Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Un interesant editorial despre DNA si lupta anticoruptie…

Gandul

Liviu MIHAIU: Partid versus Securitate, războiul civil al României (I)

„Când am fost invitat la Cotroceni, în 2015, după tragedia #Colectiv, în panelul celor 20 membri ai societăţii civile, a fost prima oară când reuşeam să vorbesc de pe poziţia unui om cu o istorie a telefonului ascultat în cea de om ascultat legal, cu atenţie, de către Preşedinte, pe un subiect evitat de mai toată presa oficială: serviciile secrete. (O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU)

Poziţie pe care mi-o câştigasem nu numai după 12 de activism civic, dar şi ca ziarist de investigaţii ce publicase multe anchete pe vremea când cazul dosarelor îngropate la Berevoieşti scoteau la iveală cum SRI a încercat să ardă şi să-ngroape foarte multe dosare care “certificau participarea noilor sereişti la Mineriadă şi urmărirea demonstranţilor din Piaţa Universităţii” sau Străuleştiul victimelor Revoluţiei şi Mineriadei.

Toate erau erau operaţiunile foştilor securişti preluaţi de regimul Iliescu cu sigla schimbată.

În anii ‘90 publicasem documentele de rezident al fostei Securităţi pe numele şefului de-atunci al SRI, Virgil Măgureanu, şi câştigasem după 2004, alături de redacţia Caţavencu, un proces la CEDO pentru ascultarea ilegală a telefoanelor din redacţie de către SRI-ul aceluiaşi Măgureanu, fiiind susţinători ai căpitanului Bucur, primul “whistle blower” din sistemul de Securitate. Ştiam “de pe front” ce vorbesc în faţa celui care putea face ceva în acest delicat domeniu al securităţii naţionale.

Printre alte nemulţumiri ale societăţii civile, am remarcat, în 2015, la Cotroceni, următorul fapt, verificabil în stenogramele întâlnirii, pe care Preşedinţia a refuzat să le facă publice cu toate insistenţele unora dintre noi:

“Este ceva profund în neregulă în mersul democraţiei noastre ca cele mai bine plătite slujbe din România să fie cele ale organelor de represiune, puniţie şi supraveghere, pe când majoritatea celor liberale, cum este, de exemplu, profesia de profesor de fizică, ca a Dvs, sau cea de medic sau de actor, să fie cele mai prost plătite din ţara noastră”

Cunoşteam forţa de regenerare a Securităţii şi urmăream cum, în ultimii 13 ani, bugetele serviciilor secrete o luaseră exponenţial spre cer din motive geostrategice şi militare, împinşi fiind de la spate de partenerul strategic pentru întărirea flancului estic al NATO.

S-a întâmplat şi mult dorita dekaghebizare, operaţiune semnalată de generalul Pacepa într-un interviu din RL.

Dar mai ştiam ceva: Puterea ascunsă este cea mai periculoasă putere, şi că, deşi avem nevoie de servicii secrete puternice, entropia militară este cea de a acumula putere nemăsurată la toate nivelurile. Aşa că, în spatele acestei misiuni de reaşezare a României pe fundaţia valorilor euro-atlantice, în România s-a construit

Cel mai militarizat stat european, un adevărat Homeland Security,

despre care scriam, în 2011, în ziarul Adevărul: “Nu există publicaţie, televiziune, sindicat sau ong important în ţara noastră în care să nu existe de strajă patriei “colaboratorii” de tip nou ai Securităţii Naţionale, oportunişti care, ca şi înainte de 89, se pun bine şi la adăpost cu “Sistemul”, “mărind capacitatea intelectuală şi operaţională a serviciilor”. Chiar şi la cea mai anticomunistă şi antisistem publicaţie din România, “Academia Caţavencu”, activaseră, pe lângă doi amărâţi foşti colaboratori ai Securităţii, şi doi ziarişti acoperiţi, unul dintre ei oferindu-se “planton”, în timpul regimului Năstase, când publicaţia era în linia întâi a luptei contra regimului)

Aşadar, la consultările post Colectiv, Preşedintele a dat din cap hotărât, părând a înţelege dialectica disproporţionată a “reformelor” din ţară.

Şi pentru că guvernul Ponta, pe care fostul preşedinte Traian Băsescu îl „desconspirase” ca agent acoperit,  a continuat politica de mărire a acestor bugete, am sperat că guvernul Cioloş-Dâncu să fie mai realist în ceea ce priveşte prioritatea investiţiilor fundamentale.

Primul buget făcut de guvernul din care făcea parte fostul proprietar al IRES (a cărui anagramă este coincidental numele unui serviciu secret), Vasile Dâncu, profesor la ANI şi semnatar al unei declaraţii de necolaborare, mărea cu aproape 20% bugetul celui mai puternic serviciu din România, urmând ca acesta să primească un bonus de peste 30 de milioane la rectificarea de la mijlocul lui 2016. Cu siguranţă, cu ştiinţa şi acceptul tacit al Preşedintelui, care tuna săptâmânile trecute : “micşorarea bugetelor serviciilor secrete este iresponsabilă”.

Culmea, părerea preşedintelui era aidoma ziariştilor afiliaţi la Matrixul noii Securităţi care s-au grăbit să reclame cum, de dragul pomenilor electorale, guvernul Dragnea-Grindeanu afectează programele de înzestrare ale Armatei şi lasă serviciile secrete fără bani. Asta chiar dacă în bugetele instituţiilor sus menţionate sunt prevăzute credite de angajament care le dau posibilitatea îndeplinirii întocmai a programelor asumate. Însă despre acest aspect „au uitat” să vorbească sau nu au avut voie.

Pe foarte mulţi căprari promovaţi în presa ultimilor 13 ani o să-i auziţi baleiând în acelaşi registru al necesităţii  de “mai mult” a oricărei forme de securitate.

Discursul „jurnalistic” în sprijinul bugetelor serviciilor şi cel împănat de necesităţile stringente ale siguranţei naţionale reprezintă primul sindrom de dublă subordonare.

Bunăoară, alesul tuturor românilor şi al serviciilor din ultima campanie electorală prezidenţială a ales să ofere “în orb” o protecţie nereformată din 1991 a serviciilor secrete, cel mai puţin controlate entităţi administrative de pe teritoriul României in ultimii 15 ani. 

Ca să nu credeţi că deţin monoman şi nedocumentat această “obsesie” despre mandarinatul serviciilor secrete, vă ofer spre lectură cele mai bune două articole pe acest subiect prin care aflăm, vorba expertului paleoliberal, Sorin Ioniţă, cum beneficiem noi, românii, de un model de guvernare în care “armata deţine un stat” şi “nu statul deţine o armată” : http://www.contributors.ro/administratie/educatie/pakistanizarea-armatei-si-serviciilor/ (2015) şi în  (2017)  într-o publicaţie profesională, în care se spune: ”In SRI si SIE lucreaza 30.444 de cadre, de peste 2 ori mai multe decat in Securitatea comunistă. Cifra a fost strecurată la rubrica şi „Altele” intr-un proiect privind salarizarea care vorbeşte despre un număr total de bugetari de 1,21 milioane, in luna mai. Potrivit Ministerului Finanţelor, numărul de posturi ocupate in instituţiile statului, mai putin SRI si SIE, era de 1,18 milioane in aprilie.”

La acest număr nu se adaugă numărul celor aflaţi în forme de colaborare secretă care se pare că sunt de ordinul miilor cu bugete secrete .

La apogeul său, Securitatea ceauşistă a avut 15.000 de ofiţeri interni şi o reţea de informatori de câteva sute de mii de oameni din toate domeniile.

Existenţa acoperiţilor în Presă (în diferite forme, vreo trei la număr în “nomenklatorul” intern) este într-adevăr legală şi recunoscută în mai multe rânduri de însuşi fostul director al SRI, George Maior, începând cu 2009. Numai că, chestia pentru care “băieţii” iau al doilea salariu şi-şi aranjează gulerul altfel in oglindă nu este agenda cetăţeanului, ci: „Misiunea lor este să aducă informaţii de securitate naţională pentru stat”

 A Patra Putere în Stat s-a topit în intestinele luptei de castă

Presa a fost câmp tactic dintotdeauna, numai că, în 2010, era desemnată oficial de către CSAŢ-ul lui Traian Băsescu , drept “vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale”, decizie profund antidemocratică, care, chiar dacă nevalidată oficial, a produs efecte devastatoare asupra independenţei presei prin modul ulterior de acţiune al Sistemului în anihilarea societăţii civile. Enunţ pe care fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu, îl „justifica” la acel moment, juisând printr-o antiteză rămasă celebră prin absurditatea ei antidemocratică:  ”Ori Presa, ori Democraţia!”

Aşa că presa liberă a dispărut şi din mâinile ziariştilor, şi din mâinile mogulilor, cele două forme preexistente celei de astăzi, când, practic aproape nu mai există presă “mainstream” care să nu fie intr-o formă de dependenţă de serviciile secrete.

Episodul public ce arată forma vizibilă şi istorică din regimul Băsescu a acestor preluări ostile, care au transformat spaţiul public într-un câmp de propagandă şi nu de informare a cetăţeanului, se regăseşte într-o recurentă mărturie a Elenei Udrea(ultima fiind din acest an), într-un interviu la TVR:

“Elena Udrea: … Eu m-am certat cu domnul Ghiţă permament! Eu sunt cea care s-a opus ca domnul Ghiţă să aibă RTV-ul în 2010!

Ionuţ Cristache: Dar aveaţi puterea asta, să vă opuneţi?

E.U: Teoretic… şi ca…

I.C.: Staţi un pic, cum adică teoretic?

E.U.: … şi ca om care eram…

I.C.: Doamna Udrea,…

E.U.:. : … care era. Da, părerea mea a fost că domnul Ghiţă nu ar trebui să aibă RTV-ul.

I.C.: Dumneavoastră puteaţi decide în România cine să aibă ce? Dar afacerea RTV s-a discutat într-un cadru instituţional?

E.U.: Da, s-a discutat într-un cadru instituţional!

I.C.: Cum adică?

E.U.: Adică, conducerea SRI a fost interesată să existe acest post de televiziune!”

