Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Apropo de ce spuneam intr-un comentariu…

Intr-un comentariu prin care ii dadeam un raspuns Cristinei spuneam asa:

“Tu spui ca Obama i-ar ajuta pe teroristii musulmani… Insa, stateam si ma gandeam, daca nu cumva acest ISIS sa nu fie sustinut logistic si sponsorizat de cu totul altcineva decat Obama… Nu cumva e vorba de nenea Putin…? ;) Eu de asta iti spun: gruparile acestea cine stie de cine sunt sustinute si sponsorizate… Pot fi sustinute de catre Puteri ostile Americii. Bineinteles, aceste grupari pot fi mai periculoase decat Saddam sau Gaddafi!! Poate ca Saddam, daca ar fi fost ajutat de America, ar fi fost un bastion in calea unor astfel de grupari periculoase. Pe cand SUA inca de la inceputul anilor ’90 a inceput o destabilizare periculoasa a Irakului (il viza pe Saddam, dar au fost ignorate consecintele unei eventuale inlaturari a acestuia). Stai ca nu stim inca inlaturarea lui Gaddafi ce consecinte va avea… Un climat politic instabil si marcat de saracie, o putere politica slaba care cu greu poate face fata situatiei, in aceasta Lume Islamica, lucreaza in favoarea gruparilor extremiste si teroriste.” (am subliniat acum)

Si chiar acum iata ce citesc in Evenimentul Zilei:

Haos în Libia, aflată sub asediul islamiștilor. SUA și-a evacuat personalul diplomatic, ambasada britanică a fost atacată

Se arata ca:

Trimişii speciali în Libia ai Ligii Arabe, Uniunii Europene, Statelor Unite şi mai multor ţări europene au făcut sâmbătă apel într-un comunicat la o încetare a focului în această ţară, căzută pradă unor violenţe sângeroase de peste două săptămâni, transmite France Presse.

“Situaţia din Libia a ajuns într-un stadiu critic. Suntem extrem de îngrijoraţi de violenţele care au loc în această ţară şi de consecinţele pe plan umanitar”, afirmă trimişi speciali, care s-au reunit discret joi la Bruxelles.

La această reuniune au participat trimişii speciali ai Ligii Arabe, UE (diplomatul spaniol Bernadino Leon), Franţei, Germaniei, Italiei, Maltei, Spaniei, Marii Britanii şi Statelor Unite.

“Facem apel la toate părţile să înceteze focul, cu atât mai mult cu cât se apropie sfârşitul Ramadanului (…), şi sperăm că ele se vor pune de acord pentru a începe un dialog politic incluziv”, au adăugat trimişii speciali, care au pledat pentru ca ONU să joace un rol în acest proces.

Sâmbătă, SUA şi-au evacuat tot personalul ambasadei lor din această ţară, în timp ce Marea Britanie a decis ca reprezentanța diplomatică sa să rămână deschisă, însă cu un personal puternic redus. Germania şi Marea Britanie şi-au îndemnat cetăţenii să părăsească Libia.

Guvernul libian interimar a lansat de asemenea un apel vineri la oprirea luptelor între miliţiile rivale, avertizând că există pericolul real al “prăbuşirii statului”.

Aeroportul internaţional din Tripoli este închis din 13 iulie, data începerii luptelor care s-au soldat cu cel puţin 47 de morţi şi 120 de răniţi, potrivit unui ultim bilanţ al Ministerului Sănătăţii.

Aceste confruntări, cele mai violente la Tripoli de la căderea regimului Muammar Ghaddafi în 2011, s-au declanşat după un atac lansat de un grup înarmat compus din combatanţi islamişti şi foşti rebeli din oraşul Misrata (200 km la est de Tripoli), care încearcă să-i alunge din zona aeroportului pe ex-rebelii din Zenten, foştii lor aliaţi.

Un convoi al Ambasadei Marii Britanii în Libia a fost, în această dimineaţă, ţinta unui atac în apropiere de Tripoli, a anunţat pentru AFP un purtător de cuvânt al ambasadei. Atacul, care a fost o tentativă de furt de maşină, nu s-a soldat cu victime. “Dimineaţa devreme, un convoi al Ambasadei Marii Britanii a fost ţinta unei tentative de furt de maşină. Au fost trase focuri de armă în direcţia maşinilor noastre (…) Întregul personal ambasadei este în siguranţă, nu există răniţi”, a declarat Bon Phillipson, purtător de cuvânt al ambasadei, citat de Agerpres.

Potrivit martorilor oculari, incidentul a avut loc într-o periferie din vestul capitalei libiene. În acelaşi timp, Phillipson a dat asigurări că ambasada britanică din Libia rămâne deschisă. Anterior, agenţia rusă ITAR-TASS anunţa, citând postul de televiziune Sky News Arabia şi fără a oferi alte informaţii, un atac asupra “misiunii diplomatice” a Marii Britanii din Libia, precizând doar că nu există victime.”

De asemenea va recomand aceasta analiza referitoare la situatia din Irak, aparuta pe Contributors si semnata de Valentin Naumescu:

Războiul de după război. Divizarea Irakului post-american?

Se arata ca:

“Iunie 2014. Adepţii sunniţi ai grupării „Statul Islamic din Irak şi Siria” (sau Irak şi Levant, denumirea alternativă) avansează spre capitala Bagdad pe trei direcţii diferite, cucerind oraş după oraş (Fallujah, Tikrit, Karbala, Najaf, Mosul, Samarra etc.), ameninţând, umilind şi dezarmând o armată irakiană debusolată, nepregătită şi fragilă, care nu ştie ce să facă, cu cine să ţină în realitate sau cum să fugă mai repede. Occidentul tresare, surprins de vigoarea insurgenţei islamiste şi de slăbiciunea ripostei guvernamentale. Media americane şi din toată lumea vuiesc. Deodată, ne aducem aminte de Irak. Uitasem de ei, consideram povestea aceasta încheiată „cu succes”… Aşa ne-au spus.

Să ne amintim. Martie 2003 – decembrie 2011. Războiul din Irak a costat numai Statele Unite (fără a include aici şi efortul financiar al ţărilor care au făcut parte din Coaliţia Forţelor Multinaţionale) aproximativ 2200 de miliarde de dolari[1], însumând cheltuielile militare directe şi beneficiile sociale plătite până acum veteranilor de război şi familiilor victimelor, după cum arată studiul din 2013 efectuat la Brown University, menţionat de Reuters. Costul total va creşte, desigur, în viitor. Sunt şi alte studii pe piaţă, care duc cifrele spre 4000 sau chiar 6000 de miliarde, cu tot cu fraude şi cu dispariţia unor mari sume de bani pe ruta SUA-Irak, neverificate însă. Spre comparaţie, preşedintele Obama a promis recent un miliard de dolari (?!) pentru securizarea Europei Centrale şi de Est, în faţa ameninţărilor unei Rusii revizioniste. E bine să reţinem proporţiile, altfel un miliard de dolari li s-ar putea părea unora o sumă.

Războiul de opt ani din Irak, în diferitele lui etape (campania iniţială Iraqi Freedom, apoi lungul război de contra-insurgenţă), a răpit aproape 190.000 de vieţi[2], de ambele părţi, majoritatea civili irakieni (134.000 ucişi în operaţiuni militare propriu-zise, plus nenumărate victime ulterioare sau indirecte) dar şi militari şi poliţişti irakieni (17.000), insurgenţi irakieni (27.000), militari americani (4487), britanici (179), italieni (33), polonezi (23), ucraineni (18), bulgari (13), români (4) etc.

Bun, veţi spune, au fost în istorie războaie care au făcut infinit mai multe victime decât cel din Irak. Unele au fost însă inevitabile, căci trebuiau oprite armatele agresoare şi eliberate naţiunile şi teritoriile ocupate. Dar la ce a ajutat acesta? Care a fost miza reală, având în vedere că liderii Bush şi Blair primiseră, după mărturii recente ale unor foşti ofiţeri, rapoarte că nu există arme de distrugere în masă? Unde este Irakul acum, după 11 ani de la invazie şi, respectiv, doi ani şi jumătate de la retragerea trupelor coaliţiei? Cine şi ce a avut de câştigat de pe urma războiului? A progresat Irakul post-american?

Acestea sunt întrebări fundamentale, cu răspunsuri care divid America şi lumea în general. Au murit sute de mii de oameni şi s-au cheltuit sume colosale. Nu avem certitudinea că a meritat. Dimpotrivă, imaginea Irakului de astăzi (ca şi a altor state din regiune, după „Primăvara arabă”) oglindeşte o nelinişte profundă a unui Orient Mijlociu neîmpăcat, în care este pe punctul să erupă o revoluţie islamistă de proporţii devastatoare, pe fondul nemulţumirilor tot mai accentuate ale populaţiei musulmane faţă de traiul zilnic, al lipsei de speranţă şi de educaţie.

Sunt două mari teorii care circulă pe piaţă zilele acestea, în legătură cu puternica insurgenţă islamistă din nordul şi centrul Irakului, total opuse ca mesaj politic: prima, care spune că aceasta este dovada eşecului intervenţiei Americii în Irak (propagată în principal de Rusia şi de adversarii intervenţionismului chiar din Statele Unite), a doua care spune exact contrariul, că intervenţia din 2003 a fost corectă şi necesară şi, iată, că retragerea prematură din decembrie 2011 a lăsat în urmă un Irak nepregătit să facă faţă provocărilor interne, o ţară vulnerabilă care are nevoie, din nou, de o intervenţie militară americană/occidentală, precum analiza pe care o face fostul premier britanic Tony Blair[3], acum emisar pentru Orientul Mijlociu.

Cine sunt însă insurgenţii şi cum a apărut această mişcare radicală? Cu un nucleu militar reprezentat, se pare, de foşti ofiţeri superiori sunniţi ai regimului Saddam Hussein (fostul dictator de la Bagdad a fost sunnit, în timp ce majoritatea irakienilor sunt şiiţi), grupul SIIS atrage deopotrivă tineri neintegraţi social, jihadişti din întreaga regiune, oameni nemulţumiţi de guvernarea premierului Nouri Al-Maliki, periferizaţi ai noului regim şiit etc. Comandantul lor, cu numele de războinic Abu Bakr al-Baghdadi (pe numele real, se pare, Abu Dua) este un islamist ultra-extremist, îndepărtat din Al-Qaeda tocmai pentru radicalismul său (dacă aşa ceva poate fi crezut) de noul lider Ayman al-Zawahiri, şi care a căutat să exploateze frustrările adânci ale sunniţilor irakieni, cu obiectivul declarat de a înfiinţa un stat (califat) islamic pe teritoriul actual al Irakului şi Siriei.

Lupta de anihilare a mişcării SIIS, cu sau fără sprijinul militar direct al Statelor Unite, are unele consecinţe interesante în politica internaţională. Aş vrea să menţionez doar trei dintre ele.

În primul rând, se vorbeşte tot mai insistent despre posibilitatea divizării Irakului. Paradoxal, kurzii (marginalizaţi şi persecutaţi şi înainte, şi după Saddam Hussein, şi de puterea sunnită, şi de cea şiită) ar putea profita cel mai mult, la finalul crizei, şi şi-ar putea vedea visul cu ochii: crearea unui mic stat kurd, înghesuit între Turcia, Irak, Siria şi Iran, pe fondul tensiunilor tot mai severe între marile grupuri şiite şi sunnite, care se îndreaptă inevitabil spre separare regională şi, de ce nu?, statală. Foarte utilă pentru înţelegerea situaţiei de pe teren este analiza şi mai ales harta etnico-religioasă oferită de Stratfor[4].

A doua consecinţă, oarecum neaşteptată după evenimentele sângeroase din ultimii ani, se referă la consolidarea indirectă a preşedintelui Bashar al-Assad (reprezentant al minorităţii alawite) în Siria majoritar sunnită, având în vedere pierderea suportului internaţional de către rebelii sunniţi care îl contestă de peste trei ani, într-un război civil cumplit. Sunniţii îşi pierd tot mai mult credibilitatea pe scena politico-diplomatică internaţională, datorită agresivităţii, militantismului islamist dus la absurd, din statele cu conflicte ale regiunii, dar mai ales datorită apropierii tot mai frecvente de grupările teroriste. Moderaţii sunniţi au cel mai mult de pierdut, fiind prinşi la mijloc între regimul autocratic al lui al-Assad şi opozanţii fundamentalişti.

A treia consecinţă este creşterea rolului şi importanţei Iranului şiit în asigurarea echilibrului şi stabilităţii în regiune, preşedintele moderat Hassan Rouhani condamnând insurgenţa din Irak şi anunţând pe 12 iunie că „Iranul va lupta contra terorismului, facţionalismului şi violenţei”[5], colaborând dacă este nevoie cu Statele Unite şi cu autorităţile de la Bagdad. Din nefericire, Israelul se vede tot mai izolat în regiune în noul context al restructurării Orientului Mijlociu, pe fondul revenirii Iranului în negocieri cu puterile occidentale, în dosarul nuclear, dar şi al dezacordurilor tot mai clare şi mai frecvente între Ierusalim şi Washington pe tema conflictului privind Palestina, fiind de reţinut remarca relativ recentă, şocantă, a secretarului de stat John Kerry cu privire la Israel, care riscă să devină, în percepţia sa, noul „stat care practică politica de apartheid”[6]. Liniştea, pacea şi buna convieţuire sunt încă departe de a fi obţinute în zonă. Şi aici, politica externă a lui Obama-Kerry a eşuat.

Practic, în întregul Orient Mijlociu se produce o rebalansare a sprijinului internaţional dinspre sunniţi spre şiiţi şi, indirect, a raporturilor de putere între aceştia. Nu ştim astăzi dacă preşedintele Obama va autoriza până la urmă lovituri aeriene ţintite asupra grupului SIIS din Irak. Probabil că da, dar numai la „limita limitei”, în cazul în care va exista pericolul iminent al căderii Bagdadului în mâna insurgenţilor. Sunt argumente şi contra-argumente dintre cele mai puternice faţă de ideea unei noi intervenţii militare americane în Irak, chiar şi fără trupe la sol. Oricare din cele două atitudini va prevala va fi criticată.

Dilemele de politică externă ale Americii se adâncesc de la o zi la alta. De la non-combatul dezamăgitor, răzgândirea bruscă din august 2013 şi ezitările din Siria, la acceptarea cu jumătate de gură a loviturii de stat militare şi abuzurilor evidente din Egipt, de la Irakul prăbuşit în braţele islamismului total, după opt ani de ocupaţie americană, la uciderea ambasadorului american la Benghazi, în „Libia democratică post-Gaddafi”, de la lipsa de soluţii pentru rezolvarea conflictului israeliano-palestinian (marele eşec al lui Kerry, din această primăvară) la acceptarea controversată dar inevitabilă a Iranului în ecuaţia Orientului Mijlociu, pentru a nu mai aminti de scandalul interceptărilor NSA în Europa şi „înghiţirea” ca atare a anexării Crimeei de către Rusia, administraţia Obama pare să traverseze una dintre cele mai dificile şi mai nereuşite perioade în planul politicii internaţionale din ultimele două decenii. Ceea ce se vede strident, de către orice simplu observator, este lipsa soluţiilor. Nimic nu a mers aşa cum era planificat la Washington. Nici reconstrucţia Irakului, nici democraţia în Egipt, nici pacea între israelieni şi palestinieni, nici relaţia cu vest-europenii, nici constrângerea Rusiei la respectarea principiilor dreptului internaţional. Evaluările au fost slabe, strategiile ineficiente, rezultatele modeste. Nici Hillary Clinton, nici John Kerry nu au performat în înaltele lor poziţii. Poate nu a fost vina lor, poate că în condiţiile cunoscute nu se putea face mai mult. America a pierdut controlul asupra marilor dosare politice ale lumii, în caz că l-a avut vreodată, iar acesta este un lucru care nu poate decât să neliniştească pe toţi cei care susţin ordinea şi valorile tradiţionale ale sistemului occidental.

Este, probabil, momentul unei mari regândiri a politicii externe americane, intrate într-un lung impas conceptual şi într-o riscantă lipsă de soluţii. Dacă pentru actualul preşedinte este, se pare, prea târziu, atunci cel puţin următoarea administraţie va trebui negreşit, scuzaţi clişeul, să reinventeze cu adevărat prestaţia Americii pe scena lumii (politic, economic, strategic şi cultural), şi să redea măcar speranţa unei lumi mai sigure (dacă nu şi mai prospere), bazată pe raţiune, pe doctrina drepturilor şi libertăţilor individuale, pe cultura statului de drept. Deocamdată, aşa cum se vede, nimeni altcineva nu poate face acest lucru în locul Americii.

_______________________________
[1] http://www.reuters.com/article/2013/03/14/us-iraq-war-anniversary-idUSBRE92D0PG20130314

[2]http://news.brown.edu/pressreleases/2013/03/warcosts

[3]http://www.theguardian.com/politics/2014/jun/15/tony-blair-west-intervene-iraq-isis-military-options

[4]http://www.stratfor.com/analysis/iran-faces-resurging-threat-iraq

[5]http://time.com/2874263/iraq-syria-sunni-isis-al-qaeda/

[6]http://www.haaretz.com/news/diplomacy-defense/1.587698

As dori sa fac in continuare cateva comentarii si precizari.

Se vorbeste foarte mult de Islam si chiar fostul Presedinte al Frantei, Dl. Sarkozy, era nemultumit ca in loc de un “Islam al Frantei avem un Islam in Franta”. Aici nu e vorba de un Islam al cuiva, fie el si al Frantei sau al altcuiva. E vorba de Islam. In primul rand ar trebui sa intelegem care e guvernarea, modul de guvernare, forma de guvernamant care se potriveste cel mai bine cu Islamul. Este oare Democratia, asa cum este aceasta inteleasa in Uniunea Europeana sau SUA? Voi da un raspuns direct: forma ideala de guvernare in Islam este Sultanatul. Sa ne gandim la Imperiul Otoman… Ceea ce a facut Ataturk care a renuntat de bunavoie, creand astfel Turcia Moderna, a fost ceva ce nu prea mai are legatura cu Islamul, ci se numeste secularizare! Ataturk nu mai era Sultan, ci Presedinte!! Si acum Turcia este o republica parlamentara constitutionala, nu un stat islamic. Nici sub Saddam Hussein Irakul nu se poate spune ca a fost islamic, desi religia principala a ramas mahomedanismul, oamenii obisnuiti fiind mahomedani in marea lor majoritate. Ci Irakul a fost, tot asa, un stat secularizat, condus de un dictator sprijinit de un partid, practic, unic. Transformarile de substanta din Turcia, intamplate in zorii sec. XX , care au transformat Turcia din Sultanat in Republica, prin reformele sustinute realizate de Ataturk, au fost posibile datorita proximitatii Turciei cu Europa si evident, unor legaturi foarte puternice intre cele doua (doar am purtat atatea razboaie cu ei!). Bineinteles, aceste legaturi au devenit pana la urma si mai puternice, iar ceea ce in epoca s-a numit “Tinerii turci”, acestia mai toti au invatat in Occident, preluand modelul, stilul de viata european. Iar un lucru foarte important a fost renuntarea la turban si imbracarea celui mai occidental costum. Aceste puternice legaturi, pana la urma culturale, dintre Turcia si Europa, legaturi care datau de la Caderea Constantinopolului incoace, au transformat Turcia intr-o tara ce a preluat modelul occidental in mare parte! Irakul, desigur, e mult mai departe de Europa si nu a avut o istorie comuna cu Europa asa incat sa patrunda influenta europeana. Aparitia si acceptarea de catre irakieni a regimului lui Saddam Hussein nu e un lucru intamplator. Ei l-au acceptat, inclusiv siiti, desi Saddam era sunnit, pentru ca amintea de regimul vechilor sultani, regim de autoritate personala a liderului, adica de regimul cel mai potrivit in Islam, dupa cum spuneam mai sus. Si asta cu toate ca regimul lui Saddam nu era unul islamic: Partidul Baas promova un socialism arab, adica adaptat la realitatile Lumii Arabe! Regimul colonelului Gaddafi a fost acceptat de libieni din acelasi motiv, desi nici acesta nu era islamic. Gaddafi a creat Jamahiriya ceea ce se traduce “stat al maselor”, si provenea din Uniunea Socialista Araba Libiana. Insa regimul de autoritate personala a fost acceptat de libieni, in marea lor majoritate musulmani, tot pentru ca aducea cu cel al vechilor sultani, regimuri de asemenea de autoritate personala, foarte autoritare. Democratizarea acestei lumi e foarte dificila intrucat Islamul este incompatibil cu cultura europeana si cu cea americana. Democratia nu ii este proprie Islamului, unde, desigur, nu intalnim o cultura democratica. Gruparile fundamentaliste, extremiste, vad in democratia occidentala nu atat o secularizare pe care nu o pot accepta, ci distrugerea Islamului. Si acesta este motivul principal al atacurilor teroriste pe care acestia le fac si sunt dispusi sa le faca. Ei considera ca Islamul trece printr-o criza la sfarsitul careia isi va gasi moartea, va ajunge o religie moarta. De aici jihadul promovat de acestia si lupta impotriva lumii occidentale, mult mai avansata din punct de vedere economic, tehnologic, emancipata din punct de vedere social. Adica, intr-o lume globalizata, in care Occidentul detine suprematia din punct de vedere economic, social, militar, ei doresc sa opuna si sa organizeze o rezistenta fata de patrunderea fireasca a valorilor si stilului occidental in randul tarilor islamice, care ar ditruge, dupa cum cred ei, Islamul sau l-ar transforma in cu totul altceva, lucru, pana la urma, sinonim tot cu distrugerea. In asta consta esenta radicalismului lor.

Ceea ce a afirmat Presedintele Obama, si anume ca SUA ar putea fi considerata “una dintre cele mai mari tari musulmane din lume”, reprezinta un neadevar. Si de asemenea America nu poate fi vazuta de asemenea ca o tara islamica!! Lucrul acesta trebuie subliniat, pentru ca SUA nu poate fi purtatoarea de stindard al Islamului in lume. Din ceea ce ne spune Wikipedia, Islamul in SUA reprezinta doar 0,8% din populatie!!

Islam is the third largest faith in the United States, after Christianity and Judaism, representing 0.8% of the population.[32][33] Islam in America effectively began with the arrival of African slaves. It is estimated that about 10% of African slaves transported to the United States were Muslim.[34] Most, however, became Christians, and the United States did not have a significant Muslim population until the arrival of immigrants from Arab and East Asian Muslim areas.[35] According to some experts,[36] Islam later gained a higher profile through the Nation of Islam, a religious group that appealed to black Americans after the 1940s; its prominent converts included Malcolm X and Muhammad Ali.[37][38] The first Muslim elected in Congress was Keith Ellison in 2006,[39] followed by Andre Carson in 2008.[40]

Research indicates that Muslims in the United States are generally more assimilated and prosperous than their counterparts in Europe.[41][42][43] Like other subcultural and religious communities, the Islamic community has generated its own political organizations and charity organizations.”

Dupa cum usor se poate constata, personalitati de culoare din SUA au imbratisat Islamul si s-ar putea ca punctul de vedere al Presedintelui Obama sa tina cont de acest lucru, el insusi fiind de culoare. E o posibilitate. Adoptarea de catre negri din SUA a Islamului este o reactie la adresa rasismului care a fost practicat de catre albi, care se indetificau in marea lor majoritate ca fiind crestini. De aici si ideea in randul populatiei de culoare ca crestinismul ar putea insemna “adorarea omului alb”. Islamul in SUA are radacini mai vechi, dupa cum ne arata Wikipedia. Pozitia Parintilor Fondatori ai SUA nu a fost, in general, una ostila musulmanilor, in virtutea libertatii religioase:

Religious freedom

American views of Islam affected debates regarding freedom of religion during the drafting of the state constitution of Pennsylvania in 1776. Constitutionalists promoted religious toleration while Anticonstitutionalists called for reliance on Protestant values in the formation of the state’s republican government. The former group won out, and inserted a clause for religious liberty in the new state constitution. American views of Islam were influenced by favorable Enlightenment writings from Europe, as well as Europeans who had long warned that Islam was a threat to Christianity and republicanism.[36]

In 1776, John Adams published “Thoughts on Government,” in which he praises the Islamic prophet Muhammad as a “sober inquirer after truth” alongside Confucius, Zoroaster, Socrates, and other thinkers.

In 1785, George Washington stated a willingness to hire “Mahometans,” as well as people of any nation or religion, to work on his private estate at Mount Vernon if they were “good workmen.”[37]

In 1790, the South Carolina legislative body granted special legal status to a community of Moroccans.

In 1797, President John Adams signed the Treaty of Tripoli, declaring the United States had no “character of enmity against the laws, religion, or tranquillity, of Mussulmen“.[38]

In his autobiography, published in 1791, Benjamin Franklin stated that he “did not disapprove” of a meeting place in Pennsylvania that was designed to accommodate preachers of all religions. Franklin wrote that “even if the Mufti of Constantinople were to send a missionary to preach Mohammedanism to us, he would find a pulpit at his service.”[39] Franklin also wrote an anti-slavery parody piece claiming to be translation of the response of a government official at Algiers to a 17th-century petition to banish slavery there; the piece develops the theme that Europeans are specially suited for enslavement on cultural and religious grounds, and that there would be practical problems with abolishing slavery in North Africa; this satirizes similar arguments that were then made about the enslavement of Blacks in North America.[40]

Thomas Jefferson defended religious freedom in America including those of Muslims. Jefferson explicitly mentioned Muslims when writing about the movement for religious freedom in Virginia. In his autobiography Jefferson wrote “[When] the [Virginia] bill for establishing religious freedom… was finally passed,… a singular proposition proved that its protection of opinion was meant to be universal. Where the preamble declares that coercion is a departure from the plan of the holy author of our religion, an amendment was proposed, by inserting the word ‘Jesus Christ,’ so that it should read ‘a departure from the plan of Jesus Christ, the holy author of our religion.’ The insertion was rejected by a great majority, in proof that they meant to comprehend within the mantle of its protection the Jew and the Gentile, the Christian and Mahometan, the Hindoo and infidel of every denomination.”[41] While President, Jefferson also participated in an iftar with the Ambassador of Tunisia in 1809.[42]

Anti-Islam sentiments

However, not all politicians were pleased with the religious neutrality of the Constitution, which prohibited any religious test. Anti-Federalists in the 1788 North Carolina ratifying convention opposed the new constitution; one reason was the fear that some day Catholics or Muslims might be elected president. William Lancaster said:.[43]

Let us remember that we form a government for millions not yet in existence…. In the course of four or five hundred years, I do not know how it will work. This is most certain, that Papists may occupy that chair, and Mahometans may take it. I see nothing against it.

Indeed, in 1788 many opponents of the Constitution pointed to the Middle East, especially the Ottoman Empire as a negative object lesson against standing armies and centralized state authority.[44]

Si as remarca in mod deosebit pozitia lui Benjamin Franklin: “he “did not disapprove” of a meeting place in Pennsylvania that was designed to accommodate preachers of all religions.”, care sugereaza o America multireligioasa. Adica un spatiu “de acomodare” al tuturor religiilor sub Constitutia US. Cu alte cuvinte, a uni sau a incerca sa unesti cele ce sunt despartite intr-un tot federalist, totusi unitar. Cu toate acestea trebuie spus ca Islamul, cu al sau ax central reprezentat de Sharia, este totalmente incompatibil cu Constitutia Statelor Unite. Insa trebuie spus ca pozitia si conceptia lui Obama in aceasta chestiune nu a fost niciodata exprimata cu claritate. El a fortat Constitutia US cand in mesajul de 4 iulie din anul 2013 a spus: “Americans free to “worship””, care aduce a art.43 din Constitutia Irakului, in loc de “freely exercises their religion”, cum este corect, conform Constitutiei SUA. Si atunci stau si ma intreb daca nu cumva ideile sale n-au radacini in cultura si subculturile populatiei de culoare din SUA… Insa in articolul din CNS News, pe care l-am ecidentiat mai sus se mai arata ca:

“Article 2 of the Iraqi Constitution says: “First: Islam is the official religion of the State and is a foundation source of legislation: A) No law may be enacted that contradicts the established provisions of Islam.””

De unde se vede ca accentul cade pe Islam si nu pe secularizare. In schimb, Calea Araba spre Socialism reprezentata de Partidul Baas pune accentul pe nationalismul arab si pe unitatea tuturor arabilor, de aceea si era un partid pan-arab, un fel de Internationala socialista araba, daca ma pot exprima astfel, chiar mai mult daca ma gandesc la fosta Republica Araba Unita. Deci centrul de greutate nu cadea pe religie, aspectele legate de religie erau inghetate. Din cauza asta terorismul musulman, prin excelenta religios, cu radacini in Islam, era foarte slab pe vremea respectiva, cu exceptia Zonei palestiniene, dar acolo din motive oarecum diferite, pentru ca acolo era un conflict local, un razboi cu Israelul si nimic mai mult. Pe cand in zilele noastre e un razboi dintre organizatiile teroriste islamice si lumea occidentala, un fel de interferenta intre civilizatii, ceea ce nu exista in trecut. In trecut predomina aspectul anti-imperialist, nu cel religios, si a luptei de eliberare nationala – de pilda, observati denumirea Organizatia pentru Eliberarea Palestinei. Chiar si acum ideologia acesteia este una nationalista si social-democrata.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 27, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 92 comentarii

Despre sanctiunile impuse Rusiei…

Laurent Fabius: “Mi se pare că există câţiva oligarhi ruşi în Londra”

Gandul

Standardele duble ale Marii Britanii în faţa Rusiei. „Londongrad”, oraşul captiv al oligarhilor. ANALIZĂ GÂNDUL

Se arata ca:

În contextul acuzaţiilor venite atât din partea SUA, cât şi a statelor baltice, Poloniei sau României, că Uniunea Europeană nu este în stare să acţioneze ca un front unit, cu reacţii puternice în faţa agresiunilor şi încălcărilor de norme internaţionale ale Rusiei, caii de bătaie preferaţi de multă lume sunt Franţa şi Germania, cele două mari puteri care continuă să întreţină relaţii comerciale şi chiar militare cu Rusia, în ciuda sancţiunilor pe care UE le propovăduieşte. O altă mare putere europeană aflată în aceeaşi situaţie, de duplicitate faţă de Rusia, este însă şi Marea Britanie, care în mod paradoxal se află deseori în corul criticilor pe această temă, împotriva Franţei şi Germaniei. Londra a devenit un ultimii ani un paradis fiscal şi investiţional pentru oligarhii Rusiei, iar bunăstarea economiei britanice a ajuns să se bazeze periculos de mult pe investiţiile ruseşti şi pe influxul de capital asigurat de ei. Sancţiunile împotriva capitalului lor ar lovi puternic regimul lui Putin, însă Londra îşi merită pe bună dreptate porecla de “Londongrad” şi refuză să le promoveze.

Partenerii NATO de peste Ocean, dar şi din centrul şi Estul Europei – balticele, Polonia sau România, au ajuns să critice din ce în ce mai vehement Uniunea Europeană pentru faptul că nu reuşeşte să acţioneze unit şi puternic în faţa agresiunilor Rusiei în Ucraina, prin sancţiuni şi embargouri care să afecteze cu adevărat interesele Moscovei. Mai mult, mari puteri europene precum Franţa şi Germania continuă chiar să aibă relaţii comercial-militare cu Rusia – Franţa nu vrea să renunţe la contractul de 1,2 miliarde de euro prin care livrează Rusiei două nave de război Mistral (prima, Vladivostok, fiind gata şi urmând să fie trimisă în Rusia la toamnă), în timp ce Germania, deşi a suspendat contracte de export de armament către Rusia, a încheiat deja construcţia unei baze militare supermoderne de antrenament lângă Kazan. Ele nu sunt însă singurele puteri europene care practică această duplicitate faţă de Rusia – pe de o parte nevoia de sancţiuni împotriva Moscovei, pe de alta cultivarea relaţiilor comerciale şi militare cu ea. Marea Britanie practică acelaşi joc.

Acest lucru l-a remarcat miercuri, neiertător, şi ministrul de Externe al Franţei, Laurent Fabius, care a replicat că britanicii ar trebui să îşi vadă de problemele din propria ogradă. Replica şefului diplomaţiei de la Paris a venit după ce premierul britanic David Cameron a spus, referindu-se la contractul Mistral, că vânzarea de nave militare către Rusia, după doborârea cursei de pasageri malaeziene în estul Ucrainei, ar fi “de neconceput”.

“Englezii, mai ales, au fost foarte plăcuţi, ca să spun aşa, spunând ‘noi nu am face niciodată aşa ceva’. Însă eu le-am spus dragilor mei prieteni britanici, hai să vorbim despre sectorul financiar. Mi se pare că există câţiva oligarhi ruşi în Londra”, a declarat Laurent Fabius, după întâlnirea miniştrilor de Externe de la Bruxelles.

Tot acum, a ieşit la iveală faptul că Marea Britanie continuă să opereze licenţele de export de armament către Rusia, în ciuda retoricii din Downing Street 10, care cere sancţiuni mai dure împotriva Rusiei. Un grup parlamentar care supraveghează exporturile militare a anunţat că Marea Britanie are 251 de licenţe de export de armament către Rusia, în valoare de peste 165 milioane de euro, care includ puşti cu lunetă, armament de mici dimensiuni, muniţii, protecţii antiglonţ, echipament de comunicaţii militare.

Marea problemă din ograda Londrei este însă acapararea sectorului financiar şi a unei mari părţi din fluxul de capital de către bogătaşii Rusiei, mare parte din ei apropiaţi ai regimului Vladimir Putin şi îmbogăţiţi de pe urma sa. Iar Londra nu pare dispusă să o rezolve sau măcar să o folosească pe post de instrument de presiune la adresa Moscovei. Un scandal diplomatic imens în acest sens a fost provocat de publicarea notiţelor unui consilier al premierului David Cameron, care arătau că Marea Britanie “nu va închide centrul financiar al Londrei pentru ruşi”.

Oligarhii ruşi, refugiaţii de lux din “Londongrad”

În perioada recentă, City-ul din Londra a devenit centrul financiar european preferat de marii deţinători de capital din lume, din cauza reglementărilor care îi favorizează. În schimb, Marea Britanie a ajuns să se bazeze pe investiţiile lor pentru a face economia britanică să meargă mai bine.

Marea Britanie a folosit încă de pe vremea lui Margaret Thatcher, în mod ciclic, un model economic bazat pe cheltuiala consumatorilor, alimentată prin îndatorare, alături de un boom imobiliar subvenţionat de stat, iar capitalul pe care s-a bazat acest model a fost atras în Marea Britanie prin arbitraj internaţional – reglementări laxe ale produselor financiare din City, scutiri de taxe pentru rezidenţii străini bogaţi, un sistem legal atractiv pentru marii proprietari şi taxe foarte mici pentru proprietăţi, arată o analiză Foreign Affairs.

“Prezentând Londra ca pe un loc unde oligarhii pot investi şi cheltui banii fără prea multe întrebări, guvernul britanic este acum prea speriat să conteste aceste privilegii, de frica inversării fluxului de capital”, arată analiza respectivă.

Un avantaj imens oferit de britanici investitorilor şi de care ruşii au profitat din plin sunt vizele de reşedinţă. Marea Britanie oferă vize pe trei ani, de tip “investitor”, pentru persoanele care investesc peste un milion de lire sterline în bonduri guvernamentale. După doi ani, aceşti investitori pot achiziţiona proprietăţi de reşedinţă în Marea Britanie, în valoare de până la 10 milioane de lire sterline, dacă şi-au păstrat bondurile guvernamentale în portofoliu. Oligarhii ruşi sunt cei care au profitat cel mai mult de aceste facilităţi – 433 de ruşi au primit astfel de vize britanice, între 2008 şi 2013, conform The Economist. Ruşii sunt urmaţi de chinezi, cu 419 investitori de mare calibru care au obţinut viza britanică de investitor.

Cifrele vorbesc de la sine în ce priveşte relaţia bogătaşilor Rusiei cu Marea Britanie, mai arată The Economist. 8,3% din elevii nebritanici ai şcolilor private erau ruşi în 2013, ceea ce ar însemna până la 60 de milioane de lire sterline anual doar din taxele de şcolarizare plătite de ruşi. Numărul elevilor ruşi s-a dublat din 2009 până în prezent, în Regat. Cei mai avizi cumpărători de proprietăţi de lux în Londra sunt tot ruşii, care cheltuiesc în medie peste 6 milioane de lire sterline pe an, constituind 4% din clienţii de lux ai acestor proprietăţi. Cifra nu pare mare, însă mulţi clienţi preferă să cumpere prin interpuşi, de multe ori firme din paradisuri fiscale precum Insulele Virgine Britanice. Aici, ruşii sunt clienţi fideli, constituind 15-20% din clientela care îşi creează firme paravan. Ei sunt urmaţi de chinezi în această activitate.

Ruşii preferă bursa din Londra mai mult decât oricare altă bursă străină – aproape 30 de mari firme ruseşti, cu o valoare de piaţă de 260 de miliarde de lire sterline, sunt cotate la bursa din Londra, iar alte zeci folosesc alte pieţe financiare londoneze. Din 1996 până în prezent, s-au vândut acţiuni ruseşti în valoare de 46 de miliarde de dolari, pe bursa londoneză, conform unui studiu citat de The Economist.

Avocaţii comerciali din Londra au ajuns să trăiască de pe urma ruşilor, care constituie cea mai mare parte a clientelei. Ei plătesc şi cel mai bine – în medie 1.500 de lire sterline pe oră, conform revistei The Lawyer. Spre exemplu, cazul Roman Abramovici contra Boris Berezovsky a generat costuri legale de aproximativ 100 de milioane de lire sterline, avocatul lui Abramovici având o taxă de succes cuprinsă între 3 şi 10 milioane de lire.

Procentul din economia britanică deţinut de cei mai puternici 100 de bogaţi din ţară este depăşit doar de cel din SUA, iar acest lucru are implicaţii politice serioase, pentru că este disproporţionat.

Deşi numeric ruşii nu sunt covârşitori în Londra – la recensământul din 2011 s-au declarat doar 26.603 vorbitori de rusă (spre comparaţie vorbitorii de arabă depăşeau 70.000), proporţia lor în rândul marilor deţinători de capital este extrem de importantă.

Doi dintre primii cinci cei mai bogaţi oameni din Marea Britanie sunt ruşi. Cel mai bogat britanic este rusul Alişer Usmanov, cu o avere estimată la peste 13 miliarde de lire sterline. Usmanov este un afacerist şi industriaş în imperiul căruia se numără Metalloinvest, cel mai mare producător de minereu de fier din Rusia, mail.ru, cea mai mare companie de internet rusească, sau compania de telefonie MegaFon, listată la bursa din Londra. Usmanov deţine proprietăţi imobiliare ultraluxoase britanice, precum palatul Sutton Place sau un conac de 48 de milioane de lire sterline în nordul Londrei, dar şi majoritatea acţiunilor din clubul londonez de fotbal Arsenal.

Locul cinci al bogătaşilor Marii Britanii este ocupat de Roman Abramovici, cu o avere estimată la peste 9 miliarde de lire sterline. Patronul clubului de fotbal londonez Chelsea şi deţinătorul unui imperiu clădit pe afaceri cu petrol şi aluminu rusesc, el este apropiat de preşedintele Vladimir Putin, acesta bazându-se deseori pe sfaturile sale.”

Merkel nu vroia noi sanctiuni impotriva Rusiei inca de acum o luna

Iata ce ne arata un articol din Romania Libera, datat 4 iunie a.c.:

Merkel nu vrea noi sancțiuni împotriva Rusiei

Se arata ca:

“Cancelarul german Angela Merkel s-a prezentat miercuri în fața Bundestagului, înainte de a pleca la summitul G7 de la Bruxelles, și a insistat asupra faptului că adoptarea de noi sancțiuni împotriva Rusiei ”nu este de dorit” și că ușa dialogului cu Moscova trebuie păstrată deschisă pentru soluționarea crizei ucrainene, consemnează agenția EFE, preluată de Agerpres.

În intervenția sa, Angela Merkel i-a cerut președintelui rus Vladimir Putin să ”renunțe la calea confruntării” și să revină pe cea a ”cooperării”. ”Putin trebuie să-și folosească influența pe care o are față de trupele proruse” pentru ca acestea să înceteze agresiunile în estul Ucrainei, unde situația este dramatică, după cum a spus chiar cancelarul german.

Surse guvernamentale de la Berlin au avansat încă de marți ideea că la summitul G7 nu se vor conveni noi sancțiuni împotriva Rusiei. După acest summit, Angela Merkel se va deplasa în Franța, unde va participa alături de mai mulți lideri europeni și de președintele american Barack Obama la ceremoniile dedicate debarcării aliaților în Normandia cu 70 de ani în urmă. Cu această ocazie, ea va avea o întrevedere și cu președintele Putin.”

Mistral…

Mistral a „zburat” sancțiunile UE împotriva Rusiei

Se arata ca:

Miniștrii de Externe ai Uniunii Europene nu au reușit să se înțeleagă, marți, asupra unui nou set de sancțiuni împotriva Rusiei, în pofida presiunilor Marii Britanii, Suediei și așa-numitelor state din Estul Europei. Prin „statele din Estul Europei” se înțelege Polonia și statele baltice. Poziția ministrului Titus Corlățeanu este neclară. Olanda, în pofida faptului că a fost principala victimă a atacului asupra Zborului MH17, a avut o atitudine ambiguă.

Citește si: Zborul MH17: Compania Malaysia Airlines a colaborat cu agenţia de PR a lui Putin

Miniștrii de Externe ai UE au convenit, așa cum sună comunicatul MAE, să aprobe un „pachet substanţial de măsuri restrictive. Miniştrii au aprobat extinderea criteriului de listare, pentru a include entităţi și persoane care contribuie la subminarea integrităţii teritoriale şi a suveranităţii naţionale a Ucrainei.

De asemenea, au decis accelerarea adoptării de măsuri la adresa persoanelor şi entităţilor care acordă sprijin material şi financiar acţiunilor care ţin de anexarea ilegală a Crimeii şi destabilizarea părţii de est a Ucrainei, respectiv formularea de noi restricţii la investiţiile în Crimeea. Totodată, miniştrii au mandatat Consiliul şi Comisia Europeană să finalizeze pregătirile pentru adoptarea de noi măsuri sancţionatorii, care să acopere, printre altele, sectorul apărării, inclusiv produsele cu dublă utilizare, cel al tehnologiei de vârf, inclusiv în domeniul energetic, precum şi accesul la piaţa de capital.”

Acest rezultat a fost un compromis. Statele care au forțat extinderea sancțiunilor, în frunte cu Marea Britanie, au cerut în mod explicit un embargo asupra livrărilor de armament. Această solicitare s-a lovit de opoziția fermă a Franței, care are un contract în valoare de 1,2 miliarde euro pentru livrarea a două nave de asalt de tip Mistral Rusiei, iar 400 de militari ruși se pregătesc în portul Saint-Nazaire pentru manevrarea primeia din cele două nave, Vladivostok.

Citește si: Malaysia Airlines a pierdut, în patru luni, două avioane Boeing. 537 de oameni au murit în cele două tragedii aviatice

Singura concesie pe care a făcut-o președintele Francois Hollande a fost că „ar fi posibil ca cea de-a doua navă, Sevastopol, să nu mai fie livrată. Între timp, ministrul de Externe Laurent Fabius și șeful socialiștilor francezi s-au dezlănțuit împotriva „ipocriziei” britanicilor, care adăpostesc „oligarhi ruși și banii lor”.

Comisia Europeană și Serviciul Extern au termen până joi să formuleze termenii sancțiunilor, ceea ce este o veste bună, pentru că, de obicei, Comisia tinde să fie mai fermă decât statele membre. Potrivit fostului ministru de Externe, Teodor Baconschi, „De la constituirea lui, Serviciul European de Acțiune Externă a abordat numai conflicte din vecinătatea sudică a UE: lumea arabă, cu diferitele sale convulsii, pirateria din Marea Roșie, catastrofe umanitare în Haiti, conflicte civile în Africa Subsahariană. Rusia și politica ei de expansiune nu au figurat niciodată pe agendă, de cât sub forma ”constructivă” a Parteneriatului Estic. Toată lumea – la nivelul Comisiei și al Consiliului, dar și în reuniunile ministeriale sectoriale – a recitat încântată mantra ”resetării” relațiilor cu Federația Rusă, puternic încurajată și de americani”.

Chiar dacă anexarea Crimeii și războiul hibrid din Estul Ucrainei sunt deja evidențe, inerția vechii atitudini conciliante, ”business-oriented”, este foarte mare. Nu aș vorbi despre un eșec al ultimei reuniuni CAG-CAE, întrucât miniștrii vin deja cu mandate pline de linii roșii: acolo nu se poate fixa decât cel mai mic numitor comun al intereselor celor 28 față de Moscova. Interese diverse, sau chiar divergente.

Citește si: Două avioane de vânătoare, doborâte în estul Ucrainei

În acel format nu putea rezulta nimic spectaculos. Notez totuși profilarea, pe lista sancțiunilor de gradul 3, a unor ”entități”, ceea ce ne scoate din folclorul diplomatic al unor simple ”personae non gratae” și ne aduce pe terenul unor lovituri economice de substanță, legate de bănci, programe interguvernamentale cu finanțare BERD-BEI sau de accesul pe piața de capital. Dacă se aplică asemenea măsuri, regimul lui Putin va cunoaște dificultăți externe – și interne – ceva mai accentuate.”

Baconschi a fost ambasador la Paris și este francofil. Dar esența rupturii dintre europeni este clară. Pe de o parte, Franța, Italia și țările care depind de Rusia energetic și comercial, de partea cealaltă statele est-europene, cu sprijinul puternic al Marii Britanii, Suediei și, mai discret, al Finlandei.

Băsescu a amintit în declarația de luni că valorile europene primează în fața celor comerciale. Băsescu pare să fi pierdut această rundă. Țara care părea crucială chestiunea sancțiunilor. Olanda, care a pierdut 193 de cetățeni în atacul asupra Zborului MH17 a avut o poziție slabă. Potrivit canadienilor de la Globe and Mail, o explicație poate fi faptul că Shell, cea mai mare companie olandeză, are interese uriașe în Rusia, care afectează veniturile companiei și fondurile de pensii ale olandezilor, care au investit foarte mult în Shell.

Citește si: Analiză Stratfor: “Poate Putin supravieţui?”

Poziția Olandei a alarmat Washingtonul într-atât încât ieri, președintele Barack Obama l-a sunat pe premierul olandez. Mark Rutte, pentru a discuta despre sancțiunile împotriva Rusiei. Astăzi, la reuniunea ambasadorilor statelor membre la UE vom vedea cu ce rezultat. “

Sanctiunile…

15 personalități și 18 companii și instituții, adaugate pe lista SANCȚIUNILOR care vizează Rusia

Se arata ca:

15 personalităţi şi 18 entităţi acuzate de susţinerea separatiştilor din estul Ucrainei, au fost adăugate de UE pe lista sancțiunilor care vizează Rusia. Cele 18 entităţi sunt nouă companii şi nouă instituţii, informează Mediafax.

Decizia a fost luată în cursul unei reuniuni a ambasadorilor celor 28 de state membre ale Uniunii Europene.

Lista cu persoanele şi entităţile vizate de sancţiuni va fi prezentată public până la sfârşitul săptămânii.”

Efectul…

Efectul de bumerang al sancțiunilor: Europenii, speriați că rușii cheltuie mai puțin din cauza devalorizării rublei

Se arata ca:

“”Conflictul din Ucraina afectează industria turistică din Germania și din restul Europei. Ne îngrijorează mai mult devalorizarea rublei în raport cu moneda unică europeană, decât diminuarea fluxului de turiști dinspre Federația Rusă. Un lucru este cert, turiștii ruși au cheltuit în Germania mai puțin decât până acum”, a spus Alla Belikova, șefa biroului de la Moscova a Organizaţiei Germane pentru Turism, în cadrul conferinței de presă ce a avut loc la Bremen, oraș ce a găzduit cea de-a 40-a ediție a celui mai mare târg de turism pentru incoming din Germania. Evenimentul a reunit peste 1000 de participanți de pe toate continentele și a fost mediatizat de aproximativ 130 de jurnaliști din toată lumea.

Unul dintre primele efecte ale sancțiunilor impuse Rusiei de comunitatea internațională a fost devalorizarea rublei în raport cu principalele valute.

Belokova a arătat că estimările Organizaţiei Germane pentru Turism indică faptul că, în 2014, fluxul turistic dinspre Rusia va fi la același nivel ca în 2013, însă încasările vor fi mai mici din cauza devalorizării rublei.

”Chiar dacă UE și SUA au impus anumite restricții Rusiei, vizele nu le obținem foarte greu. În câteva zile, cel mult o săptămână primim viză Schengen. Cel mai ușor le eliberează ambasada Greciei și cel mai dificil cea a Marii Britani. Costă aproximativ 60 de euro”, îmi explică Ivan, unul din ziariștii ruși prezenți la târgul de la Bremen. Iar colega sa, Anna, este convinsă că turiștii ruși nu vor fi împiedicați să intre în spațiul comunitar: ”Industria turistică europeană are mai mare nevoie de ruși decât are nevoie turismul rusesc de vizitatorii europeni”.

Însă, Olesia, reprezentanta uneia dintre cele mari agenții de turism de la Moscova, specializată pe turism extern, este de altă părere. ”O avea nevoie Europa de banii rușilor, dar și noi avem nevoie de banii vizitatorilor europeni. Agenția pentru care lucrez din asta trăiește”, spune aceasta.

Italia oferă vize gratuite rușilor

Câteva state europene au anunţat că vor simplifica procedurile privind acordarea vizelor pentru turiştii ruşi înaintea începerii sezonului estival. Italia este una dintre ele. Astfel, vizele vor fi eliberate gratis pentru turiştii ruşi care vor să participe la festivalul estival de operă de la Macerata sau la expoziţia pentru comemorarea a 450 de ani de la moartea lui Michelangelo, care va fi organizată între 14 mai şi 28 septembrie la Roma, a declarat ambasadorul italian în Rusia, Cesare Maria Ragaglini.

În plus, de vize cu intrări multiple vor beneficia specialiştii din industria turistică, studenţii sau participanţii la diferite târguri şi evenimente organizate în Italia.

Grecia este o altă ţară europeană care a decis să simplifice procedurile de acordare a vizelor pentru ruşii care doresc să o viziteze.

Înaintea începerii sezonului estival, reprezentanţii Asociaţiei Touroperatorilor din Rusia (ATOR) au solicitat în scris consulatelor ţărilor care sunt destinaţiile preferate de vacanţă ale ruşilor, să explice care sunt regulile pentru obţinerea vizelor şi ce anume s-a schimbat. După introducerea sancțiunilor de către statele europene și SUA, ATOR face un lobby susținut pe lângă ambasadele statelor respective astfel încât să nu se impună restricții în ceea ce-i privește pe turiștii ruși care doresc să călătorească peste hotare.

La rândul său, guvernul rus a aprobat o lege prin care facilitează acordarea vizelor pentru cetăţenii străini. Facilitățile se vor acorda doar cetățenilor statelor care vor simplifica la rândul lor obținerea vizelor pentru cetățenii rușii. Executivul de la Moscova a decis să reducă numărul documentelor pentru cetăţenii străini care vor să obţină viză turistică. De asemenea, viza va fi valabilă şase luni şi nu 30 de zile ca până acum. Cabinetul rus planifică să facă aceste vize multiple.

”Pentru străini este mai ușor să obțină viză pentru Rusia dacă vin în grup și nu individual. Explicația este simplă: mentalitatea funcționarilor noștri nu s-a schimbat. A rămas aceeași ca pe vremea Uniunii Sovietice. Ei cred că poți controla mai ușor un grup decât indivizi care vin pe cont propriu”, îmi spune Ivan.

Turiștii ruși, cei mai buni clienți

Germania este a doua destinație turistică preferată de europeni, după Spania, conform Organizaţiei Germane pentru Turism. După numărul de înnoptări, în 2013, pe primul loc s-au situat olandezii, urmați de elvețieni și americani. Rușii au ocupat abia a zecea poziție. Clasamentul se inversează însă atunci când vine vorba despre încasări. Cei mai mulți bani au fost cheltuiți în Germania de turiștii ruși, urmați de elvețieni, cei britanici și polonezi. Nu este de mirare deci că statele europene, dar și cele asiatice și SUA se bat pentru a atrage clienți din Federația Rusă.

”Rusia nu este numai o destinaţie care atrage tot mai mulţi vizitatori străini, ci şi o mare emiţătoare de turişti care călătoresc în întreaga lume, cu bugete foarte mari. În România vin în fiecare an aproximativ 30.000 de turişti ruşi”, explică Gheorghe Fodoreanu, proprietarul agenţiei de turism Invitation România Travel.

De aceea, Sorin Nicolescu, patronul companiei de turism Olimpic Internaţional consideră că este important pentru România să acorde mai ușor vizele. ”Riscăm să-i pierdem de clienţi şi pe ruşi şi pe ucraineni. Iar un studiu recent al IATA arată că, în 2020, 50 de milioane de turişti ruşi vor călători anual în străinătate. De asemenea, numărul turiştilor chinezi peste hotare va depăşi 200 de milioane”, explică Nicolescu.”

Pozitia Presedintelui Basescu

HotNews

Traian Basescu: Rusia e partenerul teroristilor in uciderea a 298 de persoane aflate la zborul Malaysia Airlines, in Ucraina. Cu cat UE intarzie sanctiunile economice, cu atat va plati mai scump entuziasmul lui Vladimir Putin de a-si recuceri imperiul URSS

Se arata ca:

Presedintele Traian Basescu a atacat luni in termeni duri lipsa de fermitate a unor tari din Uniunea Europeana, care nu au impus rapid sanctiuni dure impotriva lui Vladimir Putin, acuzand faptul ca au fost puse in prim plan chestiunile economice, si nu valorile pe care se fondeaza UE. Basescu a atacat dur si Rusia, calificand-o drept “partener al teroristilor, prin sprijin politic, cu personal calificat, cu armament de toate categoriile, inclusiv greu”.

“Pentru ca nu l-am descurajat la timp pe Putin, pentru ca in estul Europei se desfasoara un conflict alimentat de Rusia politic, cu oameni si echipamente militare, joi dupa-amiaza au murit 192 de europeni. Oare daca noi, in Consiliu, eram fermi si puneam valoarea omului deasupra a orice, nu am fi putut lua masurile de descurajare in timp util?”, s-a intrebat seful statului, intr-o declaratie de presa in care a prezentat pozitia oficiala a Romaniei.

“Azi e Ucraina, se ajunge la granita balticilor, a Poloniei, a Romaniei. Nu cumva avem riscul sa fie mai importante comandamentele economice decat solidaritatea cu statele din flancul estic?”, a continuat acesta.

Traian Basescu a pledat pentru sanctiuni “aspre, economice, care sa descurajeze lejeritatea cu care Rusia alimenteaza conflictul generat de teroristi in estul Ucrainei”, iar “Europa trebuie sa vina in practica la valorile ei reale pleacand de la valoarea cea mai importanta, oamenii”.

In opinia sa, sanctiunile economice trebuie impuse chiar daca UE va avea “pierderi economice consistente”, dar care “nu vor fi mai mari decat ale Rusiei”.

“A aplica cu manusi masurile din etapa 3 (sanctiunile economice, n.r.) e o eroare, cu cat intarziem mai mult cu atat vom plati mai scump neluarea masurilor de stopare a entuzaismului dl Putin de a-si recueri imperiul URSS”.

Iata mai jos declaratia sefului statului  publicata de Administratia Prezidentiala:

  • Buna ziua. Asa cum am promis sambata, as vrea sa fac o declaratie care sper eu sa fie cat mai concisa, dar in acelasi timp si pe intelesul opiniei publice. Deci o declaratie legata de Ucraina, dar privita prin prisma ultimelor decizii adoptate in Consiliul European din 16 iulie.
  • Si o sa incep cu aceste decizii legate de largirea spectrului de sanctiuni impotriva Federatiei Ruse si a celor care contribuie la destabilizarea Ucrainei. Consiliul European convine sa extinda masurile respective cu scopul de a viza entitati, inclusiv din Federatia Rusa, care sprijina material sau financiar actiuni care submineaza sau ameninta suveranitatea, integritatea teritoriala si independenta Ucrainei.
  • Ce as vrea sa observati in aceasta fraza, relativ sofisticata, pe limbaj european? Deci se vizeaza, se trece de la stadiul listei de persoane la stadiul entitatilor. Si, tradus, inseamna companii, care pot fi ori banci, ori companii energetice, ori multe alte categorii de companii. Deci expresia entitati se refera in primul rand la societati comerciale. Deci Consiliul European a insacinat Consiliul – si maine se va desfasura Consiliul Afaceri Externe, unde participa toti ministrii de externe – sa gaseasca forma juridica de a se trece la aplicarea de sanctiuni impotriva unor entitati.
  • O alta masura dispusa de Consiliul European: Consiliul European transmite Consiliului, deci cel care se va desfasura maine, Consiliului Afaceri Externe, sarcina de a adopta instrumentele juridice necesare si de a decide pana la sfarsitul lunii iulie cu privire la o prima lista a entitatilor si persoanelor, inclusiv din Federatia Rusa, care urmeaza a fi vizate de masurile restrictive in temeiul criteriilor consolidate. Criteriu consolidat inseamna trecerea la stadiul trei de sanctiuni impotriva Federatiei Ruse.
  • Consiliul European solicita de asemenea examinarea posibilitatii de a viza persoane sau entitati care furnizeaza in mod activ sprijin material sau financiar factorilor de decizie rusi responsabili de anexarea Crimeii sau de destabilizarea Ucrainei de est.
  • Aici sunt vizati oligarhii, atat cei din anturajul presedintelui Vladimir Putin, cat si cei de origine ucraineana, care intr-un fel sau altul sprijina actiunile de sustinere ale Federatiei Ruse pentru teroristii din Ucraina de est; repet, pentru teroristii din Ucraina de est. Consiliul European solicita Bancii Europene de Investitii sa suspende semnarea de noi operatiuni financiare in Federatia Rusa. Deci Banca Europeana de Investitii, unul din marii finantatori ai operatiunilor din Federatia Rusa, are interdictie de a mai semna noi operatiuni financiare. De asemenea, Consiliul European a solicitat BERD, Bancii Europene de Reconstructie si Dezvoltare, ca prin decizia pe care o iau guvernatorii bancii, care sunt reprezentatii statelor membre, sa inceteze noi operatiuni financiare pe teritoriul Federatiei Ruse.
  • Si, in sfarsit, Comisia Europeana a primit sarcina de la Consiliu sa analizeze si sa prezinte pana la sfarsitul lunii iulie proiectele de cooperare Uniunea Europeana – Federatia Rusa care se desfasoara cu finantarea Uniunii Europene sau cu finantare comuna, Uniunea Europeana – Rusia, care trebuie suspendate pana la sfarsitul lunii iulie.
  • Deci, as spune ca in sedinta Consiliului Euroepan din 16, s-a trecut la a se da sarcini catre Consiliul Uniunii Europene. Cred ca se face diferenta intre Consiliul European, care este acela al sefilor de stat si de guvern, si Consiliul Uniunii Europene, unde participa ministrii, membri guvernelor si care pun in aplicare deciziile Consiliului European. Bun.
  • Deci, as spune ca asta inseamna, de la sfarsitul lunii iulie, intrarea in etapa a treia de sanctiuni impotriva Federatiei Ruse, trecandu-se, de data aceasta, de la liste, interdictii de a se deplasa pe teritoriul Uniunii Europene, pentru persoane, se trece la sanctiuni catre companii. Cheia, aici, este cat de concesivi vor fi reprezentantii statelor, in stabilirea listelor si, pentru a va da un raspuns cu privire la pozitia Romaniei, care solicita demult trecerea la stadiul trei de aplicare a sanctiunilor, as vrea sa fac intai o analiza a situatiei din Ucraina. Sigur, evenimentele le cunoasteti de la televizor, pentru ca niciun stat n-a tinut pentru el, n-a tinut secrete informatiile legate de incidentul cu aeroanava Malaysia Airlines.
  • Dar, eu as vrea sa fac putin mai mult, decat sa ma refer la actul terorist care a dus la uciderea a 298 de oameni.
  • As analiza, in primul rand, situatia din estul Ucrainei. In opinia noastra – si este punctul de vedere al Romaniei, pe care il exprim public – in estul Ucrainei se desfasoara un razboi hibrid. Greu de gasit termenul asta in terminologia de razboi, dar acesta mi se pare termenul potrivit pentru situatia din Donetk si Lugansk. In primul rand, este un razboi prin interpusi, un razboi al Federatiei Ruse, care foloseste ceceni, transnistreni, cazaci si alte entitati, pe care plaseaza in estul Ucrainei, pentru a-i sprijini pe separatisti.
  • Deci este un razboi prin interpusi. O a doua caracteristica este aceea ca avem de a face si cu un razboi de gherila urbana. A treia caracteristica este ca exista si un razboi de insurgenta, chiar al cetatenilor ucraineni de etnie rusa si, in sfarsit, exista si actiuni teroriste frecvente si, aici, ma refer la luarile de ostatici, reprezentantii OSCE care au fost luati ostatici, cetateni care au fost luati ostatici, utilizarea scuturilor umane.
  • Va aduceti aminte, in fata institutiilor erau pusi oameni, iar teroristii ocupau institutiile si, pentru a apara cuceririle pe care le-au facut, puneau, in fata institutiilor ocupate in mod abuziv, cetataeni, deci utilizau scuturi umane. Toate acestea sunt caracteristice terorismului: luarile de ostatici, utilizarea de scuturi umane, jafurile, tot soiul de actiuni din acestea care nu sunt specifice institutiilor statelor, rapiri.
  • In sfarsit, tot aici se desfasoara si un razboi informational, care de data aceasta poate fi si parte a unui razboi clasic. Cine este responsabil in analiza noastra pentru ceea ce se intampla acolo? Primii responsabili sunt teoristii, care si acum ocupa Donetkul si Luganskul, si in mod egal responsabilitatea apartine Federatiei Ruse, pentru ca Federatia Rusa, imi pare rau sa o spun si am responsabilitatea greutatii afirmatiilor pe care le fac, Federatia Rusa a devenit un partener al acestor teroristi, prin sprijin politic, sprijin cu personal calificat, sprijin cu armament de toate categoriile, inclusiv armament greu.
  • Este concluzia la care am ajuns si aceasta este explicatia de ce nu ne-am grabit sa facem afirmatii decat ne-am limitat la niste comunicate.
  • In opinia noastra, Federatia Rusa este partenerul acestor teroristi, prin actiunile pe care le intreprinde. Din pacate, Federatia Rusa este parte a conflictului, asa cum a fost parte a conflictului si a anexarii ilegale a Crimeii, acum este parte a conflictului din estul Ucrainei. In ceea ce priveste actul terorist, care a dus la uciderea celor 298 de oameni, aflati la bordul Malaysia Airlines MH17, responsabilitatea, in urma analizei si a infomatiilor pe care le avem, responsabilitatea apartine, in mod direct, gruparii teroriste din estul Ucrainei care a executat lovitura asupra aeronavei malaysiene.
  • In mod egal, Federatia Rusa, care a pus la dispozitie specialisti si echipamentul necesar executarii loviturii, este parte a actului terorist. Am luat nota de declaratia presedintelui Putin sa nu politizam evenimentul. Nu-l politizeaza nimeni, dar presedintele Putin nu poate fugi si nu se poate ascunde sub amanari si minciuna de responsabilitatea punerii la dispozitie a specialistilor si a echipamentelor militare cu care aeronava a fost lovita.
  • Din pacate, Federatia Rusa este partenerul teroristilor in aceasta operatiune legata de uciderea a 298 de persoane. La inceput, v-am prezentat si masurile Uniunii Europene si analiza noastra cu privire la tipurile de conflicte care se desfasoara in estul Ucrainei. Problema este care este responsabilitatea Uniunii Europene. Putea sa faca Uniunea Europeana mai mult decat a facut pana acum? Iar raspunsul meu categoric este Da.
  • Sanctiunile trebuiau introduse de multa vreme, sanctiuni aspre economice, care sa descurajeze lejeritatea cu care Federatia Rusa alimenteaza conflictul generat de teroristi in estul Ucrainei.
  • Sigur, intotdeauna, au fost argumente. Argumente de genul: o tara are investitii mari, alta tara are de livrat echipamente sofisticate, alta tara este dependenta de gaze, altele, pur si simplu, au spus ca este bine sa fii bine si cu Uniunea Europeana, si cu Federatia Rusa, in acelasi timp, si sa ai o pozitie moale.
  • Cu certitudine, argumentele economice sunt extrem de importante. Dar in Uniunea Europeana noi vorbim despre valori. Orice politician european va va vorbi despre valori. Si as vrea sa stiu care este cea mai mare valoare a Uniunii Europene. Nu cumva, cea mai mare valoare este cetateanul european? Nu cumva, cea mai mare valoare este siguranta cetateanului european?
  • Sigur ca avem si valori economice. Sigur ca prosperitatea europenilor si bunastarea se asigura din relatii comerciale. Dar s-a ajuns la un punct, in care am avut de optat intre siguranta cetatenilor si interesele economice.
  • Este timpul, ca Europa sa puna pe primul plan situatia cetatenilor ei. Siguranta cetatenilor. Au murit 192 de cetateni europeni. Iar eu, personal, nu consider ca viata lor este mai pretioasa decat viata amaratilor de ucraineni care mor in Est. Dar, acum, suntem in fata unei realitati, pentru ca nu l-am descurajat la timp pe Putin, pentru ca in estul Europei se desfasoara un conflict alimentat de Federatia Rusa, politic, cu oameni si cu echipamente militare, luni dupa-amiaza au murit 192 de cetateni olandezi.
  • Oare, noi, in Consiliu, daca eram fermi – si vorbim despre valori, puneam valoarea omului deasupra la orice – n-am fi putut lua masurile de descurajare, in timp util? Si vin la partea a doua: astazi este Ucraina, se ajunge la frontiera balticilor, a Poloniei, a Romaniei.
  • Nu cumva, avem riscul sa fie mai importante comandamentele economice, decat solidaritatea cu statele din flancul estic? Cred ca Europa trebuie sa vina, in practica, la valorile ei reale, plecand de la valoarea cea mai importanta: oamenii; siguranta oamenilor. Iar Federatia Rusa trebuie tratata prin aceasta prisma, chiar daca avem pierderi economice consistente. Nu vor fi mai mari decat ale Federatiei Ruse.
  • A aplica, cu manusi, masurile din etapa a III-a este o eroare. Cu cat intarziem mai mult, cu atat vom plati mai scump neluarea la vreme a masurilor de stopare a entuziasmului domnului Putin de a-si recuceri imperiul fostei Uniuni Sovietice. Aceasta este declaratia pe care cred ca trebuia sa o fac in numele Romaniei

Citeste aici si o Analiza HotNews.ro despre pozitionarea politicienilor romani fata de Rusia

Apropo de valorile invocate de Presedintele Basescu, de observat cum oligarhii rusi nu numai ca sunt bine primiti in “Londongrad”, dar mai invart si afaceri grase pe acolo. Marea Britanie are contracte de livrare de armament catre Federatia Rusa. Franta, la fel. Angela Merkel nu doreste noi sanctiuni impuse Rusiei. Ce ironie: noi am luptat impotriva oligarhilor nostri – una din temele preferate ale lui Traian Basescu -, am infiintat si DNA pentru asta, iar in Marea Britanie oligarhii rusi sunt bine primiti! Iar daca acestia s-ar retrage, lucrul asta ar provoca si oarece pagube importante economiilor vestice! Vesticii ne dau noua lectii, dar ei nici vorba sa aplice teoriile predate altora. De asemenea este de remarcat ca state care se opun integrarii Romaniei in Spatiul Schengen au o pozitie favorabila Rusiei! Observati pozitia ambigua a Olandei in privinta impunerii unui nou set de sanctiuni Rusiei, desi Olanda a fost principala victima a atacului asupra avionului care s-a prabusit in Ucraina. Pozitia Olandei chiar a alarmat Washingtonul!! Presedintele Basescu a spus cu subiect si predicat: “Sanctiunile trebuiau introduse de multa vreme, sanctiuni aspre economice, care sa descurajeze lejeritatea cu care Federatia Rusa alimenteaza conflictul generat de teroristi in estul Ucrainei.”. Cheia problemei e una destul de simpla, privind la ce se intampla acum: Occidentul nu a vrut sa impuna sanctiuni Rusiei!! Cu atat mai mult, vesticii nu par deloc incantati de ideea unor “sanctiuni aspre“. Basescu se comporta ca si cum ar conduce Europa, dar Europa isi vede de ale ei, mai exact de interesele ei. Politice si economice.

Eu raman la convingerea ca SUA a facut o mare greseala cheltuind sume fabuloase in razboaiele din Irak si Afganistan, in loc sa-si intareasca prezenta economica si financiara in Europa intr-un moment deosebit de favorabil. Declansarea crizei economice si financiare care a lovit puternic atat SUA cat si Europa i-a deschis lui Putin posibilitatea de a contraataca, lucrul acesta se vede acum. Profitand de slabiciunea economica a Europei si a SUA, provocata de criza, a actionat in Ucraina. Este clar ca Putin a luat in calcul inca demult eventuale sanctiuni ce i se vor impune Rusiei. Situatia creata este interesanta, in sah se numeste legarea piesei, spre exemplu: daca imi iei cu turnul nebunul, deschizi coloana pentru turnul meu si-ti expui dama atacului. In Afganistan s-au cheltuit sume imense de bani, bombardand niste inaltimi golase unde, chipurile, s-ar fi ascuns teroristul nr. 1 al Planetei, Osama bin Laden, in loc sa te concentrezi cu investitiile in Europa si in special in Europa de Est, care avea nevoie de investitii ca de aer. Ceea ce s-a intamplat in Ucraina este tocmai consecinta acestei greseli. Putin a calculat departe si si-a dat seama ca Vestul nu-si va putea permite sa impuna eventuale sanctiuni, ca despre “sanctiuni aspre”, nici vorba! Astea sunt lucruri elementare, care se invata in celebra “Cartea sahistului incepator” a lui Levenfish. Intr-o Europa slabita de criza economica si financiara, Putin face oferte de nerefuzat. Aici nu e vorba numai de gaze, economia nu se reduce doar la conductele de gaze si sursele  de energie. Chestiunea este ca aceasta criza a slabit influenta SUA in Europa. Partea proasta este ca nici acum americanii nu-si dau seama ca intarirea pozitiei lor ar trebui sa inceapa cu un val masiv de investitii economice in Europa de Est. In caz contrar apar efecte adverse, spre exemplu vezi cazul Ungariei, o tara cu o datorie foarte mare, deci cu o situatie dificila din acest punct de vedere, care incepe sa caute spre rusi… Statele Unite nu au profitat cum trebuie de aceasta imensa victorie, caderea comunismului, repetand greseala lui Hannibal, care in loc sa atace Roma (deci sa-si intareasca pozitia in special in Estul Europei, care a fost afectat de comunism) s-au dus in Afganistan… Nici in conflictul din fosta Iugoslavie n-au procedat cum trebuie, desi au reusit sa dea o grea lovitura rusilor. Insa crearea statului Kosovo nu le-a adus un avantaj prea mare. Ei ar fi trebuit sa-si intareasca pozitia in Serbia, dupa caderea lui Milosevici! Asta ar fi fost cea mai tare mutare. Dirijarea fluxurilor de capital, cu alte cuvinte dolarizarea economiilor statelor din Est, foste comuniste, intr-un moment foarte favorabil, ar fi fost strategia cea mai buna prin care prezenta Rusiei in zona ar fi fost combatuta intr-un mod eficace. Strategia lor a fost gresita si se poate vedea asta inca de la crearea Grupului de la Visegrad. Nu era necesar sa se procedeze asa! De asemenea Ucraina nu era atat de importanta pentru SUA, cum sunt statele din Est care n-au facut parte din Uniunea Sovietica. Trebuie spus ca daca ar fi venit aici investitii puternice, nu sa lasi ca aceste tari sa acumuleze aiurea datorii, lucrul asta nu ar fi declansat o criza, intrucat aici era o mana de lucru bine calificata si ieftina, exista o economie care ar fi putut da roade in urma investitiilor. Astfel de lucruri nu sunt posibile in Irak sau Afganistan. Ucraina, spre exemplu, era de la inceput o gaura neagra, economic vorbind, care evident ca a suferit economic de pe urma prabusirii URSS (de care era legata economic). Nu asa stateau lucrurile mai la vest, cu tari ca Romania, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia si Iugosalvia, unde investitiile puteau da roade, fara ca aceste cheltuieli sa provoace un dezastru financiar. Aici nu era un hotchpotch, cum poate ar crede unii. Ci un spatiu favorabil pentru investitii. La momentul 1989 aici era o lume destul de civilizata, in niciun caz nu se poate vorbi de Lumea a Treia. Erau niste state cu caracteristici economice asemanatoare, datorita comunimsului, si din cauza asta nu era deloc greu sa poti sa faci un plan coerent de investitii. Era mult mai usor decat in Spatiul Ex-Sovietic, unde situatia era si este mult mai complexa si problemele mai complicate, cu mult mai complicate.

Poate fi contracarat Putin? Ce se poate spune despre ideea aceasta a sanctiunilor economice? Eu cred ca Putin poate fi contracarat, dar este mai greu acum datorita conditiilor economice existente. Insanatosirea economica de dupa criza se realizeaza, dar lucrurile se misca foarte incet. Iata un articol de pe blogul FMI care ne prezinta mai detaliat aceasta recuperare greoaie:

The Slow Recovery Continues

By Olivier Blanchard

“The recovery continues, but it remains weak, indeed a bit weaker than we forecast in April.

We have revised our forecast for world growth in 2014 from 3.7 percent in April to 3.4 percent today. This headline number makes things look worse than they really are. To a large extent, it reflects something that has already happened, namely the large negative US growth rate in the first quarter.  But it is not all due to that.  It also reflects a number of small downward revisions, both in advanced and in emerging economies.

The overall story remains largely the same as before:

Advanced economies are still confronted with high levels of public and private debt, which act as brakes on the recovery.  These brakes are coming off, but at different rates across countries.

Emerging markets are slowing down from pre-crisis growth rates.  They have to address some of their underlying structural problems, and take on structural reforms.   At the same time, they have to deal with the implications of monetary policy normalization in the US.

Let me take you on the usual tour of the world.

Advanced economies

The United States
First quarter growth in the US, as currently reported (I would not be surprised if the numbers were revised), was far worse than anybody had anticipated.  In retrospect, it seems to be largely due to one-off factors, ranging from an inventory correction to unusually bad weather.  Looking forward, US growth for the rest of the year is still forecast to be 3.25 percent and 3 percent in 2015.

The main policy issue, at this juncture, is the appropriate speed of monetary policy normalization.   Given the unusual behavior of labor participation, and uncertainty about the equilibrium rate of unemployment, assessing the amount of slack in the US is difficult.  The current plans, namely the end of tapering later this year and increases in the policy rate from the middle of next year, are appropriate.  But the timing of the increase in the policy rate may have to be adjusted, as a function of developments on the inflation and unemployment fronts.

A recent report by the BIS has drawn attention to the potential for excessive risk taking in financial markets coming from an extended period of low rates.   We agree that, in some financial markets, valuations appear perhaps optimistic.  But, overall, we do not see a systemic threat to financial stability, mainly because of lower leverage in both banks and, to the extent we can measure it, in non banks as well.  Were the risks to increase however, macro prudential tools should be the right first line of defense. Getting ready to use them should be a policy priority.

The Euro area
The recovery in the Euro area remains weak, and inflation remains too low.   Our forecasts for the Euro area remain roughly unchanged, 1.1 percent for 2014, and 1.5 percent for 2015.  These numbers hide, however, differences across countries.   In the core, we have revised our forecasts up for Germany, and down for France.  In the periphery, we have revised our forecasts up for Spain, down for Italy.

To strengthen the recovery, the Euro area clearly still needs strong action on both the demand and the supply side:

In most Euro countries, unemployment rates far exceed their equilibrium value, and Euro wide inflation is too low.  Thus, demand side policies are still of the essence.  As fiscal space is tight, monetary policy must continue to support activity.   The recent measures taken by the ECB are welcome.  It is too early to assess their effects, and if inflation continued to remain stubbornly low, more measures should be considered.

Monetary policy cannot do the job alone however.   The asset quality review currently under way in European banks is critical to reestablishing confidence in banks, and improving intermediation.  And looking beyond the demand constraints, structural measures must be taken to increase very low potential growth rates.  These measures differ across countries, ranging from reforms to re-enfranchise the unemployed youth, to measures that increase competition in non-tradable sectors, to infrastructure spending.

Japan
We have revised upwards our forecasts for Japan, to 1.6 percent in 2014.  This reflects the effects of Abenomics, and stronger domestic demand, including investment.  The fundamental challenge of Japan remains, how to decrease public debt and increase growth both in the short and the long run.  Our forecast for 2015 gives a glimpse of the difficulty.   Growth is forecast to be only 1.1 percent, reflecting in part the adverse effects on demand of the planned increase in consumption taxes later in the year.

Emerging market and developing economies

We forecast growth in emerging market and developing economies to run at 4.6 percent for 2014 (a revision down of 0.2 percent), and 5.2 percent for 2015 (a revision down of 0.1).

Our largest downward revision, relative to our WEO April forecast, is for Russia, where we have revised growth for 2014 from 1.3 percent to 0.2 percent, and for 2015 from 2.3 percent to 1 percent.  This reflects mainly a deterioration of business confidence, which has been aggravated by geopolitical tensions.  The result has led to large capital outflows, and a near freeze in investment decisions.

Housing investment has slowed down in China, and we expect this slowdown to continue. The government has counteracted this through a series of targeted stimulus measures directed at priority areas such as railway investment and social housing.  Recent months have also seen higher credit flows and increasing infrastructure spending, as well as improving exports. Thus our forecast for this year is broadly unchanged at around 7½ percent growth.  The main challenge for China remains however to achieve a more balanced growth, with less investment and more consumption.

Looking forward, emerging and developing economies face two challenges.

The first is to implement reforms to rebalance their economies and strengthen their growth.  Some of these countries, Mexico notably, but others as well, are indeed embarking on ambitious reforms, which should help lift investment and growth.

The second is to adapt to a changing world environment.   This change has already started.  The recovery in advanced economies implies increased demand for their exports.  The normalization of monetary policy in the United States, however, implies that some of the capital flows that went to emerging markets in search of higher returns will eventually return home. This in turn implies tighter financial conditions and a tougher financial environment. Foreign investors are less forgiving, macroeconomic weaknesses are more costly.   And financial bumps, such as those we saw in May 2013, may well happen again.

In short, the recovery continues.  But it remains weak, and is still in need of strong policy support, to strengthen both demand and supply.”

WEOtbl_July2014

Ce observam? Reiau ce spune despre US: “First quarter growth in the US, as currently reported (I would not be surprised if the numbers were revised), was far worse than anybody had anticipated”. Lucrurile se misca foarte greu. Nici Europa nu se poate lauda. Situatia este ca nici in Rusia lucrurile nu merg bine, cresterile au fost revizuite in scadere, dar nici la noi treburile nu merg deloc stralucit. Tocmai lucrul asta face sa fie foarte greu sa-i dai o replica eficace lui Putin. Si de aceea multe dintre tarile occidentale nu sunt deloc entuziasmate de sanctiunile impuse Rusiei. De aceea Rusia s-ar putea pregati pentru o rezistenta de durata la sanctiuni, care vor fi si nu vor fi puse in aplicare. Mai ales ca si Rusia poate impune sanctiuni. Pe de alta parte, in acest razboi de uzura ar trebui sa ne gandim bine si la aceste sanctiuni, ca nu cumva sa ne impiedice noua recuperarea, chiar daca riscul acesta pare ceva mai indepartat. Plonjarea intr-o noua criza nu e deloc de dorit.  Ce ar trebui sa facem? Sa gasim solutii pentru accelerarea cresterii economice in Europa si SUA. Eu raman la ideea ca investitiile in Estul Europei ar putea determina o viteza mai mare a cresterii economice. Europa de Est pare ignorata si nu e nici drept si nici prea inteligent.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 25, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 100 comentarii

Despre ideea de normalitate…

Sigur, ne putem intreba ce este normalitatea? Caracterul de a fi normal. Totusi, ideea de normal si de normalitate poate fi vazuta diferit in societate, dupa cum se si spune: “cate capete, atatea pareri”. Eu spun ca asa e normal, tu zici ca nu e asa, ci asa e normal. Interesant este ce spune Sfanta Scriptura in Cartea I a Regilor la inceputul Cap. 12. Voi cita primele 6 versete din acest capitol:

Cap. 12

Samuel inceteaza de a fi judecator

1. A zis Samuel catre tot poporul: “Iata eu am ascultat glasul vostru in toate cate mi-ati grait si am pus rege peste voi.

2. Iata regele umbla inaintea voastra, iar eu am imbatranit si am incaruntit; fiii mei sunt cu voi si eu am umblat inaintea voastra din tineretile mele si pana acum.

3. Iata-ma, marturisiti asupra mea inaintea Domnului si a unsului Lui, de am luat cuiva boul, de am luat cuiva asinul, de am asuprit pe cineva si de am apasat pe cineva; de am luat de la cineva mita si am inchis ochii la judecata lui, va voi despagubi”

4. Si au raspuns toti: “Tu nu ne-ai nedreptatit, nici nu ne-ai asuprit, nici nu ai luat nimic de la nimeni”

5. Atunci el a zis: “Martor ne este Domnul si martor este unsul Lui in ziua aceasta, ca voi n-ati gasit nimic asupra mea!” Iar ei au zis: “Martor!”

6. Apoi a zis Samuel catre popor: “Martor este Domnul, Cel ce a pus pe Moise si pe Aaron si Care a scos pe parintii vostri din tara Egiptului. [...]” (subl. mea)

Stateam si ma gandeam la lucrurile acestea… Vorbim despre normalitate, dar cat de mare este diferenta intre cum ar trebui sa fie omul si cum este si ce face el in realitate. Ecclesiastul spune la cap. 7, versetul 29:

“Dar iata numai ce am gasit: Dumnezeu a facut pe om drept, iar oamenii nascocesc multe viclesuguri.” (subl. mea)

Cam astfel de viclesuguri: sa-i ia celuilalt boul, asinul, sa-l asupreasca si sa-l apese! Sa dea si sa primeasca mita, sa inchida ochii la judecata si, desigur, sa nu-l despagubeasca pe cel pe care l-a nedreptatit si caruia ia furat una si alta… De unde ar rezulta ca nu s-a inventat inca un sistem socio-economic in care sa nu mai fie asa… Dar cati sunt ca Samuel? Interesant este ca el ne demonstreaza ca este posibil ca un om sa traiasca si fara sa fure si sa faca tot felul de nedreptati. Pe cand in zilele noastre e in mare voga cum sa se minta si sa se insele. Unii mai fac si un fel de titlu de glorie din asta…  Numesc astfel de lucruri stiinta de “a te descurca in viata”, altfel esti “prost”, “mori ca prostu’ cu dreptatea-n brate”. Putini se gandesc la ceea ce spunea Sf. Dimitrie al Rostovului, ca “cei drepti tin lumea”.

De observat ca Samuel intreaba poporul, de unde rezulta ca si pe vremea aceea erau oameni care faceau astfel de nedreptati. Am putea fi tentati sa credem ca e usor de facut si de trait asa cum a facut si a trait Samuel. Realitatea pe care o traim ne arata insa multe exemple contrare. Deci nu e atat de usor precum pare la prima vedere. Dumnezeu a pedepsit casa lui Eli pentru rautatea fiilor sai, despre care spune:

“12. Insa fiii lui Eli erau oameni netrebnici. Ei nu stiau de Domnul,

 13. Nici de datoria preoteasca fata de popor. Cand aduceau jertfa, feciorul preotului venea in timpul cand se fierbea carnea, cu o furculita in mana,

  14. O vara in caldare, sau in blid, sau in tava, sau in oala, si ce prindea furculita, aceea lua feciorul preotului. Asa faceau ei cu toti Israelitii care veneau acolo in Șilo.

 15. Chiar si inainte de a arde grasimea venea feciorul preotului si zicea catre cel ce aducea jertfa: “Da carne de friptura pentru preot, caci el n-are sa ia de la tine carne fiarta, ci da-i-o cruda”

 16. Si daca cineva zicea: “Lasa sa se arda mai intai grasimea, cum se cuvine, si apoi iti vei lua cat iti va pofti sufletul”, atunci el raspundea: “Ba nu, da-mi chiar acum, iar de nu, voi lua cu de-a sila”

 17. Si pacatul acestor tineri era foarte mare inaintea Domnului, caci ei departau lumea de a mai aduce jertfa Domnului” (I Regi 2, 12 – 17)”

Iar Elcana, care avea doua femei – Penina cu care avea copii si Ana care nu avea copii – cand aducea jertfa dadea partea Peninei si tuturor fiilor si fiicelor ei, dar Anei ii dadea partea indoita, “desi aceasta nu avea copii, pentru ca el iubea pe Ana mai mult decat pe Penina, caci Domnul inchisese pantecele ei” (I Regi, 1, 5). Si spune mai departe ca Penina o amara grozav pe Ana “ca sa carteasca din pricina ca nu i-a dat Domnul prunci”. Insa eu socot ca Elcana o iubea mai mult pe Ana, mama lui Samuel, caci Domnul s-a milostivit de ea si i-a daruit un copil, pentru frumusetea dreptatii sale. In faptul ca Penina o amara pe Ana putem vedea lupta intre ceea ce este trupesc si ceea ce este duhovnicesc si placut lui Dumnezeu! Ajunsi aici mi se pare semnificativ ce spune Ecclesiastul:

“26. Si am gasit femeia mai amara decat moartea, pentru ca este o cursa, inima ei este un lat si mainile ei sunt catuse. Cel ce este bun inaintea lui Dumnezeu scapa, iar pacatosul este prins.

27. Iata ce am aflat, zice Ecclesiastul, si inca si altele, ca sa pot descoperi intelesul

28. Pe care sufletul meu l-a cautat si nu l-a aflat. Am gasit insa un om la o mie, dar n-am gasit nici o femeie din toate cate sunt.” (Eccl. 7, 26-28) (subl. mea)

Deci observati cat de fericit trebuie sa fi fost Elcana pentru ca o gasise pe Ana, impodobita cu frumusetea intelepciunii si dreptatii. Caci precum Penina erau acelea de care pomenea Ecclesiastul, care spunea ca nu a gasit nicio femeie din toate cate sunt. Ca despre nici una nu a gasit ca sa spuna: “Cat de frumoasa esti tu, draga mea, si fara nicio pata” (Cantarea Cantarilor 4,7), ca s-o cheme si sa-i zica:

“8. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degraba coboara din Amana, din Senir si din Hermon, din culcusul leilor si din muntii cu leoparzi!

 9. Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta si cu colanu-ti de la san” (Cantarea Cantarilor 4, 8-9)

Ca a gasi o femeie din toate cate sunt e atat de greu precum a gasi intelepciunea si dreptatea! Si cum poti s-o numesti “sora mea, mireasa mea” pe cea care e mai amara decat moartea! Iar Isaia spune:

10. Bucura- Ma-voi intru Domnul, salta-va de veselie sufletul Meu intru Dumnezeul Meu, ca M-a imbracat cu haina mantuirii, cu vesmantul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cununa si ca pe o mireasa M-a impodobit cu podoaba.

11. Ca pamantul care rasare ierburi, si ca o gradina in care samanta incolteste, asa Domnul Dumnezeu va face dreptatea sa rasara, si inaintea tuturor neamurilor preaslavirea Sa” (Isaia 61, 10-11)

iulie 24, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 30 comentarii

Despre cum ai putea sa te imbogatesti. Legal!

Legal, nu si moral… Despre ce e vorba?

Mediafax

DESPĂGUBIRE RECORD: O companie de ţigări din SUA, somată să plătească 23,6 miliarde de dolari unei văduve

Se arata ca:

Un tribunal din Florida a decis ca o americancă, văduva unui bărbat ce a murit de cancer pulmonar, să primească o despăgubire-record în valoare de 23,6 miliarde de dolari de la compania producătoare de ţigări RJ Reynolds Tobacco Company, informează CNN.

Potrivit CNN, Cynthia Robinson a dat în judecată compania de ţigări în anul 2008, solicitând despăgubiri pentru moartea soţului ei, Michael Johnson, în 1996, susţinând că bărbatul a murit de cancer pulmonar din cauza fumatului.

Ea a argumentat că RJ Reynolds Tobacco Company nu a informat corect privind pericolul dependenţei de nicotină şi că fumatul poate conduce la apariţia cancerului pulmonar. Michael Johnson a început să fumeze când avea 13 ani şi a murit la 36 de ani.

Avocatul femeii, Christopher Chestnut, a apreciat drept “curajoasă” decizia juriului din Florida. “Oricine ar fi văzut documentele pe care acest juriu le-a văzut, ar fi dat o decizie favorabilă în acest caz”, a spus acesta.

De cealaltă parte, J. Jeffery Raborn, vicepreşedinte al firmei RJ Reynolds, a precizat că valoarea despăgubirilor acordate este “nepermis de mare”.

“Verdictul depăşeşte cu mult nivelul de corectitudine şi de rezonabilitate şi nu are legătură cu dovezile prezentate”, a spus J. Jeffery Raborn, care a adăugat că va face apel.”

In acest caz trebuie sa fiu de partea companiei de tigarete.

Actul de a fuma e unul de vointa individuala, nu te pune compania care fabrica tigari sa fumezi. Un copil de 13 ani ar trebui sa fie supravegheat de parinti. Dar daca totusi el se apuca sa fumeze eu sunt convins ca stie faptul ca fumatul dauneaza grav sanatatii, mai ales ca lucrul asta e notat pe pachetul de tigari (cel putin in Europa, dar cred ca si in SUA – in caz contrar, va rog comentarii). Dar chiar daca nu ar fi notat acest lucru, sa presupunem ca ar fi asa. Eu nu cred ca cineva in varsta de 13 ani chiar nu stie ca fumatul e daunator sanatatii. Chiar daca nu i-au spus parintii acest lucru! Si inainte, cand nu era campania asta antifumat si pe pachete nu era scris nimic despre nocivitatea fumatului, oamenii stiau ca fumatul e daunator sau poate fi daunator sanatatii. Unii nici nu fumau. Deloc. Nici macar la petreceri, revelion, la un pahar de vin… Pentru ca stiau despre nocivitatea fumatului.

Dupa varsta de 18 ani esti major si e vorba de propria ta responsabilitatea (nu de cea a parintilor sau a altcuiva fata de tine) pentru propria ta sanatate. Mi-e foarte greu sa cred ca cineva care are 18 ani nu stie ca fumatul este sau poate fi daunator sanatatii. Asta daca nu cumva parintii l-au crescut pe acel copil “sub un clopot de sticla”, cum se spune, izolat de lume. Deci copilul acela nu a interactionat cu lumea exterioara pana la 18 ani, cand, brusc, ai lui l-au “aruncat” in lume. Hai sa fim seriosi!

Fata de trecut, sursele si posibilitatile actuale de informare sunt cu mult mai mari si informatiile sunt mult mai multe. Deci daca in trecut oamenii stiau ca fumatul dauneaza sanatatii, cu atat mai mult trebuie sa stie acum.

Pe de alta parte, cazul asta e asemanator cu cel al unui om care, vrand sa se sinucida, a baut o cantitate apreciabila de otrava pentru soareci. Este de vina firma care a produs otrava pentru soareci?

Ajunsi aici sa vorbim putin si despre deces. Inteleg ca persoana decedata a murit la 36 de ani din cauza fumatului. Cancer. Si totusi sunt oameni care fumeaza, si inca mult, si traiesc pana la adanci batranete!! Corect ar fi sa spunem ca fumatul poate fi periculos sanatatii. Consumul de droguri, spre exemplu heroina, aduce moartea “cu o probabilitate vecina cu siguranta”, ca tot imi place mie aceasta expresie a lui Heinrich Boll. Barbatul a murit tanar, la 36 de ani… Insa iata un alt caz petrecut foarte recent in SUA, moartea actritei Skye McCole Bartusiak de numai… 21 de ani!! Am citit si pe Wikipedia despre acest caz – aici – si din cate am inteles, s-ar putea sa fie vorba de o epilepsie, totusi nu e clar. Ea a fost gasita moarta, pe pat stand, de catre prietenul ei. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace! Totusi, iata ca sunt oameni care mor tineri, chiar foarte tineri fara sa fie vorba de tigari la mijloc…

Un alt aspect este legat de suma de bani pe care ar trebui s-o primeasca aceasta vaduva: 23,6 miliarde de dolari!! Deci cu moartea sotului, a dat norocul peste ea!! Fara niciun fel de munca uitati-va ce avere e pe cale sa dobandeasca!! Or, lucrul asta e profund imoral!!

De asemenea o astfel de masura punitiva ar risca sa arunce productia de tigarete in zona pietei negre. E foarte interesant cum juratii, judecatorii se uita la tigari, dar nu se uita la droguri si la cum prospera afacerile traficantilor de droguri si ale marilor carteluri de crima organizata!!

Adevarul este ca in spatele acestui puritanism american stau interese si afaceri murdare. La fel a fost si cu Legea Prohibitiei alcoolului, care a imbogatit familiile mafiote, facand sa prospere Mafia in SUA si sa ajunga o forta, inclusiv din punct de vedere economic, de temut!

Iata un articol de pe Yahoo News, referitor la caz

Florida widow wins $23.6 bn in RJ Reynolds tobacco payout

Se arata, printre altele, ca:

“[...]

Smoking remains the leading preventable cause of premature death in the United States, killing nearly half a million Americans each year, health experts say.

Some 18 percent of Americans now smoke, down from 42 percent in the 1960s.

The RJ Reynolds court verdict comes only days after its parent company, Reynolds American, announced it would acquire rival Lorillard to create a behemoth aimed at conquering the growing e-cigarette market.

Recent growth in e-cigarettes, which deliver nicotine in a vapor rather than smoke, comes as conventional cigarette sales drop amid tight consumer spending and health concerns.

The deal could remake the US tobacco market, one of the world’s most important with annual sales of more than $90 billion in 2013, according to research house Euromonitor.

With tobacco smoke claiming a life every six seconds, the tar-free, electronic alternative could help prevent much of the cancer, heart and lung disease and strokes caused by the toxins in traditional cigarettes, a group of 50 doctors and policy experts told the World Health Organization in May.

In January the United States marked the 50th anniversary of the first surgeon general’s report warning that smoking caused lung cancer.

Since then, the habit has been attributed to 13 kinds of cancer and a host of other diseases, including liver and colon cancer, blindness and diabetes.”

Acum fumeaza doar 18% dintre americani fata de 42% in 1960!! Cu atat mai mult lucrul asta dovedeste ca oamenii cunosc pericolele fumatului si ca nu trebuie dascaliti de cineva. Insa mie mi se pare ca e vorba si de altceva… De relansarea industriei tutunului in SUA, cum spune si articolul, dar nu numai a e-cigarette market !!

Un articol pe aceeasi tema si in The Independent:

Widow of lung cancer victim wins $23.6bn in damages from tobacco company RJ Reynolds

Dupa parerea mea, ar trebui sa i se faca dreptate companiei de tigarete… Asa ar fi normal. Dar poate ca nu se intentioneaza asta intrucat scopul este altul…

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 21, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 179 comentarii

Malaysia Airlines…

O tragedie ingrozitoare prabusirea acestui avion civil, plin cu pasageri… Este un lucru ingrozitor ceea ce s-a intamplat. Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!

Aceasta tragedie ridica insa o problema neplacuta si a carei rezolvare nu poate fi amanata prea mult… Sigur, se vor face investigatii si se va vedea foarte clar care a fost cauza prabusirii avionului. Am inteles ca ar fi vorba de o racheta trasa de separatistii prorusi. Chestiunea foarte neplacuta este urmatoare: daca situatia din Estul Ucrainei e scapata de sub control, inclusiv fluxurile de armament din Federatia Rusa spre separatistii din Ucraina? Este o mare problema cum au intrat acesti separatisti in poesesia unor lansatoare de rachete capabile sa loveasca un avion care, din cate inteleg, zbura la altitudine mare. De asemenea, cum putem fi siguri ca nu se va lansa o racheta cu raza medie de actiune, de pe teritoriul Federatiei Ruse, astfel incat sa doboare un alt avion civil care sa zboare deasupra Ucrainei? Atunci cine va avea responsabilitatea, mai ales ca rusii ar putea pur si simplu sa nege? Vladimir Putin a facut apel la incetarea focului in Estul Ucrainei. Fara prea mari sanse de succes. Si atunci nu cumva sepratistii cat si unii generali din Armata Rusa, dar si unii ofiteri ai serviciilor de securitate ruse nu l-ar mai asculta pe seful de la Kremlin…? Nu cumva sunt niste baieti acolo care incep sa-si faca intr-un mod foarte periculos de cap? Moscova a si dezmintit ca ar fi trecut granita cu Ucraina rachete din Federatia Rusa… Trebuie sa stim foarte clar cum sta situatia acolo pentru ca sa stim ce avem de facut! Cat de “intamplatoare” a fost  aceasta racheta care a doborat avionul? Maine la ce ne putem astepta din partea unor descreierati, pierduti de sub orice control? La o racheta trimisa din “greseala” la Constanta sau in centrul Varsoviei? Pentru ca mie mi se pare ca lucrurile nu se vor opri aici. Ma tem ca rusii testeaza reactiile Occidentului la actiunile lor agresive.  Este si asta o posibilitate. Insa imi pare mai mult o actiune pe cont propriu a unor elemente interesate si trebuie sa stim foarte clar daca e asa si daca Rusia poate sa-i tina sub control. In orice caz, NATO nu poate lasa ca situatia sa se degradeze in Ucraina si de aceea ar trebui sa se implice activ in distrugerea pana la anihilare a gruparilor separatiste proruse: izolarea lor si distrugerea lor. Iar daca se constata ca vine ajutor pentru acesti teroristi din partea Rusiei, atunci acest ajutor trebuie impiedicat sa ajunga la destinatie sau eventual lasat sa ajunga si, odata ajuns, distrus impreuna cu separatistii. Pana la urma, ori e alba, ori e neagra!! Ne putem permite tolerarea separatistilor prorusi si tot razboiul civil pe care l-au inceput? Nu cumva riscam, daca ii toleram, sa avem pe viitor catastrofe si mai mari decat un avion plin cu pasageri, oameni nevinovati?

Trebuie cantarite foarte bine lucrurile, analizate foarte bine rapoartele serviciilor secrete si actionat in consecinta.

Parerea mea este ca trebuie sa fim atenti. Vladimir Putin a lansat Rusia intr-o aventura periculoasa. Insa nici nu putem sa toleram prea mult agresiunea separatistilor prorusi, altminteri riscam sa fim acuzati noi de complicitate la actiuni teroriste…

Gandul

Ambasadorul Ucrainei în România: “Avem toate motivele să credem că este vorba de doborârea intenţionată a aeronavei cu folosirea unui complex antiaerian”

Se arata ca:

Ambasadorul Ucrainei în România, Teofil Bauer, a susţinut o conferinţă de presă pe tema catastrofei aviatice, la sediul ambasadei din Bucureşti. Gândul a transmis LIVE. Diplomatul ucrainean a declarat că există toate motivele pentru a se afirma că “este vorba de doborârea intenţionată a aeronavei cu folosirea unui complex antiaerian”. El a spus că Ucraina nu a folosit în cadrul operaţiunii antiteroriste din estul ţării nici sisteme antiaerien, nici avioane de luptă (s-a speculat că avionul malaezian a fost însoţit de două avioane ucrainene de luptă). Bauer a mai afirmat că, din înregistrările serviciilor secrete, reiese clar că separatiştii au tras cu racheta în avion, ce nu e clar e dacă ştiau că este unul de pasageri sau l-au confundat cu unul militar ucrainean. Ambasadorul a mai spus că există deja informaţii că cutiile negre ale aeronavei doborâte sunt trimise de separatişti în Rusia.

CELE MAI IMPORTANTE DECLARAŢII:

Preşedintele Ucrainei a iniţiat o comisie de stat pentru ancheta care are ca scop clarificarea actului terorist. Conform datelor din prezent, în jurul orei 16.20 avionul a dispărut de pe ecranele radarelor centrului regional Dnepropetrosk.

Guvernul Ucrainei ia toate măsurile pentru a negocia cu grupurile armate accesul la locul accidentului şi repatrierea victimelor accidentului.

Pe parcursul uiltimelor zile, acesta este al treilea avion doborât. Pe 14 şi 16 iulie, de pe teritoriul Federaţiei Ruse, au fost doborâte avioane ale Ucrainei. Avem toate motivele să credem că este vorba de doborârea intenţionată a aeronavei cu folosirea unui complex antiaerian. Pe parcursul operaţiunii antiteroriste, instalaţiile antiaeriene ale Ucrainei nu au fost folosite.

Avioane de vânătoare ale Ucrainei nu au fost în spaţiul aerian. Avionul Boeing 777 se afla în afara zonelor de afectare ale forţelor armate ale Ucrainei. Deja am publicat dovezi incontestabile că avionul a fost doborât de teroriştii proruşi, cu armele Rusiei. Acest caz a dovedit că implantarea instabilităţii de către Kremlin în Dinbass este terorism de stat, care este o ameninţare directă la pacea şi stabilitatea internaţională.

Conform datelor SBU, sunt dovezi că racheta cu care a fost doborât avionul a fost lansată de pe teritoriul controlat complet de grupurile separatiştilor.Nu putem ştii sigur de unde provine acest armament.

În Ucraina va sosi reprezentantul Malaeziei, care va participa la investigaţie.

Guvernul Ucrainei a închis spaţiul aerian în această zonă.

A apărut informaţia că a fost găsită a doua cutie neagră a aeronavei, care va da posibilitatea clarificării condiţiilor în care a avut loc acest eveniment. Prima cutie a fost găsită de serviciile care lucrează acolo.

154 pasageri sunt olandezi, 43 malaezieni (15 membri ai echipajului şi 2 copii), 24 australieni, 12 indonezieni (un copil), 9 britanici, 4 germani, 4 belgieni, 3 filipinezi şi un canadian. Nu avem încă informaţia că există un român (MAE a anunţat că un pasager avea dublă cetăţenie, inclusiv românească).

Din informaţii neoficiale, o cutie neagră a fost trimisă deja Rusiei, iar a doua va fi de asemenea transferată. Dă o idee despre cine este implicat în acest accident.

Ieri, preşedintele Poroşenko a vorbit telefonic cu premierul Olandei, l-a informat şi a invitat partea olandeză să participe la această anchetă. Olanda va trimite experţi pentru anchetă.

Avem informaţia neoficială că separatiştii vor asigura accesul la locul accidentului.

Un separatist l-a informat pe coordonatorul său din serviciile secrete ruseşti despre doborârea unei aeronave An-26. El a indicat exact locul prăbuşirii. După ce s-au deplasat la locul prăbuşirii, au informat că era o aeronavă civilă. Că au ştiut sau nu de la început că e avion civil, asta nu ştim. Dar că ei au lansat racheta este un fapt.

