Trei articole despre Directiva Europeana 1164/2016

Va propun sa cititi trei articole, scrise de trei autori diferiti, despre acest subiect:

Dl. Florin Citu

Directiva Europeana, suport pentru planul de dezvoltare propus de PNL

„Am fost surprins sa vad ca Directiva Europeana nr. 1164/2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale si care trebuie transpusa in legea din Romania a creat atatea confuzii pentru o anumita parte din experti. Nu este nimic alarmant in Directiva respectiva. Din contra.

Directiva face parte dintr-un plan mai amplu al UE de transparentizare a modului in care se impoziteaza profitul in piata comuna. Partea cea mai buna este ca desi votata recent s-a potrivit ca o manusa pentru planul de dezvoltare pe termen lung al PNL.

Foarte simplu.

Decizia la nivelul UE este de a asigura impozitarea transparenta a companiilor in tara de unde vin veniturile. Este un principiu simplu de inteles. In acest fel toate companiile mici , mari, cu sediul in tara respectiva sau in alta parte beneficiaza de acelasi tratement fiscal.

In acest fel se anuleaza diferentele dintre diferitele sisteme fiscale si alte reguli preferentiale. Si aici apare partea importanta. In acest fel este eliminata motivatia companiilor de a abuza de reguli preferentiale in special prin plimbarea costurilor de la o jurisdictie fiscala la alta. De fapt de aceea s-a ajuns aici.

Aceasta Directiva nu are nicio legatura cu cotele de impozitare a profitului. Acestea sunt decise de autoritatile locale. Directiva doar face ca in ceea ce priveste cheltuielile deductibile companiile mici si companile mari sa fie cam pe acelasi picior de egalitate. Daca vreti incearca sa ofere sanse egale tuturor.

Facand un pas inapoi si privind in ansamblu efectele Directivei, efectul care conteaza pentru noi este redistribuirea in interiorul UE a sumelor obtinute din impozitul pe profit. Daca o tara vrea sa reduca taxele in continuare nimic nu o opreste. Din contra, in aceste conditii, un plan de dezvoltare bazat pe reduceri de taxe este mult mai credibil Pentru prima oara se poate face un plan multianual de dezvoltre ca implementarea directivei ofera si o predictibilitate mai mare a veniturilor.

In concluzie. Directiva redistribuie profiturile in piata comuna in functie de jurisdictia fiscala unde s-au incasat veniturile. Directiva pune pe picior de egalitate companiile mici si mari in competitia interna. Directiva ofera o mai mare predictibilitate si astfel suport pentru un plan economic bazat pe reducerea fiscalitatii. Si nu in ultimul rand Directiva ofera o voce companiilor, in special multinationale, in dialogul cu autoritatile locale. Dupa ce aceasta Directiva devine lege companiile multinationale chiar vor avea argumente sustinute de cifre atunci cand vor cere infrastrucutra mai buna si servicii publice de calitate.„

Dl. Lucian Isar

Mișcarea care dezvoltă economia României: Cum ajungem la TVA de 16%

„Publicat pe dcnews.ro

http://www.dcnews.ro/mobile/mi-carea-care-dezvolta-economia-romaniei-cum-ajungem-la-tva-de-16prc_520475.html

Cum ajunge Romania la TVA de 16%?

In pasi calculati si fermi. Nu doar cu intentii bune ci si cu masuri oportune pentru nivelul de dezvoltare al Romaniei.

Un prim pas este aprobarea initiativei PNL de aprobare a Directivei Europene nr. 1164/2016 de stabilire a normelor împotriva practicilor de evitare a obligaţiilor fiscale care au incidenţă directă asupra funcţionării pieţei interne.

Aceasta masura ar spori incasarile bugetare de pana la 4 ori, din zonele unde se practica erodarea bazei de impozitare si plimbarea profitului in afara Romaniei.

Mentinand stabilitatea fiscal bugetara, incasarile suplimentare permit investitii noi si reducerea de taxe de care sa beneficieze intreaga populatie.

Romania este o tara bogata dar plusul de bunastare este simtit cu greu de majoritatea cetatenilor in ciuda cresterii economice statistice.

Pentru ca bunastarea sa sporeasca vizibil Romania are nevoie de investitii majore si de reduceri de taxe.

Pachetul de investiti de 24 miliarde de euro pe parcursul a 4 ani, propus in programul de guvernare al PNL acopera exact zonele pentru care nu s-au gasit bani in 26 de ani nici din fonduri europene, nici de la buget, nici in sistem hibrid stat privat. Centura Bucurestiului, autostrada Iasi – Targu Mures, cele 900 de Casa Medicului, finantarea directiilor economice strategice, cele 8 spitale regionale sau cei 8 poli de dezvoltare sunt doar cate exemple. Finantarea hibrida stat-privat este cheia dezvoltarii Romaniei.

