„Când am fost invitat la Cotroceni, în 2015, după tragedia #Colectiv, în panelul celor 20 membri ai societăţii civile, a fost prima oară când reuşeam să vorbesc de pe poziţia unui om cu o istorie a telefonului ascultat în cea de om ascultat legal, cu atenţie, de către Preşedinte, pe un subiect evitat de mai toată presa oficială: serviciile secrete. (O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU)
Poziţie pe care mi-o câştigasem nu numai după 12 de activism civic, dar şi ca ziarist de investigaţii ce publicase multe anchete pe vremea când cazul dosarelor îngropate la Berevoieşti scoteau la iveală cum SRI a încercat să ardă şi să-ngroape foarte multe dosare care “certificau participarea noilor sereişti la Mineriadă şi urmărirea demonstranţilor din Piaţa Universităţii” sau Străuleştiul victimelor Revoluţiei şi Mineriadei.
Toate erau erau operaţiunile foştilor securişti preluaţi de regimul Iliescu cu sigla schimbată.
În anii ‘90 publicasem documentele de rezident al fostei Securităţi pe numele şefului de-atunci al SRI, Virgil Măgureanu, şi câştigasem după 2004, alături de redacţia Caţavencu, un proces la CEDO pentru ascultarea ilegală a telefoanelor din redacţie de către SRI-ul aceluiaşi Măgureanu, fiiind susţinători ai căpitanului Bucur, primul “whistle blower” din sistemul de Securitate. Ştiam “de pe front” ce vorbesc în faţa celui care putea face ceva în acest delicat domeniu al securităţii naţionale.
Printre alte nemulţumiri ale societăţii civile, am remarcat, în 2015, la Cotroceni, următorul fapt, verificabil în stenogramele întâlnirii, pe care Preşedinţia a refuzat să le facă publice cu toate insistenţele unora dintre noi:
“Este ceva profund în neregulă în mersul democraţiei noastre ca cele mai bine plătite slujbe din România să fie cele ale organelor de represiune, puniţie şi supraveghere, pe când majoritatea celor liberale, cum este, de exemplu, profesia de profesor de fizică, ca a Dvs, sau cea de medic sau de actor, să fie cele mai prost plătite din ţara noastră”
Cunoşteam forţa de regenerare a Securităţii şi urmăream cum, în ultimii 13 ani, bugetele serviciilor secrete o luaseră exponenţial spre cer din motive geostrategice şi militare, împinşi fiind de la spate de partenerul strategic pentru întărirea flancului estic al NATO.
S-a întâmplat şi mult dorita dekaghebizare, operaţiune semnalată de generalul Pacepa într-un interviu din RL.
Dar mai ştiam ceva: Puterea ascunsă este cea mai periculoasă putere, şi că, deşi avem nevoie de servicii secrete puternice, entropia militară este cea de a acumula putere nemăsurată la toate nivelurile. Aşa că, în spatele acestei misiuni de reaşezare a României pe fundaţia valorilor euro-atlantice, în România s-a construit
Cel mai militarizat stat european, un adevărat Homeland Security,
despre care scriam, în 2011, în ziarul Adevărul: “Nu există publicaţie, televiziune, sindicat sau ong important în ţara noastră în care să nu existe de strajă patriei “colaboratorii” de tip nou ai Securităţii Naţionale, oportunişti care, ca şi înainte de 89, se pun bine şi la adăpost cu “Sistemul”, “mărind capacitatea intelectuală şi operaţională a serviciilor”. Chiar şi la cea mai anticomunistă şi antisistem publicaţie din România, “Academia Caţavencu”, activaseră, pe lângă doi amărâţi foşti colaboratori ai Securităţii, şi doi ziarişti acoperiţi, unul dintre ei oferindu-se “planton”, în timpul regimului Năstase, când publicaţia era în linia întâi a luptei contra regimului)
Aşadar, la consultările post Colectiv, Preşedintele a dat din cap hotărât, părând a înţelege dialectica disproporţionată a “reformelor” din ţară.
Şi pentru că guvernul Ponta, pe care fostul preşedinte Traian Băsescu îl „desconspirase” ca agent acoperit, a continuat politica de mărire a acestor bugete, am sperat că guvernul Cioloş-Dâncu să fie mai realist în ceea ce priveşte prioritatea investiţiilor fundamentale.
Primul buget făcut de guvernul din care făcea parte fostul proprietar al IRES (a cărui anagramă este coincidental numele unui serviciu secret), Vasile Dâncu, profesor la ANI şi semnatar al unei declaraţii de necolaborare, mărea cu aproape 20% bugetul celui mai puternic serviciu din România, urmând ca acesta să primească un bonus de peste 30 de milioane la rectificarea de la mijlocul lui 2016. Cu siguranţă, cu ştiinţa şi acceptul tacit al Preşedintelui, care tuna săptâmânile trecute : “micşorarea bugetelor serviciilor secrete este iresponsabilă”.
Culmea, părerea preşedintelui era aidoma ziariştilor afiliaţi la Matrixul noii Securităţi care s-au grăbit să reclame cum, de dragul pomenilor electorale, guvernul Dragnea-Grindeanu afectează programele de înzestrare ale Armatei şi lasă serviciile secrete fără bani. Asta chiar dacă în bugetele instituţiilor sus menţionate sunt prevăzute credite de angajament care le dau posibilitatea îndeplinirii întocmai a programelor asumate. Însă despre acest aspect „au uitat” să vorbească sau nu au avut voie.
Pe foarte mulţi căprari promovaţi în presa ultimilor 13 ani o să-i auziţi baleiând în acelaşi registru al necesităţii de “mai mult” a oricărei forme de securitate.
Discursul „jurnalistic” în sprijinul bugetelor serviciilor şi cel împănat de necesităţile stringente ale siguranţei naţionale reprezintă primul sindrom de dublă subordonare.
Bunăoară, alesul tuturor românilor şi al serviciilor din ultima campanie electorală prezidenţială a ales să ofere “în orb” o protecţie nereformată din 1991 a serviciilor secrete, cel mai puţin controlate entităţi administrative de pe teritoriul României in ultimii 15 ani.
Ca să nu credeţi că deţin monoman şi nedocumentat această “obsesie” despre mandarinatul serviciilor secrete, vă ofer spre lectură cele mai bune două articole pe acest subiect prin care aflăm, vorba expertului paleoliberal, Sorin Ioniţă, cum beneficiem noi, românii, de un model de guvernare în care “armata deţine un stat” şi “nu statul deţine o armată” : http://www.contributors.ro/administratie/educatie/pakistanizarea-armatei-si-serviciilor/ (2015) şi în (2017) într-o publicaţie profesională, în care se spune: ”In SRI si SIE lucreaza 30.444 de cadre, de peste 2 ori mai multe decat in Securitatea comunistă. Cifra a fost strecurată la rubrica şi „Altele” intr-un proiect privind salarizarea care vorbeşte despre un număr total de bugetari de 1,21 milioane, in luna mai. Potrivit Ministerului Finanţelor, numărul de posturi ocupate in instituţiile statului, mai putin SRI si SIE, era de 1,18 milioane in aprilie.”
La acest număr nu se adaugă numărul celor aflaţi în forme de colaborare secretă care se pare că sunt de ordinul miilor cu bugete secrete .
La apogeul său, Securitatea ceauşistă a avut 15.000 de ofiţeri interni şi o reţea de informatori de câteva sute de mii de oameni din toate domeniile.
Existenţa acoperiţilor în Presă (în diferite forme, vreo trei la număr în “nomenklatorul” intern) este într-adevăr legală şi recunoscută în mai multe rânduri de însuşi fostul director al SRI, George Maior, începând cu 2009. Numai că, chestia pentru care “băieţii” iau al doilea salariu şi-şi aranjează gulerul altfel in oglindă nu este agenda cetăţeanului, ci: „Misiunea lor este să aducă informaţii de securitate naţională pentru stat”
A Patra Putere în Stat s-a topit în intestinele luptei de castă
Presa a fost câmp tactic dintotdeauna, numai că, în 2010, era desemnată oficial de către CSAŢ-ul lui Traian Băsescu , drept “vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale”, decizie profund antidemocratică, care, chiar dacă nevalidată oficial, a produs efecte devastatoare asupra independenţei presei prin modul ulterior de acţiune al Sistemului în anihilarea societăţii civile. Enunţ pe care fostul consilier al preşedintelui Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu, îl „justifica” la acel moment, juisând printr-o antiteză rămasă celebră prin absurditatea ei antidemocratică: ”Ori Presa, ori Democraţia!”
Aşa că presa liberă a dispărut şi din mâinile ziariştilor, şi din mâinile mogulilor, cele două forme preexistente celei de astăzi, când, practic aproape nu mai există presă “mainstream” care să nu fie intr-o formă de dependenţă de serviciile secrete.
Episodul public ce arată forma vizibilă şi istorică din regimul Băsescu a acestor preluări ostile, care au transformat spaţiul public într-un câmp de propagandă şi nu de informare a cetăţeanului, se regăseşte într-o recurentă mărturie a Elenei Udrea(ultima fiind din acest an), într-un interviu la TVR:
“Elena Udrea: … Eu m-am certat cu domnul Ghiţă permament! Eu sunt cea care s-a opus ca domnul Ghiţă să aibă RTV-ul în 2010!
Ionuţ Cristache: Dar aveaţi puterea asta, să vă opuneţi?
E.U: Teoretic… şi ca…
I.C.: Staţi un pic, cum adică teoretic?
E.U.: … şi ca om care eram…
I.C.: Doamna Udrea,…
E.U.:. : … care era. Da, părerea mea a fost că domnul Ghiţă nu ar trebui să aibă RTV-ul.
I.C.: Dumneavoastră puteaţi decide în România cine să aibă ce? Dar afacerea RTV s-a discutat într-un cadru instituţional?
E.U.: Da, s-a discutat într-un cadru instituţional!
I.C.: Cum adică?
E.U.: Adică, conducerea SRI a fost interesată să existe acest post de televiziune!”
Dacă la acest episod adăugăm şi alte două momente din operaţiunea secretă de preluare a presei române, cazul Realitatea TV:
1. Momentul “zero” când Sebastian Ghiţă a plecat în 2010 cu jumătate de Realitatea TV şi o sută de oameni într-o singură noapte pentru a înfiinţa RTV
2. Depoziţia Elenei Udrea despre jumătatea de million pe care i-a adus degrabă „colaboratorul” Cocoş la „dispoziţie” pentru ca „Sebi” să poată plăti salariile al RTV,
atunci avem o porţiune din aisbergul „preluărilor ostile” pe care sistemul le-a practicat cu majoritatea trusturilor de presă româneşti sub îndrumarea celui mai diversionist preşedinte de după Revoluţie
3. Tranşarea unor rapturi de proprietate şi lichidarea mogulatelor de presă în instanţă cu ajutorul judecătorilor acoperiţi, care a dus la aberaţii de genul unor sentinţe date de Tribunalul Bucureşti împotriva unor sentinţe ale Curţii de Apel. (vom dezvolta într-o zi această speţă pentru care toate cererile au fost ignorate)
Amestecarea puterilor în stat
Existenţa serviciilor în politică, economie, administraţie, justiţie(CSM, DNA, magistratură, procuratură) presă, sistemul bancar, BOR, alegeri, fisc, cercetare, externe, interne, fotbal, IT, armată, preşedinţie, televiziune, educaţie, masonerie, asigurări, regii autonome, viaţă privată, ong-uri şi, nu-i aşa, în mafia politică este una mai mult decât evidentă şi probată de mai multe declaraţii ale „musafirilor” de la vârful puterii (M.R.Ungureanu, Claudiu Săftoiu. Horaţiu Dumbravă-CSM, Cozmin Guşă, actualmente acţionar la Realitatea TV) şi a avut ca rezultat transformarea României într-un stat poliţienesc sub acoperire, de tip “deep state”.
Stat care, nu-i aşa, luptă pentru democratizarea ţării prin preluarea „obiectelor muncii de propagandă” de către o juntă militară de proporţii gigantice. Preluare care a alterat anticonstituţional România, ce a devenit un stat captiv serviciilor secrete şi într-un câmp tactic exhaustiv, transformând lupta anticorupţie în tradiţionala bătalie istorică dintre Partid şi Securitate, astăzi ajunsă la o înfruntare pe faţă, fără precedent în istoria recentă.
În mod tradiţional, Partidul (Puterea vizibilă) a folosit încă de la început serviciiile în lupta politică, dând Securităţii (parte a Sistemului) atât de multe privilegii, bugete şi drepturi, unele ilegale şi neconstituţionale, încât invazia serviciilor secrete este la această oră de nestăvilit.
Ba mai mult, raportul de forţe s-a schimbat atât de mult încât clasa politică a ajuns în poziţia să-şi ia subteran binecuvântarea de la instituţiile de forţă.
Justiţia „programatică”, după strategii de război, sub acoperirea legitimă a luptei împotriva celui mai mare flagel din ultimii 200 de ani de istorie ai României: Corupţia, s-a dus asemenea unui tratament de tip chimioterapie radio/tv cu antidotul DNA.
Aşadar, odată cu celulele „canceroase” au fost distruse şi celule sănătoase ca efect militar secundar denumit: victime colaterale. Un concept tipic războaielor de gherilă împotriva terorismului.
Numai că victimele colaterale sunt de ordinul sutelor, cazurile de justiţie a denunţului (majoritatea copleşitoare dintre cazurile instrumentate de către DNA sunt pe denunţuri, de multe ori fără probe) au adus pe majoritatea ziariştilor de investigaţie “old school”(corifei ai anchetelor anilor ’90 şi adepţi ai lustraţiei) la concluzia că Justiţia română este îndrumată şi influenţată de serviciile secrete (în principal SRI) sub supravegherea strategică şi tehnică a unui colectiv al ambasadei SUA de la Bucureşti.
De fapt, totul a început cu o hotărâre secretizată a CSAT, din 2005, în care s-au alcătuit echipele mixte DNA-SRI, fapt recunoscut si negat succesiv de către fostul Presedinte şi actualul şef al DNA. Dar confirmat de chiar cei care contestă şi reclamă acest mod lucru timp de ani de zile, UNJR(Uniunea Naţională a Judecătorilor din România), fără să reuşească să impună o dezbatere publică pe acest subiect, presa “mare” ignorând cu bună stiinţă subiectul. Iată ce întreba şefa UNJR, Dana Gârbovan, zilele trecute :
„Propun Preşedintelui un referendum în care cetăţenii să fie întrebaţi dacă doresc să se clarifice implicarea serviciilor secrete în justiţie”.
Iar Alina Mungiu scria intr-un editorial recent pe “România curată”:
“În atmosfera asta de populism anti-corupţie de nivel venezuelean, lupta pentru manipularea legii şi controlul puterii judiciare depăşeşte orice limită”
Dai în mine, dai în fabrici şi uzine
În fapt, plecând de la cel mai comun şi statistic periculos mod de gândire acceptat: „Toţi sunt nişte hoţi”/„Toţi merită să intre la pârnaie” şi de la popularitatea DNA, ajunsă azi la cote religioase, cu o încredere peste BOR, la care se adaugă „catalizatorul” de propagandă al celui de-al doilea război rece mondial realizat cu organe de presă ataşate, „Cei care critică lupta anticorupţie sunt de partea ruşilor şi-a lui Voiculescu!”,
„Dai în serviciile secrete, dai în lupta anticorupţie”, asezonat cu colaboraţionismul entuziast şi naiv al intelectualilor de la GDS, practic, opoziţia la ceea ce se petrecea cu-adevărat în spatele „cortinei de fier a anticorupţiei”, unde se coordona geostrategic şi tematic dreptatea, a fost identificată public cu Antena3.
Nu mai puteai să spui public un alt gen de adevăr, că te trezeai nu numai cu scaunele-n cap din partea „alienilor din presă”, dar puteai fi angajat/concediat şi ameninţat, aşa cum , spre exemplu era ameninţat Cătălin Tolontan în 2009, pe holurile Parlamentului de către unul dintre cei şase oameni ai Preşedintelui, Elena Udrea, cu ocazia votării ridicării imunităţii ministrului Monica Iacob Ridzi, în vestitul scandal care o ţine azi încarcerată. Ba mai mult, puteai trece şi pe la DNA „ca să-ngheţe căcătu-n ei”(cum spunea la una din şedinţele tactice secrete, desigur, nu procurorilor şi judecătorilor, ci celor din spatele lor şi dosarelor lor, însuşi Preşedintele României).
În mandatul lui Traian Băsescu s-a obţinut cea mai mare eficacitate în condamnarea corupţiei politice, dar, în acelaşi timp, cea mai mare poliţie politică din ultimii 25 de ani şi transformarea administraţiei României într-o juntă militară acoperită, ceea ce are efecte extrem de toxice asupra statului şi principiilor sale de drept. Principiul a fost unul singur: ascultăm şi infiltrăm tot şi cu oricine, ocupăm tot şi vedem ce iese de-aici! Şi uite aşa, ne-am procopsit cu un al doilea cancer administrativ după cel al politizării administraţiei: criteriul de angajare în toate cele patru puteri în stat nu mai este doar cel politic, ci şi cel al apartenenţei la serviciile secrete.
Cyborgii securităţii române subcontractate geostrategic şi-au creat şi trecut propria corupţie şi incălcarea a legilor la “raţiuni de stat”
Actualul director al SRI, Eduard Hellvig, spunea cu prilejul celei mai lungi vizite a unui şef de serviciu în faţa unei comisii de control parlamentare şi a presei de microfon că „nu există ofiţeri acoperiţi în politică şi magistratură”, contrazicând nu numai desele alarme ale UNJR şi UIM(Uniunea Internaţională a Magistraţilor) sau pe (ex)membrul CSM, Horaţiu Dumbravă, care afirma în 2014, la sediul Consiliului Superior al Magistraturii:
“Fac încă o dată apel la domnia sa(Preşedintele-n.a.) ca acum, în ultimele zile de mandat, să îşi îndeplinească datoria constituţională şi legală şi să procedeze la verificarea tuturor declaraţiilor judecătorilor şi procurorilor dacă sunt sau nu colaboratori sau informatori ai serviciilor de informaţii”
Potrivit lui Dumbravă, aceasta este o obligaţie legală, prevăzută de articolul 7 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Chiar şi fostul şef al SIE şi fost prim ministru, Mihai Răzvan Ungureanu, cerea deznădăjduit după căderea guvernului său în 2012 „scoaterea ofiţerilor acoperiţi din politică”, episod fără ecouri şi consecinţe publice. Careul cu pioni-fantome din clasa politică sau presă nu promovau astfel de subiecte pentru o dezbatere în spaţiul public.
Ba mai mult, ceea ce se putea intui a fi mai rău pare să se fi şi întâmplat: Coincidenţă sau nu, adversari politici ai legilor Siguranţei Naţionale şi legilor Big Brother au fost ridicaţi. Cazul George Scutaru, fost consilier prezidenţial, pe care DNA l-a trimis în judecată, însă instanţa a reurnat dosarul procurorilor. Asta s-a întâmplat în 18 noiembrie 2015, pe motiv că nu se precizează în ce constau infracţiunile reţinute de procurori, numărul faptelor şi explicarea concretă din punct de vedere procesual a acuzaţiilor. De atunci totul a rămas în aer. În 15 luni au avut loc opt termene, toate soluţionate cu amânări.
Iată însă ce zicea George Scutaru, consilierul şi coordonatorul noii strategii pe Securitate al preşedintelui Klaus Iohannis , prieten al actualului şef al SRI (“extras” din anturajul Preşedintelui, în urmă cu doi ani, şi care, de-atunci, vizitează biserici prin ţară, fără să-nţeleagă ce i s-a intâmplat) : ”… întărirea mecanismelor controlului civil, stabilirea unui cadru legal lipsit de echivoc în materie de interceptări, sînt cîteva dintre problemele asupra cărora societatea civilă şi clasa politică trebuie să-şi îndrepte atenţia. în plus, ar trebui să discutăm şi despre eventuala eliminare a abilitării serviciilor de a desfăşura activităţi comerciale proprii, fapt care credem că ar asigura un mai bun control asupra fondurilor şi ar întări credibilitatea acestor instituţii în faţa opiniei publice”
Traian Băsescu, ieşit din mandatele în care a creat acest model de „democraţie sub acoperire”, spunea anul trecut, apropo de refuzul CCR(referent Daniel Morar) de a valida legile Big Brother: “acum îl caută şi pe Daniel Morar de capre” (aluzie la modul în care a fost „prins” judecătorul CCR, Toni Greblă).
O altă victimă a acestui „modus operandi” a fost un alt politician liberal, Ludovic Orban(achitat de curând pe fond în instanţă, scos din cursa pentru Primăria Capitalei în 2016), omul care a fost singura voce de la vârful PNL care s-a opus, atât public cât şi privat, în faţa directorilor SRI pe subiectele legilor Big Brother. SRI-ul voia operaţiuni asupra spaţiului privat cibernetic fără mandat de la judecător.
În cazul presupuselor sale „foloase patrimoniale necuvenite”, Orban a fost denunţat de către “generalul UTI” Urdăreanu, în conivenţă cu procurorul Claudia Roşu, plecată în fugă, la 1 februarie, din DNA, după achitarea politicianului.
Miliardarul aflat în anchetă l-a chemat de mai multe ori pe Orban la el pentru a discuta un sprijin în campania electorală pentru Primăria Bucureştiului, în fapt, presupuse foloase neluate în vreun flagrant şi necondiţionate de vreo promisiune electorală, aşa cum o atestă stenogramele înregistrărilor făcute cu mandat.
În acest mod de a gândi ilegitimitatea actului de a folosi „influenţa politică”, poate fi ridicat mâine întreg Congresul american.
Judeţul Dâmboviţa e la ei. Tot.
Dezvăluirile se pot întinde pe foarte multe cazuri de politicieni „lichidaţi” sau/şi şantajaţi, dar aş propune să schimbăm abordarea: infiltrarea şi cucerirea partidelor politice. Pe judeţe.
Ion Stan(fostul şef al PSD Dâmboviţa şi fostul şef al comisiei de control a SRI a cărui scoatere din joc s-a făcut, coincidenţa dracului, se spune, cu ajutorul actualului şef de supraveghere a comisiei SRI (baronul Adrian Ţuţuianu, actual preşedinte PSD-Dâmboviţa şi fost şef la CJ Dâmboviţa, cercetat de DNA în 2013 pentru trafic de influenţă fără rezultat) şi al găştii de la Dâmboviţa: primarul Târgovişte Cristian Daniel Stan (cu nenumărate contracte de asistenţă juridică fără licitaţie cu instituţiile de stat din judeţ), fostul pedelist Marin Antonescu pe care Traian Băsescu îl prezenta superiorul pe linie profesională de la Anvers”, în fapt, omul care coordona , ca şef de serviciu, spionajul în Belgia, cel de-al doilea securist cu misiune la Bruxelles, practic, şeful sub acoperire al rezidenţei Securităţii de aici, actualul preşedinte al CJ Dâmboviţa, Alexandru Oprea, fost şef la SRI Dâmboviţa. În rechizitoriul fostului şef al PSD, Ion Stan, scrie:
“Întrucât la data de 23.11.2012, Dima Nicuşor Sorin a denunţat şi pretinse fapte penale comise de numitul Ţuţuianu Adrian în perioada iunie 2012, cu ocazia campaniei electorale pentru alegerile locale, se va dispune disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor sub aspectul infracţiunii de trafic de influenţă, prev. de art. 257 C.p. rap. la art. 6 din legea nr. 78/2000, într-o cauză separată”, se precizează în actul de acuzare a lui Ion Stan(condamnat ulterior la doi ani de închisoare)
Tot din acest dosar este disjunsă şi cauza pentru Rovana Plumb, care apare alături de Ion Stan în denunţurile fostului ofiţer SRI, Daniel Dragomir.
În mod miraculos, nici lui Adrian Ţuţuianu, nici Rovanei Plumb, nu li s-a întâmplat nimic până la această oră.
Dacă mai punem la socoteală şi faptul că actualul preşedinte la PNL – Dâmboviţa este Cezar Preda(fost şef al comisiei de supraveghere a SRI) despre care presa relata că „a distrus arhivele PCR din Buzău” şi despre care fostul premier Victor Ponta spunea în faţa comisiei de control parlamentar al serviciilor secrete că este „ofiţer sub acoperire al SRI”, atunci putem spune că politica „dâmboviţeană” este apanajul deplin al serviciilor secrete.
Dacă mai punem la socoteală şi ultima declaraţie a fostului consilier de Securitate al preşedintelui Traian Băsescu şi actual director al Colegiului Naţional de Informaţii, Iulian Fota, făcută la Realitatea Tv săptămâna trecută: „Războiul este între PSD şi NOI”, avem toate semnele că Politica este o redută cucerită de puterea nevăzută a organelor de forţă ale Statului Român, cele care, practic, au penetrat şi încălecat, cu încălcarea premeditată a Constituţiei şi a legilor de funcţionare a Justiţiei, toate puterile în stat, aflându-se astăzi în cel mai aprig război intern de la Revoluţie încoace.
