PSD – Marea Minciuna!!!

Interesant este ca n-am vazut deloc – si nu cred ca gresesc daca spun deloc – o analiza pe ceea ce face din punct de vedere economic Coalitia PSD-ALDE, care, nu-i asa, transpune in practica Programul PSD, care sa arate ce fel de Program e asta si ce fel de partid e asa-zisul partid de stanga numit pompos Partidul Social Democrat.

In primul rand, trebuie sa spunem ca actiunile acestui partid numai de stanga nu sunt. Ei au taiat masiv taxe si impozite, accelerand o crestere economica pe consum inceputa pe vremea Guvernului Ciolos. Or, chestia asta, taiatul taxelor si impozitelor numai masura de stanga nu e. Pe de alta parte, trecerea contributiilor sociale de la angajator la angajat nu doar ca nu e o masura de stanga, dar principalii beneficiari sunt mutinationalele, fata de care PSD perora demagogic asa-zise luari de pozitie critice. De ochii lumii neinformate, desigur!

E foarte clar ca trecerea contributiei de la angajator la angajat – cea mai ciudata masura a Coalitiei – il favorizeaza pe angajator, caruia ii lasa mai multi bani si-l defavorizeaza pe angajat, adica pe omul care traieste din salariu, care, drept consecinta, va avea salariul diminuat. O asemenea masura, de dreapta, sa ne intelegem – si de aici se vede imensa minciuna si deriva ideologica a acestui partid – avantajeaza, daca e sa vorbim de economia privata, in primul rand multinationalele si mai putin firmele romanesti. Multinationalele au si puterea financiara de a suporta costurile necesare astfel incat angajatul lor sa nu piarda la salariu – ca de castigat ceva nu se pune problema (castiga doar pe hartie), dar si asa sunt avantajate in conditiile in care consumul e in crestere, intre altele fie zis favorizand importurile. Pe cand firmele romanesti, care n-au forta financiara a multinationalelor vor avea mai degraba probleme cu forta de munca. In primul rand cresterea salariului minim, care pune probleme firmelor romanesti, nu multinationalelor, care-si permit sa suporte o astfel de marire. Pe de alta parte, costurile care pentru firmele romanesti nu sunt nesemnificative, pentru ca angajatul sa nu piarda la salariu. Din aceasta pricina, angajatul va pierde la salariu. Iar castigatorii sunt angajatorii care le vor spune angajatiilor ca n-au ce sa faca deoarece asta a hotarat Guvernul.

Sa presupunem ca un angajat la o multinationala are un salariu (net) de 2000 de lei. In urma trecerii contributiei integral pe seama sa, va plati mai mult si netul sau va scadea. Pentru multinationala – Kaufland, daca nu ma insel, a si anuntat ca va suporta costurile ca cei 16.000 de angajati ai sai sa nu piarda la salariu – nu e mare lucru sa suporte aceste costuri. Asa ca angajatul va lua tot 2000 de lei, fara sa piarda. In schimb, trendul consumului e in crestere, iar multinationala si-ar putea mari cu mult cifra de afaceri, chiar si in cazul in care ar plati 1% din cifra de afaceri, si profitul. In schimb, angajatul ramane tot cu 2000 de lei.

Sa ne gandim la o firma romaneasca, care are cifra de afaceri in scadere. O mai pui sa plateasca 1% din cifra de afaceri, adica ii deprimi si mai mult cifra de afaceri. Aceea n-are cum sa suporte costurile si angajatul va lua mai putin in mana. In schimb firma e despovarata de plata contributiei, ceea ce constituie un avantaj. Dar daca va reusi sa-si dezvolte afacerea si sa castige mai mult din business, angajatul va ramane in continuare cu salariul diminuat!!!

Deci avem asa: castigatorii sunt angajatorii, in detrimentul angajatilor, iar marii castigatori, daca nu chiar mai bine spus adevaratii castigatori, vor fi multinationalele.

Dintre cei ce lucreaza la stat, nu toti castiga din aceasta masura. Castigatorii sunt cei din Administratia Publica!! Iata ce arata Florin Citu inca din 14 iunie:

„Astazi despre cifre…
Mai exact, despre cum arata acum situatia salariilor medii nete, economie privata vs administratie publica-invatamant-sanatate (inainte de aplicarea legii salarizarii unitare..)

#romaniitrebuiesastie

Surse grafic: INS

„

Cele mai mari salarii la stat (dar nu numai!) raman cele din Administratia Publica!! Pe locul 2 vine Sanatatea. De observat diferenta notabila intre salariul mediu net al celor din Administratia Publica – cel mai mare – fata de Sanatate si, sa nu mai vorbim, fata de cei ce lucreaza in Invatamant. Economia privata e pe locul 2 in clasamentul general.

Sa intregim tabloul adevaratilor castigatori de pe urma asa-ziselor masuri de stanga ale asa-zislui partid de stanga numit PSD:

1. Multinationalele

2. Administratia Publica

Asta ca sa vedem ce ideologie ascunde PSD si Programul lui!!

Nu mai vorbesc de faptul ca multinationalele sunt cele mai putin expuse la faliment, fata de firmele autohtone. Era ceva cu o masura ca daca dai faliment sau ajungi in insolventa sa nu mai poti sa-ti faci o firma. Pe cine, oare, avantajeaza si dezavantajeaza o asemenea masura? Mi se pare destul de limpede…

Pe cei din Administratia Locala i-a lasat sa-si faca ce salarii vor!! Au ajuns sa aiba niste salarii enorme fata de ceilalti – ce sa-i faci, unii sunt mai smecheri decat altii iar in pesedism obraznicul mananca praznicul. Ei chiar si daca vor pierde la salariu in urma masurii cu pricina, tot salarii mari vor avea fata de cei ce lucreaza in Sanatate sau Invatamant.

Sa vedem acum cum stam cu executia bugetara. Iata o postare a D-lui. Citu din 27 noiembrie:

„

Economia respinge programul de guvernare Dragnea!

După 10 luni, execuția bugetară arată dezastrul din economie.

1. Investițiile scad cu 30%!!!

2. Veniturile fiscale scad cu 10% (sau cu 1.3 pp din PIB)!!!

3. Deficitul bugetar este de aproape 5 ori mai mare!!! (vezi Tudose că nu sunt nebun? Ți-am recomandat să -ți notezi câteva cifre și o carte cu poze. Poate acum mă asculți)

#romaniitrebuiesastie

Sursa grafic: Ministerul Finanțelor Publice

 „

Contrar a ceea ce, poate, cred multi pentru PSD scaderea veniturilor fiscale nu e o problema chiar asa de mare… Eu am spus ca nu toti cei care lucreaza la stat vor fi castigatori. PSD va purcede la disponibilizari de personal, poate chiar masive, nota bene: in detrimentul propriului sau electorat. Trebuie spus ca nimic nu anunta pentru 2018 o crestere a veniturilor fiscale. N-am vazut la PSD o strategie in acest sens. Florin Citu vorbeste aici despre o posibila noua taxa in astfel de termeni:

„Dragnea si Tudose o pun de un CARITAS!

Stiati deja ca statul PSD-ist este mafiot. Nu este un secret.

Va prezint astazi o mare ticalosie a acestui stat PSD-isit. Si mai rau, e pe cale sa se repete si in 2018.

Din 2008 si pana astazi ati imprumutat statul roman impotriva vointei voastre. Ma refer la taxa de mediu/taxa de poluare/timbru de madiu/taxa de prima inmatriculare etc. Desi aveau nume diferite reprezentau aceeasi hotie brevetata de statul mafiot PSD-ist.

In 2013, celebrul premier VVP, prin OUG 9/2013 perfectiona un sistem prin care statul va fura banii din buzunar. Sova ne anunta ca destinatia acestei taxe o sa fie constructia de autostrazi si drumuri nationale si VVP aproba aceasta ordonanta, desi stia ca este impotriva directivelor UE. Alt premier PSD-ist care nu se simte bine in UE.

La sfarsitul anului , VVP senin ne anunta ca a folosit banii pentru altceva. Prin “altceva” intelegeti voi la ce ma refer. Pe ce cheltuie banii PSD de obicei?

Inca din 2009 unii dintre voi ati dat in judecata statul roman si ati castigat. Suntem in 2017, si doar dupa decizia CJUE PSD-isiti suparati se jura pe programul de guvernare ca ne dau banii inapoi. Cine ii mai crede?

Ati inteles cum sta treaba cu statul mafiot PSD-ist? Astia ne-au luat banii din 2008 si ne promit ca ii returneaza pana in 2019. In tot acest timp ei, PSD-istii, stiau ca acesti bani sunt incasati ilegal.

Dar ticalosia acestui partid nu se opreste aici. Dupa ce am analizat cererea de restituire nu o sa va vina sa credeti ce am descoperit. Astia sunt mai hoti ca Terente din Braila.

Iata ce am descoperit:

– Nu toti cetatenii care au platit taxa sunt tratati la fel. Cei care nu au actionat statul in judecata primesc banii inapoi. Si atat. Ceilalti primesc in plus si dobanda legala penalizatoare si cheltuieli de judecata.

– Nu primiti bani cash neaparat. Se fac compensari. Destept statul asta mafiot PSD-ist, nu-i asa?

Trei concluzii:

1. Statul PSD-ist s-a folosit de banii tai gratuit din 2008 si pana astazi. Daca nu ai dat statul in judecata primesti suma platita initial si atat. PSD ti-a rapit in cunostinta de cauza dreptul de face orice altceva cu banii astia – sa cheltuiesti, sa investesti, sa economisesti.

2. Vestea proasta este ca nici suma platita initial nu o mai vedeti. Pentru ca Dragnea, bandit adevarat, a scris in cererea de restituire, pe care o semnam toti, ca suntem de acord cu compensarea sumelor.

3. Statul PSD-ist stia ca ce face este ilegal. Cine ne restituie noua, celor care nu am dat in judecata statul, dobanzile pentru 8 ani de zile in care s-au folosit de banii nostri? Chiar si fara dobanzi statul are de restituit aproape 1% din PIB in 2018. E groasa rau!

Sa fie foarte clar. Romani vi se pregateste o noua taxa pentru ca PSD nu are bani sa restituie taxele platite pana acum ( de aceea se tot amana bugetul pentru 2018).

Cum se va numi noua taxa, nu mai conteaza. Dar stim sigur ca la cateva luni dupa aplicare, cineva o va anula in instanta. Si nici asta nu va conta. Cei care o platesc sa se astepte sa o primeasa inapoi in medie dupa o perioada de 8 ani (sumele vor fi mai mari ca cele din perioada 2008-2016).

#tudoselabnr#romaniitrebuiesastie

PS. Tudose s-ar putea sa renunte la noua taxa, daca ne exprimam cat mai multi impotriva acesteia.” (subl. mea)

Insa o conceptie clara a Coalitiei asupra problemei cresterii veniturilor fiscale n-am vazut si e indoielnic faptul ca aceasta ar exista. Or, daca economia raspunde la masurile PSD-ALDE prin scaderea veniturilor fiscale, atunci suntem indreptatiti sa presupunem ca masurile vor fi de disponiblizare din sectorul de stat, din intreprinderile de stat cu pierderi. In privinta Fondurilor Suverane de Dezvoltare, care ar grupa in cadrul lor ansamblul companiilor de stat, PSD n-a facut nimic… Si atunci solutia ar fi o accelerare a privatizarii acestor companii…

Deficitul bugetar e clar ca a crescut, dar mai e pana la 3% din PIB. Ingrijorator e faptul ca investitiile au scazut drastic!! Marea problema e ca nici in privinta investitiilor PSD nu are o conceptie clara, un plan adecvat de crestere a acestora. Daca vor avea loc disponibilizari cum se vor crea locuri de munca in conditiile in care trendul investitiilor e de scadere? Pe de alta parte, cum vor veni mai multi bani la buget fara investitii? Pentru ca, din cate inteleg, si investitiile straine directe sunt in scadere!!

Care e conceptia PNL? Din partea acestui partid Dl. Florin Citu, senator si economist, propune urmatoarele:

„Florin Cîţu, senator PNL: Astăzi, la comisia de buget finanțe din Senat, discutăm oug 79/2017 cu modifcările la codul fiscal (transferul contribuțiilor etc) .
Îmi voi susține amendamentele care reprezintă opinia mea pentru un cod fiscal optim după 11 luni de atac al PSD asupra economiei – cota unică de 16%.
Ce propun eu :
– reducerea poverii fiscale asupra forței de muncă cu 5.65 puncte procentuale.
– salariile brute nu trebuiesc negociate. În sectorul bugetar legea salarizării se aplică așa cum este acum. Împreuna cu măsura de reducere a poverii fiscale, apare spațiu fiscal pentru legea salarizării unitare.
– cresc contribuțiile personale către pensiile private (cei care muncesc și contribuie astăzi, contribuie mai mult la pensia proprie)
– impozit pe venit 16%
– impozit pe profit 16%
– impozit pe microintreprinderi , 1% opțional, pentru companiile cu cifra de afaceri până în 500 000 euro
– TVA 16%
#romaniitrebuiesastie„

Trebuie remarcat ca viziunea PNL e cel putin coerenta. Si trebuie spus ca e si corecta deoarece sistemul cotei unice a reusit sa aduca chiar excedent bugetar. E adevarat, pe vremea guvernarii Ponta au crescut taxele si impozitele. Ca banii nu au fost folositi cum trebuie, e alta treaba. Totusi, sistemul cotei unice a dat coerenta si o abordare unitara din punct de vedere economic.

Insa ciudat e si altceva… Interesant e ca PSD nu a venit cu o impozitare diferentiata sau progresiva, in schimb a venit cu trecerea contributiei de la angajator la angajat… Pe mine asta ma uimeste: nu vii cu o masura de stanga, cum ar fi fost de asteptat, in opozitie cu cota unica liberala, in schimb experimentezi si vrei sa aplici una de dreapta… Ce loveste in angajatii ce traiesc din salariu, care poate, mai mult decat probabil, ca i-a si votat…

De observat, totusi, ca daca pe vremea Guvernului Ponta au crescut numarul de taxe si impozite, masura care, desigur, a impovarat firmele, totusi ideea e una de stanga si au fost masuri care au adus statului excedent bugetar. Nu a fost pusa in pericol situatia macroeconomica a tarii. De asemenea a permis o crestere economica importanta. In schimb PSD-ul lui Dragnea loveste in cetateni!! In sensul acesta era si impozitul pe gospodarie, in ideea de a lua mai multi bani de la cetateni. Apoi trecerea contributiei de la angajator la angajat, care-i loveste pe angajati!!

Eu stau si ma intreb ce fel de partid e asta: PSD? Care e coerenta lui ideologica? PSD e cel mai mare partid din Romania. Poate e prea mare pana la urma… Stau si ma intreb ce fel de partid de stanga e asta… PSD numara cei mai bogati membri, unii chiar importanti care au ajuns primari si care sunt, spre exemplu, in Top Forbes… Numai sa ne uitam la Liviu Dragnea, un om bogat, cu un adevarat domeniu baronial in Alexandria, Teleorman – una din cele mai sarace zone ale tarii!! Cu excursii de vacanta in Brazilia… Este foarte interesant ce remarca maestrul Ion Cristoiu in acest editorial din 22 noiembrie:

„Dincolo de ridicolul infinit al dactilografelor strigînd împotriva Guvernului în timp ce le e gîndul la oala cu ciorbă lăsată pe plită în grija soacrei sau a portarilor care se întreabă cînd o să li se mărească și lor leafa, așa-zisa demonstrație de la Galați mi-a atras atenția prin năucelile care au fost lozincile. Cum adică Jos Ciuma roșie! Da, poate că PSD e ciumă, nu mai mult decît alte partide politice, inclusiv PNL, care a fost aliat cu Ciuma, dar a-l acuza că e o Ciumă Roșie, că are un Guvern comunist, înseamnă a jigni Comunismul. Acest clișeu, folosit și de TeFeLiștii, e cea mai tare dovadă a lipsei de creativitate și chiar de inteligență politică din partea formațiunii încăpute pe mîna penalului Ludovic Orban. Se poate spune despre actuala guvernare PSD că e coruptă, anapoda, bramburită, iresponsabilă prin absența oricărei preocupări privind investițiile, dar că e Roșie, că e comunistă, în nici un caz. PSD nu mai e de decenii un partid de Stînga, d-poi de extremă Stîngă, precum Partidul Comunist, pentru că PSD n-are altă doctrină decît cea a Îmbogățirii prin orice mijloace. A spune că PSD e un partid comunist înseamnă a avea mari probleme cu identificarea realității. Îl vede cineva pe Liviu Dragnea comunist? E vreun lider PSD de condiția modestă a unui socialist măcar? Cum să fie un partid comunist un partid ai cărui lideri stau în vile de multimiliardari, își fac vacanța în Bahamas și-și transportă fundul în Mercedesuri?” (subl. mea)

Este important de stabilit ce se intampla, de fapt, pe scena noastra politica. Pentru ca, spre exemplu, cei care ies la mitinguri antiPSD, antiguvernamentale, numai sa te duci acolo sa-i vezi si nu cred ca o sa ti se para ca sunt oameni de dreapta. Sau ca ar reprezenta Mutinationalele… Adica acei angajati atat de bine platiti din multinationale, oameni de dreapta, care vor dom’ne sa rastoarne Guvernul asta de stanga, dedicat celor multi, vorba lui Ion Iliescu. Ion Cristoiu are un editorial foarte interesant despre asemanarile dintre manifestatiile antiguvernamentale si antiIliescu din 1990 si cele din 2017:

Ponderea crescîndă a luptei extraparlamentare sau 2017 – un nou an 1990

„În zilele de 30 noiembrie și 1 decembrie 2017, întreaga presă autohtonă, în frunte cu batalionul televiziunilor de știri, a pisat mărunt-mărunt tema Dezbinării societății românești cu prilejul Zilei naționale. Fapte precum absența din tribuna oficială a liderilor PSD și ALDE – Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu –, strîngerea în Piața Victoriei a cîtorva sute de TeFeLiști, mai toți îmbătrîniți în protestele anti-guvernamentale din 2017, care par a le ține locul de orice altă înfăptuire profesională, socială și chiar conjugală, Recepția de la Cotroceni văduvită de participarea premierului, astfel încît Klaus Iohannis și-a măcănit pereților textul de negare a existenței statului paralel, negare avîndu-și temeiul în faptul că el nu-l întîlnește în timpul deplasărilor huruitoare și costisitoare din fiecare vineri după-amiază pe traseul Palatul Cotroceni – Cuibul de turturică al Răvășitoarei, au fost interpretate de moderatoare și prezentatoare îmbrăcate în ii (patriotismul înseamnă însă altceva decît folclorismul de operetă) drept un moment de Criză uriașă a societății românești, născătoare firește de o cascadă de Breaking news-uri concurate doar de cele izvorîte din starea vremii.

Eu însă nu m-am cutremurat, nu m-am îngrijorat și nici măcar nu m-am preocupat de faptele prezentate de presa noastră drept dramatice prin unicitatea lor în postdecembrism.
Și asta din simplul fapt că pentru mine, om bătrîn, care am văzut și comentat aproape zi de zi întreaga istorie postdecembristă , toate cele întîmplate în aceste zile atît pe scena politică a țării, cît și pe scena Străzii, nu sînt o premieră. Fapte asemănătoare, dacă nu identice s-au petrecut și în decembrie 1990, cînd România cunoștea din punct de vedere social- politic o situație asemănătoare celei din decembrie 2017.

Despre evenimentele care au ținut de sărbătorirea Zilei naționale și de cele care au marcat comemorarea lui decembrie 1989, publicam în numărul din 22 decembrie 1990 al revistei Expres Magazin, un text ce lasă impresia c-a fost scris acum, în decembrie 2017:

„O imagine pregnantă asupra situaţiei politice din România la un an de la răsturnarea dictaturii ne-o oferă însăşi sărbătorirea în aceste zile a aniversării evenimentelor din decembrie 1989.

Comunicatele aparţinînd diferitelor formaţiuni politice, acţiunile concrete, atît ale Puterii, cît şi ale Opoziţiei, gesturile individuale şi colective se adună într-un moment care, asemenea unui focar, reflectă starea societăţii româneşti de la ora actuală.

Chiar de la început trebuie evidenţiate controversele ivite în legătură cu modul în care trebuie sărbătorită această aniversare. Nu e vorba, fireşte, de divergenţe privind programul manifestărilor sau de discuţii în legătură cu protocolul, ci de polemici violente avînd ca bază o diferenţă radicală în ce priveşte modalitatea de sărbătorire. Opoziţia a conceput aniversarea sub semnul unor acţiuni menite a exercita asupra Puterii presiuni în direcţia îndeplinirii idealurilor Revoluţiei din decembrie. Puterea le-a considerat tentative de destabilizare politică, ba chiar drept acţiuni contrare obiectivelor din decembrie trecut, insistînd pe necesitatea unei atmosfere de reculegere şi pioşenie.

Această prăpastie dintre Guvern şi Opoziţie în ce priveşte aniversarea Revoluţiei exprimă cum nu se poate mai limpede radicalizarea din ultimul timp a confruntării politice din România. Nu împărtăşim, desigur, poziţia d-lui Ion Iliescu privind necesitatea unui consens naţional. Apelul lansat în numeroase rînduri de preşedintele ţării la unitatea tuturor forţelor politice pentru depăşirea crizei cu care se confruntă România se întemeiază pe o superbă iluzie. Consensul general trebuie realizat doar în ce priveşte integritatea şi suveranitatea ţării. Restul problemelor sînt şi trebuie supuse bătăliei politice. Sub acelaşi semn, al iluziei, poate fi pusă şi chemarea domnului Ion Iliescu la ceea ce domnia-sa numeşte Opoziţie constructivă.

În logica pluripartidismului intră şi convingerea fiecărei formaţiuni de pe eşichierul politic că ea e singura în stare, dacă i s-ar da puterea, să aducă ţării belşug şi prosperitate. În acest sens fiecare formaţiune politică se străduieşte să o răstoarne pe cea ajunsă la guvernare şi să-i ia locul pentru a-şi promova propriul program. În această bătălie o formaţiune poate avea, din motive tactice, momente de armistiţiu cu guvernul. Ar fi ceea ce domnul preşedinte numeşte Opoziţie constructivă. Esenţială rămîne însă lupta Opoziţiei pentru a lua locul guvernanţilor.

Altfel spus, Opoziţia distructivă.

Urmînd incidentelor de la Alba Iulia, aniversarea Revoluţiei din decembrie 1989 a dovedit însă că fireasca bătălie pentru putere s-a încărcat cu trăsături care riscă s-o treacă dincolo de hotarele jocului politic. Între Putere şi Opoziţie s-a adîncit o suspiciune care face tot mai dificilă desfăşurarea confruntării în cadrele democraţiei. Cele două părţi se acuză reciproc de mijloace incorecte. Puterea etichetează fiecare gest al Opoziţiei parlamentare şi extraparlamentare drept încercări de subminare a intereselor naţionale. Sînt vehiculate, atît în declaraţiile Guvernului, cît şi în intervenţiile presei oficiale etichetări reamintind de perioada ascuţirii luptei de clasă: acţiunea agenturilor străine, răsturnarea ordinii de drept, afectarea intereselor poporului.

Nici Opoziţia nu duce lipsă de mijloace situate în afara jocului politic. Multe marşuri şi mitinguri au lansat slogane care îndeamnă la violenţă împotriva liderilor aleşi la 20 mai 1990, inclusiv la dispariţia lor fizică. Astfel de imbolduri la soluţionarea conflictelor politice prin uciderea adversarului nu sînt menite a îmbunătăţi imaginea noastră în lume. E suficient că prin parodia de proces intentat soţilor Ceauşescu sîntem singura ţară din Est care şi-a asasinat preşedintele. Un slogan cum e «La palatul Cotroceni/ Cîntă cucuveaua» lasă să se înţeleagă că am fi gata să procedăm la fel şi cu actualul preşedinte, riscînd să răspîndim pe glob imaginea falsă a unui popor sălbatic.

Sărbătorirea constituie un moment semnificativ şi în ce priveşte ponderea mijloacelor de luptă politică în România de azi. Mitingurile antiguvernamentale, marşurile de protest, grevele studenţeşti dovedesc tot mai clar deplasarea Opoziţiei din Parlament în stradă. Contrar celor susţinute de guvern, mitingurile, grevele, demonstraţiile antiguvernamentale şi antiprezidenţiale nu sînt acţiuni destabilizatoare. Ele se înscriu printre mijloacele de confruntare politică din orice democraţie autentică. Din acest punct de vedere, ele au aceeaşi legitimitate ca şi votul negativ din Parlament. S-ar putea spune că existenţa lor nu pune la îndoială, ci, dimpotrivă, întăreşte ordinea de drept din România.

Ponderea tot mai crescîndă a contestării extraparlamentare a Puterii exprimă însă o realitate politică, dacă nu îngrijorătoare, atunci cel puţin ciudată. Principala sa cauză trebuie căutată în neîncrederea unei părţi a populaţiei în Parlamentul ales la 20 mai 1990. Acest sentiment provine, pe de o parte, din credinţa multora că alegerile nu au exprimat adevărata opţiune a ţării, iar pe de alta, din convingerea că Opoziţia este practic inexistentă în Parlament. S-ar putea spune că această lipsă de pregnanţă a Opoziţiei îşi are cauza în majoritatea zdrobitoare deţinută de partidul de guvernămînt. Dar chiar şi în aceste condiţii, Opoziţia parlamentară nu a reuşit să se detaşeze, dacă nu ca o forţă capabilă să respingă o lege avansată de guvern, atunci măcar ca o forţă în stare să lupte împotriva ei pînă în pînzele albe. Atît Televiziunea cît şi presa ne oferă imaginea unui Parlament în care bătălia se duce nu între diferitele formaţiuni politice, ci între diferite persoane.””

Este adevarat, se aseamana. Dar care sunt, totusi, deosebirile? In 1990 oamenii manifestau impotriva criptocomunismului intruchipat, in viziunea celor ce se aflau in strada, de FSN si Ion Iliescu. Or, acum despre ce criptocomunism sa mai vorbim, in conditiile in care „PSD nu mai e de decenii un partid de Stînga, d-poi de extremă Stîngă, precum Partidul Comunist”? Chiar si lozinca „Romania moare!” e una de stanga. Trebuie sa remarcam o inversare a situatiei fata de 1990. Atunci, dupa o victorie zdrobitoare a FSN-ului si a lui Ion Iliescu in alegerile din 20 mai, Opozitia (si pe atunci fragmentata) trebuia sa se manifeste cu pregnanta pentru a nu se pierde. Insa pe atunci exista, totusi, o logica de dreapta in actiunile Opozitiei, in mitingurile si marsurile de protest. Transformarea PSD intr-un partid ce nu prea mai e de stanga tinde sa schimbe aceasta logica. Antipesedismul exista, insa conturul sau ideologic nu e foarte clar.

Merita o analiza aprofundata ceea ce se intampla astazi. Voi da doar unele idei la care m-am gandit… Spre exemplu, lupta anticoruptie, referitoare la coruptia mare si medie, e de stanga pentru ca infaptuieste un act de justitie (dreptate) sociala. Organul acestei lupte e DNA. Stanga, adica PSD si ALDE, il definesc ca stat paralel… Imbogatirea prin orice mijloace, cum spune maestrul Cristoiu, in niciun caz nu e de stanga. Dar asta caracterizeaza PSD-ul. Cei care au iesit in strada sustinand anticoruptia si protestand, de exemplu, impotriva Ordonantei 13 nu se poate spune ca sunt de dreapta. Ei au sustinut un act de justitie sociala. Au protestat, spre exemplu impotriva unui prag de 200.000 de lei noi pentru abuzul in serviciu. Era o placarda pe care scria ca in felul asta ai voie sa-ti insuesti necuvenit, adica sa furi, 199.999 lei fara sa fi tras la raspundere! Nu trebuie sa ne grabim a concluziona ca acesti tineri, Tefelistii, cum ii numeste maestrul Cristoiu, au iesit in strada ca sa lupte impotriva unei Stangi criptocomuniste, cum se intampla in 1990. In 1990 erau multi impotriva FSN, actualul PSD, deoarece se gandeau ca Iliescu, omul rusilor – parere intemeiata pe faptul ca Iliescu invatase in tineretea sa revolutionara in URSS -, ar dori restauratia comunismului in Romania. In ceea ce-l priveste pe Liviu Dragnea, fost pedist, nici nu putem sa spunem, bazat pe o parere intemeiata pe realitate, ca ar fi omul rusilor. N-am auzit sa fie implicat intr-un scandal de spionaj, sau sa aibe legaturi cu Rusia, sau sa fi invatat in URSS. Dimpotriva, a fost, nu-i asa, colegul de partid al lui Traian Basescu. In 1990, cel putin din punctul asta de vedere, lucrurile erau destul de clare. Si justificate!! Nu acelasi lucru se poate spune despre perioada actuala si despre, hai sa-i zic asa, FSN-ul actual, adica PSD-ul de azi. De asemenea, alegerile din 2016 n-au cum sa fie constestate ca si prestatia foarte slaba din punct de vedere electoral a PNL pe parcursul anului 2016. Si sa nu uitam, daca in 1990 „Principala sa cauză trebuie căutată în neîncrederea unei părţi a populaţiei în Parlamentul ales la 20 mai 1990. Acest sentiment provine, pe de o parte, din credinţa multora că alegerile nu au exprimat adevărata opţiune a ţării”, in 2016 Guvernul nu a fost unul PSD, ci de tehnocrati, sub conducerea D-lui. Ciolos, pupilul politic de suflet al D-lui. Iohannis!!! Acest Guvern a organizat alegerile. Chestia cu contestatul alegerilor din 2008, cand a castigat a doua oara Traian Basescu, a fost opera Coalitiei PSD-ALDE, mai bine zis a PSD, fara insa a aduce argumente zdrobitoare in acest sens. Doar suspiciuni de genul: ce a cautat Codruta Kovesi acasa la Gaby Oprea, taman in ziua scrutinului?

In 1990 Opozitia avea niste personalitati marcante ale rezistentei anticomuniste, mari figuri morale precum, ca sa dam un exemplu, cel mai cunoscut si poate cel mai marcant, Dl. Corneliu Coposu. Pe cand acum Opozitia nu prea are asa ceva. Nu are un mare reper moral. Sau mai multe figuri care sa se constituie in repere morale de netagaduit si care sa se manifeste in spatiul public cu pregnanta. De asemenea, nici Puterea nu are personalitati de genul lui Ion Iliescu. Liviu Dragnea e departe de a fi de calibrul politic al lui Ion Iliescu. Calin Popescu Tariceanu, la fel. Indiferent ce spun unii si indiferent de simpatiile sau antipatiile politice ale unora si altora, Ion Iliescu a fost o mare figura morala pentru Stanga postdecembrista in sensul ca aveai cu el garantia unei politici de stanga in Romania si nu intamplator a reusit sa castige si in 2000 alegerile. S-a impus prin statura sa politica, captand increderea electoratului. In ceea ce priveste Opozitia actuala, nu mai vorbesc de incercarea de transformare a lui Ciolos intr-un reper moral prin Platforma sa Romania 100.

De aceea e destul de greu de caracterizat situatia poltica actuala. Neclara, de altfel.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.