PSD – Marea Minciuna!!!

Interesant este ca n-am vazut deloc – si nu cred ca gresesc daca spun deloc – o analiza pe ceea ce face din punct de vedere economic Coalitia PSD-ALDE, care, nu-i asa, transpune in practica Programul PSD, care sa arate ce fel de Program e asta si ce fel de partid e asa-zisul partid de stanga numit pompos Partidul Social Democrat.

In primul rand, trebuie sa spunem ca actiunile acestui partid numai de stanga nu sunt. Ei au taiat masiv taxe si impozite, accelerand o crestere economica pe consum inceputa pe vremea Guvernului Ciolos. Or, chestia asta, taiatul taxelor si impozitelor numai masura de stanga nu e. Pe de alta parte, trecerea contributiilor sociale de la angajator la angajat nu doar ca nu e o masura de stanga, dar principalii beneficiari sunt mutinationalele, fata de care PSD perora demagogic asa-zise luari de pozitie critice. De ochii lumii neinformate, desigur!

E foarte clar ca trecerea contributiei de la angajator la angajat – cea mai ciudata masura a Coalitiei – il favorizeaza pe angajator, caruia ii lasa mai multi bani si-l defavorizeaza pe angajat, adica pe omul care traieste din salariu, care, drept consecinta, va avea salariul diminuat. O asemenea masura, de dreapta, sa ne intelegem – si de aici se vede imensa minciuna si deriva ideologica a acestui partid – avantajeaza, daca e sa vorbim de economia privata, in primul rand multinationalele si mai putin firmele romanesti. Multinationalele au si puterea financiara de a suporta costurile necesare astfel incat angajatul lor sa nu piarda la salariu – ca de castigat ceva nu se pune problema (castiga doar pe hartie), dar si asa sunt avantajate in conditiile in care consumul e in crestere, intre altele fie zis favorizand importurile. Pe cand firmele romanesti, care n-au forta financiara a multinationalelor vor avea mai degraba probleme cu forta de munca. In primul rand cresterea salariului minim, care pune probleme firmelor romanesti, nu multinationalelor, care-si permit sa suporte o astfel de marire. Pe de alta parte, costurile care pentru firmele romanesti nu sunt nesemnificative, pentru ca angajatul sa nu piarda la salariu. Din aceasta pricina, angajatul va pierde la salariu. Iar castigatorii sunt angajatorii care le vor spune angajatiilor ca n-au ce sa faca deoarece asta a hotarat Guvernul.

Sa presupunem ca un angajat la o multinationala are un salariu (net) de 2000 de lei. In urma trecerii contributiei integral pe seama sa, va plati mai mult si netul sau va scadea. Pentru multinationala – Kaufland, daca nu ma insel, a si anuntat ca va suporta costurile ca cei 16.000 de angajati ai sai sa nu piarda la salariu – nu e mare lucru sa suporte aceste costuri. Asa ca angajatul va lua tot 2000 de lei, fara sa piarda. In schimb, trendul consumului e in crestere, iar multinationala si-ar putea mari cu mult cifra de afaceri, chiar si in cazul in care ar plati 1% din cifra de afaceri, si profitul. In schimb, angajatul ramane tot cu 2000 de lei.

Sa ne gandim la o firma romaneasca, care are cifra de afaceri in scadere. O mai pui sa plateasca 1% din cifra de afaceri, adica ii deprimi si mai mult cifra de afaceri. Aceea n-are cum sa suporte costurile si angajatul va lua mai putin in mana. In schimb firma e despovarata de plata contributiei, ceea ce constituie un avantaj. Dar daca va reusi sa-si dezvolte afacerea si sa castige mai mult din business, angajatul va ramane in continuare cu salariul diminuat!!!

Deci avem asa: castigatorii sunt angajatorii, in detrimentul angajatilor, iar marii castigatori, daca nu chiar mai bine spus adevaratii castigatori, vor fi multinationalele.

Dintre cei ce lucreaza la stat, nu toti castiga din aceasta masura. Castigatorii sunt cei din Administratia Publica!! Iata ce arata Florin Citu inca din 14 iunie:

„Astazi despre cifre…
Mai exact, despre cum arata acum situatia salariilor medii nete, economie privata vs administratie publica-invatamant-sanatate (inainte de aplicarea legii salarizarii unitare..)

#romaniitrebuiesastie

Surse grafic: INS

„

Cele mai mari salarii la stat (dar nu numai!) raman cele din Administratia Publica!! Pe locul 2 vine Sanatatea. De observat diferenta notabila intre salariul mediu net al celor din Administratia Publica – cel mai mare – fata de Sanatate si, sa nu mai vorbim, fata de cei ce lucreaza in Invatamant. Economia privata e pe locul 2 in clasamentul general.

Sa intregim tabloul adevaratilor castigatori de pe urma asa-ziselor masuri de stanga ale asa-zislui partid de stanga numit PSD:

1. Multinationalele

2. Administratia Publica

Asta ca sa vedem ce ideologie ascunde PSD si Programul lui!!

Nu mai vorbesc de faptul ca multinationalele sunt cele mai putin expuse la faliment, fata de firmele autohtone. Era ceva cu o masura ca daca dai faliment sau ajungi in insolventa sa nu mai poti sa-ti faci o firma. Pe cine, oare, avantajeaza si dezavantajeaza o asemenea masura? Mi se pare destul de limpede…

Pe cei din Administratia Locala i-a lasat sa-si faca ce salarii vor!! Au ajuns sa aiba niste salarii enorme fata de ceilalti – ce sa-i faci, unii sunt mai smecheri decat altii iar in pesedism obraznicul mananca praznicul. Ei chiar si daca vor pierde la salariu in urma masurii cu pricina, tot salarii mari vor avea fata de cei ce lucreaza in Sanatate sau Invatamant.

Sa vedem acum cum stam cu executia bugetara. Iata o postare a D-lui. Citu din 27 noiembrie:

„

Economia respinge programul de guvernare Dragnea!

După 10 luni, execuția bugetară arată dezastrul din economie.

1. Investițiile scad cu 30%!!!

2. Veniturile fiscale scad cu 10% (sau cu 1.3 pp din PIB)!!!

3. Deficitul bugetar este de aproape 5 ori mai mare!!! (vezi Tudose că nu sunt nebun? Ți-am recomandat să -ți notezi câteva cifre și o carte cu poze. Poate acum mă asculți)

#romaniitrebuiesastie

Sursa grafic: Ministerul Finanțelor Publice

 „

Contrar a ceea ce, poate, cred multi pentru PSD scaderea veniturilor fiscale nu e o problema chiar asa de mare… Eu am spus ca nu toti cei care lucreaza la stat vor fi castigatori. PSD va purcede la disponibilizari de personal, poate chiar masive, nota bene: in detrimentul propriului sau electorat. Trebuie spus ca nimic nu anunta pentru 2018 o crestere a veniturilor fiscale. N-am vazut la PSD o strategie in acest sens. Florin Citu vorbeste aici despre o posibila noua taxa in astfel de termeni:

„Dragnea si Tudose o pun de un CARITAS!

Stiati deja ca statul PSD-ist este mafiot. Nu este un secret.

Va prezint astazi o mare ticalosie a acestui stat PSD-isit. Si mai rau, e pe cale sa se repete si in 2018.

Din 2008 si pana astazi ati imprumutat statul roman impotriva vointei voastre. Ma refer la taxa de mediu/taxa de poluare/timbru de madiu/taxa de prima inmatriculare etc. Desi aveau nume diferite reprezentau aceeasi hotie brevetata de statul mafiot PSD-ist.

In 2013, celebrul premier VVP, prin OUG 9/2013 perfectiona un sistem prin care statul va fura banii din buzunar. Sova ne anunta ca destinatia acestei taxe o sa fie constructia de autostrazi si drumuri nationale si VVP aproba aceasta ordonanta, desi stia ca este impotriva directivelor UE. Alt premier PSD-ist care nu se simte bine in UE.

La sfarsitul anului , VVP senin ne anunta ca a folosit banii pentru altceva. Prin “altceva” intelegeti voi la ce ma refer. Pe ce cheltuie banii PSD de obicei?

Inca din 2009 unii dintre voi ati dat in judecata statul roman si ati castigat. Suntem in 2017, si doar dupa decizia CJUE PSD-isiti suparati se jura pe programul de guvernare ca ne dau banii inapoi. Cine ii mai crede?

Ati inteles cum sta treaba cu statul mafiot PSD-ist? Astia ne-au luat banii din 2008 si ne promit ca ii returneaza pana in 2019. In tot acest timp ei, PSD-istii, stiau ca acesti bani sunt incasati ilegal.

Dar ticalosia acestui partid nu se opreste aici. Dupa ce am analizat cererea de restituire nu o sa va vina sa credeti ce am descoperit. Astia sunt mai hoti ca Terente din Braila.

Iata ce am descoperit:

– Nu toti cetatenii care au platit taxa sunt tratati la fel. Cei care nu au actionat statul in judecata primesc banii inapoi. Si atat. Ceilalti primesc in plus si dobanda legala penalizatoare si cheltuieli de judecata.

– Nu primiti bani cash neaparat. Se fac compensari. Destept statul asta mafiot PSD-ist, nu-i asa?

Trei concluzii:

1. Statul PSD-ist s-a folosit de banii tai gratuit din 2008 si pana astazi. Daca nu ai dat statul in judecata primesti suma platita initial si atat. PSD ti-a rapit in cunostinta de cauza dreptul de face orice altceva cu banii astia – sa cheltuiesti, sa investesti, sa economisesti.

2. Vestea proasta este ca nici suma platita initial nu o mai vedeti. Pentru ca Dragnea, bandit adevarat, a scris in cererea de restituire, pe care o semnam toti, ca suntem de acord cu compensarea sumelor.

3. Statul PSD-ist stia ca ce face este ilegal. Cine ne restituie noua, celor care nu am dat in judecata statul, dobanzile pentru 8 ani de zile in care s-au folosit de banii nostri? Chiar si fara dobanzi statul are de restituit aproape 1% din PIB in 2018. E groasa rau!

Sa fie foarte clar. Romani vi se pregateste o noua taxa pentru ca PSD nu are bani sa restituie taxele platite pana acum ( de aceea se tot amana bugetul pentru 2018).

Cum se va numi noua taxa, nu mai conteaza. Dar stim sigur ca la cateva luni dupa aplicare, cineva o va anula in instanta. Si nici asta nu va conta. Cei care o platesc sa se astepte sa o primeasa inapoi in medie dupa o perioada de 8 ani (sumele vor fi mai mari ca cele din perioada 2008-2016).

#tudoselabnr#romaniitrebuiesastie

PS. Tudose s-ar putea sa renunte la noua taxa, daca ne exprimam cat mai multi impotriva acesteia.” (subl. mea)

Insa o conceptie clara a Coalitiei asupra problemei cresterii veniturilor fiscale n-am vazut si e indoielnic faptul ca aceasta ar exista. Or, daca economia raspunde la masurile PSD-ALDE prin scaderea veniturilor fiscale, atunci suntem indreptatiti sa presupunem ca masurile vor fi de disponiblizare din sectorul de stat, din intreprinderile de stat cu pierderi. In privinta Fondurilor Suverane de Dezvoltare, care ar grupa in cadrul lor ansamblul companiilor de stat, PSD n-a facut nimic… Si atunci solutia ar fi o accelerare a privatizarii acestor companii…

Deficitul bugetar e clar ca a crescut, dar mai e pana la 3% din PIB. Ingrijorator e faptul ca investitiile au scazut drastic!! Marea problema e ca nici in privinta investitiilor PSD nu are o conceptie clara, un plan adecvat de crestere a acestora. Daca vor avea loc disponibilizari cum se vor crea locuri de munca in conditiile in care trendul investitiilor e de scadere? Pe de alta parte, cum vor veni mai multi bani la buget fara investitii? Pentru ca, din cate inteleg, si investitiile straine directe sunt in scadere!!

