Unde a fost Presedintele?

Privind la dezvaluirile lui Sebastian Ghita, din care rezulta ca DNA a facut abuzuri, precum si la chestiunea mai noua, ca sa zic asa, a Protocoalelor intre SRI si Justitie, ca sa ma exprim cumva mai general, din care ar rezulta posibilitatea unor actiuni de politie politica – si chiar protocoale intre judecator si procuror, daca am inteles bine – cred ca nu se poate sa nu-ti pui intrebarea din titlu: unde a fost Presedintele?

Pentru ca, prin Constitutie, rolul Presedintelui este sa vegheze la buna functionare a autoritatilor publice. Este o responsabilitate foarte mare, desigur. Dar aceasta functie a Presedintelui garanteaza, sau ar trebui s-o faca, cetateanului ca nu vor fi abuzuri din partea Autoritatilor Publice in societate.

Interesant este ca Presedintele Constantinescu „a fost invins de Sistem”. Ce putem spune despre Basescu in atari conditiuni? Dar despre ceilalti Presedinti postdecembristi?

Nu e oare ciudat ca Presedintele Romaniei e mai mereu invins de Sistem? Sau cum sa spun? In schimb sistemul securist supravietuieste bine-mersi!!

Insa ipoteza abuzurilor nedemocratice pot fi interpretate nu doar ca un atac efectuat continuu la adresa Constitutiei, ci ca politica a Statului Roman.

Cu alte cuvinte, asta e politica Statului indiferent de Regim! Ca vrea sau ca nu vrea cetateanul! In Romania, Regimul face ceea ce stie. Ce a invatat pe vremea comunismului. Partea proasta e ca aceste anacronisme blocheaza sau intarzie drumul tarii spre progres, blocand orice reforma. Si chiar lucruri necesare, precum lucrari de infrastructura.

Interesant este ca, la noi, Presedintele e in postura de a lua apararea Sistemului, nu cetatenilor, pe care doreste, nu-i asa, sa-i convinga ca Sistemul este bun totusi.

Sa nu-mi spuna mie cineva ca Basescu nu stia de abuzuri, ca Iliescu nu stia de privatizari paguboase pentru Stat, cetateni si societate! Evident ca stiau. Stiau cu totii. De ce n-au luat masuri?

Nu vorbesc de masuri totalitare. Ci de statul de drept.

Statul de drept, pe care il clameaza toti! Si cei ce fura, si cei ce nu fura. Si cei care ar trebui sa-l apere si sa actioneze in sensul acestuia, si cei care-l submineaza!

In asemenea conditii nici n-ar trebui sa ne miram de ce se intampla. Anomalia devine o banalitate. Iar recursul la revizuirea Constitutiei, de fapt instabilitate. Iar peste toate acestea se asterne o ineficacitate aproape, ca sa nu spun cu totul, totala. Pentru ca nu intrezarim o schimbare cu adevarat in bine. Nici cetatenii nu mai pot de multumiti ce sunt.

Si atunci ai putea sa te intrebi daca e vorba de incompetenta sau daca Romania e condusa dupa interese romanesti, sau poate straine, sau poate e vorba de rea-vointa, sau cate putin din toate.

Politic vorbind, avem acelasi partid dominant pe scena politica: PSD. Si aici trebuie sa evidentiem, din pacate, un esec: la noi Dreapta nu a reusit sa se impuna pe scena politica. Lasand la o parte faptul ca am mari indoieli ca PDL ar fi fost un partid de dreapta, la noi Dreapta politica a fost faramitata multa vreme. Si acum e faramitata. Dar, spre deosebire de trecut s-a gasit o formula de fuziune intre PDL si PNL, in cadrul PNL. Fara indoiala, PNL are posibilitatea sa scape de toti cei ce nu impartasesc doctrina liberala, de tot felul de elemente fasciste, care ar avea astfel posibilitatea sa-si caute si sa-si gaseasca partidul potrivit. Ar trebui s-o faca. Dar ar trebui, mai ales, sa caute solutii spre a impune Dreapta liberala pe scena politica romaneasca. Si ma gandesc la o perspectiva pe termen lung. Atata vreme cat Dreapta ramane faramitata si PSD e cel mai mare partid din Romania, care domina intr-un fel sau altul scena politica nu putem avea o democratie veritabila, in schimb vom avea fenomene ca cele descrise ceva mai sus.

