in perioada 26 noiembrie – 2 decembrie. Volumul esantionului a fost de 1.071 persoane chestionate la domiciliu, care au implinit 18 ani, eroarea maxima admisa a datelor fiind de a 3%, la un grad de incredere de 95%.”

Si cititi, va rog, si acest articol al lui Cristian Preda:

„Despre felul cum președinții și prim-miniștrii români au fost comparați cu Ceaușescu:

Semne exterioare ale unei certe si periculoase asemanari cu un dictator

A fost suficient ca presedintele Klaus Iohannis sa-si puna o caciula de blana…

ziare.com|De Cristian Preda„

Ce observam? O incredere foarte mare in Presedinte fata de ceilalti oameni politici si personalitati publice. E cu mult mai mare increderea romanilor in Presedinte decat in premier sau in liderii partidelor politice, cu toate ca, prin Constitutie, Presedintele are puteri limitate. Presedintele, la noi, nu e sef de guvern, nu conduce Executivul, desi e parte a Puterii Executive. Desi lucrurile stau asa, increderea in premier e aproape la jumatate fata de cea in Presedinte.

Asa se si explica asocierea legata de gesturi dintre fostul dictator, Nicolae Ceausescu, si presedintii postdecembristi ai Romaniei. Pentru ca increderea populatiei in Presedinte e una foarte mare in comparatie cu cea in ceilalti oameni politici. Atunci, in mod logic: „A fost suficient ca presedintele Klaus Iohannis sa-si puna o caciula de blana…”.

Si atunci nu se poate sa nu te intrebi daca increderea asta atat de mare in Presedinte, coroborata cu increderea mare in institutiile de forta ale statului, nu e, de fapt, increderea intr-un dictator, ce apare astfel in mentalul colectiv al romanilor.

Nu se poate sa nu te ingrijoreze ce se intampla! Pentru ca noi nu reusim sa consolidam nici democratia si nici libertatile individului. Chiar si la mine pe blog, vorbind despre libertate, cineva mi-a spus de anarhie. Atunci eu ce sa zic: nu anarhie, militarism, dictatura? De aceea, zic eu, libertatea trebuie promovata mai puternic, spre a putea construi o societate moderna, democratica, cu o democratie functionala, in care drepturile si libertatile individului sa fie respectate cu adevarat. Si pentru asta sustin stimularea mediului de afaceri, a sectorului privat, a reformelor economice liberale – pentru ca acestea reprezinta cai de modernizare a societatii, in care individul sa se poata dezvolta in mod liber. Nu intoarcerea la comunism, de fapt la un etatism desuet, care nu va aduce tarii prosperitate, ci doar frustrari sau va adanci frustrarile existente.

Mai ales ca nu vad cum etatismul poate sa convinga pe cineva cand nu vad de ani de zile vreo intreprindere de stat care sa performeze cu adevarat. Nu mai vorbesc de faptul ca odata cu caderea comunismului s-a demonstrat faptic lipsa de viabilitate a sistemului comunist. Cu toate acestea, ciudat si interesant in acelasi timp, societatea se cantoneaza (pare-se mai mult subiectiv) – iar aceste sondaje confirma- intr-o formula perimata, desueta, asteptand ce? Ca in felul acesta sa ploua cu carnati, vorba lui Tanase?

Iata, spre exemplu, ce putem citi:

Capital

Capital TV. Irimescu: „Distrugerea CAP-urilor şi IAS-urilor egalează cele două războaie mondiale”

Se arata ca:

„Desfiintarea structurilor agregate a produs în agricultura românească efecte negative pe care le resimţim şi astăzi.

„Pagubele rezultate din distrugerea CAP-urilor şi IAS-urilor (cooperative agricole de producţie şi întreprinderi agricole de stat – n.r.) egalează daunele din cele două războaie mondiale”, a declarat ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, la emisiunea Capital TV, transmisă vineri de B1 şi moderată de Claudiu Şerban.

Irimescu a povestit că în 1997 a participat la o conferinţă internaţională de profil, unde a fost întrebat: „a fost un cataclism în România, cum se face că din 7 milioane de bovine, câte erau în 1989, au mai rămas jumătate?”.

Ministrul a dat exemplul companiei agricole de la Curtici, unde specialistul Dimitrie Muscă „a avut un CAP şi l-a menţinut, iar acum acesta reprezintă una dintre cele mai performante ferme din România”.

De asemenea, Irimescu a arătat că în alte ţări interesele agricultorilor locali sunt protejate. El a spus că „în Cehia nu s-au distrus CAP-urile” şi a relatat un caz din Franţa, unde un parlamentar german a încercat să cumpere teren agricol, dar a fost refuzat de autorităţi, pentru că acolo „reglementările sunt astfel concepute încât să fie sigur că noul proprietar va face agricultură”.

Ministrul crede că problema fărâmiţării terenurilor poate fi rezolvată „pe măsură ce vom avea cadastru”.”

Ma deranjeaza ca am ramas tot la CAP-uri si IAS-uri, cand au trecut 26 de ani de atunci. De asemenea, ma deranjeaza ca se identifica efecte si nu cauze. Sa vedem, de pilda, cine era la Putere cand s-au distrus si ce viziune s-a avut atunci in vedere. Din ce cauza nu s-a putut crea o agricultura performanta si altfel? De ce nu am gandit altfel asocierea in agricultura? De ce nu se spune altfel: nu distrugerea CAP-urilor si IAS-urilor (desi ramane intrebarea: de ce trebuiau distruse?), ci incapacitatea cronica de a gasi solutii dupa Revolutie „egaleaza cele doua razboaie mondiale”? Uitati-va cum noi tot la CAP-uri si IAS-uri am ramas, cum nu putem iesi, conceptual vorbind, dintr-o formula economica socialista… Dar nimeni nu mai vorbeste de faptul ca atunci cand erau active, nedistruse, CAP-urile si IAS-urile, nu se gasea de mancare in galantare! De asta de ce nu vorbeste nimeni? Si care sunt solutiile cu care venim? Tot CAP-uri si IAS-uri, aceeasi organizare comunista a economiei care a condus la un dezastru economic si social?

Recomand citirea integrala a tuturor articolelor.

Comentarii pe seama unui sondaj

Agentia de rating Politic

Sondaj national ARP, vot partide, decembrie 2015

Se arata ca:

„Agenția de Rating Politic a lansat primul Raport al Barometrului “Piața politică” – decembrie 2015, care se referă în principal la intenția de vot pentru partide și la sistemul de partide în general. Sondajul a fost realizat  în perioada 2  – 6 decembrie 2015, pe un eşantion reprezentativ pentru populaţia României de 950 de persoane, cu interviuri telefonice şi are o eroare de 3,2%. Cercetarea face parte dintr-o serie de studii şi analize ale Agenţiei de Rating Politic realizate pentru uz propriu, „Barometrul Piaţa politică” (raportul anterior: aprilie 2015). Raportul poate fi consultat aici.

Sondajul, la 1 an de la alegerile prezidențiale și cu 6 luni înainte de alegerile locale, indică o reașezare pe coordonate noi a pieței politice:

▪ Spectrul politic se diversifică din nou, după o perioadă de polarizare care a fost specifică alegerilor prezidențiale.
▪ Se confirmă prognoza din aprilie a Agenției de Rating Politic: mergem către un Parlament cu mai mult de 2 partide, pe fondul logicii proporționale a sistemului electoral.
▪  Partidele mari, PSD și PNL, revin în “matca” obișnuită pentru partidele lider, cu scoruri în plaja 30-37%. PNL conduce cu 35% din opțiuni, urmat foarte aproape de PSD cu 34%.
▪ Noul discurs, în ton mai radical, al lui Traian Băsescu tractează MP într-o zonă de relevanță, pe locul 3, cu 7,5%.
▪ ALDE, condus de președintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, și rezultat din fuziunea PLR și PC, se plasează de asemenea peste pragul electoral, la 6,5%.
▪  Un partid nou, susținut de Klaus Iohannis și Dacian Cioloș, ar fi recepetat pozitiv și ar aduna adepți de la toate partidele și dintre nehotărâți. 35% din toți alegătorii se declară deschiși spre o asemenea idee.
▪  Până în acest moment, cei care reușesc să speculeze nișele de lângă partidele mari sunt tot lideri consacrați (Băsescu, Tăriceanu), nu partide total noi.
▪ PSD și-a conservat nivelul de vot pentru brandul propriu, după tranziția de la Victor Ponta la Liviu Dragnea și după ieșirea formală de la guvernare.
▪ PNL este provocat să își consolideze brandul propriu, cu mesaje și lideri proprii, după ce s-a încheiat perioada de “euforie” de după prezidențiale în care a fost indentificat și s-a suprapus cu imaginea lui Klaus Iohannis și când PNL a beneficiat de popularitatea foarte ridicată a noului președinte. Logica alegerilor locale și parlamentare impune o altă abordare și certificarea unei identități proprii.

Barometrul a urmărit și cum este perceput sistemul poltitic ca ansamblu, după agitația socială și politică recentă:

▪  Românii așteaptă într-o măsură mult mai mare decât în primăvară noi proiecte politice (51% față de 38%). Recentele evenimente, protestele și nemulțumirile au amplificat această dorință.
▪  Imaginea partidelor actuale este proastă, fiind percepute că nu lucrează decât pentru interese proprii, nu pentru alegători (70% au această percepție).
▪  Există totuși un orizont de așteptare pozitiv pentru o reformă a partidelor – 60% consideră că actualele partide se pot reforma.
▪  Corupția este principala problemă de credibilitate a candidaților în alegeri – aproape jumătate (48,5%) indică acest lucru.

Am fost interesați de scenariile propuse de mass-media, despre posibilul “import” al liderilor actualului guvern de către PNL, respectiv PSD. Pentru moment nu există susținere decât parțial pentru scenariul discutat în cazul PNL:

▪  Eventuala venire a lui Dacian Cioloș la conducerea PNL are o susținere moderată (41%), destul de ridicată în rândul suporterilor PNL (55%).
▪ Eventuala venire a lui Vasile Dâncu la conducerea PSD nu are o susținere solidă în acest moment (29%), nici măcar în rândurile suporterilor PSD (33%).”

Acest sondaj arata o realitate pe care as caracteriza-o drept normala, ca sa nu-i spun banala. Asta inseamna ca nu trebuie sa ne mire prea mult aceste rezultate. Voi incerca sa comentez pe scurt.

Cele doua mari partide – PNL si PSD sunt aproximativ la egalitate cu 35 si, respectiv, 34%, lucrurile intrand intr-o situatie de echilibru, ceea ce era de asteptat. Sub acestea avem doua partide ALDE si MP care provin din cele doua: din PNL si, respectiv, din PDL (ca sa fiu cat se poate de exact), conduse de fosti lideri ai celor doua mari partide, Dl. Tariceanu si, respectiv, DL. Basescu. Nu ma mira procentele relativ ridicate ale MP (7,5%) si ALDE (6,5%) pentru ca aceste partide si-au pastrat un electorat fidel, existent in PNL si PDL. Se observa si aici un echilibru, diferenta intre ele fiind de doar un procent. Atata vreme cat cele doua mari partide – PNL si PSD – sunt intr-un evident echilibru, partide de nisa precum MP si ALDE au putut ajunge la astfel de procentaj, intre 5-10% si mai e destul loc sa creasca. Daca ar fi existat o diferenta de nivel semnificativa intre PNL si PSD, ar fi fost mai greu pentru partidele de nisa si, posibil, am fi vazut ca o astfel de situatie ar avantaja pe unul sau pe celalalt (ori pe ALDE, ori pe MP). In conditiile in care avem un Guvern de tehnocrati echilibrul s-ar putea conserva foarte bine si pentru la anul, desi Ciolos e mult mai apropiat de Presedinte (strict politic vorbind) decat a fost Ponta. Totusi, in aceasta situatie partide precum ALDE sau MP pot inca sa mai creasca, atragand votantii nehotarati. In cazul in care Ciolos ar da gres sau nu ar confirma sunt posibile dezechilibre majore si atunci unul din partidele mari – PNL sau PSD – trebuie sa preia fraul. O alta varianta ar fi alegerile anticipate la anul, in conditiile in care Guvernul Ciolos va da semne premature de esec. Chiar si in aceasta situatie, Iohannis trebuie sa-si pastreze imaginea buna pe care o are si increderea ridicata in randul electoratului. Un dezechilibru major se poate produce daca increderea electoratului in Iohannis ar incepe sa scada mult sau ar accentua un posibil dezechilibru deja existent in cazul unui esec a lui Ciolos. Teoretic, dar si cu mari sanse practice, chiar si daca Ciolos va esua, imaginea si increderea in Presedinte nu ar trebui sa aiba de suferit.

As dori sa spun cateva cuvinte despre ALDE. E un partid al celor din PNL care nu au fost de acord ca acest partid, PNL, sa fuzioneze cu PDL si sa treaca de la ALDE (formatiunea politica europeana) la PPE. ALDE are sanse sa creasca, la fel si MP. Depinde insa de lider, de Dl. Tariceanu, dar si de proiectul lor politic si felul in care vor sti sa se afirme in continuare.

Dupa un an de mandat Klaus Iohannis conduce la capitolul incredere (61% daca am inteles bine), ceea ce se poate explica prin faptul ca Presedintele a cautat sa respecte Constitutia si nu s-a lansat in dispute paguboase. Increderea in Dacian Ciolos nu ma mira pentru ca e la inceput de mandat – ar fi putut fi insa chiar mai mare… De asemenea lucrul poate sa tina si de dorinta de reformare a partidelor. Ciolos are o imagine buna. Mai rezistent la eventuale reforme pare a fi PSD: „Eventuala venire a lui Vasile Dâncu la conducerea PSD nu are o susținere solidă în acest moment (29%), nici măcar în rândurile suporterilor PSD (33%).””.  La PNL pare a se vedea o tendinta spre o reforma, adica spre ceea ce crede 60% din electorat ca se poate realiza la nivelul partidelor. Insa Ciolos trebuie sa confirme. E prematur, dupa parerea mea, sa discutam acum despre un partid condus de Ciolos, cu sustinerea lui Iohannis. Si nu cred ca Iohannis va incalca intr-un fel sau altul Constitutia (cel putin nu in etapa asta). Actualul Guvern e unul de tehnocrati, totusi nu poti sa treci peste noapte la inregimentarea lui politica. Cred ca ar fi o greseala… Pe de alta parte, ce ar zice PDL, pentru ca, din partea PNL, ei ar fi trebuit sa dea premierul…?

Increderea in Victor Ponta (41%) ramane ridicata datorita masurilor de ordin social promovate de PSD si datorita faptului ca sub Guvernul Ponta s-a inregistrat crestere economica. Nu trebuie sa ne mire si pentru faptul ca in PSD functioneaza o solidaritate stransa si votantii acestui partid, care reprezinta o parte insemnata din electorat, nu au renuntat la Victor Ponta.