Dacă la acest episod adăugăm şi alte două momente din operaţiunea secretă de preluare a presei române, cazul Realitatea TV:

1. Momentul “zero” când Sebastian Ghiţă a plecat în 2010 cu jumătate de Realitatea TV şi o sută de oameni într-o singură noapte pentru a înfiinţa RTV

2. Depoziţia Elenei Udrea despre jumătatea de million pe care i-a adus degrabă „colaboratorul” Cocoş la „dispoziţie” pentru ca „Sebi” să poată plăti salariile al RTV,

atunci avem o porţiune din aisbergul „preluărilor ostile” pe care sistemul le-a practicat cu majoritatea trusturilor de presă româneşti sub îndrumarea celui mai diversionist preşedinte de după Revoluţie

3. Tranşarea unor rapturi de proprietate şi lichidarea mogulatelor de presă în instanţă cu ajutorul judecătorilor acoperiţi, care a dus la aberaţii de genul unor sentinţe date de Tribunalul Bucureşti împotriva unor sentinţe ale Curţii de Apel. (vom dezvolta într-o zi această speţă pentru care toate cererile au fost ignorate)

Amestecarea puterilor în stat

Existenţa serviciilor în politică, economie, administraţie, justiţie(CSM, DNA, magistratură, procuratură) presă, sistemul bancar, BOR, alegeri, fisc, cercetare, externe, interne, fotbal, IT, armată, preşedinţie, televiziune, educaţie, masonerie, asigurări, regii autonome, viaţă privată, ong-uri şi, nu-i aşa, în mafia politică este una mai mult decât evidentă şi probată de mai multe declaraţii ale „musafirilor” de la vârful puterii (M.R.Ungureanu, Claudiu Săftoiu. Horaţiu Dumbravă-CSM, Cozmin Guşă, actualmente acţionar la Realitatea TV) şi a avut ca rezultat transformarea României într-un stat poliţienesc sub acoperire, de tip “deep state”.

Stat care, nu-i aşa, luptă pentru democratizarea ţării prin preluarea „obiectelor muncii de propagandă” de către o juntă militară de proporţii gigantice. Preluare care a alterat anticonstituţional România, ce a devenit un stat captiv serviciilor secrete şi într-un câmp tactic exhaustiv, transformând lupta anticorupţie în tradiţionala bătalie istorică dintre Partid şi Securitate, astăzi ajunsă la o înfruntare pe faţă, fără precedent în istoria recentă.

În mod tradiţional, Partidul (Puterea vizibilă) a folosit încă de la început serviciiile în lupta politică, dând Securităţii (parte a Sistemului) atât de multe privilegii, bugete şi drepturi, unele ilegale şi neconstituţionale, încât invazia serviciilor secrete este la această oră de nestăvilit.

Ba mai mult, raportul de forţe s-a schimbat atât de mult încât clasa politică a ajuns în poziţia să-şi ia subteran binecuvântarea de la instituţiile de forţă.

Justiţia „programatică”, după strategii de război, sub acoperirea legitimă a luptei împotriva celui mai mare flagel din ultimii 200 de ani de istorie ai României: Corupţia, s-a dus asemenea unui tratament de tip chimioterapie radio/tv cu antidotul DNA.

Aşadar, odată cu celulele „canceroase” au fost distruse şi celule sănătoase ca efect militar secundar denumit: victime colaterale. Un concept tipic războaielor de gherilă împotriva terorismului.

Numai că victimele colaterale sunt de ordinul sutelor, cazurile de justiţie a denunţului (majoritatea copleşitoare dintre cazurile instrumentate de către DNA sunt pe denunţuri, de multe ori fără probe) au adus pe majoritatea ziariştilor de investigaţie “old school”(corifei ai anchetelor anilor ’90 şi adepţi ai lustraţiei) la concluzia că Justiţia română este îndrumată şi influenţată de serviciile secrete (în principal SRI) sub supravegherea strategică şi tehnică a unui colectiv al ambasadei SUA de la Bucureşti.

De fapt, totul a început cu o hotărâre secretizată a CSAT, din 2005, în care s-au alcătuit echipele mixte DNA-SRI, fapt recunoscut si negat succesiv de către fostul Presedinte şi actualul şef al DNA. Dar confirmat de chiar cei care contestă şi reclamă acest mod lucru timp de ani de zile, UNJR(Uniunea Naţională a Judecătorilor din România), fără să reuşească să impună o dezbatere publică pe acest subiect, presa “mare” ignorând cu bună stiinţă subiectul. Iată ce întreba şefa UNJR, Dana Gârbovan, zilele trecute :

„Propun Preşedintelui un referendum în care cetăţenii să fie întrebaţi dacă doresc să se clarifice implicarea serviciilor secrete în justiţie”.

Iar Alina Mungiu scria intr-un editorial recent pe “România curată”:

“În atmosfera asta de populism anti-corupţie de nivel venezuelean, lupta pentru manipularea legii şi controlul puterii judiciare depăşeşte orice limită”

Dai în mine, dai în fabrici şi uzine

În fapt, plecând de la cel mai comun şi statistic periculos mod de gândire acceptat: „Toţi sunt nişte hoţi”/„Toţi merită să intre la pârnaie” şi de la popularitatea  DNA, ajunsă azi la cote religioase, cu o încredere peste BOR, la care se adaugă „catalizatorul” de propagandă al celui de-al doilea război rece mondial realizat cu organe de presă ataşate, „Cei care critică lupta anticorupţie sunt de partea ruşilor şi-a lui Voiculescu!”,

„Dai în serviciile secrete, dai în lupta anticorupţie”, asezonat cu colaboraţionismul entuziast şi naiv al intelectualilor de la GDS, practic, opoziţia la ceea ce se petrecea cu-adevărat în spatele „cortinei de fier a anticorupţiei”, unde se coordona geostrategic şi tematic dreptatea, a fost identificată public cu Antena3.

Nu mai puteai să spui public un alt gen de adevăr, că te trezeai nu numai cu scaunele-n cap din partea „alienilor din presă”, dar puteai fi angajat/concediat şi ameninţat, aşa cum , spre exemplu era ameninţat  Cătălin Tolontan în 2009, pe holurile Parlamentului de către unul dintre cei şase oameni ai Preşedintelui, Elena Udrea, cu ocazia votării ridicării imunităţii ministrului Monica Iacob Ridzi, în vestitul scandal care o ţine azi încarcerată.  Ba mai mult, puteai trece şi pe la DNA „ca să-ngheţe căcătu-n ei”(cum spunea la una din şedinţele tactice secrete, desigur, nu procurorilor şi judecătorilor, ci celor din spatele lor şi dosarelor lor, însuşi Preşedintele României).

În mandatul lui Traian Băsescu s-a obţinut cea mai mare eficacitate în condamnarea corupţiei politice, dar, în acelaşi timp, cea mai mare poliţie politică din ultimii 25 de ani şi transformarea administraţiei României într-o juntă militară acoperită, ceea ce are efecte extrem de toxice asupra statului şi principiilor sale de drept. Principiul a fost unul singur: ascultăm şi infiltrăm tot şi cu oricine, ocupăm tot şi vedem ce iese de-aici! Şi uite aşa, ne-am procopsit cu un al doilea cancer administrativ după cel al politizării administraţiei: criteriul de angajare în toate cele patru puteri în stat nu mai este doar cel politic, ci şi cel al apartenenţei la serviciile secrete.

Cyborgii securităţii române subcontractate geostrategic şi-au creat şi trecut propria corupţie şi incălcarea a legilor la “raţiuni de stat”

Actualul director al SRI, Eduard Hellvig, spunea cu prilejul celei mai lungi vizite a unui şef de serviciu în faţa unei comisii de control parlamentare şi a presei de microfon că „nu există ofiţeri acoperiţi în politică şi magistratură”, contrazicând nu numai desele alarme ale UNJR şi UIM(Uniunea Internaţională a Magistraţilor) sau pe (ex)membrul CSM, Horaţiu Dumbravă, care afirma în 2014, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii:

“Fac încă o dată apel la domnia sa(Preşedintele-n.a.) ca acum, în ultimele zile de mandat, să îşi îndeplinească datoria constituţională şi legală şi să procedeze la verificarea tuturor declaraţiilor judecătorilor şi procurorilor dacă sunt sau nu colaboratori sau informatori ai serviciilor de informaţii”

Potrivit lui Dumbravă, aceasta este o obligaţie legală, prevăzută de articolul 7 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

Chiar şi fostul şef al SIE şi fost prim ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, cerea deznădăjduit după căderea guvernului său în 2012 „scoaterea ofiţerilor acoperiţi din politică”, episod fără ecouri şi consecinţe publice. Careul cu pioni-fantome din clasa politică sau presă nu promovau astfel de subiecte pentru o dezbatere în spaţiul public.

Ba mai mult, ceea ce se putea intui a fi mai rău pare să se fi şi întâmplat: Coincidenţă sau nu, adversari politici ai legilor Siguranţei Naţionale şi legilor Big Brother au fost ridicaţi. Cazul George Scutaru, fost consilier prezidenţial, pe care DNA l-a trimis în judecată, însă instanţa a reurnat dosarul procurorilor. Asta s-a întâmplat în 18 noiembrie 2015, pe motiv că nu se precizează în ce constau infracţiunile reţinute de procurori, numărul faptelor şi explicarea concretă din punct de vedere procesual a acuzaţiilor. De atunci totul a rămas în aer. În 15 luni au avut loc opt termene, toate soluţionate cu amânări.

Iată însă ce zicea George Scutaru, consilierul şi coordonatorul noii strategii pe Securitate al preşedintelui Klaus Iohannis , prieten al actualului şef al SRI (“extras” din anturajul Preşedintelui, în urmă cu doi ani, şi care, de-atunci, vizitează biserici prin ţară, fără să-nţeleagă ce i s-a intâmplat) : ”… întărirea mecanismelor controlului civil, stabilirea unui cadru legal lipsit de echivoc în materie de interceptări, sînt cîteva dintre problemele asupra cărora societatea civilă şi clasa politică trebuie să-şi îndrepte atenţia. în plus, ar trebui să discutăm şi despre eventuala eliminare a abilitării serviciilor de a desfăşura activităţi comerciale proprii, fapt care credem că ar asigura un mai bun control asupra fondurilor şi ar întări credibilitatea acestor instituţii în faţa opiniei publice”

Traian Băsescu, ieşit din mandatele în care a creat acest model de „democraţie sub acoperire”,  spunea anul trecut, apropo de refuzul CCR(referent Daniel Morar) de a valida legile Big Brother: “acum îl caută şi pe Daniel Morar de capre” (aluzie la modul în care a fost „prins” judecătorul CCR, Toni Greblă).

O altă victimă a acestui „modus operandi” a fost un alt politician liberal, Ludovic Orban(achitat de curând pe fond în instanţă, scos din cursa pentru Primăria Capitalei în 2016), omul care a fost singura voce de la vârful PNL care s-a opus, atât public cât şi privat, în faţa directorilor SRI pe subiectele legilor Big Brother. SRI-ul voia operaţiuni asupra spaţiului privat cibernetic fără mandat de la judecător.

În cazul presupuselor sale „foloase patrimoniale necuvenite”, Orban a fost denunţat de către “generalul UTI” Urdăreanu, în conivenţă cu procurorul Claudia Roşu, plecată în fugă, la 1 februarie, din DNA, după achitarea politicianului.

Miliardarul aflat în anchetă l-a chemat de mai multe ori pe Orban la el pentru a discuta un sprijin în campania electorală pentru Primăria Bucureştiului, în fapt, presupuse foloase neluate în vreun flagrant şi necondiţionate de vreo promisiune electorală, aşa cum o atestă stenogramele înregistrărilor făcute cu mandat.

În acest mod de a gândi ilegitimitatea actului de a folosi „influenţa politică”, poate fi ridicat mâine întreg Congresul american.

 Judeţul Dâmboviţa e la ei. Tot.

Dezvăluirile se pot întinde pe foarte multe cazuri de politicieni „lichidaţi” sau/şi şantajaţi, dar aş propune să schimbăm abordarea: infiltrarea şi cucerirea partidelor politice. Pe judeţe.

Ion Stan(fostul şef al PSD Dâmboviţa şi fostul şef al comisiei de control  a SRI a cărui scoatere din joc s-a făcut, coincidenţa dracului, se spune, cu ajutorul actualului şef de supraveghere a comisiei SRI (baronul Adrian Ţuţuianu, actual preşedinte PSD-Dâmboviţa şi fost şef la CJ Dâmboviţa, cercetat de DNA în 2013 pentru trafic de influenţă fără rezultat) şi al găştii de la Dâmboviţa: primarul Târgovişte Cristian Daniel Stan (cu nenumărate contracte de asistenţă juridică fără licitaţie cu instituţiile de stat din judeţ), fostul pedelist Marin Antonescu pe care Traian Băsescu îl prezenta superiorul pe linie profesională de la Anvers”, în fapt, omul care coordona , ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici, actualul preşedinte al CJ Dâmboviţa, Alexandru Oprea, fost şef la SRI Dâmboviţa. În rechizitoriul fostului şef al PSD, Ion Stan, scrie:

“Întrucât la data de 23.11.2012, Dima Nicuşor Sorin a denunţat şi pretinse fapte penale comise de numitul Ţuţuianu Adrian în perioada iunie 2012, cu ocazia campaniei electorale pentru alegerile locale, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000, într-o cauză separată”, se precizează în actul de acuzare a lui Ion Stan(condamnat ulterior la doi ani de închisoare)

Tot din acest dosar este disjunsă şi cauza pentru Rovana Plumb, care apare alături de Ion Stan în denunţurile fostului ofiţer SRI, Daniel Dragomir.

În mod miraculos, nici lui Adrian Ţuţuianu, nici Rovanei Plumb, nu li s-a întâmplat nimic până la această oră.

Dacă mai punem la socoteală şi faptul că actualul preşedinte la PNL – Dâmboviţa este Cezar Preda(fost şef al comisiei de supraveghere a SRI) despre care presa relata că „a distrus arhivele PCR din Buzău” şi despre care fostul premier Victor Ponta spunea în faţa comisiei de control parlamentar al serviciilor secrete că este „ofiţer sub acoperire al SRI”, atunci putem spune că politica „dâmboviţeană” este apanajul deplin al serviciilor secrete.

Dacă mai punem la socoteală şi ultima declaraţie a fostului consilier de Securitate al preşedintelui Traian Băsescu şi actual director al Colegiului Naţional de Informaţii, Iulian Fota, făcută la Realitatea Tv săptămâna trecută: „Războiul este între PSD şi NOI”, avem toate semnele că Politica este o redută cucerită de puterea nevăzută a organelor de forţă ale Statului Român, cele care, practic, au penetrat şi încălecat, cu încălcarea premeditată a Constituţiei şi a legilor de funcţionare a Justiţiei, toate puterile în stat, aflându-se astăzi în cel mai aprig război intern de la Revoluţie încoace.

Alina Mungiu: Conform World Justice Project, un stat de drept trebuie să îndeplinească patru criterii. Unu: guvernul şi oficialii, ca şi entităţile private şi publice trebuie să dea socoteală conform legii. Doi: legile trebuie să fie clare, stabile, juste şi aplicate tuturor la fel, şi trebuie să prevadă securitatea persoanei, a proprietăţii şi a unor drepturi fundamentale. Trei: procesul prin care legile sunt create, administrate şi implementate trebuie să fie accesibil, echitabil şi eficient. Patru: justiţia trebuie împărţită de către oameni imparţiali care sunt competenţi, integri şi independenţi, şi au resurse adecvate.

O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU

In primul rand as dori sa-l felicit pe Dl. Liviu Mihaiu pentru acest editorial in care face o analiza deoasebit de interesanta a fenomenului: lupta ACTUALA dintre Partid si Securitate, la care facea candva referire si Cristian Tudor Popescu, dar explicata acum pe intelesul tututor. O analiza frumoasa si bine scrisa!

Dar, dupa parerea mea, aceasta analiza ar trebui putin completata pentru o caracterizare cat mai completa si precisa a fenomenului.

MCV nu cred ca a fost inventat de „sertgentii mesianici din presa”. Este adevarat, PNA a aparut in vremea Guvernului Nastase, dar integrarea noastra in UE s-a facut sub rezerva luptei anticoruptie, iar PNA, actualul DNA, a aparut tocmai ca o consecinta a acestui fapt.

Nu stiu daca Bruxelles-ul a vrut chiar asta de la noi… Dar e aproape o certitudine certificata prin declaratiile publice ale unor inalti oficiali ca principalul nostru partener strategic – Statele Unite ale Americii – au sustinut cu caldura ACEASTA lupta anticoruptie. Nu Laura Codruta Kovesi sau Ioana Ene-Dogioiu au reprosat Romaniei nu ca nu se vad oameni in strada ca sa protesteze MASIV impotriva coruptiei, ci Victoria Nuland. Sau cand a zis ca „nu avem aceleasi idealuri” – daca spunea asta Ioana Ene Dogioiu (asta ca sa dau un mic exemplu) cati autohtoni nu s-ar fi napustit asupra ei s-o manance de VIE!!! 😆 Cand a zis Victoria Nuland, toata lumea a tacut cuminte si a luat aminte! Va amintiti cand Joe Biden a caracterizat lupta anticoruptie ca fiind „de autoaparare”. Ni se adresa noua, Romaniei si romanilor.

Face DNA abuzuri? Incalca drepturi si libertati? Eu n-am vazut o critica in acest sens din partea parnerilor nostri, nici UE si nici SUA. Va mai amintiti cum fostul ambasador Mark Gitenstein o inalta in slavi pe Monica Macovei si cum pleda impotriva prezumtiei de nevinovatie? Va mai amintiti cum Codruta a primit o inalta distinctie a Suediei, in sala aflandu-se, surazator, desigur, Dl. Klemm, actualul ambasador SUA – v. si aici..

Sa ne amintim cum chiar SUA atentiona pe toti Aliatii ca Rusia exporta coruptie, facand din coruptie o amenintare la siguranta nationala.

Legile Big Brother, promovate aici de Dl. Maior, fostul Director al SRI, n-au fost niciodata criticate de SUA. N-am auzit. Ba cred ca au fost chiar laudate, iar daca Dl. Maior e acum ambasadorul Romaniei la Washington este si pentru ca e un om de incredere pentru America.

Se tot vorbeste de abuzurile pe care le-ar face DNA. Nu neg, e foarte posibil pentru ca omul e perfectibil. Dar nu inteleg altceva (chestia asta, ca ar face abuzuri, o inteleg): cum e posibil ca SUA, cu Constitutia sa, in care e inscrisa apararea si garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului sa nu atentioneze tara noastra asupra unor derapaje sau posibile derapaje. Ci dimpotriva, ca daca stau si ma gandesc la Gitenstein, el nu intelegea ce e aia prezumtia de nevinovatie, nevazandu-i rostul!!

Repet, e vorba despre principalul nostru aliat: SUA.

Pana la PNA si MCV ne-am chinuit sa scoatem oameni de afaceri prosperi, reusind sa facem asta tocmai prin eforturile conjugate ale Partidului si Securitatii, ca sa fiu in ton cu exprimarea D-lui. Mihaiu. Asa au iesit creati oameni precum Sorin Ovidiu Vantu sau Ioan Niculae. Numai ca sa facem pe plac Occidentului si sa aratam ca si la noi lucrurile se misca spre initiativa privata si economie de piata.

Apud MCV am inceput sa-i bagam la puscarie, constatand cu uimire ce monstri am creat, ca sa incepem o noua pagina de facut pe plac Puterilor tutelare, prin lupta anticoruptie, mosita tot in laboratoarele Partidului si Securitatii, prin aceleasi eforturi conjugate. Doar pentru a arata ca lucrurile se misca cu succes spre statul de drept!!

Mediafax

Sorin Ovidiu Vîntu, CONDAMNAT la 8 ani de închisoare în dosarul devalizării FNI. Sentinţa este definitivă

„Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat, marţi, de către magistraţii Curţii de Apel Bucureşti la opt ani de închisoare în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI), decizia fiind definitivă.

„Condamnă pe inculpatul Vîntu Sorin-Ovidiu la pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, potrivit art.36, alin.1 din noul Cod penal, adaugă sporul de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare”, se arată în decizia de marţi a Curţii de Apel, care este definitivă.

Magistraţii au mai dispus menţinerea sechestrului până la concurenţa sumelor de 137.403.630.106 ROL (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A.

În primă instanţă, Sorin Ovidiu Vîntu fusese condamnat, pe 9 februarie 2015, la şase ani şi patru luni de închisoare. Tribunalul Capitalei a decis atunci condamnarea afaceristului la două pedepse de câte patru ani de închisoare pentru infracţiunile de spălare de bani şi a dispus achitarea lui pentru instigare la delapidare. În urma contopirii celor două pedepse, instanţa a dispus ca omul de afaceri să execute şase ani şi patru luni de detenţie. Decizia nu a fost definitivă şi a fost contestată de omul de afaceri la Curtea de Apel Bucureşti.

Judecătorul de la Tribunalul Bucureşti care l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu a arătat, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit „mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate provenienţă infracţională”.

Potrivit instanţei, deşi ştia că banii erau proveniţi din delapidarea săvârşită de Nicolae Popa, infracţiune pentru care acesta a şi fost condamnat, Sorin Ovidiu Vîntu a ascuns şi disimulat această sumă prin multiple operaţiuni de dispoziţie şi de circulaţie a proprietăţii unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor.

Judecătorul a stabilit că Sorin Ovidiu Vîntu, prin inginerii financiare aparent legale, pornind însă de la o bază ilegală, întrucât banii proveneau din delapidare, a ascuns, a disimulat natura juridică a provenienţei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, prin creditări ale societăţiilor proprii, care la rândul lor creditau alte societăţi ce cumpărau unităţi de fond răscumpărate la valori majorate artificial, cu care erau achiziţionate imobile, chiar în ziua transferării în contul lui Vîntu a sumelor de provenienţă infracţională, imobile ce erau vândute succesiv unor societăţi comerciale aparţinând tot acestuia, dar şi prin crearea de depozite şi transferuri repetate între inculpat şi conturile SC Gelsor SA.

Instanţa a mai reţinut că un alt mod de a ascunde sumele de bani obţinute ilegal a fost prin cumpărarea a 15 imobile, pe care apoi le-a vândut, la intervale cuprinse între o lună şi patru luni, SC Gelsor I.N. SA, cu menţiunea că vânzarea se face în vederea compensării datoriei înregistrate de societatea Gelsor în favoarea sa. Preţul de vânzare era întotdeauna, în cazul fiecărui imobil, cu mult sub preţul cu care Vîntu cumpărase anterior acele imobile. Mai mult, SC Gelsor I.N. SA avea obligaţia de a achita fiecare imobil cumpărat de la Sorin Ovidiu Vîntu în cinci rate anuale, începând din anul 2001, iar pentru perioada 2000-2001 a închiriat toate imobilele dobândite astfel SC Gelsor SA, societate creditată tot de Vîntu.

În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la delapidare, judecătorul a notat în motivare că, potrivit deciziei definitive de condamnare, prăbuşirea FNI nu s-a datorat riscurilor inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii, ci activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii faţă de care s-a dispus condamnarea definitivă într-un alt dosar, printre aceştia fiind şi Nicolae Popa, care a primit o pedeapsă pentru înşelăciune şi delapidare.

Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat până în prezent în trei dosare, executându-şi pedepsele.

Astfel, la data de 22 iulie 2016, Sorin Ovidiu Vîntu a fost încarcerat în urma unei condamnări de şase ani şi două luni de închisoare în dosarul Petromservice, alături de el fiind condamnat şi fostul sindicalist Liviu Luca la şase ani de detenţie.

Totodată, în 24 ianuarie 2014, omul de afaceri a fost condamnat de instanţa supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul favorizării lui Nicolae Popa, iar anterior, a fost condamnat la doi ani de pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă.”

Totusi, mai nimic despre cei care au creat acest personaj, un tip care fusese condamnat si pe vremea comunismului, adus in fata dupa si dandu-i-se un acces larg la resursele statului. SOV a fost un om in fata caruia tremurau multi dintre potentatii acelor zile… A fost un om caruia Radu Timofte, fostul sef al SRI, ii punea informatii economice de prima mana pe tava (dupa cum s-a exprimat Traian Basescu) si pe canapelele caruia se odihnea Mircea Geoana. Atat Geoana cat si Timofte erau din PSD, iar daca ma gandesc si la Vacaroiu si Florin Georgescu, lucrurile acestea ne-ar putea sugera ce partid a stat in spatele ascensiunii fulgeratoare a lui SOV.

Ioan Niculae… Dosarul „Mita la PSD”, deci e clar. Fost securist si acesta!

Sigur, si in aceasta privinta trebuie pus un bemol pentru ca analiza sa nu fie prea stridenta: sa nu uitam, totusi, ca Romania era o tara in tranzitie, o tara fosta comunista unde comunismul a distrus proprietatea privata, dar o tara cu un proiect ambitios care trebuie salutat: constructia economiei de piata libera. Din aceasta perspectiva privind lucrurile, constructia unui capitalism romanesc e de inteles.

Acum ii terminam pur si simplu pe astia si incepem sa construim statul de drept, fara sa fi incheiat reformele economice si fara sa consolidam aceasta cucerire revolutionara (nu cred ca exagerez spunand asa!): economia de piata libera, libera initiativa privata si o dezvoltare economica in acest sens.

Mi-e teama ca pana la urma sa nu avem nici stat de drept si nici economie de piata! Cred ca ar trebui sa meditam serios la acest aspect.

Interesanta e si schimbarea principalului nostru partener – SUA: de la determinarea unui Reagan de a fauri o lume libera si de a intari democratia si libertatea, la determinarea stangista a unui Obama de a lupta impotriva coruptiei, paradisurilor fiscale (v. „Panama papers”) si de a crea „institutii puternice” si, pe cale de consecinta, un stat puternic. Dar puternic inclusiv sa incalce Constitutia SUA si de a face obligatorii asigurarile medicale, prin Guvernul federal, lucru totalmente neconstitutional in SUA.

Pe de alta parte, lupta anticoruptie, trebuie sa recunoastem, s-a impus ca o necesitate in Romania, statul avand inca un rol insemnat in economie.

As dori sa spun cate ceva si despre ofiterii acoperiti din presa, pentru ca se vorbeste mult despre asta. Inteleg ca sefa lor e D-na. General Elena Istode:

Gen. SRI Elena Istode

Gen. SRI Elena Istode

Inteleg ca D-nei. Istode i se spune Anaconda. Din motive lesne de inteles, desigur. Insa sa nu uitam ca marele spion sovietic, Richard Sorge, pe cand opera in Germania, avea acoperire de ziarist GERMAN:

Richard Sorge

Richard Sorge

Evident, in felul asta, se poate face o larga gama de manipulari. Iar daca presa a fost considerata, pe vremea lui Basescu, drept o vulnerabilitate la siguranta nationala trebuie sa intelegem prin asta posibilitatea reala ca in presa  sa se strecoare spioni ai unor puteri ostile Romaniei. Celebrul Sorge e un exemplu clasic: ne arata ca astfel de lucruri se pot intampla. Poti sa-i construiesti unui strain o biografie neaos romaneasca si sa-l inserezi apoi in presa cu sarcini precise.

Bineinteles, faptul ca exista acoperiti SRI in presa nu ne produce nicio bucurie. Iar ca doamna Istode ne spioneaza redactiile, cu atat mai putin. Insa cele spuse mai sus se constituie intr-un bemol. Si mai bine, poate, i-am ura succes Anacondei in depisatarea acelor oameni care nici romani nu sunt (nu spun ca n-ar putea fi si romani…) si care lucreaza impotriva Romaniei prin redactiile din aceasta tara.

Dl. Liviu Mihaiu face referire la cati lucreaza in SRI si SIE. Despre cati au lucrat in fosta Securitate am scris si eu aici. Problema mare care se pune este, dupa parerea mea, daca numarul acesta – actualmente 30.444 de cadre, dupa Dl. Mihaiu – este unul optim. Sub regimul Ceausescu erau o jumatate de milion de informatori. Fara indoiala, aceste cifre ridica intrebari asupra democratiei si statului de drept in Romania. Dar daca e vorba de o supradimensionare cu personal a serviciilor secrete, eu cred ca avem o problema. In sensul ca mai multi oameni care lucreaza si care sunt implicati in munca privind siguranta nationala fata de numarul optim necesar scade eficacitatea acestor servicii. In general nu trebuie prea multi oameni, dar cei care lucreaza, dotati cu tehnica moderna, sa fie foarte bine pregatiti – in felul acesta eficacitatea serviciilor de informatii creste si scad, pe cale de consecinta, slabiciunile.

Nu ar trebui sa ne mire, tinand cont de metehnele romanesti din politica, precum pesederizarea si cederizarea, ca ar putea avea loc si sereizarea Romaniei. Dar nu trebuie sa uitam ca in plan politic s-a vazut flagrant slabiciunea atat a PDSR cat si a CDR, ambele reusind sa piarda, pana la urma alegerile. Sa nu uitam ca PSD, fostul PDSR, a fost multa vreme vioara a doua, candidatul sau nereusind sa castige alegerile prezidentiale, iar in alegerile legislative, multi ani, performantele au fost slabe.

Noi ar trebui sa meditam si sa intelegem foarte bine rolul – rolul serviciilor secrete, rolul politicii monetare, ca sa dau doua exemple din diverse domenii de activitate. Rolul serviciilor secrete NU e sa conduca Romania. Daca nu intelegem lucrul asta (aparent simplu) cream o slabiciune in ceea ce priveste siguranta nationala, pentru ca serviciile ar trebui sa se ocupe si cu altceva pentru care nu sunt calificate.

„Ori Presa, ori Democratia!”

Cum am ajuns in situatia actuala? Va mai amintiti cum, inca de pe vremea lui Basescu, se evidentia cu repros ca in „Constitutia lui Nastase” se pomeneste despre: „traditiile democratice ale poporului roman si idealurile Revolutiei din decembrie 1989” (art. 1, al. 3)? Dupa aceea au fost tot felul de emisiuni pe la televiziunile de stiri prin care se incerca sa se demonstreze ca, de fapt, n-a fost vorba de nicio Revolutie, ci de lovitura de stat. Or, prin asta ce s-a realizat? S-au calcat pur si simplu in picioare idealurile Revolutiei din decembrie 1989, unde au murit oameni care s-au ridicat impotriva comunismului, in care poporul a cerut democratie si libertate. Tineti minte: „Libertate, te iubim!/ Ori invingem, ori murim!”? Iar cei care scandau asa s-au aflat atunci in fata tancurilor comuniste, in bataia pustilor!!

Ma intreb cui a servit aceasta calcare in picioare a idealurilor Revolutiei?

Ca ar trebui sa fie trasi la raspundere cei care se fac vinovati de crime, asta e altceva. De acord! Numai ca pana acum n-am vazut asa ceva si nici elucidarea celor petrecute atunci. In schimb, am reusit sa terfelim Revolutia si memoria celor care si-au dat viata atunci pentru Libertate si Democratie in Romania.

A celor care au murit luptand impotriva comunismului!!

Si trist este ca n-am vazut nicio reactie de impotrivire din partea SUA sau UE. Cui a folosit discreditarea Revolutiei si , in schimb, acreditarea loviturii de stat? Cui a folosit sa se strecoare ideea ca, de fapt, n-a fost nicio Revolutie ci o lovitura de stat conceputa in laboratoarele politice din exterior?

Si am ajuns in situatia actuala, in care se incalca drepturi si libertati, sub pretextul apararii acestora.

Interesant e si ultimul articol al D-lui. Tismaneanu:

Protestele din februarie şi noua sensibilitate politică

„Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste sunt fie prost informaţi, fie de rea-credinţă. Societăţile nomenclaturiste erau, de fapt, experimente profitocratice, se bazau pe un rigid sistem de tip caste. Nomenclatura beneficia de privilegii la care muritorii de rând nici măcar nu puteau visa. Niciodată nu a fost clasa muncitoare mai batjocorită şi mai oprimată decât în regimurile care pretindeau că guvernează în numele ei. Este o ignorare, şi pe cale de consecinţă, o banalizare a răului totalitar.

Actualele proteste sunt expresia unei noi sensibilităţi politice. Am scris un articol, împreună cu politologul Marius Stan, în Politico.eu, în care ne-am ocupat de această temă. Da, este vorba de o nouă generaţie pentru care vechile metehne şi infamii nu mai sunt tolerabile. UE înseamnă transparenţă, încredere, norme, reguli, proceduri. Pesedismul este exact opusul: clientelism, cinism, jaf la drumul mare sau pe ascuns, manopere dolosive. Pentru mine, aceste demonstraţii au pus capacul peste coşciugul în care zace putredul sistem Iliescu.”