Alina Mungiu: Conform World Justice Project, un stat de drept trebuie să îndeplinească patru criterii. Unu: guvernul şi oficialii, ca şi entităţile private şi publice trebuie să dea socoteală conform legii. Doi: legile trebuie să fie clare, stabile, juste şi aplicate tuturor la fel, şi trebuie să prevadă securitatea persoanei, a proprietăţii şi a unor drepturi fundamentale. Trei: procesul prin care legile sunt create, administrate şi implementate trebuie să fie accesibil, echitabil şi eficient. Patru: justiţia trebuie împărţită de către oameni imparţiali care sunt competenţi, integri şi independenţi, şi au resurse adecvate.
O ANALIZĂ SEMNATĂ DE JURNALISTUL LIVIU MIHAIU „
In primul rand as dori sa-l felicit pe Dl. Liviu Mihaiu pentru acest editorial in care face o analiza deoasebit de interesanta a fenomenului: lupta ACTUALA dintre Partid si Securitate, la care facea candva referire si Cristian Tudor Popescu, dar explicata acum pe intelesul tututor. O analiza frumoasa si bine scrisa!
Dar, dupa parerea mea, aceasta analiza ar trebui putin completata pentru o caracterizare cat mai completa si precisa a fenomenului.
MCV nu cred ca a fost inventat de „sertgentii mesianici din presa”. Este adevarat, PNA a aparut in vremea Guvernului Nastase, dar integrarea noastra in UE s-a facut sub rezerva luptei anticoruptie, iar PNA, actualul DNA, a aparut tocmai ca o consecinta a acestui fapt.
Nu stiu daca Bruxelles-ul a vrut chiar asta de la noi… Dar e aproape o certitudine certificata prin declaratiile publice ale unor inalti oficiali ca principalul nostru partener strategic – Statele Unite ale Americii – au sustinut cu caldura ACEASTA lupta anticoruptie. Nu Laura Codruta Kovesi sau Ioana Ene-Dogioiu au reprosat Romaniei nu ca nu se vad oameni in strada ca sa protesteze MASIV impotriva coruptiei, ci Victoria Nuland. Sau cand a zis ca „nu avem aceleasi idealuri” – daca spunea asta Ioana Ene Dogioiu (asta ca sa dau un mic exemplu) cati autohtoni nu s-ar fi napustit asupra ei s-o manance de VIE!!! 😆 Cand a zis Victoria Nuland, toata lumea a tacut cuminte si a luat aminte! Va amintiti cand Joe Biden a caracterizat lupta anticoruptie ca fiind „de autoaparare”. Ni se adresa noua, Romaniei si romanilor.
Sa ne amintim cum chiar SUA atentiona pe toti Aliatii ca Rusia exporta coruptie, facand din coruptie o amenintare la siguranta nationala.
Legile Big Brother, promovate aici de Dl. Maior, fostul Director al SRI, n-au fost niciodata criticate de SUA. N-am auzit. Ba cred ca au fost chiar laudate, iar daca Dl. Maior e acum ambasadorul Romaniei la Washington este si pentru ca e un om de incredere pentru America.
Se tot vorbeste de abuzurile pe care le-ar face DNA. Nu neg, e foarte posibil pentru ca omul e perfectibil. Dar nu inteleg altceva (chestia asta, ca ar face abuzuri, o inteleg): cum e posibil ca SUA, cu Constitutia sa, in care e inscrisa apararea si garantarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului sa nu atentioneze tara noastra asupra unor derapaje sau posibile derapaje. Ci dimpotriva, ca daca stau si ma gandesc la Gitenstein, el nu intelegea ce e aia prezumtia de nevinovatie, nevazandu-i rostul!!
Repet, e vorba despre principalul nostru aliat: SUA.
Pana la PNA si MCV ne-am chinuit sa scoatem oameni de afaceri prosperi, reusind sa facem asta tocmai prin eforturile conjugate ale Partidului si Securitatii, ca sa fiu in ton cu exprimarea D-lui. Mihaiu. Asa au iesit creati oameni precum Sorin Ovidiu Vantu sau Ioan Niculae. Numai ca sa facem pe plac Occidentului si sa aratam ca si la noi lucrurile se misca spre initiativa privata si economie de piata.
Apud MCV am inceput sa-i bagam la puscarie, constatand cu uimire ce monstri am creat, ca sa incepem o noua pagina de facut pe plac Puterilor tutelare, prin lupta anticoruptie, mosita tot in laboratoarele Partidului si Securitatii, prin aceleasi eforturi conjugate. Doar pentru a arata ca lucrurile se misca cu succes spre statul de drept!!
„Omul de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat, marţi, de către magistraţii Curţii de Apel Bucureşti la opt ani de închisoare în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI), decizia fiind definitivă.
„Condamnă pe inculpatul Vîntu Sorin-Ovidiu la pedeapsa de 5 ani închisoare, la care, potrivit art.36, alin.1 din noul Cod penal, adaugă sporul de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, în formă continuată, astfel că inculpatul va executa pedeapsa de 8 ani închisoare”, se arată în decizia de marţi a Curţii de Apel, care este definitivă.
Magistraţii au mai dispus menţinerea sechestrului până la concurenţa sumelor de 137.403.630.106 ROL (5.529.321 dolari S.U.A.) şi de 7.289.406 dolari S.U.A.
În primă instanţă, Sorin Ovidiu Vîntu fusese condamnat, pe 9 februarie 2015, la şase ani şi patru luni de închisoare. Tribunalul Capitalei a decis atunci condamnarea afaceristului la două pedepse de câte patru ani de închisoare pentru infracţiunile de spălare de bani şi a dispus achitarea lui pentru instigare la delapidare. În urma contopirii celor două pedepse, instanţa a dispus ca omul de afaceri să execute şase ani şi patru luni de detenţie. Decizia nu a fost definitivă şi a fost contestată de omul de afaceri la Curtea de Apel Bucureşti.
Judecătorul de la Tribunalul Bucureşti care l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu a arătat, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit „mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate provenienţă infracţională”.
Potrivit instanţei, deşi ştia că banii erau proveniţi din delapidarea săvârşită de Nicolae Popa, infracţiune pentru care acesta a şi fost condamnat, Sorin Ovidiu Vîntu a ascuns şi disimulat această sumă prin multiple operaţiuni de dispoziţie şi de circulaţie a proprietăţii unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor.
Judecătorul a stabilit că Sorin Ovidiu Vîntu, prin inginerii financiare aparent legale, pornind însă de la o bază ilegală, întrucât banii proveneau din delapidare, a ascuns, a disimulat natura juridică a provenienţei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, prin creditări ale societăţiilor proprii, care la rândul lor creditau alte societăţi ce cumpărau unităţi de fond răscumpărate la valori majorate artificial, cu care erau achiziţionate imobile, chiar în ziua transferării în contul lui Vîntu a sumelor de provenienţă infracţională, imobile ce erau vândute succesiv unor societăţi comerciale aparţinând tot acestuia, dar şi prin crearea de depozite şi transferuri repetate între inculpat şi conturile SC Gelsor SA.
Instanţa a mai reţinut că un alt mod de a ascunde sumele de bani obţinute ilegal a fost prin cumpărarea a 15 imobile, pe care apoi le-a vândut, la intervale cuprinse între o lună şi patru luni, SC Gelsor I.N. SA, cu menţiunea că vânzarea se face în vederea compensării datoriei înregistrate de societatea Gelsor în favoarea sa. Preţul de vânzare era întotdeauna, în cazul fiecărui imobil, cu mult sub preţul cu care Vîntu cumpărase anterior acele imobile. Mai mult, SC Gelsor I.N. SA avea obligaţia de a achita fiecare imobil cumpărat de la Sorin Ovidiu Vîntu în cinci rate anuale, începând din anul 2001, iar pentru perioada 2000-2001 a închiriat toate imobilele dobândite astfel SC Gelsor SA, societate creditată tot de Vîntu.
În ceea ce priveşte infracţiunea de instigare la delapidare, judecătorul a notat în motivare că, potrivit deciziei definitive de condamnare, prăbuşirea FNI nu s-a datorat riscurilor inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii, ci activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii faţă de care s-a dispus condamnarea definitivă într-un alt dosar, printre aceştia fiind şi Nicolae Popa, care a primit o pedeapsă pentru înşelăciune şi delapidare.
Sorin Ovidiu Vîntu a fost condamnat până în prezent în trei dosare, executându-şi pedepsele.
Astfel, la data de 22 iulie 2016, Sorin Ovidiu Vîntu a fost încarcerat în urma unei condamnări de şase ani şi două luni de închisoare în dosarul Petromservice, alături de el fiind condamnat şi fostul sindicalist Liviu Luca la şase ani de detenţie.
Totodată, în 24 ianuarie 2014, omul de afaceri a fost condamnat de instanţa supremă la doi ani de închisoare cu executare în dosarul favorizării lui Nicolae Popa, iar anterior, a fost condamnat la doi ani de pentru şantajarea lui Sebastian Ghiţă.”
Totusi, mai nimic despre cei care au creat acest personaj, un tip care fusese condamnat si pe vremea comunismului, adus in fata dupa si dandu-i-se un acces larg la resursele statului. SOV a fost un om in fata caruia tremurau multi dintre potentatii acelor zile… A fost un om caruia Radu Timofte, fostul sef al SRI, ii punea informatii economice de prima mana pe tava (dupa cum s-a exprimat Traian Basescu) si pe canapelele caruia se odihnea Mircea Geoana. Atat Geoana cat si Timofte erau din PSD, iar daca ma gandesc si la Vacaroiu si Florin Georgescu, lucrurile acestea ne-ar putea sugera ce partid a stat in spatele ascensiunii fulgeratoare a lui SOV.
Ioan Niculae… Dosarul „Mita la PSD”, deci e clar. Fost securist si acesta!
Sigur, si in aceasta privinta trebuie pus un bemol pentru ca analiza sa nu fie prea stridenta: sa nu uitam, totusi, ca Romania era o tara in tranzitie, o tara fosta comunista unde comunismul a distrus proprietatea privata, dar o tara cu un proiect ambitios care trebuie salutat: constructia economiei de piata libera. Din aceasta perspectiva privind lucrurile, constructia unui capitalism romanesc e de inteles.
Acum ii terminam pur si simplu pe astia si incepem sa construim statul de drept, fara sa fi incheiat reformele economice si fara sa consolidam aceasta cucerire revolutionara (nu cred ca exagerez spunand asa!): economia de piata libera, libera initiativa privata si o dezvoltare economica in acest sens.
Mi-e teama ca pana la urma sa nu avem nici stat de drept si nici economie de piata! Cred ca ar trebui sa meditam serios la acest aspect.
Interesanta e si schimbarea principalului nostru partener – SUA: de la determinarea unui Reagan de a fauri o lume libera si de a intari democratia si libertatea, la determinarea stangista a unui Obama de a lupta impotriva coruptiei, paradisurilor fiscale (v. „Panama papers”) si de a crea „institutii puternice” si, pe cale de consecinta, un stat puternic. Dar puternic inclusiv sa incalce Constitutia SUA si de a face obligatorii asigurarile medicale, prin Guvernul federal, lucru totalmente neconstitutional in SUA.
Pe de alta parte, lupta anticoruptie, trebuie sa recunoastem, s-a impus ca o necesitate in Romania, statul avand inca un rol insemnat in economie.
As dori sa spun cate ceva si despre ofiterii acoperiti din presa, pentru ca se vorbeste mult despre asta. Inteleg ca sefa lor e D-na. General Elena Istode:
Gen. SRI Elena Istode
Inteleg ca D-nei. Istode i se spune Anaconda. Din motive lesne de inteles, desigur. Insa sa nu uitam ca marele spion sovietic, Richard Sorge, pe cand opera in Germania, avea acoperire de ziarist GERMAN:
Richard Sorge
Evident, in felul asta, se poate face o larga gama de manipulari. Iar daca presa a fost considerata, pe vremea lui Basescu, drept o vulnerabilitate la siguranta nationala trebuie sa intelegem prin asta posibilitatea reala ca in presa sa se strecoare spioni ai unor puteri ostile Romaniei. Celebrul Sorge e un exemplu clasic: ne arata ca astfel de lucruri se pot intampla. Poti sa-i construiesti unui strain o biografie neaos romaneasca si sa-l inserezi apoi in presa cu sarcini precise.
Bineinteles, faptul ca exista acoperiti SRI in presa nu ne produce nicio bucurie. Iar ca doamna Istode ne spioneaza redactiile, cu atat mai putin. Insa cele spuse mai sus se constituie intr-un bemol. Si mai bine, poate, i-am ura succes Anacondei in depisatarea acelor oameni care nici romani nu sunt (nu spun ca n-ar putea fi si romani…) si care lucreaza impotriva Romaniei prin redactiile din aceasta tara.
Dl. Liviu Mihaiu face referire la cati lucreaza in SRI si SIE. Despre cati au lucrat in fosta Securitate am scris si eu aici. Problema mare care se pune este, dupa parerea mea, daca numarul acesta – actualmente 30.444 de cadre, dupa Dl. Mihaiu – este unul optim. Sub regimul Ceausescu erau o jumatate de milion de informatori. Fara indoiala, aceste cifre ridica intrebari asupra democratiei si statului de drept in Romania. Dar daca e vorba de o supradimensionare cu personal a serviciilor secrete, eu cred ca avem o problema. In sensul ca mai multi oameni care lucreaza si care sunt implicati in munca privind siguranta nationala fata de numarul optim necesar scade eficacitatea acestor servicii. In general nu trebuie prea multi oameni, dar cei care lucreaza, dotati cu tehnica moderna, sa fie foarte bine pregatiti – in felul acesta eficacitatea serviciilor de informatii creste si scad, pe cale de consecinta, slabiciunile.
Nu ar trebui sa ne mire, tinand cont de metehnele romanesti din politica, precum pesederizarea si cederizarea, ca ar putea avea loc si sereizarea Romaniei. Dar nu trebuie sa uitam ca in plan politic s-a vazut flagrant slabiciunea atat a PDSR cat si a CDR, ambele reusind sa piarda, pana la urma alegerile. Sa nu uitam ca PSD, fostul PDSR, a fost multa vreme vioara a doua, candidatul sau nereusind sa castige alegerile prezidentiale, iar in alegerile legislative, multi ani, performantele au fost slabe.
Noi ar trebui sa meditam si sa intelegem foarte bine rolul – rolul serviciilor secrete, rolul politicii monetare, ca sa dau doua exemple din diverse domenii de activitate. Rolul serviciilor secrete NU e sa conduca Romania. Daca nu intelegem lucrul asta (aparent simplu) cream o slabiciune in ceea ce priveste siguranta nationala, pentru ca serviciile ar trebui sa se ocupe si cu altceva pentru care nu sunt calificate.
„Ori Presa, ori Democratia!”
Cum am ajuns in situatia actuala? Va mai amintiti cum, inca de pe vremea lui Basescu, se evidentia cu repros ca in „Constitutia lui Nastase” se pomeneste despre: „traditiile democratice ale poporului roman si idealurile Revolutiei din decembrie 1989” (art. 1, al. 3)? Dupa aceea au fost tot felul de emisiuni pe la televiziunile de stiri prin care se incerca sa se demonstreze ca, de fapt, n-a fost vorba de nicio Revolutie, ci de lovitura de stat. Or, prin asta ce s-a realizat? S-au calcat pur si simplu in picioare idealurile Revolutiei din decembrie 1989, unde au murit oameni care s-au ridicat impotriva comunismului, in care poporul a cerut democratie si libertate. Tineti minte: „Libertate, te iubim!/ Ori invingem, ori murim!”? Iar cei care scandau asa s-au aflat atunci in fata tancurilor comuniste, in bataia pustilor!!
Ma intreb cui a servit aceasta calcare in picioare a idealurilor Revolutiei?
Ca ar trebui sa fie trasi la raspundere cei care se fac vinovati de crime, asta e altceva. De acord! Numai ca pana acum n-am vazut asa ceva si nici elucidarea celor petrecute atunci. In schimb, am reusit sa terfelim Revolutia si memoria celor care si-au dat viata atunci pentru Libertate si Democratie in Romania.
A celor care au murit luptand impotriva comunismului!!
Si trist este ca n-am vazut nicio reactie de impotrivire din partea SUA sau UE. Cui a folosit discreditarea Revolutiei si , in schimb, acreditarea loviturii de stat? Cui a folosit sa se strecoare ideea ca, de fapt, n-a fost nicio Revolutie ci o lovitura de stat conceputa in laboratoarele politice din exterior?
Si am ajuns in situatia actuala, in care se incalca drepturi si libertati, sub pretextul apararii acestora.
„Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste sunt fie prost informaţi, fie de rea-credinţă. Societăţile nomenclaturiste erau, de fapt, experimente profitocratice, se bazau pe un rigid sistem de tip caste. Nomenclatura beneficia de privilegii la care muritorii de rând nici măcar nu puteau visa. Niciodată nu a fost clasa muncitoare mai batjocorită şi mai oprimată decât în regimurile care pretindeau că guvernează în numele ei. Este o ignorare, şi pe cale de consecinţă, o banalizare a răului totalitar.
Actualele proteste sunt expresia unei noi sensibilităţi politice. Am scris un articol, împreună cu politologul Marius Stan, în Politico.eu, în care ne-am ocupat de această temă. Da, este vorba de o nouă generaţie pentru care vechile metehne şi infamii nu mai sunt tolerabile. UE înseamnă transparenţă, încredere, norme, reguli, proceduri. Pesedismul este exact opusul: clientelism, cinism, jaf la drumul mare sau pe ascuns, manopere dolosive. Pentru mine, aceste demonstraţii au pus capacul peste coşciugul în care zace putredul sistem Iliescu.”
Insa „Oamenii care regretă “egalitatea” din regimurile leniniste” sunt si rezultatul politicilor defectuoase duse la noi in tara, prin care libertatea si democratia au inregistrat, in mod regretabil, o anumita scadere. A fost o eroare cu totul regretabila ca din dorinta de a lovi politic in „pesedism” s-a adus atingere libertatii si democratiei de la noi. Iar rezultatul recentelor alegeri legislative, in care PSD a obtinut o victorie comparabila (daca nu chiar si mai mare!) cu cea a FSN-ului de pe vremurile lui Ion Iliescu, confirma marea eroare care s-a facut multa vreme la noi in tara. Demonstreaza inclusiv o scadere a libertatii economice, pusa sub influenta coplesitoare a institutiilor de forta, nu doar din cauza recentei crize economice. Iar „noua sensibilitate politica” de care ne vorbeste prof. Tismaneanu nu poate compensa o scadere evidenta a liberalismului la noi in tara. Lucrurile, greselile acestea ar trebui reparate.
Iar abordarile maximale – „putredul regim Iliescu” – prezente, din pacate, la noi si care nu se refera neaparat la un regim anume, ar trebui si acestea la randul lor corectate, intrucat se dovedesc ineficace. „Tot ce a facut Iliescu e rau!”, „Tot ce a facut Basescu e rau!” s.a.m.d dovedesc, iertata sa-mi fie exprimarea, o lipsa de maturitate in abordarea chestiunilor. De aceea s-ar impune o abordare echilibrata.
Sunt intrebat la comentariile din postarea precedenta cine a creat ISIS. Alt comentator face distinctia intre teroristii musulmani si musulmanii radicali. Desigur, sunt teme de discutie deosebit de interesante. Eu as dori sa va mai propun una care e poate mai interesanta!
Un punct central in discursul politic al D-lui. Donald Trump este antiglobalizarea, daca am inteles eu bine. Cu alte cuvinte globalizarea nu ar fi benefica SUA, multe firme americane plecand din tara spre alte zari, lasand in urma lor foarte multi someri. Inteleg ca Dl. Trump ar dori sa impoziteze firmele care nu doresc sa se intoarca. Cam asta e reprosul pe care Donald Trump il aduce globalizarii si probabil ca doar la acest aspect se margineste viziunea dumnealui despre globalizare.
Bineinteles, ar trebui sa definim termenul „globalizare” ca sa stim despre ce vorbim. Insa in loc de a ma pierde in cautarea celor mai precise definitii as dori sa spun altceva…
Imediat dupa 1989 s-a vazut efectul acestei globalizari: caderea comunismului in URSS si Europa de Est. A insemnat o perioada extraordinara de deschidere si promovarea libertatii in lume. A insemnat democratizarea atat a tarilor Europei de Est, foste comuniste, dar si a fostei Uniuni Sovietice, apoi a Rusiei. A insemnat o perioada de destindere, evitandu-se astfel un razboi mondial, reforme profunde in tari ce au stat decenii sub dictatura comunista care s-au soldat cu crestere economica rapida, a insemnat promovarea valorilor Lumii Libere in spatii precum Orientul Mijlociu si Lumea Araba. A insemnat reforme profunde in China, apropiind aceasta tara de SUA si Uniunea Europeana. A insemnat extinderea Uniunii Europene si a NATO. A insemnat libera circulatie a persoanelor, lucru la care nici nu visam in comunism, libera comunicare intre cetateni, internetul pe care il iubim cu totii!!
Cei care spun ca azi traim mai prost decat pe vremea comunismului sa-si aminteasca cum era pe vremea aceea cand nu gaseai de mancare in galantare, cand incepuse sa fie rationalizata painea si drepturile si libertatile omului erau calcate in picioare de un regim deosebit de opresiv. Cand nu aveam caldura, iarna, in apartamente si cand se intrerupea curentul electric. Iar istoria prostdemebrista a demonstrat ca atunci cand s-au facut reforme si cand acestea au fost facute corect, fara fraude, si tara noastra a reusit sa progreseze cu repeziciune.
In zilele noastre se intampla un fenomen periculos in Asia din imediata apropiere a Europei. Si anume aparitia unor periculoase ideologii totalitare: putinismul si salafismul care doresc sa penetreze Europa si sa destabilizeze Uniunea Europeana. Ar trebui sa remarcam ca acestea doua sunt principalele forte antiglobalizare in lume. Care nu doresc nici libertate, nici democratie, nici un nivel mai bun de trai pentru cetateni. Inteleg ca Dl. Trump ar fi prieten sau in relatii bune cu Dl. Putin. Sa ne gandim la discutiile intre Reagan si Gorbaciov si sa facem diferenta necesara intre un reformator – Dl. Gorbaciov – si un dictator (sau cum ambitii dictatoriale) – Dl. Putin. Sa facem diferenta intre un mare om – Dl. Reagan – care a dorit ca libertatea sa patrunda si in tarile ce stateau sub dictaturi si Dl. Trump… Dl. Reagan a dorit sa se vada Statuia Libertatii in intreaga lume…
Sa ne uitam putin in Europa de Est si vom vedea, la ora actuala, aparitia unui guvern autoritar si nedemocratic in Polonia sau, mai bine, uitati-va la Viktor Orban care doreste sa inconjoare Ungaria cu sarma ghimpata. Asta ca sa vedem ce inseamna forte antiglobalizare in Europa si la ce ar putea conduce o politica ce promoveaza antiglobalizarea.
Osama bin Laden, Al-Qaeda, ISIS, cei care nu doresc Primavara Araba, Bashar al-Assad – uitati-va ce tablou „frumos” al celor care nu doresc globalizarea. Adaugati in acest tablou de familie politica pe Vladimir Putin, Viktor Orban.
Sa ne uitam si le ce a insemnat globalizarea: afirmarea valorilor libertatii si democratiei in Ucraina si indepartarea de la Putere a unui dictator. Ce a facut Rusia D-lui. Putin? A anexat ilegal Crimeea! Nu respecta Acordurile de la Minsk. Si mai mult decat atat, devine o amenintare la adresa UE si a intregi Lumi Libere. Sa ne uitam cum a inceput sa arate Rusia lui Vladimir Putin – a ajuns ca numarul celor care traiesc sub pragul de saracie sa atinga un nivel record dupa 1989 incoace.
Sa luam aminte la ce inseamna antiglobalizarea! Inseamna o politica impotriva pietelor libere, impotriva drepturilor si libertatilor oamenilor, impotriva cooperarii intre oameni pe plan mondial si revenirea Lumii la situatia de dinainte de 1989: o lume in care sa avem parte de dictaturi dure, de control asupra populatiei, o lume a granitelor si a neincrederii reciproce, o lume impartita in blocuri politice antagonice.
Dl. Trump este impotriva globalizarii pentru ca doreste sa rezolve problema somajului la el acasa. Doreste de asemenea sa-i redea Americii maretia. Insa o America mareata nu se poate realiza daca pui Statuia Libertatii sub obloc. Iar cei de la noi care sunt impotriva globalizarii ar trebui sa se gandeasca la faptul ca intr-un astfel de regim politic tara noastra ar putea ajunge in cea mai neagra mizerie. Si nu doar tara noastra…
Presedintele Obama poate fi, fara indoiala, criticat. L-am criticat si eu. Si eu cred ca nu intotdeauna politicile sale au fost bune sau cele mai bune. Dar n-a facut niciodata imprudenta sa se declare impotriva globalizarii ci a afirmat rolul Statelor Unite in Lume. In discursul ei, D-na. Clinton a spus ca doreste sa-i capaciteze pe aliatii SUA in lupta cu dusmanii comuni. Aceasta particularitate de a fi impotriva globalizarii o gasim doar la Donald Trump. Nici Rubio, nici Ted Cruz nu au avut in discursul lor aceasta dimensiune politica: antiglobalizarea.
Ar trebui sa ne gandim ca antiglobalizarea poate reprezenta un mare pas inapoi, care sa agraveze situatia internationala si asa incarcata. Iar SUA ar trebui sa se gandeasca la faptul ca antiglobalizarea s-ar putea sa fie impotriva intereselor sale, nicidecum sa-i redea maretia, cum doreste Donald Trump.
Sa ne gandim si la urmatorul aspect: cat de fericiti ar fi cei de la ISIS daca Lumea Libera n-ar mai promova democratia si libertatea in Orientul Mijlociu! Asta ar fi o adevarata victorie a ISIS impotriva Lumii Libere. Precum si o Europa dupa chipul si asemanarea fundamentalismului islamic! Asa cum Dl. Putin ar dori o Europa dupa chipul si asemanarea Uniunii Euroasiatice, proiectul de suflet al domniei sale!
Sa ne gandim ce ar insemna antiglobalizarea in Europa: o Europa a nationalismelor, a granitelor, a sferelor de influenta antagonice – ar insemna distrugerea Uniunii Europene care, dupa unii comentatori, ar conduce la razboi!
De aceea i-as recomanda, cu respect, D-lui. Trump, care aspira sa devina Presedintele SUA, cel putin prudenta in afirmatii si in utilizarea anumitor termeni, precum cel de antiglobalizare.
Putem sa ne gandim si altfel. Sa presupunem ca globalizarea nu a adus nimic bun. Va aduce ceva bun antiglobalizarea? Chiar n-am vazut demonstratii in acest sens, decat pareri neconvingatoare. Poate va aduce ceva mult mai rau… Unii nici nu vor sa ia in calcul o asemenea ipoteza!
Iar tara noastra are, in continuare, nevoie de reforme in spiritul libertatii si economiei de piata libera. Si nu doar tara noastra. Ci intregul nodtru continent. E periculos sa consideri ca daca patru barbati au jefuit o femeie (a fost o stire in acest sens, daca nu gresesc) trebuie sa instituim statul politienesc sau ca e periculos sa mai iesi din casa. Daca se intampla si lucruri rele eu cred ca nu trebuie sa generalizam si sa spunem ca totul e rau, fapt ce ar justifica o dictatura. Mult mai importanta este cooperarea intre oameni, libertatea si de aceea spun ca in continuare e nevoie de reforme si de o crestere a libertatii pe continentul nostru. Cred ca e singura cale prin care putem dezamorsa tensiunile existente si relua cresterea economica creand premisele unui nivel de trai mai bun pentru cetateni.
Observati cum in tara noastra reformele nu doar ca au incetinit, nici nu s-au mai facut din 2004 incoace. In schimb a crescut volumul arestarilor, fara sa se spuna ca ar fi scazut coruptia, munca la negru, fara ca sa se imbunatateasca semnificativ starea economica a tarii. De aceea avem nevoie in continuare de reforme liberale, pentru ca omul care doreste sa faca ceva sa si poata face, nu sa fie condamnat automat la faliment inca din prima zi de activitate. Avem nevoie pentru destinderea atmosferei si reducerea tensiunilor din societate, pentru ridicarea moralului intregii societati.
Traim vremuri in care sunt forte ce nu doresc libertate, ci vor s-o distruga si sa dea Lumea inapoi cu peste 26 de ani. Nu mai vorbesc de faptul ca vor sa instituie o bezna totalitara in tari care de abia au scapat de totalitarism si de mizerie. Vor ca oamenii sa traiasca in mizerie spre a fi condusi mai usor, spre a putea fi supusi mai usor! Iata de ce este necesar sa afirmam libertatea in lume si sa ne opunem acestor forte dusmane, acestor oameni care nu doresc decat binele lor propriu si Puterea in folosul propriu.
Recrudescenta acestor forte ce nu doresc libertatea era de asteptat dupa infrangerea categorica pe care au suferit-o in 1989. Nu trebuie sa ne mire ca au profitat de criza economica pentru ca sa actioneze si mai cu putere. Si ar trebui sa ne (re)amintim ca terorismul islamic de tip Al-Qaeda a inceput, practic, imediat dupa 1990, insa pe atunci nu avea forta pe care o are astazi. Au avut nevoie de 25 de ani pentru a se reorganiza iar acum lovesc cu putere exact ceea ce nu le-a convenit inca de la bun inceput: caderea comunismului, extinderea Lumii Libere, libera circulatie, libera comunicare si tot ce inseamna libertate si s-a afirmat cu putere in Lume in 1989. La fel se intampla, din pacate si in Rusia, de cand Vladimir Putin a ajuns la Putere la Kremlin. Si acolo fortele ostile Lumii Libere au avut nevoie de timp, de vreo 25 de ani, pentru a se reorganiza si, urmatoarea mutare, pentru a lovi Lumea Libera, opusa din punct de vedere axiologic lor.
De aceea n-ar trebui sa ne mire si nici sa ne infricoseze ca acea „cale spre sclavie”, de care vorbea Hayek, se doreste a fi din nou deschisa de aceste forte opuse libertatii, de care vorbeam mai sus.
Sunt intrebat ce e ISIS. ISIS e un amestec de Partid Baas Arab Socialist si Salafism. E un fel de „intalnire dintre pamanturi”, cum ar fi spus Marin Preda, intre doua ideologii totalitare care si-au dat mana. A rezultat aceasta monstruozitate denumita, ironic parca, ISIS!
La multi ani! Numai bine si multa sanatate in 2015!! Sa speram ca va fi un an mai bun decat 2014!!
Cred ca ne dorim cu totii ceva mai bun in anul care tocmai a inceput si pe buna dreptate. Dupa parerea mea, anul 2014, in general vorbind si exceptand evenimentele fericite care vor fi existat in viata fiecaruia dintre noi, nu a fost totusi un an despre care sa spui ca a fost bun. Un an care a fost marcat de o recesiune nu poate fi considerat bun ci s-a inscris in aceeasi circumferinta in care a prevalat mediocritatea, precum si 2012, si 2013. Lucrul asta s-a putut constata si in unele emisiuni de dezbatere de la unele televiziuni, spre finele lui 2014, in care mai era putin si era preamarit Ceausescu pentru „realizarile” sale… Aceasta nostalgie arata nu numai disimularea unor esecuri ale guvernarii, dar indica si un alt aspect mai grav: incapacitatea de a privi increzatori inainte si de a ne adapta usor unor noi realitati. Pentru ca noi asta trebuie sa facem: sa privim inainte si sa construim o dezvoltare durabila si stabila pentru tara noastra. Lucrul asta, din pacate, nu s-a putut constata in 2014. Ci mai degraba baltirea intr-o stare de anemie economica. Stagnare. Dar nicidecum stagnarea intr-o situatie multumitoare de prosperitate. Din pacate situatia asta tinde a se normaliza in Romania, adica de a deveni o norma pentru tara noastra, ceea ce nu e bine. Ar trebui sa devenim anormali, daca pot sa ma exprim astfel. Nu trebuie sa acceptam ca saracia sa devina ceva firesc in Romania. De aceea cuvantul de ordine, cred, pentru 2015 ar trebui sa fie investitiile. Dupa parerea mea, sunt doua chestiuni importante pe care e necesar sa le avem in vedere si pe care le-am neglijat destul de mult in perioada 2012-2014:
– investitiile (inclusiv investitiile straine si atragerea de capital) si
Obiectivul tarii noastre trebuie sa fie unul foarte clar: imbunatatirea performantelor Romaniei din punct de vedere economic si deci (foarte important!) cresterea competitivitatii economice a tarii noastre. Bineinteles, data fiind situatia economica deloc roza in care se gaseste tara noastra, nu trebuie neglijat aspectul social. Insa la noi se intampla un fenomen nedorit. Spre exemplu, am vazut la televizor ca se anunta deja cresteri de preturi pentru 2015 dar fara sa se spuna nimic despre cresterea puterii de cumparare a populatiei. La noi se discuta uneori in exces, uneori in contradictoriu, uneori foarte aprins despre asa numitul „aspect social”. Numai ca eu nu prea vad cum poate fi imbunatatit acest aspect daca, de pilda, nu se fac investitii. Pentru ca imbunatatirea acestui aspect, care in mod cert trebuie sa se realizeze – este de-a dreptul rusinos sa avem 40% din populatie care sa traiasca in saracie -, nu se poate face doar prin masuri fiscale la care participa activ DNA. Pe langa „repararea sectorului privat” – am preluat o expresie a lui Florin Citu – noi trebuie sa avem in vedere cresterea sectorului privat, crearea de oportunitati de investitii care sa se traduca si prin crearea de locuri de munca in zonele defavorizate, dar nu numai acolo. Daca ma intrebati pe mine, eu nu m-as axa sa vad cum trebuie actionat, mai mult pe partea de cerere, sa actionam neokeynesian in acest sens, sau pe partea de oferta, actionand neoliberal, dupa o idee a lui Valentin Ionescu. Desigur, astfel de lucruri sunt importante. Insa eu m-as apuca mai intai sa studiez si sa inteleg bine (am subliniat asta: sa inteleg bine) cum stam cu factorii de productie – Natura, Munca, Capitalul – la noi in tara pentru a vedea la modul foarte clar, limpede, unde suntem noi deficitari cu adevarat si din ce motiv stau asa lucrurile. Ar fi foarte interesant sa se faca un studiu serios in acest sens. Pentru ca marea arta este de a sti cum poti sa valorifici in mod optim factorii de productie. Deci trebuie sa stii cat anume trebuie sa cheltuiesti pentru ca acea cheltuiala sa dea roade. Mie, spre exemplu, asertiunile acestea ca „deficitul bugetar trebuie sa fie sub 3% din PIB” sau „deficitul structural trebuie sa fie sub 0,5% din PIB” nu-mi spun mare lucru, mai ales ca astfel de reguli sunt pentru Zona Euro, iar Romania nu e in Zona Euro. Mai mult decat atat, astfel de reguli n-au rezolvat problemele nici in Zona Euro, ba dimpotriva: din punct de vedere politic au inceput ca in diferite tari occidentale sa se nasca si sa aiba un succes nesperat forte antieuropene – deci, iata, consecinte politice nefaste, din pacate. De aceea si spun ca trebuie sa stii cat anume trebuie cheltuit pentru ca ceea ce ai cheltuit sa dea roade. Daca ceea ce cheltuiesti da roade atunci, de pilda, datoria in moneda straina pe care o ai n-ar mai trebui sa fie o problema. Chestiunea asta ca „datoria publica trebuie sa fie sub 60% din PIB” este, iarasi, mai mult o conventie. De ce n-as pune chestiunea si altfel: cum pot face ca acesti bani sa rodeasca. Imi vine un exemplu din lumea muzicala: marele dirijor Sergiu Celebidache a spus odata la o repetitie cu orchestra: „eu nu stiu cum canta viorile, dar am o reactie la felul in care ele canta”. Asa este si aici, de exemplu: nu stiu cat trebuie sa fie datoria publica, dar am o reactie daca acesti bani dau roade sau nu. Ca sa fiu si mai clar, iata un articol din Romania Libera:
„Ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble a îndemnat Grecia – o ţară în care un partid care se opune austerităţii ar putea să ajungă în curând la putere – să continue reformele, subliniind că „orice Guvern nou” este necesar să „respecte” angajamentele precedente, relatează Mediafax.
Începând din 2009 Grecia a înregistrat „progrese enorme. Ar trebui să avem mai mult respect faţă de acest lucru”, afirmă ministrul conservator într-un interviu publicat sâmbătă de cotidianul popular Bild.
„Noi vom continua să ajutăm Grecia pe calea reformelor dure”, a continuat el, în contextul în care membrii Bundestagului (Camera inferioară a Parlamentului german) au aprobat săptămâna trecută prelungirea programului de ajutorare de care beneficiază Atena.
Însă, în cazul în care Grecia „o paucă pe altă cale, acest lucru va fi mai dur”, a avertizat Schäuble. „Noi alegeri nu schimbă cu nimic datoria grecească. Fiecare nou Guvern trebuie să respecte acordurile asumate de predecesorii săi”, subliniază el.
Deputaţii greci au eşuat marţi, a doua oară, să aleagă un preşedinte al Republicii. În cazul imposibilităţii ajungerii la un acord după al treilea tur, Parlamentul va fi dizolvat, iar partidul de stânga şi antiausteritate Syriza ar putea să ajungă la putere.
Alegerile sunt urmărite cu atenţie în restul Europei, unde programul Syriza, formaţiunea favorită în sondaje, provoacă rezerve. Partidul se opune cu îndârjire austerităţii extreme impuse ţării de către UE, BCE şi FMI în schimbul unor împrumuturi în valoare de 240 de miliarde de euro.
Klaus Regling, directorul general al Mecanismului European de Stabilitate (MES), aprecia duminică, într-un interviu pentru cotidianul grecesc Kathimerini, că este „normal ca pieţele să fie îngrijorate atunci când opoziţia are puncte de vedere radical diferite asupra viitorului ţării. În Spania, Portugalia şi Irlanda, guvernele s-au schimbat, dar programele de reformă nu au fost întrerupte. În Grecia, se pare că există mai multă incertitudine”, aprecia el.”
Dupa cum usor se poate observa, se vorbeste foarte mult (din ce in ce mai mult parca) in termeni vagi: „progrese enorme”, „continuarea reformelor”. Ideea este ca Germania doreste sa oblige Grecia sa nu renunte la „austeritate” (un termen de asemenea vag), adica sa nu mareasca deficitul bugetar. Trebuie neaparat sa mentionam ca Grecia e membra a Zonei Euro. Mie mi se pare ca problema se pune destul de prost. Intai ar trebui vazut de ce a ajuns Grecia sa aiba o datorie publica atat de mare si de ce lucrul acesta nu a imbunatatit performantele economice ale Greciei. Este o solutie sa obligi Grecia sa nu cheltuiasca mai mult, sa nu mareasca deficitul bugetar? Grecia nu este singura tara din lume care are o datorie imensa. Asa si Japonia are o datorie foarte mare. Chestiunea care s-ar pune este daca prin marirea deficitului bugetar Grecia ar putea deveni mai performanta din punct de vedere economic. Dar daca Grecia, mergand pe linia austeritatii ar decadea si mai mult, economic vorbind? Ca aceasta chestiune nu este usoara se vede si din urmatorul articol:
„Fondul Monetar Internaţional (FMI) admite, într-un raport intern, că a făcut greşeli majore în ultimii trei ani în ceea ce priveşte gestionarea acordului de finanţare externă încheiat cu Grecia, scrie Mediafax.
FMI a subestimat, astfel, semnificativ impactul măsurilor de austeritate asupra economiei, potrivit Wall Street Journal.
Într-un document intern „strict confidenţial”, FMI notează că a subestimat semnificativ pagubele care aveau să fie aduse economiei greceşti de măsurile de austeritate prescrise guvernului. Grecia este în recesiune de şase ani.
Totodată, FMI admite că şi-a încălcat propriile reguli astfel încât datoria publică uriaşă a Greciei să pară sustenabilă şi că, în retrospectivă, ţara nu respecta trei dintre cele patru criterii de calificare pentru finanţare.
Raportul FMI subliniază însă că modul în care a fost abordată criza, în coordonare cu Uniunea Europeană, a câştigat timp pentru a limita impactul asupra zonei euro.
În plus, oficiali FMI consideră că experienţa acumulată în Grecia va ajuta în viitoare situaţii de criză, iar instituţia nu a avut alternative la momentul respectiv.
În ultimii trei ani, mai mulţi oficiali importanţi din cadrul FMI, printre care şi directorul executiv Christine Lagarde, au afirmat în repetate rânduri că nivelul datoriei de stat a Greciei este sustenabil, iar împrumuturile pot fi restituite integral şi la timp.
Doi foşti oficiali ai FMI susţin că şeful biroului de avocatură din cadrul instituţiei, Sean Hagan, a avertizat în repetate rânduri la mijlocul anului 2010 că acordul cu Grecia riscă să încalce regulile Fondului.
În 2010, FMI a modificat reglamentul, introducând prevederi pentru situaţii excepţionale, astfel încât ţările să poată accesa împrumuturi mult mai ridicate decât în mod normal.
„Ceea ce s-a întâmplat atunci este mult mai uşor de observat în retrospectivă. Nu erau satisfăcute toate criteriile pentru accesul excepţional aşa cum era definit la acea dată. Cu toate acestea, era nevoie urgentă de sprijin”, a declarat Lagarde, citată de WSJ. Şeful FMI a precizat că, dacă instituţia nu şi-ar fi modificat regulamentul în 2010, Grecia nu ar fi primit sprijin.
În urma analizării relaţiei cu Grecia, FMI va reevalua probabil „excepţiile la criteriile de acces excepţional” şi va ajusta abordarea faţă de acordurile regionale de finanţare.
FMI a luat măsuri şi pentru a dezvolta un procedeu mai riguros de evaluare a datoriilor de stat şi va pune mai mult accent pe asistenţa tehnică în domenii precum supravegherea bancară şi colectarea taxelor, zone unde Grecia înregistra deficienţe semnificative, a continuat Lagarde.
Raportul FMI notează că experţii instituţiei au fost prea optimişti în 2010 în ceea ce priveşte posibilitatea ca guvernul Greciei să revină pe pieţele financiare şi în privinţa abilităţii politice de a implementa măsurile convenite în program.
FMI a contribuit cu 47 miliarde de dolari la cele două acorduri de finanţare încheiate de Grecia în 2010 şi 2012 cu UE şi instituţia de la Washington, care au avut o valoare totală de 230 miliarde euro (aproximativ 300 miliarde de dolari). Ulterior, FMI a redus participarea financiară la alte acorduri de bailout din zona euro, cu Irlanda, Portugalia şi, mai recent, cu Cipru.
FMI a estimat iniţial că Grecia va pierde 5,5% din PIB în perioada 2009 – 2012. Impactul economic a fost însă mult mai grav, de 17% din PIB. Totodată, şomajul a depăşit 25%, în timp ce proiecţiile iniţiale ale Fondului indicau un vârf de 15% în 2012.
Acordul cu Grecia vizează reducerea datoriei de stat la 124% din PIB până în 2020 şi la sub 110% până în 2022, faţă de 175% în acest an.
Fondul notează că relaxarea programului de austeritate ar fi ajutat într-adevăr economia elenă, însă nu a fost posibilă din punct de vedere politic la nivel european.” (subl. mea)
De unde se vede ca nu numai Grecia singura este de vina pentru situatia creata si cu atat mai putin populatia Greciei, care plateste acum pentru greselile decidentilor politici si economici. De aceea, austeritatea s-ar putea sa nu ajute economia elena, ci sa adauge la datoria si asa foarte mare pe care o are Grecia, lucru care ar putea inrautati stabilitatea monetara in Zona Euro, cu repercursiuni periculoase asupra Uniunii Europene. Aceste „reforme dure”, despre care vorbeste Dl. Schäuble, trebuie sa imbunatateasca situatia economica a Greciei. In caz contrar se poate inrautati situatia in toata Zona Euro, Grecia fiind membra si datoria pe care o are fiind foarte mare. Or, reluctanta Germaniei la adresa Greciei este foarte mare. Imi amintesc de ceea ce a zis nu demult D-na Merkel, si anume ca „Germania nu este interesata de Grecia”. Poate ca asta a si fost problema, ca pe nimeni nu a interesat cu adevarat…
Sa nu uitam ca Romania a taiat de la invesititii ca sa reduca deficitul bugetar, mentinand austeritatea la care s-a angajat prin semnarea Tratatului de Guvernanta Fiscala. Lucrul acesta nu a dat rezultatele scontate, tara intrand in recesiune si fiind acum intr-o situatie grea. Nu s-a vazut nici cresterea investitiilor straine la noi in tara. Trebuie spus ca aceasta doctrina de „a ne incadra in banii pe care ii avem”, de la Margaret Thatcher citire, a avut o justificare la vremea respectiva, la mijlocul anilor ’70, si anume a fost vazuta ca o modalitate de a inlatura stagflatia (inflatie ridicata, procent chiar de doua cifre, si stagnare economica). A fost o modalitate de a efectua dezinflatia (a nu se confunda cu deflatia), lucru care, totusi, s-a realizat diferit in SUA fata de Europa. Dar aceasta chestiune a lumii occidentale trebuia rezolvata, desi s-a facut cu dureri. Interesant este cum s-a rezolvat in SUA – de citit acest articol al lui Paul Krugman din The New York Times, unde arata printre altele urmatoarele:
„Ronald Reagan didn’t decide to inflict that pain. The architect of America’s great disinflation was Paul Volcker, the Fed chairman. In fact, Mr. Volcker began the process in 1979, when he adopted the tight monetary policy that caused that record unemployment rate. He was also mainly responsible for the recovery that followed: it was his decision to loosen up on the money supply in the summer of 1982 that set the stage for the rebound a few months later.”,
incerc sa traduc:
„Nu Ronald Reagan a decis sa cauzeze durerea. Arhitectul celui mai mare proces de dezinflatie din America s-a numit Paul Volcker, presedintele Fed. In fapt, Dl. Volcker a inceput procesul in 1979, cand a adoptat o politica monetara stransa care a cauzat un record in ceea ce priveste rata somajului. De asemenea tot el este principalul responsabil pentru recuperarea ce a urmat: a fost decizia lui de a pierde oferta de moneda in vara lui 1982, lucru care a pus bazele revenirii din depresiune a economiei cateva luni mai tarziu.”
Cred ca este interesant de remarcat ca Dl. Volcker este democrat, Dl. Reagan era, dupa cum toata lumea stie, republican… 😉 . DeRps, desigur, cum zic americanii 😉 .
Paul Volcker si celebrul sau trabuc
Chestiunea este ca in America durerea, toata „nebunia” asta, a durat trei ani, dupa care chiar s-a vazut o crestere economica semnificativa si iesirea din impas. Actualmente, in Europa, nebunia tine de ani buni fara sa se vada o rezolvare la nivelul Uniunii Europene. Dimpotriva, in Italia am inteles ca au iesit 1,5 milioane de oameni in strada. In Europa „se strange cureaua”, cum se spune, cel putin din 2009 si nu se vad efecte economice pozitive, nici cresteri economice semnificative si nici scaderi semnificative ale datoriei publice din tarile Zonei Euro, daca asta e intr-adevar scopul, sa se scada datoria publica. Si partea foarte proasta este ca in Europa nici nu se vede o perspectiva foarte buna intr-un viitor cat de cat apropiat. Ganditi-va ce inseamna lucrul asta pentru ca una e ca trei ani s-o ducem mai greu, dar realizand totusi ceva – cum a fost in cazul prezentat mai sus, dezinflatia – ca dupa trei ani sa avem o crestere economica puternica si sanatoasa – deci stim o treaba! – si ce se intampla in zilele noastre in Europa: o stare de incertitudine, de asteptare fara sa fie clar ce asteptam de fapt. Aici e de remarcat ca programele operationale, de care pomeneam mai sus, tin, economic vorbind, situatia pe linia de plutire, ca sa zic asa. Nu contribuie semnificativ la crestere, lucru care e o mare problema as zice eu. In Europa nici inflatia nu este mare. Si atunci in ce masura se justifica o asemenea politica monetara foarte stransa? Se pare ca nu se justifica si ca asa stau lucrurile rezultatele se vad. Castigul in competitivitate a tarilor PIIGS e nesemnficativ, chiar zero, mergand pe actuala linie economica. Or, in felul asta nu se poate rezolva niciodata chestiunea economica din UE si Zona Euro, deoarece ramane prapastia, ca sa zic asa, intre competitivitatea redusa a tarilor din sudul Europei si competitivitatea ridicata a celor din nordul Europei.
Dupa parerea mea, in 2015 ar trebui sa se puna bazele unei sporiri de competitivitate pentru flancul sudic al UE, pentru a se depasi starea actuala de incertitudine si durere prelungita inutil, care are consecinte politice nefaste. Ar trebui sa scapam odata de unda de soc a crizei din 2008. Ar fi cazul ca anul 2015 sa fie un an al avantului economic.
