Ce ar trebui sa faca Presedintele?

Trebuie sa spunem de la bun inceput ca nu e deloc in regula ce se petrece zilele astea in Romania.

Avem o decizie a Curtii Constitutionale in favoarea revocarii din functie a Procurorului-Sef al DNA, D-na. Laura Codruta Kovesi, care, de fapt – conform actualei Constitutii a Romaniei – trebuia sa fie luata de CSM. Art. 134 din Constitutie, privind atributiile CSM, spune la al.2 si la al. 3 urmatoarele:

„(2) Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instanta de judecata, prin sectiile sale. In domeniul raspunderii disciplinare a judecatorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organica. In aceaste situatii, ministrul Justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot.

(3) Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii in materie disciplinara pot fi atacate la Inalta Curte de Casatie si Justitie„

Curtea Constitutionala, prin decizia luata, a solutionat astfel un conflict juridic de natura constitutionala (art. 146 privind atributiile Curtii Constitutionale, al. e). Dar deciziile Curtii Constitutionale sunt „general obligatorii” (art. 147, al.4) si nu au cum sa fie atacate.

Deci daca CSM ar fi luat hotararea in materie disciplinara impotriva D-nei. Kovesi, aceasta ar fi putut fi atacata la ICCJ. Pe cand asa, interpretandu-se drept conflict juridic de natura constitutionala, prin decizia CCR, aceasta decizie e obligatorie si nu mai poate fi atacata. Totusi, raportul ministrului Justitiei, Dl. Tudorel Toader, se refera la chestiuni disciplinare legate de Procurorul-Sef al DNA, nu la un conflict de natura constitutionala. Si atunci lucrurile apar ca si cum aceasta Curte Constitutionala ar fi realizat prin decizia sa un shortcut pentru demiterea D-nei. Kovesi, fara putinta ca decizia sa fie atacata undeva.

Deci fara ca D-na. Kovesi sa aiba posibilitatea sa se apere in vreun fel, trebuind sa accepte sa fie demisa in felul acesta. Eu cred ca acest lucru contravine mai multor legi in vigoare in Romania, constituindu-se de la sine intr-un evident abuz. Abuz constitutional. Problema nu e persoana D-nei. Kovesi, nici spun ca ar fi de neinlocuit. Ci ABUZUL constitutional care ii forteaza mana Presedintelui pentru a o demite pe Laura Codruta Kovesi!! Chestiunea este, prin urmare, daca Presedintele achieseaza sau nu la un astfel de abuz.

De aceea, Presedintele are tot dreptul sa ceara explicatii in acest sens Curtii Constitutionale, in virtutea rolului sau de „a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice” (art. 80, al. 2 din Constitutie). Pentru ca decizia Curtii Constitutionale ii incalca D-nei. Kovesi un drept constitutional: acela de a ataca hotararea sau decizia la Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu atat mai mult cu cat Constitutia stipuleaza clar la art. 126 privind instantele judecatoresti, al. 1:

” (1) Justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite prin lege”

Deci Justitia nu se realizeaza prin hotararile Curtii Constitutionale, iar „solutionarea conflictelor juridice de natura constitutionala” (art. 146, al. e) trebuie sa tina cont de art. 126, al.1, puterea CCR fiind marginita de acest articol. Altminteri, spre exemplu, Curtea Constitutionala ar avea o putere nelimitata, interpretand dupa bunul plac, dupa cum doreste Constitutia si dand orice fel de hotarari care sunt „general obligatorii”. Or, lucrurile nu stau asa, iar hotararea Curtii Constitutionale intra in conflict constitutional cu art. 134 si cu art. 126 din Constitutie.

Parerea mea este ca Presedintele ar trebui sa notifice Curtea Constitutionala in legatura cu astfel de aspecte, in conformitate cu Rolul Presedintelui, prevazut de Constitutie in art. 80, si sa ceara Curtii sa corecteze decizia gresita pe care a luat-o si a publicat-o in Monitorul Oficial. De asemenea, Presedintele ar trebui neaparat sa verifice daca decizia CCR nu contravine Integrarii Euroatlantice – Titlul VI din Constitutie.

Recapituland, decizia Curtii Constitutionale are urmatoarele carente:

 – prin aceasta CCR se substituie CSM;

 – are loc un abuz constitutional;

 – i se incalca in mod flagrant niste drepturi constitutionale Laurei Codruta Kovesi, neputand sa atace demiterea sa din functia de Procuror-Sef al DNA. Pentru acest lucru Laura Codruta Kovesi ar putea da Romania in judecata la CEDO pentru ca, prin decizia nedreapta a CCR (caci nu prin CCR se realizeaza justitia in Romania, conform Constitutiei), i se incalca dreptul fundamental de a ataca sau a avea posibilitatea de a gasi cai de atac (stipulat in Constitutia Romaniei) impotriva unei anumite decizii, data de CCR, de revocare din functie.

In mod clar se vede ca nu se doreste altceva decat izgonirea ei de la sefia DNA. Nici n-are importanta daca in mod drept, pe dreptate, sau in mod nedrept, pe nedreptate. Ci ca asa vor unii, asa spun anumite interese. Iar Presedintele, prin rolul sau, TREBUIE SA SE IMPLICE MAI MULT tinand cont de art. 80, al 2. din Constitutie care, printre altele, arata: ca „vegheaza la respectarea Constitutiei si la buna functionare a autoritatilor publice„. Or, CSM, conform Titlului III din Constitutie, face parte din aceste autoritati publice, in acest caz e vorba despre Autoritatea judecatoareasca (cap. VI). Iar daca „vegheaza la respectarea Constitutiei”, atunci are datoria de a semnala eventuale derapaje si greseli din partea CCR si de a lua masuri. Presedintele nu poate sa dea afara un om care nu ar avea posibilitatea sa se apere, incalcandu-i-se acest drept printr-o decizie abuziva a CCR. In Romania e ilegal asa ceva! Si cred ca Dl. Tudorel Toader stie foarte bine lucrul asta. Nu dumnealui era indrituit s-o judece pe D-na. Kovesi si activitatea dumneaei in functia de Procuror-Sef al DNA. Art. 134 din Constitutie pune o limita autoritatii ministrului Justitiei, de care vorbeste art. 132, al.1:

„Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului Justitiei”

Limita pe care o pune ministrului Justitiei art. 134 este ca acesta nu poate sa judece un procuror si nici nu poate sa-i incalce dreptul de a ataca o decizie impotriva sa, in materie disciplinara.

Corectarea deciziei CCR mi se pare un lucru esential. Si in continuare trebuie ca Presedintele sa-si „exercite functia de mediere intre puterile statului, precum si intre stat si societate”. Insa trebuie inteles ca aceasta mediere de care dispune Presedintele nu inseamna ca Presedintele sa se amestece in treburile Justitiei pentru a influenta rezultatele unor decizii judecatoresti. Intrucat s-ar incalca principiul separatiei puterilor in stat si independenta Justitiei. Insa Presedintele ar trebui sa invite la o masa rotunda, la Cotroceni, Puterea si Opozitia spre a sta la o discutie privind DNA, D-na. Kovesi, complexul de interese in aceasta problema, incluzand aici si pozitia partenerilor nostri strategici, SUA si UE, din care facem parte. Pot fi mai multe runde de intalniri, desigur. Pot fi invitati si reprezentanti ai societatii civile, ai diverselor ONG-uri, deoarece dialogul si intelegerea buna a chestiunilor e un lucru esential pentru ca treburile sa mearga bine. Presedintele are acest drept constitutional si ar fi bine sa si-l exercite.

In final as dori sa amintesc ce spune, prntre altele, Constitutia la art. 148 – Integrarea in Uniunea Europeana pentru a intelege ca nu se pot face legi, spre exemplu ale Justitiei, cum vrei. Iata ce arata al. 2 si al. 4, din art. 148:

„(2) Ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea actului de aderare.

…

(3) Parlamentul, Presedintele Romaniei, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la indeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului (2)”

Si eu cred ca trebuie sa ne reamintim ca aderarea noastra la NATO si UE inseamna aderarea la o comunitate de valori. Inclusiv NATO pune accent pe valorile comune ale tarilor membre. Iar Presedintele, al carui rol este si acela de a „veghea la respectarea Constitutiei”, trebuie sa tina cont de aceste lucruri.

CCR – un fel de Sef de Stat al Romaniei?!

Se vorbeste mult zilele acestea despre decizia CCR in Dosarul Kovesi si iata ca, in valtoarea controverselor, CCR face apel la Comisia de la Venetia.

Se dezbate foarte intens despre cum ar trebui sa reactioneze Presedintele: sa respecte sau nu decizia Curtii? Daca a gresit sau nu Curtea, daca a incalcat sau nu Constitutia.

Eu cred ca problema e alta. Si anume ca, din anumite motive s-a inradacinat in societatea noastra naravul ca pentru orice problema ivita mergem repede-repede la Curte s-o rezolve. In felul asta noi am transformat CCR intr-un fel de Conducator al Romaniei, intr-un fel de Sef de Stat care decide ce trebuie facut si da in acest sens directive.

In cazul abuzurilor facute de un procuror sau un judecator are cine sa se ocupe: CSM. Nu Curtea Constitutionala.

In esenta, rolul CCR este de a verifica constitutionalitatea unor acte normative. Cu alte cuvinte, conformitatea lor cu Constitutia.

Rolul CCR nu e sa decida cine trebuie dat afara si cine nu. Ca dupa aceea sa spuna ca deciziile Curtii sunt obligarorii. Adica nu mai ai ce-i face!

CCR, prin decizia luata in Dosarul Kovesi, ii spune Presedintelui ca trebuie s-o dea afara. Ca si cum Presedintele ar fi subordonatul Curtii. Or, aici e vorba de o inadmisibila imixtiune a Curtii in actul de guvernare. O imixtiune, evident, neconstitutionala.

Presedintele nu e subalternul Curtii. Si nici Curtea un fel de Sef de Stat sau, poate mai bine zis, un fel de Conducator Suprem, dar „democratic”, al Romaniei!

Pe de alta parte, CSM e trecut in derizoriu, iar Curtea devine un factotum in tara.

Devenim ridicoli, zau asa!

Iar PSD doreste sa scoata un numar impresionant de oameni in strada, la un miting urias!!

Ei spun ca impotriva abuzurilor.

Si ei sunt la Putere! 🙂

Dar de ce n-au facut un asemenea miting cand s-au intamplat aceste abuzuri?

Pe de alta parte, eu stau si ma intreb ce vom face de acum incolo? Vom merge repede-repede (cu pâra) la Comisia de la Venetia, ca sa ne „arbitreze” (ca noi nu suntem in stare)? Sa ne spuna Comisia de la Venetia ce sa facem, ca noi… Si in felul asta transformam Comisia de la Venetia intr-un fel de Sef de Stat al Romaniei!

Va dati seama cat suntem de ridicoli?

Despre mutarea Ambasadei Romaniei de la Tel Aviv la Ierusalim

In primul rand cred ca trebuie spus un lucru: este cel putin pentru a doua oara – la modul extrem de vizibil – cand Liviu Dragnea pune Romania intr-o pozitie penibila pe plan international. Prima data a facut-o cu ocazia vizitei premierului Japoniei la noi in tara, cand acesta nu a avut cu cine sa stea de vorba pentru ca tocmai atunci Liviu Dragnea isi dadea jos propriul guvern, Guvernul Tudose.

Iata ca acum avem de a face cu un al doilea moment penibil, de cand domnia sa a anuntat, fara explicatii si fara sa aiba atributii si nici competenta necesara in politica externa, ca va muta Ambasada Romaniei din Israel la Ierusalim. Liviu Dragnea a facut acest anunt ignorandu-l cu totul pe Presedintele Romaniei, Dl. Klaus Iohannis, care are atributii constitutionale in domeniul politicii externe (v. art. 91 din Constitutie). Trebuie spus ca Guvernul nu a venit cu o propunere catre Presedinte pentru mutarea ambasadei si trebuie subliniat ca Presedintele „aproba infiintarea, desfiintarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice” (potrivit art. 91, al. 2 din Constitutie). Daca Guvernul ar fi formulat o astfel de propunere trebuia sa astepte pozitia Administratiei Prezidentiale. In schimb, D-na. Dancila si cu Liviu Dragnea s-au grabit sa efectueze, fara un mandat din partea Presedintelui tarii, o vizita in Israel si sa aiba convorbiri cu premierul Benjamin Netanyahu. Toata aceasta vizita a fost facuta fara o minima informare a Presedintelui, lucru ce l-a obligat pe Iohannis sa ia o pozitie extrem de critica – v. aici. Cu alte cuvinte, Dragnea si Viorica Dancila au facut o vizita in Israel pe sestache, fara sa stim nici obiectul vizitei, nici ce au discutat si, ceea ce e mult mai grav, fara sa-l informeze in vreun fel pe Presedintele tarii.

Intr-o astfel de situatie, Dl. Iohannis a facut ce era normal sa faca: s-o invite pe D-na. Dancila la Cotroceni spre a primi lamuriri. Refuzul D-nei. Dancila de a veni la Cotroceni – in ideea ignorarii in continuare a Presedintelui – l-a fortat, practic, pe Presedinte sa-i ceara demisia – v. aici.

Intr-un fel e de mirare abordarea conflictuala la care a recurs Dragnea fata de Administratia Prezidentiala, o maniera de a trata lucrurile care imi aminteste de Traian Basescu, doar ca Basescu era Presedintele tarii, pe cand Dragnea e, totusi, un condamnat penal cu suspendare. Insa in felul acesta Liviu Dragnea a reusit sa creeze haos, lucru care, evident, nu face bine in primul rand Romaniei. In aceeasi cheie vin, din partea Coalitiei de Guvernare, si amenintarile cu suspendarea la adresa Presedintelui – ridicole, evident, dar care sugereaza ceea ce si alti comentatori au remarcat: Liviu Dragnea face astfel de lucruri pentru ca poate, adica datorita faptului ca are o majoritate confortabila in Parlament.

O a doua chestiune ce trebuie, zic eu, remarcata este ca la baza acestei idei de mutare a ambasadei noastre la Ierusalim nu exista nicio viziune, nicio viziune strategica. Liviu Dragnea n-a exprimat asa ceva pentru ca nu are o astfel de viziune. Stau si ma intreb daca, totusi, a existat o analiza. Nu se stie. Presedintele vorbeste despre faptul ca „Săptămâna trecută în Guvern s-a discutat un document secret, un memorandum secret pe politică externă.„, ceea ce, desigur, arata gravitatea problemei create de Dragnea, impreuna cu Dancila. Presedintele sugereaza ca ar fi vorba despre tradare de tara din partea acestora, dar in special din partea D-nei. Dancila, lucru ce justifica faptul ca i-a cerut demisia.

In ceea ce priveste oportunitatea mutarii ambasadei, exista serioase motive ce neaga acest lucru – v. aici. Si care ar fi atunci interesul Romaniei de a face un asemenea gest? Ministerul de Externe, care e condus de Dl. Melescanu, care face parte din Coalitia de Guvernare PSD-ALDE, nu a dat nicio explicatie. Liviu Dragnea, de asemenea, nu a expus o viziune din care sa rezulte interesul national in urma unei astfel de decizii. Guvernul Dancila, la fel, n-a dat nicio explicatie din care sa rezulte care ar fi interesul Romaniei, ce ar castiga Romania, in viziunea Guvernului, daca ambasada va fi mutata la Ierusalim. Au fost mai mult speculatii ale unor comentatori, spre exemplu maestrul Ion Cristoiu. Insa la nivel oficial nu avem vreo explicatie (nici plauzibila si nici neplauzibila). Nu avem decat faptul ca Liviu Dragnea a reusit sa creeze o stare de haos. A indus inutil un conflict cu Presedintele, poate mai bine zis a creat o diversiune punand intr-o pozitie proasta Romania, pentru ca sa acopere lipsa de realizari ale Guvernului pe care care-l pastoreste. Pentru asta Liviu Dragnea are nevoie de conflicte, de scandaluri publice – asa se si explica conflictul mai nou dintre Guvern si BNR. Lipsa de viziune a actualei Coalitii se remarca si in plan economic. Iar lucrul acesta pune intr-o situatie dificila PSD-ul. Interesant este ce remarca fostul premier, Dl. Adrian Nastase, legat de acest lucru:

„Alegerile prezidențiale vor fi esențiale. Candidatul PSD va obține în primul tur 3 milioane de voturi. În turul doi trebuie să obțină 5 milioane de voturi. De unde le va lua? Dacă nu va fi cineva capabil să treacă de zona partidului în alte zone electorale, PSD va pierde. Dacă nu se câștigă aceste alegeri, după prezidențiale riscăm să apară tot felul de migrații în Parlament, iar partidele mai mici să se reorienteze. Pentru PSD, lucrurile ar deraia cu riscuri majore pentru viitoarele alegeri parlamentare. Nu este normal să asiguri un dialog între Guvern și BNR prin scrisori. PSD ar trebui să facă un efort pentru a-și îmbunătăți legătura cu intelectualii, cu liderii de opinie. Altfel, vom fi nevoiți să acceptăm că are loc o ,,orbanizare” tacită a României. Dacă punem în paralel unele dintre activitățile lui Viktor Orban, premierul maghiar, sau unele dintre măsurile din ultima vreme ale PSD, vom vedea acest tip de abordare. Mergem pe acest model? Ne despărțim într-un fel de UE? Un divorț cu Bruxelles-ul va putea genera un conflict pentru realocări de fonduri.” (subl. mea)

Este o analiza corecta, dar mi se pare ca ar mai trebui adaugat ceva, in legatura cu ceea ce am subliniat cu rosu. Acum Liviu Dragnea e liderul de necontestat al Partidului. Si-a pus, dupa doua tentative, Guvernul sau. De asemenea, e subiectul unor anchete penale legate de Tel Drum. In asemenea conditii e clar ca Liviu Dragnea vizeaza functia de Presedinte al tarii la urmatoarele alegeri prezidentiale. Un esec ar fi catastrofal pentru PSD, cum arata Dl. Nastase. Dar pentru Liviu Dragnea personal situatia ar fi periculoasa deoarece intr-un astfel de caz probabilitatea de a aparea niste pasarele care sa ciripeasca unde trebuie e una foarte mare! Cat timp e seful partidului, conduce autoritar partidul si omerta e respectata de toti. Un esec ar putea conduce la un dezechilibru dinamic in PSD si situatia nu ar mai fi clara si nu ar mai fi foarte clar ca omerta ar mai trebui respectata. Ci s-ar putea ca lucrurile sa deraieze intr-adevar intr-un razboi intre clanurile si baronii pesedisti pentru Putere in partid, chiar daca pe o anumita perioada de timp lucrul asta ar afecta, desigur, partidul si performantele sale electorale. Deocamdata Famigliile stau linistite. Nu e rost acum de un razboi intern in PSD. Iar Dl. Adrian Nastase, sugestiv, remarca:

„Nu mai putem vorbi de două Românii. Sunt foarte multe Românii care tranzacționează unele cu altele. Cred că este important să se revadă cadrul juridic al serviciilor de informații.”

In legatura cu similitudinile cu Ungaria lui Viktor Orban, felul in care merg lucrurile la noi ma fac sa cred ca exista, totusi, mari deosebiri. Desigur, realitatile sunt diferite, dar fara sa dezvolt prea mult subiectul, as spune ca Viktor Orban are o viziune care i-a si adus victoria in recentele alegeri. PSD este pe tobogan in sondaje si asta in conditiile in are Opozitia nu s-a obosit prea mult. Ungaria este in Spatiul Schengen, Ungaria are Visa Waiver, are un PIB pe loc. mai mare decat al Romaniei, are un nr. de km. de autostrazi mult mai mare decat al Romaniei, desi e jumatate cat tara noastra ca suprafata si populatie. La PSD nu se vede nicio viziune, lucru ce l-am remarcat chiar din timpul campaniei electorale din 2016 cu faimosul Program „minune” al PSD-ului. Liviu Dragnea n-a imprimat o viziune in Coalitie. Se observa acest lucru si in ceea ce priveste Legile Justitiei si sistemul juridic de la noi. Nu mai vorbesc de performantele economice slabe ale guvernarii care reuseste sa scoata multi oameni in strada, la proteste. Nu mai vorbesc de faptul ca investitiile au ajuns ca si inexistente, se neglijeaza total, as zice, domeniul infrastructurii. Observam de asemenea cresterea ROBOR la 3 luni, inflatia mare.

Raspunsul lui Liviu Dragnea catre Presedintele Iohannis se inscrie in aceeasi linie de ignorare totala a Presedintelui Romaniei. Liviu Dragnea a facut aceste declaratii la iesirea din sediul DNA, desigur.

Dar legat de haosul pe care il creeaza Dragnea, nu se poate sa nu te gandesti la asta:

Mediafax

MONITORUL APĂRĂRII | Raport SUA: Rusia se află în „război informaţional” cu ţări din Europa şi cu SUA

Se arata ca:

„Rusia se află în „război informaţional” cu ţările occidentale, lansând campanii de propagandă pentru subminarea sistemelor democratice în Europa şi în Statele Unite, arată un raport al Comisiei pentru Informaţii din Camera Reprezentanţilor.

„Ingerinţele Rusiei în scrutinul prezidenţial desfăşurat în Statele Unite în 2016 nu au fost nimic nou pentru Kremlin. Kremlinul vrea să genereze haos şi disensiuni, pentru a-şi urmări interesele în ţări vizate, în special în Europa şi în foste republici sovietice precum ţările batice şi Ucraina. În acest sens, Rusia combină practic decenii de experienţă în tehnici de propagandă şi război psihologic cu un vast sistem media, cu experţi bine-educaţi şi eficienţi, cu informaţii solide şi structuri de securitate”, conform versiunii parţial declasificate a unui raport al Comisiei pentru Informaţii din Camera Reprezentanţilor.

„În Statele Unite, atacurile cibernetice asociate scrutinului din 2016 au evidenţiat în mod puternic vulnerabilităţi tehnice în infrastructura digitală şi disfuncţionalităţi birocratice exploatate de Kremlin. Campania Rusiei de măsuri active şi-a atins obiectivul principal, cel de a genera disensiuni în rândul cetăţenilor americani”, subliniază raportul.”

Pentru ca nu se poate sa nu te intrebi: cui bono, cui prodest aceasta stare de haos pe care Dragnea o creeaza pe plan intern? Un dicton latin spune: „Concordia civium murus urbium” – „Armonia dintre cetateni este zidul oraselor”!!

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

Unde a fost Presedintele?

Privind la dezvaluirile lui Sebastian Ghita, din care rezulta ca DNA a facut abuzuri, precum si la chestiunea mai noua, ca sa zic asa, a Protocoalelor intre SRI si Justitie, ca sa ma exprim cumva mai general, din care ar rezulta posibilitatea unor actiuni de politie politica – si chiar protocoale intre judecator si procuror, daca am inteles bine – cred ca nu se poate sa nu-ti pui intrebarea din titlu: unde a fost Presedintele?

Pentru ca, prin Constitutie, rolul Presedintelui este sa vegheze la buna functionare a autoritatilor publice. Este o responsabilitate foarte mare, desigur. Dar aceasta functie a Presedintelui garanteaza, sau ar trebui s-o faca, cetateanului ca nu vor fi abuzuri din partea Autoritatilor Publice in societate.

Interesant este ca Presedintele Constantinescu „a fost invins de Sistem”. Ce putem spune despre Basescu in atari conditiuni? Dar despre ceilalti Presedinti postdecembristi?

Nu e oare ciudat ca Presedintele Romaniei e mai mereu invins de Sistem? Sau cum sa spun? In schimb sistemul securist supravietuieste bine-mersi!!

Insa ipoteza abuzurilor nedemocratice pot fi interpretate nu doar ca un atac efectuat continuu la adresa Constitutiei, ci ca politica a Statului Roman.

Cu alte cuvinte, asta e politica Statului indiferent de Regim! Ca vrea sau ca nu vrea cetateanul! In Romania, Regimul face ceea ce stie. Ce a invatat pe vremea comunismului. Partea proasta e ca aceste anacronisme blocheaza sau intarzie drumul tarii spre progres, blocand orice reforma. Si chiar lucruri necesare, precum lucrari de infrastructura.

Interesant este ca, la noi, Presedintele e in postura de a lua apararea Sistemului, nu cetatenilor, pe care doreste, nu-i asa, sa-i convinga ca Sistemul este bun totusi.

Sa nu-mi spuna mie cineva ca Basescu nu stia de abuzuri, ca Iliescu nu stia de privatizari paguboase pentru Stat, cetateni si societate! Evident ca stiau. Stiau cu totii. De ce n-au luat masuri?

Nu vorbesc de masuri totalitare. Ci de statul de drept.

Statul de drept, pe care il clameaza toti! Si cei ce fura, si cei ce nu fura. Si cei care ar trebui sa-l apere si sa actioneze in sensul acestuia, si cei care-l submineaza!

In asemenea conditii nici n-ar trebui sa ne miram de ce se intampla. Anomalia devine o banalitate. Iar recursul la revizuirea Constitutiei, de fapt instabilitate. Iar peste toate acestea se asterne o ineficacitate aproape, ca sa nu spun cu totul, totala. Pentru ca nu intrezarim o schimbare cu adevarat in bine. Nici cetatenii nu mai pot de multumiti ce sunt.

Si atunci ai putea sa te intrebi daca e vorba de incompetenta sau daca Romania e condusa dupa interese romanesti, sau poate straine, sau poate e vorba de rea-vointa, sau cate putin din toate.

Politic vorbind, avem acelasi partid dominant pe scena politica: PSD. Si aici trebuie sa evidentiem, din pacate, un esec: la noi Dreapta nu a reusit sa se impuna pe scena politica. Lasand la o parte faptul ca am mari indoieli ca PDL ar fi fost un partid de dreapta, la noi Dreapta politica a fost faramitata multa vreme. Si acum e faramitata. Dar, spre deosebire de trecut s-a gasit o formula de fuziune intre PDL si PNL, in cadrul PNL. Fara indoiala, PNL are posibilitatea sa scape de toti cei ce nu impartasesc doctrina liberala, de tot felul de elemente fasciste, care ar avea astfel posibilitatea sa-si caute si sa-si gaseasca partidul potrivit. Ar trebui s-o faca. Dar ar trebui, mai ales, sa caute solutii spre a impune Dreapta liberala pe scena politica romaneasca. Si ma gandesc la o perspectiva pe termen lung. Atata vreme cat Dreapta ramane faramitata si PSD e cel mai mare partid din Romania, care domina intr-un fel sau altul scena politica nu putem avea o democratie veritabila, in schimb vom avea fenomene ca cele descrise ceva mai sus.

Fara indoiala ca societatea noastra sufera de o lipsa de liberalism si democratie daca, spre exemplu, presa, nu doar coruptia, e considerata o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale. Am dat un exemplu. Se pot da si altele.

Noi trebuie sa promovam libertatea.
In Romania, la ora actuala, din pacate, nu prea se promoveaza libertatea. Poti spune ca se promoveaza un fascism, totusi timid. Sau populismul exagerat al maririlor exagerate de salarii in sectorul de stat, ce destabilizeaza economia, dar care sunt efectuate, din pix, in scopuri pur electorale. Deci Romania se afla undeva la mijloc, intre abuzurile Sistemului si populismul electoral desantat si utopic. Fara a avea o directie clara. Lucru ce ar trebui sa ne ingrijoreze deoarece avem aici un rost de derapaj de la valorile constitutionale, de la valorile europene si nord-atlantice, spre accente totalitare, cu consecinte din cele mai negative.

Asupra unui sondaj realizat de DC News

Iata un sondaj foarte recent realizat de DC News:

Sefii DNA, DIICOT, Parchetului General trebuie sa fie numiti de: Sondajul a inceput la 09-Sep-2017 12:45
Presedintele Romaniei, cum este acum	25,16% (2731)
CSM, cum propune Tudorel Toader	74,84% (8123)

Interesant… Iata ca oamenii par a tine cu PSD-ul… Insa eu stau si ma intreb cati dintre cei care au votat in acest sondaj online au citit Constitutia Romaniei. Sa vedem ce spune la art. 133 si art. 134:

Art. 133 – Rolul şi structura

(1) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenţei justiţiei.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care:
a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat; aceştia fac parte din două secţii, una pentru judecători şi una pentru procurori; prima secţie este compusă din 9 judecători, iar cea de-a doua din 5 procurori;
b) 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală, aleşi de Senat; aceştia participă numai la lucrările în plen;
c) ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(3) Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii este ales pentru un mandat de un an, ce nu poate fi reînnoit, dintre magistraţii prevăzuţi la alineatul (2) litera a).
(4) Durata mandatului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani.
(5) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii se iau prin vot secret.
(6) Preşedintele României prezidează lucrările Consiliului Superior al Magistraturii la care participă.
(7) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii sunt definitive şi irevocabile, cu excepţia celor prevăzute la articolul 134 alineatul (2).

Art .134 – Atribuţii

(1) Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcţie a judecătorilor şi a procurorilor, cu excepţia celor stagiari, în condiţiile legii.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot.
(3) Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară pot fi atacate la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.

Despre Presedinte spune ca prezideaza lucrarile CSM (art.133, al. 6) si in art. 134, al. 1 spune ca CSM „propune Presedintelui Romaniei numirea in functie a judecatorilor si a procurorilor, cu exceptia celor stagiari, in conditiile legii”. Intrebarea din sondaj era de cine trebuie sa fie numiti sefii DNA, DIICOT si ai Parchetului General (adica Procurorul General). Or, articolul 134 spune clar: CSM propune Presedintelui numirea. Constitutional vorbind, CSM n-are dreptul sa numeasca in functie, ci sa propuna Presedintelui numirea in functie.

Trebuie sa constatam ca in propunerea lui Tudorel Toader se strecoara violarea Constitutiei. Dar, pe de alta parte, daca privim cu atentie ce spune Constitutia despre rolul CSM, putem constata cu usurinta ca CSM nici n-are cum sa numeasca in functiile sus amintite pentru ca nu e stipulat cine va lua decizia de numire si cum, pe langa faptul ca nu scrie nicaieri ca CSM are atributia de numiri in functie. Lucru intarit de art. 133, al.2 c care spune ca in componenta CSM intra: „ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie”. Adica procurorul general il numeste pe procurorul general?? De asemenea, cum poate fi CSM garantul independentei Justitiei daca el si numeste in functie pe sefii DNA, DIICOT si ai Parchetului General? Este evident ca daca numeste in functie n-are cum sa fie garantul independentei Justitiei ci se afla intr-un evident conflict de interese!!!

Daca asta e ceea ce propune PSD-ALDE, atunci deconsolideaza democratia din Romania. Prin faptul ca il exclude pe Presedinte, conferindu-i un rol decorativ, si mai ales prin faptul ca pune CSM intr-o ambiguitate de ordin juridic si constitutional.

Pe de alta parte, referitor la ceea ce spune Calin Popescu Tariceanu, ca Presedintele e om politic si ca, in consecinta, numirile sunt politizate si doreste sa le scoata „de sub factorul politic”, trebuie aratat ce spune Constitutia la art. 84 despre incompatibilitati si imunitati privitoare la Presedintele Romaniei:

„(1) In timpul mandatului, Presedintele Romaniei nu poate fi membru al unui partid politic si nu poate indeplini nici o alta functie publica sau privata.

(2)Presedintele Romaniei se bucura de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplica corespunzator”

Intrebarea care se pune – si de aici se vede lipsa de logica a propunerilor PSD-ALDE – este: daca Procurorul General ar fi numit de Senat, dupa o idee a lui Tudorel Toader, ar fi o numire mai putin politica sau scoasa „de sub factorul politic”? Pentru ca senatorii sunt membri ai partidelor politice, Presedintele nu. Si apoi cum poate sa fie Parlamentul „unica autoritate legiuitoare a tarii” (Constitutia, art. 61, al. 2) si sa numeasca in functie pe Procurorul General?

De asemenea, trebuie spus ca, in SUA, Procurorul General NU este numit de catre Senat, asa cum a apreciat Tudorel Toader!!! Ci este numit de Presedintele Statelor Unite si are confirmarea Senatului!!

Or, uitati-va ce spune – aici – Tudorel Toader:

„”Poate că este îngrijorat de faptul că (…) nu am propus sistemul cel mai democratic, din Statele Unite, prin care procurorul general este numit de către Senat. Şi atunci, dacă este să spulberăm îngrijorarea, mă gândesc să propun şi eu ca procurorul general din România să fie propus de către Senat, să avem o echivalenţă a procedurilor şi să tindem şi noi spre acelaşi standard de democraţie”, a declarat Toader la Antena 3, anunţând că urmează să se întâlnească marţi dimineaţă cu ambasadorul Hans Klemm, aceasta urmând să fie a treia întrevedere dintre cei doi.” (subl. mea)

De aici rezulta ca PSD, prin Tudorel Toader, doreste o numire pur politica a Procurorului General, pe baza unei majoritati, in Senat. Lucru care pune intreg Parlamentul Romaniei intr-o situatie de ambiguitate juridica si constitutionala si-l transforma, neconstitutional, pe Presedinte intr-o mobila de decor.

Trebuie remarcat ca toate aceste propuneri ale PSD-ALDE sunt neconstitutionale si par a fi menite sa creeze haos in sistemul judiciar romanesc. Pentru ca toate aceste piruete juridice nici macar nu respecta o logica elementara si, referitor la cum e in alte tari, nu sunt bine documentate.

Daca e sa ne referim putin mai larg la subiect si sa analizam sub prisma Justitiei de Tranzitie, am putea spune ca PSD-ALDE vor Justitia lor! 😆

De ce oare?

Ghici ghicitoarea mea! 😉

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.