Nu trebuie, de asemenea, sa ne mire increderea in Traian Basescu (26% daca am inteles bine) care se pastreaza la cote destul de ridicate si tinand cont de faptul ca nu mai e Presedinte. Se explica astfel:

„Românii așteaptă într-o măsură mult mai mare decât în primăvară noi proiecte politice (51% față de 38%). Recentele evenimente, protestele și nemulțumirile au amplificat această dorință.
▪  Imaginea partidelor actuale este proastă, fiind percepute că nu lucrează decât pentru interese proprii, nu pentru alegători (70% au această percepție).
▪  Există totuși un orizont de așteptare pozitiv pentru o reformă a partidelor – 60% consideră că actualele partide se pot reforma.
▪  Corupția este principala problemă de credibilitate a candidaților în alegeri – aproape jumătate (48,5%) indică acest lucru.”

Cu toate greselile pe care le-a facut, totusi Traian Basescu a dovedit, de la cel mai inalt nivel din Stat, vointa politica de a lupta impotriva coruptiei si pentru o Justitie independenta. Indiferent de pozitia sa de acum, raman faptele. Si se vede ca sunt luati la intrebari de catre DNA chiar si membri marcanti ai PDL, partidul sau. Sa nu ne facem iluzii: fara atitudinea hotarata de la nivelul Administratiei Prezidentiale, lupta impotriva coruptiei s-ar fi desfasurat, probabil, cu o intensitate foarte slaba, adica mai deloc si nici n-am fi facut vreun pas spre o Justitie independenta. Mecanisme de furtisag de tip ANRP ar fi functionat in continuare, faptele de coruptie s-ar fi musamalizat, Crinuta, Elena si Alina s-ar fi plimbat chiar si azi, fara probleme, prin diverse capitale europene, cazandu-se in hoteluri de tip Le Bristol, ce percep mii de euro pe noapte… Trendul bun pe care il are Presedintele Iohannis se datoreaza si faptului ca nu a abdicat de la principiul luptei anticoruptie, mostenit de la predecesorul sau, Dl. Basescu. Se observa in continuare o sustinere a statului de drept din partea cetatenilor.

In etapa actuala nu prea vad dezvoltandu-se noi proiecte politice. Depinde si de cum definim termenul „proiect politic” si ce intelege fiecare prin asa ceva… Insa nu prea vad conturandu-se intr-un an de zile noi proiecte politice si nici schimbari majore pe scena politica. Insa tara noastra ar avea cateva directii pe care trebuie sa mearga in continuare:

• intarirea capacitatii de aparare si lupta impotriva terorismului,
• continuarea luptei anticoruptie cu descifrarea componentei sale externe – implicare a serviciilor de informatii straine in fenomenul coruptiei, diversiuni, manipulari, crearea de tensiuni sociale etc,
• intarirea economiei de piata si dezvoltare a sectorului privat, incluzand privatizari de succes, a clasei mijlocii, atragerea de capital, de investitii straine, efectuarea unui volum mai mare de investitii publice.

Insa un proiect politic nou, spre exemplu de tipul fuziunii dintre PNL si PDL in Noul PNL si intrarea sa in PPE, nu prea pare sa apara la orizont.

„Se confirmă prognoza din aprilie a Agenției de Rating Politic: mergem către un Parlament cu mai mult de 2 partide, pe fondul logicii proporționale a sistemului electoral.” – era de asteptat pentru ca sistemul nostru politic nu e unul bipartit. Si atunci e in logica luptei politice de la noi sa avem un Parlament cu mai mult de 2 partide. Iata ce titreaza si Romania Libera:

Unde a dispărut partidul care visa la un milion de membri

Se arata ca:

„Gabriel Oprea, șeful progresiștilor și ex-vicepremierul „interesului național“, lipsește cu desăvârșire din spațiul public de aproape o lună de zile. Puținele mesaje pe care UNPR le mai are de transmis răzbat prin comunicate sporadice sau prin vocea vreunui parlamentar.

Gabriel Oprea, pre­șe­dintele Uniunii Naționale pentru Progresul României (UNPR), avea nu mai departe de acum trei-patru luni pretutindeni porțile deschise, inclusiv la Cotroceni, se considera „o soluție“ de premier prin studiourile televiziunilor, punea condiții dure PSD-ului pentru listele viitoarelor alegeri. Acum, după ce a pierdut funcția de vicepremier și puterea, iar imaginea i-a fost iremediabil șifonată, Gabriel Oprea a dispărut aproape total din viața politică și publică. Nici măcar de Ziua Națională nu a mai apărut, preferând să emită un comunicat despre „destinul națiunii noastre“, „unitate și solidaritate“, în timp ce zbura spre tărâmurile mult mai însorite ale Emiratelor Arabe. Și nici UNPR nu pare să se simtă prea bine de la o vreme încoace. Formațiunea care visa la 10% în alegerile viitoare și la 1 milion de membri pare să fie tot mai izolată și lipsită de perspective.

Tot mai multe probleme pentru general

Declinul liderului UNPR a început pe 20 octombrie, când polițistul Bogdan Gigină, care făcea parte din coloana oficială a vicepremierului, a decedat după ce a căzut cu motocicleta într-o groapă. Au urmat bâlbe și declarații contradictorii, explicații seci și jumătăți de adevăruri, dar nici o demisie. Gestul nu a venit nici măcar când au început să curgă, la început sub protecția anonimatului, apoi asumate clar, mărturii cum că deplasări de genul celei din seara de 20 octombrie, adică în coloană oficială și cu viteză maximă, erau o obișnuință în cazul lui Gabriel Oprea. Nu mai puțin de 1.500 de „deplasări de urgență“ ale vicepremierului UNPR au fost numărate, potrivit unor surse, de la începutul anului și până la producerea accidentului. În cele din urmă, dosarul morții polițistului a ajuns la DNA, existând suspiciunea săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu.

Chiar și așa, poziția și influen­ța lui Oprea ar fi rămas, cel mai probabil, neatinse dacă nu s-ar fi produs a doua tragedie a lunii octombrie: incendiul din Colectiv. După proteste ample în București și alte orașe ale țării, premierul Ponta și-a depus mandatul, alături de întreaga echipă. Deși a refuzat până în ultima clipă să demisioneze, Oprea s-a trezit brusc fără funcție, blamat și ocolit de toți foștii parteneri de putere.

Zilele trecute, fostul vicepremier a mai suferit o lovitură: a pierdut calitatea de coordonator de doctorat la Academia Națională de Informații, după ce s-au înmulțit suspiciunile de plagiat în legătură cu lucrarea sa, dar și cu alte lucrări pe care le-a coordonat.

Progresiștii, în picaj liber

Luni de zile, Oprea și ai săi au discutat cu PSD-ul condus de Victor Ponta participarea pe liste comune la alegerile locale și parlamentare. Ba chiar, pe la începutul lunii octombrie, un lider local al UNPR dădea ca sigură semnarea unui protocol cu PSD valabil până în 2020, de pe urma căruia progresiștii se alegeau cu minimum 50 de locuri în viitorul Parlament, patru președinți de consilii județene și cinci primari de municipii reședință de județ. De partea cealaltă, Liviu Dragnea spunea, din postura de lider interimar al PSD, că negocierile se vor purta după Congresul partidului, programat pe 18 octombrie, dar până la începutul lunii decembrie. „Politica de alianțe sau posibile alianțe pe care le putem face trebuie finalizată până pe 1 decembrie. Nu putem depăși 1 decembrie, pentru că trebuie să ne stabilim candidații pentru fiecare localitate“, declara Dragnea, la Conferința extraordinară a Organizației Femeilor Social-Democrate.

Ei bine, suntem pe 10 decembrie, iar despre PSD nu s-a mai spus nimic de o participare pe liste comune cu UNPR, la locale și/sau parlamentare. Din contră, liderii filialelor PSD au dat drumul deja sondajelor de opinie pentru a-și desemna candidații la locale. Ba chiar în multe localități candidații au și fost stabiliți. Iar la Primăria Capitalei, consilierii PSD și-au dat mâna cu liberalii pentru a-l înlocui pe interimarul Ștefănel Dan Marin (UNPR) cu Răzvan Sava (PNL).

Lăsați pe dinafara jocului, progresiștii au încercat să pareze spunând că în partid câștigă tot mai mulți adepți curentul potrivit căruia UNPR trebuie să meargă pe drumul lui. Iar dacă este să se semneze vreodată un protocol de colaborare cu PSD, acesta trebuie să fie „flexibil“ („În sensul în care regula generală va fi să mergem împreună, cu excepția ca în anumite localități să mergem pe liste separate“, după cum explica senatorul Haralambie Vochițoiu).

Dacă în alegerile locale UNPR ar putea obține câteva victorii punctuale, la parlamentarele de la sfârșitul anului viitor șansele par a fi minime ca partidul să treacă pragul electoral. Puținele sondaje realizate după moartea polițistului Gigină și incendiul din Colectiv arată că partidul condus de Oprea are în jur de 2% din intențiile de vot (de unde, prin septembrie, depășea 5%). Poate tocmai de aceea au început să apară zvonuri că formațiunea își va schimba numele și că Oprea va renunța la șefia partidului, în favoarea unui nume mai puțin cunoscut, dar necontroversat.”

Insa acest partid, UNPR, nu a facut nimic altceva decat sa asigure majoritati in Parlament. De aceea doua-trei evenimente nefericite l-au si prabusit in sondaje. Vom vedea insa cum se vor contura de acum incolo majoritatile in Parlament dupa alegeri… Desigur, UNPR ar putea, cel putin teoretic, sa aiba o revenire. Insa asa cum arata sondajul, pare a se tinde catre un echilibru aproape perfect intre PNL si PSD, cu MP de partea PNL si ALDE de partea PSD (chiar si invers si tot se mentine echilibrul). Un guvern de tehnocrati tinde sa mentina acest echilibru in continuare si atunci s-ar putea sa avem, dupa alegeri, o guvernare PNL-PSD. Ce se intampla? Nu vad o tasnire a PNL in decursul anului viitor, astfel incat diferenta de nivel fata de PSD sa se mareasca in favoarea sa… PNL nu da dovada ca are un lider sau lideri care sa produca o astfel de tasnire. In cazul in care Presedintele ar dori retragerea PSD de la o viitoare guvernare comuna, PNL ar putea guverna singur, dar cine il va sustine in Parlament? Cu cine va reusi sa faca o majoritate? Guvernul Boc, de pilda, a fost sprijinit de UNPR pentru a putea avea sprijinul unei majoritati,  fragile ce-i drept, in Parlament.

Cum partide noi, pana la alegeri, nu prea vad sa apara si sa se impuna, acelasi lucru pentru cele nou create, totusi evolutiile acestora trebuie monitorizate. De asemenea evolutiile unor partide precum PRM si UDMR, ce au, dupa cum se vede, procente foarte mici. Vor reusi sa creasca mai mult pana la alegerile de la anul? Scaderea UDMR, candva un partid de 6-7%, nu pare de bun augur pentru ca o parte a electoratului etnic maghiar s-ar putea indrepta spre formatiuni extremiste.

De asemenea interesant e ce va face si PNTCD, un partid altadata fanion al politicii postdecembriste si aflat de foarte multa vreme intr-un con de umbra… Interesant este ca nimeni nu a reusit sa-l resusciteze, ca sa zic asa, dupa ce in anul 2000 s-a prabusit…

In crearea asta de majoritati (dupa alegeri) ar intra in joc vechii lideri – Dl. Tariceanu si Dl. Basescu, politicieni cu experienta. Cam tot cei vechi… Nu se vede un partid nou, nici macar PNTCD ce ar putea deveni un partid nou… Ar putea juca, totusi, un anumit rol PRM…

De fapt, ceea ce se vede la ora actuala din acest sondaj e o dominatie a scenei politice de catre PNL si PSD, incluzand aici si MP si ALDE care provin din PNL (MP din PDL) si un echilibru ca al unei balante bine echilibrate. Nu se vede niciun partid mai mic care sa poata tasni si sa treaca de pragul electoral fara probleme. Iar „un partid nou, susținut de Klaus Iohannis și Dacian Cioloș, ar fi recepetat pozitiv și ar aduna adepți de la toate partidele și dintre nehotărâți. 35% din toți alegătorii se declară deschiși spre o asemenea idee.” este de fapt PNL, care are 35% in acest sondaj…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre cat de „rau” sta PSD in sondaje…

Gandul

Iată de ce vor liberalii anticipate: SONDAJELE „doar pentru uz intern” arată un Ponta în picaj şi o diferenţă mare de scor PNL-PSD. Surpriza Iohannis

Se arata ca:

„La patru luni de la alegerile prezidenţiale şi de la instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni, liderii PNL deja au expus în spaţiul public ideea alegerilor anticipate pentru parlamentare. Pe fondul ultimelor controverse legate de votul senatorilor în cazul reţinerii şi arestării preventive a lui Dan Şova, dar bazându-se şi pe sondajele „de uz intern” ale PNL, liberalii prind curaj şi vor să marşeze pe ideea alegerii senatorilor şi deputaţilor cu mai bine de un an înainte. În sondajele PNL, se observă cum încrederea în premierul Victor Ponta scade drastic de la o lună la alta, în timp ce avansul PNL faţă de alianţa PSD-PC-UNPR rămâne unul consistent.

Votul în cazul lui Dan Şova, pe numele căruia procurorii DNA au cerut reţinerea şi arestarea preventivă, dar pe care senatorii au respins-o, i-a făcut pe liberali să avanseze în spaţiul public ideea alegerilor anticipate în cazul parlamentarelor.

Cu o serie de sondaje „de uz intern” şi cu valurile de proteste din Bucureşti şi din ţară anunţate din cauza votului din Senat în cazul lui Şova, PNL încearcă să profite la maximum de momentul prost pentru partidul lui Victor Ponta.

Concret, vorbim despre două sondaje realizate de CSOP, „doar pentru uz intern”, care le dau speranţe liberalilor. Primul a fost realizat în ianuarie-februarie, pe un eşantion de 1.036 de persoane, în timp ce al doilea studiu a fost realizat în martie, pe un eşantion de 1.007 persoane.

La diferenţă de doar o lună între cele două, concluziile sunt evidente. Încrederea în Guvern a scăzut, la fel şi încrederea în premierul Victor Ponta.

Dacă la sfârşitul lui ianuarie, românii susţineau că au 22% încredere oarecum bună şi foarte bună în Guvern, în martie cota a scăzut până la 18%. Nici prim-ministrul nu trece printr-o perioadă prosperă, asta pentru că cele două sondaje arată că, în interval de o lună, încrederea în Victor Ponta a scăzut dramatic, de la 31% în februarie la 23% în martie.

În acelaşi timp, dacă Vasile Blaga rămâne constant, cota de încredere de care beneficiază Alina Gorghiu a crescut timid, într-o lună, de la 14% la 16%.

La polul opus, surpriza vine însă de la Klaus Iohannis. Deşi în nume personal rămâne constant în sondaje, instituţia Preşedinţiei a scăzut în topul încrederii de la 54%, în februarie, la 48%, în martie.

Încrederea în Parlament în acest moment a ajuns la cote dramatice. Potrivit aceloraşi sondaje, încrederea în puterea legislativă a scăzut de la 13% la 11%.

Un alt argument care îi face pe liberali să continue cu ideea alegerilor anticipate este şi diferenţa de intenţie de vot în rândul românilor.

Cele două sondaje, realizate în ianuarie-februarie şi în martie, arată că liberalii se menţin în topul intenţiei de vot, la o distanţă considerabilă de alianţa PSD-PC-UNPR. Astfel, dintre cei 41% dintre românii care au probabilitate mare de a veni la vot, 49% ar vota cu PNL. Dacă liberalii au rămas constanţi în opţiunea românilor, alianţa PSD-PC-UNPR a scăzut cu 1%, ajungând astfel, în martie, la 31%. Ceea ce înseamnă că între cele două formaţiuni politice era, înaintea scandalului declanşat de cazul lui Dan Şova, de 18 procente.

Precizăm că primul sondaj a fost realizat în perioada 27 ianuarie-4 februarie, iar cel de-al doilea în perioada 3-10 martie.

După ce Dan Şova a fost ”salvat” de colegii din Parlament, care au respins prin vot cererea DNA de arestare a senatorului pentru că nu s-a întrunit numărul necesar de voturi (85), aşa cum cere Regulamentul Senatului, contrar prevederilor din Constituţie, PNL a cerut alegeri anticipate şi un ”nou Parlament”.

Liberalii promovează ideea alegerilor anticipate pe reţelele de socializare, dar şi în declaraţiile publice.”

Daca cineva isi inchipuie ca Alianta PSD-UNPR-PC sta rau in acest sondaj, eu cred ca se insala. Victor Ponta e premier din 2012. Cu toate acestea, la capitolul „intentii de vot”, Alianta are 31-32% din preferintele electoratului. De asemenea oamenii au o parere buna despre Victor Ponta. Interesant este ca atat Victor Ponta cat si PSD s-au erodat putin, desi sunt la guvernare de aproape 3 ani… Procentul de 49% inregistrat de PNL e oarecum normal, se explica prin victoria lui Klaus Iohannis la alegerile prezidentiale. Insa PNL n-ar trebui sa se culce pe o ureche, cum se spune. Pana la alegerile legislative din 2016 mai e ceva vreme si PSD poate recupera printr-o mutare inteligenta in toamna. Insa procentul pesedistilor (in alianta cu UNPR si PC) este uluitor chiar. Au si o majoritate confortabila in Parlament, stau bine si in sondaje! Interesant este ca nici unul din politicienii din Opozitie, nominalizati in acest sondaj nu-l depaseste pe Ponta la capitolul „parere oarecum buna/foarte buna” (Opinia despre personalitati politice/Martie 2015). Exceptia este, desigur, Klaus Iohannis, dar domnia sa este Presedintele tarii…

Este adevarat ca celelate partide sunt mici si atunci raman doua mari partide principale, ca sa zic asa. Dar acest sondaj arata ceva semnificativ: o anumita constanta pe termen lung a electoratului, situata la un nivel ridicat, in preferinta sa pentru PSD, indiferent de scandalurile de coruptie prin care a trecut acest partid. PSD nu este un partid impetuos, prin contrast cu PNL, care, iata, se afla, prin frumoasa victorie a D-lui. Iohannis in alegerile prezidentiale, pe cai mari. Este, in schimb, un partid mare, stabil, capabil sa creasca si mai mult in preferintele electoratului, lucru ce ar putea fi un pericol pentru PNL la viitoarele alegeri. PNL ar trebui sa nu-si subestimeze adversarul politic si sa-si pregateasca inca de pe acum strategia pentru alegerile din 2016. De asemenea ar mai trebui, dupa parerea mea, sa tina cont ca strategia luptei anticoruptie, care vizeaza adversarul politic, nu a vatamat prea mult PSD din punct de vedere electoral si nici pe Victor Ponta, nu a stirbit reputatia si credibilitatea PSD in ochii electoratului. Tinand cont de acest procent de 31-32% pentru un partid care de trei ani este la guvernare, ajuns acum spre sfarsitul ciclului electoral, si de faptul ca PNL are 49% datorita, cum spuneam, victoriei D-lui. Iohannis, PSD este un partid credibil, care nu si-a pierdut prea mult credibilitatea in fata electoratului.

Acest avantaj al PNL, de a fi in Opozitie, este unul foarte mare, dar nu decisiv. PNL trebuie sa se mentina activ si sa-si faca un program de guvernare solid, bine conceput. Ar trebui sa fie mai activ pe chestiuni de ordin economic nu numai juridic, atat in Parlament, prin depunerea mai multor motiuni de cenzura, cat si pe canalele media. Ar trebui sa arate spirit constructiv si sa expuna convingator ceea ce trebuie facut pentru obtinerea unei cresteri economice mai mari, imbunatatirea nivelului de trai, pe probleme de reforma si sprijinire, dezvoltare a sectorului privat. Ar trebui sa experimenteze critica constructiva, ca oamenii sa vada o atitudine pozitiva.

Noi am avut de ceva vreme si pana acum de ales intre o Stanga aroganta si o Dreapta slab performanta. Nu ne dam probabil seama, dar intreaga lume trece prin transformari profunde de ordin cultural, social, economic si politic. Bineinteles, aceste transformari ating si societatea noastra. Si societatea noastra se schimba. Putem noi, oare, sa le facem cu succes fata? Dincolo de orice calcule electorale (procente, cu cat poate sa creasca unul sau altul in sondaje) asta mi se pare chestiunea esentiala. Sondajul acesta ne arata unde suntem: PSD s-a erodat putin. Asa se intampla cand tai salarii si pensii, lucru care a lucrat si inca mai lucreaza in favoarea PSD. Problema, la noi, este Dreapta, sau mai exact spus Centru-Dreapta. Care nu a convins si e a doua oara cand se intampla acest lucru. Prima data a fost CDR care, la sfarsit de ciclul electoral, s-a prabusit. A doua oara este perioada cu Alianta DA si apoi cu PDL la guvernare. Si Alianta DA, si PDL de asemenea s-au prabusit. CDR a mai incercat totusi sa faca reforme si, de bine, de rau, a mai facut cate ceva. N-au fost nici atunci vremuri usoare. Cu toate acestea nu se poate spune ca guvernarile CDR au fost performante, ca au fost ceea ce ar fi trebuit sa fie… Ar fi trebuit, de pilda, sa avem mai multe privatizari reusite, sa se simta in mod real dezvoltarea sectorului privat, sa vedem cresteri consistente de PIB sub guvernarile de Centru-Dreapta. Nu prea s-a vazut asa ceva, cam deloc. Perioada de 10 ani cu Basescu nu a stralucit deloc prin reforme. Anticoruptia a prins avant in a doua jumatate a celui de-al doilea mandat al Presedintelui Basescu. Totusi, n-am vazut privatizari, n-am vazut investitii solide in infrastructura, n-am vazut o dezvoltare a sectorului privat. Si pe vremea guvernarii Tariceanu, foarte multi au fost angajati la stat. Sigur, a fost si Criza economica – n-au fost nici acum vremuri usoare insa mai depinde si de noi sa le facem usoare. Insa tocmai Centru-Dreapta ar trebui sa fie forta motrice care sa realizeze cu adevarat reforme in societate spre a ne putea adapta cu succes unui context nou, diferit fata de ceea ce am avut in trecut. Pe mine ma ingrijoreaza ca nu prea vad asa ceva la PNL… Ar fi bine sa ma insel eu… Eu cred ca trebuie sa intelegem ceea ce e ingrijorator: Romania anului 2015 nu difera prea mult (in sensul bun al cuvantului „difera”) de Romania de acum 15 si chiar 20 de ani… Este adevarat ca s-a dezvoltat sectorul bancar fata de ce aveam cum 20 de ani, ceea ce e un lucru bun. Cu toate acestea – si acesta e lucrul care produce neliniste – Romania de acum nu e prea diferita fata de trecutul recent. Este adevarat ca actualmente are loc aceasta lupta anticoruptie. Lucrul asta este, intr-adevar, ceva oarecum diferit de trecut. Dar sa facem abstractie de acest lucru: difera Romania actuala foarte mult de Romania anilor 2000? Sau e cam tot la fel? Chiar si aceasta lupta anticoruptie nu-mi garanteaza ca va schimba prea multe in tara noastra…

Probabil ca multi imi vor reprosa ca propun revolutii, dar ca sa poti schimba cu adevarat ceva trebuie sa existe o alta abordare, fata de cea de pana acum, a problematicilor economice si sociale. De pilda, va propun sa ne uitam la politicienii nostri. Sa zicem: Elena Udrea, Darius Valcov, Marian Vanghelie. Comportamentul lor nu e adecvat functiei ocupate. Oamenii acestia, bogati, cu o avere dobandita intr-un mod cat se poate de neclar, trebuie s-o spunem, se comporta de parca ar fi niste mari industriasi, nu primar de sector sau de oras de provincie, nu parlamentar. In fotografiile de la Paris, Elena Udrea, Alina Bica nu pareau niste functionari ai statului, ci fetele sau sotiile unor industriasi bogati care s-au dus la Paris intr-o scurta vacanta, au tras la un hotel de lux, pe masura bogatiei lor, si au iesit – ca prietenele – prin oras, la cumparaturi. Ce inseamna oare toate acestea? Nu inseamna oare ca nu am reusit sa dezvoltam un sector privat care sa produca bogatie, ca sa zic asa? Apoi aroganta afisata de oamenii politici nu este oare expresia unui stat putred? La noi se castiga mai bine la stat decat la privat. Nu cumva avem, oare, un stat prea mare si ineficient, cu o birocratie de proasta calitate? Nu cumva ar fi mai bine un stat mai suplu si mai putin stufos, cu o birocratie inalt performanta care sa administreze excelent treburile statului?

La noi se discuta prea putin despre aceste lucruri. De fapt, ideea luptei anticoruptie, la noi, e cea pe care parintii, exasperati de prostiile pe care le fac odraslele lor, pun mana pe nuia sau curea si incepe un altoit, in buna traditie romaneasca, de se aud plansetele si urletele pana-n capul ulitei! Ca sa nu mai faca! Cu alte cuvinte, sa le mai domoleasca apetitul de a face prostii, de a se mai lasa corupti, in cazul nostru. Dar cu toate acestea, cum bine remarca Cristi Danilet, numarul de infractiuni in Romania e foarte mare, problema este cand va scadea.

Sa luam un alt exemplu, pe scurt ca sa nu plictisesc prin multa vorbarie: tineretul. Problematica legata de tineretul de la noi e una extrem de complexa si complicata. Pun o intrebare: s-a gandit cineva la dezvoltarea invatamantului privat liceal? Daca cineva spune ca n-o sa mearga, ce argumente aduce? Ce sansa da Romania tinerilor sai? Ii pregateste, chiar bine, in scoli de stat ca apoi acestia sa emigreze sau sa stea in tara dar sa nu lucreze in domeniul in care s-au pregatit? Se tot vorbeste de dezinteresul tineretului pentru elevatie, pentru invatatura? De ce oare? Eu stau si ma intreb cati dintre tinerii nostri elevi de liceu stiu pentru ce se pregatesc? Daca nu cumva merg la scoala doar pentru ca ii mana acolo parintii…

Sa luam bugetul nostru. Observam ca cel mai mult este alocat Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice, peste 30 miliarde de lei. Tinand cont ca avem o guvernare social-democrata, e logic. Insa trebuie sa tinem cont de faptul ca grosul sumelor de bani merg pe protectie sociala. Este adevarat ca in Romania exista, din pacate, zone defavorizate, multa lume care are nevoie de acesti bani din protectie sociala. Dar ce oportunitati dezvoltam noi pentru acesti oameni? Creare de locuri de munca. Perspective de dezvoltare economica. Altminteri intotdeauna vom cheltui foarte mult pe protectie sociala, dar de saracie nu vom scapa! Cu toate acestea, acest buget tine PSD la o cota de incredere ridicata in randul populatiei. Populatia varstnica este protejata mai mult, un segment foarte important din electoratul PSD. Sigur, populatia varstnica trebuie protejata, nu zic nu. Dar a directiona cele mai mari sume de bani catre Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice fara sa creezi si sa dezvolti oportunitati de dezvoltare e o strategie de stagnare economica si chiar de dare inapoi, ca sa zic asa.

Iata un editorial critic din Gandul la adresa guvernarii Ponta:

Cifrele nu mint: cum arată România după trei ani de guvernare PSD

de Victor ROTARIU

Se arata ca:

„Capodopera guvernării actualului premier al României, proiectul de modificare a Codului Fiscal (la care, în mod ironic, a contribuit ineditul colecţionar de artă Darius Vâlcov), se situează undeva între beletristică şi SF.

E drept, încă nu este pe raftul cu foste promisiuni sau reuşite anunţate, actuale minciuni, alături de teza de doctorat, de crearea unui milion de noi locuri de muncă (între iunie 2012 şi ianuarie 2015 numărul salariaţilor a crescut cu 154.000, până la 4,46 milioane), de salvarea Oltchim, privatizarea CFR Marfă, introducerea managementului privat în companiile de stat, salvarea (mai nou) a SNLO, construcţia autostrăzii Comarnic-Braşov, construcţia „autostrăzii Dacia-Renault”, de cei 1.800 – 2.000 de kilometri de autostradă (nici nu se mai ştie până la cât a urcat licitaţia electorală), de revizuirea Constituţiei şi reformarea PSD, printre altele. Dar tot acolo, pe acelaşi raft, va ajunge.

Când Consiliul Fiscal spune că nu poţi reduce atât de multe taxe cu atât de mult într-o economie fragilă, cu un grad mic de încasare a taxelor şi impozitelor în vigoare, i se răspunde că este “martorul” lui FMI, împotriva Guvernului, a relansării economice, că este duşmanul prietenului poporului.

Majoritatea prevederilor din proiectul de Cod Fiscal promovat de actualul guvern sunt aplicabile din 2017 sau mai târziu, cu mici excepţii (reducerea cotei TVA de la 24% la 20%, de exemplu). Mai simplu spus, majoritatea prevederilor sunt programate după alegerile parlamentare din 2016. Unele chiar şi după cele din 2020. Valoarea lor actuală este zero. E drept, se adaugă şi impozitarea duşumelei pe ambele părţi, anularea anumitor deduceri fiscale, alături de renunţarea la taxa de stâlp (introdusă pentru a fi anulată) şi de micşorarea accizelor crescute artificial de acelaşi guvern, prin calcularea lor la un curs fictiv.