Fara indoiala ca societatea noastra sufera de o lipsa de liberalism si democratie daca, spre exemplu, presa, nu doar coruptia, e considerata o vulnerabilitate la adresa sigurantei nationale. Am dat un exemplu. Se pot da si altele.

Noi trebuie sa promovam libertatea.
In Romania, la ora actuala, din pacate, nu prea se promoveaza libertatea. Poti spune ca se promoveaza un fascism, totusi timid. Sau populismul exagerat al maririlor exagerate de salarii in sectorul de stat, ce destabilizeaza economia, dar care sunt efectuate, din pix, in scopuri pur electorale. Deci Romania se afla undeva la mijloc, intre abuzurile Sistemului si populismul electoral desantat si utopic. Fara a avea o directie clara. Lucru ce ar trebui sa ne ingrijoreze deoarece avem aici un rost de derapaj de la valorile constitutionale, de la valorile europene si nord-atlantice, spre accente totalitare, cu consecinte din cele mai negative.

Degeaba indepartam oameni, daca nu indepartam si practicile lor maligne

Pentru ca altminteri vin altii care ar putea sa faca si mai mult rau. Fara indoiala: degeaba ii sanctionezi pe unii daca vin altii mai rai decat ei.

Si eu ma numar printre cei care cred ca trebuie imbunatatit, perfectionat sistemul nostru judiciar. Faptul ca acesta inca mai prezinta caracteristici de politie politica arata ca sunt inca reminiscente securiste. Inseamna ca sau n-am imbunatatit suficient sau inregistram, din diverse, pricini un recul. Noi ar trebui sa fim atenti la astfel de lucruri pentru ca, spre exemplu, demiterea disciplinara a coducerii DNA Ploiesti nu inseamna mare lucru daca nu imbunatatim ceva prin acest lucru.

Dezvaluirile facute recent de catre Vlad Cosma arata o realitate care nu-mi place. Avem de a face cu practici nedemne in raport cu statutul de procuror. Eu inteleg ca vor urma sanctiuni. Cam asa se intampla intotdeauna oriunde in lume. Nici procuroul nu-i deasupra legii. Intrebarea care se pune este daca avem idei, conceptii, strategii pentru a imbunatatii sistemul judiciar de la noi si statul de drept, tocmai pentru a nu permite derapaje de la statul de drept, daca astfel de lucruri s-au intamplat in trecutul recent. Evident, cei responsabili de astfel de derapaje trebuie sanctionati. Problema e cum prevenim eventuale alte derapaje. Pentru ca mie mi se pare ca inca suntem la nivelul „rotatiei cadrelor”, neavand inca intelegerea necesara pentru a imbunatati cu adevarat. Rotatia cadrelor nu e o imbunatatire si nici nu imbunatateste ceva. Sanctionarile, schimbarile de personal nu sunt o conditie suficienta pentru imbunatatire. Insa noi trebuie sa urmarim imbunatatirea sistemului judiciar si stabilitatea sa pentru a ranforsa statul. Altminteri avem de a face cu un joc de suma nula si atunci va fi ” tot aia” sau poate chiar cu o inrautatire a situatiei, deci continuarea situatiei sub o alta forma – lucru ce, desigur, duce la o inrautatire, sau derapaje si mai mari. Iar consecinta va fi slabirea statului, lucru evident de nedorit.

Statul de drept trebuie mentinut si protejat.

Cel mai mare pericol mi se pare ca e reprezentat de schimbarile care agraveaza lucrurile. Si cred ca ar trebui sa fim atenti la aceste aspecte.

O mare greseala: revocarea Laurei Codruta Kovesi

Dezvaluirile facute atat de Sebastian Ghita, mai demult, si de catre Vlad Cosma, zilele trecute, releva un lucru destul de simplu: procurorii care au gresit, care au facut abuzuri, care au fabricat, ilegal, desigur, dosare trebuie sa fie trasi la raspundere si sa plateasca conform legii. Dar asta e de datoria CSM si Inspectiei Judiciare. Mai ales daca tinem cont de faptul ca procurorii anticoruptie sunt independenti.

