Revolutie sau lovitura de stat? Despre ce s-a intamplat in Decembrie ’89

In primul rand este interesant de observat ca inainte de Revolutie, deci pe vremea regimului Ceausescu, FSN a existat, avand in centrul sau pe Ion Iliescu. Acest lucru nu trebuie subestimat, chiar daca membri acestuia se intalneau in boscheti. Pe de alta parte, marginalizarea lui Iliescu, de catre Ceausescu, pana la intr-un simplu director de Editura Tehnica, arata ca Iliescu era un pericol la adresa regimului Ceausescu. Altfel de ce a fost indepartat pana la cea mai joasa treapta a nomenclaturii de partid? Si de asemenea nu trebuie sa ne mire aparitia in presa straina a unor articole ce vorbeau despre Iliescu drept succesorul lui Ceausescu. Ar fi putut fi finantate din tara, ceea ce pare destul de putin probabil, sau din exerior, ceea ce pare mult mai probabil. Lucrurile acestea arata ca Iliescu era un personaj important.

Sigur, caderea comunismului in Romania – si deci si a lui Ceausescu – trebuie legata de Summitul de la Malta unde au avut loc intrevederi la varf intre SUA si URSS, vizand arhitectura geopolitica a lumii postcomuniste.

Din aceasta cauza trebuie sa admitem ca au existat interese externe pentru scoaterea lui Ceausescu de la Putere.

Spuneam mai sus ca FSN-ul, care era constituit pe vremea lui Ceausescu si ingaduit de acesta, nu trebuie subestimat, mai ales ca scopul lui era preluarea Puterii, Or, asta nu se putea intampla decat intr-o criza de sistem. Deci ideea preluarii Puterii era indisolubil legata de caderea regimului si sistemului comunist.

Un alt aspect ce trebuie luat in considerare este inrautatirea fara precedent a vietii oamenilor in ultimii 10 ani cu Ceausescu, inrautatire progresiva in principal sub aspect economic si in conditiile in care Securitatea era peste tot, pentru ca Ceausescu se temea.

Din aceasta cauza au iesit oamenii in strada. Era o nemultumire indreptata spre regim. Ideea de revolutie a aparut putin mai tarziu.

Fara indoiala conducerea superioara a Securitatii, inclusiv a contrainformatiilor militare cunostea despre Malta. Pe de alta parte nemultumirile populare erau asa de mari in toata tara incat oamenii nu puteau fi opriti sa iasa in strada sa protesteze.

Ceausescu avea controlul asupra instiutiilor de forta. Avea in mana lui Armata, Securitatea, iar in astfel de conditii era practic imposibil de scos. De asemenea, legal vorbind, Ceausescu nu putea fi demis decat de Marea Adunare Nationala. La proces, Ceausescu a avut dreptate cand spunea: ” Nu raspund decat in fata Marii Adunari Nationale”. Deci a-l indeparta pe Ceausescu de la Putere era, practic, imposibil. Rusii, dar si americanii, stiau bine lucrurile acestea, inclusiv faptul ca Ceausescu nu va ceda amiabil Puterea. Teama cea mai mare era in legatura cu folosirea fortei armate de catre regimul comunist. Si s-a vazut ca Armata a tras la Timisoara, cu Gen. Milea ministrul MAN, si lucrurile se puteau repeta la Bucuresti – ca erau semnale clare, evidente, ca Bucurestiul va iesi in strada! Initial se incercase ceva la Iasi, dar Iasiul era prea aproape de granita cu URSS – batator la ochi si periculos. Timisoara era locul ideal, apropierea de Vest avand o simbolistica potrivita, era mai putin batator la ochi si mai putin periculos fata de Iasi. Chestiunea e ca Armata a intervenit brutal, iar lucrul asta se putea repeta la Bucuresti. Fara indoiala, se poate obiecta ca in fata unor provocari a unor elemente de ordin extern nu opui Armata sa rezolve problema, stiut fiind ca, in astfel de cazuri, Armata face demonstratii de forta.

Intr-un astfel de climat a avut loc sinuciderea Gen. Milea, in fapt decapitarea Armatei. Se stie ca Armata nu poate functiona decat pe baza de autoritate ierarhica. In felul acesta Armata a fost, ca sa zic asa, „scoasa din circuit”. Adica Armata nu ar mai fi putut sa actioneze in folosul regimului Ceausescu. Redobandirea autoritatii la varf se face greu. Generalii defilau pe la Televiziune. Armata se confrunta cu o grava criza de autoritate. Din aceasta cauza s-au intamplat lucruri neplacute, cum a fost ceea ce s-a intamplat la Otopeni.

Al doilea element important era de a stabili daca revolta populara si o Armata care nu mai ar actiona in favoarea dictatorului si regimului comunist sunt suficiente conditii pentru inlaturarea lui Ceausescu, care avea functia legala de ” comandant suprem al fortelor armate”.

Atata vreme cat Ceausescu nu a demisionat, el avea autoritate asupra Armatei si ar fi putut prelua controlul asupra acesteia. Masele, neorganizate si cu mainile goale, nu aveau cum sa se opuna Armatei, daca aceasta ar fi reactionat pro Ceausescu.

Din aceasta cauza a trebuit pastrata o stare de tensiune. Pana la lichidarea dictatorului.

Astfel trebuia sa actioneze cineva pentru mentinerea unei stari de tensiune. Eu cred ca trebuie inteles ca cei din exterior, care urmareau caderea regimului Ceausescu doreau sa mearga la sigur. De aici ideea asa-numitilor „teroristi” – scenariul asta exista. In fapt a fost o invazie mascata a Romaniei, mascata de turisti rusi (poate si altii), cu scopul de a crea pe strazi, tensiune, panica, de a hartui Armata, decapitata cum spuneam, dar care avea deja la varf personaje prietenoase FSN-ului. Totusi, asa cum spuneam, autoritatea nu se obtine usor si dintr-o data. Si Armata era slabita din punctul asta de vedere. Deschiderea granitelor dupa Revolutie a avut drept scop scurgerea lor, a acestor „teroristi”, afara din tara. Iar o asemenea operatiune complexa s-a facut cu largul concurs al Securitatii, DIA care au permis si au acordat sprijinul necesar acestor forte externe. Cu alte cuvinte, un fel de colaborare. Cei din exterior s-au temut de Armata, principalul tool prin care Ceausescu s-ar fi putut mentine la Putere. Securitatea, care stia de diversiune, a pus imediat armele in rastele. Securitatea nu avea, desigur, forta si nici specificul, si nici rolul Armatei.

Faptul ca s-au dat arme civililor, fake news-urile care apareau atunci la TVR erau si expresia unei stari de haos. Insa acest haos trebuia intretinut. Motivele erau de a acoperi ce s-a intamplat si de a abate atentia de la preluarea Puterii, fenomen ce era in plina desfasurare.

Cam asa as vedea eu, in mare si pe scurt, evenimentele de atunci. Sigur, o revolutie trebuie sa aduca ceva nou. Schimbarea sistemului politic, a statului, a oranduirii sociale, a economiei etc definesc o revolutie. Iar astfel de schimbari, in cazul unei revolutii, sunt de regula radicale.

Dar mai trebuie sa se schimbe si oamenii. De aceea Proclamatia de la Timisoara se inscria in logica revolutionara. Or, noi am putut cu usurinta constata aparitia in prim-plan tot a unor membri marcanti ai PCR, ca de exemplu: Brucan, Iliescu, Gen. Militaru si multi altii.

Dar daca ma gandesc mai bine nici nu vad ca s-ar fi putut face altfel…

Unii au vazut in aparitia la varf a acestor fosti marcanti lideri PSD „revolutia furata”. Dar ce puteai sa faci? Si mai ales cu cine? O revolutie inseamna desigur si preluarea Puterii. Or, in Romania socialista nu exista Opozitie sau o organizare serioasa capabila sa se opuna regimului comunist. Corneliu Coposu era urmarit zi si noapte de catre Securitate. Iar Exilul romanesc era de asemenea ignorat de stat si amenintat tot de catre Securitate. In permanenta. De aceea in aceste zone nu putea izvori vreo schimbare serioasa.

Corneliu Coposu era din exteriorul PCR. Ion Iliescu era din interior si era o problema interna a partidului. Nu trebuie sa facem confuzia ca ar fi avut acelasi statut, ca sa zic asa. Si nici n-au fost tratati similar de catre regim.

Asa cum au decurs lucrurile schimbarea politica trebuia sa provina din interiorul PCR. Pentru ca nu ar fi avut cine s-o faca. Nu doar ca ar fi fost extrem de periculos, dar n-ar fi avut nici mijloacele s-o faca. Fara indoiala, nici organizarea necesara.

Ca ne place sau nu, preluarea puterii politice – componenta esentiala a oricarei revolutii – nu se putea face decat de cei din interiorul partidului unic si cu aportul structurilor de informatii, printre care si fosta Securitate. De fapt, ceea ce s-a intamplat a fost daramarea prin forta a Esalonului 1 al PCR si preluarea Puterii de catre Esaloanele 2-3 ale aceluiasi PCR. Evident, in cazul fostei Securitati, transformate in SRI, lucrurile au stat aproximativ la fel.

Eu cred ca trebuie inteles faptul ca preluarea puterii politice s-a facut pe suportul organizatoric al fostului PCR, la care s-a renuntat formal imediat dupa Revolutie, fara a fi condamnat oficial comunismul. Organizarea PCR la nivel national a si permis preluarea rapida a Puterii de catre FSN-ul lui Ion Iliescu. De aceea nu ar trebui sa ne miram prea tare ca acestia au reusit intr-un termen scurt sa aiba un control politic deplin. FSN s-a suprapus perfect peste structura organizatorica a PCR.

Imi dau seama ca se pot face unele confuzii. Partidul unic, PCR, era un partid mamut, cu 4 milioane de membri. Evident ca multi erau de umplutura acolo.  Evident ca in timpul Revolutiei si dupa, optiunea oamenilor a fost anticomunista. Dar pentru preluarea Puterii esential era suportul, scheletul organizatoric al defunctului PCR, mostenit de catre FSN. Statistic vorbind, Regula lui Pareto ne-ar da ca doar 20% din cei 4 milioane de membri nu erau de umplutura p-acolo. Asta inseamna in jur de 800.000 de membri. Adica atati cat are, cu o buna aprocimatie, acum PSD, adica fostul FSN al lui Ion Iliescu. Cu alte cuvinte, Revolutia a restructurat PCR-ul, transformandu-l intr-un Front si apoi intr-un partid democratic de stanga.

In 1990, partidele istorice, dar si celelalte, abia se formau. PNTCD, PNL, Partidul Social-Democrat a lui Cunescu erau partide in formare, intr-o societate in care 4 milioane de oameni au fost membri PCR. Din aceasta cauza FSN-ul, care beneficia de structura organizatorica a PCR si de nucleul important al acestuia a fost avantajat. Din aceasta cauza a si putut sa castige alegerile din 20 mai 1990, primele alegeri libere postcomuniste, la un scor lejer.

Interesant comunicatul de presa lansat de Dl. Iliescu:

Comunicat de presă

„Am decis să ies din tăcerea pe care mi-am impus-o în legătură cu acțiunile justiției în cazul dosarelor generic numite ”Revoluția” și ”Mineriada”, din obligația de a lămuri câteva lucruri. Prima observație se referă la finalitatea acestor dosare, finalitate care nu mai are nicio legătură cu aflarea adevărului despre acele evenimente. Cum poate afirma cineva că acesta este scopul acestui spectacol ”justițiar”, când, în cazul evenimentelor din 13-15 iunie 1990 nu a fost judecat, de fapt, nici măcar cercetat, vreunul dintre cei care au organizat acțiunile violente din ziua de 13 iunie, au atacat sediul Poliției Capitalei, sediul SRI, al Ministerului de Interne, care au răspândit zvonuri ce au incitat la violențe, au atacat și incendiat  sediul Televiziunii publice și au rănit oamenii care apărau studiourile tv de furia dezlănțuită a unor indivizi, la fel de fără chip și identitate ca și teroriștii care au atacat fostul sediu al CC al PCR chiar în momentul în care se redacta Comunicatul către țară al CFSN?

Pentru cei mai mulți dintre cei care acuză acum în spațiul public, evenimentele de la 15 martie 1990 de la Târgu Mureș, nu mai există, pentru că, nu-i așa, contrazic tezele lor despre natura și consecințele lor, și nu mai servesc ”cauzei”. La fel, nici evenimentele din 13 iunie 1990 nu mai există, iar minerii au venit la București fără motiv, doar pentru a reprima o manifestație, cea din Piața Universității, pe care organizatorii ei o încetaseră a doua zi după alegerile din 20 mai 1990. Se construiește o altă realitate, pentru a justifica astfel de dosare.

        Aceste dosare au făcut obiectul atenției procuraturii timp de 28 de ani. Au făcut obiectul atenției unor comisii speciale ale Parlamentului României. De fiecare dată soluțiile pronunțate au nemulțumit pe cineva, de vreme ce se redeschid mereu, coincidență probabil, atunci când apar crize de natură politică, în special, care necesită schimbarea agendei publice. Acum ni se spune că istoria trebuie scrisă de procurori și judecători. De ce? Ca să aflăm că o Revoluție durează exact cât îi trebuie unui dictator să decoleze de pe acoperișul sediului puterii? După care, în secunda următoare, democrația se instalează, instituțiile ei înfloresc și schimbarea s-a terminat?

        Această abordare este pe cât de politizată, pe atât de periculoasă. Nu poți fundamenta un dosar de cercetare penală pe viziunile unora sau altora despre evenimente despre care oricum nu puteau avea o imagine corectă. În acele zile de decembrie 1989 nimeni n-a avut o imagine integrală a evenimentelor. Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă. Ei bine, asta se dorește cu aceste două dosare! Nu dovezile trebuie să ducă spre un verdict, verdictul a fost dat în afara cadrului legal, iar justiția trebuie doar să înlăture acele dovezi care ar contrazice verdictul.

        Nu cred că-și închipuie cineva că vechiul sistem abandona, fără să reziste, puterea, în decembrie 1989, oricât de erodat și de slăbit ar fi fost. Avea de partea sa aparatul de represiune, chiar dacă unii, mai rapizi în decizii, începuseră să fugă de pe corabie. Cu unii dintre ei vom avea surpriza să ne întâlnim în organizarea evenimentelor din 13 iunie 1990. Asta dacă justiția ar vrea să cerceteze acele evenimente în mod corect – evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989.

        În ceea ce mă privește decizia președintelui Iohannis nu mă surprinde, cu toate că nu văd care este cadrul legal în care se înscrie. Mă surprinde însă faptul că, liberi fiind, oamenii nu mai cred că trebuie să lupte pentru libertatea lor. De asta au ajuns să ne dea lecții de democrație oameni care, în timpul ceaușismului, au tăcut mâlc, asta când nu puneau umărul la costruirea cultului personalității lui Ceaușescu.

        Știu că sunt destui cei care nu văd nici acum cu ochi buni faptul că promisiunile cuprinse în Comunicatul CFSN către țară, scris, cum spuneam, printre gloanțe(atacuri despre care se spune acum că au fost înscenarea noastră!)  au fost îndeplinite. Nu poți face din actul suprem de demnitate al națiunii române o ”lovitură de stat”, doar pentru că așa a citit cineva în cartea unul apologet-și angajat!-al Securității. Am spus și repet: ar fi fost bine dacă am fi avut parte și noi precum Polonia, Ungaria și Cehoslovacia,de o tranziție negociată. O revoltă populară a născut un vid de putere. Niște oameni, din cele mai diverse zone ale societății, și de cele mai diverse convingeri politice, au încercat să dea un sens și o direcție schimbării. Și-au asumat niște responsabilități.

Acum sunt acuzați că au îndrăznit acest lucru. Totul se transformă într-o farsă, jignind sacrificiul și memoria celor care au luptat pentru libertate și democrație. Probabil că trebuia să trecem și prin faza asta. Deși altele sunt problemele de pe agenda națiunii. Care agendă pare să nu mai aibă nici obiectivul integrării europene, nici pe cel al dezvoltării, combaterea sărăciei, o viață mai bună pentru români. Programul Revoluției Române rămâne în continuare actual. Poate că asta deranjează, în ultimă instanță. Dar nu este vina mea că se întâmplă așa. Prezentul este operă colectivă. Eu mi-am făcut partea mea de datorie, indiferent de ceea ce cred cei care caută țapi ispășitori pentru eșecurile lor. Stau cu capul sus la judecata istoriei.   Ion Iliescu”

Lucrul ce m-a frapat din prima citind ce spune Ion Iliescu in acest Comunicat de presa este schimbarea pozitiei sale legata de evenimentele din 13-15 iunie ’90: nu mai sunt „elemente legionare”, ci cei care au organizat evenimentele din 13 iunie sunt oamenii fostului regim comunist: „evenimente care au reprezentat răzbunarea lor pentru că au fost alungați de la putere în decembrie 1989„. Totusi, inteleg ca si Petre Roman este anchetat. In calitate de premier la data respectivelor evenimente poate ca va reusi sa raspunda mai bine la aceasta problema…

Insa ceea ce se remarca din expozeul D-lui. Iliescu este faptul ca, de fapt, dumnealui nu-i place sau nu-i convine ca s-au redeschis Dosarele Revolutiei si Mineriadei. Si nu-i convine pentru ca trebuie sa raspunda pentru ceea ce s-a intamplat atunci, pentru mortii de atunci, pentru venirea minierilor si pentru cei agresati de minieri, si pentru imaginea proasta pe care Mineriada din 13-15 iunie 1990 a facut-o Romaniei, ceea ce nu inseamna, desigur, ca este neaparat vinovat: instanta de judecata va stabili lucrul asta. Insa domnia sa a sustinut cam intotdeauna teza potrivit careia: „Nimeni nu poate să spună că  știe tot ce s-a întâmplat, și că tot ce știm noi, ceilalți, este fals, că varianta lui are drept de adevăr absolut, iar Justiția trebuie să consfințească această variantă.„, uitand parca de faptul ca documentele secrete ies din arhive dupa 30 de ani. Teza aceasta, ca nu se poate stii adevarul si drept consecinta e inutil sa-l mai cauti, se vede ca-i serveste destul de bine fostului Presedinte.

Nu dorim sa vedem un proces politic. Dorim aflarea adevarului si ca cei care se fac cu adevarat vinovati sa plateasca.

Iar in ceea ce priveste chestiunea legata de faptul ca „prezentul este o opera colectiva”, Dl. Iliescu uita ca liberalizarea pe care domnia sa a pastorit-o a fost facuta prin furtisagurile de la stat, lucru in care a excelat FSN-FDSN-PDSR-PSD. Eu n-as crede ca Programul domniei sale a reusit sa asigure o viata mai buna pentru romani. In perioadele in care a fost Presedinte a binecuvantat furtisagurile si distrugerile industriale prin simplul motiv ca, de fapt, nu a luat atitudine impotriva acestor infractiuni, transformand furtisagul intr-un soi de normalitate pernicioasa. Daca „prezentul este o opera colectiva”, lucrul asta nu exclude responsabilitatea celor care au condus tara. Or, domnul Iliescu pare a dori sa ocoleasca lucrul asta.

Regele Mihai – un destin trist…

As fi putut sa spun aceleasi banalitati intalnite si la altii, legate de Istorie, referitoare la Regele Mihai. Spun banalitati pentru ca le intalnesti in toata presa de la noi. Nu afirm ca n-ar trebui cunoscuta Istoria. N-as vrea sa fiu gresit inteles.

De aceea m-am gandit sa spun ce inseamna pentru mine, ce gandesc eu despre Rege si Monarhie.

Nu e usor.

Nu e usor cand nu mai vrei sa te uiti in cartile de Istorie si sa preiei ce scrie acolo si sa spui ca e ceea ce gandesti tu.

Nu am cunoscut Monarhia, n-am avut despre Rege o parere neaparat proasta pentru ca asa ar fi dorit fostul regim comunist. Nu l-am cunoscut personal pe Rege, ca sa pot spune ca am amintiri. L-am vazut pe viu doar o singura data, la biserica Sf. Gheorghe Nou din Centrul Bucurestiului , intr-o mare de oameni, si pot sa spun ca nu mi-a facut deloc o parere rea. Era un om cu o figura ascetica, chiar aspra, dar si trista totodata, dar demna.

Ceea ce pot spune sigur este ca a avut un destin trist. Si intr-un fel putem spune ca aceasta tristete umbreste Romania. Priveam la televizor imaginile de arhiva, de dinainte de venirea comunismului. Si ideea care mi-a venit in minte e ca nu doar Monarhia, dar toata acea lume a apus atunci, in anii aceia, iar comunismul pur si simplu a distrus-o in puscariile comuniste. Mai exact spus a supus-o unui regim de exterminare!! Anii aceia, prezentati in imaginile care curgeau pe ecran, cand Regele era mic, luat in brate, apoi barbat tanar si frumos, acei ani tulburi, totusi, inca mai erau anii Monarhiei si a unei lumi care, in mod tragic, a disparut brusc, sub ura de clasa, criminala, comunista!

Regele Mihai a fost un fel de Cavaler al Tristei Figuri in Istoria noastra contemporana. Cred ca era un om trist. Dar un om care nu a renuntat niciodata de a fi Rege si de a sta demn in fata Istoriei, sub toate vicisitudinile acesteia.

Spuneam ca nu e usor sa vorbesti despre Rege si Monarhie, pentru ca nu le-am cunoscut, pentru ca am cunoscut alte vremuri, ca atatia altii, mai bine de doua generatii. Parerea mea este ca regimul monarhic a avut numeroase hibe si slabiciuni. S-a sfarsit in 1947. Dar slabiciunile unui astfel de regim aparusera de mai demult. Rolul Monarhiei in faurirea Statului Roman Modern si in ceea ce priveste constituirea Romaniei Mari este, zic eu, imens! Monarhia noastra insa a fost, din nenorocire, invinsa de totalitarismele sec. XX. Nazismul si comunismul au distrus-o!! De aceea tristetea acestui Rege, pe care nu l-am cunoscut, despre care pot spune ca mi-e chiar strain, este totusi tristetea noastra!

Ceea ce i s-a intamplat Regelui in 1947, nu e doar problema personala a unui om, a Regelui sau familiei regale. Ci a Romaniei! A fost un atentat la independenta, suveranitatea si integritatea Romaniei realizat de catre dusmani, de catre oameni vanduti miseleste intereselor straine, de catre cei fara Dumnezeu, de catre tradatori!! Iata de ce tristetea Regelui e tristetea unei tari, care a fost siluita de dusmani, care a fost perturbata in evolutia sa fireasca pentru ca atentatul la adresa Romaniei a fost un viol politic ce a tinut pana in Decembrie 1989. Si trebuie s-o spunen: URSS a atentat continuu la independenta si suveranitatea tarii noastre pe tot parcursul perioadei comuniste, dupa ce ne-au furat o parte din teritorii, din care rusii nu vor sa plece nici acum.

Regele Mihai a murit! Noi n-am uitat ce s-a petrecut in 1947. Nici nu trebuie sa uitam vreodata. Tristetea ramane! Iar de iertat deplin se va putea doar cand ne vom vedea tara intregita: Romania Mare!

Regele Mihai I al Romaniei 1921-2017

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace!

Condoleante familiei.

O intrebare pusa de maestrul Cristoiu…

… la care as dori sa raspund. Dar sa vedem despre ce e vorba:

Ion Cristoiu

Saltul năucitor de la Între noi și Rusia n-a fost niciodată pace la Tradiția prieteniei româno – ruse

„Din cîte s-a putut vedea pînă acum, Gîndul de sîmbătă e dedicat Istoriei. Nu Istoriei ca teren de cercetare specială, ci Istoriei ca prilej de meditație asupra prezentului. Vor fi, probabil, cititori care așteaptă de la mine și sîmbăta un comentariu gazetăresc despre întîmplările de pe scena mică a politicii românești de azi. Probabil că ei vor considera textele dedicate Istoriei ca expresia unei nevoi a mea de relaxare în week-end.
Nici vorbă de așa ceva.
Pentru mine, Istoric al clipei, Trecutul a fost și este un concurent serios al Prezentului. Textele mele consacrate Istoriei dau expresie neliniștii care mi-a provocat-o totdeauna Istoria. Fiind de genul feminin, Istoria are hachițe. Și cînd îi e muritorului lumea mai dragă, Istoria îi trîntește o dare peste cap a celor din jur, de rămîne bietul muritor paralizat de uimire.

În ultimul timp, m-a preocupat saltul năucitor întruchipat pentru români de Lovitura de stat de la 23 august 1944. O țară pe care am văzut-o timp de 25 de ani ca dușmana de veacuri a României – Rusia – trebuia acum, după schimbarea de Alianță pusă la cale de Rege, să fie prezentată drept prietena de veacuri a României.
Așa se explică prăpastia dintre cele două texte de mai jos. Amîndouă se ocupă de relațiile dintre noi și Rusia de a lungul timpului. Primul articol, apărut în Sentinela de la finele lui 1943 și debutul lui 1944, proclamă că între noi și Rusia n-a existat decît dușmănie de veacuri.
Al doilea, apărut în Semnalul din 1 septembrie 1946, la doi ani și ceva distanță de primul, proclamă că între noi și Rusia n-a existat decît prietenie de veacuri.
Citiți-le și spuneți-mi!
Care dintre ele exagerează?

Sentinela, 26 decembrie 1943 – 1 ianuarie 1944

Între noi şi Rusia

Apa şi focul sunt cele două elemente care nu se pot împăca niciodată. Atâta timp cât va exista viaţa, lupul va sfâşia mereu oile. Tot astfel, Rusia va însemna un pericol mereu reînnoit pentru noi şi oricât vom încerca să normalizăm raporturile noastre cu Rusia, vecinul nostru din Răsărit nu va aştepta decât momentul prielnic pentru a ne desfiinţa.

Mai avem şi alţi vecini. Cu unii din ei ne-am luptat uneori şi apoi ne-am împăcat, trăind veacuri de-a rândul în bună vecinătate. Cu alţii ne găsim în aceeaşi situaţie în care am fost şi suntem de veacuri, pentru că au rămas mereu la gradul de barbarie şi cruzimi care au năvălit odinioară în Europa. Dar nu despre aceştia vom vorbi acum. Rana cea mai vie este deocamdată Răsăritul. Aici trebuie să încheiem socotelile, pentru a ne putea întoarce mai târziu spre alte meleaguri.

Deşi noi aveam de revendicat pământ de la bolşevici, deşi lupul ne sfâşiase carne din trup, noi am încercat totuşi să facem uitate durerile ce ne-au fost cauzate şi să ne împăcăm cu bestia de la Răsărit. Totuşi, provocatorii de ieri au continuat să devină agresivi. Bolşevicii voiau cu orice preţ gurile Dunării româneşti, pentru ca mai târziu, să ne înghită Dobrogea şi mai apoi restul ţării.

Dar aceste raporturi au existat întotdeauna între noi şi ruşi. Din clipa în care Marele Ducat de Moscova s-a transformat într-o mare putere şi ne-au devenit vecini, ei ne-au socotit ca o piedică în drumul lor de expansiune. Întâmplarea a făcut că atât la Nord cât şi la Sud, au fost aşezate popoare înrudite cu ruşii. Între aceste popoare, noi am fost ca o suliţă, cu vârful înspre Rusia. Toţi ţarii Rusiei ne-au socotit astfel ca pe o piedică în faţa panslavismului.

Dar virusul rusesc – testamentul lui Pentru cel Mare, prevedea întinderea puterii ruseşti, până la Constantinopol. Ruşii voiau să respire prin Marea Mediterană. Ori România, era aşezată şi în faţa acestui drum rusesc şi deci, era firesc ca ruşii să dorească şi cu mai multă înverşunare desfiinţarea noastră.

Am încercat noi toate atitudinile politice posibile faţă de ruşi. Toate încercările noastre s-au lovit însă de acelaşi zid: voinţa rusească de a trece peste trupul nostru, în vederea împlinirii scopurilor sale.

Nu o singură dată ruşii au încercat să ocupe România. Din fericire, puterile străine au intervenit întotdeauna la timp, pentru ca Rusia să fie nevoită să părăsească teritoriile ocupate. Vitejia noastră a făcut apoi restul.

Fiara va continua să se hrănească cu carnea altor vieţuitoare, pentru că aşa este legea firii. Şi oricât de blând se va purta mielul, lupul va continua să-l sfâşie. Tot astfel şi Rusia, albă sau roşie, va continua să ne ameninţe independenţa, pentru că suntem piatră şi obstacol în drumul lor.

La pericolul rusesc s-a mai adăugat în timpul din urmă şi schimbarea regimului lor politic. Pentru că chiar dacă ruşii ne erau duşmani prin forţa lucrurilor, totuşi ei aveau scopuri limitate şi, deci, mai puteam spera în salvarea unei părţi din fiinţa noastră.

Ruşii comunişti au scopuri nelimitate şi crude, întrebuinţând uciderea în massă ca la Katyn şi alte locuri. Pentru Rusia Sovietică, nu există hotar care să fixeze limita dorinţei lor de expansiune. Ei visează să ocupe toată Europa şi dacă e posibil întreg pământul. Ce putem noi însemna în faţa avalanşei bolşevice? Un petic de pământ peste care ei ar trece fără nicio consideraţie.

Iată de ce trebuie să-i învăţăm pe copiii noştri încă din frageda copilărie ce înseamnă pericolul din Răsărit. Iată de ce trebuie să fim convinşi că noi nu avem altă cale decât să continuăm până la sfârşit războiul din Răsărit, până atunci, până când ameninţarea din spre soare răsare va dispare pentru totdeauna.

Semnalul, 1 septembrie 1946

Tradiţia colaborării româno-ruse

Dacă este unanim stabilit că războiul nostru împotriva marelui vecin de la Răsărit a fost fapta unui uzurpator megaloman, care a acceptat fără ezitare să pună ţara la remorca intereselor imperialismului german, nu este totuşi mai puţin adevărat că ignoranţa totală în care, timp de aproape un sfert de veac, a fost menţinută opinia publică românească asupra realităţilor sovietice, cît şi, în general, asupra perspectivelor ce s-ar fi putut deschide în favoarea noastră din cultivarea unor raporturi corecte, dacă nu chiar cordiale, între Bucureşti şi Moscova, a facilitat în mare măsură dezvoltarea unei politici fundamental greşite şi care a culminat cu îndrăzneala fatală a lui Antonescu.

Această ignoranţă, sistematic întreţinută de către exponenţii păturii conducătoare de atunci, corespunzătoare imperativelor geo-politice şi geo-economice, a constituit climatul intelectual în care au încolţit cele mai stupide prejudecăţi şi cele mai nefaste iluzii, pe care recent a trebuit să le răscumpărăm printr-o abundentă hemoragie – climat care explică rătăcirile interne şi răbufnirea lor pe plan extern.

Autorii acestei ignoranţe au mers, de altminteri, atît de departe, încît pentru a obţine un efect maximum, nu s-au mulţumit numai de a falsifica orientări contemporane, dar au şi „anulat” legăturile noastre trecute cu popoarele Rusiei.

Ceea ce, într-adevăr, tinerele generaţii dintre cele două conflagraţiuni mondiale, educate în duhul «minciunii patriotice», n-au parvenit să afle de la dascălii lor, este că poporul român trăise, de-a lungul secolelor, în raporturi de prietenie activă cu poporul rus şi că între ele n-a existat nicicînd vreun conflict armat – şi că, prin urmare, interesele noastre naţionale dictau o continuitate perfectă a acestor raporturi.

Astfel, printr-o generală complicitate a tăcerii, timp de două zeci şi cinci de ani, manualele noastre de istorie n-au mai insistat asupra faptului că relaţiunile noastre cu Răsăritul fuseseră aşezate încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, care, cel dintîi, avusese viziunea exactă că dintr-acolo poate să-i vină cel mai durabil sport al politicii sale externe şi că aceste relaţiuni luaseră un aspect într-atîta de intim, încît Voievodul moldovean ajunsese a fi solicitat, la un moment dat, să arbitreze chiar conflictul izbucnit între Ţarul Ivan al III-lea, cu care de altfel se încuscrise, şi Domnitorul Lituaniei; că după moartea lui Ştefan, fiul său, Petru Rareş încheiase o alianţă de fapt cu Ducatul Moscovei, ostaşii ambelor ţări cooperînd efectiv împotriva năzuinţelor de expansiune ale Sublimei Porţi, cît şi cele ale Poloniei feudale; că mai tîrziu Ion Vodă cel Cumplit a găsit adesea sprijinul Cazacilor Zaporojeni; că însuşi Mihai Viteazul a fost ajutat de către Ţarul Feodor şi chiar de către celebrul Ţar Boris Godunov, în luptele sale împotriva Otomanilor; că Vasile Lupu obţinuse concursul lui Timuş, Hatmanul Cazacilor, pentru a-şi recîştiga tronul; că Gheorghe Ştefan, urcîndu-se în scaunul Moldovei, procedase la încheierea unui tratat formal de alianţă cu Ţarul Alexei Mihailovici; că Dimitrie Cantemir reînnoieşte, după o jumătate de secol, acest tratat, cu care prilej Domnitorul român primise titlul de «prieten al Marii Rusii», nu de vasal; că cronicarul Neculce îl denumise pe Petru cel Mare, pentru atitudinea lui, salvatorul ţării româneşti; că Ecaterina a II-a acordase, ulterior, în mod solemn, protecţia sa ţărilor noastre; că prin pacea de la Kuciuk-Kainargi, încheiată între această împărăteasă şi Constantinopol, se aducea scutirea noastră de biruri pentru doi ani; că la începutul veacului al XIX-lea, Corpul de Panduri al lui Tudor Vladimirescu luptase alături de trupele ruseşti, izgonind pe Turci din ţară; că prin Pacea de la Adrianopole, încheind cel de-al patrulea război ruso-turc, Moscova a obligat Turcia să renunţe, în favoarea noastră, nu numai la toate cetăţile din stînga Dunării, dar şi ca Moldova şi Muntenia să fie dispensate pentru totdeauna de a mai furniza Otomanilor grelele tributuri în natură, redîndu-ni-se, prin aceasta, întreaga noastră libertate economică; că generalul Kiseleff acordate Principatelor Române prima Constituţie – numitul Regulament Organic – care, prin concepţia sa avansată a grăbit simţitor dezvoltarea unor forme de viaţă nouă pe meleagurile noastre, că prin concursul Ruşilor ia fiinţă, cam în acelaşi timp, prima noastră armată regulată, faimoasa Miliţie; că alături de Franţa, Rusia a susţinut şi ea actul Unirii Principatelor; că în 1877, cu ajutorul armatelor ruseşti, România îşi dobîndeşte independenţa naţională şi, că, în sfîrşit, în timpul Primului Război Mondial, România a luptat alături de Franţa, Anglia şi Rusia.

Am citat copios, de-a valma – dar se va recunoaşte că era necesar.

Aceste fapte istorice reale, adînc înscrise în zbuciumatul trecut al neamului românesc şi care tind să demonstreze constanta cooperare româno-rusă şi eminentele avantaje pe care noi le-am tras de pe urma ei, timp de peste patru sute de de ani, cine, însă, vreodată, le-a reamintit în perioada ce s-a scurs de la 1917 şi pînă la înfeodarea noastră intereselor naziste?

Evident, nimeni – deoarece era, cert, nevoie ca ele să fie date complet uitării, pentru ca fabulaţiunile anti-sovietice să apară într-o lumină şi mai convingătoare.

A trebuit, însă, să vină cel de-al Doilea Război Mondial şi după amare încercări, să avem de luptat iarăşi alături de aliaţii noştri naturali, pentru ca ochii să se redeschidă, memoriile să-şi reamintească şi să se scrie, în sfîrşit, din nou, istoria adevărată şi sinceră a legăturilor ce au existat din vechime încă între România şi Ruşi*

Numai din mărturia trecutului, va putea reieşi o mai bună înţelegere a prezentului – şi totdeodată un sănătos îndreptar pentru viitor.

* Vezi excelentele analize asupra legăturilor româno-ruse, apărute recent în editura „Eminescu” şi datorate domnilor General Lascăr Mihail („Relaţii de prietenie româno-sovietice”), Andrei Popovici („Ştefan cel Mare şi relaţiile cu Rusia”), T. I. Stoianovici („Relaţiile lui Petru Rareş cu Rusia”) şi V. Borcea („Relaţiile economice româno-sovietice”).

N.B.: Un cititor mă mustră pentru că ar fi vorba de două ziare diferite. Mulțumindu-i pentru că mi-a atras atenţia asupra siteului activenews (Dumnezeule, un hotnews pe invers!) ţin să precizez cititorului meu că pînă în 1944 în presa română nu putea să apară un articol precum cel din Semnalul, iar după 1944 nu putea să apară un articol precum cel din Santinela.”

Raspunsul este extrem de simplu: ceea ce scria Sentinela in 1943 s-a adeverit peste numai 3 ani, in 1946.

Dupa abdicarea regelui Mihai (30 decembrie 1947), tara noastra a purtat denumirea de Republica Populara Romana (RPR). Poate putini stiu sau isi mai amintesc care a fost Imnul de Stat al RPR. Primul Imn, din 1948 si pana in 1953, a fost Zdrobite catuse:

”

Zdrobite cătuşe în urmă rămân

În frunte-i mereu muncitorul,

Prin lupte şi jertfe o treaptă urcăm,

Stăpân pe destin e poporul

Trăiască, trăiască Republica noastră,

În marş de năvalnic şuvoi;

Muncitori şi ţărani, cărturari şi ostaşi

Zidim România Republicii noi.

În lături cu putredul vechi stăvilar

E ceasul de sfântă’ncordare

Unirea şi pacea şi munca-i stegar’

Republicii noi populare.

Spre ţelul victoriei mari ne îndreptăm

E ceas de izbânzi viitoare

Credinţă îm muncă şi luptă jurăm

Republicii noi populare.”

De observat ca acest Imn de stat nu pomeneste nimic de URSS sau de rusi si nu pomeneste nimic nici despre comunism, desi realitatile se schimbasera mult fata de 1943, cand a fost scris articolul din Sentinela.

Din 1953 si pana in 1977 am avut un alt imn – Te slavim, Romanie:

”

Te slăvim, Românie, pământ părintesc

Mândre plaiuri sub cerul tău paşnic rodesc

E zdrobit al trecutului jug blestemat

Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat

Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far şi tărie si avânt

Noi urmăm cu credinţă Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al ţării pământ.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Noi uzine clădim, rodul holdei sporim

Vrem în pace cu orice popor să trăim

Dar duşmanii de-ar fi să ne calce în prag

Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag

Înălţa-vom spre glorie al patriei steag

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română” (subl. mea)

care arata exact ce fel de regim s-a instaurat dupa 1946, dar de asa maniera incat sa exprime faptul ca „infratirea” cu URSS ar veni din partea noastra, nu ca ar fi impusa de regimul comunist de la Kremlin, adica exact ce scria Semnalul la 1 septembrie 1946. De notat ca 30 de ani i-a trebuit tarii noastre sa scape de aceasta „infratire” malefica, timp in care s-au produs cele mai atroce crime ale comunismului!

De observat in primul Imn: „E ceasul de sfântă ’ ncordare”, iar comunismul era ateu – deci ce avea sfant? Un oximoron, desigur.

In al doilea Imn – Te slavim, Romanie, dar: „Înfrăţit fi-va veşnic al nostru popor/Cu poporul sovietic eliberator” – cu alte cuvinte, vroia sa spuna: „Asa te slavim, Romanie!”. Un alt oximoron, desigur, mai ales ca urmeaza:”Puternică, liberă,/Pe soartă stăpână/Trăiască Republica/Populară Română”. Si auziti aici: „Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat/Astăzi noi împlinim visul lor minunat.”, dupa care vine chestia cu infratirea cu URSS – asta ar fi fost „visul strabunilor eroi”.

Rezulta destul de clar ca articolul din Sentinela chiar nu a exagerat, cu atat mai mult daca ne gandim la Basarabia, pamant romanesc, luat cu japca de rusi. Iar din Republica Moldova, se poate spune fara teama de a gresi, rusii n-au plecat nici acum!!

„Fundatia Soros e de vina!”

Sunt convins ca multi dintre Dvs. ati auzit lucrul asta din partea celor care nu sunt de acord cu mitingul din Piata Universitatii, impotriva Guvernului Grindeanu si a Ordonatelor date in miez de noapte pentru a albi anumite persoane penale.

Dar nimeni nu a reusit sa demonstreze asta, desi s-a speculat mult, in presa sustinatoare a PSD-ALDE, cum ca protestatarii ce-si exprima nemultumirea fata de Guvern ar fi platiti si totul ar face parte dintr-un plan pus la cale de „agenturile straine”, vorba lui Ceausescu, pentru a „destabiliza”, nu-i asa, tara.

Ca  protestatarii din Piata Victoriei sunt, in marea lor majoritate, tineri, am mai spus, am mai aratat lucrul asta.

Dar interesant e altceva, si anume faptul ca cei care acuza Fundatia Soros nu pot sa-si inchipuie ca lucrurile s-ar petrece altfel, decat doar cu protestatari platiti cu bani grei sa iasa afara, pe ger, la un asemenea miting si sa sustina anticoruptia.

Sa ne gandim ca au iesit in strada tineri din marile orase ale tarii, nu doar din Bucuresti, au iesit studenti in strada. Eu am fost in Piata Victoriei si n-am avut impresia asta, ca mitingul ar fi fost pe bani.

Explicatia asta cu Fundatia Soros si cu „agenturile straine” tine de o anumita mentalitate comunista. Si-n comunism au existat mitinguri de protest (ex: Polonia, Romania), in care tineretul a iesit in strada si si-a exprimat nemultumirea fata de regim, dar au fost reprimate brutal de catre masinaria de represiune comunista. Insa motivele invocate de regim, atunci, au fost identice: „amestec din exterior in treburile interne”, „agenturile de spionaj straine”, fara sa tina seama,  fara sa-si puna in mod logic problema posibilitatii ca lucrurile ar putea sta si altfel. Pentru ca in comunism – cel putin dupa teoria marxista – toata lumea ar fi trebuit sa fie fericita.

Protestatari au existat si in Occident – ma gandesc aici la marile miscari protestatare ale anilor ’60, unde tot tinerii, in marea lor majoritate, au fost implicati. Si aici trebuie spus un lucru: indiferent de starea sociala si de nivelul de avere. Pentru ca astfel de miscari au antrenat si pe cei a caror stare materiala era foarte buna. Din astfel de miscari s-au nascut formatii celebre cum a fost Beatles. Insa in Occident nimeni nu s-a pus neaparat problema ca ar fi vorba de „agenturi straine” sau „amestec in treburile interne” sau ca protestatarii „ar fi primit bani de la anumite organizatii”, chiar daca influentele ar fi putut fi, de pilda, maoiste sau comuniste, venite din partea cealalta a Cortinei de Fier. Mai ales ca tari precum URSS sau China – deci Mari Puteri comuniste –  aveau in sarcina programului lor politic efectuarea de actiuni pentru extinderea comunismului.

In general vorbind, fenomenul protestatar din Occident si din SUA (cu unele exceptii) nu a fost supus unor constrangeri asa cum s-a intamplat de partea cealalta a Cortinei de Fier, in comunism, unde se practicau arestarile si persecutiile de ordin politic si internarea in regim de exterminare in inchisorile comuniste. De fapt, s-a vazut si recent in SUA, cu prilejul alegerii D-lui. Trump in functia de Presedinte, ample miscari de protest, chiar miscari de strada violente, iar Dl. Trump a tinut chiar sa precizeze ca lucrul asta face parte din cultura – libertariana as adauga eu – a societatii occidentale si americane.

Te-ai putea intreba: si acolo, in America, protestatarii au primit bani?

Evident, ipoteze se pot face. Dar daca nu sunt demonstrabile inseamna ca nu avem, de fapt, o teza pe care s-o putem sustine argumentat. Au iesit in strada, in multe din marile orase americane, oameni nemultumiti de rezultatul legitim al alegerilor. Acolo nu era vorba de ordonante ca sa albeasca penali sau de suspiciuni in acest sens. Oamenii au iesit in strada sa-si exprime o nemultumire si am vazut ca li s-a alaturat artisti celebri, despre care nu se poate spune ca n-au bani sau ca le-ar trebui o suma de bani ca sa iasa in strada la o miscare de protest. Acelasi lucru s-a petrecut si-n anii ’60 – spre exemplu: Jane Fonda in mod sigur nu murea de foame.

Interesant este reductionismul asta determinist care functioneaza, in Europa de Est si Rusia, la unii: din cauza ca sunt platiti de agenturile straine, ies in strada. Cei care gandesc in felul acesta nu pot intelege fenomenul protestatar decat doar in relatie cu „agenturi straine”, „amestec din exterior in afacerile interne ale statului”, „protestatari platiti de anumite organizatii in scopuri oculte” s.a. de genul asta, care ar determina protestele de strada, iesirile masive in strada. Ca si cum toata lumea trebuie sa fie fericita in societate – de aceea efectul declansator ar fi unul subversiv din exterior. Ca si cum toata lumea trebuie sa fie fericita sub conduactorul iubit – spre exemplu Dl. Putin, ca sa dau un exemplu actual de dictator – si atunci, ca sa iasa in strada trebuie sa fie platiti de organizatii precum Fundatia Soros. Asta e cultura, formata in decenii de comunism, la unii oameni atat in Europa de Est cat si in Rusia, mostenitoarea fostei URSS.

Se reamarca aici o cultura ce s-a impus in perioada dictatoriala comunista la o parte insemnata a populatiei, in vreme ce o alta parte insemnata a populatiei, mult mai tanara ca varsta, are idei libertariene! Un fenomen foarte interesant!

Bineinteles, nu putea sa lipseasca o varianta mai moderna in explicarea acestor iesiri in strada – era s-o uit, dar un comentariu primit mi-a atras atentia: „Multinationalele scot oamenii in strada”, bazat pe propaganda actuala de tip stangist impotriva acestor multinationale care ar „prejudicia”, nu-i asa, economia. Asta ar vrea sa spuna, in traducere pentru cei care nu sunt familiarizati cu conceptiile comuniste din Estul Europei, ca, de fapt, capitalul strain scoate lumea in strada, avand scopuri ce tin in exclusivitate de propriul sau interes. Asa inteleg unii fenomenul protestatar – prin prisma interesului strain, nu prin prisma libertatii si exprimarii libere a opiniilor. E caracteristic Europei de Est si Rusiei, care au suferit de pe urma comunismului. De aici cautarea de explicatii asa-zis „stiintifice”, ca si cum libertatea n-ar fi o explicatie stiintifica.

Eu as dori sa vedem cum au fost protestele si in Occident. S-o privim pe Jane Fonda:

Si erau manifestari impotriva Guvernului SUA si a politicii americane, inclusiv pe plan extern – si o mare personalitate de la Hollywood, extrem de cunoscuta in toata America, era acolo luand cuvantul si protestand in mijlocul multimii. In comunism – daca ar fi fost acolo comunism – ar fi fost arestata imediat de politia politica. Si, da, exact, s-ar fi pus problema: cine a platit-o? Iata si in poza de mai jos un exemplu de activism civic, omorat cu totul sub comunism:

De fapt, comunistii faceau mare caz de activism, dar, in realitate nu era vorba de niciun activism – activistul trebuia sa execute mecanic si fara sa gandeasca (nicidecum sa mai aiba vreo gandire critica) ordinele conducatorului iubit. Dvs., stimati cititori, credeti ca in Coreea de Nord se mai poate vorbi in adevaratul sens al cuvantului despre activism? Eu nu cred. In schimb in SUA se poate vorbi despre asa ceva pentru ca acolo, in SUA, este o societate libera!

Uitati-va aici:

Jane Fonda, cca. 1963…

si aici:

… si numai dupa cativa ani: decembrie 1972…

Asta inseamna o societate libera pana la urma, in care libertatea de optiune individului e respectata. Este uluitor pentru mine sa constat ca, la noi, inca mai sunt oameni care nu inteleg ca individul are optiuni proprii, asumate si exprimate in mod liber. Lucrul asta arata cat de mult a schimonosit comunismul societatea romaneasca si nu numai, desigur.

De aici putem intelege de ce un fenomen precum Beatles – care a fost inclusiv unul social, nu doar muzical – nu s-ar fi putut dezvolta niciodata in comunism:

Pentru ca in comunism exact asa s-ar fi pus problema: „cine ii plateste?” (  🙂 ) , „agenturile straine”, „amestec in treburile interne”, „atentat la oranduirea sociala si de stat” ( 🙂 ). Or, o societate libera nu e asa si nu pune in felul acesta problema. In Decembrie ’89 cand am renuntat la comunism, am optat pentru libertate – din pacate unii, si sunt destui, dintre politicienii romani de azi nu inteleg inca acest lucru. Si ma mira pentru ca, spre exemplu, Constitutia stipuleaza astfel de drepturi si libertati: cum ar fi libera exprimare, libertatea intrunirilor. De aici vedem cat de anacronici sunt inca unii din cei pe care ii vedem pe la televiziunile de stiri si pe unii din oamenii politici de azi!!

Insa schimbarea starii actuale de fapt e in plina desfasurare.

Ca si schimbarea mentalitatilor.

Herta Muller: „In intreaga Europa curentele populiste fac scenarii demonice, care induc frica”

Un punct de vedere foarte grav…

Romania Libera

Herta Müller: Ungaria nu primeşte refugiaţi, ci vinde permise de şedere permanentă pentru 360.000 de euro de persoană

„Scriitoarea de origine română Herta Müller a vorbit, marţi seară, în debutul evenimentului ”European Angst” de la Bruxelles, despre condiţia Europei de astăzi, în contextul fricii şi al rasismului, scrie News.ro.

Autoarea premiată cu Nobel în 2009 a povestit problemele cu care s-a confruntat în România în perioada comunistă şi a făcut câteva paralele cu situaţia de astăzi din estul continentului, arătându-şi indignarea cu privire la acţiunile câtorva dintre liderii europeni – Viktor Orban, Jarosław Kaczyński şi Vladimir Putin.

În deschiderea seriei de conferinţe cu tema ”Populism, extremism, euroscepticism”, Herta Müller a tras un semnal de alarmă cu privire la libertatea Europei care este pusă acum sub semnul întrebării.

”Libertatea este un lucru de care unii oameni se tem, iar alţii nu”, şi-a început Herta Müller alocuţuinea de marţi seară. Scriitoarea stabilită în Germania în 1987 a povestit cum, în timpul regimului comunist din România, a mers împreună cu mama sa într-o localitate învecinată pentru a cumpăra un cadou – o blană de vulpe.

”Nu am vrut guler de vulpe cum aveau femeile în vârstă (…) Când am ajuns acolo l-am întrebat pe vânătorul care o avea de vânzare dacă a împuşcat chiar el vulpea. Mi-a răspuns: Nu împuşti o vulpe, ea se prinde în capcană. Asta mi-a rămas în minte”, a povestit Müller. ”Vulpea era prea frumoasă ca să fie tăiată în bucăţi. Din acest motiv m-a acompaniat ani buni. Peste tot unde am locuit a stat pe jos, ca un animal de companie”, a continuat ea.

Müller a explicat cum, în decurs de câteva luni, blana de vulpe a fost măcelărită. ”Serviciile secrete veneau când voiau şi lăsau semne dacă voiau. Voiau ca eu să ştiu că ce s-a întâmplat cu vulpea mi se putea întâmpla în propria casă”, a mai afirmat scriitoarea.

”La acea vreme lucram în fabrică şi traduceam instrucţiunile de funcţionare pentru maşinăriile importate din Germania. De două ori pe săptămână, un ofiţer de la Securitate apărea. Voia să mă recruteze ca informator. Mai întâi, prin galanterii, iar când am refuzat, a aruncat cu o vază de flori în perete şi m-a ameninţat. Ultima lui propoziţie a fost: Vei regreta asta!”, a povestit Herta Müller.

Ea a mai povestit cum a fost dată afară din fabrică, devenind ”inamic public”. A fost interogată şi numită ”element parazit”, a fost ameninţată cu închisoarea pentru că nu avea un loc de muncă stabil, ba chiar a fost acuzată de prostituţie. Müller a explicat celor prezenţi că statul român dădea o mare importanţă locurilor de muncă, dictonul fiind: ”Nu face astăzi ce puteai face ieri, pentru că mâine s-ar putea să nu mai fie nevoie oricum”.

”Când i-am spus mamei mele despre vulpe, ea m-a întrebat ce voiau de la mine. I-am spus: frică. Şi era adevărat. Acest cuvânt scurt explica totul. Întregul stat era clădit pe baza fricii. Fiecare dictatură este bazată pe cei care creează frică şi pe cei cărora le este frică. Am ştiut mereu că ea este instrumentul zilnic al celor care induc frica şi pâinea şi untul celor care se tem. Asta a fost până în 1989 în Europa de Est”, a mai spus Herta Müller.

Despre mama sa, Müller a spus că s-a temut pentru ea însăşi, dar şi de fiica sa. ”Nu mi-am mai găsit o slujbă stabilă. Uneori lucram în câte o şcoală. Cu cât erau mai mulţi colegi în jurul meu, cu atât era mai evident cât sunt de singură. Nimeni nu voia să fe văzut cu mine pe drum. Singurătatea era la fel de rea ca ameninţările primite de la Securitate. Le era teamă de stat şi de mine”, a mai explicat scriitoarea.

”Toate lucrurile care mi s-au întâmplat m-au făcut să îmi dau seama că mai exista o categorie de oameni – cei care îndurau frica. La fel cum au învăţat să îşi controleze frica, au învăţat să beneficieze de pe urma fricii altora. Erau egoişti, nemiloşi. Erau convinşi că îşi văd de viaţa lor, fără să se implice în politică. Dar era asta ceea ce făceau?”, s-a întrebat Müller. ”Nu cred. Managementul fricii nu a fost decât anticiparea supunerii. Doar dacă eşti persecutat, eşti perceput ca un individ. Dacă nu te-ai adaptat colectivităţii, puteai fi eliminat. Individualitatea nu era permisă, nici măcar în ceea ce priveşte vestimentaţia”, a povestit scriitoarea.

În discursul său, Herta Müller a punctat câteva dintre trăsăturile socialismului: ”Moda socialistă era ca o uniformă. Dictatura a însemnat eliminarea frumosului din toate formele vieţii, a diversităţii”. â

Ea a făcut astfel o introducere pentru ce a avut de declarat privind situaţia actuală a Europei. ”După căderea dictaturilor din Europa de Est, oamenii ştiau că libertatea este ceva concret, că fiecare om joacă un rol, gândeşte fără frică şi vorbeşte, că graniţele sunt, în sfârşit, deschise, că pot călători. Dar această euforie a trecut. Succesul individual este legat de riscul individual, iar asta îi agită pe oameni şi ei vor să se bazeze din nou pe ceva. Există o nouă nevoie de a fi supus. Nimeni nu se aştepta la asta. Moştenirea lăsată de dictaturi este dependenţa. Noua libertatea doar a acoperit-o, dar ea nu a dispărut cu adevărat. Dictaturile s-au dus, însă sinapsele sociale ies din nou la suprafaţă”.

În plus, Herta Müller a adus în discuţie şi câteva cifre dintr-un sondaj realizat în Germania. În regiunea Saxonia, spune scriitoarea, 62% din populaţie vor ”un partid puternic care să personifice întreaga comunitate naţională”.  ”Nu este acesta un ecou al partidului socialist? Nu este aceasta dictatura binecunoscută?”, s-a mai întrebat Müller.

”Cel mai mare lucru pe care oamenii din Europa de Est îl aveau în comun era frica. Astăzi, xenofobia”, a punctat Müller, dând un nou exemplu din Saxonia: 58% dintre oameni cred că Germania este ”alienată” la un grad înalt de stăini. ”Xenofobia este şi ea o revenire a fricii duble. Sloganul socialist era: Proletari din toate ţările, uniţi-vă! Îndemnul era complet neadevărat. Nu se putea ieşi din ţară, nici să fi avut contact cu străinii în ţară”, a mai explicat ea.

Totuşi, spune ea, xenofobia s-a manifestat atât în România, cât şi în Republica Democrată Germania, timp de mai multe decenii, când arabii, respectiv vietnamezii erau consideraţi cei mai neînsemnaţi oameni.

”Cu aceeaşi xenofobie ne confruntăm acum. Arabii şi vietnamezii au fost aduşi în ţările din Europa de Est ca semn al înfrăţirii popoarelor. Totuşi, erau trataţi ca duşmani. Cei care intrau în legătură cu ei erau consideraţi trădători, iar oamenii au devenit astfel grijulii. În plus, le-au fost inventate boli. Această aroganţă nu a fost altceva decât rasism. Era un program politic cinic. Astăzi, în aceeaşi parte a Europei lucrurile nu sunt foarte diferite. Spre exemplu în Ungaria, care, potrivit jurnalistului Paul Lendvai, a fost transformată într-o democraţie de tip Fuhrer de către Viktor Orban”, a mai declarat Herta Müller.

Ea a adăugat: ”Orban vorbeşte despre refugiaţi ca fiind străini pe care trebuie să-i ţii afară, pentru că obiceiurile lor riscă să strice societatea maghiară. Orban se foloseşte de legi şi de propagandă politică pentru ca Ungaria să nu primească 130.000 de refugiaţi din Siria, care abia au scăpat din război. Cu obiceiurile lor străine ameninţă cultura a 10 milioane de unguri. În acelaşi timp, Orban vinde permise de şedere permanentă pentru 360.000 de euro de persoană. Nimeni nu întreabă cine sunt cumpărătorii şi de unde vin banii. În loc de refugiaţi, el primeşte familii bogate şi indivizi dubioşi. Se pare că a cumpărat deja 18.000 de noi unguri. Este generos: aplicanţii îşi pot aduce toată familia. Aceşti noi maghiari care, aparent, nu ameninţă obiceiurile nativilor, vin din Rusia, China şi Yemen”.

După invazia sovietică, în 1956, peste 200.000 de oameni au părăsit Ungaria, a mai spus Müller. Mulţi au ajuns în Austria. ”În ciuda faptului că au fost nevoiţi să plece în exil , populaţia suportă xenofobia lui Orban. Europa de Est a produs refugiaţi în perioada comunistă. Nimeni nu i-a numărat. Nimeni nu îşi aminteşte de ei, nici măcar de cei care au fost împuşcaţi sau sfâşiaţi de câinii de la graniţe ori care s-au înecat în Dunăre. Acesta este un punct orb în propria percepţie a Europei de Est şi, cel mai probabil, principalul motiv pentru comportamentul rece”.

Herta Müller a atras atenţia că în întreaga Europă curentele populiste fac scenarii ”demonice, care induc frica”. ”În Germania, AFD reprezintă acum panicarzii. Liderul partidului vrea să readucă la viaţă termenul «voelkisch», adică «aparţinător poporului». AFD este foarte popular în două regiuni unde locuiesc foarte puţini străini. Orban a spus că nu trebuie decât să câştigi alegerile o dată, dar să o faci bine”, a declarat Müller.

Scriitoarea a mai spus că de aceeaşi părere este şi Kaczyński. ”Face declaraţii rasiste, averizează cu privire la boli periculoase care pot fi aduse de refugiaţi şi plănuieşte să facă din Polonia o democraţie de tip Fuhrer într-un stat catolic. Libertatea, cum a spus regizorul Andrzej Wajda, este ceva de care unii oameni au nevoie, iar alţii nu. Cei care odată îndurau frica nu aveau nevoie de ea şi ei sunt acum cei care îi susţin pe aceia care induc teama”, a mai spus scriitoarea premiată cu Nobel.

Despre Putin, ea a afirmat că a făcut din Rusia cel mai mare workshop de imitaţii, iar acest atelier produce ştiri false pe care le transmite lumii şi propagandă maliţioasă. ”Obiectivul este simplu: să aducă în colaps Europa democrată. Putin a abandonat marxismul şi acum pretinde că este religios. Omoară copii peste tot în lume, dar la Moscova îi place să aprindă candele. Are şi un duhovnic şi îl admiră pe Lenin”.

”Nu vreau să mai trăiesc fără alegeri. După 1989 nu mi-aş fi imaginat că libertatea va fi pusă din nou sub semnul întrebării şi că vor exista oameni care vor induce frica şi vor vrea să mă facă din nou temătoare. Da, unii dintre noi au nevoie de libertate şi alţii nu. Unii se tem de ea, iar alţii nu. Nu putem avea libertatea ca pe un drept sigur, ei pot încerca să ne ia”, a încheiat Herta Müller.

”European Angst” este o iniţiativă a Institutului Goethe, în colaborarea cu EUNIC (reţeaua institutelor culturale din care face parte şi Institutul Cultural Român), centrul Bozar şi European Movement International.” (subl. mea)

Cel putin din ceea ce prezinta acest articol, D-na. Herta Muller nu pomeneste de atentatele teroriste care au zguduit Europa,

Herta Muller

provocate de terorismul islamic. De asemenea, ar trebui discutat despre situatia economica actuala a Europei, o situatie dificila, postcriza. Insa e interesant ce spune:

„După 1989 nu mi-aş fi imaginat că libertatea va fi pusă din nou sub semnul întrebării şi că vor exista oameni care vor induce frica şi vor vrea să mă facă din nou temătoare„

ca si cum s-ar dori din nou lucrul asta. Interesant este ca vorbeste de „oameni care induc frica”, ca si cum ar fi un plan premeditat.

Noi, cei din Est, am stiut, cred, cel mai bine ce inseamna sa traiesti intr-o societate in care sa nu fie libertate. Cei care au suferit persecutiile regimului comunist, precum D-na. Herta Muller, mi se pare ca au acea acuitate de a percepe vibratiile societatii din acest punct de vedere. De aceea acest: „şi că vor exista oameni care vor induce frica şi vor vrea să mă facă din nou temătoare” – de observat ca spune despre sine: „si vor vrea sa ma faca din nou tematoare” – indica un freamat ce o atinge profund.

N-as vrea sa par ridicol, dar daca aceste cuvinte le-ar spune laureata Premiului Nobel pentru Literatura, Herta Muller, poate ca nu le-as da asa o mare importanta. Dar astfel de lucruri le spune omul Herta Muller, care a suferit in Romania de pe urma Securitatii si a comunismului.

Nu trebuie sa fim indiferenti fata de o Europa in care libertatea este amenintata, in care se doreste, in mod nesabuit as zice eu, un regres al libertatii ce poate naste monstri! Si faptul ca un om precum Herta Muller trage un semnal de alarma de la cel mai inalt nivel cultural ar trebui sa ne sensibilizeze si sa ne puna in garda.

„În regiunea Saxonia, spune scriitoarea, 62% din populaţie vor ”un partid puternic care să personifice întreaga comunitate naţională”.  ”Nu este acesta un ecou al partidului socialist? Nu este aceasta dictatura binecunoscută?”, s-a mai întrebat Müller„

„Nu este acesta un ecou al partidului socialist?” – mie mi se pare mai degraba un ecou al Partidului National-Socialist…

De observat ca spune despre Putin ca vrea „să aducă în colaps Europa democrată„, ceea ce ar insemna ca doreste instaurarea totalitarismului in Europa. Lucrul asta cred ca ar trebui sa fie un serios semnal de alarma si pentru SUA. Este ingrijorator ca Presedintele ales al SUA, Dl. Donald Trump, pare a avea intentia unor relatii pline de condescendenta fata de Dl. Putin, noul dictator de la Kremlin! Daca acesta e obiectivul lui Putin, de a aduce in colaps Europa democrata, de a distruge Lumea Libera, cum mai poti avea relatii bune cu el?

Pericolul indicat de D-na. Herta Muller nu e unul nici imaginar si nici indepartat, cum poate ar parea la o prima vedere destul de superficiala. Cresterea partidelor extremiste si xenofobe in Europa e un fenomen actual cat se poate de real. Ce se afla in spatele lui, care sunt resorturile care l-au declansat si care il mentin inca? Toate politicile economice proaste care s-au dus in Europa dupa Criza din 2008 au contribuit la aparitia unei situatii politice tulbure. De asemenea si proasta gestionare a crizei migrantilor, care s-a suprapus peste o Europa in convalescenta din punct de vedere economic. In Ungaria si Polonia – dupa cum arata D-na. Muller – se articuleaza sisteme de forta, o „democraţie de tip Fuhrer”. Insa ceea ce e frapant in ce afirma D-na. Muller e ideea premeditarii. Lasa sa se inteleaga ca lucrurile acestea au fost premeditate de mai demult.

„Libertatea, cum a spus regizorul Andrzej Wajda, este ceva de care unii oameni au nevoie, iar alţii nu. Cei care odată îndurau frica nu aveau nevoie de ea şi ei sunt acum cei care îi susţin pe aceia care induc teama”

„”Toate lucrurile care mi s-au întâmplat m-au făcut să îmi dau seama că mai exista o categorie de oameni – cei care îndurau frica. La fel cum au învăţat să îşi controleze frica, au învăţat să beneficieze de pe urma fricii altora. Erau egoişti, nemiloşi. Erau convinşi că îşi văd de viaţa lor, fără să se implice în politică. Dar era asta ceea ce făceau?”, s-a întrebat Müller. ”Nu cred. Managementul fricii nu a fost decât anticiparea supunerii. Doar dacă eşti persecutat, eşti perceput ca un individ. Dacă nu te-ai adaptat colectivităţii, puteai fi eliminat. Individualitatea nu era permisă, nici măcar în ceea ce priveşte vestimentaţia”, a povestit scriitoarea.”

Insa de ce sa-i sustii pe cei care induc teama? Si, in general vorbind, de ce trebuie ca lucrurile sa se desfasoare cu teama? Oamenii au trait foarte bine in Europa de Vest si fara teama – dovada ca se poate foarte bine si fara teama. Teama era, intr-adevar, prezenta in societate de cealalta parte a Cortinei de Fier. Insa aceasta teama e prezenta actualmente in toata Europa, nu doar in Europa de Est. Inclusiv xenofobia. Totusi, puncteaza Europa de Est si nu cred ca fara temei. Sistemul securist – mai degraba, daca vreti, acea mentalitate – nu a apus inca. Si astfel de structuri sunt susceptibile de a dori sa acceada la Putere. In Rusia s-a intamplat lucrul asta – il vedem doar pe Vladimir Putin, fost caghebist, in varful piramidei Puterii. Insa aparitia unor partide ultranationaliste, antisistem, de extrema si, culmea, succesul lor nesperat la mase – in anii ’90 nici nu te-ai fi gandit la asa ceva! – se intampla si in Vestul Europei. Atitudini xenofobe se intampla si in Vestul Europei. In Europa de Est, fosta comunista, te-ai putea gandi la reminiscente ale vechiului sistem bazat pe forta si intemeiat pe teama. Insa fenomene asemanatoare se intampla in zilele noastre si in SUA – o tara ce ar trebui sa fie a Libertatii prin excelenta -, cu imigrantii ilegali mexicani – Trump parca doreste sa faca un zid la granita cu Mexic si pe cei ilegali sa-i expulzeze inapoi in Mexic. Sa ne gandim ca nici imigrantii sirieni nu au venit legal in Uniunea Europeana. Vedem ca, iata, astfel de fenomene se intampla peste tot in lume. Iar ceea ce doreste sa arate Herta Muller are un sambure de adevar: se doreste a se induce teama in societate si un sentiment de insecuritate, personala sau colectiva. Se pedaleaza pe astfel de chestiuni precum ultranationalism, xenofobie, protectionism excesiv chiar.

Dacismul…

E interesant ce se intampla si la noi. Iata un articol din Ziarul de Vrancea:

Partidul extremist Frontul Naţional face „pui” în Romania

„In ultima luna au mai apărut Partidul Forţa Pensionarilor, Partidul Noua Revoluţie şi Partidul Dacismului Autonom Conservator

Partidul Forţa Naţională, afiliat la Mişcarea pentru Europa Naţiunilor şi Libertăţii, a fost înscris oficial în registrul partidelor politice, au anunţat vineri reprezentanţii formaţiunii. ”Din acest moment, partidul Forţa Naţională începe pregătirea pentru alegerile din această toamnă pentru a oferi societăţii româneşti alternativa unui partid patriotic capabil să îi apere interesele. În aceste vremuri în care Uniunea Europeană nu ştie încotro să se îndrepte şi în care România poate avea un rol important de jucat pe scena europeană, partidul Forţa Naţională lansează invitaţia ca toţi românii care îşi iubesc ţara să se adune în jurul flăcării în trei culori – sigla formaţiunii – pentru a scoate România din marasm şi a-i acorda vocea care i se cuvine la nivel european”, este mesajul formaţiunii.
Partidul a fost lansat la Sinaia în cadrul unei conferinţe organizate de europarlamentarul Laurenţiu Rebega la care a participat Marine Le Pen, preşedintele Frontului Naţional din Franţa. Recent mai mulţi membri ai Partidului România Unită (PRU) au trecut la Forţa Naţională.
În luna iunie au mai fost înregistrate Partidul Forţa Pensionarilor, Partidul Cetăţenii (CET), cu sediul în Ploieşti, Partidul Noua Revoluţie şi Partidul Naţional Civic.
La sfârşitul lunii mai a reuşit se înscrie în registru şi Partidul Dacismului Autonom Conservator, având drept semn electoral Pileusul dac – ”reprezentat de sus desfăcut în patru colţuri încolăcit în formă de melc în sens sinistrocentric cu 4 elipse stilizate în model ceramic cu patru forme puse în dreptul fiecărui colţ al unui pătrat peste un cerc închis aşa cum rezultă în simbolul descoperit la Cultura Sighişoara Wietenberg”.”

Aritcolul este din acest an. Despre Forta Nationala si Laurentiu Rebega – aici si, respectiv, aici. E adevarat, nu e vorba de partide din prim-planul vietii politice de la noi. Nu sunt partide mari. Insa fenomenul se intampla si e demn de remarcat ca influentele unor curente si partide extremiste din Europa de Vest sunt prezente si la noi.

Ceea ce arata ca Herta Muller are dreptate.

Viziunea lui Marine Le Pen: libertatea natiunilor – ostilitate la adresa strainilor

Iata o stire in care este prezentata atitudinea ostila la adresa strainilor din partea lui Marine Le Pen:

Marine Le Pen: Dacă veniţi în ţara noastră să nu vă aşteptaţi ca educaţia copiilor voştri să fie gratuită. Gata cu joaca

„Preşedintele Frontului Naţional, Marine Le Pen, candidată la alegerile prezidenţiale din 2017, din Franţa, a declarat că străinii nu ar trebui să beneficieze de aceleaşi privilegii precum cetăţenii francezi, iar copiii acestora nu ar trebui să aibă dreptul la educaţie gratuită, notează Mediafax.

„Le spun: Dacă veniţi în ţara noastră, să nu vă aşteptaţi la servicii sociale, şi ca educaţia copiilor voştri să fie gratuită”, a spus aceasta. „Gata cu joaca”, a declarat preşedintele Frontului Naţional.

Cele mai recente sondaje de opinie, privind cursa prezidenţială din Franţa, o situează pe Le Pen foarte aproape de contracandidatul său, Francois Fillon, pe care l-a criticat că  interesele sale sunt asociate organizaţiei de afaceri din Franţa, Medef, Comisiei Europeană, băncilor şi ministrului german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble.”

Se pune accentul pe faptul ca e strain. Dar ce inseamna asta? Strain, adica nu-i francez. Dar poate fi cetatean european, desi nu francez, care munceste in Franta si isi plateste impozitele catre statul francez. In asemenea conditii cum ar sta treaba? De ce n-ar avea dreptul la educatie gratuita pentru copiii sai precum ceilalti francezi?

Iata alte stire:

Lidera extremei drepte din Franța, Marine Le Pen, salută rezultatul referendumului din Italia care a respins programul de reforme

„Liderul Frontului Național (extrema dreaptă) din Franța, Marine Le Pen, a salutat respingerea reformei constituționale la referendumul din Italia, informează luni agenția DPA citată de Agerpres.

„Italienii au respins UE și pe Renzi. Această sete de libertate a națiunilor și de protecție trebuie să fie ascultată!”, a scris Le Pen pe Twitter, la scurt timp după ce a început să se contureze rezultatul votului.

Le Pen l-a felicitat de asemenea pe liderul opoziției de dreapta pentru campania pentru votul „Nu” la referendum.

„Felicitări prietenului nostru @matteosalvini pentru această victorie pentru NU!”, a scris ea, referindu-se la liderul Ligii Nordului, Matteo Salvini.”

Marine Le Pen doreste sa acrediteze ideea ca natiunile n-ar fi libere in Uniunea Europeana. „Italienii au respins UE și pe Renzi” – pentru dansa asta inseamna „setea de libertate a natiunilor”. Ceea ce o intereseaza este distrugerea Uniunii Europene in numele unei asa-zise „libertati a natiunilor”. Insa nu prea vad cum anume n-ar fi fost libera natiunea italiana. Ce i s-a impus impotriva vointei sale? Pentru ca, de fapt, nu i s-a impus ceva. A fost un referendum unde cetatenii au votat si au respins masurile propuse de premierul Renzi.

Premierul demisionar Matteo Renzi crede că va avea mai multe șanse în jocuri pe Playstation decât cu reforme în Italia

„După înfrângerea suferită la votul din Italia, Matteo Renzi a demisionat miercuri seară din funcția de premier, dar pare decis să rămână în politică, comentează AFP citată de Agerpres.

Renzi s-a remarcat deja printr-o glumă acidă, rostită în fața apropiaților săi.

„Mâine dimineață (joi), voi organiza cu copiii mei un turneu pe Playstation unde sper să am mai multe șanse decât aici”, a spus ironic Renzi, după ce a demisionat ca urmare a respingerii reformei sale constituționale prin referendum, după mai bine de 1.000 de zile cât s-a aflat la conducerea guvernului.

Dar, înainte de a reveni la Toscana, unde locuiesc soția sa și cei trei copii ai lor, el a demonstrat în mod clar pe tot parcursul zilei de miercuri că rămâne combativ și pregătit să se bată, inclusiv în fața conducerii propriului său Partid Democrat (PD, centru-stânga).

„Nu ne temem de nimic și de nimeni, dacă alte partide vor alegeri (…) PD nu se teme de democrație sau de voturi”, a afirmat el, în fața conducerii partidului său în care este în continuarea numărul unu.

Și dacă partidele politice italiene vor ca parlamentul să funcționeze până la încheierea mandatului la începutul anului 2018, ele să-și asume „toate” responsabilitățile pentru a forma un guvern între ele, a adăugat el.

Cu alte cuvinte, deoarece mai multe partide au cerut deja alegeri anticipate, nu rămâne decât această cale, preferată și de el. Căci, departe de a fi renunțat la orice viitor politic, el pare grăbit să se bată din nou. „Este timpul să ne reluăm drumul”, a lansat el miercuri în scris italienilor. Și nu este singurul: Populiștii din Mișcarea 5 Stele (M5S) și Liga Nordului aflate pe val după un vot care a confirmat nemulțumirea populară născută odată cu Brexit și confirmată de alegerea lui Donald Trump sunt pe aceeași linie.

„Cerem alegeri imediat, altfel îi vom invita pe cetățeni să iasă în stradă”, a lansat miercuri Matteo Salvini, liderul Ligii Nordului, apropiat Frontului Național francez.

Președintele Republicii refuzase luni demisia lui Matteo Renzi, 41 de ani, cerându-i să asigure mai întâi adoptarea definitivă a bugetului pe 2017 în parlament.

Acesta s-a făcut după un vot în Senat miercuri după-amiază, datorită unui vot de încredere pentru a evita orice dezbatere. Spre ora 19:00 (18:00 GMT), Renzi s-a întors la președinte pentru a-i prezenta demisia într-o întrevedere care a durat circa 40 de minute.

El este a doua victimă a unui referendum în Europa după demisia în această vară a lui David Cameron, fostul premier britanic, căzut după „Nu”-ul compatrioților săi față de menținerea țării lor în Uniunea Europeană.

Președintele Mattarella își va începe consultările joi la ora 18:00 (17:00 GMT).”

Lasand la o parte discutia despre reformele propuse de Reznzi – daca erau bune sau nu, daca ar fi fost oportune sau nu – se poate constata usor ca, in Italia, lucrurile se desfasoara democratic. Renzi a ales solutia referendumului. Eu il inteleg. El nu a dorit ca reforma statului sa se faca fara acceptul cetatenilor, intr-un mod neconstitutional. Daca trebuie sa schimb Constitutia pentru ca sa pot realiza reforme, atunci e limpede ca lucrul asta nu se poate face decat prin consultare populara. Altfel cum schimb Constitutia? Dar ca natiunea italiana n-ar fi libera din cauza UE mi se pare o prostie demna de o cauza mai buna, desigur.

Despre cum actioneaza Rusia putinista…

Ceea ce arata Herta Muller trebuie luat in serios:

Serviciile secrete germane avertizează: Rusia încearcă să destabilizeze Germania!

„„Rusia încearcă să destabilizeze societatea germană și statul cu campanii de propagandă și atacuri cibernetice”, a avertizat, printr-un comunicat,  agenția de informații interne Bundesverfassungsschutz (BfV) din Germania.

Avertizarea contondentă vine la mai puțin de un an înainte ca țara să organizeze alegeri federale generale. Șeful Agenției, Hans-Georg Maassen, a afirmat într-o declarație că „există tot mai multe dovezi pentru încercările de a influența alegerile federale de anul viitor de către vectori din Rusia”. BfV a mai văzut  și o creștere alarmantă a unei ”agresivități în cyber-spionaj” direcționat în special către politicienii germani.

Rusia a mai fost acuzată chiar în acest an de hacking-ul și eliberarea de spam-uri în e-mailurile membrilor Comitetului Național Democrat înainte de alegerile prezidențiale din SUA.

Hans- Georg Maassen a declarat că este posibilă „formarea unei opiniei publice automatizate, chiar robotizate” după care aceste opinii ar putea fi folosite pentru a răspândi știri false pe social media. Anterior Rusia a negat cu fermitate implicarea sa în orchestrarea atacurilor cibernetice în afara granițelor sale. „

Pentru noi, cei din Est, care am cunoscut comunismul si sovietizarea, lucrurile acestea sunt bine stiute ca putem da lectii. Ii stim atat de bine pe rusi si le cunoastem atat de bine modul de actiune incat o astfel de stire nu ne surprinde cu nimic. Vestul nu e familiarizat cu astfel de moduri de operare. Insa e demn de remarcat faptul ca Rusia lui Putin e cat se poate de activa in Europa! Si trebuie tinut seama de asa ceva.

Problema e alta! Ce urmareste, de fapt, Putin. Bine, stim ce urmareste in mare, la modul general. Dar la modul punctual? Asta e mai greu de aflat.

Putin se reactivează sovietic: susține un nou Război Rece. Președintele Rusiei dă un ukaz în care adoptă o nouă concepţie de politică externă a ţării

„Într-un decret semnat recent de liderul de la Kremlin, trecut aproape neobservat, UE este acuzată că, împreună cu Statele Unite, „subminează stabilitatea regională și globală“.

După doi ani de tensiuni puternice alimentate de anexarea Crimeii, în martie 2004, de conflictul din estul Ucrainei, apoi de intervenţia rusă în Siria, Vladimir Putin părea că ar dori o pauză în confruntarea cu Occidentul. În discursul său anual asupra naţiunii, din 1 decembrie, liderul rus arăta: „Contrar unora dintre colegii noștri străini care văd în Rusia un adversar, nu am căutat niciodată inamici. Noi avem nevoie de prieteni“. Dar, în aceeași zi, Kremlinul a pu-blicat un decret semnat de șeful statului care susţine noul Război Rece.

În acest document de 38 de pagini figurează de 70 de ori cuvântul „securitate“ și de 25 de ori „ameninţare“. Uniunea Europeană este acuzată „de expansiune geopolitică“ și că, alături de SUA, „subminează stabilitatea regională și globală“. Din text au dispărut unele priorităţi ca: „scopul principal în relaţiile cu UE, pentru Rusia, care face parte integrantă din civilizaţia europeană, este promovarea creării unui spaţiu economic și uman din Atlantic la Pacific“. Nimic despre integrare, nimic despre spaţiul comun. În loc, noua doctrină evocă „probleme sistemice accumulate“.

Întărirea Justiției, o „prioritate“ hilară

Unul din capitole este chiar hilar: Rusia face o prioritate din întărirea justiţiei la scară mondială și intenţionează să lupte contra intervenţiilor militare, care violează suveranitatea statelor. Sau: Rusia se va opune oricărei tentative a unor state de a pune în cauză dreptul internaţional și de a-l interpreta în mod arbitrar în scopuri politice, ca și tentativelor de ingerinţă în afacerile interne ale altor state cu scopul înlăturării puterii, în mod anticonstituţional.

În discursul anual, Putin s-a referit și la relaţiile Rusia-NATO, precizând că Federaţia Rusă intenţionează clădirea relaţiilor sale cu Alianţa în funcţie de nivelul de pregătire al acesteia pentru un parteneriat echitabil. Bineînţeles că Putin a subliniat că activitatea militară a NATO în apropierea frontierelor ruse nu face decât să creeze noi linii de diviziuni și le aprofundează pe cele deja existente.

Senatorul rus Alexei Pușkov, aflat la Paris, a subliniat că noile forţe care vor ajunge la putere în Europa și în SUA vor marca debutul unei noi ere în relaţiile cu Rusia.”

Pentru ceea ce isi doreste Putin, e destul de limpede ca are nevoie atat de o Uniune Europeana slaba, marcata de tot felul de contradictii, nemultumiri in randul populatiei, de ce nu si de conflicte si de o crestere a extremismului, dar si de un NATO „prietenos”, adica tot slab.

Herta Muller are dreptate: distrugerea democratiei in Europa este o prioritate pentru Vladimir Putin. Pentru ca in felul asta Uniunea Europeana slabeste tinzand catre dezintegrare. Dezbinarea Uniunii Europene este, de fapt, scopul urmarit, fara de care Rusia nu-si poate impune influenta politica. Democratia in Europa se opune impunerii influentei politice a Rusiei, in niciun caz nu e prietena regimului actual de la Kremlin!

Eu cred ca ar trebui sa fie destul de clar pentru toata lumea cel putin doua lucruri pentru a intelege politica Kremlinului:

1). Cum vede Rusia respectarea dreptului international: anexarea ilegala a Crimeii;

2). Cum vede Rusia un regim politic prietenos intr-o tara: precum cel din Belarus sau cel al lui Bashar al-Assad.

Daca vom intelege aceste doua lucruri, vom descifra mult mai usor ce doreste Rusia, de ce sprijina partide extremiste in Europa si de ce sustine ultranationalismul in Europa. Altminteri, asa cum e acum UE, pentru Dl. Putin, aceasta, impreuna cu SUA (se putea altfel?), „submineaza stabilitatea regionala si globala”. Eu cred ca astfel de lucruri trebuie bine intelese si peste Ocean, de catre SUA.

De aceea „democratiile de tip Fuhrer” din Ungaria sau Polonia, de care vorbeste Herta Muller, trebuie privite cu ingrijorare. Astfel de evolutii politice servesc Rusiei si cauzei lui Vladmir Putin.

Mediafax

Barack Obama cere un raport despre atacurile cibernetice şi ingerinţele străine în alegerile din SUA

„Preşedintele SUA, Barack Obama, a cerut serviciilor de informaţii să verifice atacurile cibernetice şi ingerinţele străine în scrutinul prezidenţial din noiembrie şi să prezinte raportul înainte de sfârşitul mandatului său, pe 20 ianuarie, anunţă consilierul pentru Siguranţă naţională, Lisa Monaco.

„Preşedintele a cerut comunităţii de informaţii să elaboreze un raport complet despre ce s-a întâmplat în procesul electoral din noiembrie, să menţioneze învăţămintele trase şi să le raporteze instituţiilor de profil, inclusiv Congresului”, a declarat Lisa Monaco, citată de CNN.

Consilierul prezidenţial a subliniat că atacurile cibernetice nu sunt o noutate, afirmând însă că este posibil ca „anul acesta să se fi depăşit un nou prag”.

În octombrie, Administraţia Statelor Unite a formulat acuzaţii oficiale la adresa Rusiei privind o serie de atacuri cibernetice care au vizat servere ale Partidului Democrat în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale şi legislative. În ultimele luni, oficiali americani au semnalat că atacurile cibernetice au fost efectuate de hackeri susţinuţi de Administraţia de la Moscova, scopul posibil fiind de a perturba campania în care candidata democrată la funcţia de preşedinte, Hillary Clinton, s-a confruntat cu republicanul Donald Trump. „Avem motive să credem, date fiind scopul şi sensibilităţile acestor eforturi, că aceste activităţi puteau fi autorizate doar de oficiali de rangul cel mai înalt din Rusia”, a transmis Administraţia SUA. Preşedinţia Rusiei a calificat drept „absurde” acuzaţiile Statelor Unite.”

Si iata un alt articol foarte interesant:

Naţiunile europene riscă să dispară dacă ies din UE, avertizează Juncker, criticând ţări estice

„Naţiunile europene riscă să dispară din cauza problemelor demografice şi a scăderii influenţei economice dacă nu vor rămâne în cadrul Uniunii Europene, avertizează Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, denunţând euroscepticismul populist şi criticând ţări est-europene.

Influenţa economică şi demografică a naţiunilor europene se diminuează în lume, astfel că ţările riscă să dispară cu timpul dacă nu sunt solidare în cadrul Uniunii Europene, a declarat vineri Jean-Claude Juncker, în cadrul unui eveniment de celebrare a semnării Tratatului Maastricht.

Juncker a atras atenţia că, în următorii zece ani, cota Europei în economia mondială riscă să scadă la nivelul de 15%, de la 25% în prezent. În 20 de ani, nicio ţară europeană nu ar mai fi în cadrul Grupului statelor puternic industrializate (G7), explică Juncker, citat de site-ul agenţiei Reuters. La începul secolului 20, europenii reprezentau 20% din omenire, dar acum sunt doar 5-7%, cu riscul ca spre sfârşitul secolului 21 să se ajungă la 4%.

„În acest context, cei care cred că a venit momentul deconstrucţiei, a fărâmiţării Europei, se înşeală în totalitae. Nu vom putea exista ca naţiuni individuale în afara Uniunii Europene”, a argumentat Juncker.

Preşedintele Comisiei Europene s-a referit la ascensiunea retoricii anti-UE în Europa, culminând cu referendumul britanic pro-Brexit şi cu creşterea popularităţii mişcărilor naţionaliste şi populiste în Franţa, Italia, Polonia, Ungaria şi în alte ţări.”

Un avertisment care trebuie luat in serios si care da de gandit. Pentru ca daca „natiunile europene risca sa dispara”, in mod necesar ele vor deveni mai slabe in viitor, inclusiv economic, luate individual. Cui ar putea sa foloseasca asa ceva? Nu cumva celor care spun ca „UE împreună cu Statele Unite, „subminează stabilitatea regională și globală“”? Fara indoiala, tari precum Rusia si, suspectez eu, China ar fi interesate de o astfel de evolutie. Si chiar unele state musulmane. Declinul demografic si scaderea influentei economice a natiunilor europene daca nu vor ramane in UE, deci luate individual, e clar ca reprezinta un castig, ca sa zic asa, pentru altii. Pentru cei care critica UE asa cum face Rusia putinista. Pentru ca acest declin demografic si aceasta slabire economica ar deschide calea impunerii influentei politice a Rusiei in Europa, pentru ca Rusia doreste sa domine Europa. Divide et impera – e destul de simplu.

Terorismul islamic…

Vorbeam de state musulmane – s-ar putea sa nu fie corect. Insa e clar ca terorismul islamic urmareste aceleasi scopuri cu Rusia si toti care doresc distrugerea UE, dand apa la moara partidelor extremiste. Un militant ISIS a fost arestat in Olanda. Doi adolescenti arestati in Germania pentru ca planuiau atacuri teroriste. La mijlocul lunii septembrie doua adolescente din Franta au fost arestate pentru ca planuiau sa comita un atentat:

Două adolescente din Franţa, arestate sub suspiciunea că ar fi plănuit să comită un atentat

„Două adolescente din oraşul francez Nisa au fost arestate la mijlocul lunii septembrie, acestea aflându-se contact cu jihadistul Rachid Kassim şi sunt suspectate că ar fi plănuit să comită un atentat, scrie Reuters online, care citează Procuratura din Paris.

Cele două adolescente, în vârstă de 17, respectiv 19 ani, foloseau aplicaţia de mesagerie Telegram pentru a comunica cu Rachid Kassim, un militant notoriu al reţelei teroriste Stat Islamic, care este suspectat că ar fi participat la câteva atentate şi tentative de atacuri teroriste care au avut loc în Franţa, a declarat un purtător de cuvânt al Procuraturii, confirmând astfel informaţiile publicate de cotidianul Le Parisien.

„Ele au fost instigate să comită un atac asupra unor ţinte, drept răzbunare pentru eliminarea purtătorului de cuvânt (Abu Muhammad al-Adnani, n.red) al Stat Islamic,” a afirmat o sursă familiară cu ancheta.

Adolescentele au recunoscut că au studiat posibilitatea comiterii unui atac, însă au abandonat ideea, relatează cotidianul.

Cel puţin alţi patru adolescenţi au fost arestaţi în aproximativ zece zile la începutul lunii septembrie, asupra tuturor planând suspiciuni că pregăteau să comită atacuri similare. De asemenea, toţi erau în contact cu jihadistul Rachid Kassim, care actualmente locuieşte în regiunea Iark-Siria, potrivit unor surse judiciare şi din cadrul poliţiei.”

Eu cred ca trebuie lamurita aceasta problema: ce se ascunde aici din punct de vedere politic? Pentru ca e clar ca astfel de lucruri NU au de a face cu religia. Ci cu politica. Este foarte clar ca cineva foarte ascuns instiga, cineva sprijina din umbra forma asta de terorism. Apeleaza la copii, pentru ca sa-si puna in aplicare planurile criminale – metoda tipic hitlerista. Astfel de oameni ar trebui dur pedepsiti!! Asa cum Hitler a trimis copii germani sa lupte in prima linie a frontului cand trupele aliate inaintau spre Berlin, acesti criminali, acesti nemernici se folosesc de copii pentru ca sa omoare oameni!! Eu cred ca trebuie sa spunem lucrurilor pe nume odata si odata.

Cine se afla in spatele acestor organizatii teroriste islamice? Ce se ascunde aici?

Iata o alta stire, cred eu relevanta:

Scriitor iordanian, asasinat în faţa tribunalului unde era judecat pentru blasfemie

„Un scriitor iordanian, de religie creştină, a fost asasinat chiar în faţa tribunalului unde era judecat pentru blasfemie, după ce acesta a distribuit pe pagina sa de Facebook o caricatură satirică la adresa islamului, a anunţat agenţia publică de ştiri Petra, potrivit BBC News online

Nahid Hattar a fost împuşcat de trei ori în faţa unui tribunal din capitala iordaniană Amman.

Atacatorul a fost arestat şi poliţia anchetează crima.

Hattar a fost arestat în luna august pentru 15 zile, fiind acuzat de blasfemie.

Caricatura distribuită de acesta înfăţişează un bărbat care fumează în timp ce stă întins în pat alături de două femei şi îi cere lui Allah să-i aducă băutură.

Scriitorul a declarat că scopul caricaturii nu era acela de jigni, ci acela de a expune viziunea islamiştilor radicali despre Paradis.” (subl. mea)

Probabil ca asta ar fi si motivul pentru care unii islamisti, unele state islamice nu doresc existenta Uniunii Europene si, pe cale de consecinta, nici influenta ei culturala. Pentru ca ar putea schimba Arhitectura de Putere in astfel de state islamice. Nu imediat, desigur. Ci in timp si nu chiar foarte incet si nici foarte greu. De remarcat ca el a fost acuzat de blasfemie si urma sa fie judecat. L-au omorat in fata Tribunalului. De ce? Nu cumva pentru ca spunea adevarul…? S-au rusinat de felul in care radicalii islamisti vad Paradisul. Dar de ce nu se rusineaza acesti radicali de faptul ca trimit copii sa faca atentate teroriste? Ca vad ca in aceasta privinta n-au nicio rusine!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Cred ca a avut dreptate Corneliu Coposu…

Tot pe teme de natiune-nationalitate un deosebit de interesant articol al maestrului Ion Cristoiu:

Cînd George Călinescu îl denunța pe Corneliu Coposu ca fascist Ambasadei URSS la București

„Pe vremea cînd se lupta – de pe poziții democratice, în numele unui partid care dădea mari speranțe celor interesați de o Românie modernă, europeană – cu FSN-ismul atotputernic, un soi de PCR-ism în variantă perestroikistă, Corneliu Coposu a fost acuzat de propaganda oficială că s-ar fi remarcat în anii 1944-1947 doar ca un soi aghiotant de-al lui Iuliu Maniu, un fel de ține-cal al liderilor istorici ai PNȚ.

În presa vremii de instaurare a comunismului, am găsit însă recunoașterea publică a adevărului că în anii imediat postbelici Corneliu Coposu era deja o personalitate a partidului și prin asta a scenei politice. În plină campanie pentru alegerile cruciale din 19 noiembrie 1946, George Călinescu polemizează în două numere din Națiunea (14 octombrie 1946 și 16 octombrie 1946) cu Corneliu Coposu identificîndu-l drept ideologul PNȚ.

Națiunea era oficiosul unui partiduleț satelit al PCR – Partidul Național Popular – înființat de comuniști în ianuarie 1946 pentru a crea în Occident imaginea unei largi coaliții de Centru-Stînga – BPD – conduse de PCR angajate în bătălia electorală împotriva partidelor istorice PNȚ, PNL și PSD (Titel Petrescu).

George Călinescu era doar membru în Biroul Executiv al PNP.
Cu toate acestea, prin Națiunea, cotidian creat și condus de geniul de arhitect de gazete, dar mai ales prin editorialul publicat zilnic pe prima pagină, George Călinescu a făcut pentru comuniști, în bătălia publicistică înverșunată din campania electorală, mai mult decît toți membrii PNP la un loc.

Cele două articole, intitulate „Neo- legionarii”, nu pot fi înțelese fără o raportare la atmosfera de după 23 august 1944. Așa cum, în prezent, acuzația de corupt, de penal, e folosită intens în confruntarea politică, la vremea respectivă, era folosită intens acuzația de fascist, de neo-legionar. În confruntarea politică, publiciștii afiliați PCR lansau cu huiet acuzații de fascist, de neo-legionar publiciștilor și politicienilor care se opuneau BPD. Azi, acuzația de corupt, de penal, vizează nu atît electoratul, puțin interesat de lupta împotriva corupției, cît mai ales Ambasada SUA, de la București, cea care și-a propus o așa zisă curățire a clasei politice, evident folosind pentru asta Binomul SRI-DNA și rețeaua de ofițeri acoperiți din presă. Între 1944- 1947, acuzația de fascist, de neo- legionar era o formulă mizeră de a-i denunța pe adversarii PCR Ambasadei URSS la București, cea care avea misiunea de la Moscova să curețe clasa politică de fasciști.

În acest context, cele două articole ale lui George Călinescu nu sunt simple polemici de idei, ci denunțuri:
George Călinescu îl denunța pe Corneliu Coposu Ambasadei URSS la București că e fascist!

I

„Nu ştim despre d. Corneliu Coposu altceva decît că e membru al partidului N.-Ţ., şi unii zic că ar avea acolo oarecare trecere. Văd că d. Coposu aspiră la rolul de doctrinar al partidului, deoarece a ţinut în faţa tineretului n.-ţ. o conferinţă al cărei rost a fost să stabilească „temeiul orientării ideologice” a respectivului tineret. Titlul, foarte semnificativ, al conferinţei este „Naţionalismul reflectat în programul P.N.Ţ.”.

Să nu fie cu supărare, conferinţa d-lui Coposu e confunză în idei şi stîngace în expresia ideologică şi reia fără acuitate filosofică vechi idei gîndiriste. Nichifor Crainic a devenit un mentor al partidului, precum bag de seamă.

C. Coposu zice în substanţă aşa: „Naţiunea este alcătuirea socială a celor care sînt legaţi prin atributul naşterii lor”; „Naţionalitatea este o creaţiune a naturii, elaborată de voinţa destinului”; „Un popor nu devine o naţie, pînă cînd nu primeşte conştiinţa limpede a menirii sale”; „În existenţa fiecărui popor istora înregistrează la un moment dat voinţa acestuia de a fi o naţiune” etc.

Iată cea mai mare babilonie ideologică pe care am citit-o vreodată. D. Coposu foloseşte, întîi de toate greşit, termenii popor şi naţiune, admiţînd anterioritatea celui dintîi. Popor înseamnă, în sens larg, totalitatea membrilor unei înjghebări statale, ca de pildă popor francez, popor american, etc., ceea ce nu exclude componenţa multinaţională a acestei instituţii. Astfel poporul american, poporul sovietic sînt alcătuite din elemente de felurite naţiuni, în anume proporţii. Naţiune însă vreasăzică, aşa cum d. Coposu însuşi spune, totalitatea acelora legaţi prin atributul naşterii lor şi de obcei vorbind o limbă comună. Dar folosirea limbii comune are semnificaţie numai întrucît acestă limbă reprezintă un grai moştenit, congenital, fiindcă în Statele Unite poporul american, vorbeşte oficial l. engleză, dar acasă mulţi folosesc şi limba naţiunii căreia aparţin (română, italiană, cehă etc.). Într-un cuvînt întîi există naţiunea, care poate fi şi nomadă şi apartidă apoi apare poporul. Într-un singur înţeles d. Coposu poate să aibă dreptate, că se pot ivi naţiuni noi în urma unei unităţi poporale. Astfel Statele Unite au început prin a fi un stat multi-naţional şi poliglot şi se îndreaptă încet către forma naturală a unui stat al „naţiunii americane”.

O a doua confuzie a d-lui Coposu e aceea de a presupune odact că „naţiunea” e un fenomen natural, iar altădată că e un produs al voinţii, adică al conştiinţei. Oricît conştiinţa e şi ea, privind lucrurile foarte de sus, o manifestare a naturii, noi deosebim în mod curent fenomenul natural, care apare spontan, de fenomenul spiritual care e o manifestare a conştiinţei, şi admitem că legile naturii se deosebesc de cele ale spiritului. Vorba este acum, ce-i naţiunea? Un fenomen spiritual, explicabil final, ca un efect al voinţei, sau unul natural, adică necesar, sau mai simplu, ivindu-se de la sine, fie că vrei fie că nu vrei? Desigur că naţiunea e un fenomen, natural, ivindu-se, crescînd şi murind, ca orice manifestări biologice. Cocoşul nu are trebuinţă a şti că e galinaceu ca să cînte cocoşeşte şi să fie cocoş iar un Român din America ori din Balcani se trezeşte a vorbi româneşte şi a fi născut din părinţi români în chip fatal. Conştiinţa a putut face altceva: să arate Românului din Moldova, Muntenia şi Ardeal că ar fi potrivit, de vreme ce sînt de aceeaşi naţie şi de aceeaşi limbă, să se unească în acelaşi popor verbi gratia în acelaşi stat. Asta e altă poveste.

Aplicînd cele de mai sus la naţiunea română, are haz d. Corneliu Coposu să pretindă că abia prin Şcoala latinistă am început să devenim naţiune şi să insinueze că propriu-zis de-abia prin sforţările grozave ale partidului Naţional-Ţărănesc noi vom ajunge la desăvîrşirea acestei forme a naturii. Naţiunea română stimate domnule Coposu e o realitate firească şi ca atare independentă de programele partidelor, iar linguiştii şi istoricii caută să descopere cînd s-a ivit acest fenomen etnic ce precedează cu mult peste un mileniu naşterea d-lui Maniu. Aşa să ştii dumneata”.

II

„Văzurăm că d. Coposu face în numele partidului N.-Ţ. confuzie între popor şi naţiune şi pretinde că naţionalitatea e un efect al educaţiei şi un punct esenţial din programul sus-zisului partid. Noi am observat că naţiunea e un fenomen natural care prin urmare există fără a fi nevoie a face asupra-i atîtea teorii programatice.

Pornit în direcţia confuză că naţiunea e o idee normativă, d. Coposu reia după Gîndirea lui Nichifor Crainic anume comandamente, pe care de altfel le amestecă uneori cu noţiunea de lege naturală, din veritabilă incertitudine logică sau numai pentru a acoperi violenţa catechismului. Astfel presupune ca o condiţie a naţiunii „pămîntul” însă, atenţie, nu vrea să spună cum că pămîntul înrâureşte asupra naţiunii, ci dimpotrivă că naţiunea urmează să-şi agonisească pămîntul, sau mai limpede „graniţele fireşti”. Deci cîtă vreme n-ai graniţele nu eşti o naţiune în sensul desăvîrşit al cuvîntului. Asta e o aberaţie fiindcă naţiunile, există şi fără graniţe, adică chiar şi fără stat şi Evreii în primul rînd sînt o dovadă. Bascii trăiesc în Franţa şi Spania, vorbind o limbă proprie euskara, sunt o naţiune fără doar şi poate, însă fără „pămînt”. Spaniolii sînt şi în Europa şi în lumea nouă, etc., etc.

Alt comandament este pentru d. Coposu „rasa” (cum am zice „naţiunea”), adică precum ca o „naţiune” (propriu-zis un „popor”) să fie de acelaşi neam. Elveţia conţine trei naţii, care rezistă ca atare, avînd totuşi conştiinţa unitară a „poporului elveţian”. Noi Românii într-adevăr constituim un Stat în care poporul e alcătuit în majoritate din naţiunea română, fără a putea tăgădui dreptul altor naţiuni trăind laolaltă cu noi să aibă conştiinţa de a fi membre ale poporului nostru. Ba mai mult, putem bănui că, aşa precum s-a mai întîmplat şi fără nici o constrîngere, pe cale curat naturală, unii cetăţeni români se vor absorbi în naţiunea română, Statul român cuprinde ceva mai mult decît naţiunea română, iar naţia română există şi în afara graniţelor statului român, şi dacă poporul român a putut să ia fiinţă este tocmai pentru că a existat dincolo de orice consideraţii de graniţi o naţiune română, pe lîngă care s-au alăturat şi alte grupuri naţionale.

Alt comandament este pentru d. Coposu „religia”, care contribuie la „conştiinţa de unitate şi destin” a naţiunii. Religia nu are însă de a face cu noţiunea de naţie, şi în virtutea fatalităţii naşterii, naţiunea este ceea ce este, indiferent de religie. Germanii au fost politeişti, apoi catolici, acum sînt unii catolici, mulţi reformaţi. Dacii şi Romanii au fost păgîni, noi sîntem acum unii ortodoxi, unii catolici uniţi, şi eu dacă vreau mă închin lui Buddha şi tot român sînt, mai român decît d. Coposu, care e mai mult naţional-ţărănist.

Cît priveşte comandamentul: „un rege, o dinastie”, el nu e serios. Noi, fireşte, ne iubim regele şi dinastia, şi nici vorbă nu poate fi de a face vreo aplicare la secolul nostru. Dar istoria unei naţiuni nu se determină prin forma de guvernămînt. Franţa a fost fanatic regalistă şi de a devenit republicană, Roma republicană din antichitate, a evoluat spre forma imperială. Formula statală într-un cuvînt e independentă de viaţa organică a naţiunii.

Dacă interpretăm naturalistic teoriile d-lui Coposu se-nţelege că putem admite cum grano salis că, în relaţia cu un fragment al istoriei, o naţiune primeşte înrîuriri de la sol, de la religie şi are preferinţă pentru unele instituţii. Definiţii nu-i posibil să dăm.

De fapt toată „conferinţa” d-lui Coposu îmbracă în veşminte ştiinţifice programul naţional-legionar al partidului n.-ţ. Alcătuit pentru ameţirea capetelor unor tineri care n-au încă priceperea mersului necesar al vieţii unui Stat, program avînd ca puncte esenţiale: România a Românilor, România ortodoxă, Trăiască Regele şi… „graniţele fireşti”.

Cît despre acestea din urmă e bine să se ştie următoarele: sînt fireşti graniţele pe care ni le hărăzeşte firea în decursul feluritelor ei manifestări istorice. Şi mai mult nu e de zis.”„

In primul rand, as dori sa spun ca in expozeul D-lui. Calinescu e o greseala, cel putin daca ne luam dupa definitiile actuale, cand afirma:

„Într-un cuvînt întîi există naţiunea, care poate fi şi nomadă şi apartidă apoi apare poporul.„

Sa citim ce spune DEX-ul la cuvantul „popor„:

„POPÓR,popoare,s. n.1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală.” (subl. mea)

Insa greseala aceasta nu este una decisiva, ci mai mult de forma,

Corneliu Coposu

pentru ca, in limba romana, popor mai poate insemna si natiune, lucru regasit si in dictionarele mai vechi, de dinainte de Razboi. Spre exemplu:

”
„popór n., pl. oare (lat. pŏpŭlus, popor, it. pópolo, sard. pobulu, pv. poble, fr. peuple, sp. pueblo, pg. povo). Națiune, norod, mulțime de oamenĭ care aŭ aceĭașĭ limbă: poporu românesc se întinde de la Tisa pînă dincolo de Nistru. Fig. Mare mulțumire: tot poporu corbilor. Sărăcime, plebe: un om din popor. Public: tot poporu din sală. Totalitatea poporănilor uneĭ parohiĭ: poporu bisericiĭ Sfîntu Ion. Poporu ales orĭ poporu luĭ Dumnezeŭ, Jidaniĭ (după ridicula lor părere, căcĭ a fi popor parazitar nu înseamnă a fi ales!).

• sursa: Scriban (1939)

popor n. 1. mulțime de oameni din aceeaș țară care trăiesc sub aceleași legi: poporul român; 2. fig. mulțime în genere: popoare de muște, popoare de tunete EM.; 3. parte din populațiunea unei țări, a unui oraș, care e mai puțin înstărită și care trăiește din munca mâinilor: un om din popor; 4. parohie. [Termen necunoscut vechii limbi (vorba cu adevărat populară e norod), pare o romanizare după it. popolo; cf. pentru sensul 4, it. popolo, parohie, și Tr. pleban, poporan sau enoriaș].

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
POPÓR s. 1. națiune, neam, (înv. și pop.) noród, (înv.) límbă, semințíe. (~ul român.) 2. norod, țară, (pop.) óbște. (Întregul ~ s-a ridicat la luptă.) 3. (mai ales în limbajul claselor exploatatoare) gloată, mulțime, norod, plebe, prostime, vulg, (înv. și reg.) poporíme, (înv.) calabalî́c. (Ce s-a strîns atîta ~?) 4. neam, populație, seminție, (pop.) noród, (înv.) lúme, rúdă, rudénie. (Un ~ de viteji.)

sursa: Sinonime82 (1982) „

Am dat aceste definitii pentru ca limba romana e foarte bogata in sensuri si am considerat ca ar fi interesant sa vedem cateva.
Nu insist, deci, asupra acestei greseli formale care, de fapt, nu e o greseala…

De ce are, totusi, dreptatea sa Dl. Coposu?

George Calinescu si Alice Vera (1930) – v. aici

Cand vorbim de Corneliu Coposu vorbim despre Partidul National-Taranesc. Cu alte cuvinte, acest partid reprezenta in plan politic aceasta patura sociala: taranimea. Care, prin natura ocupatiei sale de baza e mult mai legata de pamant decat cei traitori la oras. De aceea felul in care un taran vede si se raporteaza la chestiunea nationala, felul in care vede nationalitatea – cetatenia e diferit fata de viziunea populatiei traitoare in mediul urban.

Spre exemplu, in mediul urban poti lucra intr-un birou, la stat sau la o firma privata. Care e legatura ta cu pamantul? Niciuna! Sau, de exemplu, sa luam categoria oamenilor de afaceri. Un om de afaceri isi poate muta oricand afacerea sa, din motive de maximizare a profitului, sa zicem la Ruse, in Bulgaria. Se vede foarte clar in cazul firmelor multinationale care, asa cum le arata si denumirea, nu sunt legate de un anumit loc sau de o anumita natiune. Mai ales ca o astfel de firma poate oricand sa-si mute locatia, cum a fost in zilele noastre cazul firmei Nokia care a plecat de la Cluj, dupa ce a stat o scurta perioada de timp acolo.

Muncitorul, de asemenea, nu e legat de pamant. Daca, spre exemplu, intreprinderea in care el lucreaza da faliment, el isi va gasi de lucru in alta parte, fiind si nevoit s-o faca. Acest fenomen s-a intamplat in Romania, dupa Revolutie, cand in urma falimentului multor intreprinderi de stat au plecat milioane de oameni peste hotare, la munca. In Spania,Italia etc.

Pe cand taranul, mai ales in vremurile vechi, era cel mai puternic legat, inclusiv sufleteste, de pamantul pe care il lucra si care il hranea. Conceptia D-lui. Coposu legata de nationalitate nu este una nici fascista si nici crestina, atata vreme cat vorbeste despre „vointa destinului”. Ci se vrea una taraneasca, dupa patura sociala pe care o reprezinta partidului dansului. Cu alte cuvinte, trebuia o conceptie apropiata de viziunea taranului – Dl. Coposu asta a incercat sa faca.

Spre exemplu: „Naţiunea este alcătuirea socială a celor care sînt legaţi prin atributul naşterii lor” este mult mai aproape de viziunea unui taran legat de glie. Sa nu uitam ca inca din Evul Mediu, o lunga perioada de timp, taranul, desi lipsit de drepturi – adica iobagul – era legat de pamant de catre stapanire, daca vreti intr-un mod, hai sa-i zic asa, juridic. Taranul nu se gandea ca s-ar putea sa plece sa lucreze in Spania si sa devina cetatean spaniol. Cu atat mai putin pe vremea aceea, sa se considere european in sensul de azi al cuvantului. Ideologia PNT in aceasta privinta – cea a nationalitatii – trebuia, fireste, sa fie apropiata de felul de a gandi al taranului, pentru ca PNT pe acestia ii reprezenta, mai ales ca ar fi trebuit sa gaseasca si solutii la diversele probleme legate de mediul rural, foarte mare in Romania acelor vremi. Pe de alta parte era si un partid national, dar, observati, taranesc. Cu alte cuvinte, elementul national fundamental si definitoriu era taranul. Nu muncitorul, nu orasanul, nu omul de afaceri etc. Ci taranul, ca de asta i se zicea National-Taranesc.

Dl. Calinescu ar fi trebuit sa observe aceste nuante si sa nu se grabeasca cu etichetarile pentru ca de la Coposu la Alexandru Vaida-Voievod, ca sa dau un exemplu, e cale lunga. Frontul Romanesc trebuie sa-l consideram ca diferit fata de PNT. Este adevarat ca Alexandru Vaida-Voievod si al sau Front Romanesc s-au rupt din PNT, dar asta nu inseamna ca au pastrat si doctrina PNT. Ci au migrat catre fascism, antisemitism, iata, economic, desi sustineau monarhia. Totusi, Corneliu Coposu a reprezentat PNT, nu altceva, din cate stiu.

Sigur, astfel de polemici sunt normale in vremuri normale. Intr-o democratie, evident ca e normal sa polemizezi si chiar e de dorit. Numai ca vremurile de atunci nu erau unele normale. Iar comunismul care se instaura atunci a fost adus de tancurile sovietice.

Rusii nu ne-au furat doar pamanturile, impiland populatia romaneasca majoritara din Basarabia si Bucovina de Nord, dar ne-au adus si ateismul, si comunismul cu toate crimele sale.

In chestiunea Sky News…

Sa vedem mai intai ce s-a intamplat:

Mediafax

Ancheta DIICOT ar putea fi extinsă asupra jurnaliştilor britanici de la Sky News

„În dosarul deschis în urma difuzării reportajului Sky News despre presupuşi traficanţi de arme din România, anchetatorii vor face cercetări privind infracţiuni contra securităţii naţionale, procurorii luând în calcul extinderea anchetei asupra jurnaliştilor britanici, au precizat surse judiciare.

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că cercetările în această cauză se vor axa pe infracţiuni contra securităţii naţionale, respectiv comunicarea de informaţii false. Potrivit surselor citate, anchetatorii iau în calcul extinderea anchetei în ceea ce îi priveşte jurnaliştii britanici care au realizat materialul.

Trei dintre cele cinci persoane care au legătură cu realizarea materialului Sky News despre presupuşi traficanţi de arme din România au fost chemate, din nou, joi, la sediul DIICOT pentru continuarea cercetărilor, după ce miercuri seara audierile au fost întrerupte. Unul dintre cei audiaţi este Szanto Aurelian Mihai, cel care ar fi intermediat legătura jurnaliştilor cu persoanele care apar în înregistare. Aceştia nu au făcut nicio declaraţie la intrarea în sediul DIICOT, fiind însoţiţi de avocaţi.

Procurorul şef al DIICOT, Daniel Horodniceanu, a declarat miercuri că, în cadrul anchetei, se confirmă existenţa unui scenariu în legătură cu materialul difuzat de Sky News. „Au fost identificate persoanele mascate şi alte persoane cu care au colaborat. Au fost identificate şi ridicate şi armele şi s-a descoperit autoturismul. Se confirmă ceea ce am preconizat, un scenariu care cred că a fost pus la cale de jurnaliştii britanici„, a precizat Daniel Horodniceanu.

Jurnalistul Sky News Stuart Ramsay, realizatorul reportajului despre presupusul trafic ilegal cu arme de foc din România, a publicat noi mesaje Twitter în care atacă România pentru publicarea de informaţii nepotrivite care să provoace o reacţie din partea sa, reiterând faptul că nimeni nu a fost plătit.

”România, încetează cu publicarea de mesaje nepotrivite, este ridicol. Este foarte plictisitor. Am răspuns la fiecare întrebare – arestezi bandele?”, scrie jurnalistul, în cel mai recent mesaj publicat pe Twitter.

”Nimeni nu a fost plătit. Armele sunt reale. Povestea este corectă. Sfârşit de discuţie. România, aici nu era vorba despre tine. Era vorba despre arme”, publica acesta anterior.

Ramsay a insistat de asemenea, asupra faptului că în imaginile suprinse de camerele de supraveghere ale hotelului unde au fost cazaţi jurnaliştii Sky News apare doar echipa publicaţiei, nimeni altcineva, contrazicând informaţii potrivit cărora că în imagini ar putea fi văzuţi echipa de filmare şi intermediarul de origine română.

”Pentru a clarifica -în imaginea de la hotel apare echipa Sky News. Nimeni altcineva. Este televiziune. Este o echipă de producţie”.

”Heheheh, este adevărat. Pur şi simplu nu vă place! AK-urile şi puştile cu lunetă sunt – err – militare, de vânzare. Succes”, a mai scris Ramsay pe Twitter.

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că legătura dintre jurnaliştii britanici şi cei care apar în filmarea Sky News ar fi fost intermediată de Szanto Aurelian Mihai, un freelancer român în vârstă de 40 de ani care s-ar fi stabilit în Marea Britanie în urmă cu şapte ani. Aceleaşi surse precizează că totul ar fi fost un scenariu pus la cale de jurnaliştii britanici, românii care apar în imagini fiind plătiţi şi instruiţi în legătură cu replicile pe care să le spună. De asemenea, acestora li s-ar fi cerut să poarte haine de tip militar. Suspiciunile procurorilor ar fi fost confirmate de intermediar la audieri. Szanto Aurelian a declarat că a fost păcălit şi că i s-ar fi spus că este vorba despre un reportaj cu personaje fictive, informaţii ce ar fi urmat să fie anunţe la difuzarea materialului.

„Mi-au declarat : nu vă faceţi griji, la momentul difuzării va apărea la sfârşit, pe display, că toate personajele din acest documentar sunt fictive şi sunt doar cu caracter informativ. Aşa mi s-a comunicat. Ei mi-au cerut să le prezint arme de război. Comunicarea mea către ei a fost nu, nu pot să vă ofer arme de război. Ei m-au asigurat că este un documentar care va apărea în luna decembrie. Nu va fi o ştire, nu va fi ceva pus pe sticlă care să defăimeze imaginea României. S-au negociat la mii de euro, dar nu foarte multe”, susţine bărbatul.”

EXCLUSIV: Un ofiţer NCA a vizionat o filmare a Sky News. Agenţia britanică: Noi am oferit comentarii generale. Ţara la care NCA a făcut referire în mod specific a fost Ucraina

„Agenţia Naţională britanică pentru combaterea Infracţionalităţii a comunicat, pentru MEDIAFAX, că postul Sky News a prezentat o filmare unui ofiţer al instituţiei, precizând că NCA a făcut comentarii generale despre traficul ilegal de arme din estul Europei răspunzând unei întrebări despre Ucraina.

Răspunzând unor întrebări adresate de agenţia MEDIAFAX referitoare la menţiunile făcute despre NCA în reportajul realizat de postul Sky News, Biroul de presă al Agenţiei Naţionale britanice pentru Combaterea Infracţionalităţii a confirmat că, într-adevăr, o filmare i-a fost prezentată unui ofiţer al instituţiei.

„Sky News i-a arătat o filmare unui agent NCA, iar noi am oferit comentarii generale despre traficul ilegal cu arme la nivel european din perspectiva autorităţilor britanice”, a transmis, pentru MEDIAFAX, un reprezentant al Biroului de presă al NCA.

La întrebarea dacă NCA menţine comunicatul din reportajul Sky News privind existenţa unor informaţii despre un presupus trafic ilegal cu arme de foc în România, NCA a precizat pentru MEDIAFAX: „Agenţia nu a fost rugată (de către Sky News – n.red.) să facă vreun comentariu specific despre situaţia din România şi nu a comentat situaţia din România. NCA a oferit o perspectivă generală despre comerţul ilegal cu arme în Europa. Ţara la care NCA a făcut referire în mod specific a fost Ucraina, în contextul conflictului din acest stat şi al realităţii că multe arme provin din zone geografice instabile”.

Postul tv britanic Sky News a difuzat un reportaj despre presupuşi traficanţi de arme din România. Filmarea difuzată de Sky News arată întâlnirea dintre doi traficanţi de arme, care ar fi români, şi echipa de jurnalişti. După luni de negocieri, echipa Sky News spune că a fost direcţionată către o zonă izolată din România pentru a se întâlni cu membrii unui grup de traficanţi de arme.

Sky News precizat, în materialul postat pe site-ului postului tv, că, „la Londra, filmarea a fost prezentată unor ofiţeri ai Agenţiei Naţionale pentru combaterea Infracţionalităţii (NCA). Au confirmat că tipurile de arme, zona întâlnirii noastre (cu traficanţii – n.red.) şi preţurile discutate corespund cu informaţiile pe care le are NCA”.

„Armele provin de obicei din zone de conflict precum Ucraina, unde a avut loc şi întâlnirea dumneavoastră”, afirma, pentru Sky News, Ian Cruxton, director pentru combaterea infracţionalităţii organizate în cadrul NCA.

Jurnalistul Sky News Stuart Ramsay, realizatorul reportajului despre presupusul trafic ilegal cu arme de foc din România, a explicat miercuri că materialul video difuzat este real, precizând că nimeni nu a fost plătit. „Ha! Să se calmeze toată lumea. Reportajul este real. Nu a fost nimeni plătit. Nu a făcut nimeni nicio înscenare. Armele erau reale. Au loc arestări. Instituţiile guvernamentale sunt stânjenite. Faceţi faţă realităţii!, a transmis, prin Twitter, Stuart Ramsay, şeful Departamentului Corespondenţi de la Sky News.

Procurorul şef al DIICOT, Daniel Horodniceanu, a declarat miercuri că, în cadrul anchetei, se confirmă existenţa unui scenariu în legătură cu materialul difuzat de Sky News. „La acestă oră se efectuează câteva percheziţii în Mureş şi Bistriţa. Au fost identificate persoanele mascate şi alte persoane cu care au colaborat. Au fost identificate şi ridicate şi armele şi s-a descoperit autoturismul. Se va face o conducere în teren. Se confirmă ceea ce am preconizat, un scenariu care cred că a fost pus la cale de jurnaliştii britanici”, a declarat procurorul şef al DIICOT, Daniel Horodniceanu.

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că legătura dintre jurnaliştii britanici şi cei care apar în filmarea Sky News ar fi fost intermediată de Szanto Aurelian Mihai, un freelancer român în vârstă de 40 de ani care s-ar fi stabilit în Marea Britanie în urmă cu şapte ani, bărbatul fiind în prezent audiat la DIICOT. Aceleaşi surse precizează că totul ar fi fost un scenariu pus la cale de jurnaliştii britanici, românii care apar în imagini fiind plătiţi şi instruiţi în legătură cu replicile pe care să le spună. De asemenea, acestora li s-ar fi cerut să poarte haine de tip militar. Suspiciunile procurorilor ar fi fost confirmate de intermediar la audieri. Surse din cadrul anchetei susţin că, la jumătatea lunii iulie, intermediarul Szanto Aurelian Mihai ar fi fost contactat de jurnalişti Sky News care i-au spus că vor să facă un material despre traficul de arme în Europa. Ulterior, la data de 29 iulie, acesta, împreună cu mai mulţi angajaţi ai postului Sky News au ajuns Târgu Mureş. La data de 1 august au ajuns la Cluj, unde au închiriat o maşină care a fost condusă de Szanto Aurelian Mihai, acesta fiind şi translator în cadrul materialului dar şi unul dintre figuranţi. La înregistrare au luat parte şi alţi bărbaţi, unul dintre ei fiind finul intermediarului. Aceleaşi surse precizează că patru dintre arme i-ar aparţine lui Szanto Aurelian Mihai, acestea fiind deţinute legal. Alte două arme i-ar aparţine finului intermediarului, fiind deţinute şi acestea în mod legal. Sumele pe care le-ar fi primit participanţii sunt cuprinse între 500 şi 1.000 de euro. Sursele menţionate spun că jurnaliştii ar fi solicitat să filmeze într-o zonă de munte, finul intermediarului alegând un deal din localitatea Mărişelu din Bistriţa Năsăud. Procurorii DIICOT au efectuat miercuri dimineaţă şapte percheziţii la Bistriţa Năsăud şi Tîrgu Mureş, în urma cazului difuzat de Sky News alte patru persoane urmând să fie aduse la DIICOT.”

Ambasadorul României la Londra, despre cazul Sky News: Autorităţilor le-am explicat deja şi au înţeles. Nu trebuie să facem dintr-un reportaj un capăt de ţară

„Ambasadorul României la Londra, Dan Mihalache, a declarat pentru MEDIAFAX că lucrurile trebuie puse în „bună ordine” în ceea ce priveşte opinia publică britanică şi că autorităţilor li s-a explicat care este situaţia în cazul Sky News, diplomatul subliniind că ”nu trebuie să supradramatizăm”.

„Misiunea noastră e să punem lucrurile în bună ordine pentru opinia publică din Marea Britanie. Autorităţilor le-am explicat deja şi au înţeles”, a declarat Mihalache pentru MEDIAFAX.

Ambasadorul a spus că, în opinia sa, nu trebuie „să facem dintr-un reportaj un capăt de ţară”.

„Percepţia se construieşte din acumulări succesive de date, informaţii. Noi trebuie să avem grijă ca asemenea acumulări să nu fie de tipul acestui reportaj”, a subliniat diplomatul.

De asemenea, Mihalache a precizat că pe măsură ce ancheta avansează, Ambasada va informa autorităţile britanice, presa britanică şi autorităţile de reglementare asupra concluziilor ei.

În ceea ce priveşte relaţiile bilaterale sau comunitatea de români din Marea Britanie, nu există efecte negative, a susţinut ambasadorul.

„Aici nu e vorba de relaţii între autorităţile statului, aici e vorba de o făcătură de presă, n-are nicio legătură cu statele şi cu relaţiile dintre state. (…) Nu trebuie să supradramatizăm un incident pe care îl lămurim, îl clarificăm, arătăm că e o făcătură şi cu asta gata”, a conchis Dan Mihalache.

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că în anchetă privind reportajul difuzat de televiziunea britanică se merge pe varianta unui scenariu pus la cale de jurnaliştii Sky News, primele cercetări arătând că aceştia le-ar fi spus inclusiv replicile românilor şi le-ar fi cerut să poarte haine militare, o parte din arme fiind ale intermediarului.”

 Who done it?

Mi-am pus aceasta intrebare pentru ca nu putem sa tragem concluzia ca e doar o simpla „facatura de presa” care „n-are nicio legatura cu statele si relatiile dintre state”. Ancheta e in curs de desfasurare si ar trebui sa scoata la iveala adevarul. Insa in Marea Britanie s-au mai intamplat astfel de incidente. Imi amintesc, de pilda, cu publicatia Daily Mail facea reportaje halucinante care conduceau la concluzia ca va urma un val de emigranti romani si bulgari spre Marea Briatnie, mai multi decat populatia celor doua tari la un loc. Atunci Statul Roman nu a reactionat. Acum o face si bine face! De asemenea o nota foarte buna pentru luare de pozitie a D-nei. Ana Birchall.

Evident, te intrebi de ce apar astfel de dezinformari si intoxicari in Marea Britanie. Ca asa se numesc astfel de lucruri? Ca sa fiu cat se poate de direct, voi spune ca unora nu le convine ca Romania, in contextul evenimentelor recente din Turcia, e o tara stabila. Rolul pozitiv al Romaniei in cadrul NATO e in crestere, iar cei care au mizat pe destabilizarea Turciei prin lovitura de stat, esuata pana la urma, aveau, probabil, in vedere o destabilizare mai larga a flancului sud-estic al NATO. Lucrul acesta nu s-a intamplat. Dupa parerea mea, e vorba de Federatia Rusa care, dupa cum se vede, are o agentura de spionaj puternica in Marea Britanie, compusa, de ce nu?, si din celebrii oligarhi rusi, foarte bogati, capabili sa sustina din umbra astfel de actiuni de dezinformare, pentru care totusi nu trebuie cheltuite sume foarte mari de bani, dupa cum sustin unii experti in materie. Lupta anticoruptie din Romania a diminuat potentialul informativ si producator de diversiune al Rusiei la noi in tara. Lucrul asta, evident, nu convine Rusiei. Asa ca Rusia apeleaza la alte tactici, apeland chiar la coruptie in alte tari, chiar membre NATO si UE…

Pe de alta parte, ar putea fi vorba si de altceva. Si anume de cei care intr-adevar livreaza arme catre ISIS si doresc sa ascunda lucrul asta. Atentatele teroriste ce au avut loc in Europa incep sa puna intrebari serioase cetatenilor occidentali. Pentru ca sa nu se afle adevarul sunt inventate in presa tot felul de povesti capabile sa drogheze, ca sa zic asa, populatia occidentala. Totusi, iata ce se arata in articolul Mediafax:

„Agenţia nu a fost rugată (de către Sky News – n.red.) să facă vreun comentariu specific despre situaţia din România şi nu a comentat situaţia din România. NCA a oferit o perspectivă generală despre comerţul ilegal cu arme în Europa. Ţara la care NCA a făcut referire în mod specific a fost Ucraina, în contextul conflictului din acest stat şi al realităţii că multe arme provin din zone geografice instabile„

De unde rezulta ca nu de Romania e vorba, ci de Spatiul Ex-Sovietic, Ucraina putand insemna in cazul acesta si Estul Ucrainei, controlat de separatistii rusi. Scurgerea de armament, pe cale ilegala, din fosta URSS catre grupari teroriste precum Statul Islamic e cat se poate de posibila pentru ca aduce bani unor anumiti comandanti militari din fosta URSS. Pe de alta parte, imensul armament de care dispunea URSS se cauta a fi valorificat, fiind vorba nu de arme de ultima generatie produse in Rusia, deci la un pret cat se poate de accesibil. Nu e deloc clar daca banii rezultati in urma tranzactiei intra in conturile Federatiei Ruse sau al unui alt stat ex-sovietic, sau intra in conturile unor anumite persoane. Lucrurile acestea nu sunt noi. Se stie ca in timpul invaziei sovietice in Afganistan, erau comandanti rusi care vindeau arme produse in URSS talibanilor, adica celor cu care se razboiau, data fiind coruptia imensa din armata sovietica. Acum lucrurile stau aproximativ la fel. E greu de spus daca autoritatile de la Kremlin controleaza fenomenul… Coruptia e foarte mare si sunt implicate persoane apartinand serviciilor, comandanti din armata, deci persoane cu autoritate de comanda care fac, in acest fel, o afacere si un profit personal. Si e posibil ca astfel de oameni sa fie chiar din Ucraina, fara legatura cu o eventuala implicare a Federatiei Ruse.

Interesant este ca cei care au facut reportajul cu pricina mizau pe lipsa de reactie a Statului Roman. Au venit aici si au ales Romania pentru ca au considerat ca riscurile sunt minime. Iata ca s-au inselat. S-a urmarit punerea Romaniei intr-o lumina defavorabila. Insa e de remarcat ca acest lucru s-a facut printr-o actiune din exterior. Destul de prost condusa si regizata.

Lucrul periculos il constituie lipsa de reforme din Federatia Rusa si regimul Putin care amplifica fenomenul coruptiei in Rusia. Putin n-are interesul de a stavili coruptia atata vreme cat cei implicati in acest fenomen il sustin. Ei il sustin, el ii lasa in pace sa-si faca in voie afacerile. Problema este ca in cazul in care autoritatile de la Kremlin ar actiona impotriva coruptiei, nu doar ca actualul regim si-ar pierde un important sprijin, inclusiv politic si a unei mari parti din serviciile secrete, dar o parte din Armata si din Servicii s-ar putea chiar rascula impotriva regimului sau ar cauta sa determine un astfel de lucru. Asta ar fi unul din riscuri. Un astfel de risc se prefigureaza si in Turcia lui Erdogan: daca oamenii de afaceri au ajuns sa fie arestati de regim, atunci afacerile le vor face oamenii regimului, ceea ce ar putea sa insemne si oamenii regimului din Armata sau din Servicii. Un astfel de deal intre puterea politica pe de o parte si armata si servicii pe de alta parte e foarte probabil sa existe in Rusia si sa se infiripe in Turcia de azi. NCA are dreptate cand vorbeste despre faptul „că multe arme provin din zone geografice instabile„, dar mai trebuie adaugat ca acestea provin si din tari unde exista regimuri corupte. Iar instabilitatea politica are drept cauza si coruptia masiva.

De citit aici si cine erau „traficantii de arme”… Totusi, nu putem trage concluzia ca ar fi vorba de un eventual terorism maghiar…

Contextul extern in care s-a desfasurat actiunea de dezinformare si intoxicare de la Sky News

Romania Libera

Trupele ucrainene din regiunile Crimeea și Donbas sunt în alertă maximă de luptă, pentru a preveni un atac al RUSIEI

„UPDATE 16,00:  Președintele Ucrainei, Petro Poroșenko, a declarat joi că a dat instrucțiuni tuturor unităților armatei aflate în apropierea Crimeii și a regiunii Donbas (în estul Ucrainei) să fie în stare de alertă maximă de luptă, după acuzațiile lansate de Rusia referitoare la o incursiune ucraineană în această provincie ucraineană anexată de Moscova în urmă cu doi ani, transmite Reuters citată de Agerpres.

–––––––––

Rusia a comasat mai multe trupe în ultimele zile, dotate cu echipament mai modern, la granița Ucrainei cu Crimeea, provincie ucraineană anexată de Moscova în urmă cu doi ani, a declarat joi Oleh Slobodian, purtătorul de cuvânt al gărzilor de frontieră ucrainene, informează Reuters, preluată de Agerpres.

„Putem spune fără echivoc că trupe ruse aflate acolo din martie sunt acum înlocuite cu altele”, a declarat Slobodian într-un briefing de presă, pe fondul creșterii tensiunilor dintre Moscova și Kiev. „Aceste trupe sosesc cu echipament mai modern și există unități de asalt aerian. În ultimele zile, vedem o întărire a unităților care se află la frontieră. Numărul lor a crescut”, a spus Slobodian.

Președintele rus Vladimir Putin a acuzat miercuri Kievul că folosește tactici teroriste pentru a încerca să provoace un nou conflict și să destabilizeze provincia ucraineană Crimeea, anexată de Rusia în urmă cu doi ani. Autoritățile ruse au anunțat miercuri că au dejucat două tentative armate ucrainene de a introduce sabotori în această peninsulă de la Marea Neagră.”

Marina rusă intenționează să efectueze manevre antisabotaj în Marea Neagră

„Marina rusă intenționează să efectueze manevre în Marea Neagră pentru a exersa respingerea atacurilor subacvatice din partea unor sabotori, au transmis joi agențiile de presă ruse, citând Ministerul Apărării de la Moscova, relatează Reuters, preluată de Agerpres.

Potrivit scenariului avut în vedere, Marina ar urma să respingă atacuri subacvatice comise de sabotori veniți pe mare, a transmis Ministerul Apărării rus. Totodată, ministerul rus a mai anunțat că forțele navale vor efectua exerciții în zona de est a Mării Mediterane începând cu data de 15 august.

Vladimir Putin a acuzat miercuri Ucraina că folosește tactici teroriste pentru a încerca să provoace un nou conflict și să destabilizeze provincia ucraineană Crimeea, anexată de Rusia în urmă cu doi ani, după ce autoritățile ruse au anunțat că au dejucat două tentative armate ucrainene de a introduce sabotori în această peninsulă de la Marea Neagră.

Pe de altă parte, ambasadorul american în Ucraina, Geoffrey Pyatt, a declarat joi că Statele Unite nu au descoperit nimic până acum care să coroboreze acuzațiile rușilor referitoare la o incursiune ucraineană în Crimeea. Pyatt a mai spus că sancțiunile americane impuse ca urmare a anexării Crimeii de către Rusia vor rămâne în vigoare până când acest teritoriu va fi returnat Ucrainei.

‘Rusia are o istorie în a aduce frecvent acuzații false Ucrainei pentru a devia atenția de la propriile acțiuni ilegale’, a scris Pyatt pe contul său de Twitter. ‘Guvernul american nu a văzut nimic până acum care să coroboreze acuzațiile Rusiei referitoare la o ‘incursiune în Crimeea’, iar Ucraina le-a respins cu fermitate’, a mai scris Pyatt.”

Erdogan somează SUA să-l extrădeze pe Gulen

„Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan a dat un „ultimatum” Statelor Unite ale Americii, solicitând extrădarea clericului Fethullah Gulen, pe care-l consideră vinovat pentru tentativa de lovitură de stat de la 15 iulie, conform postului CNN, preluat de Agerpres.

Erdogan a declarat că Statele Unite trebuie să aleagă între relaţia cu Turcia şi cea cu Fethullah Gulen, un fost aliat al lui Erdogan care s-a autoexilat în Pennsylvania de zeci de ani, informează agenţia turcă de ştiri Anadolu.

Turcia a cerut extrădarea acestuia, în timp ce Gulen a negat implicarea sa în tentativa de lovitură de stat.

În timp ce relaţiile cu Washingtonul par să se răcească, liderul turc a vizitat săptămâna aceasta Moscova, unde s-a întâlnit cu preşedintele Vladimir Putin, eveniment ce are rolul de a pune capăt unei perioade tensiontate după ce Turcia a doborât un avion rus în apropiere de graniţa cu Siria, în noiembrie 2015.

„Mai devreme sau mai târziu SUA va lua o decizie. Ori Turcia, ori Gullen”, a declarat Erdogan.

Turcia îi consideră pe Gullen şi pe susţinătorii săi terorişti. Săptămâna trecută, în cadrul unei întruniri, acesta i-a comparat pe complotiştii tentativei de lovitură de stat cu nişte „terorişti ce purtau uniforme militare”.

În timpul aceleiaşi întruniri, Erdogan a declarat că evocă o posibilă reintroducere a pedepsei cu moartea în ţara sa dacă poporul doreşte acest lucru. O asemenea acţiune ar încheia tratativele de negociere ale Turciei de aderare la Uniunea Europeană.”

Intr-un contect atat de incarcat, reportajul cu pricina pare a fi o diversiune, menita sa puna in plan secund astfel de aspecte, ca cele prezentate mai sus… In legatura cu Ucraina, de remarcat urmatorul aspect:

„Pe de altă parte, ambasadorul american în Ucraina, Geoffrey Pyatt, a declarat joi că Statele Unite nu au descoperit nimic până acum care să coroboreze acuzațiile rușilor referitoare la o incursiune ucraineană în Crimeea. Pyatt a mai spus că sancțiunile americane impuse ca urmare a anexării Crimeii de către Rusia vor rămâne în vigoare până când acest teritoriu va fi returnat Ucrainei.”,

de unde rezulta ca pozitia SUA si cea a Rusiei, cu privire la presupusa „incursiune uncraineana in Crimeea”, sunt in opozitie .

Pe de alta parte Turcia se pune in opozitie fata de SUA. Ceea ce a facut Erdogan este foarte grav, cu atat mai grav cu cat Turcia e tara membra NATO: a pune SUA sa aleaga intre Turcia si Gulen evoca posibilitatea de a se delimita de SUA si deci disponiblitatea pentru a schimba aspectul geopolitic la Marea Neagra si in cadrul NATO. De asemenea, el e dispus sa se delimiteze si de Uniunea Europeana. Or, asta inseamna afectarea echilibrului militar si politic de forte la Marea Neagra si slabirea flancului sud-estic al NATO.

Ce rezulta de aici? Rezulta acutizarea conflicutului de la Marea Neagra si posibilitatea reizbucnirii Razboiului Crimeii. Pe de alta parte, Putin nu se simte deloc confortabil cu o Ucraina de partea UE si mai ales a NATO. Dar in acest moment e ingrijorator ce face marina rusa. Actiunile „antisabotaj” ar putea fi actiuni de razboi indreptate impotriva NATO. In conditiile unei eventuale neutralitati a Turciei sau a unei pozitionari a Turciei in sfera de influenta a Federatiei Ruse, in cazul unui conflict la Marea Neagra in chestiunea Crimeii, NATO ar putea desfasura operatiuni pe mare din Romania, Bulgaria si Grecia, iar pe uscat din Ucraina. Nu este exclusa posibilitatea ca Putin sa impinga lucrurile catre un eventual razboi… Dar Putin nu a reusit sa slabeasca suficient de mult NATO, cu toata noua pozitionare destul de ciudata a lui Erdogan, ca sa inlature riscul unei adevarate catastrofe pentru Rusia.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Rusia incepe sa exporte nu doar coruptie, dar si terorism…

… iar recentul atentat de pe Aeroportul International din Istanbul soldat cu peste 40 de morti si peste 200 de raniti confirma, din pacate, aceasta teza…

A fost foarte cald zilele acestea. N-am scris despre acest atentat imediat pentru ca ar fi fost prea repede dar si pentru ca incepe sa se banalizeze – lucru foarte rau care se intampla! Chiar ma gandeam: inca un atentat, maine, cine stie, inca unul… Parca nu mai avea rost sa zici ceva. Totusi, daca privim cu atentie lucrurile vom observa cateva aspecte interesante si chiar noi:

Mediafax

ATENTATUL de la aeroportul din Istanbul: Cei trei atacatori sinucigaşi au fost identificaţi. Au fost arestate 13 persoane suspectate de legături cu gruparea teroristă Stat Islamic

„Autorităţile turce au anunţat că au reuşit să identifice pe cei trei atacatori sinucigaşi responsabili pentru sângerosul atentat de la Istanbul, aceştia fiind din Rusia, Uzbekistan şi Kârgâzstan, a declarat un oficial guvernamental turc, citat de Associated Press.

Oficialul, care a vorbit sub protecţia anonimatului, a refuzat să dezvăluie numele atacatorilor.

Forţele de ordine turce au efectuat joi raiduri în mai multe locuri din Istanbul, în urma cărora au arestat 13 persoane suspectate de legături cu gruparea teroristă Stat Islamic, care se crede că ar purta responsabilitatea pentru atacul terorist de la aeroportul din Istanbul, informează Associated Press.

Gruparea teroristă nu a revendicat încă atacul, însă autorităţile turce afirmă că toate dovezile indică că acest atac a fost comis de militanţii IS.

Efkan Ala, ministrul turc de Interne, a declarat că în urma atentatului au murit 43 de persoane, inclusiv 19 cetăţeni străini. Alte 94 de persoane sunt în continuare internate în spital.”

Agerpres

Atentatul de la Istanbul poartă „marca” SI (șeful CIA)

„Atentatul cu bombă de la Istanbul care a făcut 41 de morți poartă „marca” Statului Islamic (SI), a estimat miercuri la Washington directorul CIA John Brennan, informează AFP și Reuters.

* Atentat la Istanbul: Bilanțul tragediei a ajuns la 41 de morți, dintre care 13 cetățeni străini, și 239 de răniți

„Atacul josnic de pe aeroportul internațional din Istanbul care a ucis zeci de persoane și a rănit sute poartă fără îndoială marca depravării SI”, a declarat Brennan într-o conferință la centrul de reflecție Council of Foreign Relations (Consiliul pentru Relații Externe — CFR).

Președintele SUA Barack Obama a sugerat deja mai devreme miercuri că atentatul de la Istanbul ar putea fi opera organizației jihadiste.

Prim-ministrul turc Binali Yildirim a declarat de asemenea miercuri dimineață că primele „indicii conduc spre Daesh”, acronimul arab pentru SI.

Jihadiștii „comit aceste atacuri” pentru „a trimite un semnal partenerului nostru turc”, a mai spus Brennan, subliniind că SI nu a revendicat niciodată atacurile lansate în Turcia, notează France Presse.

Printre altele, șeful Agenției Centrale de Informații a declarat că se așteaptă ca Statul Islamic să pregătească atacuri în interiorul
Statelor Unite sau contra obiectivelor americane în străinătate, notează Reuters.

AGERPRES/(AS — editor: Sorin Calciu, editor online: Anda Badea)”

Insa interesant este de unde provin cei trei atacatori: „Rusia, Uzbekistan şi Kârgâzstan„… De unde se poate vedea ca destructurarea fostei URSS, provoaca chiar si acum, la 25 de ani de la desfiintare, efecte nocive. Iata-le, de exemplu, sub forma terorismului. Pana nu demult acesta s-a manifestat in cadrul fostului Spatiu Ex-Sovietic, spre exemplu masacrul de la acea scoala din Beslan, din 2004. Insa odata cu atentatul de la maratonul din Boston, din 2013 (v. si aici), terorismul acesta de provenienta ex-sovietica si de ideologie islamist-radicala a inceput sa se manifeste si in afara bazinului de provenienta. Iar ce s-a intamplat zilele trecute la Istanbul confirma aceasta ipoteza. Nu mai avem doar un terorism islamic  al carui bazin de provenienta sa fie Orientul Mijlociu, cum era pana nu demult. Ci, iata, ca acesta interfera cu cel ce provine din fosta URSS. Marea problema cu acesta din urma este ca nu poti sa stii daca nu cumva e comandat direct de la Kremlin… Suspiciunea ramane. Dar, de asemenea, trebuie stiut ca Rusia are o importanta comunitate musulmana, iar acestia sunt prezenti in numar mare inclusiv la Moscova…

Statul Islamic dar si Al-Qaeda raman printre principalele amenintari de securitate la adresa intregii Planete. Cel mai recent atentat, cel din Bangladesh, soldat cu uciderea a 20 de persoane, confirma acest lucru. Iar Al-Qaeda a amenintat din nou SUA cu un val de atentate teroriste.

Stabilitatea politica in Orientul Mijlociu (Siria si Irak in special) dar si in Libia din Nordul Africii ramane esentiala pentru diminuarea fenomenului. Insa ar mai fi ceva: trebuie distrus creierul acestor organizatii, iar pentru asta e nevoie de colaborarea serviciilor secrete, atat din tarile NATO dar si din Rusia. Pentru ca odata creierul acestor organizatii criminale distrus, aceste organizatii se vor destructura intrucat singura lor ratiune e violenta si terorismul, aproape deloc, asta ca sa nu zic chiar deloc, actiunea politica. Nu se vad nici revendicari politice, nici de ordin economic, ci imprastierea haotica in intreaga lume a uciderii in masa. De aceea esential mi se pare distrugerea creierului acestor organizatii. Iar pentru lucrul asta, decisiva e interventia serviciilor secrete.

Mai putem citi intr-o stire de ultima ora:

Circa 20 de membri ai SI au fost arestați în legătură cu atentatul de la Istanbul (Erdogan)

„Circa 20 de membri ai grupării jihadiste Stat Islamic (SI), majoritatea străini, se află în arest în legătură cu triplul atentat sinucigaș de marți de la aeroportul internațional Ataturk din Istanbul, soldat cu 45 de morți, a declarat sâmbătă președintele turc Recep Tayyip Erdogan, relatează Reuters.

*Bilanțul atentatului de la Istanbul a ajuns la 45 de morți după decesul unui copil

Doi cetățeni ruși au fost identificați ca fiind atacatori sinucigași în atentatul de pe aeroportul internațional Ataturk, care se pare că ar fi fost pus la cale de un cecen, a informat vineri presa turcă.

„Cele mai recente descoperiri conduc spre organizația teroristă Daesh (Stat Islamic)”, a declarat Erdogan pentru Reuters pe aeroportul Ataturk din Istanbul, unde a vizitat locul atentatului.

AGERPRES/(AS — editor: Mihaela Moise, editor online: Adrian Dădârlat)”

Este foarte bine cum actioneaza Turcia pentru ca nu trebuie sa parem intimidati in fata acestor criminali. Insa ar fi trebuit o actiune mult mai determinata inainte de atentat pentru ca acesta sa poata fi impiedicat. Este o mare problema de ce nu se pot preveni aceste atentate, dar imediat dupa ce se intampla urmeaza valuri de arestari… Nici atentatul de la maratonul din Boston, ca sa dau un exemplu, nu a putut fi prevenit, desi, din cate stiu, Rusia a avertizat SUA cu privire la cei care au efectuat atentatul… Acum Erdogan spune foarte clar ca 20 de membri ai SI au fost arestati… De ce nu i-a arestat inainte…? De remarcat insa: majoritatea straini!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Ceea ce nu am inteles niciodata in comunism…

Vladimir Tismaneanu are un articol foarte interesant pe saitul Europa Libera:

Robert C. Tucker, bolșevismul de extremă dreaptă și originile putinismului

Se arata ca:

„Marele istoric si politolog Robert C. Tucker a incetat din viață acum cinci ani, pe 29 iulie 2010. A fost o personalitate remarcabilă a marxologiei și sovietologiei. Antologiile sale din Marx și Lenin, cartea despre filosofie și mit la Karl Marx, studiile reunite în volumul clasic The Soviet Political Mind, monumentalele prime două volume din biografia lui Stalin (neterminată, din păcate, dar suficient de bogată analitic și conceptual pentru a rămâne una din cele mai strălucite contribuții pe acest subiect inepuizabil), sunt repere fundamentale în gândirea politică a veacului al XX-lea. Actuala trilogie despre Stalin a lui Stephen Kotkin, din care a apărut in 2014 primul volum, se situează, in chip original, in prelungirea directiei propusă de Tucker.

Alături de Raymond Aron, Leonard Schapiro, Adam Ulam, Alain Besançon, Richard Pipes, Zbigniew Brzezinski, Ghiță Ionescu, Martin Malia și Robert Service, Robert C. Tucker a clădit un aparat interpretativ, riguros, nuanțat și superb documentat, care nu lasă loc pentru iluzii privind natura esențial ilegitimă a sovietismului. Când noțiunea de totalitarism se afla sub asediu din partea direcției revizioniste din sovietologie, Robert C. Tucker a oferit argumente imbatabile în favoarea relevanţei acestui concept (recunoscând, alături de Hannah Arendt, importanța evitării viziunilor împietrite pentru care totalitarismul apărea drept un bloc imuabil). A scris o carte excepțională, The Marxian Revolutionary Idea, unde a dezvoltat tema de-radicalizării regimurilor marxiste, anticipând cu mulți ani momentul Gorbaciov. Școala sovietologică de la Princeton, de la Stephen Cohen (azi profesor la New York University) la Stephen Kotkin, se revendică din moștenirea politologică și istoriografică a lui Robert C. Tucker. Opera lui Tucker a readus în centrul analizei politologice conceptul de cultura politică și a luminat rolul personalității în dinamica acțiunii politice. Cărțile sale despre Stalin și stalinism au drept corespondent in studiile despre Hitler și nazism lucrările esenţiale ale lui Ian Kershaw.

Am fost apropiat de el, de familia sa, inclusiv de Robert English, ginerele său, astăzi profesor de relații internaționale la University of Southern California, autorul unei lucrări remarcabile despre intelectualii de partid din anturajul lui Gorbaciov și rolul acestora în dezintegrarea sistemului leninist. Prima carte de Robert C. Tucker, cea despre filosofie și mit la Marx, am citit-o în franceză când eram student la București. Cursul oficial de istoria marxismului, ținut de politrucul Gh. Al. Cazan, vitupera împotriva poziției lui Tucker. Motto-ul cărții,  preluat de la tânărul Marx, surprindea natura sfâșiată, alienată, a demersului radicalismului hegeliano-marxist: „Filosoful, el însuși o parte înstrăinată a acestei lumi, se așează pe sine ca măsura a lumii”. Apoi, la Caracas, în 1982, am citit absolut fascinat, din biblioteca Sofiei Imber și a lui Carlos Rangel, Stalin as Revolutionary. După 1982, l-am întâlnit la diverse conferințe și simpozioane, dar m-am apropiat de Robert Tucker în 1995, la Princeton. A participat la prelegerea pe care am ținut-o despre miturile politice după comunism. Seara am fost la el acasă împreună cu Ana Seleny, care preda pe-atunci la Priceton. Am conversat câteva ore cu el și Evghenia (Jenia), soția sa de care îl lega o iubire ce începuse la Moscova, în anii războiului. O iubire care s-a confruntat cu aparatele represive ale regimului și cu suspiciunile paranoice ale lui Stalin însuși. Ne-am revăzut apoi de multe ori, am corespondat cu el, vorbeam adeseori la telefon.

Poziția sa privind bolșevismul era diferită de a multor colegi, inclusiv unii amintit mai sus (a se vedea interviul cu George Urban apărut inițial în Encounter și transmis la Radio Free Europe și Radio Liberty). Robert C. Tucker a considerat că stalinismul este definit de un transformism radical. În The Soviet Political Mind, el afirma că „gândirea transformistă este în mod fundamental opusă oricărei concepții conform căreia obiectul care urmează să fie transformat deține capacitatea unei dezvoltări autonome. Acesta din urmă nu are un potențial al evoluției sau schimbării din interior, în mod spontan, de care, apoi, cel care inițiază transformarea din exterior să fie nevoit să țină seama. O asemenea autonomie nu poate fi acceptată deoarece ea ar impune limite asupra nivelului de transformare din afară la care urmează să fie supus subiectul”. Nu este surprinzător așadar că, în momentele în care stalinismul s-a aflat în situații de criză, în acele clipe de cumpănă pe plan intern, el a declanșat proiecte grandioase de transformare a Omului și a mediului înconjurător, sfidand si condamnand genetica drept o pseudo-stiinta reactionara, burgheza. În același timp, acest proiect de remodelare radicală a realității nu este un proces arbitrar. El este fundamentat „pe legi științifice obiective”. Iar Tucker a demonstrat în lucrările sale cum Stalin, printr-un proces de externalizare, a ajuns să fie convins „că propriile idei sunt necesitățile naturale ce guvernează dezvoltarea societății”. Era de fapt o „dezvoltare” perversă a ambiției deterministe a marxismului originar.

Pe de altă parte, Robert C. Tucker a refuzat teleologia istorică absolutistă.  El credea că a existat o pluralitate de drumuri pornind de la Lenin, ca Stalin nu fusese inevitabil. Tot asa cum de la Marx se putea ajunge la Eduard Bernstein, nu doar la Lenin. În interviul cu G. Urban, el afirmă: „nu sunt  de acord cu ideea că totalitarismul stalinist a fost rezultatul logic al doctrinei leniniste”. În opinia sa, evoluția scrierilor lui Lenin justifică o derivare la fel de ‘logică’ către alți ‘discipoli’ ai săi precum Rîkov, Buharin, Tomski. Dar tot el a scris despre cultura politică a bolșevismului și a demonstrat natura intrinsec antidemocratică, despotică a voluntarismului mesianic leninist.

Generații de politologi și istorici din Vest, dar și din statele sovietizate, au fost inspirați de ideile lui Robert C. Tucker. Propriile mele contribuții sunt direct legate de viziunea sa despre stalinism și despre totalitarism în genere. Într-o scrisoare de la sfârșitul anilor ’90 îmi spunea că dacă ar fi să predea din nou (era de-acum Profesor Emeritus la Princeton) ar folosi cartea mea Reinventing Politics drept bibliografie obligatorie. A fost cel mai frumos lucru pe care l-am auzit de la un intelectual de o asemenea statură.

Robert C. Tucker a fost un prieten drag, un model și un mentor. De la el, de la Ghiță Ionescu, de la Alvin Z. Rubinstein și de la Ken Jowitt am preluat accentul pe analiza ethos-ului, a matricii simbolic-emoționale proprii formațiunii politice pe care mă străduiesc să o explorez. În volumul al doilea al biografiei lui Stalin (Stalin in Power: The Revolution from Above. 1928-1941), Tucker a analizat bolșevismul de extremă dreaptă. În interpretarea sa, această metamorfoză (unii ar numi-o pseudomorfoza) s-a produs în momentul în care Stalin „a combinat propria versiune a revoluționarismului leninist cu naționalismul velicorus”. La baza acestui fenomen s-a aflat un proces de dublă identificare: cea de factură etnică (rusocentrism) și implicarea totală în procesul de transformare, de re-creare a lumii.

Încă de la începutul anilor ’20, Stalin era una dintre cele mai proeminente figuri ale așa-zisului grup al „patrioților ruși, roșii”. Într-un alt loc, sovietologul a folosit și  formula „bolșevism național rus”. Aceste observații ale lui Tucker și teoretizarea sa a procesului de reversion (reapariția unor fenomene istorice din trecut în comunism) sunt, în opinia mea, punctul de plecare al înțelegerii fenomenului de hibridizare fascistă a comunismului. De fapt, putem spune că una din sursele principale ale putinismului este exact acest bolșevism de extremă dreaptă. Cand am scris, impreună cu politologul Marius Stan, despre ispita fascistă a tovarășului Putin, un articol care l-a infuriat teribil pe Oleg Malghinov, ambasadorul Rusiei la București, acest concept ne-a inspirat.”

Bineinteles, recomand citirea integrala si in original a intregului articol.

As dori sa propun si eu o tema de cercetare, aratand ceea ce eu nu am inteles niciodata in comunism. Despre ce este vorba? Trebuie spus mai intai ca in comunism o carte trebuia sa contina in prefata sau postfata sa aprecieri laudative la adresa regimului. Asa trebuia pe vremea aceea. Asa se obisnuia. Am o carte, valoroasa in continut, din acea epoca: Partidele alese ale marelui maestru in sah Mihail Botvinnik. Pentru iubitorii sahului o recomand cu caldura pentru ca pot vedea aici partide memorabile, analize sahiste deosebit de fine. Cartea aceasta, celebra de altfel, a aparut la Editura Cultura Fizica si Sport (eu am Editia II) si cuprinde partide jucate de marele campion sovietic intre anii 1926-1946, iar in incheiere sunt doua capitole ce trateaza despre studiile de final si definitia combinatiei. Cartea incepe, dupa Introducere, printr-un articol intitulat Despre scoala sahista sovietica. Putem gasi in acest articol lucruri valoroase din punct de vedere strict sahist. Insa mai gasim si altceva, de exemplu iata cum se incheie acest articol:

„Trebuie sa raspandim si in viitor sahul, in lungul si in latul tarii noastre, atragand spre practicarea lui noi grupuri de muncitori, atat de la orase cat si de la sate. Cei mai buni maestri ai nostri trebuie sa joace si mai tare si sa creeze si mai multe valori artistice, pentru gloria patriei noastre, a poporului sovietic, a partidului bolsevic si a marelui Stalin.” (subl. mea)

Interesant este ca nu spune, de pilda, „noi grupuri de muncitori si tarani” ci „noi grupuri de muncitori, atat de la orase cat si de la sate”, asimiland taranul cu „muncitorul de la sat”, mediul rural avand astfel muncitorii sai, nu tarani.

Ceea ce pot sa inteleg: „Cei mai buni maestri ai nostri trebuie sa joace si mai tare si sa creeze si mai multe valori artistice, pentru gloria patriei noastre, a poporului sovietic, a partidului bolsevic„. Asta pot sa inteleg. Dar de ce mai trebuia si a cincea roata la caruta: „si a marelui Stalin„, asta nu pot sa inteleg. Adica pentru gloria lui personala, va dati seama? Deci era inclusiv pentru gloria personala a lui Stalin!! Demn de remarcat este ca nu spune ca „Cei mai buni maestri ai nostri trebuie sa joace si mai tare si sa creeze si mai multe valori artistice” pentru gloria lor personala, pentru ca sa se evidentieze ei, sa castige ei mai bine din activitatea sahista. Ci pentru gloria „marelui Stalin”!

Szabo vs. Botvinnik (right), Oberhausen 1961 (sursa: Wikipedia)

Dupa cum lesne se poate observa, cred, Botvinnik era un om serios. Botvinnik a facut studii la Facultatea de Matematica si Electromecanica. Interesant ce propunea el in anii ’80:

„In the 1980s Botvinnik proposed a computer program to manage the Soviet economy. However, his proposals did not receive significant attention from the Soviet government.

During the last few years of his life he personally financed his economic computer project that he hoped would be used to manage the Russian economy. He kept actively working on the program until his death and financing the work from the money he made for the lectures and seminars he attended, despite prominent health problems.” (Wikipedia)

El propunea un program pentru calculator care sa managerieze economia sovietica… A lucrat la acest proiect pana la moartea sa, finantandu-l din surse proprii…

Un subiect interesant…

Iata un extraordinar articol scris de Vladimir Tismaneanu pe care vi-l recomand cu caldura sa-l cititi integral si in original:

Contributors

Virtuti si vicii: Stalin, Machiavelli si relativismul moral

Se arata, printre altele, ca:

„Pe pagina alba finala a cartii lui Lenin (celebrare a unui materialism filosofic pe cat de naiv, pe atat de agresiv), fara vreo legatura cu polemica dintre fondatorul bolsevismului si Mach ori Avenarius, Stalin scria: “NB! Daca o persoana este: 1. puternica (spiritual), 2) activa, 3) inteligenta (ori capabila), atunci este o persoana buna indiferent de orice alte ‘vicii’” Dupa care urmeaza enumerarea a ceea ce “corifeul stiintei” considera drept vicii: “1) slabiciunea, 2) lenevia, 3) stupiditatea”. Acestea sunt singurele lucruri, scria Stalin, care pot fi considerate vicii. Deci nu trufia, nu orgoliul, nu avaritia, nu fatarnicia, nu ipocrizia, nu cruzimea, nu miselia, nu cupiditatea, nu rapacitatea, nu egoismul, nu invidia, nu gelozia turbata, nu pacatele carnale. Sa ne miram ca putin ii pasa lui Stalin de orgiile sexuale ale lui Nikolai Ejov ori de violurile comise de Beria, acel serial rapist? Este frapant ca in aceste randuri catusi de putin menite sa ajunga vreodata publice, Stalin recurge la limbajul etic traditional, vorbeste de virtuti si de vicii. Dar nu este nicidecum vorba de o recuperare, fie si ca marturisire intima, a traditiei crestine pe care o studiase candva la Seminarul Teologic din Tbilisi, ci dimpotriva.

Robert Service are dreptate: “The content of the commentary is deeply unChristian; it is reminscent more of Niccolo Machiavelli and Friedrich Nietzsche than of the Bible. For Stalin the criterion of goodness was not morality but effectiveness. … Furthermore, the fact that the characteristics despised by Stalin were weakness, idleness and stupidity is revealing. Stalin the killer slept easily at night.” (Robert Service, “Stalin: A Biography”, Harvard University Press, 2004, p. 342) Asa si-l imagina pe Stalin si detinutul Rubaşov, fost comisar al poporului, fost erou al Revolutiei, “demascat” drept tradator, in romanul lui Koestler.”

Da, dar stiti ce se intampla? Stalin nu a explicat, nu a detaliat ce insemna pentru el, spre exemplu, o persoana puternica (spiritual)… De observat ca viciile reprezinta negarea celor trei virtuti. Insa se poate spune, de pilda, foarte bine despre cupiditate ca ar avea la origine slabiciunea… Deci o persoana care nu este puternica spiritual. Sa ne gandim la un ins care iubeste banii, lacom de bani, cu sete mare de castig! Un astfel de om nu are puterea ( spirituala, desigur, intrucat nu vorbim aici de putere fizica) de a se opune unei astfel de ispite. Ganditi-va la un om care poate fi mituit, chiar usor daca ne gandim ca ar fi cuprins de cupiditate… Si un om care pune deasupra banilor principiile sale morale ce-i interzic sa primeasca mita! Care din cei doi da mai multa dovada de forta spirituala? Cel care ia mita sau cel care o refuza in numele unor principii etice sau profesionale? De ce ipocrizia nu ar avea la baza stupiditatea? Ia sa ne gandim! Un om inteligent, sa presupunem ca e de o inteligenta rafinata, are oare nevoie sa fie ipocrit? „Eu iti spun ceea ce gandesc. Foarte bine, combate-ma daca poti! N-am nevoie sa ma prefac!”, cam asa ar putea raspunde un om inteligent! Iar „orgiile sexuale ale lui Nikolai Ejov ori de violurile comise de Beria, acel serial rapist” sunt oare expresia unei forte spirituale sau a unei slabiciuni a spiritului? Sau poate ca au la baza chiar lenea sau prostia! Si nici nu s-a demonstrat ca Stalin nu l-ar fi dispretuit profund pe Beria… Mai degraba cred ca l-a dispretuit categoric, dar il folosea pentru scopurile sale politice, nimic mai mult. Iar in privinta lui Nicolai Ivanovici Ejov… eheee!! Stalin la „pretuit” (cu ghilimelele de rigoare, fireste) foarte tare, foarte tare… Atat de tare incat la omorat. Uitati-va, va rog, pe Wikipedia, la acea poza in care Stalin, impreuna cu altii din conducerea de partid, se plimba pe malul unui rau alaturi de Ejov. Dupa ce l-a omorat, poza a fost deliberat trucata: erau aceeasi in poza, fara Ejov. Oare care din cele trei vicii le avea Ejov? Din articolul din Wikipedia inteleg ca Ejov fusese decorat cu Ordinul Lenin… Din punctul asta de vedere cred ca se poate vorbi de relativism moral.

Ca Stalin a fost un criminal, nu neg. A fost un criminal. Dar gura pacatosului adevar graieste… Eu stau si ma intreb altceva: daca exista un astfel de om care sa aiba in mod continuu acele trei virtuti de care pomenea Stalin. El, oare, le avea? 😉