În acelaşi timp însă, bugetul pensiilor de stat este în moarte clinică. În primele două luni ale acestui an, statul a încasat în contul asigurărilor sociale 5,5 miliarde de lei şi a cheltuit 9,1 miliarde de lei. În acest ritm, la finalul anului, „gaura” va fi de 11,6 miliarde de lei. Pensiile vor fi plătite, binenţeles, dar cu bani care aveau o altă destinaţie. Se pare că majorarea salariului minim pe economie pentru circa 1,5 milioane de angajaţi, dintre care aproximativ 900.000 din mediul privat, nu a fost de ajuns pentru a compensa reducerea CAS, aşa cum au atras atenţia mai toţi economiştii, experţii, FMI-iştii şi membrii Consiliului Fiscal. Iar când în aproape trei ani numărul locurilor de muncă a crescut cu doar 3,7% (de la 4,3 la 4,46 milioane de salariaţi) este normal să crească şi gaura.

În acelaşi timp însă, anul trecut statul a cheltuit pe investiţii doar 17,1 miliarde de lei, respectiv 2,5% din PIB (fără a lua în calcul fondurile europene). În prima lună a acestui an a cheltuit 265,7 milioane de lei, iar în primele două luni 777 de milioane de lei, cu aproape 39% mai puţin decât în perioada similară a anului precedent. Desigur, scuze şi explicaţii sunt multe, de la frica de justiţie a funcţionarilor când vine vorba să îşi facă treaba pentru care sunt plătiţi mai bine, în medie, decât colegii din sistemul sanitar sau a celor din învăţământ, până la frica primarilor de DNA, nu de alegători, când vine vorba despre oportunitatea proiectelor. Pe scurt: dacă nu se poate fura, nu se face.

În tot acest timp Fiscul pare să fi prins, în sfârşit, curaj. Şi asta este foarte bine. Dacă scopul este însă închiderea afacerii, lupta antievaziune, pe cât de bine ar fi dată, nu va ajuta bugetul, ba din contra.

În acelaşi timp în care actualul premier promite taxe mai mici dacă va fi votat în 2016, Metrorex a scumpit călătoriile cu până la 33% pentru că statul nu-i dă subvenţia necesară pentru a menţine tarifele actuale.

n acelaşi timp în care actualul premier promite taxe mai mici peste câţiva ani, supraacciza la carburanţi alimentează în continuare bugetul de stat.

În acelaşi timp în care actualul premier promite redresarea companiilor deţinute de stat, la Oltchim şi la SNLO mii de oameni protestează că guvernul nu face nimic pentru ei şi pentru companie.

Proiectul de Cod Fiscal, ale cărui prevederi vor intra în vigoare, dacă va fi cazul, peste doi-cinci ani, nu înlocuieşte eşecul guvernării de până acum. Nu acoperă faptul că, în mare, actualul guvern a preluat un buget sigur într-o economie nesigură şi pare să ajungă la un buget nesigur într-o economie blocată.

Proiectul noului Cod Fiscal nu are, în acest moment, nicio relevanţă. Marele pariu de imagine al actualului guvern este pierdut.
După aproape trei ani de mandat în fruntea guvernului actualul premier a făcut un singur lucru bun: a pierdut alegerile prezidenţiale.

Poate că, în final, se va dovedi a fi suficient.”

Cu toate acestea, PSD are 31% in intentiile de vot la alegerile parlamentare – martie 2015… Legat de Noul Cod Fiscal recomand si acest articol foarte interesant semnat Florin Citu:

Guvern, Consiliul Fiscal si evazivul multiplicator fiscal

Se arata ca:

„In acest moment exista o disputa intre Consiliul Fiscal si Guvern in ceea ce priveste efectele deciziilor incluse in noul cod fiscal pentru economie. Pe de-o parte Guvernul sustine ca impactul acestor decizii o sa fie pozitiv pentru cresterea economica si nu o sa destabilizeze finantele publice. Pe de alta parte CF prezinta un scenariu in care efectele pozitive nu sunt asa de mari si finantele publice sunt afectate. Si mai simplu CF estimeaza venituri la buget mai mici si un impact redus pentru cresterea economica.

Cum apar aceste diferente? Foarte simplu. Fiecare foloseste propria estimare pentru multiplicatorul fiscal. Aici trebuie sa spun ca ideea de multplicator fiscal este la fel de periculoasa ca aceea de PIB potential. Aceste variabile nu se pot masura si astfel depind foarte mult de metoda de estimare, de numarul de observatii folosite, de variabilele folosite si mai ales de manipularea statistica a datelor.

Presupunand ca acest exista un multiplicator fiscal, acesta masoara impactul asupra dinamicii PIB dintr-o schimbare de cheltuieli publice sau taxe. (delta PIB/delta G sau delta T). Si bineinteles exista mai multe tipuri de multplicator fiscal: multiplicatorul impact, multiplicatorul maxim sau multiplicatorul cumulat. Toate dau rezultate diferite.

Cel mai bun studiu despre multiplicatorul fiscal in Romania pe care l-am citit eu este scris de Anca Stoian si se numeste “The Macroeconomic Effects of Fiscal Policy in Romania”(2012). Studiul este foarte bun in sensul ca arata cat de mult depind diferitele tipuri de multiplicator fiscal de metoda de estimare. In tabel BP-ML, BP-IV sau Sign restrictions sunt metode de estimare. De exemplu, o reducere de taxe are un multiplicator fiscal cumulat pozitiv daca este estimat cu primele doua metode si negativ daca se foloseste metoda 3.  Din pacate studiul face aceeasi greseala pe care o fac foarte multe analize de acest gen. Ignora aceste diferente de estimari si propune solutii de politica economica.

Revenind la discutia noastra diferentele dintre CF si Guvern rezulta din estimarea unui multplicator fiscal diferit. CF foloseste un multiplicator fiscal cu o valoare de 0.4 aproximativ iar Guvernul un multiplicator fiscal de aproximativ 1. In cazul CF 1 leu cheltuit de guvern aduce in economie 40 de bani, de exemplu. Avand in vedere aceasta diferenta este normal sa existe diferenta de opinie. Si este bine ca exista diferente de opinie. Dar, si aici este un mare DAR, avand in vedere sursa acestor diferene de opinie discutia tehnica nu trebuie adusa in spatiul public. Multplicatorul fiscal ar trebui folosit in discutiile de politica economica doar ca un ghid cu foarte multe asterixuri. Aducand discutia pe taramul tehnic, modelul meu este mai bun ca modelul tau, uitam un lucru foarte important, rolul codului fiscal in economie.

Codul fiscal si mai ales o relaxare fiscala care implica reduceri de taxe nu trebuie interpretata contabil si evaluata relativ la finantele publice. Reducerea de taxe, privatizarile, dereglementarile, competitia, curs liber, piata fortei de munca libera, dreptul la proprietate sunt toate bucati importante in procesul de constructie al unei economii puternice. Discutia dintre CF si Guvern is are rosutl ei dar nu este o discutie in care sa fie atrase forte politice sau partizanii acestora din sectorul privat. Pentru restul economiei conteaza daca noul cod fiscal se potriveste in puzzel-ul pe care tot incercam (sau cel putin eu sper ca incercam) sa il tot construim de 25 de ani. Iar din punctul meu de vedere 80% din noul cod fiscal este perfect match cu obiectivul nostru pe termen lung.” (subl. mea)

Ceea ce am subliniat cu rosu e centrul de greutate al punctului de vedere al autorului, care constituie de fapt o propunere de reforma. Guvernarea Ponta nu a fost una performanta, cum si arata articolul din Gandul, insa este semnificativ sa subliniem: atat Ponta cat si PSD se mentin la cote ridicate ale increderii populatiei datorita bugetului social, datorita faptului ca cea mai mare parte din buget e alocata Ministerului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice. Uitati-va numai ce diferenta fata de ceea ce propune Florin Citu – ceea ce am subliniat cu rosu! Cu toate acestea politicile economice apreciate de populatie sunt cele pe care le-a practicat un guvern de tip Guvernul Ponta, chiar daca guvernarea nu a fost performanta sau prea performanta.  Deci poate sa fie si o guvernare mai putin performanta, politicile de tip PSD prind insa foarte bine! Poate fi chiar si o guvernare corupta, n-are importanta, politicile de tip PSD au „carlig la mase”, ca sa folosesc o expresie a lui Mircea Dinescu. Si lucrurile acestea le spun eu, care sunt pentru protectia persoanelor varstnice si nu am fost de acord si nici nu sunt de acord cu taieri de salarii si pensii, ca sa fie clar. Deci spun ca trebuie gasite altfel de solutii, nu solutiile experimentate de guvernarea Basescu/Boc, care sunt autoritariste din start. Taierile de salarii si pensii, adica flexibilitatea lor, conduc la ideea autoritarismului. Eu spun ca o guvernare de Centru-Dreapta trebuie sa faca bine populatiei, nu rau populatiei, pe o cale de reforma a economiei noastre si nu numai a economiei. Romania bate pasul pe loc, in ciuda luptei anticoruptie, care incepe sa aiba o conotatie, la noi, mai degraba stangista decat capitalista. Batem pasul pe loc in vreme ce altii ne-o iau inainte! Trebuie sa spunem ca noi am ratat anii ’90, cand ar fi trebuit sa reformam puternic economia, spre a o putea duce la performanta si suntem pe cale sa ratam si perioada actuala daca nu incepem sa facem ceea ce trebuie.

Exista riscul ca Romania sa nu poata face fata cu succes transformarilor actuale, care se produc in toata lumea, care sunt obiective si ineluctabile, daca nu cumva Dumnezeu va binevoi altfel. Capacitatea noastra de a ne adapta e foarte redusa in paradigma actuala. Aceste transformari sunt dictate in principal de progresul stiintific care se dezvolta cu o iuteala foarte mare si care transforma intreaga societate omeneasca. Insa unii se adapteaza mai bine, altii mai putin bine… Transformarea aceasta este in esenta una liberala. Vom avea oameni mult mai independenti. Observati tineretul actual: foarte independent, cu totul altfel fata de tineretul de acum 20, 30, 40 de ani… Or, lucrul asta reclama si o independenta de ordin material. Inseamna sa faci tu ceva si sa castigi tu bani, fara ajutorul statului, nu neaparat „sa ai un loc de munca”, ci sa faci tu ceva si sa castigi tu bani. S-ar putea sa asistam la lucruri ce par ciudate: conceptul de „a avea un loc de munca” sa ajunga sa fie unul depasit… Liberalismul, impetuos cum il stim, a avut intotdeauna o vocatie revolutionara. Priviti la ce s-a intamplat in Nordul Africii… ISIS e o consecinta negativa, dar e o consecinta a acestor transformari pe plan mondial. Este expresia unor transformari profunde in Lumea Islamica, inclusiv de ordin cultural, intr-o lume care va adopta in cele din urma stilul de viata, sa-i spun asa, nord-atlantic. Uitati-va la ce se intampla in Rusia, la razboiul ce a avut loc in Ucraina si la fragila pace pe care o avem acum. Este tot o consecinta a schimbarii: in Rusia se schimba lucrurile, in ciuda lui Putin, iar acest razboi este tot o consecinta negativa, dar o consecinta a schimbarilor ce au loc in lume.

Or, staganarea asta din Romania nu e de natura de a ne face sa ne adaptam mai usor si mai repede unor schimbari ce ne ating si pe noi. Nu gasim o formula de succes, din pacate. Daca e vorba de frica de schimbare, in toata lumea e prezenta, nu numai la noi. Ca sa faci fata cu succes acestei transformari uriase, care inspaimanta si case mai mari, trebuie sa actionezi in sensul ei. Dupa parerea mea, este o transformare care pune accent pe performanta si competitivitate, pe performanta factorilor de productie: Capitalul, Munca, Natura, dar nu numai. Ci si pe performanta si calitatea birocratiei, care desi redusa, nu inseamna sa nu fie performanta. Este cam ce spune Florin Citu, numai ca trebuie gandit cum se pot realiza aceste lucruri intr-o tara ca Romania, cu un astfel de background cultural, cu un mediu rural voluminos…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Motive…

Iata doua articole interesante din Adevarul, semnate Iulia Marin, care vorbesc despre motive atat din punctul de vedere a ceea ce se numeste votul negativ, dar si din punctul de vedere al votului pentru un anumit candidat:

33 de motive pentru care votez cu Klaus Iohannis

Se arata, la inceput, ca:

„Nu o să votez niciodată pe nimeni pentru cum vorbeşte la televizor, pentru cum „dă pe sticlă” sau pentru cum „face spectacol”. Nici nu aş avea cum să-l votez pentru aşa ceva pe Iohannis, pentru că nu bifează nimic din toate astea. Pe de altă parte, pentru că el candidează la alegerile prezidenţiale şi nu la vreo funcţie de moderator TV, iată câteva argumente.”

60 de motive pentru care nu votez cu Victor Ponta

Acum e „procuror ceausist”…

Iata ca deja avem si un alt duel la orizont: cel intre Elena Udrea si Monica Macovei:

Pagina de Politica

Udrea, atac la Macovei înaintea turului II: Seamănă cu Victor Ponta!

Se arata, printre altele, ca:

„Preşedintele PMP a reacţionat pe pagina de Facebook faţă de un interviu recent acordat de Monica Macovei, în care aceasta din urmă reconfirmă că va vota în turul II cu Klaus Iohannis.

Pasajul care a deranjat-o pe şefa PMP este următorul:

Monica Macovei: „Nu stiu daca Traian Basescu stia ce face Cocos, dar categoric pune o umbra asupra dnei Udrea, care are de raspuns la multe intrebari referitoare la bani. In declaratia de avere apar sume cu multe zero-uri primite de la dl Cocos. Nu poti sa spui ca nu stii nimic. Inteleg ca dl Cocos avea contracte si cu Victor Ponta. E ciudat ca dna Udrea a luat scorurile cele mai mari in judetele rosii, ale lui Ponta.”

Interviul integral pentru pentru ziare.com, aici.

Cele mai dure pasaje din replica Elenei Udrea:

„Monica Macovei încearcă să manipuleze electoratul, mințind cu neruşinare atunci când spune că am primit la divorț sume de bani provenite din presupusa mită din dosarul Microsoft. Aşa cum s-a dovedit, banii despre care ar putea fi vorba sunt şi acum blocaţi într-un cont în Elveţia şi nu au intrat niciodată în posesia fostului meu soţ (…)

Doamna Macovei sugerează că aş fi avut o înţelegere cu Ponta şi de aceea aş fi obţinut scoruri bune în judeţe care sunt predominant roşii, gândindu-se probabil la modul în care și-a obținut ea semnăturile pentru a putea candida. În realitate, eu am fost singura care s-a bătut constant cu PSD şi cu Victor Ponta, în timp ce Klaus Iohannis a stat ca o floricică tăcuta, preferând să intre pe uşa din dos în turul doi

(…) Monica Macovei începe să semene cu Victor Ponta: a dobândit o obsesie pentru mine. Ea şi jurnalista care i-a luat interviul mi-au pomenit numele de mai multe ori decât lui Klaus Iohannis, candidatul pe care înţeleg că-l susţine şi căruia i-a făcut jocurile în turul I.”

Postarea integrală, în continuare.

„Pe parcursul întregii campanii electorale, m-am ferit să răspund atacurilor Monicăi Macovei și ale susţinătorilor săi. Atacuri justificate de o frustrare care o macină de mult pe această Doamnă, dar și de obiectivul lor unic, de a obține un scor mai mare decât al meu. Am considerat că, fiind doar două femei înscrise în competiţia electorală, ar fi culmea să ne certăm între noi, ca să aibă de ce să se bucure toţi misoginii politicii româneşti. Am făcut asta, deşi ştiam că Monica Macovei fusese distribuită de către Vasile Blaga și alții, mai puțin la vedere, în rolul de candidat care să ia din voturile mele.
Având în vedere interviul pe care l-a dat unei jurnaliste de Serviciu, din categoria „Robert Turcescu” și care, evident că a scris zeci de editoriale pline de venin la adresa mea în ultimul timp, vreau să fac câteva precizări:

1. Monica Macovei încearcă să manipuleze electoratul, mințind cu neruşinare atunci când spune că am primit la divorț sume de bani provenite din presupusa mită din dosarul Microsoft. Aşa cum s-a dovedit, banii despre care ar putea fi vorba sunt şi acum blocaţi într-un cont în Elveţia şi nu au intrat niciodată în posesia fostului meu soţ.

2. Doamna Macovei sugerează că aş fi avut o înţelegere cu Ponta şi de aceea aş fi obţinut scoruri bune în judeţe care sunt predominant roşii, gândindu-se probabil la modul în care și-a obținut ea semnăturile pentru a putea candida. În realitate, eu am fost singura care s-a bătut constant cu PSD şi cu Victor Ponta, în timp ce Klaus Iohannis a stat ca o floricică tăcută, preferând să intre pe uşa din dos în turul doi.

3. Mi se pare şocant atacul Monicăi Macovei – care s-a prezentat tot timpul ca un reprezentant şi susţinător al Justiţiei independente – la adresa procurorului-şef al DIICOT, Alina Bica. Este o presiune clară pe care o exercită asupra doamnei Bica şi cred că CSM-ul ar trebui să se sesizeze.

4. Se dovedeste că Monica Macovei are o gândire care nu a evoluat din comunism şi până acum. Cum să spui că e normal ca serviciile secrete să fileze şi să asculte procurorii pentru a vedea ce fac? Nu este aceasta o presiune exercitată asupra procurorilor? Nu este aceasta o încălcare a intimităţii persoanei? Tot normal i se pare doamnei Macovei şi publicarea acelor fotografii pe un site neasumat?

5. Monica Macovei începe să semene cu Victor Ponta: a dobândit o obsesie pentru mine. Ea şi jurnalista care i-a luat interviul mi-au pomenit numele de mai multe ori decât lui Klaus Iohannis, candidatul pe care înţeleg că-l susţine şi căruia i-a făcut jocurile în turul I.

Ea şi susţinătorii săi (la vedere sau oculţi) să ştie că, de acum înainte, nu voi mai accepta să fiu atacată şi voi riposta. Ceea ce a fost din partea mea o dovadă de bun-simţ în campania electorală a fost interpretată ca o slăbiciune şi îi asigur că nu e cazul.
Deci, mai răsfirați, băieți şi fete, mai răsfirați…””

Si Cristian Preda se mira de ce s-a cerut excluderea lui din PMP… Asta dupa ce a criticat-o destul de dur pe Elena Udrea si a sustinut-o pe Monica Macovei, dusmana Elenei Udrea…

Ultimul sondaj

SONDAJ de ultimă oră: Iohannis – 50%, Ponta 50%. Candidatul ACL confirmă în direct la TV

Se arata ca:

„Conform unui sondaj realizat de CCSCC, la comanda Institutului Liberal Brătianu, Victor Ponta ar fi în picaj, în timp ce Klaus Iohannis recuperează serios.

Conform CCSCC, citat de stiripresurse.ro, Victor Ponta și Klaus Iohannis sunt la egalitate perfectă (50% – 50%), situație pe care nu am mai întâlnit-o în niciun sondaj dat publicității în turul II al alegerilor din 2014.

În sondajul CCSCC, Klaus Iohannis are 38% la încredere, în timp ce Victor Ponta are doar 36%. O altă dată importantă este prezența la vot, care se aproximează că va fi de 55%.

Consultați AICI întreg sondajul CCSCC.

În urmă cu câteva minute, în direct la Digi 24, candidatul ACL Klaus Iohannis a confirmat acest sondaj:

„ În sondajele noastre, la ACL, apare o diferență de sub 1%, practic suntem la egalitate. Toate sondajele noastre din ultimele zile arată această realitate. Se joacă! Și mâine, și poimâine și vom vedea duminică la vot!”

 

E foarte posibil… Se pare ca se anunta o lupta mai stransa decat ne-am astepta. Ramane de vazut, desigur.

De la „prietenie” la dezgust?!

Stiri pe surse

AUDIO. Interviu: Crin Antonescu: Ponta e adevaratul continuator al lui Traian Basescu

Se arata ca:

„Fostul presdinte PNL Crin Antonescu a acordat un interviu vineri seara exprimandu-si parerea pe larg despre noul USL, despre Victor Ponta si Calin Popescu Tariceanu, dar si despre protestele care au loc in acest moment in mai multe orase din tara impotriva lui Victor Ponta.

In interviul acordat Realitatii TV Crin Antonescu critica dur noul USL pe care il caracterizeaza ca fiind o „caricatura comunistoida”, si un mod in care o „interlopi politici” vor sa isi ascunda identitatea si tendintele totalitare. El il ataca de asemenea pe Victor Ponta pe care il numeste „adevaratul continuator” al lui Traian Basescu. Crin Antonescu il califica si pe fostul sau coleg de partid Calin Popescu Tariceanu ca fiind „un valet”, „un pitic” pe care Ponta il ia de mana pentru ca ii este frica sa mearga in lupta singur.

Cat despre proteste, Antonescu subliniaza ca sustine orice miscari democratice de protest chiar daca nu este de acord cu cauza pe care o sustin. O face din principiu, pentru ca este un drept castigat cu greu, a spus el.

In final lansat informatia pe care multi o asteptau demult, a lasat sa se inteleaga cu cine va vota. Noul USL se pare ca l-a convins sa il sustina totusi pe Klaus Iohannis.”

Nu spun ca n-ar avea dreptate Antonescu, dar parca pana mai ieri se pupa cu Ponta. A, trebuia sa pun ghilimelele unde trebuie, I’m sorry…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre recentul sondaj. Ce nu e in regula?

Evenimentul Zilei a publicat un sondaj interesant legat de alegerile europarlamentare si cele prezidentiale:

BOMBĂ PE PIAȚA POLITICĂ: PSD a ajuns la 40%. PMP depășește PDL. Cum sunt cotaţi cei mai importanţi politicieni

Se arata, printre altele, ca:

„Conform datelor unui sondaj intrat în posesia Evenimentului Zilei, pentru prima oară de la înregistrare, Partidul Mișcarea Populară depășește formațiunea condusă de Vasile Blaga și Cătălin Predoiu. Sondajul arată că, dacă în această duminică ar avea loc alegeri, PSD ar obține 40% din voturi. Liberalii lui Crin Antonescu s-au prăbușit la 12%, cu mult sub scorul de 20% pe care și l-a propus actuala conducere. În schimb, PMP a ajuns la 11%, cu două procente peste PDL. Sondajul a fos realizat la comanda PMP de către firma americana de consultanţă politică „Greenberg Quinlan Rosner Research”.

Procentul indecișilor este de 10%. Scorurile sunt pe votanții probabili, adică în rândul oamenilor care declară că sunt hotărâți să vină la vot. Dacă se redistribuie nehotărâții, PMP crește la 12%, față de PDL care este la 10% intenție de vot.

În ceea ce privește primul tur al prezidențialelor, Victor Ponta ar obține 36%, Crin Antonescu – 17%, Elena Udrea – 11%, iar Cătălin Predoiu – 8%. Procentul indecișilor este de 12%.

Sondajul a fost realizat în perioada 26-30 aprilie, pe 1.200 de subiecți, marja de eroare fiind de 2,8%.”

Dupa parerea mea, e ceva ce nu e in regula, dar nu cu sondajul, ci cu societatea romaneasca in ansamblul ei. Voi incerca sa explic de ce, cum vad eu lucrurile.

Sa ne uitam la rezultatul in cazul alegerilor parlamentare si vom observa discrepanta foarte mare intre PSD si celelalte partide care se autointituleaza de dreapta: PSD are de peste trei ori mai mult decat urmatorul clasat, PNL. Basescu a facut precizarea, la emisiunea lui Robert Turcescu, ca aici sunt exprimate opiniile celor care au spus ca sigur vin la vot. Daca insa se iau in considerare opiniile celor care au spus ca vin la vot, PSD ajunge la vreo 46%!! Mai mult, daca aduni procentele celor trei partide de dreapta nu reusesc sa ajunga PSD. Diferenta este de 8 procente, ceea ce arata o lupta inegala. Alta ar fi fost situatia daca, spre exemplu, unul din partidele de dreapta ar fi obtinut, stiu si eu, sa zicem 28%. Dar toate cele trei au procente foarte apropiate, care se inscriu in marja de eroare. De asemenea daca adunate ar fi dat in jur de 37%, atunci, desigur, situatia statea altfel, era un echilibru pe scena politica.

Ce arata aceste lucruri? Arata ceea ce as numi o societate dezechilibrata din punct de vedere politic. La alegerile legislative din 2008 se poate observa ca diferentele erau mult mai mici; de pilda sa luam Camera Deputatilor unde Alianta PSD+PC a obtinut 33,1%, PDL a avut 32,4% si PNL obtinuse 18,6%. Pe cand acum sondajul arata o diferenta enorma intre PSD si restul partidelor de dreapta.

Prima intrebare care se pune este: cum de s-a ajuns in numai 6 ani la un asemenea dezechilibru? Daca la alegerile din 2012 era explicabil datorita faptului ca din USL faceau parte doua partide mari, PSD si PNL, acum USL nu mai exista si PNL e pe cont propriu, ca sa zic asa. Cu toate acestea PSD are o majoritate zdrobitoare.

A doua intrebare este legata de succesul pe care il are PSD. De ce? Lucrurile sunt explicabile daca ne gandim la faptul ca noi avem o competitivitate economica foarte slaba si in jur de 60% din populatie este nostalgica dupa comunism.  Cu toate acestea este imposibil sa nu remarci decaderea Dreptei politice in cel de-al doilea mandat al lui Traian Basescu. Este uluitor faptul ca, sub un Presedinte care a tinut intotdeauna sa afirme ca ar fi de dreapta, tocmai Dreapta politica sa decada atat de mult si sa fie in asa hal de fragmentata, asa cum este la ora actuala!! Daca PSD ajunge si la 46% inseamna ca destramarea USL nu a avut efecte negative asupra acestui partid politic, dimpotriva chiar! Nu acelasi lucru se poate spune despre PNL: USL nu i-a prea priit…

Eu cred ca ar trebui sa aratam foarte clar ca, de pilda, ideea de social-democratie, liberalism etc nu se reduce la o persoana sau la mai multe persoane. Cand vorbim, bunaoara, de liberalism, atunci PNL ar trebui sa afirme in societate aceasta ideologie politica. La fel si cu orice alta ideologie, spre exemplu cea populara: sunt partidele din aceasta familie politica, ele o afirma in societate. In legatura cu alegerile prezidentiale, Basescu are dreptate cand afirma ca, in ciuda scorului bun obtinut de Victor Ponta in acest sondaj, asta nu inseamna ca Victor Ponta va si castiga aceste alegeri. Sa presupunem ca asta va fi rezultatul din turul 1, totusi rezultatul final se joaca in turul 2 si se poate intampla ca un candidat al Dreptei sa castige. Sa presupunem, in continuarea demonstratiei, ca va castiga alegerile prezidentiale Elena Udrea. Vom avea un Presedinte care se revendica de la Dreapta esicherului politic, dar partidul dumneaei nu reuseste decat un scor de 11%… Sa facem o comparatie cu 2009, cand Basescu a castigat la un scor strans alegerile in fata lui Mircea Geoana (50,33%-49,66%), dar PDL era, in urma alegerilor din 2008, la o diferenta foarte mica de PSD, sub 1%!!! Pe cand acum, daca Elena Udrea castiga alegerile prezidentiale (in turul 2, fireste) partidul dumneaei, PMP, e la o diferenta de 29% fata de PSD!!!!! Si atunci ideea de dreapta, in cazul acesta analizat: doctrina populara, s-ar reduce practic doar la o singura persoana, care s-o si afirme in societate, Elena Udrea, cu atat mai mult cu cat Elena Udrea are un scor la prezidentiale (turul 1, cum am dat exemplu) egal cu cel al partidului sau, tot de 11%… Cu Traian Basescu nu a fost asa, intrucat partidul sau de atunci, PDL, echilibra PSD. Pe cand Elena Udrea ar parea o insula de Dreapta intr-un ocean de Stanga…

Cine e responsabil pentru asa ceva? Basescu, om al Stangii. Obama, calea americana catre socialismul democratic

Uitati-va numai la cat de mult bine a facut Basescu cauzei de Stanga, aducand PSD-ul pe noi si marete culmi, ca-n vremurile bune! 🙂 Si cine? In mod cu totul ingenios si paradoxal mult hulitul Basescu de toata Stanga de la noi din tara!!! Nu cumva toata aceasta strategie a fost bine gandita in laboratoarele democrate de peste Ocean? Este foarte interesant ce am citit in Wikipedia, despre Tea Party, unde se arata, printre altele, urmatoarele:

„In early July 2010, the North Iowa Tea Party (NITP) posted a billboard showing a photo of Adolf Hitler with the heading „National Socialism”, one of Barack Obama with the heading „Democrat Socialism”, and one of Vladimir Lenin with the heading „Marxist Socialism”, all three marked with the word „change” and the statement „Radical leaders prey on the fearful and naive”. It received sharp criticism, including some from other Tea Party activists. NITP co-founder Bob Johnson acknowledged the anti-socialist message may have gotten lost amid the fascist and communist images. Following a request from the NITP, the billboard was removed on July 14.^{[250][251][252]}” (subl. mea)

Afisul a fost foarte criticat, dar eu ma intreb daca nu cumva contine si un sambure de adevar. Iata ce se arata si la articolul despre conservatorismul in Statele Unite:

„Ronald Reagan often quoted Norman Thomas, the perennial Socialist nominee for president in the New Deal era, as saying, „The American people would never knowingly vote for Socialism, but that under the name of liberalism, they would adopt every fragment of the socialist program.”^[260]„