De asemenea, in final, as dori sa accentuez sustinerea mea pentru investitii in sectorul constructiilor, al constructiilor de drumuri si autostrazi, in modernizarea cailor ferate. Astfel de investitii se pot constitui intr-un motor eficace de crestere economica si creare de locuri de munca. Se face inadmisibil de putin in acest sector de activitate. Or, fara o infrastructura de calitate buna tara noastra nu se poate dezvolta asa cum trebuie. Ar trebui un amplu program de investitii in acest domeniu al constructiilor, inclusiv in modernizarea caii ferate. As dori sa vad si la noi trenuri de mare viteza care sa lege Bucurestiul de orasele care se afla la departare mare. Totusi, este inadmisibil ca in 2015 sa faci cu trenul 12 ore pana la Satu Mare sau Oradea (spuneti-mi ca gresesc, m-as bucura!)… Lucrurile astea trebuie neaparat realizate, fara de care modernizarea Romaniei ramane o vorba goala…
„”Guvernul german consideră aproape inevitabilă ieşirea Greciei din zona euro dacă şeful opoziţiei Alexis Tsirpas va conduce guvernul după alegerile legislative, va abandona politica de austeritate bugetară şi nu va mai rambursa datoriile ţării”, scrie săptămânalul german Spiegel, citând „surse apropiate Guvernului de la Berlin. Angela Merkel şi ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble şi-au schimbat opiniile şi „consideră suportabilă o ieşire a Greciei din zona euro în urma unor progrese realizate după summitului crizei în 2012”, mai scrie Spiegel Online, preluat de Mediafax.
„Riscul contaminării altor ţări este limitat, deoarece Portugalia şi Irlanda sunt considerate asanate. Pe de altă parte, MES (mecanismul european de stabilitate) furnizează un mecanism de salvare solid, în timp ce Uniunea Bancară asigură securitatea instituţiilor de credit”, ar fi dezvăluit sursele publicaţiei germane.
Parlamentul grec a anunţat miercuri dizolvarea sa şi a confirmat organizarea alegerilor legislative anticipate la 25 ianuarie, la care, potrivit sondajelor, Syriza este considerată favorită.”
„După ce ziarul german Der Spiegel a publicat sâmbătă în ediţia on line un material în care spunea că „guvernul german consideră aproape inevitabilă ieşirea Greciei din zona euro dacă şeful opoziţiei Alexis Tsirpas va conduce guvernul după alegerile legislative din 25 ianuarie, va abandona politica de austeritate bugetară şi nu va mai rambursa datoriile ţării”, jurnaliştii de la AFP i-au contactat pe Angela Merkel şi pe ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble care ” nu au dorit să confirme, nici să dezmintă, informaţiile din Der Spiegel”, scrie Mediafax.
„Grecia şi-a îndeplinit obligaţiile în trecut. Guvernul german pleacă de la principiul că Grecia va continua să îşi îndeplinească obligaţiile faţă de troica” creditorilor săi, a declarat un purtător de cuvânt al Guvernului german. Un purtător de cuvânt al CDU, Christian Bäumler, a adresat o avertizare, duminică, şi anume, ” în caz de ieşire din zona euro, datoriile Greciei nu vor putea fi rambursate”.
„Cu acest scenariu de ameninţare (…), Guvernul (german) se amestecă indirect în campania (electorală) din Grecia. Este extrem de riscant şi o eroare”, comenta duminică Die Welt, un cotidian apropiat conservatorilor.
În teorie, niciun mecanism nu prevede ieşirea unei ţări din zona euro. Dar, potrivit Berlinului, în cazul în care Grecia nu îşi va mai îndeplini angajamente, BCE ar putea restrânge posibilităţile de refinanţare a băncilor greceşti până la punctul de a obliga Atena să reintroducă drahma. Social-democraţii (SPD) germani, membri ai „marii coaliţii” aflate la putere la Berlin, au contestat în public demersul atribuit lui Merkel
Potrivit presei germane, Angela Merkel şi ministrul german de Finanţe Wolfgang Schäuble încearcă să exercite presiuni asupra alegătorilor eleni sau chiar asupra lui Alexis Tsirpas. Însă acest demers rămâne controversat, inclusiv în cadrul coaliţiei guevernamentale, social-democraţii şi conservatorii exprimându-şi dezaprobarea în public.
Contactaţi de AFP, Angela Merkel şi Wolfgang Schäuble nu au dorit să confirme, nici să dezmintă, informaţiile din Der Spiegel. „
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
„Conform datelor unui sondaj intrat în posesia Evenimentului Zilei, pentru prima oară de la înregistrare, Partidul Mișcarea Populară depășește formațiunea condusă de Vasile Blaga și Cătălin Predoiu. Sondajul arată că, dacă în această duminică ar avea loc alegeri, PSD ar obține 40% din voturi. Liberalii lui Crin Antonescu s-au prăbușit la 12%, cu mult sub scorul de 20% pe care și l-a propus actuala conducere. În schimb, PMP a ajuns la 11%, cu două procente peste PDL. Sondajul a fos realizat la comanda PMP de către firma americana de consultanţă politică „Greenberg Quinlan Rosner Research”.
Procentul indecișilor este de 10%. Scorurile sunt pe votanții probabili, adică în rândul oamenilor care declară că sunt hotărâți să vină la vot. Dacă se redistribuie nehotărâții, PMP crește la 12%, față de PDL care este la 10% intenție de vot.
În ceea ce privește primul tur al prezidențialelor, Victor Ponta ar obține 36%, Crin Antonescu – 17%, Elena Udrea – 11%, iar Cătălin Predoiu – 8%. Procentul indecișilor este de 12%.
Sondajul a fost realizat în perioada 26-30 aprilie, pe 1.200 de subiecți, marja de eroare fiind de 2,8%.”
Dupa parerea mea, e ceva ce nu e in regula, dar nu cu sondajul, ci cu societatea romaneasca in ansamblul ei. Voi incerca sa explic de ce, cum vad eu lucrurile.
Sa ne uitam la rezultatul in cazul alegerilor parlamentare si vom observa discrepanta foarte mare intre PSD si celelalte partide care se autointituleaza de dreapta: PSD are de peste trei ori mai mult decat urmatorul clasat, PNL. Basescu a facut precizarea, la emisiunea lui Robert Turcescu, ca aici sunt exprimate opiniile celor care au spus ca sigur vin la vot. Daca insa se iau in considerare opiniile celor care au spus ca vin la vot, PSD ajunge la vreo 46%!! Mai mult, daca aduni procentele celor trei partide de dreapta nu reusesc sa ajunga PSD. Diferenta este de 8 procente, ceea ce arata o lupta inegala. Alta ar fi fost situatia daca, spre exemplu, unul din partidele de dreapta ar fi obtinut, stiu si eu, sa zicem 28%. Dar toate cele trei au procente foarte apropiate, care se inscriu in marja de eroare. De asemenea daca adunate ar fi dat in jur de 37%, atunci, desigur, situatia statea altfel, era un echilibru pe scena politica.
Ce arata aceste lucruri? Arata ceea ce as numi o societate dezechilibrata din punct de vedere politic. La alegerile legislative din 2008 se poate observa ca diferentele erau mult mai mici; de pilda sa luam Camera Deputatilor unde Alianta PSD+PC a obtinut 33,1%, PDL a avut 32,4% si PNL obtinuse 18,6%. Pe cand acum sondajul arata o diferenta enorma intre PSD si restul partidelor de dreapta.
Prima intrebare care se pune este: cum de s-a ajuns in numai 6 ani la un asemenea dezechilibru? Daca la alegerile din 2012 era explicabil datorita faptului ca din USL faceau parte doua partide mari, PSD si PNL, acum USL nu mai exista si PNL e pe cont propriu, ca sa zic asa. Cu toate acestea PSD are o majoritate zdrobitoare.
A doua intrebare este legata de succesul pe care il are PSD. De ce? Lucrurile sunt explicabile daca ne gandim la faptul ca noi avem o competitivitate economica foarte slaba si in jur de 60% din populatie este nostalgica dupa comunism. Cu toate acestea este imposibil sa nu remarci decaderea Dreptei politice in cel de-al doilea mandat al lui Traian Basescu. Este uluitor faptul ca, sub un Presedinte care a tinut intotdeauna sa afirme ca ar fi de dreapta, tocmai Dreapta politica sa decada atat de mult si sa fie in asa hal de fragmentata, asa cum este la ora actuala!! Daca PSD ajunge si la 46% inseamna ca destramarea USL nu a avut efecte negative asupra acestui partid politic, dimpotriva chiar! Nu acelasi lucru se poate spune despre PNL: USL nu i-a prea priit…
Eu cred ca ar trebui sa aratam foarte clar ca, de pilda, ideea de social-democratie, liberalism etc nu se reduce la o persoana sau la mai multe persoane. Cand vorbim, bunaoara, de liberalism, atunci PNL ar trebui sa afirme in societate aceasta ideologie politica. La fel si cu orice alta ideologie, spre exemplu cea populara: sunt partidele din aceasta familie politica, ele o afirma in societate. In legatura cu alegerile prezidentiale, Basescu are dreptate cand afirma ca, in ciuda scorului bun obtinut de Victor Ponta in acest sondaj, asta nu inseamna ca Victor Ponta va si castiga aceste alegeri. Sa presupunem ca asta va fi rezultatul din turul 1, totusi rezultatul final se joaca in turul 2 si se poate intampla ca un candidat al Dreptei sa castige. Sa presupunem, in continuarea demonstratiei, ca va castiga alegerile prezidentiale Elena Udrea. Vom avea un Presedinte care se revendica de la Dreapta esicherului politic, dar partidul dumneaei nu reuseste decat un scor de 11%… Sa facem o comparatie cu 2009, cand Basescu a castigat la un scor strans alegerile in fata lui Mircea Geoana (50,33%-49,66%), dar PDL era, in urma alegerilor din 2008, la o diferenta foarte mica de PSD, sub 1%!!! Pe cand acum, daca Elena Udrea castiga alegerile prezidentiale (in turul 2, fireste) partidul dumneaei, PMP, e la o diferenta de 29% fata de PSD!!!!! Si atunci ideea de dreapta, in cazul acesta analizat: doctrina populara, s-ar reduce practic doar la o singura persoana, care s-o si afirme in societate, Elena Udrea, cu atat mai mult cu cat Elena Udrea are un scor la prezidentiale (turul 1, cum am dat exemplu) egal cu cel al partidului sau, tot de 11%… Cu Traian Basescu nu a fost asa, intrucat partidul sau de atunci, PDL, echilibra PSD. Pe cand Elena Udrea ar parea o insula de Dreapta intr-un ocean de Stanga…
Cine e responsabil pentru asa ceva? Basescu, om al Stangii. Obama, calea americana catre socialismul democratic
Uitati-va numai la cat de mult bine a facut Basescu cauzei de Stanga, aducand PSD-ul pe noi si marete culmi, ca-n vremurile bune! 🙂 Si cine? In mod cu totul ingenios si paradoxal mult hulitul Basescu de toata Stanga de la noi din tara!!! Nu cumva toata aceasta strategie a fost bine gandita in laboratoarele democrate de peste Ocean? Este foarte interesant ce am citit in Wikipedia, despre Tea Party, unde se arata, printre altele, urmatoarele:
„In early July 2010, the North Iowa Tea Party (NITP) posted a billboard showing a photo of Adolf Hitler with the heading „National Socialism”, one of Barack Obama with the heading „Democrat Socialism”, and one of Vladimir Lenin with the heading „Marxist Socialism”, all three marked with the word „change” and the statement „Radical leaders prey on the fearful and naive”. It received sharp criticism, including some from other Tea Party activists. NITP co-founder Bob Johnson acknowledged the anti-socialist message may have gotten lost amid the fascist and communist images. Following a request from the NITP, the billboard was removed on July 14.[250][251][252]” (subl. mea)
Afisul a fost foarte criticat, dar eu ma intreb daca nu cumva contine si un sambure de adevar. Iata ce se arata si la articolul despre conservatorismul in Statele Unite:
„Ronald Reagan often quoted Norman Thomas, the perennial Socialist nominee for president in the New Deal era, as saying, „The American people would never knowingly vote for Socialism, but that under the name of liberalism, they would adopt every fragment of the socialist program.”[260]„
Incerc sa traduc:
„Ronald Reagan deseori il cita pe Norman Thomas vesnicul candidat socialist la presedintie din epoca New Deal, care spunea: „Poporul american nu va vota niciodata cu buna stiinta pentru Socialism, dar sub numele de liberalism (face aluzie la democrati, n.m), ei vor adopta fiecare fragment al programului socialist””
Uitati-va numai ce dezastru s-a inregistrat pe partea dreapta a esicherului politic in al doilea mandat al lui Basescu si faceti, va rog, o comparatie cu Germania, unde Angela Merkel si al ei CDU (din aceeasi familie politica europeana cu Basescu si PDL, PPE) a castigat o victorie frumoasa in alegeri, in detrimentul socialistilor (v. aici si aici)!! Or, la noi PSD domina scena politica, asa cum nu s-a mai intamplat de foarte multa vreme. In loc ca un Presedinte de dreapta, cum ii place lui Basescu sa se autointituleze, sa fortifice partidele de dreapta, el le-a slabit intr-un hal fara de hal, parand acum niste pitici pe langa colosul numit PSD. Trebuie spus ca lucrul asta era o obligatie constitutionala pentru Presedinte, prin juramantul pe care il depune (art.82, al.2): „Jur […] sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor […]”. Or, la alegerile din 2012 USL a castigat ca FSN pe vremuri, iar acum acest sondaj ne arata ca avem un colos de Stanga: PSD, iar Dreapta e fragmentata si cu procente foarte mici. Asa arata democratia acum la noi. Comparati-o cu cea din 2008, cum aratam mai sus, cand Dreapta era la un nivel procentual foarte apropiat de Stanga…
Despre unificarea Dreptei…
Chestiunea asta, legata de „unificari”, e tratata la noi foarte superficial. Asa, desigur, poti sa „unifici” orice, de ce nu? Asa a rezultat si USL: s-a unificat liberlismul cu social-democratia, asa a rezultat si Alianta DA: s-a unificat liberalismul cu PD-ul. Asa cum s-a vazut ca PSD a putut guverna foarte bine alaturi de PDL, pana ce au venit alegerile prezidentiale din 2009 care au pus capat „casatoriei”. De aici se vede ca societatea noastra nu are valori, nu e bazata pe valori. Am face o mare eroare sa ducem discutia exclusiv in zona „ca nu are, dom’ne, ce pune omu’ pe masa” si altele de genul asta. Adevarul e ca nu se poate unifica orice, chiar orice. Iar daca se intampla, pe ce valori se bazeaza „uniunea” asta? Ca la noi au fost doar „uniri” in interes strict electoral, care, dupa ce s-au terminat alegerile si s-au stiut rezultatele, la scurt timp s-au desfacut destul de repede si fara prea mari regrete. Partidele au cultivat uniri de genul: „hai sa ne unim impotriva dusmanului comun: PSD”, dar nu „sa ne unim” ca sa afirmam, sa promovam, inclusiv prin exemplu personal, niste valori in societate. La noi „unificarile” astea sunt foarte formale. Asa putem „sa ne unim” cu oricine, fara probleme. De unde rezulta ca n-avem niciun crez politic, o valoare politica in care sa si credem… Poate e exagerat ce am spus, dar in societatea noastra de destula vreme se fac aliante in scop exclusiv electoral si cetatenii practica ceea ce se cheama „votul negativ”, adica „nu votez pentru partidul X, ci, in realitate, votez impotriva partidului Y”, ceea ce nu arata ca avem, ca suntem animati de niste valori, si sunt doar doua exemple. Mai degraba suntem animati de interese personale (sau de grup) si actionam dupa cum ne dicteaza aceste interese. Spre exemplu, daca esti patriot, esti patriot si azi, si maine, dar nu azi esti patriot insa maine, daca interesele tale personale se schimba, nu mai esti patriot. Iar a fi patriot in mod formal inseamna sa mimezi patriotismul.
Unificarea Dreptei, la noi, n-are o istorie prea glorioasa. CDR a ramas fara Corneliu Coposu, inainte de toate un inalt reper moral, si in final a esuat. Alianta DA nu a fost initial o alianta intre doua partide de dreapta intrucat PD, pe vremea aceea, era inca in Internationala Socialista! Interesant este ca a fost un fel de USL si a avut succes. De abia din 2005, de cand PD a parasit Internationala Socialista si a ales sa mearga spre PPE, relatiile cu PNL au devenit incordate, ducand in cele din urma la sfarsitul Aliantei DA. De unde se vede ca la noi aliantele acestea, rodul acestor „unificari”, au cam fost sortite esecului, ca sa zic asa. Acum avem o experienta cu aceste aliante si ar trebui sa meditam asupra lor. Mai ales ca Dreapta nu numai ca nu a reusit sa se impuna in fata Stangii, dar a ajuns si intr-o situatie dificila si deloc prielnica pentru democratie.
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
„Preşedintele Traian Băsescu a declarat, joi, la Palatul Cotroceni, că îşi asumă promulgarea Codului de Procedură Penală pentru că asta este responsabilitatea preşedintelui. Băsescu a mai spus că dacă primul ministru nu îşi asumă emiterea unei ordonanţe de urgenţă care să corecteze neajunsurile articolului 140, este emblema corupţiei.
Declaraţiile preşedintelui:
Eu îmi asum promulgarea codului de procedură penală pentru că asta este responsabilitatea preşedintelui. În acelaşi timp îmi asum şi eroarea de a nu fi înţeles sensul articolului 140. Asta nu înseamnă că el nu trebuie corectat. Aşa cum pe 15 octombrie noaptea s-a elaborat o ordonanţă de urgenţă pe care domnul Ponta a aprobat-o pe 16 octombrie pentru a rezolva problemele de interese din ASF, la fel poate să rezolve şi problema Codului de Procedură Penală.
Statul rămâne fără mijloace de a identifica şi preveni acte de genul următor: abuz în serviciu, trafic de influenţă, fraude fiscale, trafic de persoane, criminalitate transfrontalieră, comercializare sau tranzit de droguri, toate acestea se urmăresc prin mijloace tehnice, ori din acest punct de vedere articolul 140 ia organelor statului capacitatea de a prinde reţele sau oameni implicaţi în astfel de ilegalităţi.
Dacă primul ministru nu îşi asumă emiterea unei ordonanţe de urgenţă care să corecteze neajunsurile articolului 140, este emblema corupţiei. Are destule altele care l-au situat deja în sfera omului corupt, prin utilizarea actelor normative, ba pământurile la CJ Brăila, ba problema Rompetrol, ba problema ASF, toate astea îl arată ca fiind un om corupt, dar în cazul în care nu face urgent modificările care trebuie făcute acestui articol, el devine scutul oamenilor corupţi şi devine primul responsabil că nu a acţionat când trebuia
Guvernul a prezentat o scrisoare pe care preşedintele Băsescu i-a transmis-o, joi, premierului Ponta în care solicită adoptarea unei Ordonanţe de Urgenţă privind noul Cod penal şi Codul de procedură penală, dar şi răspunsul în care Ponta aminteşte că cele două coduri au fost iniţiate de Guvernul Boc.
Preşedintele atenţionează că, fără o Ordonanţă de Urgenţă, există un risc semnificativ ca probaţiunea în cauzele penale să devină extrem de dificilă, iar premierul îi cere să îşi asume răspunderea pentru că a promulgat cele două Coduri.
În scrisoarea transmisă, joi, de către preşedintele Traian Băsescu, dar prezentată public de Guvern, şeful statului arată că se vede nevoit să solicite adoptarea unei ordonanţe de urgenţă, având în vedere că Guvernul nu a adoptat un astfel de act în şedinţa de miercuri, prima în care putea adopta astfel de ordonanţe şi ultima înainte de intrarea în vigoare a noilor coduri.
Preşedintele arată că este nevoie de o Ordonanţă care să modifice dispoziţiile din Codul de procedură penală privind procedura de emitere a mandatului de supraveghere tehnică.
În scrisoarea de răspuns, Ponta îi aminteşte însă că aceste coduri au fost adoptate de Guvernul Boc şi îi cere să îşi asume public răspunderea pentru faptul că le-a promulgat. Ponta precizează totodată că ministrul Justiţiei va prezenta Guvernului propuneri de modificare a legislaţiei, după discuşia avută, joi, la CSM.
Conform alineatului 1 al articolului 140 din noul CPP, „supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale, pe o durată de cel mult 30 de zile, la cererea procurorului, de judecătorul de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului din care face parte procurorul care a formulat cererea”.
Formularea „supravegherea tehnică poate fi dispusă în cursul urmăririi penale” implică de fapt limitarea posibilităţii procurorului de a supraveghea tehnic persoana vizată şi înaintea începerii urmăririi penale. Conform procedurilor judiciare, la momentul începerii urmăririi penale, persoana respectivă trebuie anunţată.”
Isi asuma si eroarea… Deci atunci cand l-a promulgat, insusi Basescu era emblema coruptiei. Acum ii da leapsa lui Ponta in legatura cu ordonanta de urgenta care „sa corecteze” articolul 140. Daca nu-l corecteaza, Ponta e emblema coruptiei!! Presedintele spune: „îmi asum şi eroarea de a nu fi înţeles sensul articolului 140„… Si atunci eu stau si ma intreb cate erori isi va mai asuma Presedintele? Si de cate ori, dupa ce isi va asuma erorile, vor trebui sa mai vina altii sa le corecteze? Si chiar mai mult decat atat: sa ceara altora sa-i corecteze greselile!! „Eu am gresit, imi cer scuze, voi corectati” – aceasta este atitudinea Presedintelui nostru in conditiile in care atat codul penal cat si cel de procedura penala au fost, dupa cum arata Titus Corlatean, „promovate de PDL si promulgate de Presedintele Basescu acum 4 ani”.
Chestiunea nu e atat faptul ca atunci cand era PDL la Putere Codurile erau bune si asa, iar acum, cand la Putere e USL, ele nu mai sunt bune… Schimbarea de atitudine a Presedintelui e data de altceva si anume de faptul ca in urma cu vreo 4-5 ani inca mai era o urma de democratie in omul asta. Si ca sa vedeti ca asa e, sa ne uitam atent la ce a spus Laura Codruta Kovesi:
„Dacă avem o persoană suspect, cu infracţiune de corupţie şi începem urmărirea penală. Trebuie să o chemăm şi să-i aducem la cunoştinţă. După acest demers, mergem la judecător şi să cerem aprobare pentru interceptarea telefoanelor. În momentul când un învinuit ştie că este urmărit de DNA, un astfel de tehnică de investigare este lipsită de eficienţă. Noi am dorit ca această condiţie din Codul de Procedură, fiind garanţii că se vor respecta drepturile omului”, a spus Kovesi.” (subl. mea)
Or, tocmai asta nu doreste Basescu: ca persoana sa fie chemata si sa i se aduca la cunostinta. Cu alte cuvinte el vrea asa: persoana sa fie urmarita penal, fara ca sa i se aduca la cunostiinta lucrul asta, iar in acest timp sa poata fi supravegheata prin interceptarea telefoanelor!! Deci o persoana s-ar putea sa nici nu stie ca e urmarita penal si in tot acest timp i se pot intercepta telefoanele fara nicio problema. Asa s-a procedat si pana acum. E, oare, in regula? Mie mi se pare ca se aseamana cu ce se petrecea in anii comunismului in Romania, mai ales anii ’50!! Ce fel de societate dorim actualmente si unde vrem sa ajungem?
Foarte interesant, legat de acest subiect, este articolul Theodorei:
PoateNoul Cod penal, asumat in timpul Guvernului Boc cu Predoiu ministru al Justitiei sa instaureze o cenzura de tip totalitarist?”
As dori sa reiau si aici, la mine pe blog, raspunsul pe care l-am dat Theodorei, nu de alta dar e prea bun!! 😛 Glumesc, desigur!! 🙂 Ziceam asa:
„@Theodora
E foarte probabil ca acest nou Cod Penal sa incalce Constitutia Romaniei, si anume art. 29 – Libertatea constiintei, care spune la al. 1 si 2:
“(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nicio forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc”
si art. 30, al. 1 si 2:
“(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicae in public, sunt inviolabile”
(2) Cenzura de orice fel este interzisa”
Observa ca spune libertatea gandirilor si opiniilor. Deci daca comentez sentinta data de un judecator, inseamna ca asta e opinia mea, si am dreptul constitutional sa mi-o exprim liber, chiar daca opinia mea nu e corecta. Dar cine dintre oameni detine adevarul absolut, ca sa se considere opinia lui foarte corecta (observa ca am folosit superlativul absolut)?
E clar ca articolul 276 incalca drepturi si libertati ale cetateanului.