Insa „Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste” sunt si rezultatul politicilor defectuoase duse la noi in tara, prin care libertatea si democratia au inregistrat, in mod regretabil, o anumita scadere. A fost o eroare cu totul regretabila ca din dorinta de a lovi politic in „pesedism” s-a adus atingere libertatii si democratiei de la noi. Iar rezultatul recentelor alegeri legislative, in care PSD a obtinut o victorie comparabila (daca nu chiar si mai mare!) cu cea a FSN-ului de pe vremurile lui Ion Iliescu, confirma marea eroare care s-a facut multa vreme la noi in tara. Demonstreaza inclusiv o scadere a libertatii economice, pusa sub influenta coplesitoare a institutiilor de forta, nu doar din cauza recentei crize economice. Iar „noua sensibilitate politica” de care ne vorbeste prof. Tismaneanu nu poate compensa o scadere evidenta a liberalismului la noi in tara. Lucrurile, greselile acestea ar trebui reparate.

Iar abordarile maximale – „putredul regim Iliescu” – prezente, din pacate, la noi si care nu se refera neaparat la un regim anume, ar trebui si acestea la randul lor corectate, intrucat se dovedesc ineficace. „Tot ce a facut Iliescu e rau!”, „Tot ce a facut Basescu e rau!” s.a.m.d dovedesc, iertata sa-mi fie exprimarea, o lipsa de maturitate in abordarea chestiunilor. De aceea s-ar impune o abordare echilibrata.

Anunțuri

Februarie 22, 2017 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Despre dosarul Voiculescu

Vorbind despre Dan Voiculescu sau Ioan Niculae, chestiunea nu se reduce doar la o problema de natura politica (in definitiv ce fel de dosar este, spre exemplu, cel al lui Dan Voiculescu, unul politic?) sau morala. Nici nu primesc sa incepem sa analizam acum emisiunile de pe postul Antena 3. Este o problema mult mai adanca la care, cred, ar trebui sa reflectam. Cea a capitalismului romanesc. Acest capitalism a inceput sa se infiripe dupa Revolutia din Decembrie ’89 pentru simplul motiv ca inainte era imposibil lucrul acesta. Trecerea de la o societate exclusiv etatista la o economie de piata, care, desigur, presupune capitalismul, s-a realizat la noi cu destula dificultate. Daca investitiile straine sunt importante, nu trebuie sa pierdem din vedere nici capitalismul romanesc, si el foarte important. Ca el s-a cladit prin coruptie sau, mai exact spus, in vidul legislativ de dupa ’90, si au fost implicati fosti comunisti sau securisti, celebrele afaceri cu statul, lucrurile acestea au semnificatia lor specifica trecerii de la comunism la o societate deschisa si libera. Acest capitalism s-a cladit pe baza a ceea ce exista atunci la noi. Acum insa iata ce se intampla:

HotNews

VIDEO Procesul in care Dan Voiculescu este acuzat de coruptie s-a terminat dupa sase ani. In cateva zile, judecatorii vor anunta verdictul final. Mogulul a avertizat DNA ca va da socoteala

Se arata, printre altele, ca:

Procesul in care Dan Voiculescu este acuzat ca a cumparat 3,6 hectare de teren si un hectar de constructii in Baneasa la un pret de 75 de ori mai mic decat cel real, celebrul dosar ICA, s-a incheiat marti seara, dupa noi audieri record de 12 ore. Judecatorii au ramas in pronuntare si au dat termen avocatilor pana joi sa depuna concluziile scrise, fara a avansa insa un termen pentru anuntarea sentintei. Data anuntarii sentintei va fi publicata pe portalul instantelor de judecata. Ca si la termenele trecute, avocatii inculpatilor au formulat o noua serie de contestatii si cereri de recuzare, respinse insa de cei doi magistrati ai Curtii de Apel.

Avocatii lui Dan Voiculescu au incercat din rasputeri sa schimbe incadrarea acestuia din spalare de bani in tainurie, ceea ce ar fi dus la exonerarea presedintelui fondator al Partidului Conservator de orice raspundere, in conditiile in care aceasta infractiune s-a prescris. Fara succes, insa.

Pe tot parcursul zilei, Antena 3 a continuat operatiunea de curatare a imaginii lui Dan Voiculescu, vorbind despre Dosarul Telepatia, despre comanda politica in acest dosar si afirmand ca nu exista niciun prejudiciu.

Antena 3 a trimis artileria grea la proces, in sala fiind prezenti inca de la primele ore Mihai Gadea si Mircea Badea, acesta din urma avand si un scurt conflict cu ziaristii. „Mi-e scarba de tine, nu intelegi?”, i-a spus Badea unui ziarist de la postul de televiziune B1 TV.

La iesirea din sala de judecata, in jurul orei 22:20, Dan Voiculescu a acuzat faptul ca oameni nevinovati de 70-80 de ani au fost tarati nevinovati in instanta doar pentru a fi el inchis, iar procurorii DNA vor da socoteala pentru acest „proces criminal”.

  • Vezi mai jos cele mai importante momente ale zilei de marti, in ordine invers cronologica

––––––––
Ora 22:20
Dan Voiculescu, la plecarea de la tribunal: Oameni complet nevinovati, peste 80 de ani, au fost tarati in acest proces criminal. De mine nu ma plang, eu o sa ma descurc oricum

Ora 22:09 Instanta a ramas in pronuntare, avocatii trebuie sa depuna pana joi concluziile scrise. Data pronuntarii se va afisa pe ecris, sistemul electronic al justitiei

Ora 22:05 Profesorul Gheorghe Sin: „N-am participat la procesul de privatizare, pentru ca privatizarea s-a facut dupa ce eu eram plecat din AGA ICA, nu am participat la evaluarea activelor ICA, nu am fost administrator al ICA. Sunt pus in situatia de a acoperi prejudiciul stiintifoc-fantastic. Mi s-a pus sechestru pe apartamentul pe care il am impreuna cu sotia. Daca voi fi pus sa acopar acest prejudiciu, va trebui sa imi gasesc alt apartament

Ora 21:53 O tanara din staff-ul lui Dan Voiculescu susoteste ceva cu magnatul dupa care fata merge la Alexandru Petre si-l roaga sa intre in direct intr-o emisiune la Antena 3. „La Gadea!”, se mira batranul, si ies amandoi din sala, sa discute nestingheriti de o ziarista care asculta ce vorbesc

Ora 21:45 Dan Voiculescu ia niste bomboane mentolate, cutia pocneste cu ecou in sala. Isi serveste politicos avocatii, Mateut nu-l refuza, ia o pastiluta cu doua degete. Magnatul se intoarce in banca si-i serveste pe ceilalti din staff-ul sau. Nimeni nu refuza bomboanele mentolate. In sala e cald. Fostul cenzor ICA Alexandru Petre isi incheie cuvantul, coplesit de caldura si de varsta

Ora 21:37 Dan Voiculescu a transpirat, se sterge cu batista pe frunte. ASculta explicatiile celorlalti si noteaza cate ceva

Ora 21:21 Sorin Pantis: „Dl Voiculescu nu avea cum sa ma influenteze pentru ca eram intr-o situatie antagonica, membri a doua partide diferite. Din punct de vedere politic, eu eram liberal, il cunosteam pe dl Voiculescu inca de pe bancile facultatii, dar asta era tot. Nu aveam nicio relatie. In acest dosar nu exista niciun prejudiciu.

Am crezut ca este foarte clar, ca suntem curati, ca nu exista niciun prejudiciu, nicio vina. Am supus presiunilor mediatice: spuneti, faceti!. Dar nu am dat curs acestor presiuni”.

Ora 21:16 Mencinicopschi are ultimul cuvant in instanta de apel: „Meseria mea nu are nicio tangenta cu contabilitatea sau cu alte meserii care mi-ar fi permis sa inteleg acte contabile. Sunt nevinovat”. „Nu am avut niciun fel de atributiuni legale in fisa postului de director al ICA privind privatizarea. Nu am avut niciun beneficiu din privatizarea ICA, poate chiar invers. Am depus si un CV, am fost cel mai tanar laureat al Academiei Romane pentru activitatea de cercetare”. El afirma ca sanatatea sa a avut de suferit din cauza stresului.

„Am fost socat de prima intrebare a procurorului: cine te-a pus sa te inscrii in Partidul Umanist?”. Voiculescu, de pe banca sa, face „tz, tz, tz” si exclama: „Extraordinar!”.

Ora 21:09 Rand pe rand, inculpatii isi sustina nevinovatia

Ora 21:08 Voiculescu: „Eu aveam prin Grivco 100% din ICA, iar in Grivco aveam 93%”. Voiculescu a incheiat cuvantarea in circa 15 minute si a revenit in banca, intre avocatii sai.

Ora 21:05 Voiculescu: Eu nu am spalat in viata mea bani si imi sunt straine lucrurile acestea. Imprumutul catre ICA era un act, le-am dat banii, nu au putut sa mi-i dea inapoi si le-am spus sa imi dea actiuni. In privinta acuzatiei de majorare de capital ilegala, eu am aratat provenienta banilor din cont, ca erau legali, nu murdari, fiecare cent

Ora 21:01 Dan Voiculescu: „Sunt martori care afirma, in dosar, ca procurorul Eva le cerea sa declare ceva rau despre mine. Eu eram vanat de procuror”. Este vorba de procurorul Emilian Eva, procurorul DNA care a facut rechizitoriul

Ora 21:00 Dan Voiculescu: Procurorul sustine ca diabolicul Voiculescu a urmarit 12 ani sa puna mana pe ICA, marea perla a economiei romanesti. Voiculescu ii acuza pe procurorii DNA de minciuni, interpretari si date eronate

Ora 20:56 Dan Voiculescu: Rechizitoriul este incorect, nu se bazeaza pe nicio proba materiala. Este o poveste creata de un procuror care porneste din 1991, desi faptele imputate sunt din 2003. Este o naratiune scrisa cu talent, dar cu talent de scriitor, nu de procuror

Ora 20:53 Dan Voiculescu ia ultimul cuvant in fata instantei, nu pare sa mai aiba rabdare sa il asculte pe Mateut

Ora 20:48 Avocatul Mateut mai sustine o contestatie: el cere ca o alta instanta sa solutioneze contestatia sa impotriva sechestrului asigurator dispus fata de Dan Voiculescu

Ora 20:47 Monitorizare Antena 3: Bogdan Chirieac, editorialist DC News, prezice ca finalul de mandat al lui Traian Basescu va fi o „baie de sange”

Ora 20:45 Sedinta s-a reluat, inculpatii primesc ultimul cuvant

Ora 20:30 Dan Voiculescu a iesti pe hol, impreuna cu staff-ul sau. Avocatul Mateut il apara si aici. De aparatele foto”

Romania Libera

Ce spune CTP despre condamnarea lui Dan Voiculescu

Se arata ca:

„Jurnalistul Cristian Tudor Popescu a spus că, în eventualitatea în care ar ajunge după gratii, Dan Voiculescu ar ispaşi o ”sancţiune de formă”. CTP a adăugat că singură pedeapsă care i s-ar putea aplica fostului patron al Antenelor este confiscarea unei părţi din avere, potrivit Realitatea.net.