Pe de alta parte, dezvaluirile lui Cosma nu aduc nimic impotriva Laurei Codruta Kovesi. Nici impotriva lui Onea. Amestecul politicului in treburile Justitiei, prin actiuni de comanda asupra unor procurori trebuie serios demonstrat de cei in drept s-o faca.

Procurorii sunt si ei oameni. Sunt departe de a fi dumnezei. Asa ca pot gresi. Admit ca se pot face si greseli grave. Insa nu mi se pare ca trebuie sa generalizam si sa-i blamam pe toti procurorii, sa judecam in mod fals si s-o acuzam pe Kovesi si de ceea ce nu e vinovata.

Sa nu uitam ca Laura Codruta Kovesi se bucura de apreciere si recunoastere internationala.

De asemenea sunt de acord cu cei ce spun despre Kovesi ca nu e de neinlocuit. Ca orice om, dealtfel.

Insa ar trebui sa ne gandim ca atacurile ce vizeaza DNA si mai ales conducerea acesteia sunt savarsite de oameni cu reale probleme penale si care au un interes clar, direct in decredibilizarea DNA. Si care le trebuia sa se agate de ceva ca sa demonstreze ca „sunt elemente de politie politica” (Liviu Dragnea), pentru a tine in sah DNA si conducerea acestei institutii. E adevarat, si un inculpat poate spune adevarul, gura pacatosului adevar graieste. Dar faptul ca spune, totusi, adevarul nu-l face mai putin pacatos. Pentru ca nici nu-l spune pe tot sau urmareste sa ascunda o parte de adevar. Sau o face cu interesul de a-si acoperii vinovatiile si a ataca institutiile care apara legea si-l incrimineaza.

Deci hai s-o spunem pe sleau: n-as crede ca Vlad Cosma sau Mircea Cosma sunt culmi ale virtutii, un fel de sfinti care indura martiric suferintele pricinuite de o Justitie in fapt nedreapta, adica renumitul „stat paralel”!

Victimizarea unor personaje cu probleme penale care acuza DNA s-ar parea ca se inscrie intr-o strategie de subminare a imaginii si credibilitatii DNA. Cu alte cuvinte, ei sunt buni – DNA si mai ales Kovesi sunt relele supreme!!
Fara indoiala ca un om cu o minima judecata nu poate achiesa la astfel de judecati. Pentru ca astfel de judecati arata clar ca unii au un interes (de ce nu chiar personal) in indepartarea lui Kovesi, doar, doar sa-i gaseasca in disperare ceva, dar in fond fara niciun temei serios.

De aceea o eventuala propunere de revocare a Laurei Codruta Kovesi, de catre Tudorel Toader, ar fi o greseala uriasa si de aceea nu cred ca ministrul Justitiei va proceda in aceasta maniera. Mai degraba ar fi potrivite intensificarea unor controale din partea CSM si Inspectiei Judiciare. In primul rand sa ne lamurim, lasand la o parte alegatiile spectaculoase, daca intr-adevar e vorba de Politie Politica, de ce, daca intr-adevar asa e, lucrurile se prezinta asa la 28 de ani de la Revolutie. Sau daca nu cumva e vorba despre altceva… Pentru ca adevarul e ca noi nu stim exact despre ce e vorba. Poate ca e vorba despre incompetenta sau probleme de caracter a unor procurori. Pot fi mai multe probleme. Iar astfel de probleme il privesc si pe Tudorel Toader, pentru ca privesc ministerul Justitiei in ansamblul sau. Daca, sa zicem, Kovesi va fi revocata – desi nu exista motive serioase pentru asa ceva – nimic nu garanteaza ca vor diaparea si problemele. „Statul paralel” sau „politia politica”. Poate ca s-ar agrava si cine stie, Doamne fereste, peste ce nenorociri vom mai da.

Nu fac altceva decat sa propun o abordare profesionista.

Demonizarea lui Kovesi si a-i cere revocarea exprima un populism desantat si o lipsa crasa de profesionalism.