Care e conceptia PNL? Din partea acestui partid Dl. Florin Citu, senator si economist, propune urmatoarele:

„Florin Cîţu, senator PNL: Astăzi, la comisia de buget finanțe din Senat, discutăm oug 79/2017 cu modifcările la codul fiscal (transferul contribuțiilor etc) .
Îmi voi susține amendamentele care reprezintă opinia mea pentru un cod fiscal optim după 11 luni de atac al PSD asupra economiei – cota unică de 16%.
Ce propun eu :
– reducerea poverii fiscale asupra forței de muncă cu 5.65 puncte procentuale.
– salariile brute nu trebuiesc negociate. În sectorul bugetar legea salarizării se aplică așa cum este acum. Împreuna cu măsura de reducere a poverii fiscale, apare spațiu fiscal pentru legea salarizării unitare.
– cresc contribuțiile personale către pensiile private (cei care muncesc și contribuie astăzi, contribuie mai mult la pensia proprie)
– impozit pe venit 16%
– impozit pe profit 16%
– impozit pe microintreprinderi , 1% opțional, pentru companiile cu cifra de afaceri până în 500 000 euro
– TVA 16%
#romaniitrebuiesastie„

Trebuie remarcat ca viziunea PNL e cel putin coerenta. Si trebuie spus ca e si corecta deoarece sistemul cotei unice a reusit sa aduca chiar excedent bugetar. E adevarat, pe vremea guvernarii Ponta au crescut taxele si impozitele. Ca banii nu au fost folositi cum trebuie, e alta treaba. Totusi, sistemul cotei unice a dat coerenta si o abordare unitara din punct de vedere economic.

Insa ciudat e si altceva… Interesant e ca PSD nu a venit cu o impozitare diferentiata sau progresiva, in schimb a venit cu trecerea contributiei de la angajator la angajat… Pe mine asta ma uimeste: nu vii cu o masura de stanga, cum ar fi fost de asteptat, in opozitie cu cota unica liberala, in schimb experimentezi si vrei sa aplici una de dreapta… Ce loveste in angajatii ce traiesc din salariu, care poate, mai mult decat probabil, ca i-a si votat…

De observat, totusi, ca daca pe vremea Guvernului Ponta au crescut numarul de taxe si impozite, masura care, desigur, a impovarat firmele, totusi ideea e una de stanga si au fost masuri care au adus statului excedent bugetar. Nu a fost pusa in pericol situatia macroeconomica a tarii. De asemenea a permis o crestere economica importanta. In schimb PSD-ul lui Dragnea loveste in cetateni!! In sensul acesta era si impozitul pe gospodarie, in ideea de a lua mai multi bani de la cetateni. Apoi trecerea contributiei de la angajator la angajat, care-i loveste pe angajati!!

Eu stau si ma intreb ce fel de partid e asta: PSD? Care e coerenta lui ideologica? PSD e cel mai mare partid din Romania. Poate e prea mare pana la urma… Stau si ma intreb ce fel de partid de stanga e asta… PSD numara cei mai bogati membri, unii chiar importanti care au ajuns primari si care sunt, spre exemplu, in Top Forbes… Numai sa ne uitam la Liviu Dragnea, un om bogat, cu un adevarat domeniu baronial in Alexandria, Teleorman – una din cele mai sarace zone ale tarii!! Cu excursii de vacanta in Brazilia… Este foarte interesant ce remarca maestrul Ion Cristoiu in acest editorial din 22 noiembrie:

„Dincolo de ridicolul infinit al dactilografelor strigînd împotriva Guvernului în timp ce le e gîndul la oala cu ciorbă lăsată pe plită în grija soacrei sau a portarilor care se întreabă cînd o să li se mărească și lor leafa, așa-zisa demonstrație de la Galați mi-a atras atenția prin năucelile care au fost lozincile. Cum adică Jos Ciuma roșie! Da, poate că PSD e ciumă, nu mai mult decît alte partide politice, inclusiv PNL, care a fost aliat cu Ciuma, dar a-l acuza că e o Ciumă Roșie, că are un Guvern comunist, înseamnă a jigni Comunismul. Acest clișeu, folosit și de TeFeLiștii, e cea mai tare dovadă a lipsei de creativitate și chiar de inteligență politică din partea formațiunii încăpute pe mîna penalului Ludovic Orban. Se poate spune despre actuala guvernare PSD că e coruptă, anapoda, bramburită, iresponsabilă prin absența oricărei preocupări privind investițiile, dar că e Roșie, că e comunistă, în nici un caz. PSD nu mai e de decenii un partid de Stînga, d-poi de extremă Stîngă, precum Partidul Comunist, pentru că PSD n-are altă doctrină decît cea a Îmbogățirii prin orice mijloace. A spune că PSD e un partid comunist înseamnă a avea mari probleme cu identificarea realității. Îl vede cineva pe Liviu Dragnea comunist? E vreun lider PSD de condiția modestă a unui socialist măcar? Cum să fie un partid comunist un partid ai cărui lideri stau în vile de multimiliardari, își fac vacanța în Bahamas și-și transportă fundul în Mercedesuri?” (subl. mea)

Este important de stabilit ce se intampla, de fapt, pe scena noastra politica. Pentru ca, spre exemplu, cei care ies la mitinguri antiPSD, antiguvernamentale, numai sa te duci acolo sa-i vezi si nu cred ca o sa ti se para ca sunt oameni de dreapta. Sau ca ar reprezenta Mutinationalele… Adica acei angajati atat de bine platiti din multinationale, oameni de dreapta, care vor dom’ne sa rastoarne Guvernul asta de stanga, dedicat celor multi, vorba lui Ion Iliescu. Ion Cristoiu are un editorial foarte interesant despre asemanarile dintre manifestatiile antiguvernamentale si antiIliescu din 1990 si cele din 2017:

Ponderea crescîndă a luptei extraparlamentare sau 2017 – un nou an 1990

„În zilele de 30 noiembrie și 1 decembrie 2017, întreaga presă autohtonă, în frunte cu batalionul televiziunilor de știri, a pisat mărunt-mărunt tema Dezbinării societății românești cu prilejul Zilei naționale. Fapte precum absența din tribuna oficială a liderilor PSD și ALDE – Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu –, strîngerea în Piața Victoriei a cîtorva sute de TeFeLiști, mai toți îmbătrîniți în protestele anti-guvernamentale din 2017, care par a le ține locul de orice altă înfăptuire profesională, socială și chiar conjugală, Recepția de la Cotroceni văduvită de participarea premierului, astfel încît Klaus Iohannis și-a măcănit pereților textul de negare a existenței statului paralel, negare avîndu-și temeiul în faptul că el nu-l întîlnește în timpul deplasărilor huruitoare și costisitoare din fiecare vineri după-amiază pe traseul Palatul Cotroceni – Cuibul de turturică al Răvășitoarei, au fost interpretate de moderatoare și prezentatoare îmbrăcate în ii (patriotismul înseamnă însă altceva decît folclorismul de operetă) drept un moment de Criză uriașă a societății românești, născătoare firește de o cascadă de Breaking news-uri concurate doar de cele izvorîte din starea vremii.

Eu însă nu m-am cutremurat, nu m-am îngrijorat și nici măcar nu m-am preocupat de faptele prezentate de presa noastră drept dramatice prin unicitatea lor în postdecembrism.
Și asta din simplul fapt că pentru mine, om bătrîn, care am văzut și comentat aproape zi de zi întreaga istorie postdecembristă , toate cele întîmplate în aceste zile atît pe scena politică a țării, cît și pe scena Străzii, nu sînt o premieră. Fapte asemănătoare, dacă nu identice s-au petrecut și în decembrie 1990, cînd România cunoștea din punct de vedere social- politic o situație asemănătoare celei din decembrie 2017.

Despre evenimentele care au ținut de sărbătorirea Zilei naționale și de cele care au marcat comemorarea lui decembrie 1989, publicam în numărul din 22 decembrie 1990 al revistei Expres Magazin, un text ce lasă impresia c-a fost scris acum, în decembrie 2017:

„O imagine pregnantă asupra situaţiei politice din România la un an de la răsturnarea dictaturii ne-o oferă însăşi sărbătorirea în aceste zile a aniversării evenimentelor din decembrie 1989.

Comunicatele aparţinînd diferitelor formaţiuni politice, acţiunile concrete, atît ale Puterii, cît şi ale Opoziţiei, gesturile individuale şi colective se adună într-un moment care, asemenea unui focar, reflectă starea societăţii româneşti de la ora actuală.

Chiar de la început trebuie evidenţiate controversele ivite în legătură cu modul în care trebuie sărbătorită această aniversare. Nu e vorba, fireşte, de divergenţe privind programul manifestărilor sau de discuţii în legătură cu protocolul, ci de polemici violente avînd ca bază o diferenţă radicală în ce priveşte modalitatea de sărbătorire. Opoziţia a conceput aniversarea sub semnul unor acţiuni menite a exercita asupra Puterii presiuni în direcţia îndeplinirii idealurilor Revoluţiei din decembrie. Puterea le-a considerat tentative de destabilizare politică, ba chiar drept acţiuni contrare obiectivelor din decembrie trecut, insistînd pe necesitatea unei atmosfere de reculegere şi pioşenie.

Această prăpastie dintre Guvern şi Opoziţie în ce priveşte aniversarea Revoluţiei exprimă cum nu se poate mai limpede radicalizarea din ultimul timp a confruntării politice din România. Nu împărtăşim, desigur, poziţia d-lui Ion Iliescu privind necesitatea unui consens naţional. Apelul lansat în numeroase rînduri de preşedintele ţării la unitatea tuturor forţelor politice pentru depăşirea crizei cu care se confruntă România se întemeiază pe o superbă iluzie. Consensul general trebuie realizat doar în ce priveşte integritatea şi suveranitatea ţării. Restul problemelor sînt şi trebuie supuse bătăliei politice. Sub acelaşi semn, al iluziei, poate fi pusă şi chemarea domnului Ion Iliescu la ceea ce domnia-sa numeşte Opoziţie constructivă.

În logica pluripartidismului intră şi convingerea fiecărei formaţiuni de pe eşichierul politic că ea e singura în stare, dacă i s-ar da puterea, să aducă ţării belşug şi prosperitate. În acest sens fiecare formaţiune politică se străduieşte să o răstoarne pe cea ajunsă la guvernare şi să-i ia locul pentru a-şi promova propriul program. În această bătălie o formaţiune poate avea, din motive tactice, momente de armistiţiu cu guvernul. Ar fi ceea ce domnul preşedinte numeşte Opoziţie constructivă. Esenţială rămîne însă lupta Opoziţiei pentru a lua locul guvernanţilor.

Altfel spus, Opoziţia distructivă.

Urmînd incidentelor de la Alba Iulia, aniversarea Revoluţiei din decembrie 1989 a dovedit însă că fireasca bătălie pentru putere s-a încărcat cu trăsături care riscă s-o treacă dincolo de hotarele jocului politic. Între Putere şi Opoziţie s-a adîncit o suspiciune care face tot mai dificilă desfăşurarea confruntării în cadrele democraţiei. Cele două părţi se acuză reciproc de mijloace incorecte. Puterea etichetează fiecare gest al Opoziţiei parlamentare şi extraparlamentare drept încercări de subminare a intereselor naţionale. Sînt vehiculate, atît în declaraţiile Guvernului, cît şi în intervenţiile presei oficiale etichetări reamintind de perioada ascuţirii luptei de clasă: acţiunea agenturilor străine, răsturnarea ordinii de drept, afectarea intereselor poporului.

Nici Opoziţia nu duce lipsă de mijloace situate în afara jocului politic. Multe marşuri şi mitinguri au lansat slogane care îndeamnă la violenţă împotriva liderilor aleşi la 20 mai 1990, inclusiv la dispariţia lor fizică. Astfel de imbolduri la soluţionarea conflictelor politice prin uciderea adversarului nu sînt menite a îmbunătăţi imaginea noastră în lume. E suficient că prin parodia de proces intentat soţilor Ceauşescu sîntem singura ţară din Est care şi-a asasinat preşedintele. Un slogan cum e «La palatul Cotroceni/ Cîntă cucuveaua» lasă să se înţeleagă că am fi gata să procedăm la fel şi cu actualul preşedinte, riscînd să răspîndim pe glob imaginea falsă a unui popor sălbatic.

Sărbătorirea constituie un moment semnificativ şi în ce priveşte ponderea mijloacelor de luptă politică în România de azi. Mitingurile antiguvernamentale, marşurile de protest, grevele studenţeşti dovedesc tot mai clar deplasarea Opoziţiei din Parlament în stradă. Contrar celor susţinute de guvern, mitingurile, grevele, demonstraţiile antiguvernamentale şi antiprezidenţiale nu sînt acţiuni destabilizatoare. Ele se înscriu printre mijloacele de confruntare politică din orice democraţie autentică. Din acest punct de vedere, ele au aceeaşi legitimitate ca şi votul negativ din Parlament. S-ar putea spune că existenţa lor nu pune la îndoială, ci, dimpotrivă, întăreşte ordinea de drept din România.

Ponderea tot mai crescîndă a contestării extraparlamentare a Puterii exprimă însă o realitate politică, dacă nu îngrijorătoare, atunci cel puţin ciudată. Principala sa cauză trebuie căutată în neîncrederea unei părţi a populaţiei în Parlamentul ales la 20 mai 1990. Acest sentiment provine, pe de o parte, din credinţa multora că alegerile nu au exprimat adevărata opţiune a ţării, iar pe de alta, din convingerea că Opoziţia este practic inexistentă în Parlament. S-ar putea spune că această lipsă de pregnanţă a Opoziţiei îşi are cauza în majoritatea zdrobitoare deţinută de partidul de guvernămînt. Dar chiar şi în aceste condiţii, Opoziţia parlamentară nu a reuşit să se detaşeze, dacă nu ca o forţă capabilă să respingă o lege avansată de guvern, atunci măcar ca o forţă în stare să lupte împotriva ei pînă în pînzele albe. Atît Televiziunea cît şi presa ne oferă imaginea unui Parlament în care bătălia se duce nu între diferitele formaţiuni politice, ci între diferite persoane.””

Este adevarat, se aseamana. Dar care sunt, totusi, deosebirile? In 1990 oamenii manifestau impotriva criptocomunismului intruchipat, in viziunea celor ce se aflau in strada, de FSN si Ion Iliescu. Or, acum despre ce criptocomunism sa mai vorbim, in conditiile in care „PSD nu mai e de decenii un partid de Stînga, d-poi de extremă Stîngă, precum Partidul Comunist”? Chiar si lozinca „Romania moare!” e una de stanga. Trebuie sa remarcam o inversare a situatiei fata de 1990. Atunci, dupa o victorie zdrobitoare a FSN-ului si a lui Ion Iliescu in alegerile din 20 mai, Opozitia (si pe atunci fragmentata) trebuia sa se manifeste cu pregnanta pentru a nu se pierde. Insa pe atunci exista, totusi, o logica de dreapta in actiunile Opozitiei, in mitingurile si marsurile de protest. Transformarea PSD intr-un partid ce nu prea mai e de stanga tinde sa schimbe aceasta logica. Antipesedismul exista, insa conturul sau ideologic nu e foarte clar.

Merita o analiza aprofundata ceea ce se intampla astazi. Voi da doar unele idei la care m-am gandit… Spre exemplu, lupta anticoruptie, referitoare la coruptia mare si medie, e de stanga pentru ca infaptuieste un act de justitie (dreptate) sociala. Organul acestei lupte e DNA. Stanga, adica PSD si ALDE, il definesc ca stat paralel… Imbogatirea prin orice mijloace, cum spune maestrul Cristoiu, in niciun caz nu e de stanga. Dar asta caracterizeaza PSD-ul. Cei care au iesit in strada sustinand anticoruptia si protestand, de exemplu, impotriva Ordonantei 13 nu se poate spune ca sunt de dreapta. Ei au sustinut un act de justitie sociala. Au protestat, spre exemplu impotriva unui prag de 200.000 de lei noi pentru abuzul in serviciu. Era o placarda pe care scria ca in felul asta ai voie sa-ti insuesti necuvenit, adica sa furi, 199.999 lei fara sa fi tras la raspundere! Nu trebuie sa ne grabim a concluziona ca acesti tineri, Tefelistii, cum ii numeste maestrul Cristoiu, au iesit in strada ca sa lupte impotriva unei Stangi criptocomuniste, cum se intampla in 1990. In 1990 erau multi impotriva FSN, actualul PSD, deoarece se gandeau ca Iliescu, omul rusilor – parere intemeiata pe faptul ca Iliescu invatase in tineretea sa revolutionara in URSS -, ar dori restauratia comunismului in Romania. In ceea ce-l priveste pe Liviu Dragnea, fost pedist, nici nu putem sa spunem, bazat pe o parere intemeiata pe realitate, ca ar fi omul rusilor. N-am auzit sa fie implicat intr-un scandal de spionaj, sau sa aibe legaturi cu Rusia, sau sa fi invatat in URSS. Dimpotriva, a fost, nu-i asa, colegul de partid al lui Traian Basescu. In 1990, cel putin din punctul asta de vedere, lucrurile erau destul de clare. Si justificate!! Nu acelasi lucru se poate spune despre perioada actuala si despre, hai sa-i zic asa, FSN-ul actual, adica PSD-ul de azi. De asemenea, alegerile din 2016 n-au cum sa fie constestate ca si prestatia foarte slaba din punct de vedere electoral a PNL pe parcursul anului 2016. Si sa nu uitam, daca in 1990 „Principala sa cauză trebuie căutată în neîncrederea unei părţi a populaţiei în Parlamentul ales la 20 mai 1990. Acest sentiment provine, pe de o parte, din credinţa multora că alegerile nu au exprimat adevărata opţiune a ţării”, in 2016 Guvernul nu a fost unul PSD, ci de tehnocrati, sub conducerea D-lui. Ciolos, pupilul politic de suflet al D-lui. Iohannis!!! Acest Guvern a organizat alegerile. Chestia cu contestatul alegerilor din 2008, cand a castigat a doua oara Traian Basescu, a fost opera Coalitiei PSD-ALDE, mai bine zis a PSD, fara insa a aduce argumente zdrobitoare in acest sens. Doar suspiciuni de genul: ce a cautat Codruta Kovesi acasa la Gaby Oprea, taman in ziua scrutinului?

In 1990 Opozitia avea niste personalitati marcante ale rezistentei anticomuniste, mari figuri morale precum, ca sa dam un exemplu, cel mai cunoscut si poate cel mai marcant, Dl. Corneliu Coposu. Pe cand acum Opozitia nu prea are asa ceva. Nu are un mare reper moral. Sau mai multe figuri care sa se constituie in repere morale de netagaduit si care sa se manifeste in spatiul public cu pregnanta. De asemenea, nici Puterea nu are personalitati de genul lui Ion Iliescu. Liviu Dragnea e departe de a fi de calibrul politic al lui Ion Iliescu. Calin Popescu Tariceanu, la fel. Indiferent ce spun unii si indiferent de simpatiile sau antipatiile politice ale unora si altora, Ion Iliescu a fost o mare figura morala pentru Stanga postdecembrista in sensul ca aveai cu el garantia unei politici de stanga in Romania si nu intamplator a reusit sa castige si in 2000 alegerile. S-a impus prin statura sa politica, captand increderea electoratului. In ceea ce priveste Opozitia actuala, nu mai vorbesc de incercarea de transformare a lui Ciolos intr-un reper moral prin Platforma sa Romania 100.

De aceea e destul de greu de caracterizat situatia poltica actuala. Neclara, de altfel.

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

O grava eroare pe care a facut-o PSD-ALDE!!

Am trecut azi (1 februarie) dupa-amiaza prin Piata Victoriei unde mitingul era in toi. Era foarte multa lume. Marea majoritate, tineri. Si eu sunt de parere ca pentru ca sa-i intelegi trebuie sa mergi acolo, printre ei. Prima intrebare pe care mi-am pus-o a fost: de ce majoritatea sunt tineri si pentru ce au acele revendicari. Raspunsul pe care mi l-am dat la aceasta intrebare a fost unul singur: pentru ca ii afecteaza. Si nu oricum, ci grav.

Adevarul este ca PSD-ALDE a facut o greseala ingrozitoare. Adoptarea in regim de urgenta a celor doua ordonante, modificarea Codului Penal si a Codului de Procedura Penala a fost o eroare care a determinat o explozie sociala de mari proportii. Fara niciun fel de comunicare cu societatea, fara dezbateri serioase, fara sa explice cetatenilor de ce si pentru ce. Nici in campania lor electorala nu a fost vorba de asa ceva – lucru ce poate fi intepretat ca o mintire a electoratului. Practic, totul a fost adoptat intr-o noapte. Rapid si pe sub mana – asta e perceptia strazii.

Perceptia strazii e ca astfel de modificari legislative vor sa albeasca anumiti oameni cu probleme penale.

Spuneam ca cei care protesteaza sunt in marea lor majoritate tineri. Tineretul este afectat in cel mai inalt grad de conditiile economice din tara noastra. Nu trebuie sa ne mire faptul ca multi din cei care au iesit sa protesteze sunt tinerii educati, studentii. Pentru ca ei sunt cei care constientizeaza cel mai bine cum stau lucrurile si pentru ca vor sa aiba un viitor bun in aceasta tara. Faptul ca PSD-ALDE a facut totul pe sub masa, trecand rapid ordonante ce-i fac scapati de rigorile legii pe cei cu probleme penale, imbogatiti in acest fel in relatie cu Statul, a determinat reactia oamenilor. Si, dupa cum se vede, in toate marile orase ale tarii lumea a iesit in strada sa-si strige nemultumirea. Inteleg ca acum sunt 150.000 de oameni in Piata Victoriei – unde e sediul Guvernului – iar in tara au iesit in marile orase cu zecile de mii.

Ma simt ca-n 1990!

Este cat se poate de regretabil ca PSD-ALDE au gestionat atat de prost aceasta problema delicata. In Piata, amnistia si gratierea e vazuta in exclusivitate ca o scapare a unor stabi penali. A unor imbogatiti de pe urma statului, pe cai penale, care doresc, desigur, sa scape si care uzeaza de relatiile lor la cel mai inalt nivel in stat.

Dar ceea ce e cel mai grav e faptul ca perceptia celor din Piata este in legatura cu distrugerea democratiei de la noi din tara de catre un Guvern cu accente penale. Cu alte cuvinte, perceptia este ca se doreste instaurarea unei ordini totalitare in Romania, de catre o clica de banditi.

Rezultatul: sute de mii de oameni in strada care cer incarcerarea Guvernului, vazandu-l mana in mana cu infractorii pe care vrea sa-i scape!

Daca de abia a inceput guvernarea si avem astfel de probleme, nu se poate sa nu te intrebi: ce va urma? Daca un lucru simplu a fost gestionat atat de prost, stau si ma intreb cum va putea face fata aceasta guvernare mai departe… Pentru ca nici in legatura cu bugetul lucrurile nu sunt deloc clare, din cate inteleg.

Mi se pare inadmisibil ca probleme atat de sensibile precum amnistia si gratierea, modificarea Codurilor Penale sa nu se dezbata serios in societate, sa nu expui si sa nu explici motivatiile care stau la baza unor astfel de actiuni legislative. Si sa arunci tara intr-un haos periculos. Felul in care a procedat PSD-ALDE nu e doar arogant, dar e si nedemocratic. Democratia presupune dialogul cu societatea civila. Or, in felul in care s-au dat ordonantele cu pricina, care au ridicat tara si au mutat-o-n strada nu se vede asa ceva!! PSD-ALDE au creat o situatie regretabila, care pune Romania intr-o lumina defavorabila in exterior. Ei au facut un simulacru de dezbatere, asa-zis publica, in care ministrul Justitiei, Dl. Florin Iordache, nu stia decat sa raspunda ca un papagal: „Alta intrebare!”. Este rusinos pentru un partid mare precum PSD o astfel de atitudine!! Mai ales ca PSD ar fi putut oricand initia o dezbatere serioasa si onesta.

Eludarea dialogului cu societatea civila a fost o eroare foarte mare. Oamenii s-au simtit, pe buna dreptate, inselati. Ar fi trebuit, ar fi fost imperios necesar o discutie deschisa despre aceste subiecte sensibile. Cu argumente pro si contra. Iar un partid de stanga trebuia sa actioneze in acest mod. Obligatoriu! Faptul ca Dl. Florin Iordache incearca acum o dezbatere e chiar hilar. Nu e niciodata prea tarziu, insa faptul ca nu s-au facut atunci cand trebuie reprezinta o vinovatie politica a PSD. Care si-a facut un rau si lui insusi. Pentru ca prin astfel de fapte n-a facut decat sa-si erodeze increderea de care se bucura in randul cetatenilor. Este ciudat ca PSD a ales o cale prevestitoare de iesiri in strada, in loc s-o evite, cum era si normal, logic. Mai ales ca puteau sa faca asta, lucru ce le-ar fi fost mult mai confortabil si ar fi putut sa rezolve problema intr-un timp destul de scurt, daca si-ar fi dovedit justetea punctului lor de vedere in fata societatii.

Este regretabil ca nici de data aceasta PSD nu a putut sa aiba un dialog civilizat cu societatea civila si nu a reusit sa fie convingator. PSD-ALDE si Guvernul ar fi trebuit sa inceapa cu aceasta scrisoare pe care Sorin Grindeanu a trimis-o liderilor europeni. Daca in dialogul cu societatea civila ei ar fi clarificat lucrurile prin ceea ce se spune intr-o astfel de scrisoare, creand astfel o baza de discutii si dezbateri serioase, mai mult decat probabil altfel ar fi stat lucrurile. Sunt convins ca pana acum aproape nimeni nu a auzit de Directiva Europeana 334/2016. De ce? Or, aici e in totalitate vina Guvernului PSD-ALDE! Si nici de Decizia 405/2016 a Curtii Constitutionale si de recomandarea CCR in privinta plafonului de 200.000 de lei. Guvernul practic n-a facut nimic sa informeze populatia si sa se angajeze intr-un dialog rational. Eu ma intreb in continuare: de ce? Consecintele unui asemenea mod defectuos de abordare a problemelor s-a reflectat negativ atat in presa internationala, dar si la Comisia Europeana. Ideea a fost ca s-ar dori subminarea luptei anticoruptie. Cam asta a fost ceea ce s-a inteles in exterior dar si ceea ce a inteles o parte insemnata a societatii romanesti.

De asemenea s-a remarcat evitarea dezbaterii parlamentare. Cu alte cuvinte, de ce ordonante de urgenta si nu o lege in Parlament, mai ales ca PSD-ALDE au majoritatea in Parlament?

De ultima ora- DNA a deschis dosar penal in rem in urma unui denunt penal impotriva lui Sorin Grindeanu si Florin Iordache. „Printre cei care au lucrat la aceste acte se află și Oana Schmidt- Hăineală, acum secretar de stat în Ministerul Justiției, și care nu ar fi în relații bune cu Laura Codruța Kovesi.” – se arata aici. Lucru care arata ca lupta politica e in toi.

Marian Munteanu…

Trebuie discutat putin despre aceasta desemnare dubioasa petrecuta in PNL: Marian Munteanu e propus drept candidat al partidului la alegerile pentru functia de Primar General al Bucurestiului.

Dupa ce candidatul PNL, Dl. Ludovic Orban, membru vechi al PNL, a fost indepartat securistic din cursa pentru Primaria Generala, iata ca soarele rasare pe ulita PNL-ului odata cu aparitia D-lui. Marian Munteanu. Dl. Orban avea totusi o legatura cu aceasta functie, fiind in perioada 2004-2007 viceprimar general al Bucurestiului, de asemenea el a mai fost si consilier local la Sectorul 3, ceva mai demult (v. aici si aici). O experienta in administratia Capitalei conteaza foarte mult intr-o asemenea functie de anvergura, precum cea de Primar General al Bucurestiului. Pentru ca sa poti face fata cu succes intr-o asemenea functie grea, trebuie sa stii cu ce se mananca lucrul asta, ca sa ma exprim popular. Nu mai vorbesc de faptul ca dansul are si o experienta ca ministru al Transporturilor, lucru ce poate fi un avantaj: a condus un minister dificil iar experienta in conducere conteaza.

Cu un sfert de veac in urma…

Se poate spune ceva similar despre Dl. Marian Munteanu? Dansul revine in prim-planul opiniei publice dupa o absenta indelungata. Insa nu asta ar fi principala problema… Domnia sa nu a fost nimic altceva decat liderul Ligii Studentilor din anii ’90 si nimic mai mult. Nu are o experienta de partid si nu stiu daca se poate spune ca ar avea, in general vorbind, o experienta politica. O experienta cat de cat in administratie, nici atat! Interesant este si cum doreste domnia sa sa conduca Primaria: cu bucurestenii. Iar daca s-ar intampla sa aiba dificultati cu Consiliul General ar scoate oamenii in strada!!!! A declarat asta la Antena 3. Astfel de declaratii exprima un populism demn de o cauza mai buna. Ciudat este ca nu se discuta (ca n-am prea auzit) despre proiectele necesare Capitalei. Si eu stiu sa spun ca facem in limitele fondurilor disponibile si ca trebuie luptat impotriva coruptiei pentru ca sa recuperam banii si sa-i folosim „in interesul bucurestenilor” (expresie standard).

O greseala mare a PNL este ca nu a numit, in locul D-lui. Orban, un om din PNL, cum ar fi fost si firesc. Eu nu cred ca in PNL nu s-ar fi gasit si alti oameni capabili pentru o asemenea functie importanta. Chestia asta cu telefonul, vorbit cu Marian Munteanu, apoi facut repede-repede membru PNL, pune intregul partid intr-o lumina nefavorabila. Tot jocul asta, de la Busoi la Munteanu, trecand prin intermediarul Ludovic Orban, nu se poate sa nu-ti lase multe semne de intrebare.

Marian Munteanu

Se discuta despre ideologia D-lui. Munteanu. In loc sa discutam despre proiecte pentru Bucuresti, discutam despre ce ideologie ar avea Dl. Munteanu… Dar chiar asa, ce ideologie imbratiseaza Dl. Marian Munteanu? Intr-un fel e evident ca daca ar fi fost liberal, ar fi fost membru al PNL… Totusi, recunosc, o asemenea asertiune nu e valida intotdeauna. Insa, obiectiv vorbind, nu prea putem trage o concluzie in aceasta privinta. La Dl. Ludovic Orban, de atata amar de ani in PNL, lucrurile erau destul de clare, si anume ca e liberal. N-a plecat in formatiunea D-lui. Tariceanu ci a ramas alaturi de PNL. Despre Dl. Marian Munteanu nu se poate spune mai nimic in aceasta privinta. Iar lucrul asta constituie din nou o bila neagra pentru PNL!

Sa vedem ce spun si altii, de exemplu Dl. Ion Cristoiu:

Marian Munteanu – un pîrț al lui Klaus Iohannis pe care liderii PNL l-au votat fără să-și ducă mîna la nas!

„În cei 26 de ani de gazetărie, rar mi-a fost dat să văd o unanimitate a unui punct de vedere asupra unei decizii politice aşa cum se întîmplă în aceste ore şi în aceste zile după desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL la Primăria generală a Capitalei.
Cu mici excepţii, date de unul sau doi deliranţi semidocți cu acces la site-urile şi ziarele cît de cît serioase, toţi cei care s-au pronunţat asupra candidaturii şi-au exprimat o singură stare de spirit:
Uluiala!
Acea uluială care te cuprinde văzînd în plină stradă un academician doctor docent cu părul alb spunînd vorbe porcoase unei tinere decente întîlnite întîmplător.

Să ne lămurim.
Nimeni nu l-a contestat pe Marin Munteanu în sine.
Toţi l-au contestat în ipostaza de candidat al PNL.
Şi drept argumente au fost invocate o mie şi una de găuri pete din personalitatea lui Marian Munteanu.
De la ambiguitatea din 1990 pînă la strania legătură cu Virgil Măgureanu.
De la faptul c-a fost scos de la naftalină pînă la faptul că împărtăşeşte o ideologie cu vădite conotaţii legionare.

În sine, aceste pete negre sînt lipsite de importanţă.
Marian Munteanu poate face ce vrea.
Poate împărtăşi orice credinţă.
Poate, de exemplu, să susţină în public că la orele de Fizică, pe lîngă descoperirile ştiinţifice profesorul trebuie să le spună elevilor că ele, acele descoperiri, au fost făcute numai şi numai pentru că autorii l-au avut pe Dumnezeu în suflet.
Poate, de exemplu, să susţină, chiar şi la Realitatea Tv, sub privirile încîntate ale lui Rareş Bogdan, înfăşurat în Tricolor, că un funcţionar trebuie să ţină cont că România e creştină.
E drept, noi ăştia, cei care nu suntem vizitați de Duhul Sfînt, credeam că un funcţionar trebuie să ţină cont că România e o ţară europeană, în care funcţionarul se află în serviciul Publicului şi nu invers.
Repet, libertatea de expresie, unul dintre cele mai mari cîştiguri ale democraţiei, permite afirmarea oricărei opinii, a oricărei teze.

Ceea ce a uluit pînă la buimăcire pe toată lumea a fost desemnarea lui Marian Munteanu drept candidat al PNL.
Marian Munteanu a vrut să candideze la Preşedinţie, în 2000, din partea PNR, formațiune condusă de Virgil Măgureanu.
N-a tresărit nimeni atunci la decizia luată de PNR.
Au fost tresăriri la acceptarea de către Marian Munteanu a condiţiei de candidat al lui Virgil Măgureanu.
N-a tresărit, deoarece PNR era un partid mic, în căutare disperată de lovituri mediatice şi, în plus, avea o platformă naţionalistă.

Dacă Marian Munteanu ar fi fost desemnat să candideze la Primărie din partea unui partid naţionalist-extremist minuscul sau din partea PRM, n-ar fi tresărit nimeni.
S-ar fi înţeles legătura dintre partidul respectiv şi Marian Munteanu.
Marian Munteanu e practicantul unui naţionalism delirant, a unui naționalism de cădelniță și tămîie, de camilafcă și barbă neîngrijită, altfel spus, un naționalism peste care s-au turnat ciubere de agheasmă: România e Grădina Maicii Domnului; România e o bucățică de Rai; România e ținta străinilor hrăpăreți, care vor s-o stoarcă de bogății; România e Noul Ierusalim.

S-a spus şi s-a scris că Marian Munteanu împărtăşeşte ideologia legionară.
Ca om care a studiat Mişcarea legionară şi pe Corneliu Zelea Codreanu în biblioteci şi arhive, îmi permit să spun că o asemenea afirmaţie jigneşte Mişcarea legionară.
Mişcarea legionară, cel puţin la nivelul scriitorilor și filosofilor care i-au fost teoreticieni, avea o doctrină coerentă.
Din discursul legionar al lui Marian Munteanu lipsesc elementele care au adus succesul politic al Mişcării:
Lupta împotriva corupţiei, promovarea Onoarei, pariul pe tineri, dispreţul faţă de politicianism.

Din doctrina legionară, Marian Munteanu a reţinut doar clișeele repetate papagalicește de legionarul semidoct.
Un asemenea personaj, anti-occidental, anti-democratic, anti-modern, anti-european e desemnat candidatul unui partid care se pretinde modern, european, care vrea să conducă o țară membră a Uniunii Europene și a NATO.

Biroul Politic Național al PNL cuprinde peste o sută de lideri ai partidului.
Unii aparțin PDL, alți PNL.
Amîndouă partidele au fost partide de guvernămînt, au dat candidați la președinție și președinți și premieri.
Marian Munteanu a fost desemnat în unanimitate (cu excepţia lui Mircea Ionescu Quintus, care s-a abţinut) de către cei peste o sută de membri ai Conducerii PNL.
Printre cei care l-a votat s-au aflat foşti miniştri, foşti demnitar, actuali parlamentari.
Într-un cuvînt, oameni care au condus o ţară şi nu un schit.

Cum de n-a întrebat nimeni de ce Marian Munteanu și nu un lider PNL?
Cum de n-a invocat nimeni biografia mai mult decît suspectă a lui Marian Munteanu?
Cum de n-a zis nimeni nimic la propunerea lansată de Alina Gorghiu?
Răspunsul e simplu.
Alina Gorghiu a adus în Biroul Politic ordinul dat de Klaus Iohannis.
Ce l-a apucat pe preşedintele României ca să impună un asemenea personaj unui partid, nenorocindu-l?
E o întrebare al cărui răspuns nu mă interesează.
Pentru că ar fi un răspuns ca şi cel dat întrebărlor:
De ce face Klaus Iohannis voiaje de lux împreună cu consoarta pe banii statului?
De ce pleacă Klaus Iohannis vineri la prînz şi vine la serviciu abia luni la prînz, cînd bugetarii, ca şi el, au făcut deja şase ore de lucru la program?
Vorba lui Stelian Tănase:
De chichi!

Întrebarea, întrebarea care merită luată în seamă, e următoarea:
Ce fel de partid e acela care votează fără să-şi ducă mîna la nas orice pîrţ al lui Klaus Iohannis?!”

Vehement mi s-a parut a fi si Dl. Cristian Preda, aceasta postare de pe FaceBook:

„În 2012, când era divizată, dreapta i-a susținut la Primăria Bucureștiului pe S. Prigoană (candidat PDL) și pe S. Oprescu (propus de PNL, alături de aliații săi din USL). Acum, dreapta unită îl propune pe Marian Munteanu. Mă simt insultat auzind că MM e prezentat drept liberal. Am scris sute de pagini despre liberalism și realizez că ecoul lor în PNL e nul. Regret, pe de altă parte, că nu am ascultat sfaturile care mi-au fost date acum câteva luni, de a mă prezenta ca independent la Primăria Bucureștiului. Am fost convins că PNL va prezenta un candidat foarte solid și credibil. M-am înșelat amarnic. Ce au făcut Predoiu, Gorghiu and co. e o bătaie de joc.”

si aceasta:

„Lansez aici un apel către conducerea PNL. Îi invit să retragă candidatura lui Marian Munteanu, care nu are legătură nici cu profilul de centru-dreapta asumat de cei care au votat de-a lungul timpului cu formațiuni liberale, nici cu doctrina PPE, familia europeană la care au aderat peneliștii. Candidatura lui Munteanu e o eroare la fel de mare ca și propunerea regelui Mihai drept prezidențiabil în 1992. După seria Bușoi, Orban, Munteanu, e preferabil ca PNL să nu aibă un candidat propriu, fiindcă ridicolul i-a copleșit. Doar scuzele prezentate electoratului bucureștean îi pot salva. Dacă Munteanu e retras, voi vota cu PNL la Consiliul General. Dacă nu, voi vota și împotriva lui Munteanu, și împotriva candidaților PNL în consilii. Îi rog pe toți cei care sunt de acord cu mine să difuzeze acest mesaj.”

Totusi, e foarte ciudata atitudinea PNL… Daca nu e bun un candidat asupra caruia planeaza o suspiciune privind fapte de coruptie, e bun unul asupra caruia planeaza suspiciuni ca ar fi un admirator al Miscarii Legionare, un antieuropean, antioccidental si fost colaborator al lui Virgil Magureanu? Observati ce spune si Cristian Preda: „Mă simt insultat auzind că MM e prezentat drept liberal”…

Iar adversarii PNL vor folosi, banuiesc, in campanie aceste slabiciuni pentru a lovi in PNL. PNL nu a dat, cel putin pana acum, din cate stiu, explicatii convingatoare privind suspiciunile referitoare la activitatea si orientarea ideologica a noului candidat. De asemenea nici Dl. Munteanu nu a raspuns convingator la astfel de indoieli legate de activitatea sa si crezurile sale politice.

… si astazi…

Insa ceea ce se intampla este uluitor si nu degeaba a scris Dl. Cristoiu despre „partul” prezidential… Pentru ca desemnarea lui Marian Munteanu drept candidatul PNL la Primaria Bucurestiului pare a se inscrie in acelasi gen de actiuni precum decorarea cu Ordinul National Steaua Romaniei a D-lui. Octav Bjoza, admirator infocat al Miscarii Legionare, promovarea Oanei Stanciulescu in conducerea TVR. Insa acest trend ciudat nu trebuie atribuit doar PNL-ului sau doar Presedintelui. Ci si Stangii politice si va invit sa cititi aici un articol recent si reiau titlul unui articol din Gandul: „Mândrii români ai lui Victor Ponta îşi explică de ce Iohannis este un pericol: „Una e să te nască mă-ta în altă ţară, alta e să vii aici şi iei cetăţenie”” si citez din inceputul articolului:

„Cum îl văd votanţii PSD pe Klaus Iohannis? Cu un Victor Ponta care le-a stimulat mândria că sunt români şi ortodocşi, alegătorii social-democraţi adunaţi la Craiova, la lansarea la apă a candidatului lor, sunt categorici: Iohannis nu e bun „pentru că nu e român”.”

Observati ce vremuri traim… Rares Bogdan vrea sa aduca un tricolor mare cat toate zilele in studio!! 🙂 Pentru ca-si iubeste tara: „de-aia, ma, c-o iubesc!!”, dupa cum a si declarat. Ma mir ca n-a zis ca va veni imbracat in port popular. Dar, mai bine, sa nu-i dau idei… 🙂

Mai avem putin si reluam Festivalul National Cantarea Romaniei? 🙂

Trebuie sa vedem si care e punctul de vedere al PNL:

Romania Libera

PNL: Nu sunt probe că Marian Munteanu ar fi apropiat de extrema dreaptă

„PNL susține că nu există probe care să ateste că Marian Munteanu, recent nominalizat drept candidat la Primărie, ar fi „apropiat de extrema dreaptă”.

„Un mit care a fost cultivat cu multă migală în primăvara anului 1990 a fost cel al așa-zisei apropieri a dlui. Marian Munteanu de extrema dreaptă. Referitor la acest aspect, PNL nu poate să nu constate că și acum, ca și în zilele triste ale mineriadelor, lipsesc probele care să susțină aceste acuzații”, menționează un comunicat al PNL.

Din acest motiv, PNL solicită celor care întrețin acest discurs „plin de neadevăr” să aducă probe „care ar putea, eventual, să susțină acuzele pe care i le aduc domniile lor”.

PNL amintește că Marian Munteanu a participat la Revoluția din decembrie 1989, la organizarea Ligii Studenților, a fost primul președinte al Alianței Civice și lider al Pieței Universității.

„Prin ce a făcut în ultimii 25 de ani, ca lider respectat al societății civile și ca antreprenor, dl Marian Munteanu a fost și este un susținător consecvent al cursului României către modelul democratic de dezvoltare a societății și către economia liberă de piață.   Dl. Marian Munteanu a susținut mereu și susține cu consecvență integrarea europeană și euro-atlantică a țării noastre. În ultimii ani domnia sa a avut multe ocazii de a călători în țări occidentale unde a fost un avocat al României și al colaborării țării noastre cu marile țări democratice ale lumii”, subliniază PNL.

Acest partid solicită liderilor societății civile „să țină cont de faptul că o campanie electorală locală deschisă și corectă, care să ajute cu adevărat cetățeanul în formarea deciziei de vot, nu poate fi organizată decât dacă organizațiile aflate în afara jocului politic își vor asuma în mod corect rolul lor”.

„Aici nu este vorba numai despre dl. Marian Munteanu, ci despre modul în care trebuie să facem și să înțelegem politica. În ceea ce îl privește pe candidatul PNL este o realitate istorică faptul că adevărul a învins mereu”, conchide PNL.”

Mediafax

PNL îl apară pe Munteanu, acuzând societatea civilă de afirmaţii false în stil fesenist şi propagandă

„PNL acuză societatea civilă de afirmaţii nefondate la adresa candidatului partidului pentru Primăria Capitalei, Marian Munteanu, susţinând că ONG-urile dau dovada ”unui discurs propagandistic des întâlnit în jocul politicianist” şi de partizanat ”vădit” pentru un candidat şi pentru un partid.