„Voiculescu a probat un talent ieşit din comun pentru a fenta justiţia, s-a băgat şi s-a scos din Parlamentul României cu o viteză ameţitoare, şi îl cred capabil în continuare de alte manevre pentru a evita un astfel de final. Chiar dacă va ajunge „dincolo de gratii”, ca şi cum ar fi la Doftana, Jilava sau la Rahova alea adevărate, să ne gândim puţin… Dan Voiculescu a făcut această afacere calificată drept „ilegală” de către justiţie, penală, acum 10 ani, în 2003. A beneficiat de cei 60 milioane de euro cu care, arată sentinţa judecătorească, ar fi fost prejudiciat statul, vreme de 10 ani. O s-o mai întindă un an-doi şi atunci faceţi socoteala rentabilităţii generale a afacerii”, a spus Cristian Tudor Popescu, la Realitatea TV.

Citeşte şi Voiculescu a primit cinci ani de închisoare cu executare în dosarul ICA. Vezi cum poate scăpa de puşcărie

Întrebat de ce politicienii condamnaţi de justiţie pentru diverse infracţiuni invocă „dosare politice”, jurnalistul a replicat: „Asta e cumva pe dos faţă de 1989. Înainte de 1989 nu exista dosarul politic, nu mai existau deţinuţi politici, aşa cum a fost după 1965. Cine avea o problemă politică, era transformată în una de drept comun. Acum, reacţia lui Dan Voiculescu, persoană care vine din adâncuri de dinainte de 1989, este inversă, ca de altfel a oricărui politician. Politicul a devenit o ieşire de incendiu nobilă a oricărui ciorditor de prin politica românească. Ce înseamnă dosar politic? Înseamnă că eu am tăria opiniunilor mele, că eu susţin nişte idei, o ideologie, o politică şi, iată, sufăr pentru asta… Asta e retorica…”

O pedeapsă reală pentru Voiculescu ar fi, în opinia jurnalistului, confiscarea unei părţi din avere, şi nuneapărat detenţia.

„Eu nu cred în ideea de pedeapsă la adresa lui Voiculescu. După peste 10 ani, timp în care a profitat din plin de zecile de milioane de euro, dacă ajunge la puşcărie va avea aproape 70 de ani. Dintr-o dată, reducerea de pedeapsă e 2/3. Rămâne cu mai puţin de 2 ani. Este profesor universitar, aşa că mai scrie o carte despre ‘taxa pe tulburarea armoniei universale’, mai scrie vreo 2-3 cărţi, ţine un curs, ca Năstase, i se mai taie şi din anul ăla şi ceva, şi iese ca şi cum ar fi făcut, în calitate de profesor universitar, un an sabatic. Aşa că ce pedeapsă, după atâta vreme? Singura pedeapsă reală şi care ar avea un sens şi pentru noi, cetăţenii, ar fi să i se confişte o halcă din avere, din munculiţa lui pe care a adunat-o ban peste ban. Ăsta ar fi un început. Asta doare cu adevărat, arderea la buzunar. Ar resimţi-o şi alţi inşi aflaţi într-o situaţie asemănătoare. Faptul că stau la puşcărie 1-2 ani nu e nicio problemă, intră în calcul, dar să pierzi milioane de euro… e o crimă! Începe să semene a ceva ce se numeşte ‘dreptate’, dincolo de justiţie”, a încheiat jurnalistul.

Foarte interesant, sa vedem si despre Ioan Niculae niste stiri:

HotNews

945 de zile de la inceperea urmaririi penale
Dosarul „Gaze ieftine pentru Niculae” – Ioan Niculae, Varujan Vosganian, Adrian Videanu

Se arata ca:

Adrian Videanu si Varujan Vosganian, in calitatea lor de ministri Economiei, sunt acuzati de procurorii DIICOT pentru o serie de decizii care ar fi favorizat firma Interagro controlata de Ioan Niculae oferind gaze naturale la preturi mai mici. Practic, DIICOT a instrumentat un dosar de „complot si subminarea economiei nationale” in care sunt acuzati zeci de directori (peste 40) din cadrul Ministerului Economiei, ANRE si Romgaz pentru ca ar fi favorizat firma miliardarului Niculae. Ioan Niculae este sub urmarire penala inca din ianuarie 2012, dar abia in septembrie procurorii au cerut incuviintarea urmaririi penale pentru Vosganian (parlamentar).

Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT) a solicitat inceperea urmaririi penale impotriva ministrului Economiei, Varujan Vosganian, si a fostului ministru Adriean Videanu, pentru „complot si subminarea economiei nationale”. Procurorii ii acuza pe cei doi ca au favorizat compania Interagro, detinuta de magnatul Ioan Niculae, sa obtina preturile preferentiale de la compania de stat Romgaz, cauzand un prejudiciu de 130 de milioane de euro.

Dosarul a fost dezvoltat dintr-un dosar mai vechi, inceput in ianuarie 2012, care-i avea in centru pe Ioan Niculae si angajati ai Ministerului Economiei.
Atunci, pe 4 ianuarie 2012, pe numele mai multor directori din cadrul Ministerului Economiei, Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei si societatii Romgaz s-a dispus inceperea urmaririi penale pentru ca ar fi favorizat firma InterAgro prin preturi preferentiale la gaze.

Detalii aici despre mega-dosarul de subminare a economiei nationale.

Surse apropiate anchetei au declarat pentru HotNews.ro ca printre persoanele puse sub invinuire se afla Marcel Adrian Piteiu, membru PDL si director general Romgaz si Ioana Apan (fosta consiliera a lui Codrut Seres, trimis si el in judecata pentru submniarea economiei nationale in alt dosar) – acum presedintele Consiliului de Administratie al Romgaz si secretar general adjunct in Ministerul Economiei, Alpar Kramer (UDMR), fost director comercial al Romgaz, Eugen Mitea (PNL), fost director adjunct al Romgaz si Dan Victor Alexandru, fost secretar de stat in Ministerul Economiei in guvernarea Tariceanu.

Pe 2 septembrie 2013, DIICOT a solicitat inceperea urmaririi penale impotriva ministrului Economiei, Varujan Vosganian si a inceput urmarirea penala fostului ministru Adriean Videanu.

Solicitarile trebuie vizate de catre Senatul Romaniei si Presedintie, insa in cazul lui Vosganian Senatul a respins cererea.Vosganian a demis din functia sa de ministru, dar a ramas parlamentar si se bucura in continuare de imunitate parlamentara

Ce acuza procurorii

Din referatul intocmit de catre procurorii D.I.I.C.O.T. „rezulta suspiciunea rezonabila ca, in perioada decembrie 2006 – decembrie 2008, VARUJAN VOSGNIAN, iar in perioada decembrie 2008 – septembrie 2010, VIDEANU ADRIEAN, in calitate de ministri ai economiei, au aprobat, semnat si sustinut in Guvern un numar 6 ordine, respectiv trei Memorandumuri, in scopul sprijinirii intereselor financiare ale grupului infractional constituit de catre invinuitul IOAN NICULAE si au utilizat SNGN ROMGAZ SA (unitate nationala de interes strategic) in interesul privat al SC INTERAGRO SA, acordand discount-uri comerciale substantiale la livrarea de gaze naturale catre SC INTERAGRO SA, peste plafoanele practicate de SNGN ROMGAZ SA, precum si gaze naturale doar din productia interna, cu nerespectarea dispozitiilor legale si in conditiile in care SC INTERAGRO SA inregistra debite mari la plata gazelor consumate, cauzand un prejudiciu de aproximativ 130 milioane USD.

Activitatea grupului infractional initiat, constituit si coordonat de IOAN NICULAE viza fapte de natura sa submineze economia nationala prin folosirea SNGN ROMGAZ SA (unitate prevazuta de art. 145 C.pen.) in directia dorita de interesele grupului infractional. Deopotriva, prin actiunile grupului infractional a fost impiedicata desfasurarea normala a activitatii SNGN ROMGAZ SA creandu-se astfel dificultati semnificative in buna desfasurare a activitatii acestei societati.

Astfel, a fost creata o stare de fapt  de natura sa ameninte bunul mers al economiei nationale in domeniul gazelor naturale, dar si in ansamblu prin repercusiunile negative asupra intregii economii nationale.

Demersul ministrilor VARUJAN VOSGANIAN si VIDEANU ADRIEAN s-a realizat in conditiile in care SC INTERAGRO SA inregistra o datorie reprezentand cca. 70% din bugetul anual al societatii nationale, fiind grav afectate principalele activitati ale SNGN ROMGAZ SA, societatea nationala fiind transformata practic intr-un furnizor al unui client privat privilegiat si fiind pus in pericol sistemul energetic national pe segmentul gazelor naturale.

In cauza exista indicii si date temeinice potrivit carora, prin activitatea ministrilor VARUJAN VOSGANIAN SI VIDEANU ADRIEAN, respectiv prin vanzarea  preferentiala catre SC INTERAGRO SA a unor cantitati masive de gaze naturale, aceasta societate a fost plasata intr-o veritabila pozitie de monopol pe piata gazelor naturale. Mai mult, SNGN ROMGAZ SA si MINISTERUL ECONOMIEI fiind entitati ale statului cu atributii in domeniul energetic, prin folosirea  SNGN ROMGAZ SA  in favoarea SC INTERAGRO SA, contrar scopului pentru care SNGN ROMGAZ SA a fost infiintata, s-au creat riscuri semnificative in planul securitatii energetice a ROMANIEI.

Afectarea activitatii SNGN ROMGAZ SA, prin demersurile si dispozitiile ministrilor VARUJAN VOSGANIAN SI VIDEANU ADRIEAN, in favoarea SC INTERAGRO SA, s-a concretizat, conform referatului procurorilor D.I.I.C.O.T., in alocarea unor resurse din bugetul public si care erau la dispozitia unei societati nationale ce activeaza intr-o ramura economica strategica, pentru un interes particular, desi ratiunea legii este ca aceste resurse sa serveasca la acoperirea riscului pentru economie si populatie si sa le protejeze fata de o eventuala situatie de criza energetica, activitate de natura sa submineze economia nationala, prin starea permanenta de pericol in care a fost pus Sistemul Energetic National.

In referat se mai retine ca SNGN ROMGAZ SA a livrat in aceasta maniera catre SC INTERAGRO SA, gaze naturale din productia proprie in valoare de cca. 1.500.000.000 lei, respectiv cca. 500.000.000 USD, din care cca. 270.000.000 lei, respectiv cca. 92.000.000 USD reprezinta valoarea reducerilor comerciale acordate ilegal.