Reducerea taxelor pe munca astfel incat sa fie de 16% (per total) la angajat si de 16% (per total) la angajator si a TVA la 16% se poate face simultan cu incasarea beneficiilor investitiilor.

Taxarea profitului ramane la 16%, a dividendelor la 5% iar profitul reinvestit va fi scutit de impozit.

De ce nu ajung suficienti bani la buget incat sa permita intr-o tara bogata cofinantarea de investitii suplimentare si reduceri de taxe pentru toti cetatenii?

Pentru raspuns, sa decriptam ce spune un director din ANAF.

Ionuț Mișa, directorul general al Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili din ANAF “a dat exemplu o companie din domeniul tutunului, care a achiziționat tutunul de la o altă subsidiară afiliată dintr-o țară membră la un preț foarte mare, pe care îl vindea în România la o marjă de profit extrem de mică”.

“Numai de la 5 companii care sunt în domeniul petrolului, retailului, tutunului și comerțului cu electronice s-au făcut ajustări de 87 milioane lei.” Sursa aici
https://m.antena3.ro/actualitate/avertisment-de-la-anaf-multinationalele-au-scos-aproape-un-miliard-de-euro-din-tara-382277.html

Hiperbolizand pentru exemplificare, ceea ce spune oficialul roman este ca daca pretul de vanzare a unei tigari in Romania este 5 unitati si pretul international este de 1 unitate, daca importul se face la 4 unitati atunci baza de impozitare in Romania se diminueaza de la 4 la 1 si se micsoreaza impozitul pe profit platit in Romania.

Aceste practici de erodare a bazei de impozitare sau de mutare a profitului Nu doar priveaza bugetul de venituri dar viciaza concurenta atat in interiorul pietei comune europene precum si in interiorul Romaniei.

Legea de transpunere a directivei nu face decat sa asigure ca firmele au parte de un spatiu concurential corect, ca firmele multinationale asigneaza cheltuielile acolo unde este just, economic si legal sa o faca si nu supra-incarca cu cheltuieli entitatile din Romania, ca anumite practici mentionate extensiv in rapoarte de control au parte de o reactie corecta.

Presa este plina de exemple de contracte fictive de management, de vanzari de active si portofolii de credite la preturi halucinant de mici, de credite intra-companie supradimensionate ca si volum si cost de dobanda, de jocuri legate de definirea sediului permanent si a entitatii controlate, de preturi de transfer.

Toate aceste exemple si multe altele se regasesc in Legea propusa de PNL pentru implementarea directivei.

Un tratament fiscal corect pentru toate companiile si toti cetatenii va permite in cazul unei economii bogate ca cea a Romaniei reducerea taxelor la 16%.”

Dl. Ionel Blanculescu

„CE SEMNIFICA DIRECTIVA UE 1164/2016, DE STABILIRE A NORMELOR IMPOTRIVA PRACTICILOR DE EVITARE A OBLIGATIILOR FISCALE CARE AU INCIDENTA DIRECTA ASUPRA FUNCTIONARII PIETEI INTERNE”- DC NEWS

„Luni, 22/08/2016

În timp ce presa și opinia publică se concentrează asupra evaziunii fiscale din buticuri și restaurante, marile corporații își exportă profiturile în firme off shore, plătind sume simbolice în țări ca România. O directivă emisă la Bruxelles pentru a stopa fenomenul a trecut aproape neobservată în țara noastră. Directiva (UE) 1164/2016 permite controlul prețurilor de transfer în interiorul grupurilor transnaționale. Chiar dacă marile puteri nu au dorit să elimine total cele 64 de paradisuri fiscale care funcționează la nivel global, Directiva reprezintă o primă victorie în războiul dintre guverne și corporații.

”Directiva prețurilor de transfer nu s-ar fi dat dacă nu apărea criza din 2008. Este o consecință a crizei, ne-a declarat analistul economic Ionel Blănculescu. Dacă guvernele țărilor importante din UE nu s-ar fi confruntat cu lipsa fondurilor, probabil că această directivă nu ar fi apărut.

Directiva se referă la marile companii transnaționale și încearcă să limiteze cea mai evoluată formă de mare evaziune fiscală, cea practicată de acestea. Putem spune că evaziunea practicată de transnaționale a primit o lovitură, chiar dacă nu este finalul în lupta dintre guverne și corporații.Urmează ca fiecare țară să-și elaboreze propria legislație, în acest cadru stabilit de la Bruxelles. Probabil, în 2-3 ani se va finaliza la nivel european procesul legislativ.