”În puţinele zile trecute de la desemnarea dlui Marian Munteanu drept candidat al PNL la Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, membrii PNL au constatat faptul că în spaţiul public au început din nou să circule aceleaşi acuzaţii lipsite de temei care acum un sfert de secol încercau să păteze imaginea Pieţei Universităţii. De această dată, aceste acuze nu mai vin din partea partidului condus de Ion Iliescu şi nici din partea presei feseniste, ci din partea unor organizaţii şi persoane care aparent consideră că deţin monopolul asupra ideii de scietate civilă. De fapt, aceste persoane sunt cei mai noi politicieni ai României şi susţin în mod deschis acţiunea unui partid politic care participă la alegerile locale din Bucureşti”, acuză PNL prin intermediul unei scrisori deschise.

Liberalii spun că apropierea lui Marian Munteanu de extrema dreaptă este ”un mit care a fost cultivat cu multă migală în primăvara anului 1990”.

”PNL nu poate să nu constate că şi acum, ca şi în zilele triste ale mineriadelor, lipsesc probele care să susţină aceste acuzaţii’‘, arată liberalii, solicitând oficial celor ce aduc aceste acuzaţii ”să aibă decenţa şi deontologia de a-şi proba spusele în mod concret, prezentând opiniei publice vorbe şi fapte ale dlui. Marian Munteanu care ar putea, eventual, să susţină acuzele pe care i le aduc domniile lor”.

PNL îl apară pe Marian Munteanu, susţinând că ”nu există nimic în activitatea sa care să justifice alte acuze ce i se aduc, anume acelea de a fi anti-occidental”, ci, din contra, candidatul PNL ”a fost şi este un susţinător consecvent al cursului României către modelul democratic de dezvoltare a societăţii şi către economia liberă de piaţă”.

În opinia liberalilor, asemenea acuzaţii sunt ”parte a unui discurs propagandistic des întâlnit în jocul politicianist”.

”De fapt, nici partizanatul vădit pentru un candidat şi pentru un partid politic şi nici susţinerea de acuzaţii fără dovezi la adresa altor candidaţi şi altor partide politice nu ar trebui să facă parte din activismul specific societăţii civile. PNL solicită tuturor liderilor societăţii civile să ţină cont de faptul că o campanie electorală locală deschisă şi corectă, care să ajute cu adevărat cetăţeanul în formarea deciziei de vot, nu poate fi organizată decât dacă organizaţiile aflate în afara jocului politic îşi vor asuma în mod corect rolul lor”, subliniază PNL.

”Încheiem această Scrisoare deschisă lansând un apel la adevăr. În cursul vieţii sale dl. Marian Munteanu a mai văzut ce înseamnă să fie acuzat fără dovezi şi chiar să fie ţinut în închisorile regimului fesenist din motive politice, sub acuzaţii false. Acele timpuri ar fi trebuit să rămână mult în urmă. Acum România este în anul 2016, dar iată că adevărul rămâne la fel de important. Apelul PNL de astăzi are tocmai acest înţeles: haideţi să facem o campanie electorală în care să putem dovedi tot ceea ce spunem despre contracandidaţii noştri! Altfel, arătăm lipsă de respect faţă de electorat şi faţă de noi înşine. Aici nu este vorba numai despre dl. Marian Munteanu, ci despre modul în care trebuie să facem şi să înţelegem politica. În ceea ce îl priveşte pe candidatul PNL este o realitate istorică faptul că adevărul a învins mereu”, concluzionează liberalii.

Citeşte şi: IPP şi SAR cer PNL retragerea candidaturii lui Munteanu pentru simpatii fasciste

Un grup de şapte ONG-uri, printre care IPP şi SAR, face apel la PNL să retragă candidatura lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei pe motiv că acesta „a avut şi are simpatii pentru curente de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată”.

„Semnatarii, organizaţii de drepturile omului dar nu numai, fac apel către conducerea Partidului Naţional Liberal să retragă candidatura lui Marian Munteanu pentru Primăria Municipiului Bucureşti considerând această nominalizare o ofensă adusă valorilor democratice ale societăţii în care trăim”, se arată în apelul lansat joi de Coaliţia Antidiscriminare.

Reprezentanţii societăţii civile mai spun că Munteanu „a avut şi are simpatii pentru curente de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată”, promovând un discurs cu elemente ortodox-fundamentaliste, incompatibil cu valori democratice şi constituţionale.

„Doar cu aceste motive în minte, şi cu îngrijorarea că prin promovarea unei astfel de persoane într-o asemenea candidatură unde poate să îşi expună ideile nocive ce pot să producă tulburări ireparabile în straturile sociale, etnice, confesionale şi nu numai din societate românească cerem PNL retragerea sprijinului politic pentru Marian Munteanu”, se mai arată în apel.

Apelul este semnat, în numele Coaliţiei Antidiscriminare, de Institutul pentru Politici Publice, Societatea Academică din România, Centrul FILIA, Romani Criss – Centrul Romilor pentru Interventie Socială şi Studii, Agenţia de Dezvoltare Comunitară “Împreună”, ACCEPT şi Euroregional Center for Public Initiative.

Citeşte şi: Institutul Elie Wiesel: Persoana publică Marian Munteanu prezintă un motiv de îngrijorare

Citeşte şi: Vasile Blaga: Marian Munteanu nu are nicio treabă cu legionarismul

Citeşte şi: Eurodeputat PSD, scrisoare către Iohannis şi PNL: Vă asumaţi ataşamentul legionar al lui Munteanu?

Citeşte şi: Adriana Săftoiu: Am spus că accept să candidez la Primărie, s-au făcut evaluări şi s-a optat pentru Munteanu

Citeşte şi: Mircea Ionescu Quintus: Marian Munteanu trebuie să aibă o reacţie. PNL are un plan de rezervă„

Asemenea explicatii pot sau nu sa fie convingatoare. Insa mie mi se pare ca Mircea Ionescu Quintus a avut si are dreptate:

Mircea Ionescu Quintus: Marian Munteanu trebuie să aibă o reacţie. PNL are un plan de rezervă

„Preşedintele de onoare al PNL Mircea Ionescu Quintus a declarat, joi, pentru MEDIAFAX, cu privire la solicitarea ONG-urilor de a-l retrage pe Marian Munteanu, că cel care ar trebui să aibă o reacţie este Marian Munteanu şi că, în cazul retragerii acestuia, PNL are un plan de rezervă.

„Nu mă interesează atitudinea ONG-urilor, mă interesează atitudinea domnului Marian Munteanu pentru că spre el se îndreaptă această poziţie”, a declarat preşedintele de onoare al PNL Mircea Quintus Ionescu, solicitat să comenteze apelul celor şapte ONG-uri de a-l retrage pe Marian Munteanu din cursa electorală.

Întrebat ce atitudine ar trebui să aibă Marian Munteanu, Mircea Ionescu Quintus a afirmat că acest lucru îl priveşte pe Munteanu şi că „este hotărârea dânsului”.

Întrebat dacă PNL ar trebui să îşi asume în continuare candidatura lui Marian Munteanu, preşedintele de onoare al PNL a spus că liberalii şi-au asumat candidatura lui Munteanu şi că acum „este treaba ONG-urilor şi a lui Marian Munteanu”.

„Noi ne-am asumat-o, că au intervenit acele ONG-uri este treaba lor şi a domnului Munteanu cât este el de legat sau nu de această societate civilă”, a mai spus Quintus.

Preşedintele de onoare al PNL a mai spus că dacă Marian Munteanu îşi va retrage candidatura partidul are un plan de rezervă, afirmând că îşi va impune punctul de vedere de data aceasta.

„De data asta, însă, pot să vă spun că dacă se întâmplă ceva suntem pregătiţi cu un plan de rezervă, dar Doamne fereşte să se întâmple ceva. Dacă cumva domnul Marian Munteanu ar dori să se retragă, o ipoteză care mi se pare foarte îndepărtată, noi avem imediat ce pune la loc. De data asta îmi impun şi eu punctul de vedere”, a declarat Mircea Quintus, afirmând că liberalii vor alege un candidat din partid.

Un grup de şapte ONG-uri, printre care IPP şi SAR, face apel la PNL să retragă candidatura lui Marian Munteanu la Primăria Capitalei pe motiv că acesta „a avut şi are simpatii pentru curente de orientare fascistă, de care nu s-a dezis niciodată”.

Seniorul liberal Mircea Ionescu Quintus a declarat, miercuri, pentru MEDIAFAX, că decizia sa de a se abţine la vot în cazul candidaturii lui Marian Munteanu este un vot împotriva „greşelii” conducerii care nu a avut un plan de rezervă, el precizând că BPN va trebui să-şi asume un eventual eşec.

„Votul meu nu l-a privit pe Marian Munteanu, ci a fost un vot împotriva greşelii conducerii PNL care trebuia să aibă mai multe soluţii de rezervă pentru situaţia retragerii domnului Ludovic Orban , care a avuut o atitudine corectă. (…) Doream să candideze unul dintre membrii PNL”, a declarat, miercuri, preşedintele de onoare al PNL, Mircea Ionescu Quintus.

Seniorul liberal a mai spus că un partid politic nu are voie să ajungă în astfel de situaţii fără a avea un plan de rezervă. „Un partid politic nu poate fi luat prin surprindere. Nu s-a gândit nimeni la un plan B , la un plan C. Este o greşeală a conducerii PNL. Eu am avut trei propuneri de candidatură, este vorba despre trei dinstinse doamne, din BPN, nu le mai spun numele. Una dintre ele este Adriana Săftoiu„, a mai declarat el. Întrebat dacă s-a gândit şi la copreşedintele PNL Alina Gorghiu, Quintus a spus că nu.”

Dl. Quintus a avut dreptate de la bun inceput. Si se vede ce inseamna un om ce are o vasta experienta in politica. Domnia sa le-a dat, practic, solutia liberalilor, dupa ce Dl. Orban si-a anuntat retragerea: candidatul trebuie sa fie bucurestean si trebuie sa fie din PNL. Or, aceste doua directii trebuiau urmate de catre PNL, nu ce s-a intamplat ulterior. De asemenea se vede experienta D-lui. Quintus si prin faptul ca s-a abtinut de la vot in cazul candidaturii lui Marian Munteanu. Sunt de acord cu dansul ca a propus femei la candidatura pentru Primarie. Regretabil intr-adevar daca PNL a fost luat prin surprindere – se vad clar carente la nivelul conducerii acestui partid.

Interesant si acest articol:

Cum poate pierde PNL Bucureştiul cu Marian Munteanu. Detaliul esenţial pe care liberalii l-au uitat

„Prin alegerea lui Marian Munteanu drept candidat la Primăria Capitalei, liberalii riscă să-şi piardă cel mai puternic aliat pe care l-au câştigat în ultimii ani, informează Gândul.

Facebook-ul unde românii s-au mobilizat, fără precedent, la alegerile prezidenţiale, contribuind decisiv la alegerea lui Klaus Iohannis preşedinte, a avut o reacţie organică de respingere a lui Marian Munteanu. Profilul fostului lider al Pieţei Universităţii nu vine în întâmpinarea aşteptărilor enunţate pe reţelele de socializare, unde nu este un teren fertil pentru un discurs mai apropiat celui legionar şi pro-Biserică.