In rest nu sunt de acord cu punctul tau de vedere:
“In schimb ma intereseaza prea putin spre deloc supararea doamnei Codruta Kovesi. Concret Sefa Directiei Nationale Anticoruptie (DNA), doamna Codruta Kovesi a declarat ca o prevedere din noul Cod de procedura penala va face “inutile” interceptarile, in condiţiile in care, inainte de a se obtine autorizaţie pentru acestea, persoana vizata in ancheta va trebui înstiintata ca este urmarita penal. “
Tocmai asta e ca pana acum aceste inregistrari facute de serviciile secrete s-au folosit in mod abuziv care puneau sub semnul intrebarii independenta Justitiei. Lucru confirmat de:
“Există o prevedere care va intra în vigoare în noul Cod de Procedură Penală şi care ne cere să fie începută urmărirea penală înainte să putem obţine autorizaţie de interceptare. Practic, noi trebuie să îl chemăm imediat pe cel cercetat şi să îi prezentăm învinuirile. Vă daţi seama că, ulterior, interceptarea devine inutilă”
La noi s-au facut interceptari exact ca pe vremea lui Ceausescu, ba chiar mai rau, ca-n anii ’50, pentru a se construi un dosar cu conotatii politice evidente. Deci nu pot fi de acord cu punctul tau de vedere, Theodora. Pentru ca e de salutat ca se blocheaza astfel de practici, caracteristice comunismului timpuriu.”
Parca nimeni nu-si da seama ca se incearca prin mijloace subtile, prin etichete de genul: „ahaaaa, te-ai dat cu coruptii!!”, specifice unor alte vremuri, de trista amintire, sa se limiteze drepturile si libertatile cetateanului. Iar eu nu sunt de acord cu o astfel de ideologie de tip totalitar indiferent ce etichete ar gasi unii cu care sa ma gratuleze!! Basescu ar trebui sa-si aminteasca faptul ca a venit la Putere pe un val imens de dorinta de libertate si ar trebui sa respecte libertatea intr-o tara si asa greu incercata decenii de-a randul de dictaturi care au dus-o, in final, de rapa. Or, Basescu nu face asta! Nu-si mai aminteste ca atunci cand a fost ales Presedinte pentru prima oara, oamenii au iesit, intr-o betie a libertatii, pe strazi ca sa-si exprime bucuria! El nu intelege si face eroare dupa eroare, infundand si mai mult tara asta in mocirla!
„Pentru ministrul Culturii Gigel Stirbu, interzicerea filmului „Nymphomaniac“ in cinematografe este un atac la democratie. Pentru ministrul Culturii Gigel Stirbu un film pornografic e un act de cultura. Daca este un act de cultura atunci de ce nu propune ministrul Gigel Stirbu ca filmul sa fie vizionat in mod organizat de toti elevii de scoala generala si liceu? Sau de ce sa nu aducem “cultura” in scoli, sa fie vizionat fimlul in clasele de scoala impreuna cu parintii, directorii si profesorii? Habar nu am daca Gigel Stirbu are copii sau nepoti dar sa presupunem ca are, ar fi interesant daca ministrului Culturii Gigel Stirbu i se pare normal sa vada filmul asta impreuna cu fiica sau cu nepotica.
Demisia Gigel Stirbu!
„suntem o democraţie tânără şi că orice formă de cenzură ne poate trimite cu mulţi ani în urmă pe scara istoriei.“
Recomandari pentru “Gigei”: Daca aveti varsta lui Gigel Stirbu ar trebui puteti sa faceti sex fara sa va uitati la filme porno. Daca va lipseste libidoul sexual mergeti la doctor sau/si cautati pe net, se spune ca exista material de studiu suficient. Oricum acasa este mai intim, puteti sa vedeti filmul porno doar impreuna cu sotia sau amanta.
Ministrul Culturii, Gigel Stirbu a declarat ca regreta decizia de interzicere a fimlului „Nymphomaniac“ in cinematografe si spera ca membrii Comisiei de rating a Centrului National al Cinematografiei sa „ia decizia înţeleaptă de a permite prezentarea acestui film publicului larg“ Cristian Tudor Popescu este de aceeasi parere.
„Orice formă de cenzură ne trimite cu mulţi ani în urmă pe scara istoriei“
„Regret decizia Comisiei de raiting din cadrul Consiliului Naţional al Cinematografiei de a interzice difuzarea în cinematografe a filmului Nymphomaniac vol II, prin acordarea clasificării IM-18-XXX“, a spus Ştirbu, completând că „hotărârea Comisiei este cu atât mai bizară cu cât prima parte a acestui film –Nymphomaniac vol.I– a primit clasificarea IM-18 şi rulează în cinematografe din 17 ianuarie 2014“
„Regizorul filmului Nymphomaniac, danezul Lars von Trier, este o personalitate recunoscută şi apreciată la nivel mondial pentru activitatea sa regizorală. Producţiile sale au primit numeroase premii din partea unor jurii prestigioase. Nu cred că noi ar trebui să-i negăm valoarea prin interzicerea difuzării în cinematografe a acestui film“ (subl. mea)
Si atunci pun si eu intrebarea ce societate vrem: una in care sa domneasca regula lui „de la 3 luni la 1 an inchisoare” sau regula libertatii? De aceea filmul Nymphomaniac trebuie sa ruleze in cinematografe!! Nu-i nimic, o sa faca o vanzare pe CD cum nu s-a mai vazut!! Si daca va inchipuiti ca nu se vor uita la acest film copiii, eu cred ca va inselati amarnic! Cu atat mai mult se vor uita, cu cat este interzis in cinematografe!! Pe cand daca ruleaza in cinematografe mai poti sa pui un afis pe care sa scrie: interzis celor sub atatia ani. Dar nici asta nu e problema. Problema este ca in Romania se atenteaza la libertate, la drepturile si libertatile fundamentale ale omului, urmarindu-se crearea unui tip de societate dupa chipul si asemanarea lui Obama, nu a lui Reagan! Adica o societate de tip socialist dar si nedemocratica si cu o libertate restransa a individului. Un lucru care mie nu imi place deloc si simt nevoia sa protestez public impotriva acestui atentat la libertate!
Pe de alta parte, numai constrangeri dar nu se vede nimic bun din punct de vedere economic, decat mariri de preturi si taxe peste taxe!!
DE citit si editorialul lui Cristian Tudor Popescu din Gandul:
S-ar putea pune intrebarea: de ce acest avion trebuia sa faca o cursa in conditii meteo nefavorabile: ceata si conditii de givraj? Daca avionul nu avea capacitatea tehnica sa zboare la o altitudine astfel incat sa evite ceata sau sa faca fata unor asemenea conditii, atunci cursa ar fi trebuit amanata, cred eu. Imi vine in minte accidentul aviatic de la Katyn, in care si-au pierdut viata toti cei care erau in avion, 96 de oameni, inclusiv Presedintele Poloniei, Lech Kaczyński, si care a avut loc tot in conditii meteo defavorabile, cu ceata densa. Eu cred ca astfel de imprejurari trebuie evitate pentru ca, din pacate, se intampla ca si piloti cu experienta sa nu le poata face fata!! Desigur, trebuie vazut ce s-a intamplat cu adevarat acolo si inteleg ca au loc cercetari ale cauzei prabusirii. Insa, in general vorbind, pentru orice mijloc de transport vizibilitatea si vremea buna sunt esentiale. Chiar si cand e vorba de un automobil, in conditii de ceata, promoroaca, polei e foarte greu sa conduci si cateodata este mai bine sa amani calatoria pana cand va fi o vreme mai buna. Chiar nu e de glumit cu astfel de lucruri!!
„The nine most terrifying words in the English language are „I’m from the government, and I’m here to help.”
The ten most dangerous words in the English language are „Hi, I’m from the government, and I’m here to help.”„
Incerc sa traduc:
” „Cele mai infricosatoare 9 cuvinte in limba engleza sunt: „Sunt de la guvern, si sunt aici sa ajut”
„Cele mai periculoase 10 cuvinte in limba engleza sunt: „Buna, sunt de la guvern, si sunt aici sa ajut”„
Localnicii, oameni de-ai locului, au ajuns mai repede acolo, pentru ca sa dea primul ajutor decat cei care fac parte din institutiile statului, platite din bani publici, care trebuie sa intervina rapid in astfel de situatii. Au ajuns acolo dupa 6 ore, in conditiile in care nu au putut localiza exact avionul prabusit. Diferenta dintre limba engleza si cea romana ar fi ca autoritatile platite ad hoc parca nici nu prea s-au sinchisit sa dea o mana de ajutor, dar foarte probabil nu e de fapt nicio deosebire, doar mi se pare mie… Radu Stroe, ministrul de Interne, regreta ca accidentul s-a intamplat in timpul mandatului sau, declaratie aspru criticata de toata lumea, dar ulterior a demisionat si si-a cerut scuze. PNL a iesit destul de șifonat, cu doi ministri implicati – Radu Stroe si Ramona Manescu, de la Transporturi, sub autoritatea caruia se afla ROMATSA.
„„Voi înfiinţa, în cel mai scurt timp, la nivelul Guvernului, comitetul interministerial de intervenţie în situaţii de urgenţă pentru ca în viitor asemenea situaţii să poată să fie evitate şi intervenţia să se facă mai rapid şi mai eficient”, a fost soluţia avansată public de premierul Victor Ponta după ce operaţiunea de căutare a victimelor accidentului de aviaţie din Apuseni a fost declarată oficial „un eşec”.
Înfiinţarea imediată a unui Comitet similar celui anunţat de Victor Ponta, care să controleze dintr-un singur punct de comandă, funcţionarea tuturor instituţiilor implicate într-o salvare este însă obligatorie în „situaţii de urgenţă”, în România, încă din 2004. La acel moment, Guvernul Adrian Năstase a înfiinţat, prin ordonanţa de urgenţă 21/2004, un Sistem Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, în contextul atentatelor din Spania şi Rusia, dar şi a constatării că sistemul este ”parţial închegat”. Pentru ca acesta să devină realitate, o Hotărâre a Guvernului din septembrie 2004, HG 1489/2004, descrie în amănunt cum ar trebui să se înfiinţeze imediat o „celulă de criză” la Ministerul de Interne, sub conducerea ministrului şi în coordonarea prim-ministrului. Deşi ordonanţa şi legea sunt în vigoare, acest lucru nu s-a întâmplat după prăbuşirea avionului în Munţii Apuseni.
Dacă legea era respectată, Radu Stroe ar fi trebuit să conducă o celulă de criză din care să fi făcut parte reprezentanţi ai Ministerului Transporturilor, condus de Ramona Mănescu, responsabil în acest caz, şi reprezentanţi ai instituţiilor subordonate, respectiv ROMATSA, condusă până azi de Aleodor Frâncu, reprezentanţi ai STS, condus de Marcel Opriş, toate structurile din MAI responsabile pe intervenţie – IGSU(Ion Burlui), Jandarmi, Pompieri, secretarul de stat pentru probleme de ordine publică, Florea Oprea şi secretarul de stat pentru relaţia cu prefecturile şi ISU, Cătălin Chiper.
Cum ar fi trebuit să funcţioneze celula de criză
Astfel, hotărârea menţionată arată că în situaţii de urgenţă se înfiinţează „Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă, ca organism interministerial de management, sub conducerea nemijlocită a ministrului administraţiei şi internelor şi în coordonarea primului-ministru, în cadrul Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă”.
Actul normativ menţionează explicit şi cine trebui să preia comanda rapid: ministrul de Interne, acelaşi care prin ordin ministerial, desemnează membrii din rândul secretarilor de stat din mai multe ministere şi din cel al şefilor instituţiilor guvernamentale implicate. În plus, pot fi cooptaţi specialişti, drept consultanţi: „ (2) Comitetul Naţional se compune din: a) preşedinte: ministrul administraţiei şi internelor; b) vicepreşedinte: un secretar de stat din Ministerul Administraţiei şi Internelor; c) membri: unul sau mai mulţi secretari de stat de la fiecare minister sau un adjunct al conducătorului fiecărei instituţii publice centrale prevăzute în anexa nr. 1, în funcţie de tipurile de risc gestionate, de funcţiile de sprijin repartizate şi de complexitatea acestora, şi inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă; d) consultanţi: câte 1 – 2 experţi şi/sau specialişti din fiecare minister şi instituţie publică centrală prevăzute în anexa nr. 1. (3) Componenţa nominală a Comitetului Naţional se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, pe baza propunerilor făcute de miniştrii şi conducătorii instituţiilor publice centrale”.
În locul acestui Comitet, raportul oficial prezentat în Guvern, menţionează la comandă doar ISU Alba. „(Ora, n.red.) 16.29 – MApN a luat legătura cu ROMATSA şi a transmis disponibilitatea ministerului de a participa cu forţe la acţiunile de căutare/salvare. Şeful de tură ROMATSA a informat că acestea sunt coordonate de ISU Alba”, se arată în documentul oficial.
Planurile de viitor ale lui Ponta
În singura intervenţie pe care a avut-o legat de accident, miercuri la prânz, premierul a vorbit despre faptul că „există acte normative referitoare la accidentele de aviaţie civilă”, care descriau procedura de urmat, nominalizând însă doar Regulamentul ROMATSA: „Există HG 741/2008, care stabileşte foarte clar cine, cum se organizează. Din păcate, această hotărâre de guvern şi celelalte proceduri nu au funcţionat suficient de rapid şi suficient de bine”, a spus el.
Pentru viitor, Ponta susţine însă că va schimba normele. „voi înfiinţa, în cel mai scurt timp, la nivelul guvernului, comitetul interministerial de intervenţie în situaţii de urgenţă, coordonat la nivel de vicepremier, în care alături de vicepremierul pe probleme de ordine publică şi siguranţă naţională să fie direct implicaţi, în toate situaţiile de acelaşi gen, secretarul de stat Raed Arafat şi şeful ISU, alături de reprezentanţi ai tuturor celorlalte instituţii, fie guvernamentale, fie neguvernamentale, pentru ca în viitor asemenea situaţii să poată să fie evitate şi intervenţia să se facă mai rapid şi mai eficient”.
Practic, singura diferenţă faţă de normele actuale ar fi schimbarea conducerii de la Ministerul de Interne şi din coordonarea sa, la vicepremierul pentru ordine publică, Gabriel Oprea.
Blaga: Celula de criză era obligatorie la MAI
Fostul ministru de interne Vasile Blaga a declarat pentru gândul că în cazul tragediei aviatice din Apuseni ”era obligatorie” înfiinţarea unei celule de criză la mivelul MAI care să fie condusă de ministrul Radu Stroe. El a precizat că după adoptarea ordonanţei privind situaţiile de urgenţă în 2004 s-au emis mai multe hotărâri de guvern în 2004 şi în 2006 în care s-a formalizat coordonarea la nivelul Internelor a operaţiunilor în caz de urgenţă, sediul celulei de criză fiind stabilit la MAI, precum şi responsabilităţile instituţiilor implicate.
”Dacă vă aduceţi aminte, în 2010, a căzut în Bucegi un elicopter militar israelian care făcea pregătiri şi au murit şase militari israelieni şi unul român. Ministerul responsabil atunci era cel al Apărării, însă celula de criză s-a înfiinţat la MAI şi a fost sub coducerea mea deoarece MAI coordonează intervenţia. În cazul tragediei din urmă cu două zile ministerul responsabil este cel al Transporturilor, însă celula de criză trebuie înfiinţată la MAI care coordonează intervenţia. La mAI sunt toate structurile: IGSU, Jandarmi, Pompieri, dar şi tehnica necesară. În astfel de situaţii trebuie să existe o voce unică, fiind extrem de importantă comunicarea”, a spus Blaga.
În opinia sa, din celula de criză ar fi trebuit să facă parte, pe lângă Radu Stroe, secretarul de stat pe probleme de ordine publică şi structurile MAI- IGSU, pompierii şi jandarmii., Ministerul Transporturilor, ROMATSA.
La rândul său, fostul ministru de Interne Ioan Rus a fost rezervat în comentarii, mulţumindu-se să declare pentru gândul că ”se ştie legea, există o procedură””
De unde rezulta un lucru si mai inspaimantator: atat Victor Ponta cat si Radu Stroe habar nu aveau de ordonanta cu pricina si ca mai e si in vigoare…
„Responsabilitatea pentru operaţiunea de salvare a victimelor accidentului aviatic de luni, din Apuseni, este pusă de Guvern pe seama companiei de stat care administrează serviciile de traficaerian în România, ROMATSA. Concluzia notei oficiale prezentate astăzi în Guvern, în baza căreia premierul Victor Ponta a decis să îl demită doar pe secretarul de stat de la Interne, Cătălin Chiper, şi să ceară Consiliului de Administraţie al ROMATSA, controlat de PNL, prin Ministerul Transporturilor, eliberarea din funcţie a doi directori, este aceea că ROMATSA nu a luat măsurile necesare pentru stabilirea zonei de căutare şi de aici eşecul.
„ROMATSA Bucureşti NU a manifestat un rol activ în conformitate cu competenţele prevăzute de lege, NU a luat măsurile necesare în vederea stabilirii zonei de căutare a aeronavei dispărute şi NU a declanşat operaţiunile de căutare, conform Regulamentului aprobat prin HG 471/2008”, se arată în raportul făcut de vicepremierul Gabriel Oprea.
Un alt reproş făcut de la Palatul Victoria companiei este că nu a cerut sprijinul armatei. „De asemenea, ROMATSA nu a solicitat, potrivit competenţelor, sprijinul Centrului de Operaţii Aeriene din cadrul Ministerului Apărării Naţionale în vederea furnizării unor date şi informaţii relevante identificării coordonatelor de localizare a epavei aeronavei”.
ROMATSA arată însă spre ISU, susţine tot Guvernul. „În cazul acestui tip de incident, în care prin sistemul 112, o persoană de la bordul aeronavei aterizate forţat a comunicat o poziţie a locului incidentului, nu se mai procedează la o planificare a căutării, iar ISU alertate declanşează operaţiunile de deplasare a forţelor şi mijloacelor către locul incidentului în vederea salvării”, s-a apărat compania.
TEXTUL integral al Raportului oficial:
NOTĂ
privind evenimentul aviatic din data de 20.01.2014
În baza informaţiilor furnizate de Ministerul de Interne, Ministerul Transporturilor, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Sănătăţii, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, vă prezint în continuare date despre aeronavă, misiune, echipaj, filmul evenimentelor şi concluziile analizei efectuate.
Aeronava tip BN-2, înregistrată YR-BNP, aparţinând Şcolii Superioare de Aviaţie Civilă a fost fabricată în anul 1977, în Anglia, având nr. de fabricaţie 822.
Masa maximă la decolare este de 2989 kg şi poate avea la bord un număr de maxim 8 pasageri + 2 membri ai echipajului.
Documentele de Navigabilitate ale aeronavei sunt în termen de valabilitate, fiind emise astfel:
Certificat de Înmatriculare emis la data de 05.07.2011 (aeronava a fost înmatriculată în România pentru prima dată la data de 01.12.1978)
Certificat de Evaluare a Navigabilităţii emis la data de 20.12.2013, valabil până la data de 27.12.2014.
În ceea ce priveşte resursele tehnice şi datele de serviciu, acesteasunt următoarele:
– Ore de la punerea în serviciu: total 3.350
– Motorul: 500 de ore de la ultima reparaţie capitală
– Elicea: aproximativ 300 de ore de la ultima reparaţie capitală.
Aeronava este inclusă în Certificatul de Operator Aerian nr. RO-016(a) şi Autorizaţia de Operator Aerian nr. LA-018, deţinute de Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă.
Documentele sunt în termen de valabilitate (data de expirare: 05.07.2014). În baza acestor documente de certificare, aeronava a fost abilitată să efectueze transport aerian comercial de pasageri, servicii medicale de urgenţă, precum şi operaţiuni specializate de lucru aerian.
Aeronava avea asigurare pentru încărcătura comercială (pasageri, bagaje, marfă, poştă) şi răspundere civilă faţă de terţi, aflată în termen de valabilitate (12.05.2014).
În data de 20 ianuarie 2014, aeronava desfăşura o misiune umanitară de transport organe umane pe ruta Băneasa – Oradea.
Menţionăm că avionul SMURD, care în perioada 2012 – 2013 a efectuat mai multe misiuni speciale de transport pentru transplant organe şi sânge perfuzabil), nu a putut fi utilizat în data de 20.01.2014, deoarece acesta se află în lucrări de mentenanţă obligatorie la Aerostar Bacău.
În ceea ce priveşte ECHIPAJUL:
Conform planificării, pentru data de 20 ianuarie a.c. erau programaţi pentru asigurarea permanenţei, Adrian Iovan – pilot comandant şi Petrescu Răzvan – copilot.
Comandantul aeronavei, Adrian IOVAN, a deţinut până la data producerii accidentului funcţia de Instructor şef avioane la Şcoala Superioară de Aviaţie Civilăşi avea o experienţă totală de zbor de peste 16.000 ore.
Copilotul aeronavei, Răzvan Gabriel PETRESCU, deţinea funcţia de Instructor zbor avioane la Şcoala Superioară de Aviaţie Civilă şi efectuase, până la producerea accidentului aproximativ 1.000 ore de zbor.
PASAGERII au fost: Dr. Radu ZAMFIR
Dr. Sorin IANCEU
Dr. Valentin CALU
Dr. Pavel Constantin PIVNICERU
Medic Rezident Aurelia ION.
Potrivit datelor furnizate de instituţiile cu atribuţii, FILMUL EVENIMENTELOR a fost următorul:
– La ora 10.50: Aeronava YRBNP tip BN2 a depus plan de zbor pentru un zbor IFR cu call-sign RFT111 pentru ruta LRBS-LROD intre orele 13.10-16.10.
Potrivit informaţiilor Ministerului Transporturilor, pilotul comandant a efectuat pregătirea zborului, inclusiv informarea meteo înainte de decolare. Decizia privind amânarea/anularea unui zbor din considerente de siguranţă a zborului aparţine în totalitate pilotului comandant al aeronavei.
– La ora 13.38: aeronava a decolat.
– La ora 14.35: pilotul a solicitat ROMATSA coborârea la 3050 m, din cauza givrajului (peliculă de gheaţă formată pe structura aeronavei), iar ROMATSA l-a informat că înălţimea minimă de siguranţă în zona este de 3200 m;
– La ora 14.42: pilotul a solicitat coborârea la 2450 m şi a comunicat că schimbă frecvenţa cu cea a Centrului de Informare a Zborurilor, corespunzătoare zborurilor după regulile „la vedere” coborând sub nivelul regulamentar de zbor controlat de ROMATSA;
– La ora 15.18: fiind la circa 36 KM, după ce a trecut de Sibiu, la altitudinea de 2600 metri, nereuşind să contacteze centrul de informare a zborurilor Bucureşti, pilotul a intrat în legătură cu Centrul de control zonal Cluj;
– Intre orele 15.32-15.33, pilotul a încercat să comunice cu un sector de control al traficului aerian aferent zonei de Nord-Vest a ţării, dar mesajele nu au fost înţelese.
– La ora 15.35 ROMATSA solicită pilotului să comunice poziţia aeronavei, dar apelurile nefiind recepţionate, o altă aeronavă aflată în zonă (BMS 215B), conform procedurilor, a intermediat dialogul cu aeronava aflată în misiunea umanitară. ROMATSA a fost informată că aeronava în dificultate se afla la altitudinea de 2450 m.
– La orele 15.45 si 15.49 operatorul ROMATSA a încercat să ia legătura cu aeronava, dar nu a răspuns.
PROCEDURA OPERAŢIONALĂ STANDARD
În situaţia de fapt dată, procedura stabilită de Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de producerea unui accident de aviaţie civilă, aprobată prin HG 741/2008, era următoarea:
Alarmarea în cazul situaţiilor de urgenţă generate de producerea unui accident de aviaţie civilă se poate face de către următoarele unităţi de alarmare(art.12 din Regulament):
ROMATSA, care asigură în mod continuu serviciul de alarmare în FIR (regiunea de informare a zborului) – Bucureşti. ROMATSA este desemnată şi înregistrată la OACI (organizaţia de aviaţie civilă internaţională) ca punct de contact pentru căutare şi salvare COSPAS/SARSAT;
STS, prin Sistemul naţional pentru apeluri de urgenţă – 112.
În acest sens, ROMATSA asigură supravegherea continuă a transmisiilor radio recepţionate de la aeronavele în pericol şi, totodată, recepţionarea semnalelor emise de echipamentele de locaţie pentru situaţii de urgenţă (ELT) pe frecvenţele 121,5 MHz şi 406 MHz. Orice mesaj recepţionat pe aceste canale de la aeronave aflate în pericol în FIR – Bucureşti va fi transmis cu operativitate Centrului de coordonare – ROMATSA (art.13).
Toate unităţile de alarmare menţionate au obligaţia ca în momentul în care constată sau primesc informaţii referitoare la producerea unui accident de aviaţie civilă sau când există suspiciunea producerii unui asemenea accident să informeze, conform procedurii aplicabile, în mod operativ, Centrul de coordonare – ROMATSA (art.14).