Incerc sa traduc:

„Ronald Reagan deseori il cita pe Norman Thomas vesnicul candidat socialist la presedintie din epoca New Deal, care spunea: „Poporul american nu va vota niciodata cu buna stiinta pentru Socialism, dar sub numele de liberalism (face aluzie la democrati, n.m), ei vor adopta fiecare fragment al programului socialist””

Uitati-va numai ce dezastru s-a inregistrat pe partea dreapta a esicherului politic in al doilea mandat al lui Basescu si faceti, va rog, o comparatie cu Germania, unde Angela Merkel si al ei CDU (din aceeasi familie politica europeana cu Basescu si PDL, PPE) a castigat o victorie frumoasa in alegeri, in detrimentul socialistilor (v. aici si aici)!! Or, la noi PSD domina scena politica, asa cum nu s-a mai intamplat de foarte multa vreme. In loc ca un Presedinte de dreapta, cum ii place lui Basescu sa se autointituleze, sa fortifice partidele de dreapta, el le-a slabit intr-un hal fara de hal, parand acum niste pitici pe langa colosul numit PSD. Trebuie spus ca lucrul asta era o obligatie constitutionala pentru Presedinte, prin juramantul pe care il depune (art.82, al.2): „Jur […] sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor […]”. Or, la alegerile din 2012 USL a castigat ca FSN pe vremuri, iar acum acest sondaj ne arata ca avem un colos de Stanga: PSD, iar Dreapta e fragmentata si cu procente foarte mici. Asa arata democratia acum la noi. Comparati-o cu cea din 2008, cum aratam mai sus, cand Dreapta era la un nivel procentual foarte apropiat de Stanga…

Despre unificarea Dreptei…

Chestiunea asta, legata de „unificari”, e tratata la noi foarte superficial. Asa, desigur, poti sa „unifici” orice, de ce nu? Asa a rezultat si USL: s-a unificat liberlismul cu social-democratia, asa a rezultat si Alianta DA: s-a unificat liberalismul cu PD-ul. Asa cum s-a vazut ca PSD a putut guverna foarte bine alaturi de PDL, pana ce au venit alegerile prezidentiale din 2009 care au pus capat „casatoriei”. De aici se vede ca societatea noastra nu are valori, nu e bazata pe valori. Am face o mare eroare sa ducem discutia exclusiv in zona „ca nu are, dom’ne, ce pune omu’ pe masa” si altele de genul asta. Adevarul e ca nu se poate unifica orice, chiar orice. Iar daca se intampla, pe ce valori se bazeaza „uniunea” asta? Ca la noi au fost doar „uniri” in interes strict electoral, care, dupa ce s-au terminat alegerile si s-au stiut rezultatele, la scurt timp s-au desfacut destul de repede si fara prea mari regrete. Partidele au cultivat uniri de genul: „hai sa ne unim impotriva dusmanului comun: PSD”, dar nu „sa ne unim” ca sa afirmam, sa promovam, inclusiv prin exemplu personal, niste valori in societate. La noi „unificarile” astea sunt foarte formale. Asa putem „sa ne unim” cu oricine, fara probleme. De unde rezulta ca n-avem niciun crez politic, o valoare politica in care sa si credem… Poate e exagerat ce am spus, dar in societatea noastra de destula vreme se fac aliante in scop exclusiv electoral si cetatenii practica ceea ce se cheama „votul negativ”, adica „nu votez pentru partidul X, ci, in realitate, votez impotriva partidului Y”, ceea ce nu arata ca avem, ca suntem animati de niste valori, si sunt doar doua exemple. Mai degraba suntem animati de interese personale (sau de grup) si actionam dupa cum ne dicteaza aceste interese. Spre exemplu, daca esti patriot, esti patriot si azi, si maine, dar nu azi esti patriot insa maine, daca interesele tale personale se schimba, nu mai esti patriot. Iar a fi patriot in mod formal inseamna sa mimezi patriotismul.

Unificarea Dreptei, la noi, n-are o istorie prea glorioasa. CDR a ramas fara Corneliu Coposu, inainte de toate un inalt reper moral, si in final a esuat. Alianta DA nu a fost initial o alianta intre doua partide de dreapta intrucat PD, pe vremea aceea, era inca in Internationala Socialista! Interesant este ca a fost un fel de USL si a avut succes. De abia din 2005, de cand PD a parasit Internationala Socialista si a ales sa mearga spre PPE, relatiile cu PNL au devenit incordate, ducand in cele din urma la sfarsitul Aliantei DA.  De unde se vede ca la noi aliantele acestea, rodul acestor „unificari”, au cam fost sortite esecului, ca sa zic asa. Acum avem o experienta cu aceste aliante si ar trebui sa meditam asupra lor. Mai ales ca Dreapta nu numai ca nu a reusit sa se impuna in fata Stangii, dar a ajuns si intr-o situatie dificila si deloc prielnica pentru democratie.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Despre un sondaj…

Am citit zilele trecute urmatoarea postare de pe blogul D-lui. Vasile Dancu:

CETĂȚENII ADULȚI DIN ROMÂNIA PROFUNDĂ ȚIN CU BECALI

in care Dl. Dancu expune, facand aprecieri, sondajul realizat de IRES si intitulat:

Condamnarea lui Gigi Becali – Perceptii si atitudini

Mi-au atras atentia in mod deosebit rezultatele obtinute la doua intrebari:

1). Acest eveniment v-a schimbat părerea despre Gigi Becali în bine sau în rău?

La care, pentru perioada 27-28.05.2013, raspunsurile celor 14% care au exprimat ca evenimentul le-a schimbat parerea despre Gigi Becali au fost:

– in bine: 45%

– in rau: 53%

In conditiile in care 82% spun ca acest eveniment nu le-a schimbat parerea despre Gigi Becali.

2). Condamnarea lui Gigi Becali vă schimbă părerea despre justiția din România în bine sau în rău?

La care, in perioada 27-28.05.2013, raspunsurile celor 48% care au exprimat ca aceasta condamnare le-a schimbat parerea despre Justitie au fost:

– in bine: 24%

– in rau: 75%

In conditiile in care la intrebarea: ‘Condamnarea lui Gigi Becali vă schimbă părerea despre justiția din România?’, raspunsurile au fost:

– Da: 48%

– Nu: 47%

Iar la intrebarea: ‘Indiferent de acest fapt, dumneavoastră aveți încredere în justiția din România?’, raspunsurile sunt:

– Da, am incredere: 40%

– Nu am incredere: 58%

Alte doua intrebari suna asa:

a). Credeți că Gigi Becali are dreptate când spune că a fost trădat de statul român și că este un sacrificat pentru primirea în spațiul Schengen?

Raspunsurile sunt:

– Are dreptate: 42%

– Nu are dreptate: 41%

b). Credeți că Gigi Becali are dreptate când spune că este victima unor decizii cu caracter politic?

– Are dreptate: 54%

– Nu are dreptate: 35%

Desigur, recomand citirea integrala si in original a articolului D-lui. Dancu si a sondajului cu privire la condamnarea lui Gigi Becali, realizat de IRES.

Dl. Dancu spune:

„Cred, alături de Alina Mungiu Pippidii, că trebuie să ieșim din indiferentismul și relativismul moral în care ne scăldăm. Datoria intelectualilor ar trebui să fie slujirea valorilor și construcția unei expresivități axiologice prin discursursuri, texte sau orice altă formă de poziționare publică. Este indecent ca politician sau intelectual să vezi că raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate și tu să stai cu mânile în sân pentru ca să nu te opui curentului, chiar dacă este majoritar. Chiar și curentele majoritare pot fi învinse când scade cantitatea de emoție implicată, dar dacă nimeni nu se opune, valul opiniei trece nestingherit și oamenii nu înțeleg că au fost luați de un val care i-a impins mult în urmă în istorie sau pe scara evoluției.

Nu putem aștepta ca societatea să evolueze într-o manieră mecanicistă, natural, fără intervenția celor care au pretenția că înțeleg sau sunt în poziții care îi obligă să ducă societatea spre o anumită țintă. Știu că sondajele de opinie, de exemplu, sunt importante pentru politicieni, dar numai în măsura în care sunt folosite responsabil și rațional. Dacă politicienii acceptă guvernanța sondajelor de opinie, evitând să ia decizii nepopulare, ferindu-se să contrazică masele, evitând cu ipocrizie confruntarea și căutând să se folosească populist doar de pasiunile colective, flatând înțelepciunea mulțimilor, atunci societatea este condamnată la involuție sau mers în cerc.”

Dar interesant este de studiat de unde provine acest relativism moral… Cum a rasarit aceasta ipocrizie… Din raspunsurile celor intervievati rezulta urmatorul lucru: Justitia este perceputa ca fiind una politica si nu una dreapta. Cu alte cuvinte, condamnarea lui Gigi Becali este perceputa de majoritatea celor care au participat la sondaj – iar esantionul este semnificativ, eroarea maxima tolerata fiind de ± 3,0% – drept una politica. Dl. Dancu spune: „Este indecent ca politician sau intelectual să vezi că raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate și tu să stai cu mânile în sân pentru ca să nu te opui curentului, chiar dacă este majoritar”. Sa admitem ca ar fi adevarat. Atunci intrebarea ar fi: de ce „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”? Pentru ca nici articolul si nici sondajul nu demonstreaza cu claritate logica faptul ca acest rationament public ar fi incorect. Sa-l cataloghezi vulgar sau imoral este o chestiune ce tine mai mult de subiectivitatea celui care face acest lucru. Dar daca incerci sa stabilesti corectitudinea lui trebuie sa te referi la raspunsurile concrete pe care le dau oamenii. De ce 54% considera ca „Gigi Becali are dreptate când spune că este victima unor decizii cu caracter politic”? E oare ceva incorect in rationamentul care a condus la o asemenea concluzie? Sau cand 58% spun ca indiferent de acest fapt nu au incredere in Justitia din Romania, e oare incorect rationamentul care a condus spre o asemenea concluzie? De asemenea nu este foarte clar ca din cauza ca poporul „se uita foarte mult la televizor” rationamentul public ar fi asa cum e. Dar daca intr-adevar „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”, de ce? Lipsa de cultura, conditiile de trai si ma refer in special la saracia materiala? Pentru ca rationamentul public nu poate fi despartit de realitatile care il genereaza. Nu atat „uitatul la televizor” conduce spre un asemenea rationament, cat modul de functionare al institutiilor si al statului roman. In relatia directa cu cetateanul acest stat ar trebui, conform Constitutiei, sa fie unul social, si nu e asa. Ar trebui, obligat fiind, „sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent” (art. 47, al. 1 din Constitutie), si nu e asa. Deja am descoperit doua de „nu e asa”… Dar faptul ca Laszlo Tokes ani de zile de-a randul, prin luarile sale de pozitie, s-a dovedit a fi impotriva faptului ca „Romania este stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil”, care a primit o asa mare distinctie a statului roman – Ordinul National Steaua Romaniei – si care a mers pana acolo incat a cerut protectoratul Ungariei asupra Transilvaniei… Iata ce am descoperit trei de „nu e asa”… O atitudine de curaj, dreapta, o are D-na Corina Cretu care cere retragerea Ordinului Steaua Romaniei acestui individ!

Dl. Dancu spune: „atitudinea publică este una de împotrivire față de lege, instituții din sistemul judiciar și chiar impotriva unei morale simple, dacă ne referim doar la decalog”. De observat este faptul ca oamenii nu-l percep pe Becali drept un om care s-a imbogatit, care a ajuns foarte bogat, dar care nu prea face mare lucru pentru economia romaneasca. A facut acte de caritate, vrand sa arate ca e un bun crestin, a dat foarte multi bani ca sa stimuleze performanta sportiva, dupa cum a declarat. Totusi, de la romanii foarte bogati eu as vrea sa vad ca si investesc in aceasta tara, creeaza locuri de munca, ca incep sa administreze industrii performante etc. Oamenii sunt alaturi de Gigi Becali, in proportie de 49% pentru ca nu il percep ca pe un om rau. Alaturi de Justitie sunt doar 12%!! Chestiunea este urmatoarea: daca Becali s-a descurcat, orice om din Romania a fost obligat de natura imprejurarilor existente in tara de la Revolutia Romana din 1989 incoace sa se descurce. Ca Becali a ajuns un om bogat, asta e o alta problema. Insa in privinta descurcatului pe cont propriu, lucrul asta s-a aplicat in mod egal pentru fiecare cetatean roman. Ca unul s-a descurcat mai bine, altul mai putin bine, asta e o alta treaba.  Nu este atat o atitudine de impotrivire fata de lege, cat una prin care oamenii il inteleg pe Becali. Pentru ca daca este sa fim drepti, statul nu a facut ceea ce trebuia sa faca, si anume ceea ce spune art. 47 din Constitutie, si atunci fiecare a trebuit sa se descurce cum poate. Asa cum poti da vina pe Becali, poti da vina pe oricare cetatean roman. Ca daca e sa judecam cu dreptate rezultatele descurcatului, nu putem sa fim cu totii bogati – lucrul asta depinde de fiecare in parte. Deci cetateanul percepe lucrurile in felul urmator: „daca sunt alaturi de Justitie, in conditiile concrete din Romania, este ca si cum as fi impotriva mea insumi. Asta nu inseamna ca am o parere buna despre Becali, dar nici nu pot sa fiu de acord cu o Justitie care s-a trezit peste noapte sa judece „drept”, dupa ani si ani in care statul nu si-a facut datoria, si care poate lovi maine si in mine, si in familia mea”. Din aceasta cauza doar 12% sunt alaturi de Justitie. Nu mai vorbesc de suspiciunea foarte profunda in societate ca Justitia judeca „drept” doar pentru a elimina din joc niste oameni indezirabili din punct de vedere politic pentru unii ajunsi la Putere.

Romania profunda are inca rani psihologice profunde produse de comunism. Partea proasta este ca felul in care s-a actionat, prin intermediul Justitiei, a deschis si mai tare aceste rani, in conditiile in care, economic vorbind, lucrurile nu stau prea bine, Romania ramanand una din cele mai sarace tari din UE. Romanii n-au putut vedea o Romanie ajunsa la nivelul Cehiei sau Poloniei. Si pentru asta nu trebuie dat vina pe popor, care, luat ca atare, nu are nicio putere de decizie in plan politic sau economic. Iar ranile profunde legate de comunism, produse de incalcarea drepturilor si libertatilor oamenilor, s-au redeschis si-si spun cuvantul in aceasta perceptie asupra Justitiei. Si apoi toate aceste arestari, ce s-au dorit a fi spectaculoase, nu l-au ajutat cu nimic pe omul de rand: nu a vazut ca-i creste nivelul de trai sau ca se imbunatateste situatia economica a tarii. Practic, lui nu-i slujesc la nimic aceste arestari. El nu vede ca prin asta se imbunatateste situatia lui personala. Sociologic vorbind, cred ca lipsa unei dreptati sociale se repercuteaza si asupra perceptiei privind Justitia. Spre exemplu, exista in Romania oameni cu studii superioare care nu numai ca nu profeseaza in domeniul de activitate in care s-au pregatit, dar care fac o munca sub pregatirea lor profesionala. Mai mult decat atat: a invata, la ora actuala, nu prea mai inseamna mare lucru la noi. Poti sa ai carte si sa n-ai parte, deci exact pe dos dupa cum spune o dreapta intelepciune populara. Asa cum unul care n-are carte, sa aiba parte! Iar toata aceasta situatie a fost creata de politicile duse de statul nostru de la Revolutie incoace. Una este sa ai cetateni care muncesc in tara lor si care vad cum prin munca lor tara lor se dezvolta si progreseaza si cu totul altceva exodul de oameni care  s-au indreptat spre alte tari pentru ca sa-si caute de lucru acolo, iar cei ramasi in tara s-au descurcat si ei cum au putut: primii au o cu totul alta perceptie asupra Justitiei decat cei din a doua categorie. In exemplul de mai sus am inclus ipoteza, adevarata, desigur, ca nicaieri nu e perfect. Totusi, nu mi se pare drept ca in Romania, care are la ora actuala o imagine penala, doar Justitia sa fie performanta! Cum se face, fratilor, ca n-avem o economie, dupa aproape 24 de ani de sperante de mai bine, performanta? Cum se face ca nu exista dreptate sociala si ca individul este lasat de izbeliste, cand, daca este sa ne luam dupa Constitutie, n-ar trebui sa fie asa? Acum Romania mananca Justitie pe paine! Si inca o Justitie facuta retroactiv… In nicio tara nu se ridica Justitia pe un asemenea piedestal inalt ca acum in Romania. Fara sa se vada vreo performanta in alte domenii de activitate, care sa ridice tara aceasta spre un nivel mai inalt din punct de vedere social, economic, cultural. Atata vreme cat lucrurile vor sta asa, mai exact spus vor balti in halul asta, „raționamentul public alunecă spre vulgaritate sau imoralitate”. Adica exact ceea ce meritam!

Apropo de ultimul sondaj…

… iata ce ne spune Romania Libera:

Cum stă USL în sondaje şi cine o ameninţă

Se arata ca:

„La doi ani şi jumătate de la înfiinţare şi la mai bine de un an de la preluarea puterii, USL se menţine aproape la acelaşi nivel în preferinţele populaţiei, în ciuda bâjbâielilor dovedite în actul guvernării şi a promisiunilor încălcate. Pentru social-liberali pericolul nu pare să vină nici dinspre electorat, nici dinspre concurenţii politici, ci chiar din interior.

Dacă ar fi organizate alegeri parlamentare, USL ar obţine 57,1% din voturi, potrivit unui sondaj realizat de Inscop Research, la comanda ziarului Adevărul, în perioada 12-21 iulie 2013. Cu alte cuvinte, faţă de rezultatele obţinute la urne în decembrie 2012, Uniunea Social-Liberală se află pe un trend descendent, dar a pierdut nesemnificativ în ceea ce priveşte intenţiile de vot (USL a obţinut 58,6% din voturi la Camera Deputaţilor şi 60% din voturi la Senat).

Dacă ţinem cont că este vorba de o alianţă politică aflată la putere de mai bine de un an de zile şi care a eşuat în a-şi îndeplini majoritatea promisiunilor făcute când era în opoziţie, rezultatele par surprinzătoare. Totuşi, ele se pot explica şi prin opoziţia aproape inexistentă pe care o are USL, în condiţiile în care PDL este măcinat de dispute interne şi divizat, iar celelalte formaţiuni plasate pe partea dreaptă a eşichierului politic-Alianţa Dreptate şi Adevăr (formată din Forţa Civică şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat) şi nou-înfiinţatul Partid Mişcarea Populară-nu reuşesc să convingă şi să contabilizeze voturi. Potrivit sondajului, Alianţa Dreptate şi Adevăr ar obţine 5,1% din voturi, iar Partidul Mişcarea Populară, 5,6% din voturi.

În ceea ce priveşte alegerile pentru Parlamentul European, scrutin la care principalele partide din USL, PSD şi PNL, vor merge separat, balanţa se înclină categoric în favoarea social-de-mocraţilor. Împreună cu UNPR, PSD ar strânge 38,8% din voturi, în timp ce PNL-PC ar lua 19,3%. În acest ultim caz, situaţia este ceva mai complicată, deoarece liderii PC au avansat ipoteza unei liste separate de candidaţi, nu una în comun cu liberalii.

De unde vine pericolul pentru USL

Dacă electoratul şi opoziţia nu le pun prea mari probleme, liderii USL ar trebui să fie însă atenţi la disputele din interiorul Uniunii, dar şi din interiorul partidelor care formează Uniunea. Pe de o parte, ultimele săptămâni au adus o acutizare a problemelor din filiale, crescând numărul judeţelor în care social-democraţii nu se mai înţeleg cu liberalii, fie că se acuză reciproc de trădare şi alianţe cu democrat-liberalii, fie că nu cad de acord la împărţirea unor funcţii în instituţiile deconcentrate. Este vorba de Dâmboviţa, Botoşani, Vâlcea, Timiş şi Alba. Discuţii au apărut în ultimele zile şi în Ilfov, între preşedintele CJ, Marian Petrache (PNL), şi liderul PSD Ilfov, senatorul Gabriela Firea. Premierul Victor Ponta spune însă că, la sfârşitul lunii august, va fi operată „o împăcare cu forţa“ în filialele cu probleme.

Pe de altă parte, atât social-democraţii, cât şi liberalii se confruntă cu „problema“ numită ANI, iar aleşii locali sunt tot mai nemulţumiţi că liderii de la centru, în special Victor Ponta şi Liviu Dragnea, nu au găsit la timp soluţia salvatoare. Să ne amintim doar ce scria pe blogul său deputatul PNL Radu Zlati, consilier prezidenţial al lui Crin Antonescu pe vremea când acesta era preşedinte interimar: „Pe motiv de «Draga de ANI», la toamnă USL nu va mai exista!“. Potrivit acestuia, USL ar avea „nu doar o armată de activişti, membri şi simpatizanţi“, ci şi „osatura unei constelaţii de consilieri locali şi primari, de preşedinţi de consilii judeţene şi consilieri judeţeni“, iar toată această armată „va fi decimată până la ultimul soldat“ de inspectorii de integritate. Fără a-i preciza numele premierului, Zlati îi reproşează însă că nu a fost modificat „în regim de ur-genţă“ cadrul legal, auzindu-se în schimb „sunetul neputinţei şi al coabitării inepte“.

Războiul Antonescu-Tăriceanu

Colaborarea PSD-PNL este ameninţată, mai nou, şi de liberalii nemulţumiţi de şirul interminabil de compromisuri pe care partidul a fost nevoit să le accepte doar pentru ca liderul său, Crin Antonescu, să nu-şi pericliteze postura de prezidenţiabil al USL. Este vorba de toate măsurile de stânga adoptate deja sau anunţate pentru viitorul apropiat de Guvernul Ponta, măsuri care nu prea au legătură cu principiile liberale şi cu promisiunile făcute înainte de instalarea la putere.

Glas nemulţumirilor din PNL a dat, reamintim, ex-premierul Călin Popescu Tăriceanu, care a arătat că ultimele măsuri ale Guvernului şi angajamentele asumate în faţa FMI sunt greşite. Care a fost răspunsul lui Crin Antonescu în scurta sa oprire prin ţară între două plecări? „Ni se întâmplă tuturor să vorbim prin somn, poate. Nu e nici un păcat. E uşor somnambulică această critică, acest tip de critică“, a declarat Antonescu, mulţumindu-se să arate că până acum nu a fost desfiinţată cota unică. Cât despre alte taxe şi impozite pe care Guvernul Ponta plănuieşte să le mărească pentru a compensa pierdea provocată bugetului de scăderea TVA la pâine, Antonescu spune că eventualele critici vor trebui aduse atunci când ele vor deveni „un fapt real“. Reacţia lui Călin Popescu Tăriceanu a venit şi ea cu promptitudine: „Eu şi alţi colegi nu suntem dispuşi şi nu putem privi cu indiferenţă astfel de măsuri inepte“.”

Interesant este ca, dupa cum lesne se poate constata, electoratul nostru nu sanctioneaza USL. Aproape deloc: pierderile sunt, intr-adevar, nesemnificative. Articolul da o explicatie: „opoziţia aproape inexistentă pe care o are USL, în condiţiile în care PDL este măcinat de dispute interne şi divizat”. Nici promisiunile neonorate, nici faptul ca au fost ministri incompatibili sau care au probleme cu Justitia, nici inflatia, nici disponibilizarile nu au erodat prea mult USL. Totusi, PDL critica actuala Putere si scoate in evidenta unele lucruri… Insa acestea par a nu interesa aproape deloc majoritatea electoratului: ca nu le pasa de etica politica din democratii, dupa cum afirma Cristian Preda pe blogul sau, apoi taxele si impozitele noi, ca s-au majorat taxe si impozite, ca economia are mai multe puncte slabe decat puncte tari, cum arata Andreea Paul pe blogul dansei – toate acestea par sa nu existe pentru majoritatea electoratului. Reducerea cotei unice de la 16% la 12%, propusa de PDL, e combatuta relativ usor de catre reprezentantii USL – iata aici ce spune Corina Cretu in legatura cu aceasta chestiune. Nici macar ce spune Radu Zlati pe blogul sau, si anume ca „„osatura unei constelaţii de consilieri locali şi primari, de preşedinţi de consilii judeţene şi consilieri judeţeni“, iar toată această armată „va fi decimată până la ultimul soldat“ de inspectorii de integritate” nu pune intr-un real pericol USL. De remarcat este ca pericolul pentru USL vine din interior, dupa cum arata articolul, ceea ce ma duce cu gandul la o eventuala implozie care e greu de crezut ca va avea loc. Acest pericol este caracterizat prin faptul ca „social-democraţii nu se mai înţeleg cu liberalii, fie că se acuză reciproc de trădare şi alianţe cu democrat-liberalii, fie că nu cad de acord la împărţirea unor funcţii în instituţiile deconcentrate” – lucru ce nu are nimic in comun cu electoratul: practic este o problema interna a USL. De asemenea ceea ce se arata, si anume: „colaborarea PSD-PNL este ameninţată, mai nou, şi de liberalii nemulţumiţi de şirul interminabil de compromisuri pe care partidul a fost nevoit să le accepte doar pentru ca liderul său, Crin Antonescu, să nu-şi pericliteze postura de prezidenţiabil al USL” este tot o problema interna a USL, mai exact spus a PNL. De unde se vede ca majoritatea electoratului, care ar vota USL in proportie de peste 57%, nu e influentata cu nimic in optiunea de vot de problemele interne din USL. Cu alte cuvinte, USL poate sa aiba oricate probleme interne ca nu pierde decat nesemnificativ. De aici se vede ca USL este perceput, in fapt, ca un bloc politic, dintr-o singura bucata, cum se spune, de catre majoritatea electoratului. Din faptul ca la alegerile pentru Parlamentul European „UNPR, PSD ar strânge 38,8% din voturi, în timp ce PNL-PC ar lua 19,3%”, rezulta ca majoritatea electoratului este indreptata spre centru-stanga esicherului politic: de observat procentul de aproape 40% pe care l-ar obtine PSD&UNPR si faptul ca „celelalte formaţiuni plasate pe partea dreaptă a eşichierului politic-Alianţa Dreptate şi Adevăr (formată din Forţa Civică şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat) şi nou-înfiinţatul Partid Mişcarea Populară-nu reuşesc să convingă şi să contabilizeze voturi. Potrivit sondajului, Alianţa Dreptate şi Adevăr ar obţine 5,1% din voturi, iar Partidul Mişcarea Populară, 5,6% din voturi”. Interesant este ca fara sa aiba succese deosebite in actul de guvernare si fara ca nivelul de trai sa creasca, USL este pe cai mari, cum se spune. De la mai bine de un an de la preluarea Puterii, nu se observa o erodare semnificativa a USL.

Adevarul este ca in privinta acestei scaderi a democratiei de la noi din tara vina o poarta, in mare masura si nu cred ca exagerez daca spun asa, partidele de pe partea dreapta a esicherului politic. Nu este vorba doar de o opozitie slaba la un USL dominant. Ci de inconsistenta ofertei politice a acestor partide. A critica USL numai sub aspectul integritatii si al taxelor si impozitelor nu e suficient. Asa cum nu este suficient sa arati doar punctele tari si pe cele slabe ale economiei, sub USL, evidentiind ca cele slabe sunt mai multe decat cele tari. Ci este vorba de un program politic si economic lipsit de substanta. Pentru ca fortele de centru-dreapta au esuat, in fapt, in a reforma liberal aceasta tara. Acest esec s-a putut vedea inca de pe vremea vechii Aliante DA (PNL si PDL), apoi, dupa 2007, cand PNL s-a aflat singur la guvernare. In contextul in care fluxurile straine de capital au venit masiv in tara si a avut loc boom-ul creditarii din perioada 2003-2008, Alianta DA nu a reusit sa mentina un deficit bugetar mic si a angajat 500.000 de oameni la stat, sporind numarul functionarilor publici de la 900.000, cati erau la sfarsitul guvernarii Nastase, la 1.400.000 in 2009, fara a avea loc o reforma reala in economie, fara privatizari, fara sa creasca mai mult  competitivitatea economiei romanesti. Sub guvernarea Boc competitivitatea a cunoscut scaderi destul de mari si, la fel, nu s-a vazut o reforma reala in economie, care sa conduca la dezvoltarea sectorului privat si nicio privatizare. Deoarece cresterea si consolidarea sectorului privat trebuie, indiferent daca vrem sau nu vrem, indiferent daca ne place sau nu ne place, privita ca o necesitate atat economica, dar si de ordin politic, intrucat economia si democratia nu pot avea decat de suferit daca sectorul privat ramane anemic, slab performant. Romania e una din cele mai sarace tari din UE, iar fortele de centru-dreapta nu au reusit sa transpuna in practica un program economic care sa conduca aceasta tara spre dezvoltare, spre progres.

N-as critica asa de tare fortele de centru-dreapta, daca nu m-ar deranja un lucru: lipsa de curaj in a aplica un program liberal in special plan economic. Vorbeam de guvernarea Tariceanu: numai liberal nu e sa angajezi 500.000 de oameni la stat, sa sporesti statul in loc sa diminuezi rolul statului. Dar sa vedem si guvernarea Boc: a taiat salarii si pensii, enervand pe toata lumea, dar i-a lipsit curajul sa efectueze disponibilizari masive de acolo de unde acestea trebuiau facute, i-a lipsit curajul sa abordeze problema privatizarilor, i-a lipsit curajul sa restranga rolul statului in economie.

As dori sa spun cateva cuvinte despre restrangerea rolului statului in economie, cum vad eu aceasta problema. Multa lume se sperie cand aude de asa ceva si poate ca pe buna dreptate: e vorba de locuri de munca, e vorba de salarii si pensii. Nu ca nu as fi sensibil la aceste chestiuni… dar nimeni nu-si pune problema din ce bani, cum finanteaza statul pierderile foarte mari ale companiilor de stat, cand e vorba de o gaura „micuta”, de doar 12,75 miliarde de euro, foarte multe dintre ele falimentare. Si sa ne gandim ca nu se creeaza nicio alternativa la aceste companii de stat falimentare, care, de fapt, ar trebui inchise si toti oamenii de acolo disponibilizati. Nu se creeaza alternative in sectorul privat pentru forta de munca ce ar trebui disponibilizata. Insa e clar ca in felul acesta economia nu poate progresa. Practic, aceste companii falimentare nu pot fi tinute decat prin indatorare masiva, platita inapoi de catre sectorul productiv privat. In caz contrar are loc emisiunea excedentara de moneda care, in conditiile unor companii de facto in faliment, nu poate sa conduca decat la inflatie. De aceea restrangerea rolului statului in economie impreuna cu crearea de alternative in sectorul privat, inclusiv prin initierea unei mici afaceri si o creditare convenabila, la rate ale dobanzii flexibile, dar rezonabile, cred ca trebuie avuta in vedere. Bineinteles, trebuie avuta, in acest sens, in vedere, atragerea de investitii straine pentru crearea de locuri de munca in sectorul privat. Statul ar trebui sa se limiteze la investitiile de stat, ce ar trebui orientate in special spre modernizarea si dezvoltarea infrastructurii, lucru absolut necesar in Romania de azi, dupa parerea mea. Iar pentru stimularea sectorului privat bancile ar trebui sa aiba in vedere reducerea ratelor dobanzii.

Sa luam un exemplu – iata ce ne spune Gandul:

Degradarea reţelei feroviare a redus viteza trenurilor de călători la 40 km/h. Cât ar costa repararea celor 8.000 de kilometri de cale ferată cu probleme

Se arata ca:

„Trenurile de călători circulă în prezent cu o viteză medie de 43 km/h, iar cele de marfă cu 21 km/h, cu circa 20 km/h mai puţin faţă de „mulţi ani” în urmă, potrivit CFR, care primeşte sub 20 milioane euro pentru reabilitarea reţelei, în condiţiile în care necesarul trece de 10 miliarde de euro.

„Nu e niciun secret pentru nimeni că infrastructura feroviară are, să spunem, nişte performanţe tehnice sub nivelul aşteptărilor şi sub nivelul pe care publicul călător şi clienţii transporturilor de marfă le-ar dori. (…) Ne confruntăm cu o situaţie destul de grea, în sensul că aproape 25% din podurile şi podeţele care sunt în administrarea infrastructurii au durata de viaţă depăşită şi circa 75% din aceste lucrări de artă sunt scadente la diverse tipuri de reparaţii. An de an, restanţele la reparaţii capitale ale infrastructurii capitale cresc, asftel că în prezent circa 8.000 de kilometri de cale ferată sunt scadenţi la reparaţii capitale”, a declarat miercuri, într-o conferinţă de presă, George Micu, directorul general al CFR SA, administratorul reţelei feroviare publice.

El a afirmat că efortul financiar pentru realizarea reparaţiilor capitale la cei 8.000 de kilometri este unul „uriaş”, de peste 10 miliarde de euro.

„Este evident că nu îşi poate permite în acest moment bugetul de stat să aloce o asemenea sumă, şi chiar dacă s-ar găsi resursele ca această sumă să fie alocată, într-un an de zile nu s-ar putea absorbi, pentru că fizic nu se pot efectua aceste lucrări”, a spus Micu.

Degradarea reţelei s-a produs în timp, cauzând scăderea vitezei de circulaţie a trenurilor.

„Astăzi pornim de la o medie a vitezei comerciale la marfă aflată undeva la 21 de kilometri la oră şi la călători în jur de 43 de kilometri la oră. Acestea sunt coordonatele generale ale infrastructurii”, a spus Micu.

El a afirmat că în trecut media vitezei a fost mult mai ridicată, în urmă „cu mulţi ani” fiind de aproximativ de 40-45 km/ oră la marfă şi 60 – 65 km/ oră la călători.

CFR beneficiază în acest an de suma de 78 milioane lei (aproximativ 17 milioane euro) pentru reparaţii, echivalentul unor lucrări la aproximativ 22 km de cale ferată.

„Dacă CFR ar reuşi să-şi încaseze toate creanţele şi ar plăti toate arieratele pe care le are, ar rămâne cu circa 100 milioane de dolari capital de lucru, care i-ar permite să funcţioneze în condiţii optime şi să înceapă de fapt să introducă aceşti bani în cale pentru o creştere a vitezei comerciale la marfă, la călători”, a mai spus directorul general al companiei.

Compania gestionează peste 10.000 km de reţea feroviară, cu 2.900 km cale dublă.” (subl. mea)

Da, necesarul trece de 10 miliarde de euro, dar statul trebuie sa finanteze o gaura de 12,75 miliarde de euro – pierderile din companiile de stat neperformante. In ceea ce priveste companiile de stat neperformante, trebuie spus ca problema persista de foarte multa vreme, deci este ceva pe termen lung. Si mai trebuie spus ca nici nu s-a mai investit serios in aceste companii. De aceea, posibilitatea lor de a se salva ar fi privatizarile reusite. Acolo unde nu se mai poate salva ceva, asta e… Dar decat sa ramai cu pierderi intruna, sa le finantezi intruna prin imprumuturi de la FMI, punand apoi sectorul productiv privat sa le plateasca inapoi, mai bine inchizi aceste unitati ce produc pierderi. Iar in cazul unor privatizari reusite, care ar putea pune pe picioare, cum se zice, aceste unitati de stat, avantajul este ca aceste intreprinderi ar produce si ar vinde, si ar contribui, prin taxe si impozite, la bugetul de stat – deci statul ar avea de castigat. Pe de alta parte, eliminand pierderile si avand si bani la buget din taxe si impozite, statul ar putea finanta lucrarile de infrastructura, absolut necesare si care ar deschide calea spre modernizarea Romaniei. Pe de alta parte, s-ar rezolva si problema somajului, pentru ca astfel de lucrari implica o numeroasa forta de munca. Iar firmele care ar lucra la realizarea unor astfel de lucrari ar contribui si ele la bugetul de stat – inclusiv cele ce se vor dezvolta pe orizontala. Am dat aici un exemplu – lucrarile de modernizare a infrastructurii de cale ferata. Acelasi lucru si in privinta infrastructurii rutiere.

Am dat un exemplu de conceptie de dezvoltare. La noi, din pacate, nu exista asa ceva. Eu nu spun ca nu trebuie luptat impotriva furtisagurlor, mitei, afacerilor oneroase in care sunt implicati multi functionari de stat. Insa asta nu e o conditie suficienta pentru a relansa economia.

Or, nici in timpul guvernarii Tariceanu si nici in timpul guvernarii Boc nu a existat o conceptie clara referitoare la restrangerea rolului statului in economie si cum trebuie procedat. Pentru ca, dupa parerea mea, restrangerea rolului statului in economie, in Romania, trebuie sa mearga mana in mana cu dezvoltarea sectorului privat, crearea de alternative in sectorul privat, lucru care sa contribuie la reducerea somajului si asigurarea unui nivel ridicat de ocupare al fortei de munca. Numai in felul acesta se pot diminua cheltuielile neproductive pe programe sociale, lucru de dorit sa se intample. Pentru ca daca se restrange rolul statului in economie si nu se dezvolta si nu creste in pondere si importanta sectorul privat nu am realizat nimic. Ar rezulta o imensa masa de someri, fara absolut niciun folos. Ar fi si nesustenabil, pentru ca ar spori foarte mult cheltuielile cu protectia sociala si pana la urma tot la imprumuturi si la datorii s-ar ajunge. De aceea este necesara, in aceasta privinta actiunea guvernamentala, care s-ar putea concretiza prin atragere de investitii straine, privatizari reusite. Macar sa se vada ceva, dar in timpul guvernarilor de centru-dreapta – Tariceanu si Boc – nu s-au vazut astfel de lucruri.

De aceea Dreapta noastra are si o problema de identitate politica, dar, ceea ce e si mai grav, nu poate convinge electoratul si din aceasta cauza a aparut un bloc politic masiv numit USL care domina scena politica romaneasca, intr-un mod ce sfideaza democratia si fara sa garanteze un nivel de trai mai bun romanilor.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

It’s about business culture!

Se tot discuta zilele acestea despre MCV, nu fara temei. Dar interesant ar fi sa ne aruncam privirea si pe ce spune Eurobarometrul privind coruptia. Iata ce arata, printre altele, la capitolul Concluzii (e la pag. 106; dau copy – paste sa nu omit ceva!):

„Indeed, there remains a general sense of inevitability and acceptance in relation to corruption, with most Europeans thinking it is unavoidable, and that it has always been present, and two in three believing that corruption is part of their country’s business culture.” (subl. mea)

Incerc sa traduc:

„Intr-adevar, ramane un sens al inevitabilitatii si acceptarii referitor la coruptie, cei mai multi dintre europeni privind-o ca inevitabila, si ca a fost din totdeauna prezenta, doi din trei considerand coruptia ca parte a culturii de afaceri din tara lor.„

Cam tot asa spuneam si eu aici…

J.R.

Cum era, dom’ne, chestia aia cu bani privati, socoteli…?  😀

😆

DE citit si…

Parerea lui Crin Antonescu

Gandul

Convins că raportul pe Justiţie a fost scris după dictarea ”găştii lui Băsescu”, Antonescu îi atacă pe ”funcţionarii” de la Bruxelles

Se arata ca:

The Romanian Democracy [HEARING] (Photo credit: ALDEADLE Alliance of Liberals and Democrats for EU)

„Raportul critic al Comisiei Europene la adresa Justiţiei din România este pus de liderii USL pe seama lui „Băsescu şi a armatei lui” care „pârăsc la Bruxelles şi dezinformează Comisia Europeană”.

„Noi n-avem o problemă la Bruxelles. Noi avem o problemă în România. Nu e domnul Barroso care a inventat ceva. Românii, cu nume şi prenume pârăsc la Bruxelles, dezinformează Comisia Europeană. Sunt oameni cu poziţii oficiale”, a susţinut premierul Victor Ponta, invitat la Antena 3, sugerând că ar fi vorba despre europarlamentarul PDL Monica Macovei, fără a o nominaliza însă.

Mai direct a fost Crin Antonescu. Preşedintele PNL a acuzat „gaşca lui Băsescu” de „diversiuni împotriva României” şi pe şeful staului că, pe de o parte discuta cu liderii USL despre MCV, pe de altă parte făcea „un rău enorm”, folosindu-şi relaţiile la Bruxelles.

„Nimeni din România cu 70% din voturile românilor în spate nu poate fi luat aşa, examinat, legitimat sau nu, tolerat sau nu. Ceea ce Traian Băsescu şi oamenii săi au făcut prin instituţiile statului este un rău enorm.

„Ca europeni vom discuta la un moment dat şi bilanţul acestei Comisii. Ce a făcut această Comisie cu Europa în ultimii ani? Trebuie să vedem foarte clar care-s criteriile şi cine evaluează. Nu se poate la nesfârşit ca nişte funcţionari să jongleze cu imaginea unei ţări sau ca partizanatul ăsta să continue”, a comentat Antonescu.”

Antonescu bate şaua să priceapă Ponta: „Noi n-am primit votul pentru coabitare” cu „tăticul penalilor”

Se arata ca:

„Coabitarea de cursă lungă cu preşedintele Traian Băsescu nu este o certitudine pentru liderul PNL, Crin Antonescu. „Nu, noi n-am primit votul pentru coabitare. Eventual ca să stabilească tot Traian Băsescu şi în ce condiţii pleacă. E o frustrare a cetăţenilor pe care o împărtăşesc”, a susţinut preşedintele Senatului, invitat la Antena 3. Intervenţia lui Antonescu l-a pus în încurcătură pe Victor Ponta, care a încercat să schimbe rapid subiectul: „Tot despre Băsescu vorbim?!”

Moderatorul n-a dorit însă să schimbe subiectul, preşedintele fiind identificat de liderii USL ca „sursă a răului” în privinţa recentului Raport pe Justiţie al Comisiei Europene şi acuzat că s-a grăbit să critice miniştrii cu dosare penale. „Oamenii ăia au dreptul să se apere. Nu, ăştia nu sunt buni. De unde până unde penalul penalilor, tăticul penalilor, cu casă din Mihăileanu, cu dosarul Flota nu s-a gândit niciodată nu să-şi dea demisia, dar măcar să dea un răspuns?”, i-a luat Crin Antonescu, indirect, apărarea lui Relu Fenechiu, trimis la rândul său în judecată pentru complicitate în dosarul Transformatorul.

Mai rezervat, premierul Victor Ponta, care a semnat un pact care consfinţea coabitarea cu Traian Băsescu, s-a limitat la un comentariu scurt – „Băsescu e un capitol închis din istoria noastră din care să învăţăm cum să nu mai facem” – şi o intenţie legată de noua Constitituţie: „preşedintele va fi cel care se ridică deasupra partidelor, nu care îşi conduce partidul în alegeri, cel care arbitrează bătăliile”.”

Pentru ce are Crin Antonescu să-i mulţumească lui Dan Voiculescu

Se arata ca:

„Aniversarea a doi ani de USL l-a entuziasmat pe liderul liberal Crin Antonescu până la insitenţa cu care a cerut să spună „câteva vorbe despre Dan Voiculescu” invitat la unul dintre posturile de televiziune patronate de familia fondatorului PC. „Nu vreau să se termine emisiunea până nu spun câteva vorbe şi despre Dan Voiculescu”, a lansat liderul PNL un teaser înainte de final.

Cu o introducere a lui Victor Ponta legată de numirile în Justiţie, Crin Antonescu a trecut apoi la mulţumiri. „Dan Voiculescu e un om care a fost la originea acestei idei, a construcţiei USL. Aş dori să îi mulţumesc indiferent cât spumegă propaganda lui Traian Băsescu şi chiar dacă cei plătiţi pentru asta creează un zid de propagandă”, a spus preşedintele PNL, ţinând să menţioneze că personal nu are „treabă cu dosarele lui”.

Victor Ponta s-a abţinut de la comentarii în privinţa lui Dan Voiculescu, preconizând însă că USL, alianţa pe care acesta a gândit-o în primă instanţă, va continua în aceeaşi formulă încă doi ani, până la finalul ciclului electoral.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.