De aminintit că în urmă cu cinci luni, după tragedia din Colectiv, pe Facebook s-a răspândit un amplu curent de sancţiune faţă de poziţia BOR în cazul tragediei. Revenind, după nominalizarea lui Munteanu, pe reţelele de socializare, s-au viralizat, cu o viteză similară perioadei prezidenţialelor, materiale referitoare la declaraţiile, din 1993, ale fostului lider al Pieţei Universităţii cu privire la asemănările dintre Mişcarea pentru România, o organizaţie condusă de acesta între 1992 şi 1995, şi Mişcarea Legionară, cât şi fotografia în care apare ţinându-se de mână cu Virgil Măgureanu.

 “A fost o reacţie fizică la un personaj toxic, e o reacţie normală pentru că internetul e un mediu reactiv”, este de părere specialistul în marketing online şi comunicare, Vlad Tăuşance, în timp ce specialistul în comunicare politică, Antonio Momoc, consideră că Marian Munteanu provine “dintr-o zonă destul de dubioasă ideologic” şi nu o mai reprezintă, astăzi, societatea civilă, iar oamenii de pe Facebook “au sancţionat chestiunea asta”.

Practic, ce se reproşează PNL-ului?

Faptul că “se preferă un discurs radical de dreapta” prin susţinerea lui Marian Munteanu, punctează Antonio Momoc. Iar dovadă stau “toate declaraţiile lui pro-legionare, toate portretele lui puse pe site-uri legionare care deja circulă pe internet”,  adaugă Vlad Tăuşance.

De asemenea, un alt motiv de reproş este ignorarea Facebook-ului care, în viziunea lui Momoc,  “reprezintă cel mai bine spiritul Colectiv şi ceea ce a cerut strada” atât la alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014, cât şi după tragedia din Clubul Colectiv, din 30 octombrie 2015.

Momoc: “Reacţiile au fost destul de anti-PNL”. Tăuşance: “Marian Munteanu nu are ce să căute în online de acum înainte” 

Specialistul în comunicare politică, Antonio Momoc, este de părere că anunţul privind candidatura lui Marian Munteanu din partea PNL la Primăria Generală a Capitalei a suscitat reacţii anti-PNL pe Facebook.

Citeşte continuarea pe Gândul. „

Insa FaceBook-ul nu poate fi considerat un indicator clar in aceasta privinta. Nu putem trage concluzia ca PNL va pierde alegerile dupa unele reactii de pe FaceBook. De exemplu s-ar putea constitui usor pe FaceBook un grup foarte numeros de sustinatori ai D-lui. Marian Munteanu. Daca Dl. Munteanu provine “dintr-o zonă destul de dubioasă ideologic”, cred ca acelasi lucru se poate spune si despre cei de pe FaceBook, cei la care face referire articolul… Mie nu mi-e clar ce ideologie ar avea acesti utilizatori ai FaceBook-ului, daca ar avea una sau daca sunt inca formati sa aiba una… Dar nu trebuie uitat un lucru: Dl. Munteanu nu deloc prost. De asemenea dansul e un bun comunicator. Candidatura dumnealui a aparut in ultimul moment, ca sa zic asa. Dansul nu a avut timp sa comunice cu acesti utilizatori ai FaceBook-ului. Probabil ca multi dintre acestia nici macar nu erau in proiect in 1990. Sunt oameni foarte tineri, unii chiar copii, care nu au avut cum sa-l cunoasca pe Marian Munteanu, mai ales ca dansul a lipsit o perioada indelungata din viata publica. Altceva ar putea fi cand incepi sa cunosti omul. Dl. Marian Munteanu a dovedit inca de atunci, din 1990 ca stie sa capteze, ca sa zic asa, masele, simte ce vor oamenii, altfel nu ajungea sa fie un lider al Pietei Universitatii. Dar in perioada recenta dansul nu s-a implicat in miscarile Pietei, de exemplu cele de protest la adresa lui Traian Basescu. Oamenii tineri n-au cum sa-l cunoasca. Insa oamenii tineri de azi n-au cunoscut dictatura comunista, n-au trait-o de aceea ma intreb daca ei inteleg spiritul de atunci al Pietei Universitatii. Marian Munteanu, evident tanar pe atunci, a fost un tanar iesit din comunism, cum eram, pe-atunci, cu totii. Generatia de azi, tinerii de azi – au trecut totusi 25 de ani – nu au iesit din comunism, de aceea perceptiile asupra anumitor lucruri ar putea sa fie diferite. Ei, spre exemplu, nu stiu si nu inteleg ce inseamna incalcarea libertatii de constiinta, impunerea prin forta si arestari a ateismului in societate. N-au trait astfel de vremuri, in care drepturile si libertatile individului au fost calcate in picioare. Ei nu stiu ce inseamna ca un regim politic sa-ti interzica sa mergi la biserica sau ce inseamna sa-ti interzica anumite lecturi din motive politice (cum era, de exemplu, cazul lui Cioran sau Eliade), pentru ca nu era o literatura potrivita cu regimul politic de atunci, cu comunismul.

Tinerii de azi ar trebui sa mediteze mult mai serios la faptul ca la Revolutie s-a luptat si s-a murit pentru LIBERTATE!!

Insa asupra lui Marian Munteanu e intr-un fel logic sa planeze tot felul de banuieli intrucat s-a clasat Dosarul Revolutiei. In chip straniu. De ce oare? Ca sa nu mai stim adevarul? Iar legatura sa stranie cu Virgil Magureanu il apropie (poate fara voia dumnealui) in chip straniu de zona fostei Securitati.

Interesant este si acest editorial aparut in DW:

PNL provoacă o furtună politică

„Nici nu a fost bine propus, și candidatul PNL la primăria Capitalei, Marian Munteanu, fostul lider al studenților din Piața Universității, a devenit obiectul unor puternice contestații.

Societatea românească își contenește emoțiile greu și nu pare capabilă să-și modereze reacțiile. E un exces în judecată și în expresie, care alterează dezbaterea și nu mai lasă nicio șansă unei conversații decente. Deunăzi cineva spunea că Gabriel Liiceanu și Ana Blandiana sunt legionari sau naziști pentru că au o viziune conservatoare despre Europa și despre vocația ei culturală. Ce-i drept, lumea s-ar putea să-i dezmintă, iar centralitatea europeană, în numele căreia ei vorbesc, să se fi dizolvat demult într-o lume lipsită de centru. În realitate, Estul e nostalgic, dar nutrește o nostalgie lucidă și resemnată știind că nu-i mai rămâne nimic altceva decât contemplarea trecutului. Fiecare rămâne loial idealului său din tinerețe și poate că e singura datorie importantă față de sine. Și nu e o datorie ușoară, căci, cum spunea Cioran: ”Câtă resemnare și cât curaj ne trebuie pentru a nu ne sfărâma sau dizolva, pentru a ne păstra figura și identitatea!”. E însă nostalgia o formă de intoleranță?

De ieri începând am aflat din zeci și sute de comentarii din presa clasică și cea electronică că Marian Munteanu este legionar sadea și că dă expresie unei etnocrații violente. Și nimeni nu pare să aibă nici cea mai mică îndoială. Discursul curge senin fără teama că așează pe cineva fără temei sub semnul unei acuzații penale. Căci a spune despre cineva că e prost nu are nicio consecință, dar a afirma ritos că e legionar riscă să provoace o sesizare a Parchetului. Când Ion Iliescu spunea că în Piața Universității sunt legionari, el făcea o judecată istorică și ideologică, el căuta să deslușească o genealogie politică, pe când acuzatorii de astăzi fac, de-a dreptul, un denunț penal.

Între ”legionarii” de azi există cu siguranță diferențe mari. Gabriel Liiceanu (legionar și el în versiunea Iliescu, legionar și azi în versiunea stângii ”civice”) este de fapt un anti-naționalist care s-a scuturat cu energie de fiece vecinătate potențial contaminatoare. În cazul său nu e numai un denunț răuvoitor, ci și o stupidă neadecvare. Marian Munteanu, în schimb, este un naționalist, dar unul lecuit, care vine în prelungirea unor decepții istorice. Primul îl ține pe Cioran la căpătâiul patului, cel de-al doilea pe Țuțea. Dar dacă Cioran a devenit un sceptic, Țuțea a sfârșit în dezamăgire. Nici într-un caz, nici într-altul legionarismul nu mai e posibil. De altfel întreaga discuție despre naționalism este viciată de analogii ilicite, lipsite total de simțul proporțiilor și care sfârșesc prin a banaliza experiențele criminale fără egal ale secolului trecut. Dacă Crin Antonescu va fi fost un soi de Hitler, așa cum sugera un raport Expert Forum, în 2012, atunci ce am mai putea înțelege din istorie? În orice caz, atunci cand rapoartele de la care finanțatorii așteaptă o descriere exactă și probă devin o specie a pamfletului, dezbaterea politică rațională nu poate avea loc. Românii își fac singuri mari deservicii autoportretizându-se în culori înfricoșătoare. Și exact la fel se întâmplă și acum când mai înainte de a vedea cine este el astăzi și ce vrea, Marian Munteanu a devenit obiectul unei diabolizări fără precedent.

Dar în ambianța aceasta frenetică în care denunțătorii arogă, cu stranie siguranță de sine, o certă superioritate morală, discuția și critica nu sunt cu adevărat posibile. Adevărata problemă este că nu îl poți critica convingător pe Marian Munteanu (în sensul unei examinări raționale) până când ambianța nu e curățată de toxinele acestei violențe dogmatice. Multă lume a ales, de altfel, să tacă, sau să rostească ceva vag și aluziv, tocmai din acest motiv.

Aș remarca deocamdată doar ironia situației: Monica Macovei & Co au pledat cu asiduitate pentru candidați ”curați” și ”cinstiți” și, iată, acum când tocmai s-a ivit unul, primii care protestează sunt chiar ea și partizanii săi câți au rămas. Au pledat de asemenea pentru boicotarea partidelor și cultivarea ”societății civile”, iar acum, când apare un candidat care vine el însuși din ”societatea civilă” tot ei se revoltă ca de un sacrilegiu. Atunci când scriam cu insistență ca problema politicii românești este că ocultează diferența dintre stânga și dreapta, refuzând să abordeze marile probleme care se pun în fața lumii noastre, ni se răspundea că prioritatea priorităților este combaterea corupției și că dezbaterile doctrinare sunt un lux pe care nu ni-l putem permite. Or, iată că Marian Munteanu candidatul susținut de PNL, destituie și el doctrinele și ne anunță că singurul lucru important este integritatea. Se află aici o simetrie, ca în oglindă, care explică oarecum răbufnirea aceasta de violență la început de campanie.”