Cum fură legal marile corporații

Procedura prin care firmele transnaționale evitau plata impozitului era cunoscută, dar nu s-a găsit suficientă voință politică pentru a stopa fenomenul. Marile puteri nu au dorit să elimine supapa oferită de cele 64 de paradisuri fiscale, unde se înregistrează așa numitele firme off-shore. De fiecare dată, în angrenajul firmelor multinaționale se află o firmă din grup, înregistrată într-un paradis fiscal. Mecanismul prin care se face evaziunea este saltul de preț, între o filială și alta, în off-shore. De exemplu, o firmă, înregistrată într-o țară cu impozite ”normale”, exportă o componentă de 300 de euro către altă firmă din același grup, înregistrată într-un paradis fiscal. Acesta nu face nimic, doar reexportă componenta, cu un preț dublu, către o filială din România, unde se asamblează componentele și se vinde produsul finit. Singura care face profit este firma off shore, care plătește un impozit de 5%, adică 15 euro. În România, unde se realizează de fapt, profitul, multinaționala ar trebui să plătească impozit pe profit și dividende, adică 21%, ceea ce înseamnă circa 60 de euro.  Multinaționala declară însă un profit apropiat de zero, pentru că diferența a rămas în off shore și nu plătește mai nimic.

Cu cât a fost păcălit statul

La nivelul anului 2008, înainte de izbucnirea crizei, cifra de afaceri a multinaționalelor care activau în România a fost de 260 de miliarde de euro. În acea perioadă, profitul real se ridica pe la 10%, adică ar fi vorba despre 26 de miliarde  de euro care trebuiau impozitate cu 16%. Venitul statului român ar fi trebuit să fie cel puțin 4 miliarde de euro, în 2008.  Știți cât a fost impozitul pe profit colectat? Puțin sub 1 miliard.

Cum va acționa Directiva prețurilor de transfer

Directiva cere statelor să se ajute între ele, astfel încât să poată controla multinaționalele. Statele Uniunii vor pune în comun informațiile fiscale privind multinaționalele care operează la nivelul UE și vor alcătui o listă neagră a țărilor terțe care refuză să joace corect. Fiecare firmă din grup va trebui să demonstreze că a creat valoare. Va fi mult greu sau imposibil de justificat de ce a umflat prețul într-un offshore unde nu se face nimic. De menționat că, în România, legislatația care să permită controlul multinaționalelor a început să fie întărită începând din 2008.

Ungaria, singura care a învins firmele off shore  

O cale mult mai simplă, aparent, de a evita mutarea profitului în paradisuri fiscale este impozitarea cifrei de afaceri. De ce spun aparent? Fiindcă nu există voință politică pentru a aplica acestă variantă. Singura țară, din câte știu eu, care impozitează cifra de afaceri este Ungaria. Firmele multinaționale au amenințat cu părăsirea pieței ungurești, dar până acum nu au făcut-o. Dacă ar fi impozitată cifra de afaceri, controlul ar fi simplu, iar introducerea firmelor off shore în circuit nu ar mai avea sens. Luând exemplu anului 2008, la o cifră de afaceri de 260 miliarde, cu un impozit asemănător microîntreprinderilor, de 2-3%, s-ar fi încasat 5-6 miliarde de euro, în loc de 0,9 miliarde”, a explicat Ionel Blănculescu.

http://www.dcnews.ro/razboi-intre-guverne-i-marile-corpora-ii-romania-aj…

„

De asemenea, putem citi aici Comunicatul de presa al PNL, de unde rezulta ca termenul limita de transpunere a acestei Directive Europene este pana in 2019.

Parerea mea este ca nu se va realiza mare lucru pana ce toate tarile din UE nu vor adopta aceasta Directiva. Nu degeaba am pus aceste trei articole fata in fata, cum se spune. Ele ne dau informatii importante! Insa ar trebui eliminate off-shore-urile, adica paradisurile fiscale. Directiva (apud Dl. Blanculescu) se refera la statele membre ale UE, iar exemplul dat de Dl. Isar, cel cu achizitionarea tutunului „de la o altă subsidiară afiliată dintr-o țară membră la un preț foarte mare, pe care îl vindea în România la o marjă de profit extrem de mică”, se refera la o subsidiara afiliata – deci a aceleasi companii – intr-o tara membra a UE. Insa companiile mari, firmele multinationale, pot gasi alte „supape”. Un off shore nu trebuie sa fie neaparat in UE. El poate fi, de exemplu, in Maroc, Egipt sau Mauritania, deci intr-o tara care nu e membra UE si careia, pe cale de consecinta, nu i se aplica Directiva. In acest caz, mecanismul descris atat de Dl. Blanculescu cat si de Dl. Isar, de evitare a platii impozitului, va functiona in continuare.

Foarte interesant este ce spune Dl. Citu:

„Aceasta Directiva nu are nicio legatura cu cotele de impozitare a profitului. Acestea sunt decise de autoritatile locale„

Mergeti acum la exemplul dat de Dl. Blanculescu – cu alte cuvinte autoritatile dintr-o tara membra pot stabili impozite foarte mici, „de 5%”, ca sa reiau exemplul dansului. Si atunci despre ce vorbim? Mecanismul de evitare a platii impozitului va functiona din nou. Totusi, Dl. Blanculescu afirma:

„Directiva cere statelor să se ajute între ele, astfel încât să poată controla multinaționalele. Statele Uniunii vor pune în comun informațiile fiscale privind multinaționalele care operează la nivelul UE și vor alcătui o listă neagră a țărilor terțe care refuză să joace corect. Fiecare firmă din grup va trebui să demonstreze că a creat valoare. Va fi mult greu sau imposibil de justificat de ce a umflat prețul într-un offshore unde nu se face nimic. De menționat că, în România, legislatația care să permită controlul multinaționalelor a început să fie întărită începând din 2008.”

Dar daca impozitele sunt decise de autoritatile locale, cum ai mai putea sa faci asa ceva? Directiva nu stabileste o fiscalitate unica pe teritoriul Uniunii Europene si daca lasa autoritatilor din tarile membre stabilirea cotelor de impozitare a profitului, cum poti sa mai vii, pe urma, sa spui ca acolo, unde impozitul este extrem de mic, nu s-a facut nimic?? Cum poti sa stabilesti o „listă neagră a țărilor terțe care refuză să joace corect” cand tara respectiva are tot dreptul de a-si stabili nivelul taxelor si impozitelor?? Iar daca se „vor alcatui liste negre”, atunci calea spre abuzuri ramane deschisa! Dl. Citu arata, insa, urmatorul lucru:

„Directiva doar face ca in ceea ce priveste cheltuielile deductibile companiile mici si companile mari sa fie cam pe acelasi picior de egalitate. Daca vreti incearca sa ofere sanse egale tuturor.”

Deci e vorba doar de „cheltuielile deductibile”, adica acelea care nu sunt supuse impozitarii. Atunci lucrurile par a fi si mai clare. Cu alte cuvinte, daca intr-un stat membru, sa prespunem, impozitul e de 3%, nu te opreste nimeni ca sa pui si tu un impozit de 3%, restul fiind cheltuieli deductibile!! Dl. Citu explica mai jos:

„Daca o tara vrea sa reduca taxele in continuare nimic nu o opreste. Din contra, in aceste conditii, un plan de dezvoltare bazat pe reduceri de taxe este mult mai credibil Pentru prima oara se poate face un plan multianual de dezvoltre ca implementarea directivei ofera si o predictibilitate mai mare a veniturilor.”

Daca incercarea de diminuare a paradisurilor fiscale consta in faptul ca fiecare tara membra sa scada drastic impozitele, ele tinzand in acest caz spre zero, atunci m-am lamurit. In acest sens, spune si Dl. Isar:

„Pentru ca bunastarea sa sporeasca vizibil Romania are nevoie de investitii majore si de reduceri de taxe”

si apreciaza ca:

„Finantarea hibrida stat-privat este cheia dezvoltarii Romaniei”

Dar daca e vorba de o „finantare hibrida stat-privat”, atunci intrebarea logica e: cat statul si ca privatul? O reducere drastica de taxe ar insemna o reducere a veniturilor bugetare. Practic, Directiva aceasta ma poate aduce sa impozitez in Romania si sa-mi iasa un venit la fel cat marja de profit, foarte mica, declarata de compania respectiva in conditiile actuale.

Daca „Aceasta Directiva nu are nicio legatura cu cotele de impozitare a profitului. Acestea sunt decise de autoritatile locale” (cum spune Dl. Citu), atunci ori nu se schimba nimic, ori se schimba prin „partile esentiale”, acelea legate de „cheltuielile deductibile”, care ar trebui sa fie egale pentru toate statele membre, cu alte cuvinte standardul dupa care actionam ar fi chiar paradisul fiscal, unde „cheltuielile deductibile” nu conteaza, iar impozitele foarte mici. Sau cum e? Directiva asta, cel putin asa mi se pare, poate pune toate statele membre sa se alinieze practicilor din tarile unde se practica paradisul fiscal.

Termenul limita e 2019. Eu zic ca ar trebui nu sa respingem aceasta Directiva, dar sa mai reflectam…