Astfel, potrivit referatului procurorilor DIICOT exista suspiciunea rezonabila ca au fost cooptati in gruparea infractionala VARUJAN VOSGANIAN, ministrul economiei in perioada decembrie 2006 – decembrie 2008 si VIDEANU ADRIEAN, ministrul economiei in perioada decembrie 2008- septembrie 2010, care au sprijinit gruparea infractionala initiata, constituita si coordonata de IOAN NICOLAE in scopul comiterii de fapte de natura sa submineze economia nationala. Prin actiunile ministrilor VARUJAN VOSGANIAN si VIDEANU ADRIEAN a fost folosita SNGN ROMGAZ SA (unitate prevazuta de art. 145 C.pen.) in directia dorita de interesele grupului infractional creandu-se astfel o stare de pericol atat pentru securitatea statului cat si pentru economia nationala.

Vezi aici Stenogramele discutiilor intre Adrian Videanu si Ioan Niculae

Masuri suplimentare luate in dosar

In cazul lui Videanu, Procurorii DIICOT au pus sechestru asupra averii sale. Mai exact, Procurorii au pus sechestru asupra unor bunuri imobile si imobile pana la concurenta sumei de 277 milioane lei.
– imobil situat  in localitatea Snagov, judet Ilfov
– 3 apartamente situate in municipiul Bucuresti
– un apartament situat in localitatea Mamaia, judet Constanta
– indisponibilizarea prin poprire a tuturor sumelor detinute in conturile deschise la 2 unitati bancare pe numele invinuitului
– sumele datorate acestuia cu titlul de dividende de catre 2 societati comerciale.

Pozitia acuzatilor

Omul de afaceri Ioan Niculae a negat acuzatiile, spunand ca nu a fost favorizat de Romgaz si a precizat ca firmele lui nu au datorii la stat.

Noi nu am primit niciodata gaz la alt pret decat alte companii din Romania. Companiile mele nu au datorii la stat. Intrebati-i pe procurori. Faceti o mare eroare sa dati la o astfel de ora informatii inexacte„, a declarat Ioan Niculae la Realitatea TV, citat de Romania Libera.

Adrian Videanu: Am luat act de decizia DIICOT de a solicita inceperea urmarii penale si decizia mea este de a pune la dispozitia DIICOT toate informatiile pe care le detin pentru clarificarea nevinovatiei mele in acest caz.(…) Niciodata, cat timp am detinut functii publice, nu am fost acuzat de coruptie„.

Vosganian:
Este pentru prima data in 20 de ani cand Parchetul se sesizeaza in legatura cu un caz de oportunitate politica. Este un gest de a prelungi o confuzie politica, de a continua atacul asupra PNL, pentru ca efectul acuzarii domnului Videanu si al acuzarii mele este cu totul disproportionat„.

Vosganian a respins, intr-o conferinta de presa sustinuta la sediul PNL, acuzatia de subminare a economiei nationale.

Parchetul sugereaza ca unele masuri pe care le-am luat in calitate de ministru al Finantelor in 2008 au dus la pierderi pentru economia nationala, in speta pentru Romgaz. Ideea ca masurile luate au dus la pierderi in perioada in care eram ministru al Economiei nu se justifica„, a spus Vosganian.

Vosganian a cerut colegilor din Parlament si din Comisia Juridica sa nu voteze cererea de urmarire penala pe numele sau invocand lipsa probelor privind implicarea sa in vreun complot sau in subminarea economiei. Senatul si comisia juridica a Senatului au respins cererea procurorilor. Dosarul a ramas blocat.

Datele inceperii urmaririi penale:

Ioan Niculae – 4 ianuarie 2012

Adrian Videanu, Varujan Vosganian – 2 septembrie 2013, solicitarea avizarii urmaririi penale”

Mediafax

Un nou imobil al lui Ioan Niculae, pus sub sechestru de DIICOT

Se arata ca:

Un nou imobil, amplasat în Buşteni, care îi aparţine omului de afaceri Ioan Niculae şi fostei sale soţii, Domniţa Niculae, a fost pus sub sechestru de procurorii DIICOT, în dosarul cunoscut ca „Romgaz-Interagro”, în care acesta este cercetat pentru că ar fi prejudiciat statul cu 130 de milioane dolari.

Procurorii au pus sechestru şi pe un teren ce îi aparţine apropiatei lui Niculae, Nicoleta Toncea, pe 15 imobile ale lui Stelian Bănăţeanu, fost director general adjunct al Direcţiei de politici industriale din cadrul Ministerului Economiei (ME), pe două imobile ale lui Eugen Georgescu, fost vicepreşedinte ANRE, pe două imobile ale lui Victor Alesandru Dan, fost secretar de stat în cadrul ME, pe un imobil aparţinând Ioanei Arpan, fost secretar general adjunct în cadrul ME şi membru/preşedinte al AGA a Romgaz, precum şi pe două imobile ce îi aparţin lui Tudor Şerban Tudor, fost de secretar de stat pentru energie în cadrul ME.

Toate persoanele asupra căror bunuri s-a pus sechestru au calitatea de suspecţi în dosarul cunoscut şi sub numele de Romgaz-Interagro.

Ioan Niculae a declarat miercuri la intrarea în sediul DIICOT, unde a fost audiat în acest dosar, că, dacă nu s-ar fi consumat gazele acumulate, ar fi existat riscul de explozii şi a precizat că România consumă doar o treime din totalul de gaze exploatate.

Mai mult, a precizat Niculae, România consumă doar o treime din gazul exploatat la nivel naţional iar, dacă acesta nu este consumat, există riscul apariţiei de explozii ce ar putea implica şi morţi, din cauza presiunii foarte mari a gazelor.

Omul de afaceri a mai arătat că nu se consideră vinovat pentru că, practic, Guvernul României l-a invitat la masa tratativelor, iar el nu a făcut decât să deruleze o afacere.

La DIICOT au mai fost audiaţi soţia acestuia, Domniţa Niculae, vicepreşedintele ANRE Eugen Georgescu, fostul secretar de stat în Ministerul Economiei Dan Victor Alesandru şi Tudor Şerban, secretar de stat în Ministerul Economiei în mandatul lui Adriean Videanu.

Toate aceste persoane au fost chemate la audieri, ocazie cu care li s-a prezentat şi expertiza proaspăt întocmită în acest caz, au precizat, pentru MEDIAFAX, surse judiciare.

Omul de afaceri Ioan Niculae este urmărit penal, alături de apropiaţi ai săi, pentru subminarea economiei naţionale, faptă care după intrarea în vigoare a noilor coduri s-a preschimbat în instigare la abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave. În acelaşi dosar, fostul ministru al Economiei Adriean Videanu este acuzat de abuz în serviciu pentru că l-ar fi favorizat pe omul de afaceri.

Ioan Niculae mai este acuzat de sustragere de sub sechestru şi spălare de bani, pentru că a înstrăinat mai multe bunuri pe care procurorii instituiseră sechestru asigurător. Potrivit procurorilor DIICOT, acesta a înstrăinat fără drept, cu complicitatea unor funcţionari de la Cadastru, imobile şi părţile sociale deţinute la firmele sale.

DIICOT arăta, în 4 iulie, că procurorii au emis ordonanţe de punere sub sechestru asigurător a mai multor bunuri ale suspecţilor Ioan Niculae, Domniţa Niculae, Adina Niculae şi Nicoleta Toncea, printre acestea regăsindu-se inclusiv cele sustrase de sub sechestru. Cei patru au fost audiaţi în 26 iunie la DIICOT.

Potrivit procurorilor, Varujan Vosganian şi Adriean Videanu, în perioada în care au fost miniştri ai Economiei, au aprobat şi susţinut în Guvern mai multe acte pentru a sprijini interesele financiare ale lui Ioan Niculae şi au folosit unitatea naţională de interes strategic SNGN Romgaz în interesul privat al SC Interagro SA – firmă a omului de afaceri -, producând un prejudiciu de aproximativ 130 milioane de dolari.

În 7 octombrie 2013, plenul Senatului a respins solicitarea privind începerea urmăririi penale în cazul lui Varujan Vosganian, votul fiind covârşitor împotriva cererii procurorului general al Parchetului instanţei supreme.

Într-un alt dosar, cunoscut ca dosarul „mită la PSD”, Niculae a fost trimis în judecată de DNA, în 2012, alături de liderul PSD Brăila, Gheorghe Bunea, directorul Viorel Bărac de la InterAgro şi Gheorghe Teodorescu de la INSOMAR, toţi fiind acuzaţi în legătură cu finanţarea partidelor politice. În noiembrie 2013, Judecătoria Sectorului 1 i-a achitat pe cei patru, decizia nefiind însă definitivă.

Ioan Niculae deţine, conform topului Forbes, o avere de 1,2 miliarde de dolari.”

Dupa cum usor se poate constata, in tara noastra este, la ora actuala, un remarcabil patos justitiar. Se doreste a se face dreptate (dreptate sociala?). Insa asistam la un alt fenomen, cel putin asa imi face impresia: la demantelarea acelui capitalism de care vorbeam mai sus, a carui samanta a fost pusa in tulburii ani ’90… Sigur, imbogatirea unora nu poate fi pe placul altora. Totusi, sa nu uitam ca societatea ale carei baze au fost puse dupa 1989 este fundamental diferita de cea de dinainte de 1989. Economia de piata fara capitalism nu poate functiona. S-a vorbit mult despre procesul D-lui. Voiculescu, n-am vazut insa vorbindu-se si dezbatandu-se atat de mult (chiar dimpotriva, daca ma gandesc bine) problema miilor de insolvente care au loc in Romania, in conditiile in care nu se vede deloc ca sectorul economic de stat ar inregistra performante economice deosebite. S-ar putea spune, fara prea mare teama de a gresi, chiar contrariu…

Noi suntem un popor latin si unul din defectele noastre este ca, desi avem multa fantezie, suntem totusi superficiali, avem abordari superficiale. Televiziunile de stiri dezbat un lucru pe care toata lumea poate sa-l dezbata: Basescu a zis ca l-a pacalit pe Ponta cu Pactul de Coabitare, iar Ponta denunta acest Pact. Abordam problemele de la suprafata cu mare usurinta, desigur. Pe cele grele, a caror abordare necesita un efort de  gandire, le lasam la urma sau le trecem cu vederea…

Chestiunea aceasta a luptei impotriva coruptiei e una din binefacerile aderarii la UE… Cu toate acestea, problema care se pune cred ca este urmatoarea: vom reusi sa construim un capitalism de mai buna calitate decat cel  iesit din fermentul anilor ’90? Sau cum va arata acest nou capitalism? Daca acela s-a format prin coruptie, furtisaguri, afaceri cu statul, cu complicitatea statului etc, cum va arata noul capitalism, care ar trebui, nu-i asa, sa fie in antiteza cu acela, si ce sanse are el? Sau e vorba de o lupta politica zadarnica, o pacaleala cum ar zice Basescu. Nu avem nicio certitudine ca se poate cladi, cel putin in perioada actuala, un nou capitalism in Romania care sa difere de cel vechi sau care sa fie mai performant, mai competitiv fata de cel vechi, sa fie capabil sa impinga tara noastra spre un real progres. Eu cred ca ar trebui sa intelegem ca doar disputele politice nu pot genera progres.