Articolul este bun, el arata faptul ca problema doctrinara, mai bine zis ideologica, nu prea conteaza, ceea ce nu e in regula: „Or, iată că Marian Munteanu candidatul susținut de PNL, destituie și el doctrinele și ne anunță că singurul lucru important este integritatea.”. Articolul face distinctia necesara intre acuzatia de legionarism adusa lui Gabriel Liiceanu sau Anei Blandiana – in acest caz trebuie sa scriem „legionarism”, cu ghilimelele de rigoare, desigur – sau exagerarea potrivit careia Crin Antonescu „va fi fost un soi de Hitler, așa cum sugera un raport Expert Forum, în 2012” si ceea ce se spune despre Marian Munteanu, doar si pentru faptul ca atat Liiceanu cat si Ana Blandiana nu candideaza, iar Crin Antonescu s-a retras intr-un con de umbra si nici dansul nu candideaza. Una este sa-l citesti, sa-l studiezi pe Cioran si alta e o atitudine politica de natura sa te apropie de Miscarea Legionara sau fascism – ceea ce unii ii reproseaza D-lui. Munteanu. Eu n-as trece chiar atat de repede peste ceea ce i se reproseaza lui Marian Munteanu, avand in vedere promovarea acestuia pe posturile de televiziune si candidatura sa la Capitala. Eu nu-l acuz, insa solicit explicatii in continuare din partea PNL si din partea dansului pentru ca e normal ca atat PNL cat si dansul sa explice cu mai multa claritate si concretete astfel de lucruri electoratului, mai ales celui liberal. De observat ca Mircea Ionescu Quintus, cum aratam mai sus, s-a abtinut de la vot, lucru care arata ca mutarea cu Marian Munteanu ar fi una cel mult interesanta, daca nu chiar indoielnica, dar in niciun caz cea mai buna…

Ramane, totusi, intrebarea: de ce Marian Munteanu? E vorba de o nostalgie a anilor ’90? Aici PNL nu a clarificat deloc lucrurile.

Fara indoiala, anii au trecut, omul imbatraneste. Totusi, cum trebuie sa-l vedem azi pe Marian Munteanu: mai este oare tanarul din prima poza sau domnul cu aer conservator din ultima?

Numai uitandu-te la prima poza si parca respiri azi aerul tare de LIBERTATE  al inceputului anilor ’90!

Iar daca tot ne intoarcem la anii ’90, tocmai acest aer tare de LIBERTATE nu trebuie sa-l uitam ci sa ni-l reimprospatam mereu in memorie!

DE citit si…

… acest editorial al maestrului Cristoiu:

Marian Munteanu – acest Dan Diaconescu care se crede Petrache Lupu, spălat cu limbuța la Antena 3!

Se arata ca:

„Marian Munteanu, desemnat candidat al PNL pentru Primăria Capitalei marţi, 12 aprilie 2016, a fost miercuri, 13 aprilie 2016, invitatul lui Mihai Gâdea la Sinteza zilei de pe Antena 3.
Cu o seară înainte, imediat după desemnare, Marian Munteanu a fost invitatul lui Rareş Bogdan la Jocuri de putere, de pe Realitatea Tv.
Bogdan Tiberiu Iacob, un excelent scocioritor prin arhive, a descoperit o emisiune a lui Rareş Bogdan cu Marian Munteanu ținută pe 16 februarie 2016.
Cu aproape două luni înainte de a fi binecuvîntat drept candidatul PNL, Rareş Bogdan, printre altele ziarist, se angajează să-i fie lui Marian Munteanu, candidat la Primăria Bucureştilor, chibiţ electoral:
„În cazul în care totuşi vă hotărîţi să intraţi în bătălia pentru primăria capitalei sau într-o bătălie politică, pentru dvs., eu voi intra în luptă exact cum am intrat pentru preşedintele Iohannis în 2014, cînd am fost pe baricade cu steagul în mînă!”

Descoperirea lui Bogdan Iacob nu m-a surprins. Dezgroparea mediatică a cadavrului social-politic Marian Munteanu e o Operaţiune începută de anul trecut, avînd, ca de obicei cînd vine vorba de Operaţiuni, avînd în Realitatea Tv un Pluton şi în Rareş Bogdan, un locotenent. Cei care nu ştiu cine conduce România, convinşi, în naivitatea lor, că o conduce Poporul, vor fi rămas surprinşi la cultivarea furibundă a lui Marian Munteanu de către un post tv, ştiind că fostul lider al Pieţei Universităţii, compromis iremediabil prin candidatura în numele lui Virgil Măgureanu, dispăruse de 15 ani din spaţiul public. Rareş Bogdan l-a invitat de numeroase ori pe post de Guru al Naţiunii. Stînd picior peste picior, scăldat în privirile aprinse ale lui Rareş Bogdan, Marian Munteanu a debitat enormităţi de bodegă pe post de soluţii pentru Salvarea ţării, căzute sub călcîiul străinilor.

La emisiunea din 16 februarie 2016, care l-a entuziasmat pe Rareș Bogdan atît de tare, încît s-a angajat pe post de chibiț electoral, Marian Munteanu a vorbit și de o nouă Constituție. Printre altele, Constituția lui Marian Munteanu prevede obligativitatea tinerilor între 18 şi 34 de ani de a face parte din Miliţiile populare, instituirea unei Autorităţi Morale Naţionale şi impunerea a două zile naţionale.

De ce-am scris aceste rînduri?

Nu pentru a-l mustra pe Rareş Bogdan, pentru c-a renunţat la profesia de jurnalist în favoarea celei de codoş electoral (o să-l mustre viaţa, veţi vedea!), ci pentru a scoate în evidenţă importanţa emisiunii de la Antena 3.

Unul dintre cele mai importante partide ale ţării scoate un ins dintr-o grotă a Evului Mediu şi-l propune României secolului XXI drept candidat la Primăria Capitalei. Apariţiile sale la Realitatea tv, inclusiv cea din seara desemnării, n-aveau nici o legătură cu jurnalistica.

De marţi seara pînă miercuri seara, în spaţiul mediatic se dezlănţuie o furtună de întrebări ridicate de decizia PNL.

Emisiunea de la Antena 3 de miercuri seara avea toate datele de a fi una memorabilă.

Se ivea, în fine, posibilitatea ca Marian Munteanu să răspundă întrebărilor puse de opinia publică:

1) Cum de a candidat în numele lui Virgil Măgureanu?

2) Dacă mai împărtăşeşte sau nu credinţele legionare?

3) Cum a ajuns PNL, partid cu cel puţin 100 de posibili candidaţi la Primăria Bucureştilor, să opteze pentru un ins dispărut din spaţiul public de 15 ani.

4. Ce Proiect are pentru București?

Cel puţin aşa socoteau naivii.

Naivii telespectatori care mai cred că avem o presă independentă, pusă în slujba interesului public şi nu a intereselor oculte.

Alţii, ca mine, care ştiam că Antena 3 face parte, ca şi Realitatea tv, din Maşinăria mediatică pusă în mişcare cînd vine vorba de o Operaţiune, s-au uitat la Sinteza zilei pentru a vedea cum e spălat cu limba dată cu săpun candidatul impus de Klaus Iohannis marelui partid PNL, zis şi Partidul Meu, Partidul Proprietate privată a lui Klaus Iohannis.

După primele zece minute mi-am dat seama că nu era o emisiune de lămurire a unor enigme din personalitatea lui Marian Munteanu, aşa cum ar fi cerut profesia de jurnalist, ci o emisiune de spălare a lui Marian Munteanu de tot ceea ce se scrisese şi se zisese în restul presei.

Din start, Mihai Gâdea a amintit că Marian Munteanu, Eroul pe care el îl admira de cînd era mic şi, în provincie fiind auzea vorbindu-se în jur de Piața Universității, a fost, de marţi seara, pînă la ora emisiunii, victima unei campanii de defăimare duse de propaganda băsistă.

Înainte de a se trece la primele întrebări, Mihai Gâdea a evocat împreună cu Marian Munteanu întîlnirea lor de la Washington, la care a fost Alina Gorghiu şi Dan Mihalache.

Se înţelege că, puse sub acest semn, întrebările erau gen, Cum de-aţi putut fi atît de erou? sau Ce-are cu dumneavoastră propaganda băsistă? sau Nu-i așa că vă iubiți Țara?

În cei 20 de ani de televiziune, am întîlnit emisiuni electorale în care invitatul plătise la casierie. Cum la unele se nimerise să pic şi eu ca musca-n lapte, cînd candidatul delira cu o promisiune fantasmagorică, îl întrebam Cum o să faceţi?

Au fost cazuri – am aflat după – cînd invitatul s-a supărat rău după emisiune, reproşîndu-i moderatorului că el a plătit ca să se simtă bine.

Sînt sigur că acest sentiment l-a stăpînit pe Marian Munteanu pe tot parcursul emisiunii.

Instalat la măsuţa lui Mihai Gâdea, Marian Munteanu le-a ținut celor din jur, în frunte cu doi generali, unul prezentat drept General SRI! Discursuri despre cum vede el salvarea țării.

Despre Marian Munteanu s-a spus că e un naționalist.

Numărîndu-mă printre cei preocupați de redarea demnității naționale la un Popor deseori umilit de Puterile Protectoare, am vrut să văd dacă Marian Munteanu are vreo soluție de tip naționalist.

O soluție însă care să țină cont că ne aflăm în 2016 și nu în Evul Mediu.

Marian Munteanu n-are nici o soluție. N-are nici o idee. Spusele sale la Sinteza zilei îmi aminteau de tipii care mă opresc pe stradă pentru a-mi prezenta teoriile lor despre situațiunea României.

La orice bodegă din marginea Șoselei Naționale poți auzi, după un țoi de țuică, teorii de acest fel mult mai interesante.

Ce mai încolo și încoace!

Un Dan Diaconescu care se crede Petrache Lupu!

Cu excepţia lui Radu Soviani, singurul ziarist de acolo, nimerit din greșeală la un exercițiu de lins în direct, toţi cei din platou, în frunte cu Mihai Gâdea, îl ascultau înmărmuriţi de fericire.

Le vorbea Marian Munteanu!

Şi Marian Munteanu, ştiind c-a plătit la casierie, altfel spus ştiind c-a venit la o emisiune în care să se simtă bine, turuia întruna, turuia teoriile sale de luptător al lui Hristos.

A fost un moment cînd nu s-a simţit bine.

Cel în care Radu Soviani l-a întrebat cînd şi de cine a fost contactat de la PNL pentru a i se propune funcţia de candidat.

Aici, Marian Munteanu a început să se bîlbîie, să se contrazică, să se foiască, să transpire abundent, lăsînd impresia că nu mai ţine minte întîmplări petrecute cu două zile în urmă.

O situaţie explicabilă.

Marian Munteanu e candidatul PNL cu mult înainte de 12 aprilie 2016, cu mult înainte de 16 februarie 2016, încă de pe vremea cînd Realitatea tv a purces la Operaţiunea Mediatică Dezgroparea mortului.

Fireşte, Mihai Gâdea, dîndu-şi seama că Marian Munteanu s-ar putea supăra, a intervenit imediat pentru a-l salva, abătînd discuția de la acest subiect.

Desemnarea lui Marian Munteanu putea să pară la un moment dat drept semnul unei derute a PNL după accidentul cu Ludovic Orban.

Participarea la Operațiune, alături de Realitatea tv, a Antenei 3, post pentru care a făcut campanie publicitară Klaus Iohannis, ne spune să momentul Marian Munteanu ține de un Plan.

Un conceput de sergenții majori mesianici fie și pentru că și așa n-au treabă, dat fiind că teroriștii nu ne deranjează, iar spionii sunt de prostia celor de la Black Cube.

Tare mă tem că Marian Munteanu va fi primar al Capitalei.

Chiar și dacă toți ceilalți candidați ar fi arestați preventiv cu o zi înainte de scrutin!”

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.