(Conform art.16), În baza alarmei primite de la unităţile de alarmare,
Centrul de coordonare – ROMATSA determină zona de căutare a aeronavei dispărute şideclanşează operaţiunile de căutare prin unităţile operative de căutare, unităţi operative ale Ministerului Afacerilor Interne şi unităţi operative ale Ministerului Apărării, în a căror zonă de responsabilitate se presupune că ar fi avut loc accidentul.
Pe toată perioada acţiunii de căutare, unităţile operative de căutare sunt sprijinite de către unităţile de trafic ale ROMATSA, prin transmiterea de informaţii actualizate privind definirea mai precisă a zonei de căutare.
Unităţile operative de căutare şi unităţile de trafic ale ROMATSA vor informa în permanenţă Centrul de coordonare – ROMATSA, cu privire la derularea operaţiunilor de căutare.
După identificarea locului producerii accidentului de aviaţie, Centrul de coordonare – ROMATSA va informa în mod operativ comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă sau, după caz, Comitetul municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă, precum şi inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă din judeţul pe raza căruia s-a produs accidentul (art.17 alin.1).
În cazul accidentelor produse în zone pentru care nu este necesară declanşarea operaţiunilor de căutare, inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă din judeţul pe raza căruia s-a produs accidentul asigură coordonarea operaţiunilor de salvare a supravieţuitorilor accidentului şi informează operativ Centrul de coordonare – ROMATSA,precum şi comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă sau, după caz, Comitetul municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă cu privire la operaţiunile desfăşurate (art.17, alin.2).
Comandantul acţiunii la faţa locului pentru salvarea supravieţuitorilor unui accident de aviaţie civilă este desemnat de comitetul judeţean pentru situaţii de urgenţă din judeţul pe raza căruia s-a produs accidentul sau, după caz, de Comitetul municipiului Bucureşti pentru situaţii de urgenţă(art.17, alin.3).
Protecţia zonei în care a avut loc un accident de aviaţie se face în mod operativ de către unităţile de poliţie şi/sau de jandarmi în a căror zonă de responsabilitate s-a produs accidentul, care acţionează ca unităţi de sprijin, în coordonarea comandantului acţiunii la faţa locului (art.20 alin.1).
Toate structurile profesioniste pentru situaţii de urgenţă, serviciile locale de ambulanţă şi formaţiunile SMURD şi, după caz, unităţile SALVAMONT vor acţiona în coordonarea unitară a comandantului acţiunii la faţa locului, în scopul salvării şi protecţiei supravieţuitorilor accidentului de aviaţie, pentru acordarea asistenţei de specialitate victimelor la locul accidentului, precum şi pentru transportul acestora la unităţile de spitalizare, conform planurilor operaţionale de intervenţie (art.20 alin.2).
MODUL CONCRET ÎN CARE S-A ACŢIONAT
Instituţiile implicate în procesul de căutare/salvare au avut la dispoziţie date şi informaţii furnizate de la faţa locului de persoanele rănite, neexistând un portofoliu de informaţii verificate, care să permită o evaluare mai corectă a locaţiei unde s-a prăbuşit aeronava. Pe cale de consecinţă, s-a acţionat atipic în raport cu procedura standard, după cum urmează:
– În jurul orei 16.01 copilotul RĂZVAN PETRESCU l-a sunat pe tatăl lui şi i-a spus că au aterizat forţat, între Peştera Scărişoara şi localitatea Beliş, că toţi sunt în viaţă şi că el are picioarele rupte;
– La ora 16.05, secretarul de stat dr. Raed ARAFAT – l-a informat despre accident, prin SMS, pe inspectorul general al IGSU – general de brigadă Ion BURLUI, ca urmare a convorbirilor telefonice purtate între dr. Zamfir – membru echipă aeronavă, dr. Irinel Popescu (Spitalul Fundeni) şi dr. Zota (Agenţia Naţională de Transplant).
– 16.06: dr. Radu Zamfir (pasager în aeronavă) a fost contactat telefonic de către inspectorul general al IGSU pentru informare preliminară privind starea victimelor şi locul accidentului. Doctorul Zamfir a furnizat reperele vizualizate pe ecranul radar al aeronavei (Peştera Scărişoara, localitatea Beliş) şi a efectuat evaluarea primară a victimelor şi acordarea primului ajutor;
Orele 16.07 – 16.09: Inspectorul general al IGSU dispuneconstituirea grupei operative şi alertarea ISU Alba şi ISU Mureş pentru declanşarea procedurii de căutare-salvare a victimelor accidentului;
– La ora 16.16:26 Serviciul de Urgenţă a primit un apel, prin Centrul 112 Cluj/Serviciul de Telecomunicaţii Speciale (STS), de la numărul 07XX XXX XXX, apelant dr. Radu Zamfir, în care a fost anunţată prăbuşirea unui avion.
După identificarea urgenţei, conform procedurilor de operare, apelul a fost transferat către ISU Cluj (ora 16.20), SJA Cluj (16.20), IPJ Cluj (16.20), IJJ Cluj (16.20), COAP/MApN (16.22 – 16.27), ROMATSA (între orele 16.28 şi 16.33), Salvamont Braşov (16,34), Elicopter Târgu Mureş.
ACESTA AR FI TREBUIT SĂ REPREZINTE MOMENTUL DECLANŞĂRII PROCEDURII prevăzută de Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de producerea unui accident de aviaţie civilă, aprobat prin HG NR. 741/2008.
Potrivit Regulamentului (art.12), alarmarea în caz de accident aviatic se face de către ROMATSA şi/sau de către Sistemul naţional pentru apeluri de urgenţă – 112.
Art.16 din acelaşi Regulament specifică faptul că, în baza alarmei primite, Centrul de coordonare –ROMATSA determină zona de căutare a aeronavei dispărute şi declanşează operaţiunile de căutare prin unităţile operative de căutare în a căror zonă de responsabilitate se presupune că ar fi avut loc accidentul (respectiv Unităţi operative ale Ministerului Afacerilor Interne şi unităţi operative ale Ministerului Apărării Naţionale).
În acest caz însă, echipamentele de locaţie pentru situaţii de urgenţă (ELT) ale aeronavei nu au funcţionat pe frecvenţa de 406 MHz, prevăzută de Regulament, ci numai pe cea de 121,5 MHz, care nu era aptă să permită localizarea.
Au existat informaţii de la aeronave în zbor despre emisia staţiei ELT a aeronavei BN2 prăbuşite, dar nu a exista o informare de la Centrul COSPAS – SARSAT (Centrul de Căutare-Salvare Satelitară), prin Centrul de la Moscova (MCC). Fiind ulterior contactat, de către ROMATSA, (telefonic şi prin e-mail) Centrul de la Moscova nu a comunicat nici un răspuns.
16.20 – Serviciul de Telecomunicaţii Speciale a alertat şi pus la dispoziţie informaţia de localizare către serviciile de intervenţie: ISU Cluj, IJP Cluj IJJ Cluj, Serviciul judeţean de ambulanţă Cluj.
Elementele de localizare puse la dispoziţie reprezentau poziţionarea pe hartă a sectorului transmis de operatorul de comunicaţii mobile la iniţierea apelului către 112, în limitele tehnice prevăzute de lege (sector/celulă). Suprafaţa acestui sector este de circa 200 km2, într-o zonă muntoasă împădurită.
Doctorul Radu Zamfir a revenit de mai multe ori cu apeluri către 112, la orele 16:22:33, 17:30:03, 19:12:39 şi 19:31:51.
Pe durata convorbirilor telefonice cu dr. Zamfir s-a făcut tot posibilul pentru obţinerea coordonatelor geografice, în baza tipului de terminal telefonic avut la dispoziţie de apelant, dar nu au putut fi exploatate facilităţile terminalului mobil care ar fi putut ajuta la localizarea acestuia.
STS a încercat determinarea mai precisă a locului incidentului, inclusiv apelând la sprijinul SNApOPSN (sistemul naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională), care dispun de capabilităţile specifice de identificare a localizării, dar nu s-a reuşit.
În ceea ce priveşte semnalizările specifice ale aeronavelor aflate în avarie (date de echipamentele de locaţie pentru situaţii de urgenţă ELT), acestea nu pot fi recepţionate de către STS, deoarece furnizarea acestor informaţii revine altor instituţii.
16.17 – confirmare disponibilitate elicopter IGAv – general mr. Dorel GRĂDINARU;
16.19 – ordin alertare forţe ISU Bihor;
16.20 – ordin de alertare a forţelor ISU Cluj;
16.29 – MApN a luat legătura cu ROMATSA şi a transmis disponibilitatea ministerului de a participa cu forţe la acţiunile de căutare/salvare. Şeful de tură ROMATSA a informat că acestea sunt coordonate de ISU Alba.
16.30 – au fost alertate Centrul de situaţii al Guvernului, MApN şi COS (Centrul Operaţional de Salvare) Mureş;
16,30 – elicopterul SMURD de la Tg Mureş începe misiunea de salvare în zona unde se presupunea că avut loc aterizarea forţată a aeronavei. Echipajul a efectuat cercetarea în zonă însă activitatea a încetat la orele 17,15, datorită condiţiilor meteo nefavorabile (ceaţă, plafon de nori).
16.32 – ordin pre-alertare elicopter ISU Arad.
16:42 – urmare a unor informaţii primite ulterior de la apelant dr. Radu Zamfir, cu precizarea că locul evenimentului ar fi în zona Scărişoara, apelul a fost transferat şi cătreCentrul 112 Alba, acestaalertând dispeceratele ISU, IJJ, IPJ şi SJA Alba.
16.50 – IJJ Alba a demarat activităţile de căutare/localizare a aeronavei
17.00 – Prefectul judeţului Alba a solicitat sprijin clubului de off-road pentru facilitarea transportului în zonă.
18.15 – comandantul intervenţiei – Prim-adjunct al ISU Alba – a dispus organizarea sectoarelor de căutare-salvare, pe direcţii şi formaţiuni de intervenţie:
Sud – ISU Alba;
Nord – ISU Cluj;
Est-Vest – personal Ocol Silvic (pădurari);
Vest-Est – ISU Bihor.
19.17 – dr. Radu Zamfir revine cu apel de urgenţă 112; se încearcă din nou obţinerea de date mai exacte de localizare, apelantul comunicând că se află în pădure, în zonă de pantă; de asemenea, se simte miros puternic de benzină. Victimele au aprins un foc la aproximativ 20-30 de metri de avion şi încearcă să resusciteze celelalte persoane rănite grav. Apelantul nu poate da detalii legate de repere precise a zonei în care s-a prăbuşit avionul. Afirmă că se află la jumătatea distanţei între Poiana Horea – localitatea Dârleşti, la limita de judeţ.
20.15 – IGSU solicită reconfirmarea coordonatelor – în urma rezultatelor acţiunii de căutare, Grupa operativă a IGSU solicită Centrului Naţional de Monitorizare a Situaţiei Operative/MAI realizarea schimbului de date şi informaţii cu SRI şi STS, pentru localizarea telefoanelor mobile aparţinând victimelor pentru identificarea poziţiei aeronavei.
La ora 21:13 un lucrător silvic (Trif Gheorghe), membru al echipei de căutare format din personal silvic, a ajuns la locul incidentului, informaţia despre poziţia acestuia fiind comunicată la 112 şi transferată dispeceratelor de urgenţă.
21.15 – Efectiveleparticipante la acţiunea de căutare au fost direcţionate spre Vf. Petreasa, unde a fost indicat locul de prăbuşire a aeronavei.
De la momentul identificării aeronavei, până la momentul constituirii punctului medical avansat, forţele de intervenţie s-au regrupat pentru deplasarea spre locul evenimentului şi constituirea unui punct medical avansat în comuna Horea. Distanţa între punctul medical avansat şi locul prăbuşirii aeronavei a fost de aproximativ 5 km, condiţiile terenului nepermiţând amplasarea acestuia la o distanţă mai apropiată. În acest interval, efectivele MAI au desfăşurat activităţi de localizare a aeronavei în cadrul echipelor constituite.
22.05 – începe transportul victimelor către drumul forestier, fiind preluate apoi de ambulanţe şi alte mijloace.
22.25 – se constituie un punct medical avansat în comuna Horea pentru asigurarea triajului şi stabilizarea victimelor care urmau a fi coborâte de la locul prăbuşirii şi se acordă asistenţă medicală de specialitate victimelor.
23.35 -00.16 – se efectuează manevre de resuscitare ale persoanei de sex feminin (Aurelia ION) în ambulanţă, persoana fiind ulterior declarată decedată.
00.18 – Demararea operaţiunilor de înştiinţare a familiilor pentru victimele decedate. Inspectorul general al IGSU a solicitat sprijin CNMSO (Centrul Naţional de Monitorizare Situaţii Operative) pentru anunţarea rudelor persoanelor decedate în accidentul aviatic, sens în care a fost anunţat Centrul operaţional al IGPR.
Începând cu ora 01.02 /21.01.2014, demarează transportul personalului rănit la UPU Cluj. Transportul se finalizează la ora 04.29.
01.55 – echipa de criminalişti, medici legişti şi medici de urgenţă a sosit la locul epavei.
03.15 s-a finalizat operaţiunea de descarcerare a pilotului avionului şi a început coborârea cadavrului pilotului – comandant Adrian IOVAN.
04.00 – DGPMB a comunicat faptul că au fost anunţate rudele celor două persoane decedate, Iovan Irina, fiica lui Iovan Adrian, a dnei Grigore Valeria (fostă soţie), respectiv a dlui Ion Victor Alexandru, fratele lui Ion Aurelia. Datele de contact ale rudelor au fost transmise la IGSU.
05.55 -rămân în dispozitiv efective de jandarmi pentru paza aeronavei.
În urma evenimentului aviatic, după cum ştiţi, persoanele salvate au fost: Radu ZAMFIR (Spitalul Fundeni);Valentin CALU (Spitalul Elias);PETRESCU Răzvan (copilot);Constantin PIVNICERU (Spitalul Sfânta Maria);Sorin IANCEU (Spital Municipal Beiuş), iar Adrian IOVAN (pilot-comandant) şi Aurelia ION (rezident Spital Fundeni) au decedat.
CONCLUZII
ROMATSA Bucureşti NU a manifestat un rol activ în conformitate cu competenţele prevăzute de lege, NU a luat măsurile necesare în vederea stabilirii zonei de căutare a aeronavei dispărute şi NU a declanşat operaţiunile de căutare, conform Regulamentului aprobat prin HG 471/2008.
În materialul transmis a apreciat că:
‚În cazul acestui tip de incident, în care prin sistemul 112, o persoană de la bordul aeronavei aterizate forţat a comunicat o poziţie a locului incidentului, nu se mai procedează la o planificare a căutării, iar ISU alertate declanşează operaţiunile de deplasare a forţelor şi mijloacelor către locul incidentului în vederea salvării’.
De asemenea, ROMATSA nu a solicitat, potrivit competenţelor, sprijinul Centrului de Operaţii Aeriene din cadrul Ministerului Apărării Naţionale în vederea furnizării unor date şi informaţii relevante identificării coordonatelor de localizare a epavei aeronavei.
PROPUNERI
Ca urmare a analizei efectuate în conformitate cu procedurile standard reglementate de actele normative în vigoare şi având în vedere modul efectiv în care au acţionat instituţiile cu responsabilităţi, putem afirma că se impune instituirea unei coordonări ferme în situaţii similare, revizuirea procedurilor operaţionale din perspectiva respectării acestora, precum şi implementarea unor sisteme noi care să asigure în sistem de urgenţă stabilirea cu acurateţe a locaţiilor în care se petrec evenimente aviatice, după cum urmează:
Sistem de localizare a terminalelor mobile în reţelele operatorilor de telecomunicaţii (pe cheltuiala operatorilor) asemănător obligaţiilor prevăzute de lege de implementare a funcţiei legale de interceptare.
Implementarea unui sistem cu staţii automate meteo şi camere WEB pe infrastructura operatorilor de telecomunicaţii şi STS, în zonele neacoperite de staţiile meteo ale Administraţiei Naţionale de Meteorologie, de regulă în zonele montane.
Procedură operaţională în baza căreia structurile responsabile să solicite date şi informaţii, iar instituţiile cu atribuţii să le furnizeze în format integrat.
Exerciţii de alarmare periodice în scopul verificării modului de acţiune a structurilor cu responsabilităţi în situaţia producerii unor accidente aviatice în zone dificile.”
„”Bine că ne-au găsit”. Este singurul răspuns pe care doctorul Radu Zamfir, unul dintre supravieţuitorii din avionul pilotat de Adrian Iovan, prăbuşit în Apuseni, îl are când este întrebat despre cele şase ore în care i-a aşteptat pe salvatori. ”Mi s-a părut că a durat jumătate de oră”. Dacă salvatorii ar fi ajuns mai repede, pilotul Iovan şi studenta medicinistă ar fi fost în viaţă şi acum? ”Nu ştiu”, răspunde el.
Niciun răspuns însă de la autorităţi. La peste 24 de ore de la tragedie, niciunul dintre oficialii care au gestionat operaţiunea de salvare nu a prezentat o informare oficială în privinţa tragediei şi a intervenţiei care a durat aproape şase ore.
Un amănunt interesant vine însă din partea pilotului Valentin Ialomiţianu, care în urmă cu două săptămâni a pilotat chiar avionul care s-a prăbuşit ieri. Invitat la GÂNDUL LIVE, el a susţinut că avionul are un sistem de localizare în situaţii de urgenţă, ELT, iar ROMATSA ar fi trebuit să aibă datele exacte. ”Nu înţeleg de ce ROMATSA nu a putut să-i localizeze”, a spus el.
Cu o celulă de criză organizată la Ministerul Afacerilor Interne sub comanda şefului Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU), Ion Burlui, şi a secretarului de stat Constantin Chiper, nu s-a făcut nicio comunicare publică oficială, informaţiile prezentate în de diverse autorităţi creând tabloul unei situaţii haotice, nicidecum a uneia aflate sub control aşa cum ar trebui într-un astfel de caz. Astfel, de-a lungul celor şase ore câte s-au scurs de la prăbuşirea avionului până la descoperirea epavei, au fost transmise, pe diverse voci oficiale – IGSU, Consiliu Judeţean, Romatsa – informaţii care au fost infirmate de realitate în scurt timp după ce au fost lansate: localizarea avionului prăbuşit, găsirea victimelor şi date despre starea acestora de sănătate.
La sfârşitul zilei, trăgând linie: şase ore de căutări, doi morţi şi nicio responsabilitate asumată. Miniştrii Internelor şi Apărării, precum şi şeful IGSU, STS sau Romatsa nu au niciun reproş a-şi face, invocând respectarea legii şi a protocoalelor.
Chiar şi aşa, pornind de la premisa unei gestionări corecte a situaţiei, nefiind exclus ca ancheta să conţină elemente de noutate care pot schimba tabloul zilei, lipsa unei comunicări coerente într-o situaţie de criză a creat o stare de confuzie generală. Or, în condiţiile în care în cazul unei tragedii la scară redusă s-a acţionat în asemenea fel, rămâne întrebarea dacă în cazul unui dezastru de proporţii, cum ar fi de exemplu un cutremur, pot ţine autorităţile lucrurile sub control, evitând haosul? Până acum, judecând doar din perspectiva tragediei de luni, singura concluzie e că fiecare dintre cei implicaţi au încercat să se derobe de orice reponsabilitate.
În această acţiune de gestionare, recuperare şi comunicare, erau implicate potrivit procedurilor patru instituţii. Toate strânse în jurul IGSU, aflat în coordonarea Ministerului de Interne care primeşte informaţii în cazul de faţă de la STS şi ROMATSA pentru localizarea victimelor şi organizează cu ajutorul ISU locale acţiunile de salvare. Vă prezentăm în continuare cum au reacţionat aceste instituţii, cât şi cei care le conduc.
RESPONSABILI ŞI EXPLICAŢII
Luni, la ora 13:38, avionul pilotat de Adrian Iovan, având la bord o echipă medicală, a decolat de pe aeroportul Băneasa cu destinaţia Oradea. În jurul orei 15:45 legătura cu aeronava s-a pierdut, peste aproape o jumătate de oră, la 112, fiind primit un apel de la medicul Radu Zamfir care a anunţat că avionul s-a prăbuşit. În acel moment, toate cele şapte persoane aflate la bord erau în viaţă.
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE. Deşi are în responsabilitate gestionarea situaţiilor de urgenţă prin ISU şi un secretar de stat în domeniu, Cătălin Chiper, Internele nu au făcut informări periodice despre stadiul operaţiunii de de căutare şi salvare.
La o oră de la primul apel la 112 făcut de victimă, şeful IGSU, Ion Burlui(foto), a anunţat că cele şapte persoane aflate în avionul prăbuşit sunt în viaţă.
Nu a dat nicio dată despre localizarea acestora. Peste patru ore, la 20.47, Inspectoratul a remis un comunicat presei în care a anunţat că peste 70 de pompieri salvatori, jandarmi montani, poliţişti şi salvamontişti participă la operaţiunea de căutare.0
Din nou, nicio informaţie despre localizarea epavei.
Secretarul de stat Cătălin Chiper(foto) nu a făcut nicio informare publică referitoare la desfăşurarea operaţiunii.
El a avut în schimb câteva intervenţii telefonice în timpul unor emisiuni la Antena 3 şi Realitatea TV în care nu a dat explicaţii despre operaţiune, nu a răspuns întrebărilor referitoare la durata îndelungată, singura preocupare fiind de a nu se face publică identitatea celor două victime până când procurorii nu fac un anunţ.
El a admis totuşi să s-a colaborat cu SRI şi STS pentru localizare.
Vina aruncată în sarcina STS a fost şi poziţia adoptată de ministrul de Interne Radu Stroe(foto). Prima sa reacţie a fost însă în cursul dimineţii de marţi.
„Deocamdată nu am ce reproşa, nu am văzut elementele. Răspunsul îl găsiţi la STS, în speţă la STS Cluj. Bineînţeles că era şi mai bine dacă se putea face o localizare la metru sau la suta de metri. Îmi pare rău că s-a întâmplat în timpul mandatului meu tragedia”, a spus Stroe.
Şi şeful IGSU, Ion Burlui,a spus că nu are nimic să-şi reproşeze.
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE. Ministrul Mircea Duşa, a declarat, la aproape 24 de ore de la tragedie, că nu are ce le reproşa celor din subordine în privinţa întârzierii cu care au fost localizate victimele, lăsând să se înţeleagă că responsabilii sunt în altă parte.
”Nu vreau să comentez ce au făcut sau n-au făcut alte instituţii ale statului, dar în ceea ce priveşte angajaţii MapN-ului nu am ce să le reproşez, pentru că nu li se poate reproşa nimic. Tot ce ţine de noi, MapN-ul, a fost făcut. La ora 16:30 era deja dat ordinul de decolare pentru elicopterele de căutare, pentru început ar fi trebuit să decoleze unul, iar alte două dacă situaţia din teren ar fi impus-o”, a declarat Mircea Duşa(foto), pentru gândul. Potrivit acestuia, elicoptere militare nu au putut decola din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, în principal din cauza ceţii dese. „Am văzut şi eu în ziare şi la televiziuni tot felul de comentarii şi vreau ca un lucru să fie bine înţeles de toată lumea, inclusiv de cei care îşi tot dau cu părerea pe tema asta: eu nu pot risca să ridic un elicopter pe ceaţă şi în condiţii meteo nefavorabile, cum au fost cele de ieri. Asta ar însemna să pun într-un grav pericol şi echipajul, şi aeronava”, a ţinut să precizeze Duşa. El a adăugat că luni, la ora 18.00, pe aeroportul militar Bucureşti era pregătit de decolare un avion Spartan, dotat cu toate echipamentele medicale necesare, pentru transportarea răniţilor de la Cluj la Bucureşti, dacă ar fi fost necesar.
ROMATSA. Luni, la 18.39, la mai bine de două ore de la prăbusirea avionului, directorul Romatsa, Aleodor Frâncu(foto), a declarat că echipele de intervenţie au coordonatele exacte ale locului unde a aterizat forţat avionul medical, însă zona este foarte greu accesibilă şi este foarte greu de ajuns la victime, care sunt în viaţă. „Zona este foarte greu accesibilă. Noi avem coordonatele perfecte ale aeronavei, ştim exact unde sunt, pentru că orice aeronavă emite un semnal permanent asupra acestora. Este foarte greu de ajuns la ei”, a spus Frâncu, adăugând că zona este muntoasă şi împădurită, iar în plus ceaţa este densă.
Cu toate acestea, echipajele ISU nu aveau datele exacte ale locului în care aeronava s-a prăbuşit.