Termenul de „occidentalizare a Romaniei” pe care-l propune, de pilda, Dl. Cristian Preda, mi se pare unul foarte vag. Occidentul a fost si este destul de eterogen. Iar Uniunea Europeana este un proiect care isi propune sa adune laolalta elementele eterogene intr-un tot, pe baza caracteristicilor comune. Insa Romania nu se poate occidentaliza, ramanand in urma cu dezvoltarea economica, neavand un capitalism autohton de calibrul celui din Occident. Noi nu dovedim din acest punct de vedere occidentalizare, iar numarul foarte mare de romani care au emigrat demonstreaza acest lucru. Avand in continuare un sector privat slab, suntem departe de ceea ce inseamna occidentalizare, inclusiv din punctul de vedere al mentalitatilor. Stau marturie PIB-ul Romaniei si cresterile modeste ale acestuia, inclusiv un nivel de trai modest spre deosebire de cel al prosperitatii occidentale. Un sector privat puternic ar trebui sa-si aduca o contributie decisiva la cresterea PIB-ului, a competitivitatii economice. Pe cand la noi chestiunea aceasta, foarte stringenta de altfel, este vazuta doar prin prisma justitiei si a politicului. Mi-e teama ca nu e de ajuns… Daca pana acum ne-am chinuit (in sensul bun al cuvantului) sa construim un capitalism spre a putea adera la UE, de acum ar trebui sa construim un nou capitalism, sau macar sa incercam sa-l adaptam pe acesta pe care il avem, intr-un cadru european. Deocamdata nu e deloc clar cum trebuie construit acest capitalism intr-un cadru european. Incepand de prin 2007-2008 Romania a inceput sa bata din nou pasul pe loc, dupa o perioada destul de buna, de avant economic. Nu e vorba numai de criza aici, cum poate ar crede unii. Ci si de faptul ca Romania trebuie sa activeze intr-un cadru nou, cu care nu e acomodata… Spre exemplu, noi nu reusim sa atragem in proportii suficient de indestulatoare fondurile europene. Stam prost la capitolul asta si nici nu prea vad imbunatatiri la orizont. De asemenea ar trebui sa ne mai gandim ca, de pilda, un lucru care e nu e rosu, nu e in mod necesar verde sau galben, iar „daca nu e cal nu inseamna sa fie in mod necesar om”. Noi, in „buna” traditie damboviteana, am ajuns sa defaimam vechiul capitalism, hai sa-i spun asa acelui capitalism creat in anii ’90, pentru ca nu ni se mai pare bun, crezandu-ne invingatori. Iar daca il combatem, noile pareri ar fi adevarate. Insa se poate intampla ca, „noua si altora”, din cauza multor minciuni si aparente adevarul sa ramana ascuns (ultimile idei – cele scrise cursiv –  sunt inspirate din gandirea Sfantului Dionisie Areopagitul exprimata in Epistola a VI-a catre  Sosipatru, preot). Or, ar trebui sa vedem care este adevarul ca sa putem cuvanta despre el si „spusele noastre sa ramana pentru totdeauna ireprosabile”!! Asa cum distrugerea vechiului capitalism, pentru ca nu e bun, nu mai e bun, nu inseamna in mod necesar ivirea unui capitalism nou si inca si mai bun decat primul.

Priveam la B1 Tv o abordare a moderatorului de genul: daca e o entitate de stat (intreprindere, institut de cercetari etc) de ce lucrurile nu pot merge bine daca s-ar face cele necesare? Ideea era ca din cauza coruptiei, in principal a coruptiei, lucrurile nu merg bine.

In primul rand trebuie sa spunem ca ne luam dupa ceea ce este, nu dupa cum ar putea fi. Stiinta implica si abordarea empirica, constatativa. Constat fenomenul natural care se intampla. Aceasta abordare, bazata pe experienta, e proprie Fizicii, dar si Economiei atunci cand se fac statistici care masoara un fenomen economic natural. De ce, spre exemplu, un institut de cercetari de stat n-ar putea fi performant? Ca despre asta se discuta. Mi-e teama ca nu se pune asa chestiunea. La noi, problema economiei in exclusivitate de stat, mai general vorbind a etatismului, si-a gasit limita in ceea ce s-a intamplat in decembrie 1989. S-a vazut atunci foarte clar ca o astfel de economie, la noi cel putin, a intrat intr-un colaps cu toate consecintele care decurg de aici… Statismul nu a mai reusit sa fie promotorul progresului, din niciun punct de vedere. Drept rezultat oamenii au iesit in strada si asa a avut loc Revolutia.

In ceea ce priveste unitatile economice de stat, eu inteleg urmatorul lucru: trebuie foarte multi bani introdusi in acestea, bani pe care statul nu-i are, pe langa reducerea puternica a nivelului coruptiei, punerea in functii a unor oameni onesti, depolitizare s.a. Si nu numai bani, dar, spre exemplu, marirea volumului de marfa transportat pe calea ferata, in cazul CFR Marfa, lucru care tine de dezvoltarea economica generala a tarii. Or, lucrurile acestea mi-e teama ca depind de o marire semnificativa a datoriei publice. Daca s-ar mari datoria publica, si oamenii o vor duce mai bine. Problema este ca nu poti sa tii o datorie publica mica si un sistem economic de stat mare. Lucrul acesta s-a vazut de pe vremea lui Ceausescu, cand plata unei datorii de $11,7 miliarde a condus la prabusirea sistemului.

Chestiunea nu e deloc simpla. Iar abordarea ca doar prin  eliminarea coruptiei la stat unitatile economice de stat vor incepe sa mearga mai bine nu pare a fi sustenabila. Coruptia, furtisagurile nu sunt cauza, ci consecinta unui sistem economic de stat care nu s-a mai dovedit a fi viabil. Altceva ar fi daca statul roman ar avea resursele necesare pentru a sustine unitatile de stat, dar nu prea le are. Situatia neclara provine din faptul ca Romania nu-si poate permite sa renunte la unitatile economice de stat, chiar daca acestea produc pierderi mari. Pentru ca, pe de alta parte, ele constituie inca scheletul economic, osatura economica a tarii, constitutia acestei economii, structura, alcatuirea sa. Aici e marea problema, pentru ca daca presupunem ca acestea ar disparea, economia romaneasca si-ar pierde si elementele de sustinere pe care le are. Chestiunea e incurcata…

DE citit si…

„Premierul – candidat la mai multa maturitate…”

Adevarul

Coabitarea, scena ruperii pactului

De Alina Gorghiu
Se arata ca:

„Victor Ponta a rupt pactul de coabitare. Ca într-o piesă de teatru absurd, actorii, buni prieteni în culise, îşi trag palme pe scenă toată piesa, iar în actul final unul pleacă supărat pentru că celălalt i-a mai dat o palmă… aceeaşi din fiecare scenă.

Ce scuză are Victor Ponta pentru întârzierea denunţării acestui pact? A fost protejat de un glob de sticlă în care nu a auzit nimic atâta vreme, a fost o prinţesă adormită un an jumătate şi abia acum s-a trezit din somnul coabitării? Ce diferă la declaraţiile noi ale preşedintelui faţă de toate celelalte la adresa mult uzitatului Victor – Viorel? Explicaţia este, în realitate, una simplă şi transparentă: aşa-zisa luptă a celor doi, lipsită de credibilitate, a fost doar un teatru ieftin, menit să păcălească cetăţenii. Ce nevoie avea V. Ponta de acest pact, când desemnarea lui ca prim-ministru a reprezentat rezultatul firesc al voinţei cetăţenilor care au votat în proporţie covârşitoare USL la alegerile din 2012? În plus, majoritatea de peste 70% din Parlament îi conferea întreaga legitimitate pentru a fi desemnat în fruntea Guvernului. Eu spun că epilogul acestei poveşti de adormit copiii ar trebui să conţină explicaţiile lui V. Ponta, la fel de teatral şi afectat ca ieri, despre efectele ruperii acestui pact de coabitare. Care sunt? În absenţa lor, episodul de ieri rămâne doar un gest de pseudo-vitejie.

În esenţă, anunţul denunţării, triumfalist, dar tardiv şi inutil, este o insultă adusă oricărui om de bun-simţ, o insultă la adresa inteligenţei tuturor. Este doar o mişcare pe care Victor Ponta trebuia s-o facă în campanie pentru a-şi scoate eticheta de partener al lui Traian Băsescu, de promotor al unui blat perpetuu cu preşedintele. Conştient că pierde alegerile dacă nu-şi dezlipeşte acest stigmat pe care cei 7,5 milioane de români i l-au pus, dezamăgiţi că a bătut palma cu Băsescu, Victor Ponta a recurs la o nouă înşelătorie, un nou război de faţadă, în loc să guverneze ţara, să genereze locuri de muncă şi să uşureze povara fiscală. De la împărţirea procurorilor, la afacerea Roşia Montană, de la omorârea prin consens a reducerii CAS cu 5 puncte procentuale, până la decredibilizarea justiţiei, Victor Ponta şi Traian Băsescu nu ne mai conving cu această punere în scenă. Vor doar să repete istoria de la europarlamentare, când, sub aparenţa unor scandaluri, şi-au servit scopurile personale şi de partid.

PNL a denunţat pactul de coabitare când era cazul, încă de la semnarea lui, şi l-a contestat vreme de un an şi jumătate, acesta fiind de fapt unul dintre motivele care au afectat din temelii USL. Dacă ar fi rupt pactul dintr-un motiv important precum CAS sau alte cauze serioase, şi nu în pragul campaniei electorale, am fi putut să ne gândim că în spatele deciziei stă o explicaţie şi un resort rezonabil, dar aşa e patetic. Mă aşteptam la premierul – candidat la mai multă maturitate. Nu poate, la vârsta asta, să facă faza cu “îmi iau jucăriile şi plec”, la un an jumate de la semnarea pactului, pentru că Băsescu nu a vrut să împartă cu el guma Turbo.

Se simte Victor Ponta păcălit de Traian Băsescu astăzi? Mă îndoiesc. Păcălit a fost PNL la semnarea pactului, păcăliţi au fost votanţii promisiunii „jos Băsescu”, din 2012.”

DE citit si…

… postarea Andreei Paul:

Cine a avut urechi să audă a auzit: Rompetrol este afacerea deceniului Ponta – Nastase

Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.

August 7, 2014 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 16 comentarii