Ucraina este în stare de război şi suntem gata pentru orice. Suntem gata să ne opunem atacurilor teroriste pe teritoriul Ucrainei.

Aeronava s-a distrus în aer. Raza resturilor de la avion este pe la 4 km. Asta complică lucrările anchetei. Informaţia prealabilă poate să apară chiar azi.

Ca să fie pace în Ucraina, nu e nevoie de prea multe eforturi. Totul e foarte simplu şi clar. Ucraina se află într-o confruntare militară cu Rusia şi poate să efectueze măsuri pentru a respinge puteri militare aflate pe teritoriul Ucrainei. În primul rând, trebuie ca Rusia să nu finanţeze şi să nu dea armament grupurilor teroriste de pe teritoriul Ucrainei. În acest context, cuvântul cel mai greu îl au UE, SUA şi NATO.

Avioanele militare care zboară prin această zonă sunt echipate cu sisteme antirachetă, şi tot au fost doborâte de forţele separatiste.


Un avion Boeing 777 al Malaysia Airlines, cu 298 de persoane la bord s-a prăbuşit în estul Ucrainei, în zona Doneţk, unde au loc lupte între separatiştii pro ruşi şi armata ucraineană. Ucraina vorbeşte despre “doborâre” şi “act terorist” şi susţine că separatiştii proruşi au folosit un sistem antiaerian rusesc BUK, cu rachete sol-aer şi acuză Rusia de implicare în această tragedie, în timp ce separatiştii şi ruşii neagă orice implicare.

Separatiştii proruşi susţin că nu au armament capabil să atingă avioanele de linie, însă există relatări pe internet în care separatiştii se lăudau că au intrat în posesia unui BUK. SBU, serviciul secret de la Kiev, a publicat o înregistrare în care un lider separatist relatează serviciilor secrete ruseşti cum au doborât un An-26 – avion militar de transport ucrainean.

Ruşii îl informează că au doborât un avion civil de pasageri. Autenticitatea înregistrării nu poate fi verificată. CNN şi Wall Street Journal citează oficiali americani care susţin că aeronava a fost lovită de o rachetă. Potrivit companiei Malayasia Airlines la bordul avionului prăbuşit în Ucraina se aflau 298 de persoane, dintre care 154 de olandezi, 27 de australieni, 23 de malaezieni, 11 indonezieni, 6 britanici, 4 germani, 4 belgieni, 3 filipinezi şi un canadian. În cazul a 47 de pasageri nu a fost confirmată naţionalitatea. Cei 15 membri ai echipajului erau malaezieni.

Acesta este al doilea avion pe care compania Malaysia Airlines îl pierde în acest an, după ce un Boeing a dispărut pe 8 martie în apele Oceanului Indian, nefiind găsit nici la ora actuală.”

Romania Libera

Demisii în lanţ ale jurnaliştilor ruşi, din cauza manipulării ştirilor faţă de Ucraina. Azi, Pavel Sheremet, de la OTR. E al treilea caz de acest fel de la începutul anului

Se arata ca:

“Un alt jurnalist rus a demisionat în semn de protest faţă de deformarea adevărului faţă de Ucraina, denunţând astfel politica editorială practicată în anumite redacţii din Rusia. De data aceasta este vorba despre Pavel Sheremet, de la postul de televiziune OTR. Potrivit portalulului deschide.md de la Chişinău, Sheremet, originar din Belarus, a anunţat pe pagina sa de Facebook această decizie.

“Consider anexarea Crimeei și sprijinul oferit separatiștilor din estul Ucrainei o aventură sângeroasă și o greșeală fatală comisă de oficialii ruși, care va genera un dezastru în țară, dacă nu va fi oprită acum”, a scris jurnalistul.

Citește și: VIDEO & GALERIE FOTO. UPDATE. Rebelii beți trag focuri de avertisment în locul unde a fost doborât avionul în estul Ucrainei. Malaysia acuză un act de trădare. Naționalitățile pasagerilor, dezvăluite. Ucraina: Insurgenţii proruşi distrug dovezile cu susţinerea Rusiei. Băsescu condamnă atacul

Este al treilea caz de jurnalist din Rusia care demisionează, din cauza manipulării din presa de la Moscova. Cu numai o zi în urmă, corespondentul Russia Today, de la Londra, Sara Firth, a anunţat şi ea că demisionează, nemulţumită de felul în care postul pe care îl reprezenta difuza ştirile din Ucraina. De la aceeaşi instsituţie media a mai demisionat, în luna martie, şi o altă jurnalistă, Liz Wahl, ea invocând acelaşi tip de manipulare editorială în ce priveşte Ucraina.”

Update

Pozitia Occidentului

Mediafax

SUA, Marea Britanie, Olanda, Australia şi Germania denunţă atitudinea Rusiei în cazul prăbuşirii avionului malaysian. Putin, SOMAT să faciliteze accesul

Se arata ca:

Statele Unite, Olanda, Australia, Germania şi Marea Britanie îndeamnă Rusia să faciliteze accesul la locul prăbuşirii avionului malaysian, în estul Ucrainei, considerând inadmisibilă actuala situaţie, conform CNN.

Statele Unite consideră “inadmisibilă” situaţia de la locul prăbuşirii avionului malaysian. “Locul nu a fost securizat şi există informaţii că unele corpuri au fost mutate, la fel şi fragmente ale fuselajului”, a declarat Jen Psaki, purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat.

Premierul Olandei, Mark Rutte, i-a cerut preşedintelui rus, Vladimir Putin, să asume “responsabilitatea pentru insurgenţii susţinuţi de Moscova”. La rândul lui, ministrul olandez de Externe, Frans Timmermans, s-a declarat “şocat” şi “indignat” de informaţii privind mutarea unor cadavre de la locul prăbuşirii avionului. La bordul avionului malaysian se aflau 192 de cetăţeni olandezi.

“Este o crimă abominabilă”, a reacţionat premierul Australiei, Tony Abbott, în contextul în care 27 de australieni au murit în incidentul aviatic.

“S-a întâmplat pe un teritoriu controlat de ruşi, rebelii sunt susţinuţi de ruşi, iar arma utilizată probabil este rusească”, a spus Abbott, precizând că i-a transmis proteste ministrului rus al Comerţului, Denis Manturov, aflat în vizită în Australia.

Cancelarul Germaniei, Angela Merkel, a declarat că aşteaptă ca Rusia să faciliteze accesul la locul prăbuşirii avionului malaysian.

Premierul britanic, David Cameron, l-a somat pe preşedintele rus, Vladimir Putin, să faciliteze accesul la locul avionului prăbuşit în estul Ucrainei, avertizând că, în caz contrar, Occidentul trebuie să schimbe fundamental abordarea faţă de Rusia. “Uniunea Europeană trebuie să înăsprească sancţiunile împotriva Rusiei, dacă Moscova nu modifică abordarea în cazul anchetei privind doborârea avionului companiei Malaysia Airlines”, a scris David Cameron în publicaţia The Sunday Times.

“A venit vremea ca UE să arate că puterea, influenţa şi resursele sale contează. UE trebuie să îşi susţină principiile”, a adăugat Cameron.

“Dacă preşedintele Putin nu schimbă abordarea faţă de Ucraina, atunci Europa şi Occidentul trebuie să schimbe în mod fundamental abordarea faţă de Rusia”, a atras atenţia premierul britanic. Zece britanici se aflau la bordul avionului malaysian prăbuşit în Ucraina.”

Pozitia Rusiei

Rusia cere explicaţii Ucrainei, acuzând armata ucraineană că are sisteme de rachete Buk în Doneţk

Se arata ca:

Rusia aşteaptă explicaţii din partea Ucrainei în legătură cu sistemele de rachete de tip Buk pe care armata ucraineană le-ar avea în zona în care s-a prăbuşit avionul de pasageri malaysian, afirmă adjunctul ministrului rus al Apărării, Anatoli Antonov, citat de AFP.

Anatoli Antonov a prezentat sâmbătă câteva “întrebări simple” adresate Administraţiei de la Kiev în legătură cu doborârea avionului malaysian, incident atribuit de Ucraina şi de Statele Unite insurgenţilor proruşi susţinuţi de Moscova.

“Răspunsul la aceste întrebări ar putea să ne permită tuturor, nu doar Rusiei, ci şi Occidentului şi Asiei, să încerce să găsească răspunsul la o întrebare fundamentală: ce s-a întâmplat pe cerul Ucrainei şi ce putem face ca aşa ceva să nu se repete?”, a spus Antonov.

Oficialul rus a cerut Guvernului de la Kiev să ofere detalii despre utilizarea rachetelor Buk în estul Ucrainei şi de ce există astfel de sisteme dat fiind că insurgenţii nu au avioane.

Potrivit Ministerului rus al Apărării, în ziua prăbuşirii avionului malaysian, sisteme de rachete Buk ale armatei ucrainene erau operaţionale în estul Ucrainei. Moscova susţine că armata ucraineană are 27 de sisteme de rachete Buk în regiunea Doneţk.

Kievul afirmă că echipajul care a lansat racheta spre avionul de pasageri malaysian era format din cetăţeni ruşi. Potrivit serviciilor de spionaj americane, avionul malaysian a fost doborât cu o rachetă de tip Buk SA-11, de fabricaţie rusească.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat vineri că “dovezile arată că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer lansată dintr-o zonă ucraineană aflată sub controlul separatiştilor proruşi”, sugerând că au fost utilizate sisteme militare de fabricaţie rusească.

Avionul Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit pe 17 iulie în apropierea localităţii Grabovo, la 50 de kilometri de Doneţk, într-o zonă în care au loc confruntări între forţele ucrainene şi separatiştii proruşi. Cursa MH17 zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur şi avea la bord 298 de persoane. Nu există supravieţuitori.”

Insa adevarata pozitie a Rusiei este aceasta (sa vedem articolul si apoi comentam putin):

Rusia: Acuzaţiile SUA privind implicarea rebelilor în doborârea avionului sunt aberante/ Ucraina: Avem DOVEZI CLARE că atacul terorist a fost comis de ruşi, susţinuţi de Moscova

Se arata ca:

Acuzaţiile Administraţiei Statelor Unite privind implicarea separatiştilor ruşi în prăbuşirea avionului de pasageri relevă “percepţia aberantă” a Washingtonului despre situaţia din estul Ucrainei, afirmă Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe. Şeful Serviciului ucrainean de contraspionaj susţine că echipajul care a lansat racheta spre avionul de pasageri malaysian era format din cetăţeni ruşi.

UPDATE 15:12 Ucraina susţine că cetăţeni ruşi, susţinuţi de Moscova, au lansat racheta care a doborât avionul

Echipajul care a lansat racheta spre avionul de pasageri malaysian era format din cetăţeni ruşi, susţine şeful Serviciului ucrainean de contraspionaj, Vitali Nada, citat de Reuters.

“Avem dovezi clare că acest atac terorist a fost comis cu ajutorul Federaţiei Ruse”, a declarat Vitali Nada într-o conferinţă de presă.

“Ştim cu claritate că echipajul sistemului de rachete era format din cetăţeni ruşi”, a adăugat Nada, cerând Moscovei să ofere numele ofiţerilor din Ucraina pentru a fi interogaţi.

Potrivit serviciilor de spionaj americane, avionul malaysian a fost doborât cu o rachetă de tip Buk SA-11, de fabricaţie rusească.

“Declaraţiile reprezentanţilor Administraţiei SUA relevă percepţia politică profund aberantă a Washingtonului despre ce se întâmplă în Ucraina”, a spus Riabkov, conform RIA Novosti.

“În pofida argumentelor clare şi incontestabile oferite de insurgenţi şi de Moscova, Administraţia SUA îşi continuă propria agendă”, a adăugat oficialul rus.

Riabkov afirmă că Washingtonul a declanşat tensiunile din estul Ucrainei prin ingerinţele în afacerile ucrainene şi prin provocarea revoltelor care au condus la înlăturarea preşedintelui prorus Viktor Ianukovici, în februarie. “În frenezia geopolitică şi în tentativele de implementare a unor metode de inginerie socială şi politică peste tot, Statele Unite acţionează ca un chirurg nepregătit: taie adânc la început, apoi încearcă să coasă rana în mod grosolan, ca durerea să persiste mult timp”, a spus Riabkov, citat de RIA Novosti.

“Casa Albă a stabilit cu claritate cine este de vină înainte de efectuarea investigaţiei în cazul avionului prăbuşit”, a afirmat, la rândul său, vicepremierul rus Dmitri Rogozin.

Preşedintele SUA, Barack Obama, a declarat vineri că “dovezile arată că avionul a fost doborât de o rachetă sol-aer lansată dintr-o zonă ucraineană aflată sub controlul separatiştilor proruşi”, sugerând că au fost utilizate sisteme militare de fabricaţie rusească.

Serghei Riabkov: Statele Unite sunt responsabile pentru declanşarea conflictului din Ucraina

Rusia consideră că Statele Unite poartă responsabilitatea pentru declanşarea conflictului din Ucraina, afirmă Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe, negând orice implicare a Moscovei în doborârea avionului malaysian.

Riabkov afirmă că Washingtonul a declanşat tensiunile din estul Ucrainei prin ingerinţele în afacerile ucrainene şi prin provocarea revoltelor care au condus la înlăturarea preşedintelui prorus Viktor Ianukovici, în februarie.

“În frenezia geopolitică şi în tentativele de implementare a unor metode de inginerie socială şi politică peste tot, Statele Unite acţionează ca un chirurg nepregătit: taie adânc la început, apoi încearcă să coasă rana în mod grosolan, ca durerea să persiste mult timp”, a spus Riabkov, citat de RIA Novosti.

Acuzaţiile Administraţiei Statelor Unite privind implicarea separatiştilor proruşi în prăbuşirea avionului de pasageri relevă “percepţia aberantă” a Washingtonului despre situaţia din estul Ucrainei, a precizat Serghei Riabkov. “Declaraţiile reprezentanţilor Administraţiei SUA relevă percepţia politică profund aberantă a Washingtonului despre ce se întâmplă în Ucraina”, a spus Riabkov.

“În pofida argumentelor clare şi incontestabile oferite de insurgenţi şi de Moscova, Administraţia SUA îşi continuă propria agendă”, a adăugat oficialul rus.

“Casa Albă a stabilit cu claritate cine este de vină înainte de efectuarea investigaţiei în cazul avionului prăbuşit”, a afirmat, la rândul său, vicepremierul rus Dmitri Rogozin.

Avionul Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit pe 17 iulie în apropierea localităţii Grabovo, la 50 de kilometri de Doneţk, într-o zonă în care au loc confruntări între forţele ucrainene şi separatiştii proruşi. Cursa MH17 zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur şi avea la bord 298 de persoane. Nu există supravieţuitori.”

Un articol foarte important!! In primul rand, Contraspionajul Ucrainean arata cu subiect si predicat ca echipa care a lansat racheta a fost formata din cetateni rusi si ca “atacul terorist” a fost comis cu ajutorul Federatiei Ruse.

Pozitia Kremlinului s-ar putea rezuma in felul urmator: Rusia stie ce e mai bine pentru Ucraina, nu SUA! Cam asta vrea sa spuna.

O pozitie inselatoare…

Ambasadorul rus la ONU: Ucraina este RESPONSABILĂ pentru prăbuşirea avionului malaysian. Nu trebuia să permită trecerea unui avion deasupra unei zone de conflict

Se arata ca:

Moscova consideră că Administraţia de la Kiev poartă întreaga responsabilitate pentru prăbuşirea avionului malaysian, argumentând că Ucraina nu ar fi trebuit să permită trecerea unui avion de pasageri deasupra unei zone afectate de un conflict militar.

“Este necesar să investigăm nu doar prăbuşirea propriu-zisă, ci şi modul în care autorităţile aeronautice ucrainene şi-au îndeplinit obligaţiile profesionale”, a declarat ambasadorul rus la ONU, Vitali Ciurkin.

“Fiecare stat este responasabil de avioanele care survolează teritoriul lor”, a argumentat Ciurkin, întrebându-se cum a fost posibil ca un avion de pasageri să treacă pe deasupra unei zone de conflict.

Ambasadorul Rusiei la ONU a dat asigurări că Moscova nu este implicată în niciun fel în prăbuşirea avionului malaysian. “Rusia nu a doborât avionul”, a dat asigurări Ciurkin, în contextul în care este anchetată ipoteza conform căreia aeronava a fost doborâtă de separatişti proruşi cu un rachetă de fabricaţie rusească.

Avionul Boeing 777 al companiei Malaysia Airlines s-a prăbuşit pe 17 iulie în apropierea localităţii Grabovo, la 50 de kilometri de Doneţk, într-o zonă în care au loc confruntări între forţele ucrainene şi separatiştii proruşi. Cursa MH17 zbura de la Amsterdam spre Kuala Lumpur şi avea la bord 298 de persoane. Nu există supravieţuitori.”

Asa ar fi, numai ca asta nu-i scuza pe cei care au doborat avionul. Punand problema intr-o asemenea maniera, Ciurkin pare a nu sesiza faptul ca incidentul s-ar si putut intampla oriunde in Ucraina, intrucat exista si rachete cu o raza mai mare de actiune, care ar fi putut fi lansate de undeva pe teritoriul Ucrainei. Ar insemna sa nu se mai poata zbura pe teritoriul Ucrainei, lucru evident inacceptabil. De fapt, pozitia lui Ciurkin ii acopera, intr-un mod foarte subtil, e adevarat, pe cei care au lansat racheta. Si partea cea mai periculoasa este ca se poate lansa o racheta cu raza medie de actiune de undeva din Federatia Rusa, care sa patrunda in UE sau in alta parte. Loveste un avion, iar Rusia se derobeaza de orice responsabilitate – un lucru ce nu-l putem admite!

DE citit si…

Malaysia Airlines a difuzat naţionalităţile celor aflaţi la bordul avionului: 192 de olandezi, 44 de malaysieni, 27 de australieni, printre victime

Se arata ca:

Compania Malaysia Airlines a difuzat naţionalităţile tuturor persoanelor aflate la bordul avionului Boeing 777 prăbuşit pe 17 iulie în estul Ucrainei, cele mai multe victime, 192, fiind din Olanda.

La bordul Cursei MH17 erau 192 de cetăţeni olandezi, inclusiv o persoană cu dublă cetăţenie – olandeză şi americană.

Patruzeci şi patru dintre victime sunt din Malaysia, inclusiv 15 membri ai echipajului.

La bordul avionului se aflau 27 de australieni, 12 indonezieni, zece britanici (inclusiv un pasager care avea şi cetăţenie sud-africană), patru germani, patru cetăţeni belgieni, trei filipinezi.

De asemenea, printre victime figurează un cetăţean canadian şi un neo-zeelandez.

Numărul total al pasagerilor şi membrilor echipajului este de 298. Toate persoanele aflate la bordul avionului au murit.

Ministerul român al Afacerilor Externe a anunţat că în avion s-a aflat un bărbat cu dublă cetăţenie, canadiano-română.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 20, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

Amintiri, amintiri…

Iata un editorial interesant semnat de Florin Iaru in Adevarul:

S-a întâlnit hoţu’ cu prostu’

In care se arata ca:

“Poate părea de ciudat, dar domnii Ponta şi Băsescu seamănă. Pentru amândoi, ţara e doar un breloc, agăţat la brâul partidului.

Ştiu că, la ora la care va apărea acest articol, incredibila, nemuritoarea şi absurda farsă jucată de preşedinte, prim-ministrul şi nefericitul ministru de Finanţe va fi fost întoarsă pe toate părţile. Cunosc oameni care au văzut filmuleţul de zece ori şi încă nu li se pare îndeajuns. Hohotele lor de râs străbat netul, iar alţii le preiau râsul şi îl duc mai departe. Cazul a fost întors pe toate părţile şi, cu excepţia fanaticilor, lumea a înţeles că a vizionat o comedie cu proşti. Doi proşti, mai exact. Nici nu trebuie să-i mai pomenim. Neştiinţa lor va intra în glorioasa galerie a stupidităţii omeneşti. Iar în campania electorală, sunt gata să pun pariu, filmuleţul cotrocean îl va bate în audienţă pe cel patrician, din 2009, cu puştiul cârpit. Aşa-ţi trebuie când eşti prins cu pantalonii în vine şi cu lecţiile neînvăţate. Nimeni nu te-a pus să intri în gura lupului.

Dar nu despre claponi şi gâşte guvernamentale vreau să vorbim. Ci despre lupul de la Cotroceni. În decursul execuţiei (binemeritate, repet), dl preşdinte a comis câteva greşeli care au cam stricat bucuria spectacolului. La ele vreau să ne oprim. Preşedintele, care-i domină rău pe adversari, a considerat că e suficient să fii inteligent şi realitatea se va plia pe voinţa ta. Ambetat de entuziasm, dl Băsescu a comis-o de două ori. Prima dată, când a crezut că-l mai înfundă o dată pe Tăriceanu. Şi a dat drumul porumbelului cu salariile. Or, dacă măcar cititorii Adevărului îşi aduc aminte, am afirmat chiar atunci că hotărârea unanimă a Parlamentului şi ţâfna Cotrocenilor nu pot asigura sustenabilitatea deciziei de a mări salariile în învăţământ cu 50%. Asta e ceea ce l-a „omorât“ pe Tăriceanu, care a pierdut alegerile şi şefia partidului. Mă întreb, oare fostul prim-ministru a apucat să-l umilească pe preşedinte cu un MTO de tot hazul publicului? Legea asta, pe care a decontat-o, chipurile, guvernul Boc, poartă votul partidului şi semnătura preşedintelui. 300.000 de profesori şi familiile lor au băgat în urnă partidul care nu numai că nu avea să le dea vreun sfanţ, dar le-a tăiat alte 25%. Cum e, domnule preşedinte? Acolo n-aţi putut fi la fel grijuliu? Ce era mai important, partidul sau ţara?

Apoi, ca un adevărat social-democrat, dl preşdinte a comis-o din nou. Cică scăderea taxelor şi impozitelor nu aduce la lumină economia gri. Iar taxa unică ar fi adus lucrurile înapoi în economia neagră, în mai puţin de un an. Nu zău? De asta a avut România creştere de 8%, constant? De asta curgeau banii la buget cu nemiluita? Am întrebat un economist: „Când a avut loc reîntoarcerea în clandestinitate a economiei româneşti?“ Şi omul mi-a spus: „În clipa în care guvernele au inventat «forfetarul», TVA 24% şi toate impozitele care cresc necontenit. Cu fiecare suprataxare, mai dispare un procent din economia reală.“ În clipele în care a tăiat bărbăteşte, dl preşedinte a uitat să-şi privească poporul în ochi. A ridicat în slăvi macroeconomia şi stabilitatea, de jurai că-s bune pe pâine. Urâtă e ipocrizia, indiferent de rangul ei social!

Trăgând linie, putem spune, fără greş: reducerea oricărei taxe e benefică. Se eliberează, imediat, o cale de dezvoltare şi schimburi economice. Cei doi repetenţi merită să stea pe coji de nucă, dar nu pentru idee, ci pentru ignoranţă. N-avem ce vorbi cu proştii. Dar când deşteptul minte de-ngheaţă apele, nu mai ai pe unde scoate cămaşa!”

Eu cred ca n-ar strica sa ne amintim cum au stat lucrurile cu marirea salariilor profesorilor…

HotNews

Parlamentarii au decretat majorarea salariilor profesorilor cu 50% un moment istoric, au lacrimat si l-au trimis pe Adomnitei la Fenechiu dupa bani

de D.T.     HotNews.ro
Luni, 6 octombrie 2008, 19:33

Se arata ca:

Stenograma sedintei din 29 septembrie, cand deputatii au votat pe articole proiectul de lege care aproba ordonanta prin care salariile profesorilor se maresc cu 50 la suta pare desprinsa din Caragiale. “Moment istoric”, cum l-au numit parlamentarii: Ecaterina Andronescu (PSD) a stors o lacrima fiind luata in ras de Relu Fenechiu (PNL), Gheorghe Barbu a avut grija sa sublinieze ca si PD-L are un merit, PRM i-a comparat pe dascali cu niste lumanari iar ministrul educatiei a fost huiduit si trimis sa caute bani pentru profesori la colegul sau de partid, Relu Fenechiu.

  • Domnul Anghel Stanciu (PSD): Ne aflam astazi, dupa inceputul anului scolar, as putea spune, la un moment cu adevarat istoric. Istoric, prin intentia Guvernului de a da o ordonanta si a mari cu circa 6% salariile personalului didactic, sau, in cazul in care conditiile sociale, economice vor permite, cu circa 9%. (…) Daca majoritatea guvernamentala putem spune ca este relativa, suntem convinsi ca cea parlamentara pe acest proiect si initiativa legislativa, va fi covarsitoare. De aceea, Grupul parlamentar al Partidului Social Democrat va sustine aceasta ordonanta, cu amendamentele care sunt si, in speta, la timpul respectiv, se va preciza o crestere a indicelui de referinta de 1 pana la 4 milioane.

 

  • Asztalos Ferenc (UDMR): Sunt in totalitate de acord cu expresia domnului Stanciu, ca ne aflam intr-un moment istoric. Personal, astept acest moment din momentul adoptarii Legii invatamantului, din anul 1995, fiindca art.2 al acestei Legi stipuleaza cat se poate de clar ca, in Romania, invatamantul este prioritate nationala.

 

  • Ioan Ghise (PNL): Noi sustinem acest proiect de lege, dar am tinut sa precizam ca ceea ce a facut PSD, prin initiativa sa si modul cum in paralel cu executia bugetului mergea cu un proiect de lege, nu a fost altceva decat o abordare politicianista si demagogica. Evident ca aceasta decizie pe care o vom da “pentru” va crea o presiune inflationista greu de depasit. Insa veti vedea ca se vor face eforturi si vor veni propuneri de la Guvern, pentru ca acest lucru sa devina un fapt implinit, si anume dascalii din Romania sa aiba salarii mai bune, spre decenta, astfel incat sa le fie recunoscuta importanta sociala a muncii.

 

  • Paul Magheru (PRM): Iata ca de data aceasta s-a facut dreptate. De data aceasta, profesorii vor avea o salarizare decenta si este una dintre marile realizari ale Parlamentului Romaniei ca a avut in vedere o chestiune strict necesara, echitabila. (…) Iata ca, finalmente, bine ca s-a impus mintea romanului cea din urma.

 

  • Gheorghe Barbu (PD-L): As vrea sa fac doar o simpla corectura, sau un lucru care nu s-a spus aici. Deputatii din cele doua comisii, apartinand Grupului PSD si Grupului PD-L, sunt autorii acestui amendament de modificare si crestere a valorii de referinta. Va multumesc, si as vrea sa se retina acest lucru, pentru ca nu s-a pronuntat.

 

  • Ecaterina Andronescu (PSD): Vreau sa multumesc si Senatului, care a trecut intai aceasta lege si vreau sa va multumesc dumneavoastra, tuturor, pentru ca astazi, de aici, de la acest microfon, intr-adevar, ati dovedit ca scoala este o prioritate nationala. Ea asa trebuie sa ramana, pentru ca nu se poate inalta tara fara scoala. Este un act de dreptate pe care-l facem astazi profesorilor. Nu este un pas foarte mare, dar este o ameliorare si o incercare de a remotiva profesorii.

 

  • Relu Fenechiu (PNL): Desigur, cu totii avem emotii atunci cand vorbim in fata dascalilor nostri. Se intampla asta de la gradinita, in clasele primare. Sa stiti ca se intampla asta si aici, in Parlament. Acum, in ceea ce priveste lacrimile, imi cer scuze, am mai vazut lacrimi la oamenii politici. Nu de fiecare data ele curg cu adevarat. Ceea ce vreau sa va spun, stimati profesori, pentru ca nu am fost, nu sunt si nu voi fi niciodata un populist: ma bucur enorm ca, in actuala guvernare, se reuseste ca salariile dumneavoastra sa creasca cu un procent motivant. Eu repet, ma bucur, s-au marit salariile profesorilor, cu siguranta Parlamentul va vota aceasta marire, dar rog cu tarie parlamentarii Romaniei sa aiba responsabilitatea ca legile pe care le vom vota in continuare, sa fie facute in asa fel, incat sa nu ne facem de ras fata de oamenii acestia. Ca, daca niste oameni vor mai promite ca le dau 20 de mii de euro sau 25 de mii de euro celor care se intorc de la munca, din strainatate, stimati profesori, vreau sa va spun ca totul nu a fost decat o pacaleala.

 

  • Ioan Aurel Rus (PRM): Dascalul este lumanarea care se arde pe sine ca sa lumineze pe altii. (Comentarii, murmure in sala) Si daca dumneavoastra oftati cand se aude vorba de lumanare, poate ca o puteti aprinde de acum, cei care murmurati in sala. (…) Mergem mai departe insa si vom spune adevarul: este prea putin pentru profesori cat se da astazi. Justitia, cel putin, ar trebui sa ridice o statuie fostului ministru Valeriu Stoica, care, atata vreme cat a fost ministru la justitie, a stiut sa faca retributii.

 

  • Cristian Mihai Adomnitei (PNL): As fi vrut sa fiu la fel de fericit ca dumneavoastra intr-o asemenea zi. As fi vrut sa aveti atata responsabilitate, incat sa aveti rabdare cinci minute ca ministrul sa ajunga si sa putem discuta asa cum ati promis ca sunteti interesati sa o faceti, la motiuni. Din pacate, ca o clasa de copii mici, v-ati bucurat tare ca n-a venit inca domnul profesor si ati votat foarte repede. (Rumoare; Comentarii.)

 

  • Eugen Nicolicea: Va rog liniste!

 

  • Adomnitei: Cand incheiati, continuam. Orisicum, va felicit pentru votul pe care l-ati dat, este cel mai democratic si mai corect lucru care se putea intampla, dar iarasi va grabiti sa va manifestati inainte de a afla ce am de spus, mai ales cei tineri.

 

  • O voce din sala: Nu ne intereseaza!

 

  • Adomnitei: Daca nu va intereseaza, puteti sa aveti alte optiuni de facut. As fi vrut sa aveti mai multa responsabilitate si nu doar lacrimi, sa cercetati, asa cum ati avut curiozitatea la cele doua motiuni, si ce se intampla cu bugetul Ministerului Educatiei. (…) Va declar public, ca ministru si parlamentar, nu ca ma voi lupta cu aceasta atitudine si cu acest vot, ci voi merge la Guvern si la mine la buget sa vad de unde putem sa facem rost de bani. Va mai amintesc o data ca orice leu dat intr-un loc, spre exemplu cresteri de salarii la dascali, inseamna un leu in minus din alt loc, din acelasi buget al Ministerului Educatiei. Deci va reamintesc, in masura in care nu tineti minte, o parte nici macar nu stiti, ca un leu in plus la salarii vine in minus din alta parte tot de la dascali, parinti, copii, din sistemul de educatie si nu din alta parte. Am rugamintea sa reflectati pana la ziua de maine, desi nu stiu ce mai puteti descoperi in plus, ca sa sprijiniti Ministerul Educatiei si voi fi foarte atent maine la luarile de cuvant pe care le veti avea, nu cele cu lacrimi si de fericire si de multumire, de unde gasim acel leu ca sa-l dam in plus aici.
  • O voce din sala: Din firmele lui Fenechiu!”

UPDATE Calin Popescu Tariceanu: Nu ma opun cresterii salariilor profesorilor, dar Guvernul va contesta la Curtea Constitutionala legea privind majorarea cu 50% a acestora

de Alina Neagu     HotNews.ro
Sâmbătă, 4 octombrie 2008, 10:41

Se arata ca:

Premierul Calin Popescu Tariceanu a anuntat, sambata, intr-o conferinta de presa, ca Guvernul va contesta la Curtea Constitutionala legea privind majorarea cu 50% a salariilor cadrelor didactice, adoptata de deputati, pe motiv de conflict de interese intre Guvern si Parlament. “Ori de cate ori se ia o masura cu un asemenea impact financiar sa fie indicate si sursele de finantare, asa spune Constitutia. Aceasta majorare nu este sustenabila. Deciziile politicianiste luate de Parlament nu vor face altceva decat sa se intoarca impotriva romanilor”, a afirmat primul ministru.

Comentarii cititori: [profesor] “La greva din 2005 Tariceanu a promis marirea cu 50% in 2008. Dar cine mai tine minte? El nu se opune dar contesta.”

Premierul a adaugat ca i-a trimis si presedintelui Traian Basescu o scrisoare pe aceasta tema, dand de inteles ca i-ar fi recomandat acestuia sa nu promulge legea privind cresterea salariilor cadrelor didactice. De asemenea, premierul a anuntat ca se va intalni, luni, cu guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, pentru a analiza efectele deciziei Parlamentului privind cresterile salariale.

Seful Guvernului a facut aceste declaratii dupa ce i-a convocat, sambata, la Palatul Victoria pe ministrii Finantelor, Muncii, Internelor si Educatiei, pentru a analiza situatia creata in urma adoptarii, de catre deputati, a legii privind majorarea cu 50% a salariilor cadrelor didactice.

  • Tariceanu: Guvernul nu e dispus sa cada in plasa masurilor populiste

Calin Popescu Tariceanu a explicat ca nu este impotriva cresterii salariilor profesorilor: “Ca om care am predat 12 ani la catedra, va spun ca stiu ce inseamna sa traiesti dintr-un salariu de profesor. De altfel, educatia a fost, in ultimii 4 ani, sectorul cu cele mai mari cresteri salariale – de peste 90%. Trebuie insa sa tinem cont de sustenabilitate economica, iar majorarea votata de Parlament nu este sustenabila”.

“Dupa masurile adoptate de Parlament, in 2009 se vor da doar salarii, nu se vor face niciun fel de investitii: nici gradinita, nicio scoala, niciun spital, niciun kilometru de drum. Asa va arata Romania anului 2009. E o crasa iresponsabilitate din partea PSD si PD-L. In Parlament e o veselie totala, se aproba absolut orice.”
 
Calin Popescu Tariceanu

“Deciziile politicianiste luate de Parlament nu vor face altceva decat sa se intoarca impotriva romanilor. Acestia vor primi un teanc de bani cu care nu vor putea sa cumpere nimic. In luna august, inflatia a fost 0. Nu vreau ca prin masuri iresponsabile sa creasca din nou inflatia, asa cum a fost ani la rand. In Parlament e o veselie totala, se aproba orice. Ma mir ca nu au aprobat chiar o crestere mai mare. PSD si PD-L au dat dovada de o crasa iresponsabilitate”.

“Guvernul nu e dispus sa cada in plasa acestor masuri populiste care sa naruie ceea ce am realizat in ultimii ani. Daca va veni PSD la putere, in 3 luni de zile vor pune Romania in genunchi. Dupa masurile adoptate de Parlament, in 2009 se vor da doar salarii, nu se vor face niciun fel de investitii: nici gradinita, nicio scoala, niciun spital, niciun kilometru de drum. Asa va arata Romania anului 2009. Votul din Parlament reprezinta o incercare de mituire in perspectiva campaniei electorale. Daca discutam de majorarea sal profesorilor, trebuie sa discutam de majorarea tuturor salariilor, si in sectorul public, si privat. Este ca si cum as avea un salariu de 1.000 de lei pe luna si vreau sa cheltui 1.500. De unde iau acea diferenta? Nu este sustenabila. N-am de unde sa cheltui si trebuie sa ma imprumut”, a afirmat primul ministru.

El a adaugat ca Romania are, in acest moment, o crestere economica fara precedent, cel mai mare ritm de crestere economica din Europa, si astfel de masuri “iresponsabile” pot narui progresele din ultimii ani.

Premierul s-a referit si la criza financiara mondiala, “cea mai mare de dupa razboi”, afirmand ca  “sistemul bancar romanesc e solid si sanatos, efectele crizei financiare nu se vor resimti, insa unele efecte colaterale ale acestora ne vor afecta”.

  • Cum s-a votat 

Camera Deputatilor a adoptat marti, cu 254 de voturi pentru, legea prin care salariile cadrelor didactice se majoreaza cu peste 50% incepand de la 1 octombrie, actul normativ fiind trimis spre promulgare sefului statului. O zi mai tarziu, Traian Basescu a anuntat ca va promulga legea, potrivit Realitatea Tv.

Premierul Tariceanu a afirmat, joi, ca este de acord cu majorarea salariilor cadrelor didactice, insda aceasta ar trebui facuta diferentiat si in functie de performantele profesorilor, nu “in functie de vechime, ca in perioada comunista” si a propus consultari cu sindicatele si partidele, pentru o analiza serioasa în acest sens. Sindicatele din invatamant au refuzat, insa, categoric, negocieri pe marginea legii adoptate in Parlament, sustinand ca aceasta trebuia aplicata integral si apreciind afirmatiile primului ministru drept o tentativa de amanare a aplicarii acestei legi.

Functionarii publici au anuntat, la randul lor, ca vor intra in greva saptamana viitoare daca nu vor beneficia si ei de o majorare salariala de 50%, dupa ce negocierile purtate joi de liderii Sed Lex cu ministrul Economiei si Finantelor, Varujan Vosganian, au esuat.

Varujan Vosganian a declarat joi ca majorarea salariilor bugetarilor ar atrage cresterea deficitului bugetar pana la 7% din produsul intern brut in 2009, ceea ce ar inseamna incalcarea, de catre Romania, a prevederilor Tratatului de la Maastricht si punerea in discutie a statului de membru al Uniunii Europene. “

UPDATE Traian Basescu: Am promulgat legea majorarii cu 50% a salariilor profesorilor

de Alina Neagu
Vineri, 24 octombrie 2008, 10:00

Se arata, printre altele, ca:

“Am promulgat legea majorarii cu 50% a salariilor profesorilor”, a anuntat vineri seful statului. “Legea a fost votata in Parlament, iar Curtea Constitutionala a decis ca legea este constitutionala. Nu aveam niciun motiv sa nu o promulg”. ” Bani de investitii de la Uniunea Europeana exista, dar nu sunt folositi. Discutiile privind aducerea la 0 a investitiilor din cauza cresterii salariilor sunt o minciuna. Sumele care se dau profesorilor sunt nesemnificative, nu se puteau face kilometri de autostrazi cu ele. Dezinteresul pentru banii europeni si coruptia pentru banii din buget sunt cauzele pentru care nu se fac investitii, nu cresterea salariilor profesorilor“, a afirmat Traian Basescu.

UPDATE Reactia premierului Traiceanu: “Nu fac niciun comentariu inainte ca legea sa fie publicata in Monitorul Oficial.” Primul ministru anuntase, in urma cu cateva zile, ca Guvernul va impiedica intrarea in vigoare a legii, in cazul in care aceasta va fi promulgata.

Cele mai importante declaratii ale lui Traian Basescu:

  • “Intreaga clasa politica a semnat strategia pentru un invatamant performant, iar promulgarea legii era oportuna in acest context. Cu actuala salarizare este imposibil ca in sistemul educational romanesc sa intre dascali care sa pregateasca tanara generatie, sa ii invete pe copii limbi straine, IT, fizica sau matematica. Niciun absolvent bun de facultate nu vine in invatamant pe un salariu de 700 de lei“.
  • “Salariile sunt unul dintre motivele pentru care avem 9.000 de suplinitori in invatamant”.
  • Consider ca prin adoptarea de catre sindicate a strategiei de reformare a invatamantului si prin majorarea salariilor se realizeaza un echilibru – bani contra reforma si performanta. Chiar primul ministru spunea ca nu poti sa ceri performanta de la un manager daca nu il platesti bine. Profesorii ii manageriaza, ii educa pe tinerii din tara.”
  • Educatia si inteligenta este cea mai importanta resursa a unei natiuni. Celelalte resurse reprezinta doar 30%, educatia reprezinta 70%“.
  • Ideea ca nu sunt bani nu este o realitate, bugetul poate fi asezat pe prioritati. Este doar o chestiune de vointa, daca vrei sa asiguri bani pentru educatie sau nu.”
  • “Mi se pare inadmisibil sa maresti salarii fara sa ai exigenta cresterii performantei. Semnarea de catre sindicate a strategiei de reformare a educatiei este garantia ca va fi asigurata o mai buna calitate a educatiei in schimbul majorarii salariilor. Este un pact.”
  • “Cand constati ca un profesor de gradul I, cu 25 de ani experienta, primeste in mana un salariu de 1.700 – 1.800 de lei pe luna, nu ai cum sa nu constati ca e foarte putin. Salariile profesorilor aflati in primii ani de activitate sunt ridicole.”
  • “Fac un apel ca in dezbaterile publice sa nu mai comparam profesorii cu Loganurile de zeci de mii de euro sau cu sefii de agentii.”
  • “De ce sa plafonam salariile profesorilor cand legea a fost votata in unanimitate in Parlament si exista o decizie a Curtii Constitutionale, care afirma ca legea este constitutionala?”
  • Obiectivul major acum este sa stimulam apropierea de sistemul de educatie a absolventilor valorosi. Si nu va vorbesc despre cei 9.000 de suplinitori. Cu salariile de pana acum, nu se pot apropia absolventii valorosi de educatie”.
  • Am speranta ca majorarea salariilor profesorilor nu va genera tensiuni sindicale. Fac un apel la sindicate sa astepte terminarea alegerilor si instalarea unui nou guvern. Dupa instalarea unui nou guvern se va inchide ideea salarii pentru voturi. Se vor da salarii contra cresterea calitatii.”
  • Discutiile privind aducerea la 0 a investitiilor din cauza cresterii salariilor sunt o minciuna. Nu poate fi vorba de limitarea la 0 a investitiilor din cauza cresterii salariilor. Luati si dumneavoastra sumele care se dau profesorilor. Sunt nesemnificative. Nu se puteau face kilometri de autostrazi cu ele. Bani de investitii de la Uniunea Europeana exista, dar nu sunt folositi.
  • Dezinteresul pentru banii europeni si coruptia pentru banii din buget sunt cauzele pentru care nu se fac investitii, nu cresterea salariilor profesorilor“.
  • “Sistemul de educatie nu mai poate fi mentinut nereformat, iar daca nu se reformeaza nu mai putem baga bani in el, pentru ca este neproductiv. Mai am o rugaminte publica, cei care vor vorbiti despre aceasta strategie de reformare a educatiei, mai intai sa o citeasca. Strategia genereaza o revolutie in sistemul educational si il inscrie pe orbita performantei.”

HotNews.ro a transmis LIVE TEXT declaratia presedintelui Traian Basescu.

  • Sedinta extraordinara la Guvern sambata dimineata, la ora 10,00

Guvernul a fost convocat in sedinta extraordinara sambata dimineata, la ora 10.00, pentru a discuta masurile care trebuie luate ca urmare a promulgarii legii privind majorarea salariilor profesorilor cu 50%, au declarat vineri pentru NewsIn surse guvernamentale.

Potrivit surselor citate, variantele luate in calcul sunt prorogarea termenului de intrare in vigoare a legii, anularea acesteia prin ordonanta de urgenta si cautarea resurselor pentru punerea in aplicare a actului normativ. O decizie va fi luata in functie de datele pe care le va prezenta ministrul Finantelor, Varujan Vosganian.

UPDATE: Vineri seara s-a luat decizia amanarii sedintei de Guvern pentru saptamana viitoare. Motivul – majoritatea ministrilor cabinetului Tariceanu erau plecati din Bucuresti.

  • Vineri exprita termenul de promulgare a controversatei legi

Vineri expira termenul limita pana la care putea fi promulgata legea pentru majorarea cu 50% a salariilor profesorilor.

Legea a trecut de Parlament, dar a fost contestata de Guvern la Curtea Constitutionala, care a decis ca legea este constitutionala. Seful statului avea de ales intre a o promulga si a o retrimite Curtii Constitutionale.

Sindicalistii din invatamant amenintau cu declansarea grevei generale in cazul in care presedintele nu ar fi promulgat legea de crestere a salariilor cu 50 de procente.

Salariile profesorilor cresc cu 50% de la 1 octombrie, in urma promulgarii legii.”

Cu alte cuvinte, lucrurile au stat in felul urmator: primul ministru de atunci, Dl. Tariceanu, a avertizat asupra faptului ca nu sunt bani de la buget pentru marirea cu 50% a salariilor profesorilor. Deci nu ca nu ar fi vrut ! Chiar a propus in acest sens o marire “diferentiata”, in fine… In orice caz, Guvernul a contestat legea la Curtea Constitutionala. Dar sa retinem acest aspect important: primul ministru al acestei tari, subliniez – primul ministru, nu Motanul Incaltat -, spune ca nu sunt bani pentru o astfel de majorare a salariilor si avertizeaza asupra consecintelor daca se va adopta o asemenea lege. Ce face Parlamentul? Intr-un puseu emotional demn de o telenovela braziliana, descarcat prin luari de cuvant cu lacrimi pe obraz, voteaza intr-o veselie generala marirea cu 50% a salariilor. Observati ce cuvinte mari: “e un moment istoric!!” – la tot Parlamentul i s-a facut pielea gaina de emotie!! Si acum ce face Basescu? O promulga sau nu? Este de observat un lucru esential, Basescu a spus:

“Legea a fost votata in Parlament, iar Curtea Constitutionala a decis ca legea este constitutionala. Nu aveam niciun motiv sa nu o promulg.”

Intrebarea care se pune este urmatoarea: unde a gresit Basescu? Art. 77 din Constituie spune clar ca “inainte de promulgare, Presedintele poate cere Parlamentului, o singura data, reexaminarea legii”. Dupa care trebuie sa promulge legea respectiva, ca n-are incotro. Basescu n-a facut altceva decat sa spuna ca si el e de acord cu marirea salariilor profesorilor. A adus argumentele sale. Observati ca si Tariceanu a spus ca e de acord, numai ca nu sunt bani. Adica, vroia sa spuna ca nu e impotriva. Daca cineva ar fi spus ca e impotriva, cu argumente solide, aici in Romania ar fi fost pus la stalpul infamiei: “Cum??? Nu esti de acord cu marirea salariilor dascalilor ?? Deci esti impotriva oamenilor!!”. Asta e rationamentul emotional, facut cu sufletul, n-asa?, vorba D-nei. ministru de Finante, D-na. Petrescu, desigur. Daca cineva ar fi zis: “Nu, nu sunt de acord pentru ca asa si asa”, ar fi fost bun de injurat, scuipat in fata, ca un veritabil dusman al poporului!! Cu toate acestea eu cred ca e bine sa retinem ca legea cu pricina a fost “opera” Parlamentului, nu a lui Basescu. Presedintele nu avea niciun motiv sa nu promulge aceasta lege: legea a fost votata de Parlament, si nu Presedintele spune Parlamentului ce legi sa voteze, iar Curtea Constitutionala a decis ca legea e constitutionala, si aici Presedintele chiar nu mai avea ce replica sa aiba.

Problema este cu totul alta: cum e posibil ca Parlamentul, in ciuda avertizarilor venite de la premier, sa voteze o lege care sa nu aiba sustinere financiara ? Cu alte cuvinte, primul ministru iti spune ca nu sunt bani, dar tu o votezi intr-o veselie! S-a votat legea, dar resursele pentru aplicarea ei au inceput sa se caute dupa. Altfel spus, precum omul totalmente negospodar si foarte putin inteligent care pune caruta inaintea boilor. Desigur, este “extrem de prostesc”, vorba ministrului german de Finante. Iar “Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman” (art. 61 din Constitutie)…

Revenind la editorialul D-lui Iaru, domnia sa spune:

“Trăgând linie, putem spune, fără greş: reducerea oricărei taxe e benefică. Se eliberează, imediat, o cale de dezvoltare şi schimburi economice.”

Asa este! Dar ce te faci cand restantele romanilor la credite a crescut cu 35% sub guvernarea USL, cand, in timpul guvernarii Ponta, avem 36 de taxe noi si impozite majorate si a mai crescut si datoria publica, iar investitiile publice s-au redus cu aproape 26% in primele 5 luni ale acestui an? Care sa fie oare solutia “Roubini style”? Scaderea CAS cu 5 puncte procentuale la angajator. Mii de scuze D-lui. Roubini, desigur.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 16, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Scrie un comentariu

Inadmisibil!!

Daca cineva mi-ar fi spus ca ministrul de Finante al Romaniei, impreuna cu prim-ministrul tarii, nu poate raspunde la o intrebare simpla, de curs liceal, foarte probabil ca nu l-as fi crezut…

Sa fixam putin ideile! In general vorbind, bugetul este format din venituri si cheltuieli. In privinta bugetului de pensii, pe scurt spus, cheltuielile sunt pensiile care se platesc si care trebuie sa se plateasca regulat, iar veniturile sunt formate prin colectarea CAS-ului. Noi avem deja doua probleme si anume:

1. Avem un deficit la bugetul de pensii. Asta inseamna ca veniturile bugetare sunt mai mici decat cheltuielile care se fac din acest buget;

2. Problema structurala: 4,4 milioane de contributori la bugetul de pensii si 5,4 milioane de pensionari.

Or, legea promovata de actualul Guvern doreste scaderea CAS-ului cu 5 puncte procentuale, la angajator. Basescu a chemat Guvernul la consultari si au mers la Cotroceni Ponta si Ioana Petrescu, ministrul de Finante. Intrebarea pe care a pus-o Basescu este de o simplitate clasica, de manual de liceu: in conditiile in care avem deja un deficit la bugetul de pensii, cum se poate acoperi diferenta ramasa prin scaderea cu 5 puncte procentuale a CAS-ului? Pentru ca o scadere a CAS ar adanci deficitul bugetului de pensii si atunci trebuie sa ai bani ca sa finantezi, in conditii legale, o marire a deficitului. Basescu a intrebat de unde vor fi luati acesti bani. Or, lucrul incredibil care s-a petrecut este ca nici premierul si nici ministrul de Finante n-au putut raspunde la aceasta intrebare, dand un spectacol jalnic!! Au parut ca doi elevi scosi la tabla carora, mai ales la auzul acestei intrebari “ingrozitoare”, au inceput sa le creasca niste morcovi considerabili in interiorul abdominal, cu riscul ca frunzulitele sa mai iasa si pe afara! :D

HotNews

UPDATE VIDEO Palatul Cotroceni a facut publica inregistrarea discutiei dintre Traian Basescu si Victor Ponta pe tema reducerii CAS: Daca as vrea sa imi bat joc de tara asta as promulga legea fara sa mai intreb nimic

Se arata, printre altele, ca:

Inregistrarea discutiei dintre presedintele Traian Basescu, premierul Victor Ponta si ministrul Finantelor, Ioana Petrescu, a fost data publicitatii de catre administratia prezidentiala si postata pe contul de Facebook “Alaturi de presedintele nostru”. Inregistrarea a fost difuzata dupa ce Victor Ponta l-a acuzat pe seful statului de “comportament badaranesc” fata de Ioana Petrescu, in timpul discutiilor care au avut ca tema proiectul de lege privind reducerea CAS cu 5 puncte, masura considerata nesustenabila de Traian Basescu.

La inceputul discutiei, seful statului afirma ca nu vede “sustenabilitatea masurii” de reducere a CAS, iar primul ministru il informeaza ca potrivit constitutiei are dreptul de a retrimite proiectul la Parlament.

“Nu tin sa il retrimit, pentru ca e o masura buna pentru agentii economic, marea problema e cum acoperim gaura”, a replicat seful statului.

“Problema este ca guvernul, si daca am fi de acord cu dvs, tot nu am avea … nu suntem …aaa … din moment ce e o lege aprobata de Parlament rolul nostru a fost de a transmite in expunerea de motive motivul emiterii actului normativ cu impactul socio-economic si toate celelalte masuri”, a raspuns Ponta, dupa care s-a referit la acoperirea gaurii bugetare prin crestere economica, combaterea evaziunii fiscale si legea insolventei.

Presedintele o intreaba pe Ioana Petrescu din ce va fi acoperita lipsa de venituri de 11 miliarde de lei din bugetul anului viitor, iar ministrul Finantelor vorbeste despre “o masura extraordinar de buna pentru mediul de afaceri si pentru angajatori”, pe care o sustine “din tot sufletul”.

Ministrul precizeaza ca au fost facute studii iar Traian Basescu ii cere acest studiu, iar Ioana Petrescu se uita la Victor Ponta.

“Mai oameni buni, discutam intre oameni care stiu ce vorbesc sau …”, comenteaza Traian Basescu.

Ministrul Finantelor precizeaza ca la elaborarea bugetului pe 2015 “sursele vor fi foarte clare”

“Doamna, dar eu trebuie sa o promulg acum, pentru ca si eu as vrea sa o promulg, dar credibil”, spune presedintele.

La inceputul partii a doua a inregistrarii, Traian Basescu le spune celor doi ca “Germania, Franta, Italia au intrat in declin economic si asta ne va afecta”.

“Un motiv in plus ca sa relaxam fiscal si sa incurajam firmele sa angajeze”, spune Ioana Petrescu.

“Nu angajeaza nimeni”, intervine Basescu.

“…si sa investeasca mai mult”, adauga Ioana Petrescu.

“Doamna, unde spuneati ca ati terminat, la Harvard, la Oxford?”, o intreaba Basescu.

“La Harvard”, raspunde ministrul Finantelor.

“Roubini e economist de Harvard, ma asteptam la argumente de genul lui, nu….”, comenteaza Basescu.

La un moment dat, presedintele afirma: “Daca as vrea sa imi bat joc de tara asta as promulga-o fara sa mai intreb nimic. Eu plec” in decembrie, la terminarea mandatului.

In conferinta de presa care a urmat discutiilor de la Palatul Cotroceni, Traian Basescu a acuzat postul de televiziune Romania TV ca minte atunci cand afirma ca ar fi jignit-o pe Ioana Petrescu motiv pentru care va publica inregistrarea oficiala.

“Cred ca am sa fac altceva, o sa fie prima oara cand fac publice inregistrarile discutiilor, sa vedem cine minte, RTV, eu, cineva minte aici. Ghita a avut multe contracte cu EADS, nu are vreo ingrijorare? Televiziunea dumneavoastra minte si ca atare voi face publice inregistrarile discutiilor”, a spus Basescu, intr-o conferinta de presa, dupa ce reportera RTV l-a intrebat daca in cursul discutiilor a facut referire la studiile Ioanei Petrescu.

Si premierul Victor Ponta a acuzat un “comportament badaranesc” al presedintelui in timpul discutiilor.

“Presedintele a avut un comportament badaranesc fata de doamna Petrescu, am aflat ca studiile la Harvard nu sunt nimic fata de studiile domniei sale. Eu sunt obisnuit, pentru doamna Petrescu cred ca a fost o experienta neplacuta. Nu ma cert nici cu presedintele, nici cu altcineva. A fost o discutie neplacuta”, a declarat Ponta, citat de Mediafax.

iulie 15, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 24 comentarii

Despre problemele zilelor noastre…

Gandul

Scandalul spionajului. Şeful biroului CIA din Berlin A FOST EXPULZAT

Se arata ca:

Berlinul îl expulzează pe şeful serviciilor secrete americane din Germania, a anunţat joi un deputat, transmite AFP.

“Reprezentantului serviciilor secrete americane de la Ambasada Statelor Unite ale Americii i s-a cerut să părăsească Germania”, a declarat Steffen Seibert, un purtător de cuvânt al Guvernului german, citat într-un comunicat.

Merkel: “Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt “grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns “rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

“Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

“În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.”

Agentul dublu care reaprinde scandalul NSA între Germania şi SUA. Merkel: “Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a apreciat, luni, că informaţiile privind un agent dublu german care lucrează pentru Statele Unite sunt “grave”, în timp ce Berlinul cere deja un răspuns “rapid” din partea Washingtonului, relatează AFP.

“Dacă informaţiile sunt exacte, este un caz grav”, a apreciat Merkel în cadrul unei conferinţe de presă la Beijing, organizată împreună cu premierul chinez Li Keqiang.

“În opinia mea ar fi vorba despre o contradicţie evidentă cu ceea ce eu consider o cooperare plină de încredere între agenţiile (de informaţii) şi parteneri”, a adăugat ea.

Un agent al serviciilor de informaţii germane (BND) arestat miercuri lucra din 2012 pentru CIA şi ar fi predat peste 200 de documente Statelor Unite, a anunţat presa germană duminică.

Acest agent dublu ar fi avut misiunea de a strânge documente despre o comisie de anchetă parlamentară germană înfiinţată după dezvăluirile de presupus spionaj desfăşurat de agenţia de informaţii americane NSA.

La rândul său, ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a avertizat că, dacă aceste informaţii sunt exacte, cazul trebuie clarificat rapid, precizând că a cerut Washingtonului să elucideze acest dosar “cât mai repede posibil”.

Ministrul german de Interne, Thomas de Maizière, le-a cerut Statelor Unite să răspundă “rapid şi clar” acestor informaţii, potrivit unor extrase dintr-un interviu ce va apărea luni în cotidianul Bild.

Angela Merkel a început duminică o vizită de trei zile în China, cea de-a şaptea de la preluarea funcţiei în 2005. Ea este însoţită de o delegaţie formată din lideri economici, între care oficiali ai Siemens, Volkswagen, Airbus, Lufthansa şi Deutsche Bank.

China reprezintă pentru Germania a doua piaţă de export (în afara Uniunii Europene), după Statele Unite.”

Iata ce titreaza si Evenimentul Zilei:

Germania l-a expulzat pe șeful biroului CIA de la ambasada americană la Berlin

Se arata ca:

Guvernul german a anunțat astăzi că i-a cerut șefului biroului CIA de la ambasada americană din Berlin să părăsească țara, la o săptămână după arestarea unui agent al serviciilor germane de informații BND suspectat de spionaj în favoarea SUA.

„Reprezentantul serviciilor americane de informații de la ambasada Statelor Unite ale Americii a fost somat să părăsească Germania” a declarat Steffen Seibert, purtătorul de cuvânt al guvernului german.

La rândul său, președintele comisiei parlamentare de control al activității serviciului german de informații a declarat că s-a recurs la această măsură după ce americanii au spionat politicieni germani și după refuzul Washingtonului de a coopera în scandalul de spionaj și de a oferi răspunsuri adecvate.

Decizia de expulzare vine la o săptămână după arestarea unui agent BND suspectat că spiona în favoarea americanilor, scandal care i-a înfuriat și mai mult pe oficialii germani.

Anul trecut, un fost angajat al serviciilor americane de informații, Edward Snowden, a dezvăluit lumii întregi amplul program de spionaj electronic global practicat de NSA, Germania fiind principala victimă în Europa.

Ieri, presa germană a dezvăluit că un al doilea suspect de spionaj în favoarea Americii, de data aceasta un militar, este luat în vizor de autoritățile germane.

„Din punctul meu de vedere, spionarea aliaţilor este o risipă de energie. Avem atâtea probleme, ar trebui să ne concentrăm asupra lucrurilor importante”, a îndemnat cancelarul german Angela Merkel, în răspuns la o întrebare ce i-a fost adresată astăzi în cursul unei conferinţe de presă cu premierul Republicii Moldova, Iurie Leancă.

În opinia sa, priorităţile ar trebui să fie găsirea unui răspuns la provocările din Siria şi combaterea terorismului, în paralel cu întărirea încrederii între aliaţi.”

The New York Times

Germany Expels Top U.S. Intelligence Officer

Se arata ca:

“BERLIN — Germany announced Thursday that it had ordered the senior American intelligence official in the country expelled, retaliating for apparent American recruitment of spies here.

“The representative of the U.S. intelligence services at the United States Embassy has been asked to leave Germany,” a government spokesman, Steffen Seibert, said in a statement.

“The request occurred against the backdrop of the ongoing investigation by federal prosecutors as well as the questions that were posed months ago about the activities of U.S. intelligence agencies in Germany,” he said. “The government takes the matter very seriously.”

Mr. Seibert said Germany continued to seek “close and trusting” cooperation with its Western partners, “especially the United States.”

Clemens Binninger, a member of Chancellor Angela Merkel’s party, said the move was “a political reaction of the government to the lack of willingness of U.S. authorities to help clear up any questions arising in the past year” in connection with American surveillance of Germany and its leaders.

German officials have been frustrated in their efforts to receive clarification from Washington over allegations of spying that began last year when it was revealed that the National Security Agency had been monitoring the chancellor’s cellphone. Although President Obama has offered assurances that it will no longer happen, revelations last week that a member of the German secret services had been spying for the United States sparked a fresh round of outrage.

On Wednesday, the police searched the Berlin office and apartment of a man suspected of being a spy, federal prosecutors said. They declined to give further information, but the German news media reported that the suspect worked for the Defense Ministry. A ministry spokesman confirmed that it was involved in an investigation.” (subl. mea)

A fi proamerican nu mai inseamna sa fii si progerman…? De observat ca purtatorul de cuvant al Guvernului german a declarat ca Germania va cauta o “cooperare stransa si de incredere” cu partenerii sai occidentali, “in special cu Statele Unite”. O fisura in cadrul NATO ar fi un lucru cu adevarat grav…

Pe de alta parte, Hillary Clinton a dat un interviu ziarului german Bild am Sonntag. Iata ce ne spune Gandul:

Hillary Clinton: Putin “poate să fie periculos”

Se arata ca:

Fostul secretar de Stat Hillary Clinton a apreciat că preşedintele Vladimir Putin “poate să fie periculos” şi că politica acestuia în Ucraina ar fi necesar să primească un răspuns unit din partea statelor occidentale, într-un interviu pentru ziarul duminical german Bild am Sonntag, relatează AFP.

La întrebarea în ce măsură ar putea Putin să fie periculos, în contextul anexării Crimeei de către Rusia şi conflictului dintre separatiştii proruşi şi autorităţile de la Kiev în estul Ucrainei, Clinton a răspuns, în acest interviu publicat în limba germană, “cred că poate să fie periculos”.

“Occidentul este necesar să răspundă printr-o reacţie comună la ultima agresiune a acestuia în Ucraina”, a declarat ea în acest interviu publicat în ziua lansării cărţii sale “Hard Choices” la Belin.

În opinia sa, “un om ca Putin merge întotdeauna până la limită. El încearcă întotdeauna să testeze rezistenţa celorlalţi”, după care îşi readaptează tactica.

Întrebată, în cursul prezentării cărţii sale, ce fel de interlocutor este Vladimir Putin, ea a răspuns “este un client dificil, cu pielea mai dagrabă groasă”.

De asemenea, Clinton a aprobat gluma unui jurnalist care a spus despre Putin că seamănă cu un “cowboy rus”. “Da, exact, cu sau fără tricou”, a spus ea, râzând zgomotos.

Vladimir Putin a declarat ironic despre fostul secretar de Stat american Hillary Clinton, la începutul lui iunie, că este o femeie “slabă”. “E mai bine să nu te cerţi cu femeile”, a spus el într-un interviu pentru posturile franceze TF1 şi Europe1.”

In alta ordine de idei, am citit in The New York Times un editorial foarte interesant despre Franta, o perceptie americana a acestei tari:

France Decapitated

Se arata ca:

“LONDON — The Tour de France bicycle race kicked off in England this year, in Yorkshire to be precise, and ended its third stage on the Mall outside Buckingham Palace. Next pigs will fly.

In fact they’ve already flown, given that this quintessentially French event has started in Britain once before, but still it must be asked if anything is sacred anymore. Perhaps the horse racing at Ascot will soon move to Toulouse.

I was in Paris last week. It was beautiful. Tourists lolled on the bridges enjoying picnics of cheese, baguettes and bad red wine. They were happy. The weather was perfect. The French were grumpy, of course. I did not notice any grumbling about the weird displacement of the Tour across the Channel, but encountered complaints over just about everything else.

A former conservative president, Nicolas Sarkozy, had been hauled into police custody for 15 hours for questioning over alleged corruption. The current Socialist president, François Hollande, had plumbed new depths of unpopularity. The presidency of the Fifth Republic, once the apex of ceremonial glory and near-monarchical power, had all the luster of a damp rag.

That the French are unhappy has become a commonplace. A nation that loves ideas is living in an ideological void. If that void is filled by anyone it is the rightist leader Marine Le Pen with her cleverly dosed venom about Europe, immigrants, crime, globalization and the other supposed culprits behind French national decline.

Unemployment in France is at about double the German level. Growth is at zero. Investment is at new lows. If the European economy is stirring, the French has shown an exceptional capacity to resist signs of life.

Manuel Valls, the centrist prime minister hated by many in his own Socialist Party, is trying to cut public-sector spending, loosen labor-market laws, slash payroll taxes, and generally spur job creation and growth by liberalizing a state-heavy economy. Many have tried before him. Many have failed. Such reform in France is a Sisyphean task.

France is a modern country as well as a beautiful one. Its attributes, from its health system to its rail system (when not on strike), are well known. But the French dislike modernity. They mistrust modernity. That is the nub of the problem. They dislike and mistrust it for two reasons. Modernity has redefined space and relegated the state. This is intolerable.

The redefinition of space has involved the technology-driven elimination of distance. As Michel Serres, a prominent French philosopher, put it in a lecture last year at the Sorbonne on the digital world, “Boeing shortens distances; new technologies annul them.”

This is troubling in France because nowhere else is the particularity of place and the singularity of a person’s attachment to it more important. That bond is expressed in the word “terroir,” at once the land, its special characteristics, the nature of its soil, its climate, and the unique human relationship to it. A great Burgundy and an indifferent one may come from properties a hundred yards apart. The soil is not the same, nor the slope of the land. Distance matters. Yet modernity has contempt for it. It even places the Tour de France in England. As Serres put it, “We live in a new space.”

Humanity has also changed its relationship to the state. The French place deep faith in the state. It is the righter of wrongs, the mediator of human affairs, the source of social justice, the object of duty, and the repository of power. The very word deregulation is odious to the French.

But technology has shifted power from the state to stateless individuals living in a borderless cyberworld. An e-mail address is now more important and more relevant to the conduct of existence than a physical address. A revolution in communication is underway, not seen since the invention of the printing press, but it is not a French revolution. It is in fact an anti-French revolution. It challenges fundamental French values, the French sense of self, and the French attachment to the state.

Valls, the prime minister, appears to be confronting French labor unions in his efforts at reform. What he is really facing is a fundamental objection to modernity.”

Serres, in his lecture, tells the story of Saint Denis, the Christian martyr decapitated around 250 A.D. Denis is said to have picked up his head and walked several kilometers preaching a sermon. Serres objected as a child, when his mother told him the story, that Denis could not possibly have found his head without his eyes. She rebuked him for failing to understand miracles.

Today, Serres says, everyone’s head is on the table in the form of their computers. “You have been decapitated!” he tells his French audience.

That is often how the French feel. I fear there is not much to be done about it, short of miracles.” (subl. mea)

Dar daca Germania, date fiind aceste circumstante, doreste sa se impuna ca o Mare Putere in Europa si, eventual, sa conduca Europa impreuna cu Rusia? Daca in Franta situatia e asa cum e, adica una proasta si, observati, nu e vorba numai de latura economica, nu apare oare un dezechilibru in Uniunea Europeana in favoarea Germaniei? De asemenea nu am auzit de un spion rus expulzat din Germania (si nu exista spioni rusi in Germania? :) Sa fim seriosi!) ci de seful Biroului CIA de la Ambasada Americana din Berlin!! Nu e oare ciudat ca americanii s-au expus in felul acesta, ca s-a ajuns la scandaluri zgomotoase de spionaj, la expulzarea unui oficial american…? Rusia spioneaza in liniste… Sau cum…?

Update

Casa Albă “nu comentează”, după ce Germania l-a expulzat pe şeful spionilor americani de la Berlin

Se arata ca:

“Casa Albă a refuzat să comenteze expulzarea, joi, de către Guvernul german, a şefului serviciilor de informaţii americane în Germania, la Washington instalându-se o tăcere generală cu privire la acest scandal de spionaj, considerat “exploziv”, între cei doi aliaţi, relatează AFP.

“Am văzut aceste informaţii şi nu avem niciun comentariu de făcut pe tema unui pretins scandal în (domeniul) informaţiilor”, a declarat Caitlin Hayden, o purtătoare de cuvânt a Consiliului pentru Securitate Naţională al lui Barack Obama.

“Totodată, relaţia noastră cu Germania în domeniul securităţii şi informaţiilor este foarte importantă şi ea permite asigurarea securităţii germanilor şi americanilor”, a adăugat Hayden. “Cooperarea este esenţial să continue în toate domeniile, iar noi ne vom afla în continuare în contact cu Guvernul german, prin canale adecvate”, a continuat ea.

Un purtător de cuvânt al Guvernului german a justificat joi expulzarea prin “lipsa de cooperare” a Washingtonului în cazurile unor presupuşi agenţi americani descoperiţi în Germania în ultimele zile.

Acuzaţiile au sporit tensiunile dintre cele două ţări, deja puternice, din cauza supravegherii de către Agenţia Naţională pentru Securitate (NSA) a telefonului mobil al cancelarului Angela Merkel, dezvăluită în urma unor scurgeri de informaţii în presă, dar oprită în acest moment.

Însă germanii se plângeau de o relativă indiferenţă a americanilor în acest dosar, cel puţin în mod public.

O delegaţie alcătuită din parlamentari germani a efectuat săptămâna aceasta o vizită la Washington, în cadrul unor reuniuni pe tema Securităţii Naţionale în Congres şi cu Executivul.

“Noi considerăm că interlocutorii noştri sunt puţin conştienţi de această problemă”, a deplâns Norbert Roettgen, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din cadrul Bundestagului.

În fapt, puţini parlamentari de pe culoarele Capitoliului păreau îngrijoraţi de agitaţia germanilor. Dosare de politică internă – imigraţia, autostrăzile, între altele – sunt de ordinea zilei. Actualitatea americană rămâne dominată de problema valului de copii care trec clandestin frontiera cu Mexicul.

“Înţeleg că această poveste, pe lângă ceea ce s-a întâmplat înainte cu telefonul mobil al cancelarului Merkel, ridică numeroase întrebări, dar, în afară de acest lucru, nu am ce să prea comentez”, a declarat miercuri senatorul Bob Corker, republicanul cu cea mai înaltă poziţie în cadrul Comisiei pentru Afaceri Externe.

“Nu eram la curent, eram în Afganistan”, declara marţi colegul său Lindsey Graham, după deschiderea unei anchete asupra celui de-al doilea presupus spion în contul Statelor Unite.

Unii experţi subliniază că această criză pare să nu poată fi soluţionată fără implicarea personală a lui Barack Obama. “Cred că va face acest lucru”, apreciază Jack Janes de la centrul de reflecţie American Institute of Contemporary German Studies.

“Departamentului de Stat sau parlamentarilor de pe cele două maluri ale Atlanticului le revine sarcina să liniştească tensiunile, însă Congresul nu doreşte să se implice”, a declarat el pentru AFP, preconizând că “toată această poveste va continua pentru o perioadă”.”

“Cu o mana legata la spate”…

Iata ce am citit pe saitul Radio Europa Libera:

Administrația Obama confruntată cu reproșuri în Congresul american

Se arata ca:
Victoria Nuland: „Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”.

Mai mulți legislatori influenți din Comisia de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, atit democrați cit si republicani, și-au manifestat îngrijorarea față de lipsa de acțiune a Statelor Unite în relație cu criza ucraineană și atitudinea Rusiei. Victoria Nuland, adjuncta secretarului de stat John Kerry pe probleme europene, a trebuit sa dea socoteala in fata Comisiei în legătură cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Președintele Comisiei de Relații Externe a Senatului Statelor Unite, Robert Menendez, un democrat din New Jersey, și membrul Comisiei, Bob Corker, republican din Tennessee au întrebat la audierile de miercuri pe tema situației din Ucraina de ce administrația Obama nu merge mai departe cu sancțiunile împotriva Rusiei.

Secretarul Asistent pentru Probleme Europene și Eurasiatice Victoria Nuland a spus că sancțiunile sunt mai eficiente când la ele participă aliații europeni și că administrația Obama pregătește noi sancțiuni.

Ea a mai spus că liderii europeni se vor întâlni la 16 iulie și că după acea dată s-ar putea anunța noi măsuri.

Menendez a sugerat că membrii Congresului ar putea trece la acțiune singuri, spunând că administrația pare să lupte cu Rusia cu o mână legată la spate, dacă nu cu amândouă. „Nu pricep, iar numărul celor care în Congres sunt dispuși să aștepte este în scădere”, a spus senatorul.

Republicanii din Senat introduseseră deja un proiect de lege cu noi sancțiuni împotriva Moscovei, mai dure decât cele luate de Casa Albă, dar nemulțumirea unui șef democrat de comisiei senatorială față de politica externă a propriului președinte este ceva mai rar.

Atât Corker cât și Menendez au părut vizibil exasperați pe tot parcursul audierii de miercuri. La un moment-dat, când Victoria Nuland a început să vorbească despre ce s-ar fi întâmplat dacă administrația Obama nu sancționa Rusia deloc, Corker a întrerupt-o spunând: „Nu vrea să ascult asta”.

Ca urmare Nuland a spus că administrația Obama este în contact cu europenii în privința calendarului unor eventuale noi sancțiuni, și a insistat că este preferabil ca Statele Unite să coopereze cu UE.

Nuland a mai spus că sancțiunile deja adoptate sunt eficiente, că datorită lor au fost posibile alegerile prezidențiale ucrainene din mai și retragerea a zeci de mii de militari ruși de la granița cu Ucraina.

„Muncind împreună cu europenii am reușit să dăm Ucrainei timp și spațiu ca să-și revină”, a spus Nuland.

Corker a făcut o lungă pauză și a spus: „Mi-e rușine. Mi-aș dori ca administrația să nu mai facă declarații publice prin dumneavoastră și prin alții când e așa de limpede că nu o să ia nici un fel de măsuri”.

Ca răspuns la anexarea Crimeii de către Rusia și la sprijinul Moscovei pentru separatiștii pro-ruși din estul Ucrainei, administrația Obama a adoptat sancțiuni individuale împotriva unor cetățeni și firme, însă nu împotriva unor întregi sectoare economice rusești.

Dar Victoria Nuland a declarat miercuri că administrația Obama va introduce asemenea sancțiuni mult mai dure dacă Rusia nu-și schimbă „decisiv” politica din Ucraina.” (subl. mea)

Si atunci intrebarea care se impune in mod necesar este: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? :x

Pe de alta parte iata un alt articol interesant tot de pe saitul Radio Europa Libera:

„Cu Putin în inimă”

Se arata ca:

În Spania, politica Kremlinului este susținută de radicali – atât de cei de dreaptă, cât și de cei de stânga – un articol de Victor Cerețki.

În Spania, la fel ca și în alte țări din Europa de Vest, există oameni care se consideră prieteni sinceri ai Rusiei și susțin politica lui Vladimir Putin. Poziția lor este determinată de diverși factori, inclusiv de unii care țin de situația internă din Spania.

Cândva, în perioada Uniunii Sovietice, lucrurile în privința „prietenilor” Moscovei din Spania erau clare. Era vorba despre membrii Partidului comunist și simpatizanții acestuia. Iar atunci când partidul comunist spaniol a renunțat în anii ’70 la linia generală a mișcării comuniste trasate de Moscova, s-a găsit o alternativă. În locul tovarășilor care au pășit pe calea așa-numitului „eurocomunism”, adică a celor care au recunoscut valorile democrației, pe lista prietenilor a apărut o nouă organizație, numită Partidul comunist al popoarelor Spaniei. Întreținută pe banii Moscovei, aceasta juca rolul de principal prieten al URSS și propagandist al „modului sovietic de viață”.

Despre acele timpuri își amintește veteranul mișcării comuniste, Jose Luis Vargas: „Primeam un ajutor foarte mare din partea Uniunii Sovietice. Dar ajutorul niciodată nu este dezinteresat. Cei care ajută au și tendința de a comanda. Este în natura firii umane”…

În paralel, și tot pe banii Moscovei, în toate regiunile mari ale Spaniei începând cu sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ’90 au existat comunități de prietenie cu Uniunea Sovietică. Acolo spaniolii puteau privi filme sovietice, puteau împrumuta cărți de la bibliotecă, învăța limba rusă și, iar la recomandarea comunităților chiar puteau primi posibilitatea de a merge în URSS la studii. După colapsul Uniunii Sovietice tot acest sistem de asistență acordată și partidului, și comunităților de prietenie s-a destrămat de la sine.

Însă, cât nu ar fi de paradoxal, cu timpul numărul „prietenilor Rusiei” în Spania nu numai că nu s-a micșorat, ci chiar a crescut – din contul noilor grupuri de populație, spune istoricul și politologul de la Madrid, Sesar Vidal Mansanarez, într-o discuție cu corespondentul postului de radio Svoboda. Acest lucru s-a produs, în opinia sa, fără vreo investiție financiară din partea Moscovei. Fenomenul, în opinia cercetătorului, are câteva explicații.

Cea mai simplu de explicat este poziția pro-rusească a veteranilor „prieteniei” – a comuniștilor și altor persoane, de cele mai multe ori cu viziuni de stânga, legate într-un fel de Rusia. Mulți și-au păstrat sentimentele de pe vremuri și nu vor să renunțe la acestea, chiar dacă deja de mult timp nu mai primesc niciun fel de subsidii pentru asta.

La Madrid, de exemplu, există asociația „Troika”. Fondatorul ei, actorul de teatru și regizorul Jose Luis Ceca, a învățat cândva în Uniunea Sovietică: „Troika este o asociație culturală, artistică, teatrală. Scopul nostru este ca cele două popoare – rus și spaniol – să se cunoască reciproc. Este o asociație de prietenie cu Rusia. Noi facem poduri între popoare, punem accent pe cunoașterea de către spanioli a culturii, a vieții din Rusia. Invităm aici oameni de cultură, actori ruși. Este un fel de forum de prietenie între popoare”.

Dar, așa cum a remarcat de curând un spaniol plin de sarcasm, cu Rusia nu ai cum să prietenești așa, pur și simplu. Trebuie neapărat să prietenești „împotriva cuiva”. Acum, de exemplu, împotriva Ucrainei. Poate că anume din acest motiv asociația „Troika” a și organizat la sfârșitul lunii iunie la Madrid o expoziție fotografică despre evenimentele din această țară – o expoziție, bineînțeles, de orientare pro-rusească.

Jose Luis Ceca spune: „Din punctul meu de vedere, ceea ce se întâmplă în

“Ceea ce se întâmplă în Ucraina este o tragedie…”

Ucraina este o tragedie. Expoziția povestește cum în această țară a apărut valul de fascism. Este vorba anume despre fascism, favorizat de autoritățile Ucrainei. Expoziția este un apel de a opri fascismul, orice mișcare ultranaționalistă”.

Trebuie remarcat că organizații de prieteni ai Rusiei asemenea „Troikăi” în Spania nu sunt foarte multe. Dar cu totul pe neașteptate și relativ recent această tabără a fost completată de adepții stângii radicale din Spania. La alegerile locale de diferite nivele aceștia iau nu foarte multe voturi de la alegători, dar în schimb sunt foarte activi în stradă, provocând periodic dezordini cu incendierea containerelor de gunoi și spargerea vitrinelor.

În trecutul nu foarte îndepărtat stânga radicală era destul de ostilă Rusiei, considerând renunțarea la comunism și „prietenia acesteia cu capitalismul” drept o trădare a moștenirii sovietice. Dar acum, se pare, totul s-a schimbat. Înarmați cu tricolorul rusesc și portrete ale lui Putin, aceștia se adună în fața ambasadei Ucrainei pentru a protesta împotriva „huntei rușinoase”. La sediul său din centrul Madridului, numit „Potiomkin” – în cinstea cunoscutului crucişător, stângiștii organizează de exemplu mitinguri de susținere a populației de limbă rusă din sud-estul Ucrainei.

Interesul „stângiștilor” pentru Rusia este explicat de politologii spanioli în particular prin încercarea de a găsi o alternativă sistemului existent în prezent în Spania. Atitudinea lor față de democrația occidentală este extrem de negativă – ei nu acceptă de exemplu parlamentarismul, economia de piață, Uniunea Europeană, globalizarea și așa mai departe. Iar Rusia este acum percepută ca un inamic a civilizației occidentale, de aici vine și simpatia.

Un interes cu mult mai mare pentru cercetare, în opinia lui Vidal Mansanarez, este prezentat de prietenii și aliații Moscovei din rândul forțelor ultraconservatoare spaniole, nostalgice după vremurile totalitarismului. De la regimul generalului Franco aceștia au moștenit ideea că Spania are un loc excepțional, deosebit în lume. Conservatorii stau, bineînțeles, pe baricada ideologică de partea opusă „stângiștilor” și nu au pretenții față de capitalism. Dar și mai mult ei nu iubesc Uniunea Europeană, acuzând-o de toate problemele Spaniei, în particular, de criza economică actuală. În plus, conservatorii în mod tradițional nu au o dragoste prea mare față de SUA. Astfel încât „obiectul” principal împotriva căruia conservatorii spanioli „prietenesc” cu Rusia, la fel ca și în cazul „stângiștilor”, este democrația occidentală.

Sunt caracteristice în acest sens afirmațiile bloggerului Jose Manuel Hoiga – acesta pur și simplu preia postulatele propagandei rusești în raport cu Ucraina: „SUA și UE au finanțat lovitura de stat din Ucraina. Știm despre asta, pentru că au fost publicate conturile – SUA au cheltuit pentru asta cinci miliarde de dolari. Mai mult decât atâta nu se poate! Totul este evident! La Kiev nu există un guvern legal, acolo este o huntă de rebeli apărută în urma loviturii de stat. Este cunoscut și faptul că militanții au fost pregătiți în Polonia – tot pe banii SUA. Iar în prezent hunta ilegală de rebeli este consultată de CIA și FBI”.

Conservatorii, potrivit lui Vidal Mansanarez, la fel ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de

“Conservatorii, ca și stângiștii, văd în Rusia un fel de alternativă, un exemplu despre cum se poate trăi fără a ține cont de opinia publică mondială…”

opinia publică mondială. Nu este de mirare că în paginile presei de orientare conservatoare apar articole care pot părea ca fiind „comandate” de Moscova.

De exemplu, comentatorul holdingului media Intereconomia, José Javier Esparza, în articolele și comentariile consacrate evenimentelor din Crimeea și din Ucraina argumentează în favoarea poziției Rusiei. Materiale cu un caracter și mai evident pro-rusesc pot fi găsite și pe site-ul publicației electronice El Espia Digital – „Spionul digital”. Aceasta retransmite postul de televiziune „Rusia astăzi” în limba spaniolă, preia articole din presa rusească. Publicația este specializată pe informații cu caracter politico-militar. Potrivit directorului acesteia, colonelului în rezervă Juan Agilara, publicația apare cu susținerea „unui grup independent de adepți ideologici”, printre care sunt mulți foști militari și colaboratori ai serviciilor speciale.

În același timp, trebuie remarcat faptul că acești conservatori – de obicei sunt reprezentanți ai păturilor înstărite – au o anumită influență și asupra politicii curente a Spaniei. În ceea ce privește mediile de afaceri, unde conservatorii au de asemenea a anumită pondere, aici apropierea ideologică se complementează cu interesul de a dezvolta relații cu Rusia în special în domeniul turismului și a investițiilor de capital.

[trad. Lina Grâu]“

Ce parere aveti de asta? Reiau intrebarea pe care am pus-o mai sus: de ce Administratia de la Casa Alba nu o sa ia niciun fel de masuri? Se asteapta, oare, ca sa ajungem sa-l avem cu totii pe “Putin in inima”? :x

In alta ordine de idei… Orwell: “1984” – varianta romaneasca…

Iata ce ne arata tot Radio Europa Libera:

România 2014: Legile supravegherii și epigonii lui Orwell

“Performance la București împotriva legilor supravegherii adoptate recent de Parlamentul României.

Legile supravegherii se află acum în faza de promulgare de către Președintele României. Acțiunea de joi din fața sediului Serviciului Român de Informații este un preambul la protestul care va avea loc sâmbătă, 12 iulie 2014, la sediul central al SRI din capitala României (Bulevardul Libertății Nr. 14). Galerie foto și text de Mihai Stan.

Comunicatul organizației neguvernamentale Miliția Spirituală, activă în zona protecției drepturilor și libertăților cetățenești:

„Miliția Spirituală a organizat azi [joi] un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice.

Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc.

De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay.

În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte.

Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a schemei de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente).

Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre „politic” și „securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată.

Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!” “

De asemenea titreaza si Realitatea:

Protest în faţa sediului SRI faţă de legile supravegherii. Jandarmii au intervenit – UPDATE

Se arata ca:

“Un protest faţă de legile supravegherii a fost organizat joi în faţa SRI, de câţiva activişti ai organizaţiei Miliţia Spirituală, care au blocat intrarea în sediul central al instituţiei.

UPDATE: Blogul ActiveWatch anunţă că trei activiști Miliția Spirituală au fost sancționați astăzi de Jandarmeria Română cu amenzi de câte 500 de lei pe motiv că ar fi organizat o “adunare publică neautorizată” și că ar fi “blocat accesul în sediul Serviciului Român de Informații” (SRI). Cei trei au citit timp de o oră George Orwell (“1984″) pe treptele din fața SRI și aveau bannere inscripționate cu mesajele: “1984 de George Maior. (Ediție revăzută și adăugită)”, “Dumbravă, minunata lume nouă”, “Surveillance Law? What the Foucault!”, care făceau referire la autorii George Orwell și Michel Foucault, la abuzurile statelor totalitare, la directorul SRI George Maior și la generalul SRI Dumitru Dumbravă.

UPDATE: Jandarmii au intervenit şi i-au târât pe protestatari de pe scările sediului SRI.

Protest în faţa sediului SRI din Bucureşti. Câţiva activişti ai organizaţiei non-guvernamentale Miliţia Spirituală au blocat intrarea în sediul central al instituţiei, în semn de protest faţă de legile supravegherii.

Protestatarii au purtat un banner cu mesajul “1984, de George Maior, ediţie revăzută şi adăugită”, cu referire la romanul lui George Orwell.

“Miliția Spirituală a organizat azi un act de cultură cetățenească în fața sediului central al SRI din București, cu scopul de a atrage atenția opiniei publice asupra iminentei promulgări a legilor privind supravegherea cibernetică și a comunicațiilor electronice. Considerăm că prin adoptarea acestui pachet legislativ se încalcă grav drepturile și libertățile civile ale cetățenilor români. Odată cu intrarea în vigoare a celor două legi, organele cu atribuții în zona siguranței/securității naționale vor avea dreptul de a efectua percheziții electronice fără mandat judecătoresc. De asemenea, actele normative menționate mai sus prevăd obligativitatea identificării cetățenilor de către operatorii de rețele wireless (proprietari de pub-uri, moteluri, cofetării etc.), precum și obligativitatea de a furniza datele personale în momentul achiziționării unei cartele PrePay”, anunţă un comunicat al Miliţiei Spirituale.

“În opinia noastră, autoritățile de forță ale statului sunt pe cale să redobândească o serie de atribuții de care beneficiau vechile structuri represive totalitare. De pildă, înainte de 1990, deținătorul unei mașini de scris era nevoit să și-o înregistreze la Secția de Miliție pendinte. Aceste legi demonstrează încă o dată statutul privilegiat de care se bucură serviciile speciale ale statului de 24 de ani încoace (ex: creșterea anuală și graduală a structurii de personal a acestor structuri și a bugetelor aferente). Din păcate, omnipotența serviciilor este expresia mentală a celor puși să le servească legi pe tavă. Cârdășia dintre “politic” și “securistic” nu este ceva nou pe aceste plaiuri, dar devine complet dizgrațios, intolerabil și antidemocratic într-o țară care se pretinde europeană și civilizată. Cetățenii sunt din ce în ce mai invadați în forul lor intim, în viața privată și în viața minții. Gândirea totalitară trebuie oprită ACUM!”, mai precizează comunicatul.

Avocatul Poporului atacă legea cartelelor pre-pay la CCR

Legea cartelelor pre-pay a fost atacată la Curtea Constituţională (CC) de Avocatul Poporului, pe raţiuni legate, între altele, de ocrotirea vieţii intime şi de faptul că actul normativ nu ar reglementa criteriile obiective de stabillire a duratei stocării datelor cu caracter personal, notează Mediafax.ro.

“În conformitate cu dispoziţiile art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 13 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Avocatul Poporului a sesizat Curtea Constituțională cu o obiecție de neconstituţionalitate având ca obiect Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, anunţă un comunicat al Avocatului Poporului.

În opinia Avocatului Poporului, Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.111/2011 privind comunicaţiile electronice contravine prevederilor art. 1 alin. (5), art. 26, art. 53 alin. (2) și art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

“În susținerea obiecției de neconstituționalitate, Avocatul Poporului arată că soluția legislativă referitoare la obligația de a stoca datele cu caracter personal pentru o perioadă de 6 luni de la data reținerii acestora este afectată de un viciu de constituționalitate din perspectiva considerentelor reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 1258/2009. Totodată, se apreciază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice aduce atingere principiului garantării și ocrotirii vieții intime familiale și private de către autoritățile publice și principiului proporționalității prevăzut expres de art. 53 alin. (2) din Constituţie.

De asemenea, Avocatul Poporului subliniază că Legea pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice nu reglementează criteriile obiective pe baza cărora trebuie stabilită durata stocării datelor cu caracter personal, astfel încât să fie garantată limitarea sa la strictul necesar. În acest sens, se consideră că legea criticată nu prevede garanții suficiente care să permită asigurarea unei protecții eficiente a datelor față de riscurile de abuz, precum și față de orice accesare și utilizare ilicită a datelor cu caracter personal.

În calitatea sa de unică autoritate de jurisdicţie constituţională în România, Curtea Constituţională urmează a se pronunţa asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 111/2011 privind comunicaţiile electronice”, mai precizează comunicatul.

Camera Deputaţilor a adoptat în 2 iulie, cu 195 de voturi “pentru”, 20 de voturi “împotrivă” şi 75 de abţineri, iniţiativa legislativă care obligă deţinătorii de cartele telefonice preplătite (prepay) să-şi prezinte datele personale de identificare.

Dacă va fi promulgată, legea va intra în vigoare la 1 ianuarie 2015. Cu toate acestea, legea prevede o perioadă de un an, respectiv până la 1 ianuarie 2016, pentru ca posesorii de cartele preplătite să aibă posibilitatea de a furniza operatorilor de telefonie datele personale de identificare.

În caz contrar, legea prevede anularea numărului de telefon.

Pe de altă parte, Curtea Constituţională a decis, marţi, că Legea 82/2012, cunoscută drept legea ”Big Brother”, este neconstituţională, hotărârea fiind luată în unanimitate.

Conform unui comunicat al CC, cu unanimitate de voturi, Curtea “a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile Legii nr.82/2012 privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice şi de furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr.506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în sectorul comunicaţiilor electronice sunt neconstituţionale”.

Legea prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină timp de 6 luni anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.”

Chiar nu mi-ar placea sa traiesc intr-un astfel de univers. Concentrationar. Totalitar. Este uluitor sa constat cum se lupta in zilele noastre impotriva libertatii! Si fac o comparatie cu anii ’90 cand se traia, cand se respira libertate, acea libertate cucerita cu varsare de sange in Decembrie ’89. Este uluitor pentru mine sa constat ca revin practicile totalitarismului!! Si cum prea putini oameni protesteaza impotriva unor asemenea abuzuri! Inadmisibil ce se intampla!

Update 2

Iata o interesanta analiza publicata de Romania Libera:

Analiză Der Spiegel. O alegere dificilă pentru Germania: America sau Rusia?

Se arata ca:

Orientarea politicii externe a Germaniei este, mai mult ca niciodată, pusă în discuție de ultimele evoluții ale scandalului de spionaj american la Berlin. Problema este atât de gravă încât trei jurnaliști germani de la Der Spiegel – Markus Feldenkirchen, Christiane Hoffmann și René Pfister – au ajuns să se întrebe dacă, pe viitor, Germania se va situa de partea Statelor Unite ale Americii sau de partea Rusiei.

Întrebarea din titlul materialului din prestigioasa publicație germană – Va fi America sau Rusia – este cu atât mai actuală cu cât un recent sondaj efectuat de Fundația Körber arată că la întrebarea „Cu ce țară ar trebui să coopereze Germania în viitor?” aproape 56% au indicat Statele Unite și 53% au numit Rusia. Articolul punctează cele mai importante momente ale scandalului de spionaj, ajuns la punctul de maximă intensitate atunci când guvernul de la Berlin i-a cerut șefului biroului CIA din Germania să părăsească țara.

Cei trei jurnaliști explică și complicata situație internă a Germaniei, condusă de cancelarul Angela Merkel în fruntea unei coaliții ce include cele două mari partide – Uniunea Creștin-Democrată și Partidul Social Democrat. Thomas Oppermann, liderul parlamentarilor social-democrați declara, după izbucnirea scandalului referitor la acțiuni de spionaj în favoarea SUA în care ar fi implicați angajați a serviciului german de informații externe (Bundesnachrichtendienst – BND) și ai ministerului german al Apărării, că – în cazul în care acuzațiile vor fi confirmate de comisia de investigare – este cel mai grav atac asupra parlamentului și instituțiilor democratice ale Germaniei.

Cancelarul Angela Merkel, care și-ar dori, potrivit Der Spiegel, să își vadă țara ferm ancorată în alianța occidentală și partener loial al Americii, are astfel de înfruntat și enervarea colegilor de coaliție, și opinia publică tot mai nemulțumită de relația cu SUA, ajunsă în prezent la cel mai scăzut nivel de încredere și la cele mai îngrijorătoare tensiuni.

De cealaltă parte, acțiunile Rusiei în criza ucraineană au readus în atenție subiecte uitate după încheierea Războiului Rece și căderea Zidului Berlinului: identitatea națională și antagonismul Est-Vest. Un sondaj Der Spiegel a arătat că 57 la sută dintre germani consideră că țara lor ar trebui să dea dovadă de mai multă independență față de Statele Unite în politica externă. Astfel încât, spun cei trei autori, se impune atenției o altă întrebare inconfortabilă, dacă nu cumva relațiile strânse cu Occidentul au fost doar un fenomen de tranziție, și nu o tendință pe termen lung.

Relația cu America

După război, cancelarul tinerei Republici Federale Germane, Konrad Adenauer, a ales integrarea țării sale în blocul occidental, mișcare încheiată cu aderarea la NATO în 1955. Relația germano-americană a continuat să fie foarte bună vreme de decenii, până în momentul în care George W. Bush, după atentatele de la 11 septembrie 2001, a anunțat intenția SUA de a interveni militar pentru înlăturarea de la putere a liderului irakian Saddam Hussein. Cancelarul german din acel moment, social-democratul Gerhard Schröder, s-a opus deschis unei intervenții militare în Irak.

Materialul din Der Spiegel trece în revistă momentele de manifestări antiamericane din Germania, de la mișcările contra războiului din Vietnam, din anii 60 și cele legate de politica privind rachetele a NATO până la momentele actuale. O sumă de evenimente, precum războiul din Irak, scandalul Guantanamo, folosirea dronelor în război, criza financiară, scandalul NSA și temerile privind practicile gigantului IT Google, au sporit neîncrederea germanilor în America.

Pe lângă pacifiști și reprezentanții stângii, și germanii de rând au sperat că venirea la Casa Albă a lui Barack Obama va reuși să refacă prietenia și încrederea între cele două țări. Însă, spre dezamăgirea germanilor, se arată în articol, „Obama nu a transformat Casa Albă în sediu al ONU”. Nu a închis Guantanamo, nu a eliminat pedeapsa cu moartea, însă a înlocuit forțele speciale ce ucideau străini cu drone pilotate din cazărmi cu aer condiționat care execută persoanele de pe o listă semnată de Obama, mai spun cei trei autori.

Potrivit ambasadorului american la Berlin, John Emerson, în ciuda unor lucruri care au mers prost în ultima perioadă, alegerea Germaniei între SUA și Rusia ar trebui să fie simplă. Cine are o presă liberă, cine permite un control al poporului asupra serviciilor secrete, Rusia sau Statele Unite? Emerson, care consideră că germanii au avut așteptări prea mari de la Obama, spune că cele două țări împărtășesc, până la urmă, aceleași valori, astfel că ar trebui să rămână de aceeași parte.

Articolul citează și poziția lui Friedrich Merz, președintele unui grup ce promovează prietenia cu SUA, numit Atlantic Bridge, ocupat în prezent cu promovarea acordului transatlantic de liber schimb. Merz, un suporter inveterat al economiei de piață, se arată frustrat de divizarea ideologică din Statele Unite, căreia îi preferă democrația mai temperată de tip european. Cu privire la ultimul scandal de spionaj, însă, președintele Atlantic Bridge spune că dacă acuzațiile se vor dovedi adevărate este timpul ca astfel de practici să înceteze.

Antiamericanismul a ajuns și la un alt nivel. Faptul că relațiile cu America au devenit neatractive este dovedit, în opinia autorilor, și de faptul că a face parte din grupul de prietenie Germania-SUA din Bundestag este acum aproape indezirabil. Nici activitatea în alte organizații de promovare a relațiilor cu Statele Unite nu mai este ceva dezirabil pentru mulți politicieni.

Autorii materialului notează că mulți americani văd Germania ca pe un copil devenit adult, dar care ezită să părăsească locuința părintească și să-și asume responsabilități. SUA au dus greul operațiunilor militare din Afganistan, tot ele suportă peste 70% din cheltuielile militare al NATO și sunt și țara ce trebuie să controleze expansiunea noii superputeri de la Beijing. Pacifismul Germaniei Federale din timpul Războiului Rece a fost posibil sub umbrela nucleară a Statelor Unite, însă odată ce acesta s-a încheiat, americanii n-ar avea nimic împotrivă ca țările europene și mai ales Germania să-și asume responsabilități în politica globală, cel puțin în imediata lor vecinătate.

Gary Smith, șeful Academiei Americane din Berlin consideră, citat de Der Spiegel, că germanii suferă de un exces de moralitate atunci când reacționează violent la ascultarea telefonului cancelarului Angela Merkel, uitând că SUA sunt singura putere mondială democratică și că Rusia sau China nu ar avea niciun fel de scrupule cu privire la acțiuni de spionaj. Germania nu vede lucrurile în ansamblu, consideră Smith, atunci când este enervată de situațiile în care America își arată mușchii, dar se ține departe de a participa la soluționarea unor crize precum cea din Libia. Cine se așteaptă germanii să îl oprească pe Puțin atunci când va dori să mai anexeze teritorii ale altor țări din vecinătate, așa cum a făcut cu Crimeea, se întreabă retoric Gary Smith.

Relația cu Rusia

Autorii materialului oferă apoi o comparație a ambasadei americane, o adevărată fortăreață păzită de oameni obsedați de control, cu cea rusă, la care toată lumea tratează cu lejeritate problemele de securitate. Iar ambasadorul Vladimir Mikhailovich Grinin, un bun vorbitor de germană, spre deosebire de cel american și un bun cunoscător al vieții sociale și politice din țara în care își are misiunea, spune că Germania este țara europeană cea mai apropiată de Rusia.

În viziunea lui Grinin, nu există contradicții între Est și Vest, iar relațiile dintre Rusia și Occident trebuie văzute ca un triunghi format din Statele Unite, Federația Rusă și Uniunea Europeană, în care rolul preponderent îl joacă Germania. Aceasta din urmă, fiind țara care îi înțelege foarte bine atât pe ruși cât și pe americani, ar trebui să joace rolul de mediator, astfel încât să fie găsit un limbaj comun. Cei trei autori ai materialului din Der Spiegel vorbesc despre relația specială germano-rusă notând că butada „Niciodată încă un război contra Rusiei” nu este doar un efect al pacifismului de după al doilea război mondial.

Pe baza povestirilor unui umorist rus ce deține un club în Berlin, materialul vorbește despre relația specială dintre germani și Siberia. Pornind de la un citat dintr-un istoric german ce spune că poporul său a văzut spiritualitatea din peisajul siberian, umoritsul Vladimir Kaminer brodează pe tema relației speciale germano-ruse bazându-se pe poveștile televizate despre Siberia difuzate de televiziunile germane după Crăciun. Kaminer spune că, pentru Germania, Statele Unite sunt ca un tată rău, în timp ce Rusia este un fel de frate mai mic pe care îl privești cu indulgență. Și nu uită să amintească faptul că țarul Petru cel Mare i-a rugat pe germani să-l ajute să modernizeze Rusia și că cele două țări, deși au făcut multe greșeli în trecut, deăind una de alta, ca orice vecin.

El crede că petrecerile pe care le organizează, cu muzică rusească și vodca curgând în valuri sunt apreciate de germani pentru că aceștia, obișnuiți să se gândească mereu la viitor, tânjesc după prezentul rusesc, după modul rușilor de a uita ziua de mâine.

Ce poate face Germania

În anii din urmă, scrie Der Spiegel, a fost destul de ușor să crezi într-o Rusie bună. Moscova părea să se apropie de Occident prin includerea în G8 și Consiliul NATO-Rusia. Iar Germania nu părea să aibă motive de teamă, după reunificare. Dar criza ucraineană a redeschis criza pe care o credeau încheiată cei care se amăgeau cu viitorul democratic al Rusiei. „Rusia nu este un partener, în acest moment”, declara ministrul german al Apărării, Ursula von der Leyen, după începerea crizei din Ucraina. În acest moment, Berlinul se găsește în situația de a construi o punte de legătură cu o Rusie cu o retorică tot mai antioccidentală și naționalistă, tot mai intolerantă față de minoritățile naționale, religioase și sexuale și motivată de a-și regăsi semnificația pierdută odat cu prăbușirea URSS.

Germanii sunt divizați în ceea ce privește poziția față de Rusia. Cei care înainte o priveau cu neîncredere se simt acum răzbunați, în timp ce partizanii Moscovei pledează pentru a i se acorda mai multă înțelegere. Potrivit unui sondaj Der Spiegel, trei sferturi dintre germani spun că încrederea lor în Rusia a scăzut, dar cu toate acestea aproape 40 la sută dintre respondenți și-ar dori ca Germania să colaboreze mai strâns cu Rusia în viitor.

Pentru diplomația germană, care se mândrea cu relațiile speciale cu Moscova, acum Rusia a devenit inpredictibilă. Nimeni nu-i cunoaște lui Puțin adevăratele intenții. Încearcă doar să limiteze extinderea NATO și UE către Est sau vrea să reconstruiască Uniunea Sovietică, a cărei cădere o consideră cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului 20. Dificultățile din această relație, cândva privilegiată, au ieșit la iveală în mai, cu ocazia unei întâlniri a forumului germano-rus o organizație similară Atlantic Bridge, la care a participat și unul dintre apropiații lui Puțin, Vladimir Yakunin, care a declarat că e mândru că este rus. Doar că valorile occidentale pe care Rusia și Europa vor să le împărtășească nu sunt tocmai cele pe care oamenii dintr-o societate creștină și-ar dori să le vadă: antiamericanism, homofobie și intoleranță.

„Americanii nu știu nici măcar unde este Crimeea”, a declarat Yakunin, care i-a chemat pe europeni să se alăture Rusiei în lupta contra liberalismului totalitar. „Esența democrației nu este femeia cu barbă, ci suveranitatea poporului”, a spus el cu referire la câștigătorul Eurovisionului, Conchita Wurst.

În aceste condiții, Germania este nevoită să se întrebe dacă Rusia poate fi o țară democratică, de fiecare dată când reflectează asupra relației cu Moscova. Puține declarații au atras mai mult atenția decât cea a fostului cancelar Gerhard Schröder (în prezent președinte al unei companii rusești – n. red.), care spunea despre Vladimir Puțin că este un „democrat fără cusur”, părând astfel să nege tendințele autoritariste ale liderului de la Kremlin. De altfel, și pro-rușii germani sunt expuși tendințelor autoritariste, dacă e să luăm în considerare acuzațiile aduse acestora de istoricul Heinrich August Winkler, care îi consideră similari cu naziștii. Ceea ce este complet greșit, cred cei trei autori ai materialului Der Spiegel, care consideră că Germania este țara care îi poate înțelege cel mai bine pe ruși fără a-și periclita poziția în lumea occidentală. „Nu se pune problema menținerii unei poziții echidistante față de Occident și Rusia, și cu siguranță nu este o alegere între democrație și regim autocratic” Poziția geografică centrală a Germaniei nu duce și la adoptarea unei poziții ideologice care să împace cele două tendințe.

Sociologul și filozoful Jürgen Habermas atrăgea recent atenția că că Germania este pe cale să alunece într-o poziție semi-hegemonică foarte periculoasă. Dar aceste îngrijorări nu sunt justificate, spun autorii articolului. „Germania nu mai trebuie să se teamă de sine însăși.” Potrivit unor sondaje la nivel internațional, Germania este cea mai popualră țară pentru foarte mulți oameni. Pretenția ca Germania să-și asume un rol mai consistent în politica internațională este aproape unanimă. În tmpul crizei economice, Berlinul și-a asumat cea mai mare parte a poverii fiscale și econmice și, ca mare putere, a fost criticată din acest motiv.

Ieșirea din alianța occidentală nu este o opțiune pentru Germania, consideră jurnaliștii. Apartenența la NATO a adus Germaniei mai mult de jumătate de secol de securitate și pace, iar trei sferturi dintre germani sunt convinși că această alianță este necesară și după încheierea Războiului Rece. Majoritatea zdrobitoare a germanilor nu pun la îndoială apartenența țării lor la Occident.

Germania poate să devină mai independentă în relație cu Statele Unite. Schröder a refuzat să implice Germania în războiul din Irak și asta a fost o decizie corectă, consideră autorii materialului, precum și un semnal că Berlinul nu vrea să participe la o acțiune bazată pe o minciună. Obama a renunțat la politica războinică a lui Bush, dar nu și la metodele acestuia de spionaj.

Merkel poate explica Statelor Unite că nu este dispusă să accepte procedeele NSA, dar până acum admonestările sale nu l-au impresionat pe Obama, așa cum dovedește ultimul scandal de spionaj. Din acest motiv ar fi corect ca Germania să-i ofere azil lui Snowden, cred cei trei autori. Desigur că acestă decizie va avea un preț – relațiile cu SUA vor fi aproape înghețate pentru o vreme. Dar numai așa ar putea Berlinul să critice politicile lui Puțin. În acest moment, o parte din simpatia germană pentru Vladimir Puțin derivă din sentimentul că nici SUA nu sunt cu mult mai bune, dispuse cum sunt să încalce legislația internațională atunci când nu mai găsesc soluții politice.

„Germania și-a întins aripile în ultimele două decenii. Iar acum nu se mai poate ascunde îndărătul altcuiva. În schimb, Germania poate conduce Europa către un rol politic independent. Ea poate arăta Rusiei ce ar avea de câștigat dacă ar deveni o parte a Occidentului. Dar trebuie, de asemenea, să traseze limite clare dacă Moscova reintroduce violența ca unealtă politică și îi amenință aliații. Pentru america, o Germanie ce-și asumă acest rol s-ar ptea să nu fie un partener comod, dar acesta ar putea oferi un moment de ușurare Americii”, încheie cei trei jurnaliști de la Der Spiegel.”

De asemenea, de citit si…

Ministrul german de Finanţe: Americanii dau dovadă de o “prostie care te face să plângi”

Se arata ca:

Ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schäuble, a apreciat, joi, că Statele Unite dau dovadă de o “prostie care te face să plângi”, după descoperirea a două posibile cazuri de spionaj al agenţilor germani în favoarea agenţiilor de informaţii americane, informează Mediafax.

Schäuble a mai spus că “este extrem de prostesc ca Statele Unite să recruteze la noi persoane de a mâna a treia. Iar în faţa unei asemenea prostii, nu poţi decât să plângi”. Apoi a adăugat că “acest lucru nu o amuză pe cancelar.

Pentru a doua oară în cinci zile, justiţia germană a deschis o anchetă, miercuri, în privinţa unui presupus spion care lucrează, potrivit presei, pentru Washington, un caz care tensionează şi mai mult relaţiile dintre Statele Unite şi Germania.

După primele dezvăluiri, vineri, în privinţa unui agent al serviciilor de informaţii germane suspectat că lucrează şi pentru CIA, Parchetul federal a anunţat că anchetează un nou caz de presupus spionaj pentru o ţară străină, fără a preciza care este aceasta.

De această dată, presa a vorbit despre un ofiţer al Bundeswehr, care ar lucra pentru Statele Unite. Cazul este considerat “mai grav” decât primul, potrivit surselor citate.”

Epilog

Agerpres

Germania și SUA rămân bune prietene, în pofida suspiciunilor de spionaj (Kerry)

Germania și SUA rămân “bune prietene” în pofida valurilor provocate de suspiciunile de spionaj, a declarat duminică secretarul de stat american John Kerry, în cursul unei conferințe de presă comune la Viena cu omologul său german Frank-Walter Steinmeier, informează France Presse.

“Lăsați-mă să subliniez că relația între SUA și Germania este strategică, noi avem o cooperare politică enormă și suntem buni prieteni”, a declarat Kerry.

Cei doi miniștri au abordat subiectul cu ocazia unei serii de reuniuni la Viena pentru a încerca să deblocheze negocierile asupra programului nuclear iranian.

Ei au vorbit, de asemenea, despre dosarele Iranului, Afganistanului și Orientului Mijlociu, a explicat șeful diplomației germane Frank-Walter Steinmeier.

“Aceasta ne arată că relația transatlantică între Germania și SUA este necesară, în pofida dificultăților din aceste ultime săptămâni”, a afirmat ministrul german. “Vom lucra pe o bază fundamentală de respect mutual”, a adăugat el.

Explicațiile între cele două țări intervin după spectaculoasa decizie de joi a Berlinului de a-l expulza pe șeful spionajului american în Germania — o măsură rarisimă în cadrul NATO — ca urmare a arestării a două persoane suspectate că au spionat în beneficiul SUA.

Într-un interviu înregistrat sâmbătă la televiziunea publică ZDF, cancelarul german Angela Merkel a cerut Washingtonului să-și schimbe comportamentul în materie de spionaj. “Sper, desigur, că ceva se va schimba”, a declarat Merkel.

“Nu mai trăim în perioada Războiului rece în care fiecare era, probabil, neîncrezător în fiecare”, a adăugat ea.”

Dar interesant este si punctul de vedere al Angelei Merkel:

Ziare.com

Merkel recunoaste: SUA vor fi greu de convins sa renunte la spionarea Germaniei

Se arata ca:

Cancelarul german Angela Merkel a recunoscut ca SUA vor fi greu de convins sa renunte la practicile lor de spionaj in Germania, dar a insistat ca este important ca deosebirile de atitudine pe tema activitatii serviciilor secrete trebuie scoase in evidenta.

“Nu cred ca este usor sa convingem SUA sa schimbe radical activitatea serviciilor lor secrete, este vorba de o luare de pozitie generala. De aceea trebuie sa fim clari in ceea ce priveste faptul ca avem abordari diferite”, a spus Merkel in traditionalul interviu din timpul verii, care va fi difuzat duminica de canalul doi al televiziunii germane ZDF.

Scandal de spionaj: Germania declanseaza vanatoarea interna

Intrebata daca are asteptari in privinta unei schimbari de atitudine din partea SUA, Merkel a spus ca nu poate prevedea o asemenea schimbare, dar ca, evident, si-o doreste. Merkel a insistat ca practicile de spionaj ale SUA dezvaluite recent nu au nimic de-a face cu o cooperare intre prieteni. “Nu mai traim in perioada Razboiului Rece cand probabil ca nimeni nu avea incredere in nimeni. Cred ca serviciile secrete din secolul al XXI-lea trebuie sa se concentreze pe lucruri importante si sa colaboram foarte strans cu americanii. Doresc ca aceasta (colaborare) sa continue”, a spus cancelarul german, citata de AFP.

Germania: Nou caz de spionaj al americanilor

“Nu poate exista incredere cand cineva trebuie sa plece de la premisa ca este spionat. Vrem o cooperare intre aliati, iar asta nu implica deloc ca trebuie sa ne spionam reciproc”, a subliniat Merkel, potrivit EFE. Insa, in ciuda criticilor, Merkel a spus ca nu vede niciun motiv pentru o reducere a cooperarii Germaniei cu serviciile secrete americane si s-a declarat impotriva suspendarii negocierilor referitoare la un tratat de liber schimb intre UE si SUA. “

:)

Trebuie citit si…

CursDeGuvernare.ro

Valentin Naumescu / Expulzarea şefului CIA filiala Berlin. Neîncrederea Germania-SUA, la cote maximale în era postbelică

De Valentin Naumescu

Se arata ca:

“E limpede că s-a ajuns la un punct critic în relaţia bilaterală germano-americană, prin acumulări graduale de neîncredere politică reciprocă, se pare ireversibile, survenite în mai mult de un deceniu.

Cel mai probabil, fisura relaţiei transatlantice trebuie căutată în 2003, atunci când Germania şi Franţa s-au desolidarizat de Statele Unite în campania militară din Irak şi, mai mult decât atât, au blocat explicit obţinerea unui mandat politic din partea ONU şi a NATO.
În perioada sensibilă a War on Terror, fostul secretar american al Apărării, nepopularul Donald Rumsfeld, a introdus provocatorul clivaj conceptual între vechea Europă, cu referire la Germania şi Franţa (care s-ar fi îndepărtat de viziunea, politica şi valorile Statelor Unite) şi noua Europă (loială şi demnă de încrederea Americii), reprezentată de ţările din Europa Centrală şi de Est. Merită, cred eu, în contextul tensionat germano-american de astăzi, să ne amintim formula atât de criticată a lui Rumsfeld din 2003, căci aceasta ar putea fi şi chiar este, într-un fel, resuscitată…

De atunci încoace, cu perioade relative de acalmie, relaţia între principalele două puteri economice ale Alianţei occidentale a continuat practic să se deterioreze iar scandalurile de spionaj american din Europa, din ultimii ani, cu episoadele Snowden din 2012-2013 şi cu cele din ultimele zile, se pare că au umplut paharul şi au determinat Germania să recurgă la un gest politico-diplomatic cu semnificaţie majoră[1]. Şi ruşii spionează în Germania, de bună seamă (doar preşedintele Putin este „maestrul” lor, nu?) şi chinezii spionează (peste tot), dar expulzat a fost şeful structurii de informaţii a Statelor Unite, pentru activitatea care se pare că a produs cel mai mare deranj politic la Berlin, pe motivul oficial că „spionajul din partea prietenilor este inacceptabil”. Desigur, orice formă de spionaj depistat este stânjenitoare pentru statul în cauză, iar principial vorbind, cine spionează şi este prins suferă consecinţele acţiunilor sale ilegale şi imorale. Nimeni nu ia apărarea spionilor.

Prin expulzarea şefului acreditat diplomatic al reţelei americane de informaţii speciale în Germania, Berlinul vrea să spună: Halt! Până aici! Răbdarea noastră are o limită, ne deranjează în mod deosebit să fim spionaţi de aliaţi. În plus, aşa cum se ştie, Washingtonul nu a acceptat anul trecut propunerea Berlinului de a încheia un moratoriu privind interdicţia spionajului reciproc, cu precizarea oficialilor americani că „Statele Unite nu încheie astfel de acorduri limitative nici măcar cu Marea Britanie sau Canada” (a se înţelege ţări mult mai apropiate de America decât Germania), deşi este de notorietate colaborarea strategică îndelungată între serviciile de informaţii ale ţărilor vorbitoare de limbă engleză: SUA, Canada, Marea Britanie şi Australia. Germania nu face parte din acest cerc al încrederii maxime.

Întrebarea esenţială care se pune în tot acest scandal nu este dacă, ci de ce simte nevoia Washingtonul să spioneze guvernul de la Berlin? Fireşte, răspunsul generic este simplu: pentru că nu mai are încredere în Germania. Dar ce anume menţine neîncrederea politică SUA-Germania la un nivel atât de ridicat încât Statele Unite vor să cunoască în detaliu acţiunile necomunicate public ale administraţiei germane? Aici lucrurile se complică: pentru că cele două mari puteri occidentale au început să aibă abordări diferite în chestiuni esenţiale de politică internaţională.

De exemplu (vor mai fi fiind şi altele, ceea ce până la un punct este firesc), relaţia cu Rusia şi viziunea asupra noii „Europe de Est”, reprezentată astăzi de cele şase state fost-sovietice din Parteneriatul Estic al Uniunii Europene, cărora vest-europenii (în principal franco-germanii) nu doresc să le acorde o perspectivă credibilă de aderare la NATO şi Uniunea Europeană, ci doar parteneriate şi asocieri moi, văzute ca simple extinderi ale pieţei comune.

În timpul crizei din Ucraina, de pildă, care a urmat anexării Crimeei, Statele Unite ar fi dorit o abordare mai exigentă a relaţiei cu Rusia şi chiar impunerea unor sancţiuni economice severe Moscovei, în timp ce Berlinul a pledat pentru moderaţie, a îndemnat Kievul la dialog cu Moscova şi a făcut în aşa fel încât reacţia Uniunii Europene să se limiteze la interzicerea vizelor pentru 33 de demnitari ruşi din eşaloanele al doilea şi al treilea, adică impact zero. Apoi, a apărut ca din senin şi înregistrarea înjurăturii subsecretarului de stat Victoria Nuland la adresa Uniunii Europene (într-o discuţie telefonică pe care o purta cu ambasadorul american la Kiev), pentru a întări întreaga argumentaţie privind dispreţul americanilor la adresa Europei puritane.

„Întâmplător”, principala putere care profită de pe urma acestui stânjenitor scandal germano-american este Rusia. Am mai spus lucrul acesta, orice blocaj în relaţia transatlantică avantajează şi consolidează poziţia Rusiei în Europa. NATO, ca principal instrument politico-militar de exprimare unitară a spaţiului occidental, este astfel anihilat din interior. Nici măcar exerciţiul diplomatic de negociere nesfârşită a TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) nu mai poate salva aparenţele, mimând continuarea parteneriatului strategic America de Nord-Europa.

Care ar putea fi consecinţa deteriorării pe mai departe a relaţiei Germania-Statele Unite asupra regiunii noastre? Deloc surprinzător, am putea asista la o creştere a prezenţei Statelor Unite în Europa Centrală (mai ales Polonia, România, statele baltice) şi de Est (Ucraina, Republica Moldova, Georgia), pe multiple dimensiuni de interese: politice, militare, strategice şi de informaţii, economice, culturale, academice etc. Întoarcerea masivă a Americii în Europa, atunci când se va produce (şi nu e departe momentul!) se va produce cu certitudine în Europa Centrală şi de Est, şi va fi o contrapondere strategică la (re)apropierea tot mai evidentă, mai puternică şi mai interesată a Germaniei de Rusia. Vin, deci, americanii!
Dar nu vin neapărat de dragul „noii Europe”, să nu ne facem iluzii, ci de teama de a pierde influenţa pe un continent care înseamnă totuşi mult în sistemul relaţiilor internaţionale, aşa în declin cum este, şi mai ales pentru a contracara avansul tot mai posibil al Rusiei în relaţia cu Uniunea Europeană.

America, prin perspectiva ei globală asupra lumii, reţine doar lucrurile esenţiale din istoria continentelor, nu se pierde în detalii. Ştie însă, de exemplu, din istoria Europei (aşa cum foarte bine şi cu mult mai multe detalii ştiu şi polonezii, şi românii, şi balticii, şi ucrainenii) că fascinaţia ruso-germană a sfărâmat mereu şansele naţiunilor mai mici, prinse la mijloc, de a decide pentru ele, şi că aceasta duce la un desen politico-economic al continentului care anulează ideea de Occident transatlantic. În beneficiul cui?”   

si

Noul război rece și falia Occident-Rusia

De Anne-Marie Blajan

Se arata ca:

“Rusia a avertizat din nou, miercuri, cele trei state care au acceptat scutul antirachetă pe falia care o desparte de Occident: Polonia, România, Turcia.

În realitate, cinci sunt statele care reprezintă miza geopolitică a momentului: Polonia, Ungaria, România, Bulgaria și Turcia se află în zona tampon dintre Occident și Rusia. În contextul creat de criza din Ucraina, parteneriatul SUA cu Polonia, România și Turcia capătă noi valente.
Rusia însă își manifestă o influență soft în Ungaria și Bulgaria. Analiștii apreciază că ele pot fi fie calul troian al Rusiei în UE, așa cum a fost considerată Bulgaria de către serviciile secrete germane, potrivit der Spiegel, fie, pe de altă parte, un intermediar ar relației Germaniei cu Rusia.

Polonia, aliatul SUA cel mai radical împotriva Moscovei

Polonia este un avanpost important al SUA în Europa Centrală şi de Est – aici la fel ca şi în România, vor fi amplasate elemente ale scutului antirachetă. Varşovia şi Washingtonul sunt parteneri a căror relaţie apropiată nu mai are nevoie de confirmări.

E și motivul pentru care în ultimele săptămâni au apărut în spațiul public  înregistrări ale unei discuţii private a ministrului de Externe, Radek Sirkorski, care arătau frustrarea polonezilor că SUA păreau să se fi dezangajat din regiune.

Numai că odată cu izbucnirea crizei din Ucraina, Polonia – avocatul Kievului în Europa, cu un obiectiv asumat de susţinere a Ucrainei în apropierea de UE – a cerut şi a primit reconfirmări americane.

Polonia a jucat un rol esenţial în gestionarea crizei ucrainene, făcând parte din troica ce a mediat dialogul dintre fostul preşedinte, Viktor Ianukovici, şi protestatarii proeuropeni, ieşiţi în stradă în urma refuzului preşedintelui de a semna Acordul de asociere cu UE.

Mai apoi, odată cu implicarea fățișă a Rusiei în destabilizarea Ucrainei, Polonia, sprijinită de statele baltice şi mizând pe temerea lor intrinsecă faţă de fostul centru de putere din perioada sovietică, a cerut o angajare fermă a SUA şi NATO. Rezultatul: o suplimentare a trupelor americane pe teritoriul polonez, avioane de vânătoare staţionate în baze aeriene din Polonia şi asigurări că americanii şi partenerii NATO sunt ferm alături de Polonia, ţările baltice, dar şi România.

Un model de succes al fostelor state comuniste

Polonia este modelul de succes al fostelor ţări comuniste, chiar dacă acum 25 de ani nu era clasată ca favorită. Mult mai mult optimism era îndreptat spre Ungaria şi Cehia.

Şi totuşi, Polonia – la cei 10 ani de apartenenţă la UE, 15 ani ca membru al NATO şi 25 de la căderea comunismului – a avut o creştere în medie de 4% pe an (prin comparație, România a crescut cu doar 1,1% anual), în ultimul deceniu, PIB-ul/locuitor exprimat în puterea de cumpărare este la 67% din media UE şi are o economie de trei ori mai mare decât a Ucrainei, faţă de 33% din economia ţării vecine în 1098, la căderea comunismului.

Polonia a fost singura mare economie europeană care a evitat recesiunea economică. Potrivit The Economist, PIB-ul de anul trecut a fost cu o cincime mai mare decât cel avut înainte de începerea crizei în Europa. Iar Ministerul de Finanţe estimează o creştere mai mare de 3% în 2014.

Performanţele economice i-au acordat Poloniei o puternică voce în UE, atât din punct de vedere politic, cât şi economic.

Un premier puternic: Situația politică și rolul de jucător principal în gestionarea crizei din Ucraina

Criza din Ucraina a îndreptat din nou privirile liderilor europeni şi americani spre Donal Tusk şi ministrul său de externe, Radek Sirkorski. Şi nu doar privirile aliaţilor străini, ci şi ale polonezilor.

Iniţial, situaţia din Ucraina şi reacţia autorităţilor poloneze au contribuit la creşterea popularităţii Platformei Civice, partidul premierului Tusk, care scădea în sondaje pe măsură ce economia şi-a temperat creşterea şi rata şomajului a crescut.

Însă poziţionarea puternică în politica externă nu a putut să schimbe, în final, percepţia polonezilor, care îi consideră pe cei doi aroganţi şi satisfăcuţi de ei înşişi ca oameni de stat. Astfel că opoziţia a început să câştige teren. Iar scandalul provocat de publicarea unor conversaţii confidenţiale ale unor înalţi oficiali polonezi – guvernatorul băncii centrale, miniştrii de Externe, Interne şi fostul ministru de Finanţe – a nemulţumit şi mai mult publicul.

Opoziţia a cerut demisia guvernului, însă premierul Tusk a cerut şi a obţinut votul de încredere al parlamentului, demonstrând astfel că încă mai are sprijinul majorităţii.

Înregistrările în care au fost suprinse discuţii private ale guvernatorului băncii centrale şi ale ministrului de Externe au avut potenţialul de a decredibiliza guvernul Tusk şi de a pune sub semnul îndoielii performanţa economică a Poloniei, chiar în momentul în care aceasta propusese o nouă strategie energetică pentru UE.

Analiști: Un scandal fabricat de serviciile ruse, pentru decredibilitarea Poloniei

Analişti, în special americani, dar şi europeni, au afirmat că nu trebuie axclus faptul că ieșirea în public a înregistrărilor cu discuțiile înalților oficiali de la Varșovia să fie o acţiune a serviciilor secrete ruse, la fel cum a fost cazul interceptării subsecretarului de stat Victoria Nuland, în iarna trecută.

Polonia a iritat Rusia atât prin poziţia sa faţă de Ucraina – susţinător fervent al apropierii acesteia de UE – , cât şi prin propunerea de crearea a unei uniuni energetice, dar şi prin insistenţa asupra pericolului pe care îl reprezintă Rusia: unii experţi susţin că a fost exagerat de autorităţile poloneze şi că este puţin credibilă nesiguranţa afişată de ele, în condiţiile în care Polonia este membră al NATO.

Indubitabil, însă, Polonia rămâne cel mai fidel aliat al SUA în regiune. 2015 este un an decisiv: vor fi alegeri legislative şi prezidenţiale, însă oricine ar fi la putere (Platforma Civică a lui Donald Tusk sau partidul Lege şi Ordine, al lui Jaroslaw Kaczynski) atitudinea faţă de Rusia va fi aceeaşi. Poate mai radicală, în cazul celui din urmă.

Ungaria, un aliat puternic al Moscovei în Europa Centrală

Ungaria este, alături de Bulgaria, o ţară prietenă Moscovei în zona de falie între Occident şi Rusia, mai ales prin strângerea acestor legături în ultimii ani.  Regimul luiViktor Orban, care a câştigat în această primăvară alegerile cu un scor zdrobitor pentru opoziţie, tot mai autoritar, suscită nemulţumirea Bruxelles-ului.

În ultima lună, noua taxă asupra publicităţii – care pune presiune pe presa nealiniată – şi opoziţia faţă de nominalizarea lui Jean-Claude Juncker va înrăutăţi şi mai mult relaţiile Budapestei cu UE. Iar poziţia adoptată de Budapesta faţă de situaţia din Ucraina – premierul Orban a ezitat să critice Moscova, argumentând, după anexarea Crimeei, că “Ungaria nu este implicată în conflict” – nu face decât să confirme o orientare pro-estică a Ungariei, începută în 2010. Şi să izoleze ţara faţă de celelalte state din regiune.

O ţară în conflict cu UE – sprijinită financiar de Rusia

Venirea la putere a Fidesz, în 2010, a adus şi o serie deschimbări legislative controversate şi contestate în UE, ca fiind un atac la democraţie: o lege mai dură a presei, o nouă Constituţie şi dorinţa de a pune sub controlul politic banca naţională şi justiţia. Sunt doar câteva dintre măsurile care au determinat o confruntare deschisă cu UE.

Comisia Europeană nu a ezitat să deschidă de urgenţă mai multe proceduri de infringement, iar Parlamentul European şi-a exprimat “îngrijorarea pentru situaţia din Ungaria privind democraţia”.

Fidesz a adoptat un discurs eurosceptic: UE a devenit expresia impunerii unei voinţe asupra unei majorităţi aleasă democratic. UE a devenit, în viziunea premierului ungar, un “imperiu”, iar “de pe vremea imperiului sovietic nicio altă putere externă nu a îndrăznit să atenteze deschis la suveranitatea Ungariei”.

În aceste condiţii, guvernul şi-a reorientat politica externă şi a aprofundat relaţiile cu Rusia, deși pe când se afla în opoziţie, între 2002 şi 2010, Fidesz a acuzat adesea guvernul socialist pentru că urmăreşte politici pro-ruse. Ferenc Gyurcsány a fost dur criticat pentru că ar fi încheiat un acord cu Vladimir Putin, în 2008, pentru proiectul South Stream.

Odată ajuns la putere,  guvernul Fidesz nu numai că a continuat această înţelegere, dar a şi arătat că a găsit noi modalităţi de cooperare cu Moscova: în luna ianuarie a acestui an, a semnat un acord pentru ca firma rusă Rosatom să contruiască două reactoare ale singurei centrale nucleare din Ungaria.

Proiectul va fi finanţat printr-un împrumut de 10 miliarde de euro acordat de Rusia, un împrumut aprobat săptămâna trecută şi de parlamentul de la Budapesta.

Asta înseamnă că Ungaria nu va organiza o licitaţie pentru proiectul nuclear, licitaţie la care se aşteaptau companii din Franţa, Coreea de Sud şi Japonia, și cerută de legislația europeană. Însă această situaţie a suscitat din nou nemulţumirea UE, care a anunţat că va analiza acordul şi se va pronunţa dacă este legal conform regulilor de concurenţă comunitare.

În plus, CE va analiza orice ajutor de stat pe care Ungaria îl va acorda proiectului, au anunţat oficialii europeni din directoratul pentru energie.

Ungaria a prezentat documentele preliminare Comisiei Europene, iar Bruxelles-ul nu a avut până acum nicio obiecţie. Justificarea Budapestei privind încheierea acestui acord este că termenii împrumutului erau mult mai favorabili decât o dobândă de 5,2% la care s-ar fi împrumutat de pe pieţele financiare.

“Putin a făcut o ofertă foarte bună”, spunea şeful de cabinet al premierului Orban, care adăuga că acordul nu este doar un contract economic, ci o înţelegere între două state, “o foarte funcţională căsătorie din interes care devine din ce în ce mai agreabilă”.

Fidesz a preluat de la opoziţia socialistă cea mai grea povară: percepţia unei forţe politice cu simpatii pro-ruse. Liderul opoziţiei şi contracandidatul din primăvară al premierului Orban, Gordon Bajnai, promitea să ducă ţara „într-o direcţie europeană într-un mod paşnic şi calm”. Numai ca această promisiune nu a fost suficientă să atragă electoratul, care pare să fi preferat modul confrontaţional al lui Viktor Orbam de relaţie cu UE.

România, partener strategic al SUA – cu o politică incertă față de Rusia în viitor

România, alături de Polonia, este un partener strategic al SUA în regiune, iar atitudinea pro-americană a autorităţilor de la Bucureşti nu a fost pusă la îndoială. Cel puţin în primul mandat al preşedintelui Traian Băsescu şi a perioadei când PSD se afla în opoziţie. În mandatele actualului președinte, România a avut cea mai pro-americană atitudine.

Anunţând că prioritatea sa de politică externă este axa Bucureşti-Londra-Washington, la începutul preşedinţiei sale, actualul şef al statului a vrut să transmită Europei un mesaj: la vremea aceea, Franţa, Germania, Olanda găseau o serie de mijloace de presiune şi foloseau avertismente referitor la parcurgerea traseului României spre UE.

Treptat, autorităţile de la Bucureşti au înţeles că doar sprijinul Marii Britanii pentru intergrare nu este suficient, nici al Franţei – prieten tradiţional, dar care, în anumite perioade, a fost unul dintre cei mai mari critici şi oponenţi ai României. Şi au învăţat că sprijinul Germaniei este esenţial.

Integrarea deplină în UE şi NATO au devenit obiective naţionale, iar alianţa cu SUA a devenit un parteneriat solid, politic, militar şi se asteaptă şi economic.

Din 2004, declaraţiile tranșante ale unor înalţi oficiali români au acutizat ostilitatea faţă de Rusia, relațiile devenind tensionate odată cu semnarea acordului de amplasare a scutului anti-rachetă la Deveselu, în ciuda opoziției inistente a Moscovei. De-a lungul ultimului deceniu, încercările de normalizare a relațiilor cu Rusia au fost vagi, iar în ultimele luni au fost compromise, cel puțin deocamdată, de criza din Ucraina.

Apartenenţa României la UE şi NATO şi parteneriatul cu SUA au făcut ca orice derapaje democratice interne să fie contracarate şi orice sentiment de insecuritate în regiune să fie atenuat. Atât cancelariile europene, cât şi Bruxelles-ul au reacţionat la criza politică din vara anului 2012, la fel ca și SUA.

Iar criza din Ucraina a creat contextul unor reasigurări din partea SUA și a NATO privind angajamentul de securitate pentru România. Mai mulți soldați americani, amplasarea scutului antirachetă la Deveselu fac ca țara noastră să fie unul dintre avanposturile nord-atlantice în regiune și o fortificație la granița Occidentului.

An al alegerilor prezidențiale, într-o țară în care politica externă este atributul președintelui

Contextul politic românesc s-ar putea însă schimba, inclusiv din perspectiva relațiilor cu Rusia. Alegerile prezidențiale din luna noiembrie vor desemna omul care va face, în următorii 4 ani, politica externă a României – atribut pe care Constituția îl conferă președintelui.

Puterea actuală pare să fie înclinată spre o politică externă mai prietenoasă față de Rusia, susțin unii analiștii. Ei au considerat drept slabă reacția inițială a Guvernului la criza din Ucraina. Autoritățile române, la nivel guvernamental, arată că parteneriatul cu SUA și relațiile cu statele membre rămân o prioritate a politicii externe românești, cu atât mai mult în acest context regional.
Jocul nuanțelor, precum și experiența țărilor vecine – Bulgaria și Ungaria în relația cu Rusia – așează România într-o zonă de mare sensibilitate politică: noua strategie la Marea Neagră a SUA nu e construită pe jumătăți de măsură.

Bulgaria, calul troian al Rusiei în Europa

Bulgaria, la fel ca şi Ungaria, are o relaţie apropiată de Moscova, spre deosebire de celelalte ţări situate pe falia dintre Occident şi Rusia: Polonia şi România sunt pro-americane şi confrontaţionale faţă de Moscova, în timp ce Turcia cultivă o prietenie rece, în care rivalitatea completează concurența.

Bulgaria traversează o perioadă de tumult politic, începută în vara anului trecut, în care protestele populaţiei faţă de clasa politică s-au întins pe câteva luni de zile.

Considerată, la fel ca şi România, “copilul problematic” al UE, o ţară în care autorităţile convinețuiesc pașnic cu organizaţiile de crimă organizată – care în urmă cu un deceniu detonau maşini în plină stradă şi făceau din ţara de la sud de Dunăre un stat nesigur – Bulgaria a reuşit, cu reforme accelerate şi îndeplinirea condiţionalităţilor să adere la UE în 2007.

Sub atenta monitorizare a Bruxelles-ului asupra justiţiei şi luptei împotriva corupţiei şi crimei organizate, dar şi cu un protectorat şi investiţii germane după criza economică din anii ’90, autorităţile de la Sofia au reuşit să obţină o normaliate a funcţionării economiei şi democraţiei, în ciuda unor remanenţe ale trecutului.

În ultimul an şi jumătate, instabilitatea a fost mai accentuată: guvernul lui Boiko Borisov, liderul partidului GERB, de centru-dreapta, a fost nevoit să demisioneze în urma protestelor bulgarilor faţă de facturile prea mari la energie pentru consumatorii casnici.

Însă socialiştii ajunşi la putere, în urma imposibilităţii GERB, câştigător al alegerilor, de a face o coaliţie, au scos din nou bulgarii în stradă, după ce l-au desemnat pe Delian Peevski, un controversat parlamentar, cu puternice suspiciuni de corupţie planând asupra sa şi legături cu crima organizată, drept şef al unuia dintre serviciile secrete ale ţării.

Protestele au determinat retragerea numirii acestuia. Bulgarii au continuat însă să îşi manifeste nemulţumirea faţă de întreaga clasă politică.

Rusia – South Stream -Bulgaria. Comisia Europeană, îngrijorată de influența Gazprom la Sofia

Bulgaria a fost mereu – şi datorită legăturilor slave – apropiată de Rusia, în ciuda unor oscilaţii ale guvernelor de la Sofia. Documente ale serviciilor secrete germane arată că Bulgaria ar fi “calul troian” al Rusiei în UE, pionul prin care Gazprom poate șubrezi şi submina unitatea Europei în privinţa unei politici energetice.

Guvernul bulgar şi Gazprom au semnat un acord prin care construirea porţiunii bulgăreşti din gazoductul South Stream a fost atribuită unor comapnii ruse, fără licitaţie. Uniunea Europeană, în mod cert conştienă de existenţa acestor înţelegeri, nu a reacţionat până de curând, folosind şi contextul crizei din Ucraina.

Luna trecută, Bruxelles-ul a cerut guvernului bulgar să sisteze lucrările la gazoduct, până când sunt analizate documentele acordului, sub suspiciunea că Bulgaria a încălcat regulile comunitare privind concurenţa pe piaţă.

Atribuirea, fără licitaţie, a unor contracte către o companie rusă, aparţinând unuia dintre apropiaţii lui Vladimir Putin şi aflat, în urma anexării Crimeei de către Federaţia Rusă, pe lista neagră, cu persoanele supuse sancţiunilor, este cercetată de Comisia Europeană şi face Bulgaria pasibilă suportării unor consecinţe legale.

Criza politică internă, combinată cu un atac la stabilitatea sistemului financiar bulgar

Această situaţie a dus la necesitatea organizării de alegeri anticipate, care vor avea loc în 5 octombrie. În plus, toată această perioadă de tulburări politice a fost completată de o lovitură primită de două bănci din Bulgaria: retrageri masive de capital, aparent fără niciun motiv, au suscitat temeri referitoare la stabilitatea financiară a ţării.

Banca centrală a Bulgariei a anunțat că există o încercare de destabilizare a ţării prin atacul asupra sistemului bancar şi s-a angajat că va proteja depozitele cetăţenilor.

Banca naţională a preluat controlul, spre sfârşitul lunii iunie, a băncii Corporate commercial Bank, aflată pe locul patru între instituţiile bancare din Bulgaria, după ce retrageri masive de capital au fost impulsionate de relatările presei privind afaceri suspecte ale băncii şi ale acţionarilor principali ai acesteia.

Economiştii şi agenţiile de rating au spus că nu există risc de contagiune, în timp ce filialele din Bulgaria ale băncilor străine au afirmt că operaţiunile lor sunt sigure. Totuşi, asta nu a împiedicat pe bulgari să continue să îşi retragă banii din bănci.

Ministrul de interne afirmă că există o campanie pentru a insufla panica populaţiei, prin mesaje pe internet şi telefonice. Bulgarii, care au mai trecut printr-o situaţie similară şi şi-au pierdut mare parte din economii în criza de la sfârşitul anilor ’90, nu par să fie liniştiţi de asigurările date de autorităţi.

Această problemă pentru sectorul financiar vine pe fondul unei economii fragile şi tot mai multe voci susţin că Bulgaria ar trebui să solicite sprijinul FMI.

Turcia – alianța cu SUA și dansul pe sârmă cu Rusia

Premierul turc Recep Tayyip Erdogan este la putere în Turcia de peste un deceniu, iar pe întreaga perioadă a rămas foarte popular. Un sondaj publicat joi, în vederea alegerilor prezidenţiale care vor avea loc în luna august, arată că si acum, după o serie de evenimente care au pus la îndoială ataşamentul faţă de democraţie al premierului turc, arată că ar câştiga alegerile încă din primul tur, cu 55-56%, la o diferenţă de peste 20 de puncte procentuale faţă de reprezentanţii opoziţiei.

Premierul Erdogan nu şi-a anunţat oficial candidatura pentru prezidenţiale, partidul său AKP îşi va face cunoscut candidatul în 2 iulie, însă nu există îndoială că va candida în primele alegeri în care turcii îşi aleg direct preşedintele.  Un preşedinte cu puteri sporite faţă de situaţia actuală, dar cu prerogative mai reduse decât şi-ar fi dorit politicianul aflat în frunte guvernului de la Ankara.

O economie performantă, dar dezechilibrată și dependentă de fonduri străine

Dar pentru ca popularitatea lui Tayyip Recep Erdogan să rămână la cote ridicate, are nevoie de o economie performantă. Turcia este o poveste de succes: începând cu 2001, când autorităţile turce au fost nevoite să ia măsuri pentru redresarea după o cziră bancară. Cu ajutorul FMI.

Ankara şi-a redus cheltuielile, a pus inflaţia sub control, a introdus rata de schimba variabilă, a restructurat sistemul bancar şi a acordat şi garantat o mai mare independenţă băncii centrale şi instituţiilor de reglementare.

În 2002, când AKP a ajuns la putere, a adoptat aceeaşi politică, iar urmarea a fost o dedschidere a dialogului cu UE. În 2005 au început negocierile cu Uniunea Europeană, moment din care investiţiile străine au început să cauteTurcia.

Ţara a cunoscut un boom în infrastructură: reţeaua de autostrăzi a crescut cu mai mult de 16.000 de kilometri, numărul aeroporturilor s-a dublat, iar Turkish Airlines zboară acum în 100 de destinaţii, mai multe decât orice altă companie aeriană din lume.

Totuşi, spun analiştii, Turcia rămâne vulnerabilă pentru că depinde de fonduri străine. Ţara şi economia a fost inundată de banii Statelor Unite, iar asta a ascuns deficienţe structurale. Autorităţile, fără preocuparea pentru finanţare, nu au făcut reforme structurale profunde.

În medie, Turcia a avut o creştere de 5% pe an timp de un deceniu, între 2002 şi 2012. Însă economia sa, spun experţii, este dezechilibrată: Turcia atrage turişti (36 de milioane au fost în 2012), are o bază manufacturieră bine poziţionată pentru exporturi, un sector agricol de 62 de miliarde de dolari, o tradiţie în comerţ şi ambiţia de a deveni un hub energetic, economia se bazează încă pe consumul intern, iar consumul a crescut, pe măsură ce economiile au scăzut, este o analiză a Foreign Policy din primăvara acestui an.

Totuşi, toţi economiştii sunt de acord în a remarca succesul economic al Turciei în comparaţie cu ţările din sudul Europei şi, evident, al celor din Orientul Apropiat. berd estima că în 2014 economia turcă va creşte cu 3,6%, mai puţin decât erau aşteptările, dar mai mult decât ale celor ale vecinilor. Iar poziţia geografică şi uniunea valamă cu UE sunt avantaje competitive de neignorat.

De altfel, obiectivul premierului Erdogan este unul ambiţios: să facă din Turcia o mare naţiune şi o mare putere.  “Secolul XXI va fi secolul Turciei, acesta este obiectivul guvernului”, a spus prim ministrul la un moment dat.

Regimul autoritarist Erdogan, cu risc de radicalizare

Problema ar putea fi una politică. În ultimul an şi jumătate, Recep Tayyip Erdogan i-a îngrijorat pe prietenii şi aliaţii săi occidentali. “Turcia ar trebui să fie un partener important al SUA într-o perioadă de mare instabilitate într-o regiune-cheie a lumii. Tendinţele autoritariste ale premierului îngreunează teribil situaţia”, a afirmat Eric Edelman, fost ambasador american în Turcia, citat de The Economist.

Prim-ministrul turc a atras atenţia în ultima vreme prin emiterea mai multor legi făcute în aşa fel încât să îi ofere protecţie lui şi aliaţilor săi într-un scandal de corupţie care a izbucnit la finalul anului trecut şi care este considerat de analiştii din Turcia drept cel mai mare din istoria ţării.

În decembrie 2013, poliţia a percheziţionat reşedintele mai multor minmiştri şi ale fiilor acestora, după ce au fost făcute publice înregistrări care demonstrau implicarea lor în acte de corupţie. Mai mult, legăturile duceau la premier şi la unul dintre fiii acestuia.

Recep Tayyip Erdogan a acuzat judecători, procurori şi poliţişti că ar fi fabricat aceste înregistrări şi că este o nouă încercare a liderului opoziţiei Fetullah Gulen, un cleric sunnit aflat în exil în SUA, de a destabiliza puterea de la Ankara.

Iar pentru a pune piedici anchetei, premierul a concediat sau transferat sute de magistraţi şi poliţişti. Mai apoi a emis legislaţie care să pună sub un control guvernamental mai sever puterea judecătorească şi serviciile de informaţii şi a luat o serie de măsuri care au limitat libertatea presei şi a internetului. Temporar, a interzis Twitter în Turcia şi a ameninţat că va face inaccesibile reţelele de socializare.

Criticile interne şi internaţionale nu au avut ecou la premierul turc. Şi nu este pentru prima dată. Nici în cazul reprimării protestatarilor din parcul Ghezi, de vara trecută. O mişcare începută de tineri cu viziuni ecologiste, care s-au împotrivit demolării unui parc din Istanbul pentru a se construi pe locul acestuia un centru comercial, s-a transformat într-o revoltă care a polarizat cel mai important oraş al Turciei.

Argumentul premierului Erdogan a fost mereu susţinerea populară de care se bucură: atâta vreme cât votanţii îl sprijină, are dreptul să facă ce vrea, în ciuda opoziţiei, protestatarilor, judecătorilor şi procurorilor, sau a Europei.

Iar testul suprem au fost alegerile locale care au avut loc în Turcia în primăvară. Rezultatul acestora a întărit argumentaţia prim ministrului: 46% dintre turci au votat în favoarea partidului său.

Acest rezultat bun şi plasarea lui în fruntea opţiunilor electoratului, potrivit celor mai recente sondaje , la mare distanţă faţă de posibili contracandidaţi nu mai lasă loc de interpretări, iar analiştii sunt siguri că Recep Tayyip Erdogan va deveni primul preşeinte ales direct de cetăţeni al Turciei.

Dansul pe sârmă cu Rusia: dependență energetică și competiție regională

Criza din Ucraina şi anexarea Crimeei de către Rusia a pus Turcia într-o poziţie diplomatică sensibilă, susţin analiştii specializaţi în politica turcă. În balanţă se află angajamentele internaţionale şi parteneriatul cu aliaţii occidentali şi, pe de altă parte, relaţia economică şi politică pe care o are cu Moscova.

Turcia trebuie să îi susţină pe tătarii din Crimeea – care sunt împotriva ocupaţiei ruse. Iar Moscova a dat deja semne de bunăvoinţă: un decret din luna aprilie îi reabilizeată pe tătarii persecutaţi în perioada sovietică şi promite o „renaştere naţională, culturală şi spirituală” a grupurilor minoritare din Crimeea. În plus, companiei Turkish Airways i-a fost permisă reluarea zborurilor în Crimeea din luna iunie.

Moscova are mijloc de presiune asupra Turciei gazele naturale. În 2013, 60% din importurile sale de gaz au fost din Rusia, potrivit datelor Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Iar in viitorul apropiat, spun experţii, această dependenţă va continua.

Totuşi, Turcia îşi propune să devină un hub energetic. Criza din Ucraina a încurajat UE să caute moduri de reducere a dependenţei faţă de Rusia, iar Ankara are oportunitatea de a-şi extinde rolul ca ţară de tranzit.

Un proiet recent care se va materializa este TAP, care va traversa Tucia şi va transporta 16 miliarde de metri cubi de gaz din Azerbaidjan spre Europa. Iar alte proiecte ar putea apărea, dacă Turcia îşi joacă bine cărţile.”

Update – DE citit si…

Evenimentul Zilei

NATO trebuie să intervină dacă Rusia va ocupa noi teritorii în Ucraina”

Se arata ca:

Preşedintele Republicii Cehe, Milos Zeman, a apreciat, într-un interviu apărut în presa cehă, că Occidentul va trebui ia aibă în vedere măsuri serioase, inclusiv trimiterea de trupe NATO, în cazul în care Rusia încearcă să ocupe noi teritorii în Ucraina.

„În acest moment, când Rusia are intenţia de a-şi extinde teritoriul său prin ocuparea de teritorii din estul Ucrainei, este necesar să se treacă de la vorbe la fapte”, a declarat preşedintele ceh, citat, azi, de agenţia ucraineană Unian, potrivit Agerpres.

”În această situaţie, eu voi insista nu numai pentru înăsprirea sancţiunilor UE, dar şi pentru pregătirea de luptă din partea NATO, inclusiv pentru posibila intervenţie de trupe ale Alianţei pe teritoriul Ucrainei”, a adăugat şeful statului ceh.

El a ţinut să precizeze că „încercarea (Rusiei) de a ocupa teritorii din Estul Ucrainei este o linie care nu trebuie trecută”.

Declaraţiile preşedintelui ceh Milos Zeman intervin în contextul în care UE ar putea adopta noi sancţiuni împotriva Rusiei în cadrul summitului de azi de la Bruxelles, Moscova fiind acuzată în continuare de susţinerea separatiştilor pro-ruşi din estul Ucrainei prin furnizarea de arme şi echipamente militare.

În ceea ce priveşte o posibilă intervenţie a NATO, secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen, declara recent că nimeni nu vrea un nou „Război Rece” în Europa, dar că actuala situaţie ”ameninţă securitatea şi pacea obţinute după căderea Zidului Berlinului”, făcând apel la Rusia „să reflecteze mai profund la poziţia sa”.

Rasmussen dădea asigurări că NATO este ataşată obiectivelor sale de a acţiona pentru asigurarea securităţii membrilor săi, subliniind că ‘Alianţa va lua şi alte măsuri dacă va fi necesar’.”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 10, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 51 comentarii

Lectia de productivitate a muncii oferita de germani brazilienilor

Mediafax

Germania a învins Brazilia, scor 7-1, şi s-a calificat în finala Cupei Mondiale

Se arata ca:

Reprezentativa Germaniei s-a calificat în finala Cupei Mondiale, după ce a învins, marţi, la Belo Horizonte, cu scorul de 7-1 (5-0), selecţionata Braziliei, în semifinalele competiţiei.

Golurile Germaniei au fost marcate de Muller ’11, Klose ’23, Kroos ’24, ’26, Khedira ’29 şi Schurrle ’69 şi ’79.

Pentru Brazilia a înscris Oscar ’90+1.

Brazilia: Julio Cesar – Maicon, David Luiz, Dante, Marcelo – Bernard, Fernandinho (Paulinho ’46), Oscar, Luiz Gustavo, Hulk (Ramires ’46) – Fred (Willian ’69). Selecţioner: Luiz Felipe Scolari

Germania: Neuer – Lahm, Boateng, Hummels (Mertesacker ’46), Höwedes – Khedira (Draxler ’77), Schweinsteiger, Kroos – Müller, Klose (Schurrle ’58), Özil. Selecţioner: Joachim Löw

Cartonaş galben: Dante ’68

Meciul a fost arbitrat de mexicanul Marco Rodriguez, ajutat de conaţionalii săi Marvin Torrentera şi Marcos Quintero, în timp ce arbitru de rezervă a fost americanul Mark Geiger.

Atacantul Miroslav Klose a devenit, cu golul marcat în minutul 23, cel mai bun marcator din istoria CM, cu 16 reuşite.

În finală, Germania va întâlni învingătoarea din meciul dintre Argentina şi Olanda, programat, miercuri, de la ora 23.00, la Rio de Janeiro.

Toni Kroos, jucătorul meciului Brazilia – Germania

Mijlocaşul Toni Kroos a fost desemnat jucătorul meciului Brazilia – Germania, scor 1-7, disputat, marţi, la Belo Horizonte, în semifinalele Cupei Mondiale, informează fifa.com.

Kroos a fost integralist, a marcat două goluri şi a reuşit 65 de pase.

DESFĂŞURAREA LIVE-TEXT:

Min. 90 + 2 Final de meci! Germania învinge cu 7-1 Brazilia într-o semifinală ce va rămâne în istoria fotbalului

Min. 90 – GOL Brazilia! Oscar reuşeşte, în sfârşit, să puncteze pentru Brazilia

Min. 89 – Ocazie mare pentru Ozil. Singur cu Julio Cesar, mijlocaşul lui Arsenal trimite puţin pe lângă poartă

Min. 88 – Ocazie mare pentru Oscar, dar brazilienii nu reuşesc nici de această dată să marcheze

Min. 82 – Pasele nemţilor sunt acompaniate cu “Ole-uri” de suporterii Braziliei. Este, într-adevăr, o seară ce va rămâne în istoria fotbalului

Min. 79 – 7-0 pentru Germania! Schurrle marchează un gol de generic. Mingea loveşte bara înainte de a intra în poartă

Min. 69 – Schurrle marchează şi el, după centrarea lui Lahm

Min. 67 – Schurrle este aproape de 6-0, Julio Cesar iese şi degajează

Min. 62 – Maicon cade în careu şi solicită penalty, arbitrul nu acordă şi ia o decizie bună, nu a fost contact

Min. 59 – Thomas Muller e din nou aproape de a înscrie, dar Julio Cesar respinge

Min. 54 – O nouă paradă mare a lui Neuer! Portarul Germaniei îşi salvează echipa de două ori în aceeaşi fază

Min. 52 – O nouă ocazie mare pentru Brazilia! Oscar este singur cu Neuer, dar portarul Germaniei respinge providenţial

Min. 50 – Prima mare ocazie a Braziliei! Neuer iese foarte bine pe o centrare a lui Ramires, care l-ar fi lăsat pe un brazilian cu poarta goală

Min. 46 – Se reia partida. Brazilienii au prima acţiune, dar sunt deposedaţi de balon după ce pătrund în careul Germaniei

Min. 45 - Pauză. După 45 de minute, scorul este unul la care nimeni nu s-ar fi gândit: 5-0 pentru Germania!

Min. 41 – Oscar încearcă un şut din apropierea careului, dar balonul este respins

Min. 31 – O nouă ocazie de gol pentru Germania! Un şut deviat al lui Kroos a fost cât pe ce să intre din nou în poartă

Min. 29 – 5-0 pentru Germania! Khedira marchează un alt gol, după un şut din interiorul careului

Min. 26 – Un nou GOL Germania! E incredibil ce se întâmplă, Brazilia e condusă cu 4 goluri în doar 26 minute

Min. 24 – GOOOOOL Germania! Tony Kross marchează după o centrare de pe stânga

Min. 23 – GOOOOL Germania! Klose finalizează după o fază splendidă a Germaniei, o combinaţie în 3

Min. 11- GOOOOL Germania! Thomas Muller marchează după un corner. Nemarcat, jucătorul lui Bayern Munchen trimite din voleu, fără şanse pentru Julio Cesar

Min. 8 – Ocazie pentru Germania! Khedira trage din interiorul careului brazilian, dar şutul său este respins. Ar fi fost deranj mare pentru Julio Cesar

Min. 3 – Marcelo trimite primul şut spre poartă, de la aproximativ 20 de metri

Min. 1 - A început partida! Germania a avut lovitura de start”

HotNews

CM Fotbal, o semifinala istorica: Brazilia – Germania 1-7 Oscar 90′- Muller 11′, Klose 23′ , Kroos 25′, 27′, Khedira 30′, Schurrle 69′, 79′. Cea mai grea infrangere din istoria Selecao la un CM/ Nemtii nu se opresc niciodata

Se arata ca:

“Daca ati deschis acest articol si ati vazut Brazilia-Germania 1-7 va asiguram ca nu e greseala editorului ci doar sunteti martorii unui meci istoric, halucinant si fabulos in acelasi timp. Cea mai rusinoasa si mare infrangere din istoria Selecao si o repriza de povestit si repovestit nepotilor pentru nemti. Ca totul sa fie la superlativ pentru acesti admirabili fantastici ai lui Low, veteranul Klose devine cel mai bun marcator din istoria CM.Probabil cea mai buna linie de fund pe care a avut-o vreodata Brazilia a fost doar o serie de jaloane pentru vitezistii nemti. Fara epitete ci doar un “Multumim Germania pentru acest spectacol”

  • Dezastrele Selecao:CM 1950 Brazilia pierde acasa titlul in fata Uruguay-ului. Avea nevoie doar de un egal/ CM 2014 Brazilia-Germania 1-7
  • Cupa Mondiala din 1950 a fost a fost singurul turneu al carui rezultat nu a fost decis de o finala ci s-a ajuns la o grupa finala de 4 echipe: Brazilia, Uruguay, Suedia si Spania. Ultimul meci al grupei este considerat si finala deoarece doar cele doua echipe mai aveau sanse sa castige trofeul. Braziliei ii era suficient si un egal dar Uruguay a castigat la mare lupta cu 2-1, chiar daca Brazilia avea o echipa formidabila, juca acasa si a dominat tot meciul si turneul.
  • cititor HotNews: paranoid_android [utilizator] prevad o mica revolutie in noaptea/dimineata asta in Rio (N.R. Inainte de fluierul final au izbucnite lupte de strada intre suporteri, protestatari anti Dilma Rousseff si fortele de  ordine. Violentele nu au capatat amploare insa)

 

Cateva cifre si fapte:

  • Klose devine cel mai bun marcator din istoria Cupei Mondiale
  • Omul meciului: Toni Kroos: doua goluri, trei suturi, 69 de pase
  • Kroos realizeaza cea mai rapida dubla din istoria CM
  • Doua duble intr-o semifinala reusite de jucatori din aceeasi echipa (Kroos si Schurrle)
  • Germania s-a calificat in finala Cupei Mondiale pentru a opta oara
  • Cea mai mare diferenta de scor la care a pierdut Brazilia vreodata la CM
  • Diferenta de la meciul de marti a fost cea mai mare inregistrata in semifinale in istoria CM, depasind un record vechi de 60 de ani (RFG-Austria, scor 6-1 la Mondial-1954).
  • posesia % 52-48
  • suturi pe poarta 13-12

HotNews nu foloseste niciodata INCREDIBIL dar “eu nu ma pot abtine” :)



Repriza secunda

min 90 GOL Brazilia. Oscar inscrie la faza imediat urmatoare golul de onoare al brazilienilor. 1-7

min 90 Ocazie uriasa Ozil care rateaza singur cu Cesar. Era prea mult

  • Brazilienii din tribune scandeaza OLE-uri la pasele germanilor
  • cititor HotNews: paranoid_android [utilizator] prevad o mica revolutie in noaptea/dimineata asta in Rio

min 79 GOOOL Schurrle 7-0. HotNews nu foloseste niciodata INCREDIBIL dar “eu nu ma pot abtine”

 

  • posesia %: 56 – 44
  • suturi pe poarta 5-10


min 76
Schimbare Germania. Iese Khedira si intra Draxler

min 69 DA. E 6-0 Nemtii nu se opresc niciodata. Schurrle inscrie cu latul la o pasa primita in 7  m.

min 59 Ocazii mari Germania. Muller, de doua ori in fata unui neverosimil 6-0, dar Cesar se opune. Desi a incasat cinci goluri, portarului brazilian nu i se pot reprosa prea multe.

min 58 Schurrle intra in locul lui Klose. Veteranul german a marcat in aceasta seara si l-a detronat pe brazilianul Ronaldo de pe prima pozitie in topul marcatorilor la Campionatele Mondiale

  • Schimbarile facute la pauza de Scolari au revitalizat pentru moment Brazilia

min 53 Ocazie uriasa Brazilia, dar Neuer scoate incredibil in doua randuri in fata lui Paulinho

min 52 Doua ocazii mari consecutive pentru Oscar, dar Neuer arata de ce este considerat printre cei mai buni portari din lume

min 46 Dubla schimbare la Brazilia. Ramires in locul lui Hulk si Paulinho in locul lui Fernandinho
Schimbare Germania Mertesacker in locul lui Hummels

Brazilia trebuie sa-si mai spele din rusine in repriza a doua, dar Germania da impresia ca nu se va opri aici


Prima repriza

min 40 Germania are doua viteze in plus si nu pare sa se opreasca. Fernandinho este huiduit la fiecare atingere.

  • Mai multi jurnalisti brazilieni parasesc masa presei. Incidente in tribune. Multi suporteri brazilieni continua insa sa-si incurajeze favoritii. Gest superb

min 31 Kroos aproape de 6-0 dar sutul sau este deviat si mingea se scurge pe langa bara portii nefericitului Cesar

Cea mai neagra repriza din istoria Selecao la un campionat Mondial

Daca deschideti pagina abia acum si vedeti un scor de 5-0 nu e o greseala ci asistam impreuna la un moment care va ramane pentru totdeauna in istoria Cupei Mondiale. O repriza pe care nemtii o vor pomeni din generatie in generatie, iar brazilienii o vor numi mereu ca “cea mai mare rusine”. Sa remarcam si faptul ca veteranul Klose devine cel mai bun marcator din istoria CM. Probabil cea mai buna linie de fund pe care a avut-o vreodata Brazilia a fost de nerecunoscut fiind doar o serie de jaloane de antrenament pentru vitezistii nemti.

min 30  GOOOL Khedira. Ozil (in usoara pozitie de ofsaid) ii reintoarce o minge in centrul careului, iar mijlocasul german nu rateaza. 0-5

min 27 GOOOL Germania. Dubla Kroos. E greu sa faci si live text la cat de rapid joaca si marcheaza Germania. Dezastru brazilian si un stadion impietrit. Apararea i-a tradat pe brazilieni la toate fazele. Marcelo a  fost un simplu jalon pentru jucatorii nemti 0-4

min 25 GOOL Germania. Sut perfect a lui Kroos din afara careului0-3

min 23 GOOOL Germania. Klose se fla la capul unui nou contraatac scoala german, primul sut este repsins excelent de Cesar, dar minge aii revine si suteaza imparabil din cativa metri 0-2

min 18 Marcelo patrunde in careu, dar Lahm intervine perfect prin alunecare. Asta nu-l impiedica pe Marcelo sa se vaite si sa ceara lovitura de la 11 m

min 11 GOOOL Germania. Tomas Muller inscrie cu un sut plasat din marginea careului mic dupa o lovitura de colt. Greseala mare a apararii carioca, Muller fiind lasat nepermis de liber 0-1

min 10 Marcelo greseste la mijlocul terenului iar nemtii declanseaza un contraatac rapid incheiat cu un corner.

min 7 Prima ocazie importanta este trecuta in dreptul Germaniei. Khedira suteaza bine din afara careului dar mingea il loveste pe Kroos

min 4 Sut slab Marcelo din afara careului si o centrare periculoasa in careu a lui Hulk. Brazilia incepe mai ofensiv

min 2 Lovitura de colt pentru Brazilia

min 1 Germania incepe cu veteranul Klose in atac. La brazilieni suprinde prezenta in echipa de start a lui Bernard in locul lui Willlian. Numele ambilor brazilieni este legat de Mircea Lucescu si Sahtior

Stadion: Mineirao (Belo Horizonte)

Echipele de start:

Brazilia: Julio Cesar – Maicon, David Luiz, Dante, Marcelo – Fernandinho, Luiz Gustavo – Hulk, Oscar, Bernard – Fred. Antrenor: Luiz Felipe Scolari
Germania: Neuer – Lahm, J. Boateng, Hummels, Howedes – Schweinsteiger, Khedira – Ozil, T. Kroos, T. Muller-Klose. Antrenor: Joachim Low

Arbitrul disputei va fi mexicanul Marco Rodriguez, acesta fiind ajutat de conationalii  Marvin Torrentera si Marcos Quintero, in timp ce arbitru de rezerva a fost desemnat americanul Mark Geiger.

Brazilia vs Germania:

Victorii Brazilia: 12
Remize: 5
Victorii Germania: 4
Golaveraj: 39-24.

Cele doua nationale s-au intalnit in finala Campionatului Mondial de Fotbal din 2002, atunci cand brazilienii s-au impus cu 2-0 (dubla Ronaldo).

Citeste mai multe despre   

Digi Sport

VIDEO Brazilia-Germania 1-7. Gazdele, eliminate după cea mai dură înfrângere din istorie. Nemții – primii finaliști

Gandul

Brazilia iese în stradă. Înfrângerea provoacă haos – GALERIE FOTO

Se arata ca:

Înfrângerea suferită de Brazilia în faţa Germaniei, scor 1-7, în prima semifinală a Campionatului Mondial de Fotbal din 2014, a provocat furia brazilienilor,

Înfrângerea suferită de Brazilia în faţa Germaniei, scor 1-7, în prima semifinală a Campionatului Mondial de Fotbal din 2014, a provocat furia brazilienilor, care au ieşit pe străzile din San Paolo şi Rio de Janeiro, organizând ample proteste în timpul cărora au ars steagul naţional.”

Correio Braziliense publică o imagine sugestivă cu antrenorul Braziliei în timpul meciului. Iată momentul în care lui Luiz Felipe Scolari I S-A FĂCUT FRICĂ DE CE VEDE

Brazilia – Germania LIVE. IMAGINILE DEZNĂDEJDII. O ţară întreagă redusă la tăcere în doar 20 de minute – GALERIE FOTO

„Suntem UMILIŢI!” Ziariştii brazilieni sunt consternaţi: Aşa arată o ECHIPĂ care joacă împotriva unei GLOATE

Se arata ca:

Germania a redus la tăcere Brazilia în prima semifinală a Campionatului Mondial 2014. La pauză, jurnaliştilor brazilieni nu le venea să creadă

Tabela de marcaj arată la pauză 5-0 pentru Germania. Un scor pe care nimeni nu şi-l imagina înainte de startul primei semifinale de la CM 2014. „Sumtem umiliţi!” titra mare, la pauză, cotidianul online de sport Lancenet.

„Aşa arată o ECHIPĂ care joacă împotriva unei GLOATE”, constatau jurnaliştii brazilieni care transmit meciul în direct de pe stadion pentru publicaţia citată.

La 6-0, publicaţia titra mare: „MASACRU! O lume întreagă a văzut masacrul la care a fost supusă Brazilia din partea selecţionatei Germaniei!””

Fara indoiala ca e vorba de cea mai mare surpriza a Cupei Mondiale! Absolut incredibil!! Absolut uluitor!! In primele 30′ de joc scorul era deja de 5-0 pentru Germania!! Foarte greu de spus ce s-a intamplat cu echipa lui Felipe Scolari… Cert este ca in acest meci n-a mers nimic pentru Brazilia, dar absolut nimic. A primit prea usor goluri, Apararea a fost ca si inexistenta. In atac, nimic… Totusi, Brazilia e o echipa buna, si a dovedit acest lucru, altfel n-ar fi ajunsin semifinala. A dovedit prin meciurile pe care le-a jucat pana acum ca e o echipa, totusi, buna. Ce s-a intamplat acum? Mi-e teama, totusi, sa nu cumva sa fie o problema de coruptie pentru ca Brazilia a cedat prea usor, inexplicabil de usor… Noi speram ca nu sunt astfel de probleme.

Ca oamenii au iesit furiosi in strada e de inteles, e foarte clar! Speram sa nu se intample lucruri grave! Jucatorii brazilieni si antrenorul, de fapt toata echipa, ar trebui protejata de Politie! Si trebuie sa mentionam si faptul ca acest Campionat Mondial nu a inceput intr-un climat de liniste sociala… Infrangerea aceasta a nationalei Braziliei agraveaza lucrurile. Sper ca lucrurile sa se rezolve si sa se linisteasca.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

iulie 9, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 6 comentarii

De ce ar castiga Victor Ponta alegerile prezidentiale

Voi schita aici o mica analiza in acest sens si trebuie, cred, sa pornim prin a arata ca atat succesul USL cat si cel al lui Victor Ponta, daca va fi candidatul PSD la prezidentiale, i se datoreaza in principal lui Traian Basescu. La noi, in Romania, in mentalul colectiv este urmatoarea credinta, si anume ca lucrurile merg prost datorita regimului Basescu, mai exact datorita lui Traian Basescu. Pe acelasi principiu a functionat si referendumul de demitere din 2012 cat si victoria zdrobitoare a USL. Insa dupa alegerile prezidentiale din 2014 Traian Basescu va trebui sa plece de la Cotroceni intrucat e la ultimul sau mandat constitutional. Deci nu va mai exista motivul pentru care lucrurile merg prost. Din 2012 si pana acum Guvernul Ponta nu se poate spune ca i-a incantat pe romani, dimpotriva: taxe si impozite din ce in ce mai mari si mai multe, fiasco total la privatizari si lipsa aproape totala de solutii pentru intreprinderile de stat nerentabile, performante extrem de slabe in atragerea fondurilor europene, mergand, in mod smecher, pe proiectele PDL-ului, apoi balbaieli si minciuni, cum a fost in legatura cu Rosia Montana si Pungesti s.a. Guvernul Ponta a reusit sa se mentina datorita faptului ca a fost sustinut de USL cu o majoritate zdrobitoare, iar dupa desfacerea USL a ramas tot in majoritate prin Alianta electorala PSD-UNPR-PC, sau, pe scurt, USD. Insa, atentie!!, urmatoarele alegeri legislative sunt in 2016!! Iar acum norocul lui Ponta este ca Traian Basescu inca mai e Presedinte. Exista, deci, un paratrasnet prin care se scurg toate nemultumirile populare. Numai ca acest tool atat de util, fara indoiala, va disparea de la anul… Sa ne gandim: daca Victor Ponta va ajunge Presedinte, iar PSD e la guvernare ce scuze va mai avea? Daca lucrurile vor merge precum aratam in articolul precedent, ce scuze va mai avea? Acum poate sa vina si sa le spuna oamenilor ca Traian Basescu e de vina… Dar dupa alegerile prezidentiale…? Si mai ales ganditi-va la ce s-ar putea intampla daca se vor inmulti revoltele si in alte localitati din tara…

De aceea cred ca ne asteapta doi ani grei cu Victor Ponta la timona si partidul sau la guvernare. Ar fi bine sa ma insel eu… Insa statul n-are bani, taxele si impozitele mari si multe impovareaza sectorul privat si nu contribuie la dezvoltarea economica, dimpotriva inteleg ca scad veniturile bugetare… Sa nu uitam ce explicatii a dat Victor Ponta dupa inundatii la intrebarea ca de ce nu a luat masurile necesare de prevenire, facand ceva ca sa se atenueze efectele acestui tip de calamitate. Ca nici Tariceanu n-a facut… Acum Victor Ponta isi permite: de vina este Traian Basescu. Victor Ponta ar trebui sa-si aminteasca de faptul ca UE nu da fonduri pentru imbogatirea baronilor PSD… Chiar as dori sa vad cum sustine UE coruptia din Romania!! :) . Si, pe plan european, PSD va trebui sa colaboreze cu PPE, asta e linia, din cate am inteles, a socialistilor europeni. Jean-Claude Juncker chiar a fost sprijinit de socialistii europeni pentru a obtine presedintia Comisiei. Care nu-i va da lui Ponta niciun ban!!! Parca il si vad pe Ponta cum, in disperare de cauza, va fugi catre China, Rusia, ca sa-i sustina aia coruptia. Din partid.

Victor Ponta ar putea ajunge, in final, mai rau decat Adrian Nastase. Si e baiat tanar…

Nu degeaba spunea Dl. Ponta ca ii place sa fie premier. Palaria de presedinte e prea mare pentru el…

Insa nu asta e problema! Ci alta: Ponta este reprezentantul dinozaurilor din partid, ca de pilda: Ilie Sarbu, Hrebenciuc, Nastase, Iliescu etc. Acest partid – PSD – a fost vazuit de catre SUA si partenerii occidentali ca fiind “fostul partid comunist”. In asemenea conditii – partidul nu s-a reformat inca – Ponta va fi respins, lucru ce ar putea insemna totusi ridicarea unei noi generatii in partid… Nu va ascund ca ma gandesc la Ana Birchall, Mircea Geoana si, desigur, Corina Cretu. Oameni cu viziuni pro americane si pro occidentale, deschise spiritului nou, european! O infrangere severa a partidului in 2016 va pune la modul real, serios, problema supravietuirii in spatiul politic, cu influenta pe care acestia o exercita acum, a unor dinozauri precum Ilie Sarbu sau Dan Voiculescu, care, desi PC, asa ar zice toata lumea, nu?, de facto e PSD, ca si asa PC n-ar face doua parale fara PSD. Dar si Liviu Dragnea, si Gabriel Oprea, si mai multi oameni de felul acesta ar trebui sa paraseasca jocul politic in fata unei echipe mai tinere si credibila pe plan european si nord-atlantic. Este foarte clar ca partidul va trebui curatat de toti cei legati cu fire (mai mult sau mai putin vizibile) de Moscova, de Kremlin, de cei cu simpatii fata de Republica Populara Chineza sau fata de Che Guevara.

:)

iulie 8, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 51 comentarii

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 27 other followers