Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

25 de ani de la Revolutie

Cand fostul Presedinte, Dl. Iliescu, a spus ca Revolutia a fost facuta de comunisti, multi s-au grabit sa-l critice. Din motive mai mult sau mai putin ideologice, desigur. Iata ca acum, Dl. Basescu se afla la sfarsit de mandat. Ultimul. A fost Revolutia infaptuita de comunisti?

Multa lume isi pune, si pe buna dreptate, problema a ceea ce s-a intamplat la Revolutie. Mai putini mediteaza asupra a ceea ce a urmat. Este adevarat, Romania a ajuns sa faca parte atat din NATO cat si din UE. Cu toate aceste rezultate remarcabile, nu s-a produs pe deplin o transformare capitalista a Romaniei. Tranzitia, cum i s-a spus – corect, as zice eu – inca mai dureaza la noi. Si e una din cauzele stagnarii Romaniei. Nu e vorba numai de vechile mentalitati care inca mai persista in societatea noastra. De securism, care inca mai are radacini adanci in mentalul colectiv. Este vorba de faptul ca, desi s-au facut pasi importanti si s-au incercat reforme, s-a facut prea putin. Dl. Vacaroiu spunea ca 80% din privatizari au esuat. Din 2004 si pana acum, sub guvernari de dreapta, nu s-a realizat nicio privatizare. Avem inca un sector de stat slab performant, care produce pierderi foarte mari. Avem inca foarte multi angajati la stat. Criza economica a lovit, e adevarat, foarte dur Romania. Sectorul privat a fost lovit naprasnic, multe firme intrand in faliment. Evident, toate aceste lucruri nu sunt de natura sa conduca la un nivel de trai mai bun pentru populatie, multi dintre compatriotii nostri alegand emigratia. Constatam acum, din pacate, mai mult nivelul ridicat al coruptiei decat performantele economice. Constatam cum isi fac aparitia nostalgiile, nu o vointa hotarata de a merge inainte, de a ne gandi la viitor. Termenul de 20 de ani, dat de Brucan, a trecut. Constatarile de care vorbeam sunt triste. Si ele ne conduc la concluzia ca, de fapt, comunismul inca mai persista in Romania, chiar daca sub o forma destul de diluata, in mentalitati, intr-un fel de a gandi care ne tin intr-o stagnare prelungita. Nu ne gandim, nu filozofam indeajuns la libertate, ci la DNA, la lupta impotriva coruptiei, chiar daca acest lucru are justificarile sale. Imi pare ca am ajuns, nu numai noi, ci tot Occidentul, sa ne gandim cum sa ne aparam de atacuri cibernetice si mai putin la cum sa construim o Lume Libera. Or, tocmai acest lucru – o Lume Libera – a fost dorit de toata Europa de Est, fosta comunista, inainte de 1989. Si nu de a sta sub auspiciile unui dictator sau a unui Big Brother. Presedintele Obama a avut dreptate cand a spus: “Un dictator nu poate impune cenzura Statelor Unite”. Si e foarte bine ca a reamintit lucrul acesta intr-un context international dificil, cand Estul – Rusia, China, Coreea de Nord – mult mai putin reformat doreste intoarcerea la vremuri revolute. Insa spre deosebire de SUA, noi, traitori pe aceste meleaguri ale Europei de Est am cunoscut ce inseamna dictatura. Impusa de tancurile sovietice. Am cunoscut ce inseamna sa ni se impuna cenzura. Rusia e un caz semnificativ care ne arata ca dupa un inceput extraordinar, marcat de reformele profunde initiate de Mihail Gorbaciov, dictatura isi mai poate arata coltii. Ar trebui sa luam aminte la Rusia de azi: inca se mai poate naste un dictator. De aceea daca noi trebuie sa aparam acum ceva, acest ceva e Libertatea, care garanteaza valorile occidentale, dupa care am tanjit aproape 50 de ani. Lectia care ne invata Rusia este ca, din pacate, reformele, chiar si profunde, s-ar putea sa nu dea rezultate ireversibile. De aceea noi trebuie sa fim atenti mai ales la un asemenea aspect care poate pune in pericol Lumea Libera.

Eu cred ca trebuie aratat ca paternalismul manifestat de regimurile politice din Europa de Vest nu este pe masura Libertatii. Prea mult paternalism si prea multa uniformizare ideologica. Si, dupa cum se vede actualmente, ceea ce numim integrarea economica europeana, adica a tarilor membre UE, se desfasoara greoi – problema careia nu i s-a dat pana acum un raspuns satisfacator. Ba mai mult chiar: putem sa ne dam seama de o dezintegrare economica a Uniunii Europene bazata in principal pe diferentele istorice – cred ca nu gresesc daca ma exprim astfel – de competitivitate intre Sudul Europei si Nordul Europei care face ca moneda unica, Uniunea Monetara Europeana in ansamblul ei, sa nu functioneze foarte bine. Consecinta este o inrautatire a conditiilor de viata ale populatiei si, desigur, proteste sociale masive in Occident. Prea mult paternalism si prea putine masuri economice concrete care sa poata conduce spre progres. Sau prea putina fericire…?

Legat de acest aspect, al fericirii, ar trebui sa ne gandim ca sub comunism oamenii nu au fost fericiti. Ca o conducere dictatoriala, de orice natura ar fi aceasta, nu poate sa conduca la fericire, cu atat mai putin la prosperitate. Daca nostalgiile sunt intotdeauna justificate, nu trebuie sa ne lasam amagiti de jocul lor inselator. Asta ar fi poate cel mai mare pericol. Pentru ca ar insemna sa ne inselam pe noi insine. Revolutia romana nu a fost una “care nu este“, desi il inteleg pe Cristian Tudor Popescu. Ceea ce scoate in evidenta domnia sa:

“Privind procentele, mi-au venit în minte toate poreclele date în batjocură acelor zile şi nopţi: loviluţie, aglomeraţia din decembrie, deranjul, evenimentele, lăsata secului, a Securităţii adică.”

nu arata altceva decat cat de marcati am fost noi, ca popor, de un regim dictatorial brutal si de principala sa institutie de forta: Securitatea. Tocmai asta si arata iluzoria, falsa fericire data de comunism. “Noi, românii, nu avem în mintea şi în sufletul nostru o Revoluţie, aşa cum francezii au Revoluţia franceză.” – in schimb inca mai avem in suflete teama de fosta Securitate, teama de abuzuri din partea institutiilor de forta ale statului, chiar si acum dupa un sfert de veac de la prabusirea comunismului. Tocmai asta este lucrul trist si tragic care se intampla. Tocmai lucrul asta arata justetea afirmatiei ca Revolutia a fost facuta de comunisti. Pentru ca ceea ce a urmat a fost realizat tot de catre comunisti, mai mult sau mai putini deghizati in oameni de afaceri, in politicieni democrati etc. Insa marele merit este ca, totusi, am reusit sa facem acest pas spre o Lume Libera.

Si nu e putin lucru!

decembrie 20, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Balanta

Un raspuns la articolul Andreei Paul – Deficit bugetar de 92 euro pe secundă, dar evaziune fiscală de 680 de euro pe secundă

La noi, din cate cu usurinta se poate constata, problemele economice sunt vazute ori sub aspect juridic negustoresc (spre exemplu: cati bani aduce la buget DNA), ori sub aspectul simplist al nivelului deficitului bugetar (spre exemplu: imbunatatirea colectarii veniturilor la bugetul de stat). Si, culmea, sunt vazute mai putin sub aspect economic – acest aspect pare a fi ignorat total la noi.

Cred ca ati vazut cu totii o balanta. Balanta este un instrument prin care se pot compara doua marimi A si B: A>B, A<B, A=B. Se zice ca balanta este in echilibru cand A=B, deci cand doua marimi sunt egale. In termeni economici, pe un taler al balantei punem Cererea si pe ce celalalt taler punem Oferta. O economie este in echilibru cand Cerera=Oferta.

Desi nu e intru totul corect, pot sa estimez la limita Cererea totala adunand veniturile agentilor economici si ale populatiei pe o perioada determinata de, sa zicem, 1 an. Spre exemplu o firma are un venit de 10 milioane de lei (noi, desigur) pe an. Insa venitul asta trebuie sa reprezinte in mod obligatoriu incasarile. Cu alte cuvinte, facturi emise si incasate. Evident, el include si salariile oamenilor care lucreaza la acea firma. Insa un salariat poate avea venituri si din alta parte, de pilda mama, tata, sau fratele, sau sora care lucreaza in strainatate si trimite bani acasa. Nu punem insa cu cat se imprumuta o firma sau un individ la o banca, ci doar veniturile lui.

Aceasta Cerere totala este, cel putin la noi, diminuata de cel putin doi factori:

a). Blocajul financiar; adica o firma emite facturi dar nu incaseaza banii. Firma respectiva are venituri, dar le are in facturi emise. Spre exemplu, intr-o luna oarecare firma a emis facturi in valoare de 200.000 lei si a incasat doar 120.000 lei. Restul de 80.000 lei nu au intrat in contul firmei respective. De unde rezulta din start ca valoarea bunurilor marfa, deci si cantitatea de munca cheltuita pentru producerea si reproducerea bunurilor respective, este subevaluata, ca sa zic asa. Insa, desi eu am primit cu 80.000 de lei mai putin, trebuie sa platesc lucratorii la salariul pe care l-am negociat cu ei.

b). Numarul mare de falimente din ultima perioada care conduce atat la diminuarea cererii cat si la diminuarea ofertei, lucru evident.

Rezulta ca, cel putin din aceste doua motive, avem o cerere diminuata la noi.

Sa vedem cum stam pe partea de Oferta.

Oferta este compusa din cantitati de bunuri economice si servicii, furnizate pe piata spre vanzare, produse la noi in tara si cele produse in exteriorul tarii, importate. Cererea noastra totala o astfel de Oferta totala trebuie sa echilibreze. Bunurile economice (si serviciile) importate sunt valori create de altii, de firme straine. De unde rezulta, pe cale de consecinta, ca Cererea noastra trebuie sa echilibreze si valori create de altii, nu numai valorile create de firmele romanesti, de aici din tara. Problema este in ce raport valoric se afla bunurile economice si serviciile produse de firmele romanesti, in tara, cu cele produse de firmele straine, care sunt puse pe piata romaneasca. Deoarece daca valoarea bunurilor economice si serviciilor produse de firmele straine este mai mare decat cele produse de firmele romanesti atunci cum se mai poate echilibra o astfel de Oferta totala de catre Cererea noastra totala, din start dimunuata cel putin din motivele expuse mai sus?

Daca luam spre analiza un singur factor de productie, Capitalul (pentru ca se poate spune ca Romania e o tara bogata sub aspectul unui singur factor de productie: Natura, dar sub aspectul Muncii si al Capitalului…?), atunci avem urmatoarea situatie, de pilda: Capitalul de care dispunem noi este mai mic si mai slab performant decat, de exemplu, capitalul din tarile vestice (Germania, Franta, Olanda etc). Ca sa poti produce la nivel performant ai nevoie si de un capital performant. Chiar daca se cumpara acest capital la second hand, de pilda: masini, utilaje, echipamente de productie, tehnica electronica de calcul etc totusi, sa ne gandim, nu-l producem noi, ci il cumparam din alta parte. Aceasta diferenta de capital dintre noi si altii, sa zicem asa, care detin un capital mult mare si  mai performant decat al nostru nu ajuta deloc la echilibrarea Cererii totale cu Oferta totala.

Ceea ce echilibreaza Cererea noastra totala este oferta a ceea ce producem noi, nu toata Oferta. De aceea, ca sa echilibrez balanta trebuie sa mai pun ceva pe talerul unde se afla Cererea. Ce anume?

Dezechilibrul acesta se poate vedea cu usurinta din datele puse la dispozitie de FMI, facand o comparatie intre Germania si Romania. Ca sa se echilibreze balanta trebuie ca:

S-I=E-H

unde S= savings (economiile); I= investitiile (cererea de investitii); E= exporturile si I=importurile. Este clar ca daca E>H atunci obligatoriu trebuie ca S>I si invers: daca E<H atunci S<I. Uitati-va pe tabelul FMI, vizualizat mai sus printr-un link, la rubricile Total investment si Gross national savings, unde valorile sunt date ca procent din PIB, si la rubricile Current account balance, date in U.S. dollars si procent din PIB, atat la Germania cat si la Romania. Vom observa ca pentru Germania S>I, iar balanta contului curent are un excedent estimat la 236,988 miliarde de dolari, adica 6,203% din PIB-ul Germaniei. In ceea ce priveste Romania, S<I iar balanta contului curent are un deficit estimat la -2,380 miliarde de dolari, adica -1,176% din PIB-ul Romaniei. Este limpede ca in cazul Romaniei dezechilibru este in sens negativ, soldul dintre export si import e negativ. Chestiunea este ca in cazul Romanei trebuie finantat acest deficit, ceea ce nu e in cazul Germaniei, ba dimpotriva!

Ma intorc acum la intrebarea pe care am pus-o mai sus: Ce anume trebuie sa mai pun pe talerul balantei, acolo unde se afla Cererea, ca sa pot echilibra Oferta? Se poate pune intrebarea de ce oamenii acestia care au obtinut foarte multi bani (de ordinul chiar a miliardelor de euro) din coruptie nu se apuca sa faca ceva, sa produca ceva si sa puna produsul pe piata? Stiti, celebrul adagiu: nu te intreb cum ai facut primul milion de dolari. De ce oare?

Ca sa pot sa echilibrez Balanta trebuie sa pun valoare pe talerul unde se afla Cererea. Adica trebuie stabilit mai intai echilibrul valoric intre Cerere si Oferta. Problema, la noi, este tratata doar in termeni de echilibru bugetar. Adica al bugetului facut de catre Guvern si aprobat de Parlament. Insa echilibrul financiar este, cred, altceva. Pentru ca echilibrarea Balantei se poate face prin imprumuturi. O firma se poate imprumuta la o banca sau mai multe banci, in conditiile in care la noi piata de capital este foarte anemica. Chestiunea este ca imprumutandu-te la o banca echilibrul se poate reface pe moment ca imediat dupa aceea (ei, nu chiar maine!) sa se creeze din nou o stare de dezechilibru si sa trebuiasca sa te imprumuti din nou. Asa se explica volumul mare de credite neperformante de la noi. Sunt credite destinate refacerii echilibrului dintre Cerere si Oferta sau, daca doriti, destinate imediat consumului si nu productiei: trebuie sa cumperi ceea ce se ofera pe piata. Iar diferenta de capital, in defavoarea noastra, de care vorbeam mai sus, se mentine constanta ceea ce face ca productia sa fie mai mica decat consumul. Asa se explica faptul ca riscul, la noi, de a da faliment daca te apuci sa produci ceva, chiar daca ai capitalul financiar necesar, este foarte mare. Trebuie sa investesti mai mult decat economiile pe care le-ai putea, in felul acesta, realiza. Cu alte cuvinte, poti sa bagi bani intr-o afacere, cum se spune pe romaneste, dar sa nu reusesti sa-ti scoti banii bagati in acea afacere.

In Romania se produc lucruri care folosesc la nimic

In stiinta economica exista asa numita Teorie subiectiva a valorii sau marginalista, cum i se mai spune… Este teoria potrivita careia un bun are o valoare mai mica sau mai mare decat altul, cu cat este mai mult sau mai putin util. Deci depinde de intensitatea trebuintei pe care o satisface respectivul bun.

Gandul

Bilanţul autostrăzilor făcute de Guvernul Ponta în 2014: 22 de kilometri care s-au crăpat

Se arata, printre altele, ca:

România a ajuns la 666 de kilometri de autostrăzi. Anul 2014 a fost unul dintre cei mai proşti din istorie pentru construcţia de autostrăzi. Anul acesta au fost deschişi circulaţiei – cu două zile înainte de alegeri – fix 22 de kilometri de autostradă, care prezintă deja crăpături. Anul 2014 a fost unul dintre anii cu cei mai puţini kilometri noi de autostradă construiţi din ultimii 25 de ani. Pentru 2015 şi “în perspectivă” Guvernul şi-a trecut la priorităţi aşa-numita autostradă a lui Dragnea – Bucureşti-Alexandria – şi perpetua Comarnic-Braşov. În ultimii şapte ani au fost cheltuiţi peste 4 miliarde de euro pentru construcţia de autostrăzi, bani din care au fost construiţi 395 de kilometri de drum, adică o medie de peste 10 milioane de euro pe kilometru.

De la „sub 100 de kilometri” de autostradă, cât promiteau oficialii Companiei de Autostrăzi la începutul anului, la 56 de kilometri, cât estimau în noiembrie, s-a ajuns ca în acest an România să inaugureze, până acum, doar 22 de noi kilometri de autostradă.

Autorităţile au ţinut morţiş să dea în folosinţă tronsonul dintre localităţile Sălişte (Sibiu) şi Cunţa (Alba) – , lotul 3 de pe Orăştie-Sibiu cu exact două zile înainte de alegerile prezidenţiale de pe 16 noiembrie.  La 12 zile de la deschiderea circulaţiei, asfaltul deja avea fisuri, pe unele porţiuni, un posibil motiv, potrivit unui profesor de la Facultatea de Construcţii din Iaşi citat de ZF, fiind un studiu de fezabilitate de slabă calitate.

17 noi kilometri de autostradă în 2015

În noiembrie CNADNR anunţa, într-un răspuns transmis Mediafax, că până la finele acestui an vor fi finalizaţi 56,3 kilometri de autostradă, respectiv primul lot (22,2 kilometri) şi o porţiune de 6 kilometri din lotul 2 al autostrăzii Nădlac – Arad, 6 kilometri din lotul 2 al autostrăzii Timişoara – Lugoj şi lotul 3 de la Orăştie – Sibiu (22,1 kilometri). Din aceştia doar cei 22 de kilometri din lotul 3 ai autostrăzii Orăştie-Sibiu au fost deschişi circulaţiei.

Nici pentru anul viitor lucrurile nu stau mai bine, la capitolul construcţii de autostrăzi.

“Tronsoanele de autostradă planificate a fi deschise traficului rutier în anul 2015 sunt: autostrada Nădlac – Arad şi drum de legătură lot 2: km 22+218 – km 38+882 – 10,664 km; autostrada Bucureşti – Ploieşti, tronson Bucureşti – Ploieşti, Secţiunea I, km 0+000 – km 19+500 – 6,5 km”, a comunicat la începutul lunii noiembrie Compania de Drumuri pentru Mediafax.

Autostrada lui Dragnea, între priorităţi. Lipseşte autostrada Sibiu-Piteşti

Autostrada Bucureşti-Alexandria, denumită şi autostrada lui Dragnea, dar şi autostrada Comarnic-Braşov sunt incluse între proiectele prioritare ale Ministerului Transporturilor pentru 2015 şi “de perspectivă” , potrivit Raportului privind situaţia macroeconomică pe anul 2015 şi proiecţia acesteia pe anii 2016-2018.

Despre autostrada Sibiu-Piteşti nu se face nici o menţiune.

Autorităţile îşi propun demararea proiectului Autostrăzii de Sud, pe traseul Bucureşti-Alexandria-Craiova-Drobeta Turnu Severin-Timişoara.

Costul construcţiei autostrăzii Bucureşti-Alexandria era estimat anul trecut de Dan Şova, pe vremea când era ministru delegat pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional, la 400 de milioane de euro, urmând să fie finanţată în principal din fonduri europene.

Chiar dacă apare menţionată pe hârtie, autostrada Comarnic-Braşov, supranumită şi “Autostrada Zăpezii”, pare îngropată. La aproape un an de la desemnarea câştigătorului licitaţiei, contractul nu a fost semnat, iar ministrul Ioan Rus a răspuns recent extrem de laconic la întrebarea gândul despre stadiul proiectului: “Sperăm în continuare. Altă întrebare?”

Pe aceeaşi listă sunt incluse şi finalizarea lucrărilor la autostrada Nădlac-Arad-Bucureşti, continuarea lucrărilor la Autostrada Transilvania, precum şi programul de eliminare a “ punctelor negre” din trafic.

Pe de altă parte, Guvernul a stabilit 115 proiecte publice considerate prioritare, pe baza propunerilor primite de la Secretariatul General al Guvernului (SGG) şi ministere.  Cele mai multe proiecte au fost transmise de SGG – 73 de proiecte – şi Ministerul Transporturilor  – 24 de proiecte. Între acestea se numără autostrada Orăştie-Sibiu (82 de km), autostrada Timişoara-Lugoj şi varianta de ocolire a oraşului  Timişoara (35 km), reabilitarea liniei de cale ferată Braşov-Simeria, secţiunea Sighişoara-Coşlariu, construcţia variantei de ocolire a Braşovului, reabilitarea DN56 Craiova-Calafat, autostrada Sebeş-Turda (70 km). […]

Cheltuieli cu autostrăzile

Anul trecut au fost deschişi traficului rutier 107 kilometri, lungimea totală a reţelei de autostrăzi din România numărând în prezent 666 de kilometri. Vă prezentăm mai jos lista cheltuielilor făcute cu autostrăzile şi a numărului de kilometri inauguraţi, începând cu anul 2008.

Anul/ Plăţi efectuate /kilometri deschişi circulaţiei

2008: 408 milioane euro – 0

2009: 650 milioane euro – 42

2010: 566 milioane euro – 28

2011: 773 milioane euro – 68

2012: 757 milioane euro – 128

2013: 941 milioane euro – 107

2014*: 228 milioane euro – 22

*plăţi realizate în perioada ianuarie-septembrie 2014 / sursa: ZF.ro, CNADNR” (subl. mea)

“Performantele” noastre sunt absolut “remarcabile”! Sa o luam sistematic! :) La ce foloseste, care este utilitatea, sa faci intr-un an 22 de kilometri de autostrada care, nu in cateva luni, ci in 12 zile, sa se crape? Eu nu spun ca nu s-ar fi cheltuit o cantitate de munca pentru realizarea celor 22 de kilometri. Dar o autostrada pentru ce o faci? Pentru ca sa se poata circula pe ea, nu? Dar drumul s-a crapat. Atunci care mai e valoarea…? Se vede clar: in Romania se cheltuieste foarte mult si se fac lucruri de slaba calitate, chiar foarte slaba. Cu alte cuvinte, cum spune romanul, s-au aruncat 228 de milioane de euro pe fereastra! Sau cum e posibil sa cheltuiesti 408 milioane euro si sa se realizeze 0 (zero!!) kilometri de autostrada?

Ar trebui adaugat ca lucrarile de drumuri sunt executate preponderent de catre firme straine, in conditiile in care firmele romanesti de constructii drumuri si poduri, deci capitalul de care dispunea Romania, au fost sistematic, de-a lungul anilor, distruse, falimentate, jefuite. In schimb pretul mediu al unui kilometru de autostrada este de 10 milioane de euro!! Da, ati ghicit: sunt banii dumneavoastra! Sau, mai exact spus, sunt banii cu care se imprumuta Romania si pe care Dvs. trebuie, in cele din urma, sa-i platiti. Pe vremea comunismului, cand lucrarile de drumuri si poduri erau efectuate cu firme in exlusivitate romanesti si cu materiale din Romania, s-au realizat in jur de 16.000 km de drumuri nationale care au tinut cam pana in zilele noastre. Daca firmele romanesti nu ar fi fost sistematic distruse dupa Revolutie am fi putut face autostrazi la un pret pe kilometru probabil de 5 ori, sau chiar mai mult, mai ieftin si lucrari de buna calitate.

De aceea problema nu este neaparat deficitul bugetar, dupa parerea mea. Ci capacitatea noastra de a face economii. Asta inseamna ca deficitul bugetar poate fi si mai mare, problema mare este ca cheltuielile care se fac sa nu degenereze in risipa! Veniturile Romaniei sunt mici, asta inseamna automat si cheltuieli mici daca deficitul bugetar e zero. Cu cheltuieli mici nu se poate face mare lucru. De aceea trebuie cheltuit mai mult. Dar problema principala este ca aceste cheltuieli mai mari sa nu se transforme in risipa, ceea ce e acelasi lucru cu a spune ca Romania, daca cheltuieste mai mult, trebuie neaparat sa faca eforturi sa castige in competitivitate. Daca competitivitatea economica a Romaniei ramane redusa putem face si cheltuieli mici ca tot risipa vom face. Tarile din grupul PIIGS (Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania) au avut ca problema principala – care a si generat criza financiara din Zona Euro – competitivitatea redusa fata de tarile nordice (Lucian Croitoru). Nu atat datoria publica, nu atat deficitul bugetar, cat competitivitatea slaba in raport cu tarile din Nordul Europei. De aceea Romania trebuie sa cheltuiasca mai mult, dar trebuie sa castige in competitivitate. Lucian Croitoru spune undeva ca daca aceste tari din grupul PIIGS ar fi avut moneda proprie, aceasta, in urma crizei, s-ar fi devalorizat ajutand exporturile si astfel aceste tari ar fi putut sa castige in competitivitate. Pentru Romania e foarte important sa castige in competitivitate. Spre exemplu, daca s-ar putea realiza un kilometru de autostrada cu 3 milioane de euro si executia ar fi buna am putea face mai multi kilometri de autostrazi sau am putea reabilita mai multi kilometri de drumuri nationale, cheltuind mai mult, dar incercand sa reducem semnificativ rata defectelor. In felul asta ar putea, cred, creste si salariile lucratorilor. Or, a creste in competitivitate inseamna ca lucrurile sa se imbunatateasca sub aspect valoric. Spre exemplu, Romania nu-si mai poate permite antreprenori de carton, cum le spune Lucian Croitoru. Asta este marea problema! Nu cheltuielile mari reprezinta problema ci eficienta economica redusa, randamentul redus al factorilor de productie (valoarea productiei raportata la consumul de factori). Este literalmente dezastruos ca sa se plateasca 10 milioane de euro pentru un kilometru de autostrada si in cateva zile kilometrul acesta sa se rupa. Pentru ca daca nu facem asa, atunci sa nu ne mire ca va creste evaziunea fiscala si coruptia, pentru ca nu e alta posibilitate.

Despre mita si bacsis

Dupa parerea mea, asa cum vad eu lucrurile, este o mare diferenta intre bacsis si mita. Bacsisul nu ti se cere, il dai pentru ca asa vrei tu si dai cat te lasa inima pentru ca asa iti place tie, pentru ca esti domn, nu neaparat pentru a obtine ceva in schimb. Mita ti se cere. Daca luam, de pilda, recenta epidemie de coruptie din Bulgaria, cu efecte absolut catastrofale pentru intreaga tara, vom observa ca cei intervievati au spus ca li s-a cerut mita. Iar cei care au oferit mita au facut-o, evident, in schimbul a ceva: li s-a cerut mita in mod tacit. Si atunci ce e mita? Se observa cu destul claritate, zic eu, ca mita este, de fapt, o taxare ilegala. Si atunci te intrebi: de ce trebuie sa fiu taxat in felul acesta de un functionar public platit pentru a face treaba respectiva? Vedeti dumneavoastra, intr-o tara in care competitivitatea e slaba si salariile sunt proaste. Dar notiunea de salariu prost sau bun trebuie neaparat legata de ceea ce poti cumpara cu acel salariu. Este vorba de ceea ce aratam mai sus: nu poti sa echilibrezi oferta de produse straine care invadeaza piata, valori produse nu in Bulgaria, ci in afara tarii, printr-o cerere care echilibreaza doar oferta de bunuri si servicii produse in exclusivitate de Bulgaria, oferta inferioara valoric decat cea a strainilor. De aceea mai trebuie sa pui pe talerul balantei pe care sta Cererea ceva. Or, trebuie spus ca orice piata tinde sa se echilibreze intr-un fel sau altul pana la urma. Poti insa sa ajungi la echilibru printr-o competitivitate mai ridicata, lucru care nu e deloc usor pentru tari precum Romania si Bulgaria, datorita capitalului slab existent in aceste tari.

Dupa parerea mea, lucru acesta se poate vedea si daca facem o comparatie intre deflatorul PIB din Romania si cel din Germania. Concret, dupa datele puse la dispozitie de FMI: in Germania indexul deflatorului PIB este estimat in 2014 la 112,041. In Romania deflatorul PIB este estimat la 184,286. Asta inseamna ca in Romania PIB-ul nominal este mult mai mare decat PIB-ul real in comparatie cu o tara dezvoltata precum Germania. Daca ne uitam si la alte tari dezvoltate, vom constata valori mai mici ale deflatorului PIB decat cea din Romania. In Romania inca putin si e aproape dublu decat in Germania!! In Germania e o diferenta mica intre PIB-ul calculat la preturi constante (luandu-se un anumit an ca an de baza, 2005 in acest caz) si cel calculat la preturi curent (in anul curent). In Romania PIB-ul calculat la preturi curente este aproape dublu fata de cel calculat la preturi constante!! Ceea ce arata ca noi crestem foarte putin in termeni reali. La intrebarea pusa de Dl. Florin Citu:

“Pana acum nu am vazut o explicatie pentru scaderea dinamicii preturilor masurate de deflator. Este un soc al ofertei, se produce mai mult, si de aceea scad preturile? Sau este un soc negativ al cererii, o scadere a cererii agregate interne? In ultimul raport BNR estimeaza un output gap mai mare, diferenta dintre pib real si pib potential, dar din cate inteleg eu este rezultatul unui PIB potential mai mare. “

raspunsul este, cred, acesta: este o scadere a cererii agregate interne. Si ma conduce spre acest raspuns faptul ca FMI a estimat, fata de anul trecut, in crestere deficitul de cont curent si o estimare in scadere atat a savings-urilor (a economiilor) cat si a investitiilor totale. Deci nu poate fi o crestere a ofertei, a productiei. Mai plauzibila mi se pare ipoteza unei stagnari, sau o crestere insuficienta, in raport cu scaderea cererii, a ofertei… Tragismul situatiei este ca, la noi, Cererea nu poate echilibra Oferta, intrucat aceasta oferta are in structura, componenta sa, pe langa ceea ce producem noi, bunurile si serviciile produse in exterior, superioare din punct de vedere valoric fata de ceea ce producem noi, cum aratam mai sus. In cazul Bulgariei e la fel. Iar cheltuielile obligatorii pe care trebuie sa le faci platind taxele si impozitele mari, impuse de Guvern, nu ajuta la marirea cererii. Sa presupunem ca a crescut volumul productiei. A crescut cumva cantitatea factorilor de productie utilizati? A sporit imbunatatirea si eficienta calitatii factorilor de productie utilizati? De asta si spun ca este crucial ca Romania sa castige, sa faca eforturi sa castige in competitivitate.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 14, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Cu cine ne infratim? Cu Republica Populara Democrata Coreeana?

Inchisorile CIA in care ar fi fost anchetati prin tortura teroristi islamici e un subiect la ordinea zilei. E o atmosfera in care toata lumea acuza! Nu s-ar fi respectat Drepturile Fundamentale ale Omului. Acei detinuti au fost supusi unor tratamente inumane. Daca nu ma insel, chiar China a inceput sa critice SUA inclusiv pentru rasism. A aparut Dl. Obama ca sa ne spuna ca “Noi nu suntem asa”, ca SUA ar putea fi tarata si in procese internationale. Amnesty International, Consiliul Europei, Parlamentul European ancheteaza subiectul in vederea tragerii la raspundere a tarilor care au gazduit astfel de inchisori! Si Presedintele Obama, la unison cu China Populara, pare a cauta sa-si traga la raspundere propria tara pentru astfel de fapte. Penale.

Daca cineva s-ar naste azi si automat ar creste pana la o varsta la care sa inteleaga lucrurile, sa stie sa scrie si sa citeasca, ar ramane cu urmatoarea impresie: cat de rea e SUA (nu tarile care au gazduit inchisorile, acelea sunt victimile imperialismului american!!) si ce buni sunt teroristii!! Zau, dar despre ce vorbim aici? Am vazut o doamna, la televizor, care avea o figura serioasa, parca marcata de fapta ingrozitoare petrecuta: cum e posibil ca teroristii sa fie tratati asa? Am avut impresia ca asist la condamnarea unui grav caz de child abuse: teroristii, niste bieti copii fara aparare, abuzati sexual si fizic de niste parinti descreierati care nu pot fi decat imperialistii americani, desigur. Cum e posibil asa ceva! Saraca doamna, care vorbea, parca nici nu mai stia sa rada, sa schiteze un zambet, de serioasa ce era! Doar in treacat s-a mentionat ca prin anchetarea unui astfel de prizonier s-a ajuns la localizarea si prinderea lui Osama Bin Laden. Nu as vrea sa se creada ca sunt pentru rele tratamente, inumane, aplicate detinutilor, dar impresia pe care ti-o lasa povestea asta este aceea ca teroristul islamic este o persoana ingenua, o fata inocenta, pura si candida in fata brutalului opresor, exploatator capitalist newyorkez, numai interes si sange rece!

Eram mai demult pe una din camerele de chat de pe Yahoo Messenger, despre adevaratul inteles al Islamului, si intrase o tipa care auziti ce a putut sa spuna despre crestinism: ca este, de fapt, adorarea omului alb… Crestinii erau cei rai, islamicii cei buni, in viziunea sa.

Departe de mine in a imparti lumea in baieti buni si baieti rai, insa toata dezbaterea actuala despre inchisorile CIA par a avea acest sens: noi suntem cei rai, ei sunt cei buni. Noi nu respectam Drepturile Fundamentale ale Omului, de parca teroristii sunt cei care le respecta cu multa scrupulozitate. Parca nici n-ar exista oameni decapitati de acesti teroristi si filmata toata scena, apoi difuzata in toata lumea.

Romania Libera

Peste 5.000 de persoane, omorâte de jihadiști în noiembrie

Se arata ca:

“Peste 5.000 de persoane au fost omorâte de jihadiști în luna noiembrie, o cifră care arată că acestea sunt “mai puternice ca oricând”, potrivit unui studiu britanic publicat joi, relatează AFP, conform Mediafax.

Irakul a înregistrat cele mai multe victime, urmat de Nigeria, Afganistan şi Siria, potrivit acestui studiu realizat de BBC World Service şi centrul de cercetare ICSR din cadrul King’s College din Londra.

Aproximativ 664 de atacuri au fost recenzate în total. Şaisprezece grupări au revendicat aceste atacuri sau au fost identificate ca fiind responsabile de comiterea acestora, dintre care 60% nu au nicio legătură cu reţeaua teroristă Al-Qaida, inamicul numărul unu acum câţiva ani, subliniază studiul.

Aproape jumătate din atentate (44%) au fost comise de gruparea Stat Islamic (SI), care operează în principal în Irak şi în Siria. Această grupare ar fi ucis 2.206 persoane în 308 atacuri.

La rândul ei, gruparea nigeriană Boko Haram ar fi ucis 801 persoane în 30 de atentate.

Aceste date sunt “stupefiante având în vedere că acum trei ani în lumea occidentală se punea că s-a terminat, Al-Qaida este în declin, moartă, învinsă strategic”, a comentat Peter Neumann, cercetător la King’s College.

“Toată lumea crede că primăvara arabă a adus libertate şi democraţie. Ori există o mişcare jihadistă în părţi ale lumii unde nu ne-am imaginat că va apărea vreodată”, a adăugat el.

Autorii recunosc, totuşi, limitele unui astfel de studiu, mai ales într-un context de război civil, în care este greu de atribuit unele acţiuni unei grupări anume şi în care colectarea de informaţii întâmpină dificultăţi.”

Jihadist, jihadist, dar la o adica ii place stilul de viata american ;)

Jihadiştii, amatori de băuturi şi gadgeturi occidentale

Se arata ca:

“Localnicii nu doar trăiesc în teroare din cauza acestor militanţi, care folosesc execuţii în masă brutale şi decapitări pentru a se impune, dar încearcă de asemenea să găsească modalităţi de a supravieţui crizei economice provocate de cei trei ani de război civil.

Mulţi spun că cea mai bună strategie este să le furnizeze luptătorilor gustările şi băuturile care le plac. Chipsurile, ciocolata, băuturile energizante şi berea fără alcool sunt printre preferatele luptătorilor străini care s-au alăturat grupării Stat Islamic (SI) în Siria.

Decretele religioase ale SI şi preferinţele militanţilor au transformat economia locală în zonele ocupate de gruparea islamistă. Magazinele de băuturi alcoolice sunt închise, în timp ce vânzătorii de alimente de tip junk food, magazinele de haine – în special cele în stil militar – şi cele de telefoane mobile înregistrează profituri modeste.

“Economia în zonele controlate de SI este dictată de luptătorii străini. În rest, totul este zero”, a declarat Saleh, un vânzător de articole vestimentare din oraşul Rakka. Mulţi vânzători din zonele rurale nu au auzit până acum de băuturi ca Red Bull şi nici nu se gândeau să vândă chipsuri Pringles şi ciocolată Snickers sau Bounty, preferatele luptătorilor străini.

Afaceriştii locali cumpără astfel de produse din zonele controlate de regimul sirian sau din Turcia şi le vând la un preţ mai mare, pentru a acoperi şi sumele date ca mită la punctele de control ale armatei. Militanţii SI, care au venituri mult mai mari decât civilii, “nici nu se uită la preţuri, banii nefiind o problemă pentru ei”.

Un alt domeniu aflat în dezvoltare este cel al telefoniei mobile. Dacă localnicii au modele vechi de telefoane Nokia, magazinele sunt pline acum cu cele mai noi tipuri de smartphone-uri. Luptătorii SI, “în special cei din Golf, sunt obsedaţi de telefoane mobile”, a declarat proprietarul unui magazin.”

Unul din cele mai stranii lucruri la acesti baieti, jihadistii, e urmatorul: atunci cand baietii astia revin in deplinatatea facultatilor mintale, lasa pusca si se comporta tratandu-te ca si cum ai fi la Camera de Comert din Chicago! :) Sigur, se admite si un whisky, dar sa nu stie lumea – e doar intre tine si el chestia asta :) . Fiti atenti la cum se comporta acesti oameni: “nici nu se uită la preţuri, banii nefiind o problemă pentru ei”. Oamenii astia nici nu-si inchipuie ca pentru un american banii sunt o problema, sunt intotdeauna o problema. Nu stiu ce ma face sa fiu sigur ca baietii nici nu-si inchipuie ca poti sa fii foarte talentat si sa n-ai masina, sa circuli cu metroul… In mentalul colectiv este de neconceput yankeul, exploatator brutal, desigur, care nu stie si nu are in vocabular decat un singur cuvant – profit – sa se uite la preturi, banii sa fie o problema pentru el si sa circule cu metroul…

Executiile

Jihadiștii asasinează încă un occidental

Se arata ca:

“Statul Islamic a făcut publice duminică imagini video în care un călău mascat şi îmbrăcat în negru stă aplecat deasupra unui cap tăiat, aflat la picioare, şi pretinde că este al unui voluntar umanitar american, Peter Kassig, un fost ranger al armatei, dispărut de peste un an la un post de control din nordul Siriei, în timpul livrării de materiale medicale. SI a revendicat din august execuţia a patru ostatici occidentali.

Autenticitatea acestei înregistrări, difuzată de Al-Furqan, organul mediatic al grupurilor jihadiste, nu a putut fi verificată imediat. Punerea în scenă diferă de precedentele execuţii de ostatici filmate de SI şi nu prezintă decapitarea lui Kassig, neexistând vreo filmare cu el recitând un ultim mesaj dictat de răpitori. Dar arată scena, de o rară violenţă, a asasinării a cel puţin 18 oameni prezentaţi ca fiind soldaţi sirieni, aliniaţi, îngenunchiaţi fiecare în faţa unui călău. Unul dintre ei, probabil acelaşi care anunţă moartea lui Kassig, are accent britanic şi este îmbrăcat în negru, conduce scena şi se adresează preşedintelui american, Barack Obama: „Azi, tăiem gâtul soldaţilor lui Bashar. Mâine, vom tăia gâtul soldaţilor tăi”. Cei care au analizat înregistrarea estimează că ar putea fi asasinul ziariştilor americani James Foley şi Steven Sotloff. Un purtător de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate a declarat că experţii serviciilor secrete din SUA sunt la curent cu înregistrarea video şi „lucrează cât mai rapid posibil pentru determinarea autenticităţii”. „Dacă se confirmă, suntem consternaţi de asasinarea brutală a unui voluntar umanitar american, nevinovat, şi exprimăm sincere condoleanţe familiei şi prietenilor”.

Ostatic din 2013

Originar din Indianapolis, Peter Kassig, 26 de ani, a fost capturat la 1 octombrie 2013 la un punct de frontieră din estul Siriei, în provincia Deir ez-Zor, pe când livra material medical, potrivit apropiaţilor săi. Media nu a menţionat capturarea sa până când a apărut la finele unei înregistrări video a SI ce prezenta decapitarea voluntarului umanitar britanic Alan Henning, la 3 octombrie.

Jihadiştii ameninţau că îl vor executa şi pe Kassig, ca represalii la loviturile aeriene ale SUA în Siria şi în Irak contra poziţiilor SI. Kassig a fost deţinut la început separat, apoi transferat într-o închisoare situată la subsolul unui spital pentru copii din Alep, apoi din nou transferat într-o reţea de închisori din Raqqa, capitala autodeclarată a „califatului” autodeclarat de grupul extremist SI.

Peter Kassig s-a alăturat armatei SUA în 2004, potrivit dosarului său militar consultat de Associated
Press. O scurtă perioadă a fost ranger în Irak, între aprilie şi iulie 2007, şi a fost demobilizat din motive medicale. Kassig a studiat apoi la Universitatea Butler din Indianapolis înainte de a merge în Liban, în 2012, ca voluntar medical pentru a veni în ajutorul refugiaţilor sirieni, apoi în Gaziantep, Turcia, în apropierea frontierei siriene. De acolo, a condus o mică ONG fondată în 2012, Special Emergency Response and Assistance (SERA), care forma civili pentru a putea asigura îngrijiri medicale şi oferea hrană,
haine şi medicamente, după cum declară tatăl tânărului american.

Act de „crimă contra umanităţii“

Premierul britanic, David Cameron, s-a declarat „oripilat de uciderea cu sânge rece a lui Peter Kassig. SI şi-a demonstrat încă o dată întreaga perversitate. Gândurile mele se îndreaptă către familia lui”.

Preşedintele francez, François Hollande, a denunţat actul de barbarie şi a precizat că, dacă se confirmă moartea lui Kassig şi asasinarea soldaţilor sirieni, este vorba de „crime contra umanităţii”.”

Haideti sa ne lamurim: daca acestea sunt crime impotriva umanitatii noi infieram, cu manie proletara, desigur, inchisoriile CIA? Incepem sa preamarim China pentru ca acolo traieste “in pace si in armonie” tot “poporul muncitor”? Incepem sa ridicam in slavi Coreea de Nord unde toata lumea “de la orase si sate” traieste “in pace si voie buna”? Uitati-va ce fac acesti oameni, jihadistii. Nu prea vad o condamnare in termeni duri a crimelor impotriva umanitatii comise de acesti oameni. Suntem doar oripilati. Or, nu e de ajuns sa fii numai oripilat. Impresia mea nu e doar ca mangaiem pe crestet o banda de asasini, ci ii mai luam si-n brate vrand sa le schimbam scutecul, sa fie mai curati, mai uscati.

“Un purtător de cuvânt al Consiliului Naţional de Securitate a declarat că experţii serviciilor secrete din SUA sunt la curent cu înregistrarea video şi „lucrează cât mai rapid posibil pentru determinarea autenticităţii”. „Dacă se confirmă, suntem consternaţi de asasinarea brutală a unui voluntar umanitar american, nevinovat, şi exprimăm sincere condoleanţe familiei şi prietenilor”.”

Suntem consternati? N-am inteles bine… Suntem revoltati, stimata doamna sau domn purtator de cuvant!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 12, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Ce Romanie lasa Traian Basescu dupa doua mandate…?

Iata ca Traian Basescu se afla la sfarsitul celui de-al doilea mandat si ultimul la care are dreptul. Ar fi interesant sa facem un bilant… Sa tinem cont ca nu ne vom mai intalni cu Traian Basescu in calitate de Presedinte al Romaniei. Ceea ce s-a numit Regimul Basescu este pe final. Acest blog cuprinde o fila de istorie, daca se poate spune asa, si anume perioada ultimului mandat al lui Traian Basescu, cu bunele si cu relele sale. Presedintele a avut un proiect foarte ambitios: sa schimbe Romania. A reusit oare? Dupa parerea mea, Basescu nu a reusit… Adevarul este ca rezultatele sunt dezamagitoare sub multe aspecte si din foarte multe puncte de vedere:

- Romania nu a scapat de MCV si nici nu a reusit intrarea in Spatiul Schengen;

- Nu s-a reusit adoptarea unei Constitutii mai bune decat cea din 1991, revizuita in 2003, si nici o organizare administrativ-teritoriala mai performanta a Romaniei in raport cu cea actuala;

- Nu s-a realizat nicio privatizare in cele doua mandate ale sale, cu consecinte catastrofale asupra economiei Romaniei;

- S-au taiat salarii si pensii in sectorul de stat, dar fara a se face o reforma cu adevarat a statului (desi s-a incercat, dar fara convingere, lucrul asta);

- Din punct de vedere economic Romania a dat mult in urma si datorita crizei economice din 2008. Romania este si acum o tara saraca si nu s-a vazut o evolutie economica care, intr-adevar, sa insemne progres;

- Nu a respectat Constitutia Romaniei si a incercat sa deturneze sensul unui referendum constitutional in lovitura de stat;

- A scapat Romania de coruptie? Adevarul este ca au cazut cateva nume grele, ca sa zic asa. Presedintele a mizat pe independenta Justitiei. Sistemul insa s-a schimbat? Suntem la sfarsitul celui de-al doilea mandat a lui Basescu – cititi acest articol din Gandul despre seful IPJ Gorj, Salvador Caragea, caz dezbatut si la Jocurile de Putere a le lui Rares Bogdan.

De asemenea acum iese la iveala coruptia din PDL in care sunt implicati oameni din anturajul Presedintelui. De unde se vede jocul dublu facut atat de PDL cat si de Presedinte, extrem de toxic pentru tara.

- Cititi, va rog, acest articol din Revista 22 – Singuratatea capitanului de cursa lunga, de Valeriu Stoica – preluat si de Vladimir Tismaneanu pe blog – in care se arata, printre altele, ca:

Singurătatea bărbatului de stat

Când vezi ceea ce alții nu văd, este firesc să rămâi tot mai singur. Iar când iei de­cizii în răspăr cu majoritatea, sentimentele de adversitate și chiar de animozitate se accentuează. Dacă mai ai și un stil agresiv, chiar conflictual, nu este de mirare că nu­mărul dușmanilor crește și coalizarea lor este inevitabilă. Referendumul de de­mi­tere din anul 2012 a eșuat într-un mod cu totul diferit, în raport cu cel din anul 2007. Ultima dată, Traian Băsescu a rămas președinte nu pentru că o majoritate co­vârșitoare s-ar fi pronunțat împotriva de­miterii, ci pentru că nu a existat o ma­jo­ritate constituțională pentru demitere. În ultimul an, foarte puțini au fost aceia care au rămas alături de președinte. Este ade­vărat că și greșelile s-au înmulțit. Nu este util să fac inventarul lor. Totuși, una tre­buie să fie semnalată. Jucător prin natura lui, Traian Băsescu acceptă cu greu ideea că, după epuizarea celor două mandate cons­tituționale, el nu mai poate fi jucător. După ce ai ocupat cea mai înaltă poziție în stat timp de 10 ani, uzura politică este ine­vitabilă. Capitalul de simpatie s-a di­mi­nuat drastic. Desigur, există în continuare un nucleu dur al băsiștilor, dar suntem departe de majoritățile entuziaste care l-au susținut în marile victorii electorale. Is­to­ria democrației cunoaște destule exemple în care mari bărbați de stat au rămas sin­guri după ce și-au încheiat misiunea. Ori­cât de trist ar fi pentru omul Traian Bă­sescu, bărbatul de stat trebuie să în­țe­leagă că, într-un sistem democratic, exis­tă și pentru el un final al jocului. Iar func­ționarea acestui sistem democratic, pro­ba­tă în mod repetat în ultimii 25 de ani, este cel mai bun lucru pentru România.”

Tocmai asta nu a inteles Traian Basescu bine: Democratia. Faptul ca un om are dreptul sa nu fie de acord cu tine, sa ia atitudine in felul sau, nu sa asculte de un tatuc.

- A dat multa putere serviciilor secrete, fara sa le reformeze.

Desi a condamnat comunismul, Traian Basescu a ramas tot un comunist. Traian Basescu nu s-a despartit de un trecut totalitar ci si-a dorit sa aiba o putere mai mare decat ii ingaduie Constitutia. Si-a dorit sa fie un Ceausescu dar care sa stea doar 10 ani la Putere – asa trebuie interpretata celebra lui declaratie: acel Ceausescu despre care vorbea era el, care se dorea cel mai mare Presedinte al Romanilor. Asa cum s-a dorit sa fie un rege Mihai care sa-l eclipseze pe maresalul Antonescu – tot dintr-o declaratie celebra a carei interpetare corecta asta este. El si-a dorit sa conduca intr-un mod totalitar Romania sprijinit pe puterea serviciilor secrete si a institutiilor de forta reprezentate prin procurori. Asta era visul lui Traian Basescu. De aici se vede duplicitatea sa cand a condamnat comunismul (18 decembrie 2006) ca ilegitim si criminal, dar a incercat sa se foloseasca de metodele acestuia, macar in parte. De aici se vede, din pacate, toxicitatea profunda de care a dat dovada acest individ care a ajuns Presedintele Romaniei.

La Basescu, un lucru bun pe care l-a facut e urmat in mod dual de unul rau, de opusul sau. De aceea Basescu nu a reformat ceva pentru ca in felul asta nici nu o putea face. Cand doua forte, doua tendinte se opun, ele, de fapt, se anuleaza una pe alta. Cum vrei, spre exemplu, sa reformezi o tara care a iesit de sub comunism, dar tu, Presedintele, te visezi un Ceausescu?

- A zis:

“E mai rău să fii macovist decât să fii băsist. Macovismul e forma prostească a băsismului. E forma teoretică extremistă, cu care nu ai ce să faci”

Si asta dupa ce s-au sustinut unul pe altul ani de zile. Acuma recunoaste ca e mai rau… Au inceput sa se atace unul pe altul in campania electorala cand logic ar fi fost sa nu o faca pentru ca au fost parteneri, colaboratori, au impartit impreuna aceleasi idealuri.

- Foarte straniu la Basescu este tocmai acest lucru: despartirea de comunism dar, apoi, revenirea la el, la practicile sale totalitare. Chiar si declaratia sa ca ar fi cel mai pregatit pentru functia de prim-ministru tradeaza la Basescu o sete de putere nemarginita, tipica pentru un lider comunist sau totalitar. Reformele in justitie au fost facute sub presiunea venita din exterior – UE, SUA. Daca era sa fie dupa acest individ, Basescu, Justitia, DNA, DIICOT i-ar fi fost in intregime aservite. Basescu ar fi controlat tot, precum un dictator dintr-o fosta republica sovietica dictatoriala, care graviteaza in jurul Kremlinului. Norocul nostru este ca UE si SUA ne-au cerut reforme in Justitie si ne-au aratat ce anume deoarece, cu astfel de indivizi cu o asemenea mentalitate – si Basescu nu e singurul -, Romania s-ar fi afundat intr-o mlastina a coruptiei specifica unor foste republici sovietice.

- Este adevarat, Basescu a facut si lucruri bune pentru ca a dorit corectitudine in anumite lucruri, a incercat sa atraga intelectualitatea de buna calitate in politica, i-a dezavuat pe baroni si a actionat impotriva lor, si-a dat seama de pericolul pe care il reprezinta coruptia, a indemnat Justitia sa actioneze independent, a luptat pentru integrarea in Spatiul Schengen, a dorit o apropiere mai mare de SUA, a cautat sa se distanteze de Moscova.

Cu toate acestea, din pacate, bilantul la sfarsitul mandatului sau este unul negativ. Si o mare bila neagra este reprezentata de performantele foarte reduse in plan economic, lucru ce ar trebui sa dea serios de gandit Noului PNL, cum ii zice actualei Opozitii.

Pacat… Basescu ar fi putut sa fie un mare Presedinte…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 11, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 10 comentarii

Complotul

Despre existenta unui complot prin care Ponta sa fie dat jos din functia de premier vorbeste pe blogul personal, in editorialele sale, Dl. Ion Cristoiu. Mie, la inceput, nu mi s-a parut verosimil. Acum insa imi pare ca lucrurile par bine incadrate in ceea ce poate fi numit complot sau, poate mai bine zis, o actiune organizata impotriva Guvernului Ponta. De fapt a inceput sa se vorbeasca si pe la televiziunile de stiri.

Acest complot, hai sa-i zic asa ca e mai simplu, pare o actiune comandata din exterior. Pe de alta parte, eu inteleg ca mai vor si altii sa fie premieri sau la guvernare.

Interesant de semnalat un lucru: acest complot este, in situatia politica data, totalmente inoportun. La fel si reusita acestuia.

Iohannis i-a reprosat lui Ponta felul in care au fost organizate alegerile in exterior: catastrofal. Asa este. Dar pentru ca lucrurile sa decurga bine trebuie sau votul electronic sau votul prin posta, in plic. In exterior traiesc peste 3 milioane de romani, sunt, din cate inteleg, aglomerari mai mari in anumite locuri, si de aceea fara vot electronic sau prin posta, in plic, degeaba vorbim: problema nu se poate rezolva. Iar pentru ca sa se poata rezolva, trebuie adoptata de catre Parlament legea respectiva. Asta nu prea e treaba Guvernului. Dupa parerea mea o astfel de lege trebuia votata foarte repede; PSD nu trebuia sa se complice.

O alta problema care trebuie luata in calcul este cea legata de negocierile cu FMI, care, impreuna cu Comisia Europeana, ne impune un deficit bugetar de 0,9% din PIB, fata de 1,4% din PIB cat era anterior stabilit, deci schimbarea regulilor in timpul jocului. Aceasta problema o va avea oricine va fi ajuns la guvernare si trebuie spus ca reducerea deficitului bugetar este o chestiune dificila care poate sa insemne si masive disponibilizari de personal sau noi cresteri de taxe si impozite. Isi va lua cineva acest risc?

Actuala Opozitie, Noul PNL, nu are de ce sa riste acum. Ar putea s-o faca de la inceputul anului viitor, insa vorba lui Theodor Stolojan: pana la alegerile legislative – in 2016 – e putina vreme. Si atunci de ce sa nu aiba rabdare pana atunci? Este limpede ca riscul e foarte mare, situatia fiind foarte dificila in primul rand economic, si e posibil ca prin masuri nepopulare sa ajunga sa piarda alegerile in 2016.

Masura propusa de Basescu: tot PSD la guvernare dar cu altcineva premier nu o vad fezabila daca e sa discutam intr-un registru serios si rational. Masura aceasta n-ar face bine PSD pentru ca intodeauna cand vine altcineva se creeaza un orizont de asteptare in randul populatiei. Nu se poate sa schimbi asa pe A cu B si gata! Iar daca PSD nu ar putea sa confirme atunci s-ar eroda foarte repede la guvernare.

Cea mai buna strategie, acum, e sa te mentii in Opozitie si sa critici ceea ce face Puterea, fara sa-i dai nicio mana de ajutor, desigur. PSD poate sa iasa de la guvernare si lucrul asta ar fi un avantaj in vederea legislativelor din 2016. Deoarece se anunta o guvernare in vremuri dificile.

Un alt lucru de care trebuie sa tinem cont noi, cetatenii, este ca nu e bine sa se produca ceea ce se cheama concentrari de putere, spre exemplu: PNL a dat Presedintele, sa dea si premierul. Din acest punct de vedere e mai bine sa ramana PSD, cu Ponta, la guvernare. Schimbarea poate veni si mai tarziu, cel mai bine ar fi odata cu alegerile.

Unii merg pe o pista gresita, cred eu, sustinand ca votul dat de catre populatie lui Iohannis ar insemna ca populatia nu-l mai doreste pe Ponta ca premier. Poate fi si asa, dar nu putem sti asta decat daca au alegeri anticipate. In general Guvernul Ponta poate fi inlocuit, in mod constitutional si democratic, doar in urma unei motiuni de cenzura sau a alegerilor anticipate.

Spuneam ca cea mai buna strategie, acum, e sa joci pe cartea Opozitiei. E buna si pentru Noul PNL, partid de abia constituit prin fuziunea intre PDL si PNL. Ar fi bine sa se grabeasca? Si apoi nici nu cred ca e pregatit sa vina la guvernare acum. Eu cred ca se mai poate astepta.

Chestiunea guvernarii Ponta ar putea fi transata la Congresul PSD care, din cate inteleg, va avea loc in primavara anului urmator. De vazut daca Ponta va ramane la sefia partidului. Inca nu e clar.

Dupa parerea mea, Ponta ar trebui sa mai ramana la guvernare in functia de premier. El a dobandit acum ceva experienta, deci sa vedem daca va imbunatati ceva. Sa vedem cum va merge treaba… PSD nu pierde pe termen scurt (si mediu) daca Ponta ramane intrucat ar fi continuitate si miza alegerilor prezidentiale a trecut. Poate se va imbunatati guvernarea datorita acumularii de experienta. Asa cum daca va veni Noul PNL la guvernare, cine stie, poate ca lucrurile se vor inrautati (fireste, nu-i obligatoriu).

De aceea problema inlocuirii lui Ponta nu se poate pune serios decat anul viitor, undeva in primavara sau, chiar mai incolo, la jumatatea anului sau in a doua jumatate a anului 2015, in functie si de rezultatele guvernarii.

Pentru ca, de fapt, nimeni, acum, nu are motive serioase sa-l dea jos pe Ponta de la sefia guvernului sau sa schimbe guvernul.

decembrie 9, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 7 comentarii

Greu de inteles…

Gandul

Avertismentul ministrului francez de interne: Riscul unui atentat terorist în ţările UE este „foarte probabil”

Se arata ca:

Ameninţarea teroristă la adresa ţărilor membre ale Uniunii Europene este “reală”, riscul unui atentat fiind “foarte probabil”, avertizează ministrul francez de Interne, Bernard Cazeneuve, cerând identificarea şi neutralizarea islamiştilor reveniţi din ţări precum Siria şi Irak.

“Există riscuri care sunt reale şi care necesită o mobilizare generală”, a declarat Bernard Cazeneuve, conform AFP, după reuniunea miniştrilor de Interne din statele UE, la Bruxelles, pe tema combaterii terorismului.

“Riscul producerii unui atentat pe teritoriul Uniunii Europene este foarte probabil. Motivele adoptării Jihadului (războiul sfânt islamic) vor exista cât timp vor continua conflictele în Siria şi Irak”, a declarat un oficial european, sub protecţia anonimatului.

Numărul europenilor angajaţi în conflicte islamiste nu s-a diminuat, ci chiar a crescut în unele ţări, precum Germania, a declarat ministrul german de Interne, Thomas de Maizière.

“În Franţa, numărul tinerilor deveniţi islamişti a crescut cu 89% de la începutul anului 2014″, a confirmat Cazeneuve.” (subl. mea)

Romania Libera

Surse: Asasina profesoarei americane de origine română a acționat singură

Se arata ca:

“Femeia din Emiratele Arabe Unite (EAU) arestată joi pentru uciderea unei americane de origine română a comis “un act terorist personal”, a declarat duminică un reprezentant al serviciilor de securitate, relatează AFP, conform Mediafax.

“Crima comisă de către acuzată a fost un act terorist personal”, a declarat acesta citat de agenţia oficială Wam.

“Nu s-a stabilit până în prezent că acuzata ar avea legături cu organizaţii teroriste sau partide politice care ar fi putut să o incite să comită această crimă”, a adăugat el.

Oficialul a sugerat astfel că femeia a acţionat ca o “lupoaică solitară”, în stilul acţiunilor violente comise de către islamişti, fără să aibă neapărat legături cu o grupare radicală, ca de exemplu Al-Qaida sau organizaţia jihadistă Statul islamic (SI).

Atunci când au anunţat, joi, arestarea femeii, autorităţile de la Abu Dhabi nu au catalogat acţiunile acesteia ca “teroriste” şi nici nu au făcut legătura cu participarea EAU la coaliţia internaţională antijihadistă condusă de către Washington.

Femeia a ucis-o luni pe profesoara americană de origine română Ibolya Ryan, în vârstă de 47 de ani, pe care a înjunghiat-o într-o toaletă la un centru comercial din bu Dhabi. După aceea ea a încercat să “plaseze o bombă artizanală în faţa casei unui medic american, pe care poliţia a reuşit să o dezamorseze”, potrivit autorităţilor.

Acuzata, în vârstă de 36 de ani, a vizitat recent “anumite site-uri teroriste, pe care a aderat la ideologia teroristă şi a învăţat cum să fabrice explozivi”, a declarat duminică oficialul din domeniul securităţii citat.

“Ea nu avea niciun plan să omoare un cetăţean de naţionalitate americană sau de altă naţionalitate, ci căuta pur şi simplu pe cineva a cărui limbă sau culoarea (pielii) sugera că era străin”, a mai declarat el. “Ea şi-a ales victimele la întâmplare”, a conchis oficialul.” (subl. mea)

UPDATE. Profesoară americană de origine română, omorâtă în Abu Dhabi. Femeia care a ucis-o, reținută

Se arata ca:

“UPDATE 16.12: Femeia care ar fi omorât-o pe profesoară a fost arestată, joi, relatează NBC News, conform Mediafax.

Saif Bin Zayed, ministrul de Interne din Emiratele Arabe Unite (EAU), a anunţat într-o conferinţă de presă că suspectul “cu faţa acoperită”, observat în imaginile înregistrate de camerele de securitate în timp ce părăsea locul crimei, este cetăţean EAU şi se află în custodia poliţiei.

Femeia arestată este de asemenea suspectată că a amplasat o bombă lângă locuinţa unui medic american din Abu Dhabi, potrivit poliţiei. Anchetatorii ar fi descoperit de asemenea materiale necesare fabricării bombelor la locuinţa femeii.

O profesoară de origine română, cu cetățenie americană, care muncea în Abu Dhabi, a fost înjunghiată mortal de o persoană cu un văl negru, relatează Fox News, potrivit Mediafax.

CEO-ul firmei Footprints Recruiting cu sediul în Canada Ben Glickman a confirmat pentru postul american Fox News că victima a fost identificată ca fiind Ibolya Ryan, în vârstă de 47 de ani, mama unor băieţi gemeni în vârstă de 11 ani. Ryan era cetăţeană americană şi a fost formată în Statele Unite, fiind repartizată în Emiratele Arabe Unite (EAU) în septembrie 2013, a precizat Glickman.

Tatăl băieţilor, de care femeia era divorţat, a luat un zbor către EAU pentru a lua băieţii, a adăugat el.

Concomitent, autorităţile din Abu Dhabi au publicat o înregistrare video, într-un efort de căutare a persoanei suspecte care ar fi folosit un obiect ascuţit, confiscat de poliţie.

Crima a fost comisă după ce Ambasada Statelor Unite din Abu Dhabi a postat la sfârşitul lui octombrie un avertisment în care-i informa pe americani în legătură cu “o postare recentă anonimă pe un site jihadist care încurajează atacuri asupra profesorilor la şcoli americane şi internaţionale din Orientul Mijlociu”.

“Misiunea nu cunoaşte vreo ameninţare specifică şi credibilă vizând vreo şcoală sau individ american în EAU”, se arată în avertisment, “însă cooperează cu şcoli locale americane pentru revizuirea securităţii lor”.

În înregistrarea video, persoana suspectă, care poartă o robă tradiţională neagră, văl integral şi mănuşi specifice întregii regiuni a Golfului, este surprinsă deplasându-se liniştită în mallul scump Reem Island din Abu Dhabi. Ea ia un ziar şi dispare pe un hol. O oră şi jumătate mai târziu, reapare şi fuge către un lift. O femeie încearcă să o oprească să intre în lift, dar se retrage. Persoana suspectă iese apoi grăbită din mall.

Un oficial de rang înalt din cadrul poliţiei a declarat pentru AP că atacatorul rămâne în libertate, iar poliţia face investigaţii cu privire la mobilul şi genul atacatorului. El a declarat că o “luptă” a avut loc între victimă şi atactor în toaleta femeilor chiar înainte de înjunghiere.

Ambasada Statelor Unite în EAU a anunţat că este la curent cu incidentul care a avut loc pe 1 decembrie şi se află în contact cu autorităţile, adăugând că este pregătită să ofere orice servicii consulare.

Emiratele Arabe Unite, o federaţie de şapte state, este un aliat al occidentalilor, o ţară în care numărul străinilor este mai mare ca al populţiei locale şi care se prezintă ca un “paradis” într-un Orient Mijlociu afectat de conflicte. EAU face parte din coaliţia condusă de Statele Unite împotriva grupării Statul Islamic (SI) în Irak şi Siria.”

Tinerii…? Este foarte ciudat, cel putin asa mi se pare mie, ca tinerii sunt atrasi de Islam. De observat ca in articolul din Gandul se arata ca ar fi vorba de tineri deveniti islamisti. Deci ei nu erau islamisti dar au devenit asa… Pot sa inteleg actiunea de revolta a unui tanar pentru ca locurile de munca sunt in scadere. Este un lucru care il priveste in mod direct si, desigur, il afecteaza. Dar ca sa devina islamist, ba chiar militant pentru Islam, cred ca e mai greu de inteles… In cele doua articole din Romania Libera nu ni se vorbeste despre o crima efectuata de un descreierat, ci despre “un act terorist personal”, acuzata fiind o femeie in varsta de 36 de ani… Si ca “si-a ales victimile la intamplare”… Ciudata este adeziunea aceasta la o religie – aspectul religios, vreau sa spun – intr-o tara in care se promoveaza valori laice, precum Franta. Si in trecut in Occident au existat tot felul de mode, ma gandesc de pilda la sfarsitul anilor ’60 cu tineri militanti stangisti de inspiratie comunista sau chiar maoista… Fara sa cunoasca bine lucrurile, fara sa aiba habar despre cum era de fapt in comunism. Acum lucrurile par a se repeta cu islamismul. Ca sa vedeti cum se schimba, daca se poate spune asa, lucrurile, va recomand sa cititi acest articol din Revista 22 despre acel Mai ’68, din care eu voi cita doar ce spunea Jacques Rupnik:

“JACQUES RUPNIK*

Cele doua primaveri 1968

La patruzeci de ani de la evocarea “cea­­surilor fierbinti” ale “primaverilor” de la Paris si Praga, fara sa uitam Varsovia sau Berlinul, colocviile, dezbaterile si pu­bli­catiile ofera un contrast frapant intre Est si Vest, ca sa ne intoarcem la termi­no­lo­gia epocii. La Paris, comemorarile “psiho­dramei” (Stanley Hoffmann dixit) din mai 1968 gazduiesc si certificatul de autosa­tis­factie pe care si-l atribuie o generatie, si dorinta generatiei urmatoare de a pune mana pe mostenirea acestui mai, dorinta cu atat mai arzatoare, cu cat “luna” cu pri­ci­na a fost incriminata de un nou prese­din­te al republicii – pe care totusi Daniel Cohn- Bendit l-a taxat de saizecioptist fara stirea lui (se pare ca din mai 1968 n-ar fi retinut decat celebrul “sa profitam fara limite”). Praga pare mai putin dispusa sa co­me­mo­re­ze o infrangere dureroasa si pe un Ale­xandr Dubcek induiosator, fara discutie, dar care simbolizeaza o speranta cu ari­pi­le frante si o capitulare care promitea doua­­zeci de ani de “normalizare”. Multa vreme ocultat, aruncat peste bordul me­mo­riei co­lec­­tive, iata ca 1968 revine in dez­batere, la Praga, prin republicarea, dupa patru­zeci de ani, in Literarni No­viny, a doua texte de referinta scrise in focul eveni­men­te­lor, chiar dupa ocupatia ope­rata de “ta­­rile fratesti”: unul de Milan Kundera, celalalt de Vaclav Havel.1 Pri­mul spunea, in esen­ta, ca, desi a fost un esec, Primavara de la Praga va pastra o an­vergura inter­na­tionala, fiind prima ten­ta­tiva, dintre mo­de­lele in vigoare in Est si in Vest, de a im­­pa­­ca socialismul cu de­mo­cra­tia. La care Havel raspundea ca marile victorii ale Primaverii de la Praga (des­fiin­­­ta­rea cen­zu­rii, restabilirea libertatilor indi­vi­duale si colective) nu faceau decat sa puna la loc ceea ce existase cu treizeci de ani mai ina­inte in Cehoslovacia si era inca funda­men­­tul pentru majoritatea tari­lor democratice. In acest sens, 1989 a fost un anti-1968: refuzul oricarei reforme in cadrul socia­lis­mu­lui si alipirea cat mai grab­nica de un Oc­cident care trebuia imi­tat pana la ama­nunt. Dupa douazeci de ani, grila de lec­tu­ra s-a schimbat: in con­tex­tul unei mon­dia­lizari economice, ale carei efecte per­ver­se incep sa apara la lu­mi­na zilei si al unei crize premature de re­pre­zentare de­mo­cratica, chestiunile lega­te de demo­cra­tie, de piata si de “a treia cale”, pe care le ridica primavara cehoslo­va­ca din 1968, par sa se trezeasca la o noua actualitate.

Dincolo de asemanarile aparente

In aceasta perspectiva, Primavara de la Praga depaseste sistemul comunist din Europa de Est si capata o dimensiune trans­europeana, care a fost, uneori, aso­cia­ta cu revoltele tinerilor care au inflorit cam peste tot in lume in 1968. Mai 1968 sau Primavara de la Praga par sa fie raz­me­rite care, in contexte politice, de­si­gur, di­ferite, semnifica o contestare a statu quo-ului impus de Razboiul Rece si de o cau­tare de modele de societate alter­na­tive.

Comparatia se datora, in mare parte, simultaneitatii “evenimentelor” din 1968. Faptul ca locomotivele lor au fost intelec­tua­lii si o generatie de studenti care, de la Praga la Paris (dar si la Berlin, la Ber­keley sau la Varsovia), arbora aceeasi ti­nuta vestimentara, asculta aceeasi mu­zi­ca si exprima aceeasi neincredere fata de institutiile puterii trimite la un “conflict de generatii”, intr-un moment de “excita­tie globala” si de “fraternitate incoeren­­ta”2 care avea sa stea la originea unei con­vergente ulterioare intre disidentii din Est si stanga antitotalitara din Vest.

Cealalta paralela care se face se refera la unitatea in infrangere. Desigur, uto­piile “saizecioptiste” sunt diferite, dar ele incearca sa conteste o ordine interna si internationala mostenita de la al doilea razboi mondial. De unde contorsiunile ideologice pe cat de bine intentionate, pe atat de indepartate de realitati (Praga, “re­vo­lutia consiliilor muncitoresti”3), care au re­prezentat tot atatea reactii la “restabi­li­rea ordinii” (Milan Simecka4) si la impar­ti­rea Europei.

Si totusi, simultaneitate nu inseamna si­militudine. Pentru a ne convinge, e de ajuns sa mentionam cateva contraste in­­tre cele doua “primaveri”, care se prelun­gesc dincolo de 1989. In cartea sa despre perceptiile Primaverii de la Praga de ca­tre stanga franceza, Pierre Grémion a stu­diat chestiunea din perspectiva discur­su­lui si a referintelor ideologice5. Ramane tema centrala, se accentueaza decalajul ideo­logic si se adauga socantul contrast de parcurs al “saizecistilor”: de aproxi­ma­tiv trei decenii, francezii se mentin pe cul­mi­le influentei in establishment-ul cultural si mediatic, in timp ce omologii lor cehi apar­tin generatiei sacrificate, care nu a re­des­coperit libertatea decat in 1989 si posibilitatea de a reinnoda firul unei istorii intrerupte decat in jurul varstei de cinci­zeci de ani, cand o reorientare personala si profesionala fata de tanara generatie – cu ambitiile ei, cu capacitatea ei de adap­tare si mai cu seama cu dispretul ei pen­tru iluziile Primaverii – nu mai este la inde­ma­na orisicui.

Prima diferenta este de ordin politic sau “ideologic”: “societatea de consum”, con­testata de miscarea pariziana, nu avea nimic reprehensibil pentru cei care as­pirau sa iasa din douazeci de ani de pe­nu­rie socialista. Libertatile asa-zis “bur­ghe­ze” si alegerile, aceasta “capcana” care trebuia aratata cu degetul, in locul ca­rora trebuia instalata democratia di­rec­ta, nu erau defel de dispretuit pentru cei care, iesind din totalitarism, incercau sa restabileasca drepturile civice si liber­ta­tile elementare de exprimare si de aso­cie­re, ca o conditie prealabila pentru re­com­­punerea unei ordini politice. Piata si capitalismul erau respinse de gosismul francez, in timp ce la Praga, Ota Sik pro­punea o “a treia cale” intre etatismul so­cia­list oriental si capitalismul occidental. Incercarea de a depasi acest clivaj ideo­lo­gic si economic era in ultima in­stanta un alt mod de a depasi divizarea Europei. “Intoarcerea in Europa”, sloganul “re­vo­lu­tiei de catifea” din 1989 exista deja in aspiratiile cehoslovace din 1968. Filosoful Ivan Svitak, unul dintre copiii teribili ai Pri­ma­verii de la Praga, formulase aceasta pre­zenta in felul urmator: “La intrebarea de unde, cu cine si unde mergem, se poa­­te raspunde concis: din Asia catre Eu­ropa, singuri”6. Or, pentru gosistii pari­zieni, cuvintele “Europa” sau “Occident” mi­roseau a colonialism sau a “piata co­mu­na”. Orizontul lor international era inde­fec­tibil intors spre Lumea a Treia, cu refe­rin­te care mergeau de la Vietnam (Ho) pana la Cuba (Che), trecand prin revolutia cul­turala chineza (Mao).

Libertate pentru unii, revolutie pentru ceilalti

Forta motrice a Primaverii de la Praga a fost aspiratia catre libertate, in vreme ce la Paris momentul libertar se retragea in umbra in fata mitului revolutiei. Milan Kundera subliniaza, si pe buna dreptate, aceasta dimensiune: “Mai-ul parizian a fost o explozie de lirism revolutionar. Pri­mavara de la Praga era explozia scep­­ticismului postrevolutionar. De ace­ea, studentul parizian privea spre Pra­ga cu mefienta (de fapt, cu indi­fe­ren­­ta), iar praghezul trata cu un zam­bet iluziile pariziene pe care (pe drept sau pe nedrept) le considera discre­di­ta­te, comice sau primejdioase (…) Mai-ul parizian era radical. Ceea ce ani in sir pregatise explozia Primaverii de la Praga era o revolta populara a mo­de­ra­tilor. (…) radicalismul ca atare gene­ra alergie, caci, in subconstientul majo­ri­ta­ti­lor cehilor, era legat de cele mai ura­te amintiri ale lor”7.

Lirismul revolutionar si vocabularul lui Mai ’68 ii aminteau lui Kundera de instau­ra­rea regimului socialist in 1948 si de des­tinul poetului Jaromil, eroul romanului sau Viata este aiurea, in vreme ce saize­cistii cehi erau mai aproape de ironia si de scepticismul personajului principal al unui alt roman al lui Kundera, aparut la Praga in 1968, Gluma. De unde si deca­la­jul dintre spiritul unei revolte juvenile la Paris si maturitatea adulta de la Praga. Kundera adauga: “Mai-ul parizian punea in discutie ceea ce numim cultura eu­ro­peana si valorile ei traditionale. Pri­ma­vara de la Praga era o aparare pa­sio­nata a traditiei culturale europene in sensul cel mai larg si cel mai tolerant al termenului (aparare a crestinismului, dar si a artei moderne, ambele negate de catre autoritatile instalate la putere). Cu totii am luptat pentru a avea drep­tul la aceasta traditie amenintata de me­sianismul antioccidental al totali­taris­mu­lui rus”.

Desuetudinea limbajului politic folosit la Paris nu usura comunicarea intre cele doua capitale. Cu toate ca, in ambele ca­zuri, referinta era un socialism in disi­den­ta fata de modelul sovietic, vulgata mar­xista a gosismului occidental avea o re­zonanta prea asemanatoare cu aceea propovaduita de puterea instalata in Europa de Est. Cand, in aprilie 1968, Rudi Dutschke, figura de prim plan a mis­carii studentesti berlineze, a vizitat Praga in cadrul dialogului intre crestini si mar­xisti, organizat de filosoful Milan Macho­vec, falia despartitoare a aparut cu toata claritatea. Iata cum s-au petrecut lu­cru­ri­le, povestite de tanarul, pe atunci, istoric Milan Hauner: “Dutschke dispune de un vo­cabular politico-economic gandit si ra­finat. Isi mitraliaza auditoriul cu ter­meni ca: productie, reproductie, manipu­­lare, represiune, transformare, obstruc­tie, circulatie, integrare, contrarevo­lu­tie… pe care il elaboreaza sistematic si sarguincios”8.

Si atunci, care sunt motivele lipsei de succes ale liderului contestatiei berlineze pe langa studentii cehi? “Rudi era incon­tes­tabil un orator fara pereche; dis­cur­sul lui avea un plan logic, clar. Dar toc­mai aceasta rationalitate ridicata la rangul de utopie te nelinistea. In dis­cur­sul lui perfect desfasurat nu mai ra­manea loc pentru o gluma sau pentru o slabiciune omeneasca. Fara aceasta rationalitate critica, l-ai fi luat spontan drept un demagog milenarist – si pe deasupra neamt: adica ceva déjà vu. Dar ar fi fost nedrept, pentru ca era in­credibil de sincer”.

Au trebuit sa treaca zece ani pentru ca, doar cu cateva zile inainte de a muri, Rudi Dutschke sa revina asupra orbirii go­sis­mului occidental fata de primenirea ceha; iar pentru el, “imperialismul” nu putea sa fie decat american: “N-am mare lucru de spus despre mai ’68 in Franta; in primul rand pentru ca eram in spital si mai ales pentru ca, gan­din­du-ma retrospectiv, evenimentul im­por­tant din 1968 nu a fost Parisul, ci Praga. Pe vremea aceea nu eram in stare sa ne dam seama”9.

In timp ce “noua stanga” occidentala voia sa revigoreze marxismul, curatandu-l de mizeriile staliniste, cehii se cazneau, dim­potriva, sa-l dilueze la maximum. So­cialismul “cu fata umana” putea sa se im­­pace cu marile curente de gandire la moda in anii ’60: de la psihanaliza la struc­tu­ralism, de la crestinismul pro­gresist la “noul roman”, de la “revolutia stiintifica si tehnica” si de la “teoria convergentei” a lui Radovan Richta10 la redefinirea euro­pe­nitatii.

Mostenirea culturala

Mai-ul parizian a voit sa puna cultura si Universitatea in slujba unui proiect po­li­tic. Anii ’60 cehi marcau, dimpotriva, un pro­ces de emancipare (provizorie) a cul­turii din menghina structurilor politice la putere si au fost un preludiu la zguduirile din 1968. Aceasta distantare a culturii, in ra­port cu ideologia puterii, avea o dimen­siu­ne eminamente politica. Criza politica a regimului nu incepe odata cu alegerea lui Dubcek in fruntea partidului, la 5 ia­nua­rie 1968, ci cu discursurile de ruptura ti­nute la Congresul scriitorilor din iunie 1967 de Ludvik Vaculik, de Milan Kun­de­ra sau de Antonin Liehm. Ziarul emble­ma­tic al lui Mai 1968 era Action, cel al Pri­ma­verii cehoslovace era Literarni No­viny, organul Uniunii Scriitorilor, care se vindea in 250.000 de exemplare intr-o tara de 15 milioane de locuitori. Anii ’60 vor ramane o “varsta de aur” in cultura ceha – fie ca vorbim de literatura (Josef Skvorecky, Ludvik Vaculik, Milan Kun­de­ra, Ivan Klima), de teatru (Vaclav Havel, Pavel Kohout, Otomar Krejca) sau de “noul val” in cinematografie (Milos For­man, Ivan Passer, Jaromil Jires, Vera Chy­tilova, Jan Nemec, Jiri Menzel)11 – in care se deseneaza alta paralela cu ceea ce se impunea in momentul acela in Fran­ta. Extraordinara bogatie a vietii culturale a fost inlesnita de circumstante excep­tio­na­le, in care creatia s-a emancipat de cen­zura, fara sa se lase vrajita nici de sirenele pietei. Este o vitalitate care contrasteaza frapant cu relativa sterilitate culturala (de la Praga, dar si de la Paris) din cele doua decenii de dupa 1989.

Aceasta mostenire culturala asociata lui 1968 a cunoscut un destin diferit dupa infrangerea celor doua “primaveri”: la Praga a fost sistematic distrusa de regi­mul “normalizarii”, iar principalii ei repre­zen­­tanti au fost haituiti, interzisi sau obli­gati sa se exileze. In Franta, dimpotriva, si in general in Occident, aceasta mos­te­ni­re s-a prelungit mult dincolo de esecul uto­piei radicale a lui Mai: ecologia poli­ti­ca, feminismul, multiculturalismul, dar si con­testarea modelului traditional al fa­mi­liei sau noua pedagogie antiautoritara in in­­vatamantul secundar – tot atatea semne ale influentei durabile pe care le-a lasat aceasta mostenire unei generatii care s-a instalat la posturile de comanda ale prin­ci­pa­lelor institutii culturale si mediatice ale tarii. Saizecistii cehi sunt o generatie pier­duta. Atunci cand, dupa douazeci de ani, s-a produs schimbarea, ei isi cautau un al doilea suflu improbabil. Omologii lor fran­cezi au stiut sa converteasca esecul po­litic al lui Mai 1968 intr-o victorie cultu­rala ale carei etichete “bobo” (burghez-boem) si “lib/lib” (liberal/libertar) nu sunt altceva decat o prescurtare pentru a de­sem­na mutatiile inregistrate de o gene­ra­tie autosatisfacuta de “hegemonia” (in sens gramscian!) pe care a reusit sa o exercite asupra elitelor culturale si politice ale tarii.

Posteritatea celor doua “primaveri”

Dincolo de neintelegeri, mai exista si o posteritate diferita a miscarilor din 1968. Cea a Primaverii de la Praga inseamna, in primul rand, esecul reformei din interior a regimului comunist, care a discreditat definitiv perspectiva “revizionista” dubce­kia­­na in Est, dar a inspirat euroco­mu­nis­mul in Vest (de care a incercat, intr-un tar­ziu, sa-si agate vagonul si PCF, aflat in cautare de credibilitate pentru aderarea lui la “Programul comun” – care va fi in anii ’70 referinta partidelor de stanga).

Ce ramane din esecul de la Praga 1968 este “moartea clinica a mar­xis­mu­lui in Europa” (Kołakowski) si perestroika lui Gorbaciov, care a intarziat douazeci de ani. Mai ramane cealalta Primavara 1968, a primenirii societatii civile si a “ce­ta­teniei regasite”, evocata de Vaclav Havel12. Ivan Svitak rezuma astfel “ce­la­lalt” program din 1968: “De la dictatura to­talitara spre societatea deschisa, lichi­da­rea monopolului puterii, controlul efec­tiv asupra elitei puterii printr-o pre­sa libera si o opinie publica. De la ges­tionarea birocratica a societatii si de la cultura prin «capcanele liniei ofi­cia­le» (termenul ii apartine lui C. Wright Mills) spre aplicarea drepturilor fun­damentale ale omului”13.

Aceasta mostenire, care depaseste ca­drul marxismului oficial, si-a gasit pre­lun­girea, un deceniu mai tarziu, in disi­den­ta.

Prin asezarea in chiar miezul demer­su­lui ei a drepturilor omului, a societatii civile si a culturii europene, disidenta cen­tral-europeana (ceha mai cu seama) a avut un impact defel neglijabil asupra stan­­gii antitotalitare din Franta, intr-un con­text politic si intelectual nou de post-1968. Aceasta stanga a descoperit ca, re­tro­spectiv, Mai ’68 avea si o componenta anticomunista, in masura in care o mis­ca­re gosista contesta strategia PCF, ramas credincios dincolo de orice considerent preocuparii moscovite de a apara “or­di­nea”, adica diviziunea Europei. Punandu-si intrebari despre originile totalitarismelor din secolul XX, despre Gulag si despre “bar­baria cu fata umana” (B.-H. Lévy), “noii filosofi” postsaizecioptisti au facut dru­mul inapoi pe filiatiile intelectuale si po­li­tice, de la bolsevismul ruso-sovietic, pana la “maestrii ganditori” germani (An­dré Glucksmann) si pana la Iluminism si au regasit pe acest drum unele dintre pre­o­­cuparile ganditorilor disidentei cehe – in­­cepand cu Jan Patocka si Vaclav Ha­vel. Altii, ca Alain Fikielkraut si Danièle Sal­le­nave (in Mesagerul european), s-au aratat sensibili, in anii ’80, la redes­co­pe­ri­rea Europei centrale ca “occident kid­na­pat” (Kundera) si au fost dispusi sa regan­deasca Europa in dimensiunile ei de cultura si civilizatie, si nu doar de “piata co­muna”. Astfel, antitotalitarismul, dreptu­ri­le omului, redescoperirea societatii civile si a ideii europene au favorizat reintal­ni­rea tardiva a saizecioptistilor de la Paris si de la Praga. Paradoxal, reintalnirea nu a supravietuit prabusirii blocului comunist si extinderii Uniunii Europene – tocmai pentru ca a fost o “extindere” a Uniunii Eu­ropene mai mult decat o reunificare a Europei14.

* Jacques Rupnik este director de cercetare la CERI – Sciences-Po.

  1. Milan Kundera, Cesky udel (Destinul ceh) si Vaclav Havel, Cesky udel?, in Literarni Noviny (52/1), 27 decembrie 2007. De la publicarea acestor texte din 1968, saptamanalul a publicat vreo douasprezece contributii. Redactorul sef, Jakub Patocka, se intreaba, in introducere, cand va ajunge dezbaterea ceha acolo unde a fost acum patruzeci de ani.
  2. Paul Berman, Revoltele din 1968. O fraternitate incoerenta, in F. Fejtö si J. Rupnik (dir.), Primavara cehoslovaca 1968, Bruxelles, Complexe, 1999, p. 267; cf. de asemenea cartea sa consacrata mostenirii intelectuale si politice a lui 1968, The Tale of Two Utopias. The political journey of the generation of 1968, New York, Norton, 1996.
  3. Cf. Capitolul introductiv al lui J.-P. Faye la Praga, revolutia Consiliilor muncitoresti, Seghers/Laffont, 1977, p. 8-56 (culegerea de documente selectate de V.-C. Fisera ofera elemente importante pentru intelegerea dinamicii Primaverii de la Praga, care si-a atins dimensiunea mai radicala prin miscarea consiliilor dupa invazia sovietica).
  4. Milan Simecka, Restabilirea ordinii, La Découverte, 1979.
  5. Pierre Grémion, Paris/Praga. Stanga in fata cu reinnoirea si cu regresiunea cehoslovaca, 1968-1978, Julliard, 1985.
  6. In Student (Praga), 10 aprilie 1968.
  7. Milan Kundera, prefata la romanul lui Josef Skvorecky, Miracol in Boemia, Gallimard, 1978, p. 4.
  8. Milan Hauner, in Student (Praga), 24 aprilie 1968.
  9. Intrebat la Frankfurt, cu cateva zile inaintea mortii sale, in aprilie 1978, care este mostenirea lui 1968, Rudi Dutschke a insistat asupra faptului ca important a fost nu Mai-ul parizian, ci ceea ce se petrecuse la Praga si ca eroarea majora a miscarilor contestatare a fost ca nu au inteles acest lucru. Interviu cu J. Rupnik realizat in mai 1978 si publicat intr-un dosar despre Bilantul 1968-1988 de catre L’Autre Europe, nr. 20 (1989), p. 115-117.
  10. Cf. Radovan Richta, Civilizatia la rascruce, Paris, 1969.
  11. Antonin Liehm, Filme vazute de-aproape, experienta cehoslovaca, White Plains, N. Y., International Arts and Sciences Press, 1974.
  12. Vaclav Havel, Cetatenia regasita, introducere la F. Fejtö si J. Rupnik (dir.), Primavara cehoslovaca 1968, op. cit., p. 11-13.
  13. Student, 10 aprilie 1968.
  14. N.R. Ii invitam pe cititorii care doresc sa continue aceasta reflectie sa se refere la J. Rupnik si F. Fejtö, Primavara cehoslovaca din 1968, Editura Complexe, nr. ed. 2008 ca si la excelenta lucrare a Alexandrei Laignel-Lavastine, Spirite din Europa. In jurul lui Czeslaw Milosz, Jan Patocka, Istvan Bibo, Calmann-Lévy, 2005.

Traducere din Études, nr. 4.085, mai 2008, de Luminita Braileanu”

Aminteste ce spunea Dl. Cazeneuve – “În Franţa, numărul tinerilor deveniţi islamişti a crescut cu 89% de la începutul anului 2014″ – de miscarile tineretului francez de la sfarsitul anilor ’60? E un soi de “revolutie” sau ce anume? Un aprig conflict intre generatii, generator de adanci frustrari in randul tineretului? Interesant este ca tinerii din acel Mai ’68 doreau abolirea claselor sociale, “Putere consiliilor muncitoresti!”… Se orienteaza acum spre un Islam pe care ei il vad avand aceleasi idealuri…? De asemenea este de reamrcat ca la Praga lucrurile erau percepute altfel decat la Paris. Si acum, mi se pare, in Estul Europei perceptia asupra Islamului e diferita fata de cea din Vest (inclusiv SUA). Dupa parerea mea, in Estul Europei, Islamul nu reprezinta o cale de urmat pentru ca el, de fapt, nu-i aduce in sine nimic. Dar in Vest, spre exemplu in Franta, Islamul cum e vazut? Ca o modalitate de elevare spirituala oare?

Trebuie sa spunem totusi ca fenomenul se produce intr-o Europa care, din punct de vedere politic, este uniformizata ideologic. Stanga si Dreapta politica sunt cam acelasi lucru. Pe de alta parte, daca ne referim la Vestul Europei se observa inca de multa vreme o scadere a influentei catolicismului dar si a protestantismului de asa maniera incat oamenii nu prea mai cred in Dumnezeu. De asemenea putem vorbi de o populatie islamica ce traieste in tarile occidentale de pana in 10% din totalul populatiei tarii respective. In 2010 se estimeaza ca musulmanii reprezentau 6% din populatia Europei, asta  insemnand in jur de 44 de milioane de locuitori (fara Turcia), estimata in usoara crestere pana in 2030. In Uniunea Europeana in 2009 numarul musulmanilor era estimat la 19 milioane. De vazut si aceste statistici – aici si aici, dar si aici. Foarte multi din Vestul Europei cred intr-un fel de spirit sau forta vitala… Privind statisticile ar rezulta ca putini sunt cei care cred in mantuirea omului. Islamul a fost adus in Europa mai ales prin imigratie. Va reusi oare Islamul, printr-o politica legata de statul de drept si regula legii, sa se diminueze in Europa…? Sau va prinde si mai mult teren? Islamul nu este compatibil cu civilizatia europeana. Insa mi-e teama ca o diminuare a Crestinismului in Europa de Vest face sa slabeasca in intensitate tocmai forta spirituala care i s-ar putea opune cu succes. Se vede destul de clar ca a fost o greseala acceptarea in Europa a imigratiei islamice. Tocmai pentru ca nu e o cultura compatibila cu cea europeana va exista intotdeauna o sursa permanenta de conflict. Daca ne referim la valorile laice, care fac parte tot din cultura europeana, Islamul le va accepta cu greu sau, si mai probabil, deloc. Defularea acestor frustrari pe care omul islamic le indura in Europa, unde nu e la el acasa, se materializeaza prin atentate teroriste. Pe de alta parte, asa cum stau lucrurile dupa aceste statistici, tineretul nu este destul de intarit spiritual pentru a respinge Islamul, lucru ce constituie un mare pericol. Poate asa se explica de ce multi tineri sunt atrasi de Islam.

Este regretabil ca accentul se pune actualmente pe casatoria intre homosexuali sau pe dreptul persoanelor lgbt si nu se reactualizeaza vechile concepte “Love, not war“, “Flower Power“, bazate pe ideologia nonviolentei, in care sa fie antrenate si persoanele de religie islamica, stimularea nonconformismului, spre exemplu daca un tanar vrea sa se casatoreasca cu o fata de religie islamica, fata sa admita ca tanarul sa nu treaca la religia ei si casatoria sa se desfasoare in fata ofiterului starii civile, ca o noua revolutie Free Love. Un astfel de modernism poate ar diminua Islamul si conceptele sale in Europa. Poate ca in felul acesta multi islamici traitori in Europa ar vedea pana la urma ca, de pilda, ISIS e un lucru rau. Cum poti sa schimbi mentalitatile daca nu se schimba perceptiile? Islamul trebuie injectat cu o doza de libertarianism, anti-autoritarism, ca sa se dilueze. Cum sa faci altfel ca femeile islamice sa nu mai poarte celebrul voal pe fata? Le impui prin lege? Nu stiu daca e calea cea mai eficace… Ma gandesc si la concepte de genul “ISIS is not LOVE, ISIS is WAR” sau “Flower Power in Syria!”, “Bashar al-Assad is against LOVE!”. De asemenea ar trebui actionat si in moda in sensul abaterii de la moda traditional islamica, scotand in evidenta ca aceasta este anacronica. Spre exemplu, un titlu: De ce sa-ti pui voal pe fata si sa nu arati asa:

Elizabeth Berkely

Si un titlu mare: “New way of fashion for muslim women!”, “You are muslim? Be modern!”.  Pentru ca eu vad ca nu facem nimic, doar ne razboim cu ei si rezultatele sunt ca avem parte de atentate teroriste! Trebuie gasite, experimentate si alte modalitati de a dialoga cu ei si ai aduce pe drumul cel bun. Bineinteles ca sunt de acord atat cu Papa cat si cu Preafericitul Bartolomeu ca nu putem admite ca sa fie omorati crestini in Siria. Dar tare mi-e teama ca daca nu putem admite lucrul asta, sa nu se transforme intr-un razboi de proportii care nu stiu cat de eficace ar fi. Violenta naste violenta. Nu ar fi mai inteligent sa diluam Islamul pana la dizolvarea lui completa? ;)  Pana acum s-a experimentat doar solutia fortei sau sprijinirea gruparilor extremist islamice in ideea ca sa vada ei ca suntem binevoitori si rezultatele, e clar, nu sunt prea grozave: Islamul a devenit extremist si a trecut la actiune. Integrarea lor in Europa este inca greoaie si, se vede, ineficienta in acest sens. Pe de alta parte, daca le spui ca esti crestin nu poti avea nici macar o discutie civilizata cu ei… Pe de alta parte, din pacate, tot mai multi tineri devin islamisti. De aceea trebuie gasite si alte modalitati.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 8, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Ganduri de 1 Decembrie…

DE Ziua Nationala a Romaniei gandurile imi zboara la Republica Moldova si la rezultaul alegerilor de acolo…

Gandul

REZULTATE ALEGERI MOLDOVA, după centralizarea a 95% din voturi: Partidul Socialiştilor – 21,25%, PLDM – 19,51%, Partidul Comunist – 17,59%. Partidele proeuropene AU suficiente mandate pentru a guverna

Se arata, printre altele, ca:

REZULTATE ALEGERI MOLDOVA: După centralizarea a aproape 90% din procesele verbale, cele trei partide proeuropene de la Chişinău, PLDM, PDM şi PL, au numărul de mandate necesare pentru a asigura guvernarea: 55 de mandate (minimul este de 51). Astfel, deşi Partidul Socialiştilor din Republica Moldova (PSRM), cu orientare naţionalistă şi antiromânească, este, pe prima poziţie la alegerile legislative, cu peste 21% din voturi, ei ar putea să nu ajungă la guvernare. Totuşi, numărul mare de voturi pe care le-a primit partidul lui Igor Dodon poate fi interpretat drept un vot negativ la adresa guvernării proeuropene. În al doilea rând, este o consecinţă a excluderii, în ultimul moment, a partidului Patria (comunist), condus de omul de afaceri Renato Usatîi, al cărui electorat a migrat către PSRM. La centralizarea a 89,10% din procese verbale, PSRM avea 21,34%, PLDM – 19,46%, PCRM – 17,95%, PDM – 15,77%, PL – 9,36%. Pe tot parcursul nopţii, PSRM şi PCRM au scăzut câte puţin, în vreme ce PLDM şi PL au crescut uşor. PD a rămas constant. Cu toate că varianta unei guvernări proeuropene este foarte probabilă, nu este exclus nici un guvern de uniune naţională. Dincolo de aceste scenarii, important pentru R. Moldova este ca guvernul să se formeze repede. În caz contrar, se va crea instabilitate politică şi socială, într-un context deja tensionat. Urmăriţi mai jos un LIVE TEXT Gândul:

REZULTATE ALEGERI MOLDOVA: Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, a reprezentat surpriza alegerilor de peste Prut, reuşind, la aproape 90% din secţiile de vot procesate, să fie pe prima poziţie, cu peste 21% din voturi, în vreme ce PLDM, care, la primele rezultate, era pe poziţia a treia, după comunişti, a câştigat teren pe parcursul nopţii, fiind, luni, la prânz, pe locul al doilea, cu peste 19% din voturi. PLDM sunt urmaţi de Partidul Comunist, cu aproape 18% din voturi şi de PDM, cu aproape 16%, urmaţi de PL, cu peste 9%. În baza acestor procente, cele trei partide proeuropene au, luând în calcul şi redistribuirile, 55 de mandate, cu patru mai multe decât minimul necesar pentru formarea unei coaliţii.

Peste 3 milioane de cetăţeni moldoveni au fost aşteptaţi, duminică, la vot, în cadrul alegerilor legislative. Au venit, însă, puţin peste jumătate – o dezamăgire pentru cei care se aşteptau la o mobilizare din partea tinerilor dornici de integrare europeană, pe modelul celei de la prezidenţialele din România. Dezamăgiţi de guvernarea proeuropeană, moldovenii din ţară şi din străinătate nu s-au înghesuit la secţiile de votare. Prezenţa la nivel naţional, la ora 21:00, a fost de 55,86%. Pe ultima sută de metri, Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal a postat pe Facebook un mesaj video cu el înfăşurat în steagul UE, cerându-le tinerilor să „cucerească” libertatea, nu să o „cerşească”. După închiderea urnelor, Ghimpu s-a declarat dezamăgit de participarea la vot. „O economie dezvoltată, securitate, pace, linişte cetăţeanul poate avea doar sub umbrela NATO. Sper că aţi menţinut votul pentru acest viitor. Noi suntem aşezaţi de Dumnezeu în Europa”, a spus Ghimpu.

REZULTATE ALEGERI MOLDOVA: Igor Dodon, liderul Partidului Socialiştilor din Republica Moldova, a reprezentat surpriza alegerilor de peste Prut, reuşind, la aproape 90% din secţiile de vot procesate, să fie pe prima poziţie, cu peste 21% din voturi, în vreme ce PLDM, care, la primele rezultate, era pe poziţia a treia, după comunişti, a câştigat teren pe parcursul nopţii, fiind, luni, la prânz, pe locul al doilea, cu peste 19% din voturi. PLDM sunt urmaţi de Partidul Comunist, cu aproape 18% din voturi şi de PDM, cu aproape 16%, urmaţi de PL, cu peste 9%. În baza acestor procente, cele trei partide proeuropene au, luând în calcul şi redistribuirile, 55 de mandate, cu patru mai multe decât minimul necesar pentru formarea unei coaliţii.

Peste 3 milioane de cetăţeni moldoveni au fost aşteptaţi, duminică, la vot, în cadrul alegerilor legislative. Au venit, însă, puţin peste jumătate – o dezamăgire pentru cei care se aşteptau la o mobilizare din partea tinerilor dornici de integrare europeană, pe modelul celei de la prezidenţialele din România. Dezamăgiţi de guvernarea proeuropeană, moldovenii din ţară şi din străinătate nu s-au înghesuit la secţiile de votare. Prezenţa la nivel naţional, la ora 21:00, a fost de 55,86%. Pe ultima sută de metri, Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal a postat pe Facebook un mesaj video cu el înfăşurat în steagul UE, cerându-le tinerilor să „cucerească” libertatea, nu să o „cerşească”. După închiderea urnelor, Ghimpu s-a declarat dezamăgit de participarea la vot. „O economie dezvoltată, securitate, pace, linişte cetăţeanul poate avea doar sub umbrela NATO. Sper că aţi menţinut votul pentru acest viitor. Noi suntem aşezaţi de Dumnezeu în Europa”, a spus Ghimpu.

Urnele s-au deschis la ora 7:00 şi s-au închis la ora 21:00 în Moldova, România şi Ucraina, continuând în celelalte ţări în care mai sunt secţii. Oficialii moldoveni, inclusiv ambasadorul din România, Iurie Reniţă, s-au arătat dornici de a prelungi, dacă e nevoie, programul de vot. Nu a fost, însă, nevoie decât în Moscova. În secţia de votare din Ambasadă, buletinele de vot au fost epuizate şi, în ciuda oamenilor care scandau cu sutele că vor să voteze, nu a fost prelungit programul de vot, nemaiavând pe ce să voteze. A fost prelungit, totuşi, în secţia de votare din Ramenskoe, o suburbie a capitalei ruse.

Prezenţa a fost de 55,86% (1.565.591 de alegători), mai mică decât se spera, mai ales că, la o primă vedere, s-a remarcat o mobilizare mai bună în raioane care îi susţin pe comunişti.

Dincolo de un scenariu în care forţele proeuropene (PLDM, PDM, PL) nu ar aduna minimul de mandate – 51 împreună – pentru a forma o coaliţie de guvernare şi ar avea nevoie de cooptarea comuniştilor, cel mai periculos scenariu ar putea fi cel în care partidele nu vor reuşi să formeze repede un Guvern. O astfel de întârziere, dublată de tensiuni deja existente în ţară, ar putea crea instabilitate politică şi socială.

Mai jos, principalele informaţii privind alegerile din R. Moldova, în format LIVE TEXT:

UPDATE 16:15 După procesarea a  93,20% din secţii, reprezentând 95,95% din voturi, situaţia este următoarea: PSRM – 21.25%, PLDM – 19.51%, PCRM – 17.59%, PDM – 15.77% şi PL – 9.47%.

UPDATE 12:20 O imagine care arată divizarea Moldovei pe cele două orientări: proeuropeană vs. rusofonă. Cum s-a votat în raioane:

SURSA: Unimedia.info

UPDATE 11:43 Mesajul lui Victor Ponta pentru Marian Lupu, preşedintele PDM: „Felicit Partidul Democrat din Moldova şi preşedintele său, Marian Lupu, pentru rezultatul foarte bun obţinut la alegerile de duminică, aşa cum este arătat el acum, de către numărătorile preliminare. Votul primit de PDM confirmă consolidarea forţelor social-democrate, pe scena politică din Republica Moldova, cu o creştere a numărului de mandate pentru acest partid”. Liderul PSD salută, de asemenea, rezultatele per ansamblu ale alegerilor din Republica Moldova, “care confirmă continuarea direcţiei pro-europene impusă în ultimii ani”.

REZULTATE ALEGERI MOLDOVA UPDATE 10:59 89,10% din procese verbale procesate: PSRM – 21,34%, PLDM – 19,46%, PCRM – 17,95%, PDM – 15,77%, PL – 9,36%. În acest moment, PLDM, PDM şi PD au 55 de mandate împreună, deci pot asigura guvernare.

Romania Libera

UPDATE. Ministrul de Externe Bogdan Aurescu, într-o vizită oficială la Chișinău

Se arata, printre altele, ca:

“UPDATE 15.20: Ministrul Bogdan Aurescu a discutat, miercuri, cu omologul său moldovean, Natalia Gherman, cu președintele Nicolae Timofti și premierul Iurie Leancă, precizează un comunicat al MAE, remis redacției.

Aurescu a discutat cu Natalia Gherman și Nicolae Timofti despre parcursul european al Chișinăului, în urma alegerilor legislative de duminică. Aurescu a salutat faptul că alegerile au indicat o opțiune majoritar europeană, care va trebui, în mod firesc, să fie reflectată în formarea și programul noului guvern.

Totodată, ministrul de Externe a reiterat sprijinul României pentru politica de integrare europeană asumată de Chișinău.

”În acest cadru, ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, a transmis disponibilitatea deplină a României de a sprijini politic, diplomatic şi prin asistenţă concretă, toate eforturile viitoare ale Republicii Moldova îndreptate spre integrarea deplină în Uniunea Europeană, continuarea reformelor democratice, consolidarea statului de drept şi dezvoltarea socio-economică de ansamblu a statului vecin”, se arată în comunicatul MAE.

Bogdan Aurescu s-a întâlnit, de asemenea, și cu premierul moldovean Iurie Leancă.

Ministrul de Externe Bogdan Aurescu efectuează, luni, o vizită oficială la Chișinău, în condițiile în care luni se află rezultatul votului la alegerile de duminică, conform unui comunicat al MAE, remis redacției.

Citește și: Corespondenţă de la Chişinău: Republica Moldova votează. Ce şanse are Coaliţia ProEuropa să rămână la guvernare?

Bogdan Aurescu a anunțat, încă de la preluarea mandatului, că prima sa vizită în calitate de ministru va fi la Chișinău. El a subliniat că, atunci, este important ca reformele democratice și parcursul european al Moldovei să continue, apreciind că este ”un moment istoric pentru societatea de peste Prut, ce ține de securitate națională a României”.”

In primul rand cred ca trebuie aratat ca nu e vorba despre victoria lui Igor Dodon, ci de cea a fortelor pro europene. Adevarul este ca traim un moment istoric foarte important nu numai pentru Republica Moldova, dar pentru intreg neamul romanesc: in Republica Moldova comunistii si socialistii, aserviti Moscovei, incep sa piarda teren, pe cand fortele politice pro europene incep, incet-incet, dar sigur, sa castige teren! Este un punct de inflexiune foarte important: directia incepe sa fie tot mai clar conturata –  spre Uniunea Europeana! In Moldova lucrurile incep sa se miste bine. Nu m-am putut abtine sa fac o comparatie cu Moldova de la noi, care e mai toata rosie la alegeri. Ei, iata ca in Republica Moldova, poate in mod paradoxal, lucrurile incep sa nu mai stea asa!! Republica Moldova nu numai ca nu mai e toata rosie, dar castiga teren serios PL, un partid care sustine si integrarea in UE si integrarea in NATO! Trebuie sa spunem ca Republica Moldova, prin aceasta victorie a fortelor pro europene, ne-a facut o surpriza cat se poate de placuta de Ziua Nationala a Romaniei! Sa ne gandim ca inainte de alegeri mai toata lumea aproape ca nici nu punea la indoiala o victorie la scor la comunistilor si socialistilor. De aceea trebuie, cred eu, sa felicitam Republica Moldova pentru alegerea facuta! De unde se vede ca tot mai multi cetateni moldoveni incep sa inteleaga si sa fie constienti ca drumul cel bun este spre UE si NATO. Este o schimbare de mentalitate foarte importanta! Cred ca generatia tanara incepe sa-si spuna cuvantul si sa joace un rol tot mai important in societatea moldoveneasca. Este un lucru foate bun! Romania trebuie sa fie si mai activa in sprijinirea eforturilor Republicii Moldova de integrare in Uniunea Europeana, pe calea reformelor care trebuie facute, inclusiv sprijinirea dezvoltarii economice a Republicii Moldova. Eu cred ca noi deja ar trebui sa constientizam ca trebuie sa avem un plan de dezvoltare comun, o strategie de dezvoltare impreuna cu Republica Moldova. Intr-un fel o avem, ar trebui sa o consolidam. Ca sa putem striga cu bucurie ceea ce vrem sa se implineasca:

Traiasca Romania Mare!

Citesc aceasta stire:

Gandul

Se-ngroaşă gluma: anunţul socialiştilor „VICTORIOŞI” din Republica Moldova dă frisoane României

Se arata ca:

Partidul Socialist din Republica Moldova, clasat pe primul loc în urma scrutinului parlamentar, intenţionează să propună organizarea unui referendum privind aderarea ţării la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan şi pentru denunţarea Acordului de asociere cu UE, relatează RIA Novosti.

“Socialiştii, care au susţinut permament aderarea la Uniunea Vamală, au câştigat alegerile, confirmând că beneficiază de încrederea alegătorilor”, a declarat liderul formaţiunii, Igor Dodon.

Igor Dodon a precizat că grupul socialist din Parlamentul de la Chişinău va cere convocarea unui referendum privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, precum şi denunţarea Acordului de asociere cu Uniunea Europeană.”

Solutia la aceasta problema este una foarte simpla: statul de drept, aplicarea legii, deschiderea unui dosar penal acestui Dodon pentru subminarea tarii si a statului! Si de asemenea de investigat de catre organele de cercetare penala ce legaturi are el cu Moscova, daca e platit de la Kremlin si luarea de masuri in consecinta. Iata un exemplu care arata ca statul de drept trebuie sa functioneze in Republica Moldova.

DE citit si…

ALEGERI în MOLDOVA. Partidele proeuropene au adunat 45% din voturi după numărarea a 98% din buletine şi pot asigura guvernarea

Se arata ca:

Partidele proeuropene au câştigat scrutinul parlamentar din Republica Moldova, conform rezultatelor anunţate de Comisia Electorală Centrală după numărarea a 98 la sută din voturi.

Potrivit Comisiei Electorale Centrale din Republica Moldova, pe primul loc se menţine Partidul Socialist (PSM), cu 20,95% din voturi.

Partidul Liberal-Democrat a obţinut 19,75% din voturi, Partidul Comuniştilor (PCRM) – 17,83%, iar Partidul Democrat (PDM) – 15,94%.

Partidul Liberal (PLM) a obţinut 9,45% din voturi.

Rezultatele au fost prezentate după numărarea a 98 la sută din voturi.

Partidele proeuropene – PLDM, PDM şi PLM – au, împreună, peste 45 % din voturi, devansând formaţiunile proruse – PSM şi PCRM -, care au 39%.”

DE citit si…

Evenimentul Zilei

Secretarul general al NATO a felicitat Republica Moldova

Se arata ca:

Jens Stoltenberg a transmis felicitări Republicii Moldova, pentru organizarea scrutinului parlamentar.

“Felicit poporul din Republica Moldova pentru scrutinul parlamentar, organizat, în linii mari, cu respectarea standardelor europene. Poporul moldovean a făcut alegerea şi toată lumea trebuie să o respecte”, a declarat Stoltenberg, potrivit unui comunicat NATO.

“Republica Moldova este un partener valoros al Alianţei Nord-Atlantice, inclusiv un contribuabil la misiunea din Kosovo. Vom continua cooperarea cu Republica Moldova în cadrul Planului de acţiune al parteneriatului individual şi aşteptăm să colaborăm cu noile autorităţi în sensul noilor iniţiative de parteneriat lansate cu ocazia summitului desfăşurat în septembrie în Ţara Galilor”, a spus Stoltenberg.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

decembrie 1, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 21 comentarii

Guvern de Uniune Nationala…

Iata ca circula tot felul de stiri interesante acum cand s-au incheiat alegerile prezidentiale. Toata lumea se intreaba ce va urma… Una din aceste stiri arata ca s-ar lucra de zor ca sa se puna un Guvern de Uniune Nationala… Iata ce spune maestrul Ion Cristoiu pe blogul sau:

Gîndul de duminică, 30 noiembrie 2014
După eșuarea Planului A s-a trecut la Planul B: Suspendarea lui Victor Ponta ca urmare a unei anchete penale!

Se arata ca:

“Cel căruia i se spune, cu iluzia presei noastre că funcționează în America, președintele ales Klaus Iohannis a postat sîmbătă dimineața pe Facebook un mesaj dedicat votului din străinătate la al doilea tur.

Remarcînd că echipa de campanie a lui Klaus Iohannis pariază mai departe pe comunicarea prin rețelele de socializare, nu numai pentru că Klaus Iohannis e președintele Republicii Facebook, dar și și pentru că în materie de comunicare prin viu grai, politicianul PNL stă rău, nu pot să nu tresar la adevăratul obiectiv al intervenției:
Debarcarea lui Victor Ponta din funcția de premier!

Să mă explic.
La o primă vedere, intervenția lui Klaus Iohannis pare a fi stimulată de acuzațiile cuplului Mircea Geoană – Marian Vanghelie. Excluși din PSD, aceștia s-au năpustit pe televiziuni și au declarat, ca la ordin, că Victor Ponta e acela care a blocat dinadins votul românilor din străinătate.

Mulți au crezut că e vorba de o răzbunarea isterică a celor doi, pentru că Victor Ponta i-a dat afară din partid.
Într-un text anterior, dezvăluiam că Mircea Geoană fusese executat nu pentru declarațiile sale de după scrutin, altfel inodore, ci pentru Planul loviturii de Palat prin care el, Mircea Geoană, urma să fie desemnat premier al unui Guvern de Uniune Națională, alcătuit din PSD-PNL-PDL, singura formulă prin care Gașca lui Vasile Blaga putea reveni la Guvernare fără a risca acuzația de folosire a traseismului trădător.
Ulterior, ipoteza mea a fost confirmată atît de Victor Ponta, cît și de declarațiile lui Marian Vanghelie și Mircea Geoană.

Planul A a căzut.
S-a trecut la Planul B.
Mircea Geoană și Marian Vanghelie au ieșit cu declarații ce se vor dezvăluiri din interior despre implicarea lui Victor Ponta în blocarea votului din străinătate.

Declarațiile au un dublu rol:

  1. Să reaprindă Scandalul votului din străinătate, trecut în plan secund.
  2. Să creeze premisele unei anchete penale împotriva lui Victor Ponta.

De reamintit că Monica Macovei, după modelul Mona Muscă din 2004 împotriva lui Adrian Năstase, a depus, în 5 noiembrie 2014, o plîngere penală împotriva lui Victor Ponta. Pe 18 noiembrie 2014, Parchetul General a deschis o anchetă in rem.

A intrat în joc, potrivit Planului B, Klaus Iohannis. După un Pe de o parte de complezență, textul intră în subiect:
„Pe de altă parte, sunt revoltat că cei care i-au împiedicat pe români să-şi exercite un drept fundamental sunt încă în funcții. (…)
De asemenea, astept cu maxim interes ca Parchetul Curtii Supreme sa-si respecte obligatiile constitutionale de a apara drepturile si libertatile cetatenilor si, in consecinta, astept cat mai curand rezultatul investigatiei privind impiedicarea exercitarii drepturilor electorale de catre romanii din Diaspora”.

Dacă aceste rînduri ar fi fost semnate de Traian Băsescu, presa ar fi luat foc:
Presiune asupra Justiției din partea Președintelui!

Cum însă ofițerii acoperiți din presă n-au fost dezactivați după al doilea tur de scrutin, Comandantul ordonîndu-le să rămînă pe poziții pînă la îndeplinirea Obiectivului – demiterea lui Victor Ponta și accederea la Guvernare a PDL-PNL – textul lui Klaus Iohannis a fost primit cu urale.
Mai mult, potrivit Ordinului, televiziunile și site-urile finanțate de SRI prin firme paravan, au trecut de urgență la reaprinderea Scandalului Votul din Străinătate.

Ce legătură e între dezvăluirile cuplului Mircea Geoană – Marian Vanghelie, reaprinderea Scandalului mediatic și intervenția lui Klaus Iohannis?
Una foarte simplă.
Potrivit articolului 109 din Constituție, în cazul unui membru al Guvernului „dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie”.
Așadar, dacă împotriva lui Victor Ponta se începe urmărirea penală, el poate fi suspendat din funcție.
E singura formulă prin care poate fi înlocuit Guvernul Ponta cu Guvernul de Uniune Națională, condus de Mircea Geoană sau, de ce nu?, de George Maior. Că doar nu degeaba și-a pus la lucru SRI în aceste zile toți ofițerii acoperiți din presă, din politică și toate firmele paravan.

Și dacă Tiberiu Nițu, considerat om al lui Victor Ponta nu se execută?
Foarte simplu și de data asta.
Au fost depuse – și nu întîmplător – plîngeri și la DNA.
Se îndoiește cineva că Divizia Penală a SRI nu se va executa imediat?

Desigur, toți cei vinovați de dezastrul votului din străinătate trebuie să plătească, inclusiv penal.
Din nenorocire, Regizorii care vor să-i dea lui Klaus Iohannis și un Guvern, nu numai o Președinție, nu de asta au trecut la aplicarea Planului B.

NB: N-am scris aceste rînduri de dragul lui Victor Ponta. Destinul lui Victor Ponta mă lasă rece. Am scris aceste rînduri ca să nu mă creadă Regizorii prost.”

Voi fi si eu, la randul meu, extrem de direct! Guvernul de Uniune Nationala e cea mai proasta varianta, cea mai proasta solutie, daca se poate spune asa! Sper ca Dl. Presedinte Iohannis sa nu cada in capcana asta si sa nu accepte asa ceva. De ce e cea mai proasta varianta? Pentru ca intr-un astfel de Guvern de Uniunea Nationala, unde sunt toti la guvernare, si PSD, si PNL, si PDL, se disipa raspunderea politica. Cine mai raspunde atunci pentru guvernare? Toti si nici unul! Or, asa ceva trebuie respins din start! Din aceasta cauza un astfel de Guvern nici nu poate performa. Performanta, nu numai in politica, se obtine atunci si numai atunci cand iti asumi responsabilitati. Asta e una din conditiile de baza. Or, intr-un Guvern de Uniune Nationala, raspunderea imprastiindu-se, nu isi mai asuma nimeni, in mod real, vreo responsabilitate. Lucrul acesta este foarte nociv si impotriva democratiei. Fortele politice din tara noastra trebuie sa aiba foarte clar in minte ca in 2016 urmeaza alegeri legislative si trebuie sa merite ca sa le castige. Nu merge cu toata lumea trece clasa.

Mi-a venit greata cand am citit in ce mod se cauta a fi inlaturat Guvernul Ponta. Cu ajutorul unor chichite constitutionale. Acest lucru nu trebuie sa se intample! Noul PNL ar trebui sa stie ca trebuie sa munceasca pentru a ajunge la Putere!

“Ce legătură e între dezvăluirile cuplului Mircea Geoană – Marian Vanghelie, reaprinderea Scandalului mediatic și intervenția lui Klaus Iohannis?
Una foarte simplă.
Potrivit articolului 109 din Constituție, în cazul unui membru al Guvernului „dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie”.
Așadar, dacă împotriva lui Victor Ponta se începe urmărirea penală, el poate fi suspendat din funcție.
E singura formulă prin care poate fi înlocuit Guvernul Ponta cu Guvernul de Uniune Națională, condus de Mircea Geoană sau, de ce nu?, de George Maior. Că doar nu degeaba și-a pus la lucru SRI în aceste zile toți ofițerii acoperiți din presă, din politică și toate firmele paravan.”

Deci il suspenda pe Ponta din functie si asa se inlocuieste Guvernul. Este absolut inadmisibil! Asta nu e un lucru bine facut. Alegerile din 2016 ar trebui vazute de catre partidele noastre ca un examen. Trebuie sa muncesti pe branci ca sa-l treci! Altminteri iata ce usor se poate ajunge la Putere. De asemenea Guvernul Ponta trebuie sa stie foarte clar ca pentru a trece clasa in 2016 trebuie sa se puna pe treaba foarte serios. Asta inseamna Democratie!

Nu cu Guverne SRI, cu Regizori!

Chestia asta cu Regizorii este o expresie cat se poate de coerenta a coruptiei. Este ca si cum un elev are de dat un examen. Iar parintii (Regizorii!) vorbesc unde trebuie ca sa treaca indiferent ce face el la examen. In felul asta se regizeaza examenul ca sa fie promovat cine trebuie. Eu sper ca Dl. Klaus Iohannis (directorul Liceului) nu va accepta niciodata asa ceva! Fac un apel la Dl. Presedinte Iohannis sa nu accepte asa ceva, o asemenea accedere la Putere a Noului PNL. Ar fi rusinos!

Daca in anii ’90, cand nu erau inca foarte clar conturate partidele politice, un Guvern de Uniune Nationala avea o justificare, acum un astfel de Guvern de Uniune Nationala nu mai are nicio justificare. Avem deja clar conturate partidele politice si sunt doua importante: PSD si Noul PNL. Nici atunci, in anii ’90 un Guvern de Uniune Nationala nu a fost benefic, dar acum! De fapt, Guvernul de Uniune Nationala inseamna pe undeva constituirea unui nou USL sau, mai exact spus, a unui nou FSN. Or, tocmai lucrul acesta NU trebuie sa se intample. Raspunderea pentru actul de guvernare trebuie sa fie foarte clar conturata. Si cetatenii trebuie sa stie foarte clar cine raspunde. Altminteri ce mai votam in 2016? PSD? PDL? PNL? Noul PNL? Sau votam, de fapt, un FSN?!

Fac un apel la Dl. Iohannis: Guvernele nu se fac si de desfac “prin plangeri si la DNA”! Nu in felul asta trebuie sa se faca ajungerea la guvernare. Democratic ar fi ca Guvernul PSD sa continue tocmai pentru a se evita concentrarile de Putere. Iar daca ar fi vorba de inlocuirea lui, lucrul asta ar trebui sa se realizeze, constitutional, prin motiune de cenzura. Aceasta ar fi o cale normala. O alta cale normala ar fi alegerile anticipate, dar in niciun caz mecanismul descris mai sus de Dl. Cristoiu (si este bine ca dansul a atras atentia!). Ar fi chiar mai bine alegeri anticipate, ar fi si mai democratic decat motiunea de cenzura.

Nu putem fi de acord cu darea inapoi a Romaniei. Mai ales acum cand in Republica Moldova se desfasoara alegeri. Romania trebuie sa fie un model de democratie demn de urmat pentru sora noastra, Republica Moldova! Altminteri ce exemplu dam noi? Cum regizam, aranjam nedemocratic, cu ajutorul serviciilor secrete, guvernarile? Ar fi un act de iresponsabilitate crasa din partea noastra! Ce model ar mai vedea in noi cetatenii moldoveni?

Recomand citirea integrala si in original a intregului editorial al D-lui. Cristoiu.

noiembrie 30, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

“Analiza personala” a lui Ion Iliescu

Trebuie sa spun de la bun inceput ca sunt de acord cu Ion Cristoiu, numai ca… Voi incerca sa ma explic, dar sa vedem mai intai ce spune Ion Cristoiu pe blogul sau:

Gîndul de sîmbătă, 29 noiembrie 2014, dimineața
A venit momentul ca lui Ion Iliescu să-i spună să meargă să se culce nu numai liderii PSD,  dar și doctorii!

Se arata ca:

“Din cîte-și mai amintesc unii – tot mai puțini – sunt fondatorul Evenimentului zilei. Mulți dintre cei care lucrează azi în presă, inclusiv la Evenimentul zilei, sunt foști elevi de-ai mei, descoperiți de mine și susținuți de mine în perioada de glorie a publicației 1992-1996.

Chiar directorul și Patronul de azi al Evz, Dan Andronic, e unul dintre elevii străluciți ai Școlii Cristoiu.
Simona Ionescu, redactorul șef de azi, a fost și ea din echipa condusă de mine pe vremuri.

Am 66 de ani.
Scriu pe cristoiublog.ro de cîteva ori pe zi, intervin pe la televiziuni, conduc Historia, am un comentariu zilnic la Evz și unul săptămînal la Adevărul, lucrez la o carte despre Cuba lui Castro, deja contractată să apară la editura All.

Am făcut aceste precizări nu pentru a mă făli cît de mult muncesc eu, ci pentru a dovedi că sunt un om în putere.
Cu toate acestea, m-a văzut cineva de a dreapta lui Dan Andronic la ședințele de sumar ținute de acesta cu redacția, dîndu-și cu părerea despre cum conduce Dan Andronic ziarul, vorbind în numele ziarului, mustrînd pe unii, lăudînd pe alții?
Firește că nu.

Dan Andronic și Simona Ionescu pot depune mărturie:
Nu-i sun să le spun ce să facă, nu-mi dau cu părerea despre ziar și, mai ales, nu le spun că e ziarul fondat de mine.

De ce?
Pentru că am bun simț.
Și acest bun simț îmi spune că n-am ce căuta la ședințele de sumar ale Evz, n-am de ce să-i pisez pe Dan Andronic și pe Simona Ionescu cu ce cred eu despre ziar și, mai ales, cu pretenția de a fi făuritorul ziarului.

După Evenimentul zilei, am condus ziare, reviste, televiziuni.
Ce-ar fi să dau buzna la ședințele de sumar din redacții, să strig pe toate drumurile că s-au abătut de la linia stabilită de mine pe vremuri?

Ion Iliescu are 84 de ani.
Joi, 27 noiembrie 2014, la ședința Comitetului Executiv Național al PSD s-a proțăpit în prezidiu de-a dreapta lui Victor Ponta și  a început să dea indicații ca pe vremea cînd era prim secretar PCR la Iași.
Mulți dintre cei din sală îi pot fi fii sau chiar nepoți.

Victor Ponta are 42 de ani.
Îi poate fi nepot lui Ion Iliescu.
Asta ar fi una din explicațiile faptului că nimeni nu-i spune lui Ion Iliescu să-i lase și pe alții să conducă Partidul acesta, să nu-i mai bată la cap cu indicațiile sale, să nu mai considere PSD un fel de proprietate a sa pe viață.

Sebastian Ghiță a avut curaj să-i spună să-i lase și pe alții să conducă PSD.
A înțeles Ion Iliescu că obsesia lui de a se considera un fel de Aiatolah al PSD e nu numai o eroare politică, e și un atentat la bunele moravuri?
Firește că nu.

Vineri, Ion Iliescu a trimis PSD o Scrisoare deschisă despre situația din partid și despre ce indică el să se facă .
Epistola debutează cu această trăsnaie:
PSD este partidul Revoluției, prin filiația FSN-FDSN-PDSR-PSD. Prin Revoluție, România a făcut cea mai radicală ruptură de comunism din Estul Europei. Că partidul n-a știut să spună apăsat aceste lucruri, e greșeala noastră.

După Ion Iliescu PSD a pierdut a treia oară alegerile prezidențiale, pentru că n-a știu să spună apăsat că el, PSD, a făcut Revoluția din decembrie 1989!
A venit momentul ca lui Ion Iliescu să-i spună să meargă să se culce nu numai liderii PSD; dar și doctorii!”

Si acum sa vedem ce spune Ion Iliescu:

Scrisoare deschisă către membrii si simpatizanții PSD

Se arata ca:

“Dragi prieteni,

Voi fi extrem de direct. Am participat la ședința Biroului Executiv Central al PSD din 27 noiembrie 2014, prezentând colegilor din conducerea partidului un apel la rațiune și la sinceritate.

PSD trece printr-un moment dificil, după pierderea alegerilor prezidențiale. În cei douăzeci și cinci de ani care au trecut de la Revoluția din Decembrie 1989 nu este singurul moment de acest gen. Și nu este PSD singurul partid care trece prin astfel de momente. Important este să fim solidari, să înțelegem de ce am pierdut, unde am greșit, și să luăm decizii în consecință. Înainte de a căuta vinovați, avem de căutat soluții pentru problemele cu care ne confruntăm.

Din păcate, ieri am avut parte, în locul unei analize, de o măsură extremă: excluderea din partid a trei membri ai Comitetului Executiv, masură care nu a rezolvat niciuna dintre problemele partidului. De fapt, ea nu a făcut decât să le agraveze. Este motivul pentru care am votat împotriva excluderii celor trei colegi: Mircea Geoană, Marian Vanghelie și Dan Șova. Nu cred că delictul de opinie are ce căuta printre valorile unui partid democratic. În același timp fac un apel la cei trei excluși din partid: să nu se lase antrenați, în perioada urmatoare, în acțiuni îndreptate împotriva partidului. Ar face rău, crezând că fac un bine.

Mai grav decât acest gest pripit este faptul că liderii partidului nu înțeleg ce le reproșează cu adevărat membrii și simpatizanții PSD. Este vorba despre faptul că, de la o vreme, și mai ales în campania electorală care a trecut, PSD a evitat cu obstinație să-și asume identitatea sa de stânga, social democrată. Da, personal, am susținut formarea USL, și alianța cu PNL. Am susținut guvernarea PNL, până în 2008. Am făcut toate astea condiționat, insistând pentru păstrarea identității noastre ideologice, de social-democrați, lucru care, până la un punct, s-a întâmplat.

Acum se conturează la vârful partidului scuza că Victor Ponta ar fi pierdut pentru că eu aș fi comunist, ceea ce ar afecta imaginea partidului. Este o mizerie, și un act de lașitate, lucruri pe care nu le pot înțelege și accepta. Cu explicația asta toți cei care trebuie să-și asume responsabilități pentru insucces sunt exonerați de orice raspundere. Fuga de răspundere nu este o soluție.

PSD este partidul Revoluției, prin filiația FSN-FDSN-PDSR-PSD. Prin Revoluție, România a făcut cea mai radicală ruptură de comunism din Estul Europei. Că partidul n-a știut să spună apăsat aceste lucruri, e greșeala noastră. Dar este de neînțeles lipsa de reacție a partidului atunci când oameni care nu știu nimic despre trecut, în afară de etichetele puse de adversarii noștri, strigă ”Jos comunismul!” într-o țară care suferă grav de pe urma exceselor și eșecurilor capitalismului. Este și mai de neînțeles-și de neacceptat-ca necesara critică a aceluiași capitalism să fie mai articulată, și mai pertinentă, la oameni de dreapta, decât la reprezentanții partidului nostru.

Așadar, refuz să primesc lecții de la oameni care cred că și-au cumpărat un partid, PSD, și îl conduc, direct sau prin interpuși, ca pe o corporație. PSD nu este proprietatea nimănui. PSD nu este o investiție, și nici programul său politic nu se confundă cu un plan de afaceri. Iar guvernarea nu este un profit, care trebuie maximizat cu orice preț. Această viziune caricaturală ne-a făcut mai mult rău decât orice altceva în această campanie electorală. Dacă vom continua pe drumul ăsta, eșecul nu este departe. Viața oamenilor nu se reduce doar la bani.

Nu fac parte dintre aceia care cred că săracii trebuie să fie reprezentați politic numai de săraci, că bogații nu au ce căuta la stânga politică. Pot da o lungă listă de oameni avuți, din familii aristocrate, care au făcut politică de stânga, în partide comuniste. Când am vorbit despre ”săraci și curați” mă refeream la modul în care este făcută bogăția de către unii, bogați și corupți. Le urez celor avuți cât mai multe succese în afaceri. Dar să nu amestecăm lucrurile. Dacă ai succes în afaceri nu înseamnă că ești automat un om politic. Această calitate nu se poate câștiga cu bani. Această calitate se dobândește în timp, cu multă muncă, și presupune câștigarea, și nu cumpărarea, încrederii oamenilor.

Refuz să primesc lecții și de la oameni care pun interesul personal înaintea interesului public, care nu au demonstrat nimic în politică, în schimb au reușit să îndepărteze oamenii de partid, prin aroganță și dispreț. Astfel de oameni, ajunși în fruntea partidului, sunt printre motivele pentru care românii nu l-au votat pe Victor Ponta în turul doi.

Plătim acum prețul confuziei ideologice din ultimii zece ani. Nu deplasarea spre centru o putem reproșa PSD. Ea este firească, până la urmă, ținând cont de schimbările din societate. Ce trebuie să ne reproșăm este obsesia noastră de a fi acceptați de cei de ”dreapta”, care nu ne vor accepta niciodată, pentru ca suntem adversarii lor firești. Nu pentru ei facem politică, ci pentru cei care se recunosc în valorile și principiile stângii. Și, orice s-ar spune despre noi, la guvernare am fost mai performanți decât dreapta. Dar și despre asta se pare că ne este jenă să vorbim!

Noi suntem pe cale să pierdem competiția la nivelul ideilor. Și o pierdem pentru că, deși sunt atâția oameni, tineri sau mai puțin tineri, cu studii de cea mai bună calitate, aici sau în străinătate, declarați la stânga, ei nu au cu cine comunica în PSD! Să nu ne ferim de acest adevăr dureros. Oamenii aceia au convingeri ferme și ne reproșează faptul că noi nu mai credem în valorile stângii. Ce să le spun celor care îmi reproșează asta? Ce să le spunem celor care ne reproșează structurarea partidului doar ca un instrument de exercitare a puterii, fără ideologie și fără preocupare pentru construcția ideologică?

Din păcate, în loc de programe serioase, noi le-am oferit generalități în această campanie electorală, care nu au avut nicio legătură cu agenda lor. Iar inițiativele sociale ale guvernului, câte au fost, au fost prost promovate și explicate. Chiar nimeni n-a putut combate convingător inepția pe care o auzim de mai bine de un deceniu, anume că măsurile sociale, destinare reducerii polarizării economice și sociale, creșterii justiției sociale și egalității șanselor, nu sunt ”pomeni sociale”, ci obligația unei guvernări responsabile? Că astea nu au legătură cu ciclurile electorale?

Sunt multe lecții de învățat din această înfrângere. Poate cea mai importantă este aceea că nu putem câștiga, dacă între partid și liderii lui există o ruptură. Din păcate, ea există acum. Mă tem că nu funcționează acel dialog necesar-și obligatoriu-cu activul de partid, cu organizațiile si membri de partid, cu cetatenii. Analiza trebuie să înceapă de la bază. Democrația internă de partid nu este o vorbă în vânt. Și nu e cazul s-o transformăm noi, un partid de stânga, într-o formă fără fond!

Am atras atenția, și nu o dată, asupra pericolului care apare ori de câte ori PSD guvernează, și anume ca toată lumea pleacă la guvernare, iar partidul rămâne de izbeliște. Din păcate așa este și acum, și rezultatele se văd. Trebuie să rezolvăm împreună această problemă, esențială pentru consolidarea partidului, în perspectiva alegerilor din 2016.

Conducerea PSD este prea stufoasă, și din cauza asta ineficientă. Multiplicarea centrelor de decizie duce la diluarea răspunderii și, în final, la nicio răspundere. Am devenit un partid-spectacol, iar organismele sale colegiale de conducere, forme fără fond.

Am afirmat, alături de alții, că nu cred că ieșirea de la guvernare ar fi o idee bună. Trebuie să ne asumăm în continuare această sarcină, și să guvernăm serios, fără concesii față de identitatea noastră social-democrată. Dacă vrem să rămânem cel mai puternic partid al țării, trebuie să guvernăm profesionist, în interesul cetățenilor. România are nevoie, în primul rând, de politici publice solide în domeniul social. În același timp nu este de ignorat nevoia unor măsuri de esență liberală în economie, dar și aici se impune o observație, care vine ca urmare a nemulțumirilor din societate: capitalul românesc trebuie pus pe picior de egalitate cu acela străin, și nu discriminat.

Se impune o remaniere guvernamentală, cu formarea unei echipe solide, profesioniste, coerente, care să guverneze în consecință. Avem nevoie de oameni care să nu poată fi atacați în niciun fel, nici în plan moral, nici în plan profesional.

O altă slăbiciune a PSD o reprezintă modul în care funcționează grupurile sale parlamentare. Este nevoie de o agendă de priorități și de mobilizarea exemplară la vot. Iar în acest sens, liderii de grup parlamentar au la ce să reflecteze. Dar să nu se mulțumească doar cu asta. PSD are nevoie de o schimbare radicală, de fond, a activității sale parlamentare.

Cred că trebuie să revenim la votul pe listă, măcar pentru Camera Deputaților. Iar cei care vor candida la viitoarele alegeri din 2016 să fie cunoscuți cât mai repede, pentru a asigura o componență cât mai solida grupurilor de senatori și deputați ai PSD. Același lucru este valabil și pentru candidații noștri în alegerile locale – primari, președinți de consilii județene, consilieri.

Este cazul ca, în pregătirea Congresului, să se pună în discuție o nouă ofertă politică, un nou proiect de țară, o nouă ofertă electorală. Toate astea plecând de la nevoile și așteptările oamenilor. Să nu ignorăm pe nimeni, mai mult, să nu uităm că sunt aproape opt milioane de oameni care nu au votat. De ce nu au votat? Poate pentru că nu le-am oferit o miză, un motiv să vină la vot. Electoratul se construiește, nu apare spontan. Dar mai ales se fidelizează, prin bună guvernare. Plătim consecințele a zece ani de vot emoțional, pe teme care nu au legătură cu viața oamenilor. Nu trebuie să mergem și noi pe acest drum, facil și periculos.

Nu avem de ce să ne fie rușine de identitatea noastră. Nu avem de ce renunța la valorile stângii. Trebuie să renunțăm însă la vanitate, la superficialitate, la abordarea conflictuală a problemelor din partid. Dacă ne concentrăm asupra căutării ”vinovaților”, în loc să căutăm soluții, vom eșua și în guvernare, și vom deveni un partid fără prea multă relevanță pe scena politică. De unde și apelul meu la responsabilitate și la sinceritate din partea tuturor.

Ion Iliescu”

Problema este urmatoarea: de ce aceasta analiza, pe care a facut-o Ion Iliescu, nu a facut-o Victor Ponta? M-am uitat si pe blogul D-lui. Ponta: nimic in acest sens. Chestiunea este ca lui Dan Andronic nu trebuie sa-i faca analizele, legate de activitatea ziarului pe care il conduce, Ion Cristoiu. Si le face singur sau impreuna cu colectivul care este insarcinat sa se ocupe de asa ceva. In cazul PSD lucrurile stau nitel cam pe dos: Presedintele de Onoare ii face Presedintelui Executiv analiza activitatii partidului, a campaniei electorale si a rezultatelor la alegeri. Dl. Ion Iliescu si-a expus parerea, a venit cu o viziune. Din partea D-lui. Ponta, nimic! Ioan Rus cand a afirmat ca partidului trebuie sa i se dezlipeasca eticheta de partid comunist a venit totusi cu o viziune. Insa Ioan Rus nu e presedintele partidului. De remarcat ca in sedinta aceasta de la PSD nu s-a facut nicio analiza, ci doar excluderi mai mult sau mai putin ciudate, mai mult sau mai putin justificate. Dl. Ponta in loc sa vina cu o autocritica (asa e la un partid de Stanga!) sau cu niste concluzii, sau cu o analiza bazata pe o interpretare din punct de vedere sociologic a rezultatelor alegerilor prezidentiale, si-a petrecut concediul in Abu Dhabi, in luxoasele cluburi de noapte orientale. N-am nimic impotriva cluburilor de noapte. Imi plac. Dar dupa ce terminam treaba! In schimb impresia pe care a lasat-o Dl. Ponta, distrandu-se intr-un club de lux, exotic, a fost cea a unui adolescent de 15 ani, care are inca mucii la gura, scapat pentru cateva ore de atenta supraveghere a parintilor. Dl. Cristoiu spune:

“Și acest bun simț îmi spune că n-am ce căuta la ședințele de sumar ale Evz, n-am de ce să-i pisez pe Dan Andronic și pe Simona Ionescu cu ce cred eu despre ziar și, mai ales, cu pretenția de a fi făuritorul ziarului.”

Corect! Absolut de acord!! Insa intreb si eu: de cat bun simt a dat dovada Victor Ponta, care a lasat bugetul balta, guvernarea a lasat-o iarasi balta, partidul l-a lasat balta si s-a dus sa se distreze intre frumoasele amazoance orientale din clubul cu pricina? Dl. Ponta s-a comportat asemenea unui baietas care nu si-a facut lectiile, dar care stie ca nu va fi altoit la fund niciodata pentru asta, pentru ca are grija tata-mare, mama-mare, sa i le faca! Daca ar mai fi fost in PSD, i-ar fi facut lectiile Adrian Nastase!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 29, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 34 comentarii

Alegeri in Republica Moldova. Ce ar trebui sa stie cetatenii moldoveni?

Gandul

ALEGERI ÎN REPUBLICA MOLDOVA. Basarabenii se pregătesc de un moment istoric, cu frica unui „EuroMaidan pe dos”. Jocul Rusiei în scrutinul de duminică

de Alina Matis

Se arata, printre altele, ca:

Cetăţenii Republicii Moldova sunt aşteptaţi duminică la urne, pentru a vota în cadrul alegerilor legislative care vor decide configuraţia viitorului Parlament, a următorului Guvern şi, în 2016, inclusiv numele preşedintelui ţării. Pe buletinele de vot, vor fi trecute 21 de partide, un bloc electoral şi patru candidaţi independenţi. Toţi aceşti candidaţi vor încerca să adune cât mai multe din cele 101 locuri din legislativul moldovean.

Sondajele de opinie indică faptul că doar 4-6 partide vor întruni pragul electoral de 6%. Pentru a guverna, au nevoie de 51 de mandate. Niciun partid nu se apropie de acest număr, astfel că esenţială după alegerile de duminică va fi componenţa coaliţiei de guvernare. Există trei scenarii posibile în acest moment, unele mai puţin dezirabile pentru viitorul european al Moldovei decât altele.

1. Un prim scenariu vorbeşte de o recoalizare a principalelor trei partide considerate proeuropene (PLDM, PD, PL).

2. Al doilea scenariu este o coaliţie de stânga, între comuniştii lui Vladimir Voronin – PCRM şi alte două partide de stânga cu lideri apropiaţi Kremlinului – Patria şi Partidul Socialiştilor (PSRM).

3. A treia variantă este o mare coaliţie a proeuropenilor din PLDM şi PD cu comuniştii PCRM, aceştia din urmă afişând acum un program aparent reformat şi mai interesat de apropierea de UE. Acesta este un scenariu-capcană, însă, avertizează unii experţi consultaţi de gândul, care susţin că o asemenea alianţă este exact ceea ce vrea Vladimir Putin.

Serviciile de informaţii şi de securitate ale statului sunt în alertă, căutând „agitatori” filoruşi dornici să facă un „EuroMaidan” inversat. Consiliul Suprem de Securitate s-a întrunit luni, după ce Serviciul de Informaţii şi Securitate a anunţat „activarea unor forţe” „pe palier intern, dar şi de sorginte externă”, al căror scop este „subminarea cadrului naţional de securitate”. Un alt aspect de remarcat este evoluţia cursului euro-leu moldovenesc în ultimele săptămâni, băncile ruseşti intervenind serios pe o piaţă deja vulnerabilizată de scandaluri precum cel de la Banca de Economii a Moldovei.

În acest moment, cheia acestor alegeri poate sta, la fel ca în 16 noiembrie, în România, în votul diasporei moldoveneşti. O prezenţă ridicată la urne este în avantajul forţelor proeuropene. România va da şi ea un semnal de susţinere a acestor forţe, preşedintele ales, Klaus Iohannis, urmând să meargă vineri la Chişinău, conform surselor gândul.

La fel cum a făcut-o şi înainte de alegerile prezidenţiale din România, unde a existat o mobilizare impresionantă la vot, inclusiv în rândul alegătorilor cu dublă cetăţenie – română şi moldovenească -, gândul îi îndeamnă pe toţi cetăţenii cu drept de vot ai Republicii Moldova să voteze duminică, pentru a fi reprezentaţi în următoarea putere politică a ţării.

Dacă sunteţi de peste Prut şi credeţi că puteţi să vă convingeţi conaţionalii să voteze duminică, trimiteţi scrisorile voastre pe adresa online@gandul.info.

Vă invităm să citiţi mai jos, o analiză marca Gândul.info a alegerilor din R. Moldova:

La sfârşitul acestei săptămâni, pe cetăţenii de peste Prut îi aşteaptă un „moment istoric”. Astfel a descris Bogdan Aurescu, marţi, în primele lui declaraţii de presă de la preluarea portofoliului de ministru de Externe, alegerile legislative din Republica Moldova, care vor avea loc duminică. Aurescu nu este singurul oficial care descrie acest scrutin drept unul de o importanţă covârşitoare nu doar pentru Republica Moldova, ci şi pentru interesele României şi ale Uniunii Europene. De altfel, preşedintele ales, Klaus Iohannis, va merge vineri la Chişinău, în semn de susţinere faţă de partidele care candidează pe platforme proeuropene. Lui îi va urma, în 1 decembrie, şi noul ministru de Externe, Bogdan Aurescu, care a decis ca Republica Moldova post-alegeri să fie prima sa deplasare externă în calitate de şef al diplomaţiei române.

La un prim nivel, miza legislativelor din Moldova este următoarea: sunt puse la bătaie toate cele 101 mandate ale parlamentului; pentru a guverna, un partid sau o coaliţie au nevoie de cel puţin 51 de mandate; partidul cu cele mai multe voturi dă premierul; tot raportul de forţe din parlament va da (dacă nu vor fi alegeri anticipate), peste mai puţin de doi ani, şi următorul preşedinte al Republicii Moldova, care are nevoie de 61 de voturi pentru a fi ales în funcţie.

Există, însă, şi alte mize, legate mai ales de presiunile geopolitice ale momentului. Într-o mare măsură, votul din Republica Moldova este şi un vot care decide orientarea ţării – către Est sau consolidarea orientării către Vest. În prezent, taberele sunt aproape egale. 44% dintre cei chestionaţi într-un sondaj IMAS citat de Mediafax consideră că Republica Moldova ar trebui să se apropie mai mult de Occident sau Europa, în vreme ce 43% optează mai degrabă pentru apropierea de Rusia. În ciuda liberalizării regimului de vize şi a ratificării Acordului de Asociere şi de Liber Schimb UE-R. Moldova, cel care, în Ucraina, a declanşat EuroMaidanul, politicienii proeuropeni tot nu au reuşit să câştige teren considerabil în faţa comuniştilor şi a filoruşilor. Aşteptările pe care oamenii le-au avut de la guvernarea proeuropeană au fost mai mari decât rezultatele, iar legăturile cu Rusia sunt în continuare foarte puternice, explică pentru gândulVictor Juc, vicedirector al Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe din Republica Moldova.

O cheie pentru deznodământul acestor alegeri va fi prezenţa la vot, mai ales în România şi în alte ţări euroene în care se află diaspora moldovenească. La ultimele alegeri, aminteşte Dan Dungaciu, director al Institutului de Studii Politice al Academiei Române, diaspora a decis patru mandate. De această dată, unii experţi se aşteaptă la un vot şi mai „greu” al moldovenilor din străinătate, care ar putea ajunge şi la 5-6%, luându-se în calcul şi redistribuirea voturilor din Parlament, de la partidele care nu au întrunit pragul electoral. Un motiv pentru un asemenea pronostic este experienţa de la alegerile pentru preşedintele României, unde au votat şi mii de oameni cu dublă cetăţenie. „Există un fenomen de contagiune. Moldovenii din diaspora au văzut ce s-a întâmplat la alegerile din România”, explică pentru gândulDan Dungaciu.

Dată fiind importanţa unei prezenţe mari la vot pentru continuarea şi legitimitatea parcursului proeuropean al Republicii Moldova, drum în care România a investit ani de asistenţă tehnică, politică şi financiară, gândul lansează acelaşi apel de mobilizare la vot pe care l-a lansat şi în cazul alegerilor prezidenţiale din ţara noastră.

Pentru o mai bună înţelegere a importanţei acestui scrutin, vă prezentăm dosarul complet al alegerilor din Republica Moldova: cine candidează, ce spun sondajele, ce spun experţii:

Cine candidează şi cum se dă lupta Est-Vest

21 de partide, un bloc electoral şi patru candidaţi independenţi s-au înscris pentru a participa la alegerile legislative care vor avea loc duminică în Republica Moldova (sursa: Unimedia.md):

1. Partidul Democrat; 2. Partidul Popular Creştin Democrat; 3. Partidul „Forţa Poporului”; 4. Partidul Liberal Democrat; 5. Partidul Liberal Reformator; 6. Partidul Comunist Reformator; 7. Partidul Politic „Mişcarea Populară Antimafie”; 8. Partidul Naţional Liberal; 9. Partidul Socialiştilor; 10. Blocul Electoral „Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”; 11. Partidul „Democraţia Acasă”; 12. Partidul Popular; 13. Partidul Comuniştilor; 14. Partidul Liberal; 15. Partidul Renaşterii; 16. Partidul „Patria”; 17. Partidul „Acţiunea Democratică”; 18. Partidul Verde Ecologist; 19. Mişcarea Social-Politică „Ravnopravie”; 20. Oleg Cernei, candidat independent; 21. Oleg Brega, candidat independent; 22. Partidul Patrioţilor; 23. Valeriu Pleşca, candidat independent; 24. Anatolie Doga, candidat independent; 25. Partidul „Uniunea Centristă din Moldova”; 26. Partidul Politic „Pentru Neam şi Ţară”.

Partidele cu şanse să intre în Parlament şi, deci, să negocieze coaliţii sunt, în acest moment: Partidul Liberal-Democrat (PLDM), Partidul Democrat (PD) şi Partidul Liberal (PL) – considerate proeuropene; Partidul Comunist (PCRM) şi alte două partide de stânga conduse de apropiaţi ai Kremlinului – Partidul Patria şi Partidul Socialist (PSRM) – acestea trei sunt considerate pro-Rusia, cu toate că, pentru a se pregăti de alegeri, Vladimir Voronin a încercat o nouă „schimbare la faţă” a orientării formaţiunii sale, despre care spune acum că nu se opune parcursului european al ţării.

Dan Dungaciu aminteşte, însă, că am mai asistat la o asemenea reorientare din partea lui Voronin şi în 2007: „În 2005, PCRM a câştigat alegerile cu un slogan de integrare europeană. Această iluzie a durat cam până în 2007, iar în 2009, guvernul comunist a sfârşit prin a omorî oameni pe stradă”.

În Registrul de Stat al Alegătorilor sunt înscrişi circa 3 milioane de alegători.

Ce spun sondajele

Un sondaj IMAS comandat de agenţia IPN, realizat la începutul lunii noiembrie şi publicat sâmbătă, îi plasează pe comunişti pe primul loc la intenţia de vot. Procentele pentru primele partide arată astfel: PCRM ar obţine 19,6%, fiind urmat de PLDM cu 17,2%, PDM cu 14,2%, Partidul Patria cu 8,7% şi Partidul Liberal, cu 8,5%. PSRM se află în acest sondaj sub pragul electoral, cu 5,3%, în timp ce numărul indecişilor este de 9,6%.

Alte două sondaje de opinie au fost prezentate marţi şi dau următoarele procente:

Sondaj realizat de Centrul de Cercetare Sociologică (CCSM) şi citat de Unimedia.md

Sondaj realizat de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova, prezentat de Unimedia.md

Mai jos, rezultatele de la ultimele cinci tururi de scrutin (clic pentru a mări// sursa: eDemocracy.md):


Comparând sondajele pentru alegerile de duminică şi rezultatele de la ultimele alegeri şi ţinând cont de faptul că Republica Moldova se află, de cinci ani, pe un drum de integrare europeană, care s-a concretizat inclusiv cu eliminarea vizelor pentru cetăţenii moldoveni, dar şi cu ratificarea Acordului de asociere şi liber-schimb, se cuvine să facem câteva observaţii: deşi Partidul Comunist a pierdut procente, electoratul lui nu şi-a schimbat ataşamentele ideologice, el fiind divizat de Socialiştii lui Dodon şi de cei de la Patria, partidul condus de charismaticul Renato Usatîi. Electoratul comunist continuă să fie numeros în Republica Moldova şi pentru că baza lui – vârstnicii şi cei din mediul rural – continuă să fie în ţară şi nu a emigrat. În fine, trebuie menţionat eşecul partidelor proeuropene din R. Moldova de a capitaliza succesele recente. În schimb, aceste partide s-au angajat în lupte interne, iar imaginea lor a fost puternic afectată de scandaluri de corupţie.

Scenarii

Toţi experţii contactaţi de gândul văd trei scenarii principalele în ceea ce priveşte variantele de coalizare după aceste alegeri. Diferenţele, după cum vom observa, apar la interpretări:

Scenariul 1 – se reface coaliţia proeuropeană, cu PLDM, PD, PL (coaliţie centru-dreapta – centrul-stânga). Premierul va veni de la PLDM, actualul prim-ministru, Iurie Leancă. Acesta este deznodământul preferat şi la Bucureşti.

Scenariul 2 – comuniştii revin la guvernare, cu următoarea coaliţie: PCRM-PSRM-Patria.

Scenariul 3 – comuniştii revin la guvernare, dar alături de proeuropeni: PCRM-PLDM-PD.

Scenariile nr. 2 şi 3 au numeroase dezavantaje şi riscă să destabilizeze serios nu doar R. Moldova, ci şi regiunea. Amănuntul care ar putea scoate de pe masă a doua variantă este că liderii celor trei partide (Voronin, Dodon, Ustîi) nu se suportă, iar antipatiile personale par mai puternice decât ambiţiile lor politice. Plus, Patria ar putea să nu întrunească pragul electoral de 6%.

Cât despre cea de-a treia variantă, ea este negată în plan oficial de proeuropeni, cei trei „Vlazi” importanţi din Republica Moldova (Vladimir Voronin, Vlad Filat si Vladimir Plahotniuc) spunând că nu se vor întâlni în aceeaşi coaliţie. Chiar şi aşa, analiştii de la Chişinău spun că au avut loc întâlniri de tatonare a terenului,

Ce spun experţii contactaţi de gândul despre cele trei scenarii

Oazu Nantoi, director de programe în cadrul Institutului pentru Politici Publice din Republica Moldova: „Azi, e imposibil de prezis care va fi raportul de forţe în Parlament. Teoretic, ar trebui să vedem reproducerea alianţei PLDM, PD, PL, dar e greu de prezis dacă vor avea suficiente voturi. Dacă aceste trei partide nu vor avea suficiente voturi, cuvântul decisiv va aparţine Partidului Comunist, care şi-a schimbat atitudinea şi a zis că nu are de gând să renunţe la Acordul de Asociere şi de Liber Schimb”. Nantoi se numără printre cei care nu văd posibilă o coaliţie PCRM-PSRM-Patria, pentru că aceste partide nu par să fie capabile să colaboreze. Dar, dacă se va ajunge la un asemenea scenariu, se va repeta scenariul ucrainean şi vom asista la o destabilizare gravă a Republicii Moldova: „Nu cred că dl. Voronin e încântat să repete politicile lui Ianukovici”.

Victor Juc, vicedirectorul Institutului de cercetări juridice şi politice al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova, despre poziţia pe care PCRM continuă să o aibă în peisajul electoral de peste Prut: „Aşteptările care au fost investite în guvernarea proeuropeană au fost mai mari decât rezultatele. Cu toate că sunt şi rezultate, sunt şi scandaluri. Există, în continuare, o tradiţie socialistă în Republica Moldova. Mai e şi mentalitatea: indiferent cât de mari ar fi succesele proeuropenilor, o mare parte din electorat e orientată tot spre Federaţia Rusă”.

În ultimii ani, oamenii au văzut că le era mai greu să călătorească în Europa decât în Rusia, unde puteau vorbi rusa şi puteau munci, mai spune expertul. „O parte din nucleul dur al PCRM a fugit către Patria, care atrage tineri, şi către PSRM, care mizează pe ortodoxism”, adaugă Juc.

„Comuniştii s-au schimbat, nu trebuie să ne temem de PCRM ca înainte”, subliniază Victor Juc, un punct cu care nu toţi experţii contactaţi de gândul sunt de acord. De asemenea, Juc consideră că diaspora are un rol minimal în aceste alegeri: „Diaspora moldovenească nu e organizată, mai greu se asociază. Ea vede ce s-a întâmplat acum în România şi zice ‘bravo celor care au conştientizat că fiecare vot contează’, dar nu vor ieşi la vot”, ne-a mai spus Victor Juc.

Dan Dungaciu, director al Institutului de Studii Politice al Academiei Române: „O coaliţie PCRM-Patria-PSRM este scenariul negru, un scenariu teoretic. Dar este puţin probabil să se ajungă la asta, pentru că liderii nu se suportă”. O alianţă PLDM-PD-PL este posibilă în acest moment, sondajele sugerând că ar avea 51% din mandate. Sondajele nu vorbesc însă despre votul din România şi din diaspora, care au puterea de a cântări foarte greu în favoarea proeuropenilor. „Scenariul gri”, după cum îl etichetează expertul român este cel al unei „monstruoase coaliţii” a PLDM şi PD cu „PCRM-ul purificat de elementele radicale, care se tramsformă precum Făt-Frumos într-un partid proeuropean”. Acesta este, după Dan Dungaciu, cel mai periculos scenariu, care, dacă se va transforma în realitate, va arăta că integrarea europeană a R. Moldova nu este ireversibilă. „Cei care vorbesc azi că e acceptabil scenariul gri uită că România a girat în 2005 un astfel de mandat” şi comuniştii au întors macazul din 2005 până la protestele sângeroase din 2009.

„Scenariul gri” descris de Dungaciu este varianta cea mai bună pentru Kremlin, dar şi pentru Bruxelles, deşi niciuna dintre părţi nu o recunoaşte deschis. Pe de-o parte, Vladimir Putin ar avea oameni fideli în guvernarea de la Chişinău, prin care să îşi exercite influenţa, iar Bruxelles-ul ar putea spune că proeuropenii rămân la guvernare, angajai în integrarea europeană, spune expertul citat: „Va fi un fel de ‘noi ne facem că vă integrăm, voi vă faceţi că vă integraţi’”.

„Fenomen de contagiune” după alegerile din România

Cât despre votul diasporei şi al indecişilor, Dan Dungaciu crede că poate fi decisiv: „La ultimele alegeri, votul diasporei a adus 4% (patru mandate). Importanţa lui nu va fi la nivelul votului din România, dar, procedural vorbind, ar putea fi foarte important şi se vor putea adăuga 5-6 procente, luând în calcul şi redistribuirea votului”.

Dungaciu vorbeşte despre existenţa unui „fenomen de contagiune” după alegerile din România: „moldovenii din diaspora au văzut ce s-a întâmplat la alegerile din România şi au votat şi ei”. Entuziasmul care a cuprins electoratul la alegerile pentru preşedintele României se poate replica, fie şi la un nivel distinct, şi în scrutinul de duminică.

Cât de mult vor conta prezenţa la vot şi diaspora

Europarlamentarul român Marian-Jean Marinescu (PPE) a găsit o altă asemănare între alegerile din România şi cele din R. Moldova: numărul insuficient de secţii de votare din străinătate – de această dată, „străinătatea” fiind România. Nu există o statistică oficială referitoare la numărul tinerilor din Republica Moldova aflaţi la studii în România, dar numărul lor este estimat la peste 15.000, în condiţiile în care statul român acordă anual 5.000 de burse pentru studenţii din Republica Moldova, conform Digi24. Peste două mii de basarabeni care locuiesc în Craiova, Târgu Jiu sau Petroşani vor trebui să vină la Bucureşti pentru a vota. Prin urmare, Marinescu i-a trimis o scrisoare premierului Iurie Leancă, căruia i-a cerut să înfiinţeze o secţie de vot în Craiova.

Luni, eurodeputatul a fost informat că nu se mai pot înfiinţa secţii suplimentare de vot pentru basarabenii din România (clic pentru a mări):

Printre cei care au lansat apeluri de mobilizare a basarabenilor la vot se numără şi Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, care, într-un comunicat remis gândul, „încurajează cetăţenii Republicii Moldova să îşi exercite dreptul fundamental de a vota în scrutinul ce se va desfăşura duminică, 30 noiembrie 2014, şi să voteze pentru valorile europene şi euroatlantice, pentru democraţie şi pentru continuarea şi susţinerea demersurilor de aderare a Republicii Moldova la Uniunea Europeană şi NATO”.

„De asemenea, Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei solicită tuturor instituţiilor şi persoanelor responsabile să asigure condiţiile necesare pentru ca toţi cetăţenii moldoveni aflaţi pe teritoriul României să îşi poată exercita, duminică, 30 noiembrie 2014, dreptul fundamental de a vota”, se mai arată în comunicatul citat.

Cum se văd alegerile din R. Moldova în Parlamentul European

O altă încercare de a cotracara retorica anti-europeană promovată de unele forţe politice înainte de alegeri, europarlamentarul român Andi Cristea (PSD/S&D), preşedinte al delegaţiei R. Moldova-UE din Parlamentul European,  a realizat două animaţii, una cu subtitrări în rusă, în care prezintă avantajele apropierii Moldovei de UE: „Cred că, din păcate, există un deficit de comunicare din partea UE, care ar trebui să combata într-o manieră mai fermă dezinformarea şi propaganda la care sunt expuşi cetăţenii Republicii Moldova. Rezultatul acestei propagande este ce vedem în campania din R Moldova – polarizare, partizanat, divizare a societăţii. Oamenii din R. Moldova au dreptul şi merită să ştie în mod obiectiv, real, care sunt beneficiile apropierii de Europa şi a împlementării Acordului de Asociere”, a povestit Cristea pentru gândul.

Întrebat dacă, nu cumva, ratificarea Acordului de Asociere şi Liber Schimb UE-R. Moldova de către Parlamentul European chiar înainte de alegerile legislative este o încurajare pentru partidele proeuropene, Cristea ne-a răspuns: „Ratificarea a fost o recunoaştere a progreselor realizate, a ambiţiei oamenilor din R. Moldova şi a instituţiilor, a fost transmiterea unui mesaj clar de sprijin şi încurajare a aspiraţiilor legitime. R. Moldova are vocaţie europeană, Parlamentul European a recunoscut asta”.

„Uitându-ne la campania electorală, vedem şi riscuri”, mai spune eurodeputatul român. „Aş enumera polarizarea accentuată a societăţii, retorica anti-europeană, propaganda toxică despre relaţia UE-RM. Este mai necesar ca oricând ca oamenii din R.Moldova să construiască un consens, un proiect naţional cu referire la calea de urmat – decât o strategie pe termen scurt, mai bine o viziune pe termen lung”.

Mobilizarea serviciilor pentru evitarea unui scenariu violent

Ultima săptămână de campanie din Republica Moldova a adus o mobilizare puternică la nivelul Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) şi al poliţiei, existând în ultima perioadă şi acţiuni în forţă către unii suspecţi.

Consiliul Suprem de Securitate al Republicii Moldova s-a întrunit, luni, la convocarea preşedintelui Nicolae Timofti, după ce SIS a anunţat activarea „unor forţe în direcţia subminării cadrului naţional de securitate”, potrivit Mediafax. SIS a anunţat vineri că este vorba despre forţe atât „pe palier intern, cât şi de sorginte externă” şi a îndemnat populaţia la vigilenţă.

Un alt aspect de remarcat este evoluţia cursului euro-leu moldovenesc în ultimele săptămâni, băncile ruseşti intervenind serios pe o piaţă deja vulnerabilizată de scandaluri precum cel de la Banca de Economii a Moldovei.”

Romania Libera

Chișinău: Activiști care încercau să organizeze un „Maidan sângeros” după alegeri, arestați, potrivit presei moldovenești

de Dumitru Cozma

Se arata ca:

Forțele speciale din Republica Moldova au reținut, miercuri, mai multe persoane bănuite că plănuiau să producă o revoluție sângeroasă la Chișinău, după alegerile parlamentare de duminică, relatează presa moldovenească. Oamenii legii au găsit în spațiile folosite de activiștii grupului intitulat „Antifa” arme, muniție, sume mari de bani și planuri detaliate ale principalelor clădiri publice din capitala republicii.

Mai mulți activiști ai grupului „Antifa” au fost reținuți miercuri, în republica Moldova, de forțele speciale locale, informează pagina de Internet Timpul.md, după ce în locuințele sau spațiile folosite de aceștia au fost găsite arme și planuri detaliate ale unor clădiri publice. Potrivit unor surse din cadrul structurilor de forță moldovenești, preluate de portalul citat, membrii „Antifa” urmau să organizeze așa-zisul „Maidan sângeros” la Chișinău după alegerile parlamentare.

Jurnal de Chișinău scrie că „această grupare extremistă a fost organizată pe lângă PCRM (Partidul Comunist din Republica Moldova), cu implicarea activă a lui Mark Tkaciuk, Grigori Petrenco, Alexandru Petcov, ultimii doi s-au asociat formaţiunii conduse de Renato Usatîi”.

Ativiștii intenționau să creeze tulburări în Chișinău, după alegerile de duminică, astfel încât situația să scape de sub control, iar persoane bine pregătite și plătite pentru a pune în aplicare acest plan urmau să preia controlul asupra televiziunii naționale, dar și asupra altor obiective strategice.

Unitatea de poliţie specială „Fulger” a descins, miercuri dimineaţă, la domiciliul lui Mihail Amerberg, activist Antifa. Ziarul moldovean spune că oamenii legii au reținut, recent, mai mulți cetățeni ai Federației Ruse și Ucrainei, dar și din Republica Moldova, printre care și Pavel Grigorciuk, purtătorul de cuvânt al „Antifa”, bănuiți de pregătirea unor acțiuni de destabilizare a situației din R. Moldova. Cotidianul scrie că în spațiile folosite de „Antifa”, din Chișinău, Ialoveni și Bălți, au fost găsite și planurile detaliate ale clădirilor Comisiei Electorale Centrale, dar și ale televiziunii publice.

Printre cei reținuți este și Mihail Amerberg, un apropiat al șefului „Antifa”, deputatul Grigore Petrenco, care se află acum la Moscova. Ultimul a fost cel care a anunțat primul pe pagina sa de socializare despre perchezițiile la apartamentul lui Amerberg, secretarul unei ogranizații primare a Partidului Comuniștilor. Potrivit procurorului Viorel Morari, Amerberg este bănuit de organizarea unei grupări criminale.

Poliţia şi Procuratura au făcut percheziţii în locuinţa lui Mihail Amerberg și au ridicat din casa acestuia mai multe arme, inclusiv două aruncătoare de grenade.”

Rezulta si din sondaje ca sunt destul de multi cetateni moldoveni care considera ca o orientare spre Rusia ar fi una benefica pentru ei si pentru Republica Moldova. Probabil ca si dintr-un calcul ce tine cont de ideologie – comunisti, socialisti care au o orientare pro rusa – Republica Moldova fiind o tara mai saraca si pe cale de consecinta optiunea de stanga fiind una viguroasa. Calculul acesta poate fi, omeneste vorbind, de inteles insa el este unul gresit.

Cetatenii din Republica Moldova trebuie sa stie precis cum stau lucrurile cu Rusia pentru ca sa nu-si faca lamentabile iluzii in aceasta privinta. Rusia nu are niciun interes in dezvoltarea Republicii Moldova iar daca ei considera ca Rusia le-ar da o mana de ajutor pentru ca tara sa se poata dezvolta si ei sa traiasca mai bine, se insala din start. Ca si in cazul Ucrainei, Rusia nu doreste o Moldova prospera, asa cum nu doreste nici o Ucraina prospera. Rusia doreste o Ucraina supusa si, exact la fel, doreste o Republica Moldova supusa ei si intereselor sale. Adica niste state satelit care sa graviteze pe orbita in jurul Moscovei. Lucrul acesta se poate realiza cel mai usor printr-un stat corupt iar interesul Moscovei tocmai asta este: o Republica Moldova corupta, condusa de o oligarhie aservita Kremlinului si mituita in acest scop cu foarte multi bani. Foarte multi bani pentru acea oligarhie, sa fie clar, nu pentru Republica Moldova si cetatenii ei. Un stat corupt atat in Ucraina cat si in Republica Moldova convine de minune Rusiei pentru ca numai asa aceste tari pot fi aservite usor intereselor sale. In rest poporul poate trai si in mizerie cu iluzia dezvoltarii si a unei vieti mai bune. Rusia nu are nimic in comun cu socialismul sau cu comunismul, cum poate eronat cred unii. Nu e vorba, in cazul Rusiei, de ideologie sau de vreo confruntare ideologica, ci doar de interesele sale geopolitice pe care incearca sa si le consolideze pentru ca sa-si intareasca statutul de mare putere. Evident, nu-i vorba nici de Ortodoxie sau de religie – e o mare greseala daca unii cetateni cred asta! Din nenorocire actuala clasa conducatoare din Rusia nu da doi bani pe Ortodoxie care e vazuta doar ca un mijloc prin care sa-si extinda influenta politica. Continutul ideologic, daca ma pot exprima astfel, al Rusiei de azi este unul periculos de neclar, de nebulos…

Pentru ca Republica Moldova sa se poata dezvolta si pentru a se putea asigura o dezvoltare durabila reala, care sa tina cont si de generatiile viitoare, care au tot dreptul la o viata mai buna, trebuie facuta reforma statului, proces lung si dificil. Un exemplu in acest sens este, desigur, Romania. Se vede destul de limpede la noi cat de lunga, dificila si dureroasa, si nu de putine ori descurajanta, este aceasta evolutie a statului, care se realizeaza cu greu. Insa este o cale catre modernizare pe care Rusia nici nu o ofera si nici nu o poate oferi. De aceea calea corecta de urmat pentru Republica Moldova este cea euroatlantica si europeana. Cei care nu sunt inca hotarati sau cei care cred ca o orientare spre Rusia ar fi de preferat sa se uite ce face Rusia in Ucraina: in loc s-o atraga de partea sa prin politici pasnice, reciproc avantajoase, cauta s-o destabilizeze. De observat ca si la Chisnau a fost conceput de catre Rusia un scenariu asemanator. Insa chiar daca serviciile secrete si politia au intervenit, pericolul inca ramane. Se vede clar ce interes are Rusia: destabilizarea Republicii Moldova! De aceea orice vot rational trebuie sa excluda o apropiere si o orientare catre Rusia. De aceea trebuie ca cetatenii sa sustina prin vot fortele politice pro europene din Republica Moldova.

De asemenea cetatenii moldoveni ar trebui sa stie ca o optiune pro europeana, chiar integrarea in NATO si UE, nu duce la disparitia Stangii de pe scena politica. In niciun caz nu va fi vorba de “fascism” sau “extremism”, cum cauta sa acrediteze Rusia. Dimpotriva, este vorba de accederea la o comunitate a statelor democratice, o racordare a Republicii Moldova la Lumea Libera. Ar trebui sa stie ca in UE exista chiar partide comuniste. Ar trebui sa stie ca exista o puternica Stanga europeana. Ar trebui sa nu mai creada in bazaconiile propagate de Rusia care vede numai “fascism” peste tot, doar fascismul din propria lor casa nu-l sesizeaza. Stanga politica nu e exclusa din Uniunea Europeana. Apropo de fascism si de practici fasciste, cetatenii moldoveni ar trebui sa ia aminte la Antifa si la cei care sustin o astfel de grupare care vor sa distruga Republica Moldova.

Eu sper ca cetatenii moldoveni vor da un vot pro european pentru ei si pentru Republica Moldova. Sper sa inteleaga mai bine ideea de progres si cum se poate realiza progresul.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

noiembrie 28, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 30 other followers