Invitat la GÂNDUL LIVE, pilotul Valentin Ialomiţianu, a susţinut că avionul are un sistem de localizare în situaţii de urgenţă, ELT, iar ROMATSA ar fi trebuit să aibă datele exacte. Ialomiţianu, care a pilotat avionul prăbuşit ieri chiar în urmă cu două săptămâni a scris în foaia de observaţie că starea aeronav ei nu era una optimă: ”Chederele erau îmbătrânite, iar vântul bătea prin avion”.
SERVICIUL DE TELECOMUNICAŢII SPECIALE. STS care ar fi trebuit să furnizeze datele exacte ale locului prăbuşirii a avut o singură comunicare oficială publică, a doua zi dimineaţa, în care s-a mărginit la a preciza că au fost îndeplinite toate procedurile legale în cazul unor asemenea dezastre.
”Localizarea locului evenimentului în Sistemul 112, s-a realizat potrivit prevederilor legale, pe baza informaţiilor furnizate de operatorii de comunicaţii mobile odată cu primirea primului apel la 112, respectiv la nivelul sectorului celulei din care a fost generat acesta şi a fost pusă la dispoziţia instituţiilor care au participat la operaţiunea de căutare şi salvare”, se arată într-un comunicat al STS, condus de Marcel Opriş(foto).
Softurile pe care STS şi ROMATSA le folosesc pentru localizare au fost produse de firma Teamnet, deţinută acum de Bogdan Padiu, companie care până în 2012 a fost însă deţinută de deputatul PSD Sebastian Ghiţă. Potrivit furnizorului, localizarea se poate face în cinci secunde, până acum însă, la mai bine de 24 de ore de la producerea tragediei, nici STS, nici ROMATSA nu au furnizat un răspuns oficial în care să explice de ce localizarea s-a făcut în mai bine de cinci ore.
Mai mult, potrivit vicepreşedintele Consiliului Judeţean Alba Florin Roman, salvamontiştii care au participat la căutarea avionului prăbuşit în Apuseni au fost coordonaţi de ISU şi au fost dirijaţi spre piste greşite pe baza coordonatelor GPS eronate, comunicate de STS.
În cursul serii de marţi, într-o intervenţie telefonică, purtătorul de cuvânt al STS, Adrian Fulea, a susţinut că localizarea a fost grea din cauza faptului că cele două celule de telefonie care au preluat apelul erau în judeţul Cluj.
CONSILIUL JUDEŢEAN CLUJ. Luni, la ora 19.11 purtătorul de cuvânt al Consiliului Judeţean Cluj, Cornelia Trif, a declarat corespondentului MEDIAFAX să salvamontiştii din Beliş au ajuns, luni seară, la locul unde se află avionul care ar fi aterizat forţat, în zona Pasului Ursoaia.
„Salvamontiştii din Beliş au ajuns la locul accidentului aviatic, i-au găsit pe toţi cei şapte răniţi şi le-au acordat primul ajutor şi au transmis coordonatele locului celorlate echipe de intervenţie. Din primele informaţii, răniţii sunt în stare stabilă”, a spus Trif.
Cu toate acestea, victimele nu fuseseră găsite la acel moment, acest lucru întâmplându-se două ore mai târziu. Până la acest moment nu s-a furnizat o explicaţie oficială pentru anunţul eronat.
Premierul Ponta cere anchetă
Singurele efecte ale contradicţiilor şi lipsei de răspundere a instituţiilor implicate este o anchetă cerută la nivelul Guvernului. Victor Ponta nu a dat nicio explicaţie pentru durata mare a operaţiunii de salvare gestionate la nivel central de celula din care făceau parte ministrii Internelor şi Apărării. În cursul serii de luni, a anunţat, într-un interviu televizat doar că răniţii sunt în stare gravă, iar în jurul orei 21.30 că aceştia au fost găsiţi.
Mai mult, vicepremieul responsabil de securitate Naţională, Gabriel Oprea, nu a avut nicio comunicare publică în cursul zilei în care s-a produs tragedia. Marţi dimineaţă, de la cabinetul său s-a emis un comunicat de presă în care se anunţa că va face un raport asupra evenimentelor, care va fi prezentat în şedinţa de guvern de miercuri.
”Din dispoziţia primului-ministru Victor Ponta, vicepremierul Gabriel Oprea va prezenta o informare, până la şedinţa de Guvern de mâine, privind modul în care au acţionat instituţiile publice potrivit prevederilor legale, după producerea evenimentului aviatic din judeţul Cluj luni 20 ianuarie 2014. În acest sens, viceprim-ministrul pe probleme de securitate naţională a solicitat tuturor instituţiilor cu atribuţii să transmită de urgenţă rapoarte complete privind măsurile şi acţiunile derulate în scopul salvării victimelor evenimentului aviatic din data de 20 ianuarie 2014”, se arată în comunicat. „
Foarte interesant ce spune Mediafax despre sistemul ELT:
„Raportul privind accidentul aviatic din Apuseni menţionează că echipamentele de localizare pentru situaţii de urgenţă (ELT) nu au funcţionat pe frecvenţa prevăzută de Regulament, ci pe o alta, care nu permitea localizarea, iar Centrul de căutare Satelitară de la Moscova nu a comunicat niciun răspuns
Raportul invocă Regulamentul privind gestionarea situaţiilor de urgenţă generate de producerea unui accident de aviaţie civilă, aprobat prin HG NR. 741/2008, conform căruia alarmarea în caz de accident aviatic se face de către ROMATSA şi/sau de către Sistemul naţional pentru apeluri de urgenţă – 112.
„Art.16 din acelaşi Regulament specifică faptul că, în baza alarmei primite, Centrul de coordonare – ROMATSA determină zona de căutare a aeronavei dispărute şi declanşează operaţiunile de căutare prin unităţile operative de căutare în a căror zonă de responsabilitate se presupune că ar fi avut loc accidentul (respectiv Unităţi operative ale Ministerului Afacerilor Interne şi unităţi operative ale Ministerului Apărării Naţionale)”, arată documentul.
„În acest caz însă, echipamentele de locaţie pentru situaţii de urgenţă (ELT) ale aeronavei nu au funcţionat pe frecvenţa de 406 MHz, prevăzută de Regulament, ci numai pe cea de 121,5 MHz, care nu era aptă să permită localizarea. Au existat informaţii de la aeronave în zbor despre emisia staţiei ELT a aeronavei BN2 prăbuşite, dar nu a exista o informare de la Centrul COSPAS – SARSAT (Centrul de Căutare-Salvare Satelitară), prin Centrul de la Moscova (MCC). Fiind ulterior contactat, de către ROMATSA, (telefonic şi prin e-mail) Centrul de la Moscova nu a comunicat nici un răspuns”, susţin autorii raportului.
În ceea ce priveşte semnalizările specifice ale aeronavelor aflate în avarie (date de echipamentele de locaţie pentru situaţii de urgenţă ELT), raportul precizează că acestea nu pot fi recepţionate de către STS, deoarece furnizarea acestor informaţii revine altor instituţii.
Pilotul Valentin Ialomiţeanu a afirmat marţi, la Gândul Live, că avionul prăbuşit luni în Apuseni, la bordul căruia efectuase recent un zbor tehnic, era prevăzut cu un sistem ELT (Emergency Locator Transmitter), care porneşte automat în cazul unui impact şi emite pentru a facilita localizarea.
El a calificat drept „un mare semn de întrebare” problemele în localizarea aparatului, despre care a spus că avea sistem ELT, care merge pe trei frecvenţe şi care porneşte automat în urma unui impact.
„Azi-noapte, dispecerul care a rămas la Şcoală a primit un telefon de la ROMATSA, care i-a spus: «Opriţi ELT-ul ăla, că ne înnebuneşte»”. El se aude în cască, fiind un piuit continuu, pentru că emite pentru a fi localizat, a explicat, marţi, Ialomiţeanu.
„ELT-ul a pornit şi a mers, că el merge până i se termină bateria”, a precizat el. Valentin Ialomiţeanu a apreciat că aeronava ar fi putut fi localizată cu uşurinţă, condiţia fiind ca şi echipele de căutare să aibă o aparatură similară ADF-ului de la bordul avionului, care „poate fi o cutiuţă şi cu ac care să se ducă după frecvenţa respectivă”.
„ROMATSA trebuia să confirme semnalul ELT şi să spună locul unde se găseşte. Ar fi trebuit să transmită semnalul prin satelit, care să capteze coordonatele şi să le transmită imediat”, a explicat Ialomiţeanu. Ca principiu, el a subliniat că sistemul ELT se declanşează automat, anunţă satelitul, iar apoi este necesară corespondenţa cu satelitul.”
„Autoritatile romane au reactionat dupa circa sapte ore de la producerea accidentului aviatic din Muntii Apuseni, insa au dat vina pe un centru din Rusia, care nu mai prelua semnalele de urgenta din Romania inca din 2009.
In mod normal, alertarea in cazul unui astfel de incident se face de catre Romatsa sau Serviciul de Telecomunicatii Speciale (STS) prin numarul 112, potrivit Pro TV.
Din acel moment, Romatsa trebuia sa monitorizeze semnalele de urgenta emise de sistemul de localizare al avionului (ELT) pe frecventele 121.5Mhz si 406 Mhz.
Apoi, Romatsa trebuie sa stabileasca zona de cautare si sa declaseze operatiunile de salvare, care sunt facute de institutii subordonate Ministerului de Interne si Ministerului Apararii.
Desi Romatsa nu a facut aceste lucruri, s-a grabit sa intocmeasca un raport la o zi de la tragedia aviatica, in care doua persoane si-au pierdut viata, in care sustineau ca semnalul de urgenta ar fi trebuit sa fie decriptat de un centru din Moscova.
„Echipamentele de locatie pentru situatii de urgenta (ELT) ale aeronavei nu au functionat pe frecventa de 406 MHz, prevazuta de Regulament, ci numai pe cea de 121,5 MHz, care nu era apta sa permita localizarea (…).
Au existat informatii de la aeronave in zbor despre emisia statiei ELT a aeronavei BN2 prabusite, dar nu a exista o informare de la Centrul COSPAS – SARSAT (Centrul de Cautare-Salvare Satelitara), prin Centrul de la Moscova (MCC). Fiind ulterior contactat, de catre ROMATSA, (telefonic si prin e-mail) Centrul de la Moscova nu a comunicat nici un raspuns”, se arata in raport.
Reprezentantii institutiei nu au precizat si ca sistemul COSPAS-SARSAT nu mai proceseaza emisiile pe frecventa 121.5 Mhz din februarie 2009. Centrul a renuntat la monitorizare, pentru ca semnalele erau, de cele mai multe ori, alarme false. Expertii rusi nu au raspuns, pentru ca nu se mai ocupa de astfel de cazuri de cinci ani, insa Romatsa nu a stiut acest lucru.
Directorul general al Romatsa, Aleodor Francu, si-a dat demisia, miercuri, sustinand insa ca nu are nimic sa isi reproseze si ca o face pentru binele institutiei.
De asemena, Procurorul General Tiberiu Nitu a precizat ca ia in calcul sa deschida o anchetareferitoare la modul in care au actionat autoritatile dupa accidentul aviatic.
„Luam in calcul sa ne sesizam in legatura cu modul in care au actionat autoritatile in salvarea victimelor accidentului aviatic din Apuseni. Analizam acest lucru si vom decide”, a declarat Nitu.
In plus, procurorii au deschis un dosar penal pentru incalcari ale Codului Aerian, insa nu exista inca o persoana vizata.
Decizia a venit in contextul in care un avion a aterizat fortat, luni, in Muntii Apuseni, insa Romatsa si STS au identificat gresit locul accidentului, iar echipele de salvare au ajuns in circa sapte ore lavictime. Pilotul Adrian Iovan si o studenta la Medicina su murit, iar patru medici si un copilot au fost raniti.”
Problema este urmatoarea: de ce nu s-a putut face localizarea avionului prin satelit? Insa Romania nu este membru Cospas – Sarsat!! Iata ce spune si Ziua News:
„Pilotul Mihai Șerban a susținut, la Sinteza Zilei, că România nu este membru COSPAS, sistemul de care aparține satelitul unde ajunge pachetul cu semnalul digital emis inclusiv de avionul ce s-a prăbușit în Munții Apuseni. Potrivit specilistului, autoritățile de la noi nu au făcut demersurile pentru a primi un cod de țară în COSPAS. Acest lucru înseamnă practic că, în ciuda faptului că autoritățile îi obligă pe toți proprietarii să achiziționeze acest sistem, este practic nul, întrucât la noi în țară nu se aud semnalele de avertizare primite, tocmai pentru că nu suntem membru COSPAS.
„Mă așteptam la un răspuns totuși de la Autoritatea Aeronautică, care obligă proprietarii de avioane să monteze ultimul tip de ELT, deci acel tip care emite pe toate frecvențele. Dacă m-ai pus să cheltui bani, ai urmărit și mai departe unde se va duce acel semnal? Ce se întâmplă cu el? Dacă există cienva în România care îl va recepționa și va avea vreo reacție? La ce s-a întâmplat de data asta se vede că nu.
Autoritățile au mai pus o întrebare tâmpită. Au zis: da, dar semnalul cu 121,5 se aude. Ăsta nu s-a auzit. Păi da, ăsta nu se aude. Ăsta este un pachet cu un semnal codat digital, care încorporează datele despre proprietar, despre avion, despre telefon, despre unde se apelează, tot ce a vrut prorpietarul să comunice celui care va căuta avionul. Acest semnal codat special se emite prin satelit, satelit al sistemului COSPAS, sistem european, în care, într-adevăr, și rușii sunt membri, și în care România nu este prezentă. Bănuiesc că vrem să aflăm de ce nu suntem membrii acolo. De ce pe site-ul COSPAS în dreptul României scrie: la ELT-uri portabile – NU. La ELT-uri mobile – NU. La alea de avion – NU.
Cum să ne răspundă dacă nici ministerul, nici Autoritatea Aeronautică … Scrie pe site: vrei să fii membru, să ți se acorde un cod de țară? Dă un telefon la secretariatul COSPAS. A dat cineva telefona colo? Dacă a dat să ne arate și nouă cineva documentul și apoi vom înțelege ce s-a întâmplat. Dar deocamdată înțeleg că nimeni, nici din Ministerul Transporturilor, nici din Autoritatea Aviatică.
Mai mult decât atât, acest sistem pe 406 nu este destinat numai aviației. Este destinat avionaelor, vapoarelor și persoanelor fizice care se deplasează în terenuri unde pot suferi accidente. Îl scoți de la curea, apeși un buton și va veni cineva la tine să te salveze.
M-au păcălit 25 de ani, am crezut că în ultimii ani se îndreaptă lucrurile și iată că nu vine nimeni să ne caute. Nici n-ar fi fost nevoie de partea de telefonie. Este o discuție care nu și-ar fi avut locul, dacă sistemul cu 406 ar fi fost funcțional.
Încrederea era totală în existența acestui aparat și a echipelor care sunt în spatele lui și a reacției pe care o vor avea și mă vor recupera de oriunde. Eu am fost și pilot militar. Și exemplul era că pilotul militar care catapultează în fața linilor inamice, activează acest emițător portabil și elicoptarul vine să-l ia de acolo. Ce elicopter să vină să mă ia? Elicopterul care la Câmpia Turzii nu mai avea echipaj valid. Nu zburase în ultimele șase luni și nu au avut ore de antrenament. Că elicopterul de la SMURD nu are dotare pentru a mă dota. El e echipat dpdv medical. Nu știu cum să-mi exprim ceea ce simt că nu-i prima păcăleală pe care o suferim în aviație și nu le-aș dori să intre pe mâna piloților”, a spus pilotul Mihai Șerban.”
De ce nu e Romania membru Cospas? Nu cumva pentru ca acest Centru de Cautare Satelitara e la Moscova si noi suntem tara membra NATO? 😉 Daca va veti uita pe site-ul Cospas -Sarsat veti vedea ca nicio tara din Europa de Est, decat cu mici exceptii, nu figureaza drept participanta. Tarile occidentale sunt mai toate participante, inclusiv SUA si Canada!! Chestiunea este urmatoarea: cel mai sigur mod de identificare a unui avion prabusit este prin satelit. Fara coordonate exacte e dificil sa determini locul respectiv. Ca s-a sunat la 112, dar daca nu ai semnal in zona, cum deseori se intampla? Si mai grav este cand o asemenea tragedie se intampla departe de vreo localitate. Atunci nici localnicii din zona nu au cum sa actioneze in timp util pentru simplul motiv ca s-ar putea sa nu stie de accident. Si atunci o operatiune de identificare a aeronavei prabusite si de salvare a pasagerilor s-ar putea sa dureze chiar mai mult de 6 ore…
In final as dori sa mai spun ceva… Sa ne gandim ca in locul celor care au fost in acel avion ar fi putut sa fie oricare dintre noi… Eu, tu, el, ea…mergand intr-o delegatie in interes de serviciu… Sa ne gandim la lucrul asta… Si sa nu vina cineva sa ne salveze… Sa ne gandim si asa, si poate atunci vom intelege Romania profunda…
Recomand citirea integrala si in original a tuturor articolelor.
Desigur, recomand citirea integrala si in original a intregului articol. Dar iata ce
Romanian president Nicolae Ceauşescu during a visit to US president Jimmy Carter, April 12, 1979. ARC Identifier: 178831 (Photo credit: Wikipedia)
se arata printre altele:
„Principalul obstacol în calea unei memorii plauzibile şi coerente e raportul tenebros al actualei clase politice cu istoria regimurilor Dej şi Ceauşescu.
Admit că, pentru stânga, e mai greu decât pentru ceilalţi.
Fiindcă stânga nu a purtat doliu după comunism, nici nu s-a separat critic de el.” (subl. mea)
Dupa parerea mea, chestiunea nu vizeaza numai stanga politica de la noi ci intreaga societate romaneasca. In primul trebuie sa spun ca, dupa parerea mea, notiunea de „a te separa critic de comunism” are trei dimensiuni:
– a te separa critic de comunism cand ai trait comunismul,
– a te separa critic de comunism fara sa fi trait comunismul (deci fara sa ai experienta proprie a comunismului),
– a te separa critic de comunism, legat de romanii din diaspora (plecati in strainatate dupa Revolutie).
Pentru majoritatea celor care au trait comunismul – indiferent daca acum sunt de stanga sau de dreapta – a se separa critic de acesta e un lucru foarte dificil. Generatiile nascute dupa 1947 nu au cunoscut alt sistem politic, parcursul lor in viata desfasurandu-se in comunism. Asta e unul din motive. Dar, pe de alta parte, si nu mai putin important, pentru marea majoritate a oamenilor comunismul a insemnat scolarizare gratuita, loc de munca garantat de catre stat, locuinta data de stat, realizari profesionale de care si acum isi amintesc cu placere, posibilitatea de a avea o cariera profesionala frumoasa, conditii civilizate de trai. Sa discutati cu un om mai in varsta si veti vedea ce va va spune, cum se imbraca cu haine cumparate de la Romarta, cum facea revelioane la Cina, si nu e vorba de privilegiati ai regimului cum gresit ar crede unii. Pentru ca privilegiatii regimului comunist faceau parte din nomenclatura comunista, ceea ce e cu totul altceva. Or, conditiile economice noi, de dupa Revolutie, care au influentat si influenteaza, bineinteles, viata oamenilor, nu justifica, pentru foarte multi, sa se separe critic de comunism.
Pentru cei care nu au trait comunismul situatia este diferita. Ei cunosc comunismul din cartile de istorie si din ceea ce le-au povestit parintii, care se separa critic destul de greu de comunism din motivele aratate mai sus. Multi dintre ei considera bun comunismul, pentru ca, spre exemplu, iti garanta locul de munca, dar si rau pentru ca nu aveai libertate. In orice caz, nu este o generatie care sa fie convinsa ca este necesara o prezenta minimala a statului in economie. Totusi, daca pentru cei din prima categorie chestiunea libertatii, desi importanta, nu e chiar atat de stringenta, pentru cei din a doua categorie libertatea e mult mai importanta, e o chestiune care ocupa un loc insemnat in viata lor. De aceea generatia tanara e mult mai liberala – uitati-va numai cum se imbraca tinerii, cum se comporta, cum vorbesc: toate acestea demonstreaza un apetit pentru independenta, pentru a face ceea ce vor, e vorba de un stil eminamente liberal, fara sa fie conservator, deschis noului, mult mai putin traditionalist. Poate ca cineva va spune ca asa sunt, in general, tinerii. Da, dar eu ma refeream la, repet, un stil pe care nu-l intalneai pe vremea comunismului datorita restrictiilor impuse de regimul comunist, care nu incuraja astfel de atitudini si de faptul ca tineretul actual nu e indoctrinat, cum era pe vremuri tineretul, cu lectii politice comuniste. Toate lucrurile acestea isi pun amprenta asupra stilului tinerilor de azi.
Din motivele de mai sus nici nu e de mirare succesul inregistrat de USL. Totusi, generatia mai varstnica a facut Revolutia… Deci s-a opus comunismului. De aceea cred ca generatia mai varstnica e in marea ei majoritate social-democrata, pe cand generatia tanara e una social-liberala. Ei, impreuna, au respins o dreapta cu valente conservatoare, cum s-a dorit a fi PDL, pentru ca viziunile lor sunt altele.
Referitor la cei din diaspora, situatia e diferita. Pentru ca de ani buni ei traiesc in alte tari, care nu au cunoscut comunismul. Lucrul acesta incepe sa te influenteze, bineinteles. Legaturile cu tara mama sunt mai slabe, evident. Pe de alta parte, sunt dintre ei, si nu putini cred eu, care si reusesc sa o duca mai bine acolo decat daca ar fi ramas in Romania. Pentru acestia poate ca e mai simplu, mai ales daca au un trai bun acolo, sa se separe critic de comunism. Pentru copiii lor, nascuti acolo, problema aceasta nici nu cred ca se mai pune. Totusi, nici acestia, cred eu, nu se pot separa total critic de comunism, chiar daca unii doresc cu putere lucrul asta, chiar daca unii isi imagineaza ca intr-adevar s-au separat critic de comunism pentru totdeauna. Faptul ca sunt departe de tara, de unde si dorul de tara, si faptul ca simt un sentiment de mahnire fata de situatia economica precara a tarii noastre nu cred ca sunt de natura sa-i faca sa se separe de comunism intr-un mod foarte clar, total si hotarator. Dar ei au avantajul de a vedea cum functioneaza o societate care nu a cunoscut convulsii sociale majore in ultimii 25 de ani, cum s-au petrecut in tara noastra (spre ex.: Revolutia din 1989), o societate care nu a cunoscut schimbari bruste si violente de regim politic, si, drept consecinta, pot face comparatii in deplina cunostiinta a experientei personale intre ceea ce e acolo si ceea ce e aici. Daca o sa auziti pe cineva din diaspora spunand „ca il apuca scarba” de ceea ce e aici in tara, lucrul acesta e rezultatul comparatiei facute, exprimate brutal. O astfel de sinceritate brutala contine, cred, si formula unui regret fata de situatia precara de aici. De aceea ei nu se separa critic de comunism, cat privesc, la modul comparativ, doua situatii: cea de aici si cea din tara in care isi duc traiul.
Cei care cu adevarat se separa critic de comunism, privind acest lucru dintr-o experienta personala, sunt cei care au avut de a face cu fata hidoasa a comunismului. De fapt, cred ca se poate spune ca romanii, in marea lor majoritate, se separa critic de fata hidoasa a comunismului. Insa cei care sunt mai in varsta au ajuns s-o si cunoasca.
Pana acum am vorbit ce insemna sa te separi critic de comunism datorita experientei personale. Dar ce inseamna a te separa critic de comunism? Inseamna a face o critica comunismului. In general vorbind, la noi, critica comunismului s-a facut insistand preponderent pe ororile comunismului. Genul asta de critica a fost popularizat intens in media – spre exemplu: Memorialul Durerii. Cu alte cuvinte, acest gen de critica suna asa: „De ce e rau comunismul? Pentru ca a facut orori!”, insistandu-se pe orori. Deci daca nu ar fi facut orori, comunismul era foarte bun. Un astfel de mesaj tinteste faptul ca omul nu poate fi de acord cu orori si deci daca comunismul a facut orori, nu poate fi de acord nici cu comunismul. Cu toate acestea, critica comunismului trebuie sa insemne si altceva. Si anume ca trebuie sa arati in aceasta critica superioritatea, spre exemplu, unei ideologii liberale fata de cea comunista. In critica pe care au adus-o liberalismului, comunistii tocmai asta au facut: au incercat sa arate superioritatea comunismului fata de liberalism si capitalism. Or, interesant este ca pana acum nu s-a incercat o astfel de critica decat in sensul ingust al neoliberalismului. Spun ingust pentru ca a proclama, spre exemplu, libertatea e una si a face o critica comunismului e cu totul altceva. De fapt nici neoliberalii nu au facut o critica comunismului, o critica in adevaratul sens al cuvantului. Sa ne gandim la relatiile Reagan – Gorbaciov: atunci nici nu s-a pus problema renuntarii la sistemul comunist din Uniunea Sovietica si din tarile comuniste ale Europei de Est, ci la reformarea sistemului comunist. Gorbaciov a dorit reformarea sistemului comunist, nu renuntarea la comunism. Iar Reagan nu a insistat pe ideea renuntarii la comunism: dorea un comunism care sa nu fie ostil, vrajmas SUA si nimic mai mult. Pe vremea aceea nici Reagan si nici Gorbaciov nu-si imaginau ca se va prabusi sistemul comunist in URSS si Europa de Est. Iar Gorbaciov credea ca Glasnost si Perestroika vor da un sens nou, modern comunismului, aducand in prim plan lideri noi, cu viziuni noi (cei vechi datand mai toti din perioada stalinista).
Reagan – Gorbaciov
Revenind la o idee anterioara, a critica comunismul numai referitor la ororile facute sub acest sistem inseamna a-l critica doardin punct de vedere moral, pe baza experientei istorice traite de popoarele ce au stat sub comunism. Interesant este ca, in marea majoritate a cazurilor, intalnim numai acest gen de critica a comunismului. Pe de alta parte, sa spui doar ca „nu e bun comunismul” nu inseamna sa-i aduci o critica. In ultima perioada se remarca faptul ca sunt criticate persoane, nu comunismul. Spre exemplu e criticat Adrian Paunescu pentru ca a fost „bardul” lui Ceausescu sau Sergiu Nicolaescu, un fel de Paunescu in domeniul cinematografiei. Nu discut aici cat de intemeiate sunt aceste critici. Repet insa: toate acestea nu inseamna a critica comunismul. Si nici nu scot in evidenta, prin critica, superioritatea liberalismului, a capitalismului.
Interesant este si faptul ca daca, spre exemplu, fascismul este stigmatizat de toata lumea, comunismul nu mi se pare a fi atat de stigmatizat. Daca fascismul, nazismul au facut cu adevarat orori, lucruri ingrozitoare, si comunismul, in egala masura, a facut orori, lucruri ingrozitoare. Cu toate acestea comunismul nu e infierat atat de puternic precum fascismul sau nazismul. Lucru care indica faptul ca (inca) nu exista o separare critica neta fata de comunism la scara mondiala. Si mai indica faptul ca ramane in picioare critica sistemului capitalist, liberal, desi facuta, as zice, intr-o alta forma si continut decat critica marxista. Oricum, sa nu uitam, marxismul a revenit in actualitate cu ocazia crizei economice globale.
In sens hegelian privind lucrurile, daca liberalismul si capitalismul reprezinta teza, comunismul reprezinta antiteza, iar daca asa stau lucrurile, o separare critica de comunism in adevaratul sens al cuvantului, la scara mondiala privind lucrurile, nu va avea loc niciodata. Deoarece nu ar fi posibila sinteza. Capitalismul trebuie sa aiba in fata antiteza sa, altminteri el nu s-ar mai putea raporta la ceva, totul ar fi, s-ar reduce numai la capitalism fara vreo viziune critica fata de acesta. Si nici liberalismul, capitalismul nu ar mai avea ce sa critice, creand iluzia ca am ajuns la societatea perfecta pe plan mondial, in care toata lumea este fericita, lucru pe care l-a dorit si comunismul.
Let’s see something contemporary and classictogether… And I think… these tunes are corresponding with such a theme. More about Sinatra’s life you could find here. It’s interesting to read about his political activities too. Look what Wikiepedia says about that:
„In 1944, after sending a letter to President Franklin D. Roosevelt, Sinatra was invited to meet Roosevelt at the White House, where he agreed to become part of the Democratic party’s voter registration drives.[66]
He donated $5,000 to the Democrats for the 1944 presidential election and by the end of the campaign was appearing at two or three political events every day.[67]
After World War II, Sinatra’s politics grew steadily more left wing,[68] and he became more publicly associated with the Popular Front. He started reading liberal literature and supported many organizations that were later identified as front organizations of the Communist Party by the House Un-American Activities Committee in the 1950s, though Sinatra was never brought before the committee.
Sinatra spoke at a number of New Jersey high schools in 1945, where students had gone on strike in opposition to racial integration. Later that year Sinatra would appear in The House I Live In, a short film that stood against racism. The film was scripted by Albert Maltz, with the title song written by Earl Robinson and Abel Meeropol (under the pseudonym of Lewis Allen).
In 1948, Sinatra actively campaigned for President Harry S. Truman.[69] In 1952 and 1956, he also campaigned for Adlai Stevenson.[69] In 1956 and 1960, Sinatra sang the National Anthem at the Democratic National Convention[69]” (my salience)
It’s interesting to read about Sinatra and Kennedy political relationship too. And his migration towards Republican Party in 1970–1984. Wikipedia says:
„In the 1980 presidential election, Sinatra supported Ronald Reagan, and donated $4 millionto Reagan’s campaign. Sinatra said he supported Reagan as he was „the proper man to be the President of the United States… it’s so screwed up now, we need someone to straighten it out.”[74] Reagan’s victory gave Sinatra his closest relationship with the White House since the early 1960s.[69] Sinatra arranged Reagan’s Presidential gala,[53] as he had done for Kennedy 20 years previously.” (my salience)
Autorul incearca sa explice ce inseamna o Uniune Europeana liberala si de ce aceasta ar fi in interesul Romaniei. Se arata ca ar trebui sa fie:
„în sfârşit, o Europă a concurenţei sub toate aspectele sale: economic, cultural, sportiv ş.a.m.d. O Europă autentic liberală, care are şi ea susţinătorii săi, deşi mai puţin vizibili, este răspunsul adecvat la provocările cu care se confruntă Europa cu probleme de astăzi, creaţie a Comisiei Jacques Delors, şi premisele unui viitor paşnic şi prosper.”
Sigur, este de inteles ca un punct de vedere liberal trebuia sa contina conceptul de concurenta. Dar nu ar fi rau, dupa parerea mea, sa ne aplecam mai mult asupra acestuia si sa vedem ce inseamna concurenta. Iata definitia cuvantului – aici. Observam ca toate definitiile prezentate vorbesc de o lupta pentru acaparerea pietei, de rivalitate intre industriasi sau intre comercianti, in vederea obtinerii unui cat mai mare profit. O relatie antagonista, o lupta pentru intaietate. Observam ca acest termen nu e chiar atat de pasnic dupa cum ar parea la prima vedere. Liberalismul sustine ca aceasta lupta trebuie sa se realizeze in domnia legii. Apararea si respectarea legii a fost sustinuta de liberalismul romanesc inca de la inceputurile lui. Insa nu de putine ori, datorita acestei lupte acerbe pentru intaietate, acaparare a pietelor si obtinerea proftului maxim, au existat si derapaje de la respectarea legii. Cu alte cuvinte se poate intampla ca lupta sa se duca prin orice mijloace, lucru ce nu e de dorit, bineinteles. Dar concurenta capitalista, in adevaratul sens al cuvantului, nu trebuie inteleasa ca fiind un fel de menuet delicat sau joc de domnisoare. Pentru ca este foarte grea. Riscurile pe care aceasta lupta le implica sunt foarte mari, inclusiv cele de natura financiara. Sa nu uitam ca in SUA lupta s-a dus si cu revolverul in mana, iar obiceiul asta nu a fost abandonat nici in prezent. Fiind vorba de o rivalitate, atunci si interesele jucatorilor economici sunt in contradictie unele cu altele. Chiar presupunand ca se respecta legea, adica regulile legale ale jocului, lupta nu e usoara. Iar de invins, invinge cel mai puternic. Adica cel care detine forta economica cea mai mare. Nu mai vorbesc de faptul ca e in interesul lui sa-si sporeasca profitul si sa nu se lase pe tanjeala. Aceasta concurenta poate impinge lucrurile inainte, cum se spune. Spre exemplu esti obligat (cred ca nu exagerez!) sa faci, sa fabrici produse cat mai performante, cu succes de piata cat mai mare, pentru ca sa poti sa-ti invingi rivalii, adica adversarii, care, la randul lor, nici ei nu stau cu mainile in san. Si ei vor cauta acelasi lucru si vor fi interesati, motivati tocmai de aceasta lupta, sa-si imbunatateasca performantele economice. Observam ca daca ne referim strict la termenul de concurenta, acesta nu implica, nu presupune parteneri, ci rivali, adica adversari. Dar asta nu inseamna ca nu ai putea avea si parteneri, desigur. Luata in cel mai strict sens, aceasta concurenta, in care cel mai puternic castiga (nu neaparat prin mijloace legale, sa fim realisti!) conduce spre imperialism. Adica cel puternic, cei puternici vor acapara piata si o vor domina, cautand mereu sa-si extinda imperiul economic si financiar. Sigur, abordarea monopolista nu e de dorit: spre exemplu in SUA a fost data legea anti-trust, tocmai pentru a descuraja monopolurile private. Pentru ca acestea descurajeaza concurenta pana la urma. Monarhia economico-financiara, chiar daca de esenta burgheza, face sa dispara concurenta si statul de drept, subminand in cele din urma valorile liberale. Nu mai are niciun rost, spre exemplu, sa apara un actor nou pe piata, de vreme ce aceasta monarhie economico-financiara, sub conducerea unei singure persoane sau a unui mic grup de interese, poate deservi piata cu o gama foarte larga de produse. Cu toate acestea, dupa cum spuneam, ca in orice lupta, cei puternici castiga pana la urma. E greu de crezut ca o astfel de abordare, ca sa zic asa, poate conduce la reducerea decalajelor in Europa. O sa incerc sa fiu mai clar.
Europa, asa cum se prezinta la ora actuala, nu este in mod omogen dezvoltata din punct de vedere economic. Se remarca acest fenomen chiar si in interiorul unui stat, precum Italia, cu decalaje nu numai de ordin economic, dar as spune chiar si de ordin cultural intre Nordul acestei tari si Sudul acesteia. Sa luam o alta tara sudica, spre exemplu Grecia. In mod clar nu este la nivelul economic al Germaniei. Situatia actuala din Grecia, din punct de vedere economic si financiar, mai ales, e foarte grea, o stim cu totii. Unde se afla Romania? Daca e sa ne uitam la cum se defineste concurenta, problema care se pune este daca Romania poate sa faca concurenta (in conditii legale egale cu celelalte tari europene, conform legilor UE) altor tari din UE. Asa cum se prezinta situatia economica a Romanei, cu un PIB foarte mic fata de tarile Vestice (dar lucrul asta, trebuie sa-l spunem, nu e caracteristic numai Romaniei) si cu o inflatie ridicata, ne duce cu gandul ca Romania nu poate sa faca, la ora actuala, o concurenta serioasa. Cu atat mai mult cu cat ratele de crestere a PIB-ului, la noi, sunt foarte mici. Or, in Vest sunt tari foarte dezvoltate economic, nu neaparat tari mari ca numar de locuitori, cu care e greu de crezut ca Romania ar putea concura economic, fara sa piarda din start. Chiar si cu tari cu un numar de locuitori mai mic decat al tarii noastre. Daca vom arunca o privire asupra Greciei, vom observa ce „concurenta” face Grecia: e tinuta in brate de Franta si Germania sa nu se prabuseasca… Ca fara ajutor nu ar putea sa se tina singura pe picioare… Revenind la situatia de la noi, observam ca daca „ne-am pune” cu tari dezvoltate economic, acum, subliniez lucrul asta deoarece ma refer la situatia actuala, am fi pur si simplu zdrobiti fara prea mari probleme. Romania, cred, are nevoie de intelegere si de parteneri in aceasta Uniune Europeana, nu de rivali sau adversari. Si are nevoie de sustinere din partea UE, politica, economica pentru a se putea dezvolta si, pe cale de consecinta, de a reduce din decalajele ce o despart de tarile dezvoltate ale Europei. Sa nu ne imbatam cu apa rece ca suntem mari si tari, ca nu prea se vede lucrul asta. Performantele noastre din punct de vedere economic sunt slabe, iar fara performante la un nivel ridicat o politica europeana comuna bazata pe concurenta nu ti se poate potrivi. Pentru simplul motiv ca nu ai cum sa faci fata unei astfel de concurente, indiferent daca regulile legale ale jocului se respecta sau nu se respecta. Deci la modul general nu ai cum sa faci fata.
Pe de alta parte, eu cred ca notiunea de concurenta culturala trebuie bine definita. Despre ce vorbim? Rivalitatea, deci pe cale de consecinta adversitatea, intre diversele culturi europene poate sa conduca la exacerbarea nationalismului si cresterea extremei drepte, iar, in cele din urma, la razboi. Daca o tara se transforma in piata de desfacere pentru produsele straine, iar asta ar insemna, fortat si la limita, si cucerire culturala, pana la urma situatia devine maligna. Sau la ce ar putea sa conduca, spre exemplu, o concurenta culturala intre, sa zicem, Franta si Germania? Pentru ca, dupa parerea mea, una e unitatea in diversitate si altceva este daca vorbim de concurenta culturala. Termenul acesta de concurenta culturala, care ar defini, daca e sa ne luam dupa definitia concurentei, rivalitati si adversitati in diversitatea culturala a Europei, mi se pare ca determina un curent socio-politic opus tolerantei, fara de care, cred eu, aceasta Uniune Europeana nu poate sa subziste. Nu vom mai avea o diversitatea culturala ci individualitati, sau, mai bine zis, entitati culturale ce vor lupta intre ele pentru suprematie pe plan european. Spre exemplu ar insemna ca germanii, intr-o asemenea situatie, ar dori sa impuna, prin lupta (chiar daca sub o forma pasnica initial) cultura germana in toata Europa. Spre exemplu s-o impuna Frantei sau Italiei. E clar ca un astfel de fenomen – concurenta culturala – nu poate fi decat unul extrem de periculos, care favorizeaza extrema dreapta si exacerbarea nationalismelor pe plan european. Iar, in final, vor duce la distrugerea Uniunii Europene. Trebuie atentionat la modul cat se poate de serios ca de la ideea de suprematie culturala la ideea de suprematie a unei anumite rase nu e decat un pas. Deci ideea de concurenta culturala conduce cat se poate de vizibil la extrema dreapta si ascensiunea acesteia in Europa. De aceea spuneam ca termenii nu trebuie aruncati la intamplare ci bine definiti, iar aceasta concurenta culturala ar trebui bine definita intr-un sens care s-ar vrea liberal.
Iata de ce nu cred ca e bine sa se faca apologia concurentei. Cu alte cuvinte daca avem concurenta in plan sportiv (spre exemplu meciurile de fotbal sau intrecerile sportive cum ar fi Olimpiadele) ar fi bine sa avem si concurenta culturala si s-o socotim ca cel mai potrivit mod dupa care s-ar putea desfasura lucrurile in Europa. De retinut ca in antichitate, pe vremea cand se tinea Olimpiada, se opreau razboaiele. Dar, desigur, asta e altceva. In schimb concurenta economica sau culturala nu se refera la o disciplina sportiva, la un sport. Si este eronat, cred eu, sa gandim asa. Lupta economica, spre exemplu, si adversitatile aferente acestei lupte nu pot fi asimilate cu un meci de volei si nici macar cu un turneu de sah. De aceea nici nu trebuie facuta apologia concurentei, generalizand. Pentru ca aceasta concurenta si numai aceasta poate avea efecte rele asupra societatii. Daca privim lucrurile numai si numai prin prisma concurentei si a libertatii, eu cred ca ar trebui sa ne gandim ca acestea doua sunt generatoare ale individualismului. Or, impunerea unei doctrine a individualismului in plan european nu poate decat sa duca la slabirea solidaritatii sociale. Statul ar trebui sa asigure aceasta solidaritate sociala, fara de care decalajele intre cei bogati si care au reprezentat intotdeauna o minoritate si cei saraci se vor adanci, iar situatia societatii, ca sa zic asa, se va inrautatii. Si tare imi e ca aceasta inrauatire va lovi in clasa de mijloc dar si in statul de drept, pana la urma. Pentru ca in conditiile in care exista nedreptati sociale mari nu poate fi vorba de stat de drept. E o contradictie in termeni. Spre exemplu: un patron te poate da afara fara nicio explicatie. E drept oare? Dar sa ne gandim ca situatia aceasta e generatoare de nedreptati sociale, care nu pot fi benefice societatii in ansamblul ei. Lipsa solidaritatii sociale conduce la atomizarea societatii. Despre acest aspect s-a vorbit la noi. Spre exemplu, asigurarile private de sanatate. Cu alte cuvinte individul si le plateste si totul tine numai de el, statul neimplicandu-se in niciun fel. In asemenea conditii putem vorbi de cultivarea individualismului de care vorbeam mai sus, iar lucrul acesta conduce la atomizare. E oare cea mai buna, benefica abordare? Pentru ca e clar ca numai un individ, prin propriile sale actiuni, n-ar putea sa asigure solidaritatea sociala. Opusul ar insemna polarizarea foarte accentuata a societatii si, pe cale de consecinta, disparitia clasei de mijloc: o societate in doua clase – clasa de sus si clasa de jos. Lucru ce nu se poate, deoarece in Istoria omenirii intotdeauna au existat trei clase sociale: cea de sus, cea de mijloc si cea de jos. De unde se vede caracterul utopic al acestei viziuni, bazate in exclusivitate pe concurenta, libertate si individualism, cum ca acestea si numai acestea ar putea sa stea la baza unei societati umane sau la baza fericirii in societate, chiar mai mult, la baza pacii in lume si altele de felul asta. Dimpotriva, viziunea aceasta genereaza dezechilibre sociale grave, altereaza tesutul social al Europei, lucru ce poate avea consecinte periculoase. Sa ne gandim la marile miting-uri de protest de la Londra, la violentele stradale din capitala britanica dar acestea toate nu reprezinta inca gradul pe periculozitate cel mai mare.
Eu cred ca ar trebui sa ne gandim mai mult la aceste aspecte, inainte de a da reteta de fericire a Europei. Inainte de a mangaia pe crestet „capitalismul salbatic” care s-a hranit din datorii imense, conducand la dezechilibre economice grave in lume.
Liberalismul actual, prin Neoliberalism, ne propune o viziune liberala lipsita de moderatie si care se manifesta cu o destul de mare rigiditate in societate la ora actuala. Cel putin asta e impresia mea. Democratiile liberale, prin caracteristicile lor, s-au bazat pe o viziune mult mai moderata: respectarea Constitutiei, a drepturilor civile si a libertatilor individuale, societatea pluralista si welfare state. Iata ce ne spune Wikipedia despre acest din urma concept:
„A welfare state is a „concept of government in which the state plays a key role in the protection and promotion of the economic and social well-being of its citizens. It is based on the principles of equality of opportunity, equitable distribution of wealth, and public responsibility for those unable to avail themselves of the minimal provisions for a good life. The general term may cover a variety of forms of economic and social organization.””
Sunt multe voci care vitupereaza Welfare State, caracteristic democratiilor liberale, repet! Problema de analizat ar fi daca democratiile liberale si liberalismul afirmat in societate pot subzista in bune conditiuni fara acest Welfare State. Trebuie remarcat ca liberalismul clasic a fost foarte popular in sec. al XVIII-lea, pe cand social-liberalismul a devenit popular in sec. al XX-lea. De ce oare? Nu pentru faptul ca s-a simtit carenta aceasta a liberalismului si anume: aplecarea spre social? Liberalismul nu s-a referit si nu se refera la egalitate, justitie sociala, la solidaritate. Doctrinar vorbind, aceste valori nu se numara printre ale sale. Insa democratiile liberale, pana la urma, nu au putut sa nu tina seama de aceste valori. Eu cred ca de aici a pornit, ca sa zic asa, ideea de Welfare State. Tocmai pentru ca sa poata fi posibil echilibrul. De aceea eu cred ca s-a simtit nevoia unei viziuni moderate pentru ca liberalismul nu ar fi putut de unul singur sa cuprinda toate aceste aspecte. Ordoliberalismul trebuie privit in stransa conexiune cu economia sociala de piata, principalul model economic folosit in Germania de Vest dupa cel de-al doilea razboi mondial, bazata pe filozofia economica a Scolii de la Freiburg. Iata ce spune Wikipedia despre acest model – economia sociala de piata:
In a social market economy, collective bargaining is often done on a national level not between one corporation and one union, but national employers’ organizations and national trade unions.
De remarcat ca se vorbeste de economia mixta, de reglementari guvernamentale pentru o competitie corecta, de reducerea somajului si conditii bune de munca, de bunastare sociala si servicii publice folosind interventia statului. Or, Neoliberalismul vorbeste despre:
„Deregulation – abolition of regulations that impede market entry or restrict competition, except for those justified on safety, environmental and consumer protection grounds, and prudent oversight of financial institutions;”
Sau despre privatizari masive ale intreprinderilor de stat. Diferentele sunt destul de usor observabile. Insa, dupa cum se vede, Neoliberalismului ii lipseste celalalt punct de sprijin, ca sa zic asa, adica ceea ce tine de social. Spre exemplu bunastarea sociala, un stat al bunastarii. Astfel de concepte si idei lipsesc si, in general, lipseste abordarea sociala (care nu a lipsit pana acum, dupa cum se poate vedea, din filozofia democratiilor liberale si care a condus spre dezvoltare si prosperitate in Vest. De remarcat ca aceasta criza economica si financiara a inceput sub semnul Neoliberalismului, de la Reagan si Thatcher citire! Celebrul Reaganomics…). Se observa ca ideea a venit din sanul Partidului Republican din SUA, sustinuta de fostul Presedinte al SUA, Ronald Reagan, si a fost imbratisata de toata dreapta politica europeana, fara nicio atitudine critica, lucru regretabil dupa parerea mea. Si iata ca dreapta europeana continua si acum sa sustina „fara rezerve” aceasta doctrina. Defectul principal major pe care il are aceasta doctrina, dupa parerea mea, l-am aratat mai sus. Problemele ce tin de social, cum le-am numit eu generic, nu pot fi ignorate de catre state si guverne, desi se incearca treaba asta si la noi. Insa acest curent de gandire exista in toata Uniunea Europeana, promovat de catre dreapta politica europeana, fara nicio baza critica, lucru ingrijorator. Pentru ca nu se analizeaza consecintele viitoare in plan social si politic. Acestea nu sunt clare, dar nici nu ai putea sa afirmi, fara teama de a gresi, cu mana pe inima cum se spune, ca aceste consecinte ar fi benefice societatii. Nu ne spune cum ar reusi sa faca aceasta: „maintaining a balance between a high rate of economic growth, low inflation, low levels of unemployment, good working conditions, social welfare, and public services”, in cadrul unei competitii corecte, fara interventia statului. Cum poate Neoliberalismul sa mentina toate aceste echilibre? Ar fi de dorit, spre exemplu, sa ai o rata mare de crestere economica dar si un nivel mare al somajului in tara? Sau cresterea economica, chiar daca mare, sa nu se reflecte in bunastarea sociala? Evident ca astfel de lucruri nu ar fi de dorit. Iar carenta cea mai mare a Neoliberalismului este ca, ignorand ceea ce tine de social, nu garanteaza toate aceste echilibre. Or, o viziune de succes, o viziune viabila asupra Uniunii Europene ar trebui sa tina seama de acestea, indiferent daca s-ar trece la Statele Unite ale Europei sau nu.
La intrebarile autorului articolului, as mai adauga una: „Ce fel de Uniune Europeana e posibila si poate sa subziste fara probleme?”. Cu alte cuvinte daca o Europa eminamente liberala este posibila. Aceasta posibilitate tine si nu tine de vointa politica a unora sau a altora. Intr-un fel, da. Intr-altul, nu. Dar un „liberalism salbatic”, daca pot sa ma exprim asa, nu prea cred ca ar putea conduce spre un proiect socio-politic de succes in Europa. Nu se poate fundamenta ceva nou ca gandire spunand ca tot ceea ce era vechi a fost rau si netinand cont de faptul ca si „noul” poate avea partea sa de vina, si inca o parte insemnata. Observam ca se practica, mai degraba, etichetarile decat sa se vina cu solutii viabile. Si se eludeaza faptul ca tocmai acest Neoliberalism a condus la actuala criza economica si financiara din lume. Se da vina pe ceea ce a fost in trecut, de parca, in ultimii 20 de ani nu tot linia neoliberala a fost prezenta. De unde se vede ca dreapta nu poate sa progreseze ideologic, aflandu-se acum intr-un impas evident. Si nici nu da dovada de flexibilitate sau de compromisuri rationale, pentru ca pare a nu tine cont de propriile ei carente in abordarea problemei. O privire critica asupra ei insasi nu i-ar strica, dupa parerea mea. In orice caz, subiectul este vast si, evident, ramane deschis. E o perioada de cautari, impusa de rezolvarea cu succes a actualei crize economice si financiare.
And his migration towards Republican Party in 1970–1984. Wikipedia says:
Motanul Incaltat 
si art. 30, al. 1 si 2: