Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Lucrurile nu stau chiar asa… Dar cum stau ele de fapt?

Iata ce scrie Vladimir Tismaneanu pe blogul sau:

Cartezianismul lui Ilici…

„Regimul Iliescu s-a întemeiat pe minciună. Nu minciuni banale, deplorabile, firește, ci mega-minciuni. Uriașe, colosale, gigantice. Scandalurile falselor doctorate–pentru că un doctorat bazat pe plagiat este unul fals– ale unor Ponta, Oprea, Tobă și alții/altele ejusdem farinae nu sunt decât vârful unui aisberg al amoralității maladive născută din minciuna fondatoare a “emanației spontane”. Când scriu că Iliescu și cei proveniți din a sa lume interlopă sunt bolșevici, am în vedere faptul că ei practică minciuna precum un mod de viață. Pe scurt, deviza lor este: “Mint, deci exist!””

Ceea ce ma frapeaza e ca dizertatia critica se desfasoara doar in legatura cu un anumit regim… Eu cred ca un om de stiinta, pe langa faptul ca nu trebuie sa plagieze, mai trebuie sa fie si obiectiv. Pentru a fi credibil.

Totusi, studiile doctorale ale lui Petre Toba nu s-au desfasurat in perioada regimului Iliescu, dupa cum insusi Dl. Toba a declarat – v. aici. Perioada a fost 2008-2011, iar teza de doctorat a fost sustinuta in mod public pe 15 februarie 2011.

In perioada 2008-2011, din cate imi amintesc eu, era un alt regim. Sustinut din rasputeri de Dl. Tismaneanu, daca nu ma insel. E vorba de Regimul Basescu.

Interesant ce spune si Cristian Preda, pe FaceBook:

„Tobă n-avea ce să caute în guvern. Și nici n-a plecat când a fost făcut public plagiatul, ci doar în clipa când procurorii au arătat că îl proteja pe alt plagiator, Oprea. E nevoie la Interne de cineva care n-a furat. Nimic. Nici bani, nici fraze.”

Intrebarea logica, carteziana, care se pune in asemenea conditii este: cum a ajuns Dl. Toba ministru in Guvernul Ciolos, de tehnocrati, sub Presedintele Iohannis, ca nu cred ca mai e Presedinte Dl. Iliescu…?

Nu sustin doctorate obtinute in urma unor plagieri, dar lucrurile acestea sunt minore in comparatie cu altele. De exemplu, cand Obama il ridica in slavi pe Ho Si Min:

Thomas Jefferson, unchiul Ho si Barack Obama (Updated)

Motto:”What is the nature of the threat which communism brings to the free world? It is the threat of an all-powerful state, dedicated to the extinction of individual dignity and individual freedom–individualism, in short. To put it more simply, communism is the death of the soul. It is the organization of total conformity–in short, tyranny–and it is committed to making tyranny universal.”–Adlai E. Stevenson, 12 septembrie 1952

In politica trebuie facute compromisuri. Diplomatia implica anumite gesturi formale, ritualuri ale politetii, declaratii de curtoazie. Ceea ce insa nu inseamna renuntarea la adevar si inlocuirea istoriei reale prin mit. Pe scurt, nu vad nicio legatura intre parintii fondatori ai natiunii americane si Ho Si Min, dictatorul stalinist din Vietnamul de Nord. Ca acesta a tinut sa apara ca un mare luptator pentru independenta nationala e de necontestat. Ca i-a trimis scrisori lui Harry Truman este real. Scrisori la care acel admirabil om de stat a refuzat sa raspunda. Dar tot de necontestat este ca a dispretuit democratia, statul de drept, piata libera, pluralismul.

In octombrie 1987 am organizat la New York o conferinta intitulata “Will the Communist States Survive? The View from Within”. Intre participanti,cunoscutii disidenti Aleksandr Zinoviev, Eduard Kuznetsov, Agnes Heller, Svetozar Stojanovici, Geza Szocs, Dorin Tudoran, Carlos Alberto Montaner, Carlos Franqui, Jakub Karpinski, Humberto Belli si Duan Van Tuai. Acesta din urma era supravietuitor al GULAG-ului vietnamez. A scris una din cutremuratoarele marturii privind sistemul concentrationar din Vietnamul comunizat, a demascat regimul intemeiat de Ho Si Min drept unul ilegitim si criminal. Daca ar fi citit aceasta carte, daca ar fi ascultat marturisirile victimelor dictaturii fondate de “unchiul Ho”, presedintele Obama ar fi putut evita afirmatia buimacitoare ca despotul comunist vietnamez (nicidecum “liderul nationalist”) ar fi fost inspirat vreodata, in mod onest, de Declaratia de Independenta, de Constitutia americana si de cuvintele lui Thomas Jefferson.

“And we discussed the fact that Ho Chi Minh was actually inspired by the U.S. Declaration of Independence and Constitution, and the words of Thomas Jefferson. Ho Chi Minh talks about his interest in cooperation with the United States. And President Sang indicated that even if it’s 67 years later, it’s good that we’re still making progress.”

http://www.washingtonpost.com/business/obama-us-vietnam-committed-to-regional-asia-pacific-trade-deal-by-years-end/2013/07/25/23b72d3a-f543-11e2-81fa-8e83b3864c36_story.html

http://www.amazon.com/Vietnamese-Gulag-Doan-Van-Toai/dp/0671603507/ref=sr_1_1?s=books&ie=UTF8&qid=1374783428&sr=1-1

PS Pentru cei care pretind ca n-as indrazni sa scriu ce cred despre Guevara, guevarism, stangism, comunism, fascism, stalino-fascism etc in Statele Unite si ca imi rezerv analizele critice pentru spatiul romanesc (ori exclusiv est european), deci ca as practica un fel de dublu discurs, unul in “Orient”, altul in “Occident”:

http://frontpagemag.com/2013/vladimir-tismaneanu/the-politics-of-resentment/

Update: Am citit recent cuvantarile electorale ale candidatului democrat la alegerile prezidentiale din 1952, Adlai Stevenson. Neindoios, un om extrem de inteligent. Un veritabil liberal anticomunist, o specie, din pacate, cvasi-disparuta. Pasaje memorabile, o proza politica impresionanta, precum si o intelegere remarcabila a pericolului totalitar comunist. Cartea, intitulata “Major Campaign Speeches of Adlai E. Stevenson”, a aparut acum sase decenii la Random House.

Motto-ul volumului este din William James, un text aparut pe 7 octombrie 1904, la care merita sa reflectam, tot cei care credem in libertate, moderatie si fermitate: “Reason is one of the very feebles of Nature’s forces, it you take it at one spot and moment. It is only in the very long runthat its effects become perceptible. Reason assumes to sette things by weighing them against one another without prejudice; but what affairs in the concrete are settled by is and always will be just prejudices, partialities, cupidities, and excitements. Appealling to reason as we do, we are in a sort of forlorn hope situation, like a small sandbank in the midst of a hungry sea ready to wash it out of existence. But sand banks grow when the conditions favor; and weak as reson is, it has the unique advantageover its antagonists that it activity never lets up and that it presses always in one direction, while man’s prejudices vary, their passions ebb and flow, and their excitements are intermittent. Our sandbank, I absolutely believe, is bound to grow–bit by bit it will get dyked and break-watered.”

Asemenea ganduri sunt de natura sa previna orice iluzii legate de monstruozitatile totalitare, mai vechi sau mai noi. Stevenson isi incheia prefata cartii cu ceea ce socot a fi nepieritoarele cuvinte ale lui Thomas Jefferson din scrisoarea catre John Tyler: “No experiment can be more interesting than that we are now trying, and we trust will end in establishing the fact, that man may be governed by reason and truth…” Increderea in ratiune si adevar este sansa cea mare a democratiilor in lupta cu inamicii lor.

A propos de cele mentionate in articol, imi scrie un bun prieten: “Cine il sfatuieste politic si strategic pe Barack Obama? Si cum poate fi ASTA expertiza Departamentului de Stat in privința Vietnamului? Ori a Consiliului de Securitate Nationala? Aici nu e doar lipsa de informație obiectiva ori stangismul nedisimulat al unui Presedinte. Trebuie văzut ceva mult mai rau, o contaminare cu pseudo-expertiza stangista a unor sectoare importante din instrumentele institutionale de evaluare si execuție a strategiei Statelor Unite. Ce face Obama nu mi se pare o gafa stanjenitoare, ci o rescriere cinica a istoriei trecute, pentru a deforma in sens ideologic istoria care se face. Ca toți stangistii, si Obama este un salvationist. Dar Obama e Presedintele Statelor Unite. A devenit salvationist aparatul de stat al SUA?”

Nu am un raspuns indeajuns de informat, de insider, pot face conjecturi pe baza datelor aflate in domeniul public. Presedintele Obama a exprimat ingrijorarea Statelor Unite legata de gravele incalcari ale drepturilor omului in Vietnam. Tot presedintele Obama a rostit cuvintele citate in articol. Abuzurile la adresa drepturilor omului au fost caracteristica dictaturii lui Ho Si Min si bolsevicilor vietnamezi. Deci, eu unul, vad o contradictie intre angajamentul anti-totalitar, pe de o parte, si complimentele facute unui tiran culpabil de asasinate in masa, pe de alta.”

Iar Romania a intrat in NATO in 2004, pe vremea lui Iliescu… Si Ion Iliescu i-a transmis oficial Secretarului General al NATO dorinta de a adera inca din 1993…

Asa ca, stimati domni, voi face si eu precum Dl. Iulian Fota: suntem profesionisti sau…?

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

septembrie 4, 2016 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

Teza de doctorat. Reflectii la Marius Chicos Rostogan

Se vorbeste mult zilele acestea despre teza de doctorat a D-lui Ponta, si anume ca Dl. Ponta ar fi plagiat. Nu stiu daca este asa si nu e treaba mea sa stabilesc acest lucru sau sa ma pronunt asupra lui. Am citit ce a scris presa referitor la aceasta chestiune si parerile unora care si le-au exprimat pe blogurile lor sau in comentarii. Nu m-am grabit sa scriu despre acest lucru si nici sa-l comentez. Pentru ca eu am niste nelamuriri, ca sa zic asa, pe care le voi expune in continuare.

Din cate stiu eu, o teza de doctorat trebuie sa aiba trei caracteristici esentiale: contributia personala, originalitatea si noutatea. Dupa parerea mea, aceste trei nu sunt sinonime cu corectitudinea: pot sa exprim un punct de vedere care e contributia mea personala (adica e vorba de gandirea mea, nu de a altuia!), care sa fie original si sa constituie o noutate, fara ca, in mod necesar, acest punct de vedere sa fie corect. De fapt corectitudinea, sau ceea ce se intelege in mod obisnuit – pentru ca oamenii gandesc in acest cliseu despre corectitudine –  tine mai mult de stiintele exacte, spre exemplu de matematica sau fizica. In matematica, spre exemplu, corectitudinea tine de a fi corect din punct de vedere logic. Teoria lui Lobacevski este corecta pentru ca marele matematician rus a aratat ca se poate construi o geometrie, in mod logic, negandu-se celebra Axioma a Paralelelor. Aceasta geometrie este corecta, desi nu prea are, sau nu are deloc, legatura cu simturile nostre, cu felul in care percepe omul, prin simturile sale, prin faptul ca e alcatuit in trei dimensiuni, lumea. Oamenii gandesc despre corectitudine in acest cliseu matematic: daca spun ca 2+2=4, atunci e corect; dar daca spun ca 2+2=5 atunci nu mai este corect. Dar ar putea fi original… Spre exemplu, daca as scrie despre un vrajitor care a luat doua mere si doua pere, le-a pus pe masa si ele s-au transformat in cinci caise! 🙂

Dar revin la ideea initiala, ce anume nu inteleg. Din cate stiu eu, cel care isi da doctoratul are un indrumator sau coordonator de proiect, nu? Apoi e vorba de o comisie care valideaza teza respectiva in vederea acordarii titlului de doctor celui care a elaborat aceasta teza. Sa presupunem ca teza de doctorat are 1000 de pagini si o bibliografie de 100 de lucrari. Presupun ca acea comisie de care am vorbit mai sus trebuie sa citeasca toate aceste lucrari, prezentate in bibliografie, pe langa faptul ca trebuie sa citeasca, desigur, toata teza de doctorat respectiva. Dar daca cel care elaboreaza teza face greseli? Oare nu ar trebui ca aceasta comisie sa le sesizeze doctorandului si sa nu valideze teza respectiva pana cand greselile nu sunt inlaturate? Oare nu ar trebui ca acel coordonator de proiect sa-i atraga atentia doctorandului asupra acestor greseli, pentru ca sa le corecteze, ca teza sa fie corecta, adica sa fie conform procedurilor ce arata cum trebuie sa fie o teza de doctorat? Spre exemplu, in cazul unei situatii in care nu s-a trecut in subsolul paginii lucrarea din care s-a citat, oare comisia care valideaza teza nu ar trebui sa sesizeze lucrul acesta si sa-l atentioneze pe doctorand asupra acestei neconformitati in raport cu procedurile de care vorbeam mai sus? Pentru ca, la randul sau, doctorandul sa corecteze si sa prezinte o teza de doctorat corecta, adica o teza conform procedurilor de care vorbeam mai sus. Deci pana cand teza nu este corecta si nu are o forma corecta, comisia nici n-ar trebui sa valideze teza respectiva, iar doctorandul sa nu primeasca titlul de doctor! Or, eu stau si ma intreb daca aceste comisii chiar citesc tezele de doctrorat integral, inclusiv bibliografiile de acolo din teza. Caci daca ar face asa nici n-ar mai trebui sa se vorbeasca de plagiat! Altiminteri, ce se intampla? Doctorandul prezinta teza comisiei respective si comisia, desi teza contine erori, ii spune ca e foarte buna si ii acorda titlul de doctor in domeniul respectiv! Or, aici e vorba despre faptul ca acea comisie nu e cinstita fata de doctorandul respectiv: cinstit ar fi sa-i spuna despre neconformitatile gasite si sa-l puna sa ia actiunile corective necesare, si sa prezinte din nou teza. Deci la o noua audiere teza sa fie corecta si fara neconformitati. Nu mai vorbesc de faptul ca acea comisie ar trebui sa constate contributia personala a doctorandului, originalitatea, noutatea pe care o aduce teza respectiva. Altminteri oricine ar putea sa-si dea doctoratul si sa obtina titlul de doctor intr-un anumit domeniu.

Daca neconformitatile cu procedurile de elaborare si cele care spun cum trebuie sa arate o teza de doctorat ar fi sesizate la timp doctorandului de catre respectiva comisie nici nu s-ar mai putea vorbi de plagiat. Dupa parerea mea, atunci cand vorbim de titlul de doctor pe care il are cineva si de teza sa de doctorat, prin care a obtinut acest titlu, din start ar trebui exclus plagiatul. Lucru care se poate realiza, dupa cum am aratat mai sus.

A gresi este omenesc. Erorile pot aparea cand nici nu te astepti. Cei care au lucrat in proiectare stiu ca, spre exemplu, un proiect, la cartus, contine rubrica  „Verificat”, sub semnatura! Deci este cineva, sau mai multi, care verifica proiectul respectiv si isi asuma raspunderea pentru acest lucru. Cartusul contine urmatoarele rubrici: Desenat, Proiectat, Verificat, Control STAS si Aprobat. Observati ca sunt rubrici diferite si toate contin semnatura celor care executa aceste operatiuni. In felul acesta se elimina posibilitatea de a se strecura o eroare sau mai multe erori in proiectul respectiv. Revin la teza de doctorat: doctorandul nu a trecut in subsolul paginii autorul, lucrarea acestuia si pagina din lucrarea din care a citat. Pai, si comisia care trebuie sa valideze lucrarea ce face? Zice ca e bine, ca totul e OK, si-i da titlul de doctor! Nu e straniu? Nu este, oare, necinstit fata de doctorand? In acest caz, in aceste circumstante e limpede ca pot aparea erori, poate aparea si plagiatul, fara ca doctorandul sa fi avut intentia sa plagieze. Cu atat mai straniu este ca plagiatul, la teza de doctorat, este descoperit dupa ani buni, in campania electorala! Cu alte cuvinte, daca cel care a obtinut titlul de doctor nu ar fi fost ministru sau prim-ministru, nu s-ar mai fi sinchisit nimeni sa caute si sa descopere daca e vorba sau nu de un plagiat. Eu sunt aproape convins ca in acesti ani de zile de cand a fost scrisa teza si validata si pana acum, cand Ponta a ajuns prim-ministru, nu s-a sinchisit nimeni nu numai sa verifice, dar sa si citeasca teza lui de doctorat. Cu alte cuvinte, preocuparea fata de teza de doctorat a D-lui Ponta ar fi fost, in continuare, ZERO BARAT  daca Dl. Ponta nu ar fi ajuns prim-ministru!!!! De unde rezulta un lucru foarte clar: miza nu este daca o teza de doctorat, cea a D-lui. Ponta, este sau nu corecta, daca Dl. Ponta a plagiat sau nu (lucru ce nu intereseaza, de fapt si de drept, pe absolut nimeni!!!!) ci faptul ca sa-l determine pe Dl. Ponta sa demisioneze din functia de prim-ministru, aparand acum, in campania electorala, ca domnia sa ar fi plagiat. Toata miza acestui scandal e una politica si are legatura cu scaderea drastica de popularitate a Presedintelui Basescu si a PDL, precum si cu deja celebra problema: cine merge la Consiliu. Este clar ca se incearca compromiterea lui Ponta si fortarea demisiei sale – unicul scop al scandalului in legatura cu plagiatul.

Sa luam si altfel lucrurile: sa presupunem ca un elev e scos la tabla de catre profesor si intrebat in legatura cu lectia ce trebuia invatata in ziua respectiva. Elevul nu prea stie, se uita in clasa (poate-i sufla cineva), pana la urma da un raspuns acolo care e nesatisfacator. Profesroul , ca si Marius Chicos Rostogan 😆 , pedagogul de scoala noua al lui Caragiale,  ii spune: „Eminent, excelent raspuns, bravo, felicitari!!” si-i da nota 10!! Si atunci cine e vinovat: elevul, ca nu a invatat lectia, sau profesorul, care i-a „verificat” cunostiintele, si care le-a gasit „exceptionale”?

„(Se face un zgomot la ușă. O doamnă din înalta societate – doamna Ftiriadi – intră împreună cu un mops gras, care vine să se gudure pe lângă pedagog.)

Profesorul (întâmpinând-o foarte emoționat): Onorată doamnă, eu încă mă recomand (ia cățelul în brațe).

Doamna Ftiriadi (foarte volubil și pe un diapazon mult mai-nalt): Am venit pentru băiat… Să-ți spun drept că nu vream să-l aduc să dea examen la școala publică, nu vream să se amestece cu fel de fel de băieți rău crescuți… Dar a stăruit tată-său… zice că e ordin de la ministerși de-aia l-am trimes la d-ta, care-i cunoști caracterul lui ambițios, de când îi ești meditator.

Profesorul: Binevoiască numai onorata doamnă să ieie loc. (Cătră Ionescu, care așteaptă în picioare:) Tu meri la locu-ți… De hatârul mâni-tii, pe kine nu ke las repekinke! No! meri!

(Ionescu merge la loc.)

Ioneasca (ridicându-se): Sărut mâna!

Profesorul (demn): No bine! poți mere. (Ia scaunul Ioneaschii și-l pune lângă doamna-nou-sosită, și așază cățelul pe el; mopsul, mulțumit, îl linge pe nas. Mahalagioaicele ies foarte umilite.) No, acuma tânărul Ftiriadi! Spune-ne, s-audă și ilustra matroană, onorata ta mamă: nu-i așa că pământul se-nvârke în jurul soarelui trei ani câke 365 ghe zile și mai apoi în al patrulea în 366 ghe zile?

Micul Ftiriadi: Da, dom’le.

Profesorul (face semne de aprobare doamnei Ftiriadi care, foarte satisfăcută, se scoală de la locul ei, drege cravata băiatului, îl sărută și se așază iar la loc: No, nu-i așe că presiunea se ghemonstră sufițiente prin cele două emisfere (doamna Ftiriadi tușește tare) ghe Maggheburg?

Micul Ftiriadi: Da, dom’le.

Profesorul (cătră clasa întreagă): No, boilor, vegheți numai exămplu ghe aplicățiune! (Către micul Ftiriadi:) No, încă una ș-apoi basta! Spune-ne: nu-i așe că Ioane Corvin ghe Huniaghe, și Makias Corvin, și-apoi dup-aceia doară toți magnații maghiari fost-au români ghe-ai noștri?

Micul Ftiriadi: Da, dom’le.

Profesorul: Bine! Bravo!! Emininke!!!

Doamna Ftiriadi:Mersi, domnule profesor… Sunt foarte mulțumită… o să-i spui și lui Ftiriadi câtă osteneală-ți dai cu copiii…

Profesorul: Ilustră doamnă, că-z asta ni-i misiunea. Datoria ni-i să luminăm jenărațiunile june; că-z fără instrucțiune și educățiune, un popor doară e învins astăzi în lupta pentru existență, și cine-i învins, apoi acela dă-l dracului! vorba lăkinească: una salus vickis nullam șperare salukem!” (subl. mea)

😆

Cineva imi povestea un lucru interesant: cum a fost cu teza de doctorat a lui Ceausescu. Ceausescu a intrat in sala unde era comisia respectiva. Toata lumea s-a ridicat in picioare. Apoi s-a asezat pe un scaun si a zis: „Intrebati-ma!„. La care cei din Comisie: „Dar, tovarase secretar general, va rugam sa ne intrebati dumneavoastra pe noi! Cum sa va intrebam noi pe dumneavoastra? Se poate? „. La care Ceausescu a zis ceva de genul: „Bine!„, apoi a plecat si a trimis pe cineva sa organizeze acolo o masa ( 😉 ), pentru intreaga Comisie! 😆

„Doamna Ftiriadi tuseste tare”… 😀

Insa interesant este ca, la fel ca intr-o Scrisoare pierduta, plagiatul este evidentiat cand se desfasoara campania electorala. Pentru compromitere din punct de vedere politic! Nici nu e de mirare ca Dl. Ponta a declarat ca renunta la titlul de doctor. Asa de usor. Practic toata aceasta treaba – compromiterea premierului din punct de vedere politic – arunca in ridicol si desuetitudine doctoratul. Toata aceasta actiune de compromitere a premierului, toti cei care au organizat aceasta actiune, il plagiaza pe Caragiale la modul cel mai stralucit!! Ca doar Basescu si PDL au „ramas fara coledzi”, n-asa? Se poate? 

„DANDANACHE: Ei, țe să-ți mai spui, puicusorule? Adu o birze, mă, băiete, degrabă… Mă sui în birze si mă duc la persoana, la becherul, — nu spui ține — e persoană însemnată —: Găseste-mi, mă-nțeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la „Răsboiul”… De colea până colea… gâri-mâr… a trebuit, conița mea, să țedeze, si tranc! depesa aiți, neicusorule…

ZOE (agitată treptat în măsura povestirii lui Dandanache) : A! domnule Dandanache, ai făcut rău… fapta d-tale este… să-mi dai voie să-ți spui…

TIPĂTESCU (încet) : Zoe! (ea urcă.)

DANDANACHE: Asa e, puicusorule, c-am întors-o cu politică. Aud? Țe era de făcut? Aminteri dacă nu-mi dedea în gând asta, nu m-aledzeam… si nu merdzea deloc, neicusorule; fă-ți idee! familia mea de la patuzsopt (coborând cătră public) si eu, în toate Camerele, cu toate partidele, ca rumânul imparțial… si să remâi fără coledzi!

TIPĂTESCU: Vezi bine! (mușcându-și buzele) Dar nu ne-ai spus sfârșitul istoriei… scrisoarea.

ZOE: Da, scrisoarea…

DANDANACHE: Care scrisoare?

TIPĂTESCU: Scrisoarea becherului…

DANDANACHE: Care becher?

ZOE (nervoasă) : Persoana însemnată… scrisoarea… de amor… arma d-tale politică, cu care te-ai ales…

TIPĂTESCU: Scrisoarea pe care voiai s-o publici în „Răsboiul”, dacă nu…

DANDANACHE (aducându-și în sfârșit aminte) : A da! scrisoarea… da… am prițeput…

ZOE: Ei! scrisoarea?

TIPĂTESCU: Ce s-a făcut?

DANDANACHE: O am pusă acasă la păstrare… dar stii, la loc sigur…

ZOE: Nu i-ai înapoiat-o persoanei?

DANDANACHE (cu mirare) : Cum s-o înapoiez?

TIPĂTESCU: Iată te-alegi, el și-a ținut cuvântul…

ZOE: Trebuie să i-o dai înapoi…

DANDANACHE: Cum se poate, conița mea, s-o dau înapoi? S-ar putea să fac asa prostie? Mai trebuie s-aldată… La un caz iar… pac! la „Răsboiul”. (coboară.) […]

TIPĂTESCU singur

Și-l aleg pe d. Agamiță Dandanache! Iaca pentru cine sacrific de atâta vreme liniștea mea și a femeii pe care o iubesc… Unde ești, Cațavencule, să te vezi răzbunat! Unde ești, să-ți cer iertare că ți-am preferit pe onestul d. Agamiță, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorul, pe puicusorul Dandanache… Ce lume! ce lume! ce lume!… (subl. mea)

😉

iunie 20, 2012 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu